Alain de Botton - Urmeaza Cele Mai Bune Zile Ale Omenirii

Urmează cele mai bune zile
ale omenirii?
Alain Steven
de Botton Pinker
Malcolm
vs Matt
Gladwell Ridley
Urmează
cele mai
bune zile
ale omenirii?
Editor
RUDYARD GRIFFITHS
Cu un comentariu postdezbatere de
ALIWYNE
Traducere din engleză de

BIANCA STĂNESCU
CURTEA (!VECHE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomWei
Urmează cele mai bune zile ale omenirm / Malcolm Gladwell, Alain de Botton,
Matt Ridley, Steven Pinker ; ed. : Rudyard Griffichs ; cu W1 comentariu poscdezbacere de Ali
Wyne ; crad. de Bianca Stănescu� - Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2019
ISBN 978-606-44-0262-2
I. Gladwell; Malcolm
II. Bocton, Alain de
III. Ridley, Marc
IV. Pinker, Steven
V. Griffichs, Rudyard (ed.)
_VI. Wyne, Ali (camene.)
VII. Stănescu, Bianca (crad.)
159.9
ISBN epub: 978-606-44-0364-3

ISBN mobi: 978-606-44-0365-0
Carce publicată şi în edifie digitală
Redactori: Diana Simionescu, Andreea-Cătălina Drăghici

Corector: Elena Tătaru
Tehnoredaccor: Irinei Niculae
CURTEA VECHE PUBLISHING

ser. Aurel Vlaicu nr. 35, Bucureşti, 020091
redaqie: 0744 55 47 63; discribufie: 021 260 22 87, 021 222 25 36, 0744 36 97 21
redaccie@curceaveche.ro; comenzi@curceaveche.ro
www.curceaveche.ro
PINKER and RIDLEY vs DE BOT TON and GLADWELL

Do Humanldnd's Besc Days Lie Ahead?
(The Munk Debares, Ediced by Rudyard Griffichs)
Copyrighr © Aurea Foundation
Malcolm Gladwell, Alain de Borcan, Marc Ridley,
and Steven Pinker in Conversation_ by Rudyard Griffirhs.
Copyrighr © 20 I 6 Aurea Foundation
Post-Debate Commentary by Ali Wayne. Copyrighr © 2016 Aurea Foundacion.
Published by arrangemenc wich House of Anansi Press, Toronto, Canada
www.houseofanansi.com
All rights reserved.
© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2019

pentru prezenta versiune în limba română
CUPRINS
O scrisoare de la Peter Munk ........... . .......... 6

Introducere de Rudyard Griffiths .......... , ........ 9
Urmează cele mai bune zile ale omenirii? ... •· ....... 11
Interviuri preliminare dezbaterii,
consemnate de Rudyard Griffiths ..........•· ....... 69
Comentariu postdezbatere de Ali Wyne ............. 95
Mulţumiri ...........·.......................... 102
Despre invitaţi ................................. 104
Despre editor .................................. 106
Despre Dezbaterile Munk .................,....... 107
Despre interviuri .............................. 109
Despre comentariul postdezbatere ..........•....... 110
O scrisoare de la Peter Munk
Când am iniţiat Dezbaterile Munk, atât eu, cât şi soţia

mea, Melanie, am fost profund impresionaţi să consta
tăm cât de repede au captat interesul publicului şi cât de
mult i-au înflăcărat imaginaţia. Primul eveniment de
acest gen a avut loc în mai 2008, iar de atunci am găz
duit ceea ce cred că se numără printre cele mai intere
sante dezbateri de politică publică nu doar din Canada,
ci din întreaga lume. Punând accent pe chestiuni de inte
res mondial, Dezbaterile Munk au abordat o paletă largă
de teme, precum intervenţiile umanitare, eficacitatea
ajutoarelor din alte ţări, ameninţarea încălzirii globale,
impactul religiei asupra geopoliticii, dezvoltarea Chinei
şi declinul Europei. Modul de abordare a unor astfel de
subiecte fascinante a servit drept „materie primă" - din
punct de vedere intelectual şi etic - pentru unii dintre cei
mai importanţi gânditori şi factori de decizie ai lumii, de
la Henry Kissinger, Tony Blair sau Christopher Hitchens
până la Paul Krugman, Peter Mandelson sau Fareed
Zakaria.
Problemele ridicate în cadrul Dezbaterilor Munk nu doar
că au stimulat conştiinţa publică, dar totodată au ajutat
O SCRISOARE DE LA PETER MUNK 7
nenumărate persoane să devină mai implicate şi, prin

urmare, mai puţin intimidate de conceptul complex de
globalizare. Este extrem de uşor să fii egocentric. Este
extrem de uşor să fii xenofob. Este extrem de uşor să fii
naţionalist. Dar se dovedeşte a fi foarte greu să păşeşti în
necunoscut! Mulţi percep globalizarea - iar asta în cel
mai bun caz - ca pe un concept abstract. Scopul seriei de
dezbateri iniţiate de noi constă în a-i ajuta pe oameni să se
familiarizeze cu schimbările continue din lumea contem
porană şi să participe cu mai multă deschidere la dialogul
universal privind problemele şi evenimentele care ne vor
defini viitorul.
Probabil că nici nu trebuie să mai menţionez că foarte
multe dintre aceste subiecte sunt cu adevărat arzătoare.
Încălzirea globală, sărăcia extremă, genocidul sau insta
bilitatea financiară - iată doar câteva dintre chestiunile
de o importanţă crucială care afectează popoare întregi.
Şi atât mie, cât şi membrilor consiliului fundaţiei ni se
pare că, la modul general, calitatea dialogului public se
diminuează direct proporţional cu importanţa şi numă
rul acestor teme critice care ne solicită atenţia.
Încercând să evidenţieze cele mai importante aspecte ale
dialogului global în momente decisive, dezbaterile noas
tre înfăţişează ideile şi opiniile unora dintre cei mai stră
luciţi gânditori. ai lumii, fapt care înlesneşte cunoaşterea
şi reuşeşte să cristalizeze interesul public, ajutând în cele
din urmă la soluţionarea unora dintre provocările care îi
stau în faţă omenirii.
Am învăţat de-a lungul vieţii - şi sunt sigur că mulţi
dintre voi împărtăşesc această viziune - că provocările
scot la iveală tot ce-i mai bun din oameni. Veţi fi de acord,
8 URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
sper eu, că participanţii la aceste dezbateri nu numai că se

provoacă unul pe altul, dar ne incită pe fiecare dintre noi
să reflectăm limpede şi· -raţioilal la problemele de o însem
nătate majoră cu care se confruntă lumea în ziua de azi.
PETER MUNK
Iniţiatorul Fundaţiei Aurea
Toronto, Ontario
Introducere de Rudyard Griffiths
Urmează cele mai bune zile ale omenirii? a marcat o în

depărtare de tematica dezbaterilor noastre tradiţionale.
Timp de aproape un deceniu, Dezbaterile Munk, desfă
şurate bianual, s-au axat în primul rând pe aspecte geo
politice, sociale, economice sau tehnologice concrete, la
ordinea zilei. Aşadar, de ce am decis. subit ca, în toamna
anului 2015, conferinţa noastră să aibă mai degrabă o
tentă filozofică? Deoarece nutrim convingerea fermă că
multe dintre dezbaterile importante pe care le purtăm
astăzi în societate sunt învăluite în eterna dilemă umană
a progresului - sau a regresului - nostru, ca specie.
Mulţi comentatori privesc dezordinea caracteristică eve
nimentelor mondiale actuale şi semnalează un declin lent,
dar constant, al ordinii bazate pe reguli şi al progresului
economic care au definit jumătatea de secol ce a precedat
Al Doilea Război Mondial. Dimpotrivă, alţii consideră că
distribuţia puterii naţiunilor către actori nonstatali, cum
ar fi organizaţiile neguvernamentale, alianţele şi instituţi
ile globale - susţinute din plin de comunicarea instanta
nee, de pe reţelele de socializare răspândite pretutindeni -,
vesteşte începutul unei noi ere a păcii şi a prosperităţii.
Susţinătorii unei „a doua revoluţii tehnologice" prevăd un
viitor cu un nivel de trai în creştere, cu domenii noi de
colaborare şi exprimare, atât individuală, cât şi colectivă,

precum şi o planetă mai curată. Asta în vreme ce oponen
ţii lor denunţă modul în ·c-are tehnologiile tot mai perfor
mante sporesc inegalitatea socială şi economică, dându-i
statului puterea de a încălca viaţa privată a cetăţenilor şi
totodată de a distrage omenirea de la munca grea, dar
extrem de necesară unei vieţi durabile pe Pământ.
Rezumând, pentru jumătate ·dintre noi, oricare ar fi pro
blema sau provocarea în discuţie, paharul e pe jumătate
gol. Pentru cealaltă jumătate, paharul e pe jumătate plin.
Cu alte cuvinte, suntem fie optimişti, fie pesimişti în legă
tură cu starea şi viitorul vieţii noastre, al societăţii în care
trăim şi al condiţiei umane, în general.
Dezbaterea Munk referitoare la progres din toamna anului
2015 a reprezentat un efort conştient de a le provoca pe cele
peste 3 OOO de persoane care au umplut până la, refuz Roy
Thomson Hall din Toronto să aleagă o „tabără", o dată pentru
totdeauna, în această dilemă a epocii moderne. Astfel că am
intitulat dezbaterea: Urmează cele mai bune zile ale omenirii?
Înaintea începerii evenimentului, publicul a fost rugat să
răspundă la întrebarea de mai sus. După o oră şi jumă
tate, la sfârşitul înfruntării de idei, oamenii din sală au
fost întrebaţi din nou. Stimulatoare şi extrem de antre
nantă, dezbaterea care vi se va dezvălui în următoarele
pagini a izbutit să schimbe numeroase păreri. Pentru a
afla dacă „paharul colectiv al omenirii" este într-adevăr
pe jumătate gol sau pe jumătate plin, citiţi mai departe.
Vă garantez că această dezbatere aprinsă vă va ţine cu su
fletul la gură până la ultimul cuvânt.
RUDYARD GRIFFIT HS
Preşedintele Dezbaterilor Munk,
Toronto, noiemprie 2016
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE
ALE OMENIRII?
Pro: Steven Pinker şi Matt Ridley
Contra: Alain de Botton şi Malcolm Gladwell
6 noiembrie 2015
Toronto, Ontario
Urmează cele mai bune zile
ale omenirii?
Rudyard Griffiths: Bună seara, doamnelor şi domnilor!

Numele meu este Rudyard Griffiths şi sunt preşedintele
Dezbaterilor Munk. Vă asigur că oportunitatea de a fi
moderatorul confruntării din această seară mă bucură
enorm şi mă onorează în cel mai înalt grad.
Aş dori să încep prin a saluta publicul de televiziune din
America de Nord care acordă atenţie dezbaterii noastre,
vizionând CPAC, canalul de politici publice al Canadei,
ori omologul său din Statele Uµite, C-SPAN. Salutări
călduroase, de asemenea, celor care ne urmăresc online
chiar acum pe www.munkdebates.com. Ne bucurăm să
vă avem alături, fie şi virtual, la evenimentul de astăzi. Nu
în cele din urmă; vă salut pe voi, cei peste 3 000 de spec
tatori care aţi venit la Roy Thomson Hali pentru o nouă
dezbatere Munk, la doar câteva săptămâni după aprinsele
confruntări electorale federale canadiene. Este extraordi
nar să avem un public atât de numeros în seara aceasta!
Vă mulţumim!
Astăzi, ne vom abate puţin de la temele noastre clasice. Nu
vom vorbi strict despre probleme geopolitice sau culturale.
În schimb, vom medita mai mult, vom gândi la o scară mai

mare. În seara aceasta vom reflecta asupra naturii societă
ţii noastre, a convingeri!� ei cele mai profunde - totul, în
contextul întrebării pe care v-am adresat-o: ,,Progresează
oare omenirea? Viitorul nostru va fi unul luminos?"
Pentru a reflecta asupra acestei mari întrebări, continuând
o dezbatere dezlănţuită în societatea noastră, în_civiliza
ţia noastră, de peste două secole, am invitat la Toronto
patru personalităţi de marcă - oameni din rândul celor
mai ascuţite minţi din lume, cei mai străluciţi gânditori
din domeniile lor.
· Dar, înainte de a ajunge la prezentarea oaspeţilor, ţin
să subliniez că niciuna dintre dezbateri nu ar fi posibilă
fără generozitatea, sprijinul şi viziunea gazdelor noastre
din această seară. Să îi aplaudăm împreună pe Peter şi
Melanie Munk, precum şi pe membrii Fundaţiei Aurea -
o merită cu prisosinţă. Vă mulţumim din suflet!
Iar acum, să-i poftim pe scenă pe invitaţii noştri de astăzi
şi să începem dezbaterea pe marginea temei enunţate:
„Urmează cele mai bune zile ale omenirii?" Vă rog să-l
întâmpinaţi cum se cuvine pe cel care va face parte din
echipa „Pro", pionierul în ştiinţe cognitive originar din
Montreal, scriitorul şi cercetătorul de renume mondial
Steven Pinker.
Coechipierul lui Steven este membru al Camerei Lorzilor
din Marea Britanie. E un jurnalist reputat, colaborator al
ziarului Times din Londra, precum şi autorul mai multor
cărţi devenite bestselleruri internaţionale, care îmbină
idei sclipitoare despre. evoluţie şi ideologie, despre istorie
şi ştiinţă. Desigur, îl cunoaşteţi cu toţii pe Matt Ridley.
Bun venit alături de noi, Matt!
Ei bine, o echipă strălucită de invitaţi merită oponenţi pe
măsură. Vă rog să îl întâmpinaţi cu aplauzele voastre pe
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY 15
renumitul scriitor stabilit în Marea Britanie, om de radio

şi gânditor, unul dintre filozofii de vârf ai generaţiei sale,
Alain de Botton.
Partenerul de dezbateri al lui Alain va fi un foarte apre
ciat editorialist, pe care îl citim cu mult interes în New
Yorker. Sunt convins că aţi parcurs de asemenea volumele
sale - din câte ştiu, au fost tipărite în peste zece milioane
de exemplare. Doamnelor şi domnilor, de îndată va urca
pe scenă canadianul Malcolm Gladwell!
Iar acum, să verificăm rapid dacă avem la îndemână toate
lucrurile necesare confruntării. În primul rând, adora
bilul nostru cronometru, extrem de util pentru ca invita
ţii noştri să rămână agili şi să aibă o dezbatere echitabilă.
Pe aceia dintre dumneavoastră care se află pentru prima
dată la Dezbaterile Munk îi rog ca, atunci când văd că
acest cronometru ajunge la zero, să mi se alăture cu aplau
zele lor, fapt ce îi va atenţiona pe vorbitori că timpul alocat
fiecăruia s-a scurs.
În continuare, aş vrea să trec în revistă rezultatele sonda
jului din debutul evenimentului nostru. Voi, cei 3 OOO de
spectatori prezenţi în această sală_, aţi fost rugaţi să votaţi
pro sau contra la întrebarea zilei: ,,Urmează cele mai bune
zile ale omenirii?" Rezultatele mi se par interesante: 71%
dintre voi au răspuns afirmativ, în vreme ce 29% s-au
arătat pesimişti. Aşadar, pentru grupul reprezentat de au
dienţă, paharul este plin în proporţie de peste două treimi.
Dar, după cum bine ştim, opiniile sunt adeseori fluide.
Prin urmare, v-am întrebat mai apoi: ,,În funcţie de ceea
ce auziţi în seara aceasta, _sunteţi dispuşi să vă schimbaţi
votul după următoarea oră şi jumătate?" Ei bine, 90%
dintre voi - da, e· un procent considerabil! - s-au arătat
deschişi la schimbare. Doar 10% au rămas neclintiţi pe
poziţii. Asta mă îndreptăţeşte să cred că vom avea parte

de o dezbatere aşteptată c� viu interes. Cu siguranţă, va fi
una aprinsă! Responsabili-tatea le revine iluştrilor noştri
invitaţi, cărora le voi da imediat cuvântul.
Acestea fiind spuse, declar deschisă dezbaterea serii.
Microfonul va merge mai întâi la echipa „Pro", conform
obiceiului. Stimate Steven Pinker, cele opt minute care îţi
sunt alocate încep chiar acum!
Steven Pinker: Dragii mei canadieni, dragi cetăţeni ai
lumii, am de gând să vă conving că zilele de aur ale ome
nirii se întrevăd cu adevărat la_ orizont! Da, am spus „să vă
conving" - exact asta intenţionez!
Adepţii declinismului v<;>rbesc despre o credinţă în plină
evoluţie, însă.aici nimic nu are de-a face cu vreo credinţă.
Modul în care înţelegem condiţia umană nu trebuie să fie
întemeiat pe mitul căderii din Eden sau pe cel al ridicării
spre Utopie, nici pe genele care determină temperamente
solare sau ursuze, nici pe dimineţile când ne. trezim cu
faţa la cearşaf.
Şi nu trebuie să fie bazat nici pe ştirile din presă. Jurnaliştii
scriu despre avioane care se prăbuşesc, nu despre avioane
care decolează. Atât timp cât lucrurile rele nu dispar cu
totul de pe Pământ, vor rămâne întotdeauna suficiente
pentru a umple paginile ziarelor. Iar oamenii vor fi încli
naţi să creadă, aşa cum fac de veacuri, că lumea întreagă se
prăbuşeşte.
Singura modalitate de a înţelege soarta lumii este prin
apelul la fapte şi la cifre, luând în considerare incidenţa
aspectelor pozitive şi a celor negative în decursul timpu
lui - nu doar în ţinuturi fermecătoare precum Canada,
ci în întreaga lume -, pentru a vedea în ce direcţie se
îndreaptă lucrurile şi a identifica forţele care le pun în
mişcare. Permiteţi-mi să exemplific enumerând doar zece

dintre lucrurile bune din prezent.
Mai întâi, viaţa însăşi. Acum un secol şi jumătate, spe
ranţa de viaţă a oamenilor era de 3 0 de ani. Astăzi, a ajuns
la 70 - şi nu dă semne de scădere, ba chiar dimpotrivă.
În al doilea rând, sănătatea. Căutaţi variola şi pesta bovi
nă pe Wikipedia. Definiţiile sunt la timpul trecut - de pil
dă, ,,variola a fost o boală" -, ceea ce indică faptul că două
dintre cele mai mari pericole pentru existenţa umană
au fost eradicate definitiv. Acelaşi lucru va fi adevărat în
curând pentru poliomielită şi viermele de Guineea, iar
în prezent deja decimăm o mulţime de paraziţi şi avem
rezultate tot mai bune în lupta cu malaria, rujeola, rube
ola, sifilisul.
În al treilea rând, prosperitatea. Acum două secole, 85%
din populaţia lumii trăia în sărăcie extremă. În ziua de
azi, procentul este mai mic de zece. Şi, conform progno
zei Organizaţiei Naţiunilor Unite, cifra ar putea ajunge la
zero până în 2030. Pe oricare continent, oamenii lucrează
mai puţine ore şi îşi pot permite mai multe alimente,
haine, sisteme de iluminat, călătorii, apeluri telefonice,
informaţii şi. . . bere.
În al patrulea rând, pacea în lume. Cea mai distructivă
activitate umană, războiul dintre naţiunile puternice,
este de-acum desuetă. Ţările dezvoltate nu au mai purtat
lupte majore de 70 de ani; marile puteri, de 60. Ce-i drept,
războaiele civile nu au dispărut, dar sunt mai puţin dis
tructive decât cele interstatale, iar numărul lor a scăzut.
Insigna de pe reverul meu e un suvenir dintr-o călăto
rie pe care am făcut-o la începutul acestei săptămâni în
Columbia, unde tocmai se încheie ultima conflagraţie din
emisfera vestică.
La nivel global, rata anuală a deceselor pricinuite de răz

boaie a scăzut: de la 300 _din 100 OOO de oameni în timpul
celui de Al Doilea Răzbe,1 Mondial la 22 în anii '50, la 9
în anii 1970, la 5 în anii '80, la 1,5 în ,anii '90 şi la 0,2 în
anii 2000. Până şi terifiantul război civil din Siria a adus
cifrele înapoi doar până la nivelul la care erau în 2000.
La punctul ·al cincilea mă refer la siguranţă. Ratele crimi
nalităţii violente scad, în numeroase locuri, într-un ritm
extrem de rapid. Cei mai competenţi criminalişti ai lumii
au calculat că, în următorii 3 0 de ani, procentul omucide
rilor la nivel global se va înjumătăţi.
În al şaselea rând, libertatea. În pofida privaţiunilor din
anumite ţări, indicele care măsoară democraţia nu a mai
fost niciodată aşa de ridicat pe plan mondial. Mai mult de
60% din populaţia lumii trăieşte astăzi în societăţi des
chise - este cel mai mare procent din toate timpurile.
La punctul al şaptelea, nivelul cunoştinţelor. În anul 1820,
numai 17% dintre cetăţeni aveau o educaţie de bază. În
zilele noastre, s-a ajuns la 82%, iar procentul se îndreaptă
rapid către 100.
În al optulea rând, drepturile omului. Campaniile desfă
şurate la nivel mondial au vizat exploatarea copiilor prin
muncă, pedeapsa capitală, traficul de carne vie, violenţa
împotriva femeilor, mutilarea genitală a femeilor şi incri
minarea homosexualităţii. Fiecare dintre acestea a fost
deschizătoare de drumuri. Iar dacă ne ghidăm după cele
petrecute în istorie, astfel de obiceiuri barbare vor dispă
rea, aşa cum s-a întâmplat cu sacrificiile omeneşti în nu
mele religiei, canibalismul, infanticidul, sclavia, arderea
pe rug sub acuzaţia de erezie, execuţiile prin tortură, mun
ca silnică, duelurile, haremurile, eunucii, spectacolele cu
ciudaţi\ legarea picioarelor2 sau, până spre zilele noastre,

nebunescul obicei al huliganilor din hochei3 .
În al nouălea rând, egalitatea sexelor. Datele globale arată
că femeile de astăzi sunt mai bine educate, se căsătoresc
mai târziu, câştigă mai mult şi ocupă adesea poziţii care le
conferă putere şi influenţă.
Iată-ne ajunşi la ultimul aspect: inteligenţa. În toate ţările,
IQ-ul populaţiei creşte cu trei puncte în fiecare deceniu.
Mergând mai departe, care ar putea fi răspunsul pesimis
tului la toate aceste veşti deprimant de bune pentru el?
„Aveţi puţintică răbdare. Dintr-un moment într-altul, o
nouă catastrofă va opri acest progres sau îl va împinge în
sens invers." Dar, cu potenţiala excepţie a războiului, nici
unul dintre indicatorii enumeraţi nu e supus, aşa cum se
întâmplă la Bursă, la bule speculative haotice şi crize eco
nomice. Fiecare este gradual şi cumulativ. Iar la nivel co
lectiv, se formează şi se sprijină unul pe altul. O lume mai
bogată îşi poate permite să păstreze mediul înconjurător
mai curat, să-i ţină sub control pe infractori, să-şi înveţe
carte cetăţenii şi să-i vindece de boli. O lume mai educată
şi influenţată mai mult de către femei va tolera mai puţin
autocraţia şi nu va mai fi aşa de înclinată să înceapă răz
boaie prosteşti. Progresele tehnologice care au determinat
acest avans vor continua într-un ritm accelerat. Legea lui
1 În original, freak show - spectacole de circ în care apăreau per

soane cu anomalii fizice rare, curioase. (N. trad. )
2 În original, foot binding - obicei chinezesc străvechi prin care
degetele de la picioarele fetiţelor, în afară de cele mari, erau rupte
şi legate sub tălpi. (N. trad.)
3 În original, goon in hockey - un jucător . de hochei desemnat să
blocheze echipa adversă, făcând un joc murdar, extrem de agresiv.
(N. trad.)
Moore4 rămâne valabilă, iar genomica, neuroştiinţele, in

teligenţa artificială şi politicile bazate pe dovezi de netă
găduit sunt în plină asce:Miune.
Dar ce părere aveţi despre distopiile de tip SF? Multe
dintre ele, cum ar fi revoluţia cyborgilor ori acapararea
lumii de către nanoboţi, sunt cu totul fanteziste şi vor lua
calea erorii Y2K5 şi a altor prostii tehnopanicarde.
Grave ar putea fi alte două ameninţări, dar şi pentru ele
se pot găsi soluţii viabile. În ciuda profeţiilor legate de un
al treilea război mondial termonuclear şi de terorismul
nuclear în stil hollywoodian, amintiţi-vă că nicio armă de
acest tip nu a mai fost folosită după Nagasaki. Războiul
Rece s-a încheiat. De asemenea, 16 state au renunţat la
programele lor privind înarmarea nucleară, iar din acest
an li s-a alăturat chiar şi Iranul. Numărul de arme nucle
are a scăzut cu peste 80%. Şi un acord global, încheiat în
2010, a blocat accesul la rachete nucleare şi la materiale
fisionabile. Mai mult, lumea nu poate decât să-şi extindă
tendinţa din aceşti 70 de ani în următoarele câteva de
cenii, întrucât un program pentru eliminarea treptată a
tuturor armelor nucleare a fost aprobat, în principiu, de
către liderii mondiali importanţi, inclusiv de către cei din
Rusia şi din Statele Unite ale Americii.
Cealaltă ameninţare e reprezentată de schimbarea cli
matică. Aceasta ar putea fi cea mai dificilă problemă a
4 Legea descrie o tendinţă pe termen lung în istoria maşinilor de

calcul: numărul de tranzistori care pot fi plasaţi pe un circuit inte
grat se dublează la fiecare doi ani. (N. red.)
5 În original, Y2K bug, cunoscut şi ca virusul informatic al anului
2000 sau ca eroarea mileniului, a stârnit panică în 1999, când s-a
spus că această problemă de programare a computerelor va avea loc
la trecerea dintre ani, în noaptea de 31 decembrie 1 999/1 ianuarie
2000. (N. trad.)
umanităţii, dar economiştii sunt de părere că se poate re

zolva:O taxă globală pe emisiile de carbon ar încuraja mi
liarde de oameni să facă economii, să inoveze şi să treacă
la surse de energie nepoluante. Totodată, progresul cerce
tării şi dezvoltării energiei regenerabile, a energiei nucle
are de a patra generaţie şi captarea carbonului ar reduce
substanţial costurile. Oare va ignora omenirea, aflată în
pragul sinuciderii, aceste soluţii? Ei bine, iată trei titluri
din revista Time - toate, numai din ultima lună: ,,China
arată că tratează cu maximă seriozitate schimbările cli
matice"; ,,Walmart, McDonald's şi alte 79 de mari com
panii se angajează să lupte împotriva încălzirii globale";
şi „Refuzul americanilor de a admite problema încălzirii
globale a atins o scădere-record".
Desigur, o lume mai bună nu este o lume perfectă. Ca
un susţinător vehement al ideii naturii omeneşti, sunt de
părere că în copacul · fragil şi contorsionat al umanităţii
nu poate creşte ceva perfect. Pentru a o parafraza pe cu
noscuta cântăreaţă canadiană Joni Mitchell6 , aş spune:
,,Nu suntem praf de stele, nu suntem de aur şi cu sigu
ranţă nu ne vom întoarce în Paradis." În viitor - cu toate
că eu îl văd ca pe unul măreţ -, cred că vom avea inclusiv
boală şi sărăcie; vom avea terorism şi opresiune, război
şi crime violente. Însă aceste flageluri vor fi considerabil
mai puţine, ceea ce înseamnă că miliarde de oameni vor
trăi mai bine decât în prezent. Asta, vă reamintesc, este
ideea-fanion a dezbaterii din această seară. Mulţumesc!
Rudyard Griffiths: Doamnelor şi domnilor, vă voi reţine
atenţia doar două secunde. Steven, ne-ai oferit un început
impresionant al dezbaterii din seara aceasta. . Acum este
6 Steven Pinker face referire la versurile melodiei „Woodstock", lan

sată în 1970 pe albumul Ladies of the Canyon. (N. red.)
rândul echipei adverse. Stimate Alain de Botton, decla

raţia de deschidere, te r_og.
Alain de Botton: Mulţumesc foarte mult. Dacă am fi
optimişti, cum sunt iluştrii noştri prieteni din echipa ad
versă, ar trebui să detaliem şi să distilăm temele abordate
de Steven. Aş dori să ne concentrăm asupra a patru mari
zone în care optimiştii consideră că vom înregistra cele
mai importante progrese.
În primul rând, ei cred în biruinţa cunoaşterii în faţa igno
ranţei. Un mare flagel în vremurile noastre, ignoranţa va
fi eradicată graţie luminii oferite de raţiune. Iată marea
speranţă a optimiştilor. De asemenea, ei sunt de păre�e că
relele crunte provocate de sărăcia care ne-a însoţit extrem
de multă vreme vor fi date deoparte ca urmare a dezvol
tării economiei mondiale.
Al treilea aspect adus în discuţie se referă la război.
Conflagraţiile vor fi înlăturate de domnia legii şi de creş
terea monopolizării puterii de către statele dispuse să
respecte reglementările internaţionale. Şi, în sfârşit, ei
apreciază că bolile vor fi eradicate prin minunatul „in
strument" numit medicină.
Aşadar, cu aceste patru probleme - ignoranţa, sărăcia,
războiul şi boala - ţinute sub control, vom ajunge să trăim
pe un soi de insulă paradiziacă, pe care, susţin prietenii
noştri optimişti, deja o putem întrezări la orizont.
Am o singură obiecţie majoră - iar aici discursul meu
va avea o tentă autobiografică. Sunt elv�ţian şi am petre
cut destul de mult timp în ţara natală. Fapt este că, în
tr-adevăr, Elveţia a rezolvat toate aceste probleme. Are
un sistem educaţional fantastic. Salariul mediu a depăşit
echivalentul a 50 OOO de dolari pe an. În ţară este pace
de multe veacuri, încă de la Tratatul de la Westfalia din
1648. Despre starea spitalelor se poate vorbi de asemenea
la superlativ. Şi, cu toate acestea, Elveţia nu este Paradisul.

Există şi acolo nenumărate probleme. Chiar dacă le-aş
putea descrie ca fiind unele minore, totuşi nu se poate
glumi în legătură cu ele. Fiindcă sunt probleme reale.
Poate că ţări precum Swaziland, Botswana sau Liberia ar
ajunge la nivelul Elveţiei peste vreo 500 de ani. . . Dar vestea
proastă, doamnelor şi domnilor, este că Elveţia nu e nicide
cum perfectă. Şi din acest motiv mă văd nevoit să renunţ la
tonul optimist adoptat în debutul discuţiei din această seară.
De ce Elveţia şi ţările asemenea ei nu sunt perfecte? Păi,
mai întâi pentru că imbecilitatea nu a fost diminată de
raţiune. Marea promisiune a Iluminismului a constat în
aceea că, dacă le vei spune oamenilor ce e bine să facă, ei
chiar o vor face, şi că răul e rezultatul ignoranţei. Nu este.
Imbecilitatea dă dovadă de mai multă încăpăţânare decât
ignoranţa. Apoi, sărăcia nu se eradichează prin creşterea
produsului intern brut, căci există milionari şi miliardari
care simt că nu au destul - iată adevărata definiţie a să
răciei: sentimentul că nu deţii suficiente bunuri. Şi, din
păcate, acest sentiment creşte şi e prezent la orice nivel al
venitului. Iar războiul nu este arma supremă a răutăţii, a
violenţei, a cruzimii. Astfel de lucruri abominabile conti
nuă să se manifeste în societate, chiar dacă oamenii nu se
înjunghie între ei până la moarte.
Şi, în fine, cu toate că în Elveţia nu există variolă sau viermi
de Guineea, oamenii încă se sting, uneori prematur, în
ciuda progreselor minunate ale medicinei. Moartea nu a
fost eradicată. Iar din câte ştiu eu, chiar dacă străluciţii
mei prieteni au o altă opinie, nu se întrevede la orizont
niciun tratament pentru moarte. Acestea sunt problemele
reale cu care ne confruntăm.
Acum, cineva ar putea spune că maşinăriile, tehnologia,
internetul şi iPhone-ul, laolaltă, ar fi în stare, la o adică,
să ne ajute să producem o creatură extrem de înţeleaptă,

nemaipomenit de bună şi, pe deasupra, nemuritoare. Poate
că o vom face, dar acea „persoană" nu va fi o fiinţă ome
nească. Homo sapiens reprezintă o specie diferită. Nu vom
putea niciodată să evoluăm, să evadăm din aceste blocaje
pe care vi le-am descris. Cred că în partea de sus a măduvei
spinării avem ceea ce îmi place să numesc nuca defectu
oasă. Un creier cât o nucă, având porniri distructive, care e
imun la anumite tipuri de educaţie şi care, în multe situaţii,
se opune vehement încercărilor de a fi de ajutor.
Sunt de părere, doamnelor şi domnilor, că trebuie să ne
îndreptăm spre un alt fel de filozofie, unul care ne va
servi mult mai bine. Eu numesc această filozofie „realism
pesimist". E o contracarare a atitudinii exaltate pe care
o întâlniţi în ştiinţele moderne, in afacerile moderne, în
lumea modernă, care din diverse motive încearcă perma
nent să ne facă să privim lucrurile cu mai multă voioşie
decât ar fi normal.
Exaltarea de acest tip este periculoasă şi crudă. Gândiţi-vă
la modul cum s-ar aplica în cadrul relaţiilor interumane.
Imaginaţi-vă că o persoană ar spune: ,,Sunt perfectă, mă
perfecţionez în continuare şi aş vrea să-mi găsesc pe cineva
care este perfect şi dornic să devină tot mai perfect." Lăsând
deoparte exprimarea în sine, relaţia cu pricina ar fi dezas
truoasă de la bun început. Iertarea, tandreţea şi simpatia se
bazează pe acceptarea imperfecţiunii noastre fundamen
tale. Suntem creaturi defectuoase şi trebuie să fim conşti
enţi de lipsurile noastre pentru a fi cu adevărat oameni.
Sincer vorbind, există ceva înspăimântător în legătură
cu perfecţionismul. Ne enervăm de fiecare dată când
credem că ni se făgăduieşte paradisul şi, în schimb, avem
parte de ambuteiaje în trafic, de chei pierdute, de o relaţie
dezamăgitoare, de o slujbă nicidecum ideală. Devenim

furioşi - iar sentimentul că lucrurile ni se cuvin se în
toarce împotriva noastră. Acesta este pericolul epocii în
care trăim. Încetăm să apreciem lucrurile atunci când
credem că viaţa ar trebui să fie perfectă şi că putem face
astfel încât toate problemele să dispară.
De ce le plac florile oamenilor în vârstă? Le plac fiindcă
sunt atât de conştienţi de imperfecţiunile vieţii, încât îşi
doresc să ia o pauză ca să aprecieze mici mostre de perfec
ţiune, cum ar fi florile. Noi nu facem asta. Dacă avem în
minte o poveste măreaţă despre perfecţiunea speciei, nu
ne vom opri niciodată ca să admirăm lucrurile mărunte.
În sfârşit, vreau să vă vorbesc o clipă despre importanţa
umorului. Umorul se naşte din discrepanţa dintre speran
ţele noastre şi realitatea înconjurătoare. Iar cei care ştiu să
râdă sunt şi cei care ştiu să dea dovadă de empatie în faţa
speranţelor eşuate, a visurilor eşuate. Cu siguranţă că toţi
vom avea astfel de dezamăgiri la un moment dat în viaţă . . .
În opinia mea, multe dintre acţiunile nocive din isto
rie s-au ivit din minţile acelora care credeau în perfec
ţionism - oameni de ştiinţă, politicieni şi alţii care şi-au
închipuit că ar putea îndrepta lucrurile odată pentru
totdeauna. Aceasta este o filozofie de viaţă incredibil de
periculoasă. Perfecţioniştii sunt cei care ruinează şi dis
trug lumea. Adevăratul progres al omenirii este adesea
rezultatul muncii unor oameni mult mai modeşti, care îşi
acceptă propriile defecte, ca şi pe ale celorlalţi, şi care nu
încearcă să clădească paradisul pe Pământ.
Creştinismul - iar acum vă vorbesc în calitatea mea de
membru al unei străvechi familii evreieşti - a insistat,
într-o manieră foarte înţeleaptă, asupra ideii că suntem cu
toţii plăpânzi şi imperfecţi. Aceasta mi se pare o fundaţie pe
care se poate construi. Este un punct de pornire conserva

tor şi clasic (şi nu mă reft�r aici la semnificaţia din politică),
aflat, după părerea meaţ"la baza înţelepciunii. În ultimă
instanţă, această dezbatere, deşi pare a se învârti în jurul
ştiinţei - şi sunt sigur că există în sală multe persoane care
au tangenţă cu ştiinţa -, este de fapt despre înţelepciune şi
despre filozofia înţelepciunii pe care aţi dori să o adoptaţi
în propria viaţă. În spatele teoriilor echipei adverse se as
cunde o filozofie extrem de fragilă, poate chiar intolerantă
şi crudă. Eu nu o consider viabilă. Doar cu umor, omenie,
blândeţe şi iertare putem ajunge la un nivel de asumare în
care noi, deşi avem creierul cât o nucă, să ne înţelegem per
fect pe noi înşine, precum şi lumea în care trăim.
Ar fi de dorit să nu ne purtăm aspru cu noi înşine, ci să
fim înţelegători şi foarte modeşti. Pe această modestie mă
bazez atunci când îmi reafirm credinţa fermă că trebuie
să respingeţi propunerea reprezentată de întrebarea aces
tei seri! Vă mulţumesc.
Rudyard Griffiths: Iată că spiritele se încing în dezbate
rea noastră! În continuare, îl invit pe Matt Ridley să sus
ţină punctul de vedere al echipei „Pro".
Matt Ridley: Dragii mei, ce păcat că nu putem supune la
vot cine preferă britanicii pleşuvi în detrimentul canadi
enilor cu părul creţ!
Woody Allen a spus odată: ,,Mai mult decât oricând în is
torie, omenirea se află la o răscruce de drumuri. O cărare
duce la disperare şi e lipsită de orice speranţă. Cealaltă
duce către extincţia totală. Să sperăm că vom avea inte
ligenţa de a alege corect." Cam acesta este felul în care
aproape toată lumea vorbeşte despre viitor. Mai ales pe
vremea adolescenţei mele, viitorul se înfăţişa extrem de
sumbru. Explozia demografică părea de neoprit, foametea
era inevitabilă, pesticidele ne umpleau de tumori can

ceroase, deşerturile se extindeau, rezervele· de petrol se
sfârşeau, pădurile tropicale erau sortite pieirii, iar ploaia
acidă, gripa aviară şi gaura din stratul de ozon urmau să
ne îmbolnăvească iremediabil. Spermatozoizii mei se tot
împuţinau, şi iarna nucleară se pregătea să ne radă pe toţi
de pe faţa Pământului.
Veţi spune, probabil, că exagerez. Ei bine, iată ce conclu
zii trăgea economistul Robert Heilbroner, autor de best
selleruri, în anul în care eu terminam şcoala: ,,Cred că
perspectivele omului sunt dureroase, dificile, poate chiar
disperate, iar speranţa pentru viitor pare că atârnă de un
fir de aţă."
Abia un deceniu sau două mai târziu, mi-am dat seama că
fiecare dintre aceste ameninţări a fost ori o alarmă falsă,
ori o supoziţie mult exagerată. Viitorul clamat ca îngro
zitor nu s-a dovedit a fi aşa de rău pe cât îmi spuseseră
cei maturi. Dimpotrivă, traiul s-a îmbunătăţit încontinuu
pentru majoritatea oamenilor.
În ultimii 50 de ani, durata vieţii a crescut cu cinci ore în
fiecare zi. Mortalitatea infantilă - marele indicator univer
sal al suferinţei - s-a diminuat cu două treimi în acelaşi
interval de timp. Apoi, mortalitatea cauzată de malarie
este în scădere cu un procent uimitor: 60% în 15 ani. Faţă
de anii '70, deversările de petrol în oceanul planetar s-au
redus cu 90%. Iar o jucărică de mărimea unei felii de pâine
vă permite să trimiteţi scrisori, să purtaţi conversaţii, să vă
uitaţi la filme, să vă orientaţi pe şosele, să faceţi poze şi să le
povestiţi sutelor de prieteni ce aţi înfulecat la micul dejun.
Iată, de fapt, ce se înrăutăţeşte: traficul şi rata obezită
ţii - ambele, probleme determinate de abundenţă. Un
lucru oarecum amuzant este că majoritatea progreselor se
produc gradual, astfel că nu ajung să fie nişte ştiri. Veştile

proaste sunt cele care tind să apară brusc. Accidentele
auto ajung la ştiri, nu sCaderea mortalităţii infantile. Şi,
după cum spune Steve, omul obişnuit devine, cu fiecare
an ce se scurge, mai bogat, mai sănătos, mai fericit, mai
inteligent, mai curat, mai bun, mai liber, mai în siguranţă,
mai paşnic şi. . . mai egal.
Mai egal? Da, cam aşa ceva! La nivel mondial, inegalitatea
este în descreştere accelerată. De ce? Pentru că oamenii
din ţările sărace se înavuţesc mai rapid decât oamenii din
ţările bogate. În prezent, Africa are parte de un miracol
economic, similar cu cel petrecut în Asia în urmă cu un
deceniu sau două. Mozambicul este cu 60% mai bogat pe
cap de locuitor decât în 2008� Economia Etiopiei creşte
cu aproximativ 10% pe an. După cel de Al Doilea Război
Mondial, economia mondială a înregistrat scădere doar
într-un singur an, mai precis în 2009, când s-a diminuat
cu mai puţin de un procent, înainte de a creşte cu 5% în
anul următor. Toate acestea ne arată că drumul spre pros
peritate e o adevărată autostradă de mare viteză.
Dar optimismul meu legat de viitor nu se bazează pe ex
trapolarea trecutului; se bazează pe motivul pentru care
aceste lucruri se întâmplă. Inovaţia, determinată de în
tâlnirea şi împerecherea ideilor pentru a da naştere altor
şi altor idei; este combustibilul care le alimentează. Şi,
departe de a rămâne fără combustibil, suntem abia la în
ceput. Există o infinitate de moduri de a recombina idei
pentru a crea altele noi. Şi nu mai trebuie să ne bazăm pe
statele din America de Nord şi din Europa pentru a ne
furniza inovaţii şi invenţii. Iar asta deoarece internetul a
accelerat ritmul în care oamenii pot comunica şi îşi pot
pune în practică proiectele.
Haideţi să luăm un exemplu: ţigările electronice. În ţara

mea, peste patru milioane de persoane au renunţat la ţi
garetele clasice, nocive, mulţumită lor. Se dovedeşte a fi
cel mai grozav ajutor pe care l-am avut vreodată pentru a
abandona tutunul. Sunt, probabil, la fel de sigure precum
cafeaua, şi au fost inventate de un chinez pe nume Hon
Lik, care a combinat un pic de chimie cu un pic de elec;
tronică. În ziua de azi, pretutindeni apar tot felul de in
venţii ce ne aduc o mulţime de beneficii.
Mă veţi întreba poate dacă nu cumva asemenea progrese
dăunează mediului înconjurător. Ei bine, nu, adeseori se
întâmplă chiar invers. Majoritatea indicatorilor de mediu
se îmbunătăţesc în numeroase ţări: mai multe păduri, mai
multe animale sălbatice, aer mai curat, apă mai curată.
Inclusiv rata de extincţie a speciilor a scăzut, în compa
raţie cu acum 100 de ani, în cazul animalelor despre care
ştim - anumite păsări şi mamifere aflate în pericol -, iar
asta datorită eforturilor activiştilor de mediu. Şi cu cât
ţările sunt mai bogate, cu atât mediul înconjurător este
mai probabil să prospere.
Dar cum rămâne cu demografia? Sporul natural al popu
laţiei la nivel mondial a scăzut la jumătate în timpul vieţii
mele, de la 2% la 1%, ceea ce mi se pare un fapt pozitiv. Şi
rata natalităţii este mai mică în prezent, mai cu seamă în
Africa. Populaţia lumii a crescut de patru ori în secolul
al XX-lea, dar în secolul al XXI-lea nici măcar nu se va
dubla. Potrivit estimărilor ONU, ea se va opri din creştere
până în anii 2080. Nu din cauza războaielor, a ciumei sau
a foametei, cum se temea pesimistul cleric Malthus7, ci
7 Thomas Robert Malthus ( 1766-1834), unul dintre primii econo

mişti politici, cunoscut pentru teoria sa legată de creşterea mult
mai rapidă a populaţiei în comparaţie cu cea a rezervelor de hrană.
(N. trad.)
datorită prosperităţii, datorită îmbunătăţirii educaţiei şi a

stării de sănătate. Iată un . fapt simplu, dar fascinant, legat
de demografie: când mai "mulţi copii supravieţuiesc, oa
menii îşi planifică familii mai mici. Odată cu încetinirea
sporului populaţiei şi dat fiind randamentul din ce în ce
mai înalt al exploataţiilor agricole, devine tot mai uşor să
hrănim lumea.
Astăzi, comparativ cu situaţia din urmă cu 50 de ani,
este nevoie de 68% mai puţin teren agricol pentru a
produce aceeaşi cantitate de hrană. Asta înseamnă mai
mult pământ disponibil pentru flora şi fauna spontane.
Cel puţin teoretic, poţi să hrăneşti întreaga lume dintr-o
fermă hidroponică de dimensiunea provinciei Ontario
şi să păstrezi restul pentru natura sălbatică. Şi planeta
devine mai curată, mai verde. Sateliţii au înregistrat cu
14% mai multă vegetaţie decât acum 3 0 de ani, în special
în zonele aride, cum ar fi regiunea Sahel din Africa.
Dar sunt eu oare asemenea celui care cade dintr-un zgâ
rie-nori şi, când ajunge în picaj prin dreptul etajului al
doilea, strigă: ,,Până acum totul e bine"? Nu, nu cred. . .
Probabil că veţi auzi în cursul acestei dezbateri expresia
„punct de cotitură". Vi se va spune că reprezentanţii ·gene
raţiei actuale o vor duce mai rău decât părinţii lor, că vor
muri mai tineri sau că vor asista la o deteriorare bruscă a
mediului. Ei bine, permiteţi-mi să vă spun eu ceva despre
punctele de cotitură. Fiecare generaţie are convingerea că
se află într-un astfel de punct, crezând că trecutul a fost
bun, iar viitorul va fi sumbru.
În 1830, Lordul Macaulay a afirmat: ,,În fiec�re epocă,
toată lumea ştie că până în acel moment au avut loc
îmbunătăţiri progresive, dar nimeni nu pare să se gân
dească la vreo îmbunătăţire pentru generaţiile următoare.
Nu putem avea dovezi absolute că toţi cei care cred că
societatea a ajuns într-un punct de cotitură se înşală şi că

zilele cele mai bune ale omenirii sunt de domeniul trecu
tului. Însă aşa au spus toţi cei de dinaintea noastră - şi
întotdeauna motivele s-au bazat doar pe aparenţe."
Filtrăm trecutul pentru amintiri fericite şi viitorul pentru
prognoze sumbre. Mi se pare o formă ciudată de narci
sism. Suntem îndemnaţi să credem că generaţia noastră
este una specială, adică exact cea în care apare punctul de
cotitură. Mi-e teamă că e un nonsens.
În încheierea micului meu discurs, aş dori să-l citez din
nou pe Macaulay: ,,În virtutea cărui principiu judecăm
lucrurile atunci când, deşi sesizăm în trecut numai pro
grese, ne aşteptăm ca în viitor totul să decadă?"
Rudyard Griffiths: Mulţumesc mult. Iar acum, stimate
Malcolm Gladwell, este momentul să susţii echipa.
Malcolm Gladwell: În timp ce-i ascultam pe cei doi ono
rabili preopinenţi dezbătând tema de astăzi, Steven Pinker
şi Matt Ridley, am simţit nevoia să propun un termen ele
gant pentru a-i descrie. Aş sugera să îi numim Pollyanna8 •
Şi din moment ce nu avem nicio femeie pe scenă - fapt
curios pentru anul 2015 -, mă gândeam să ne referim la
cei doi ca la domnul şi doamna Pollyanna. Vă voi lăsa să
vă puneţi imaginaţia la lucru pentru a vă da seama care ar
fi „el" şi care „ea". Deşi cred că simplul fapt de a le admira
podoaba capilară vă va da suficiente indicii. . .
În orice caz, în timp ce îi ascultam pe domnul şi doamna
Pollyanna, mintea mi-a rătăcit aiurea, aşa cum sunt sigur
că au păţit şi mulţi dintre voi. Am început să mă gândesc la
8 Pollyanna este titlul unei cărţi clasice pentru copii, scrisă de

Eleanor H. Porter în 19 13 . Numele personajului principal a deve
nit sinonim cu al unei persoane extrem de optimiste. (N. trad.)
toate scenariile posibile în care aş fi de acord cu ei. De pildă,

să presupunem că înlocuirµ câteva cuvinte în titlul dezbate
rii din această seară, astfel încât să sune astfel: ,,Urmează cele
mai bune zile ale domnilor Pinker şi Ridley?" Bineînţeles că
răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Domnul Ridley este
membru al Camerei Lorzilor, una dintre cele mai încân
tătoare sinecuri din istoria lumii occidentale. Iar domnul
Pinker îşi desfăşoară activitatea la Universitatea Harvard,
care ar putea fi replica americană a Camerei Lorzilor. Mi
se pare absolut evident că viitorul lor va fi unul minunat. Şi
sunt convins că nimeni nu poate contesta asta.
Sau, alegând alt exemplu, să presupunem că dezbatem
pe marginea temei: ,,Viitorul îi va surâde Canadei?" Şi la
această întrebare aş răspunde la fel: da, cu siguranţă că o
va face! Ţara dumneavoastră tocmai a avut o ascensiune
rapidă către o poziţie fruntaşă în leadershipul mondial.
Dar, din nefericire, nu toţi trăim în Canada. Eu trăiesc
în Statele Unite. E suficient să urmăriţi cinci minute
din dezbaterile prezidenţiale republicane pentru a vă da
seama că, pentru locuitorii de la sudul graniţei canadiene,
răspunsul nu poate fi nicidecum unul afirmativ.
Dar, lăsând gluma la o parte, poate că dacă această dez
batere ar fi ridicat problema: ,,Viitorul i-a surâs ome
nirii de-a lungul istoriei?", răspunsul ar fi fost categoric
,,da". Şi tocmai asta au demonstrat cei doi adversari ai
mei de astăzi. Ei au explicat elocvent că, dacă ne întoar
cem în trecut şi aruncăm o privire înainte, spre secolul
al XVII-lea, secolul al XVIII-lea, secolul al XIX-iea; spre
anii 1950 sau 1975, şi ajungem până în prezent, lucrurile
au urmat mereu o traiectorie ascendentă. Cu toţii suntem
de acord cu asta. Dar în dezbaterea noastră nu discutăm
despre trecut, nu-i aşa? Vorbim despre viitor. Despre lu
crurile care se îmbunătăţesc sau nu de acum înainte.
Ideea că viitorul va fi mereu mai bun mi se pare extrem

de naivă. Şi termenul îmbunătăţire îl consider impropriu.
Când privim spre viitor, ne confruntăm de fapt cu un
viitor diferit. Ce vreau să spun cu asta?
Recent, la o conferinţă, am discutat cu nişte oameni care
erau specialişti în siguranţa pe internet. M-au întrebat:
„De ce sunteţi îngrijorat? La ce vă gândiţi? " Iar eu le-am
răspuns: ,,În ultimul timp, am făcut faţă cu succes ame
ninţărilor zilnice minore care obişnuiau să provină din
lumea hackerilor - de genul puştiului din Bulgaria care
vrea să ne fure datele cardului bancar. Însă există mii de
ameninţări. Facem o treabă bună dacă reuşim să le ţinem
sub control. . . " Dar ce ne înspăimântă cu adevărat este
ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte ,, 11 septem
brie digital". Cineva, un stat sau un grup, intră fraudulos
în sistemul infrastructurii electrice din America de Nord
şi opreşte curentul pentru o săptămână. Sau un hacker
accesează simultan comenzile electronice ale câtorva mii
de maşini de pe Autostrada 4019 , pr-ovocând un blocaj
uriaş în trafic şi accidente în lanţ. Mă rog, acest lucru s-ar
putea să nu fie chiar substanţial diferit de modul în care
se petrec lucrurile în prezent acolo, pe 401, dar oricum ar
fi un fapt cel puţin şocant.
Acum vă voi da o serie de exemple luate la întâmplare.
Nu cu mult timp în urmă, citeam într-o revistă de ştiinţe
politice o lucrare despre impactul utilizării telefoanelor
mobile în Africa. În articol se arăta că introducerea lor pe
continent a avut un efect extraordinar asupra vieţii cetă
ţenilor obişnuiţi, permiţându-le să facă tot felul de lucruri
pe care nu le-ar fi putut face niciodată în trecut. Dar, în
9 Autostradă din Canada, considerată cea mai aglomerată şosea din

America de Nord, dacă nu chiar din întreaga lume. (N. red. )
acelaşi timp, introducerea telefoanelor mobile a facili

tat coordonarea şi executarea operaţiunilor militare ale
unor grupări teroriste precum Boko Haram şi ISIS [Statul
Islamic al Irakului şi Levantului], activitatea lor devenind
astfel mult mai eficientă.
De asemenea, în ultimii 25 sau 50 de ani, ne-am îmbu,
nătăţit considerabil abilitatea de a face faţă la ceea ce s-ar
putea numi crize climatice obişnuite. În ziua de azi nu ne
mai temem - nici eu, nici majoritatea oamenilor - de foa
mete, aşa cum ne-am fi temut în urmă cu două-trei de
cenii. Pericolul acestui tip de criză ecologică a fost redus
datorită creării unor culturi rezistente la boli sau la secetă
şi a unor tehnologii mult mai eficiente de desalinizare.
Nici experţii în problemele de climă nu sunt alarmaţi de
aceste situaţii. Însă au studiat recentul uragan care a lovit
Mexicul, unul dintre cele mc1i mari şi mai feroce înregis
trate vreodată, şi au afirmat: ,,Suntem preocupaţi de ten
dinţele de încălzire a oceanelor lumii şi ne îngrijorează
posibilitatea ca unul dintre aceste megauragane să ne dea
o lovitură cumplită, cum nu s-a mai pomenit." Motorul
puternic al activităţii umane este cel care ne permite să
creăm culturi rezistente la secetă şi boli, diminuând pe
ricolul foametei, dar e acelaşi care determină schimbările
climatice, atrăgând riscuri grave de cu totul altă natură.
Dar ce au în comun toate exemplele date? Ele ne arată că,
la nivel de societate, noi nu ne-am angajat în reducerea
riscului, ci în reconfigurarea lui. Nu trebuie să vă neliniş
tească o posibilă foamete la fiecare cinci ani, dar trebuie
să vă faceţi griji cu privire la un megauragan care poate
şterge de pe faţa Pământului un oraş precum Miami. Nu
trebuie să vă îngrijoraţi că un tip din România vă pira
tează cardul de credit, dar trebuie să vă temeţi că un stat
cum ar fi Coreea de Nord vă poate opri curentul electric
timp de două săptămâni. Iar faptul că ai un telefon mobil
în Africa presupune că viaţa ta este mult mai uşoară decât

acum cinci sau zece ani, dar şi că ameninţările grupărilor
teroriste au crescut şi s-au răspândit mai mult decât acum
cinci sau zece ani.
Oare ce înseamnă asta în ce-i priveşte pe prietenii noştri,
domnul şi doamna Pollyanna? Ei bine, înseamnă că tot
ce ne-au spus este adevărat. Aşa-i, nu ne-au minţit deloc!
Am stat acolo ascultându-i pe cei . doi, scuturând din cap
şi gândind: ,,Nu aţi fi putut vorbi mai sincer, mai realist şi
onest despre traiector�a tuturor acestor tendinţe diferite.
Însă, din păcate, aţi spus doar jumătate din poveste! " În
opinia mea, dezbaterea serii se referă de fapt la schimbarea
naturii riscurilor cu care ne confruntăm - şi, mai ales, la
gradul în care acest lucru ar trebui să ne sperie. Iar răs
punsul mi se pare evident: da, ar trebui să ne sperie!
Rudyard Griffiths: Excelente declaraţii de deschidere,
domnii mei! Iar acum, pentru a merge mai departe în
cadrul dezbaterii noastre, voi invita fiecare echipă să
combată argumentele taberei adverse. Mai întâi va avea
cuvântul echipa „Pro". Domnule Pinker, vă voi acorda
trei minute, timp care va fi atent cronometrat. Aşadar, să
auzim replica dumneavoastră la ceea ce Alain şi Malcolm
au spus până acum.
Steven Pinker: Voi începe cu răspunsul meu către Alain,
iar aici voi aborda două aspecte. În primul rând, am im
presia că Alain de Botton a confundat dezbaterile, ate
rizând la o alta. Nu-mi amintesc să fi fost invitat la o
dezbatere a cărei temă se referă la faptul că oamenii din
viitor vor fi nemuritori; nici nu s-a pus problema că pros
tia se va evapora de pe faţa Pământului; nici că nu ne vom
mai pierde în veci cheile de la maşină. Terna dezbaterii de
faţă nu este dacă în viitor vom trăi într-o lume perfectă, ci
dacă la orizont se întrevăd vremuri mai însorite.
În al doilea rând, aş vrea să-i adresez întrebarea: ,,Chiar

vorbeşti serios? " Susţii că ai fi dispus să te duci la un om
simplu din Cambodgia, S"ău Sudan, sau Bangladesh, sau
Afganistan şi să-i zici: ,,Ascultă, am fost şi eu în pielea ta.
Îţi faci sânge rău că ţi-a murit copilul sau soţia la naştere,
eşti plin de paraziţi, nu ai suficientă mâncare - dar, cre
de-mă, nu e mare brânză să trăieşti într-o ţară ca Elveţia.
Într-adevăr, copilul s-ar putea să nu-ţi moară în primul
an de viaţă, dar când va fi adolescent tot îşi va da ochii
peste cap când îl vei mustra puţin. Şi poate că nu trăieşti
sub ameninţarea războiului şi a genocidului, dar oame
nii tot vo� face comentarii răutăcioase. Şi poate că nu ţi-e
foame, dar uneori vei bea nişte vin un pic prea fructat."
Cred că miliarde· de indivizi de pe planetă ar răspunde
în cor: ,,Mulţumesc, însă aş prefera să mă conving singur
decât să te cred pe tine pe cuvânt! "
În ceea ce-l priveşte pe Malcolm Gladwell, este adevărat
că, fiind înzestrat cu o imaginaţie bogată, se poate gândi
la toate tipurile de catastrofe - nu avem nicio garanţie că
unele dintre scenariile de la Hollywood· nu se vor întâm
pla aievea sau că nişte hackeri nu vor opri curentul elec
tric. Pe de altă parte, există o mare diferenţă între fantezie
şi probabilitate. Există, de asemenea, o mare diferenţă
între un fapt neplăcut, precum furtul datelor de pe cardul
bancar, şi o catastrofă. Iar dacă ar .fi să alegem între ex
perţii mondiali în securitate informatică din toate ţările
industrializate de pe Pământ şi adolescenţii certaţi cu
legea din România ori Bulgaria, eu voi paria pe experţi. În
cele din urmă, dacă ar fi adevărat că telefoanele mobile au
cauzat la fel de mult rău ca problemele pe care le-au elimi
nat, ai observa că rata deceselor din conflictele armate. . .
Pot termina fraza?
Rudyard Griffiths: Vă vom permite să vă încheiaţi argu
mentaţia când vom trece la discuţia moderată. Regret, dar
cele trei minute alocate au expirat. Aici avem un regula

ment ca la armată! Matt, acum e rândul tău.
Matt Ridley: Domnul şi doamna Casandra10 v-au depă
nat cu pricepere cealaltă parte a poveştii. Acum, serios,
Malcolm, chiar vrei să credem că un blocaj al traficului
provocat de un puştan din Bulgaria este o catastrofă? Pe
mapamond sunt probleme mult mai serioase. Casandrele
v-au vorbit numai despre problemele ţărilor bogate din
lumea dezvoltată.
Dar hai să uităm preţ de câteva minute că putem rămâne
fără curent din pricina unui hacker bulgar. Există un mi
liard de persoane în lume care nu au încă acces la energie
electrică. Şi ştim bine că, atunci când oamenii au parte de
electricitate, ea le transformă viaţa. Ştim, de asemenea, că
singurele lucruri care îi împiedică pe oameni să obţină
putere sunt voinţa şi resursele, chestiuni de felul acesta.
Evident, astfel de probleme pot fi soluţionate - avem toate
motivele să credem asta.
Apoi, aşa cum tocmai începuse să spună Steve, dacă ar fi
fost adevărat că telefoanele mobile înlesnesc şi agravează
conflagraţiile, am fi văzut rezultatele în cifre. Ceea ce nu
se întâmplă. În schimb, accesul la telefonie îi oferă africa
nului de rând posibilitatea de a face operaţiuni bancare
pe celular, de a-şi adăuga datele personale într-un anunţ
pentru a obţine un loc de muncă, de a comunica relativ
ieftin cu prietenii - ceea ce aduce îmbunătăţiri extra
ordinare în viaţa lui de zi cu zi. Oamenii au pus la cale
războaie şi înainte de apariţia telefoanelor mobile, şi vor
putea face asta oricând.
10 Personaj din mitologia greacă; acest nume le e atribuit oamenilor

ale căror profeţii - cel mai adesea nefaste - sunt adevărate, dar nu
sunt crezute de nimeni. (N. trad.)
Alain, în ceea ce te priveşte, parcă te-am auzit definind

sărăcia ca pe un sentiment �l milionarului care crede că
nu are destul. Nu mi se pantdeloc că asta înseamnă! Eu
consider că e sărăcie atunci când oamenii nu-şi pot per
mite să se hrănească şi să supravieţuiască. Acesta e as
pectul care mă preocupă în cel mai înalt grad. Şi nu mă
uit înapoi, în trecut, aşa cum a susţinut Malcolm. Am
subliniat faptul că nu-mi bazez optimismul pe o astfel de
abordare, ci pe ceea ce ştim că putem face pentru a îmbu
nătăţi vieţile oamenilor - acei oameni care au nevoie cu
adevărat, nevoiaşii din ţările în curs de dezvoltare.
Această lume nu este perfectă, cu siguranţă. De unde şi
scopul optimismului. Voltaire l-a definit pe optimist ca
pe cineva care crede că lumea e deja perfectă. Acum,
semnificaţia termenului s-a schimbat. Înseamnă să crezi
că lumea nu este perfectă, dar să nutreşti dorinţa de a o
îmbunătăţi. Dacă asta înseamnă că atunci când mergem
în Elveţia nu suntem în stare să apreciem florile şi ne
pierdem simţul umorului, ei bine, poate că e un preţ care
merită plătit.
Rudyard Griffiths: Felicitări! Acum vom asculta contra
argumentele echipei adverse. Alain, tu eşti primul invitat
la microfon.
Alain de Botton: Soţii Pollyanna încearcă să ne inducă
senzaţia că abordarea lor este, într-un fel, uşor riscantă, dar
foarte modernă, subtilă şi interesantă. Este, de fapt, filozo
fia emfatică şi convenţional-optimistă a presei, a capitalis
mului, a ştiinţei. Adică mesajul pe care îl auziţi tot timpul,
oriunde v-aţi afla. Este noul iPhone, este noul dispozitiv
micuţ care vă va face viaţa mai bună. Suntem înconju,raţi
de voci precum cele ale domnului şi doamnei Pollyanna,
iar în vorbele lor nu sesizez nimic eminamente proaspăt
sau demn de interes. Ni s-a spus în nenumărate rânduri că
ne îndreptăm spre un viitor însorit, am tot auzit asta.
Ce-i drept, există câteva voci care se exprimă în ziare

precum The Guardian şi New York Times gata să afirme
că totul e sumbru, dar ele reprezintă o minoritate. Marea
portavoce le e oferită oamenilor care ne spun că viaţa va fi
perfectă. Acesta este, în parte, aspectul pe care îl combat
eu, deoarece cred că ilustrează o filozofie foarte pericu
loasă şi inumană. La începuturile civilizaţiei occidentale,
grecii antici au inventat o formă de teatru numită trage
die. Iar sc·opul tragediei a constat în a le reaminti oraşe
lor-stat vulnerabilitatea lor permanentă şi, prin urmare,
necesitatea unei modestii extreme în faţa necunoscutului.
Asta mă deranjează mult la domnul şi doamna Pollyanna:
aroganţa lor. Amândoi sunt oameni fermecători, dar ati
tudinea lor mi se pare de o aroganţă subtilă şi sfărâmi
cioasă, care cred că este, în cele din urmă, periculoasă
pentru noi. Ei adoptă o viziune de un materialism extrem
asupra speciei umane, de parcă singura preocupare pe
care o au este partea materială a vieţii. Acum, e foarte uşor
să spui: ,,Pe tipul ăsta nu-l interesează decât problemele
oamenilor bogaţi." Dar locuitorii de aici, din Canada,
trăiesc în lumea bogată. Există 22 de ţări care se califică
drept bogate. Şi am face bine să nu le uităm, fiindcă toţi
ceilalţi - oamenii de care ei sunt interesaţi - încearcă la
rândul lor să devină bogaţi. Aşadar, problemele lumii
bogate sunt adevăratele probleme pe care trebuie să le
cercetăm. Apoi, ei spun o poveste teribil de complicată . . .
Chiar şi atunci când ultimul parazit care declanşează ma
laria va fi fost eradicat, omenirea tot va rămâne incredibil
de vulnerabilă la diverse provocări.
Domnul şi doamna Pollyanna refuză să privească adevă
rata dramă a ceea ce înseamnă a fi om şi a lua în serios
aceste provocări la fel de mult precum Eschil, Flaubert
ori Tolstoi. Asta mă deranjează în atitudinea ştiinţei mo
derne şi a filozofiei ei cu iz optimist. Prin urmare, vă
recomand să citiţi cu mai multă atenţie întrebarea adre

sată în această seară. Vă mulţumesc.
.,.,
Malcolm Gladwell: În timp ce-i ascultam pe preopinenţi,
am încercat să fac o listă cu afirmaţiile care mi s-au părut
cele mai bizare. Aş vreau să trec pur şi simplu prin ele, con
centrându-mă asupra a trei chestiuni care m-au izbit mai
puternic. Primul a fost un comentariu al domnului Pinker
despre încântarea resimţită de domnia sa la pomenirea
faptului că numărul armelor nucleare s-a redus cu 80%.
Iertaţi-mă că scot asta în evidenţă, dar nu mi 'se pare că
astfel se rezolvă problema. Poţi să reduci numărul ar
melor cu 80%, însă e de ajuns o singură armă în mâinile
unui nebun pentru a ne secera pe toţi. Gândiţi-vă la o per
soană care vă pune pistolul la tâmplă şi vă spune: ,,Nu-ţi
face griji, am redus numărul de gloanţe din încărcător
cu 50%." Eu, unul, nu m-aş simţi deloc mai liniştit. Poate
doar domnul Pinker. . .
,,Pinkerismul" meu preferat, dacă mi se permite expresia,
a fost cel despre schimbările climatice, peste care domnul
cu pricina a trecut cu mare uşurinţă. El le-a respins cu
o frază · pe care pur şi simplu o ador: ,,Economiştii sunt
de părere că se pot rezolva." De unde să încep? Mai întâi
de toate: economiştii? În ce lume fantastică economiştii
reprezintă primul grup de oameni cărora ne-am adresa
pentru a ne da soluţii la cele mai complicate probleme ale
vieţii? Aceasta nu este o chestiune care poate fi rezolvată
cu grafice, tabele sau împingând rata dobânzii mai sus ori
mai jos. Schimbările climatice stau la baza unora dintre
cele mai complexe probleme sociale, politice şi econo
mice ale zilelor noastre. Soluţiile presupun schimbarea
instituţiilor, a modului în care ne comportăm, precum şi
confruntarea cu anumite interese bine înrădăcinate. Mi
se pare o lume fantezistă pur intelectuală, unde proba

bil că trăiesc adversarii noştri. De acolo privesc această
problemă extraordinar de complexă şi apoi caută ajutor la
Departamentul de Economie al Universităţii Harvard -
sau, după caz, la Camera Lorzilor.
Şi ultima gafă a lui Matt Ridley - de fapt, au fost extrem de
multe - a constat în ideea că am putea hrăni toată popula
ţia lumii dintr-o fermă hidroponică de dimensiunea pro
vinciei Ontario. Am doar două întrebări aici. Mai întâi, cât
de multe romane SF aţi citit, domnul meu? Iar în al doilea
rând, cât de multe alimente hidroponice aţi mâncat?
Aceasta ar fi imaginea de ansamblu: este foarte uşor să ne
imaginăm o lume mai bună. Este considerabil mai difi
cil să punem în practică o sumedenie de noţiuni utopice.
De cealaltă parte a baricadei, noi suntem devotaţi reali
tăţii. Pe când voi aţi devorat pe nemestecate cam multă
propagandă.
Rudyard Griffiths: Iată că s-a încheiat prima parte a dez
baterii noastre. Îngăduiţi-mi să afirm că a fost fabuloasă!
Acum vom merge mai departe, urmând să moderez o
discuţie liberă. Am strâns în minte tot felul de întrebări,
însă din moment ce confruntarea dintre invitaţi conti
nuă, o să-ţi dau cuvântul ţie, Matt. Poţi răspunde la ceea
ce tocmai ai auzit din partea lui Malcolm, în special legat
de economie şi de capacitatea noastră de a folosi ştiinţa
pentru a prezice viitorul mult visat?
Matt Ridley: Ideea că suntem materialişti trebuie com
bătută. Este în regulă să spunem că materialismul nu ne
satisface toate nevoile, dar, în ce mă priveşte, aş prefera
să fiu bine hrănit şi să mă simt mizerabil decât să fiu flă
mând şi să mă simt mizerabil. Aşadar, satisfacerea nevoi
lor materiale mi se pare importantă.
În ceea ce priveşte punctul de vedere al lui Malcolm

despre schimbările climatic� şi ştiinţele mediului: tot ce
am auzit de la el sună mai digraba ca un strigăt de dis
perare. Nu l-am auzit vorbind despre lucrurile pe care le
putem face cu tehnologiile nucleare sau cu altele aseme
nea lor. Există tot felul de îmbunătăţiri care ar fi posibile
cu ajutorul acestora. Încercăm să invocăm voinţa politică,
încercăm să înţelegem economia, încercăm să desluşim
tehnologia. Nu am reuşit încă să decarbonizăm economia
mondială, ce-i drept, însă a crede că e absolut imposibil
să putem rezolva problema în următoarele decenii mi se
pare ciudat. Adică, s-ar putea să nu reuşim, dar este foarte
probabil că o vom face.
Malcolm Gladwell: Dacă îmi permiteţi o precizare: nu
am spus niciodată că e imposibil. Am afirmat că este mai
dificil decât ne-aţi sugerat dumneavoastră, cu toate acele
scenarii fanteziste despre nişte progrese nelimitate. Mai
mult decât atât, schimbările climatice reprezintă un fel de
ameninţare la adresa progresului, de o cu totul altă natură
decât ameninţările din trecut. Şi astfel ne întoarcem la de
claraţia mea de deschidere . . .
Matt Ridley: Chiar credeţi asta?
Malcolm Gladwell: Sigur că da.
Matt Ridley: Însă omenirea s-a confruntat cu unele ame
ninţări uriaşe îri trecut - inclusiv foametea şi bolile - şi
iată că le-a învins.
Malcolm Gladwell: Nu puteţi pune pe tapet un singur
episod de foamete şi să spuneţi că a avut aceleaşi conse
cinţe globale ca o viitoare schimbare climatică la nivelul
planetei. Numiţi o perioadă de foamete din anul zero
până în 175 0 care să fi avut ca efect schimbarea structurii
fundamentale a oceanelor lumii. Nu e cu putinţă, corect?

Puteţi să arătaţi ceva ce s-a întâmplat într-un avion sco
ţian, de exemplu, însă mai mult de-atât. . .
Matt Ridley: Nu - dar pot să pomenesc foametea care s-a
abătut asupra Franţei în anii 1690 şi a exterminat 15% din
populaţia ţării, deoarece nu exista comerţ şi nu s-au putut
aduce alimente pentru oameni la acea vreme. Dar acum,
şi datorită agriculturii globalizate, a devenit posibil.
Malcolm Gladwell: Ameninţarea schimbărilor clima
tice despre care vorbim va afecta mult maţ mulţi indivizi
decât 15% din populaţia Franţei.
Matt Ridley: Cred că Grupul Interguvernamental privind
Schimbările Climatice v-ar contrazice, domnule.
Malcolm Gladwell: Atunci, va trebui să îndur acest blam
îngrozitor până la sfârşitul zilelor mele!
Alain de Botton: Astfel de meciuri ar putea deveni anoste,
câtă vreme o echipă vine cu un grafic în care se arată că
lucrurile se îmbunătăţesc, iar,cealaltă o ţine pe-a ei: ,,Nu-i
adevărat, se înrăutăţesc! " Cred că ar trebui să facem un
pas înapoi şi să ne întrebăm ce determină echipa adversă
să afirme sus şi tare că. . .
Matt Ridley: Statisticile, Alain, faptele!
Alain de Botton: Sigur, înţeleg. Însă nişte date nu indică
la modul irevocabil, de netăgăduit, că viaţa va fi perfectă,
aşa că. . .
Steven Pinker: Nu despre asta este dezbaterea, stimaţi
colegi.
Matt Ridley: Dar noi n-am spus că va fi perfectă. De unde
s-a ivit ideea de perfecţiune?
Steven Pinker: Nu discutăm aici despre perfecţiune, îţi

aminteşti, Alain? Cred în co�tinuare că, din greşeală, ai
"
nimerit la o altă dezbatere.
Alain de Botton: Domnule Pinker, acesta pare a fi asul pe
care-l tot scoateţi din mânecă. Ori de câte ori arătăm că
argumentaţia voastră e găunoasă, ziceţi: ,,Ah, nu am vrut
să spun asta. Desigur, asta va rămâne o problemă. Dar
pe mine mă interesează asta." Practic, dacă v-am întreba:
,,Ce credeţi despre rata utilizării armelor?", aţi răspunde:
„Nu, nu, nu, pe mine mă interesează, ştiţi, viermii care se
pitesc în ficatul oamenilor din sudul Africii."
Astfel, schimbaţi subiectul în mod constant - şi pierdeţi
teren. Tot aşa, dacă menţionez incidenţa ridicată a boli
lor mintal�, voi spuneţi: ,,A, nu. Nu mă interesează bolile
mintale. Mă interesează sărăcia extremă." Şi eu zic: ,,Bine,
atunci ce părere aveţi despre ideea de sărăcie relativă pe
care faimosul economist Richard Easterlin a subliniat-o
,
în anii 70? ", la care voi replicaţi: ,,A, nu. Nu mă intere
sează sărăcia relativă. Mă preocupă doar sărăcia extremă."
Continuaţi să deviaţi subiectul discuţiei, făcând astfel ca
poziţia voastră să fie cam invalidă. Pentru că de câte ori
afirmăm: ,,Există motive reale de îngrijorare cu privire la
progresul umanităţii", veţi spune: ,,Dar pe noi nu ne inte
resează aceste motive mărunte." Prin urmare, ar trebui s· ă
stabilim exact . . .
Rudyard Griffiths: Să-i permitem lui Steven să vă răs
pundă la această acuzaţie. Eşti într-adevăr selectiv în pri
vinţa subiectelor în discuţie?
Steven Pinker: Este complet neadevărat! Am menţionat
zece dimensiuni ale bunăstării umane. Toate acele as
pecte s-au îmbunătăţit.
Alain de Botton: Bineînţeles. Şi eu aş putea înşirui încă

30, dar problema - e că sunt mult mai multe. . .
Steven Pinker: Nu, mă îndoiesc că mai poţi menţiona
alte 30!
Alain de Botton: Câte elemente sunt implicate în viaţa
oamenilor? Cu siguranţă mult mai mult de zece.
Rudyard Griffiths: Dragă Alain, hai să-l lăsăm pe Steven
să-şi spună punctul de vedere.
Steven Pinker: Care sunt cele 3 0 de lucruri de extremă
importanţă în afară de viaţă, sănătate, educaţie, belşug,
pace, siguranţă, inteligenţă şi drepturile femeilor?
Alain de Botton: Cunoşti acel roman celebru, -scris în se
colul al XIX-lea, numit Anna Karenina? Niciunul dintre
personajele din Anna Karenina nu a suferit din cauza vre
unuia dintre cele zece aspecte menţionate de tine. A fost
o poveste fericită? Nu. Şi asta ne spune ceva foarte impor
tant, domnule Pinker, despre cât de îngustă este . . .
Matt Ridley: Dar am afirmat noi că va fi abolită nefe
ricirea?
Alain de Botton: Matt, asta e o altă retragere tactică de-a
voastră, la care apelaţi frecvent, nefăcând decât să stârniţi
confuzie.
Matt Ridley: Nu-i adevărat. Fericirea e din ce în ce mai
mare, dar nu poate fi numită perfectă.
Alain de Botton: Mereu ajungem într-o zonă în care
nu aveţi un argument puternic, şi atunci ripostaţi: ,,Nu
suntem interesaţi de tema asta. Ci numai de viermele din
ficat." De ce nu spuneţi ce vă interesează, domnilor, axân
du-vă pe acel lucru şi argumentând în favoarea lui?
Matt Ridley: Alain, ai cercetat datele privitoare la fericire?

Fericirea se corelează cu bogăţia dintre ţări, din interio
rul ţărilor, precum şi din vi�ţa oamenilor. Dar sţmt întru
totul de acord că tu poţi fi foarte bogat şi foarte nefericit.
Steven Pinker: În primul rând, Paradoxul lui Easterlin a
fost soluţionat. Am impresia că ai rămas cu un deceniu
în urmă, Alain. Ideea că bogăţia nu e corelată cu ferici
rea, care a reprezentat premisa Paradoxului lui Easterlin,
este greşită. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Angus
Deaton1 1 a câştigat Premiul Nobel fiindcă a demonstrat
acest lucru. Şi, după cum a spus şi Matt, a fost o eroare.
Alain de - Botton: Bine, fie! Dar în această sală există şi
persoane nemulţumite de diverse lucruri, care nu sunt
la limita subzistenţei. Iar voi le-aţi spune: ,,Îmi pare rău,
oameni burii, însă datele sugerează că fericirea dumnea
voastră n-are nicio legătură cu veniturile. Prin urmare,
nefericirea dumneavoastră nu este reală, întrucât datele
nu arată că ar fi reală."
Steven Pinker: Poftim?
Alain de Bottori: Cu alte cuvinte, datele voastre includ o
mulţime de anomalii.
Steven Pinker: Despre ce vorbeşti acolo? Cum să nu arate
datele că fericirea e reală?
Rudyard Griffiths: În regulă, domnilor. Să ne oprim
câteva clipe. Aş vrea să aud un punct de vedere şi din
partea lui Malcolm.
11 Cunoscut microeconomist, profesor la Universitatea Princeton.

Premiul menţionat aici este cel cu care a fost distins în 20 15 -
Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice. (N. red.)
Malcolm Gladwell: Tocmai voiam să-l susţin pe Alain,

deoarece mi s-a părut că a argumentat foarte bine faţă de
poziţia pe alocuri deplasată a domnului Pinker.
Doream să scot în evidenţă una dintre gafele despre care
n-am apucat să vorbesc mai devreme în contraargumen
taţia mea, legată chiar de acest lucru. Când a menţionat
că suntem mai puţin violenţi decât în trecut, el a subli
niat că principalele ţări dezvoltate nu s-au implicat în răz
boaie timp de 60 de ani. Cred că nu greşesc dacă afirm
că atunci când l-au purtat pe ultimul, acum 60 de ani, a
fost înfiorător, aşa că nu ne consolează prea mult că inter
valul dintre conflagraţii creşte, atât timp cât acestea sunt
de o ferocitate terifiantă. Şi dacă războaiele înseşi implică
posibilitatea distrugerii planetei, ei bine, asta e ceva de o
importanţă extraordinară. Prin urmare, sublinierea fap
tului că au trecut, iată, peste 60 de ani de când Anglia nu a
mai fost angajată în vreun război major nu ne spune mare
lucru acum, nu-i aşa? Trebuie să ne uităm foarte atent la
natura conflictelor - şi de aceea mă întorc la punctul pe
care încercam să-l ating la începutul dezbaterii, când am
susţinut că în configuraţia riscului a avut loc o schim
bare. Deşi războaiele sunt mai puţin frecvente, ele au de
venit de-a dreptul catastrofale!
Rudyard Griffiths: Matt, aş vrea să-ţi auzim punctul de
vedere, pentru că mi se pare extrem de important în acest
context. Complexitatea în creştere aduce cu sine mai multă
fragilitate? Îi furnizăm sistemului lucruri care momentan
produc rezultate benefice, dar care ar putea fi cu uşurinţă
întoarse la 180 de grade, dând naştere la calamităţi?
Matt Ridley: Îngăduiţi-mi să vă dau un exemplu care arată
că nu este cazul, referindu-mă din nou la criza provocată de
foamete. În zilele noastre, graţie extinderii comerţului, mi
se pare imposibil să avem o foamete majoră la nivel mon

dial. Se poate întâmpla, eventual, doar dacă s-au produs si
multan secete în numeroase 'fone ale lumii. Nu veţi vedea
o mulţime de oameni care mor de foame într-o regiune,
deoarece comerţul ne permite să traducem lipsa de hrană
într-o creştere generală a preţurilor în întreaga lume.
Comerţul a micşorat riscul prin interconectare. Unele gla
suri susţin că am făcut lumea mai riscantă prin conectarea
tuturor oamenilor. Acest lucru poate fi adevărat în unele
cazuri, dar nicidecum în toate. De fapt, fo multe situaţii,
ne-a permis să răspândim riscul de . . . a reduce riscurile.
Rudyard Griffiths: Doreşte vreunul dintre voi să adauge
ceva la acest punct?
Malcolm Gladwell: Mi s-a părut că am admis explicit
chestiunea foametei. Aş fi mai interesat dacă aţi încerca
să mă combateţi în legătură cu lucrurile în privinţa cărora
nu sunt de acord cu dumneavoastră decât acolo unde opi
niile noastre coincid. Ar putea fi un instrument de dezba
tere mai eficace.
Rudyard Griffiths: Steven, vrei să răspunzi?
Steven Pinker: Malcolm, cu siguranţă că economiştii sunt
o ţintă la îndemână, că întotdeauna e uşor să vă amuzaţi pe
seama lor. Dar problema schimbărilor climatice este una
de natură economică. Toate proiecţiile celor mai defavo
rabile scenarii depind de calculele economiştilor - calcule
de genul „câţi oameni vor arde câte unităţi de combusti
bili fosili".
Malcolm Gladwell: Asta e o problemă bine definită de eco
nomişti. Ceea ce nu o face efectiv o problemă economică.
Steven Pinker: Ba este o problemă absolut economi
că, pentru că totul depinde de cât de mulţi oameni ar
produce, prin ardere, cât de mult combustibil fosil, cât de

mult dioxid de carbon . . .
Malcolm Gladwell: Hei, · e ca şi cum a i spune că dacă un
artist plastic pictează o natură moartă cu mere, atunci
merele sunt o problemă a pictorului. Un măr n-are cum
să fie problema unui pictor. Un măr este un fruct. Există
în afara domeniului artiştilor plastici.
Steven Pinker: Analiza schimbărilor climatice, precum
şi soluţiile posibile sunt probleme economice. Ştim că
putem instala panouri solare, dar întrebarea este: va exista
un număr îndeajuns de mare de panouri pentru a reduce
consumul de combustibili fosili? Ştim că energia nucle
ară poate conduce la diminuarea emisiilor de carbon, dar
cât de mult? Ştim că oamenii şi-ar putea scădeq, suficient
consumul pentru a atenua problema, dar o vor face oare?
Ce anume i-ar stimula? Este cu siguranţă o problemă de
economie.
Malcolm Gladwell: Dacă îmi permiţi, acest lucru merge
exact până în punctul. . .
Steven Pinker: Şi The Climate Casino, cartea lui William
Nordhaus, este cea mai cuprinzătoare analiză cu privire la
chimia, istoria, economia şi tehnologia schimbărilor cli
matice. Iar el este economist - dar nu la Harvard, ci la Yale.
Malcolm Gladwell: Ei bine, cred că şarja la care tocmai am
asistat încapsulează perfect ceea ce am argumentat noi,
Alain şi cu mine: că există ceva foarte limitat şi aproape
ostentativ în modul în care alegeţi să priviţi lumea.
Matt Ridley: Limitat şi ostentativ? Văd că te pricepi grozav
la adjective, Malcolm. Dar ne poţi oferi şi ceva fapte?
Malcolm Gladwell: Să folosim în continuare exemplul
schimbărilor climatice: doar pentru că economiştii le
descriu la modul concret nu le transformă într-o pro

blemă economică. Fireşte c§t este o problemă, însă a face
faţă cu succes la schimbările climatice va necesita coor
donarea cu succes a multor sectoare- diverse ale societăţii,
la diferite niveluri. Mi se pare nesăbuit să simplificăm în
tr-atât de mult chestiunea, încât să susţinem că o putem
reduce la o analiză economică.
Steven Pinker: Malcolm, nu-i deloc nesăbuit. Asta fac
economiştii. Economia studiază interacţiunile complexe
din cadrul societăţilor.
Malcolm Gladwell: Aveţi dreptate aici. Totuşi, chiar de
aceea . . .
Rudyard Griffiths: Domnii mei, scuzaţi-mă că vă între
rup, însă aceasta nu e o dezbatere despre economişti. Aşa
că îl voi ruga pe Alain să recalibreze discuţia.
Alain de Botton: Dumneavoastră veniţi dintr-un mediu
ştiinţific, pe când eu, dintr-unul umanist. Aşadar, pentru
mine, istoria artelor descrie diversele forme de nefericire
umană, feluritele dileme cu care oamenii s-au confruntat
de-a lungul secolelor. Istoria literaturii, a teatrului, a poe
ziei „cartografiază" lucrurile cu adevărat.
De aceea aş vrea să-i întreb pe iluştrii noştri prieteni cum
s-ar descurca în laboratoarele lor cu anumite probleme pe
care literatura a încercat să le abordeze. Ce aţi face dacă
Hamlet ar intra pe uşa laboratorului vostru? Cum aţi trata
unele dintre dilemele ridicate de Euripide? Sau cum aţi
evalua nivelurile nefericirii omeneşti remarcate de Kafka?
Aţi interveni cu vreun soi de tratament medical? Cum aţi
rezolva astfel de probleme?
Matt Ridley: Alain, tu crezi că oamenii de ştiinţă nu sunt
fiinţe omeneşti?
Alain d e Botton: Ai dubii asupra acestui lucru, după câte

se vede. . .
Matt Ridley: Crezi că noi nu sângerăm dacă ne tăiem la
un deget?
Alain de Botton: Ei bine. . . o să vă supunem unui ase
menea test mai târziu! Dar, Matt, tu nu abordezi de fapt
aceste probleme. Sunt realmente dornic să aflu ce răspun
suri ar putea avea ştiinţa la tipurile grave de nefericire
care i-au urmărit pe oameni de-a lungul istoriei.
Rudyard Griffiths: Este vorba, cred eu, despre progresul
exterior în comparaţie cu cel interior şi despre măsura în
care aveţi sentimentul sau o teorie potrivit căreia progre
sul influenţează nu doar lucrurile create de oameni, ci pe
oameni înşişi.
Matt Ridley: Să mi se pară mie că, în următorii ani, vom
trata nefericirea cu o pastilă, astfel încât eroii din litera
tură citaţi de Alain să se simtă mai puţin năpăstuiţi?! Nu,
nu cred asta. Dar cred că progresul ştiinţei - inclusiv des
coperirea profunzimii timpului geologic, a infinităţii uni
versului, a genomului specific celulelor noastre - a extins
imaginaţia umană, oferindu-ne şi mai multe subiecte inte
resante la care să ne gândim, ceea ce va influenţa totodată
creaţia literară, piesele de teatru, lucrările de acest gen. . .
Alain de Botton: Cu alte cuvinte, Anna Karenina se află
pe marginea prăpastiei şi tu îi spui: ,,Stai liniştită, dragă,
te va salva profunzimea timpului geologic." Ăsta-i răs
punsul vostru, domnule şi doamnă Pollyanna?
Matt Ridley: De ce nu? Hai să încercăm. De ce n-am
întreba-o chiar pe ea?
Alain de Botton: Profunzimea timpului geologic - fan
tastic! Nu uitaţi să-i spuneţi asta şi lui Hamlet!
Steven Pinker: Domnilor, aş vrea să vă reamintesc că

Anna Karenina nu a existat. Nici Hamlet. Vorbim despre
miliardele de oameni reali ..�are· de-acum nu mai văd cu
jale că le mor copiii în primul an de viaţă, care nu mai. . .
Alain de Botton: O altă schimbare tipică a subiectului.
Rudyard Griffiths: Haideţi să-l lăsăm pe Steven să-şi în
cheie fraza.
Alain de Botton: Sigur. Dar, te rog, Steven, vorbeşte strict
despre subiectul în discuţie, şi anume dilema psihicului.
În opinia lui Matt, profunzimea timpului geologic ar fi un
răspuns adecvat.
Steven Pinker: Dacă îţi moare copilul în primul an de
viaţă, acest fapt îţi afectează· profund psihicul, aşadar e
foarte strâns legat de chestiunea fericirii. Cred că dacă mi
liarde de oameni nu-şi mai văd copiii murind este o consi
deraţie mult mai relevantă pentru psihicul uman, pentru
adâncimile existenţei umane, decât Anna Karenina.
Alain de Botton: În esenţă, dumneavoastră spuneţi că
problemele evidenţiate de literatură nu sunt reale. Parcă
aţi fi doamna Jellyby a lui Dickens: consideraţi că sin-
-gurele probleme adevărate sunt cele care privesc sărăcia
extremă.
Matt Ridley: Eu am avut impresia că ne-am adunat aici
ca să discutăm despre progres, nu ca să facem teorie lite
rară. Îmi pare rău, cred că am nimerit la altă dezbatere.
Alain de Botton: Cu alte cuvinte, sărăcia extremă ar fi
unica problemă reală pe de Pământ. Ori de câte ori încerc
să îndrept conversaţia spre chestiuni. . .
Matt Ridley: Nu. Chiar aceasta este problema despre care
vorbim aici. Dar, dacă doriţi, ulterior putem purta o dis
cuţie pe marginea teoriei literaturii.
DE B OTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY 53
Alain de Botton: Nu am sesizat în tema dezbaterii nimic

care să limiteze discuţia la ştiinţă şi la progresul mate
rial. Ştiu că eşti om de ştiinţă, Matt. Dar, ca fiinţe umane,
suntem deopotrivă materie şi spirit. Şi e de datoria noas
tră să le abordăm în dezbaterea de faţă pe amândouă.
Rudyard Griffiths: Domnilor, aş dori să încheiem această
parte a dezbaterii, deoarece timpul nu ne mai permite şi
au mai rămas destule subiecte pe care vreau să le atingem
în discuţia noastră liberă.
Malcolm Gladwell: Pot să fac o ultimă remarcă? Poziţia
stimaţilor noştri oponenţi îmi aminteşte de acea expre
sie care sună mult mai bine în idiş: ,,Pentru un vierme de
hrean, întreaga lume este o rădăcină de hrean."
Matt Ridley: Bine, atunci sunt doar un vierme de hrean!
Rudyard Griffiths: Matt, aş prefera să ne vorbeşti puţin
despre una dintre ideile tale importante. Ce înseamnă,
din punctul tău de vedere, că progresul e în curs de ac
celerare, fiindcă asta face parte din argumentaţia de azi:
urmează cele mai bune zile ale omenirii nu doar pentru
că lucrurile se îmbunătăţesc, ci şi datorită ritmului în care
o fac. Cum explici această accelerare?
Matt Ridley: Nu mi-aş baza argumentaţia pe convingerea
absolută că progresul va fi de-acum foarte rapid, dar sunt
de părere că există o inare probabilitate să se întâmple asta.
În zilele noastre, tot mai mulţi oameni sunt interconectaţi,
şi tot mai mulţi oameni fac eforturi susţinute de a inova.
Iar acum vorbesc despre persqane din alte ţări decât sta
tele din America de Nord şi din Europa de Vest - astfel
că şansele apariţiei unor inovaţii care ne-ar putea salva
viaţa, provenind de oriunde din lume, sunt tot mai mari.
De exemplu, azi-dimineaţă am citit un articol în presa
britanică despre un bebeluş vindecat de cancer prin tera

pie genetică, o premieră la Londra. Îmi imaginez că lucruri
similare se întâmplă şi în Japonia, şi în oricare alte locuri,
aşadar, pe întregul mapamond apar încontinuu idei noi.
E adevărat, nu toate îmbunătăţirile se petrec în acelaşi
ritm. Acum 50 de ani, toată lumea credea că vom asista
la un avans fenomenal în domeniul transporturilor - şi
iată că n-a fost chiar aşa. Cu toate astea, nimeni n-a an
ticipaL că vom avea parte de îmbunătăţiri spectaculoase
în privinţa comunicării. Aşadar, comunicarea s-a dezvol
tat mult mai repede decât ne-am aşteptat, pe când ritmul
creşterii transporturilor a fost mai slab. În momentul de
faţă, am impresia că ne aflăm în pragul unei revoluţii
biomedicale, care va fi una de-a dreptul extraordinară.
De fapt, nu suntem în pragul ei: am păşit deja înăuntru.
Cele mai uimitoare descoperiri au loc în biotehnologie şi
în tratamentul bolilor grave - fără îndoială, lucruri pozi
tive pentru oameni, minunate pentru viitorul lor.
Rudyard Griffiths: Malcolm, aş vrea să-ţi aud opinia,
fiindcă eu cred că o mulţim� de oameni percep, în viaţa
lor .cotidiană, senzaţia că se petrece o accelerare - fie de
natură tehnologică, fie inovativă. După părerea ta, de ce
n-ar fi vorba de o schimbare fundamentală, o schimbare
ce susţine tema dezbaterii noastre?
Malcoţm Gladwell: Ei bine, un motiv ar fi că lucrurile
care pot determina un progres, schimbând spectaculos
unul sau altul dintre aspecte, pot, în paralel, să crească
anumite riscuri. Atunci când Matt Ridley vorbeşte despre
creşterea conectării între oameni la nivel mondial şi
despre modul în care acest fapt duce la tot felul de rezul
tate pozitive, eu mă gândesc că, în egală măsură, există tot
felul de consecinţe negative.
Discutaţi cu epidemiologii: vor menţiona pericolul de ex

tincţie a speciilor, referindu-se inclusiv la fiinţele umane.
Motivul pentru care vorbim acum despre potenţiala dis
pariţie a oamenilor este exact din pricină că suntem atât
de strâns conectaţi. Asta face posibil ca unele organisme
sau virusuri incredibil de periculoase, letale, să se ră�pân
dească foarte, foarte repede pe tot globul. Epidemiologii
vă vor spune că am fost teribil de aproape de dezastru în
mai multe rânduri, chiar în vremuri recente, tocmai din
această cauză.
Dar să mă întorc puţin la comentariul lui Matt Ridley
despre explozia inovaţiilor biomedicale. E absolut corect
că au existat schimbări extraordinare, categoric cu impact
pozitiv, în tehnologia medicală şi în capacitatea noastră
de a aborda şi de a trata anumite boli. Totuşi, să nu pier
dem din vedere că, atunci când creăm noi metode tehno
logice, _creăm o serie întreagă de noi probleme sociale şi
economice. De exemplu, cum plătim asemenea inovaţii?
Absolut toţi cei care au examinat multe dintre recentele
progrese în medicină recunosc faptul că ele vin cu un preţ
care este, prin definiţie, de cinci sau de zece ori mai mare
decât costul terapiilor existente. Trebuie să admitem asta.
Matt Ridley: Nu se întâmplă aşa chiar întotdeauna,
Malcolm. Sunt lucruri care ajung. . .
Malcolm Gladwell: O ultimă precizare. Ce vreau să spun
e că se ridică alte probleme ca urmare a inovaţiilor, iar
asta înseamnă că trebuie să ne temperăm entuziasmul cu
privire la progresele_ pe care le-am făcut. A fost creată o
problemă, chiar dacă s-a rezolvat o alta.
Steven Pinker: Cu alte cuvinte, trebuie să-i ascultăm pe
economişti!
Acum, dacă introduceţi în discuţie bolile infecţioase,

nu se poate face nicio...,comparaţie între vulnerabilitatea
populaţiei în trecut şi vulnerabilitatea celei din prezent.
Matt a menţionat o epidemie în Franţa, dar a existat
cândva şi ciuma neagră, care a exterminat un sfert din
populaţia Europei. America de Nord şi America de Sud
au fost decimate de bolile aduse din Lumea Veche, aşa
cum a fost şi Lumea Veche prin „importarea" sifilisului
din Lumea Nouă.
Fără urmă de îndoială, rata deceselor provocate de bolile
infecţioase a scăzut uluitor de mult, iar în zilele noastre
zeci de noi antibiotice sunt în curs de a fi dezvoltate. Sigur,
există scenarii SF în care proverbialul adolescent bulgar
inventează un supervirus în garajul lui. Dar o imensă şi
din ce în ce mai capabilă reţea de experţiîn biologie mole
culară stăpâneşte mecanismele vieţii într-un mod care di
minuează riscurile şi le transformă doar într-o minusculă
parte din cele suportate de omenire de-a lungul întregii
sale existenţe.
Matt Rid!ey: Mai devreme, unul dintre voi - nu-mi
amintesc exact care, pentru că semănaţi izbitor - a luat
în derâdere viermele de Guineea, dacă îmi amintesc bine.
Însă merită să menţionăm că viermele. . .
Alain de Botton: Cred că a fost imediat după ce tu i-ai
luat în derâdere pe Eschil şi pe Hamlet.
Matt Ridley: Mda, s-ar putea . . . Merită să le reamintim
tuturor ce face viermele de Guineea. La sfârşitul anilor
'80, 3, 8 milioane de oameni aveau viermi de Guineea,
din cauza apei infectate. Se dezvoltă şi migrează în corp,
ajungând în final sub pielea piciorului tău, după care ies
printr-o perforaţie în talpă . . .
Alain de Botton: Sunt alături de tine în ce priveşte vier

mele de Guineea. Îl voi recunoaşte negreşit.
Matt Ridley: Stai puţin! Trebuie să înfăşori viermele pe
un băţ de chibrit pentru a-l ·extrage, centimetru cu centri
metru, timp de câteva luni. Jimmy Carter se dedică era
dicării acestei boli parazitare, spunând că singurul lucru
necesar este o mai bună filtrare a apei potabile. Anul
trecut, s-au înregistrat cam 40 de cazuri, în Sudanul de
Sud - asta e tot ce a mai rămas.
Alain de Botton: Bravo, mi se pare un lucru nemaipome
nit! Oricum, nu am susţinut că totul se înrăutăţeşte ori că
nu s-au făcut deloc progrese. Dar cred că aici ne străduim
să atingem aspecte legate de poziţia noastră faţă de viitor.
Domnul Pinker a dat naştere unui moment fermecător. . .
Matt Ridley: Pur şi simplu nu ni se permite să fim
optimişti!
Alain de Botton: Înaintea discuţiei publice, pe când ne
aflam în camera verde, a fost un moment fermecător,
acela când Steven a spus: ,,Ca urmare a filozofiei mele,
n-ar fi amuzant dacă, mergând spre casă, aş fi omorât în
bătaie de un oarecare?" Eu am râs; şi Steven a râs. Şi cred
că asta duce la rădăcinile afirmaţiilor noastre. Motivul
pentru care a fost nostim . . .
Matt Ridley: Eu am crezut că n-o să povestim lucruri din
camera verde.
Alain de Botton: Un vechi proverb evreiesc spune: ,,Omul
gândeşte, Dumnezeu râde." Cu alte cuvinte, este o lecţie
de modestie. Cu glumiţa din camera verde, Steven a recu
noscut că, indiferent de teoriile sale, rămâne vulnerabil,
rămâne un simplu muritor. El ar putea fi omorât în bătaie,
iar marea lui poveste pollyannică ar putea fi subminată.
Una peste alta, şi noi - Malcolm şi cu mine - susţinem

acelaşi lucru. Nu sugerărr.i că întregul progres este rău.
Pur şi simplu încercăm să atenţionăm lumea că punctul
vostru de vedere are - cum să-i spun? - un ton ştiinţific
secularizat, mesianic, fapt ce poate fi destul de enervant şi
poate împiedica acceptarea corectă a modului în care va
fi viaţa, care e ciclică.
Matt Ridley: Iar ne întoarcem la adjective! · Alain, eşti
serios când sugerezi că, dacă Steven ar fi omorât în bătaie
în seara asta, ar trebui să renunţ la punctul meu de vedere
asupra unei lumi mai bune?
Alain de Botton: Dacă ai aşterne un cearşaf peste cada
vrul lui Steven, te-ai uita cum e dus la morgă, iar apoi
te-ai încuraja singur cu niscai statistici, spunându-ţi că
era foarte puţin probabil ca prietenul tău să fi murit,
că, de fapt, el a ajuns acasă, s-a băgat în pat şi a reuşit să
adoarmă, ai dovedi lipsa de umanitate de care te acuzam
mai devreme.
Matt Ridley: Nu, nu! Aş merge la înmormântarea lui.
Aş fi teribil de nefericit. Dar nu m-aş apuca deodată să le
strig celor din jur că asta demonstrează că întreaga lume
se duce la vale.
Malcolm Gladwell: Ne-ar prinde bine cinci minute de
introspecţie. . .
Steven Pinker; Cred că aici ar fi cazul să spun .şi eu câteva
cuvinte.
Rudyard Griffiths: Da, fireşte. Ba chiar s-ar putea să
luăm câteva măsuri de securitate suplimentare pentru
drumul vostru spre casă din seara asta.
Dragii mei, vom încheia discuţia liberă cu remarcile lui
Malcolm. Şi apoi, Steven, te voi invita la microfon pentru
ultimul cuvânt. Deocamdată, Malcolm, ai ceva de

comentat?
Malcolm Gladwell: De fapt, mă întrebam dacă nu ·cumva
ai tu vreo întrebare, dar. . .
Rudyard Griffiths: Nu. Voiam doar să încheiem această
poveste cam lugubră despre moartea lui Steven şi, con
form desfăşurătorului dezbaterii, să trecem mai departe,
la comentariile finale.
Malcolm Gladwell: Mi-am dat seama de multe lucruri
în timp ce i-am ascultat pe cei doi membri ai echipei ad
verse. Aş vrea să vă destăinui ce mi-a trecut prin minte.
Primul lucru: mi-aş dori să am acea veselă încredere de
sine, acel optimism pe care le au colegii, încât, ori de câte
mi-aş imagina cel mai rău scenariu posibil, să pot discuta
despre el ca despre o fantezie SF. Ce mod minunat de a
izgoni orice gând sumbru! Mi-ar fi plăcut să pot face asta
în adolescenţă, pe când eram teribil de stresat şi anxios.
Aş fi avut o tinereţe mult mai fericită.
Celălalt lucru a fost. . .
Alain de Botton: Ai grijă, că iarăşi vor aduce în discuţie
viermele de Guineea. Cum sesizează un punct vulnerabil,
cum încep cu viermele ăla!
Malcolm Gladwell: Celălalt lucru: ascultându-l pe Matt
Ridley în acea conversaţie destul de hilară despre ipote
tica ucidere în bătaie a dragului nostru prieten, domnul
Pinker, rezonam cu spusele lui Alain. Noi cerem doar un
moment de introspecţie, câteva clipe în care să înţelegem
că asemenea chestiuni nu pot fi rezolvate în întregime
printr-un simplu apel la statistici şi la ceea ce a apărut în
revista Nature ori în Science săptămâna trecută. Ne-ar
fi plăcut ca preopinenţii să iasă din universul lor foarte
limitat, ştiinţific, şi să ia în considerare aceste probleme

în lumina deplinei lor cdµiplexităţi.
Rudyard Griffiths: Excelent! Iar acum, Steven, îţi voi
acorda ultimele minute din porţiunea moderată a dezba
terii noastre.
Steven Pinker: Ei bine, din moment ce o mare parte din
această dezbatere s-a învârtit în jurul iminentei mele bătăi
până la moarte, sunt dispus să-mi accept soarta! Cred că,
dacă voi fi ucis în seara asta, şi Matt va admite că aşa s-a
întâmplat. Dar dacă mâine dimineaţă voi putea scrie pe
Twitter că zvonurile despre moartea mea sunt mult exa
gerate, atunci cred că echipa noastră trebuie să câştige,
fiindcă riscul ca oricare dintre noi să fie omorât în bătaie
este extrem de mic, redus la - o fracţiune infimă faţă de
acum câteva secole.
Malcolm, cât despre simplitate versus complexitate, ai
convingerea că abordarea ştiinţifică a progresului este
una simplistă? Ar trebui, în schimb, să ne uităm la Eschil
sau la lucrările ştiinţifico-fantastice? Eu îmi menţin punc
tul de vedere potrivit căruia, dacă vrei să înţelegi lumea şi
calea pe care ea o urmează, să vezi ce scenarii sunt plauzi
bile şi, extrem de important, cum să le gestionezi, ştiinţa
reprezintă modalitatea sofisticată, iar nu cea simplistă,
de a aborda problemele. Dacă vrei să afli cum să urmăm
traiectoria către reducerea bolilor, a foametei şi a schim
bărilor climati<:e, cum să creştem durata de viaţă şi cifrele
de şcolarizare, atunci, da, ştiinţa e cea la care ar trebui să
te uiţi. Nu asta-i calea simplistă! Eu nu cred că ficţiunea
ar fi modalitatea potrivită de a descoperi cum să facem
faţă provocărilor foarte serioase ce ni se aştern înainte. Ar
trebui să le facem faţă prin intermediul ştiinţei.
Rudyard Griffiths: Perfect, îţi mulţumesc. Iar acum, hai

să mergem mai departe, cu o discuţie liberă, foarte po
trivită pentru a vă exprima ultimele _ opinii. Fiindcă toc
mai i-am avut la microfon pe Malcolm şi pe Steven, voi
schimba puţin ordinea pentru comentariile finale. Alain,
tu eşti primul invitat.
Alain de Botton: Mă bucur că Steven şi-a dat arama pe
faţă. Nu mă aşteptam la ceva atât de grosolan.
Aş vrea să mă opresc asupra unui aspect pe care-l consi
der foarte important. Unul dintre marii noştri oameni de
ştiinţă a spus aici că literatura nu este adevărată, fiind doar
o invenţie.- Cu alte cuvinte, distinsul coleg de dezbatere
sugerează că munca imaginaţiei e ceva care nu are valabi
litate. El susţine -că ştiinţele exacte deţin răspunsurile, pe
când cele umaniste nu au nimic. De asta mă şi temeam, iar
Steven mi-a confirmat că am toate motivele. Tocmai această
atitudine mi se pare extrem de periculoasă pentru oame
nii de ştiinţă. De-a lungul timpului, adevăraţii oameni de
ştiinţă şi-au cunoscut limitele şi au lucrat alături de uma
nişti pentru a înţelege complexitatea minţii omeneşti.
Ceea ce aveţi în faţa dumneavoastră, doamnelor şi dom
nilor, este un nou tip de om de ştiinţă, care are atâta în
credere în ce pot face el şi laboratorul său, încât a renunţat
la două mii de ani de înţelepciune izvorâtă din domeniul
ştiinţelor umaniste, din religie şi din tot ce se află în afara
metodei strict şt_iinţifice. Consider acest lucru extrem de
reductiv şi extrem de periculos.
În trecut, persoanele foarte credincioase au visat la un nou
Ierusalim, la un nou răsărit, la o eră în care toate proble
mele vor fi rezolvate prin lumina raţiunii. Statele Unite,
aflate dincolo de graniţa dumneavoastră, au fost fondate
pe ideea construirii Ierusalimului ceresc aici, pe Pământ,
cu ajutorul religiei. Ceea ce prezintă aceşti doi domni este

o versiune secularizată, şţiinţifică, a noului Ierusalim. A
fost periculos în trecut, şi rămâne astfel şi acum, pentru
că recreează fanteziile milenare ale perfecţionismului -
un lucru foarte primejdios.
În Canada, în Europa şi în alte părţi ale lumii, ne bucurăm
de o moştenire mai veche, mai complexă, de o cultură în
care acceptăm că natura umană nu poate fi perfectă şi că
modul cel mai potrivit de a ne îmbunătăţi legile, socie
tăţile şi relaţiile dintre oameni nu îl reprezintă folosirea
statisticilor sau bazarea pe presupunerea că ştiinţa poate
oferi toate răspunsurile.
Credeţi-mă, sunt un susţinător convins al minunilor în
făptuite de ştiinţă. Ca toată lumea, îi apreciez din suflet
pe acei perseverenţi cercetători. care au eradicat tot felul
de boli din Africa. Dar, doamnelor şi domnilor, nu permi
teţi ca acest lucru să vă influenţeze evaluarea în privinţa
celor dezbătute în această seară. Pentru că vă puteţi simţî
foarte mândri de ceea ce au întreprins oamenii de ştiinţă,
fără să ignoraţi, aşa cum şi-ar dori echipa adversă, com
plexitatea psihicului sau înclinaţiile supranaturale pe care
le numim suflet. Astfel de lupte continuă - şi avem filo
zofie, avem artă, avem alte discipline pentru a le aborda,
lucrează cot la cot cu ştiinţele, în speranţa de a face viaţa
nu neapărat perfectă, dar mai puţin dureroasă. Eu asta
susţin: o versiune mai umană şi mai realistă a sensului
vieţii. Vă mulţumesc.
Matt Ridley: ,,Nu omul care speră când alţii disperă este
privit de mulţimi ca fiind un înţelept, ci omul care dis
peră când alţii speră", a spus John Stuart Mill. Cu alte cu
vinte, mereu s-a crezut că toţi cei de tipul Casandrei erau
înţelepţi, pe când cei din familia Pollyannei ni s-au părut
nebuni. Dar faptele trecutului ne arată că lucrurile stau
exact invers. În decursul istoriei noastre, Casandra s-a

înşelat aproape întotdeauna, iar Pollyanna doar rareori a
fost îndeajuns de veselă.
Apocalipticii din tinereţea mea s-au înşelat atunci când
au susţinut că viitorul lumii va fi unul sumbru. Şi au
greşit îndemnându-mă să nutresc sentimente de deznă
dejde. Totuşi, nu trebuie_ să rămâneţi cu ideea că opti
mişti precum Steve şi cu mine considerăm că lum:ea ar
fi perfectă. Habar n-am cum de-a tras Alain o asemenea
concluzie. Bineînţeles că nu credem asta! Credem chiar
contrarul. Suntem de părere că această lume este o vale
a plângerii, o mlaştină a disperării 12 , în campa.raţie cu ce
ar putea fi - şi va fi în viitor - dacă vom face lucrurile aşa
cum trebuie.
Nu sunt un optimist prin temperament, ci prin dovezi. Asta
îmi schimbă viziunea. Noi nu spunem: ,,Nu vă îngrijoraţi;
fiţi fericiţi." Noi vă îndemnăm: ,,Nu disperaţi; fiţi ambiţi
oşi." Nu afirmăm că totul va fi minunat. Vor exista răz
boaie, durere, mizerie şi în viitor, dar în trecut existau cu
mult mai multe. Dacă tot am pomenit despre trecut, îi voi
da lui Alain un exemplu din Grecia Antică. Hesiod a trăit
în epoca de aur a Greciei. Însă chiar şi el s-a plâns că, în
vremea lui, lucrurile nu mai stăteau la fel de bine ca înainte.
Revenind în zilele noastre, abia am început să strângem
recolta inovaţiilor care pot îmbunătăţi viaţa oameni
lor şi pot vindeca planeta pe care trăim, la un moment
dat în viitor. Asta ne face, pe Steve şi pe mine, diferiţi de
doctorul Pangloss din Candide al lui Voltaire. Pangloss
12 Slough of Despond, denumirea unei mlaştini din lucrarea alego

rică The Pilgrim's Progress a lui John Bunyan, în care protagonistul
se scufundă sub apăsarea păcatelor şi a propriului sentiment de
vină. (N. trad.)
îi explică lui Candide că moartea a 70 OOO de oameni în

urma cutremurului de la Lisabona a fost un lucru bun,
pentru că Dumnezeu a făcut lumea, şi cum El nu putea
să creeze o lume imperfectă, înseamnă că aceia trebuie
să fi fost oameni răi. De fapt, Voltaire face o trimi
tere persiflantă la teodiceea lui Leibniz, precum şi a lui
Pierre Louis Maupertuis, poate fiindcă amanta lui se
culca cu Maupertuis. Astăzi, l-am putea numi pesimist
pe Pangloss - cineva care crede că nu suntem capabili să
progresăm cu adevărat şi că lumea nu va deveni mai bună
decât este.
Însă progresul a fost real. Progresul este real. Progresul
a însemnat un lucru bun pentru majoritatea oamenilor,
chiar extraordinar pentru persoanele sărace. Şi nu există
niciun motiv să credem că acum se va opri, iar asta doar
pentru că nu ne gândim suficient la sufletul sau la psihi
cul nostru. Aveţi toate motivele să credeţi că viitorul va fi
luminos. Şi, dacă îmi daţi dreptate, ar trebui să răspundeţi
afirmativ la întrebarea acestei seri şi să votaţi în consecinţă.
Malcolm Gladwell: Vreau să abordez un subiect despre
care nu am discutat îndeajuns în această seară, ceea ce mi
se pare surprinzător, dar are drept cauză faptul că stimaţii
domni aflaţi de cealaltă parte a baricadei au petrecut tot
timpul acoperindu-şi ochii şi urechile cu mâinile şi fre
donând un soi de „bla, bla, blaC(. Vorbesc, desigur, despre
războiul nuclear. În acest sens, povestea care îmi stăruie în
minte, şi care cred că merită spusă aici, este cunoscută ca
,,Incidentul Petrov". S-a petrecut pe 26 septembrie 1983,
la vremea când relaţiile încordate dintre Statele Unite şi
Uniunea Sovietică atinseseră un punct critic. Sovieticii
tocmai doborâseră avionul Korean Air Lines Flight 007.
Ne aflam pe marginea prăpastiei, probabil mai aproape
ca niciodată de un război nuclear. Şoimii Kremlinului se
roteau furioşi deasupra Washingtonului; la Moscova, Iuri

Andropov credea că America era pe punctul de a porni
atacul nuclear.
În acel moment, când paranoia atinsese apogeul, un lo
cotenent-colonel pe nume Stanislav Petrov, din Forţele
Aeriene de Apărare ruse, s-a uitat pe monitorul compu
terului şi a văzut un raport privind o rachetă nucleară
a Statelor Unite care ar fi putut arunca în aer Uniunea
Sovietică. Colonelul ştia perfect protocolul de aplicat:
dacă America lansa prima o rachetă, trebuia să riposteze
imediat, cu toate forţele.
Şi ce a făcut? Ei bine, Petrov a apreciat că avusese loc o de
fecţiune la sistemul informatic, că avertizarea fusese falsă,
astfel că nu a apăsat butonul care ar fi declanşat haosul
absolut. Decizia lui Petrov este adevăratul motiv pentru
care, în ziua de azi, suntem cu toţii aici.
Lecţia care se desprinde din poveste este evidentă. Un
asemenea eveniment nu s-ar fi putut întâmpla în secolul
al XV-lea, oricât de îngrozitor a fost el. Nu s-ar fi putut
întâmpla nici în al XVI-lea, al XVII-lea, al XVIII-lea, al
XIX-lea şi nici în al XX-lea secol, până prin 1940. Reţineţi:
această ameninţare este, în mod cât se poate de limpede,
o creaţie modernă!
Ideea că defecţiunea unui computer ar putea să ne arunce
pe toţi în aer - ameninţarea acestui fapt - este la fel de vala
bilă astăzi ca acum 3 0 de ani, când a avut loc Incidentul
Petrov. Şi astfel mă întorc la argumentul pe care l-am adus
în debutul dezbaterii noastre. Da, într-adevăr, am făcut
lucruri extraordinare pe parcursul ultimelor două-trei
sute de ani în vederea reducerii riscurilor în relaţiile in
terpersonale şi în ceea ce priveşte traiul de fiecare zi.
Domnul Pinker a enumerat zece domenii în care am iz

butit să facem astfel de progrese. Matt Ridleyv-a dat şi mai
multe exemple. Tot ce a1i"spus este adevărat. Dar nu atinge
nicidecum miezul problemei. În timp ce ne-am redus ris
curile interpersonale, le-am sporit pe cele existenţiale.
Dacă votaţi afirmativ rezoluţia de la finele dezbaterii, ar
trebui să aveţi convingerea că aceste compromisuri ne
aduc mai mult bine. Când, în realitate, nu e deloc aşa.
Rudyard Griffiths: Steven, ai ultimul cuvânt.
Steven Pinker: Cu toţii ştim că mintea omenească este
vulnerabilă la iluzii, prejudecăţi şi greşeli. Câteva dintre
aceste erori mintale ne fac să credem că lumea se află în
declin sau în pericol existenţial şi că aşa a fost dintotdeauna.
În primul rând, suntem prea impresionaţi de imagini me
morabile. Şi exact asta ne oferă lumea. Dacă o întâmplare
este violentă, cu siguranţă ajunge la ştiri. 13 De aceea ne
temem de atacurile rechinilor şi de deturnarea avioane
lor, când de fapt ar trebui să ne temem că vom cădea pe
scări sau că vom avea un accident dacă trimitem mesaje
în timp ce conducem. Acum, telefoanele inteligente au
transformat miliarde de oameni în reporteri la faţa locu -
lui, astfel că în lume pare că au loc mai multe împuşcături
şi explozii decât oricând.
În al doilea rând, confundăm schimbările din noi înşine
cu schimbarea vremurilor. Pe măsură ce · îmbătrânim,
devenim mai conştienţi de nebuniile şi pericolele care, de
fapt, există dintotdeauna. Astfel, fiecare generaţie devine
nostalgică faţă de trecutul aparent mai bun.
13 În original, ,,If it bleads, it leads" - un slogan rimat care în

mass-media semnifică faptul că violenţa capătă valoare de ştire
pentru că atrage o mai mare audienţă. (N. trad.)
În al treilea rând, toţi suntem critici sociali. Hobbes ob

serva: ,,Concurenţa laudei se înclină în faţa reverenţei
timpurilor străvechi. Căci oamenii se luptă cu cei vii, nu
cu cei morţi."
Recent, epidemiologul Hans Rosling a dat unui grup de
.o mie de persoane nişte chestionare-grilă cu întrebări
despre populaţie, alfabetizare, speranţă de viaţă şi sărăcie.
Cercetătorul a afirmat mai apoi: ,,Dacă pentru fiecare în
trebare aş fi scris variantele pe nişte banane şi le-aş fi cerut
cimpanzeilor de la grădina zoologică să aleagă răspunsu
rile corecte, ar fi făcut-o mai bine decât subiecţii testului
meu." Motivul a fost că oamenii au ales cel mai mult răs
punsurile pesimiste. Şi eu am obţinut acelaşi tip de rezul
tate într-un sondaj cu privire la violenţa din prezent şi cea
din trecut. Iar acest lucru contrazice afirmaţia lui Alain de
Botton că maniera implicită de a gândi a oamenilor este
una optimistă. Realitatea arată exact opusul.
Doamnelor şi domnilor, puteţi răspunde mai bine decât
un cimpanzeu. Tratamentul pentru erorile cognitive îl
reprezintă datele, informaţiile, iar tendinţele actuale sunt
fără echivoc. În medie, oamenii trăiesc mai mult, fiind
mai sănătoşi, sunt mai bogaţi, mai siguri, mai liberi, mai
educaţi, mai paşnici. Deşi performanţele din trecut nu ga
rantează câştiguri viitoare, omenirea nu trăieşte pe Wall
Street. Este foarte puţin probabil ca într-o dimineaţă să ne
trezim într-o lume cu variolă, licitaţii de sclavi sau inter
venţii chirurgicale fără anestezie.
Cu siguranţă, lumea se confruntă cu provocări formida
bile. Şi astfel ajung la argumentul meu final. Optimismul
este o profeţie a împlinirii de sine; la fel şi pesimismul.
Progresul de care ne bucurăm nu e rezultatul unei anu
mite dialectici istorice misterioase, sau al unei legi a
progresului inevitabil, sau al înclinării boltei morale către

justiţie. Este rezultatul .faptului că oamenii se confruntă
cu diferite probleme, prîi'.itre· care fragilitatea proprie şi
proliferarea armelor nucleare, dar, în loc să se vaite că
sunt cu toţii condamnaţi, îşi pun în practică inventivita
tea şi depun eforturi pentru a le soluţiona.
Un studiu recent a relevat faptul că oamenii care cred că
modul nostru de viaţă se va sfârşi într-un secol au fost de
acord şi cu afirmaţia: ,,Viitorul lumii pare a fi sumbru,
aşa că trebuie să ne concentrăm pe a avea grijă de noi."
Doamnelor şi domnilor, nu gândiţi astfel! E iresponsabil
să fii fatalist când indicatorii obiectivi spun că lumea se
înrăutăţeşte, dar şi mai iresponsabil atunci când aceştia
arată că lumea devine din ce în ce mai bună.
Rudyard Griffiths: Excelent, stimaţi invitaţi! Bravo! Ei
bine, doamnelor şi domnilor, aţi asistat la o dezbatere
foarte consistentă, serioasă, extrem de interesantă. Vreau
să le mulţumesc din suflet celor patru vorbitori: aţi venit
aici bine pregătiţi, v-aţi susţinut punctele de vedere, aţi
contraargumentat - iar noi am avut ce învăţa. Vă mul
ţumesc din nou pentru această dezbatere fabuloasă.
Felicitări! A fost un concurs grozav!
Rezumat: Votul anterior dezbaterii, cu privire la întreba
rea zilei - ,,Urmează cele mai bune zile ale omenirii? " -,
a fost favorabil în proporţie de 71 %, în vreme ce 29% din
public a răspuns negativ. La final, 73% dintre votanţi au
fost „pentru" şi 27% ,,împotrivă". Având în vedere faptul
că mai mulţi alegători şi-au schimbat opinia, trecând de
partea echipei „Pro", victoria le revine lui Steven Pinker
şi Matt Ridley.
INTERVIURI
PRELIMINARE DEZBATERII
consemnate de
Rudyard Griffiths
MALCOLM GLADWELL
Rudyard Griffiths: Bine aţi venit la interviurile noastre

preliminare Dezbaterii Munk privind progresul. Tema
propusă este „Pro sau contra: Urmează cele mai bune zile
ale omenirii? " Unul dintre cei care vor pleda împotrivă
va fi domnul Malcoln: Gladwell, autor de bestselleruri
pe plan internaţional şi reputat publicist la New Yorker.
Malcolm, te-aş ruga mai întâi să dezvălui câteva dintre
argumentele-cheie pe care le vei pune pe masă în seara
aceasta. Am impresia că vei fi nevoit să lupţi contra cu
rentului, deoarece, în momentul de faţă,· entuziasmul în
jurul tehnologiei şi al unor mari forţe globale ce tocmai
ies la iveală se află la cote înalte.
Malcolm Gladwell: Da - însă cred că este . important să
recunoaştem fap�ul că putem progresa la nivel indivi
dual fără a ne fi neapărat mai bine ca întreg, nu-i aşa?
Îmi imaginez că echipa aflată de cealaltă parte a baricadei
va oferi exemple concrete, din care va reieşi că suntem cu
adevărat mai buni decât am fost în trecut şi, de asemenea,
că există toate premisele că vom continua să evoluăm în
anii ce vin. Le voi admite argumentele - ele vor fi, proba
bil, corecte. Nici mie nu mi-ar fi greu să menţionez pur şi
simplu anumite lucruri care cred că se vor îmbunătăţi în
viitor, dar astfel nu voi răspunde la întrebarea dacă, pe an

samblu, vom progresa realJ?ente în următorii cinci, zece
sau douăzeci de ani. •"'
Eu sunt mult mai interesat de întrebări cum ar fi: ,,Atunci
când se fac progrese în privinţa unei probleme specifice,
nu cumva iau naştere alte probleme? Care ar fi acestea?
Sunt ele mai mari, la fel sau mai mici decât problemele
care tocmai au fost rezolvate?"
Rudyard Griffiths: Energia atomică ar fi un bun exem
plu, cred. Ne-ar putea asigura iluminarea oraşelor, dar ar
putea şi să le arunce în aer.
Malcolm Gladwell: Exact.
Rudyard Griffiths: Inventăm şi perfecţionăm nano
tehnologia, o transformăm în armă - şi ea ne şterge de
pe faţa Pământului. Acest tip de dublă utilizare în cazul
diverselor tehnologii este ceea ce te îngrijorează?
Malcolm Gladwell: Deoarece tehnologia şi alte domenii
progresează, dimensiunea şi natura catastrofică ale ce
leilalte feţe a monedei cresc exponenţial. Aşadar, orice
salt uriaş pe care îl facem într-o anumită zonă conduce,
bunăoară, la un salt uriaş în capacitatea omenirii de a se
autodistruge.
Mi se pare important pentru mine şi echipa mea să nu
fim percepuţi ca pesimişti. Suntem departe de a fi astfel.
Susţin că lumea este în continuă schimbare, iar pe măsură
ce avansăm, nu ştiu dacă va merge spre mai bine ori· spre
mai rău. Cumva, mă şochează faptul că tabăra cealaltă are
obligaţia de a dovedi că întrebarea din tema dezbaterii are
un răspuns afirmativ. Noi putem, pur şi simplu, să ridi
căm din umeri, iar dacă audienţa e de acord că trebuie să
ridicăm din umeri, atunci vom câştiga.
MALCOLM GLADWELL 73
Rudyard Griffiths: O dezbatere foarte . . . franţuzească. Te

rog, vorbeşte-mi puţin despre progresul omenirii în ceea
ce priveşte moralitatea. Se pot aduce argumente în spriji
nul ideii că nu doar am îmbunătăţit lumea exterioară, dar
şi că, într-un fel, ne-am îmbunătăţit pe noi înşine. Steven
Pinker este unul dintre principalii susţinători ai acestei
idei.
Malcolm Gladwell: Argumentul lui Pinker, pe care îl ex
primă în cartea sa The Better Angels of Our Nature, este,
întâi de toate, foarte b�nal, iar apoi, mult pe lângă subiect.
Ca fiinţe umane, suntem mai buni decât atunci când,
aşa cum susţine - iar aici îl citez -, ,,aruncam fecioare în
vulcani şi tăiam mâinile oamenilor fiindcă furau varză"?
Absolut - atât că nimeni n-a afirmat că nu suntem.
Pe lângă faptul că acest adevăr a devenit un soi de clişeu,
nu răspunde la întrebarea dacă nu cumva, în prezent, răul
spectaculos şi idiosincratic al unui grup restrâns de in
divizi poate avea un impact major asupra vieţii noastre.
Să spunem că 99,9% dintre noi ar fi mai buni acum decât
înainte, însă ceilalţi 0,1% ne pot transforma viaţa într-un
chin îngrozitor. A fost nevoie doar de un Stalin pentru a
distruge 20 de milioane de oameni în Uniunea Sovietică.
Şi chiar dacă restul celor care trăiau acolo erau îngeri, asta
nu a schimbat faptul că au avut parte de o soartă oribilă,
câtă vreme puterea i-a aparţinut unui dictator. În cele din
urmă, nu cred că argumentul lui Pinker este prea util
pentru a înţelege lumea.
Rudyard Griffiths: Se pare că avem o obsesie cu progre
sul, încă de la începuturile creştinismului şi până în Epoca
Modernă. Iar în prezent, obsesia se traduce în fascinaţia
noastră legată de inteligenţa artificială. Putem să folosim
progresul ca pe o strategie compensatorie, în sensul de a
ne ajuta să reconciliem anumite aşteptări cu privire la noi

înşine? Şi de unde credeţi că a apărut această fixaţie?
,..,
Malcolm Gladwell: Poate fi o ficţiune utilă, iar atunci
când este adevărată, chiar foarte benefică. Permiteţi-mi
să vă dau un exemplu. Sunt un alergător împătimit. Noi,
alergătorii, credem în progres, pentru că an de an vedem
cum recordurile mondiale sunt doborâte, corect? Şi
fiindcă vedem recordurile prăbuşindu-se, participăm, ca
să zic aşa, la o mare iluzie: credem că întreaga comunitate
a alergătorilor face un pas înainte în fiecare an, că avem
performanţe superioare celor ale predecesorilor noştri.
Dar oare devine o cursă de 100 de metri mai interesantă
numai fiindcă un alergător o încheie în 9,5 secunde, în
loc de 9,51? Este câştigătorul mai mulţumit? Sunt miile de
spectatori mai emoţionaţi? Situaţia nu schimbă niciunul
dintre lucrurile semnificative. S-ar putea să însemne
doar că vreun tip inventiv a modificat vârful pantofilor
de sport ori că suprafaţa pistei a fost puţin diferită. Cred
că există un punct în care fetişizăm noţiunea de progres,
chiar şi atunci când acesta nu face nicio diferenţă rele
vantă între persoana care am fost şi cea care suntem.
Rudyard Griffiths: Mi se pare interesant că ai menţionat
alergarea. Consideri că progresul e legat de preocuparea,
colectivă sau personală, de a ieşi victorios? Întotdeauna ne
dorim să câştigăm, nu să pierdem.
Malcolm Gladwell: Îmi place argumentul pomenit ante
rior fiindcă îi va face pe adversarii noşt:ri să pară incre
dibil de superficiali şi insensibili, ceea ce cred că ar fi o
interpretare adecvată a motivaţiei lor. Totodată, ne va face
pe Alain şi pe mine să aratăm - cum să spun? - foarte
evoluaţi, ceea ce, probabil, este adevărat.
MALCOLM GLADWELL 75
Rudyard Griffiths: Glumind puţin, să conchidem că

echipa voastră va progresa, în vreme ce a oponenţilor va
regresa. Malcolm Gladwell, îţi mulţumesc că ai venit la
Toronto şi te asigur că mă . bucură mult participarea ta
la această dezbatere.
Malcolm Gladwell: Plăcerea e de partea mea.
ALAIN DE BOTTON
Rudyard Griffiths: Îl avem alături de noi pe Alain de

Botton, scriitor renumit, filozof şi - acum - membru al
echipei care, alături de Malcolm Gladwell, va lupta îm
potriva moţiunii propuse de tema dezbaterii, ,,Pro sau
contra: Urmează cele mai bune zile ale omenirii?" Alain,
bine ai venit la Toronto!
Alain de Botton: Mulţumesc foarte mult.
Rudyard Griffiths: Spune-ne câte ceva despre maniera
în care veţi aborda dezbaterea din seara aceasta. Cred că
ai putea fi îngrijorat că echipa lui Steven Pinker şi · Matt
Ridley are parte de consens social - mă refer la faptul
că majoritatea oamenilor au tendinţa de a gândi pozitiv
atunci când vine vorba de viitor, de ceea ce va urma.
Alain de Botton: Trăim într-o lume susţinută din spate
de două forţe teribil de puternice, care induc optimism:
afacerile şi ştiinţa. Într-o societate a comerţului, precum
cea de azi, dacă vrei să-i vinzi cuiva un lucru, trebuie să
spui ceva pozitiv despre tine, despre viitorul şi perspec
tivele tale. Aşa că mediul în care trăim arată extrem de
vesel. Apoi, ştiinţa ne uimeşte şi ne promite mereu schim
bări colosale. În ciuda acestor două forţe foarte puternice,
ALAIN DE BOTTON 77
vreau să spun că există piedici care apar ciclic, obstacole

rezistente ce se ridică în faţa împlinirii şi a unei vieţi cu
adevărat fericite.
Când oamenii se gândesc "la ceea ce este în neregulă cu
lumea şi propun modalităţi de îmbunătăţire, menţio
nează aspecte precum educaţia. Ei susţin că nu ştim
suficiente lucruri şi că, dacă am putea face astfel încât sis
temul de învăţământ să meargă mai bine, totul va fi în
regulă. Dar drumul acesta nu se sfârşeşte niciodată! După
aceea oamenii spun că, dacă vom dezvolta economia şi
vom pune capăt sărăciei, atunci lucrurile vor funcţiona.
Apoi sugerează că încheierea războaielor, a conflictelor,
ar fi, de fapt, soluţia. Şi că există mari speranţe legate de
medicină, că vom pune capăt multor suferinţe dacă vom
reuşi să obţinem progrese în domeniul medical. . . Şi tot
aşa, la nesfârşit.
Eu sunt elveţian - iar când vii din Elveţia, vii dintr-o ţară
care a rezolvat toate aceste probleme în cel mai bun mod
de care a fost capabilă omenirea. În privinţa dezvoltă
rii, Elveţia este, poate, cu 500 de ani înaintea unor state
precum Uganda sau Liberia. Cu toate astea, există încă
multe probleme şi în ţara mea natală, iar eu sunt intere
sat de aşa-numitele probleme de mâna a doua14 • Adesea,
abordarea lor e dezaprobată, hulită, de parcă ar fi inexis
tente. Însă nu este aşa: ele au o abilitate izbitoare de a per
sista. În seara asta voi acorda o atenţie deosebită acestor
probleme de mâna a doua, statorniciei lor şi felului în care
îngrădesc unele dintre viziunile noastre măreţe de a face
perfectă viaţa pe Pământ.
14 În original, ,,first-world problems" - probleme considerate false

ori minore, cu care se confruntă ţările foarte dezvoltate. (N. trad. )
Rudyard Griffiths: Poţi să ne dai un exemplu? Mă refer

la o problemă de mâna a doua care este, de fapt, serioasă
şi substanţială, nefiind dbar rezultatul faptului că se află
în vârful piramidei.
Alain de Botton: Una dintre tragediile reale ale dez
voltării economice îşi are rădăcinile în faptul că ne-am
închipuit că, dacă vom îmbunătăţi starea materială a oa
menilor, aceştia _vor fi mai fericiţi. Însă un economist pe
nume Richard Easterlin a făcut, în urmă cu peste 40 de
ani, un studiu devenit faimos despre relaţia dintre venituri
şi fericire. El a constatat că, deşi o societate ajunge să fie
extrem de bogată, dorinţa oamenilor de a avea mai mult
va exista în continuare, crescând invidia, simţul statutu
lui şi anxietatea. Nu se pune capăt insatisfacţiei financiare
numai prin îmbogăţirea unui popor. Comparaţiile sunt
o pandemie societală, iar invidia, gelozia şi sentimentele
de inadecvare se nasc frecvent p:i;intre miliardari. Cred că
aspectul ar trebui să ne dea de gândit.
Acesta este doar un exemplu. Chiar dacă am transforma
întreaga lume într-una de miliardari, oricum ar persista
bizareriile de natură economică, nefericirea şi durerea.
Nu spun că n-ar fi bine să urmărim acest lucru - bineîn
ţeles că ar trebui să încercăm -, dar nu vă aşteptaţi ca
totul să fie perfect numai pentru că întreaga populaţie a
globului ar avea parte, bunăoară, de nivelul veniturilor
unui stomatolog elveţian - ceea ce s-ar putea întâmpla în
următorii, să zicem, 500 de ani.
Rudyard Griffiths: Vorbeşte-ne puţin despre ceea ce
crezi că veţi auzi de la oponenţii voştri în seara aceasta -
presupun că vor veni cu o argumentaţie destul de puter
nică. Probabil că vor aborda subiectul eradicării unor boli
fatale, al reducerii sărăciei acute în ţările aflate în curs de
ALAIN DE BOTTON 79
dezvoltare şi al măsurii în care speranţa de viaţă a cres

cut pe întregul mapamond. Dacă cercetezi o bază de date
din ultimii 100 de ani, sau cam aşa ceva, constaţi că acele
grafice arată destul de impresionant, indicând un progres
frumuşel. Cum vei răspunde la o astfel de provocare?
Alain de Botton: Ceea ce le scapă, de regulă, optimiştilor
este_ înţelegerea perversiunii minţii omeneşti. Fireşte că
nu vom nega curba ascendentă spre care vor arăta respec
tabilii colegi din echipa adversă, dar va trebui să echili
brăm aspecte precum abilitatea de a spori standardele
educaţionale şi de a mări substanţial cunoştinţele pe care
oamenii le au la îndemână prin sublinierea faptului că idi
oţenia şi ignoranţa vor persista în ciuda educaţiei. Marele
vis al Iluminismului a constat în ideea că, prin educaţie,
oamenii îşi vor abandona prejudecăţile, ideile putrede şi
impulsurile periculoase, că acestea se vor topi în lumina
raţiunii precum ceaţa la apariţia soarelui. Lucrurile nu
funcţionează astfel. Şi am văzut cu toţii conflicte după
conflicte la popoare educate - aşadar, educaţia nu este un
panaceu.
Şi despre medicină se pot spune lucruri asemănătoare.
Pe lângă descoperirile bine-venite din domeniul medi
cal, există un lucru - un singur lucru - care ne priveşte
pe absolut toţi, rânjindu-ne în faţă, şi anume dispariţia
personală. Fiecare dintre noi ne confruntăm cu propriul
Armaghedon miniatural, cu propria apocalipsă. Desigur,
este minunat că facem progrese în cunoştinţele privind
bolile cardiace, în tratamentele pentru cancer şi altele ase
menea, dar nu am rezolvat şi nu vom rezolva niciodată
problema fundamentală.
Da, pot fi optimist în privinţa unei specii diferite de
Homo sapiens. Cred că ar fi posibil să creăm cândva, în
viitor, o specie care nu cunoaşte moartea, una capabilă

să folosească adecvat cunoştinţele, să fie fericită şi inerent
non-agresivă. Dar nu va ff Homo sapiens, ci o altă specie.
Aş fi optimist, dar nu în numele umanităţii. Ar fi vorba
despre un Homo proiectat mai bine, c·are ar putea să apară
la un moment dat, în următorii 500 de ani. Nu am fi noi.
Rudyard Griffiths: Am impresia că o parte din argumen
taţia ta se va referi la calitate şi la măsura în care suntem
obsedaţi de cantitativ în lumea modernă. Avem tendinţa
să ne concentrăm pe evaluarea empirică pură a noastră
comparativ cu ceilalţi, a societăţii noastre spre deosebire
de alte naţiuni, în timp ce tu eşti de părere că dimensi
unile calitative ale vieţii personale, ale sinelui propriu,
sunt, într-un fel, asemenea unui câmp . lipsit de recoltă.
Alain de Botton: Multe lucruri alunecă prin plasa statis
ticilor. Nu poţi trage pur şi simplu o linie sub sănătate,
venit, statut social, după care să afirmi că persoanele si
tuate deasupra acestei linii vor fi fericite, deoarece multe
aspecte au de-a face cu o variabilă interioară complicată -
iar aici vorbesc despre ceea ce numim aşteptări.
Trebuie reţinut că, dacă presupui că lumea nu se va îm
bunătăţi, asta nu înseamnă că eşti o fiinţă depresivă, un
suflet lipsit de orice bucurie. Ceea ce vreau să-i comunic
audienţei din această seară e că abilitatea de a privi în faţă,
deschis, aspectele sumbre ale existenţei oferă o anumită
mulţumire, precum şi capacitatea de a depăşi problemele
dificile.
O parte din fragilitatea şi dezamăgirea lumii moderne are
legătură cu aşteptările care nu au fost împlinite şi cu sen
timentul că drepturile ne-au fost încălcate. Iar aici mi se
pare înţelept să aruncăm un ochi la stoicii antici, care au
pledat pentru o abordare filozofică a vieţii: să ne aşteptăm
ALAIN DE BOTTON 81
ca multe lucruri să nu meargă bine, ştiind însă că le vom

supravieţui, iar dacă nu, că sfârşitul poate fi rapid.
Şi asta pare a fi o filozofie foarte stranie, mai ales aici, în
America de Nord, dar cred că este cea mai bună atunci
când vorbim despre speranţă. Nu am convingerea fermă
că oamenii care sunt pesimişti au renunţat la ideea evolu
ţiei. Ba chiar sunt de părere că poţi crede cu tărie în pro
gresul societăţii, păstrând totodată în vizor şi aspectele
negative. Prin urmare, aş vreau să salvez grupul anti-pro
gres de la o viziune a întunericului şi de la o cădere în de
presie. Malcolm şi cu mine nu suntem depresivi. Suntem
nişte realişti binedispuşi.
Rudyard Griffiths: Corect! Dar ce spui de faptul că pe
noi, oamenii, ne obsedează progresul de aproape două
milenii? Am avut o teorie creştină despre progres, iar te
oriile din secolul al XX-lea s-au construit în jurul unei
anumite dinamici interne a istoriei. Sunt convins că în
seara asta îl vom asculta pe Matt Ridley explicându-ne
că evoluţia socială este noua rampă de lansare pentru
progres. Ce înseamnă asta? De ce am fost intens obsedaţi
de această idee atât de mult timp?
Alain de -B otton: Ei bine, Rudyard, ai scos în evidenţă un
lucru foarte important _menţionând religia şi conectarea
ei cu ştiinţa. Ştiinţa este o versiune secularizată a naraţiu
nii creştine a desăvârşirii omenirii, ceva care a înflăcărat
imaginaţia occidentală de când lumea. Astfel ne putem
închipui perfecţiunea, care are de-a face cu faptul că deţi
nem instrumentele foarte puternice ale imaginaţiei şi nu
ne vine greu ca, pur şi simplu, să dăm la o parte tot ce e
negativ în propriile caractere, în propriile societăţi, ima
ginându-ne raiul pe Pământ - Noul Ierusalim.
Adesea, prietenii noştri din lumea ştiinţei preferă să pre

tindă că nu ar vorbi despre un soi de versiune ştiinţifică a
Noului Ierusalim. În opinia mea, este un vis frumos şi mi
se pare foarte important să ai asemenea idealuri, pentru
că îţi oferă o hartă, îţi indică direcţia de mers - iar noi ne
îndreptăm spre Noul Ierusalim. Nu vom ajunge niciodată
acolo, pentru că fiinţele umane sunt înzestrate cu ceea ce
îmi place să numesc „o nucă defectuoasă". În partea de
sus a coloanei vertebrale avem nişte nuci defectuoase, iar
acestea fac năzbâtii: sunt agresive, nu-şi amintesc ce ar
trebui şi nutresc tot soiul de dorinţe inutile. Am încercat
să creăm civilizaţia, care ar trebui să corecteze cele mai
rele pulsiuni şi să atenueze egoismul nucilor noastre, şi
iată că am izbutit. Civilizaţia este un fel de creier superior
care are grijă de creierele mai mici, toate viciate.
Totuşi, nici măcar aşa nu vom eradica complet defectele
încorporate în ele. În ziua de azi, inteligenţa artificială
este visul măreţ - năzuinţa de a face un om perfect cu
ajutorul maşinăriilor. Din întâmplare, sunt foarte intere
sat de posibilităţile inteligenţei artificiale. Însă în punctul
cel mai avansat în care vom ajunge cu aceasta, de fapt îl
vom lăsa în urmă pe Homo sapiens. Se poate întâmpla,
dar nu rasa umană va ajunge acolo: între timp, noi vom fi
devenit altceva, altcineva.
Rudyard Griffiths: O, superb! Alain, îţi mulţumesc mult
că ai venit la Toronto. Fascinantă argumentaţie! Aşteptăm
cu nerăbdare spectacolul complet în seara asta, pe scenă,
în lumina reflectoarelor.
Alain de Botton: Mulţumesc din suflet.
MATT RIDLEY
Rudyard Griffiths: Bine aţi revenit la interviurile pre

liminare Dezbaterii Munk despre progres din această
seară. Acum, alături de mine se află Matt Ridley, scriitor
cu vânzări-record în întreaga lume, editorialist la ziarul
londonez Times şi membru al Camerei Lorzilor din Marea
Britanie. Matt, ne bucurăm să te avem aici!
Matt Ridley: Şi eu sunt încântat în egală măsură.
Rudyard Griffiths: · Spune-ne câte ceva despre principa
lele argumente pe care le veţi dezvolta în cadrul întâlni
rii din seara asta. Cred că audienţa va fi foarte receptivă
la ideile tale şi ale domnului Pinker, având în vedere
entuziasmul general privitor la tehnologie şi sentimentul
de optimism faţă de Toronto în momentul actual.
Matt Ridley: Fără îndoială, Canada este o ţară foarte po
trivită pentru a vorbi despre progresele pe care le-am în
registrat. În mod evident, e o ţară bogată şi, de asemenea,
sănătoasă şi fericită. Dar mă voi referi la întreaga lume
ca fiind astfel, deoarece în ultimii 50 de ani am asistat la
un progres extraordinar în ceea ce priveşte standardele
de viaţă. Doar 10% dintre locuitorii planetei mai trăiesc
acum în sărăcie extremă. Sunt încă destui şi aceştia, dar
oricum vorbim despre o schimbare uluitoare. În general,

oamenii sunt mai bogaţi, _mai sănătoşi, mai fericiţi, mai
deştepţi, mai curaţi, mai liberi, mai paşnici şi, dacă-mi
permiţi să mă exprim astfel, mai egali. Oamenii se îmbo
găţesc mai rapid în ţările sărace decât cei din ţările dez
voltate, iar asta duce către egalitate la nivel global.
Nu pot afirma că absolut totul decurge perfect, dar lu
crurile care merg în direcţia· greşită par a fi, în general,
mai puţin importante decât acelea care merg în direcţia
corectă.
Rudyard Griffiths: Dacă ne-am întoarce în Antichitate,
în Imperiul Roman, şi am alege, să spunem, o perioadă
de 50 de ani de recolte-record, am observa că speranţa de
viaţă creşte, că episoadele de ciumă şi alte molime se răresc
şi că există, probabil, un sentiment al progresului. Iată de
ce te întreb: prin ce diferă epoca progresului pe care îl ex
perimentăm acum faţă de epoci similare din trecut?
Matt Ridley: Principala diferenţă constă în faptul că este
globală. În vechime exista prosperitate ici-colo, de pildă
în Imperiul Roman, în China imperială sau în India, dar
nu a fost niciodată răspândită pretutindeni pe glob. Iar
altă diferenţă majoră provine din aceea că în zilele noastre
avem tehnologii, asta însemnând că e imposibil să întorci
timpul înapoi în cazul celor mai multe dintre aspectele
enumerate. Ar fi extrem, extrem de greu să nu mai dispu
nem de internet, să zicem, sau de tehnologiile care ne-au
permis să hrănim lumea, să scăpăm de boli şi aşa mai de
parte, pentru că le-am putea reinventa într-o clipă dacă ar
fi nevoie. Aşadar, diferenţa este enormă. Şi când te gân
deşti la asta, îţi dai seama că inovaţia e cea care determină
progresul. În plus, datorită internetului, oamenii pot
să-şi împărtăşească reciproc ideile fertile mai rapid decât
MATT RIDLEY 85
oricând. Asta va aduce soluţii pentru orice problemă care

s-ar putea ivi.
Acum, sigur, nimeni nu garantează la modul absolut că
viitorul va fi mai bun decât trecutul. Sunt de acord că nu
trebuie să spunem niciodată că un asteroid, o explozie
organică, un anumit tip de război nuclear sau chiar o iz
bucnire a iraţionalităţii rasei umane n-ar putea schimba
situaţia, dar cred că există o mai mare probabilitate să
mergem spre mai bine decât spre mai rău.
Rudyard Griffiths: Vorbiţi-ne puţin despre evoluţia soci
ală a ideilor. Consideraţi că este crucial să privim progre
sul în moduri noi şi diferite acum, faţă de felul în care am
făcut-o în trecut?
Matt Ridley: Majoritatea veştilor bune apar treptat, iar
majoritatea veştilor rele se ivesc brusc. Ştirile de televiziune
abundă în lucruri rele, cele pozitive nefiind menţionate.
De aceea, după un secol dominat de războaie mondiale şi
genocide, am ajuns la o stare mai bună decât cea dinainte,
întrucât gradualitatea nu este subiect de ştire.
Schimbarea graduală e un fenomen ascendent, un proces
evolutiv care se petrece în societate: două idei diferite se
întâlnesc, se unesc şi dau naştere unei idei-copil ce îm
bunătăţeşte viaţa oamenilor şi se răspândeşte treptat în
lume. Luaţi ca exemplu expansiunea internetului sau re
voluţia telefoniei mobile. Lucrurile acestea se întâmplă în
mod automat, fără ca nimeni să le ordone, şi totuşi conduc
la ceea ce se numeşte „ordine spontană". Cu alte cuvinte,
ele produc în societate uniuni între formă şi funcţie, care,
chiar neplanificate de cineva, totuşi apar.
Rudyard Griffiths: Şi credeţi că dacă asta se întâmplă la
scară globală este nu numai un lucru nou, dar şi prevesti
tor de bine în sensul accelerării forţelor progresiste?
Matt Ridley: Astăzi, avem mai multe posibilităţi de a îm

bunătăţi lumea decât în . urmă cu 50 de ani. După păre
rea mea, luând în considerare numărul de oameni care
lucrează în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei, numărul
tehnologiilor pe care le au la dispoziţie, cantitatea de cu
noştinţe pe care le-au acumulat, există toate motivele să
ne gândim că e mult mai probabil să fim capabili să rezol
văm o problemă astăzi decât acum o jumătate de secol -
cu toate că ne-am descurcat destul de bine şi atunci.
Aşadar, iată un aspect care ne dă speranţe.
Thomas Babington Macaulay s-a întrebat retoric, cu mult
timp în urmă, în 1830: ,,În virtutea cărui principiu jude
căm lucrurile atunci când, deşi sesizăm în trecut numai
progrese, ne aşteptăm ca în viitor totul să decadă? "
Rudyard Griffiths: Perfect! Mă gândesc totuşi că adver
sarii din seara aceasta vor încerca să sugereze că aţi con
fundat fenomenul progresului cu fenomenul schimbării
şi al diferenţei. Într-adevăr, cu ·zece ani în urmă nu ne
făceam selfie-uri cu telefonul mobil, însă doar pentru că
facem asta nu înseamnă că am progresat faţă de acum un
deceniu. Care ar fi nuanţele între progres şi diferenţă?
Matt Ridley: Pentru a da un exemplu, mă gândesc că ar fi
destul de greu să mergi în Africa la o mamă care tocmai
şi-a pierdut copilul din pricina malariei şi să încerci s-o
consolezi spunându-i că reducerea ratei acelei epidemii
mortale în lume a progresat. La nivel global, mortalitatea
cauzată de malarie a scăzut, doar în ultimii 15 ani, cu 60%,
un procent extraordinar de mare. De fapt, schimbarea s-a
petrecut de-a lungul timpului, datorită plaselor pentru pat
impregnate cu insecticide şi altor lucruri - în orice caz,
nu mulţumită tehnologiilor de vârf. Aşadar, nu e vorba în
mod necesar de telefoane mobile sau computere; este doar
MATT RIDLEY 87
vechea şi naturala ingeniozitate omenească. Atunci când

privim ce se întâmplă cu oamenii săraci, când vedem că
lumea lor se îmbunătăţeşte, n-avem cum să nu calificăm
ce se petrece drept progres.
Rudyard Griffiths: O altă direcţie de atac ar putea porni
de la ideea că, trăind într-o lume din ce în ce mai inter
conectată, e posibil ca faptul să atragă după. sine şi con
secinţe nefaste, chiar.- în mod neintenţionat. Cunoşti,
desigur, erorile de pe pieţele ipotecare din sudul Floridei,
care au determinat rapid o contagiune financiară globală,
stârnind criza din 2008. Vezi această interconectare ca
pe un pericol? Se poate afirma că, cu cât relaţiile noastre
complexe evoluează, cu atât creşte potenţialul de a avea
loc un colaps?
Matt Ridley: Ei bine, în anumite privinţe cred că este
invers. Conectivitatea mai mare a lumii ne face, de fapt,
mai puţin vulnerabili la catastrofe. Permite-mi să dau
exemplul comerţului internaţional cu alimente. În seco
lul al XVII-lea, a fost posibil ca 15% din populaţia Franţei
să moară din cauza a două recolte dezastruoase succesive,
în timp ce la vecinii din Marea Britanie existau recolte
mulţumitoare, astfel că englezii n-au avut asemenea pro
bleme. Şi a fost posibil fiindcă pe atunci se făcea foarte
puţin comerţ cu alimente: era extrem de costisitor să
transporţi mâncare, aşadar imposibil să fie hrăniţi stră
inii care sufereau de foame.
Astăzi, datorită comerţului global cu orice fel de produse,
nu vom avea niciodată vreo foamete ca în trecut. O re
coltă compromisă într-o regiune ar putea determina o
uşoară creştere a preţului grâului pe plan mondial, dar e
greu de crezut că recoltele din Australia, Ru_sia, Canada şi
Argentina ar putea fi dezastruoase în acelaşi timp. Şi am
văzut cu toţii că foametea din lume s-a diminuat fantastic

în ultimii 20-30 de ani.
Rudyard Griffiths: Exist{un eveniment sau o idee care
să te facă să te îndoieşti de argumentaţia ta?
Matt Ridley: Sunt aspecte care mă îngrijorează - lucruri
ce au tendinţa să se îndrepte în direcţia greşită; dacă devin
prea puternice, ar putea deraia progresul, evoluţia. . .
Rudyard Griffiths: La ce anume te referi?
Matt Ridley: Bunăoară, la superstiţii. Sau la faptul că din
ce în ce mai mulţi oameni sunt educaţi în spiritul fun
damentalismului religios. Nu vorbesc despre o anumită
religie aici, vorbesc despre toate. Iar oamenii care au cele
mai fundamentaliste scopuri în diferitele religii aduc pe
lume un număr mai mare de copii.
Acum, dacă ei îşi urmează părinţii - deşi, din fericire,
foarte adesea nu o fac -, ar putea creşte spectaculos nu
mărul persoanelor cu opinii extremiste şi fundamenta
liste. Aceasta nu a fost o problemă în trecut, pentru că
toată lumea încerca să aibă cât mai mulţi urmaşi cu pu
tinţă, astfel încât odraslele fundamentaliştilor erau depă
şite numeric de cele ale oamenilor rezonabili. Dar eu sunt
cam îngrijorat de faptul că oamenii nerezonabili au mai
mulţi copii decât cei rezonabili - dacă pot să mă exprim
astfel fără să jignesc pe nimeni.
Rudyard Griffiths: Nu ai jignit pe nimeni, stai liniştit.
Stimate Matt Ridley, îţi mulţumesc că ai venit la Toronto.
Ne bucurăm să te avem printre noi şi că vei participa la
interesanta dezbatere din această seară.
Matt Ridley: Mulţumesc, Rudyard.
STEVEN PINKER
Rudyard Griffiths: Bine aţi revenit la interviurile noas

tre premergătoare Dezbaterii Munk despre progres. Vom
dezbate astăzi pe marginea temei „Pro sau contra: Ur
mează cele mai bune zile ale omenirii?" Sunt extrem de
încântat să îl am alături pe Steven Pinker - reputat om
de ştiinţă american, psiholog şi autor de bestselleruri.
Steven, mă bucur că eşti cu noi aici, la Toronto.
Steven Pinker: Mulţumesc pentru invitaţie şi pentru cu
vintele calde.
Rudyard Griffiths: Mai întâi, spune-ne câte ceva despre
felul în care vei aborda dezbaterea din seara aceasta. Care
este nucleul argumentaţiei pe care vrea să o · comunice
echipa ta celor 3 OOO de spectatori ce se vor aduna aici, la
Roy Thomson Hall?
Steven Pinker: Indiferent dacă cele mai bune zile ale
omenirii sunt sau nu cele din viitor, n-ar trebui să fie o
chestiune care ţine de opinii, atitudini sau stări de spirit,
ci de fapte. Şi dacă ne uităm la datele concrete, fiecare in
dicator al bunăstării umane este în creştere. Trăim mai
mult; ne îmbolnăvim mai rar; suntem mai bogaţi; e mult
mai probabil să trăim în state democratice; e mult mai
probabil să trăim în pace; suntem mai deştepţi; suntem

mai bine educaţi. Şi când .spun „noi" nu mă refer doar la
locuitorii unor ţări încântlitoare precum Canada, ci vor
besc despre toată populaţia globului - asta arată datele.
Mai mult, procesele care ne-au propulsat în aceste direc
ţii vor continua aproape sigur. Ele sunt puse în mişcare
de inovaţii, de noile tehnologii şi idei - nu sunt supuse
boomurilor haotice ori hazardului, ca la bursă. Prin
urmare, e foarte puţin probabil să ne trezim mâine dimi
neaţă într-o lume în care trebuie să suportăm o interven
ţie chirurgicală fără anestezie sau să ne vedem copiii mai
puţin educaţi decât noi. Acestea sunt forţe direcţionale
cumulative şi nu există niciun motiv să credem că se vor
volatiliza peste noapte.
Rudyard Griffiths: Spune-ne, te rog, ce crezi că alimen
tează acele forţe direcţionale? Matt Ridley, partenerul
tău din seara asta, este un susţinător al evoluţiei sociale,
considerând-o un factor-cheie în înţelegerea motivului
pentru care progresul, definit în linii mari, va fi accelerat.
Care ar fi nuanţele acesţui aspect?
Steven Pinker: Rezonez cu opinia lui Matt. Cred că
suntem o specie inteligentă mai cu seamă . datorită limba
jului. Graţie cuvântului scris, putem acumula roadele în
cercărilor şi erorilor noastre, ale sclipirilor de genialitate,
ale întâmplărilor noastre norocoase. Putem să păstrăm ce
funcţionează, să dăm deoparte ce nu merge şi să fim con
ştienţi că vom avea parte de multe suişuri şi coborâşuri.
Dar, una peste alta, dacă ne punem mintea să rezolvăm
anumite probleme şi ne amintim soluţiile care în general
dau rezultate, lucrurile se vor îmbunătăţi.
Rudyard Griffiths: Consideri că interconectarea ar putea
fi socotită o vulnerabilitate? Este complexitatea noastră
STEVEN PINKER 91
tehnologică, sociologică şi economică un călcâi al lui

Ahile, dacă ne raportăm la metodele şi mecanismele pro
gresului sesizabile azi?
Steven Pinker: Treaba cu raţionalitatea este că întot
deauna poate să facă un pas în spate, să observe propri
ile limitări şi să le vadă ca pe un scop, ca pe o problemă
ce trebuie rezolvată. În schimb, complexitatea sistemelor
noastre îşi stabileşte scopul de a le face rezistente la per
turbaţii care ar putea fi haotice. Cum simplificăm unde
e posibil şi cum dezvoltăm inteligenţa artificială, astfel
încât să facem faţă unora dintre complexităţi? Simplul
fapt că vezi complexitatea ca pe o problemă înseamnă că
minţile omeneşti cele mai strălucite îşi vor stabili ca scop
să se ocupe de ea.
Rudyard Griffiths: Oamenii se gândesc adesea la criza
financiară ca la un exemplu recent de complexitate. Îşi
spun că un sistem considerat benign ne-a dus dintr-odată,
oarecum neaşteptat şi zguduitor, aproape de colaps. Mi se
pare de înţeles că o mulţime de oameni ar putea simţi că
asta le cam diminuează credinţa în progres şi în gradul în
care sistemele complexe pot furniza, zi după zi, rezultate
pozitive. Cum combaţi o asemenea percepţie?
Steven Pinker: Criza financiară globală a determinat
stagnarea creşterii PIB-ului mondial doar timp de un an,
după care acesta a continuat să urce. Şi abia a fost resimţită
în Asia şi Africa. Ideea că lucrurile progresează nu presu
pune că în fiecare zi va fi mai bine printr-o creştere con
stantă - că ziua de miercuri va fi mai bună decât marţi,
iar marţi decât luni. Curba e într-adevăr ascendentă, dar
arată precum dinţii unui fierăstrău: ici-colo sunt stagnări
sau mici regrese. Dar, în ansamblu, traiectoria pe termen
lung spre progres este incontestabilă, chiar dacă există în

târzieri pe alocuri.
Rudyard Griffiths: Aşadar, într-un fel, susţii că n-ar trebui
să ne bântuie coşmarul că în viitor ne paşte un colaps în
stil mayaş? Că civilizaţiile dispărute ţin strict de trecut?
Steven Pinker: Orice se poate întâmpla, şi doar un nebun
ar face predicţii pentru o perioadă de, să zicem, 500, 1 OOO
sau 2 OOO de ani. Dar, în tot cazul, nu cred că vom asista
la astfel de catastrofe în cursul vieţilor noastre. Nu există
niciun motiv pentru care ne-am putea gândi că aşa ceva
ar fi probabil să se petreacă.
Rudyard Griffiths: De ce? Fiindcă din nou vezi redun
danţă în complexitate? Inovaţia în ceea ce priveşte ideile
şi rezolvarea problemelor pe care le-ai menţionat creează
un sistem mai robust decât cele în care au funcţionat alte
civilizaţii?
Steven Pinker: Da, cred că există diferenţe majore între
civilizaţia occidentală a anului 2015 şi civilizaţia mayaşă -
în primul rând, faptul că noi avem la dispoziţie un întreg
edificiu al ştiinţei şi tehnologiei, un mijloc de acumulare a
nenumărate cunoştinţe. Am creat o infrastructură masivă
de informaţii, de finanţare, de educaţie, de guvernare şi
tot felul de instituţii. Deci, analogia nu are niciun sens:
civilizaţia mayaşă era fundamental diferită de a noastră.
Rudyard Griffiths: Ai dreptate. Pentru că ne apropiem
de final, aş vrea să-ţi adresez câteva întrebări despre per
spective. Oamenii mai puţin interesaţi de ideea de pro
gres vor spune că punctul tău de vedere ţine cont strict
de momentul istoric actual. Că, da, în Occidentul de azi
putem remarca o traiectorie spre progres ce porneşte de
la Revoluţia Industrială, dar că, dacă ai fi trăit în Evul
STEVEN PINKER 93
Mediu şi ai fi analizat cei o mie de ani de la căderea Romei

până la epoca Renaşterii, probabil că nu ai mai fi văzut
vreun progres, date fiind rata violenţei, speranţa de viaţă
şi mortalitatea cauzată de molime din acea perioadă.
Steven, cum răspunzi la asta? Ce părere ai despre antece
dentele în ceea ce priveşte progresul?
Steven Pinker: Începând de la revoluţia ştiinţifică şi
Iluminism, s-a produs o schimbare semnificativă. A fost
punctul din care procesul inovativ a început cu adevărat.
De atunci am purces la dezvoltarea metodelor ştiinţifice
pe care oamenii nu le aveau la căderea Imperiului Roman.
Acest lucru ne-a plasat pe o traiectorie de inovare tehno
logică nelimitată.
Ca să conchid, perioada realmente hotărâtoare a fost pe
rioada de 200 de ani când am avut revoluţia ştiinţifică şi
Iluminismul. După părerea mea, comparaţia cu civiliza
ţiile non-tehnologice şi pre-tehnologice nu se aplică lumii
în care trăim astăzi.
Rudyard Griffiths: Interesant. În încheiere, aş vrea să-mi
spui câteva vorbe despre schimbările climatice, pentru
că e un subiect care ne preocupă pe toţi. Cum vei aborda
chestiunea acestor schimbări în cadrul argumentaţiei
tale? Sau crezi că este o ameninţare globală la care ne vom
adapta, găsind o modalitate de a o depăşi cu bine? Sau,
poate, nu o consideri o problemă existenţială, aşa cum
susţin cu tărie numeroşi oameni. . .
Steven Pinker: Ar fi existenţială doar dacă n-am · între
prinde nimic în privinţa asta, însă nu văd niciun motiv
pentru care n-am face-o. Economiştii au identificat solu
ţia: trebuie să existe o tarifare pentru emisiile de carbon,
astfel încât oamenii să fie stimulaţi să inoveze, să conserve,
să treacă la surse de energie cu emisii reduse; şi trebuie
să existe cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor trans

formatoare, cum ar fi · cele privind captarea carbonului,
tehnologia bateriilor şi b nouă generaţie de echipamente
care utilizează mai bine energia nucleară. Chiar punând
toate acestea laolaltă, confruntarea cu schimbările clima
tice va fi totuşi o provocare formidabilă - ar putea fi cea
mai mare provocare cu care ne-am confruntat vreodată -,
dar nu mi se pare o problemă de nerezolvat. În orice caz,
lumea nu ar trebui să o ignore, căci ar fi sinucidere curată.
Rudyard Griffiths: Aşadar, nu e o criză existenţială . . . ?
Steven Pinker: Repet: ar putea fi dacă nu am lua măsuri
de remediere a chestiunii în discuţie, însă nu există motive
să credem asta.
Rudyard Griffiths: Înţeleg. Există stimulente ca să facem
ceva.
Steven Pinker: Da, ai prins ideea.
Rudyard Griffiths: Sigur, excelent! Steven Pinker, îţi
mulţumesc mult că ai venit la Toronto pentru această
dez�atere. Eşti o personalitate de anvergură mondială, iar
aportul tău la conversaţie va fi cu siguranţă foarte impor
tant. Mă bucur să te avem alături.
Steven Pinker: Şi eu mulţumesc pentru invitaţie.
COMENTARIU
POSTDEZBATERE
de Ali Wyne
În centrul dezbaterii de faţă se află o serie de diferenţe de
opinie legate de natura progresului şi de soliditatea deduc
ţiilor care decurg de aici. . Pe scurt, Steven Pinker şi Matt
Ridley se concentrează în primul rând asupra tendinţe
lor favorabile de după Al Doilea Război Mondial, care se
referă la pace, sănătate şi prosperitate. Cei doi consideră
că, pe baza unor inovaţii rapide şi cu bătaie lungă, atât
în privinţa unor „lucruri", cât şi a unor „reguli" şi „in
strumente" (defalcare propusă de Ridley), există motive
întemeiate să credem că aceste tendinţe pot şi vor fi susţi
nute. Malcolm Gladwell îi combate afirmând că nu putem
evalua asemenea fenomene într-un fel sau altul câtă
vreme nu cunoaştem ce alte tendinţe şi evenimente au
determinat - şi o vor face în viitor. Cum poate cineva să
realizeze o evaluare foarte precisă? Totodată, Gladwell se
arată extrem de suspicios faţă de orice încercare de a pro
iecta viitorul. Alain de Botton - într-un mod interesant,
chiar dacă ambiguu - defineşte progresul ca pe o sporire
a înţelepciunii. Are o viziune întunecată despre umani
tate şi perspectivele ei, susţinând însă că pesimismul legat
de viitor constituie o garanţie esenţială a pregătirii şi

anticipării. 15
Fără îndoială, Pinker a făcut�ai mult decât oricare dintre
contemporanii săi pentru a stimula o dezbatere despre tra
iectoria violenţei, sub toate formele ei. În lucrarea publi
cată în 2011, The Better Angels of Our Nature, el conchide
că „violenţa a scăzut pe perioade de timp îndelungate, iar
astăzi putem trăi în cea mai paşnică epocă a existenţei spe
ciei noastre((. Pinker admite că numărul războaielor civile
a crescut în ultimii ani - de la 4 în 2007 la 11 în 2014 -, .
remarcând, de asemenea, că implozia Siriei a determinat
o creştere uşoară a ratei globale a deceselor cauzate de
război - de la mai puţin de 0,5 în deceniul 2001-2011 până
la 1,4 anul trecut. Dar aceste cifre sunt departe de nivelu
rile anterioare: în 1992 au avut loc 26 de războaie civile, iar
rata globală a deceselor provocate de conflagraţii a oscilat
în jurul valorii de cinci la m1jlocul anilor '80. 16 Războaiele
interstatale şi uciderea în masă a civililor neînarmaţi au
scăzut spectaculos ca număr în ultimele şapte decenii.
Lăsând la o parte atât dezacordurile metodologice, cât şi
supoziţia unora că documentele studiate de Pinker privind
tendinţele postbelice sunt aberante, se pare că ar trebui să
_ facem acrobaţii intelectuale impresionante pentru a nega
că omenirea devine, în general, mai puţin ·violentă.
Ridley, care se descrie pe sine ca fiind un „optimist raţio
((
nal , vorbeşte despre simetria ciudată a minţii omeneşti:
15 Mark Medley, ,,Munk Debate: Be it resolved humankind's best

days lie ahead", în Globe and Mail, 6 noiembrie 201 5, http://
www.theglobeandmail.com/news/national/munk debate-be-it
O
resolved-humankinds-best-days-lie-ahead/article27134371/. (N. a.)

16 Steven Pinker, ,,Now for the good news: things really are getting
better",în The Guardian, 1 1 septembrie 2015, http://www.theguar
dian.com/commentisfree/20 1 5/sep/ 1 1 /news -isis-syria-head
lines-violence-steven-pinker. (N. a.)
,COMENTARIU POSTDEZBATERE 99
„Suntem foarte părtinitori în amintirile noastre despre

trecut şi suntem foarte părtinitori în evaluarea viitorului
nostru." De fapt, nostalgia exprimată adesea faţă de tre
cutul glorios se bazează foarte puţin pe fapte (cel puţin
aparent). La urma urmei, războaiele interstatale au deve
nit o realitate a vieţii, iar perspectiva Armaghedonului
nuclear a planat peste lume în toată jumătatea ultimă a
secolului al XX-lea (în perioada Războiului Rece au exis
tat chiar mai multe momente când accidentele şi neînţele
gerile au fost la un pas de a conduce la această posibilitate
de coşmar). De asemenea, nu este clar de ce ne-am uita
înapoi cu nostalgie la speranţa mai scăzută de viaţă şi la
ratele mai ridicate de analfabetism, sărăcie, malnutriţie
şi mortalitate infantilă. Mass-media de azi joacă un rol
extrem de însemnat în a ne altera percepţiile, după cum
observă Ridley: ,,Vorbind despre titlurile din presă, [. . . ]
dacă s-ar scrie că mortalitatea infantilă pe plan mondial
a scăzut ieri cu 0,0001%, enunţul nu ar avea, probabil, va
loare de ştire, în timp ce un titlu în care se vorbeşte despre
un avion prăbuşit ieri ar stârni un interes considerabil." 17
După cum am menţionat mai devreme, Pinker şi Ridley
se concentrează pe imaginea de ansamblu. Primul con
stată că „datele cantitative privind indicatorii de bunăs
tare umană indică un nivel foarte consistent, puternic,
în direcţia pozitivă - de la longevitate şi sănătate până la
prosperitate, pace şi democraţie". În mod similar, cel de-al
doilea invitat menţionează „creşterea incredibilă a stan
dardelor de viaţă ale oamenilor, mai cu seamă în ultimii
50 de ani". 18 Gladwell respinge aceste argumente de ordin
general, spunând că nu pot fi considerate ca reprezentând
un fenomen real, cu excepţia cazului în care s-ar putea
stabili că, pe termen lung, beneficiile vor depăşi riscurile
17 Mark Medley, ,,Munk Debate", citat anterior. (N. a.)

18 Ibid. (N. a.)
pe care le generează şi pagubele pe care le produc. Însă,

desigur, este imposibil să . facem o astfel de evaluare; sin
gurul lucru pe care îl putefn face ar fi să venim cu o serie
de supoziţii. Ne putem gândi, de exemplu, la faptul că, în
timp ce reducerea semnificativă a ratei sărăciei în China
sau India în ultimii 40 de ani e un rezultat evident favora
bil, industrializarea care a permis o asemenea dezvoltare
a otrăvit aerul, solul şi apa acelor ţări, iar consecinţele ar
putea afecta generaţii întregi de acum înainte.
Aş vrea să notez că Gladwell nu este un pesimist; mai de
grabă poate fi considerat un agnostic, dacă ne raportăm
la tema centrală a dezbaterii, iar unii l-ar putea numi un
realist temperat. Gladwell spune că a fost umilit de eşecul
predicţiilor sale, precum şi de ale colegilor. Prudenţa lui
pare a fi justificată: existenţa unei tendinţe nu presupune
obligatoriu continuarea acesteia, iar progresul, oricât de
bine definit, nu poate fi garantat; este în mod intrin
sec condiţionat - cel puţin la fel de mult ca intervenţia
umană şi evenimentele neprevăzute. Care ar fi consecin
ţele pentru ordinea mondială ale unei confruntări armate
între Statele Unite şi China ori ale unui act de terorism
nuclear într-o mare capitală de pe glob? Ce noi tipuri de
ameninţări vor apărea ca urmare a progreselor pe care
le facem în biologie, robotică şi cyberspaţiu? Estimările
Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că populaţia lumii
va creşte cu 2,4 miliarde până în 2050. 1 9 Având în vedere
amploarea devastării mediului pe _ care am produs-o deja
pe planetă, precum şi ritmul în care se accelerează ea, ce
efect va avea fenomenul asupra pădurilor şi oceanelor
noastre, fără a mai menţiona terenurile arabile, a căror
19 Sam Jones şi Mark Anderson, ,,Global population set to hit

9.7 billion people by 2050 despite fall in fertility", în The Guardian,
29 iulie 2015, http://www.theguardian.com/global-development/
20 15/j ul/2 9/un-world-population-prosp ects -the-20 l 5-revisi
on-9-7-billion-2050-fertility. (N. a.)
COMENTARIU POSTDEZBATERE 101
producţie furnizează mare parte din hrana unei populaţii

tot mai numeroase?
Poate că intervenţia cea mai interesantă i-a aparţinut lui
Alain de Botton. El numeşte fiinţa umană „o creatură
profund defectuoasă", care trebuie să devină mai puţin
violentă, mai iertătoare şi mai educabilă - asta dacă ome
nirea vrea să aibă o speranţă pe termen lung. 20 Există, din
păcate, foarte multe dovezi în sprijinul argumentelor sale -
să ne gândim numai la metodele de tortură concepute de
oameni, la milioanele de persoane care au pierit în războaie
ori la deşeurile sub care am îngropat resursele ce permit
supravieţuirea noastră. Iar fiecare generaţie se consideră,
în mod eronat, mai luminată şi „mai umană" decât cea a
predecesorilor. Nu sunt pregătit însă, ca Botton, să arunc
cu piatra, din cel puţin două motive. Mai întâi, dacă renun
ţăm complet la credinţa că ne vom salva - pe noi şi lumea
pe care suntem însărcinaţi să o protejăm -, cum ne-am mai
putea confrunta cu provocările ei? În al doilea rând, deşi
oamenii au cauzat distrugeri colosale, tot ei au hrănit mi
liarde de semeni, au vindecat maladii oribile şi au corectat
nedreptăţi enorme. Cu riscul de a face o afirmaţie prema
tură, ar trebui să conchidem - sau cel puţin să sperăm - că
înţelepciunea minţii şi înflăcărarea inimilor noastre se vor
ridica la înălţimea aşteptărilor omenirii.
ALI WYNE este asociat nonrezident al Consiliului Atlantic

al SUA şi asociat pe probleme de securitate al Truman
National Security Project. De asemenea, este coauto
rul cărţii Lee Kuan Yew: The Grand Master's Insights on
China, the United States, and the World.
20 Mark Medley, ,,Munk Debate", citat anterior. (N. a.)

Multumiri
Dezbaterile Munk sunt rezultatul iniţiativei publice a unui

grup remarcabil de organizaţii civke şi persoane fizice.
În primul rând, aceste întâlniri fertile nu ar fi posibile
fără viziunea şi conducerea F1=1ndaţiei Aurea. Intemeiată
în 2006 de către Peter şi Melanie Munk,_ Fundaţia Aurea
sprijină persoanele şi instituţiile din Canada implicate
în studiul şi dezvoltarea politicilor publice. Dezbaterile
reprezintă o iniţiativă de marcă a fundaţiei, un model
pentru discuţii de substanţă în materie de politici publice,
extinse de canadieni la nivel global.
De la debutul seriei de dezbateri, în 2008, fundaţia a spon
sorizat integral fiecare eveniment bianual. De asemenea,
dezbaterile au beneficiat de contribuţia şi sfaturile mem
brilor consiliului fundaţiei, printre care se numără Mark
Cameron, Andrew Coyne, Devon Cross, Allan Gotlieb,
Margaret MacMillan, Anthony Munk, Robert Prichard şi
Janice Stein.
Pentru aportul său la editarea iniţială a cărţii, orga
nizatorii dezbaterii doresc să îi mulţumească lui Jane
McWhin�ey.
Încă de la începuturile lor, Dezbaterile Munk şi-au propus
să promoveze discuţiile care au loc la fiecare eveniment pe
MULŢUMIRI 103
plan naţional şi internaţional, făcându-le cunoscute unui

număr cât mai mare de oameni. În acest sens, dezbaterile
au beneficiat enorm de parteneriatul cu ziarul naţional al
Canadei, Globe and Mail, _şi de sugestiile redactorului-şef
al acestuia, David Walmsley.
Odată cu publicarea cărţii de faţă, Editura Anansi Press
ajută ca dezbaterile să pătrundă în casele unui nou tip
de public, atât din Canada, cât şi din multe alte ţări.
Organizatorii dezbaterilor vor să le mulţumească directo
rului Editurii Anansi, Scott Griffin, precum şi preşedin
telui şi editorului Sarah MacLachlan pentru entuziasmul
manifestat faţă de acest proiect şi pentru contribuţia lor
la transpunerea dezbaterilor desfăşurate la scenă deschisă
într-un dialog intelectual scris, deopotrivă substanţial şi
incitant.
Despre invitaţi
ALAIN DE BOTTON este autor de lucrări eseistice,

care au .fost descrise ca „o filozofie a vieţii de zi cu zi".
A scris despre dragoste, călătorii, .arhitectură şi literatură.
Cărţile sale sunt bestselleruri în 3 0 de ţări. De asemenea,
de Botton a fondat şi conduce o companie cu sediul la
Londra, numită The School of Life, dedicată dezvoltării
unei noi viziuni asupra educaţiei. Cea mai recentă lucrare
a sa, publicată în februarie 2014, se intitulează Ştirile:
Manualul utilizatorului (Humanitas, 2015).
MALCOLM GLADWELL este jurnalist canadian şi autor
a cinci bestselleruri New York Times: The Tipping Point,
Blink (Publica, 2011), Ce a văzut câinele (Publica, 2012)
şi, cel mai recent, David şi Goliat: Outsideri, inadaptaţi
şi arta luptei cu giganţii (Publica, 2013). Revista Time
l-a inclus în topul ,,Cei mai influenţi 100 de oameni din
lume", iar Foreign Policy, în ,,Topul 100 al gânditorilor
globali". Din 1996, Gladwell lucrează pentru New Yorker.
A câştigat un premiu al National Magazine şi a primit dis
tincţii din partea Societăţii Americane de Psihologie şi a
Societăţii Americane de Sociologie.
STEVEN PINKER este pionier în ştiinţe cognitive, autor
al unei serii întregi de cărţi cu vânzări-record, printre
DESPRE INVITAŢI 105
care Simţul stilului: Ghid de scriere pentru oamenii inteli

genţi din secolul 21 (Publica, 2015) ori studiul de referinţă
privind progresul uman, The Better Angels of Our Nature,
care a câştigat Notable Book of the Year Award al New
York Times Book Review şi a fost aleasă în clubul de carte
al lui Mark Zuckerberg. _The Blank Slate şi Cum funcţio
nează mintea (ALLFA, 2009) au fost, ambele, finaliste ale
selecţiei în vederea acordării Premiului Pulitzer. Pinker
este profesor de psihologie la Harvard şi a fost desemnat
de revista Time ca unul dintre „Cei mai influenţi 100 de
. oameni din lume".
MATT RIDLEY a publicat mai multe cărţi, care au ajuns
în finală pentru nouă mari premii literare, au obţinut dis
tincţii, au fost traduse în 3 0 de limbi şi vândute în peste un
milion de exemplare. În prezent, susţine rubrica „Mind &
Matter" din Wali Street Journal şi scrie în mod regulat
pentru Times. Ca viconte, Ridley a fost invitat, în 2013, să
facă parte din Camera Lorzilor. Totodată, este membru
al Societăţii Regale de Literatură, al Academiei de Ştiinţe
Medicale din Marea Britanie şi membru de onoare din
străinătate al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe.
Despre editor
Rudyard Griffiths este conducătorul Dezbaterilor Munk

şi preşedinte al Fundaţiei Caritabile Aurea. În 2006, pu
blicaţia canadiană Globe and Mail l-a inclus în topul
,,Forty Under 40". Este editorul a 13 cărţi pe teme de isto
rie, politică şi afaceri internaţionale, inclusiv Who We Are:
A Citizen's Manifesto; care a fost considerată de Globe and
Mail cea mai bună carte a anului 2009 şi care s-a clasat
printre _finalistele Premiului Shaughnessy Cohen pentru
Scrieri Politice. Locuieşte la Toronto, împreună cu soţia
şi cei doi copii.
Despre Dezbaterile Munk
Dezbaterile Munk reprezintă un eveniment canadian de

prim rang în ceea ce priveşte politicile publice. Susţinute
de două ori pe an, acestea le oferă gânditorilor de talie
mondială un forum unde pot discuta probleme politice
majore, cu care se confruntă nu doar Canada, ci întreaga
lume. Toate întâlnirile din cadrul seriei au loc la Toronto,
în faţa unui numeros public, presa naţională şi internaţi
onală mediatizând intens fiecare discuţie. Printre partici
panţii la Dezbaterile Munk din ultima vreme se numără
Anne Applebaum, Robert Bell, Tony Blair, John Bolton,
Ian Bremmer, Stephen F. Cohen, Daniel Cohn-Bendit,
Paul Collier, Howard Dean, Hemando de Soto, Alan
Dershowitz, Maureen Dowd, Gareth Evans, Mia Farrow,
Niall Ferguson, William Frist, Newt Gingrich, David
Gratzer, Glenn Greenwald, Michael Hayden, Rick Hillier,
Christopher Hitchens, Richard Holbrooke, Josef Joffe;
Robert Kagan, Gari Kasparov, Henry Kissinger, Charles
Krauthammer, Paul Krugman, Arthur B. Laffer, Lordul
Nigel Lawson, Stephen Lewis, David Daokui Li, Bj0m
Lomborg, Lordul Peter Mandelson, Elizabeth May, George
Monbiot, Caitlin Moran, Dambisa Moyo, Vali Nasr,
Alexis Ohanian, Camille Paglia, George Papandreou,
Samantha Power, Vladimir Pozner, David Rosenberg,
1 08 URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Hanna Rosin, Anne-Marie Slaughter, Bret Stephens,

Lawrence Summers, Amos Yadlin si Fareed Zakaria.
J
,..,
Dezbaterile Munk sunt un proiect al Fundaţiei Aurea,

organizaţie caritabilă fondată în 2006 de către filan
tropii Peter şi Melanie Munk în scopul de a promova
cercetările şi de a stimula discuţiile din domeniul po
liticilor publice. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi
www.munkdebates.com.
Despre interviuri
Interviurile lui Rudyard Griffith cu Malcolm Gladwell,

Alain de Botton, Matt Ridley şi Steven Pinker au fost înre
gistrate pe 6 noiembrie 2015; Mulţumiri sincere Fundaţiei
Aurea pentru permisiunea de a prelua fragmente din ur
mătoarele dialoguri:
- p. 71, ,,Conversaţie cu Malcolm Gladwell" de Rudyard
Griffiths. Copyright © 2016 Aurea Foundation. Transcrisă
de Transcript Divas.
- p. 76, ,,Conversaţie cu Alain de Botton" de Rudyard
- p. 83, ,,Conversaţie cu Matt Ridley" de Rudyard Griffiths '.
Copyright © 2916 Aurea Foundation. Transcrisă de
Transcript Divas.
- p. 89, ,,Conversaţie cu Steven Pinker" de Rudyard
Despre comentariul postdezbatere
Comentariul postdezbatere al lui Ali Wyne a fost scris

în data de 6 noiembrie 2015, curând după desfăşurarea
discuţiilor. Fundaţia Aurea doreşte să îi mulţumească lui
Rudyard Griffiths pentru asistenţa oferită în punerea la
punct a acestui eseu.
- p. 97, ,,Comentariu postdezbatere(( de Ali Wyne.

Copyright © 2015 Aurea Foundation.
Tipar: ARTPRINT
E-mail: office@artprint.ro
Tel.: 021 336 36 33

Alain de Botton - Urmeaza Cele Mai Bune Zile Ale Omenirii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alain de Botton - Urmeaza Cele Mai Bune Zile Ale Omenirii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Urmează cele mai bune zile

Traducere din engleză de

ISBN epub: 978-606-44-0364-3

Redactori: Diana Simionescu, Andreea-Cătălina Drăghici

CURTEA VECHE PUBLISHING

PINKER and RIDLEY vs DE BOT TON and GLADWELL

© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2019

O scrisoare de la Peter Munk ........... . .......... 6

Când am iniţiat Dezbaterile Munk, atât eu, cât şi soţia

nenumărate persoane să devină mai implicate şi, prin

sper eu, că participanţii la aceste dezbateri nu numai că se

Urmează cele mai bune zile ale omenirii? a marcat o în­

colaborare şi exprimare, atât individuală, cât şi colectivă,

Rudyard Griffiths: Bună seara, doamnelor şi domnilor!

În schimb, vom medita mai mult, vom gândi la o scară mai

renumitul scriitor stabilit în Marea Britanie, om de radio

poziţii. Asta mă îndreptăţeşte să cred că vom avea parte

mişcare. Permiteţi-mi să exemplific enumerând doar zece

La nivel global, rata anuală a deceselor pricinuite de răz­

ciudaţi\ legarea picioarelor2 sau, până spre zilele noastre,

1 În original, freak show - spectacole de circ în care apăreau per­

Moore4 rămâne valabilă, iar genomica, neuroştiinţele, in­

4 Legea descrie o tendinţă pe termen lung în istoria maşinilor de

umanităţii, dar economiştii sunt de părere că se poate re­

6 Steven Pinker face referire la versurile melodiei „Woodstock", lan­

rândul echipei adverse. Stimate Alain de Botton, decla­

la superlativ. Şi, cu toate acestea, Elveţia nu este Paradisul.

să ne ajute să producem o creatură extrem de înţeleaptă,

dezamăgitoare, de o slujbă nicidecum ideală. Devenim

care se poate construi. Este un punct de pornire conserva­

era inevitabilă, pesticidele ne umpleau de tumori can­

produc gradual, astfel că nu ajung să fie nişte ştiri. Veştile

Haideţi să luăm un exemplu: ţigările electronice. În ţara

7 Thomas Robert Malthus ( 1766-1834), unul dintre primii econo­

datorită prosperităţii, datorită îmbunătăţirii educaţiei şi a

societatea a ajuns într-un punct de cotitură se înşală şi că

8 Pollyanna este titlul unei cărţi clasice pentru copii, scrisă de

toate scenariile posibile în care aş fi de acord cu ei. De pildă,

Ideea că viitorul va fi mereu mai bun mi se pare extrem

9 Autostradă din Canada, considerată cea mai aglomerată şosea din

acelaşi timp, introducerea telefoanelor mobile a facili­

în Africa presupune că viaţa ta este mult mai uşoară decât

În al doilea rând, aş vrea să-i adresez întrebarea: ,,Chiar

cele trei minute alocate au expirat. Aici avem un regula­

10 Personaj din mitologia greacă; acest nume le e atribuit oamenilor

Alain, în ceea ce te priveşte, parcă te-am auzit definind

Ce-i drept, există câteva voci care se exprimă în ziare

recomand să citiţi cu mai multă atenţie întrebarea adre­

se pare o lume fantezistă pur intelectuală, unde proba­

În ceea ce priveşte punctul de vedere al lui Malcolm

fundamentale a oceanelor lumii. Nu e cu putinţă, corect?

Steven Pinker: Nu discutăm aici despre perfecţiune, îţi

Alain de Botton: Bineînţeles. Şi eu aş putea înşirui încă

Matt Ridley: Alain, ai cercetat datele privitoare la fericire?

11 Cunoscut microeconomist, profesor la Universitatea Princeton.

Malcolm Gladwell: Tocmai voiam să-l susţin pe Alain,

se pare imposibil să avem o foamete majoră la nivel mon­

produce, prin ardere, cât de mult combustibil fosil, cât de

descriu la modul concret nu le transformă într-o pro­

Alain d e Botton: Ai dubii asupra acestui lucru, după câte

Steven Pinker: Domnilor, aş vrea să vă reamintesc că

Alain de Botton: Nu am sesizat în tema dezbaterii nimic

britanică despre un bebeluş vindecat de cancer prin tera­

Urmează cele mai bune zile ale omenirii? a marcat o în

La nivel global, rata anuală a deceselor pricinuite de răz

1 În original, freak show - spectacole de circ în care apăreau per

Moore4 rămâne valabilă, iar genomica, neuroştiinţele, in

umanităţii, dar economiştii sunt de părere că se poate re

6 Steven Pinker face referire la versurile melodiei „Woodstock", lan

rândul echipei adverse. Stimate Alain de Botton, decla

care se poate construi. Este un punct de pornire conserva

era inevitabilă, pesticidele ne umpleau de tumori can

7 Thomas Robert Malthus ( 1766-1834), unul dintre primii econo

acelaşi timp, introducerea telefoanelor mobile a facili

cele trei minute alocate au expirat. Aici avem un regula

recomand să citiţi cu mai multă atenţie întrebarea adre

se pare o lume fantezistă pur intelectuală, unde proba

se pare imposibil să avem o foamete majoră la nivel mon

descriu la modul concret nu le transformă într-o pro

britanică despre un bebeluş vindecat de cancer prin tera

Discutaţi cu epidemiologii: vor menţiona pericolul de ex

Alain de Botton: Sunt alături de tine în ce priveşte vier

12 Slough of Despond, denumirea unei mlaştini din lucrarea alego

Domnul Pinker a enumerat zece domenii în care am iz

În al treilea rând, toţi suntem critici sociali. Hobbes ob

viitor, dar astfel nu voi răspunde la întrebarea dacă, pe an

dezvoltare şi al măsurii în care speranţa de viaţă a cres

Adesea, prietenii noştri din lumea ştiinţei preferă să pre

Rudyard Griffiths: Bine aţi revenit la interviurile pre

Matt Ridley: Astăzi, avem mai multe posibilităţi de a îm

Rudyard Griffiths: Bine aţi revenit la interviurile noas

lung spre progres este incontestabilă, chiar dacă există în

să existe cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor trans

care Simţul stilului: Ghid de scriere pentru oamenii inteli