Examenul citologic al lichidului cefalorahidian (LCR) în diferite encefalopatii la câine

Mihaela Armașu 1), Geta Pavel 1) M. Musteață 1), G. Solcan 1

Rezumat

Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) ca parte integrantă a neurodiagnosticului este

considerată echivalentă cu analiza hematologică efectuată pentru determinarea stării de sănătate a
organismului. Scopul studiului a fost interpretarea și sublinierea rolului examenului citologic al
lichidului cefalorahidian în diagnosticul diferitelor encefalopatii la câine.
Examenul LCR a fost efectuat la 15 câini cu diferite tipuri de encefalopatii. Colectarea LCR
s-a realizat de la nivelul cisternei occipitoatloidiene, după anestezia generală a animalului cu o
combinație de medetomidină (Domitor ®) 0,03 mg/kg i.v. și ketamină 0,3 mg/kg i.v. Numărarea
celulelor din LCR s-a realizat cu ajutorul camerei Bürker Türk, iar examenul morfologic al acestora
s-a efectuat după citocentrifugarea lichidului pe frotiuri colorate May-Grünwald-Giemsa.
La examenul citologic s-a constatat că la 6 câini numărul total de celule nucleate (NTCN)/μl
LCR se încadrează în limite normale, iar la 9 cazuri, probele au fost încadrate în gradul redus (8
cazuri) sau mediu (1 câine) de pleiocitoză. În funcție de prevalența diferitelor tipuri de celule,
pleiocitoza a fost de tip: limfocitar (3 câini), monocitar (un caz), mononuclear (2 cazuri),
neutrofilică (2 pacienți) și mixt (un câine).
În urma studiului se poate afirma că modificările compoziției LCR nu sunt specifice pentru
o anumită afecțiune encefalică, permițând doar orientarea diagnosticului către o categorie de
encefalopatii.
Cuvinte cheie: LCR, câine, meningoencefalite

Cytological exam of cerebrospinal fluid (CSF) in different encephalic diseases in dog

Abstract

Cerebrospinal fluid analysis (CSF) as part of neurodiagnosis is considered equivalent to

haematological analysis performed to determine health status.
The aim of the study was to interpret and highlight the role of cerebrospinal fluid cytology
for the diagnosis of various encephalopathies in dog.
The CSF was performed in 15 dogs with various types of encephalic diseases. CSF
sampling has been performed by cerebellomedulary cisternal puncture, after general anesthesia
with medetomidine (Domitor ®) -0.03 mg / kg iv associated with ketamine 0.3 mg/kg iv. CSF cell
count was performed on Burker Türk chamber and morphological examination of the sample was
carried out after liquid citocentrifugation and May-Grünwald Giemsa staining.
Cytology indicated total number of nucleated cells( NTCN)/ μl CSF of 6 dogs within normal limits,
while 9 cases, were placed in the low (8 cases) or medium (1 dog) range of pleiocytosis.
Depending on the prevalence of the different cell types, pleiocytosis was: lymphocytic (3 dogs),
monocytic (one case), mononuclear (2 cases), neutrophilic (2 patients) and mixed (one dog).
The study concludes that CSF cells are not specific to a particular brain disease, allowing
only the orientation to the diagnosis of an encephalopathy category.
Key words: CSF, dog, meningoencephalitis

Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) ca parte integrantă a neurodiagnosticului este

considerată echivalentă cu analiza hematologică efectuată pentru determinarea stării de sănătate a
organismului. Modificările LCR depind de locul de colectare și de localizarea leziunilor la nivelul
encefalului.
Pentru diagnosticul bolilor encefalice locul de puncție preferat este cisterna
occipitoatloidiană, puncția lombară furnizând mai multe informații în cazul afecțiunilor
toracolombare. Colectarea LCR de la nivelul cisternei occipitoatloidiene are mai multe avantaje:
este mai puțin dificilă, permite recoltarea unei cantități mai mari de lichid și riscul contaminării cu
sânge din timpul recoltării este mai scăzut (6).
Neurolocalizarea leziunilor la nivelul sistemului nervos central influențează eșantionul de
LCR recoltat în vederea examinării. Astfel, leziunile meningeale și paraventriculare produc în
general modificări importante ale LCR, spre deosebire de cele intraparenchimatoase sau
extradurale care nu determină modificări sau produc modificări minore (11).

1
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iasi, România
E mail gsolcan@uaiasi.ro
 Contraindicația majoră a colecției LCR este prezența indiciilor unei presiuni intracraniane
crescute -clinice (anizocorie, midriază, pierderea funcțiilor motorii, conștiență alterată) sau
imagistice (mase intracraniene, hidrocefalie) în scopul eliminării riscului de hernie a cerebelului la
nivelul foramen magnum sau a herniei transtentoriale a cortexului cerebral (5,.6, 11).
Scopul acestui studiu a fost interpretarea și sublinierea rolului examenului citologic al
lichidului cefalorahidian în diagnosticul diferitelor encefalopatii la câine.

Material și metode

Examenul LCR a fost efectuat la 15 câini cu diferite tipuri de encefalopatii: traumatică (3

cazuri), uremică (1 caz), tumorală (2 cazuri), inflamatorie (3 cazuri), hidrocefalie congenitală (2
cazuri), atrofie cerebrală (1 caz), accident cerebral hemoragic (1 caz) și sindrom vestibular (2
cazuri).
Colectarea LCR s-a realizat de la nivelul cisternei occipitoatloidiene, după anestezia
generală a animalului cu o combinație de medetomidină (Domitor ®) 0,03 mg/kg i.v. și ketamină
0,3 mg/kg i.v. După instalarea anesteziei animalul a fost așezat în decubit lateral cu spatele la
marginea mesei. Regiunea atlantoocipitală a fost tunsă și dezinfectată, apoi s-a realizat flexarea la
90 de grade a capului, nasul fiind paralel cu linia mesei. După poziționarea capului, s-a palpat
triunghiul format din unirea protuberanței occipitale cu aripile atlasului. Inserția acului s-a făcut la
o treime- o jumătate din distanța dintre atlas și protuberanța occipitală, poziția acului fiind
perpendiculară pe linia mediană a gâtului. Penetrarea acului s-a făcut încet și s-a oprit în
momemtul în care a fost exprimată prima picătură de LCR. Colectarea LCR s-a făcut picătură cu
picătură liber exprimată. Cantitatea de LCR extrasă a fost de 1ml/5kg greutate corporală,
colectarea facându-se în tuburi sterile cu EDTA.
Examenul citologic al LCR a fost executat în maxim 30-60 de minute după recoltare pentru
a preveni deteriorarea celulelor și a fost realizată prin numărarea acestora cu ajutorul camerei
Bürker Türk. Examenul morfologic al celulelor din LCR s-a efectuat după citocentrifugarea a 0,5 ml
lichid, pe frotiuri colorate May-Grünwald-Giemsa. Numărul total de celule nucleate (NTCN)/μl LCR
s-a considerat a fi în limite normale dacă acesta era sub 5/μl, iar pleiocitoza a fost prezentă în
cazul în care au fost observate peste 5 celule nucleate/μl LCR. Au fost considerate diferite grade
ale pleiocitozei: redusă (5-50 cel/μl), medie (50-200cel/μl) și pronunțată (peste 200 cel/μl) (7). În
funcție de prevalența diferitelor tipuri de celule, pleiocitoza a fost împărțită în: limfocitară,
monocitară, mononucleară (prezența în egală măsură a limfocitelor şi monocitelor), neutrofilică şi
mixtă (predominanța neutrofilelor alături de monocite şi macrofage).

Rezultate și discuții

Rezultatatele privind examenul citologic al LCR la cei 15 câini cu diferite tipuri de

encefalopatii incluși în studiu sunt prezentate în Tabelul 1.
La examenul citologic s-a constatat că la 6 câini NTCN/μl LCR se încadrează în limite
normale. Dintre aceștia, la 5 pacienți (2 câini cu hidrocefalie congenitală, 1 caz cu encefalopatie
tumorală, un câine cu encefalită granulomatoasă și un caz cu atrofie cerebrală) nu s-a observat
nici o celulă/µl LCR. La un câine cu encefalopatie uremică s-au observat 2 cel/µl LCR. La restul
cazurilor (9 câini), NTCN/μl LCR a depăşit limita superioară considerată fiziologică, probele fiind
încadrate în diferite grade de pleiocitoză: redusă la 8 cazuri, și medie la un caz.
Pleiocitoza limfocitară, s-a întâlnit la 3 cazuri cu: traumatism cerebral, sindrom vestibular
și encefalită necrozantă. La câinele cu traumatism cerebral, LCR-ul a fost colectat după 10 zile de
la producerea accidentului. Pleiocitoza avea un grad redus (45cel/µl), cu numeroase limfocite mici,
mature, un număr relativ redus de neutrofile nedegenerate, rare macrofage activate și un număr
mic de hematii foarte degradate. La pacientul cu sindrom vestibular s-a constatat prezența
pleiocitozei limfocitare reduse (11cel/µL), cu limfocite și monocite modificate (Fig. 1).
Predominanța în LCR a limfocitelor mici mature şi a unui număr suficient de mare de
limfocite activate este asociată cu bolile inflamatorii nesupurative sau cu meningita bacteriană
după terapia cu antibiotice (1, 4, 10). În cazul nostru, la câinele cu sindrom vestibular s-a exclus
erlichioza, toxoplasmoza și neosporidioza (în cazul cărora poate apare pleiocitoza limfocitară) prin
teste serologice specific iar animalul s-a vindecat în 2 săptămîni de tratament simptomatic.

Tabel 1.

Rezultatele examenului macroscopic și citologic al LCR la 15 câini cu diferite tipuri de

encefalopatii
 Macroscopic and cytological results of CSF examination in 15 dogs with different types of
encephalopathies
Nr Caz clinic Examen Examen citologic al LCR
crt. macroscopic
al LCR NTCN/µl Tipul celular predominant

1 Rasă Comună, mascul, 1an, Hemoragic 39 cel/µl monocite

12 kg, traumatism cerebral
2 Brac, mascul, 4 luni, 7kg, Normal 2 cel/µl -
encefalopatie uremică
3 Ciobănesc German, mascul, Normal 39 cel/µl mononucleare
5 ani, 34 kg, traumatism
cerebral
4 Caniche, mascul, 10 ani, Normal 12 cel/µl neutrofile
6,8kg, meningiom
5 Pekinez, femelă, 10 ani, 4,8 Normal 11 cel/µL limfocite
kg, sindrom vestibular
6 Bichon, mascul, 9 ani, 8 kg, Normal 0 cel/µl -
hemangiosarcom
7 Husky, femelă, 3 luni, 10kg, Normal 0 cel/µl -
hidrocefalie
8 Mops, mascul, 4 ani, Normal 110 cel/µl, Limfocite, după 14 zile
encefalopatie necrozantă după 14 zile populație celulară mixtă
26cel/µl
9 Rasă comună, mascul, 8 ani, Normal 13 cel/µl Mononucleare
20 kg, boala lui Carrè
10 Rasă comună, mascul, 3 ani, Xantocromic 21 cel/µl Neutrofile
11,5 kg, hemoragie cerebrală
11 Peckinez, femelă, 15 ani, 3,3 Normal 5,5 cel/µl Populație celulară mixtă
kg, sindrom vestibular (neutrofile, monocite și,
fagocite),
12 Rasă comună, femelă, 2 luni, Normal 0 cel/µl -
2 kg, hidrocefalie congenitală
13 Rasă Comună, mascul, 2 Normal 45 cel/µl limfocite
luni, 1,9kg, traumatism
cerebral
14 Metis Peckinez, femelă, 7 Normal 0 cel/µl -
ani, 1,7 kg, encefalită
granulomatoasă
15 Rasă comună, mascul, 16 Normal 0 cel/µl -
ani, 26 kg, atrofie cerebrală

Fig.1. LCR Câine. Sindrom vestibular.

Limfocite agregate și un limfocit liber.
Col. MGG 10x 100
Fig. 1. Dog CSF. Vestibular syndrome.
Aggregated lymphocytes and a solitary
lymphocyte. MGG stain 10x 100
 La câinele diagnosticat cu encefalită necrozantă LCR a fost prelevat de două ori, la interval
de 2 săptămîni pentru a evalua modificările statusului pacientului. După prima recoltare, s-a
constatat prezența pleiocitozei limfocitare moderate (110 cel/µl) limfocitele reprezentând mai mult
de 80% din totalul celulelor (Fig. 2, 3,). Aceste constatări sunt similare celor raportate de Di
Terlizzi (2009), care afirmă că pleiocitoza moderată cu mai mult de 80% limfocite este întâlnită
frecvent în encefalita necrozantă. Thomas (1998) și Kaneko (1997), afirmă că la câinii cu
encefalită necrozantă predomină limfocitele mici, modificări observate și de noi. După 14 zile, în
care animalului i s-au administrat corticoizi (prednison 1mg/kg), s-au observat 26 celule/µl, cu
prezența pleiocitozei mixte predominant limfocitară. Freeman (2001), afirmă că a constatat
pleiocitoza mixtă la câinii cu encefalită necrozantă.

Fig. 2. LCR Câine. Encefalopatie necrozantă. Fig. 3. LCR. Câine. Encefalopatie

Număr mare de limfocite mici. Col. MGG 10x
100
Fig. 2. Dog CSF. Necrotizing encephalopathy.
Large number of small lymphocytes. MGG stain
10x 100
necrozantă. Numeroase limfocite și un
neutrofil. Col. MGG 10x 100
Fig. 3. Dog CSF. Necrotizing encephalopathy.
Numerous lymphocytes and a neutrophil. MGG
stain 10x 100

Pleiocitoza monocitară, a fost evidențiată la un caz cu traumatism cranian. Recoltarea LCR

a fost efectuată la câteva ore de la producerea traumatismului, remarcându-se aspectul inflamator
aseptic. (Fig.4, 5)

Fig. 4. LCR Câine. Traumatism cerebral. Fig. 5. LCR Câine. Traumatism cerebral.
Monocite activate. Col. MGG 10x 100 Monocite și hematii aderente. Col. MGG 10x
Fig. 4. LCR dog. Traumatic brain injury. 100
Activated monocytes. MGG stain 10x 100 Fig.5. Dog CSF. Traumatic brain injury.
Monocytes and adherent red blood cells. MGG
stain 10x 100

Pleiocitoza mononucleară, s-a întâlnit la două cazuri, unul de encefalopatie traumatică şi

unul cu boala lui Carrè. La câinele cu encefalopatie traumatică erau prezente 39 cel/µl compuse
din celule monocitoide activate și limfocite reactive (Fig. 6.).

Fig. 6. LCR. Câine. Traumatism cerebral. Un

macrofag, un monocit și o hematie
aglutinate. Col. MGG 10x 100
Fig. 6. Dog CSF. Traumatic brain injury.
Agglutination of a macrophage, a monocyte and
a red blood cell. MGG stain 10x 100

La pacientul cu forma cronică a bolii lui Carrè s-au constatat 13 cel/µl, pleiocitoza fiind
mononucleară (Fig.7.). Observațiile noastre sunt asemănătoare lui Thomas (1998) care constată
prezența în LCR-ul câinilor maturi cu distemper a pleiocitozei moderate cu prezența celulelor
mononucleare.

Fig 7. LCR Câine cu boala lui Carrè.

Placardă celulară reprezentată de
mononucleare. Col. MGG 10x 100
Fig 7. CSF dog. Distemper disease.
Plaque with mononuclear cell. MGG stain
10x 100

Pleiocitoza neutrofilică, s-a întâlnit la un caz cu encefalopatie tumorală și la unul cu

accident cerebral hemoragic. În literatura medicală, pleiocitoza neutrofilică a fost descrisă la câinii
cu meningoencefalite acute determinate de traumatisme, accidente cerebrale hemoragice, infecții
bacteriene sau fungice, neoplazii sau reacții post mielografii (11, 13). În cazul câinelui cu tumoră
cerebrală (meningiom care cuprindea bulbul olfactiv și lobul frontal), s-a constatat o pleiocitoză
neutrofilică de grad redus (12 cel/µl). Predominanța neutrofilelor în LCR poate fi explicată prin
necroza și inflamația care sunt asociate tumorii (6, 9, 12). Alți autori care au descris modificările
LCR asociate meningioamelor intracraniene la câine (2, 8) au constatat pleiocitoza neutrofilică la
cele mai multe cazuri.
Pleocitoza mixtă a fost întâlnită la un câine cu sindrom vestibular. În cazul acestui pacient
au fost observate 5,5 cel/µl, reprezentate de: neutrofile, monocite și fagocite (Fig. 8, 9, 10).
Freeman (2001) afirmă că pleiocitoza mixtă poate fi datorată necrozei sau inflamației secundare
unor boli traumatice, hemoragice sau ischemice.

Fig. 8. LCR. Câine. Sindrom vestibular.
Grup de monocite și un neutrofil și un
monocit solitar. Col. MGG 10x 100
Fig. 8. CSF. Dog. Vestibular syndrome. Cell
group formed by monocytes and a neutrophil
and a solitary monocyte. MGG stain 10x 100
Fig. 9. LCR. Câine. Sindrom vestibular.
Macrofag cu material fagocitat aglutinat cu
un monocit activat, un monocit solitar și un
neutrofil. Col. MGG 10x 100
Fig. 9. CSF. Dog. Vestibular syndrome.
Macrophage with a phagocytic material and an
activated monocyte, and a solitary neutrophil
and a monocyte. MGG stain 10x 100

Fig. 10. LCR Câine cu sindrom vestibular.

Monocit și un neutrofil. Col. MGG 10x 100
Fig. 10. LCR. Dog with vestibular syndrome. A
monocyte and a neutrophil. MGG stain 10x
100

Absența celulelor din LCR în cazul encefalitei granulomatoase, atrofiei cerebrale și

neoplasmului cerebral (hemangiosarcom temporal bilateral) se pot explica prin localizarea
leziunilor la nivelul parenchimului encefalului. Astfel, în nici unul din cazuri nu s-au produs leziuni
meningeale și paraventriculare, ci intraparenchimatoase care nu determină modificări citologice ale
LCR. Modificări citologice ale LCR nu au fost observate nici în hidrocefalia congenitală, chiar dacă a
avut loc dilatația marcantă a ventriculilor laterali cu creșterea volumului de LCR.
În cele două cazuri de encefalopatii tumorale nu s-a observat prezența celulelor tumorale.
Celulele tumorale au fost observate în LCR de Grevel (1992) la 4 din 9 cazuri și Bichsel (1984) la 3
din 9 câini. Aceștia au utilizat aparatul de sedimentat Kölmel respectiv tehnica fitrării prin
membrană, în cazul cărora se detectează un număr mai mare de celule decât prin citocentrifugare.
Acest lucru este în parte răspunzător de creșterea incidenței celulelor tumorale. În medicina
umană, prezența celulelor tumorale în LCR este un indicator al neoplasmelor sistemului nervos
central, de obicei reflectând prezența unei tumori leptomeningeale sau ventriculare. O ciologie
negativă pentru celulele tumorale nu exclude prezența unei tumori intracerebrale de obicei
intraparenchimatoase profunde care nu include piamater sau sistemul ventricular.

Concluzii

Deși, în majoritatea cazurilor, modificările compoziției LCR nu sunt specifice pentru o

anumită afecțiune encefalică, acestea permit orientarea diagnosticului către o categorie de
encefalopatii (inflamatorii, neoplazice, metabolice etc) având în vedere capacitatea categoriilor de
boli de a crea modificări similare. Din acest motiv, modificările LCR trebuie interpretate la fiecare
caz în parte, în conjuncție cu anamneza cât mai completă, examenele neurologice și imagistice
riguroase precum și cu alte teste diagnostice care se impun.

Mulțumiri

Cercetările au fost finanțate prin proiectul POSDRU/159/1.5/S/132765: „Programe

doctorale si postdoctorale pentru promovarea excelenței în cercetare, dezvoltare și inovare în
domeniile prioritare – agronomic și medical veterinar, ale societății bazate pe cunoaștere” de către
Fondul Social European 2007-2013.

Bibliografie

1. Adam P., L. Táaborský , O. Sobek, T. Hildebrand, P. Kelbich, M. Průocha, J. Hyánek,

(2002) - Cerebrospinal fluid cytology, -J. Lab. Med., 3 (2): 46-51.
2. Bailey C.S., R.J. Higgins, (1986) - Characteristics of cisternal cerebrospinal fluid associated
with primary brain tumors in the dog: a retrospective study. J. Am. Vet. Med. Assoc.,
188,414–417.
3. Bichsel P., M. Vandevelde, E. Vandevelde, U. Affolter, H. Pfister (1984) -
Immunoelectrophoretic determination of albumin and IgG in serum and cerebrospinal fluid in
dogs with neurological diseases. Res. Vet. Sci. 37, 101–107.
4. Cowell R.L., R.D. Tyler, J.H. Meinkoth, (2006) - Ghide pratique de cytologie et hématologie
du chien et du chat, Elservier Ink, Edition Med Com, Paris.
5. Dewey W.C., (2008) - A practical guide to canine and feline neurology, Second edition, Ed.
Wiley-Blackwell, Iowa, U.S.A.
6. Di Terlizzi Roberta, R.S. Platt, (2009) - The function, composition and analysis of
cerebrospinal fluid in companion animals: Part II – Analysis. The Veterinary Journal 180, 15–
32.
7. Freeman, R.A., R.E. Raskin, (2001) - Cytology of the central nervous system. In: Raskin,
R.E., Meyer, D.J. (Eds.), Atlas of Canine and Feline Cytology. Saunders, Philadelphia, PA, pp.
325–365.
8. Grevel, V., B. Machus, C. Steeb, (1992) - Cytology of the cerebrospinal fluid in dogs with
brain tumors and spinal cord compression. Part 4. Tierarztliche Praxis 20, 419–428.
9. Kaneko J.J., J. W. Harvey, M.L. Bruss, (1997) - Clinical biochemistry of domestic animals,
Fifth Edition, Academic Press, Iowa, USA.
10. Pavel Geta, M. Musteață, Corina Dragu, Irina Neculae, (2008) - The diagnostic value of
cerebrospinal fluid cytology in dogs with neurological conditions, Lucrări Științifice USAMV Iași,
Medicină Veterinară, vol. 51 (10), p.128-134.
11. Platt R.S., Natasha J. Olby, (2004) – Canine and Feline Neurology, 3rd, British Small Animal
Veterinary Assoc., London
12. Solcan Carmen, G. Solcan, M. Musteață, Geta Pavel, Mihaela Armașu, Simona
Mihalachi, (2011) - Biochemical, cytological and histological aspects in dogs meningomielitis,
Rev. Rom. Med. Vet., 21, 3, 69-78
13. Thomas B.W, (1998) - Inflammatory diseases of the central nervous system in dogs, Clinical
techniques in Small Animal Pract, 13, 3, 167-178.