Șocul hipovolemic 

este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea volumului sanguin

circulant efectiv, ceea ce va conduce la scăderea presiunii de perfuzie tisulară şi la suferinţă
celulară generalizată.

Considerații generale ale stării de șoc

În orice stare de șoc, indiferent de cauză, se instalează o perturbare a circulației și a proceselor
metabolice de la nivelul țesuturilor. Reducerea perfuziei țesuturilor și consecințele metabolice ale
acesteia, duc la leziuni celulare, factorul comun și definitoriu al șocului, dereglează toate
funcțiile organismului.
Obiectivul principal al tratamentului în șoc este restabilirea perfuziei sanguine a țesuturilor la
parametrii fiziologici pentru combaterea hipoxiei tisulare și refacerea leziunilor celulare.
Principalelii factori etiologici care pot determina o stare de șoc sunt: hemoragiile, traumatismele,
arsurile, electrocutarea, deshidratările masive,IMA, tamponada cardiacă, embolia pulmonară
masivă, septicemiile,anafilaxia și unele cauze neuroendocrine.
Se deosebesc următoarele tipuri de șoc: șocul hipovolemic, șocul cardiogen, șocul
toxico-septic,socul și socul neurogen. 
Apariția șocului poate fi favorizată de către: oboseală, starea de denutriție, frig, căldură.

Cauzele șocului hipovolemic

● Hemoragie

● Traumatisme

● Arsuri

1
● Intervenții chirurgicale

● Deshidratare prin vărsături sau/și diaree

Semne și simptome în șocul hipovolemic

● tahicardie cu puls filiform;

● tahipnee, polipnee;

● hipotensiune arterială (temporar, tensiunea arterială poate fi și normală);

● alterarea statusului mental cu neliniște, agitație, confuzie și într-un final comă;

● extremități reci, hipotermie, senzaţie de frig, marmorarea tegumentelor;

● transpirații profuze;

● senzație de sete vie;

● scăderea diurezei;

● vene periferice şi ale gâtului colabate (destinse);

● presiunea venoasă centrală este scăzută;

● scăderea amplitudinii undei de puls;

Prognostic
Prognosticul depinde de cantitatea pierdută de volum intravascular.
În clasa I de hipovolemie semnele clinice sunt aproape absente. Acest lucru nu se întamplă și în
clasa a IV-a, unde semnele clinice sunt severe, generând un pericol vital.

Tratament 
● Tratament chirurgical

● Elucidarea si tratarea cauzei care produce șocul

● Oxigenoterapie

● Controlul hemoragiilor

● Corecţia anomaliilor de coagulare.

● Reechilibrarea acido – bazică şi hidro – electrolitică;