Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat
INTRODUCERE: poezie ce aparține tradiționalismului interbelic, publicată în volumul „Pe
Argeș în sus”, 1923
1.Tradiționalism
-Forma riguroasă, de tip clasic, distihuri cu rimă împerecheată, ritm iambic, măsura de 13-14
silabe și un vers liber la final
-Idilizarea trecutului prin conturarea cadrului în care sunt prezentate poveștile de iubire, cuplul
fiind un motiv romantic valorificat de poet, alături de alte motive specifice tradiționalismului:
amintirea, fugit irreparabile tempus (trecerea ireversibilă a timpului), efemeritatea condiției
umane- „trupul tău te uită” (metaforă).
-2.TEMELE: iubirea, timpul trecător- meditație nostalgică
-tema rurală- cadru bucolic
TITLUL fixează cadrul spațio-temporal al idilei: forma regională a adverbului de loc „aci”,
verbul la perfect simplu „sosi”, sugerând faptul că sunt surprinse instantanee din trecut, dar și din
prezent și locuțiunea adverbială de timp „pe vremuri”- paseism.
STRUCTURA: trei secvențe lirice, în care lirismul obiectiv(idila bunicilor) se îmbină cu cel
subiectiv (idila nepoților).
Incipit- metafora „casa amintirii” conturează spațiul părăsit, accesibil doar urmașului
care poate reînvia trecutul prin anamneză.
Decorul este conturat printr-un limbaj predominant popular:„ păienjeni”, „obloane”,
„pridvor”, „zăvor”. Acest timp îndepărtat capătă o aură legendară prin trimiterea la lupta
haiducilor pentru dreptate: „De când luptară-n codru și poteri și haiduc”.(arhaisme)
Începând cu al treilea distih, este evocată idila bunicilor, utilizându-se descrierea-
elemente de pastel și de portret. Natura devine solidară cu omul- personificarea „îmbătrâniră
plopii”.
Este reluat titlul și este evocată imaginea din tinerețe a femeii al cărei nume, Calyopi,
capătă rezonanțe mitologice prin asocierea cu muza poeziei epice și a elocinței, Caliope
(mitologia greacă). Aceasta sosește cu o berlină și în porteretul său se remarcă figuri de stil ce
sugerează eleganța, delicatețea, precum epitetele „subțire”, „largă crinolină”, dar și frumusețea,
prețiozitatea- epitetul metaforic „ochi de peruzea”. Cadrul romantic este conturat din motive
specifice - noaptea, luna, iar poeziile recitate de îndrăgostit aparțin tot romantismului- „Le lac”
de Lamartine și „Zburătorul” de Ion Heliade-Rădulescu.
În finalul secvenței, motivul clopotului din turnul vechi al bisericii amintește de
ortodoxismul gândirist și anunță atât nunta, cât și moartea, momente firești ale destinului uman.
A doua secvență lirică este o meditație cu ton elegiac pe tema trecerii timpului,
sugestivă fiind exclamația „Ce straniu lucru, vremea!”. Efemeritatea condiției umane: epitetul
„ștersele portrete” și metafora „trupul tău te uită...”.
Ultima secvență poetică se află într-o relație de simetrie cu prima- comparația „Ca ieri
sosi bunica... și vii acuma tu”- paralelă trecut-prezent. Trăsura iubitei sosește pe urmele berlinei,
ea este din nou portretizată prin câteva detalii ce sugerează eleganța, frumusețea („ochi de
ametist”), el îi recită poezii simboliste sub clar de lună, semn că timpul a trecut. Motivul berzelor
se reia, sugerând ideea fidelității.
Idei: repetabilitatea destinului uman, trecerea ireversibilă a timpului
Sunetul clopotului „din turnul vechi din sat” devine laitmotiv, însoțind și în prezent
cuplul și amintind de succesiunea momentelor-cheie ale destinului: „de nuntă sau de moarte”.
ÎNCHEIERE: Capodopera lui Ion Pillat este o „grațioasă, mișcătoare și indivizibilă paralelă între
două veacuri.” (G. Călinescu)