JURNAL EMOTIONAL DE LECTURA

DARIA SIMON

1.SOACRA CU 3 NURORI

O primă învățătura este strâns legată de nevoia de transcendență, prezentând ideea de împortivire a
tiparului propus. Deși cele două fete își acceptă soarta, cea mai mică decide că trebuie să facă o schimbare în
ceea ce privește modul său de viață, realizând că singura care o poate face este ea însăși. Așadar,
necesitatea transcendenței o face sa își reamintească de faptul că nu trebuie să trăiască pentru totdeauna în
același tipar, în aceeași rutină, forțele sale interioare fiind destul de puternice pentru a doborî influența
răului și de a-și depăși condiția umană.

Cea de a doua învățătură se referă la nevoia de a da un sens vieții. Deși căsătoria reprezintă o hierofanie, un
prilej de trecere de la o stare esențială la alta, soacra o privește doar ca pe ceva material, fiind o
reprezentare tipică a profanului. Cu toate că femeia crede că prin nunta fiilor săi își va găsi fericirea, aceasta
privește întreaga situație dintr-o perspectivă subiectivă, ignorând total realitatea obiectivă, așadar
neîndeplindu-și dorința. Astfel, soacra nu realizează că tot ceea ce o înconjoară formează un întreg Cosmos,
care nu trebuie folosit în favoarea sa, ci doar admirat.

O ultimă învățătură se bazează pe nevoia de joc. Atunci când fetele decid să se răzbune pe soacră, își
înființează un joc propriu, care se va baza pe anumite reguli. Astfel, se va înțelege de la sine că resprectarea
tuturor regulilor a duce la un câștig final.

2. POVESTEA UNUI OM LENEȘ

Prima învățătură a operei se conectează cu nevoia de omenie, astfel femeia încercând să ajute omul leneș.
Deși aceasta își dorește o schimbare în bine a omului, nu o primește întrucât acesta este prea dependent de
valorile sale imorale, care îl caracterizează în totalitate.

A doua învățătură se referă la nevoia de identitate. Personalitatea protagonistului este conturata in jurul
lenei, care nu îl va părăsi nici macar in ultimele momente de viata ale sale. Omul nu se va schimba niciodată
cu adevarat, intrucat trasaturile sale vor sta mereu la baza comportamentelor sale, care il vor defini.

3. PĂCALĂ

O primă invățătură care se poate extrage din această operă este strans legata de nevoia de cultură. Atunci
când omul este deconectat de la forța culturii, devine inevitabil un reprezentant al profanului, care nu va
mai simți niciodată ontofania. Cultura este un simbol al sacrului, care face ființa umană să se apropie tot mai
mult de hierofanie, iar atunci cand aceasta nu își face apariția, omul rămâne în stadiul de neinițiat.

Cea de a doua învățătură se referă la nevoia de trasncendență, care, în cazul lui Păcală, nu apare. Dacă ființa
umană nu simte nevoia de o creștere în caea ce privește dezvoltarea spirituală, aceasta nu va avea niciodată
parte de o viață completă, devoltându-se doar ca un subiect și agent al istoriei. Din acest motiv,
protagonsitul nu poate percepe existența unei opoziții, rămânând un neinițiat până la sfârșitul său.

O ultimă învățătură este aceea de a simți permanent o nevoie de întrebare și mirare. Din cauza absenței
acestora, Păcală rămâne la stadiul unui om profan, care trăiește în propriul Cosmos, pe care nici măcar nu îl
cunoaște îndeajuns. Acesta nu știe cum să reacționeze și să comunice din cauza faptului că toată viața sa a
trăit o rutină continuă, care nu l-a interesat niciodată cu adevărat.
4. POVESTEA LUI HARAP ALB

Învățături

Prima învățătura se refera la atitudinea calului fata de erou. Dacă până și în cele mai periculoase situații,
acesta ar fi intervenit prin ajutor, Harap Alb nu ar mai fi avut un traseu inițiatic ontologic și sacru, ci doar
unul aparent. Această învățătură este strâns legată de nevoia de transcendenta, oferita lui Harap Alb de
către hierofania configurată de cal. Așadar, primirea unui ajutor nu reprezintă întotdeauna o forma de
rezolvare a problemei, întrucât acesta poate să influențeze inițierea ființei.

A doua învățătura prezintă faptul că nu orice pare la prima tangeță un aspect negativ, este neapărat
adevărat. Deși spânul este considerat a fi un exemplu al forței raului, lectorul trebuie sa realizeze că fără
apariția acestuia, inițierea eroului nu ar fi existat. Dacă protagonistul nu s-ar fi întâlnit niciodată cu spânul,
acesta nici măcar nu și-ar mai fi căpătat numele de Harap Alb. Prin urmare, această învățătură este
conectata de necesitatea de a da un sens vieții, de a găsi un prilej de fericire in orice detaliu.

Ultima învățătură prezintă nevoia de împrospătare. Atunci când rutina profană devine mult prea
copleșitoare, omul trebuie sa se oprească pentru o secundă și sa realizeze că viața nu reprezintă un simplu
tipar. Așadar, harap alb este un exemplu pentru nerespectarea rutinei, pentru depășirea condiției umane.
Acesta își dorește să salveze întregul său Cosmos,dar totodată și să se salveze pe propriul sine.

5. IVAN TURBINCĂ

Învățături

O primă învățătură face referire la ascultarea intuiției. La tangenta Sfântului Petru cu Ivan, acesta a realizat
că protagonistul nu este milostiv, ci este doar o alta întruchipare a forței răului într-un ambalaj preferabil.
Această învățătură este strâns legată de nevoia de joc, întrucât însăși viața reprezintă un șir de reguli care
dacă sunt respectate, pot aduce câștigul jocului. Așadar, câteodată, jocul, care poate semnifica o simpla
proba, o simulare, decide câteodată sa ofere diferite semne pentru continuarea sa, intuiția fiind unul dintre
ele.

A doua învățătură prezintă neschimbarea personalității omului, această conectându-se cu necesitatea

identității. Odată ce ființa umană trece de partea primordială a vieții, care îi definește personalitatea, acesta
rămâne cu ea pe întregul său traseu, nemaiputând să o modifice niciodată. Deși Ivan părea la prima vedere o
personalitate plină de valori morale pozitive, drumul său inițiatic arată lectorului cum acesta se ascundea de
fapt tot timpul într-un ambalaj plăcut, ființa sa aparținând forțelor răului.

Cea de a treia învățătură simbolizează necesitatea împrospătarii, astfel că protagonsitul profita pe tot
parcursul operei de forța binelui. Pentru a realiza greșeala, acesta are nevoie de o împrospătare, care îl va
face să realizeze că nu esste pe drumul cel bun.

6. ACUL ȘI BAROSUL

Prima învățătură se referă la nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar. Omul trebuie să realizeze că nu
are nevoie de nimic altceva mai mult pentru a trăi o viață la care visează, întrucât timpul și spațiul în care
este acum, fac deja ca viața sa să fie autentică și perfectă. De asemenea, ființa umană tinde să uite de
bucuriile adevărate, adică micile detalii, observând doar materialitatea și uitând complet de valorile
emoționale.

Omul nu trebuie să folosească trasncendența într-un mod excesiv, așa cum a procedat acul. Astfel că dacă
acesta se dezvolta destul de mult și capată încredere în sine, nu ar trebui sa aiba nevoia să-și expună aceste
valori noi dobandite, făcându-i pe ceilalți sa se simta inferiori. Această învățătură face referire la nevoia de
transcendență.

7. CINCI PÂINI

A doua învățătură prezintă lectorului nevoia de omenie, astfel încât ființa umană trebuie să renunțe
câteodată la propriul său orgoliu pentru a căpăta un echilibru social.

O primă învățătură face referire la nevoia de suspiciune. Dacă omul nu poate să observe singur ca ceva nu
este în regulă, va trăi înconjurat de nedreptate, nerealizând că acest fapt este în defavoarea sa.

8. DĂNILĂ PREPRELEAC

O primă învățătură care se poate extrage din operă prezintă nevoia de joc, astfel încât chiar dacă omul trece
prin perioade dificile ale vieții sale, trebuie să fie capabil să le înfrunte și să realizeze că nu va putea să
ajungă să treacă prin ele fără să găsească soluții originale și autetntice.

A doua învățătură se referă la nevoia de transcendență, care trebuie să fie realizată la un moment dat de
ființa umană. După nenumărate eșecuri, protagonistul își dă seama că nu poate rămâne la acel nivel toată
viața, având nevoie să își depășească întreaga sa condiție umană.

9.INUL ȘI CĂMEȘA

O primă învățătură prezintă necesitatea de transcendență, care este de fapt tema operei. Omul este nevoit
să accepte că lumea se schimbă continuu, iar in acest fel, să se modifice și el. Ființa umană trebuie să învețe
să se adapteze la noutate și să nu trăiască înspăimâtat de aceasta.

Cea de a doua învățătură se referă la nevoia de a da un sens vieții. Ființa umană tinde să își uite rădăcinile,
iar din acest motiv începe să trăiască într-o rutină, devenind tot mai profan. Cu toate acestea, omul primitiv
nu va putea ajunge niciodată la o profanitate totală, de aceea sacralitatea rămasă trebuie salvată prin
realizarea prezentului și a devenirii sale.

10. FĂT FRUMOS, FIUL IEPEI

Prima învățătură se referă la nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar. Protagonistul realizează încă
de la începutul operei că cele două personaje, Strâmbă-Lemne și Sfărâmă-Pietre, sunt de fapt hierofanii,
pietrele și lemnele fiind elemente pure ale naturii. Astfel, fiind conștient de semnele universului, poate
descoperi mai târziu ce poate să îi ofere viitorul. Așadar, dacă ființa umană se focusează destul de mult pe
simbolurile naturii, poate începe să vadă adevărul.
A doua învățătură extrasă din această operă se focusează pe nevoia de transcendență. Oricât de grea ar
părea o misiune, ființa umană nu trebuie să renunțe la aceasta , acceptând să trăiască la un nivel inferior.
Așadar, protagonistul nu renunță niciodată la o luptă dreaptă, pentru că se încrede în destin și puterile sale

Prima învățătură se referă la nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar. Protagonistul realizează încă
de la începutul operei că cele două personaje, Strâmbă-Lemne și Sfărâmă-Pietre, sunt de fapt hierofanii,
pietrele și lemnele fiind elemente pure ale naturii. Astfel, fiind conștient de semnele universului, poate
descoperi mai târziu ce poate să îi ofere viitorul. Așadar, dacă ființa umană se focusează destul de mult pe
simbolurile naturii, poate începe să vadă adevărul.

11. URSUL PĂCĂLIT DE VULPE

O primă învățătură face referire la NEVOIA DE IDENTITATE. Dacă ființa umană nu apelează la autenticitatea
personalității sale nici măcar atunci când se află într-o stare critică, aceasta riscă să își piardă întreaga viață.
Dacă vulpea nu ar fi venit cu un plan pentru a fura peștele din car, ar fi murit în cel mai scurt timp. Însă
pentru faprul că și-a folosit inteligența, a reușit să supraviețuiască.

12. POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL

O primă învățătură face referire la necesitatea îndoielii și a suspiciunii. Astfel, dacă ființa umană nu știe când
și cum să folosească această necesitate, poate începe să își trăiască viața într-un mod neplăcut. Dacă
protagonistul nu ar fi avut încredere deplină în Chirică, nu ar fi descoperit secretul nevestei sale și ar fi trăit
în continuare într-o minciună.

O altă învățătură se referă la nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar. Pentru ca efectul hierofaniei să
se aplice, ființa umană trebuie să realizeze capacitatea puterii care îl înconjoară și care se află în interior.
Așadar, dacă protagonistul nu ar fi fost un om care să recunoască măcar parțial apariția hierofaniei, intuiția
acestuia nu ar fi putut avea încredere în Chirică, iar întrega sa viată ar fi trăit în suferință și tristețe.

13. PROSTIA OMENEASCĂ

Prima învățătură prezintă necesitatea omeniei, pe care protagonistul o oferă pe tot parcursul operei. Cu
toate că personajul principal are problemele sale lăuntrice, nu uită de existența omeniei și de valorile morale
pe care orice ar trebui să le dețină.

A doua învățătură face referire la nevoia de împrospătare. Atunci când aceasta nu își face apariția, ființa
umană începe să își piardă capacitățile de gândire, percepție și înțelegere. Astfel, din cauza absenței
împrospătării, personajele din operă nu găsesc niciodată soluțiile problemelor și doar atunci când apare
protagonistul, care are întru-totul parte de aceasta, rezolvă orice situație.

14. MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA

Cea mai importantă învățătură care se poate extrage din operă se referă la omenie. Atunci când o singură
ființă umană nu poate rezolva o problemă, are nevoie de ajutorul celorlalți, iar prin unirea forțelor tuturor,
se poate ajunge la o soluție. Așadar, ceea ce vrea protagonistul să pună în lumină prin comportamentul său
este că pentru o unire adevărată este nevoie de toate forțele și nu doar de unele.

15. ION ROATĂ ȘI CUZA-VODĂ

Prima învățătură prezintă nevoia de identitate, care este dominantă în operă. Pentru ca o schimbare să fie
făcută, ființa umană trebui să se exprime, să comunice, iar pentru a dobândi capacitatea de a o face, aceasta
are nevoie de o identitate autentică. Dacă protagonistul ar fi acceptat tot ceea ce se întâmpla și nu ar fi spus
nimic, acesta ar fi fost doar un alt țăran din public, însă pentru că a avut curajul să își expună problema, a
avut de câștigat.

Cea de a doua învățătură se referă la necesitatea trasncendenței, care, în cazul protagonstului, stă la baza
personalității sale. Ființa umană nu își poate expune și comunica problemele decât atunci când simte nevoia
de transcendență, simte că trebuie să se ridice de la nivelul la care este acum, pentru a ajunge într-un loc
mai bun. Dacă protagonistul nu și-ar fi dat seama că ceva nu este în regulă, acesta ar fi rămas un
necunoscător, la fel ca toți ceilalți, însă acesta a decis că trebuie să facă o schimbare și să spună adevărul.

17. POVESTEA PORCULUI

O primă învățătură se referă la nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar. Dacă cei doi bătrâni nu s-ar fi
bucurat cu adevărat de acel porc, nu ar fi avut parte de toate fericirile aduse de dânsul mai târziu. Astfel,
dacă ființa umană știe să valorifice ceea ce îl înconjoară, își poate schimba viața, devenind mult mai ancorat
în prezent și realitate.

Cea de a doua învățătură face referire la nevoia de greșeală și eșec. Esența unei greșeli este aceea de o
repara și de a învăța din aceasta. Astfel, dacă fata nu i-ar fi aruncat pielea de porc a prințului în foc, acesta nu
ar fi văzut niciodată că iubirea dintre ei este una reală, fata riscându-și întreaga viață pentru a-l găsi..

18. AMINTIRI DIN COPILĂRIE

O primă învățătură face referire la nevoia de greșeală și eșec. Pe tot parcursul vieții sale, omul greșește
continuu, însă acesta trebuie să realizeze că aceste eșecuri prin care trece îl vor învăța în cele din urmă cum
să evite pe viitor experiențe neplăcute. Dacă naratorul nu ar fi trecut prin acele greșeli, nu ar fi putut fi cine
este în prezent.

A doua învățătură prezintă nevoia de identitate, care se deprinde încă din perioada copilăriei. Ființa umană
tinde să își uite rădăcinile, uitându-și astfel treptat identitatea, însă protagonistul dorește să exprime
autenticitatea momentelor din acea perioadă, arătând totodată lectorului importanța acestora.

19. PUNGUȚA CU 2 BANI

O primă învățătură prezintă nevoia de întrebare și mirare. Astfel, pentru a vedea valoarea adevărată a
exteriorului, dar și a interiorului, omul trebuie să vadă mai întâi la ceilalți ceea ce își dorește și mai apoi să
realizeze că avea deja tot ce voia. Moșul i-a recunoscut capacitatea cocoșului abia după ce și-a dat seama că
femeia avea ceva ceea ce el nu poseda.

O altă învățătură se referă la nevoia de greșeală și eșec. Chiar dacă bătrânul a făcut o alegere greșită
alungându-l pe cocoș de la casa sa, pasărea a decis să îl ierte și să conștientizeze că poate, chiar și ea, la
rândul său, greșise. Cu toate acestea, dacă eșecul nu ar fi existat, capacitatea cocoșului nu ar fi fost
niciodată decoperită.