MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AL

REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUŢIA MEDICO-SANITARĂ PUBLICĂ
INSTITUTUL DE FTIZIOPNEUMOLOGIE “CHIRIL DRAGANIUC”

Cu titlu de manuscris
CZU: 616-002.5/-059:612.017.1:577.1/07

ADRIANA NIGULEANU

EXAMINAREA CLINICO-BIOCHIMICĂ A GRADULUI DE

INTOXICAŢIE LA BOLNAVII CU TUBERCULOZĂ ŞI
BRONHOPNEUMOPATII NESPECIFICE

14.00.26 – ftiziopneumologie

Autorereferat al tezei de doctor în medicină

CHIŞINĂU 2005

1
Teza a fost elaborată în cadrul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul
de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”, secţia „Limfologie clinică”

Conducător ştiinţific: VALERIU DJUGOSTRAN

dr.hab.în med., cerc.şt.superior

Consultant ştiinţific: SERGIU GHINDA

dr.hab. în med., cerc.şt.superior

Referenţi oficiali: SERGIU MATCOVSCHI

dr.hab. în med., profesor universitar
VICTOR BURINSCHI
dr. în medicină

Susţinerea va avea loc la__________________2005, ora ______în şedinţa

Consiliului ştiinţific specializat D 54.14.00.26 - 01 de pe lângă Instituţia
Medico-Sanitarâ Publică Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril
Draganiuc” (MD 2025, Chişinău, str. C.Vârnav, 13).

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca IMSP

Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” (MD 2025, Chişinău,
str. C.Vârnav, 13).

Autoreferatul a fost expediat la ________________2005

Secretar ştiinţific al Consiliului

ştiinţific specializat, dr. în medicină,
cerc.şt.superior IURIE SIMIONICĂ

Conducător ştiinţific
dr.hab.în med., cerc.şt.superior VALERIU DJUGOSTRAN
Consultant ştiinţific
dr.hab.în med., cerc.şt.superior : SERGIU GINDA

Autorul ADRIANA NIGULEANU

2
 Actualitatea temei
Problema tuberculozei este una din cele mai actuale datorită incidenţei sporite a infecţiei printre
persoanele de vârstă productivă, a înaltului său potenţial invalidizant şi a deceselor precoce pe care
le generează [Ţâmbalari G., 2001, 2002; Bloom D.C., 1998; Haidarlî I., 2002; Арсенин С., 2001;
Iavorschi C., 2002].
Alarmantă este şi majorarea permanentă a prevalenţei acestei maladii deşi s-au elaborat
numeroase programe de terapie antituberculoasă, inclusiv strategia DOTS [Didilescu C., 1999;
Maher D., 1998]. Pentru Republica Moldova se estimează, că incidenţa tuberculozei în 2003 a atins
109,4 la 100000 de locuitori şi continuă să rămână în ascensiune [Cuniţki E., Sain D., 2004].
Dificultăţile ce apar în tratamentul tuberculozei sunt definite de prezenţa intoxicaţiei endogene
pronunţate, mai ales în formele rapid progrediente, chimiorezistente şi cu imunodepresie severă.
Astfel, intoxicaţia endogenă definită de tuberculoză crează prin sine condiţii nefavorabile pentru
eficacitatea tratamentului specific, complică important prognosticul bolii [Хоменко А., 2000].
Pentru eficientizarea chimioterapiei, prevenirea complicaţiilor şi reducerea termenilor de spitalizare
au fost elaborate şi aplicate în practică metode de tratament endolimfatic indirect general şi (sau)
regional [Левин Ю., 1986; Djugostran V., 1997, 2002 şi al., Джумабаев С. 1995]. Prezintă interes
studierea patogeniei intoxicaţiei endogene, indicilor ce specifică acest fenomen şi crearea unei
viziuni de certitudine asupra problemei în cauză. Este importantă şi studierea stării de
imunosupresie şi a limitelor rezistenţei naturale în corelaţie cu nivelul de intoxicare endogenă şi
activitatea inflamaţiei specifice.
Majoritatea metodelor de estimare a expresivităţii intoxicaţiei endogene aplicate în clinica sunt
subiective sau valabile exclusiv pentru alte patologii pulmonare nespecifice (indicii leucocitari de
intoxicaţie, spre exemplu) [Кальф-Калиф Я., 1941şi al.]. Prin urmare, actualmente nu există încă
procedee de certitudine şi valabilitate comună pentru aprecierea parametrilor de intensitate a
sindromului de intoxicaţie la bolnavii cu tuberculoză. Pe de altă parte, studiile consacrate problemei
date sunt solitare, elucidează numai parţial esenţa ei, practica curativă rămânând fără posibilităţi de
obiectivizare a acestui aspect patogenic.
Scopul lucrării
Studierea modificărilor clinice şi paraclinice ce specifică sindromul de intoxicaţie endogenă la
pacienţii cu tuberculoză pulmonară prin evaluarea rolului substanţelor cu masa moleculară medie
(molecule medii - MM) în dezechilibrarea unor parametri biochimici, hematologici şi imunologici
şi redresarea acestora sub influenţa tratamentului; studierea comparativă a caracteristicilor
spectrofotometrice ale MM în cancer pulmonar, bronhopneumopatii nespecifice şi tuberculoza
pulmonară.
Sarcinile lucrării
1. Studierea particularităţilor manifestărilor clinice şi a unor indici de laborator ale intoxicaţiei
endogene la bolnavii cu tuberculoză pulmonară.
2. Investigarea caracteristicilor spectrofotometrice ale substanţelor cu masă moleculară medie
în plasma sanguină, eritrocite şi urina bolnavilor cu tuberculoză pulmonară.
3. Monitorizarea efectelor rezolutive ale schemelor curative DOTS şi tratamentului în asociere
cu chimioterapia endolimfatică indirectă asupra sindromului de intoxicaţie la bolnavii cu
tuberculoză pulmonară infiltrativă.
4. Studierea comparativă a caracteristicilor spectrale ale MM la bolnavii cu tuberculoză
pulmonară, bronhopneumopatii nespecifice, cancer pulmonar şi testarea relevanţei
diagnostice a acestui indice.
5. Evaluarea indicatorilor esenţiali ai răspunsului imun şi ai rezistenţei naturale cu relevarea
gradului de corelare între nivelul de MM şi activitatea neutrofilelor la bolnavii cu
tuberculoză pulmonară.

3
 Originalitatea lucrării
Constă în estimarea particularităţilor clinice şi de laborator a endotoxicozei în tuberculoza
pulmonară; în modificarea metodei de determinare a moleculelor medii şi argumentarea necesităţii
tratamentului detoxifiant asociat celui standard în astmul bronşic şi tuberculoza pulmonară.
Noutatea ştiinţifică a lucrării
Pentru prima dată s-a efectuat evaluarea particularităţilor sindromului de intoxicare endogenă la
bolnavii cu tuberculoză pulmonară, precum şi compararea caracteristicilor spectrofotometrice
estimate în bronhopneumopatii nespecifice şi cancer pulmonar. A fost argumentată necesitatea
tratamentului detoxifiant, administrat concomitent celui de bază în astmul bronşic şi tuberculoza
pulmonară.
În premieră pentru practica ftiziopneumologică a fost argumentată oportunitatea metodei de
estimare spectrofotometrică a nivelului de intoxicaţie, sensibilitatea acestei tehnici arătându-se
superioară altor procedee de monitorizare diagnostică.
Au fost studiate caracteristicile spectrofotometrice ale substanţelor cu masă moleculară medie în
diferite lichide biologice la bolnavii cu tuberculoză pulmonară infiltrativă sub tratamente conform
regimurilor standarde DOTS şi în asociere cu chimioterapia endolimfatică indirectă.
Este inedită şi determinarea influenţei pluripotente a indicatorilor de intoxicaţie a organismului
bolnavului cu tuberculoză asupra funcţionalităţii neutrofilelor, sensibilizării celulare specifice şi a
altor indici imunoumorali.
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării
Pentru determinarea nivelului de intoxicaţie endogenă a fost perfecţionată şi aplicată în practică
metoda de evaluare a substanţelor cu masă moleculară medie, care poate fi utilă şi pentru
monitorizarea tratamentului (în special al celui detoxifiant) tuberculozei şi altor maladii. Rezultatele
obţinute vor putea orienta activităţile diagnostice sau de prevenţie a tulburării homeostazei. Această
metodă poate fi recomandată şi pentru screening-selecţia pacienţilor cu dereglări ale rezistenţei
naturale şi reactivităţii imune a organismului.
Prin analiza statistică s-au obţinut module importante de regresie şi s-au elaborat ecuaţii speciale
care permit, ştiind valorile ariei MM, determinarea prin calcule a unor indici imunologici (indicele
fagocitar, numărul fagocitar şi testul transformării blastice a limfocitelor) cu exacticitate şi
informativitate testantă destul de înaltă, fiind necesare pentru unităţile medicale fără laboratoare
imunologice.
Aprobarea lucrării
Materialele lucrării au fost prezentate spre audiere şi discuţie în cadrul conferinţelor de
specialitate şi raportate la diferite foruri ştiinţifice de rang republican şi internaţional: Conferinţele
ştiinţifico-practice ale Institutului de Ftiziopneumologie 1999, 2001, 2002; şedinţele ordinare ale
Societăţii Ftiziopneumologilor din RM, 2002, 2004; Conferinţa Internaţională
"Эндоэкологическая реабилитация и клиническая лимфология в лечебной и оздоровительной
практике" Сочи, 1997; a II-a Conferinţă Internaţională “Chimia ecologică” Chişinău, 2002;
Conferinţa ştiinţifică anuală a ULIM, 2002, 2003; a II-a Conferinţă Internaţională ”Клиническая
лимфология и эндоэкология“, Anapa, 1999; al II-lea Congres Internaţional “Medicina
endoecologică”, Halkidiki, Grecia, 2002; Sesiunea XXIV Naţională de Comunicări Ştiinţifice a AŞ
Române, Râmnicu-Vâlcea, 1998; Seminarul Internaţional “Pericolele pentru ecologie şi sănătatea
publică asociate cu poluarea mediului”, Kiev, 2002; şedinţa sectoarelor Ftiziologie,
Ftiziopneumologie, Diagnostic de laborator şi instrumental a IMSP IFP, 2004; şedinţa Seminarului
Specializat de profil pe specialităţile: 14.00.26 - Ftiziopneumologie şi 14.00.36 - Diagnosticul de
laborator, imunologie şi alergologie, 2005.
Implementarea în practică
Administrarea preparatelor endolimfatic precum şi metoda de determinare a nivelului de
intoxicaţie endogenă în varianta cu remanieri esenţiale au fost testate, validate şi implementate în

4
activitatea cotidiană a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi
Copilului şi a Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril
Draganiuc”.
Publicaţii la tema disertaţiei
Tezele de concept şi rezultatele investigaţionale au fost reflectate în 33 lucrări ştiinţifice, inclusiv
2 - în reviste recenzate, 5 publicaţii sunt prezentate în monautorat. Au fost modelate şi autorizate cu
brevete de autor 7 inovaţii, au fost editate 2 scrisori informative.
Volumul şi structura tezei
Lucrarea este expusă pe 115 pagini standard A4 şi se compartimentează în: Introducere, Revista
literaturii de specialitate, capitolul “Material şi metode”, 3 capitole de explorări proprii, capitolul de
sinteză a rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări practice, indicele bibliografic ce include
263 surse literare, adnotarea tezei în limbile română, engleză şi rusă, cuvinte-cheie (în 3 limbi), lista
abrevierilor. Materialul iconografic include 52 tabele, 13 figuri.
Conţinutul de fond al lucrării
Capitolul I. Revista literaturii
Interpretarea de pe poziţii contemporane a sindromului de intoxicaţie endogenă
S-au reflectat viziunile contemporane despre etiologie, patogenie, particularităţile evoluţiei şi
diagnosticul sindromului de intoxicaţie endogenă (SIE), despre posibilităţile metodelor de
detoxicare în maladiile pulmonare nespecifice şi tuberculoză.
Capitolul II. Material şi metode
2.1. Material clinic. Subiectul investigaţiilor l-au constituit 250 bolnavi de tuberculoză
pulmonară infiltrativă (TPI), 40 - cu tuberculoză pulmonară diseminată (TPD), 41– cu tuberculoză
pulmonară fibro-cavitară (TPFC), în vârstă de 17-69 ani, vârsta medie constituind 37,8 ani.
Examenul parametrilor reactivităţii imune şi ai rezistenţei naturale s-a practicat în cazul a 94
bolnavi de tuberculoză pulmonară. Lotul de comparaţie s-a completat cu 71 persoane sănătoase la
care s-au studiat caracteristicile spectrofotometrice ale MM şi indicii reactivităţii imune şi ai
rezistenţei naturale (50 persoane). Rezultatele cercetării spectrofotometrice MM în tuberculoza
pulmonară au fost comparate cu cele obţinute la 68 bolnavi cu bronhopneumopatii nespecifice (15 -
cu pneumonie comunitară, 21 bolnavi cu astm bronşic, 15 - cu bronşită acută şi cronică şi 17 – cu
procese pulmonare supurative cronice) şi 23 - cu diagnosticul de cancer pulmonar central şi
periferic. În total în studiu au fost incluşi 422 bolnavi.
2.2. Metodele de investigaţie au inclus:
2.2.1. Examenul clinic - cercetare prospectivă. Pentru fiecare pacient în studiu s-a completat
foaia de observaţie clinică, elaborată în corespundere cu scopul lucrării.
2.2.2. Examenul de laborator:
Explorarea nivelului de intoxicare endogenă prin intermediul metodei biochimice de
determinare cantitativă a concentraţiei MM în plasmă, urină şi pe membrana eritrocitelor, după
М.Я. Малахова, 1995, modificată de autor. Pentru separarea proteinelor serice s-a folosit metoda
electroforezei în gel de poliacrilamidă. Pentru determinarea polipeptidelor serice s-a utilizat tehnica
cromatografiei în gel (А.Хеншек,1988).
Hemoleucograma. Conform parametrilor hemoleucogramei s-au determinat unii indici
cantitativi care caracterizează expresivitatea intoxicaţiei: indicii leucocitari de intoxicaţie după Kalf-
Kalif [1941], Ostrovschi [1983], indicele hematologic de intoxicaţie după Vasiliev [1983], indicele
leucocitar al alergiei după S.Ghindă [1986] şi indicele leucocitar al reactivităţii imune după
S.Ghindă [1996].
Analiza biochimică a sângelui (bilirubina, transaminazele, proba cu timol; ureea sanguină);
Evaluarea statutului imun:
- numărul fagocitar şi indicele fagocitar (С.А.Павлович, 1997);
- testul-NBT după S. Ghindă şi coaut. (1997);

5
 - testul de transformare blastică a limfocitelor (TTBL) cu fitohemaglutinină (PHA) (S.Ghindă,
1982).;
- reacţia de formare a rozetelor (S.Ghinda, 1988);
- conţinutul de complexe imune circulante (G. Mordvinov şi coaut., 1992 );
- determinarea IgE totale prin analiză imunoenzimatică pe suport solid, cu utilizarea reactivilor
UBI. MAGIWEL-TM, conform recomandărilor firmei producătoare);
- reacţia Paull-Bunnell după S.Ghinda, 1984 );
- determinarea anticorpilor antituberculoşi (Anti-IgG) prin analiză imunoenzimatică pe suport
solid, utilizănd reactivele ICŞ Epidemiologie şi Microbiologie “L.Paster” din Sanct-Petersburg,
conform instrucţiunilor anexate;
- determinarea activităţii hemolitice a complementului (CH50) (Л.С.Резниковa şi coaut. 1982);
- Imunoglobulinele de clasa G, A, M, factorii C3 şi C4 ai complementului, haptoglobina,
ceruloplasmina şi properdina s-au determinat prin Immunochemistry Systems ICS Analyzell II
al firmei ″Beckman″ USA, folosind seturile diagnostice şi instrucţiunile anexate.
Examenul bacteriologic al sputei: microscopia la BAAR; însămânţarea la MBT.
2.2.3. Investigaţii instrumentale: radioscopia, radiografia, spirografia, electrocardiografia.
Tratamentul bolnavilor s-a efectuat în formulă de rutină.
Cu scopul comparării eficacităţii curative a diferitor variante tehnologice de terapie în faza
intensivă bolnavii de TPI au administrat următorul tratament:
- în lotul de studiu (LB - 68 bolnavi) - conform Strategiei DOTS, dar administrarea Izoniazidei
perorală a fost înlocuită cu terapia endolimfatică regională indirectă (TERI) cu 3 ml Izoniazidă de
10% şi 5 ml Novocaină de 0,25%; în lotul de referinţă (LR - 30 bolnavi) s-au administrat
preparatele conform schemelor standardizate DOTS (marcând grupul TPI–H3,0);
- în alt lot de studiu (LB grupul TPI–H5,0 - 52 bolnavi) s-a administrat TERI cu 5 ml Izoniazidă
de 10% şi 5 ml Novocaină de 0,25%; în LR doza de Izoniazidă 0,6 s-a administrat “per os” (24
bolnavi). Supravegherea grupului TPI–H5,0 s-a efectuat cu scopul aprecierii eficacităţii
comparative a dozei menţionate.
Tratamentul antituberculos la 94 pacienţi (capitolul 5) s-a efectuat fără injectări endolimfatice în
formula de rutină, deoarece ei au fost supravegheaţi înaintea implementării Strategiei DOTS în RM.
Procesarea statistică a materialului investigaţional s-a efectuat cu ajutorul programelor moderne
de evaluare computerizată, utilizând criteriile parametrice t-Student şi neparametrice - criteriul
Fisher, analiza de corelaţie.

Capitolul III. Caracteristica clinico-paraclinică a sindromului de intoxicaţie endogenă în

tuberculoza pulmonară
Incidenţa semnelor caracteristice pentru SIE diferă semnificativ la bolnavii cu diferite forme
clinice de tuberculoză pulmonară (TPI, TPD, TPFC), fapt ce se explică prin mecanisme patogenice
diferite ce definesc aceste variante de proces ftizic. Astfel, astenia şi hepatomegalia au fost mai des
evidenţiate în TPD (0,93, 0,39) şi nu în TPI (0,75, 0,17) şi TPFC (0,74, 0,31). Scăderea ponderală a
fost mai des atestată în TPD (0,57). Hemoptizia, estimată ca una din complicaţiile tuberculozei
pulmonare, a fost invocată mai des de pacienţii cu TPI (0,08). Anorexia, tahicardia, dispneea au fost
mai des semnalate de bolnavii de TPFC.
Studiul comparativ al parametrilor hemogramei la bolnavii cu diferite forme clinice de
tuberculoză pulmonară, a evidenţiat că anemia se produce cel mai des în TPD (0,61), mai rar în TPI
(0,51) şi cel mai rar - în TPFC (0,46). În TPD şi TPI leucocitoza (respectiv, 0,5; 0,28) şi devierea
stângă în formula leucocitară (0,29; 0,29) s-au evidenţiat mai des decât în TPFC (0,31; 0,17 ).
Hiporeactivitatea imună (limfopenie) s-a consemnat mai des în TPD (0,43) şi TPFC (0,43).
Accelerarea VSH s-a constatat în toate loturile examinate, însă mai des în TPFC (0,94). Toate
aceste evoluţii anunţă prezenţa intoxicaţiei, fără a furniza probe de evaluare cantitativă şi calitativă
a expresivităţii sindromului toxic.

6
 Analiza indicilor leucocitari ai intoxicaţiei şi a ariei MM, care caracterizează intoxicaţia
endogenă (tab.1), a relatat că aceşti parametri sunt majoraţi (p<0,001) în raport cu rezultatele
remarcate la persoanele practic sănătoase.
Tabelul 1
Indicii intoxicaţiei endogene determinaţi la spitalizare (M±m)
Indice Valori TPD TPI TPFC
examinat normative (n=28) (n=174) (n=35) P1/2 P2/3 P1/3
1 2 3
ILIK 0,62±0,08* 2,4±0,41 1,4±0,16 1,6±0,30 P<0,05 # #
ILIO 1,6±0,3* 3,4±0,37 2,5±0,09 2,6±0,23 P<0,05 # #
ILIV 0,61±0,3* 7,2±1,88 3,2±0,36 3,8±0,93 P<0,05 # #
Aria MM 12,6±0,89* 23,6±2,02 22,4±0,83 19,5±1,46 # P<0,05 #
Notă: P1/2 - diferenţe concludente între TPD şi TPI; P2/3 - între TPI şi TPFC; P1/3 - între TPD şi TPFC; * -
P<0,05 în raport cu valorile obţinute în toate formele clinice de tuberculoză; # - diferenţe insugestive; Aria
MM - aria sub curba spectrofotometrică MM.

Intoxicaţia endogenă cea mai expresivă s-a determinat în TPD, mai puţin manifestă - în TPI, şi
încă mai puţin expresivă s-a estimat în TPFC. Valorile indicilor leucocitari înregistraţi în TPD au
fost elevate în raport cu cele remarcate în TPI. În TPD şi TPFC pentru indicii examinaţi n-au fost
estimate diferenţe veridice. În TPI şi TPFC pentru valorile indicilor leucocitari nu s-au atestat
diferenţe veridice, şi doar pentru aria MM s-au determinat diferenţe semnificative (p<0,05).
Analiza comparativă a curbelor spectrofotometrice a evidenţiat (tab.1), că valorile ariei MM s-au
fixat maxime la bolnavii de TPD (23,6±2,02u.c.). Nivelul de MM evaluat în TPI (22,4±0,83u.c.) era
inferior celui estimat în TPD, dar superior în raport cu cel evidenţiat în TPFC (19,5±1,46u.c.). Acest
fapt se poate explica prin prezenţa în cazul TPI a leziunii predominant exsudative şi a reacţiei
hiperergice a ţesutului pulmonar, iar valorile reduse ale ariei MM în TPFC semnifică dereglări
pronunţate ale echilibrului proteic (sindromul endocrino-anabolic după Milcu S., 1978).
Evaluarea expresivităţii intoxicaţiei endogene definită de tuberculoza pulmonară
infiltrativă
Analizând semnele clinice în grupul TPI-H3,0 la spitalizare, remarcăm că incidenţa acuzelor
subiective invocate de bolnavii din LB şi LR a evidenţiat diferenţe. Ponderea tusei productive (0,78)
era net superioară în LB (p<0,09). La finele tratamentului toate acuzele în majoritatea cazurilor au
dispărut complet ori s-au diminuat (p<0,1 - pentru fiecare din semnele evaluate), atât în LB, cât şi în
LR, cu excepţia dispneei de efort intens în LB şi LR şi a tusei seacă în LR, pentru care nu s-au
remarcat diferenţe semnificative. Analiza comparativă între loturi postcuratv a relevat, că rezultatele
pozitive predominau la bolnavii din LB. Astfel, în LB acuzele de tuse seacă (0,06) şi productivă
(0,13) au persistat semnificativ mai rar, pe când la bolnavii din LR ponderea bolnavilor cu tuse
seacă a constituit 0,17 (p<0,07) iar cu cea productivă - 0,27 (p<0,06). Comparând evoluţia semnelor
obiective în grupul TPI-H3,0 s-a evidenţiat, că la spitalizare ponderea bolnavilor cu hepatomegalie
(0,23) era mai mare în LR (p<0,06). După tratament în LB acuzele au dispărut ori s-au diminuat
esenţial (p<0,1 - pentru fiecare din semnele cercetate), pe când în LR pentru evoluţia semnelor de
expectorare cu spută mucoasă şi purulentă, hemoptizie, perceperea ralurilor mixte nu s-au
determinat diferenţe concludente, însă la finele tratamentului între LB şi LR nu s-au remarcat
diferenţe semnificative.
În grupul TPI–H5,0 la spitalizare pacienţii din LB şi LR, din majoritatea semnelor subiective, au
prezentat diferenţe semnificative pentru astenie, care a fost prezentată cert mai frecvent (0,73) de
către bolnavii din LB (p<0,06). Incidenţa semnelor evaluate în LB după tratament s-a redus (p<0,1),
persistând doar tuse seacă, iar în LR incidenţa semnelor de dispnee la efort neînsemnat şi pronunţat,
de tuse seacă s-a redus nesemnificativ. Postcurativ în LB tusea seacă (0,06) şi cea productivă (0,15)
a fost mult mai rară (p<0,05; p<0,03) în raport cu incidenţa acestor semne (0,21; 0,38) în LR. După
tratament în LR a persistat mai des transpiraţia nocturnă (0,13, p<0,03), dispneea (0,21, p<0,03 din

7
totalul cazurilor), inclusiv şi cea de efort neînsemnat (0,17, p<0,008) comparativ cu rezultatele
obţinute în LB. Incidenţa semnelor clinice obiective la bolnavii din ambele loturi la spitalizare n-a
evidenţiat diferenţe veridice, în schimb după tratament în LB diminuarea sau dispariţia lor a fost
statistic veridică în majoritatea cazurilor (p<0,1), cu excepţia hemoptiziei. După tratament în LR
incidenţa expectorării sputei mucoase şi purulente, hepatomegaliei, hemoptiziei, ralurilor uscate şi
mixte s-a redus nesemneficativ. Rezultatele comparative între loturi postcurativ au estimat că
eliminările de spută seroasă (0,25, p<0,02), febra (0,13, p<0,03) şi hepatomegalia (0,13, p<0,03) au
fost mai rare în LB.
Studiul evoluţiei modificărilor radiologice, a evidenţiat că ponderea pacienţilor din LB grupul
TPI-H3,0 cu resorbţie considerabilă (0,32) a infiltraţiei ţesutului pulmonar a fost mai mare (p<0,09)
faţă de LR (0,2). În grupul TPI-H5,0 atât resorbţia considerabilă (0,23)(p<0,08), cât şi resorbţia
parţială (0,63) (p<0,07), de asemenea au fost mai evidente în LB. Lipsa evoluţiilor pozitive ale
modificărilor radiologice a fost un semn constant mai frecvent în LR (0,25)(p<0,01). Analiza
comparativă între medicaţiile TPI-H3,0 şi TPI-H5,0 a estimat, că resorbţia considerabilă a fost mai
frecventă în grupul TPI-H3,0 în LB (p<0,01), resorbţia parţială s-a estimat mai des în grupul TPI-
H5,0 LB, iar persistenţa infiltraţiei pulmonare - mai des în grupul TPI-H5,0 LR (0,25). Analiza
evoluţiei cavităţilor distructive, a relevat că lichidarea acestora prin cicatrizare n-a evidenţiat
diferenţe semnificative între loturi, pe când dispariţia distrucţiei ţesutului pulmonar fără cicatrice s-a
reuşit mai des în LB (0,5) atât în grupul TPI-H3,0 (p<0,04), cât şi în grupul TPI-H5,0 (p< 0,06) în
LB (0,3). Progresarea cavităţilor distructive la finele tratamentului s-a evidenţiat mai frecvent în
grupul TPI-H5,0 (p<0,03) în LR (0,23). Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în TPI-H3,0 şi
TPI-H5,0 a evidenţiat, că lichidarea cavităţilor fără cicatricii restante s-a obţinut mai des în LB din
grupul TPI-H3,0 (p<0,03). Astfel s-a evidenţiat un efect terapeutic mai pronunţat al medicaţiei
conform regimului DOTS în varianta cu adminisrarea limfotropă a izoniazidei şi posibilitatea
administrării dozei reduse.
Analiza comparativă a incidenţei devierilor indicatorilor mecanicii respiratorii la spitalizare şi
după tratament n-a evidenţiat diferenţe semnificative între LB şi LR din grupul TPI-H3,0. Ponderea
bolnavilor din LB cu valori normale ale indicilor mecanicii respiratorii a constituit 0,22, iar după
tratamentul adminisrat a crescut (p<0,03) ponderea bolnavilor cu indici normali ai mecanicii
respiratorii (0,41). În LR ponderea bolnavilor cu indicii normali de asemenea a crescut (0,36), însă
nesemnificativ faţă de cea estimată la spitalizare (0,29). Numărul bolnavilor cu obstrucţie
pronunţată (p<0,02) postcurativ în LB s-a redus considerabil (0,08), pe când reducerea acestora în
LR (0,07) n-a fost statistic veridică, iar ponderea bolnavilor (0,21) cu obstrucţie moderată în LR
după tratament s-a redus semnificativ (p<0,09).
Examenul bacteriologic la spitalizare în LB din grupul TPI-H3,0 a depistat 54 (0,79) eliminatori
de bacili. Prin examenul direct al sputei la BAAR au fost depistaţi 40 pacienţi (0,59 - din totalul
bolnavilor şi 0,74 – din numărul baciliferilor). Prin însămânţarea sputei, MBT s-a identificat
prezentă la 54 bolnavi (0,79- din numărul total de bolnavi), printre care 9 - eliminatori de bacili
chimiorezistenţi. După tratament în LB examenul bacterioscopic al sputei a fost pozitiv la 7 bolnavi
(0,10 - din totalul bolnavilor; 0,13 - din totalul de baciliferi). Însămânţarea sputei postcurativ a
evidenţiat 9 cazuri pozitive (0,27 - din totalul de investigaţii efectuate). La spitalizare ponderea
bolnavilor baciliferi era net superioară în LB faţă de LR (p<0,08). În LR micobacteria tuberculozei
s-a identificat prin examinarea directă a sputei la 16 bolnavi (0,53 - din totalul bolnavilor; 0,8 - din
totalul de baciliferi), prin însămânţare la 20 pacienţi (0,67 - din numărul total al pacienţilor), printre
care 4 - eliminatori cu chimiorezistenţă. Postcurativ metoda bacterioscopică a evidenţiat 2 cazuri
pozitive (0,07- din totalul de bolnavi şi 0,1 - din totalul de baciliferi). Însămânţările s-au pozitivat la
3 cazuri (0,2 - din numărul investigaţiilor). În pofida faptului, că la spitalizare numărul pacienţilor-
baciliferi a fost cert mai mare în LB, diferenţele remarcate postcurativ între LB şi LR nu au fost
statistic semnificative. Astfel, ar rezulta, că prin adminstrarea endolimfatică a izoniazidei se poate
accelera şi spori procesul de debacilare.

8
 La bolnavii din grupul TPI-H5,0 investigaţiile bacteriologice atât antecurativ, cât şi postcurativ
n-au estimat diferenţe veridice între LB şi LR.
La spitalizare în LB - grupul TPI-H5,0 au fost determinaţi 36 (0,69) pacienţi baciliferi, inclusiv
14 eliminatori de bacili chimiorezistenţi. Examenul direct al sputei a depistat probe pozitive la 30
cazuri (0,58 - din numărul total al pacienţilor, 0,83 - din totalul de baciliferi), prin însămânţare
creşterea MBT s-a depistat la 36 cazuri (0,69 - din totalul de bolnavi). După tratament prin
examinarea directă a sputei s-au depistat 3 cazuri pozitive de BAAR (0,06 - din totalul bolnavilor,
0,08 - din baciliferi). Însămânţările au stabilit 9 cazuri pozitive (0,28 - din totalul investigaţiilor
efectuate). La spitalizare în LR (grupul TPI-H5,0) însămânţarea a depistat creşterea MBT la 18
bolnavi (0,75 - din totalul bolnavilor), examinarea directă a sputei a evidenţiat 16 probe pozitive
(care ar constitui 0,67 din totalul de bolnavi şi 0,89 – din totalul de baciliferi). După 2 luni de
tratament bacterioscopic BAAR s-a consemnat în 2 cazuri (0,08 – din totalul bolnavilor, 0,11 din
cei baciliferi), însămânţările au remarcat creşteri ale MBT la 2 pacienti (0,2 din totalul de bolnavi
investigaţi).
Observând rezultatele investigaţiilor bacteriologice executate în grupele TPI–H3,0 şi TPI–H5,0
până la iniţierea terapiei, am estimat că numărul total de baciliferi a fost mai elevat în grupul TPI –
H3,0 (p< 0,07), de vreme ce după tratament pe loturi nu s-au mai evidenţiat diferenţe semnificative.
Astfel urmează că Izoniazida recomandată de 3,0 ml în regimurile chimioterapiei DOTS asigură un
efect pozitiv în LB, cât şi în LR, acesta fiind comparabil cu rezultatul estimat la bolnavii din grupul
TPI-H5,0 (izoniazidă în doza de 5,0 ml).
Compararea modificărilor depistate în hemograma bolnavilor din LB şi LR (TPI-H3,0) la
internare a demonstrat că ponderea pacienţilor cu anemie era cert superioară (p<0,09) în LB (0,61),
iar numărul bolnavilor cu leucocitoză era mai elevat (p<0,07) în LR (0,41). După tratament
incidenţa leucocitozei, cu deviere stângă a formulei leucocitare şi limfopenie s-a redus concludent
în ambele loturi (p<0,09 – 0,002). Numărul bolnavilor cu anemie (0,28) şi VSH (0,68) accelerată s-
a redus semnificativ numai în LB (p<0,0004, p<0,0001), pe când ponderea bolnavilor cu anemie în
LR după tratament a crescut nesemneficativ (0,56) faţă de cea la internare(0,48). Rezultatele
comparate pe loturi după tratament denotă că incidenţa pacienţilor cu anemie a rămas mai mare în
LR (p<0,01). În grupul TPI-H5,0 la internare între LB şi LR nu s-au estimat diferenţe veridice ale
parametrilor hematologici. După tratament incidenţa anemiei (0,28, p<0,05), leucocitozei (0,19,
p<0,09), devierii stângă în formula leucocitară (0,02, p<0,003), limfopeniei (0,23, p<0,02) şi VSH
accelerate (0,62, p<0,08) s-a redus considerabil în LB. În LR s-au redus concludent doar
fenomenele de leucocitoză (0,09, p<0,06) şi deviere spre stânga a formulei leucocitare (0,03,
p<0,08), limfopenie (0,27, p<0,03) şi accelerare a VSH (0,48, p<0,04). După tratament între loturile
comparate diferenţe semnificative s-au evidenţiat pentru frecvenţa VSH sporite, care s-a determinat
mai des în LB (p<0,09).
Examenul comparativ al indicilor leucocitari ai intoxicaţiei, a evidenţiat că în grupul TPI-H3,0 la
spitalizare intoxicaţia era de valori la fel de înalte atât în LB (ILIK=1,4±0,33, ILIO=2,3±0,11,
ILIV=2,9±0,52), cât şi în LR (ILIK=1,1±0,27, ILIO=2,2±0,17, ILIV= 3,5±1,09), iar diferenţele între
loturi nu au fost veridice. După tratament la bolnavii din LB şi LR s-au redresat până la valori
normale indicii ILIK (0,6±0,08, p<0,05 şi, respectiv, 0,6±0,09, p<0,01) şi ILIO (1,8±0,08, p<0,001 şi,
respectiv, 1,6±0,12, p<0,01). ILIV s-a diminuat veridic (1,2±0,21, p<0,002 şi 0,99±0,17, p<0,01),
însă aceste evoluţii nu au atins cota valorilor normale. În grupul TPI-H5,0 la bolnavii din LB după
tratament valorile ILIK (0,9±0,13, p<0,05), ILIO (2,1±0,15, p<0,1), ILIV (1,3±0,20, p<0,002) s-au
redus veridic, o situaţie similară s-a remarcat şi în LR (ILIK=0,9±0,14, p<0,05; ILIO=2,0±0,12,
p<0,01 şi, respectiv, ILIV=1,4±0,31, p<0,05). Valorile ILIK şi ILIO s-au apropiat de normă, iar
rezultatele ILIV nu s-au diminuat până la valori normale. Comparând rezultatele înregistrate în LB
şi LR antecurativ şi postcurativ nu s-au atestat diferenţe veridice. În grupurile TPI-H5,0 şi TPI-H3,0
la spitalizare valorile indicilor leucocitari în loturile de bază n-au distins diferenţe veridice, în
loturile de referinţă ILIO s-a atestat majorat în grupul TPI-H5,0 (p<0,02). După tratament în LR al

9
grupului TPI-H5,0 ILIO s-a înregistrat superior faţă de grupul TPI-3,0. În LB al grupului TPI-H5,0
valorile ILIO şi ILIK au devansat concludent faţă de cele din grupul TPI-H3,0.
Analiza caracteristicilor spectrofotometrice ale MM în plasmă, eritrocite şi urină la spitalizare în
loturile comparate din grupul TPI-H3,0 n-a evidenţiat diferenţe veridice. Valorile ariei MM în
plasmă, eritrocite şi urină în LB au constituit 21,9±1,31, 21,3±1,08, 87,2±6,08, iar în LR, respectiv,
22,5±1,82, 23,3±1,83, 101,4±10,81. După tratament atât în LB (18,1±0,83, p<0,02), cât şi în LR
(17,2±1,42, p<0,05) nivelul de intoxicaţie în plasmă s-a redus veridic, însă nivelul de MM nu s-a
diminuat până la normă. Valorile ariei MM în eritrocite, postcurativ, s-au redus nesemnificativ atât
în LB (20,6±1,28), cât şi în LR (19,2±1,91). În urină aria MM postcurativ s-a redus veridic atât în
LB (67,8±6,67, p<0,05), cât şi în LR (67,1±13,05, p<0,05). Evaluate în ansamblu la pacienţii din
loturile examinate postcurativ, valorile ariei MM în plasmă, eritrocite şi urină nu difereau
semnificativ. Tendinţe similare s-au evidenţiat şi pentru dinamica ariei MM în grupul TPI-H5,0.
Compararea rezultatelor între grupele TPI-H3,0 şi TPI-H5,0 atât în LB cât şi în LR n-a evidenţiat
diferenţe veridice. Astfel, după tratament, dacă pornim din valorile indicilor leucocitari de
intoxicaţie şi ale ariei MM, efectul curativ în loturile studiate a fost identic. Indicii leucocitari, însă,
nu pot fi calculaţi în cazul când la pacienţi se atestă sporirea numărului de eozinofile în hemogramă,
de aceea evaluarea intoxicaţiei prin determinarea MM este o metodă mai sensibilă, dovadă fiind
faptul că acest parametru rămâne şi după tratament peste valorile normale, de vreme ce majoritatea
indicilor leucocitari revin la normă. Faptul, că şi postcurativ la bolnavi se păstrează nivelul de MM
mărit, argumentează necesitatea şi importanţa includerii în tratament a metodelor de detoxicare a
organismului.
Rezultatele evaluării nivelului de intoxicaţie în TPI au demonstrat, că la pacienţii cu leziuni
pulmonare extinse antecurativ acesta s-a estimat evident crescut (aria MM=27,9±2,91u. c.,
ILIK=1,6±0,37u.c., ILIO=2,6±0,20u.c., ILIV=4,8±1,26u.c.). După tratament indicii studiaţi s-au
diminuat veridic până la valorile următoare: 20,3±1,08 u.c., 0,6±0,09u.c., 1,8±0,12 u.c., 1,2±0,22
u.c. (p<0,001, p<0,01, p<0,001, p<0,01). Postcurativ ILIK şi ILIO au ajuns la limitele normei, pe
când ILIV continua să rămână majorat. Aria MM după tratament s-a redus veridic, însă n-a ajuns la
limitele normei.
În TPI cu leziuni pulmonare limitate indicatorii intoxicaţiei determinaţi la spitalizare s-au atestat
majoraţi (aria MM=21,3±2,21u.c., ILIK, 1,4±0,70 u.c., ILIO=1,9±0,12u.c., ILIV=2,2±0,75u.c.), în
schimb postcurativ ei au revenit la valori normale (aria MM=14,8±1,09u.c., ILIK=0,61±0,13u.c.;
ILIO=1,88±0,15u.c. şi, respectiv, ILIV=0,75±0,17u.c.), scăderea fiind semnificativă numai pentru
ILIV (p<0,05). Nivelul de MM, conform ariei MM, rămânea totuşi majorat, ceea ce ne sugerează
încă o dată sensibilitatea mai înaltă a indicelui dat în determinarea intoxicaţiei.
Analiza comparativă a demonstrat că la internare la bolnavii cu leziuni infiltrative extinse nivelul
de MM (p<0,10) şi valorile ILIO (p<0,01) şi ILIV (p<0,10) erau majorate semnificativ în raport cu
indicii estimaţi la bolnavii cu leziuni infiltrative limitate, iar după tratament s-au înregistrat
diferenţe semnificative numai pentru ILIV (P<0,01) şi aria MM (p<0,001).
Evoluţia clinică observată în dinamică la pacienţii din LB a relatat un rezultat pozitiv mai
pronunţat faţă de cel urmărit la bolnavii din LR atât în grupul TPI-H3,0, cât şi în TPI-H5,0: evoluţia
semnelor clinico-paraclinice enunţate, modificărilor radiologice, procesului de debacilare şi a unor
indici ai mecanicii respiratorii fiind mai benefică.
Efectul curativ al tratamentului endolimfatic se explică inclusiv şi prin sanarea şi normalizarea
funcţiilor formaţiunilor sistemului limfatic şi intensificarea transportului interstiţial-umoral.
Capitolul IV. Caracteristica spectrofotometrică comparativă a moleculelor medii la
bolnavii cu afecţiuni pulmonare nespecifice
Încercând să determinăm caracteristicile intoxicaţiei la bolnavii cu bronhopneumopatii
nespecifice, am efectuat cercetări spectrofotometrice comparate ale concentraţiilor MM, reuşind, în
premieră absolută, să evidenţiem o serie de legităţi:
- Aria MM în procesele pulmonare supurative cronice (boala bronşiectatică) în exacerbare
(12,5±1,14 u.c.) nu diferă veridic de valorile normale (12,6±0,89u.c.), fiind mult mai redus decât în

10
cazul altor maladii nespecifice pulmonare: pneumonia comunitară (23,1±3,29u.c.), pneumonia cu
distrucţie (26,2±4,33u.c.), bronşita mucopurulentă (17,3±1,77u.c.), bronşita obstructivă
(21,9±2,99u.c.). Urmărim astfel un paradox ce nu se conformă viziunilor clasice în acest domeniu,
dar care suscită o cercetare specială ulterioară. Se pot totuşi emite nişte explicaţii plauzibile pentru
început: la aceşti bolnavi cu reactivitatea naturală scăzută, posibil, are loc compensarea proceselor
de dezintoxicare.
- în astmul bronşic nivelul moleculelor medii (24,9±3,54u.c.) s-a estimat mai sporit decât în
pneumonia comunitară (23,1±3,29u.c.), exceptând doar situaţia în pneumonia cu distrucţie
(26,2±4,33u.c.). Faptul evidenţiat argumentează oportunitatea includerii metodelor de dezintoxicare
în medicaţia astmului bronşic. Astfel se explică şi efectele benefice constatate în această suferinţă
din aplicarea metodelor cu efecte detoxifiante - enterosorbţiei, plasmaferezei, nestoterapiei,
stimulării drenului limfatic etc.
- bolnavii de cancer pulmonar nu prezintă nivele mult diferite de molecule medii comparativ cu alte
boli nespecifice pulmonare, precum şi cu formele clinice studiate de tuberculoză;
- în pneumonia comunitară aria moleculelor medii (23,1±3,29u.c.) s-a înregistrat veridic mai mare
în raport cu cea evidenţiată la persoanele sănătoase.
Analiza mai detaliată a sindromului de IE s-a efectuat prin metoda cromatografiei în gel, iar
rezultatele acestei cercetări, care s-a efectuat la persoane practic sănătoase şi în paralel - la bolnavi
cu pneumonii acute, au demonstrat că:
- în pneumonia comunitară au fost estimate 4 fracţii de bază, care diferă între ele după
concentraţia şi masa moleculară a componentelor. În fracţiile III şi IV au fost evaluate peptide cu
masa medie şi mică. Nivelul peptidelor cu masă moleculară medie în aceste fracţii a depăşit de 2-3
ori indicatorii la persoanele sănătoase;
- în fracţiile plasmatice acidosolubile la persoanele practic sănătoase au fost estimate
componentele de bază ale fracţiilor III şi IV: în stare fiziologică în plasmă se determină peptide cu
masă moleculară medie în concentraţii mici, care, însă, nu pot induce schimbări patologice la
diferite nivele morfofuncţionale: molecular, celular, sistemic;
- conform datelor cromatografice, indicele sumar al intoxicaţiei determinat pe fondalul
pneumoniei comunitare era triplu superior faţă de normă, dar, deoarece determinarea
spectrofotometrică a MM a demonstrat rezultate similare, în plus fiind şi mai simplă, anume această
metoda poate fi recomandată ca procedeu accesibil şi oportun pentru practica medicală.
Analiza comparativă a relatat, că tuberculoza, neoplasmul pulmonar şi maladiile nespecifice
pulmonare nu pot fi diferenţiate prin aria şi valorile extensiilor moleculelor medii. Conform
indicilor medicinii de dovezi specificitatea testului s-a dovedit a fi joasă (valorile 0,20-0,38) deşi
sensibilitatea (variaţiile 0,74-0,94) pentru determinarea intoxicaţiei este înaltă.
CAPITOLUL V. Perturbările imunoreactive, rezistenţa nespecifică şi nivelul de
molecule medii la bolnavi cu tuberculoză pulmonară
5.1 Rezistenţa naturală şi reactivitatea imună la bolnavii cu tuberculoză pulmonară
Din evaluarea complexă a rezistenţei naturale şi a reactivităţii imune în tuberculoza pulmonară
reiese că acestea s-au afişat cu variaţii esenţiale ale formulei leucocitare, sugerând alergizarea
organismului, confirmată prin valorile ILA elevate (1,48±0,17u.c.) faţă de normă (p<0,01). ILIR s-a
determinat evident deprimat (0,37±0,016 u.c.) (p<0,001) faţă de valorile lotului de referinţă
(0,46±0,02). De asemenea s-a estimat creşterea (p<0,001) concentraţiei de Ig E (162,3±24,81IU/ml)
şi eozinofile.
Rezultatele evaluării indicilor imunităţii celulare au demonstrat, conform valorilor TTBL cu
FHA, inhibarea activităţii limfocitare (67,4±1,03%), scăderea (p<0,001) numerică a limfocitelor T
(56,5±0,42%) pe contul fracţiei de limfocite T-TFS (12,4±0,35 %, p<0,001). S-a constatat
majorarea (p<0,001) limfocitelor B (32,2±0,46 %) şi creşterea (p<0,001) raportului T-TFR/T-TFS
(3,85±0,13) ce semnalează o stare de alergizare la bolnavii examinaţi.

11
 Răspunsul imun umoral la bolnavi s-a manifestat prin creşterea nivelului de imunoglobuline
serice G, A, M (respectiv 13,7±0,45 g/l, 3,26±0,14 g/l, 2,31±0,10 g/l; p<0,001, p<0,05, p<0,001), de
complexe imune circulante (142,8±7,29 u.c., p<0,001) şi devieri ce s-au acompaniat şi cu scăderea
(p<0,05) nivelului de anticorpi normali (2,2±0,09 ln al titrului) faţă de LR.
Pe fondalul stării de alergizare (IgE =162,3±24,81, p<0,001) s-a evidenţiat o stare de depresie
pronunţată a sensibilizării celulare specifice (TTBL cu tuberculină - 2,6±0,29%) şi a sintezei de
anticorpi specifici (2,2±0,09 Ln al titrului). La bolnavi, comparativ cu persoanele sănătoase, s-a
atestat creşterea activităţii ceruloplasminei (0,50±0,02g/l, p<0,001), properdinei (0,47±0,02,
p<0,001) şi a activităţii de fagocitare neutrofilă (conform valorilor indicelui fagocitar - 6,74±0,34
u.c., p<0,05) şi a testului cu NBT (0,05±0,003, p<0,01).
Cercetarea nivelului de MM în plasmă la bolnavii de tuberculoză pulmonară a determinat creşteri
(20,6±0,99) semnificative în raport cu valorile lor fiziologice(12,6±0,89), ce se conformă cu devieri
în stare clinică (febra, tusea, distrucţia ţesutului pulmonar ş.a.), reactivitate imună şi rezistenţă
naturală. Astfel, majorarea nivelului MM corespunde manifestărilor semnelor clinice, precum şi
stării reactivităţii imunologice şi a rezistenţei naturale a organismului. Pe lotul de bolnavi MM au
demonstrat efecte de activare ale forţelor de protecţie - rezistenţei naturale şi reactivităţii imune a
organismului.
5.2. Nivelul moleculelor medii şi activitatea fagocitară a neutrofilelor la bolnavii cu
tuberculoza pulmonară
În acest compartiment au fost specificate interrelaţiile manifestărilor clinice, activităţii fagocitare
a neutrofilelor (indicele fagocitar- IF), forţelor de protecţie ale organismului (rezistenţa naturală şi
reactivitatea imună) şi nivelului moleculelor medii la bolnavii cu tuberculoză pulmonară, care au
fost divizaţi în trei loturi, în dependenţă de activitatea fagocitară (conform valorilor indicelui
fagocitar): lotul 1 – bolnavii cu IF diminuat, valorile căruia se aflau sub 3,50 (16 pacienţi), lotul 2 –
bolnavii cu valori normale ale IF - 3,51-6,00 (30 pacienţi), lotul 3 –cu IF crescut peste 6,01 (48
pacienţi).
Evaluarea MM a demonstrat (fig.1) că la pacienţii cu valori minime ale indicelui fagocitar (lotul
1) s-a evidenţiat cea mai importantă creştere a concentraţiei de MM (25,2±1,83u.c.). Bolnavii cu
valori sporite ale indicelui fagocitar (lotul 3) s-au remarcat prin nivelul de MM cel mai redus
(18,6±1,46u.c.). Bolnavii cu valori normale ale indicelui fagocitar (lotul 2) au prezentat valori
intermediare de MM (21,5±1,75u.c.). Totodată concentraţiile MM la pacienţii cu tuberculoză s-au
dovedit a fi superioare (p<0,05) celor determinate la persoanele practic sănătoase (S)
(12,6±0,89u.c.).
Figura 1
Nivelul MM la bolnavii de tuberculoză pulmonară si persoanele practic sănătoase
0 ,6

0 ,5
S
L -1
0 ,4
L -2
L -3
0 ,3

0 ,2

0 ,1

0
230

234

238

242

246

250

254

258

262

266

270

274

278

280

284

288

292

296

300

304

308

310

-0 ,1

Nota: S – persoanele practic sănătoase; diferenţe statistic semnificative atât între Lotul-1, Lotul
-2, Lotul -3 şi persoane practic sănătoase (S), cât şi între L-1 şi L-3

Conform incidenţei şi duratei persistării manifestărilor clinice am consemnat, că la pacienţii cu

activitatea fagocitară a neutrofilelor subnormală (lotul 1), evoluţia bolii a fost cea mai defavorabilă

12
(p<0,05). Bolnavii cu parametrii normali ai activităţii fagocitare a neutrofilelor au prezentat o
evoluţie ceva mai favorabilă (lotul 2), dar cea mai benefică a fost evoluţia la pacienţii cu activitatea
fagocitară a neutrofilelor majorată (lotul 3). Tendinţe similare s-au apreciat şi pentru dinamica
manifestărilor radiologice (închiderea cavităţilor de distrucţie s-a obţinut mai des în lotul 3 faţă de
lotul 1 (p<0,05). Dinamica debacilării a evidenţiat că la externare ponderea bolnavilor eliminători
de bacili era majorată semnificativ (p<0,05) în lotul 1 faţă de loturile 2 şi 3.
Parametrii leucografici nu au desemnat diferenţe concludente pentru populaţia globală de
leucocite, monocite, neutrofile nesegmentate şi nivelul VSH între loturile examinate. Valorile
neutrofilelor segmentate atestă o majorare pronunţată (72,8±1,59%) în lotul 1 şi o reducere clară
(7,5±0,32%) în lotul 3 (p<0,05). Conţinutul neutrofilelor nesegmentate a fost aproximativ egal în
toate loturile examinate. Procentul de eozinofile a fost majorat mai pregnant (p<0,05) în lotul 3
(5,84±0,68%) şi scăzut clar în lotul 1 (2,44±0,44%). S-a stabilit de asemenea creşterea (p<0,05)
proporţiei procentuale de limfocite în lotul 3 (24,2±0,94%) şi micşorarea acesteia în lotul
1(17,8±1,71%).
Determinarea indicelui leucocitar al reactivităţii imune (ILRI) a notat valori sporite în lotul 3
(0,44±0,023) şi scăzute - în lotul 1 (0,24±0,026). Astfel, la pacienţii din lotul 1 se atestă o stare de
hiporeactivitate imună (p<0,05). Valorile indicelui leucocitar al alergiei (ILA) s-au determinat clar
micşorate în lotul 3 (0,90±0,13) faţă de lotul 1, ceea ce anunţă predispunerea alergică la pacienţii
din lotul 3 (p<0,05).
Răspunsul imunocelular s-a estimat deprimat (tab.5.1) la pacienţii cu activitatea fagocitară a
neutrofilelor diminuată (lotul 1) şi, din contra, la bolnavii cu activitatea fagocitară a neutrofilelor
sporită (lotul 3) s-a constatat un efect imun celular exagerat. Pacienţii din lotul 2 prezentau indici
imunocelulari de valori intermediare între loturile 1 şi 2.
Tabelul 5.1
Indicii imunităţii celulare la bolnavii cu tuberculoză pulmonară (M±m).
Indicele examinat Lotul 1 (n=16) Lotul 2 (n=30) Lotul 3 (n=48)
TTBL cu PHA,% 59,6±2,42 ∗ 66,0±1,60ƒ 70,8±1,34•
TTBL cu PHA, nr.abs. 0,78±0,08 0,94±0,06ƒ 1,23±0,06•
Limfocite T,% 56,3±0,98 56,3±0,82 56,7±0,56
Limfocite T,nr.abs. 0,71±0,06 0,80±0,04ƒ 0,99±0,05•
Limfocite B,% 30,8±1,20 32,7±0,91 32,3±0,59
Limfocite B,nr.abs. 0,40±0,04 0,47±0,03ƒ 0,56±0,03•
LimfociteT-TFR, % 43,5±1,06 44,4±0,68 44,2±0,54
Limfocite T-TFR,abs. 0,55±0,05 0,63±0,03ƒ 0,77±0,04•
Limfocite T-TFS, % 12,8±0,87 12,0±0,53 12,6±0,52
Limfocite T-TFS ,abs. 0,16±0,02 0,17±0,01ƒ 0,23±0,02•
T-TFR/T-TFS 3,73±0,36 3,91±0,19 3,85±0,19
Notă: diferenţe statistic semnificative (p<0,05): ∗ - între loturile 1-2; • - între loturile 1-3;
ƒ - între loturile 2-3

Examinarea comparată a parametrilor imunităţii umorale a evidenţiat, că pacienţii ce aveau

funcţia de fagocitare a neutrofilelor redusă (lotul 1) au prezentat un răspuns imun umoral în stare de
activism intens, iar la bolnavii cu indicele fagocitar majorat (lotul 3) nu s-au înregistrat semne de
reactivitate exagerată a imunităţii umorale. Astfel, valorile complexelor imune circulante (CIC) la
pacienţii din loturile 1 (158,6±14,22u.c.) şi 2 (170,5±12,25u.c.) sunt semnificativ superioare faţă de
lotul 3 (120,3±10,19u.c.). Nivelul de anticorpi normali (Ac) la bolnavii din lotul 1 (1,8±0,23) s-a
observat scăzut faţă de cel constatat în loturile 2 (2,2±0,15) şi 3 (2,2±0,13). Conţinutul seric de IgG,
IgA şi IgM (în special pentru titrele de IgA şi IgM) s-a determinat majorat la bolnavii din lotul 1
faţă de bolnavii referiţi în loturile 2 şi 3.
De remarcat, că la pacienţii cu valori minime ale indicelui fagocitar s-au evidenţiat inhibiţia clară
a sensibilizării celulare specifice pentru antigenii micobacteriei tuberculozei, determinată prin

13
intermediul TTBL cu tuberculină (1,6±0,16, p<0,05), şi activarea compensatorie insemnificativă a
imunităţii umorale specifice (Ac anti-MBT - 9,0±1,82). Şi din contra, pacienţii cu valorile indicelui
fagocitar majorate au prezentat nivele maxime de sensibilitate specifică celulară (2,8±0,51, p<0,05)
şi de Ig E (224,3±41,8, p<0,05) care atestă starea de predispunere alergică la aceşti bolnavi.
Indicii factorilor celulari ai rezistenţei naturale s-au estimat mai deprimaţi la pacienţii (lotul 1) cu
valorile indicelui fagocitar minimale la care s-a observat şi reducerea autentică a valorilor
numărului fagocitar (65,2±2,93, p<0,05) şi a rezultatelor apreciate prin testul cu NBT (0,02±0,002
p<0,05). La pacienţii cu valorile indicelui fagocitar majorate (lotul 3) aceşti factori se aflau în stare
de hiperactivitate, iar numărul fagocitar a constituit 79,9±1,93 şi valorile testului cu NBT -
0,07±0,004, depăşind autentic (p<0,05) valorile la pacienţii din loturile 1 şi 2.
Analiza comparativă a unor indici umorali ai rezistenţei naturale a atestat o inhibiţie marcantă la
pacienţii din lotul 1 şi o activare excesivă a acestui sistem la pacienţii din lotul 3. Valorile activităţii
hemolitice totale a complementului, titrelor fracţiunilor complementare C3 şi C4 la pacienţii din
lotul 1 au constituit 46,9±4,82 H50, 0,86±0,09 g/l, 0,39±0,03 g/l, fiind semnificativ mai reduse faţă
de rezultatele bolnavilor din lotul 3 (59,5±3,45, 1,42±0,09 g/l şi 0,51±0,03 g/l corespunzător).
Cercetarea nivelelor serice de ceruloplasmină a surprins scădere în lotul 3 (0,48±0,02), iar a
properdinei - în lotul 1 (0,38±0,02) (diferenţele între loturi sunt de valoare statistică, p<0,05).
Făcând bilanţul investigaţiilor proprii asupra interrelaţiilor titrelor serice de MM şi activităţii
fagocitare a neutrofilelor la bolnavii de tuberculoză, am menţiona, că tuberculoza pulmonară la
pacienţii cu cele mai mici valori ale IF asociază majorarea nivelelor de MM cu evoluţia mai gravă a
bolii, inhibiţia pronunţată a indicilor imunităţii celulare, rezistenţei naturale şi cei de sensibilizare
specifică a celulelor. De asemenea s-a observat la aceşti bolnavi hiperactivarea factorilor imunităţii
umorale. Bolnavii care s-au prezentat cu valori majore ale IF aveau nivele mult mai reduse de MM,
iar evoluţia bolii urma un curs mai favorabil, tot ei având parametri imunocelulari şi rezistenţă
naturală potente. Aceste date sprijină concepţia, că toxinele cu masă moleculară medie sunt
implicate în evoluţia tuberculozei şi influenţează atât gravitatea tabloului clinic, cât şi calitatea
răspunsului imun şi rezistenţa naturală a bolnavilor.
Cu scopul evidenţierii corelaţiilor ariei MM cu indicii imunologici studiaţi, utilizând setul de
programe computerizate, s-a efectuat analiza statistică specială a rezultatelor obţinute. Astfel, la
bolnavii din lotul 1 s-a depistat corelaţia moderată între aria MM şi indicele fagocitar; aria MM şi
numărul fagocitar. Pentru lotul 2 corelaţia moderată s-a estimat între indicii: testul cu NBT şi testul
TTBL. Pentru lotul 3 corelaţia moderată între numărul fagocitar şi testul NTB. La bolnavii din lotul
1 au fost depistate module importante de regresie între: aria MM şi IF, aria MM şi NF. Pentru
bolnavii din lotul 3 modulul important de regresie s-a estimat între aria MM şi TTBL. Rezultatele
obţinute au permis crearea ecuaţiilor speciale pentru determinarea unor indici imunologici cu
exacticitate destul de înaltă (0,2-2,4%) prin metoda de calcule, evitând investigaţia imunologică
respectivă ceea ce are o însemnătate practică în special pentru instituţii medicale fără laboratoare
imunologice.
Concluzii
1. În tuberculoza pulmonară printre indicatorii subiectivi ai sindromului de intoxicaţie o
semnificaţie importantă au astenia, scăderea ponderală, dispneea (variaţie de 57-93%), iar printre
cei obiectivi – febra, hepatomegalia, tahicardia cu variaţie 16-39%. Acest sindrom este însoţit de
anemie (46-61%), limfopenie (33-43%), VSH accelerată (83-94%) şi majorarea indicilor leucocitari
ai intoxicaţiei.
2. Caracteristicile spectrale ale moleculelor medii (MM) şi aria MM obiectiv reflectă inoxicaţia
determinată de activitatea, gravitatea şi extinderea leziunilor pulmonare tuberculoase. Având un
caracter identic în diferite lichide biologice, curbele MM diferă după zonele piscului (plasma -
λ=280 nm, eritrocite - λ=260 nm, urina - λ=268 nm) şi valorile extinţiilor. Pentru monitoringul
intoxicaţiei este oportună determinarea MM în plasma sanguină şi urină, deoarece concentraţia lor
în aceste lichide biologice se modifică semnificativ sub tratamentele aplicate.

14
 3. La bolnavii cu tuberculoză infiltrativă la finele fazei intensive de tratament standardizat şi
celui asociat cu chimioterapia endolimfatică indirectă persistă nivele majorate de molecule medii,
ceea ce sugerează necesitatea aplicării tratamentului detoxifiant. Asocierea chimioterapiei
endolimfatice indirecte la tratamentul conform schemelor DOTS veridic sporeşte frecvenţa
resorbţiei considerabile a infiltraţiei pulmonare şi lichidării distrucţiilor pulmonare fără cicatricii
reziduale.
4. Tuberculoza, neoplasmul pulmonar şi maladiile nespecifice pulmonare nu pot fi diferenţiate
prin aria şi valorile extensiilor moleculelor medii, specificitatea testului studiat fiind joasă deşi
sensibilitatea acestuia este înaltă.
5. La bolnavii cu astm bronşic în exacerbare concentraţia moleculelor medii concludent
devansează valorile normale şi valorile în diferite bronhopneumopatii nespecifice (cu excepţia
pneumoniei agravate cu distrucţie), ceea ce argumentează necesitatea administrării tratamentului
detoxifiant în cazul acestei maladii cronice severe.
6. Nivelul moleculelor medii în plasma sanguină reflectă expresivitatea intoxicaţiei, starea
rezistenţei naturale şi reactivităţii imune în tuberculoza pulmonară: valorile scăzute ale ariei
moleculelor medii (sub 18,6 u.c.) corespund indicilor normali ai rezistenţei naturale şi reactivităţii
imune, creşterea moderată a ariei moleculelor medii (cca 21,5u.c.) – activării, iar majorarea
pronunţată (cca 25,2u.c.) – inhibării acestor forţe de protecţie.
7. Funcţiile sistemului imun şi rezistenţa naturală în tuberculoza pulmonară cu nivel înalt al
moleculelor medii sunt instabile. Se constatată supresia activităţii fagocitare a neutrofilelor,
diminuarea imunităţii celulare şi a sensibilizării celulare specifice, deprimarea factorilor celulari şi
umorali ai rezistenţei naturale, precum şi activarea concomitentă a indicilor imunităţii umorale,
inclusiv a celor specifici. Majorarea moderată a nivelului moleculelor medii se asociază cu creşterea
semnificativă a funcţiei fagocitare a neutrofilelor, a factorilor imunităţii celulare, a sensibilizării
celulare şi umorale specifice, precum şi a factorilor rezistenţei naturale.
Recomandări practice
1. Pentru evaluarea moleculelor medii în diferite lichide biologice se propune metoda
modificată: la etapa obţinerii supernatantului utilizarea citratului de sodiu în calitate de stabilizator
al sângelui, ceea ce permite evitarea erorilor în curba spectrofotometrică care apar folosind
heparina.
2. Evaluarea moleculelor medii se recomandă pentru determinarea intoxicaţiei endogene la
bolnavii cu tuberculoză pulmonară şi monitoringul ei sub influenţa tratamentului, deoarece această
metodă este mai sensibilă decât indicii de intoxicaţie.
3. Metoda de evaluare a moleculelor medii se recomandă şi pentru screening-selecţia
pacienţilor cu tulburări a reactivităţii imunologice şi a rezistenţei naturale a organismului pentru
cercetarea ulterioară detaliată şi corecţia acestor dereglări.
4. Cu scopul intensificării efectului curativ la bolnavii cu tuberculoză pulmonară în faza
intensivă a tratamentului este oportun de aplicat chimioterapia endolimfatică indirectă cu sol.
Izoniazidi 10% în cadrul medicaţiei conform schemelor standarde DOTS şi terapia detoxifiantă
(enterosorbţia), iar la cei suferinzi de astm bronşic este necesar de aplicat tratamentul detoxifiant.
5. Pentru determinarea valorilor TTBL, NF şi IF prin metoda de calcule pot fi utilizate
ecuaţiile obţinute în baza cercetării statistice corelative şi regresionale ale moleculelor medii şi
indicilor imunologici.
Lucrările publicate pe tema tezei
1. Toxinele cu masă moleculară medie – un indice al intoxicaţiei la pacienţi cu tuberculoză. A
IX conferinţă a ftiziopneumologilor din RM “Actualitaţi în diagnosticul şi tratamentul tuberculozei
şi bolilor pulmonare nespecifice”. Teze, Chisinau, 1999, p. 85.
2. Interrelaţiile nivelului de intoxicaţie şi indicilor statutului imun în tuberculoza pulmonară
Arta medica, Nr.5, Chişinău, 2004, p. 14-16.

15
 3. Caracteristicile sindromului de intoxicaţie la bolnavii de tuberculoză pulmonară şi
bronhopneumopatii nespecifice. Curierul medical, Chişinău, 2004, Nr.6, p. 22-24
4. Obiectivizarea gradului de intoxicare în ftiziopneumologie. Materialele conferinţei a IV-a
ştiinţifice internaţionale “Filosofie, medicină, ecologie”. Chişinau, 1999, p. 130
5. Sindromul de intoxicaţie în tuberculoză şi bronhopneumopatii nespecifice severe. Conferinţa
ştiinţifico-practică anuală Institutul de Ftiziopneumologie “Actualităţi în epidemiologia, depistarea,
diagnosticul şi tratamentul tuberculozei şi bolilor pulmonare nespecifice”. Articole,Teze, Chişinău,
2001, p.173
6. Evaluarea semnelor clinico-radilogice şi de laborator în tuberculoza pulmonară sub
tratamente. Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul tuberculozei şi bolilor pulmonare nespecifice.
Articole, Chişinău, 2003, p. 186-188
7. Biochemical estimation of endoecological disordes in pasients with lung diseases. The
Second International Conference on Ecological Chemistry, 11-12 October 2002, Chisinau, Republic
of Moldova, p.287-288. (coautori: O.Calenda, E.Mocan, N.Rumeanţev).
8. Региональная непрямая эндолимфатическая кортикотерапия при обострениях
бронхиальной астмы и хронического обструктивного бронхита. Астма, 2003, т.4, №1, с. 75.
(coaвторы: И.Адаскалицэ, В Джугостран., С.Гинда и др.).
9. Detoxicarea mediului intern la bolnavii de tuberculoză. Sesiunea XXIV Naţională de
Comunicări Ştiinţifice a AŞ Române, Sectia Stiinte chimice, Râmnicu - Vâlcea, 1998, p. 137.
10. Токсины средней массы и активность нейтрофилов при туберкулезе легких. Доклады
II междунарoдного Конгресса ”Эндоэкологическая медицина. (Endoecological medicine).
Терапия, оздоровление, профилактика в условиях кризиса экологии организма”. Москва-
Халхидики (Греция)., 2002, с. 161-162. (coaвторы: Джугостран В., Злепка В., Гинда С. и др.).
11. The indirect endolymphatic therapy end enterosorption in tuberculosis and nonspesific
lung diseasis. XXVII Semaine Medicale Balcanique tenue a Chisinau, 2002, p. 25. (coautori: V.
Djugostran, V. Zlepca şi al.).
Adnotarea
Examinarea clinico-biochimică a gradului de intoxicaţie la bolnavii cu tuberculoză şi
bronhopatii nespecifice
Prin examenul prospectiv şi complex (clinic, biochimic, imunologic, bacteriologic, radiologic şi
instrumental) al 422 pacienţi cu diferite forme de tuberculoză pulmonară şi maladii pulmonare
nespecifice în vârsta de 17-69 ani au fost studiate particularităţile sindromului de intoxicaţie
endogenă. Lotul de comparaţie a constituit 71 persoane practic sănătoase.
A fost perfecţionată şi aplicată în practică metoda de determinare a intoxicaţiei endogene prin
aprecierea spectrofotometrică a moleculelor medii în diferite lichide biologice şi indexul integral
simplificat al intoxicaţiei (aria sub curba spectrofotometrică). Metoda dată este obiectivă, cantitativă
şi mai sensibilă în comparaţie cu indicii leucocitari şi alţi parametri clinici şi de laborator.
Administrarea perorală a Izoniazidei în schemele DOTS (lotul referinţă) a fost înlocută cu cea
endolimfatică regională indirectă (lotul bază). Rezultatele monitoringului parametrilor intoxicaţiei
au relatat că la bolnavii cu tuberculoză pulmonară infiltrativă la finele fazei intensive de tratament
nivelul moleculelor medii scade, însă nu atinge valori fiziologice. Aceste date argumentează
necesitatea administrării, concomitent cu chimiopreparatele antituberculoase, a programului
detoxifiant (a enterosorbţiei - metodei efective şi accesibile).
În tuberculoza pulmonară infiltrativă (lotul bază) asocierea administrării limfotrope a izoniazidei
la schemele DOTS asigură efect terapeutic mai înalt – veridic creşte frecvenţa resorbţiei infiltraţiei
pulmonare şi închiderii cavităţilor de distrucţie fără cicatricii reziduale. Acest rezultat se obţine
datorită sanării şi normalizării funcţiilor formaţiunilor sistemului limfatic şi intensificării
transportului interstiţial-umoral.
Analiza valorilor obţinute ale ariei şi extensiilor moleculelor medii în bronhopneumopatii
nespecifice, cancer şi tuberculoza pulmonară a demonstrat inposibilitatea diagnosticului diferenţial
al acestor maladii. Astfel, specificitatea testului studiat este joasă, sensibilitatea fiind vădită.

16
 S-au demonstrat, însă, diferenţe semnificative ale acestor indici în astmul bronşic, bronşită
mucopurulentă şi boala bronşiectatică, iar în astmul bronşic concentraţia sporită a moleculelor
medii argumentează necesitatea administrării tratamentului detoxifiant intensiv.
În tuberculoza pulmonară nivelul moleculelor medii reflectă expersivitatea intoxicaţiei
endogene, starea reactivităţii imune şi rezistenţei naturale a organismului. S-a estimat că
concentraţiile joase de molecule medii corespund indicilor normali ai rezistenţei naturale şi
reactivităţii imunologice; nivelul mediu de molecule medii (21,5u.c.) activează aceste forţe de
protecţie a organismului, iar nivelul maximal (25,2u.c.) - inhibă rezistenţa naturală şi reactivitatea
imunologică. În baza analizei statistice de corelaţie şi regresie a MM şi indicilor imunologici au fost
propuse ecuaţii pentru calcularea valorilr TTBL, numărului şi indicelui fagocitar cu exactitatea 0,2-
2,4%.
SUMMARY
Clinical and biochemical research of the level of intoxication in patients with lung tuberculosis
and nontuberculosis lung diseases

This prospective study is based on a dynamic and complex (clinical, biochemical,

immunological, X-ray and instrumental) research the peculiarities of the syndrom of endogen
intoxication of 422 patients with different clinical forms of lung tuberculosis and nonspecific lung
diseases from 17 to 69 years old. The comparison group is composed of 71 practically healthy
persons.
The available for all medical establishments improved method of EI essessment by means of
spectrophotometrical determination of middle molecules in biological liquids and the simplified
integral index of intoxication (area under the spectrophotometrical curb) have been perfected and
applied into practice. This objective quantitative method is more sensible compared to leucocytes
indices of intoxication and other clinical and laboratory indices.
The administration of Izoniazid by standard DOTS program (the refference group) was
substituted by indirect endolymphatic introduction (the main group). The monitoring of intoxication
parameters showed the decrease of the concentration of middle molecules in patients with
infiltrative lung tuberculosis in both groups, but it stays above the physiological indices. Thus on
the ending of the intensive therapy the intoxication persists. This data proves the necessity of
modification at the stage of intensive treatment of the standard therapy by means of detoxication
methods: for example – enterabsorbtion method, as the most available and pathogenetically well
grounded.
The application of the treatment with lymphotropical introduction of Isoniazid in infiltrative lung
tuberculosis (main group) ensures a more vivid therapeutical effect. It was stated that the frequency
of full resorbtion of infiltration and disappearance of distruction cavities without residual fibrous
alterations significantly increases. The present result is obtained due to sanation of lymphatic
structures and improvement of humoral transport in the affected zone.
When analyzing the obtained results of the area and extentions of middle molecules in patients
with tuberculosis and non-tuberculosis, lungs the possibility of the differential diagnosis of these
pathologies was not revieled. Thus, the specificitation of the studied test is low, while the sensificity
of the test is vivid. But, the authentical difference of data in patients with bronchial asthma and
bronchitis has been established. More, in bronchial asthma the level of middle molecules is
extremely high, fact which indicates to the necessity of the intensive detoxicative therapy.
The modifications of the immune reactivity and natural resistance correspond to various levels of
EI in patients with lung tuberculosis. The low level of middle molecules correspond to normal
indices of the immune reactivity and natural resistance, the middle level (21,5 u.c.) – to the
activation and the high level of middle molecules (25,2 u.c.) - to the oppression of these protective
forces of organism.

17
 On the basis of correlative and regressional comparison of MM and immunological data the
equations for determination of RBTL, phagocitar number were proposed with the precision of
0,2%-2,4%.
РЕЗЮМЕ
Клинико-биохимическое исследование уровня интоксикации у больных туберкулезом
и неспецифическими заболеваниями легких

В проспективном комплексном (клиническoм, биохимическом, иммунологическом,

бактериологическом, рентгенологическом и инструментальном) исследовании у 422 больных
с различными формами туберкулеза и неспецифическими заболеваниями легких в возрасте
17-69 лет были изучены особенности синдрома эндогенной интоксикации. В группу
сравнения были включены здоровые люди (71 человек).
Усовершенствован и внедрен способ оценки эндогенной интоксикации посредством
спектрофотометрического определения средних молекул в биологических жидкостях и
упрощенный интегральный показатель интоксикации (площадь под спектрофотометрической
кривой) доступный всем лечебным учреждениям. Данная объективная, количественная
методика более чувствительна, чем лейкоцитарные индексы интоксикации и другие
клинико-лабораторные показатели.
Пероральное назначение Изониазида согласно схемам DOTS (в контрольной группе) было
заменено на непрямое региональное эндолимфатическое введение (в основной группе).
Мониторинг параметров интоксикации убедительно показал, что на момент завершения
фазы интенсивной терапии у больных инфильтративным туберкулезом легких концентрация
средних молекул снижается, но остается выше физиологических значений, то есть
сохраняется интоксикация организма. Эти данные аргументируют необходимость
дополнения стандартных схем на этапе интенсивного лечения методами детоксикации,
например энтеросорбции, как самого доступного и патогенетически обоснованного метода.
При инфильтративном туберкулезе легких включение лимфотропного введения
Изониазида в стандартные схемы лечения DOTS (в основной группе) обеспечивает более
выраженный терапевтический эффект – достоверно повышается частота полной резорбции
инфильтрации и закрытие полостей деструкции без остаточных фиброзных изменений.
Данный результат обеспечивается за счет санации лимфатических структур и улучшения
интерстициально-гуморального транспорта в зоне поражения.
Анализируя полученные результаты площади и экстинций средних молекул была
констатирована низкая специфичность при значительной чувствительности примененного
метода для определения различий эндогенной интоксикации и не была выявлена
возможность использования данного теста для дифференциальной диагностики у больных
неспецифическими заболеваниями, туберкулезом и раком легких .
Было выявлено статистически достоверное различие уровня средних молекул у больных
бронхиальной астмой, гнойным бронхитом и бронхоэктатической болезнью, причем при
бронхиальной астме уровень средних молекул очень высок, что указывает на необходимость
интенсивной детоксикационной терапии.
Уровень средних молекул отражает как выраженность интоксикации, так и состояние
иммунологической реактивности, естественной резистентности организма больного
туберкулезом. Установлено, что низкие уровни средних молекул встречаются при
неизмененных показателях защитных сил организма, средние уровни (21,5 u.c.) –
соответствуют активaции этих сил, а высокие уровни (25,2 u.c.) – их угнетению. На основе
корреляционно-регрессионных сопоставлений средних молекул и иммунологических данных
предложены уравнения для вычислительного определения РБТЛ, фагоцитарного числа и
индекса с точностью 0,2%-2,4%.

18
 Cuvinte-cheie: Tuberculoză pulmonară, maladii pulmonare nontuberculoase, intoxicaţia
endogenă, moleculele medii, indicii leucocitari ai intoxicaţiei, reactivitatea imună şi rezistenţa
naturală a organismului, activitatea fagocitară a leucocitelor, tratament.

Key-words: Lung tuberculosis, nonspecific lung diseases, endogen intoxication, middle

molecules, leucocytar indexes of intoxication, natural resistence and immunoreactivity, phagocytic
activity of leucocytes, treatment.

Ключевые слова: Туберкулез легочной, неспецифические заболевания легких,

эндогенная интоксикация, средние молекулы, лейкоцитарные индексы интоксикации,
eстественная резистентность и иммунологическая реактивность организма, фагоцитарная
активность лейкоцитов, лечение.

Lista abrevierilor
Ac - anticorp
Ag - antigen
BAAR - bacil acido-alcool rezistent
CIC - complexe imune circulante
DOTS - tratamentul direct observat durata
scurtă
Ig A - imunoglobulinele clasa A
Ig E total - imunoglobulinele clasa E
Ig G - imunoglobulinele clasa G
Ig M - imunoglobulinele clasa M
IF - indicele fagocitar
ILIO - indicelui leucocitar al intoxicaţiei
Ostrovski
ILIK - indicele leucocitar al intoxicaţiei
Kalf-Kalif
IHIv - indicele hematologic al intoxicaţiei
Vasiliev
ILI - indicele leucocitar al imunoreactivităţii
ILA - indicele leucocitar al alergiei
ILRI - indicele leucocitar al ractivităţii imune
IE - intoxicaţia endogenă
LB - lotul bază (lotul experimental)
LR - lotul de referinţă
MBT - Micobacterium tuberculosis
MM - moleculele medii
NF - numărul fagocitar
NBT-test - testul cu nitroblutetrazol
PHA - fitohemaglutinină
SIE - sindromul intoxicaţiei endogene
S - persoane practic sănătoase
TEIR - terapie edolimfatică indirectă
regională
TPI - tuberculoza pulmonară infiltrativă
TPD - tuberculoza pulmonară diseminată
TPFC - tuberculoza pulmonară fibro-cavitară
TTBL - testul de transformare blastică a
limfocitelor
T-TFS - limfocite feofilinsensibile
T-TFR - limfocite teofilinrezistente
VSH - viteza sedimentării hematiilor

19