Visele – perspective psihanalitice

În Antichitate, visul era considerat a fi purtătorul unui mesaj divin.

Visul era vehiculul comunicării dintre oameni și lumea zeilor, iar o altă variantă îi atribuie
visului o valoare profetică si anume că din vis putem afla ce ni se va întâmpla în viitor.
De multe ori, în cultura noastră, vorbim despre diverse simbolistici care apar în vis si anume
dacă visezi strugure alb, înseamnă lacrimi, dacă visezi struguri negri, înseamnă de asemenea,
ceva rău. Există și numeroase cărti de interpretare a simbolurilor din vise numai că, aceste
direcții induc în eroare și neagă valoarea sensului personal, a inconștientului și a lumii
interne.
Însă psihanaliza aduce o perspectivă mult mai realistă asupra acestor vise, care ajută visătorul
să-și înțeleagă lumea interioară.
În psihoterapia psihanalitică se lucrează foarte mult cu vise. Prin intermediul interpretării
acestora, pacientul are acces la lumea necunoscută a propriului inconștient, acces care îi oferă
o conștientizare de sine mai largă și mai completă.
Teoria freudiană a fost construită pe baza experienței psihoterapeutice. Freud le recomanda
pacienților să îi comunice asociațiile lor legate de simptome. Această recomandare se
numește regula de bază în psihanaliză, iar Freud folosea metafora trenului pentru a le explica
pacienților lui în ce constă această regulă. El îi ruga să-și imagineze că se afla în tren și că
povestește în timp real celui cu care se află în compartiment tot ceea vede privind pe fereastra
vagonului. Freud a constatat că pacienții relatau adesea vise. Astfel, el a observat că visul are
un sens la care se ajunge dacă pacientul produce asociații pe marginea elementelor sale. Asta
fiind chiar tehnica interpretării visului.
Visul își are originea în inconștient, fiind o manifestare a acestuia și satisface două tendințe
contradictorii: dorința de a dormi și dorințe inconștiente de natura instinctuală. Visul are de
asemenea două dimensiuni: conținutul manifest (adică imaginile, ideile, sentimentele pe care
visătorul le păstrează în minte în momentul în care se trezește sau și le poate aminti) și
conținutul latent la care se ajunge prin interpretare și se referă la totalitatea semnificațiilor
desprinse de analiză (resturi diurne, amintiri și dorințe din copilărie, impresii corporale, aluzii
la situația transferenţială). Interpretarea realizată de psihanalist deconstruiește, demască,
descifrează visul.
Freud a făcut cea mai importantă descoperire în materie de vise și a considerat că este un
fenomen psihic complex , al cărui sens vorbește despre împlinirea unei dorințe. Pentru a
înțelege cum visele pot fi împliniri de dorință, Freud a dat exemplul viselor de comoditate:
de exemplu: dacă mâncăm seara sardele, măsline sau alimente sărate, ni se face sete peste
noapte și ne trezim. Trezirea este precedată de un vis care are de fiecare dată același conținut
anume că beau apă. Sorb apa cu înghițituri mari, atât de bună cum numai o băutura rece poate
fi atunci când ești însetat și apoi mă trezesc și trebuie să beau într-adevăr. Motorul acestui vis
simplu este setea pe care o resimt la trezire. Din această senzație izvorăște dorința de a bea și
visul îmi arată această dorința împlinită. Dacă reușesc să-mi potolesc setea prin visul că beau,
atunci nu mai trebuie să mă trezesc. Este un vis de comoditate.
Aceste vise de comoditate arată în modul cel mai simplu faptul că visele au sens și că ele sunt
împliniri de dorință. Dar mai arata ceva aceste vise și anume faptul că visul protejează
somnul. Freud spunea că visele sunt gardianul somnului. Prin ele, individul poate îndeplini
dorința de a dormi.
De unde provine materialul care formează visul?
Freud spunea că pot fi trei surse ale dorinței in vis:
1. A fost stimulat în timpul zilei și nu și-a găsit satisfacție din cauza unor situații exterioare.
Rămâne pentru noapte o dorință nerezolvată.
2. A apărut în timpul zilei, dar a fost refulată. E o dorință reprimată, nerezolvată sau
3. Nu are legătură cu viața diurnă și aparține acelor dorințe care se activează în noi abia
noaptea din partea de psihic reprimat.
În vis apar simboluri care pot fi individuale, generale sau universale. Psihanaliza freudiană
acordă o deosebită importantă simbolurilor individuale la a căror descifrare se ajunge pe baza
asociațiilor celui analizat, simboluri valabile doar pentru o singură persoană.
Carl Jung a acordat o importantă deosebită simbolurilor universale pe care le-a numit
simboluri arhetipale. Totuși terapia psihanalitică pledează pentru o îmbinare a utilizării
simbolurilor individuale cu cele universale, prioritatea revenind primelor.
Câteva exemple de simboluri:
 împărat, împărăteasă, rege, regină – reprezintă părinții visătorului, în timp ce prinț,
prințesă visătorul;
 cuțitul, pumnalul umbrela , bastonul sau peștele, șoarecele, pisica, dar în special
șarpele sunt simboluri falice.
 Cutiile, casetele, dulapurile, peșterile, simbolizează corpul femeii, caracterizat de
funcția receptivă și reproductivă.
În psihanaliza contemporană s-a depășit explicația conform căreia visele sunt doar împliniri
de dorință și psihologia sinelui, de exemplu, spune că visele reflectă starea sinelui visătorului
la momentul visului. De asemenea, visele pot vorbi despre soluții la problemele pe care
visătorul le întâmpină în viața de zi cu zi sau despre starea relațiilor cu ceilalți.
În concluzie, lumea misterioasă a viselor este de fapt lumea noastră interioară cu dorințele ei
inconștiente, temerile și neîmplinirile ei, iar descifrarea lor face posibilă aducerea la lumină a
materialului necunoscut, cel la care în mod obișnuit nu avem acces decât dacă îl supunem
unei analize.