ªI PE SCAUNUL AL ªASELEA N-AU ªEZUT...

În perioada aceea, la Oranki, nemþii erau naþie majoritarã. Starºele de lagãr ºi

toatã administraþia interioarã erau nemþeºti. Noi, românii, formam o companie,
cu efectiv redus ºi stãteam sub comanda unui cãpitan. Comandantul nostru pus
de stãpânire era omul ruºilor - ºi era þinut, de noi, la distanþã. Totuºi, printr-
însul
primeam ºi executam ordinele stãpânilor. Nemþii care „se înroºiserã" se uitau la
noi ca la niºte ciumaþi - era nemaiauzit pe-ntinsurile ruseºti, sã existe greviºti.
Ceilalþi nemþi, italieni, unguri - care nu se convertiserã la comunism - se uitau
la
noi, cu o vãditã admiraþie „îndrãzneþ neam de oameni..."
Într-o sâmbãtã, dupã ce am venit de la lucru - greva se încheiase, cu arma la
picior, ºi ni se îmbunãtãþiserã condiþiile de muncã - îmi spune Bãdiþa:
- Vezi, cã peste cinci minute, mergem la frizerie; e ziua noastrã la bãrbierit ºi
tuns.
Ca în toate puºcãriile din orient, deþinutul este bãrbierit odatã pe sãptãmânã.
Zic:
- Vin ºi eu, mai la urmã.
Peste umãr, Bãdiþa îmi aruncã o vorbã pe care eu nu o iau în seamã.
- Pãzeºte-te de scaunul al ºaselea...
ªi în acest serviciu erau nemþii. Ca-n toate muncile din interior mai uºoare,
ºi foloasele erau mai mari. Rupeau din raþia noastrã.
Când am ajuns la frizerie m-am aºezat la coadã. La uºã stãtea un neamþ care,
pe mãsurã ce se fãcea loc liber, dãdea câte o fiºã, cu un numãr de ordine. Cu
numãrul acesta, te prezentai la scaunul ºi frizerul respectiv. Frizerii nu erau de
meserie ºi lucrau cum puteau. Sãpun de rufe - cea mai de jos clasã - ºi nici un
57
penson. În frizerie þi se spunea ritos: „freacã-þi barba cu mâna; freac-o bine cãci
bricele-s de oþel sud-african, s-ar putea sã rãmâi fãrã piele."
În aceste condiþii, bãrbieritul era o pedeapsã ºi nu o plãcere, ca-n Europa.
Cei care ieºeau din frizerie erau cu faþa roºie, se pipãiau ºi înjurau cu necaz,
înaintând spre uºã, sporovoiam încet cu Ioniþã Hânguleºteanu. Atenþia îmi era
þinutã la veºtile dintr-o scrisoare a lui Ionicã. ªi tot înaintam câte un pas.
Bãdiþa iese din frizerie - nu l-am vãzut când - ºi, cu douã degete, îmi ridicã
capela de la ceafã spre ochi:
- Fii atent, fii atent la ce þi-am spus...
Zic:
- Aºteaptã-mã, cã imediat ies de la mãcelãrie.
Iatã-mã în frizerie: o camerã mare, scundã, cu zidurile mâncate de leprã,
împrejur, 12 scaune cu gât de contrabas - strujite cu barda, din lemn de brad.
Câþiva frizeri lucreazã; cei mai mulþi dintre ei aºteaptã clienþii, în timp ce mã
sãpunesc, privesc halatul unui frizer, mai de aproape, încerc sã numãr peticele ºi
mã încurc; de fapt nu este un halat ci a adunare de petice, cusute unul de altul.
Totuºi neamþul l-a spãlat - acest presupus halat - ºi a fãcut chiar o încercare de
al
cãlca.
- Domnilor, ni se adreseazã, curtenitor, ºeful frizeriei: frecaþi bine bãrbile...
Astãzi am avut multã clientelã ºi s-au tocit bricele.
Ionicã - sãpunit gata, îndreptându-se spre scaunul lui, zice tare, ºtiind totuºi
cã nemþii nu-l înþeleg: „bricele sunt tocite încã din fabricã; aºa li-i neamul".
Eram singurul care mai rãmãsesem; îmi sãpuneam barba - ziceam eu - foarte
bine ºi cãutam din ochi, un frizer liber.
- Pardon, ce numãr aveþi indicat în fiºã? Scot fiºa ºi i-o arãt. Cu un gest - din
ochi - îmi indicã scaunul respectiv. Deocamdatã fiind ocupat, aºtept. Simt cum
se strânge sãpunul pe faþã. Încep iar sãpunitul ºi, puþin contrariat - toate
scaunele
erau libere, în afarã de cel indicat pe fiºa mea - mã îndrept zâmbitor spre frizer,
cãruia îi cer favoarea de a mã bãrbieri.
- Ce scaun indicã fiºa dumneavoastrã?
Îi dau fiºa. Neamþul purta niºte ochelari groºi, legaþi cu o aþã neagrã, în jurul
capului, era înalt, uscat, strãveziu, osos, de culoare leºieticã. Întoarce fiºa pe
toate pãrþile - era un numãr scris cu creion chimic, pe un pãtrãþel de placaj - ºi
stã în cumpãnã.
- Nu ºtii, spune el, e numãrul nouã sau ºase?
- Dumneavoastrã ce numãr de ordine aveþi la scaun? Îl întreb eu, deºi dacã aº
fi fost atent aº fi vãzut pe speteaza scaunului un ºase cât o zi de post.
- ªase, îmi rãspunde calm frizerul; însã eu cred, cã fiºa dumneavoastrã este
pentru numãrul nouã ºi socotesc cã acolo trebuie sã vã adresaþi.
Mã duc - mulþumindu-i pentru indicaþie - la numãrul nouã. Frizerul, mic,
bondoc, albastru-n priviri ºi cânepiu la frizurã - se uitã la fiºã ºi mi-o
înapoiazã
imediat: „domnule ofiþer, este pentru numãrul ºase". Foarte mulþumit, salutândul
cu respect - mã întorc zâmbind - la cunoºtinþa mea de adineauri, frizerul de la
58
scaunul ºase.
- Domnule frizer - zic eu - iatã cã nouã mã trimite la ºase. Poftiþi fiºa.
Leºieticul de la numãrul ºase ia fiºa în mânã, se uitã la dânsa, surâde; nu-mi
spune nimic, îl vãd cã se duce la numãrul nouã ºi discutã ceva. Fiºa trece dintr-o
mânã în alta. E o micã neînþelegere asupra unui punct, ce-ar fi trebuit sã indice -
precis - dacã-i ºase sau nouã. Cei doi frizeri, amabili, se adreseazã, pentru
mediere ºefului lor; ºeful este un bãiat tânãr, blond, subþirel. Se uitã la fiºã ºi
apoi spune: „este pentru numãrul ºase".
Ce bucurie pe mine! În sfârºit, voi fi bãrbierit: frizeria era golitã de clientelã.
Frizerul de la ºase îmi face semn sã mã aºez pe scaun. Faþa mã usturã îngrozitor.
Sãpunul de rufe îºi fãcea efectul.
Ceilalþi frizeri se uitau - alene - pe geamuri. Privirile lor treceau peste pãduri,
ori poposeau obosite pe Oder, Elba, Nekar, Rin. Tare-s departe Heidelberg-ul,
Feilda, Munchen-ul, Bonn-ul...
Ca un preot, în oficiul sãu, slujeºte frizerul meu. Ce gesturi largi,
sacramentale! Îmi pune un fel de cearºaf în jurul gâtului - cearºaf sã fie? Îmi
fixez capul pe gâtul contrabasului ºi cu ajutorul unui ou de lemn - care a fost
cândva penson - mã sãpuneºte; observase cã pe faþa mea, dupã atâta târguiala, se
uscase sãpunul.
Ridicã de pe masã un brici - singurul de altfel - ºi-i priveºte atent, cu ochi
miopi. Se pare cã briciul a ieºit bine la inspecþie, deoarece neamþul nu-l mai
trage pe curea. Cu un „ia" - care nu spune nimic bun - îºi îndoaie ºira spinãrii,
se
apleacã, mã apucã cu mâna stângã de barbã - cu degetele lungi ºi osoase ca de
mort - ºi începe.
Ochii mi se umple de lacrimi; strâng, scrâºnind, din mãsele, apropii
genunchii, îmi înfig unghiile în scaunul pe care stau ºi îndur suferinþe de martir.
Frizerul lucreazã încet, calm; dã mereu cu pensonul ºi din când în când „ia,
ia"; („da, da") ºi dã cu scuipat. Ceilalþi frizeri privesc tãcuþi, spre al ºaselea
scaun. Când ajunge cu briciul sub bãrbie, simt cã trebuie sã urlu ºi sã fug.
Neamþul îmi înþelege intenþia ºi mã liniºteºte: „ia, ia" („da, da") ºi lucreazã mai
departe. Se pare cã lucrul merge greu. Printre lacrimi observ pe faþa neamþului
broboane de sudoare. Ceilalþi frizeri ºoptesc ceva. Chinul e supraomenesc;
satârul - pardon, briciul neamþului - este plin de sânge. Se apropie câþiva frizeri
ºi privesc la mine. Ochii lor îmi spun cã-i rãu. Omul meu începe sã tremure, nu
mai este sigur pe brici ºi când ajunge la mãrul lui Adam, harºti! Rapid mi-l
niveleazã. Þip ca-n gurã de ºarpe, sar de pe scaun ºi þâºnesc, ca fulgerul, pe uºã.
În urma mea rãmân frizerii zãpãciþi, cu gurile cãscate.
Afarã mã aºteaptã Bãdiþa ºi alþi amãrâþi. Pricep, dintr-o privire, ce mi s-a
întâmplat. Galop, cu mine la infirmerie. Doctorul mã spalã, mã unge, mã
cârpeºte.
Mã reazem afarã, de un brad; în jurul meu mai toþi românii mã cãineazã, îmi
suflu zgomotos nasul; parcã m-am mai liniºtit.
Bãdiþa abia-ºi stãpâneºte râsul.
59
- Îmi pare cã te-am prevenit! Deh, dacã umbli cu capul în nori. Mãi, tinereþe
fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, ia spune-mi, ai citit tu vreodatã Cartea
psalmilor?
- Pe mine mã întrebi, creºtine? Ripostez eu, mângâindu-mi faþa scrijelitã la
mãcelãrie; desigur cã am citit-o.
- Dacã-i aºa, þii tu minte ce se spune în psalmul numãrul l?
- Desigur.
- Spune-l!
ªi, eu, forþându-mi puþin memoria, recit: „Fericit bãrbatul, care n-a umblat în
sfatul necredincioºilor. / ªi-n calea pãcãtoºilor n-a ºezut, ºi pe scaunul
batjocurilor nu s-a aºezat. / Ci în calea Domnului va cugeta ziua ºi noaptea..."
- Destul... Am înþeles; tu ai rãmas tot ortodox. Bãdiþa ridicã un deget ºi,
adresându-se mie, spune ritos, ca la barã: „Din moment ce Luther a rãsturnat
conceptul dogmatic catolic, aderenþii lui, mergând pe drumul trasat de
reformator, au adus serioase modificãri, chiar ºi Sfintei Scripturi. Mai aproape
de timpurile în care ne gãsim noi astãzi - luteranii se forþeazã sã înnoiascã
creºtinismul. Reforma merge într-acolo, ca însuºi Hristos sã fie decapitat. În cele
mici, reforma se ocupã de lucruri de amãnunt, în susþinerea celor de mai sus,
aduc ºi faptul cã frizerul - mãcelar este de profesie pastor luteran. Din cercurile
luterane - pe care le frecventeazã Pop Porfirie - ºtiu precis cã pastorul mãcelar
se
ocupã de modernizarea Sfintei Scripturi ºi, cu o muncã planificatã - na, un
termen nou - a ajuns cu adaptarea Sfintei Cãrþi, la capitolele cu psalmi. Dar de
unde sã ºtie un cãlugãr athonit - care trãieºte ºi moare cu Scriptura încremenitã
sub - de trei ori - aminul Apocalipsei, ºi cu tradiþia în sân - despre astfel de
preocupãri la nemþi? Aºa cã, preacuvioºia sa, preacuviosul ºi mult pãtimitorul
Daniel de la Oranki cu nevinovãþia caracteristicã monahilor din Carpaþi - s-a dat
în gura leului, cum fãceau creºtinii, sub Nero. ªi leul l-a piºcat ºi l-a
scrijelit.
Socotesc eu, cu mintea mea cea nesocotitã de moldovean, cã dacã pastorul -
mãcelar ar fi ºtiut ce miel nevinovat i-a venit sub satâr, i-ar fi tãiat complet
beregata, punând la pãmânt ortodoxia.
Dar, se vede cã ochiul lui Dumnezeu privegheazã atent peste biserica
strãmoºilor noºtri. ªi doar aºa, ca o încercare, l-a spârcuit puþin, prin
intermediul
briciului reformat, pe prea alesul nostru duhovnic ºi reprezentant al
creºtinismului celui adevãrat. ªi acum, cuvioase, fii atent ºi vino la realitate.
„Vezi, sã nu greºeºti din nou - zice Domnul nostru Iisus ca sã nu þi se întâmple
ceva mai rãu" - sã rãmâi fãrã cap - de exemplu. Fii atent la poveþele mele ºi nu
dispreþui nuiaua gurii mele, fiule - aºa mi te-ai adresa mie, pãrinte ieremit, ca
sãmi
tãlmãceºti scripturile.
- ªi eu þi-o întorc, ºi-þi fac cunoscut cã Noua Scripturã, ediþia modernã a
reformaþilor, la psalmul l, sunã aºa: „Fericit bãrbatul carele în frizerie
nemþeascã
n-a intrat, cu sãpun de rufe nu s-a sãpunit ºi pe scaunul al ºaselea n-a ºezut...
Ci
cugetã ziua ºi noaptea ca, dupã Legea Domnului, sã-ºi lase barbã pânã la
genunchi... Cã ºtie Domnul calea cãlugãrilor pãcãtoºi, care îºi pun briciul în
60
barbã ºi scrijelirea gâtului este sfârºitul lor"... Învaþã 1, cãci poate sã prindã
bine.
Amin, Bãdiþã, închei eu, râzând.
Se vede cã Dumnezeu este ortodox. A fãcut El ce-a fãcut ºi pe pastorul
luteran l-a dat afarã de la frizerie.
Am rãsuflat uºurat ºi mi-am fãcut o mie de cruci, sub zidurile plângerii.