Устный фтиз (ещё)

1. Scurt istoric despre ftiziologie. Tuberculoza - boală infecţioasă şi socială.
2. Etiologia tuberculozei. Genul Mycobacterium. Clasificarea. Rezistenţa naturală faţa de

agenţii fizici şi chimici..
3. Transmiterea infecției tuberculoase. Surse de infecție. Căile de pătrundere ale infecției în
organism și mecanismul contaminării.
4. Evoluția infecției tuberculoase. Rolul terenului și factorilor de mediu. Ciclul infecției
tuberculoase la om. Infecție și îmbolnăvire..
5. Epidemiologia tuberculozei. Endemia de tuberculoză și indicatorii epidemiometrici de
evaluare a acesteia. Situația și caracteristicele actuale ale endemiei de tuberculoză pe plan
mondial şi în Republica Moldova..
6. Depistarea tuberculozei (Screening-ul TB). Depistarea pasivă.
7. Screening-ul sistematic pentru TB activă (depistarea activă a TB).
8. Examinarea grupelor cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză; examinarea grupelor
periclitante..
9. Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, managementul..
10. Diagnosticul tuberculozei. Istoricul medical. Evaluarea clinică a bolnavului suspect.
Algoritm de diagnostic al tuberculozei. Realizarea și evaluarea critică a examenelor
complementare..
11. Testul cutanat la tuberculină. Tuberculina. Scopul utilizării testului tuberculinic.
Avantajele și dezavantajele testului tuberculinic..
12. Tehnica IDR Mantoux 2 UT. Evoluția intradermoreacției. Reacţia organismului la
tuberculină. Interpretarea reacţiei la tuberculină. Virajul tuberculinic. Efectul booster..
13. Examenul microbiologic. Importanţa investigaţiilor microbiologice în diagnosticul
tuberculozei..
14. Modalităţi şi principii generale de recoltare, transportare şi păstrare a produselor
patologice. Examenul microscopic..
15. Examenul bacteriologic (examenul prin cultură). Cultivarea micobacteriilor pe medii
lichide (BACTEC, MB/BacT). Metodele de testare a sensibilității M.tuberculosis..
16. Metodele molecular-genetice de diagnostic și identificare a speciilor micobacteriene în
tuberculoză (Reacţia de polimerizare în lanţ, GenoType®MTBDRplus, XpertMTB/RIF, BD
ProbeTec™, “fingerpriting”, spoligotiparea). Interpretarea rezultatelor..
17. Clasificarea clinică a tuberculozei. Principiile de bază a clasificării. Compartimente.
Formele clinice pulmonare. Caracteristica procesului tuberculos. Fazele procesului tuberculos.
Complicaţiile tuberculozei. Sechelele posttuberculoase. Elementele formulării diagnosticului în
baza clasificării..
18. Tuberculoza primară. Particularităţiile generale ale tuberculozei primare. Primoinfecţia
tuberculoasă latentă..
19. Reacțiile paraspecifice în tuberculoza primară..
20. Complex tuberculos primar. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul şi
prognosticul..
21. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Simptomatologie şi evoluţie. Complicaţii..
22. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.
Tratamentul. Sechele primoinfecţiei tuberculoase. Semnificaţia epidemilogică a sechelelor
posttuberculoase..
23. Complicaţiile tuberculozei primare..
24. Meningita tuberculoasă: clinica, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament..
25. Caracteristica lichidului cefalorahidian în meningita tuberculoasă..
26. Pleurezia tuberculoasă. Simptomatologie clinică şi radiologică. Examenul lichidului pleural.
Diagnosticul diferenţial. Evoluţie şi tratament. Empiemul tuberculos.
27. Tuberculoza pulmonară diseminata. Formele clinice. Simptomatologie şi evoluţie. Semnele
radiologice. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.
28. Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare diseminate..
29. Tuberculoza miliară. Forme clinice. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi
diferenţial.Complicaţii..
30. Tuberculoza pulmonară nodulară. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi
diferenţial..
31. Tuberculoza pulmonară infiltrativă. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi
diferenţial.Complicaţii.
32. Formele limitate de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.
33. Formele extinse de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.
34. Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare infiltrative.
35. Tuberculoza pulmonară fibro-cavitară. Factorii favorizanţi. Caracterele clinico-radiologice.
Evoluţie şi prognostic. Diagnosticul diferenţial.
36. Complicaţiile tuberculozei pulmonare fibro-cavitare.
37. Preparatele antituberculoase. Clasificarea preparatelor antituberculoase. Activitatea
farmacologică antituberculoasă a preparatelor de prima linie şi linia 2.
38. Reacţiile adverse la preparatele antituberculoase. Clasificare. Modul de acţiune. Interacțiunea cu
alte medicamente. Medicamente antituberculoase noi.
39. Scopurile tratamentului antituberculos. Principii generale de tratament. Regimuri terapeutice.
40. Tratamentul TB sensibile: principii de bază, scheme, regimuri. Tipuri de pacienți.
41. Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament a TB sensibile.
42. Rezistenţa M.tuberculosis faţă de preparatele antituberculoase (primară, secundară;
monorezistenţa, polirezistenţa, MDR, XDR).
43. Tratamentul tuberculozei drogrezistente. Tratamentul tuberculozei multidrogrezistente (TB
MDR): scheme și regim.
44. Formarea schemelor de tratament pentru TB MDR: principii.
45. Particularitățile managementului TB XDR.
46. Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament TB drogrezistente.
47. Comunicarea, informarea și educația pacientului cu TB. Importanța educației pentru sănătate în
controlul tuberculozei. Importanța aderenței pacientului la tratament.
48. Tuberculoza şi infecţia HIV. Particularităţile clinice şi radiologice ale tuberculozei la persoanele
HIV-infectate. Screening-ul tuberculozei la persoanele HIV- infectate. Tratamentul TB la persoanele cu
co-infecția TB/HIV.
49. Profilaxia specifică. Vacinarea BCG. Imunogeneza și protecția vaccinală. Definiţia vaccinului
BCG. Indicaţiile şi contraindicaţiile vaccinării.
50. Tehnica vaccinării BCG. Evoluția reacției post-vaccinale.
51. Complicaţiile postvaccinale BCG, clasificarea lor. Cauzele dezvoltării şi metodele de prevenire a
lor.
52. Principiile de diferenţiere ale alergiei post-vaccinale şi infecţioase.
53. Profilaxia specifică. Profilaxia medicamentoasă a tuberculozei. Profilaxia primară
(chimioprofilaxia). Profilaxia secundară (chimioterapie preventivă). Indicaţiile. Metodica.
54. Profilaxia tuberculozei. Direcțiile profilaxiei tuberculozei.
55. Profilaxia nespecifică. Măsuri profilactice în societate. Măsuri de igienă personală.
56. Focarele de tuberculoză. Criteriile pericolului epidemiologic al focarului de infecție TB.
57. Activităţi în focarele de tuberculoză. Asanarea focarelor. Examinarea contacților. Ancheta
epidemiologică. Conlucrarea serviciului de ftiziopneumologie şi serviciului de sănătate publică.
58. Controlul infecţiei TB. Activități manageriale. Controlul administrativ.
59. Controlul infecţiei TB. Măsuri de control al mediului.
60. Controlul infecţiei TB. Protecţia respiratorie personală.
61. The End TB Strategia: viziunea, scopul, obiectivele. Programul Naţional de control al
tuberculozei în RM: scopul, obiectivele.
62. Structura organizatorică şi responsabilităţile serviciilor de control al tuberculozei. Nivelul central.
Nivelul raional/municipal. Nivelul primar. Activităţile comune ale centrelor de sănătate publică,
serviciilor de ftiziopneumologie şi medicină primară în controlul tuberculozei.
63. Controlul tuberculozei la nivelul asistenţei medicale primare. Obligaţiunile medicului de familie
în controlul tuberculozei.
1. Scurt istoric despre ftiziologie. Tuberculoza - boală infecţioasă şi socială.
Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate. „Ftizie” provine din cuvantul grecesc „phtisis”
(„oftică”), vechea denumire a tuberculozei pulmonare. Hipocrate considera că ftizia era cea mai
răspândită boală din acea vreme, fatală. El a descries formele avansate a bolii
Bayli si Laennec – primii savant care au descries unitatea morfologica a procesului tuberculos si au
numit tuberculum. Laennec- stetoscop.
Chirurgul militar francez Villemin în 1865, a demonstrat natura infecţioasă a bolii, pe baza
observaţiilor din armată, unde a constatat că tuberculoza era mai frecventă printre soldaţii care au stat
mai mult timp în barăci, faţă de cei care petreceau mai mult timp pe câmp.
Mycobacterium tuberculosis a fost descoperit in 1882 de Robert Koch. Pentru descoperirea Koch a
primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 23 de ani mai târziu. In 1890 Koch propune
tuberculina- dezvoltarea etapei alergologice in diagnosticarea TB.
Rhoentgen 1895 – raze X- depistarea precoce TB
Pirquet- propune proba tuberculinica cutanata.
Charles Mantoux 1908- proba tuberculinica intradermala. (diagn TB la copii)
Albert Calmette și Camille Guérin - imunizarea împotriva tuberculozei în anul 1906. Aceștia au
folosit o tulpină atenuată a bacilului tuberculozei bovine pentru a crea un vaccin pe care l-au
numit vaccinul BCG (bacilul lui Calmette și Guérin). Vaccinul BCG a fost folosit pentru prima dată la
oameni în anul 1921, în Franța.
Inaintea erei antibioticelor, pacientii erau trimisi la sanatorii

• Pacienții urmau tratament cu aer curat, soare si repaus la pat
• Cei care nu-si permiteau, adesea mureau acasa
Medicamentele care pot distruge bacteria - descoperite in 1940 - 1950

• Streptomicina (SM) 1943 - descoperit Waksman
• Izoniazida (HIN) si
• Acid P-aminosalicylic (PAS) descoperite intre 1943 si 1952
Republica Moldova
- 1959 – Vasile Socol primul director– Institutul ştiinţific in domeniul TB
• 1962 – a intemeiat Catedra de ftiziologie (peurma sefii catedrei- Turcan, Musteata)
2. Etiologia tuberculozei. Genul Mycobacterium. Clasificarea. Rezistenţa naturală faţa de

agenţii fizici şi chimici.
Mycobacterium tuberculosis a fost descoperita in 1882 de Robert Koch ca agent etiologic a TB.
Genul Mycobacterium- cuprinde numeroase specii czre pot fi patogene pentru om, oportuniste si
saprofite.
În funcţie de patogenitate, habitat şi caractere de cultivare, mycobacteriile pot fi împărţite în trei
categorii:
I. Bacilii tuberculozei, înalt patogeni, ale căror caractere de cultivare au fost considerate „tipice” - M.
tuberculosis, M. bovis, M. africanum, M. microti.
• M. tuberculosis sau bacilul Koch este un patogen specific omului, dar poate infecta şi animalele
din anturajul apropiat (câini, pisici, papagali, maimuţe).
• M. bovis este agentul tuberculozei bovine, dar poate determina şi tuberculoză la om prin consum
de lapte crud (de la vite cu mastită tuberculoasă) sau prin inhalare de aerosoli eliminaţi de vitele cu
tuberculoză pulmonară.
• M. africanum este o specie umană, întâlnită în Africa, cu caractere de cultivare intermediare între
M. tuberculosis şi M. bovis
• M. microti- razatoare
II. Mycobacterii (atipice) – mycobacterii netuberculoase MNT sau alte mycobacterii decât cele ce
produc tuberculoza MOTT (Mycobacteria other than tuberculosis bacili) – sunt specii cu caractere de
cultivare, habitat, patogenitate şi sensibilitate la antibiotice, diferite de cele ale bacililor tuberculozei.
III. M. leprae, un germen înalt patogen, cu habitat strict uman – este agentul etiologic al leprei (boala
Hansen). Nu cultivă in vitro.
Genul Mycobacterium include germeni strict aerobi , cu dimensiuni reduse , de 2-5 µm lungime/ 0,3
µm latime , cu forma de bastonas drept sau usor incurbat. Mycobacteriile sunt bacilli imobili ,
nesporulati , neincapsulati , care au un perete celular bogat in lipide , peptidoglicani.
Structura peretelui celular realizeaza o bariera hidrofila la penetrarea intracelulara a colorantilor
hidrosolubili si confera micobacteriilor acid –alcoolo – rezistenta. Rezistenta la actiunea acizilor se
datoreaza in principal continutului mare al microorganismelor in acizi micolici , acizi grasi cu lant lung
si legaturi incrucisate intre lanturi si alte lipide ale peretelui celular .
“cord factor” glicolipid de suprafața, prezent doar pe tulpinile virulente, care determina creșterea in vitro
a MBT in cordoane.
Datorită structurii peretelui celular nu se colorează Gram
Acido-alcoolo-rezistenţa mycobacteriilor se evidenţiază prin coloraţia Ziehl-Neelsen, în care BAAR
apar coloraţi în roşu pe fondul albastru al preparatului.
Majoritatea mycobacteriilor cresc greu pe mediile de cultură, rata lor de multiplicare fiind de 12-14 ore.
Cultivă numai pe medii complexe, specifice, cum este mediul Löwenstein-Jensen.
Temperatura de incubare pentru majoritatea mycobacteriilor este de 37°C.
3. Transmiterea infecției tuberculoase. Surse de infecție. Căile de pătrundere ale infecției în

organism și mecanismul contaminării.
Sursa de infecţie
• Sursa principală de infecţie - bolnavul cu ТВ pulmonară- contagiozitatea depinde de densitatea
bacteriilor in sputa si de fregventa tusei. TB pulm cavitara este considerate inalt contagioasa. Prin
microscopia sputei se difirintiez cazurile positive si inalt contagioase cu cazurile negative- putin sau
necontagioase.Pericol de raspandire este mai mare de la grupele pereclitante.
• Bolnavii cu TB extrarespiratorie activă, fistulizate (urogenitale, ostio-articulare, ganglionare)
• Animalele bolnave de tuberculoză, care răspândesc infecţia prin produsele alimentare (lactate) sau în
timpul îngrijirii animalelor
Căile de transmitere
• Transmiterea M. tuberculosis de la om la om pe cale aerogenă (90 - 95%)
Inhalarea Particule nucleolice aerogene 1-5microni- ajung in alveole si se depun acolo.
– Tuse (3500 M. tuberculosis)
– Strănut (1 mln. M. tuberculosis)
– Vorbire ( 5 min - 3500 M. tuberculosis)
Mecanism- De la sursa de contaminare bacilii sunt împrăştiaţi în mediul ambiant prin picăturile de
spută.
Tusea, strănutul şi toate actele fiziologice care pot produce expiratii fortate (strigăt, râs, cântat sau chiar
vorbirea) fragmentează sputa în picături bacilifere (picăturile Fluge) cu diametru mare (10-500mm) care
por fi proiectate în jurul bolnavului pe o rază de 0,8-1,5 m.
Aceste picături pot fi blocate de filtrul nazal sau eliminate din bronşiile mari prin mişcarea mucociliară.
Ele devin intens contaminate după ce se transformă prin evaporarea rapidă a apei pe care o conțin, în
nuclei deshidrataţi (nucleozoli) ai picăturilor bacilifere, datorită dimensiunii lor reduse (1-5 microni) pot
pătrunde cu uşurinţă până la alveole mai ales în conditii favorizante,
- densitate mare de nucleosoli în jurul eliminatorilor de bacili,
- contact strâns între sursă şi contracți,
- frecvență mare a tusei şi strănutului la cei expuşi (creşterea vitezei aerului inspirat),
- apărare bronhopulmonară deficitară la cel expuşi (epurare mucociliară, ineficiență a nucleosolilor)
Particulele nucleolice infecţioase cad cu 1cm pe oră dacă nu este circulaţie aeriană.
• Calea de infecţie digestivă mai puţin frecventă se produce prin consumarea de alimente infectate
(produse lactate)
• Calea transplacentară – dacă pacienta suferă de un proces hematogen generalizat cu afectarea
placentei, decolarea prematură a placentei, diferite maladii nespecifice cu mărirea permeabilităţii vaselor
placentei. Se întâlneşte foarte rar
• Calea cutanată sau prin mucoasele afectate.
Se poate transmite infecţia la patologoanatomi, chirurgi, persoanele care îngrijesc de animale bolnave,
etc. Această cale este mai mult o cazuistică.
4. Evoluția infecției tuberculoase. Rolul terenului și factorilor de mediu. Ciclul infecției
tuberculoase la om. Infecție și îmbolnăvire.
Evoluția de la infecție la boală se produce în stadiul în care bacilii trec de barierele de protecție
imunitară și încep să se multiplice. În cazul tuberculozei primare (aproximativ 1–5% din cazuri), această
evoluție are loc imediat după infecția inițială.
In majoritatea cazurilor, se produce infecția latentă, fără simptome evidente. Acești bacili inactivi
declanșează tuberculoza activă în 5–10% din cazurile latente, adesea după mai mulți ani de la infectare.
Riscul de reactivare a bolii crește în caz de imunosupresie, HIV. În cazul persoanelor co-infectate cu
„M. tuberculosis” și HIV, riscul de reactivare crește cu 10% pe an.
Are loc formarea de granuloame, cu inflamație și destrucție tisulară importantà, localizare obişnuit
pulmonară şi evoluţie naturală (adică în absența unui tratament corect) cronică, consumptivă şi deseori
fatală.
TB se transmite pe cale aerogenă, de la un bolnav de tuberculoză pulmonară infecțioasă. la persoane
neinfectate, susceptibile la infecție. Boala are o infecțiozitate redusă
Se estimează că un bolnav contagios poate infecta circa 10-15 persoane sănătoase, o parte din care pot
produce la rândul lor un nou caz de tuberculoză contagioasă şi menţine aceeaşi incidenţă într-o
populație. Perioada de latenţă a bolii este lungă şi poate varia de la ani la zeci de ani, astfel încât
persoanele infectate la un moment dat asigură rezervorul de infectie pe o perioadă lungă de timp.
Pe plan mondial se constată o reemergență a bolii, mai ales din cauza exploziei demografice, a
deteriorării stării de sănătate a populaţiei în multe zone ale globului, creşterii numărului persoanelor fără
locuinţă, creşterii numărului imigranților din ţări în care tuberculoza este endemică. La acestea
contribuie şi pandemia cu HIV/SIDA, considerată cel mai potent factor favorizant al tuberculozei,
precum si apariția bacililor tuberculoşi rezistenţi la tuberculostatice.
Factorii epidemiologici
1. masivitatea infecţiei
2. durata contactului
3. gradul de virulenţă al infecţiei
Factorii care determină probabilitatea transmiterii M. Tuberculosis
• Susceptibilitatea (statutul imun) al individului expus (nivelul de imunitate al persoanei neinfectate)
• Contagiozitatea persoanei cu TB activă este direct legată de numărul de bacili tuberculoși care el sau
ea expulzează (elimină) în aer
• Mediu - factorii de mediu care afectează concentrația M. tuberculosis
• Expunerea:
Proximitatea, frecvența și durata expunerii
Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau apropiat cu persoane cu tuberculoză au un risc mare de a
se infecta, având o rată estimată de infecție de 22%
• Virulența tulpinii de M .tuberculosis:
Dezvoltarea procesului tuberculos depinde de un grup de factori etiopatogenici.
Principalii factori pot fi incluşi în cei 3M microorganism, macroorganism, mediu.
Factorii epidemiologici reprezintă următoarele criterii:
M.tuberculosis (masivitatea infecției, durata contactului, gradul de virulență al infecţiei). Este important
caracterul contactului cu sursa bacilară (contact familial, de rudenie, vecinătate, locul de muncă).
Riscul de infectare variată de factori, care cresc odată cu:
- Expunerea îndelungată (o perioadă mai lungă de timp în care o persoană respiră acelaşi aer cu un
pacient bolnav de tuberculoză);
- Un volum redus al spaţiului împărțit de către o persoană cu un pacient bolnav de tuberculoză;
- Lipsa ventilației şi a luminii directe a soarelui în spaţiul comun;
- Un număr mare de bacili eliminati de pacientul cu TB din cauza:
- Afectiunilor pulmonare, a căilor respiratorii superioare sau laringelui
- Prezenta tusei sau a altor mişcări de expir fortat (strănut, cântat, etc.) în special când pacientul nu
işi acoperă gura si nasul când tuşeşte sau strănuta.
- Prezenţa şi extinderea cavernelor observate examenul radiologic pulmonar
- Tratamentul anti TB insuficient.
Cu cât numărul de BAAR in spută este mai mare, cu atât numărul de nuclei expectorați este mai mare, şi
cu atât mai mult creşte riscul de infectare.
Receptivitatea pacientului la infecție depinde de mai mulți factori care influentează rezistența scăzută
a macroorganismului şi formează grupele sociale cu risc sporit de îmbolnăvire:
- subalimentația;
- păturile social-vulnerabile (şomerii, pensionarii, invalizii etc),
- conditiile de lucru nefavorabile (migranţii, surmenajul fizic şi psihic, nocivităţi termice, chimice,
radiologice),
- condițiile de trai nefavorabile (boschetarii, căminele, apartamentele supraaglomerate, umede,
întunecate, penitenciarele).
Receptivitatea macroorganismului depinde şi de factorii medico-biologici cu risc
sporit de îmbolnăvire:
- bolile cronice ale aparatului respirator;
- diabetul zaharat;
- ulcerul gastro-duodenal;
- tratamentul cu imunodepresanți (cu glucocorticosteroizi - tuberculoza steroidă);
- sarcina şi perioada postnatală;
- HIV-infectații, bolnavi SIDA.
In dezvoltarea tuberculozei o mare importanta il are factorul de vârstă, cel mai receptivi
fiind copil
5. Epidemiologia tuberculozei. Endemia de tuberculoză și indicatorii epidemiometrici de
evaluare a acesteia. Situația și caracteristicele actuale ale endemiei de tuberculoză pe plan
mondial şi în Republica Moldova.
Tuberculoza se manifestă ca o maladie endemică numărul de îmbolnăviri fiind relativ

constant pe parcursul unui an şi variind puțin de la un an la altul.
Infecția tuberculoasă nu conferă imunitate absolută. Numai 5-10% din persoanele in-
fectate au risc de a face tuberculoză activă în decursul întregii lor vieţi. Riscul este mai
mare în primii doi ani după infecție Dintre pacienţii care fac tuberculoză activă, doar 50%
fac forme contagioase.
Se estimează că un bolnav contagios poate infecta circa 10-15 persoane sănătoase, o parte din care pot
produce la rândul lor un nou caz de tuberculoză contagioasă şi menţine aceeaşi incidenţă într-o
populație.
TB continua să reprezinte şi în secolul XXI o problemă de sănătate publică pe plan mondial.
Boala afectează preponderent populația adultă în cei mai productivi ani ai vieţii, ceea ce
determină consecinţe sociale importante, atât pe plan individual, cat şi în colectivitate, pen-
tru combaterea ei fiind necesare mari resurse financiare.
Pe plan mondial se constată o reemergență a bolii, mai ales din cauza exploziei demografice, a
deteriorării stării de sănătate a populaţiei în multe zone ale globului, creşterii numărului persoanelor fără
locuinţă, creşterii numărului imigranților din ţări în care tuberculoza este endemică. La acestea
contribuie şi pandemia cu HIV/SIDA, considerată cel mai potent factor favorizant al tuberculozei,
precum si apariția bacililor tuberculoşi rezistenţi la tuberculostatice.
Factorii epidemiologici
1. masivitatea infecţiei
2. durata contactului
3. gradul de virulenţă al infecţiei
Factorii care determină probabilitatea transmiterii M. Tuberculosis

• Susceptibilitatea (statutul imun) al individului expus (nivelul de imunitate al persoanei neinfectate)
• Contagiozitatea persoanei cu TB activă este direct legată de numărul de bacili tuberculoși care el sau
ea expulzează (elimină) în aer
• Mediu - factorii de mediu care afectează concentrația M. tuberculosis
• Expunerea:
Proximitatea, frecvența și durata expunerii
Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau apropiat cu persoane cu tuberculoză au un risc mare de a
se infecta, având o rată estimată de infecție de 22%
Conform recomandărilor OMS situaţia epidemiologică poate fi dacă incidenţa tuberculozei este de
• 1 la 100 000 populaţie - foarte bună
• 10 la 100 000 populaţie - bună
• 10 - 30 la 100 000 populaţie - sub control
• 30 - 50 la 100 000 populaţie - pericol de endemie
• 50 - 100 - la 100 000 populaţie - endemie
• > 100 la 100 000 populaţie – epidemie
Povara globală a TB
• În a. 1993, OMS, constatînd fenomenul de creştere a tuberculozei pe plan mondial, a declarat
tuberculoza “o urgenţă globală”
• Conform datelor OMS:
• treime din populaţia planetei este infectată cu bacilul TB
• anual se îmbolnavesc de TB aproximativ 9 milioane de persoane
• suferă de tuberculoză circa 20 milioane de oameni pe glob
• 2/3 din numărul bolnavilor TB şi al decedaţilor în urma tuberculozei le revine ţărilor în curs de
dezvoltare din Asia, Africa şi America Latină
Tuberculoza reprezintă a doua cauză a mortalității ca urmare a unei boli infecțioase (principala cauză
fiind HIV/SIDA). Numărul total de cazuri de tuberculoză („prevalența”) este în scădere din anul 2005.
6. Depistarea tuberculozei (Screening-ul TB). Depistarea pasivă.

• Depistarea este complex de masuri metodelor de screening, care ne ajuta in identificarea
pacientiilor cu tbc.
Principala metodă de depistare a TB este metoda pasivă, care include identificarea persoanelor
simptomatice în momentul adresárii la lucrătoru medical.
A doua metoda de identificare a pacienţilor de tuberculoza este cea activă care include examinarea
radiologică la adulti (radiofotografia medicală) din grupelel periclitate şi cele cu risc sporit de
îmbolnavire.
Copiii se examinează prin testarea tuberculinică (lanecesitate radiografia toracică).
Pentru examinarea pacientului cu simptome sugestive TB este necesară:

• Obtinerea unui istoric medical corect
• Date anamnestice
1. Prezenta simptomelor caracteristice tuberculozei
2. Expunerea la TB
3. Istoricul de TB infecție sau boală)
4. Factori de risc pentru TB
• Efectuarea examenului fizic
- Starea general
- Date percutorii, palpatorii şi stetoacustice
- Reacţii paraspecifice (eritem nodos pe gambe, cherato-conjuctivita flictenuloasă
etc., preponderent la copii)
- Adenopatie regional
• Trimiterea pacientului la ftiziopneumolog, unde diagnosticul de tuberculoză va fi
confirmat sau infirmat.
• Metodele clinice de laborator:
Diagnosticul microbiologic
• Testul tuberculinic
• Examenul radiologic
• Investigații clinice de laborator
Depistarea pasivă a TB (screening-ul simptomaticilor)
Depistarea pasivă a TB implică
1. persoana cu TB activă care se confruntă cu simptome, pe care le recunoaște ca fiind grave
2. persoana care se prezintă de sine stătător la o instituție medicală
a. lucrătorul medical care evaluează corect persoana ce prezintă simptome sugestive pentru TB
b. utilizarea cu succes a algoritmului de diagnostic deplin cu sensibilitate și specificitate suficientă
c. Depistarea pacienților cu simptoame clinice caracteristice tuberculozei este sarcina medicului de
familie şi a fiecărui lucrător medical indiferent de specialitatea pe care o prestează!
d. De reţinut: Persoanele cu tuberculoză pot rămâne asimptomatice.
!! FACEM MICROSCOPIA SPUTEI SAU LAVAJ BRONSIC SAU LAVAJ GASTRIC(LA

COPII)
Cel mai comun simptom (95% cazuri) este tusea care durează cel puțin 2 săptămâni.
Persoanele care prezintă acest semn clinic necesita îndreptarea la ftiziopneumolog pentru a efectua
urgent microscopia sputei.
Tusea poate fi însoțită şi de alte semne clinice:
astenie;
febră:
transpiratie:
Un pacient cu tuberculoza extrapulmonară poate avea simptoame generale:
anorexie,
pierdere ponderala:
hemoptizie, hemoragie:
dispnee.
7. Screening-ul sistematic pentru TB activă (depistarea activă a TB).

Depistarea activă - presupune identificarea activă a persoanelor cu TB din grupurile cu risc sporit de
îmbolnăvire de TB şi a contingentelor periclitate
· Depistarea TB este sarcina medicului de familie
· Diagnosticul final este stabilit de medicul de specialitate - ftiziopneumolog, în baza investigaţilor
clinice, epidemiologice, bacteriologice, radiologice
Depistarea activă a TB (screening-ul sistematic)

1.Screening-ul sistematic pentru TB activă este identificarea sistematică a persoanelor cu suspiciune de
TB activă, într-un grup țintă predeterminat, cu ajutorul testelor, examinărilor sau altor proceduri, care
pot fi aplicate rapid
2.Screening-ul sistematic pentru TB activă se va efectua anual persoanelor din grupele cu risc sporit de
îmbolnăvire de TB, persoanelor ce necesită vigilență sporită privind tuberculoza şi celor din categoriile
pereclitante (personalul din sectoare speciale, cu risc de transmitere a tuberculozei)
3.Grupul de risc este orice grup de persoane în care prevalența sau incidența TB este semnificativ mai
mare, decât în populația generală
Grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire TB, la care se efectuează obligatoriu radiografia
pulmonară standard
• Contacții, adulții și copii, cu pacienții de TB pulmonară, depistați în cadrul anchetei
epidemiologice
• Persoane cu sechele posttuberculoase (calcinate,fibroza)
• Persoane cu infectia HIV
• Persoane cu imunitate compromisă, care efectuează tratament imunosupresiv
• Persoanele care suferă de diabet zaharat;
• Pacienți cu afecțiuni psihice in scopul internării
• Persoanele aflate în locurile de detenție și pesonalul angajat;
• Migranții interni și externi;
• Personalul echipelor de asistența medicală urgentă;
• Personalul instituțiilor specializate ftiziopneumologice
• La adolescenții din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză se efectuează și IDR
Mantoux 2UT.
Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza
1. Persoanele cu risc sporit TB, condiționat de factorii sociali (persoanele din categoriile social
defavorizate)
• persoanele fără loc stabil de trai,
• șomerii,
2. Persoanele expuse factorilor medico-biologici de risc:
• Persoanele cu insuficiența renală cronică
• Persoanele cu maladii pulmonare cronice nespecifice și fumători activi
• Persoanele cu consum abuziv de alcool, consumatorii de droguri
• Persoanele care suferă de diabet zaharat
• Persoanele cu gastrectomie sau by-pass jejunoileal
• Gravidele cu simptome sugestive pentru TB
• Copiii nevaccinați BCG
3. Rezidenții și angajații instituțiilor cu regim: închisori, aziluri, instituții de îngrijiri paliative, centre de
plasament, instituțiile specializate FP
4. Studenții colegiilor medicale, universității de medicină, rezidenți, secundari clinici ai universității de
medicină
5. Personalul instituțiilor medicale
6. Asistenți medicali
• Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, vor fi supuse anual evaluărilor
clinice, la prezența simptomelor sugestive pentru tuberculoză.
• În cazurile cînd în urma evaluarii clinice au fost depistate simptomele sugestive pentru
tuberculoză va fi efectuată radiografia pulmonară standard.
• Persoanele cu modificări radiologice sugestive pentru tuberculoză vor fi evaluate pentru TB
activă
Personalul din sectoare speciale, cu risc de transmitere a TB (categorii pereclitante)

• Personalul din instituțiile medico-sanitare:
• personalul medical din secții de nou-născuți, spitale (secții) de pediatrie
• personalul medical din centrele de reabilitare și recuperare/plasament pentru copii
• Personalul din instituțiile de învățămînt:
• personalul din instituțiile de educație antepreșcolară și învățămînt preșcolar;
• Personalul din instituțiile de învățămînt primar.
!! Radiografia pulmonară standard pentru persoanele din categoriile pereclitante se efectuează la
angajare și anual – în cadrul examenelor medicale, conform indicațiilor medicale.
Contingentele pereclitante sunt examinate pentru prevenirea răspândirii tuberculozei de către angajaţii
din aceste instituții.
Screening-ul sistematic pentru TB activă include

1. Istoricul complet al persoanei
2. Examenul clinic o dată la 6 luni, adulţii și copii din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire prin TB,
pentru depistarea simptomelor/semnelor sugestive pentru TB
3. Referiți suspecţii la examenul microscopic al sputei la BAAR și radiografia pulmonară standard
(digitală sau convențională), în cazul prezenţei simptomelor/semnelor sugestive pentru TB;
4. IDR Mantoux 2UT la copii și adolescenți - nu mai rar de o dată în 12 luni, în cazul absenţei semnelor
clinice. La necesitate - examenul radiologic OCT;
5. Radiografia pulmonară standard (digitală sau convențională) la adulți și adolescenți - nu mai rar de o
dată în 12 luni, în cazul absenţei semnelor clinice.
8. Examinarea grupelor cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză; examinarea grupelor

periclitante.
Grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire TB, la care se efectuează obligatoriu radiografia
pulmonară standard
• Contacții, adulții și copii, cu pacienții de TB pulmonară, depistați în cadrul anchetei
epidemiologice
• Persoane cu sechele posttuberculoase (calcinate,fibroza)
• Persoane cu infectia HIV
• Persoane cu imunitate compromisă, care efectuează tratament imunosupresiv
• Persoanele care suferă de diabet zaharat;
• Pacienți cu afecțiuni psihice in scopul internării
• Persoanele aflate în locurile de detenție și pesonalul angajat;
• Migranții interni și externi;
• Personalul echipelor de asistența medicală urgentă;
• Personalul instituțiilor specializate ftiziopneumologice
• La adolescenții din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză se efectuează și IDR
Mantoux 2UT.
Personalul din sectoare speciale, cu risc de transmitere a TB (categorii pereclitante)
• Personalul din instituțiile medico-sanitare:
• personalul medical din secții de nou-născuți, spitale (secții) de pediatrie
• personalul medical din centrele de reabilitare și recuperare/plasament pentru copii
• Personalul din instituțiile de învățămînt:
• personalul din instituțiile de educație antepreșcolară și învățămînt preșcolar;
• Personalul din instituțiile de învățămînt primar.
!! Radiografia pulmonară standard pentru persoanele din categoriile pereclitante se efectuează la
angajare și anual – în cadrul examenelor medicale, conform indicațiilor medicale.
Contingentele pereclitante sunt examinate pentru prevenirea răspândirii tuberculozei de către angajaţii
din aceste instituții.

9. Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, managementul.

Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza
1. Persoanele cu risc sporit TB, condiționat de factorii sociali (persoanele din categoriile social
defavorizate)
• persoanele fără loc stabil de trai,
• șomerii,
2. Persoanele expuse factorilor medico-biologici de risc:
• Persoanele cu insuficiența renală cronică
• Persoanele cu maladii pulmonare cronice nespecifice și fumători activi
• Persoanele cu consum abuziv de alcool, consumatorii de droguri
• Persoanele care suferă de diabet zaharat
• Persoanele cu gastrectomie sau by-pass jejunoileal
• Gravidele cu simptome sugestive pentru TB
• Copiii nevaccinați BCG
3. Rezidenții și angajații instituțiilor cu regim: închisori, aziluri, instituții de îngrijiri paliative, centre de
plasament, instituțiile specializate FP
4. Studenții colegiilor medicale, universității de medicină, rezidenți, secundari clinici ai universității de
medicină
5. Personalul instituțiilor medicale
6. Asistenți medica
• Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, vor fi supuse anual evaluărilor
clinice, la prezența simptomelor sugestive pentru tuberculoză.
• În cazurile cînd în urma evaluarii clinice au fost depistate simptomele sugestive pentru
tuberculoză va fi efectuată radiografia pulmonară standard.
Persoanele cu modificări radiologice sugestive pentru tuberculoză vor fi evaluate pentru TB activă
10. Diagnosticul tuberculozei. Istoricul medical. Evaluarea clinică a bolnavului suspect.

Algoritm de diagnostic al tuberculozei. Realizarea și evaluarea critică a examenelor
complementare.
Pentru examinarea pacientului cu simptome sugestive TB este necesară:
• Obtinerea unui istoric medical corect
• Date anamnestice
1. Prezenta simptomelor caracteristice tuberculozei
2. Expunerea la TB
- Istoricul de TB infecție sau boală)
- Factori de risc pentru TB
• Efectuarea examenului fizic
- Starea general
- Date percutorii, palpatorii şi stetoacustice
- Reacţii paraspecifice (eritem nodos pe gambe, cherato-conjuctivita flictenuloasă
etc., preponderent la copii)
- Adenopatie regional
• Trimiterea pacientului la ftiziopneumolog, unde diagnosticul de tuberculoză va fi
confirmat sau infirmat.
• Metodele clinice de laborator:
Diagnosticul microbiologic
• Testul tuberculinic
• Examenul radiologic
• Investigații clinice de laborator
Sindromul de intoxicație("sindrom de impregnaţie bacilară")
- subfebrilitate cu caracter intermitent (37 - 38°C) spre seara/permanenta
- astenie
- inapetenţa
- scadere în greutate inexplicabilă
- transpiraţii predominant nocturne
- insomnie
- nervozitate
Sindromul bronho-pulmonar
- Tusea este cel mai frecvent simptom al tuberculozei. Tusea persistentă mai mult de 2 - 3
săptămîni inițial seacă, ulterior devenind în câteva săptămâni productivă cu spută mucoidă,
mucopurulentă sau purulentă, hemoptizie (spută hemoptoică sau hemoptizie patentă);
- Sputa (identificarea caracterului şi volumului este obligatoriu). În majoritatea cazurilor se
constată în formele distructive de TB pulmonară. Cantitatea expectorată oscilează de la cantităţi
neînsemnate, pînă la 200 - 300 ml, cu caracter seros sau purulent, cîte odată fetid;
- Dispneea – indicele frecvent în TB P: (progresivă, permanentă (în fiecare zi); variază de la o
senzaţie uşoară în timpul eforturilor fizice marcate pînă la insuficienţă respiratorie severă în repaus; se
intensifică la efort fizic, infecţii respiratorii; survine cîte odată din primele zile după apariţia tusei);
- Durerea toracică cu caracter pleuritic apare uneori la pacienţii cu leziuni parenchimatoase
subpleurale, dar mai poate fi o consecinţă a suprasolicitării musculare datorate tusei persistente.
Junghiul toracic este o durere vie, localizată, acută si superficială, exagerată de tuse și de respirație
profundă. Se întâlnește în pleurite, pleurezii, congestii pulmonare etc. O durere vie, atroce, care
imobilizează toracele și oprește respirația, însoțită de stare de colaps, se întâlnește în pneumotoraxul
spontan și în embolia pulmonară.
- Hemoptizia – sputa cu striuri de sînge.
În TB extrapulmonară simptomele locale sunt în funcție de organul afectat
1. Afectarea ganglionilor limfatici periferici: adenopatie, supurație, uneori cu drenare
2. Tuberculoza articulară: durere, tumefiere și supurație la nivelul articulaților
3. Meningita tuberculoasă (de obicei, la copii): cefalee, febră, rigiditatea cefei și somnolență
EXAMINAREA PERSOANELOR SUSPECTE LA TUBERCULOZĂ
1. Pacienţi cu simptome clinice caracteristice 2. Diagnosticul rapid al TB, inclusiv MDR TB,
pentru TB (toţi care nu se includ în p. 2) la persoanele cu risc sporit de îmbolnăvire TB
MICROSCOPIA X-pert MTB/RIF

Rezultat Rezultat
Microscopia negativă Microscopia pozitivă Xpert negativ Xpert +,RIF - sens Xpert+,RIF - rez
M. repetată pozitivă Metoda culturală LJ BACTEC MGIT MTBDRPlus (+linia 2)
M. repetată negativă, M. repetată negativă 2. Diagnostic rapid al TB, inclusiv MDR TB, la persoane cu risc sporit de
Rn=Norma. Clinic&Rn - TB?? îmbolnăvire TB
▪ Persoanele cu simptome TB, care au fost în contact cu pacienţi de TB
MDR;
Alta patologie ▪ Copii cu simptome clinice caracteristice tuberculozei, în special din
contact TB MDR;
▪ Pacienţii HIV pozitivi, la care sunt prezente simptome sugestive
pentru tuberculoză;
▪ Deţinuţii şi foştii deţinuţi din penitenciarele cu un grad înalt de
infectare cu TB MDR;
▪ Grupuri vulnerabile pentru TB: persoane fără adăpost, utilizatori de
droguri, cazuri de neoplasm, diabet zaharat, hepatita, tratamente
imunosupresive, hemodializa;
▪ Grupele de risc sporit, la care sunt prezente simptome sugestive
pentru tuberculoză, de ex. lucrătorii de laborator sau persoanele care
îngrijesc bolnavii cu TB MDR;
▪ Pacienţi cu suspecţie la recidivă a tuberculozei, dar cu rezultate
negative la examinarea microscopică repetată a sputei;
▪ Pacienţii cu simptome clinice de tuberculoza extrapulmonară, în
Metode de diagnostic M.tuberculosis

directe
Metode microscopice
- Colorarea Ziehl-Neelsen
- Colorarea cu fluorocromi (auramin-rodamină)
Metode microbiologice (cultivare pe medii de cultură)
- Medii solide (Lowenstein-Jensen, Ogawa)
- Medii lichide (MGIT)
Metode molecular biologice
- PCR
- teste de hibridizare
- teste de secvenţiere
indirecte – inf.latenta
- Metode serologice (IGRA)
- Metode alergologice (Testul PPD, proba Mantoux)
◼ Tuberculoza pulmonară - sputa

În fiecare caz suspect de tuberculoză trebuie să se asigure colectarea a 2 probe de spută timp de 2 zile
consecutive.
◼ Dacă pacientul nu elimină spută
Alte materiale patologice:
• Lavajul bronşic
• Tubajul gastric
• Produsele recoltate la bronhoscopie
• Sputa indusă
◼ Material patologic în TB extrapulmonară
și TB extrarespiratorie
• exsudatul pleural
• lichidul cefalorahidian
• ţesutul afectat
• urina etc.
11. Testul cutanat la tuberculină. Tuberculina. Scopul utilizării testului tuberculinic.
Avantajele și dezavantajele testului tuberculinic.
Testul tuberculinic
Dezvoltatîn 1907 de Dr. Charles Mantoux
Testul tuberculinic reprezintă o investigație specifică de caracter imunologic şi are o valoare relativă în
diagnosticul tuberculozei, deoarece testul doar constată infecția tuber culoasă, dar nu maladia.
Testul tuberculinic demonstrează existenta stării de hipersensibilitate a organismului la proteinele
bacililor tuberculoşi, dobândită mai frecvent in rezultatul infectării cu M.tuberculosis, hipersensibilitatea
poate fi indusă şide bacilul BCG, după vaccinare sau infectarea cu micobacterii atipice.
Substratul îl constituie limfocitele T sensibilizate şi circulante în sânge, a căror activare în cascadă
produce hipersensibilizare de tip întârziat. Testul tuberculinic provoacă o reacţie inflamatorie cu infiltrat
celular cutanat considerabil în locul inoculării tuberculuinei.
Tuberculina-Substanta folosita pentru testul tuberculinic. Tuberculina prezintă tuberculoproteină
purificata PPD care nu contine bacili, ci doar produsele lor catabolice.
Terminul de tuberculină a fost
propus de Robert Koch în anul 1890, când a obtinut extract din tulpina M.tuberculosis, în încercarea de
a descoperi vaccinul TB. Acest extract este cunoscut ca tuberculina
veche (old tuberculin) PPD (purified
protein derivative) a fost preparat de Seibert
• reprezintă un extract din cultura micobacteriană de tip uman şi bovin cu vechime de 6-8
săptămâni, concentrat prin evaporare până la 1/10 din volumul iniţial
• tuberculoproteină purificată (PPD)
• doză = 2UT în volum de 0,1 ml
Indicaţii pentru testul tuberculinic
• Copii din contact cu bolnavi TB (contact familiar sau cu rude, la şcoală etc.)
• Copii cu semne clinice sugestive pentru TB
• Copii cu risc sporit de infectare
• Pacienţii cu infecţie HIV
12. Tehnica IDR Mantoux 2 UT. Evoluția intradermoreacției. Reacţia organismului la
tuberculină. Interpretarea reacţiei la tuberculină. Virajul tuberculinic. Efectul booster.
Instrumentarul necesar - seringi 1 ml- ace speciale pentru injecţii intradermice de o singură folosinţă
Locul introducerii -intradermic pe faţa anterioară a treimii de mijloc a antebraţului
Tehnica întroducerii - După o prealabilă dezinfectare a tegumentelor cu alcool 70% SAU alcool eter,
se introduce intradermic 0,1 ml (2 UT) de PPD.
Înmomentul inoculării se formează o papulă cu aspect de „coajă de portocală” cu dimensiuni de 5-6
mm, care dispare peste 10 min
Reacţia organismului la tuberculină
• generală – febră, astenie, artralgie, modificări patologice în sânge; aceste semne se menţin 1-2
zile
• focală – poate avea loc la introducerea subcutanată a tuberculinei în cazuri de tuberculoza activă.
Ea se manifestă prin apariţia sau creşterea tusei, sputei, durerilor toracice
• locală – în locul introducerii tuberculinei observăm eritem, o papulă dermică, vezicule
Citirea și interpretarea reacțiilor IDR Mantoux 2 UT
• se face la 48 - 72 ore de la administrare, luând în consideraţie doar dimensiunile induraţiei
palpabile, excluzând reacţiile eritematoase simple
• se măsoară în milimetri (mm), cel mai mare diametru transversal al reacţiei, cu ajutorul unei
rigle transparente
după 4-7 zile reacţia dispare, lăsând o uşoară pigmentare şi descuamare furfuracee locală
Interpretarea reacțiilor
Negativă:
Prezenţa unui punct numai la locul inoculării tuberculinei
Prezenţa hiperemiei
Prezenţa papulei numai până la 4 mm (inclusiv) la cei nevaccinaţi şi până la 9 mm (inclusiv) la cei
vaccinaţi
• Pacienţii cu IDR Mantoux 2 UT negativă, „anergie pozitivă”, se consideră persoane
neinfectate
• Anergia negativă este caracteristică pentru bolnavii cu tuberculoză avansată, cu cancer, HIV
infectaţi, infecţii virale (gripa, rujeola, tusea convulsivă) etc
Reacţiile fals-negative pot fi determinate de :
Factorii care se referă la persoana supusă testării:
• febra de orice origine, malnutriţia,
• infecţiile virale: HIV, parotidită epidemică, varicela, rujeola,
• infecţiile bacteriene: formele severe ale tuberculozei, lepra, febra tifoidă, tusea convulsivă,
bruceloza,
• vaccinarea recentă cu virusuri vii: rujeola, varicela, parotidită, poliomielita, infecţiile micotice
severe, insuficienţa renală cronică, leucemiile, limfoamele, boala Hodgkin, sarcoidoza, nou-născuţii sau
vârstnicii, stările de şoc (chirurgical, traumatic, arsuri grave), tratamentul cortizonic, citostatic;
Factorii care se referă la managementul produsului tuberculinic:
• inactivarea tuberculinei (nerespectarea condițiilor de păstrare),
• diluţii improprii,
• denaturările biochimice;
Factorii care se referă la metoda de administrare:
• doza introdusă a fost mai mică,
• introducerea subcutanată,
• sângerarea,
• tamponarea energică după injectare;
Factorii care se referă la interpretarea rezultatelor: lipsa experienţei, erorile de citire.

Pozitivă:
Prezenţa papulei de 5 mm la nevaccinaţi şi 10 mm la cei vaccinaţi până la 16 mm (inclusiv) la copii
şi până la 20 mm (inclusiv) la maturi
Hiperergică: suspectie la tbc activa
Diametrul papulei
– 17 mm şi mai mare la copii şi adolescenţi;
- 21 mm şi mai mare la maturi
Reacţia veziculonecrotică
Limfangită şi/sau adenopatie regională
Rezultatele fals pozitive IDR Mantoux 2UT

◼ Vaccinarea cu vaccin cu bacili Calmette-Guerin (BCG)
◼ Infectarea cu micobacterii nontuberculoase
◼ Efectul booster
◼ Erori de citire
Viraj tuberculinic - suspectie la tbc activa
◼ IDR Mantoux 2 UT pozitivă, apărută pentru prima dată dupa una negativa, în urma
primoinfecţiei tuberculoase
(факт инф.человека - нестерильный имм)
Efectul booster(fiecare 6 luni - norma)
◼ s-a constatat că repetarea testului tuberculinic la intervale scurte poate genera creşterea
intensității reacţiei
Amânarea efectuării IDR Mantoux 2 UT
◼ Boli infecţioase acute
◼ Boli cronice în faza de acutizare
◼ Perioada de convalescenţă
◼ Stări alergice
◼ Erupţii dermice
O lună de zile după orice vaccinare
13. Examenul microbiologic. Importanţa investigaţiilor microbiologice în diagnosticul

tuberculozei.
Metode microbiologice de depistare, izolare și testare a sensibilității Mtuberculosis
1. Examenul microscopic: - colorarea Ziehl-Neelson
- Colorarea cu fluorocromi (auramin-rodamină)
2. Examenul bacterilogic(exameul prin cultură):
- însămînțarea pe medii nutritive solide (Lowestein-Jense);
- Cultivarea micobacteriilor pe medii lichide ((Bactec, MB/BacT)
Metode alternative de examinare bacterilogică: tehnicile biologiei moleculare (PCR).
Scopul investigaţiilor
• Diagnosticul precoce al TB
• Diagnosticul diferenţial al modificărilor radiologice pulmonare
• Urmărirea evoluţiei clinice şi eficacităţii tratamentului
• Aprecierea sensibilităţii agentului patogen către preparatele antituberculoase si
corijareatratamentului
• Evaluarea vindecării
Aprecierea contagiozităţii unui caz de boală
Materialul patologic folosit pentru depistarea M. tuberculosis
consecutive.
• Tubajul gastric
• Sputa indusă
• urina etc.
14. Modalităţi şi principii generale de recoltare, transportare şi păstrare a produselor
patologice. Examenul microscopic.
Materialul patologic folosit pentru depistarea M. tuberculosis
consecutive.
• Tubajul gastric
• Sputa indusă
urina etc.
RECOLTAREA SPUTEI
◼ Proba 1 (pe loc) În ziua cănd pacientul se prezintă
În ziua când pacientul suspectat de tuberculoză se adresează pentru asistența medicală pentru prima
dată, el este trimis la cabinetul de recoltare, unde, în prezența lucrătoruli medical, se va recolta prima
probă de spută
Pacientul se instruiește privind necesitatea recoltării a două probe de spută și procedura recoltării sputei
Înainte de colectare, pe suprafața externă a recipientului de spută (nu pe capac), se scrie prenumele
bolnavului şi se va indica numărul specimenului
✓ Proba 2 (proba matinală) Proba 2(proba matinală).
Sunt două modalități de recoltarea acestei probe de spută:
• recoltarea celei de-a 2-a probe se face atunci când pacientul se întoarce la cabinetsau
• pacientului i se oferă un container pentru colectarea probei de dimineaţă
• Pacientului i se explică modalitatea de recoltare, dimineaţa înainte de mâncare, după clătirea gurii
cu apă
• Proba este adusă în aceeaşi zi la camera de recoltare
Condiţiile de recoltare a sputei
◼ Procedura se va efectua în camerele de recoltare a produselor patologice
◼ Se face sub supravegherea unui cadru medical la un geam /vizor al boxei de recoltare, cu
respectarea masurilor de control infecţios:
✓ ventilaţie corespunzătore
✓ lămpi UV
✓ respiratoare
EXAMENUL MICROSCOPIC
◼ Colorarea frotiului prin metoda Ziehl-Neelsen şi examinarea la microscop obişnuit
◼ Colorarea cu substanţe fluorocrome şi examinarea cu ajutorul microscopiei fluorescente
(mai sensibil, dar mai scumpa, necesita micr.special si personal inalt calificat)
Metoda microscopică permite detectarea micobacteriilor în prezenţa a mai mult de 5 000 – 10 000 de
corpi microbieni într-un ml de material
Avantajele
• Test rapid (3-24 ore),
• ieftin
• accesibilitate majoră
Dezavantajele
◼ sensibilitatea redusă Specificitatea: >95% / Sensibilitate joasă: 20-60%!!!
◼ necesitatea corectitudinii în executare
◼ Determină bacteriile BAAR, nu neapărat M. Tuberculosis (dezavantaje)
Alte bacterii BAAR:
- micobacterii nontuberucoase (M. fortuitum, M. gordonni);
- Nocardia
Scopul examenului microscopic
◼ depistărea unor bolnavi noi, eliminatori de bacili
◼ diagnosticul precoce al TB
◼ monitorizărea bacteriologică a bolnavilor cu diagnosticul de tuberculoză confirmat in dinamică şi
◼ verificarea eficacităţii tratamentului
Aceste rezultate reprezintă criteriul cel mai important în urmărirea eficienței chimioterapiei în primele
luni ale tratamentului. Persistenta examenului microscopic pozitiv este un criteriu al ineficienței
tratamentului şi un semn de depistare precoce al aparitiei chimiorezistenţei.
Depistează cele mai periculoase forme de tuberculoza (cu cât mai mare este numărul de BAAR în
sputa, cu atât mai contagios este bolnavul de tuberculoză)
15. Examenul bacteriologic (examenul prin cultură). Cultivarea micobacteriilor pe medii

lichide (BACTEC, MB/BacT). Metodele de testare a sensibilității M.tuberculosis.
Examenul prin cultură
◼ Metode microbiologice de diagnostic prin cultură pe medii solide (Lowenştein-Jensen)
◼ Metode microbiologice de diagnostic prin cultură pe medii lichide(Metoda BACTEC MGIT
960, Metoda MB/BacT-Alert)
Scopul examenului prin cultură
diagnosticul diferenţial al tuberculozei scop
confirmării exacte a naturii tuberculoase a maladiei
determinării apartenenţei taxonomice a agentului patogen
Avantajele principale în aplicarea culturii
Metoda de cultivare este cu mult mai sensibilă decât microscopia
Permite izolarea culturii pure de micobacterii

Permite diferenţierea tipului de micobacterii
Permite tipizarea micobacteriilor în cadrul M tuberculosis complex
Permite determinarea exactă a etiologiei procesului specific
Testarea sensibilităţii agentului patogen izolat la preparatele specifice
BACTEC MGIT
Avantaje:
◼ Rezultat pozitiv la 6 – 14 zile
◼ Automat detectează creştereaculturii
◼ Posibilitatea confirmării creşterii prin frotiu
Dezavantaje:
◼ Foarte scump
◼ Necesită echipament special
◼ Menţinere laborioasă şi scumpă
METODA MICROBIOLOGICĂ
◼ Timpul rezultatului MBT+
◼ Mediu lichide: în mediu - 2 săptămâni
◼ Medii solide: în mediu –3-4 săptămâni
◼ Posibilitate de izolare şi identificare a altor micobacterii non-tuberculoase
◼ SE INDICĂ REZULTATUL:
◼ MBT pozitiv
◼ MBT negativ
Testarea sensibilității M.tuberculosis
• Cultura solidă (LJ):
• Culturalichida (BACTEC, MGIT):
Specimenulesteinoculatîn tuburi cu AB; creşterea în tuburile cu AB indică rezistenţă
Metode microbiologice de testare a sensibilității - studiul spectrului și gradului de rezistență al
micobacteriilor la preparatele antituberculoase este important pentru:
- Tactica chimioterapiei bolnavilor
- Controlul eficacității tratamentului
- Determinarea pronosticului maladiei
Efectuare monitorizării epidemiologice a rezistenție medicamnetoase a micobacteriilor într-un anumit
teritoriu.
16. Metodele molecular-genetice de diagnostic și identificare a speciilor micobacteriene în
tuberculoză (Reacţia de polimerizare în lanţ, GenoType®MTBDRplus, XpertMTB/RIF, BD
ProbeTec™, “fingerpriting”, spoligotiparea). Interpretarea rezultatelor.
METODELE MOLECULAR-GENETICE PCR, fingerpriting

•Caracteristici
•Rapid (1/2 ore-1 zi vs săptămâni)
•Senzitiv (= culture) 98%
•Specific -98%
•Costisitor
•Necesită tehnologii sofisticate
•Necesită personal calificat
•Nu înlocuiește metodele culturale
1. Diagnostic
•Xpert MTB/RIF, Amplicor, Gen-Probe AMDT, LAMP, ProbeTec, GenoTypeMTBDR
2. Identificare
•INNOLiPA Sequencing, PRA, AccuProbe, LiPA, GenoTypeMTBDR
3. Testare sensibilitate
•INNOLiPA, GenoTypeMTBDR, Xpert MTB/RIF
4. Genotipare
•Fingherprinting, PSQ, RFLP, spoligotyping, MIRU-VNTR
“Reacţia de polimerizare în lanţ” (polymerase chain reaction – PCR)
•Permite amplificarea în milioane de exemplare a unor fragmente de ADN din regiuni selectate ale
genomului
•Pentru început, trebuie cunoscute două secvenţe scurte de nucleotide, situate la capetele segmentului,
care urmează a fi amplificat
•Pe baza acestor secvenţe se produc (sau se obţin) aşa numiţii praimeri, care prezintă din sine nişte
molecule (fragmente) scurte de ADN, complementare la aceste secvenţe de nucleotide
Testul Xpert MTB
Oferă o cale mai bună de a realiza beneficii mari a Diagnosticului Molecular
Resultat sigur/raspuns rapid/ uşor de utilizat
GeneXpert® MTB/RIF Test
• Metoda Xpert MTB/RIF este propusă de OMS (2011) pentru depistarea rapidă a cazurilor de
tuberculoză, ca metodă de screening printre persoanele cu simptome clinice caracteristice tuberculozei,
care este concepută ca un test, în care toate reacţiile decurg într-un cartuş (cartridge)
• Testul se bazează pe multiplex, PCR în timp real, cu greutatea moleculara pentru a detecta și a
diagnostica MTB
• Tot odată această metodă permite depistarea rapidă a rezistenţei către Rifampicină
• Metoda este foarte simplă în utilizare şi poate fi aplicată în laboratoarele de nivel periferic, sau
chiar la nivel de AMP
• Metoda nu necesită laboratoare cu securitate biologică de nivel 2 sau 3
• Rezultatele cu rezistenţă la RIF sunt disponibile în numai 2 ore
Cum funcționeaza?
In momentul in care cineva este suspectat de TB, se poate colecta sputa care este prelucrata in mai
putin de doua minute pentru a fi introdusa in cartusul de unica folosinta
Spre deosebire de testele clasice, proba se lasa la incubat la temperatura camerei timp de 15 minute
direct in tubul cu reactiv cu care este insotit cartusul, dupa care se efectueaza testul
Denumire test: (M.tuberculosis, M. bovis, M. africanum, M. microti si M. canetti) si rezistenta la
Rifampicina
• test diagnostic calitativ in vitro
• Detectie L81bp in gena rpoB – RIF/ mut.in genakatG -Izoniasid
• recoltare proba: orice tip de secretie respiratorie
• timp de analiza: 90 minute
• одновременно выявляем возбудителя, определяем принадлежность к МТК, чувс-ть к RIF (2
часа)
• Преимущества:
Выявление ДНК и амплификация производится в катридже
Предобработка д-кого материала сводится к мин.манипуляциям
Возможность контаминации резко сокращается
Не требуется зонирования помещений
◼ GenoType® Series MycobacteriaMetoda HAIN
4 tipuri de teste
GenoType® MTBC – diferențierea complexul M. tuberculosis (M. bovis, M. BCG, M. africanum)
GenoType®Mycobacterium CM/AS – micobacterii non atipice(M. avium, M. fortuitum, M.
gordonae, M. kansasii)
GenoType®MTBDRplus – detecţia sensibilităţii pentru preparatele de I linie
GenoType®MTBDRplus – detecţia sensibilităţii pentru preparatele de II linie
Analiza polimorfismului fragmentelor de restricţie -“fingerpriting
• “amprentele digitale ale ADN”
• permite studierea profilului genomic al micobacteriilor
• Această metodă are o importanţă majoră în epidemiologia moleculară, infecţiile nosocomiale
• Metoda constă în determinarea (pornind de la ADN-ul cromosomial) numărului şi respectiv
dimensiunii fragmentelor de restricţie care conţin secvenţa de inserţie IS 6110 în cazul M.tuberculosis
• Această secvenţă variază de la o tulpină la alta, în funcţie de numărul copiilor şi respectiv
distribuţia acestora la nivel genomic.
Important pentru tratament individual
17. Clasificarea clinică a tuberculozei. Principiile de bază a clasificării. Compartimente.

Formele clinice pulmonare. Caracteristica procesului tuberculos. Fazele procesului
tuberculos. Complicaţiile tuberculozei. Sechelele posttuberculoase. Elementele formulării
diagnosticului în baza clasificării.
Clasificarea clinică a tuberculozei.
• TB aparatului respirator
- Tuberculoza pulmonară:
-Complexul primar
-TB pulmonară diseminată
-TB pulmonară nodulară
-TB pulmonară infiltrativă
-TB pulmonară fibro-cavitară
-Tb traheo-bronșică
Tubercculoza extrapulmonară
-Pleurizia tuberculoasă
-Tuberculoza gang.limfatici intratoracici
-Alte forme de tuberculoză a căilor respiratorii
Tuberculoza extrarespiratorie a altor organe
• Tuberculoza sistemului nervos
• Tuberculoza generalizată (poliserozita miliară cu localizări multiple)
• Tuberculoza oaselor şi articulaţiilor
• Tuberculoza aparatului uro-genital
• Adenopatia tuberculoasă periferică
• Tuberculoza peritoneului, intestinului, ganglionilor limfatici mezenterici
• Tuberculoza pielii şi ţesutului celular subcutanat
Tuberculoza altor organe precizate
Principiile de bază a clasificării.

Clasificarea TBC după:
-Localizarea anatomică
-Faza procesului
-Antecedente de tratament anterior
-Sensibilitatea la M. tuberculosis
-Statul HIV al bolnavului
Caracteristica procesului de tuberculoză

Confirmat prin:
microscopia sputei
metoda culturală (însămânţare)
metoda histologică
metoda clinico-radiologică
Localizarea şi extinderea
• în plămâni:
limitată (1, 2 segmente)
extinsă (3 şi mai multe segmente)
• în alte organe după denumirea organului
Faza
• evolutivă (infiltraţie, destrucție, diseminare)
• regresivă (resorbţie, induraţie)
• staţionară (fără dinamică radiologică)
• stabilizare (vindecare)
Complicaţii (reversibile/ireversibile)
• Hemoptizie
• Pneumotorax spontan
• Insuficienţă pulmonară
• Cord pulmonar
• Atelectazie
• Amiloidoză
• Fistule
• Insuficienţa organelor afectate
Sechele de tuberculoză
Sechele de tuberculoză a sistemului nervos
Sechele de tuberculoză uro-genitală
Sechele de tuberculoză a oaselor şi articulaţiilor
Sechele de tuberculoză a altor organe precizate
Sechele de tuberculoză a aparatului respirator (FAI – fără alte indicaţii) sau cu indicaţii:
pneumofibroză, schimbări buloase, calcificări în plămâni şi ganglionii limfatici, aderenţe pleurale,
fibrotorax, bronşiectazii, stare după intervenţii chirurgicale la plămâni
Elementele formulării diagnosticului în baza clasificării.
1. Forma tbc
2. Localizarea anatomica
3. Faza procesului
4. Confirm prin BAAR, G-Expert
5. Sensibilitatea M.tuberculosis
6. Complicațiile
7. Antecedente de tratament anterior tip de pacient
• Noi, mai putin de o luna de tratament
• Eșec, recidive, pierdut din supraveghere
8. Statul HIV al bolnavului
18. Tuberculoza primară. Particularităţiile generale ale tuberculozei primare. Primoinfecţia

tuberculoasă latentă.
• TB care apare în urma infecţiei, la persoanele neinfectate anterior, este numită tuberculoză
primară
• Primoinfecţia TB (latentă, ocultă) urmează după primul contact de scurtă durată al copilului şi
pătrunderea în organism a unui număr mic de micobacterii
• Aproximativ 90% din persoanele infectate rămân în stadiul de infecţie tuberculoasă latentă,
numai 10% din persoanele infectate vor face tuberculoza-boală în următorii ani.
I. Perioada dintre momentul pătrunderii micobacteriilor în organism şi până la apariţia probei
tuberculinice pozitive se numeşte prealergică şi durează 2 – 10 săptămâni (în mediu 6 – 8
săptămâni)
-În această perioadă se dezvoltă hipersensibilitatea de tip întârziat, care se pronunţă prin pozitivarea
probei tuberculinice
-Ea este asimptomatică
II. Pentru dezvoltarea TB-boală este necesară pătrunderea în organism a unui număr mare de
micobacterii virulente, un contact de lungă durată şi o imunitate deprimată a organismului
Particularităţile tuberculozei primare

• Tuberculoza primară se dezvoltă dupăprimul contact al copilului cu micobacteriile de tuberculoză
• Se întâlnește preponderent la copii şi adolescenţi
• Are loc conversia probei tuberculinice cu apariţia virajului tuberculinic
• Se dezvolta pe un fon de hipersensibilitate de tip întârziat, deaceea probele tuberculinice sunt
hiperergice
• Sunt caracteristice reacţii paraspecifice – eritemul nodos, cerato-conjunctivită flictenulară,
sindromul poliarticular (reumatismul Ponse), poliserozite
• In procesul patologic este implicat, sistemul limfatic, tuberculoza primară fiind o infecţie
limfotropă
• Poate avea o evoluţie gravă la copii mici, până la vârsta de 3 ani cu complicaţii severe
(diseminări hematogene, meningită tuberculoasă) care poate finaliza cu deces
• La majoritatea copiilor evoluează benign cu vindecare spontană chiar fără tratament
• Se înregistrează multirezistenţa primară a micobacteriilor de tuberculoza faţă de preparatele
antituberculoase
Formele clinice
✓ Complexul tuberculos primar
Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici (adenopatie traheobronşică)
19. Reacțiile paraspecifice în tuberculoza primară.
Reacţiile paraspecifice
✓ eritemul nodos
✓ cerato-conjunctivită flictenulară
✓ sindromul poliarticular (reumatismul Ponse) (artrita reactiva)
✓ poliserozite
Reacţiile imune de interacţiune şi sensibilizare a macrofagelor şi T-limfocitelor activate şi acumularea

lor cu formarea granulomului contribuie la dezvoltarea unor reacţii în diferite organe, numite de
A.Strucov paraspecifice
Ele au o origine toxico-alergică, polimorfă, de tip mononuclear
 reacţie macrofagală difuză
 reacţie macrofagală nodulară
 infiltraţie limfo-histiocitară
 vasculite nespecifice
 necroze fibrinoide
Aceste reacţii se dezvoltă în diferite organe şi ţesuturi, provocând un polimorfism clinic în formă
de ”măşti” ale tuberculozei
20. Complex tuberculos primar. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul şi prognosticul.
 este o formă a tuberculozei primare la copii şi adolescenţi cu substratul morfologic - inflamaţia

specifică a ţesutului pulmonar (afectul primar), implicarea în proces a căilor limfatice (limfangită) şi a
ganglionilor limfatici intratoracici (limfadenită) sau adenopatie
 Frecvenţa - 30-35%
debutul poate fi acut sub masca:
➢ pneumoniei
➢ bronşită
➢ gripă
Subacut
Insidios
Inapercept
Tabloul clinicsindromul de intoxicaţie si sindromul bronhopulmonar

Manifestările clinice ale sindromului de intoxicaţie-
 sistemul nervos central - slăbiciune generală, astenie, excitabilitate, cefalee, dereglări de somn,
subfebrilitate, transpiraţii nocturne
 sistemul endocrin – dereglări în creştere la copii, disfuncţie ale glandei tiroide în perioada
prepubertară, (hiperplazie de gr. II-III cu hiperfuncţie), dereglări funcţionale ovariene (amenoreea
primară sau secundară, ciclul menstrual neregulat), scăderea funcţiei glandelor suprarenale (adinamie,
hipotonie)
 sistemul imun – copiii devin bolnăvicioşi, se îmbolnăvesc frecvent de boli ale căilor respiratorii
(viroze, bronşite şi pneumonii repetate), reactivarea infecţiilor cronice (sinusite, amigdalite, pielonefrite
etc)
 sistemul cardiac – miocardite toxico-alergice (tahicardie, zgomotul I diminuat, suflu sistolic
funcţional la apex)
 sistemul digestiv – scăderea poftei de mâncare sau inapetenţă, la examinare -gastrită hipoacidă,
hiposecretorie, hepatomegalie -mărirea ficatului cu 1,5 – 2 cm
Sindromul bronho-pulmonar
 Tusea este simptomul cel mai frecvent, iniţial este seacă, pe parcursul bolii devine productivă,
sputa este în cantităţi mici şi se expectorează cu greu
 Dureri în cutia toracică – din cauza localizării afectului primar subpleural
 Dispnea - se întâlneşte la cazurile complicate de extinderea procesului şi predominarea
proceselor exudative
 Hemoptizia – apare în cazurile complicate cu formarea cavernelor primare, mai des întâlnite la
adolescenţi
➢ Obiectiv- Simptome generale de intoxicaţie - sub dezvoltare fizică, paliditatea pielii, eritem
nodos pe gambe, cheratoconjunctivită flictenulară, mărirea ganglionilor limfatici periferici în 10-12
grupe
➢ Ganglionii limfatici la început sunt moi, elastici, mobili, indolori, apoi devin duri
➢ Ganglionii limfatici periferici se măresc până la gradul III inclusiv
➢ Mărimea ganglionilor limfatici periferici de gradul IV – VI este caracteristic pentru tuberculoza
ganglionilor limfatici periferici şi se pronunţă într-un grup.
Tabloul radiologic-
1. Stadiul pneumonic 4-6 luni(opacitate omogenă în segmentele anterioare ale plămânului cu
implicarea hilului, componentele complexului primar nu se evidenţiază)
2. Stadiul de resorbţie (simptomul bipolar (afectul primar şi adenopatia unite printr-o bandă opacă
- limfangita))
3. Stadiul de organizare- afectul primar şi adenopatia se încapsulează, dispare limfangita
4. Stadiul de petrificare - formarea nodulului Gohn şi petrificatului în hil
Evoluţia acestor stadii durează în jurul unui an, iar petrificarea ganglionilor limfatici în hil până la 3-4
ani
Diagnosticul de laborator
 Microscopia sputei la BAAR - pozitivă în 10-15%
➢ Pentru detectarea BAAR se colectează lavajul bronșic și gastric
 Probele tuberculinice – proba Mantoux 2UT în majoritatea cazurilor este hiperergică şi coincide
cu un viraj tuberculinic
 Analiza sângelui: anemie hipocromă, leucocitoză moderată cu deviere spre stânga, aneozinofilie,
limfocitopenie, VSH accelerată
Complicaţiile-
 extinderea procesului inflamator
 compresia gangliobronşică cu formarea atelectaziei
 formarea cavernei primare care la rândul său se poate complica cu hemoptizie, pneumotorax
spontan, diseminări bronhogene
 caverne gangliobronşice
 fistule gangliobronşice
 pleurezie sero-fibrinoasă
Diagnosticul diferenţial- tumori benigne şi maligne, pneumoniile nespecifice.

21. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Simptomatologie şi evoluţie. Complicaţii.
 este o formă TB primară extrapulmonară cu inflamaţie specifică a ganglionilor limfatici

intratoracici, care se întâlneşte preponderent la copii şi adolescenţi
 Sunt afectaţi preponderent ganglionii limfatici conform schemei Suchenicov – Esipov
➢ Paratraheali
➢ traheo-bronhiali
➢ de bifurcaţie
➢ bronho-pulmonari
➢ Engel
Frecvenţa – 70%
Formele clinice
Forma infiltrativă Forma Adenopatia traheobronşică de volum mic
–se caracterizează pseudotumorală -prezintă o variantă a formei pseudotumorale
morfologicprin cazeificarea –se caracterizează şi se întâlneşte şi la adulţii tineri
parţială a ganglionilor morfologic prin -Manifestările clinice sunt moderate sau
limfatici,predomină cazeificarea totală a lipsesc
inflamaţia de tip exudativ ganglionului limfatic. -Această formă trebuie să fie suspectată la
cu implicarea ţesutului În tabloul clinic copiii şi adolescenţii din focarele de
adiacent. predomină sindromul tuberculoză cu sindrom de intoxicaţie, cu
În tabloul clinicsindromul de bronhopulmonar cu viraj tuberculinic , salt tuberculinic sau probe
intoxicaţie predomină compresia bronhului tuberculinice hiperergice
asupra celui bronho- (tusea bitonală
pulmonar convulsivă), dispnee
expiratorie
Forma infiltrativă Forma -Ganglionii limfatici afectaţi cu diametrul
sindromul hilului lărgit, fără pseudotumorală de până la 1 cm /grup sunt ascunşi în umbra
structură, neomogen, de hil lărgit, intensiv, mediastinului, a cordului şi sunt invizibili pe
intensitate medie cu un contur omogen, net contur şi clişeul radiologic standard
difuz,neclar policiclic -Pentru depistarea lor este necesară
radiografia în profil, tomografia
mediastinului, ct.
Complicaţiile
 compresia ganglio – bronşică cu stenoză exprimată clinic prin tuse iritativă, tiraj, cornaj, dispnea
poate contribui la atelectazie
 intimitatea contactului ganglio-bronşic şi propagarea infecţiei la peretele bronşic poate realiza o
perforaţie (fistulă ganglio – bronşică)
 cavernă ganglionară
 diseminări bronhogene
 diseminări limfo-hematogene
 pleurezii sero-fibrinoase
22. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

Tratamentul. Sechele primoinfecţiei tuberculoase. Semnificaţia epidemilogică a sechelelor
posttuberculoase.
 este o formă TB primară extrapulmonară cu inflamaţie specifică a ganglionilor limfatici
intratoracici, care se întâlneşte preponderent la copii şi adolescenţi
 Sunt afectaţi preponderent ganglionii limfatici conform schemei Suchenicov – Esipov
➢ Paratraheali
➢ traheo-bronhiali
➢ de bifurcaţie
➢ bronho-pulmonari
➢ Engel
Frecvenţa – 70%
Formele clinice
Forma infiltrativă Forma Adenopatia traheobronşică de volum mic
–se caracterizează pseudotumorală -prezintă o variantă a formei pseudotumorale
morfologicprin cazeificarea –se caracterizează şi se întâlneşte şi la adulţii tineri
parţială a ganglionilor morfologic prin -Manifestările clinice sunt moderate sau
limfatici,predomină cazeificarea totală a lipsesc
inflamaţia de tip exudativ ganglionului limfatic. -Această formă trebuie să fie suspectată la
cu implicarea ţesutului În tabloul clinic copiii şi adolescenţii din focarele de
adiacent. predomină sindromul tuberculoză cu sindrom de intoxicaţie, cu
În tabloul clinicsindromul de bronhopulmonar cu viraj tuberculinic , salt tuberculinic sau probe
intoxicaţie predomină compresia bronhului tuberculinice hiperergice
asupra celui bronho- (tusea bitonală
pulmonar convulsivă), dispnee
expiratorie
Forma infiltrativă Forma -Ganglionii limfatici afectaţi cu diametrul
sindromul hilului lărgit, fără pseudotumorală de până la 1 cm /grup sunt ascunşi în umbra
structură, neomogen, de hil lărgit, intensiv, mediastinului, a cordului şi sunt invizibili pe
intensitate medie cu un contur omogen, net contur şi clişeul radiologic standard
difuz,neclar policiclic -Pentru depistarea lor este necesară
radiografia în profil, tomografia
mediastinului, ct.
Diagnosticul diferenţial
 sarcoidoza, st. I
 limfogranulomatoza
 limfosarcomul
 limfoleucemiile
 adenopatiile nespecifice
antituberculoasele de primă linie.

• Izoniazida: se recomandă administrarea a 5 mg/kg/zi la adulți și între 10-15 mg/kg zilnic
la copii
• Rifampicina: în doză de 10 mg/kg corp zilnic pentru adulți, iar pentru copii doza zilnică
recomandată este 10-20 mg/kg corp
• Etambutolul: adulții vor primi doza în funcție de greutatea corporală, doze cuprinse între
800-1600 mg/kg corp/zi. La copii se recomandă o doză de 20 mg/kg corp/zi.
• Pirazinamida: La adulți doze între 1000-2000 mg/kg corp/zi în funcție de greutatea
corporala, iar copii primesc doza de 35 mg/kg corp zilnic.
Terapia de linia a doua se alege în funcție de rezistență, comorbiditățile pacienților: între

streptomicină, amikacină, levofloxacin, moxifloxacin, etionamidă.
Sechele de tuberculoză
 Sechele de tuberculoză a sistemului nervos
 Sechele de tuberculoză uro-genitală
 Sechele de tuberculoză a oaselor şi articulaţiilor
 Sechele de tuberculoză a altor organe precizate
 Sechele de tuberculoză a aparatului respirator (FAI – fără alte indicaţii) sau cu indicaţii:
pneumofibroză, schimbări buloase, calcificări în plămâni şi ganglionii limfatici, aderenţe pleurale,
fibrotorax, bronşiectazii, stare după intervenţii chirurgicale la plămâni
23. Complicaţiile tuberculozei primare.

Complicaţiile- complex tuberculos primar
 extinderea procesului inflamator
 compresia gangliobronşică cu formarea atelectaziei
 formarea cavernei primare care la rândul său se poate complica cu hemoptizie, pneumotorax
spontan, diseminări bronhogene
 caverne gangliobronşice
 fistule gangliobronşice
 pleurezie sero-fibrinoasă
Complicaţiile- TB ganglionilor limfatici intratoracici.

 compresia ganglio – bronşică cu stenoză exprimată clinic prin tuse iritativă, tiraj, cornaj, dispnea
poate contribui la atelectazie
 intimitatea contactului ganglio-bronşic şi propagarea infecţiei la peretele bronşic poate realiza o
perforaţie (fistulă ganglio – bronşică)
 cavernă ganglionară
 diseminări bronhogene
 diseminări limfo-hematogene
 pleurezii sero-fibrinoase
24. Meningita tuberculoasă: clinica, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament.

Meningita tuberculoasa este inflamatia meningelor cerebrale datorate infectiei cu Mycobacterium
tuberculosis.
Clinica
Meningita tuberculoasă este o afecțiune meningeală subacută, care se prezintă în diferite etape.
Prima etapă se caracterizează prin simptome nespecifice: subfebrilitate, dureri de cap, iritabilitate,
somnolență, stare generală de rău, vărsături, fotofobie, apatie și greutate redusă / pierdere în greutate. La
sugari, pot fi prezente simptomele: stagnarea / pierderea reperelor în dezvoltare, extinderea fontanelei
anterioare, febră, tuse, conștiență modificată și convulsii. Rigiditatea gâtului este în mod caracteristic
absentă. Aceasta durează aproximativ 1-2 săptămâni.
A doua etapă se caracterizează, debut brusc: letargie, rigiditatea gâtului, semne pozitive meningeale,
hipertonie, convulsii, vărsături și deficit neurologic focal. Pe parcurs are loc dezvoltarea hidrocefaliei,
creșterea presiunii intracraniene, a encefalitei cu tulburări de orientare / de mișcare / de vorbire,
implicarea nervilor cranieni (30% -50% cazuri), cel mai frecvent – al VI-lea nerv, și pierderea vederii.
Majoritatea pacienților sunt diagnosticați clinic în această etapă.
a treia etapă, în care are loc asocierea posturii de decorticare / decerebrare, hemiplegie, comă și,
eventual, deces.
Diagnostic
Anamneza ne ajută să aflăm date importante despre pacient, istoricul pacientului, debutul
simptomatologiei și factorii de risc prezenți.
Printre factorii de risc se numără:
• Contactul recent cu un pacient infectat cu Mycobacterium tuberculosis
• Infectare anterioară a pacientului (ex: a avut TBC pulmonar în antecedente)
• Imunosupresia (existența unor patologii cronice precum diabet, hepatită, boli autoimune,
infecția HIV sau terapia imunosupresoare cu corticosteroizi, etc.)
• Nivel socio-economic scăzut și condiții de trai precare, oameni care traiesc pe stradă
Examenul clinic
Printre cele mai importante elemente ale examenului clinic sunt prezența semnelor de iritație
meningeană. Acestea sunt reprezentate de:
• semnul Kernig I (ridicarea trunchiului din decubit dorsal în șezut va determina flexia
genunchilor)
• Kernig II (cu pacientu în decubit dorsal, vom ridica membrele inferioare în poziție
verticală; dacă există iritație meningeană, pacientul va flecta genunchii)
• semnul Brudzinski care este și el de două feluri: Brudzinski contralateral se face cu
pacientul în decubit dorsal, flectând gamba pe coapsă și coapsa pe abdomen, iar dacă
pacientul face flexia genunchiului de partea opusă se consideră semn pozitiv de iritație
meningeană. Semnul Brudzinski al cefei presupune efectuarea de către examinator a flexiei
cefei pacientului (cu bărbia în piept), care dacă prezintă redoare de ceafă va îndoi ambii
genunchi. De reținut că semnele specifice pentru iritația meningeană, Kernig sau Brudzinsky
pot fi pozitive sau absente.
În prezent, cea mai bună analiză de laborator este examinarea lichidului cefalo-rahidian.
Lichidul cefalo-rahidian in meningita tuberculoasa este clar. Hipercitoza este evidenta, 200-300
elemente cu o predominare limfocitara. Hiperalbuminorahia este pronuntata, atingand 2-3 g/litru.
Hipoglicorahia (ce trebuie interpretata in functie de glicemie) are o mare semnificatie. Celularitate-
Puține polimorfonucleare (PMN), multe limfocite monomorfe și mici, sute de mii de celule/mm3
Depistarea bacterioscopica a BK nu este pozitiva decat in 20-30% cazuri de meningita tuberculoasa.
Cultura pe mediul Lowenstein - rezultate numai peste cateva saptamani.
PCR este metoda de elective
O radiografie pulmonară este utilă pentru punerea în evidență a unor eventuale leziuni sau
sechele pulmonare de tuberculoză. La examenul CT sau RMN se poate decela prezența
tuberculoamelor cerebrale, hidrocefalia, prezența edemului cerebral.
Tratamentul se bazeaza pe asocierea a 4 antituberculostatice: rifampicină, etambutol, pirazinamidă,
izoniazidă. Acestea au capacitatea de a străbate meningele inflamat și a ajunge în lichidul cefalo-
rahidian.
antituberculoasele de primă linie.

• Izoniazida: se recomandă administrarea a 5 mg/kg/zi la adulți și între 10-15 mg/kg zilnic
la copii
• Rifampicina: în doză de 10 mg/kg corp zilnic pentru adulți, iar pentru copii doza zilnică
recomandată este 10-20 mg/kg corp
• Etambutolul: adulții vor primi doza în funcție de greutatea corporală, doze cuprinse între
800-1600 mg/kg corp/zi. La copii se recomandă o doză de 20 mg/kg corp/zi.
• Pirazinamida: La adulți doze între 1000-2000 mg/kg corp/zi în funcție de greutatea
corporala, iar copii primesc doza de 35 mg/kg corp zilnic.
Terapia de linia a doua se alege în funcție de rezistență, comorbiditățile pacienților: între

streptomicină, amikacină, levofloxacin, moxifloxacin, etionamidă.
In formele grave, comatoase, este asociata corticoterapia. Evolutia este urmarita in baza datelor clinice
si biologice. Tratamentul poate fi peste trei luni, dar durata sa totala va fi de 12-18 luni. Efectele
secundare datorate tratamentului justifica supravegherea audiologica (streptomicina), oftalmologica
(ethambutol) si hepatica (rifampicina, izoniazida).
Pronosticul in meningita tubercuoasa ramane sever in formele diagnosticate si tratate tardiv cu o
mortalitate de circa 15-20% la adult si sechele: hemiplegie, paralizie oculo-motorie, atrofie optica,
surditate, epilepsie. Sunt posibile complicatii tarzii in legatura cu o hidrocefalie normotenziva.
25. Caracteristica lichidului cefalorahidian în meningita tuberculoasă.
Lichidul cefalo-rahidian in meningita tuberculoasa este clar. Hipercitoza este evidenta, 200-300
elemente cu o predominare limfocitara. Hiperalbuminorahia este pronuntata, atingand 2-3 g/litru.
Hipoglicorahia (ce trebuie interpretata in functie de glicemie) are o mare semnificatie. Celularitate-
Puține polimorfonucleare (PMN), multe limfocite monomorfe și mici, sute de mii de celule/mm3
26. Pleurezia tuberculoasă. Simptomatologie clinică şi radiologică. Examenul lichidului pleural.

Diagnosticul diferenţial. Evoluţie şi tratament. Empiemul tuberculos.
1) sindromului pleuretic
Durerea toracică poate varia de la uşoară la severă, este o durere vie, care se accentuează la
mişcările respiratorii şi tuse şi poate fi diminuată prin compresia manuală a peretelui toracic.
Dispneea determinată de o respiraţie superficială voluntară (datorită durerii) sau involuntară (ca urmare
a compresiei exercitate de lichidul pleural asupra plămânului).
Alte simptome pot fi: tuse neproductivă, tahipnee, tahicardie, cianoză periferică.
La examenul clinic obiectiv al pacientului identificăm triada sindromului pleuritic:
• abolirea trasmiterii vibraţiilor vocale;

• matitate netă la percuţie („lemnoasă“) declivă;
• abolirea sau diminuarea murmurului vezicular.
Alte modificări la examenul clinic sunt: atitudine antalgică a pacientului, respiraţie superficială,
diminuarea excursiilor costale sau imobilitatea hemitoracelui, matitate situată decliv la percuţie,
prezența frecăturii pleurale, suflu pleuretic (marginea superioară), egofonie (voce tremurată).
Aceste semne și simptome pot lipsi sau sunt discrete la pacienții cu pleurezii mici sau pleurezii
închistate.
2) simptomele generale de “impregnație bacilară”:
• debut progresiv;
• subfebrilitate sau febră;
• transpiraţii nocturne;
• inapetenţă;
• astenie fizică;
• scădere ponderală în greutate.
3) antecedentele de tuberculoză sau prezența de leziuni parenchimatoase orientează diagnosticul

spre o posibilă tuberculoză.
La testarea cu 2 unități de PPD reacția poate rămâne negativă, mai rar intens pozitivă.
Puncția pleurală și examenul lichidului pleural

Puncţia afirmă prezenţa lichidului şi recunoaşte aspectul lui macroscopic (serofibrinos); ea permite
efectuarea unor examene citologice, bacteriologice şi biochimice a lichidului pleural şi constituie în
acelaşi timp un act terapeutic.
• serocitrin (> 90 % din cazuri);
aspectul macroscopic • hemoragic (6 – 10 % din cazuri);
• purulent (foarte rar).
• proteine > 3 g/dl;

• glucoza < 0,6 mg/dl;
• ADA (adenozin – dezaminaza) > 45 UI/L (cu cât valoarea ei este
examenul biochimic
mai ridicată cu atât specificitatea este mai bună);
• lizozimul pleural / lizozim plasmatic > 2.
• limfocite > 80 % în perioada de stare (în perioada de debut pot

apărea și PMN – neutrofile);
examenul citologic
• celule mezoteliale rare sau absente.
• examenul direct este negativ (aproximativ 90 % din cazuri),

examenul însă rezultatele culturii bacilului Koch pe mediul Lowestestein –
bacteriologic Jensen sunt tardive și doar o treime din cazuri sunt pozitive.
Biopsia pleurală și examenul anatomopatologic
• presupune recoltarea unei părți din țesutul pleural pentru examenul anatomopatologic;
• permite diagnosticul de certitudine evidențiind foliculii și granulomul tuberculos cazeificat
(alcătuit din necroză cazeoasă, celule gigante Langhans, celule epiteliode, limfocite și fibroblaști);
• este investigația gold-standard în diagnosticul pleureziei tuberculoase.
• un rezultat neconcludent al unei prime examinări invazive, la un bolnav la care lichidul se
reface, impune repetarea biopsiei, fie cu acul fie, mai bine, sub control vizual direct: toracoscopie
sau chiar toracotomie.
Diagnosticul diferențial pentru pleurezia tuberculoasa
• pleurezia neoplazică (principala cauză de pleurezie la adulții peste 60 de ani);

• pleurezia parapneumonică;
• pleurezia virală;
• pleurezia din mezoteliomul pleural malign;
• pleurezia din poliartrita reumatoidă;
• pleurezia din pancreatite (10 % din cazuri);
• pleurezia din lupus eritematos sistemic;
• pleurezia medicamnetoasă (Nitrofurantoin, Bromocriptină, Amiodaronă);
• pleurezia cardiacă;
• pleurezia uremică.
• repaus la pat (mai ales în episoadele febrile);

• temperatură adecvată ambientală;
• camera trebuie să fie bine aerisită;
tratamentul igieno – • regim alimentar hipercaloric, bogat vitaminizat, iniţial hidro
dietetic – zaharat, ulterior diversificat;
• igienă bucală riguroasă;
• igiena pielii (mai ales la pacienţii cu transpiraţii profuze).
• tratamentul cu tuberculostatice se face asemănător schemei

de tuberculoză pulmonară (minim 6 luni);
• tuberculostatice de linia I: Izoniazidă, Rifampicină,
Pirazinamidă, Etambutol, Streptomicină;
tratamentul etiologic • tuberculostatice de linia II (de rezervă): Levofloxacin,
Kanamicină, Cicloserină, Amikacină, Capreomicină, Claritromicină,
PAS.
• corticosteroizii ajută la scăderea inflamației și la reabsorția

lichidului pleural, administrarea acestora fiind o indicație relativă.
• indicație absolută a tratamentului cu Prednison este
afectarea concomitentă a pericardului, administrarea acestora
tratament patogenic împiedică apariția pericarditei constrictive și evitarea unei
pericardectomii definitive;
• se poate altera tratamentul, când cu Prednison, când cu un
antiinflamtor nesteroidian de tipul Fenilbutazonă.
• combaterea durerii (Acid acetil-salicilic, Paracetamol);

• combaterea tusei (Codeină);
• combaterea transpirațiilor (Bergonal);
tratament simptomatic • este util în perioada acută a bolii, care durează în general 2 –
3 săptămâni.
• nu este obligatorie în cadrul pleureziilor mici și medii,

pentru că nu contribuie la grăbirea vindecării;
• este indicată doar în cazuri selecționate lichid abundent ce
evacuarea lichidului determină insuficiență respiratorie sau compresiune cardiacă,
pleural lichid moderat fără tendință la reabsorție după 2 – 3 săptămâni
(risc de pahipleurită și fibrotorax).
• este un element esențial și obligatoriu pentru prevenirea
sechelelor fibroase;
kineziterapia • aceasta se începe imediat după remisiunea simptomatologiei
acute.
1. EMPIEM
2. • pleurezie serofibrinoasă • fie contact recent, fie ruperea unui focar pulmonar (empiem)
3. • pacienţi tineri cu sindrom de impregnare bacilară: – debut progresiv –
subfebrilitate/febră mare în empiem – transpiraţii nocturne – inapetenţă – astenie – scădere
ponderală • IDR negativă frecvent • BK în lichid excepţional, DAR culturi pozitive • lichid
serocitrin, bogat în proteine, limfocite > 80%, glucoză ↓ • BIOPSIILE TREBUIE CULTIVATE
Revărsate pleurale tuberculoase
4. • N.B. În absența unei etiologii evidente, în țările cu o incidență crescută în TBC,
prezumția clinică + exsudatul bogat în Ly pot fi suficiente pentru inițierea tratamentului.
Valoarile ridicate ale ADA întăresc această suspiciune! • Pleurezia tuberculoasă apare în
general rapid (< kineziterapia (pentru prevenirea apariției sechelelor fibroase) simptomatic
(durere, tuse, transpirațiilor)  patogenic (cu CS)  etiologic (cu tuberculostatice)  igieno-
dietetic 2 ani) după primoinfecție se poate vindeca spontan, dar este urmată de o TB
pulmonară în anul (anii) următor(i). • tratamentul include:
27. Tuberculoza pulmonară diseminata. Formele clinice. Simptomatologie şi evoluţie.

Semnele radiologice. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.
este o complicaţie a tuberculozei primare la copii şi adolescenţi şi secundară la adulţi, substratul
morfologic - leziunile nodulare cu d =2 mm (forma miliară)şi de diferite mărimi (formele
subacută şi cronică),situate simetric pe toate ariile pulmonare cu răspândirea infecţiei pe căile
hematogene, limfogene şi bronhogene
Frecvenţa - 10%
Particularitățile patogeniei
✓ Rolul principal în dezvoltarea TB diseminate îl are infecţia endogenă
✓ Una din condiţiile obligatorii ale patogeniei este hipersensibilitatea organismului şi scăderea
rezistenţei acestuia sub influenţa diferitor factori patogeni externi şi interni:
• superinfecţia exogenă
• subalimentaţia
• surmenajul psihic şi fizic
• migraţia
• detenţia
• alcoolismul cronic
• narcomania
• HIV – infecţia
Tuberculoza pulmonară diseminată forme clinice
forma acutisimă (sepsisul tuberculos sau tifobaciloza Landuzi)
TB diseminată acută sau miliară
TB diseminată subacută
TB diseminată cronică
Forma acutisimă
✓ se dezvoltă la persoanele tinere cu o imunitate grav compromisă
✓ are un debut acut, cu febra până la 39° – 40°C, cu un sindrom foarte pronunţat de intoxicaţie,
tuse, dispnee cu o evoluţie rapidă, cu tendinţe de generalizare şi afectarea mai multor organe (ficat,
splină etc)
✓ Are un pronostic nesatisfăcător şi rezultă în deces
✓ Se întâlneşte rar
Tuberculoza miliară acută
Debutul este acut, de obicei progresiv, cu astenie, inapetență, slabire, febră.
In perioada de stare, febra este ridicată (39 - 40°C), neregulată, oscilantă, starea generală profund
alterată, insoțită de tuse, astenie intensă, polipnee, cianoza, tahicardie și transpirații.
Forma tifoidică Forma pulmonară Forma meningeală
În forma tifoidică domină Predomină simptomele t înaltă, cefalee, vomă,
tabloul hipertoxic, cu stare pulmonare – tusea, dispneea. semnele meningiene sunt mai
tifică si splenomegalie, La percuţie timpanită, puţin pronunţate decât în
similar celui din febra respiraţia aspră, crepitaţii. meningita TB – redoarea
tifoida. cefei, simptomul Kerning slab
Dispnee, tahicardie, cianoza. pozitiv.
Respiaraţie aspră, crepitaţii.
Tablou radiologic
Aspect radiologic:
în primele zile doar un desen pulmonar accentuat, pentru ca mai apoi să apară opacitati micronodulare
cu dimensiunea de 2-4 mm (marimea boabelor de mei), la început mai mici şi mai rari, cu intensitate
mică, contur şters pentru ca într-un timp scurt să devină de o intesitate costală, bine conturaţi,
diseminate uniform în ambele câmpuri pulmonare, armonic „în oglindă”
Tuberculoza diseminată subacută

-se manifestă clinic printr-o perioadă prodromală cu semne de intoxicaţie timp de 1-2 săptămâni,
apoi t se ridică până la 38° – 39°C, se agravează sindromul de intoxicaţie, se instalează sindromul
bronho-pulmonar, apar manifestări laringiene – voce răguşită, dureri la glutiţie, senzaţie de corp
străin
Tablou radiologic
✓ Opacități nodulare de diferite mărimi difuz conturate, de intensitate mică şi medie situate cortical
în segmentele superioare şi medii în ambele câmpuri pulmonare
✓ Cavernele nu sunt caracteristice, dar în caz că apar ele sunt situate subclavicular din ambele parţi
în formă de ochelari, ele având pereţii subţiri (caverne ştanţate)
Tuberculoza diseminată cronică
are o evoluţie îndelungată, ondulară, cu perioade de remisie şi acutizări
✓ în perioada de acutizare la bolnavi t ce ridică până la 38 – 39°C, este pronunţat sindromul de
intoxicaţie – astenie generală, cefalee, transpiraţii nocturne, scăderea poftei de mâncare, pierdere
ponderală, pierderea capacităţii de muncă
Sindromul bronho-pulmonar - tuse cu expectoraţii muco-purulente pronunţate, dispnee
✓ În perioada de remisie t scade până la subfebrilă sau se normalizează, starea bolnavului se
ameliorează, capacitatea de muncă revine, tusea şi expectoraţiile se micşorează, însă dispneea continuă
să crească în dinamică
Bolnavul arată mai în vârstă, este palid, pielea este umedă. Este astenic, plica cutanată este
micşorată, tonicitatea musculară e slăbită
Cutia toracică capătă o formă de butoi, fosele supraclaviculare sunt retrase, submatitate în părţile
superioare şi în spaţiul interscapular, timpanită pe toate liniile mai jos de omoplat
Murmurul vezicular este diminuat, se ascultă raluri umede şi uscate de calibru diferit
Zgomotele cardiace sunt accelerate, zgomotul cardiac II este accentuat la nivelul a.Pulmonalis
Tablou radiologic
✓ Opacităţi nodulare diferite după dimensiuni şi intensitate situate simetric, cortical pe aria lobilor
superiori şi medii, pe fundalul unei pneumoscleroze difuze
✓ Emfizem pulmonar în regiunile inferioare cu formarea simptomului de “ salcie pletoasă”
✓ Pot fi evidenţiate şi “caverne ştanţate”
BAAR în spută pozitiv în majoritatea cazurilor
Probele tuberculinice sunt pozitive normoergice
Analiza generală sângelui prezintă modificări clasice în cazul tuberculozei (anemie, leucocitoză
moderată cu deviere spre stânga), lipsa euzinofilelor, limfocitopenie, monocitoză, VSH accelerat în
perioada de acutizare şi cu tendinţă de normalizare în perioada de remisie
Particularităţile morfologice ale TB diseminate cronice în manifestările radiologice (după A.
Strucov)
1. afectează părţile superioare şi medii ale plămânilor
2. leziunile nodulare de diferite mărimi şi intensități sunt situate simetric, cortical
3. predomină caracterul productiv al procesului
4. în lobii superiori se dezvoltă o pneumoscleroză interstiţială
5. subclavicular bilateral se formează caverne ştantate
6. în părţile inferioare se atestă o hipertransparenţă (emfizem compensator)
7. cordul este în formă de picătură (cord pulmonar)
8. apar localizări ale tuberculozei extrarespiratorii în diferite organe
✓ cancerul metastatic
✓ bronşiolitele
✓ alveolitele (fibrozantă idiopatică, exogenă alergică, fibrozantă toxică)
✓ bolile profesionale (silicoza, antrocoza)
✓ bolile ţesutului conjunctiv
✓ stazele pulmonare în patologia cardiacă etc.
28. Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare diseminate.

✓ bronşiolitele
Pneumoniile micronodulare bilaterale sunt cel mai frecvent secundare, sub forma uno complicații ale
altor maladii (IRVA, amigdalite).
Pneumoniile, în comparație cu tuberculoza au un debut mai acut şi sunt prezente acuze: febră 38-39°C,
astenie generală, cefalee, frisoane, tusedureri în cutia toracică.
La pacientii cu tuberculoză diseminată sunt prezente aceleaşi acuze dar mai puțin pronuntate. Datele
examenului fizic la pacientii cu pneumonii sunt mai pronuntate.
In hemograma pacienților cu pneumonie se evidenţiază o leucocitoză şi creşterea pronunţată a VSH.
In spută nu se depistează BAAR. Radiologic opacitățile nodulare sunt situate în segmentele medii şi
bazale, în tuberculoza diseminată, în segmentele superioare şi medii pot fi prezente caverne „ştanțate"
localizate subclavicular. Schimbările radiologice în pneumonie sub tratament nespecific timp de 2-3
săptămîni au o involuție rapidă şi nu lasă sechele.
Carcinomatoza (carcinoza pulmonară miliară) este secundară unui neoplasm situat într-un alt organ
(cancer mamar, hipernefroma, neoplasmul de cap de pancreas etc.). Bolnavii de carcinomatoză sunt de
obicei mai vârstnici. În anamneză poate fi istoricul de intervenție chirurghicală în legătură cu un
neoplasm sau prezența lui la momentul actual, însă în caz de tuberculoză - este prezent istoricul de
contact cu o sursă de
infectie sau tuberculoză suportată în trecut.
Starea generală a pacienților cu carcinomatoză se agravează rapid, durerile în cutia toracică se
intensifică, tusea este uscată, chinuitoare, dispneea manifestă o tendință de agravare progresivă pînă la
insuficienţă respiratorie. In caz de carcinomatoză în analiza sputei se depistează celule atipice, iar în caz
de tuberculoză-
M. tuberculosis.
Silicoza este o maladie profesională care se dezvoltă în rezultatul inspirării bioxidului de siliciu (SiO2).
În stadiul I pacientul prezintă acuze la tuse seacă, uneori dispnee la effort fizic. Temperatura şi
hemograma sunt normale.
La trecerea în stadiul II se evidențiază tuse mai pronunţată, uneori dureri în cutia toracică, dispneea
progresează lent, se dezvoltă insuficienţa respiratorie de gradul I-II.
Spre deosebire de tuberculoză lipseşte sindromul de intoxicație. Dacă apare sindromul de intoxicație,
schimbări în hemogramă (leucocitoză moderată, limfopenie, creşte VSH) putem presupune asocierea
tuberculozei.
Stadiul II şi îndeosebi stadiul III este complicat adeseori de tuberculoză - silicotuberculoza. La
majoritatea pacienţilor cu silicotuberculoză se depistează în spută BAAR.
Silicoza în perioada de stare, în stadiul I şi al II-lea, prezintă un aspect miliar cu noduli de intensitate
mare,
costală, contur net, diseminați simetric în ambele câmpuri pulmonare, preponderent în segmentele medii
şi bazale, pe un fond de desen pulmonar accentuat, uneori cu adenopatie hilară uni- sau bilaterală,
fibroză pleuroseptală.
Diagnosticul de silicoză se face în baza a două elemente: anamneza profesională şi continua agravare a
imaginii radiologice, element patognomic. În caz de îndoială se practică biopsia pulmonară;
29. Tuberculoza miliară. Forme clinice. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi

Tuberculoza miliară acută

Debutul este acut, de obicei progresiv, cu astenie, inapetență, slabire, febră.
In perioada de stare, febra este ridicată (39 - 40°C), neregulată, oscilantă, starea generală profund
alterată, insoțită de tuse, astenie intensă, polipnee, cianoza, tahicardie și transpirații.
Forma tifoidică Forma pulmonară Forma meningeală
În forma tifoidică domină Predomină simptomele t înaltă, cefalee, vomă,
tabloul hipertoxic, cu stare pulmonare – tusea, dispneea. semnele meningiene sunt mai
tifică si splenomegalie, La percuţie timpanită, puţin pronunţate decât în
similar celui din febra respiraţia aspră, crepitaţii. meningita TB – redoarea
tifoida. cefei, simptomul Kerning slab
Dispnee, tahicardie, cianoza. pozitiv.
Respiaraţie aspră, crepitaţii.
Tablou radiologic
Aspect radiologic:
în primele zile doar un desen pulmonar accentuat, pentru ca mai apoi să apară opacitati micronodulare
cu dimensiunea de 2-4 mm (marimea boabelor de mei), la început mai mici şi mai rari, cu intensitate
mică, contur şters pentru ca într-un timp scurt să devină de o intesitate costală, bine conturaţi,
diseminate uniform în ambele câmpuri pulmonare, armonic „în oglindă”
✓ bronşiolitele
Pneumoniile micronodulare bilaterale sunt cel mai frecvent secundare, sub forma uno complicații ale
altor maladii (IRVA, amigdalite).
Pneumoniile, în comparație cu tuberculoza au un debut mai acut şi sunt prezente acuze: febră 38-39°C,
astenie generală, cefalee, frisoane, tusedureri în cutia toracică.
La pacientii cu tuberculoză diseminată sunt prezente aceleaşi acuze dar mai puțin pronuntate. Datele
examenului fizic la pacientii cu pneumonii sunt mai pronuntate.
In hemograma pacienților cu pneumonie se evidenţiază o leucocitoză şi creşterea pronunţată a VSH.
In spută nu se depistează BAAR. Radiologic opacitățile nodulare sunt situate în segmentele medii şi
bazale, în tuberculoza diseminată, în segmentele superioare şi medii pot fi prezente caverne „ştanțate"
localizate subclavicular. Schimbările radiologice în pneumonie sub tratament nespecific timp de 2-3
săptămîni au o involuție rapidă şi nu lasă sechele.
Carcinomatoza (carcinoza pulmonară miliară) este secundară unui neoplasm situat într-un alt organ
(cancer mamar, hipernefroma, neoplasmul de cap de pancreas etc.). Bolnavii de carcinomatoză sunt de
obicei mai vârstnici. În anamneză poate fi istoricul de intervenție chirurghicală în legătură cu un
neoplasm sau prezența lui la momentul actual, însă în caz de tuberculoză - este prezent istoricul de
contact cu o sursă de
infectie sau tuberculoză suportată în trecut.
Starea generală a pacienților cu carcinomatoză se agravează rapid, durerile în cutia toracică se
intensifică, tusea este uscată, chinuitoare, dispneea manifestă o tendință de agravare progresivă pînă la
insuficienţă respiratorie. In caz de carcinomatoză în analiza sputei se depistează celule atipice, iar în caz
de tuberculoză-
M. tuberculosis.
Silicoza este o maladie profesională care se dezvoltă în rezultatul inspirării bioxidului de siliciu (SiO2).
În stadiul I pacientul prezintă acuze la tuse seacă, uneori dispnee la effort fizic. Temperatura şi
hemograma sunt normale.
La trecerea în stadiul II se evidențiază tuse mai pronunţată, uneori dureri în cutia toracică, dispneea
progresează lent, se dezvoltă insuficienţa respiratorie de gradul I-II.
Spre deosebire de tuberculoză lipseşte sindromul de intoxicație. Dacă apare sindromul de intoxicație,
schimbări în hemogramă (leucocitoză moderată, limfopenie, creşte VSH) putem presupune asocierea
tuberculozei.
Stadiul II şi îndeosebi stadiul III este complicat adeseori de tuberculoză - silicotuberculoza. La
majoritatea pacienţilor cu silicotuberculoză se depistează în spută BAAR.
Silicoza în perioada de stare, în stadiul I şi al II-lea, prezintă un aspect miliar cu noduli de intensitate
mare,
costală, contur net, diseminați simetric în ambele câmpuri pulmonare, preponderent în segmentele medii
şi bazale, pe un fond de desen pulmonar accentuat, uneori cu adenopatie hilară uni- sau bilaterală,
fibroză pleuroseptală.
Diagnosticul de silicoză se face în baza a două elemente: anamneza profesională şi continua agravare a
imaginii radiologice, element patognomic. În caz de îndoială se practică biopsia pulmonară;
30. Tuberculoza pulmonară nodulară. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi

diferenţial.
✓ Forma TB secundare cu Substrat morfologic sunt leziuni modulare cu marimea pînă la 1 cm,
situate în segmentele apicale uni sau bilaterale, asimetric.
✓ Frecvenţa – sub 20%
Rolul principal în dezvolatare este infecția endogenă în gang.limf.intratoracici sau în segmenetele
apicale ale plămînilor – sechele posttuberculoase după tuberculoza primară. această formă de TB se
dezvoltă pe un fond de hipersensibilitate locală scăzută şi o imunitate celulară uşor dereglată
✓ Segm.apicale sunt zone de risc deoarece sunt slab ventilate și hipoperfuzate;
✓ germenii tuberculoși supraviețuiesc în leziuni vechi (noduli Simon – diseminare hematogenă în
perioada tuberculozei primare; formațiuni Aschoff-Puhl-caracter macronodular, rezultat al diseminării
bronhogene în tbc primară)
✓ Infiltrația capsulei – ramolierea nodului prin leucocite -- form.limfangitei—form.panbronșitei
Tablou clinic
• TB nodulară este o formă de tuberculoză limitată cu manifestări clinice mici, sau chiar
asimptomatice
• Debutul este insidios, inapercept
• Uneori există o simptomatologie discretă căreia bolnavul nu-i acordă atenţie
• Aceasta se manifestă printr-o senzaţie de disconfort cu subfebrilităţi periodice spre seară, astenie,
inapetenţă şi pierdere ponderală, tuse seacă sau expectoraţii reduse
Obiectiv
• Pot fi pozitive următoarele simptome: Şternberg (dureri la palpaţie în regiunea centurii scapulare
şi
Vorobiov – Pottendjer, rigiditate în aceeaşi zonă)
• La percuţie - îngustarea câmpului Kroening, micşorarea apexului pulmonar
• Respiraţia este aspră supra şi subclavicular, se aud raluri unice uscate
• Aceste semne clinice provoacă „măşti” de tip miozită, osteohondroză cervicală
Tuberculoza nodulară, forma recentă Tuberculoza nodulară, forma fibro-nodulară
în segmentele 1,2 unilateral sau asimetric bilateral În forma fibro-nodulară leziunile nodulare sunt de
– leziuni nodulare de intensitate mică, cu contur intensitate medie şi mare,bine conturate pe un
imprecis, cu dimensiuni de până la 1 cm fundal de pneumofibroză (micşorarea apexului
în volum, depuneri pleurale)
• BAAR se evidenţiază rar în spută
• Analiza generală sîngelui – normă sau schimbări moderate a unor indici
• Proba Mantoux cu 2 UT – normoergicătest pozitiv
Diagnosticul diferenţial se efectuează
• în cazul pneumoniei de focar
• pneumofibroză postinflamatorie
• cancer periferic (de tip Pencost)
RG
31.Tuberculoza pulmonară infiltrativă. Simptomatologie şi evoluţie. Diagnosticul pozitiv şi
Tuberculoza pulmonară infiltrativă este o formă a tuberculozei pulmonare secundare cu substratul

morfologic în formă de leziune nodulară cu necroza în centru şi zona perifocală din jur mai mare
de 1 cm situate mai frecvent în segmentele posterioare ale plămânilor ( S1, S2, S6, S10).
Frecvența - este cea mai frecventă formă a tuberculozei pulmonare (70 %).
Particularitățile patogeniei - rolul principal în dezvoltarea tuberculozei infiltrative îi revine infecției

endogene care este situată în ganglionii limfatici intratoracici sau în sechelele posttuberculoase în
plămâni (nodulii Simon, Ashoff - Puhl ). În sechelele posttuberculoase primare (pulmonare,
ganglionare, extrarespiratorii) persistă micobacterii de tip „L", dormante care sunt apărate de acțiunea
imunității celulare. În cazul scăderii imunității locale poate avea loc reversia L-formelor micobacteriilor
cu reactivarea procesului. Suprapunerea infecției exogene contribuie suplimentar la reactivarea focarelor
vechi prin dezvoltarea hipersensibilității de tip întârziat.
Abricosov îi atribuie infecției exogene un rol decisiv odată cu apariția infiltratelor în segmentele intacte
ale plămânului.
Ravici - Şerba a explicat că în plămâni, în urma tuberculozei primare rămân zone de hipersensibilizare,
unde în caz de scădere a imunității se dezvoltă procese infiltrative cu predominarea infla- mației de
caracter exudativ - necrotic.
Un rol important în dezvoltarea acestei forme îl are scăderea imunității generale şi celulare. De aceea se
întâlneşte mai frecvent la bolnavii cu factori medico-biologici severi (diabet zaharat, tratament cu
imunodepresanți, alcoolism cronic, HIV - infectați etc), şi/sau condiții sociale nesatisfăcătoare.
Aspectul clinic.
Debutul bolii depinde de extinderea procesului. În infiltratele limitate debutul este insidios cu astenie
nepronunțată, pofta de mâncare scăzută, subfebrilitate sau chiar asimptomatic.
Debutul subacut se întâlneşte la formele cu extindere medie şi cu forme extinse de tuberculoză. La
aceşti pacienți clinica evoluează sub diferite forme pseudogripală, pseudopneumonică, pseudobronşitică,
hemoptoică. În aceste cazuri,cu excepția sindromului de intoxicație (astenie generală, transpirații
nocturne, febră) va fi pronunțat şi sindromul bronho-pulmonar (junghi toracic, tuse cu expectorații
mucopurulente, dispnee, hemoptizie).
Rezultatele examenului fizic depind iarăşi de extinderea şi caracterul infiltratului. În infiltratele
limitate datele obiective lipsesc sau sunt neînsemnate.
În infiltratele cu extindere medie se scot în evidență următoarele semne: la inspecție rămânerea in
urmă a părții afectate a cutiei toracice în actul de respirație; la palpație - rigiditatea muşchilor centurii
scapulare (simptomul Vorobiov - Pottenger); la percuție - submatitate; la auscultație - res- pirație
diminuată, raluri umede în" zonele de alarmă " (spațiu suprascapular, supra şi subclavicular). În formele
infiltrative extinse - respirație tubară. Manifestările clinice depind de forma infiltratului.
Clinico-radiologic deosebim următoarele infiltrate:

1) Limitate:
• Bronho-lobular (Graw) – o opacitate de 1,5-2 cm situate în segmentele superioare (S1, S2);
• Infiltratul rotund Assman și oval – Redeker de 2-4 cm situate în spațiile subclaviculare mai
des omogene, de intensitate mica, cu contur șters.
Aceste infiltrate au o clinică neînsemnată și bolnavii se adresează la medic rar din proprie initiative.
Adeseori ele se încapsulează formând tuberculoame. Bolnavii sunt depistați prin metoda activă (control
radiologic).
2) Cu extindere medie:
• Infiltratul nebulos (Rubenștein) în formă de nour. O opacitate de 5-6 cm, neomogenă cu
sector de hipertransparență în centru, cu contur difuz. Acest infiltrat este adeseori însoțit de hemoptizie;
• Periscisurită- în formă de triunghi marginal descris de Sergent- cu baza pe peretele toracic și
virgul spre hil, latura inferioară este formată de pleura interlobară. Cel mai frecvent simptom care îl
aduce pe bolnav la medic – durerile în cutia toracică.
Aceste infiltrate au o clinică mai pronunțată cu sindromul de intoxicație și cel bronhopulmonar.
3) Infiltrate extinse:
• Lobita –cu manifestări clinice pronunțate- sindromul de intoxicație, tuse cu eliminări de spută,
dispnee, junghi toracic, hemoptizie. Obiectiv- partea afectată rămâne în urmă în actul de respirație,
vibrațiile vocale- pronunțate, submatitate, respirația tubară, raluri de calibru mic reduse;
• pneumonie cazeoasă - cea mai extinsă şi severă formă a tuberculozei infiltrative. Se dezvoltă la
persoanele cu imunitatea compromisă, cu multipli factori de risc atât sociali cât şi medico-biologici.
Clinic apar manifestări pronunțate ale sindromului de intoxicație cât şi al sindromului bronhopulmonar.
Examenul fizic are un caracter pronunțat. Se observă un habitus ftizicus - tras la față, ochi sclipitori
afundați în orbite, pomeții roșii. În plămâni se aud raluri de calibru diferit. Evoluția procesului este
într-o progresie rapidă, diagnosticul e nefavorabil, adesea finalizându-se cu deces sau cu dezvoltarea și
cronicizarea tuberculozei fibro-cavitare.
Diagnosticul pozitiv.
Analiza clasică a sângelui pentru tuberculoza avansată - anemie, leucocitoză mode- rată cu deviere
spre stânga, eozinopenie, limfocitopenie, monocitoză, VSH - accelerat.
Probele tuberculinice sunt anergice - anergie negativă.
BAAR în spută pozitiv.
Radiologic - opacitate imensă de intensitate medie neomogenă, cu multiple sectoare de
hipertransparență ("faguri de miere") cu leziuni nodulare diseminate în plămânul vecin.
Diagnosticul diferențial se efectuează în cazul:
pneumoniilor bacteriene, abcesului pulmonar, cancerului periferic, infiltratele eozinofilice,
echinococului, tumorilor benigne, chisturilor, cancerului central cu atelectazie.
Tratamentul - formele de infiltrate limitate cu BAAR negativ sunt tratate în categoria III DOTS,
formele extinse BAAR+ se tratează în categoria I.
Complicațiile.
În situaţia unei evoluţii nefavorabile, infiltratele vor progresa spre cavernizare; concomitent cu
excavarea se produce şi însămânţarea bronşică la distanţă homolateral, sau, foarte frecvent,
controlateral, cu formarea de noi focare infiltrative.
32.Formele limitate de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.

Limitate:
• Bronho-lobular (Graw) – o opacitate de 1,5-2 cm situate în segmentele superioare (S1, S2);
• Infiltratul rotund Assman și oval – Redeker de 2-4 cm situate în spațiile subclaviculare mai
des omogene, de intensitate mica, cu contur șters.
Aceste infiltrate au o clinică neînsemnată și bolnavii se adresează la medic rar din proprie initiative.
Adeseori ele se încapsulează formând tuberculoame. Bolnavii sunt depistați prin metoda activă (control
radiologic).
33.Formele extinse de tuberculoză pulmonară infiltrativă, particularităţile clinice.
Infiltrate extinse:
• Lobita –cu manifestări clinice pronunțate- sindromul de intoxicație, tuse cu eliminări de spută,
dispnee, junghi toracic, hemoptizie. Obiectiv- partea afectată rămâne în urmă în actul de respirație,
vibrațiile vocale- pronunțate, submatitate, respirația tubară, raluri de calibru mic reduse;
• pneumonie cazeoasă - cea mai extinsă şi severă formă a tuberculozei infiltrative. Se dezvoltă la
persoanele cu imunitatea compromisă, cu multipli factori de risc atât sociali cât şi medico-biologici.
Clinic apar manifestări pronunțate ale sindromului de intoxicație cât şi al sindromului bronhopulmonar.
Examenul fizic are un caracter pronunțat. Se observă un habitus ftizicus - tras la față, ochi sclipitori
afundați în orbite, pomeții roșii. În plămâni se aud raluri de calibru diferit. Evoluția procesului este
într-o progresie rapidă, diagnosticul e nefavorabil, adesea finalizându-se cu deces sau cu dezvoltarea și
cronicizarea tuberculozei fibro-cavitare.
34.Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare infiltrative.
Diagnosticul diferențial se efectuează în cazul:

pneumoniilor bacteriene
abcesului pulmonar
cancerului periferic
infiltratele eozinofilice
echinococului
tumorilor benigne
chisturilor
cancerului central cu atelectazie
35.Tuberculoza pulmonară fibro-cavitară. Factorii favorizanţi. Caracterele clinico-radiologice.

Evoluţie şi prognostic. Diagnosticul diferenţial.
Tuberculoza pulmonară fibro-cavitară reprezintă o formă clinică a tuberculozei secundare, substratul

căreia este o cavitate (sau mai multe) cu pereți duri şi fibroză masivă în țesutul învecinat, cu
diseminare bronhogenă în regiunile inferioare şi deplasare a mediastinului spre plămânul lezat; aspectul
clinic se caracterizează printr- o evoluție cronică manifestată prin schimbul perioadelor de acutizare şi
remisiune a procesului.
Ea se întâlneşte de obicei la maturi şi adolescenți.
Tuberculoza fibro-cavitară provine din formele incipiente ale tuberculozei:
Infiltrativă - 50-60%;
Nodulară - 25%;
Diseminată - 10-15%.
Cauzele cronicizării cavernei:
1. eşec terapeutic (neregulat, de scurtă durată, cu încălcări de regim)
2. refuzul intervenției chirurgicale
3. utilizarea abuzivă a alcoolului de către persoane
4. detenția în care se află persoanele
5. prezența unor boli asociate la bolnavi (diabet zaharat, ulcer gastric, boli psihice).
Formarea cavității din formele incipiente ale tuberculozei ține în majoritatea cazurilor de necrotizarea
maselor cazeoase (sub acțiunea enzimelor proteolitice) în focarul pneumonic și detaşarea lor în bronhie
(cavitatea pneumoniogenă).
În alte cazuri cavitatea se formează în urma infectării micobacteriene a bronşiectaziei sau ulcerului
tuberculos al peretelui bronhial (cavitate bronhogenă). Caverna este întotdeauna drenată de una sau două
bronhii. Starea bronhiei de drenaj influențează starea ulterioară a cavernei. În caz de implicare a
peretelui bronhiei de drenaj în procesul specific poate avea loc îngustarea lumenului bronşic,
accentuarea suflajului şi constituirea „cavernei balonate". Alteori obstrucția bronhiei prin leziuni
specifice poate duce la stagnarea şi acumularea secreției bronhice în interiorul cavității, ducând la
umplerea treptată a acesteia „caverna umplută".
Dacă după 2 ani de la luarea în evidență și instituirea tratamentului cu tuberculostatice caverna continuă
să rămînă activă, baciliferă, atunci procesul se consideră fibro-cavitar.
Structura cavernei:
1. strat intern cazeos-necrotic;
2. strat mijlociu - granulativ;
3. strat extern - fibros.
Cavernele tuberculoase după dimensiuni:
1. mici până la 2 cm3;
2. mijlocii până la 4 cm;
3. mari până la 6 cm;
4. gigante peste 6 cm.
Avansarea procesului tuberculos care se efectuează pe căi bronho- şi limfogene, duce la extinderea lui
prin apariția unor focare bronholobulare cu caracter confluent, la constituirea unor noi caverne şi
creşterea în dimensiuni a celor vechi.
Tabloul clinic.
Variante clinice de evoluție a tbc fibro-cavitare:
1. limitată şi relativ stabilă când datorită tratamentului se produce o stabilizare a procesului şi
acutizarea poate lipsi timp de mai mulți ani;
2. evolutivă, care se caracterizează prin alternarea acutizărilor şi remisiilor cu perioade diferite între ele
- scurte şi îndelungate, însă în timpul acutizărilor cu apariția de noi infiltrate şi caverne. În unele cazuri
plămânul se distruge complet, iar alteori, în caz de tratament ineficient,survine o pneumonie cazeoasă;
3. TB fibro-cavitară complicată - de multe ori această variantă are o evoluție progresivă, cu
dezvoltarea la bolnavi a insuficienței cardio-pulmonare, amilodozei,etc.
In acutizare:
• astenie marcată
• inapetență
• pierdere ponderală pronunțată
• transpirații nocturne abundente
• febră remitentă
• dureri toracice
• tuse cu expectorații muco-purulente considerabile (100-200 ml în 24 de ore)
• uneori hemoptizii
Inspecția generală:
• „habitus ftizicus"- caşexie cu atrofii musculare
• deformarea cutiei toracice prin micşorarea în volum a hemitoracelui lezat
• retracția spațiilor intercostale, supra- subclaviculare
• micşorarea amplitudinii respiratorii a hemitoracelui.
La palpație:
• atrofia muşchilor centurii scapulare (s. Vorobiov-Pottenger II)
• deplasarea traheii în direcția plămânului lezat (s. „furcă" Rubinstein)
La percuție:
• submatitate
• caverne gigante - o sonoritate timpanică
La auscultație:
• la nivelul cavernei pe fundalul respirației tubare sau amforice se aud diferite raluri uscate și
umede.
În perioada remisiunii - semnele de intoxicare sunt slabe sau lipsesc; uneori pot fi prezente tuse
cu expectorații și dispnee datorită pneumosclerozei, bronşitei nespecifice şi bronşiectaziei.
Tabloul radiologic:
• îngustarea spațiilor intercostale şi a câmpului pulmonar lezat
• prezența unor caverne deformate, cu dimensiuni mari şi pereți groși
• pe un fondal fibros
• pe alocuri emfizem pulmonar
• opacități bronholobulare diseminate în regiunile inferioare
• deformarea hilului şi retracția lui superioară, deplasarea mediastinulul în direcția plămânului lezat.
Testele tuberculinice negative în perioada de acutizare, pozitivă în remisiuni.
Analiza generală a sângelui: creşterea leucocitelor cu devierea formulei leucocitare în stânga,
micşorarea limfocitelor şi a eozinofilelor, accelerarea VCH, anemie.
Analiza generală a urinei: proteinurie,cilindri granuloşi şi seroşi.
Valorile ventilației pulmonare sunt scăzute.
FBS - afecțiuni tuberculoase - 10-20%, endobronşită nespecifică.
Analiza sputei la BAAR: chimiorezistență.
Diagnosticul diferențial: abcesul pulmonar, cancerul pulmonar, pneumosclerozele de etiologii diferite,
actinomicozele.
Abcesul pulmonar - cel mai adesea abcesul apare ca rezultat al pneumoniei, traumei cutiei toracice,
afectării coastelor, coloanei vertebrale pe fond de metastaze embolice, în urma amigdalectomiei.
Prezența unui abces este determinată de clinica cu debut acut, t°C înaltă neregulată, frisoane şi
transpirații, tuse și expectorații mucopurulente, cu miros fetid. În hemogramă- leucocitoză pronunțată cu
devierea formulei leucocitare spre stânga, VSH mărit. În tuberculoză modificările din hemogramă sunt
mai puțin evidente. În analiza sputei la abces întâlnim fire elastice de origine alveolară, cristale de
hematoidin, colesterin și acizi graşi, BAAR nu se depistează. Reacțiile tuberculinice la pacienții cu
abces de obicei sunt negative, însă la pacienții cu tuberculoză - pozitive sau hiperergice.
Localizarea frecventă a abcesului pulmonar în segmentele bazale a pulmonilor - opacitate cavitară cu
conturul exterior şters şi conturul inferior neregulat, imagine hidroaerică, cu nivel de lichid
orizontal.
Cancerul pulmonar excavat. La analizele repetate a sputei apariția celulelor atipice, BAAR nu se
depistează. Radiologic, imaginea este asemănătoare cu infiltratele tuberculoase excavate, însă
dinamica procesului nu se suprapune dinamicii acestora sub tuberculostatice. Caverna canceroasă
se caracterizează printr-o umbră largă și intensă care înconjoară cavitatea, dimensiunile căreia cresc în
dinamică, asociată frecvent cu adenopatii hilare şi mediastinale. La bronhoscopie - formațiuni tumorale,
stenoza lumenului bronşic, rigiditatea pereților lor. La bio- psie - celule tumorale.
Chistul hidatic evacuat - cavitate cu perete subțire, care poate conține lichid, lichid și membrana
proligeră, care este retenționată sau membrană într-un spatiu uscat. Simptome clinice ca: urticarie, spute
eventuale hemoptoice, tuse cu vomică patognomică etc.
Echinococ - după ruperea bulei de echinococ are loc constituirea unei formațiuni care dispare rapid.
Dacă însă în jurul ei sunt procese de fibroză, atunci procesul se păstrează un timp mai îndelungat. De
obicei, în acest caz, tabloul clinic este asimptomatic sau şters, cu tuse nepronunțată, uneori cu spută.
Radiologic se manifestă printr-o opacitate inelară cu perete foarte subțire, uneori e prezent nivelul
de lichid orizontal. BAAR negativ în spută. În hemogramă se depistează eozinofilie. Reacția
specifică Kattoni - pozitivă.
Cavernele micotice - realizează aspecte total asemănătoare cu cele ale cavernelor tuberculoase.
Diagnosticul este foarte dificil, mai ales că sunt localizate în regiunile în care se dezvoltă îndeosebi
cavernele tuberculoase. Imaginea radiologică prezintă o cavernă cu caractere fibroase, cu prelungiri
lineare spre parenchimul pulmonar sănătos; lipsa altor leziuni tuberculoase în 1/3 superioare ale
câmpurilor pulmonare poate orienta diagnosticul spre un proces netuberculos. Clinic,
simptomatologia poate fi frustă, dar pot exista și simptome care alarmează bolnavul, în special sputele
hemoptoice, chiar hemoptizii, uneori tusea chinuitoare. Investigațiile de laborator: baciloscopie
negativă, decelarea de micelii patogene în spută şi reacții imunologice pozitive la micoză orientează
clinicianul spre diagnostic.
36.Complicaţiile tuberculozei pulmonare fibro-cavitare.

Insuficiența cardio-pulmonară
Amilodoza
Reversibile:
• Hemoragie pulmonară
• Pneumotorax spontan
• Pleurezie
• Empiem
• Tuberculoza bronşică, a laringelui, a intestinului.
Ireversibile:
• Fibroza pulmonară
• Bronşiectazii
•Cord pulmonar cronic
• Amiloidoza organelor interne.
37.Preparatele antituberculoase. Clasificarea preparatelor antituberculoase. Activitatea

farmacologică antituberculoasă a preparatelor de prima linie şi linia 2.
- Izonlazida - H (hidrazida acidului izonicotinic) are o acțiune bactericidă asupra germenilor
extracelulari aflați în curs de replicare şi o acțiune foarte mică asupra celor dormanți
(intracelulari). H inhibă sinteza acidului micolic din peretele microbian, interferează sinteze
ADN, micşorează posibilitatea de mutație a microbilor şi formarea rezistenței. Difuzează uşor în
tesuturile şi fluidele organismului (exudate ale seroaselor, LCR, leziuni necrotic cazeoase.
-Rifampicina (R)- antibiotic de spectru larg asupra bacteriilor GRAM - negative. Are acțiune
bactericidă extra și intracelulară. Blochează sinteza proteică. Formează un complex stabil cu AD
ARN surmenând transcripția mesajului genetic. Difuzează bine în toate lichidele şi țesuturile
organismului inclusiv LCR. R este metabolizată enzimatic în ficat.
- Pirazinamida (Z) - este un chimiopreparat cu acțiune bactericidă. Acționează preponderent
intracelular în mediul acid al fagolisomilor PH < 5,0, pătrunde bine în masele cazeoase în părțile
periferice ale inflamației specifice.
-Etambutolul (E)- chimiopreparat cu efect bacteriostatic. Eficacitatea terapeutică este mai joasă
ca la celelalte preparate, însă în combinație cu ele scade posibilitatea dezvoltării rezistentei.
- Streptomicina (S) - aminoglucozid cu acțiune bacteriostatică. Acționează exclusiv
extracelular, nu traversează membranele biologice. Mecanismul de acțiune constă în inhibarea
sintezei proteice.
Preparatele din grupa II (B), de rezervă. Sunt indicate în caz de rezistență a micobacteriilor
față de preparatele din grupa I sau în caz de intoleranță. Fenomenele adverse sunt mai pronunțate
decît la preparatele din grupa I.
-Aminoglicoside şi polipeptide: Streptomicina, Kanamicina, Amikacina, Viomicina,
Capreomicina. Au efect bactericid, inhibă sinteza proteinelor prin disfuncții la nivel
ribozomal.
-Tioamide: Ethionamida, Prothionamida. Au efect bactericid. Reacții adverse preponderent
digestive.
-Fluorochinolone: Ofloxacină, Ciprofloxacină, Levofloxacină, Moxifloxacină, Gatifloxacină,
Sparfloxaci- nå. Au efect bactericid, inhibă ADN-giraza bacteriană.
-Cicloserina antibiotic cu spectru larg, are efect bacteriostatic, inferferă cu sinteza
proteoglicanilor din peretele celular.
-Acidul para-aminosalicilic (PAS) - bacteriostatic, inhibă creşterea prin metaboliți esențiali
analogi („antagonism competitiv").
-Clofazimina- bacteriostatic, inhibă transcripția ADN micobacterian.
-Claritromicina - bactericid, derivat semisintetic al eritromicinei.
-Tiacetazona - bactericid slab, inhibă sinteza acidului micolic din peretele bacterian.
-Preparatele combinate: Preparatele antituberculoase pot fi administrate bolnavului atât
separat, cât şi în formă combinată, prescriind doza fixată a fiecărui component. In prezent se
utilizează pe larg combinații cu 2 şi 3 componente. Sunt elaborate forme cu 4 componente şi
forme combinate pediatrice cu mai multe componente.
Avantajele combinaților în doza fixă cu administrare separată:
Evită monoterapia
Permit evitarea erorilor de dozaj
Ameliorează complianta
Permit evitarea posibilitaților de utilizare a Rifampicinei in tratamentul altor boli
Prezintă eficiență.
38.Reacţiile adverse la preparatele antituberculoase. Clasificare. Modul de acţiune. Interacțiunea
cu alte medicamente. Medicamente antituberculoase noi.
Se disting următoarele reacţii adverse în dependenţă de impactul asupra tratamentului:
· uşoare – regimul de tratament rămâne nemodificat;
· moderate – stoparea administrării medicamentului cauzal sau a tuturor medicamentelor pentru o
perioadă scurtă de timp.
După dispariţia reacţiei adverse, reintroducerea medicamentelor anulate se realizează pe rând;
· severe – stoparea definitivă a administrării medicamentului cauzal.
Reacțiile adverse a preparatelor de linia I se împart în : alergice, toxice și mixte.

Ele pot fi : minore și majore.
Izoniazida:
• Afecţiuni hepatice (transaminazele cresc de 2-5 ori,ihter)
• Spazmarea vaselor coronariene,intracraniene,periferice
(tahicardie,cefalee,parestezii)
• Erupţii cutanate
• Ginecomastia(la bărbați)
• Neuropatie periferică (apare datorită analogiei structurale a Izoneazidei cu Piridoxina,
aceasta antagonizând competitiv piridoxal fosfatul)
Rifampicina:
• Afecţiuni hepatice
(ihter,transaminazele cresc de 2-5 ori,urina e/e întunecată)
• Anemia hemolitică
• Trombocitopenie
• Bloc hepato-renal(vomă,ihter,anurie)
Pirazinamida:
• Afecţiuni hepatice
• Atralgii(cedează la analgetice)
• Tulburări digestive
(greaţă,vomă,pirozis,diaree)
• Hiperuricemie(guta)
Etambutol:
• Neurită optică
*scade acuitatea vizuală,
*scade câmpul visual,
*modificări în percepţia culorilor)
• NOTĂ
Consultația oftalmologului
Este contraindicat copiilor
până la vârsta preșcolară.
Streptomicina:
• Dereglari ale aparatului vestibular(grețuri,instabilitatea mersului).
• Neurotoxicitate (afect.nervul acustic prin scăderea auzului,surditate)
• Nefrotoxicitate
• Erupţii cutanate
• Şoc anafilactic
Notă
• Contraindicat gravidelor!!!
De rezervă sau de linia a II-a
Ele sunt :
• scumpe
• greu accesibile
• mai puţin eficace
• greu de tolerat
• indicate în special pentru tratamentul cazurilor de MDR TB
Preparate noi:
• Bedaquiline (Sirturo)
• Delamanid
• Imipenem
• Linezolid 300mg+Claritromicină(este un macrolid ce mărește eficacitatea Linezolidei)
• PA-824
39.Scopurile tratamentului antituberculos. Principii generale de tratament. Regimuri terapeutice.
Scopurile tratamentului antituberculos:
• Să vindece bolnavul de TB
• Să prevină:
*efectele tardive ale bolii
*sau moartea prin tuberculoză
• Să prevină recidiva
• Să reducă transmiterea bolii
PRINCIPIILE DE TRATAMENT
• începerea tratamentului rapid după depistare tratament strict supravegheat la ambele faze ale
tratamentului;
• tratamentul complex cu 4-5 preparate conform categoriei DOTS;
• la apariţia fenomenelor adverse sau a polirezistenţei –individualizarea tratamentului;
• respectarea duratei tratamentului de 6-8 luni
• asigurarea complianței bolnavului la tratament
*direct cu bolnavul,
*cu persoana de contact,
*cu lucrătorul social,
*cu administraţia publică locală,
*metode individuale de conlucrare etc.
• tratamentul bolilor asociate;
• acordarea ajutorului material (pentru îmbunătăţirea alimentaţiei şi condiţiilor de trai).
Regimul bolnavului de TB:
I-regim de pat
pentru formele grave de TB
și complicații-hemoragie pulmonară,pneumotorax spontan.
II-regim limitat
pentru formele evolutive de TB
cu stări satisfăcătoare ale organizmului.
III-regim general
pentru perioade de stabilizare a procesului.
Dieta bolnavului de TB –masa N 11
(regim dietetic consistent)-diversă,bogată în proteine și vitamine.
40.Tratamentul TB sensibile: principii de bază, scheme, regimuri. Tipuri de pacienți.
Tuberculoza sensibilă include cazurile cu tuberculoză care nu au rezistență la nici un medicament
antituberculos de linia întîi.
Tratament anti-TB este constituit din 2 faze :
Faza intensivă
Faza de continuare
Faza intensivă:
este prima fază de tratament
durează 2-3 luni
administrarea 4-5 preparate antituberculoase în funcţie de regimul de tratament indicat bolnavului.
Tratamentul în condiţii de staţionar, uneori poate fi efectuat în condiţii de ambulator.
Scop:
Nimicirea rapidă a M.tuberculosis
Prevenirea apariţiei rezistenţei
Bolnavul devine necontagios
Faza de continuare:
este a doua fază de tratament
durează 4-5 luni
Se reduce administrarea la 2-3 preparate antiTB în comparație cu prima fază, intensivă de tratament.
Tratamentul în condiţii de ambulator, indiferent de categoria bolnavului.
Scop:
De a acţiona asupra formelor persistente ale M.tuberculosis
Sanarea focarului în organul afectat
Doze şi condiții de administrare.
Se disting două tipuri de regim de administrare:
a) zilnic - administrarea de doze mici, mai bine tolerate de către pacienți. Sunt recomandate în faza
inițială, intensivă a tratamentului și în unele situații în faza de consolidare;
b) intermitent (de 3 ori pe săptămână) destinat fazei de continuare a tratamentului
1. Caz nou (CN) este pacientul care nu a luat niciodată tratament cu medicamente anti-
tuberculoase în asociere pe o perioadă mai mare de o lună de zile. Chimioprofilaxia tuberculozei
efectuată cu un singur medicament sau cu două (ex. copii, infectați HIV) nu se consideră
tratament antituberculos.
2. Cazul cu retratament reprezintă una din următoarele categorii:
• Recidivă (R) - pacientul care a fost evaluat "vindecat" sau "tratament încheiat" in urma unui
tratament antituberculos anterior şi care are un nou episod de tubercu- loză confirmată. Cazurile
neconfirmate bacteriologic (pulmonare şi extrapulmona- re) vor fi de asemenea înregistrate ca
recidive TB, dar astfel de situații trebuie să fie rare şi bine argumentate prin examene clinice şi
investigații de laborator.
• Retratament după eşec (E)- pacientul care începe un retratament după ce a fost evaluat ca
"eşec" al unui tratament anterior.
• Retratament după abandon (A) - pacientul care începe un retratament după ce a fost evaluat
"abandon" al unui tratament anterior.
• Cronic (C) - pacientul care incepe un nou retratament după ce a fost evaluat "eşec" al unui
retratament.
41.Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament a TB sensibile.
Monitorizarea regulată a tratamentului de către serviciile specializate de tuberculoză e necesară în
determinarea progresului şi rezultatelor terapeutice.
Monitorizarea tratamentului ne poate ajuta să evaluăm:
• Dacă un pacient devine mai mult sau mai puțin contagios
• Cum progresează un pacient din punct de vedere clinic
• Când este complet tratamentul
• Efectele adverse posibile ale medicamentelor antituberculoase
Monitorizarea tratamentului se va efectua în baza a patru modalități:
• Evoluția bacteriologică
• Monitorizarea ridicării medicamentelor
• Evoluția clinică pacientului
• Monitorizarea radiologic
Evaluarea bacteriologică este cea mai efectivă metodă de monitorizare a rezultatelor terapeutice la
bolnavii pozitivi prin microscopie. După 2 luni de tratament peste 80% din cazurile noi pozitive prin
microscopie trebuie să se negativeze, iar după 3 luni această rată trebuie să fie de peste 90%. Cazurile
recidive trebuie să aibă aceeaşi rată de conversie a sputei, iar în cazul "eşecurilor terapeutice" aceasta
trebuie să ajungă la 75% după 3 luni de retratament.
Monitorizarea ridicării medicamentelor este destinată pacienților cu tuberculoză, conform „Fişei de
tratament" (forma TB 01), care trebuie să fie direct observată de lucrătorii medicali.
Evoluția clinică a pacientului - se efectuează prin evaluarea periodică a semnelor clinice, iar după
necesitate şi acelor paraclinice.
Monitorizarea radiologică - se efectuează pentru toate cazurile de TB evolutivă, pulmonară şi
extrapulmonară, la finele fazei intensive de tratament şi la sfârșitul curei de tratament.
Rezultatele tratamentului antituberculos pentru bolnavii inițial microscopic pozitivi conform
recomandărilor OMS sunt:
42.Rezistenţa M.tuberculosis faţă de preparatele antituberculoase (primară, secundară;
monorezistenţa, polirezistenţa, MDR, XDR).
Tipurile de rezistență la preparatele antituberculoase:

Rezistența primară - se constată la bolnavii cu TB cazuri noi, care în trecut nu au primit în mod
sigur un tratament antituberculos sau l-au primit nu mai mult de 1 lună.
Rezistența secundară (achiziționată) apare în procesul tratamentului antituberculos, de obicei
în rezultatul devierilor de la schemele de tratament şi al greşelilor în utilizarea preparatelor;
întreruperi în tratament . Rezistența secundară se apreciază după 1 lună de tratament
antituberculos la bolnavii cazuri noi sau la bolnavii care au primit tratament anterior (recidive,
reactivări) .
Monorezistența este definită ca rezistența la un singur preparat antituberculos.
Polirezistența este definită ca rezistența la 2 sau mai multe preparate antituberculoase
(excluzând combinația INH+RMP).
Multirezistența (MDR) - este un tip specific de rezistență la INH+RMP, cu sau fără rezistență
la alte preparate antituberculoase.
XDR-TB este definită ca rezistență cel puțin la rifampicină și izoniazidă din cadrul pre-
paratelor antituberculoase de linia 1 şi adițional rezistență la oricare preparat din seria
fluorochinolonelor şi la cel puțin unul din trei preparate injectabile din linia a 2 utilizate în
tratamentul TB (capreomiciă, kanamiciă sau amikaci- nă).
XXDR-TB este definită ca rezistență la toate preparatele antituberculoase de linia 1 şi
adițional rezistență la toate preparatele antituberculoase de linia 2.
43.Tratamentul tuberculozei drogrezistente. Tratamentul tuberculozei multidrogrezistente (TB

MDR): scheme și regim.
Scheme de tratament a TB MDR:
Standardizat – nu este Test la Sensibilitate (TS). Regim medicamentos standard la toţi pacienţii;
Individual - bazat pe rezultate test sensibilitate la preparate linia I şi II;
Empiric – fără TS efectuat, regim adaptat pentru fiecare bolnav.
Regimul de administrare a medicanentelor antituberculoase – ZILNIC.
Regimul de administrare zilnic condiţionează avantajul administrării preparatelor în doze adecvate, mai
bine tolerate de pacienţi. Administrarea zilnică a tratamentului antituberculos se va efectua pe toată
durata tratamentului.
Durata tratamentului antituberculos pentru TB MDR/XDR.
Tratamentul antituberculos medicamentos se realizează în două faze: intensivă și de continuare.
Faza intensivă: 6 - 8 luni (dar nu mai mult de 8 luni) în dependență de schema și regimul recomandat;
Faza de continuare: de la 12 la 16 luni în dependență de schema și regimul recomandat; Durata
totală de tratament: pînă la 20 de luni pentru cazurile noi cu MDR TB și pînă la 24 de luni în
cazurile MDR TB cu retratament și tuberculoza cu rezistență extinsă.
44.Formarea schemelor de tratament pentru TB MDR: principii.

Principii utilizate în tratamentul tuberculozei multirezistente:
1. Regimuri care includ 5 medicamente considerate sensibile la cultură. Deseori, în cazul când tipul de
sensibilitate nu este cunoscut sau e prezentă o maladie pulmonară bilaterală, se vor utiliza mai mult de 5
medicamente.
2. Medicamentele se vor administra de 6 ori pe săptămână, de obicei, de 2 ori pe zi (pentru a elimina
efectele secundare, unele medicamente vor fi administrate de 3 ori pe zi)
3. Se vor aplica dozele maximale
4. Agenții injectabili (aminoglicozida sau capreomicina) se vor utiliza la cel puțin 6 luni după conversia
culturii.
5. Regimul de 18-24 luni va fi aplicat la cel puțin 18 luni de la conversia culturii.
6. Orice doză este administrată sub directă observație (DOT) pe parcursul întregului tratament. Fiecare
doză administrată va fi introdusă într-un registru de observații cu referire la tratament.
7. Înainte de inițierea tr cauzele dezatamentului se va semna "Consimțământul pentru tratament".
8. Toți pacienții trebuie înregistrați în baza de date creată special pentru pacienții TB MDR. Aici vor fi
introduse şi rezultatele finale.
45.Particularitățile managementului TB XDR.

Managementul cazului de TB drogrezistentă.
Rezistenţa medicamentoasă este un fenomen cu impact negativ asupra eficienţei tratamentului
antituberculos şi asupra evoluţiei endemiei tuberculoase. Numărul crescut de cazuri de tuberculoză,
prescrierea unor regimuri de tratament incorecte, lipsa complianţei la tratament a pacienţilor,
alcoolismul, condiţiile socio-economice precare sunt numai câţiva factori ce favorizează apariţia
rezistenţei.
TB rezistentă la tratamentul medicamentos există atunci când tratamentul cu un preparat opreşte
dezvoltarea a unor bacili (sensibili la acel preparat) însă permite multiplicarea organismelor existente ce
sunt rezistente la tratamentul medicamentos. Preparatele antituberculoase de linia a doua sunt rezervate
bacililor rezistente la preparate sau pentru cazurile în care preparatele de linia întâi cauzează diverse
efecte adverse.
Rezistenţa primară - se constată la bolnavii cazuri noi care în trecut cu siguranță nu au primit tratament
antituberculos.
Rezistenţa secundară sau dobândită - apare în procesul tratamentului antituberculos, de obicei în
rezultatul devierilor de la schemele de tratament și greșeli în utilizarea preparatelor; întreruperi în
tratament s.a.
Rezistența secundară se apreciază dupa 1 lună de tratament antituberculos la bolnavii -cazuri noi; sau la
bolnavii tratați anterior - recidive, reactivări.
46.Monitorizarea și evaluarea rezultatelor de tratament TB drogrezistente.

47.Comunicarea, informarea și educația pacientului cu TB. Importanța educației pentru sănătate
în controlul tuberculozei. Importanța aderenței pacientului la tratament.
În TB, ca și în majoritatea bolilor, succesul tratamentului este direct dependent de interesul primar al
pacientului faţă de sănătatea lui. Responsabilitatea pacientului faţă de tratament este în corelaţie cu
profesionalismul instituţiei medicale şi, nu în ultimul rând, cu implicarea societăţii. În lipsa aderenţei la
tratament a bolnavului, clinicianul, fără ajutorul societăţii, nu poate asigura eficienţa curei stabilite.
Drept urmare, tratamentul se prelungeşte, mai ales din cauza sistărilor nemotivate. Suportul social se
referă la percepția persoanei și confirmarea că el/ea este parte a unei rețele sociale căreia îi pasă de el/ea.
Suportul social este un factor predictiv a stării sănătății și a mortalității.
Suportul social este determinat de accesul la patru resurse:
-suport informațional (se referă la orice informații utile care ajută o persoană să rezolve problemele și
să readreseză sursele de stres; include instruire și educație);
-suport emoțional (include toate formele de asistență care contribuie la consolidarea respectului de sine
prin empatie, încredere, încurajare și îngrijire și care va ajuta să facă față provocărilor psihologice în
viață);
-suport de companie (presupune suportul care face persoana să se simtă că el/ea aparține rețelei sociale
și că el/ea poate să se bazeze pe acest suport în caz de necesitate strigentă);
-suport material (desemnând toate bunurile, inclusiv financiare pe care o persoană le primește prin
intermediul sistemului social și asistenței pentru a face față obstacolelor zilnice);
-suport motivațional (mici recompense (stimulente) oferite pacientului pe parcursul tratamentului
pentru încurajarea ridicării medicamentelor antituberculoase și respectarea DOT).
Planificarea și managementul suportului pentru pacientul TB:
o Dezvoltați parteneriat cu pacientul
o Concentrați-vă pe preocupările și prioritățile pacientului dumneavoastră
o Folosiți: Evaluați, Recomandați, Convingeți, Asistați și Aranjați
o Conectați pacientul cu „suporterul DOT” (de asemenea, numit suporterul tratamentului
tuberculozei)
o Sprijiniți auto-managementul pacientului, care se referă la îngrijire și necesitățile personale
o Organizați monitorizarea
o Implicați „pacienți-experți”, educatori între egali și personalul auxiliar din instituțiile medicale
o Aliniați pacientul la resurse și suport la nivelul comunității
o Folosiți informații scrise-registre, planuri de tratament, carduri de tratament și informații scrise
pentru pacienți, în scopul documentării, monitorizării și reamintirii
o Lucrați în echipă
o Asigurați continuitatea asistenței
Complianța la tratament constituie elementul esenţial al succesului tratamentului antituberculos.

Două intervenţii majore au fost utilizate pentru ameliorarea aderenţei la tratament și pentru prevenirea
emergenţei rezistenţei la preparatele antituberculoase: terapia sub directă observare (DOTS) și
utilizarea comprimatelor ce conţin combinaţii fixe de medicamente antituberculoase.
Complianţa la tratament în controlul tuberculozei poate fi definită ca: modalitatea prin care
comportamentul pacientului de urmare a tratamentului coincide cu tratamentul prescris.
Complianţa impune implicarea activă a pacientului în procesul terapeutic, prin informarea sa şi
prin cooptarea deciziei medicale. Abordarea modernă a bolii şi bolnavului, numită abordare centrată
pe pacient, care respectă sistemul de valori şi credinţe, rutinele existenţiale, crește complianța la
tratament, vizând menţinerea și creşterea calităţii vieţii pacientului, în ciuda bolii.
· Aderenţa la tratament presupune primirea cu stricteţe a terapiei prescrise de medic pacientului,
acesta administrând toate medicamentele prescrise pe întreaga durată a tratamentului.
· Non-aderenţa reprezintă refuzul sau incapacitatea pacientului de a administra medicamentele
prescrise de către medic.
Comportamentul non-aderent reprezintă cea mai mare problemă în controlul TB şi poate avea
consecinţe grave.
Factori care influenţează complianţa la tratamentul tuberculozei:
· factori care țin de pacient;
· factori care țin de tratament şi de complexitatea sa;
· factori care țin de boală – tuberculoza;
· factori care țin de sistemul de sănătate şi de relaţia medic – pacient;
· factori geografici şi socio-economici.
Cei implicaţi în asistenţa medicală primară a pacientului cu tuberculoză trebuie:
· să fie politicoşi, atenţi si respectuoși;
· să trateze pacientul cu consideraţie;
· să ofere pacientului ocazia de a-şi exprima neliniştile şi de a adresa întrebări
Din momentul stabilirii diagnosticului, pacientul trebuie să primească informaţia de bază cu
privire la tuberculoză şi cum se transmite aceasta. Bolnavul poate fi dezorientat şi atunci el trebuie
convins că tuberculoza este curabilă.
Este necesar să-i povestim pacientului despre cursul de tratament şi să-i explicăm necesitatea
administrării medicamentelor sub supraveghere directă. Unii pacienţi pot considera că administrarea
zilnică a medicamentelor este o povară şi o pierdere de timp. În acest caz lucrătorul medical trebuie să
convingă pacientul de contrar.
Întâlnirile cu bolnavii pentru administrarea supravegheată a preparatelor, zilnic sau de 3 ori în
săptămână, oferă multe posibilităţi pentru lucrul de instruire.
Lucrătorul medical trebuie să manifeste în fiecare caz o atitudine binevoitoare faţă de bolnav, astfel
încât acesta să aibă dorinţă să se întoarcă pentru a lua următoarea doză.
Lucrul de instruire al pacientului este important, mai cu seamă, în faza incipientă de tratament, însă
pentru obţinerea succesului total trebuie continuat pe toată durata cursului.
Comunicarea eficientă nu este doar o conversaţie sau un sfat. Aici trebuie adresate întrebări, e
necesar ca pacientul să fie ascultat atent şi ajutat în rezolvarea problemelor legate de boală,
ţinându-se cont de grijile şi nevoile lui.
Un contact bun cu pacientul se stabileşte la prima întâlnire, când lucrătorul medical i se adresează
bolnavului pe nume şi îi propune să se facă cât mai comod în timpul convorbirii. Lucrătorul medical
trebuie să aibă o atitudine respectuoasă faţă de pacient, să-i vorbească privindu-l în ochi, să-i propună
interlocutorului să acorde întrebări.
O comunicare eficientă este necesară nu doar pentru a-i oferi bolnavului date importante despre
tuberculoză şi tratamentul acesteia. Comunicarea eficientă contribuie la convingerea pacientului să
vină regulat pentru administrarea medicamentelor. Pentru a oferi bolnavilor informaţia despre
tuberculoză şi tratamentul ei şi pentru a-i convinge despre necesitatea administrării neîntrerupte a
preparatelor, trebuie să utilizăm metode de comunicare eficientă.
Iată câteva recomandări:
· adresaţi întrebări şi ascultaţi atent răspunsurile propuse;
· propuneţi-i pacientului să întrebe ceea ce-l poate deranja;
· vorbiţi clar şi accesibil;
· faceţi convorbirea plăcută pentru pacient;
· pentru o singură conversație informațiile trebuie să fie laconice;
· discutaţi subiectele importante la începutul şi la finele convorbirii;
· repetaţi informaţia esenţială;
· utilizaţi exemple concrete;
· adresaţi întrebări verificatoare.
La prima conversaţie cu pacientul discutaţi următoarele subiecte:

-Ce este tuberculoza?
- Tuberculoza se vindecă!
- Tratamentul tuberculozei.
- Necesitatea controlului nemijlocit al tratamentului.
-Răspândirea tuberculozei.
-Simptomele tuberculozei.
-Cum prevenim răspândirea tuberculozei?
-Necesitatea de a finisa tratamentul.
-Care sunt consecințele urmării/sistării tratamentului?
48.Tuberculoza şi infecţia HIV. Particularităţile clinice şi radiologice ale tuberculozei la

persoanele HIV-infectate. Screening-ul tuberculozei la persoanele HIV- infectate. Tratamentul TB
la persoanele cu co-infecția TB/HIV.
Riscul dezvoltării maladiei la persoanele infectate cu TB şi sunt HIV negative este de 5-10% pe
parcursul întregii vieți (de obicei în primii doi ani după infectare), iar riscul dezvoltării TB la
persoanele HIV pozitive este în mediu de 50% pe parcursul întregii vieți. Cea mai mare creştere
a numărului bolnavilor TB a fost stabilită la persoanele de vârstă 25-45 ani, tot în această grupă
fiind evidențiată incidența înaltă a bolnavilor SIDA. Tuberculoza determină 11-50% din decesele
pacienților cu SIDA.
Influența infecției HIV în evoluția tuberculozei creşte riscul infecției după expunerea la
M.tuberculosis, favorizează transformarea infecției în boală, crește rata recidivelor de TB şi
mortalitatea prin TB prin asocierea HIV. Tuberculoza este cea mai frecventă boală infecțioasă
tratabilă la HIV-infectati, poate apărea în orice stadiu al infecției HIV şi accelera imunodepresia
datorată HIV.
Manifestările clinice ale tuberculozei la HIV-pozitivi sunt nespecifice, multe cazuri fiind diagnosticate
tardiv din această cauză. La HIV-infectați se depistează frecvent TB extra- pulmonară (limfocite CD4
mai mic de 100 mkl). La majoritatea din ei TB extrapulmonară este asociată cu TB pulmonară.
TB extrapulmonară la HIV-infectați afectează: ganglionii limfatici periferici (cervicali, axilari,
inghinali) şi ganglionii limfatici centrali (mediastinali, bronhopulmonari, mezenterici).
Tuberculoza miliară afectează frecvent: sistemul nervos central (meningita, tuberculomul cerebral);
oasele; pielea şi tesutul celular subcutanat; membranele seroase (pleurezie, pericardită, peritonită).
Diagnosticul tuberculozei la HIV- infectați este dificil deoarece în majoritatea cazurilor pacienții sunt
nonbacilari şi tabloul radiologic este atipic.
Bolnavilor cu tuberculoză activă li se oferă posibilitatea de a fi testați la infecția HIV la începutul
tratamentului antituberculos (în caz de eşec al tratamentului antituberculos testarea la HIV este
repetată).
Testarea la HIV este efectuată doar cu acordul benevol al pacientului. Înainte de a testa bolnavul cu
tuberculoză la HIV medicul ftiziopneumolog efectuează consilierea pre-test, explică beneficiile testării
și urmează regulile confidențialității. Consilierea confidențială este esențială înainte şi după testarea
anticorpilor HIV. Pacientul trebuie să fie bine informat şi să-şi dea consimțământul pentru efectuarea
acestui test. In momentul în care persoana este identificată ca fiind HIV pozitivă, se va efectua
diagnosticul TB prin microscopia sputei şi prin metoda culturală. Dacă rezultatul microscopic
este negativ, atunci se va aştepta rezultatul investigației culturale.
În cadrul programului de dispensarizare a persoanelor HIV pozitive se va efectua examenul
profilactic la tuberculoză de 2 ori pe an. Acesta va include examenul clinic, examenul sputei (prin
microscopie şi culturală) și radiografia cutiei toracice. Persoanelor HIV pozitive li se vor explica
simptoamele ce sugerează tuberculoza, pentru a asigura diagnosticul precoce al tuberculozei.
Tabloul radiologic clasic al tuberculozei pulmonare la acesti bolnavi constă în afectarea
preponderentă a segmentelor apicale, prezența opacităților nodulare, a cavităților, pleureziei
şi sunt caracteristice în stadiile precoce ale HIV - infectiei.
În stadiile tardive ale HIV - infecției tabloul radiologic clasic se întâlneşte mult mai rar. La
astfel de bolnavi sunt afectate mai frecvent segmentele medii şi bazale a pulmonilor,
ganglionii limfatici intratoracici, se depistează diseminație miliară, aspect radiologic
reticulonodular, lipsesc cavitățile.
Tratamentul tuberculozei are prioritate în raport cu tratamentul antiretroviral, urmând a fi
inițiat în momentul în care a fost stabilită diagnoza de tuberculoză activă.
Tratamentul antituberculos se efectuează conform schemelor standarde de tratament. Cel
mai bun răspuns terapeutic se obține dacă schema terapeutică include izoniazida și rifampicina.
De regulă, cele mai bune rezultate sunt obținute atunci când se aplică următoarea metodă: se
începe cu tratamentul antituberculos, ce este asociat cu tratamentul antiretroviral peste 4-8
săptămâni.
La adulții HIV-infectați cu tuberculoză extrapulmonară şi limfocitele CD4 <200 mkl-'
tratamentul antiretroviral trebuie inițiat imediat.
In timpul primelor 2 - 4 săptămâni de tratament TB, trebuie efectuată o evaluare clinică
completă în fiecare săptămână.
Interacțiunea dintre preparatele antituberculoase şi antiretrovirale:
Rifampicina reduce nivelul seric al preparatelor antiretrovirale. Intrucât rifampicina are cea mai
mare eficientä in tratamentul TB, se recomandă amânarea medicației antiretrovirale cu două luni
sau pănă la încheierea curei cu tuberculostatice.
Inhibitorii de proteaze (ritonavir, indinavir ) nu se administrează paralel cu rifampicina. In cazul în
care terapia cu antiretrovirale a fost începută anterior diagnosticului de tuberculoză, cele două terapii
vor fi asociate, având în vedere interacțiunea dintre rifampicina și antiretrovirale.
Rifabutina poate fi administrată în locul rifampicinei la pacientii care primesc terapia antiretrovirală cu
NNRTI (inhibitori non-nucleozici de revers trascriptaza) şi IP (inhibitori de proteaze).
Inițierea timpurie a tratamentului antiretroviral (în primele 2-4 săptămâni după începerea tratamentului
antituberculos) poate reduce progresarea HIV-infecției, dar poate fi asociată cu o incidență destul de
înaltă a efectelor secundare şi reacțiilor paradoxale.
Anularea inițierii tratamentului antiretroviral pe o durată de 4-8 săptămâni după inițierea tratamentului
antituberculos creează avantajele atribuirii unei cauze specifice pentru efectul secundar al
medicamentelor, reducând gravitatea reacțiilor paradoxale şi dependența pacientului. La 1/3 din
pacienții cu tuberculoză s-a constatat o agravare a stării generale după ameliorarea inițială în primele 2
săptămâni de la începerea tratamentului antiretroviral.
Reacția paradoxală apare mai frecvent la pacienții cu tuberculoză diseminată, la cei cu valori CD4 mai
scăzute şi la cei care au început tratamentul antiretroviral în primele 2 luni de tratament antituberculos.
Această reacție apare din cauza refacerii imunității organismului ca efect al tratamentului
antituberculos. IRIS (immune reconstitution inflamatory sindrom) se manifestă prin febră înaltă,
apariția sau mărirea ganglionilor limfatici periferici sau mediastinali, extinderea leziunilor în SNC,
extinderea procesului pe clişeul radiologic.
Conform recomandărilor OMS şi UNAIDS tratamentul profilactic cu Izoniazidă 5mg/kgc
administrat zilnic persoanelor HIV pozitive se va efectua numai după excluderea TB active, inclusiv
prin metoda culturală. Durata tratamentului profilactic e de 6 luni şi se efectuează direct observat.
OMS recomandă vaccinarea BCG tuturor copiilor cu excepția celor care manifestă simptome clinice
HIV/SIDA în țările cu o incidență înaltă a bolnavilor de tuberculoză.
Pacienții HIV/SIDA au tendința de a dezvolta mai frecvent monorezistență la rifampicină
(malabsorbție, diaree, interacțiune cu medicația antiretrovirală).
Tratamentul TB MDR la pacienții cu HIV/SIDA se efectuează conform principiilor tratamentului
TB MDR. Unicul preparat antituberculos contraindicat persoanelor coinfectate este tioacetazona.
Reacțiile adverse sunt mai frecvente, mai ales cele cutanate care pot fi severe şi fatale (dermatită
exfoliativă, epidermoliză necrotică).
Măsuri de reducere a apariției TB MDR la pacienți HIV pozitivi: izolarea pacienților HIV pozitivi
în saloane de pacienți cu TB MDR, identificarea precoce a pacienților HIV pozitivi cu TB MDR,
izolarea pacienților HIV pozitivi cu TB MDR, separarea circuitelor pacienților HIV pozitivi de cele ale
pacienților cu TB, aplicarea măsurilor de reducere a transmiteri nosocomiale a TB MDR, tratamentul
corect al TB sensibile la pacienți HIV pozitivi.
Screening-ul la HIV al bolnavilor cu TB:
-Consilierea și testarea voluntară la HIV este indicată obligatorie tuturor persoanelor, de toate vârstele
cu TB prezumtivă sau deja confirmată.
-Testarea la HIV se va face doar după o consiliere pre-test si obţinerea consimţământului scris pe fişa de
consiliere pre-testare. În toate situaţiile va fi promovată testarea voluntară, confidenţială.
- Pacienţilor cu TB prezumtivă sau confirmată, testul HIV este recomandat la prima vizită la medicul de
familie şi obligator, efectuat la prima vizită la medicul ftiziopneumolog (în cazul când nu a fost testat de
AMP).
Screening-ul tuberculozei la persoanele care traiesc cu HIV:
-Programul Naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală în
strânsă colaborare cu Programele Naţional de control TB trebuie să asigure depistarea formelor active de
tuberculoză la persoanele care trăiesc cu HIV.
- În momentul cînd persoana este identificată a fi HIV-pozitivă se va aplica minimul de investigaţii
pentru diagnosticul tuberculozei.
-Având în vedere riscul sporit de TB, toate persoanele care trăiesc cu HIV, indiferent unde primesc
tratamentul, trebuie examinaţi cu regularitate pentru TB, de fiecare dată când vizitează un centru
medical sau la fiecare contact cu un lucrător medical.
-Persoanele care traiesc cu HIV asimptomatice sunt supuse sistematic (cel puţin o dată pe an)
examenului medical de depistare a TB, în conformitate cu standardele medicale, vor fi examinați
radiologic.
Screening-ul pentru TB începe cu verificarea unuia dintre următoarele patru simptome:

• prezența tusei;
• febra;
• pierderea ponderală;
• transpiraţiile nocturne
49.Profilaxia specifică. Vacinarea BCG. Imunogeneza și protecția vaccinală. Definiţia vaccinului

BCG. Indicaţiile şi contraindicaţiile vaccinării.
Vaccinul BCG- reprezintă o suspensie de bacili tuberculoşi de tip bovin atenuați prin treceri
succesive pe medii de cultură speciale (cartofi glicerinați cu adaos de bilă de bou) cu menținerea
calităților imune.
A fost preparat dintr-o tulpină de Mycobacterium bovis de Calmette şi Guerin după 13 ani de
cultivare prin treceri succesive pe acelaşi mediu (cartof glicerinat cu adaos de bilă de bou),
totalizând 231 treceri.
Vaccinul BCG prezintă o pudră albă în fiole şi se dizolvă în lichid fiziologic. Vaccinul
antituberculos clasic BCG, aplicat în multe țări, reprezintă o tulpină vie atenuată de M. bovis.
Majoritatea absolută a vaccinurilor utilizate în prezent apartin unor 3 varietăți – tulpinile Pasteur,
Glaxo şi Tokio.
Vaccinarea provoacă modificări în sistemul imun, care depind de un şir de factori (cantitatea
subpopulațiilor de limfocite în momentul vaccinării, raportul şi funcția lor, doza vaccinului).
Vaccinul BCG este al doilea vaccin care se introduce în maternitate copilului nou-născut la a 3-
5-a zi de viață.
Doza pentru vaccinare este 0,05 ml, pentru revaccinare - 0,1 ml.
Locul introducerii este treimea superioară a brațului stâng, în locul de inserare a m. deltoid,
strict intradermal.
Unica revaccinare care se efectuează în R.Moldova este la vârsta de 7 ani.
Contraindicaţii:
• reacțiile anafilactice, alergice
• copii nou-născuți suferinzi de boli acute
• traume natale severe cu simptoamele neurologice (sindromul convulsiv)
• imunodeficitele primare
• afecțiuni generalizate BCG manifestă la alți copii în familie
• erupții cutanate difuze
Vaccinarea se efectuează fără testarea tuberculinică prealabilă până la vârsta de 2 luni în cazul anulării
contraindicației. După împlinirea vârstei de 2 luni vaccinarea se efectuează doar la copiii cu proba
tuberculinică negativă.
Contraindicațiile la revaccinare:
• copii cu reacții pozitivă la tuberculină
• stările acute cu febră
• bolile cronice în perioada de acutizare
• copii cu complicații la vaccinare
• afecțiuni cutanate difuze
Indicaţii:
· Vaccinarea – obligatorie pentru toţi nou-născuţii, începînd din a doua zi de la naştere.
· În cazul în care nou-născutul nu a fost vaccinat la maternitate, va fi recuperată administrarea
vaccinului de către instituția de medicină primară, prin intermediul medicului de familie până la 2 luni
fără testare tuberculinică; după 2 luni – cu testare tuberculinică, fiind vaccinați BCG cei cu rezultatul
probei tuberculinice negative (papulă până la 4 mm inclusiv) în lipsa altor contraindicații medicale.
· O doză de vaccin este obligatorie și se va aplica copilului până la vârsta de 7 ani.
· Recuperarea celor nevaccinaţi din diferite motive (născuţi în străinătate, contraindicaţii ale vaccinării
la naştere) se poate realiza până la vârsta de 7 ani. Copiilor în vârstă de peste 2 luni, recuperarea în
vederea vaccinării BCG li se va efectua numai după avizul medicului ftiziopneumolog şi după testarea
tuberculinică prealabilă.
50.Tehnica vaccinării BCG. Evoluția reacției post-vaccinale.

Doza - 0,05 ml
Vaccinul se administreaza strict intradermic, în partea postero-externă a braţului stâng, în treimea
medie. Injectarea se face cu o seringă de 0,5 sau 1 ml, prevăzută cu ac pentru inoculare intradermică.
Locul de injectare trebuie să fie curat şi uscat şi necontaminat cu substanţe antiseptice.
Se injectează intradermic suspensie de vaccin BCG astfel:
– Pielea se prinde între degetul mare şi arătător.
– Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafaţa pielii şi se introduce uşor cu bizoul în sus,
aproximativ 2 mm în stratul superficial al dermului.
– Acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul introducerii.
– Injecţia se administrează lent.
– O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care foliculii piloşi sunt distinct vizibili
reprezintă semnul unei injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de minute.
– Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se facilita vindecarea.
Reacțiile locale normale la introducerea vaccinului BCG:
• aspectul cojii de portocală în locul introducerii vaccinului
• la o lună se formează o papulă
• la 3 luni - o pustula cu crustă, care cade
• la 1 an se formează o cicatrice-cu dimensiuni de 4-8 mm
51.Complicaţiile postvaccinale BCG, clasificarea lor. Cauzele dezvoltării şi metodele de prevenire
a lor.
Complicațiile imunizării BCG (conform clasificării OMS, 1996)
• I categorie: leziuni cutanate locale: limfadenita regională, abces rece, ulcer cutanat;
• II categorie: infecția BCG persistentă și diseminată fără sfârșit letal : lupus eritematos, osteita, uveita;
• III categorie: infecția BCG diseminată ;afectarea generalizată cu sfârşit letal;
• IV categorie: sindromul post-BCG: eritem nodos, erupții cutanate, cicatrice cheloid.
Se consideră complicație a imunizării BCG ulcerația cu diametrul de peste 1 cm, adenite supurate cu
afectarea ganglionilor limfatici regionali, cu un diametru mai mare de 10 mm.
Este necesar controlul ganglionilor limfatici la 3, 6 şi 12 luni.
Cauzele complicațiilor post BCG sunt următoarele :
-reactogenitatea mărită a vaccinului
-imunitatea scăzută a copilului
-introducerea incorectă a vaccinului
Un grup cu risc major al dezvoltării complicațiilor îl reprezintă nou-născuții cu perioada postnatală
agravată. Imunizarea contra tuberculozei şi testele cu tuberculină sunt efectuate de personalului medical
instruit care dispun de certificat de calificare.
În tratamentul limfadenitelor post-BCG în faza de infiltrație și abcedare, chimioterapia generală se
asociază cu cea locală, sub formă de aplicații de 20% soluție de Dimexid şi Rifampicină.
Tratamentul BCG-osteitei trebuie să fie complex şi include chimioterapia antituberculoasă şi
tratamentul funcțional ca o etapă de bază a intervenției chirurgicale.
Terapia antituberculoasă cu 3 - 4 preparate este inițiată în ziua stabilirii diagnosticului, până la
intervenția chirurgicală, și durează nu mai puțin de 10 - 12 luni (aceasta fiind cura de bază).
Algoritmul diagnosticării BCG - osteitei:
1. Faptul vaccinării/revaccinării BCG.
2. Perioada post-BCG până la 3 ani.
3. Lipsa datelor infectării copilului cu tuberculoză.
4. Lipsa altor localizări a infecției tuberculoase.
5. Neconcordanța evoluției maladiei cu simptoamele scunde și schimbările pronunțate la tabloul
radiologic al oaselor.
6 Fxamenul histologic.
Prevenirea:
• minimizarea vizitelor neautorizate la secție cu un copil nou-născut, ceea ce va limita contactul

acestuia cu agenții patogeni;
• asigurarea ventilației frecvente a încăperii în care se află femeia care lucrează și copilul;
• imediat după vaccinare este interzis să scăldăm bebelușul (va fi mai bine să îl faci după 1-2 zile,
iar procedurile de apă nu trebuie să fie lungi);
• când ieșiți din spital, nu trebuie să vizitați locuri aglomerate cu copilul.
52.Principiile de diferenţiere ale alergiei post-vaccinale şi infecţioase.

53.Profilaxia specifică. Profilaxia medicamentoasă a tuberculozei. Profilaxia primară
(chimioprofilaxia). Profilaxia secundară (chimioterapie preventivă). Indicaţiile. Metodica.
Clasificarea profilaxiei medicamentoase a TB în funcţie de categoria de pacienţi căreia i se adresează:
Profilaxia medicamentoasă primară (chimioprofilaxia) vizează protecţia celor neinfectaţi, dar expuşi
contagiului, în special copiii până la vârsta de 5 ani.
Profilaxia medicamentoasă secundară (tratamentul infecției tuberculoase latente sau tratamentul
preventiv) vizează prevenirea evoluţiei spre boală activă la cei deja infectaţi.
Studii randomizate au demonstrat că administrarea izoniazidei timp de 6 sau 12 luni a redus riscul de
dezvoltare a tuberculozei active la persoanele infectate cu cel puţin 80%. Înainte ca aceste persoane să
fie tratate, se va efectua o anamneză atentă, examen clinic și radiologic pentru excluderea unei TB active
și pentru obţinerea informaţiei privind sursa de infecţie (cu sau fără rezistenţă la preparatele
antituberculoase).
54.Profilaxia tuberculozei. Direcțiile profilaxiei tuberculozei.

Direcţiile profilaxiei TB
Măsurile de prevenire şi combatere a TB se aplică în complex, pentru întreruperea lanţului
transmiterii infecţiei de la bolnavii cu forme contagioase de TB, la populaţia sănătoasă;
Sursele de infecţie sunt supuse tratamentului cît mai precoce, care capătă astfel şi un accentuat
caracter
preventiv prin neutralizarea acestora;
Prevenirea formelor avansate de TB la copii (meningita TB, tuberculoza miliară) se realizează prin
vaccinarea BCG a nou-născuţilor şi revaccinarea persoanelor din grupele de vîrstă conform Calendarului
de vaccinări aprobat în modul stabilit.
Pentru persoanele care au contactat infecţia şi care prezintă un risc crescut de îmbolnăvire prin TB,
tratamentul preventiv contribuie la protejarea lor;
Ansamblul măsurilor profilactice include de asemenea ventilarea încăperilor, limitarea contactului cu
bolnavul TB în spaţii limitate, măsuri de protecţie individuală etc.
Profilaxia TB se realiza pe cîteva căi, care nu se exclud, ci sunt complementare: profilaxia
nespecifică (sanitară şi socială), profilaxia specifică (vaccinarea şi profilaxia medicamentoasă).
55.Profilaxia nespecifică. Măsuri profilactice în societate. Măsuri de igienă personală.
Profilaxia nespecifică:
Depistarea precoce;
Promovarea alimentaţiei raţionale şi a modului sănătos de viață, ameliorarea condițiilor de trai și de
muncă;
Consilierea privind: reducerea consumului abuziv de alcool, consumului de tutun și droguri;
Tratamentul maladiilor cronice concomitente;
Supravegherea persoanelor cu risc sporit de imbolnavire TB şi examinarea lor;
Supravegherea persoanelor cu sechele posttuberculoase;
Supravegherea, la necesitate, profilaxia medicamentoasă copiilor contacţi cu bolnavul de TB.
Măsuri profilactice în societate
Principiile:
-Realizarea măsurilor de reducere a consumului abuziv de alcool, droguri, tutun şi altor deprinderi
vicioase.
-Promovarea modului sănătos de viaţă.
-Colaborarea cu reţeaua lucrătorilor sociali pentru acordarea serviciilor necesare persoanelor din păturile
social-vulnerabile.
-Implicarea membrilor societăţii (membrii familiei, vecini, reprezentanţi ai cultelor, lucrători sociali şi ai
primăriilor, ONG-urilor locale etc.) în măsurile de prevenire a TB.
-Implicarea comunității şi autorităţilor publice locale în acţiuni de informare a populaţiei despre TB.
Măsuri de igienă personală

Obiectivele:
-A preveni infectarea cu MBT a persoanelor sănătoase;
- A preveni evoluţia spre boală TB a persoanelor deja infectate cu MBT;
-A limita contactul persoanelor bolnave de TB activă (îndeosebi eliminatorii de bacili) cu oamenii
sănătoşi, acasă şi la serviciu, prin realizarea măsurilor profilactice în societate, măsurilor antiepidemice
şi curative în focarele de infecţie TB.
56.Focarele de tuberculoză. Criteriile pericolului epidemiologic al focarului de infecție TB.

Focarul de infecție TB
În baza acestor criterii focarele de TB se divizează în 3 grupe în dependenţă de
pericolul epidemiologic.
Conform acestei grupări se determină volumul şi conţinutul măsurilor profilactice în focar.
Focar grupa I
Bolnavii cu forme distructive de TB, eliminatori permanenţi de MBT, locuitori permanenţi ai
apartamentelor comunale sau cămine;
În familia bolnavului sunt copii, adolescenţi, gravide;
Familia locuieşte în condiţii precare, bolnavul şi persoanele din preajma sa nu respectă regulile de
conduită igienică;
Pacient HIV pozitiv cu TB evolutivă
Bolnav cu TB cu rezistenţă la medicamente
Bolnavul cu statut microbiologic necunoscut, la care diagnosticul de TB a fost stabilit postmortem
Focar grupa II
Bolnavul elimină MBT scund, procesul TB este stabil
În familia pacientului sunt persoane adulte, lipsesc factorii agravanţi
Pacientul este un eliminator de bacili convenţional, însă în familia sa sunt copii şi există factori
agravanţi
Focar grupa III
Pacientul este eliminator de bacili convenţional
În familia bolnavului sunt numai persoane adulte
Pacientul şi persoanele din jur îndeplinesc toate măsurile sanitaro-igienice necesare
pentru profilaxia TB
57.Activităţi în focarele de tuberculoză. Asanarea focarelor. Examinarea contacților. Ancheta
epidemiologică. Conlucrarea serviciului de ftiziopneumologie şi serviciului de sănătate publică.
După depistarea Cazului Nou de tuberculoză evolutivă (inclusiv recidivă) se asigură informarea
Centrelor de Sănătate Publică prin îndeplinirea şi transmiterea formularului 060-e, pentru completarea
Registrului
de evidenţă a bolilor infecţioase.
după depistarea Cazului de tuberculoză evolutivă cu eliminare de MBT (inclusiv recidivă) în timp de
24 ore se informează Centrul de Sănătate Publică prin completarea “Fişei de declaraţie urgentă” –
formularul 058-e.
nu mai târziu de 3 zile de la primirea fişei de declaraţie urgentă se efectuează ANCHETA
EPIDEMIOLOGICĂ.
Ancheta epidemiologică
AE – un element de strategie în controlul TB recomandat de OMS, de rând cu tratamentul
corect şi examinarea contacţilor
AE – reprezintă complex de măsuri şi acţiuni, care urmăreşte descoperirea precoce a
persoanelor, care fac parte dintr-un lanţ de transmitere a infecţiei, lanţul epidemiologic
AE are ca scop prevenirea transmiterii infecţiei prin reducerea intervalului dintre depistarea
unor cazuri de îmbolnăvire şi aplicarea tratamentului antituberculos.
Obiectivele AE (ANCHETA)
Depistarea rapidă a persoanelor infectate şi a celor cu semne de boală
Instituirea tratamentului preventiv cât mai rapid
Depistarea precoce a cazurilor adiţionale pentru întreruperea lanţului epidemiologic
În funcţie de obiectiv AE poate fi
Ascendentă (AEA)
Descendentă (AED)
AE ascendentă
se aplică în cazul diagnosticării TB la copil pentru identificarea sursei de infecţie
Bolnav cu TB pulmonară(tuse, strănut, vorbire,cântat etc.)
Contagiu intrafamilial, intradomiciliar, de rudenie
Surse de infecţie cu BAAR “pozitiv” microscopic
AE descendentă
se declanşează la confirmarea oricărui caz de TB pulmonară
SCOPUL: Depistare a persoanelor infectate sau bolnave
Măsurile antiepidemice in focar
izolarea bolnavului şi iniţierea tratamentului antituberculos cît mai precoce
întreruperea transmiterii infecţiei prin efectuarea dezinfecţiei terminale şi/sau instruirea dezinfecţiei
curente
determinarea hotarelor focarului şi cercului contacţilor și a posibilei surse de infecție
examinarea contacţilor
administrarea chimioprofilaxiei sau chimioterapiei preventive copiilor contacți
controlul infecției TB în focar
abordarea ameliorării condiţiilor socio-economice
instruirea și educaţia bolnavului și a contacților
Pentru asanarea focarelor de tuberculoză sunt utilizate următoarele metode de dezinfecţie:
metoda mecanică
metoda termică
metoda chimică
Examinarea contacţilor.
Examinarea contacţilor este un proces sistematic destinat depistării cazurilor TB nediagnosticate
anterior în rândul contacţilor cazului index.
Contact - orice persoană care a fost expusă cazului index.
Caz index (pacient indice) – caz de tuberculoză nou depistat sau caz de recidivă, la o persoană de orice
vârstă, într-o gospodărie anumită sau în alt loc comparabil în care alte persoane puteau fi expuse MBT.
Un caz index este cazul în jurul căruia este centrată examinarea contacţilor (dar nu este neapărat cazul
sursă). Informația esențială pentru a determina riscul potențial reprezentat de cazul index include:
-rezultatele frotiurilor de spută sau ale altor examinări microbiologice;
-caracteristicile radiologice ale bolii;
-gravitatea, tipul și durata simptomelor (în special tuse);
-prezența unor factori de risc pentru rezistența la medicamente;
-cunoscută sau presupusă infecția HIV;
-locul în care a avut loc expunerea.
Contactul poate fi:
Contact intradomiciliar, atunci când o persoană care a partajat acelaşi spaţiu de locuit închis cu cazul
index timp de o noapte, sau mai multe nopţi, sau perioade frecvente, sau prelungite în timpul zilei în
ultimele 3 luni anterioare iniţierii tratamentului episodului curent.
Contact apropiat, atunci când o persoană care nu este de la domiciliu, dar care a partajat cu cazul index
un spaţiu închis, cum ar fi un loc de întâlnire, la o consiliere socială, la serviciu pentru perioade
îndelungate în timpul zilei în ultimele 3 luni anterioare iniţierii tratamentului episodului curent.
Examinarea contacţilor este formată din două componente:
- identificarea și prioritizarea;
- evaluarea clinică.
Identificarea și prioritizarea contacţilor este un proces sistematic de identificare a contacţilor cu risc
sporit de dezvoltare a TB.
Include:
-interviu cu cazul index pentru a obţine numele şi vârsta persoanelor contacte;
-evaluarea riscului contacţilor de a avea (prezenţa simptomelor sugestive pentru TB) sau a dezvolta TB.
Bolnavul TB – cazul index trebuie intervievat, cât mai curând posibil după stabilirea diagnosticului (în
decurs de 1 săptămână). Informațiile suplimentare obtinuțe de la pacientul index trebuie să includă o
descriere a domiciliului lor și a altor locuri în care s-ar fi putut produce transmiterea infecției TB.
Evaluarea clinică a contacţilor – un proces sistematic pentru confirmarea sau infirmarea TB active în
rândul contacţilor și, eventual, tratamentul infecției tuberculoase latente. Evaluarea clinică este efectuată
în cazul în care rezultatele de identificare și prioritizare a contacţilor indică un risc sporit de a avea sau
de a dezvolta TB.
Examinarea clinică a persoanelor care au contactat cu pacienţi TB:
-Istoricul complet al persoanei
- Examenul clinic
- IDR la copii
-Examenul radiologic OCT
- Persoanele identificate cu simptome sugestive pentru TB sunt supuse examinărilor microbiologice
(microscopia sputei la BAAR, Xpert MTB/RIF, cultura)
-În situația în care cazul index este o persoană care trăieşte cu HIV toţi contacţii intradomiciliari sau
apropiaţi trebuie să fie consiliaţi şi testaţi la marcherii HIV
-Contacţii care au simptome sugestive pentru TB activă trebuie să fie consiliați şi testați la HIV, ca
parte a evaluării lor clinice.
58.Controlul infecţiei TB. Activități manageriale. Controlul administrativ.

Măsurile de control ale infecţiei TB
se clasifică în măsuri:
Manageriale
Administrative
Inginereşti (de mediu)
Protecţie respiratorie personală
Activităţile manageriale prevăd elaborarea politicilor, programelor şi altor activităţi manageriale în
domeniul controlului infecţiei tuberculoase;
Controlul Administrativ - reduce riscul de expunere a persoanelor neinfectate cu TB la sursa de
infecţie prin intermediul politicilor şi al bunelor practici.
Controlul administrativ constă din următoarele activități:
-Efectuarea unei evaluări a gradului de risc în cadrul instituției;
-Crearea și instituirea unui plan de monitorizare a maladiei, pentru a asigura depistarea imediată,
luarea măsurilor de precauție anaerobe şi tratamentul persoanelor cu suspecție de tuberculoză
sau la care aceasta a fost confirmată;
-Implementarea practicilor eficiente de lucru pentru supravegherea pacienților cu tuberculoză
suspectată sau confirmată;
-Asigurarea curățeniei, sterilizării sau dezinfectării echipamentului contaminat; Instruirea şi
educarea personalului medical referitor la tuberculoză, în special prevenirea, transmiterea şi
luarea în cauză a simptoamelor tuberculozei;
-Screening-ul și evaluarea personalului medical care este expus riscului infectării cu tuberculoză
şi care ar putea fi expuşi M.tuberculosis;
-Aplicarea principiilor epidemiologice de prevenire a maladiei;
-Utilizarea regulilor de igienă respiratorie şi igienă a tusei;
-Colaborarea între Ministerul Sănătății și centrele medicale locale. În cadrul serviciilor de
ftiziopneumologie, zonele cu risc pentru transmiterea infecției tuberculoase sunt prezentate în
felul următor:
-Zonele cu risc foarte înalt: laboratorul de bacteriologie, serviciul de bronhologie, serviciul de
radiologie, serviciile de primire a urgențelor, secțiile de TB pulmonară, secția de TB
multidrogrezistentă, spațiile de colectare a sputei, sălile de chirurgie, autopsie.
-Zonele cu risc înalt: secțile de chirurgie toracică, secțiile de TB extrapulmonară, secția de
terapie intensivă, serviciile de consult ambulatoriu, serviciile de fizioterapie, explorări
funcționale respiratorii.
-Zonele cu ris mediu: laboratorul clinic, farmacia, serviciile administrative, serviciile de
întreținere.
Măsurile manageriale prevăd mai des activități la nivel național sau teritorial:
Elaborarea de politici, programe și planuri la nivel național/teritorial ce prevăd măsuri manageriale în
domeniul controlului infecţiei, inclusiv și de formare a bugetelor pentru astfel de activități;
Elaborarea normativelor de evaluare a riscului în diferite structuri medicale; revizuirea politicii
privind controlul medical la angajare şi cel periodic al personalului implicat în controlul TB;
Dezvoltarea şi implementarea politicilor şi a protocoalelor scrise eficiente pentru a asigura
identificarea, izolarea, evaluare diagnostică şi tratamentul rapid al persoanelor posibil infectate cu
tuberculoză.
Activităţi axate pe formarea de specialişti în domeniul controlului infecţiei tuberculoase;
Elaborarea/revizuirea standardelor tehnice de proiectare, construcţie şi renovare a spaţiilor destinate
diagnosticului şi îngrijirii pacienţilor cu tuberculoză;
Elaborarea strategiilor de pledoarie, comunicare, mobilizare socială în domeniul controlului infecţiei
tuberculoase;
Elaborarea indicatorilor de monitorizare și evaluare a activităților de control infecțios (indicatorii
specifici vor fi stabiliţi la nivel naţional, pentru a permite compararea situaţiei din fiecare unitate);
Desfăşurarea studiilor operaţionale în domeniul controlului infecţiei tuberculoase. Rezultatele
studiilor operaţionale oferă evidenţele ştiinţifice necesare elaborării şi implementării planului naţional.
59.Controlul infecţiei TB. Măsuri de control al mediului.

Controlul ingineresc sau de mediu include următoarele tehnologii care suprimă sau
neutralizează M.tuberculosis:
Ventilaţia naturală
Ventilaţia mecanică
Filtrele HEPA (filtrare de eficienţă înaltă a particulelor) – elimină particulele infecţioase
din aerul ce trece prin filtru
Radiaţia ultravioletă (UV) cu efect germicid (distrugerea micobacteriilor)
Controlul Ingineresc (de mediu)
Ventilaţia- element prioritar în controlul infecţios:
Naturală
Mecanică
locală – dulapuri, cabine pentru colectarea sputei,izolatoare cu presiune negativă
generală– pasaj de aer într-un moment şi reciclarea aerului, folosind lămpi UV şi filtre HEPA
Ventilaţia naturală este creată de forţele naturii (vînt, temperaturi);
Ventilaţia naturală este realizată prin ferestre, uşi şi ţevi de ventilare;
Ventilaţia naturală poate asigura schimbarea unui volum mare de aer pe oră şi asigura o
diluţie eficientă a particulelor infectate.
Creşterea ventilaţiei naturale şi direcţionarea aerului (departe de zonele în care se află oameni) în
secţiile cu pacienţi bolnavi de TB şi în momentul recoltării sputei prin:
Deschiderea geamurilor
Folosirea ventilatoarelor sau a sistemelor speciale în camerele de izolare pentru
direcţionarea aerului către exterior.
Principiile ventilaţiei
➢Direcţionarea aerului
De la mai puţin curat spre curat
Presiune negativa
➢În locurile în care concentraţia de particule infectioase este cel mai înaltă schimbul aerului din
interior - în 6 ore.
Radiaţia ultravioletă
Radiaţia ultravioletă este utilizată ca masură inginerească adiţională atunci cînd ventilaţia
singură nu este suficientă pentru controlul transmiterii infecţiei tuberculoase;
Dispozitivele medicale care generează acest tip de radiaţie sunt numite generic lămpi UV sau
lămpi bactericide;
Utilizarea radiaţiei ultraviolete necesită expertiza tehnică pentru achizitionare, instalare şi
monitorizarea funcţionării;
Iradierea ultravioletă distruge M. tuberculosis în 5 min
Tipuri de lămpi UV
Lămpi UV cu radiaţie directă (neprotejate), utilizate pentru dezinfecţia aerului în încăperi în
afara timpului de lucru, în absenţa persoanelor;
Lămpi UV cu radiaţie dirijată spre partea superioară a încăperii (upper room UV GI), care:
➢ datorită unui scut de protecţie, reflectă radiaţia UV spre tavan unde creează un strat
decontaminat;
➢ prin mişcarea naturală a aerului spre tavan se obţine în timp decontaminarea întregului
volum de aer din încapere;
➢ acest tip de dispozitive poate fi utilizat în prezenţa omului în încăpere
Tipuri de lămpi UV
Lămpi UV mobile, care pot fi plasate în diferite zone ale încăperii în funcţie de necesităţi;
Lămpi UV utilizate în hote de securitate biologică;
Lămpi UV utilizate în ducte pentru decontaminarea aerului din sistemele de ventilaţie;
Dispozitive de curaţare a aerului utilizând lumina ultravioletă într-un sistem închis
(„purificatoare de aer”).
60.Controlul infecţiei TB. Protecţia respiratorie personală.

Protecţia respiratorie personală
Oferă protecţie personalului medical şi îngrijitorilor în spaţiile unde concentraţia particulelor
infecţioase nu poate fi redusă la un nivel minim prin intermediul controlului administrativ şi de
mediu;
Vine în completarea celorlalte metode de control al infecţiei;
Echipamentul personal de protecţie respiratorie este conceput în aşa fel încît să acopere gura
şi nasul persoanei, asigurînd filtrarea particulelor infecţioase prezente în aer.
Protecţia respiratorie personală se utilizează în zonele cu risc sporit de expunere
şi completează măsurile controlului administrativ şi ingineresc:
Salon unde se efectuează proceduri de inducere a tusei
Salon spirometrie
Salon bronhoscopie
Săli patomorfologice
Săli intervenţii chirurgicale urgente la pacienţi potenţiali TB contagioşi
Măsurile de protecție respiratorie persopnală
Instruirea personalului medical
Selectarea respiratoarelor
Testul de etanșare
Instruirea pacienților referitor la igiena respiratorie și la normele de comportament în
timpul procedurilor de inducere a tusei
Măstile chirurgicale
Au fost iniţial create să protejeze pacientul de aerosolii eliminaţi de medic şi asistenta
medicală în timpul procedurilor medicale;
Deşi, de obicei, măştile chirurgicale sunt utilizate de către personalul medical pentru
asigurarea protecţiei respiratorii, acestea nu oferă 100% protecţie persoanelor care le
poartă cînd e vorba de M.tuberculosis şi nu trebuie utilizate cu acest scop!
Măştile chirurgicale trebuie oferite pacienţilor suspecţi şi celor baciliferi;
Folosirea corectă a măştii reduce cantitatea de aerosoli infecţioşi eliminaţi de pacienţi TB;
Iată de ce distribuirea/oferirea măştilor trebuie să fie însoţită de instruirea pacienţilor privind
utilizarea corectă a acestora;
Cu toate acestea, utilizarea măştilor chirurgicale de către pacienţii cu TB poartă în sine riscul
de apariţie a stigmei faţă de pacienţi.
Respiratorul
Respiratorul este un mijoc individual de protecţie respiratorie, care acoperă gura şi nasul şi are
o capacitate specifică de filtrare a aerului;
Spre deosebire de masca chirurgicală, respiratorul conţine un filtru şi este conceput astfel încît
să acopere etanş faţa, pentru a preveni pătrunderea particulelor infecţioase sub mască;
Respiratoarele sunt utilizate doar în instituţiile specializate, de obicei spitale de tuberculoză,
doar după ce au fost respectate complet toate măsurile administrative şi de mediu.
61. The End TB Strategia: viziunea, scopul, obiectivele. Programul Naţional de control al
tuberculozei în RM: scopul, obiectivele.
Scopul Programului
ameliorarea sănătăţii populaţiei prin reducerea poverii tuberculozei în Republica Moldova, în
conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi obiectivele Parteneriatului “Stop TB”.
Obiectivele Programului
asigurarea unui diagnostic calitativ, cu obţinerea către anul 2015 a unei rate de detecţie a cazurilor
de tuberculoză pulmonară cu microscopia pozitivă de peste 70%;
realizarea şi menţinerea către anul 2015 a accesului universal la tratamentul eficient al tuturor
formelor de tuberculoză, cu obţinerea unei rate de succes a tratamentului cazurilor noi de
tuberculoză
pulmonară cu microscopie pozitivă de cel puţin 78% şi a ratei de succes a tratamentului cazurilor
cu tuberculoză multidrogrezistentă nu mai joasă de 60%;
asigurarea către anul 2015 a suportului social pentru cel puţin 90% din pacienţii cu tuberculoză
din categoriile socialmente vulnerabile.
asigurarea către anul 2015 a controlului eficient al coinfecţiei TB/HIV, cu reducerea ratei de
coinfecţie TB/HIV printre cazurile de tuberculoză sub 3%;
sporirea către anul 2015 a nivelului de cunoştinţe al populaţiei despre tuberculoză la un nivel de cel
puţin 80% şi menţinerea unei rate de vaccinare BCG la naştere de cel puţin 98%;
dezvoltarea şi aplicarea către anul 2014 a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi operaţionale în
domeniul controlului tuberculozei cu realizarea a cel puţin 7 cercetări;
consolidarea către anul 2015 a unui sistem eficient de management, coordonare, monitorizare şi
evaluare a Programului.
62. Structura organizatorică şi responsabilităţile serviciilor de control al tuberculozei. Nivelul

central. Nivelul raional/municipal. Nivelul primar. Activităţile comune ale centrelor de sănătate
publică, serviciilor de ftiziopneumologie şi medicină primară în controlul tuberculozei.
Nivelul Central – Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”. Coordonarea programului
este efectuat de coordonatorul Principal al PNCT.
Nivelul Raional/Municipal reprezentat de Secţiile Teritoriale de Ftiziopneumologie.
Nivelul primar este reprezentat de către Centrele medicilor de familie şi este unul din cele mai
importante.
Integrarea serviciilor de ftiziopneumologie cu medicina primară și medicina preventivă, susținută de
administrația publică locală şi de întreaga societate este cheia succesului unui Program Național de
Control al tuberculozei. Acesta va contribui la depistarea precoce a bolnavilor de tuberculoză, la
tratamentul corect şi strict supravegheat, la micşorarea rezervoarelor de infecție tuberculoasă, a
dezvoltării formelor rezistente de tuberculoză, iar ca rezultat la scăderea tuturor indicilor epideometrici
din țară.
63.Controlul tuberculozei la nivelul asistenţei medicale primare. Obligaţiunile medicului de

familie în controlul tuberculozei.
Identificarea suspecţilor de tuberculoză din răndul „simptomaticilor” şi referirea lor către serviciul
ftiziopulmonologic;
Să participe, în colaborare cu medicul ftiziopneumolog, la efectuarea investigaţiei epidemiologice şi
implementarea măsurilor necesare la depistarea cazurilor de tuberculoză;
Să efectueze, după confirmarea diagnosticului de TB, vizite comune în focar TB cu medicul
epidemiolog și ftiziopneumolog, cu întocmirea anchetei de investigare a focarului, alcătuirea
planului de asanare a focarului și să asigure realizărea lui;
Să asigure administrarea tratamentului sub directă observare la bolnavii cu tuberculoză înscrişi pe
listele sale sau aliaţi în teritoriul pe care îl au arondat epidemiologic sub supravegherea serviciilor TB;
Să depisteze oportun cazurile de întrerupere a tratamentului și să asigure reîntoarcerea promptă a
pacientului la medicație;
Să raporteze imediat serviciilor TB a oricărui abandon sau a oricăror complicaţii care pot apărea
în timpul tratamentului;
Să monitorizeze pacienţii din grupurile cu risc sporit de îmbolnăvire cu tuberculoză conform
reglementărilor naţionale;
Să examineze activ contingentele periclitante;
Să efectueze vaccinarea BCG precum şi efectuarea intradermoreacţiei la tuberculină la copii (conform
legislaţiei naţionale);
Să contribuie la instruirea bolnavilor TB și familiile acestora, cât și întreaga populație din teritoriu în
ceea ce priveşte simptomele și profilaxia TB, implicând în aceste acțivități comunitatea, autoritățile
publice locale.

Устный фтиз (ещё)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Устный фтиз (ещё)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Scurt istoric despre ftiziologie. Tuberculoza - boală infecţioasă şi socială.

2. Etiologia tuberculozei. Genul Mycobacterium. Clasificarea. Rezistenţa naturală faţa de

Inaintea erei antibioticelor, pacientii erau trimisi la sanatorii

Medicamentele care pot distruge bacteria - descoperite in 1940 - 1950

2. Etiologia tuberculozei. Genul Mycobacterium. Clasificarea. Rezistenţa naturală faţa de

3. Transmiterea infecției tuberculoase. Surse de infecție. Căile de pătrundere ale infecției în

Tuberculoza se manifestă ca o maladie endemică numărul de îmbolnăviri fiind relativ

Factorii care determină probabilitatea transmiterii M. Tuberculosis

6. Depistarea tuberculozei (Screening-ul TB). Depistarea pasivă.

Pentru examinarea pacientului cu simptome sugestive TB este necesară:

!! FACEM MICROSCOPIA SPUTEI SAU LAVAJ BRONSIC SAU LAVAJ GASTRIC(LA

7. Screening-ul sistematic pentru TB activă (depistarea activă a TB).

Depistarea activă a TB (screening-ul sistematic)

Personalul din sectoare speciale, cu risc de transmitere a TB (categorii pereclitante)

Screening-ul sistematic pentru TB activă include

8. Examinarea grupelor cu risc sporit de îmbolnăvire de tuberculoză; examinarea grupelor

Screening-ul sistematic pentru TB activă include

9. Persoanele care necesită vigilență sporită privind tuberculoza, managementul.

10. Diagnosticul tuberculozei. Istoricul medical. Evaluarea clinică a bolnavului suspect.

MICROSCOPIA X-pert MTB/RIF

M. repetată pozitivă Metoda culturală LJ BACTEC MGIT MTBDRPlus (+linia 2)

Metode de diagnostic M.tuberculosis

◼ Tuberculoza pulmonară - sputa

Factorii care se referă la interpretarea rezultatelor: lipsa experienţei, erorile de citire.

Rezultatele fals pozitive IDR Mantoux 2UT

13. Examenul microbiologic. Importanţa investigaţiilor microbiologice în diagnosticul

15. Examenul bacteriologic (examenul prin cultură). Cultivarea micobacteriilor pe medii

Permite izolarea culturii pure de micobacterii

METODELE MOLECULAR-GENETICE PCR, fingerpriting

17. Clasificarea clinică a tuberculozei. Principiile de bază a clasificării. Compartimente.

Principiile de bază a clasificării.

Caracteristica procesului de tuberculoză

18. Tuberculoza primară. Particularităţiile generale ale tuberculozei primare. Primoinfecţia

Particularităţile tuberculozei primare

19. Reacțiile paraspecifice în tuberculoza primară.

Reacţiile imune de interacţiune şi sensibilizare a macrofagelor şi T-limfocitelor activate şi acumularea

20. Complex tuberculos primar. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul şi prognosticul.

 este o formă a tuberculozei primare la copii şi adolescenţi cu substratul morfologic - inflamaţia

Tabloul clinic- sindromul de intoxicaţie si sindromul bronhopulmonar

Diagnosticul diferenţial- tumori benigne şi maligne, pneumoniile nespecifice.

 este o formă TB primară extrapulmonară cu inflamaţie specifică a ganglionilor limfatici

22. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

antituberculoasele de primă linie.

Terapia de linia a doua se alege în funcție de rezistență, comorbiditățile pacienților: între

23. Complicaţiile tuberculozei primare.

Complicaţiile- TB ganglionilor limfatici intratoracici.

24. Meningita tuberculoasă: clinica, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament.

antituberculoasele de primă linie.

Terapia de linia a doua se alege în funcție de rezistență, comorbiditățile pacienților: între

25. Caracteristica lichidului cefalorahidian în meningita tuberculoasă.

26. Pleurezia tuberculoasă. Simptomatologie clinică şi radiologică. Examenul lichidului pleural.

La examenul clinic obiectiv al pacientului identificăm triada sindromului pleuritic:

• abolirea trasmiterii vibraţiilor vocale;

3) antecedentele de tuberculoză sau prezența de leziuni parenchimatoase orientează diagnosticul

Puncția pleurală și examenul lichidului pleural

• proteine > 3 g/dl;

• limfocite > 80 % în perioada de stare (în perioada de debut pot

• examenul direct este negativ (aproximativ 90 % din cazuri),

Biopsia pleurală și examenul anatomopatologic

Diagnosticul diferențial pentru pleurezia tuberculoasa

• pleurezia neoplazică (principala cauză de pleurezie la adulții peste 60 de ani);

• repaus la pat (mai ales în episoadele febrile);

• tratamentul cu tuberculostatice se face asemănător schemei

• corticosteroizii ajută la scăderea inflamației și la reabsorția