„Mesterul Manole si Monastirea

Argesului”

„Mesterul Manole”, reconsiderare lirico-

filozofica a unui tipar mitic si comportamental
cu valoare exemplara pentru existenta
spirituala romaneasc, este un poem dramatic
redactat in doua variante succesive,in 1926. In
anul urmator, piesa de teatru a fost tiparita la
Sibiu si dedicata marelui filolog
S.Puscarul(„iubitorul de stiinta si legenda”),
cunoscand prima prezentare scenica la Teatrul
National din Bucuresti, la 6 aprilie 1929 .
Piesa lui Blaga exploteaza latentele
dramatice ale baladei cu subiect legendar
„Monostirea Argesului”, dar nu-i urmeaza firul
epic decat partial.
Baladele populare nu sunt numai evocari
de fapte eroice invesmantate intr-o aura
legendara, ci ele dezvaluie o conceptie specific
romaneasca despre viata terestra si cea
cosmica , despre rostul si destinul uman,
despre arta. Intelepciunea mesterului
constructor depaseste limitele unei intelegeri
de rand al lucrurilor si merg catre esente, spre
cea ce innobileaza , da sens si finalitate
actiunilor omenesti , intemeind viata pe ideea
jertfei de sine, care purifica si edifica totodata.
Personaj mitic, mesterul Manole, oficiaza ritul
sacrificial, care fie ii permite integrarea in
ritmurile firii eterne, fie ii asigura dainiurea
operei de arta realizata cu atata chin si
suferinta.
Balada cu subiect legendar „Monastirea
Argesului” sugereaza raporturile dintre
existenta si arta, libertate si necesitate, dintre
viata si moarte. „Monastirea Argesului”,
publicata pt prima oara de Vasile Alecsandri in
volumul sau „Balade adunate si
indreptate”(Iasi 1852), a fost tradusa in
franceza de acelasi autor in ale sale „Ballades
et chants populaires de Roumanie”.
In baladele neo-grecesti, constructia care
se prabuseste in fiecare noapte este podul
Arta. Varianta din Corcyra ne vorbeste despre
patruzeci de mesteri si saizeci de lucratori
muncind in zadar trei ani de zile. Femeia care
urmeaza sa fie sacrificata sub podul Arta mai
avuse doua surori mai mari care au murit in
acelasi mod, una sub podul Dunarii si cealalta
sub zidurile cetatii Avlona.
In aceasta variantas vocea care anunta ca
trebuie zidita sotia mesterului zidar apartine
unui geniu sau unui arhanghel, mesajul catre
sotie este trimis prin intermediul unei pasari ,
iar pretextul coborarii femeii sub,este acela ca
sotul si-a pierdut inelul, in cele din urma
femeia nu se resemneaza ci isi blestema
soarta.
In versiunea din Tracia ,situatia este mai
cruda: dupa ce isi vede sotia coborand sub pod
mesterul ii striga ca nu va mai iesi de acolo
niciodata
In versiunea macedo-romana „canticul a
pontului Norta”, eroii sunt trei frati, mesteri-
zidari. O pasare ii relateaza fratelui mai mare
ca trebuie sa o zideasca pe sotia cel ui mai mic
. aici victima implora sa i se lase pieptul liber
pt a-si putea alapta copilul.
Versiunile unguresti ne vorbesc despre
doisprezece
Mesteri-zidari care muncesc la constructia
cetatii Deva. Nu exista elemente supranaturale
( geniu, zana,arhanghelul, visul), nici
juramantul mesterilor-zidari.
Fiecare tip national de balada comorta o
structura originala a diferitelor elemente
dramatice, psihologice,literare.
In numeroase cazuri, riturile, miturile au
trecut de la un popor la altul,si de la o epoca
istorica la alta, fara sa antreneze o transmisie
a culturii originale implicata de asemenea
rituri si mituri.
La baladele balcano-dunubiene: arhaismul
motivelor si al imaginilor lor reiese mai clar
dupa tot ce am spus. Sotia care accepta sa fie
imolata, pt ca un edificiu sa fie ridicat pe
propiul ei corp, reprezinta, fara indoiala,
scenariul unui mit primordial; primordial in
sensul ca ne restituie despre o creatie
spirituala care precede cu mult epocile
protoistorice si istorice ale popoarelor din sud-
estul european.
Tarile balcano-danubienice sunt singurele
in care sacrificiul de constructie a dat nastere
unor remarcabilecreatii literaro-populare.
Romanii si toate popoarele balcanice conserva
un subiect comun, mostenit de la traci.

Mircea Eliade