6.

Calculul distantelor astronomice prin metoda cefeidelor

Distantele dintre stele se masoara prin diferite metode in functie de anumiti factori. Astfel
pentru determinarea distantelor obiectelor apropiate se foloseste metoda paralaxei (vezi partea
doua capitolul 1.3), metoda ce da rezultate pentru distante de pana la 500 a.l. dincolo de aceasta
distanta se foloseste o metoda bazata pe luminozitatea stelara si care da rezultate pe distante de
pana la 500 de milioane de a.l. acesata metoda se numeste metoda cefeidelor. Dincolo de
aceasta distanta se folosesc alte metode ce implica calculul departarii spre rosu al obiectelor, pentru
ca stim ca un obiect este cu atat mai indepartat cu cat emite mai mult in rosu.

Dar sa ne oprim putin asupra celei de-a doua metode si anume metoda cefeidelor. Pentru inceput
ar trebui spus ceva despre proprietatile stelelor (discutate si in partea intai capitolul 3), si anume ca
sunt de doua feluri: intriseci si extrinseci sau aparente. Cele intrinseci se refera la proprietatile
independente de observator cum ar fi raza, masa, stralucirea, temperatura de suprafata,
compozitia. Proprietatile extrinseci se refera la felul in care apare steaua pentru noi, observatori
situati la ani lumina de ea. Ele depind nu doar de distanta ci si de conditii externe ca de exemplu,
mediul ce se afla intre noi si stea. Despre proprietatile extrinseci se stie ca sunt in numar de trei:
culoare, stralucire si pozitie.

Stelele sunt de diferite tipuri. Stralucirea unei stele normale poate fi determinata din culoarea ei
prin intermediul diagramei Hertzsprung-Russel (vezi partea intai capitolul 3.1). Totodata se
poate calcula si stralucirea aparenta doar prin observatii vizuale. Avand cele doua straluciri putem
calcula distanta la care se afla prin rezolvarea umatoarei ecuatii:

stralucire aparenta = stralucire intriseca / distanta

Aceasta metoda se numeste metoda secventei primare si da rezultate pentru stelele din
galaxia noastra. Totusi pentru distante mai mari trebuie sa ne folosim de metoda cefeidelor.

Aceasta tehnica se bazeaza pe faptul ca majoritatea stelelor se transforma intr-un stadiu tarziu al
vietii lor in gigante rosii. Unele dintre acestea se schimba iarasi din gigante rosii in stele pulsante,
urmand ca in final sa moara. Aceste stele pulsante numite cefeide sunt stele galbene foarte mari si
isi schimba regulat stralucirea la interval de circa 70 de zile. Acest fapt ne ajuta sa determinam
stralucirea intriseca pentru ca aceasta este dependenta de intervalul de timp.

Prin urmare avem urmatorul procedeu: gasim o stea a carei stralucire variaza si determinam
intervalul de timp scurs intre doua astfel de maxime de stralucire. Ne uitam pe diagrama
dependentei perioada-stralucire si gasim stralucirea intriseca. Avand astfel cele doua straluciri putem
determina distanta folosind ecuatia de mai sus. Diagrama perioada-luminozitate ne ofera si un bun
mod de a determina cu cat este mai stralucitoare o stea decat Soarele nostru.

Asa cum se observa si din diagrama, exista relatii diferite pentru stelele tinere de populatie 1 si cele
batrane de populatie veche. Este important astfel sa se determine carei populatii ii apartine o stea
inainte de a continua calculele.
 Diagrama perioada stralucire (Scara folosita in aceasta diagrama este scara logaritmica)

7.Coordonate stelare

Nu de multe ori poate v-ati intrebat daca stelele pe care le priviti noaptea sunt situate toate la
aceasi distanta sau ele sunt imprastiate aleatoriu prin spatiu. Raspunsul la aceasta intrebare este
urmatorul: Stelele au fiecare coordonatele lor spatiale, iar cu aceste coordonate se poate masura
distanta dintre Pamant si ele. Pentru a putea obtine coordonatele unei stele aveti nevoie de niste
cunostinte minime de trigonometrie.

Primul pas in aflarea coordonatelor este aflarea declinatiei si a ascensiei drepte a stelei.

Declinatia unui corp ceresc este chiar latitudinea acelui punct pe cer, latitudine ce se obtine
prin prelungirea ecuatorului pe bolta cereasca si prin trasarea de paralele imaginare la el. Ea se
masoara in grade, minute si secunde, iar pentru a o afla aveti nevoie de raportor pe care sa-l fixati pe
telescop astfel incat acesta sa fie paralel cu orizontala. Urmatorul pas ce trebuie parcurs este sa
priviti prin telescop steaua in momentul in care trece pe deasupra meridianului local si veti obtine
declinatia stelei cu o marja de eroare de cateva minute. O alta metoda pentru determinarea ei este
consultarea cataloagelor de stele.

Ascensia dreapta reprezinta distanta unghiulara dintre meridianul 0• si meridianul stelei

observate. Pentru a afla ascensia dreapta a unei stele este indeajuns sa cunoastem ascensia dreapta
a cel putin unui astru. Astfel, observati trecerea pe deasupra meridianului local a stelei careia ii
cunoasteti ascensia dreapta si notati ora exacta a trecerii. Apoi observati trecerea stelei careia ii
doriti ascensia dreapta si notati de asemenea ora exacta. Diferenta dintre cele doua ore este
diferenta ascensiilor dintre cele doua stelei.

Am vorbit inainte despre meridianul local si probabil v-ati intrebat cum se gaseste. Aflarea lui este un
lucru simplu si nu necesita un efort deosebit.

Pentru a-l gasi trebuie sa orientati telescopul catre steaua Polara si fixati miscarea telescopului doar
pe verticala. Astfel veti avea un telescop orientat pe meridianul local.

Dupa ce a-ti stabilit declinatia si ascensia dreapta cereti intr-un observator sa va dea o lista cu
distantele dintre Pamant si stele, sau cu paralaxa stelara (anuala) descrisa de stea pe cer,
paralaxa fiind unghiul descris de o stea pe cer pe durata unui an. Pentru a obtine distanta aplicati
1 formula D = ⋅3,26, unde D este distanta in
ani lumina. Paralaxa
Pasul urmator este convertirea in grade a ascensiei si declinatiei, dupa formula:

PHI = (RAORE ⋅15) + (RAMINUTE ⋅0,25) + (RASECUNDE ⋅0.0041666) DECMINUTE

DECSECUNDE
THETA = DECGRADE + ( + )⋅ SEMN(DECGRADE).
60 3600
unde semn(decgrade) este semnul lui decgrade. El poate fi + sau -.

Dupa ce stim PHI, THETA si distanta (RHO) putem afla coordonatele stelei dupa formulele:

RVECT = RHO ⋅ COS(THETA)

X = RVECT ⋅ COS(PHI)
Y = RVECT ⋅ SIN(PHI)
Z = RHO ⋅ SIN(THETA)

Trebuie precizat ca aceste coordonate nu sunt coordonate galactice, iar pentru transformarea in
coordonate galactice fiind nevoie de alte formule:

Xg = −(0,0672⋅ X) − (0,8727⋅Y) − (0,4835⋅ Z)

Yg = (0,4927⋅ X) − (0,4504⋅Y) + (0,7445⋅ Z)
Zg = −(0,8676⋅ X) − (0,1884⋅Y) + (0,4602⋅ Z)

Aceste formule sunt insa folosite pentru datele din Gliese 1950.0 Pentru coordonatele aflate
luand in seama Gliese 2000.0 se vor folosi urmatoarele formule:

Xg = -(0.0550*X) -(0.8734*Y) - (0.4839*Z)

Yg = (0.4940*X) - (0.4449*Y) + (0.7470*Z)

Zg = -(0.8677*X) - (0.1979*Y) + (0.4560*Z)

 unde s-a tinut seama de centrul galactic si polul nord galactic aflate la
coordonatele:

Centru Galactic: RA = 17h45.6m; Dec = -28o56.3'

Polul Nord Galactic: RA = 12h51.4m; Dec = -27o07.7'

Avand coordonatele mai multor stele puteti intocmi harti stelare bidimensionale punand
doar coordonatele X, Y, coordonata Z nemaifiind necesara decat in cazul in care doriti realizarea unor
harti 3D cu ajutorul calculatorului. Pentru a intocmi harti stelare cu ajutorul calculatorului cat mai
realistice trebuie avuta in vedere rotirea pe axe a stelelor precum si centrarea ecranului pe un
anume obiect pentru ca mai apoi sa efectuati rotiri sau zoomuri in jurul sau.
Formulele pentru rotiri si pentru zoomuri sunt prezentate mai jos. Pentru centrarea
ecranului pe o stea nu trebuie decat sa scadeti din toate coordonatele X, Y, Z pe cele ale stelei
selectate.

Rotiri:

1) Axa OZ:
Y=((Y-Y1)*COS(ALFA1)-(X-X1)*SIN(ALFA1)+Y1)*k; X=((Y-
Y1)*SIN(ALFA1)+(X-X1)*COS(ALFA1)+X1)*k; 2) Axa OX:
Z=((Z-Z1)*COS(ALFA1)-(Y-Y1)*SIN(ALFA1)+Z1)*k; Y=((Z-
Z1)*SIN(ALFA1)+(Y-Y1)*COS(ALFA1)+Y1)*k; 3) Axa OY:
X=((X-X1)*COS(ALFA1)-(Z]-Z1)*SIN(ALFA1)+X1)*k;
Z=((X-X1)*SIN(ALFA1)+(Z-Z1)*COS(ALFA1)+Z1)*k;

Unde k este o constanta, alfa1 este unghiul de rotire exprimat in radiani si Y1, Z1, X1 sunt
coordonatele stelei in jurul careia se face rotirea.

Zoom:

X=X*k
Y=Y*k
Z=Z*k

Pentru k cuprins intre 0 si 1 se simuleaza efectul de Zoom In iar pentru k mai mare apare
efectul de Zoom Out.

Problema care se pune insa este ce facem atunci cand dorim sa aflam coordonatele in
ascensie si declinatie a stelelor asa cum ar fi ele vazute de pe o stea data. De ce putem presupune ca
ne aflam pe stea? Simplu. Pentru ca oricum am considera spatiul vecin stelei, raza mica a
presupusului sistem solar nu ar modifica intr-o masura prea mare aceste coordonate. Iata insa cum
puteti afla aceste coordonate efectuand niste transformari simple asupra coordonatelor deja aflate
X, Y, Z.

Mai intai trebuie sa transformam toate coordonatele astfel incat ele sa aiba ca punct de origine (0,0)
steaua dorita. Acest lucru se realizeaza printr-o simpla operatie de translatare.

Xnou=X-Xstea_selectata
Ynou=Y-Ystea_selectata
Znou=Z-Zstea_selectata
Aceasta operatie se repeta pentru toate stelele, inclusiv pentru steaua selectata ca fiind noul punct
de origine. Dupa ce avem aceste noi coordonate putem trece la calculul efectiv al noilor declinatii si
ascensii a stelelor dupa urmatoarele formule:

Calculam mai intai THETA si PHI dupa cum urmeaza:

if (Xnou = 0) and (Ynou > 0) then PHI = +90 if (Xnou = 0) and

(Ynou <= 0) then PHI = -90
if (Xnou > 0) and (Ynou > 0) then PHI = ATAN( Ynou / Xnou ) if (Xnou > 0) and (Ynou <=
0) then PHI = ATAN( Ynou / Xnou )+360 if (Xnou < 0) then PHI = ATAN( Ynou / Xnou )
+180

if (Z = 0) then THETA = 0 if (Z <> 0)

then
if (Xnou <>0) and (Ynou <>0) then
THETA = ATAN( Znou / SQRT( Xnou^2 + Ynou^2) ) else
THETA = +90 * SIGN(Z) end if
end if

RHO = SQRT( Xnou^2 + Ynou^2 + Znou^2 )

Acum putem calcula ascensia dreapta si declinatia:

RAore = INT( PHI/15 ) rest = PHI - (RAore * 15)

RAminute = INT( rest/ 0.25 ) rest = rest - (
RAminute * 0.25 ) RAsecunde = INT ( rest /
0.004166 )

DECgrade = INT( THETA ) rest = THETA -

ABS(DECgrade) DECminute = INT( rest * 60 )
rest= rest - ( DECminute / 60 ) DECsecunde =
INT( rest * 3600 )

Distanta = RHO
Acum daca dorim sa vedem stelele vizibile de pe cer mai trebuie sa calculam inca ceva, si anume
magnitudinea absoluta si magnitudinea stelelor vazute de pe steaua selectata:

MagAbs = MagAparentaSol - (5 * Log( DistDeLaSolPC / 10 ) )

MagAparentaOrigine = (5 * Log( DistDeLaSteauaOriginePC / 10 ) ) + MagAbs

Putem astfel crea harti stelare reprezentand cerul noptii asa cum este el vazut de pe o planeta
imaginara aflata in jurul stelei selectate.

Lucrurile se complica putin daca dorim sa vedem cerul asa cum va fi sau asa cum a fost la o anumita
data. Pentru aceasta vom folosi o metoda descrisa in cele ce urmeaza. Pentru inceput vom motiva de
ce nu vedem un cer static pe parcursul unor milenii sau ere intregi.

Stelele ce decoreaza cerul noptii par a fi niste obiecte statice, insa realitatea este alta. Datorita
distantelor mari dintre ele nu putem vedea miscarea lor prin spatiu, insa daca am dispune de un
accelerator temporal, am fi uimiti de miscarea aparent haotica a acestora prin nelimitatul spatiu
cosmic. Miscarea stelelor prin spatiu este data de doua componente: viteza radiala si miscare
proprie. Vectorul de miscare al unei stele este destul de complicat, insa prin impartirea acestuia in
cele doua componente enuntate mai sus obtinem doi vectori mai usor de prelucrat. Vectorul de
miscare al stelei este numit viteza spatiala.

Viteza radiala este viteza cu care steaua se apropie sau se departeaza de Soare. El este usor
de determinat prin intermediul spetroscopului, deoarece spectrul stelei depinde in mare masura de
efectul Doppler. Majoritatea vitezelor radiale ale stelelor sunt cuprinse intre 10-40 km/s, o valoare
pozitiva insemnand ca steaua se apropie de noi, iar una negativa ca se departeaza de noi.

Miscarea proprie este reprezentata de deplasarea stelei spre partea dreapta sau stanga a cerului,
asa cum ar aparea ea vazuta de pe Soare. Ea este masurata prin compararea mai multor fotografii
facute de-a lungul anilor si determinarea deplasarii stelei de la o fotografie la alta. Ceea ce se da de
obicei este insa miscarea proprie anuala, adica cate secunde de arc se deplaseaza o stea data
intr-un an si este simbolizata prin litera greceasca Mu (µ). Cea mai mare miscare o are steaua lui
Barnard, de circa 10,2 secunde pe an. Directia de deplasare a unei stele pe cer este numita directia
deplasarii proprii si este data in grade.

Exista mai multe situatii posibile, in functie de componentele cunoscute. Astfel daca sunt cunoscute
componentele ecuatoriale ale miscarii proprii, muAsD si muDec atunci avem urmatoarele ecuatii:

mpAsD = muAsD COS(Dec)

mpDec = muDec

unde muAsD, muDec, mpAsD si mpDec sunt masurate in arcsec/an.

Motivul pentru care am inmultit muAsD cu COS(Dec) este ca liniile ascensiei drepte
converg spre poli.

Alternativ daca sunt date miscarea proprie (mp) si unghiul de pozitie al miscarii proprii (mpAsD)
avem:
 mpAsD = mp SIN(mpAsD) mpDec = mp
COS(mpAsD)

unde mp, mpAsD and mpDec sunt masurate in arcsec/an.

Totusi uneori sunt date direct componentele miscarii proprii mp si deci nu mai e nevoie sa trecem prin
calculele efectuate in ecuatiile de mai sus

Pentru obtinerea componentelor vectorului viteza spatiala se divid componentele miscarii proprii la
paralaxa exprimata in secunde de arc:

VE = 4.7406 mpAsD / paralaxa

VN = 4.7406 mpDec / paralaxa VR = RV

unde RV este viteza radiala, iar inmultirea cu 4,7406 este efectuata pentru a transforma unitatea de
masura din UA/an in km/secunda.

Urmatorul pas este gasirea vitezei spatiale in coordonate ecuatoriale rectangulare:

Vx = VN (-COS AsD SIN Dec) + VE (-SIN AsD) + VR (COS AsD COS Dec)
Vy = VN (-SIN AsD SIN Dec) + VE (-COS AsD) + VR (SIN AsD COS Dec) Vz = VN ( COS Dec) + VR (SIN Dec)

Ultimul pas este reprezentat de convertirea acestor viteze in coordonate galactice:

U = -0.0548755 Vx - 0.8734371 Vy - 0.4838350 Vz

V = 0.4941095 Vx - 0.4448296 Vy + 0.7469822 Vz
W = -0.8676661 Vx - 0.1980764 Vy + 0.4559838 Vz

Optional se pot transforma aceste viteze din km/s in al/av sau pc/an:

1 km/s = 3.3355E-6 al/an

1 km/s = 1.0226E-6 pc/an