UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE

POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII
PROGRAMUL DE STUDIU: STUDII DE SECURITATE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
ASIST. UNIV. DR. MÉSZÁROS EDINA LILLA

ABSOLVENT
GHEȚE ANDREEA ROMINA

ORADEA
2022
 UNIVERISTATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, RELAȚII INTERNAȚIONALE,
STIINȚE POLITICE ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII
PROGRAMUL DE STUDIU: STUDII DE SECURITATE
FORMA DE ÎNVĂȚAMÂNT: CU FRECVENȚĂ

EGALITATEA DE GEN ÎN CADRUL

MISIUNILOR O.N.U.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
ASIST. UNIV. DR. MÉSZÁROS EDINA LILLA

ABSOLVENT
GHEȚE ANDREEA ROMINA

ORADEA
2022

2
 CUPRINS
Introducere............................................................................................................................................5
Capitolul 1. Egalitatea de gen................................................................................................................7
1.1. Ce reprezintă egalitatea de gen?...........................................................................................7
1.2. Istoria (in)egalității de gen.....................................................................................................8
1.1. Definiții................................................................................................................................10
1.2. Context European privind egalitatea de gen........................................................................12
Capitolul 2. Cadru Legal.......................................................................................................................13
2.1 Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei.....................13
2.1.1. Domeniul de aplicare.........................................................................................................13
2.1.2. Aspecte generale...............................................................................................................14
2.1.3. Practici discriminatorii.......................................................................................................14
2.1.4. Stereoripii și prejudecăți de gen in sistemul de justiție....................................................15
2.1.5. Domenii specifice ale dreptului.........................................................................................16
2.2. Manual de drept European privind nediscriminarea..............................................................17
2.2.1. Context..............................................................................................................................17
2.2.2. Categorii de discriminare...................................................................................................19
2.2.3. Mecanisme de protecție împotriva unui tratament mai puțin favorabil in temeiul legilor
europene privind nediscrimanrea................................................................................................20
2.2.4. Domeniul de aplicare.........................................................................................................21
2.2.5 Criterii protejate.................................................................................................................22
2.2.6. Aspecte probatorii in dreptul privind nediscriminarea......................................................23
2.3 Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice................................................................24
2.3.1. Context..............................................................................................................................24
2.3.2 Statistici..............................................................................................................................25
2.3.3 Violenta domestică.............................................................................................................30
Capitolul 3. Organizația Națiunilor Unite.............................................................................................34
3.1. Istoric si formare.................................................................................................................34
3.2. Scopuri si principii...............................................................................................................36
3.3. Membri.................................................................................................................................37
3.4. Organe................................................................................................................................37
3.5 Misiuni O.N.U.......................................................................................................................42
Capitolul 4. Femei în operațiuni de menținere a păcii.........................................................................45

3
 4.1. Informații Generale..................................................................................................................45
4.2. Femeile si conflictele armate...................................................................................................47
4.3.Abuzuri sexuale în operațiunile de menținere a păcii și rolul femeilor în stoparea acestora....48
Concluzie.............................................................................................................................................53
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................55

4
 Introducere

Am ales ca și temă “Egalitatea de gen în cadrul misiunilor O.N.U.” doarece am dorit

să analizez cum Națiunile Unite reușesc să combată toate nedreptățile aduse femeilor și
grupurilor vulnerabile. Consider că egalitatea de gen reprezintă un subiect de actualitate și, în
același timp, unul sensibil pentru societate.

În primul capitol am abordat tema inegalității de gen în istorie, de ce s-a creat o

diferențiere între bărbați și femei și cum s-a creat imaginea femeii care este inferioară
bărbatului în societate. În același timp, am abordat anumite definiții specifice subiectului,
cum ar fi: genul, sexul, sexualitatea, nevoile genului, egalitatea de gen s.a., pentru a putea
înțelege cu exactitate fiecare termen. Tot în prima parte a lucrării am prezentat succit
egalitatea de gen într-un context European.

În cel de-al doilea capitol am descris cadrul legal care reglementează egalitatea de
gen, respectiv “Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei”,
“Manual de drept european privind nediscriminarea“ și “Strategia naţională privind
promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice“. În ultimii ani s-a încercat pedepsirea, conform legii, a
oricăror forme de discriminare sau inegalități aduse anumitor grupuri de personae. Atât
Uniunea Europeană, cât și Organizația Nationilor Unite au format un cadru legal în vedrea
combaterii și diminuării îngrădirii drepturilor fundamentale ale omului.

Tot în al doilea capitol am adus definiții pentru majoritatea tipurilor de discriminare

reglementate de convențiile, manualele, strategiile care sunt în vigoare dar și pentru toate
criteriile protajate prin acestea. În același timp, am prezentat anumite statistici din care
rezultă discriminări aduse femeilor în diferite domenii sociale, politice, familiale,
educaționale s.a.

În a treia parte de lucrării, am abordat istoria formării Organizației Națiunilor Unite,

de la Societatea Națiunilor și până în prezent, scopurile și principiile pe care se bazează și
pentru care militează, statele care fac parte din Organizație, organele prin care își desfășoară

5
activitatea și rolul fiecăruia și, nu în ultimul rând, misiunile pe care le desfășoară în diferite
sfere de activitate pentru menținerea securității și păcii internaționale.

În cea de-a patra parte a lucrării am prezentat un studiu de caz cu tema “Femei în
operațiuni de menținere a păcii” prin care am evidențiat faptul că diferența procentuală dintre
angajații femei și angajații bărbați în cadrul forțelor armate este una considerabilă, funcțiile
de conducere sunt în cea mai mare parte ocupate de către bărbați iar în ceea ce privește
prezența femilor în cadrul operațiunilor de menținere a păcii, misiunilor diplomatice,
delegațiilor oficiale ale Uniunii Europene s.a., deficitul de personal feminin este unul major.

În același timp, am abordat un subiect sensibil pentru Organizația Națiunilor Unite,

respectiv abuzurile sexuale înfăptuite de către proprii angajați în cadrul misiunilor de
menținere a păcii. Cu toate că Organizația a încercat prin mai multe metode stoparea acestui
fenomen, din păcate el încă există. S-a cosiderat că dislocarea mai multor angajați femei în
cadrul operațiunilor va micșora numărul cazurilor de abuzuri sexuale asupra femeilor din
comunitatea locală și că bărbații angajați vor adopta un comportament mai civilizat. Astfel
Organizația s-a folosit de femeile din forțele armate ca de un “quick-fix” pentru problemele
apărute în tabere, însă comportamentul bărbaților din forțele armate nu intră în
responsabilitatea colegelor femei.

În principala ipoteza, susțin că Organizația Națiunilor Unite își oferă tot sprijinul și
depune toate eforturile necesare pentru integrarea femeilor în toate domeiile politice, sociale,
militare s.a., pentru respectarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului, pentru
menținerea păcii și securității internaționale și pentru menținerea unui climat armonios în
lume.

6
 CAPITOLUL 1. EGALITATEA DE GEN

1.1. Ce reprezintă egalitatea de gen?

Egalitatea între genuri poate fi considerată un indicator pentru societăţile dezvoltate.

Populaţia globală include peste 50% femei, totuşi, există numeroase inegalităţi între
persoanele de sex masculin și cele de sex feminin, de exemplu salarii mai mici, violenţă
domestică, probleme de emancipare. Genul cu care se naşte cineva nu influenţează
demnitatea şi calitatea vieţii în societăţile dezvoltate1

Egalitatea de gen reprezintă dreptul fiecărei persoane de a-și exprima opțiunile, de

a-și exercita libertăţile și de a-și dezvolta propriile aptitudini, indiferent de sexul căruia îi
aparține. Problemele legate de egalitatea dintre bărbați și femei provin din tiparele create de
societate încă din cele mai vechi timpuri. Se consideră că genul este cel care definește rolul,
drepturile, responsabilitățile și obligațiile femeilor și ale bărbaților.

Egalitatea de gen se definește ca drepturi, responsabilități și oportunități egale pentru

femei și bărbați, fete și băieți. În accepțiunea aceasta: „Egalitatea de gen nu înseamnă că
femeile și bărbații vor deveni la fel, ci că drepturile și responsabilitățile și posibilitățile lor nu
vor depinde de nașterea ca femeie sau ca bărbat. Egalitatea de gen presupune să fie luate în
considerare atât interesele, nevoile și prioritățile femeilor, cât și ale bărbaților, recunoscând în
acest fel diversitatea diferitelor grupuri de femei și de bărbați. Egalitatea de gen nu este o
problemă a femeilor, ci ar trebui să privească și să angajeze pe deplin atât bărbații cât și
femeile. Egalitatea dintre femei și bărbați este considerată o problemă de drepturi ale omului
și o condiție, un indicator al dezvoltării și al democrației axate pe om”2

Inegalitatea dintre genuri poate fi abordată că o ierarhie între bărbați și femei în ceea
ce privește puterea, statutul, cariera, resursele materiale. Această ierarhie care avanteajeaza
1
Departamentul pentru dezvoltare durabilă, Realizarea egalității de gen și imputernicicrea tuturor femeilor și a
fetelor, http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/odd5/ accesat la dată de 27.03.2022
2
Programul Operațional Capacitate Administrativă- Competență face diverenta!, Analiză diagnostic în
domeniul egalității de gen în românia în perioada 2014-2019, p. 17

7
bărbații a supraviețuit secole la rând. În ultimii ani se poate observa că femeile au reușit să își
depășească “condiția” impusă de societate și concurează alături de bărbați în cele mai multe
domenii de activitate, se bucură de independență financiară, educație egală, dezvoltarea
deprinderilor și a talentelor, împărțirea resposabilitatilor în viața personală în ceea ce privește
casa și copii.

Nouă din zece europeni consideră că egalitatea între femei și bărbați este o valoare
fundamentală pentru o societate mai echitabilă și două treimi dintre aceștia consideră că, în
țara lor, există acum mai puține inegalități între femei și bărbați decât cu zece ani în urmă. Cu
toate acestea, Europa se află abia la jumătatea drumului către o societate egalitară din
perspectiva genului, iar România a parcurs abia o treime din drumul către egalitatea între
femei și bărbați.3

1.2. Istoria (in)egalității de gen

În societatea primitivă, înainte de apariția civilizației așa cum o știm, oamenii locuiau
împreună în triburi. Nu exista o monogamie, ci o formă de căsătorie în grup, în locul căreia
era imposibil de identificat tații copiilor. Prin urmare, ascensiunea a fost urmărită
prin intermediul femeilor și le-a oferit astfel o poziție prețioasă în societatea lor. Bărbații și
femeile au fost considerati la fel de egali, deși acest lucru nu înseamnă să se nege că au
îndeplinit sarcini diferite. Bărbatul avea ca sarcină principală ieșitul la vânătoare; femeile
rămâneau în jurul taberei desfășurând activități legate de agricultura primitivă și de creștere a
animalelor domestice, precum și de naștere a copiilor. Sfera femeilor în ceea ce privește
vânătoarea a reprezentat ultima îndeletnicire; e de la sine înțeles deoarece ele erau deseori
însărcinate și copiii erau adesea bolnavi.4

În trecut, drepturile părinților erau bine delimitate, copiii erau considerați proprietatea
tatălui dar responsabilitatea mamei.
3
Echilibru – Sprijin pentru familiile copiilor cu dizabilități din municipiul Iași, implementat de către Consiliul
Județean Iași, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi și Asociaţia
pentru Dezvoltare Continuă AD PLUS Iaşi
4
Rolul femeii in societate trecut-prezent-viitor;
https://www.researchgate.net/publication/348381769_ROLUL_FEMEII_IN_SOCIETATE_TRECUT-
PREZENT-VIITOR_THE_ROLE_OF_WOMAN_IN_SOCIETY_PAST-PRESENT-FUTURE consultat la data
de 30.05.2022.

8
 În același timp, unul dintre cele mai cunoscute drepturi încălcate femeilor a fost
dreptul la vot. Dreptul la vot este un drept fundamental prin care se oferă putere guvernanților
de a susține și reprezenta viziunile votanților. Dreptul femeilor la vot a fost câștigat prin
mijloace pașnice dar a fost o bătălie aprigă.

Femeile s-au confruntat cu restricționarea drepturilor de moștenire. Pământurile și

proprietățile erau moștenite de către fiul cel mai mare al familiei – femeile puteau fi
moștenitoare doar în cazul în care nu există un frate mai mare de sex masculin. Chiar și în
cazurile în care femeia avea avere de sine statatoarea, după căsătorie toate acestea deveneau
proprietatea soțului.

Din punct de vedere istoric femeile erau dependente de bărbații cu care se căsătoreau.
Rolul lor în familie era în mare parte limitat de creșterea copiilor și gestionarea gospodăriilor,
în timp ce soțul avea un loc de muncă, întreținea familia și era considerat șeful casei și
pricipalul factor de decizie. După căsătorie soțiile primeau protecția exclusivă a soțului însă
nu beneficiau de niciun drept de proprietate sau de a-și păstra veniturile, toate acestea
devenind proprietatea soțului lor.

Drepturile la educație au fost diferite între genuri. Fetele erau școlite mai mult acasă,
în domenii simple care se bazau pe rolul viitoarei soții și mame. În schimb, băieții studiau
matematică, științele naturii, medicină. Se considera că femeile nu sunt capabile pentru a
urma studii academice, precum bărbații.

Femeile au luptat pentru imaginea unei persoane nobile, demne, capabilă să

întreprindă și să desfășoare activități importante din punct de vedere cultural, social sau
politic. Au demonstrat că, dincolo de a fi mame și soții, sunt capabile să facă performanță în
toate domeniile de activitate, inclusiv în armată, tehnologie, informatică, cercetare etc5

Inegalitatea de gen a dezavantajat și bărbații. În cele mai multe țări, doar bărbații
puteau fi înrolați în armată și trimiși în luptă, astfel bărbații desfășurau activitățile cele mai
riscante.
Emanciparea femeii a condus la schimbări în structura rolurilor conjugale. Se poate
5
A. Kozma, O.Buda, C. Balaceanu-Stoinici, Antropologia Mileniului III, p. 133.

9
spune că mişcările feministe din România au fost recunoscute cu mult înaintea
Europei, începând cu anul 1815, pentru ca în 1938, pentru întâia oară în istoria ţării noastre,
femeile să dobândească dreptul de vot. De-a lungul timpului, feminismul a urmărit în
mod explicit independenţa femeii faţă de bărbat din punct de vedere economic, legal,
instituţional, cultural,social, biologic şi chiar familial. Astfel, odată dobândite, atât
independenţa femeii, cât şi libertatea de exprimare, au adus o mulţime de beneficii, precum:
creşterea gradului de civilizaţie al societăţii; evoluţia şi îmbogăţirea culturii; evoluţia în plan
personal şi familial; intrarea masivă a femeii pe piaţa muncii şi accesul acesteia la funcţii cât
mai înalte; intrarea femeii în sfera politică şi atragerea de capital politic nou; implicarea
femeii în societate şi mass-media, etc. Însă drumul acesta al emanicipării feminine nu a fost
lin și ușor. Pe tot parcursul procesului de emancipare a femeii s-au înregistrat o mulţime de
argumente şi poziţii pro şi contra, însă întregul demers a fost mai mult decât necesar la
ambele nivele mirco și macrosocial.6

1.1. Definiții

Genul: un statut social care deosebește identitatea masculinității de cea a feminității.

Prin procesele sociale, genurile sunt integrate în instituțiile societății , cum ar fi economia,
familia, satutul, cultura, religia, legea. Când vorbim despre gen se folosesc cuvintele
“femeie” și “bărbat” 7

Sexul: diferențele biologice dintre oameni. Aceste diferențe sunt universale și sunt
determinate de gene, hormoni, mediul înconjurător și comportamentul fiecărei personae.
Atunci când vorbim despre sex, se folosesc cuvintele “feminin”, “masculin” și “intersex”.8

Sexualitatea: implicarea emoțională, dorințele și fateziile, autoexprimarea în cadrul

relațiilor intime, pe termen scurt sau lung.

Egalitatea de gen: reprezintă un proces prin care femeile, bărbații, fetele și băieții sunt
tratați egal, le sunt respectate toate drepturile, se pot bucucra de toate benificiile din
6
Rolul femeii in societate trecut-prezent-viitor;
https://www.researchgate.net/publication/348381769_ROLUL_FEMEII_IN_SOCIETATE_TRECUT-
PREZENT-VIITOR_THE_ROLE_OF_WOMAN_IN_SOCIETY_PAST-PRESENT-FUTURE consultat la data
de 30.05.2022
7
J. Lorber, Inequality – Feminist Theories and Politics, 2010, p. 8.
8
Ibidem.

10
domeniile sociale, culturale, politice. În același timp rasponsabilitățile și oportunitățile sunt
egale.

Rolul genului: reprezintă rolurile pe care bărbații și femeile trebuie să le joace în

societate. Societatea întărește și inurajează acest lucru iar cultura comunității definește aceste
roluri.9

Nevoile genurilor: reprezintă totalitatea nevoilor de care femeile, bărbații, fetele și

băieții au nevoie în societate.

Balanța dintre genuri: se referă la reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților în

toate câmpurile de muncă.

Egalitatea de tratament se referă la contextul în care nu există discriminare directă sau

indirectă pe criterii de sex și de gen sau un tratament mai puțin favorabil al femeilor pe
motive precum sarcina și maternitatea . În accepțiunea aceasta: „Dispoziții mai favorabile
pentru protecția femeilor în ceea ce privește sarcina și maternitatea și măsuri pozitive cu
scopul de a atinge egalitatea de gen substanțială nu sunt contrare principiului tratamentului
egal.”10

Discriminarea pe baza de gen: poate fi o modalitate de distribuire a puterii, a

drepturilor de decizie, a hranei, oportunităților de dezvoltare, accesului la educație, libertății
de a alege partenerul de viață, dreptul de proprietate. Orice încercare de discriminare pe baza
de gen are un impact grav asupra mediului social, domeniilor politice, economice, juridice ale
unei societăți11

1.2. Contextul european privind egalitatea de gen

Egalitatea de gen reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene,
fapt consfințit prin articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea

9
X. Jimenez, Gender Perspectives in United Nations Peacekeeping Operations, p. 21
10
Programul Operational Capacitate Administrativa- Competenta face diverenta!, Analiză diagnostic în
domeniul egalității de gen în românia în perioada 2014-2019, p. 18
11
X. Jimenez, Gender Perspectives in United Nations Peacekeeping Operations, 2007, p. 23

11
Europeană (TUE) care stipulează faptul că egalitatea între femei și bărbați reprezintă un
principiu constitutiv al UE. Instrumentele UE pentru implementarea în statele membre a
măsurilor care vizează realizarea egalității de gen se pot încadra în două categorii: directive
cu impact direct asupra cadrului legislativ național (CE/UE au emis 16 astfel de documente în
perioada 1975-2019) și prevederi cu caracter necoercitiv, de tipul strategiilor, foilor de
parcurs, planurilor de acțiune și recomandărilor specifice. Cu toate acestea, ambele abordări
sunt susținute de către Comisia Europeană (CE) prin programe de finanțare care au permis o
bună integrare a directivelor și a strategiilor privind egalitatea de gen la nivelul statelor
membre. O altă contribuție semnificativă o are jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE), care a adoptat începând cu 1976 o serie de hotărâri importante în domeniul
egalității între bărbați și femei.12

Abordările recente ale egalității de gen în cadrul UE propun o viziune mai

comprehensivă, axată pe dimensiunile multiple ale fenomenului discriminării de gen, cu
scopul de a include aspectele economice alături de cele sociale. Un exemplu în acest sens îl
constituie includerea directivelor privind echilibrul dintre muncă și viață privată în cadrul
eforturilor de conturare a unui nou rol mai pregnant al UE în domeniul social, prin
intermediul Pilonului european al drepturilor sociale, fapt care conduce către o reevaluare a
conceptelor de excluziune și vulnerabilitate socială a femeilor.13

CAPITOLUL 2. CADRU LEGAL AL EGALITĂȚII DE GEN

12
Programul Operațional Capacitate Administrativă- Competența face diferența!, Analiză diagnostic în
domeniul egalității de gen în România în perioada 2014-2019, p. 27
13
Ibidiem, p. 28

12
 2.1 Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de
femei

2.1.1. Domeniul de aplicare

Dreptul femeilor la justiție este esențial pentru a avea toate drepturile protejate, în
Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei. Include
justițiabilitatea, disponibilitatea, accesibilitatea, buna calitate, oferirea de modalități de
reparare a victimelor și responsabilitatea sistemelor de justiție.14
Această Convenție a fost creată pentru ca autoritățile să examineze obligativitatea
respectării drepturilor tuturor femeilor și pentru a le oferi sprijin și protecție împotriva
disciminarii de orice fel.
Domeniul de aplicare al Convenției include respectarea drepturilor femeilor la toate
nivelurile sistemelor de justiție. Include, de asemenea, sistemele de justiție pluraliste.
Termenul „sisteme de justiție pluraliste” se referă la coexistența, în cadrul unui stat parte, a
legilor, reglementărilor, procedurilor și deciziilor statului, pe de o parte, și a legilor și
practicilor religioase, cutumiare, indigene sau comunitare, pe de altă parte. Prin urmare,
sistemele de justiție pluraliste includ surse multiple de drept, fie ele oficiale sau neoficiale, fie
statale, fie nestatale ori mixte, cu care femeile ar putea să se confrunte atunci când doresc să
își exercite dreptul de acces la justiție.15
În art. 15 din Coventie se prevede faptul că femeile și bărbații sunt egali în fața legii și
beneficiază de protecție egală. În același timp, Convenția mai prevede faptul că statele trebuie
să ia toate măsurile necesare astfel încât să se garanteze egalitatea reală dintre bărbați și
femeie, în toate domeniile de activitate.

2.1.2. Aspecte generale

14
Organizația Națiunilor Unite, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, p. 3
15
Ibidem.

13
 S-a observant că în mediul rural și în zonele izolate femeile sunt împiedicate să aibă
acces la justiție de înaltă calitate, mai ales pentru femeile cu dizabilități sau cele cu o situație
financiară precară.
Șase componente sunt necesare pentru a asigura accesul la justiție:
i. Justițiabilitatea – presupune accesul necondiționat al femilor la justiție,
precum și revedicarea tuturor drepturilor ca drepturi juridice în temeiul
Convenției
ii. Disponibilitatea – înființarea de instanțe și organisme pe întreg teritoriul
statului
iii. Accesibilitatea – toate sistemele de justiție să poată fi accesate de toate
categiile de femei
iv. Buna calitate – sistemele juridice au obligativitatea de a respecta
standardele internaționale astfel încât să satisfacă nevoile și cerințele
femeilor, fără discriminare
v. Oferirea de măsuri reparatorii victimelor – oferirea de protecție împotriva
oracarui tip de discriminare
vi. Răspunderea sistemelor de justiție – asigurarea monitorizării și respecatrii
tuturor componentelor Convenției

2.1.3. Practici discriminatorii

În mod frecvent, statele părți au prevederi constituționale, legi, reglementări,

proceduri, cutume și practici bazate pe stereotipuri și norme tradiționale de gen și care, prin
urmare, sunt discriminatorii și nu le permit femeilor să se bucure pe deplin de drepturile care
le revin în temeiul Convenției. Prin urmare, Comitetul solicită în mod constant statelor părți,
în observațiile sale finale, să își revizuiască cadrele legislative și să modifice și/sau abroge
dispozițiile care discriminează femeile16

16
Ibidiem, p. 11.

14
 Cu toate acestea femeile au parte în continuare de discriminare și inegalitate în toate
domeniile de activitate, direct sau în direct.
Cele mai comune practici discriminatorii asupra femeilor in domeniul justiției sunt:

i. Obligarea femeii de către familie sau comunitatea din care face parte de a
cere permisiune înainte de a intenta o acțiune în justiție
ii. Condamnarea femilor care luptă pentru drepturile lor
iii. Practici care acorda credibilitate redusă femeilor
iv. Inegalitatea dintre femei și bărbați în desfășurarea cauzelor
v. Gestionarea inadecvata a cauzelor intentate de femei
vi. Obstacole întapinate în colecatrea probelor in mediul online

2.1.4. Stereotipii și prejudecăți de gen în sistemul de justiție

Stereotipii și prejudecățile de gen în sistemul de justiție au consecințe considerabile

asupra posibilității femeilor de a se bucura pe deplin de drepturile omului. Acestea împiedică
accesul la justiție și ar putea să aibă consecințe grave asupra femeilor victime. De multe ori
stereotipiile denaturează percepțiile și generează măsuri neconforme.

Deasemenea sterotipiile denaturează credibilitatea, argumentările și mărturiile

femeilor ceea ce îi determina pe judecători să interpreteze și să aplice greșit legea, astfel cei
care încalcă drepturile femeilor nu sunt judecați corespunzător.

Stoparea stereotipiilor și prejudectilor de gen se poate face prin educarea populației,

campanii de sensibilizare a publicului prin intermediului mass-mediei și mediului online,
integrarea în toate formele de învățământ a unor programe educaționale privind drepturile
femeii. Toate acestea sunt necesare pentru a schimba imaginea societății asupra legitimității
drepturilor fundamentale ale femilor.

15
2.1.5. Domenii specifice ale dreptului

Dată fiind diversitatea instituțiilor și dispozitivelor judiciare din lume, unele elemente
plasate sub un singur domeniu al dreptului într-o țară pot fi plasate într-un alt domeniu, într-o
altă țară. De exemplu, definiția discriminării poate sau nu să fie inclusă în Constituție,
ordinele de protecție pot apărea în dreptul familiei și/sau în dreptul penal, iar aspectele legate
de azil și statutul de refugiat pot fi soluționate de instanțe administrative sau de organisme
cvasi-judiciare.17

i. Dreptul constituțional – statele au adoptat garanții constituționale în

ceea ce privește egalitatea dintre sexe și au implementat o serie de legi,
inclusiv Convenția, în ordinea juridică națională.
ii. Dreptul civil – femeile din unele comunități nu au acces la justiție fără
asistența unei rude de sex masculin. Convenția prevede faptul că
femeile și bărbații trenuie să fie egali și că femeile ar trebui să aibă
capacitate juridică egală cu cea bărbaților. Domeniile la care femeile
sunt indreptățite să aibă acces le include și pe cele ale ocupării forței de
muncă, al vătămării corporale, dreptului succesoral, dreptul proprietății
private, dreptul patrimonial.
iii. Dreptul familiei – în cadrul familiei toți membrii trebuie să fie egali
indiferent de gen
iv. Dreptul penal – legea penală este pârghia fundamentală a garantării
drepturilor femeilor. Convenția obligă statele părți să asigure acces la
protecție și căi de atac oferite de dreptul penal femeilor. Cu toate
acestea, unele coduri penale sau coduri de procedură penală sunt
discriminatorii față de femei datorită situției sau statutului lor
(imigrantă, lesbiană, transsexuală etc)
v. Dreptul administrativ, social și al muncii – serviciile sociale, relațiile la
muncă, egalitatea de șanse la angajare, egalitatea în ceea ce privește
renumerarea, bursele de studiu, politică, migrația și azilul sunt doar
17
Ibidiem, pp. 16-17

16
 câteva dintre domeniile care intră sub incidența dreptului administrativ.
În toate aceste domenii drepturile femeilor trebuie garantate pe baza
egalității de gen.

2.2. Manual de drept European privind nediscriminarea

2.2.1. Context

Termenul „drept european privind nediscriminarea” sugerează existenţa unui sistem

unic de norme la nivel european referitor la nediscriminare; de fapt, acesta este alcătuit dintr-
o varietate de contexte18.

Cosiliul Europei reprezintă o organizație interguvernamentală, înființată după cel de-

al doilea război Mondial, având că scop promovarea statului de drept, drepturile omului,
democrația și dezvoltarea socială. În vederea îndeplinirii acestor scopuri, statele mebre ale
Cosiliului European au adoptat CEaDO, primul tratat modern care reglemeteaza drepturile
omului bazate pe Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite.
Prin CEaDO statele membre au obligația de a pune în aplicare și de a garanta drepturile
omului tuturor persoanelor, idiferent dacă sunt cetățeni ai statului sau nu.

În Manual, principiul nediscriminării reprezintă un obiectiv principal și fundamental.

Acesta reglementează egalitatea de șanse, egalitatea în ceea ce privește încadrarea în muncă,
renumerarea, protecția împotriva discriminării pe baza de gen.

Uniunea Europeană (U.E.) reprezintă o uniune politică și economică formată în

prezent din 27 state. Politica Uniunii Europene vizează asigurarea liberei circulații a
persoanelor și bunurilor, adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne,
menţinerea unei politici comune privind comerțul, agricultura, pescuitul, dezvoltarea statală.

18
Manual de drept European privind nediscriminarea, p. 12.

17
 În ceea ce privește principiul nediscriminării, în anii ’90 au fost puse în derulare
primele activități de promovare și punere în aplicare. În 2000 au fost adoptate două directive:
- Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea
ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă interzicea
discriminarea pe baza orientării sexuale, a credinţei religioase, vârstei şi
handicapului în domeniul ocupării forţei de muncă;
- Directiva privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau
origine etnică; interzicea discriminarea pe criterii de rasă sau origine etnică în
contextul ocupării forţei de muncă, dar şi în domeniul accesului la sistemul de
asistenţă socială şi de asigurări sociale şi al accesului la bunuri şi servicii. Aceasta
a reprezentat o extindere semnificativă a sferei dreptului privind nediscriminarea
la nivelul UE, care a recunoscut faptul că, pentru ca persoanele fizice să-şi poată
atinge potenţialul deplin pe piaţa muncii, era esenţial ca acestora să li se garanteze
accesul egal în domenii precum sănătatea, învăţământul şi locuinţele. În 2004,
Directiva de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi
privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii a lărgit sfera
discriminării pe criterii de sex către domeniul bunurilor şi al serviciilor. Cu toate
acestea, măsurile de protecţie pe criterii de sex nu corespund în totalitate sferei
protecţiei acordate prin Directiva privind egalitatea de tratament între persoane,
fără deosebire de rasă sau origine etnică, întrucât Directiva privind egalitatea de
tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale garantează
tratamentul egal numai în legătură cu securitatea socială şi nu cu sistemul mai larg
de asistenţă socială, cum ar fi protecţia socială şi accesul la asistenţă medicală şi
educaţie.19
Prin intermediului Organizației Națiunilor Unite s-a reușit crearea unui anasamblu de
legi care reglementează dreputurile omului și înafara spațiului Uniunii Europene, respectiv în
Orientul Mijlociu, cele două Americi și Africa.

19
Ibidem, pp. 13-14.

18
2.2.2. Categorii de discriminare

Scopul Manualului de drept european privind nediscriminarea este de a reglementa

legislația referitoare la egalitatea și echitabilitatea de acces în toate categoriile disponibile în
societate. Subiectivitatea reprezintă o caracteristică umană după care ne ghidăm zi de zi,
direct sau indirect. Ghidați de subiectivitate alegem oamenii pe care îi avem în jurul nostru,
locul de muncă, deciziile în cadrul vieții personale și profesionale.

i. Discriminarea directă – o persoană este tratată diferit, într-un mod

nefavorabil, față de altă persoană aflată într-o situație comparabilă, pe
criterii rasiale sau ale originii entice.
ii. Tratamentul nefavorabil – reprezintă cea mai importantă caracteristică
a discriminării directe
iii. Termen de comparație – este necesar în vederea identificării
discriminării/nediscriminării dintre două sau mai multe persoane care
se află în situații similare
iv. Criteriul protejat – felul în care o persoană este tratată în funcție de
sex, orientarre sexuala, rasă, handicap, naționalitate, origine etnică,
religia sau convigerile sale.
v. Discriminarea indirectă – aplicarea unui tratament asemănător unor
personae aflte în situații diferite. În cazul acesta efectele tratamentului
sunt resimțite în mod diferit de persoanele aparținând unor categorii
diferite.
vi. Hărțuirea și instigarea la discriminare – reprezintă abuzul verbal,
nonverbal sau fizic, nu este necesar un termen de comparație și are
efecte care încalcă demnitatea umană.

19
2.2.3. Mecanisme de protecție împotriva unui tratament mai puțin favorabil in temeiul legilor
europene privind nediscrimanrea

În anumite împrejurări, instanţele vor accepta că s-a aplicat tratament diferenţiat, dar
vor considera că tratamentul este acceptabil. Forma de abordare a mecanismelor de protecţie
în baza dreptului UE diferă de cea a CEDO; cu toate acestea, în esenţă, acestea sunt foarte
similar.20

Pentru justificarea diferențierii tratementului aplicat, este necesară demonstrarea

scopului legitim practicat și că mijlocul prin care s-a relaizat este proporțional cu scopul
respectiv.

Curtea Europeană de Justiţie nu acceptă tratamentul diferențiat pe baza administrativă

în ceea ce privește preocupările economice ale angajaților săi, în schimb, acceptă tratamentul
diferențiat pe baza de obiective generale. Această le va oferi statelor o marjă de decizie mare.
În schimb, CEDO nu acceptă tratamentul diferențiat atunci când acesta aduce atingere la
demnitatea personală, cum ar fi discriminare pe motive rasiale, entice, naționaliste, familie, în
schimb, acceptă tratament diferențiat în politică socială, mai ales dacă există implicații
financiare.

Potrivit directivelor privind nediscriminarea, statele membre pot prevedea că

o diferenţă de tratament fondată pe criteriul protejat nu constituie discriminare atunci când,
având în vedere natura activităţilor profesionale speciale în cauză sau cadrul în care acestea
se desfăşoară, o astfel de caracteristică constituie o exigenţă profesională veritabilă şi
determinantă cu condiţia ca obiectivul să fie legitim, iar exigenţa să fie proporţionată21.

Acest mecanism oferă angajatorilor șansa de a diferenția angajații prin carcateristici

protejate doar dacă acestea sunt direct necesare pentru îndeplinirea indatoririlor unui anumit
post.

20
Ibidem, p. 47.
21
Ibidem, p. 55.

20
 Există profesii la care se acceptă derogări privind exigența profesională, de exemplu
profesiile artistice care necesită atribute speciale, o solistă pentru interpretarea unui anumit
stil de muzică, o femeie-instructor de fitness pentru o sala dedicată exclusiv femeilor s.a. sau
profesiile din domeniul securității, oridinii și siguranței publice, unde vârstă sau handicapul ar
putea fi un impediment în exercitarea îndatoririlor profesionale zilnice.

2.2.4. Domeniul de aplicare

Beneficiarii protecției acordate prin dreptul CEaDO sunt toate persoanele care aparțin
statelor membre, indiferent dacă au sau nu cetățenia statului respectiv, inclusive peroanele
aflate pe teritoriul național ocupat. În schimb, UE oferă protecție doar statelor membre.

Directivele privind nediscriminarea interzic discriminarea pe criterii de cetățenie, însă

acestea sunt reglemntate de Directiva prinvind libera circulație care prevede că doar cetățenii
statelor membre au drept de intrare și de ședere pe teritoriul altor state membre. Un cetățean
UE dobândește drept de ședere permanent după o perioada de ședere legală de cinci ani pe
teritoriul altui stat membru.

Articolul 14 garantează egalitatea în exercitarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în

CEaDO. În consecinţă, CEDO nu va avea competenţa de a examina plângerile privind
discriminarea decât dacă acestea se înscriu în sfera unuia dintre drepturile protejate de
CEaDO22. De multe ori reclamanții invocă încălcarea articolului 14, adică tratamentul
diferențiat în situații asemănătoare.

Protocolul numarul 12 interzice discriminarea în legătură cu exercitarea oricărui drept

și prevede un domeniu de aplicare mai larg. Acesta se referă la discriminare:

i. În exercitarea drepturilor acordate pe baza drepturilor naționale

ii. În exercitarea drepturilor deduse din obligațiile clare ale autorităților
publice de a se comporta într-un anumit fel
iii. Practicate de către autoritățile publice în exercitarea puterii de decizii
iv. Prin acțiunile ori inacțiunile autoritailor publice
22
Ibidem, p. 66

21
 2.2.5 Criterii protejate

Directivele europene privind nediscrimanrea cuprind o serie de reglementări care

interzic diferențierea persoanelor bazată pe criterii protejate, printre care sexul, orientarea
sexuală, handicapul, vârstă, convingerile, religia, rasa, originea etnică, culoare, opinii politice
s.a.

Sexul – discriminările pe baza de sex fac referire la discriminările dintre femei și

bărbați și reprezintă cel mai dezvoltat punct al politicii sociale UE, fiind cosiderat un drept
fundamental. De asemenea, conceptul de „sex” a fost interpretat astfel încât să includă situaţii
în care tratamentul discriminatoriu este legat de „sexul” reclamantului într-un mod mai
abstract, luând în considerare o oarecare protecţie limitată a identităţii sexuale.23
Orientarea sexuală – discriminările bazate pe orientarea sexuală presupun ca o
persoană să primească un tratament diferențiat din cauza că este gay, homosexual, lesbiana,
bisexual, asexuat, însă heterosexualitatea nu se incadrează în acest criteriu de discriminare.
Handicapul – până în prezent CEaDO și Directiva nu au formulat o definiție clară a
handicapului, însă CEJ emite frecvent deifnitii pentru termenul de handicap, care sunt
introduse în situațiile de fapt ale litigiilor înainte spre soluționare către CEJ.
Vârstă – discriminarea bazată pe vârstă nu intră sub incidența unor drepturi anume,
criteriul protejat al vârstei se referă pur și simplu la tratamentul diferențiat bazat pe vârsta
victimei.
Rasa, originea etnică, culoarea, minoritatea națională - discriminarea pe baza de
rasism și xeonofobie incluzând ura și violența asupra anumitor grupuri de persoane bazat pe
vârstă.
Cetățenia sau originea națională – cetățenia reprezintă legătura juridică dintre o
persoană și un stat. Originea națională poate fi definită ca o cetățenie anterioară pe care o
persoană a pierdut-o.

Religia sau convingerile - deşi legislaţia UE cuprinde măsuri de protecţie limitate

împotriva discriminării pe criterii de religie sau convingeri, domeniul de aplicare a CEaDO
este semnificativ mai amplu decât această, întrucât articolul 9 prevede un drept de sine-
23
Ibidiem, p. 100.

22
stătător la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie. 24 Religia și convingerile reprezintă o
parte personală și subiectivă a omenilor ceea ce înseamnă că o persoană nu trebuie să aparțină
unei insituții.

Limba – legislația specifică obligă statele membre să utilizeze limbile minoritare

atunci când situația o impune.

Originea sociala, nașterea si averea – acestea se consider ă a fi interconectate deoarece

reprezintă un statut imputat unei personae, referindu-se la poziția pe care a dobândit-
o prin naștere.
Opiniile politice – dreptul la nedisciminare este protejat în cazul opiniilor politice prin
dreptul la liberă exprimare deoarece nu există încă o definție clară oferită de CEaDo sau de
UE pentru acești termeni.

Alt statut – se referă la paternitate, stare civilă, gradul militar, domiciliul, apartența la
o organizație s.a.

2.2.6. Aspecte probatorii in dreptul privind nediscriminarea

Probabrea unui caz de discriminarea este de cele mai multe ori foarte grea, deoarece
tratamentul diferențiat nu poate fi demonstrat ușor fară a fi direct declarat de către autor.
Pentru a face faţă dificultăţii de a dovedi că tratamentul diferenţiat s-a bazat pe un
criteriu protejat, dreptul europeană privind nediscriminarea permite ca sarcina probei să fie
repartizată. În consecinţă, odată ce reclamantul poate demonstra circumstanţele pe baza
cărora se poate presupune că a avut loc discriminarea, sarcina probei revine autorului care
trebuie să dovedească contrariul. Această inversare în ceea ce priveşte sarcina probei este
deosebit de utilă în cazurile de discriminare indirectă, când trebuie să se dovedească faptul că
normele sau practicile speciale au un impact disproporţionat asupra unui anumit grup.25

24
Ibidem, p. 120

25
Ibidem, pp. 133-134.

23
 Pentru ca reclamantul să câștige cauza, trebuie să aducă suficiente probe care să
indice faptul că a fost aplicat un tratament discriminatoriu asupra sa. Un rol important în
dovedirea aplicării un tratament diferențiat sau discriminatoriu îl joacă dataele și statisticile.
În cele mai multe cazuri, plângerile de discriminare sunt bazate pe obiectivism.
CEDO va accepta că faptele comise de către autor au caracter discriminatoriu doar în cazul în
care reclamantul aduce dovezi credibile.
Presupusul făptuitor poate invoca nevinovăția sa în două moduri: dovedirea faptului
că reclamantul nu se afla într-o situație similară sau comparabilă cu cea a termenului de
comaprație, fie demnostrarea că tratamentul diferențiat nu se bazează pe un criteriu protejat.
Presupusul autor al tratamentului diferențiat/discriminării nu trebuie să dovedească că
nu are puncte de vedere rasiste sau sexiste, deoarece legea nu poate reglementa
subiectivismul, alegerile și atitudinile oamenilor.

2.3 Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de

tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice

2.3.1. Context

Din perspectiva Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare

împotriva femeilor CEDAW, România și-a asumat de aproape 35 de ani angajamentul și
determinarea privind eliminarea discriminării faţă de femei şi adoptarea măsurilor legislative
și a altor măsuri necesare pentru eliminarea acestei discriminări sub toate formele şi
manifestările ei. De asemenea, România a semnat Protocolul Opțional la CEDAW la data de
6 septembrie 2000 și l-a ratificat în ianuarie 2003. În cursului anului 2017, România a
prezentat în fața Comitetului CEDAW, Raportul Combinat 7 și 8 privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare împotriva femeilor. Perioada de referință a acestui raport a fost
2006–2016 și, la elaborarea acestuia, au fost avute în vedere recomandările formulate anterior
de către Comitetul CEDAW cu ocazia prezentării celui de-al 6- lea raport periodic 2006,
precum și lista de problematici și întrebări preliminare care a fost transmisă României de
către Secretarul general al ONU, în vederea pregătirii celei de-a 67-a sesiuni a Comitetului. 26

26
Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea
și combaterea violenței domestice, p.3

24
 În ultimii ani în România au fost remarcate progrese reale și importante în stabilirea
egalității și nediscriminării dintre femei și bărbați. Cu toate acestea există o serie de
vulnerabilități.
A fost reiinființată ANES – Agenția Națională de Egalitate de Șanse intre Femeie și
Bărbați și s-a elaborate o noua Strategie națională privind egalitatea de șanse dintre femei și
bărbați și combatrea violenței domestice.
CEDAW a formulat o serie de recomandări în urma creșterii considerabile a
numărului de femei reprezentante în Parlament:
i. Analizarea cauzelor care îngrădesc prezența femeilor în viața politică
și publică
ii. Acordarea unui interes sporit față de femeile din grupuri de minorități
entice
iii. Elaborarea unor strategii bine consolidate pentru depășirea barierelor
discriminatorii
iv. Creștrea numărului de femei care îndeplinesc o funcție de conducere în
aparatul central, cât și local

2.3.2 Statistici

În cadrul Strategiei Europa 2020 a fost stabilit un target de 75% în ceea ce privește
ocuparea forței de munca și se considera că acesta va putea fi atins doar daca mai multe femei
vor face parte din piața forței de muncă. Rata de ocupare a forței de munca la nivelul Uniunii
Europene în anul 2016, pentru grupa de vârstă 20-64 ani, este de 65% pentru femei și 77%
pentru bărbați, fiind observant un trend ascendent fata de anul 2015, pentru femei crescând cu
0,2 puncte procentuale iar pentru bărbați cu 0,3 puncte procentuale.
Conform INS, rata de ocupare a forței de muncă în gospodării pentru perioada 2010-
2016, vartsa 20-64, este urmatoarea: 27

27
INS, Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii, 2013

25
 ANUL 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

MASCULIUN 73,1 71,5 72,8 72,8 74,0 74,7 75,0

FEMININ 56,5 56,2 56,7 56,5 57,3 57,2 57,4

Tabel 1: rata de ocupare a populației în România, pentru perioada 2010-2016,

pe sexe, vârsta 20-64 ani

Conform Strategiei, domeniile de activitate în care femeile de peste 15 ani

ocupă un număr mai mare decât bărbații sunt:
- Sănătate și asistență socială – 79,3%
- Învățământ – 76,4%
- Intermedieri financiare – 63,9%
- HoReCa – 59,7%
- Activități profesionale – 56,3%
- Comerț – 55,9%
În următoarele domenii de activitatea bărbații au pondere mai ridicată decât femeile:
- Construcții – 93,6%
- Transport si depozitare – 85,2%
- Producția și distribuția energiei electrice și termice, gaze și apa –
83,7%
- distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de
decontaminare – 75,9%
- servicii administrative – 71,9%
- administrație publica și apărare – 62,9%

Structura pe sexe în cadrul fiecărei grupe de ocupaţii ne relevă faptul că bărbaţii sunt
majoritari, la nivelul anului 2016, în special în cadrul următoarelor grupe: - muncitori
calificaţi şi asimilaţi: 79,0 % față de doar 21,0% femei; - membri ai corpului legislativ, ai
executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori:

26
66,4% față de doar 33,6% femei; - lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit:
55,2%, față de 44,8% femei. Femeile sunt preponderente, în anul 2016, mai ales în rândul: -
funcţionarilor administrativi fără funcții de conducere 61,8%; - lucrătorilor din domeniul
serviciilor 61,5%; - specialiştilor în diverse domenii de activitate 56,1%.28
În ceea ce privește rata șomajului în România, pentru anul 2016, se observă o
diferență de 1,6 puncte procentuale intre femei ( 5% ) și bărbați ( 6,6,% ), aceasta fiind
inferioară față de rata șomajului în Uniunea Europeana unde a fost de 8,4% pentru bărbați și
de 8,8% pentru femei.

ANUL 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

MASCULIUN 7,6 7,7 7,4 7,7 7,3 7,5 6,6

FEMININ 6,2 6,5 6,1 6,3 6,1 5,8 5

Table 2: rata șomajului in România, pe sexe, 2010-2016

Sursa: Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și
bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, p. 8

Discriminarea directă, indirectă şi existenţa segregării pe piaţa muncii au contribuit

la înregistrarea unui decalaj evident între veniturile femeilor şi cele ale bărbaţilor. Datele
statistice furnizate de către EUROSTAT evidenţiază faptul că pentru anul 2015, procentul
diferenţei salariale între femei şi bărbaţi, la nivel european, a fost de 16,3%, cele mai mari
valori, de peste 20%, înregistrându-se în Estonia, Cehia, Austria, Germania şi Grecia. La
polul opus se afla Italia cu un procent de 5,5%, Polonia și România cu un procent de 5,8%. 29

La nivelul populației Uniunii Europene, în anul 2015, una din patru persoanae au
prezentat o forma de sărăcie, ceea ce înseamnă 23,7% din populația Uniunii Europene. În
privința tarii noastre, în anul 2015, mai mult de o tremie din populație (37,3%) era în pragul

28
Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice, p. 7
29
Ibidiem, p. 8

27
sărăciei, România aflandu-se în topul țărilor europene cu cea mai mare rata a sărăciei, alături
de Grecia și Bulgaria.

În comparație cu media Uniunii Europene , unele grupuri ale populației prezintă un

risc mai mare de sărăcie sau excluziune socială. Cele mai afectate sunt femeile, copiii,
tinerii, șomerii, gospodăriile cu un singur părinte și cei care trăiesc singuri, persoanele
cu un nivel de educație scăzut, persoanele născute într-o altă țară decât cea în care
locuiesc și, în special,

FEMININ MASCULIN TOTAL

0-17 ani 38,5 37,6 38,1

18-24 ani 36,5 33,3 34,9

25-49 ani 23,6 24,2 23,9

50-64 ani 15,9 19,1 17,4

65 de ani și peste 23,4 13,4 19,3

Sursa: Stra Tabel 3: rata sărăciei în anul 2015, în România (%)

Srategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați
și prevenirea și combaterea violenței domestice, p. 9

Participiarea femeielor cât și a bărbaților în egala măsură pe piața muncii se află în

strânsă legătură cu situația familială, din acest considerent reiese faptul că este necesară
punerea în aplicare a unei politici care să stimuleze procesul de conciliere a vieții
profesionale cu cea familiala și cea privata. Acesată problemă trebuie să ia în calcul
dimensiunea economică și socio-culturală în cadrul cărora exista stereotipuri de gen care
conduc la o repartiție inegala a puterii economice și politice și la limitarea oportunităților
pentru femei mai ales în sferele vieții sociale considerate a fi masculine.

O perspectivă realistă asupra egalităţii de şanse între femei și bărbați poate fi

conturată prin datele existente cu privire la participarea femeilor în funcții de conducere în

28
administrația publică centrală. Din datele publicate de Comisia Europeană privind echilibrul
de gen în administrația publică, pentru anul 2016, reiese faptul că România înregistrează
procentaje net superioare atât față de media Uniunii Europene cât și față de media tuturor
statelor care au raportat date ( Uniunea Europeană -35% pentru gradul decizional 1 și 41%
pentru gradul decizional 2). În România, administraţia publică cuprinde toate ministerele şi
Secretariatul General al Guvernului, iar gradele decizionale comunicate Comisiei Europene
pentru actualizarea bazei sale de date, sunt următoarele:

- Gradul decizional 1: secretar general, secretar general adjunct,

director general şi director general adjunct;
- Gradul decizional 2: director și director adjunct.30

În anul 2016, în România, în cadrul administrației publice locale, dintr-un număr de

489 de funcții de conducere ocupate, 228 (46,63%) revin bărbaților și 261 (53,37%) femeilor.

În ceea ce privește alegerile parlamentare din anul 2016, și-au depus candidatura
6.476 persoane aparținând formațiunilor politice, minorităților și independenților. Dintre
acestea, pe listele electorale s-au regăsit 1.797 (27,75%) femei și 4.679 (72,25%) bărbați. Din
cele 465 posturi de senatori și deputați, au fost aleși 377 (81,08%) bărbați și 88 (18,92%)
femei. Față de alegerile parlamentare anterioare din anul 2012, femeile au „câștigat” 7,52
procente (18,92% în anul 2016 față de 11,4% în anul 2012) în „defavoarea” bărbaților. La
Camera Deputaţilor, reprezentarea bărbaţilor a scăzut de la 87,14% la 79,33% iar
reprezentarea femeilor a crescut de la 12,86% la 20,67%, diferența fiind de 7,81 puncte
procentuale, în ambele cazuri. La nivelul Senatului, reprezentarea bărbaţilor a scăzut de la
92% la 85,29% iar reprezentarea femeilor a crescut de la 8% la 14,71%, diferența fiind în
acest caz de 6,71 puncte procentuale, în ambele cazuri. 31

Egalitatea de șanse între femei și bărbați în țara noastră, joacă un rol fundamental,
transpus în cadrul legislativ dar și la nivelul politicilor publice. Legea nr. 202/2002,
republicată, reglementează măsurile promovării egalității de șanse dintre femei și bărbați în
toate domeniile și prezintă măsurile privind respectarea egalității pe piața muncii, educație,
participarea la decizii, îndepărtarea rolurilor și stereotipurilor de gen, combatrea hărțuirii de
gen și hărțuirii sexuale la locul de muncă s.a. .
30
Ibidiem, p. 10
31
Ibidiem, p. 11

29
 Prin adoptarea Legii nr. 23/3015, ziua da 8 mai a fost declarată în țara noatra Ziua
Egalității de Șanse dintre Femei și Bărbați. Tot la data de 8 mai 2015, România adera la
campania “HeforShe” inițiată de UN Women (United Nations Entity for Gender Equality and
the Empowerment of Women). Această camapnie se desfășoară în strânsă legătură statele
membre ONU și are că scop consitentizarea de către bărbați a egalității de gen, combaterea
violențelor împotriva femeii s.a. .

România a făcut o serie de angajamente în Cadrul Campaniei care vizează:

- Crearea ocupațiilor “expert în egalitate de șanse” și “tehnician în

egalitatea de șanse”
- Emiterea unui sistem prin care se poate urmări și raporta orice fel
de violență domestică
- Emiterea de programe care să implice fetele și băieții în viața
sociala, economică și politică, prin mobiolizarea a 100.000 de tineri

Pentru buna funcționare a democrației este absolut necesar crearea unui echilibru
între femei și bărbați în procesul decizional și reprezintă o condiție necesara funcționarii unei
societăți lipsite de prejudecați. În conformitate cu ultimele studii realizate în perioada crizei
economice, s-a demonstrate faptul că femeile au identificat mai ușor și mai rapid măsurile
necesare pentru a remedia obstacolele aduse de criză.

2.3.3 Violenta domestică

Conform Raportului Studiului al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii

Europene (FRA) din anul 2014 “Violența împotriva femeilor: în fiecare zi și în orice loc”
sunt evidențiate rezultatele celui mai cuprinzător studiu din lume realizat până în prezent cu
privire la violența împotriva femeilor, fiind relevată amploarea abuzurilor suferite de femei în
mediul familial, la serviciu, în spațiul public și în mediul on-line. Conform studiului, cele mai
multe femei care recunosc că sunt afectate de violență fizică și sexuală sunt în țări ca
Finlanda, Danemarca și Letonia. România se află în eșantionul al doilea: 30% dintre femei
spun că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață după vârsta
de 15 ani, încadrându-se în media la nivel European.32

32
Ibidiem, p. 35

30
 În ceea ce privește perioada copilăriei, 24% dintre femeile din România afirmă că
au fost supuse abuzurilor sexuale sau fizice înainte de împlinirea vârstei de 15 ani. În Europa
un procent de 55% dintre femei afirmă că au fost hartuite sexual, în schimb, în România
recunosc acest fapt 11%. Dacă vorbim despre stalking, În Europa 18% dintre femei afirmă că
au avut parte de stalk-eri, în timp ce în România doar 8% recunosc acest lucru.

Rezultatele studiului amintit mai sus relevă faptul că în România femeile nu au

suficicentă încrede să abordeze în mod deschis acest subiect. 28% dintre românce cunosc
victime ale violentei domestice în cercul de prietenni sau rude. Un procent foarte mic de
femei, 47%, au luat la cunoștință faptul că există reglementări cu privire la violenţa domestică
în România iar 70% nu cunoșteau niciun serviciu specializat de suport pentru victimele
violenței domestice. În același timp, doar 17% din respondente au apelat la Poliția Română și
doar 1% la serviciile sociale, în timp ce la nivel European media este de 33%.

La nivelul mentalităţilor suntem încă departe de obiectivul „toleranţă zero faţă de

violenţa domestică”, promovat de Uniunea Europeană şi susţinut de Guvernul României.
Rezultatele înregistrate evidenţiază necesitatea continuării campaniilor de conştientizare şi
înţelegere a populaţiei asupra consecinţelor grave ale violenţei domestice pentru a creşte
intoleranţa faţă de acest tip de violenţă şi a determina o reacţie de respingere din partea
societăţii.33

Din păcate, se poate observa un trend ascendent de la an la an al fenomenului

violentei domestice. Daca în anul 2015 numărul cazurilor de violenţă domestică a crescut cu
5,82% faţă de anul 2014, în anul 2016 numărul a crescut cu 6,10% faţă de anul 2015.
Numărul total al cazurilor de violență domestică, care au beneficiat la cerere de servicii
sociale, centralizate în perioada 2009 – 2016, la nivelul Agenției Naționale pentru Egalitatea
de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale,
este evidențiat astfel:34

- 2010 – 11.592 cazuri

- 2011 – 12.205 cazuri
- 2012 – 14.376 cazuri
- 2013 – 15.358 cazuri
33
Ibidiem, p. 36
34
Ibidiem. p. 38

31
 - 2014 – 11.598 cazuri
- 2015 – 12.273 cazuri
- 2016 – 13.019 cazuri

Un indicator care reflectă nivelul de gravitate al fenomenului și necesitatea

stringentă a dezvoltării unor servicii și măsuri adecvate de prevenire se referă la numărul de
decese ce au avut la bază fapte din sfera acestui fenomen. Conform datelor publicate pentru
perioada 2009 – 2016 de către Ministerul Public numărul infracțiunilor de violență în familie
săvârșite care au avut ca urmare decesul victimei se prezintă astfel: 2009 - 167 victime
decedate, 2010 - 189 victime decedate, 2011 - 146 victime decedate, 2012 - 149 victime
decedate, 2013 - 157 victime decedate, 2014 – 189 victime decedate, 2015 - 186 victime
decedate, 2016 - 191 victime decedate. Se constată faptul că în ultimii 8 ani au fost
înregistrate 1374 de decese ale victimelor infracțiunilor de violență în familie, iar această
cifră impune necesitatea stringentă a dezvoltării unor măsuri adecvate în sfera prevenirii.35

Pentru prevenirea violentei sexuale și a violenței domestice in România au fost

implementate o serie de măsuri precum :

- Campanii de conștientizare, dezbateri publice si promovareea

bunelor practice in domeniu
- Dezvoltarea unor atitudini nonviolente
- Proiecte de prevenire a violenței domestice în școli
- Reglemntarea modului de abordare a faptelor de violență
- Elaborarea strategiei naționale privind prevenirea și combatrea
violenței sexuale
- Responsabilizarea populației

CAPITOLUL 3. ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE

35
Ibidiem, p. 39

32
 3.1. Istoric si formare

Organizația Națiunilor Unite este succesoarea Societății Națiunilor, care a activat în

perioada interbelică. La momentul respectiv, Societatea Națiunilor era unica organizație la
nivel Mondial care milita pentru menținerea securității internaționale și intervenea oriunde se
crea un focar de conflict. Înființată în 1919, România a fost membră fondatoare a Societății
Națiunilor. În 1930 și 1931, diplomatul roman Nicolae Titulescu a fost președinte al Adunării
Generale a Societății Națiunilor pentru sesisunile XI și XII. Cele doua mandate ale sale s-au
desfășurat într-un comtext incert datorat Marii Crize economice dar și a tensionării treptate a
situației politice din acea perioadă.

În timpul celui de-al doilea război mondial, statele din coaliția antifascistă au
considerat necesară înlocuirea Societății Națiunilor cu o noua organizație, deoarece ea s-a
dovedit incapabilă să împiedice izbucnirea acestui război și a altor conflicte anterioare lui. În
cadrul conferințelor internaționale ale principalelor state din coaliția antifascista (S.U.A.,
Anglia și fosta U.R.S.S.) a fost dezbătută și chestiunea înființării unei noi organizații
internaționale pentru menținerea păcii și securității internaționale .36

În 28 noiembrie – 1 decembrie 1943 a avut loc o întrevedere a liderilor din S.U.A.,

Anglia și fosta U.R.S.S. la care s-a hotărât că miniștrii de externe din cele trei state să
pregătească proiectul noii organizații care să înlocuiască Societatea Națiunilor. Cei trei
miniștri de externe s-au reunit la Dumbarton Oaks, lângă Washington, în 1944. La ce de-a
doua runda de întâlniri a luat parte și China.

Miniștrii de externe au pregătit proiectul de statut al noii organizații internaționale,

denumit “propuneri pentru înființarea unei organizații internaționale universale". Chestiunile
asupra cărora nu s-a ajuns la un acord (funcționarea noii organizații, calitatea de membru al
ei, mecanismul de vot în cadrul organelor ei) au fost discutate la Conferință la nivel înalt de la
Yalta, din februarie 1945.37

Conferința de la Yalta a adoptat regula unanimității voturilor celor cinci membri

permanenți ai Consiliului de Securitate al viitoarei organizații și a admis printre membrii ei
fondatori două republici unionale din cadrul U.R.S.S. de atunci - Ucraina și Belarus. De
36
Organizatia Natiunnilor Unite , https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/ORGANIZATIA-
NATIUNILOR-UNITE-O78.php consultat la data 19.05.2022.
37
Ibidiem

33
asemenea, Conferința a hotărât convocarea unei alte conferințe internaționale la care să
participe toate statele membre ale coaliției antifasciste și care să adopte statutul noii
organizații internaționale. Aceasta conferință s-a ținut la San-Francisco, intre 25 aprilie și 26
iunie 1945, cu participarea a 50 de state . Conferința a definitivat statutul noii organizații
internaționale sub denumirea de Carta Națiunilor Unite, care a fost semnată de participanți, în
ziua de 26 iunie 1945. Deși Polonia nu a participat la Conferința de la San-Francisco, ea a
fost recunoscută ca stat fondator al organizației (al 51-lea stat fondator).38

La Conferintade la Yalta s-a stabilit că toate statele care vor declara război
Puterilor Axei până la data de 1 martie 1945, vor fi invitate la conferință pentru întemeierea
noii organizații internaționale. Cu toate că România trecuse de partea colaiței antifasciste,
aceasta nu a fost invitată la San-Francisco.

După capitularea Gemaniei, la 9 mai 1945, a fost semnat Tratatul de la Paris din 10
februarie 1947 prin care nu se recunoștea statutul de cobeligerant al României și eram
considerați țară învinsă. Prin urmare, România a fost primită în Organizita Națiunilor Unite
abia în decembrie 1955.

Carta Națiunilor Unite, intrtă în vigoare la 24 octombrie1945, reprezintă un tratat

international multilateral, ratificat de statele membre iar pe baza acesteia a luat ființă
Organizația Națiunilor Unite.

Organizația Națiunilor Unite este definită ca fiind "o organizație internațională cu

vocație de universalitate, atât în ceea ce privește aria sa de interese, cât și competența, creată
cu scopul să mențină pacea și securitatea internațională; să dezvolte relații prietenești între
națiuni; să realizeze cooperarea intre state pentru rezolvarea problemelor internaționale cu
caracter economic, social, cultural sau umanitar" . Organizația Națiunilor Unite este o
organizație cu vocație de universalitate, adică deschisă tuturor statelor din societatea
internațională. Ea are personalitate juridica internațională, fiind subiect de drept internațional
public, însă subiect derivat, creat de către statele fondatoare și limitat, în privința
competențelor sale, de dispozițiile statutului ei.39’

38
Ibidiem

39
Ibidiem, consultat la 21.05.2022

34
 3.2. Scopuri si principii

Scopurile Organizației Națiunilor Unite sunt următoarele:

i. Menținerea păcii și securității internaționale și să ia masuri pentru prevenția

amenințărilor împotrivă păcii și ale altor acte de agresiune
ii. Dezvoltarea unor relații prietenești între națiuni, clădite pe principiul egalității de
drepturi a statelor.
iii. Constituirea cooperări interstatatle în vederea soluționării tuturor problemelor
internaționale cu caracter umanitar, economic, social, cultural și promovarea
respectării tutror drepturilor și libertăților, fară deosebire de limba, rasa, sex sau
religie.
iv. Armonizarea scopurilor organizației în vederea îndeplinirii acestora

Pricipiile Organizației Națiunilor Unite sunt următoarele:

i. Principiul egalității tuturor membrilor.

ii. Toți membrii sunt obligați să îndeplinească scopurile Cartei, pentru a se bucura de
toate drepturile și avantajele asigurate de Organizație.
iii. Rezolvarea tuturor problemelor prin mijloace pașnice pentru ca securitatea și pacea
internațională să nu fie puse în pericol.
iv. Membrii nu vor recurge la amenințări cu forța împotriva independenței altui stat, în
orice fel incopatibil cu scopurile Organizației.
v. Membrii vor acorda ajutor în toate acțiunile Organizației și nu vor susține un stat
împotriva căruia Organizația desfășoară acțiuni preventive.
vi. Organizația se va asigura că popoarele care nu sunt membre ale acesteia vor
acționa în conformitate cu aceste pricipii pentru a susține securitatea și pacea
internațională
vii. Organizația nu are dreptul de a interveni în chestiuni din competențele interne ale
unui stat membru

3.3. Membri

35
 Sunt Membri originari ai Organizației Națiunilor Unite statele care, participând la
Conferința Națiunilor Unite de la San Francisco pentru Organizația Internațională sau
semnând mai înainte Declarația Națiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semnează Carta și o
ratifica în conformitate cu Articolul 110.40

Toate statele iubitoare de pace pot să devină membre ale ONU, dacă acceptă
obligațiile impuse de Cartă și care în viziunea ONU sunt capabile să ducă la îndeplinirile
toate scopurile Organizației. Admiterea în ONU se face prin hotărârea Adunării Generale, la
recomandarea Consiliului de Securitate.

În conformitate cu art. 5 din Cartă, orice membru poate fi suspendat de către

Adunarea Generala, numai la propunerea Consiliului de Securitate dacă împotrivă acestuia s-
a întreprins o acțiune preventivă sau de constrângere.

Statele membre care încalcă principiile și scopurile Organizației, pot fi excluse din
aceasta la recomandarea Consiliului de Securitate, de către Adunarea Generala.

3.4. Organe

Principalele organe ale Organizației sunt :

i. Adunarea Generală
ii. Consiliul de Securitate
iii. Consiliul Economic si Social
iv. Consiliul de Tutelă
v. Curtea Internațională de Justiție
vi. Secretariatul

Adunarea Generală este organul cel mai reprezentativ al Organizației și este

formată din toți Membri Națiunilor Unite. Delegațiile statelor în cadrul Adunării sunt formate
din cinci membri și cinci suplenați. În cadrul Adunării se discuta orice probleme reglemntate
de Cartă.

Adunarea Generală își desfășoară activitatea în sesiuni ordinare anuale, care încep
întotdeauna în a treia zi de marți din luna septembrie și se încheie la o dată fixată de către
Adunarea Generală încă de la începutul sesiunii. Adunarea Generală se poate întruni și în
40
Organizația Națiunilor Unite, Carta Națiunilor Unite, 26 iunie 1945, p. 3

36
sesiune extraordinară, convocată de Secretarul General al organizației, la cererea Consiliului
de Securitate sau a majorității membrilor organizației. Adunarea Generală mai poate fi
convocată și în sesiune extraordinară de urgență, adică în decurs de 24 de ore de la primirea
de către Secretarul General a unei cereri din partea Consiliului de Securitate sau din partea
majorității membrilor organizației, pentru convocarea unei astfel de sesiuni.41

La fiecare sesiune este ales un președinte si mai mulți vicepreședinți și împreună

cu cei șapte președinți ai comitetelor pricipale formează Biroul sesiunii respective.
Activitatea Adunării se desfășoară în ședințe plenare susținute în cele șapte comitate
principale. Comitetele principale sunt :

- Comitetul pentru probleme politice și de securitate

- Comitetul pentru probleme sociale

- Comitetul pentru probleme de tutelă
- Comitetul pentru probleme economice si financiare
- Comitetul pentru probleme umaniatre, sociale si culturale
- Comitetul pentru probleme administrative si bugetare
- Comitetul pentru probleme juridice

Hotărârile cu privire la probleme cele mai importante sunt stabilite prin votul a
doua treimi din numărul membrilor prezenți iar hotărârile referitoare la alte chestiuni sunt
adoptate prin votul majorității membrilor prezenți.

Adunarea Generala poate iniția studii și poate face recomandări având drept scop:
să promoveze cooperarea internațională în domeniul politic și să încurajeze dezvoltarea
progresivă a dreptului internațional și codificarea lui; să promoveze cooperarea internațională
în domeniile economic, social, cultural, al educației și al sănătății publice; și să sprijine
înfăptuirea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți oamenii, fără vreo
discriminare. Răspunderea pentru îndeplinirea funcțiilor O.N.U. în domeniul cooperării
economice și sociale internaționale, funcții prevăzute în capitolul IX al Cartei, revine
Adunării Generale și, sub autoritatea ei, Consiliului Economic și Social (art. 60).42

41
https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/ORGANIZATIA-NATIUNILOR-UNITE-O78.php , accesat la
data de 21.05.2022
42
Ibidiem

37
 Consiliul de Securitate al O.N.U. reprezintă organul deliberativ și de recomandare
al Organizației, fiind organul principal de constrângere și acțiune pentru menținerea păcii și
securității internaționale. Consiliul de Securitate are în componența sa 15 membri, din care
cinci sunt membri permanenți iar zece membri nepermanenți, aleși pentru o perioada de doi
ani de către Adunarea Generala. Mecanismul de vot în Consiliul de Securitate este următorul:
hotărârile sale în problemele de fond se adoptă cu votul afirmativ a cel puțin 9 membri,
printre care trebuie să fie voturile celor 5 membri permanenți ai Consiliului. În chestiunile de
procedură, hotărârile sale sunt adoptate tot cu votul afirmativ a 9 membri, indiferent de
votanți. De asemenea, se prevede că, în cazul în care un membru al Consiliului de Securitate
este parte în diferendul dezbătut, el este dator să se abțină de la vot. În sistemul de vot al
Consiliului de Securitate apare ca un element specific dreptul de veto al membrilor săi
permanenți. În temeiul acestui drept, votul negativ al unui membru permanent al Consiliului
împiedică adoptarea hotărârii sale, chiar daca ceilalți membri au votat pentru ea. Dreptul de
veto al membrilor permanenți ai Consiliului rezulta din regula unanimității, stabilita la
Conferință de la Yalta, din anul 1945. Dreptul de veto al membrilor permanenți ai Consiliului
de Securitate este contrar principiului egalității în drepturi a statelor membre ale O.N.U.
Tocmai pentru a atenua rigiditatea acestui mecanism de vot, pe cale cutumiara, s-a instituit
regula potrivit căreia abținerea de la vot a unuia dintre membrii permanenți nu înseamnă în
mod automat un vot negativ și nu împiedică, prin urmare, adoptarea în mod valabil a
hotărârilor Consiliului de Securitate. S-a putut astfel evita blocarea unor hotărâri ale
Consiliului de Securitate în momente de criza, adoptându-se rezoluții prin care s-au autorizat
operațiuni de restabilire și menținere a păcii sau operațiuni umanitare, cum au fost cele din
Kuweit sau Somalia, deși China se abținuse de la vot.43

Cea mai importantă funcție îndeplinită de Consiliul de Securitate o reprezintă

prevenirea conflictelor, prin rezolvarea acestora pe cale pașnică. Când se constată amenințări
la adresa securității și a păcii, orice fel de încălcări ale Cartei sau agresiuni, Consiliul aduce o
serie de recomandări sau adopta hotărâri privitoare restabilirea un climat armonios, în
conformitate cu art. 41. În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile
prevăzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate
întreprinde, cu foțte aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o consideră necesară
pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Această acțiune poate
43
Ibidiem

38
cuprinde demonstrații, măsuri de blocadă și alte operațiuni executate de forțe aeriene,
maritime sau terestre ale Membrilor Națiunilor Unite.44

În conformitate cu Carta, forțele armate ale O.N.U., ar trebui conduse de către un

Comitet de Stat-Major alcătuit din toți șefii de Stat-Major ai țărilor membre permanente în
Consiliul de Securitate, însă acest comitet subsidiar nu a fost încă creat, de aceea această
resposabiliate a fost dată Secretariatului General.

Consiliul Economic și Social cuprinde în resposabilitățile sale principale coordonarea

activităților în domeniile economice, sociale, culturale, de educație și sănătate publică. Acesta
cuprinde 54 de membri aleși de Adunarea Generala.

Consiliul Economic și Social poate efectua sau iniția studii și rapoarte privind
probleme internaționale în domeniile economic social, cultural, al invatamintului, al sănătății
și în alte domenii conexe și poate face recomandări în privință tuturor acestor probleme
Adunării Generale, Membrilor Națiunilor Unite și instituțiilor specializate interesate.45

Consiliul Economic și Social se întrunește în cadrul unor sesiuni ordinare de două ori
pe an. Acesta adoptă o serie de recomadări adresate Adunării Generale, adoptate prin votul
majoritar ar membrilor. În competența sa intră recomandările cu privire la respectarea
drepturilor fundamentale, fară discriminări; întocmirea proiectelor convețiilor internaționale
asupra chestiunilor care țin de competența sa; încheierea acordurilor de parteneriat și instituții
specializate.

Consiliul de Tutelă al O.N.U. este organul principal al O.N.U. care se preocupă de

regimul internațional al tutelei. Acest regim este reglementat în Carta organizației, care
precizează că statele care administrează popoare aflate pe teritorii ce nu se autoguvernează
trebuie să respecte principiul potrivit căruia "interesele locuitorilor din aceste teritorii au
întăietate". De asemenea, aceste state trebuie să promoveze bunăstarea locuitorilor de pe
astfel de teritorii și să asigure, cu respectul cuvenit culturii popoarelor în cauza, progresul lor
politic, economic, social și în domeniul educației. 46

44
Organizația Națiunilor Unite, Carta Națiunilor Unite, 26 iunie 1945, p. 8
45
Ibidiem, p. 11
46
https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/ORGANIZATIA-NATIUNILOR-UNITE-O78.php , consultat la
data de 21.05.2022

39
 Consiliul de Tutelă are în responsabilitățile sale supravegherea modului de
administrare ale teritoriilor puse sub tutelă O.N.U. . Sub tutela Organizației au fost puse
unsprezece terirotii, însă după ce 10 dintre ele au primit statut de independență, singurul
teritoriu rămas sub tutelă este Palau din Pacificul de Sud. Consiliul de Tutelă se întrunește
anual pentru a discuta și remedia problemele apărute în teritoriul administrat.

În ultima perioadă s-a discutat despre revigorarea ceonceptului de tutelă O.N.U. ,

datorită unor țări care au nevoie, în urma unor conlflicte interne, de o perioada de reclădire,
dar marile puteri s-au împotrivit pe motive financiare dar și de teama că ar putea fi acuzate că
încearcă reintroducerea imperialismului.

Curtea Internaționlă de Justiție, cu sediul la Haga, reprezintă organul judiciar

principal al Națiunilor Unite. Toți membrii O.N.U. sunt IPSO FACTO părți la Statutul Curții
Internaționale de Justiție. Orice stat poate face parte din această instituție, indiferent dacă este
sau nu Membru al Națiunilor Unite, însă doar după îndeplinirea condițiilor impuse de către
Adunarea Generala, în urma recmandărilor Consiliului de Securitate.

Curtea are o competență facultativă. Ea poate judeca numai acele cauze care îi sunt
supuse spre soluționare de către părțile aflate în diferend, care au căzut de acord asupra
acestui fapt, în prealabil. Curtea Internațională de Justiție poate judeca și chestiunile
prevăzute în mod special de Carta O.N.U. sau de tratatele internaționale. Această activitate a
Curții constituie competența sa contencioasă.47

În același timp, Curtea are o componenă consultativă, care acordă avize consultative,
în cazurile în care organele O.N.U. sau instituțiile specializate o cer, însă doar cu acordul
Adunării Generale a O.N.U.

Cei 15 judecători care alcătuiesc Curtea de Justiție sunt aleși de către Adunarea
Generala și Consilul de Securitate, pentru o perioadă de nouă ani.

Secretariatul General O.N.U. are în componența sa pe Secretarul General, care este

cel mai mare funcționar al organizației, și personalul sau. Acesta își îndeplinește funcția
pentru o perioadă de cinci ani, în urma numirii de către Adunarea Generala, la recomandarea
Consiliului de Securitate. Aceeași persoană nu poate îndeplini mai mult de doua mandate a
câte cinci ani.
47
Ibidem.

40
 Secretarului General îi revine obligația de a atenționa Consiliul de Securitate cu
privire la orice chestiune care ar putea reprezenta un risc asupra securității și păcii
internaționale.

Personalul Sectretarului este recrutat direct de către Secretarul General sub criteriile
pregătirii profesionale, competențelor, integrității morale și eficienței. În același timp se ia în
calcul poziționarea geografica pentru a putea fi egala reprezentarea zonelor geografice.

3.5 Misiuni O.N.U.

Scopul principal al Organizației Națiunilor Unite este de a menține pacea și

securitatea internațională. Dintre toate organele Organizației, cel mai important rol în acest
domeniu îl are Adunarea Generală și Consiliul de Securitate.

Operațiunile de menținere a păcii promovate de către Organizația Națiunilor Unite se

bazează pe următoarele prinncipii:

- Prezintă un carcter consensual, datorită faptului că se inițiează cu

acordul tuturor statelor interesate
- Prezintă un carcter necoercitiv, deoarece niciun stat implicat în
conflict nu este considerat agresor, astfel nu se iau măsuri militare
împotriva sa
- Au un carcter conservator în ceea ce privește încetarea ostilităților
- Operațiunile O.N.U. se asociază, de obicei, cu acțiunile umanitare
prin participarea activă a populației civile și a organizațiilor
neguvernamentale

În perioada 1948-1987, O.N.U. a participat la 13 operațiuni speciale de menținere

păcii, însă după anul 1988, numărul operațiunilor s-a triplat datorită creșterii numărului de
conflicte de pe glob.

O altă direcție importantă a activității O.N.U. este preocuparea ei în domeniul

reglementării cursei înarmărilor și a măsurilor de dezarmare a statelor. O.N.U. are o
responsabilitate specială în acest domeniu. Încă din anul 1946, Adunarea Generală a
organizației a adoptat o rezoluție prin care recomanda statelor membre să elimine din dotarea

41
lor armele nucleare și celelalte arme de distrugere în masă, revenind, de-a lungul timpului, cu
alte rezoluții și declarații în această privință și constituind o serie de organisme specializate în
domeniul dezarmării.48

În același timp, O.N.U. acordă o importanță deosebită activității spațiale a statelor și

organizațiilor, având ca principal obictiv menținerea unui climat pașnic a activității spațiale,
care se desfășoară în folosul întregului glob.

O altă activitate intens promovată de O.N.U. o reprezintă dezvoltarea omenirii și

lichidarea subdezvoltării. Se consideră că sărăcia reprezintă una dintre cele mai mari
amenințări la pacea și securitatea internațională, fiind o sursă permanantă de alimentare a
terorismului.

Alimentația în lume reprezintă o altă preocupare importantă a Organizației. În anul

1996, peste 840 milioane de oameni sufereau de foamete și malnutriție. Organizația și-a
propus, la Conferința Modială asupra Alimentaiei din 1996, ca până în anul 2015 să
înjumătățească victimele foametei și melnutriției, însă acest lucru a fost irealizabil.

Mediul înconjurător și problemele demografice reprezintă o alta direcție de interes

pentru O.N.U. O reuniune internațională în materie a avut loc la Kyoto (Japonia), în prima
jumătate a lunii decembrie 1997, când reprezentanții a 160 de state s-au întrunit pentru a
discuta despre diminuarea efectului de sera. Controversele în legătură cu limitarea poluării
permise fiecărei țări au împiedicat, și de aceasta dată, adoptarea unor plafoane obligatorii și
stabilirea unor sancțiuni pentru cei care nu le respecta. S-a adoptat, totuși, un protocol
prevăzând reducerea cu 5,2%, până în anii 2008-2012, raportat la nivelul anului 1990, a
emisiunilor de gaze cu efect de seră. Cum, ulterior, unele țări au manifestat rețineri în
ratificarea acestui acord, iar altele l-au respins de-a dreptul, a fost nevoie de negocieri
îndelungate și dificile pentru stabilirea căilor concrete de punere în aplicare a Protocolului de
la Kyoto.49

Alte probleme față de care O.N.U. își arată preocuparea sunt drepturile fundamentale
ale omului, problema drogurilor, codificarea dreptului internațional și terorismul

48
United Nations, ”Department of Peace Operations”, https://peacekeeping.un.org/en/department-of-peace-
operations, consultat la data de 21.05.2022.

49
Ibidem

42
internațional. În toate aceste probleme Organizația prezintă un interes sporit pentru
diminuarea consecințelor aduse păcii și securității, inițiază convenții și conferințe, stabilește
principii, reguli și norme juridice concrete.

CAPITOLUL 4. FEMEI ÎN OPERAȚIUNI DE MENȚINERE A PĂCII

4.1. Informații generale despre numărul femeilor în structuri armate

În ultimele decenii rolul femeilor în forțele armate s-a schimbat, mai ales de când, în
unele țări europene, stagiul militar pentru bărbați nu mai este obligatoriu. Cu toate acestea,
diferența de procentaj dintre angajații femei și angajații bărbați în cadrul forțelor armate este
una considerabilă.

Din punct de vedere istoric, aramata reprezenta o ramură a bărbaților deoarece se

considera că rolul femeii era acela de a crește copiii și de a avea grija de gospodărie, bărbatul
fiind capul casei și principala sursă de venit a familiei. Însă, femeile au demonstart că sunt la
fel de capabile că bărbații și pot excela în serviciile armate. Astfel, în ultimii ani, din ce în ce

43
mai multe femei au aplicat pentru posturi în forțele armate. Potrivit Comitetului personalului
feminin al NATO, numărul femeilor care fac parte din forțele armate ale țarilor NATO a
crescut de la 30.000 în anul 1961, la 288.000 în anul 2001.

Fig. 1 Evoluția numărului femeilor angajate în forțele armate din stele membre
NATO în perioada 2000-2016

Sursa: FINABEL, European Army Interoperability Centre, The integration of women in

armed forces.

Pe măsură ce numărul misiunilor de menținere a păcii a crescut, femeile au devenit

din ce în ce mai prezente în cadrul acestora, facandu-le mai eficiente. Femeile își desfășoară
activitatea în toate deomeniile - poliție, armată, sectorul civil - și au avut un impact pozitiv
asupra mediilor de menținere a păcii, inclusiv în sprijinirea rolului femeilor în construirea
păcii și protejarea drepturilor femeilor.50

În toate domeniile de menținere a păcii, femeile au dovedit că pot juca același rol
precum bărbații, la aceleași standarde și în aceleași condiții.

În 1993, femeile reprezentau 1% din personalul angrenat misiunilor de menținere a

păcii. În 2020, din aproximativ 95.000 de angajați, femeile reprezentau 4,8% din
contingentele militare, 10,9% din structurile polițienești și 34% din personalul de justiție și
corecție. O.N.U. susține și încurajează dislocarea femeilor în misiuni, însă responsabilitatea
aceasta revine statelor membre.51

Ținta O.N.U. pentru anul 2028 este ca procentul de femei care servesc în
contingentele militare să ajungă la 15% și 25% pentru observatori militari. În structurile
50
https://peacekeeping.un.org/sites/default/files/uniformed_women_in_pk_2022_stats_updated.pdf -
consultat de 15.06.2022
51
Ibidiem

44
polițienești ținta este de 20% în unitățile de politie și de 30% pentru ofițerii de poliție
individuali.

2019 2020 2021

Armata 16.9% 20,2% 20,7%

Politie 27% 31% 39,6%

Justitie si corectie 29% 34% 42%

Fig. 2 Femei in functii de conducere in cadrul structurilor de forte armate

Sursa:https://peacekeeping.un.org/sites/default/files/
uniformed_women_in_pk_2022_stats_updated.pdf

2019 2020 2021

Armata 15,5% 18,7% 19,8%

Politie 21% 27% 33,3%

Fig. 3 Procentul de femei care isi desfasoara activitatea in demniul operativ

45
 Sursa:https://peacekeeping.un.org/sites/default/files/
uniformed_women_in_pk_2022_stats_updated.pdf

Situația ilustrata în graficul următor poate fi considerată rezultatul mai multor factori
diferiți care au influențat prezenta femeilor în forțele armate de-a lungul timpului, începând
cu momentele în care femeilor le era interzis să dețină o funcție în forțele armate, până în
momentul în care cererile de aplicare în acest domeniu au depășit 50% din total52.

Cu toate acestea, se poate observa o diferență importantă intre rolurile pe care le au

bărbații în forțele armate fata de rolurile femeilor. Majoritatea femeilor ocupă funcții în
sectorul medical (23.5%).

Fig. 4 Femei și bărbați în funcții militare din tarile NATO în anul 2016

Sursa: FINABEL, European Army Interoperability Centre, The integration of women in

armed forces.

Pozițiile de luptă sunt incluse în categoria “Infanterie” și, după cum se poate observa,
există o diferență majoră între ponderea bărbaților și cea a femeilor. Rolul mai mic pe care îl
joacă femeile în pozițiile de lupta derivă și din faptul că femeile au fost excluse din această
categorie a forțelor armate. Doar 11 țări ale Uniunii Europene permit femeilor să fie înrolate

52
FINABEL, European Army Interoperability Centre, The integration of women in armed forces, p. 6

46
în poziții de luptă, acestea fiind: România, Franța, Germania, Danemarca, Olanda, Polonia,
Suedia, Estonia, Finlanda, Lituania și Regatul Unit. 53

Motivele pentru care femeile sunt atrase de o carieră militară par a fi similare, însă nu
mereu se identifică cu pricipiile forțelor armate. În 2001, imediat după atacul terorist asupra
Pentagonului și Turnurilor Gemene, cele mai importante motive pentru care femmiele se
înrolau în armată au fost demnitatea și dorința de adrenalină. În acest caz, când vorbim de
demnitate, facem referire la egalitatea de gen în cadrul locului de muncă. Caracteristicile
fizice ale femeilor, precum menstruația, sarcina, lipsa forței, au fost întotdeauna văzute ca o
limitare a capacității femeilor de a efectua activități militare și sarcini speciale. Acestea au
fost mereu folosite pentru a se justifica excluderea lor din forțele armate.

4.2. Femeile si conflictele armate

Atât femeile, cât și bărbații sunt afectați de conflictele armate, fie ca victime, fie
pentru că suportă consecințele economice ale acestora. Femeile constituie cea mai mare parte
a populației civile și, ca atare, sunt afectate de conflicte într-o măsură mai mare, deoarece
sunt mai expuse riscului de abuz sexual, trafic de persoane, strămutare și sclavie pe scară
largă. Din cauza gradului mai ridicat de vulnerabilitate socială, fetele și femeile se confruntă
adesea cu forme specifice de violență, ale căror consecințe persistă chiar și după ce războiul a
luat sfârșit (de exemplu, sarcini nedorite ca urmare a violurilor, riscuri mai mari de
contractare a unor boli cu transmitere sexuală).54

În conformitate cu ultimele studii, se poate observa un deficit considerabil în ceea ce

privește prezența femilor în cadrul operațiunilor de menținere a păcii, misiunilor diplomatice,
delegațiile oficiale ale U.E., ocuparea unor funcții de conducere sau decizie în cadrul forțelor
armate.

În anul 2011 doar 6% din totalul personalului agrenat de către O.N.U. pentru
menținerea păcii și securității internaționale au fost femei în cele 21 de state membre unde au
desfășurat misiuni, iar șapte state nu au inclus nicio femeie.

53
Ibidiem, p. 8
54
Platforma de actiune Beijing +20 si Uniunea Europeana, Domeniul E: Femeile si conflictele armate

47
 În total, 17 state membre au transmis informații referitoare la personalul care participă
la misiunile Politicii de securitate și apărare comună (PSAC). Proporția medie a femeilor în
rândul personalului misiunilor a fost de doar 2 %. Din datele defalcate în funcție de sex
culese în 2012 cu privire la personalul PSAC aflat în misiuni civile, a reieșit că femeile
reprezintă numai 25 % din personalul total. Procentul mediu înregistrat în cele 18 state
membre care au furnizat informații cu privire la numărul femeilor care sunt șefi ai misiunilor
diplomatice a fost de 17 %55

Fig. 3 Procentul de femei care îndeplinesc o funcție de conducere în cadrul misiunilor

diplomatice și al personalului care participa la operațiunile O.N.U de menținere a păcii, 2011

Sursa: Consiliul UE, Raport privind indicatorii UE pentru abordarea globală a punerii în
aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind
femeile, pacea și securitatea in anul 2011.

4.3. Abuzuri sexuale în operațiunile de menținere a păcii și rolul femeilor în

stoparea acestora

În timpul misiunii de menținere a păcii din Cambodgia în 1992, au fost aduse primele
acuzații oficiale despre abuzuri sexuale îndreptate împotriva femeilor, a fost urmat de
rapoarte din Bosnia și Herțegovina, Haiti, Republica Democrata Congo și Timorul de Est.
Aceste acuzații au devenit mai frecvente odată ce misiunile de menținere a păcii au crescut.
În anul 2006, au existat 357 de acuzații de abuzuri sexuale în care erau implicate forțe de

55
Ibidiem

48
menținere a păcii din misiunile O.N.U. iar pentru 252 dintre acestea au fost aduse suficiente
dovezi pentru a se putea începe o investigație.56

Numărul tot mai mare de cazuri de abuz sexual a dus la necesitatea reînoirii
angajamentelor și la începerea urmării penale a făptuitorilor. Cu toate acestea, forțele de
menținere a păcii vinovate de abuzuri sexuale și alte crime de război în timpul conflictelor
sau post-conflict, s-au bucurat de imunitate în țările de origine și nu numai, deoarece erau
văzuți, înainte de toate, că stabilizatori ai conflictelor. Aceste abuzuri reprezintă realități
istorice dar și fapte care încă se petrec în cadrul misiunilor de menținere a păcii, cu toate că
O.N.U. depune toate eforturile necesare stopării acestor abuzuri. 57

Consiliul de Securitate al O.N.U. a adoptat mai multe rezoluții cu privire la

îmbunătățirea statului femeilor în cadrul misiunilor de menținere a păcii. Acestă problemă
afectează mediul de Securitate și menținerea păcii internaționale.

În ultimii ani s-a pus un mai mare accent pe rolul femeilor în misiunile O.N.U.,
factorii de dezicie considerând că includerea femeilor în cadrul acestor misiuni ar diminua
abuzurile sexuale și ar crește probabilitatea unui comportament civilizat în rândul
personalului O.N.U. angrenat în misiuni. De exemplu, femeile sunt văzute că fiind capabile
să diminueze situațiile potențial violente fară a recurge la forță și ar putea să influențeze
colegii lor, bărbați, la un comportament civilizat. Din acest lucru rezultă faptul că bărbații nu
sunt complet responsabili pentru acțiunile lor și că femeile au rol foarte important în
reducerea tendințelor agresive înfăptuite de către aceștia. Cu toate acestea femeile nu pot fi
responsabile pentru comportamentele neadecvate ale colegilor lor bărbați.

Personalul misiunilor de menținere a păcii a fost, de foarte multe ori, acuzat de

crearea unei culturi a abuzurilor sexuale întreptate împotriva femilor. Forțele de menținere a
păcii constrâng pesoanele vulnerabile pentru a le oferi favoruri sexuale în schimbul mâncării
sau a unor sume foarte mici de bani, mai mult au fost raportate cazuri în care victimele au
fost amenințate cu arma. 58

56
B. N. Hernandez, Sexual Abuse in UN Peacekeeping: The Problem of Viewing Women as a ‘Quick Fix’, p. 1

57
Ibidiem
58
Ibidiem, p. 2

49
 În 1984, Diana Russel a devoltat un model în patru factori care sugerează condițiile
prin care apare violul:

i. Factori care creează precondiții sau dorința de viol

ii. Factori care reduc inhibițiile proprii împotriva acestor dorințe
iii. Factori care reduc inhibițiile sociale împotriva acestor dorințe
iv. Factori care reduc capacitatea victimei de a rezista sau a evita violul59

Cu toate că în ultimii ani s-au intensificat abuzurile sexuale în cadrul misiunilor

O.N.U., nu există sufieciente studii și statistici cu privire la aceste fapte. Un motiv este
faptul că majoritatea studiilor se concentrează pe misiunile de menținere a păcii și rolul lor
pe plan internațional.

Pe măsură ce abuzurile sexuale au crescut, s-a ajuns la concluzia că acestea ar putea fi

reduse sau chiar eliminate total, daca numărul de femei în cadrul misiunilor internaționale de
menținere a păcii ar crește. Astfel s-au creat contingente de Căști Albastre formate exclusiv
din femei. Femile sunt îndemnte să aplice la misunile internaționale reprezentând factori de
menținere a unui comportament civilizat și fiind considerate protectoare a femeilor băștinașe,
atât de bărbații acestora, cât și de către O.N.U.

Fig. 4 Femei în operațiuni de menținere a păcii în Sudanul de Sud

59
Ibidiem

50
Sursa: https://unimedia.info/ro/news/1bce210a4cdee8a1/femeia-din-moldova-care-a-protejat-
pacea-pe-continentul-african-ce-spune-maiorul-aliona-zara-dupa-misiunea-in-sudanul-de-
sud.html , accesat la 22.03.2022

Rolul femeilor în misiunile de menținere a păcii nu este unul care ține neapărat de
balanța dintre genuri, cât unul de menținere a unui climat pacifist între comunitățile locale și
colegii lor bărbați, scăderea numărului de bordeluri din zona taberelor bazelor militare,
reducerea numărului de copii abandonați și ajutor în lupta împotriva bolilor cu transmitere
sexuală.60

În același timp, organele abilitate ale O.N.U. au recurs la anumite măsuri de stopare a
acestor fenomene.

Kosovo şi Nepal, Haiti, Congo, Liberia – peste tot au existat cazuri de angajaţi
O.N.U., civili sau militari, acuzaţi de relaţii sexuale cu minori sau prostituate. O.N.U. nu are
prea multe instrumente împotriva angajaţilor săi care strică astfel iremediabil imaginea
misiunilor din străinătate. Cei care comit astfel de fapte pot fi doar trimişi acasă, cu speranţa
că acolo se vor comporta cum trebuie. O.N.U. încearcă însă să facă tot ce poate pentru a
combate fenomenul. 61

Printre măsurile prevăzute de O.N.U. pentru a-şi ţine sub control angajaţii din Congo
se numără: interzicerea părăsirii sediului misiunii după miezul nopţii, elaborarea unei liste cu
barurile şi discotecile în care accesul personalului O.N.U. este interzis, interdicţia de a avea
relaţii sexuale cu populaţia băstinaşă. Dacă aceste măsuri sunt sau vor fi respectate, nu poate
însă nimeni să afle cu certitudine.62

Potrivit Contingentelor de Căști Albastre formate exclusiv din femei, există dovezi
clare că includerea lor în factorii decizionali are un rezultat cosiderabil și probleme cu care se
confruntă femeile din comunitățile locale au început să scadă.

Națiunile Unite consideră că s-au rezolvat anumite probleme din cadrul misiunilor de
menținere a păcii prin Contingentele de Căști Albastre formate exclusiv din femei, în special

60
Ibidiem, p. 3
61
D. W. – Made for minds , Eforturi O.N.U. de combatere a abusurilor sexuale comise de propria angajati -
https://www.dw.com/ro/eforturi-onu-de-combatere-a-abuzurilor-sexuale-comise-de-proprii-angaja%C5%A3i/a-
2626540 , accesat la data de 27.05.2022
62
Ibidiem

51
în zona abuzurilor sexuale. În același timp, femeile din misiunile O.N.U. sunt văzute ca un
model de urmat și încurajează fetele din comunitățile locale să ocupe posturi în strucutrile
naționale de ordine și siguranță publică.

O femeie, ofițer ucrainean, care a servit în tabere mixte în Liberia, și-a exprimat
îngrijorarea cu privire la unitățile de poliție formate atât din femei, cât și din bărbați
declarând “ Din punctul meu de vedere, atunci când vorbim de egalitate, ar trebui să existe o
egalitate reală.” Aceasta face referire la diferența procentuala considerabilă dintre femei și
bărbați în cadrul misiunilor. 63

Problema violenței sexuale în cadrul misiunilor de menținere a păcii, necesită o

abordare mai largă decât cea de a include femeile în aceste operațiuni. O.N.U. trebuie să
introducă sisteme de justiție prin care să combată violențele sexuale și cauzele acestora.
Abuzurile sexuale sunt adesea tolerate de către comandanții misiunilor, care în cele mai multe
cazuri sunt bărbați.64

Conceptul de “bărbații sunt bărbați” pare sa fie interiorizat si acceptat nu numai în

grupurile masculine. Exploatarea sexuala este legată mai mult de putere decat de gen sau
orice fel de atracție sexuală. Uniforma le da bărbaților din misiunile de menținere a păcii un
sentiment de autoritate și superioritate prin care profită de grupurile
vulnerabile din comunitățile locale. Problemele în ceea ce privește egalitatea de
gen sunt prezente în toate sectoarele societății, indiferent de contextual politic,
economic sau social.

Fig. 5 Imaginea reprezentativă împotriva abuzurilor sexuale în cadrul misiunilor O.N.U.

Sursa:https://conduct.unmissions.org/un-committed-addressing-its-peacekeepers
%E2%80%99-sexual-abuse-women-haiti-opinion

63
B. N. Hernandez, Sexual Abuse in UN Peacekeeping: The Problem of Viewing Women as a ‘Quick Fix’, p. 3
64
O. Simic- Does the presence of women really metter? Towords combating male sexual violence in
peacekeeping operation – p. 196

52
 4.4. Importanta femeilor in misiunile de mentinere a pacii

Mai multe femei în misiunile de menținere a păcii înseamnă eficentizarea misiunilor,

îmbunătățirea performanței generale, stabilirea unui climat prietenos între comunitatea locală
și taberele forțelor armate, ajută la promovarea drepturilor omului și la protecția civililor și
încurajează femeile din comunitatea civilă să devină o parte semnificativă a proceselor de
pace.

Femeile dislocate în misiunile de menținere a păcii au un acces mai eficient la

populația băștinașă – incluzând femeile și copii – intervievând și sprijinind victimele
abuzurilor bazate pe gen și abuzurilor îndreptate împotriva copiilor, generând astfel
informații esențiale care ar fi dificil de dobândit de către angajații bărbați.

Angajații femei reprezintă factori esențiali pentru a construi încrederea comunității

locale în forțele armate și ajută la îmbunătățirea accesului și sprijinului pentru femei, de
exemplu, prin interacțiunea cu femeile din comunitățile locale cărora le este interzis să
vorbească cu bărbații.

Totodată, diversitatea în cadrul misiunilor de menținere a păcii ajută la abordarea

efectului negativ disproporționat pe care conflictul îl are asupra mijloacelor de trai ale
femeilor și aduce noi perspective și soluții, abordând în mod eficient nevoile femilor în
situații de conflict și post-conflict, inclusiv cele ale femilor foști combatanți și a copiilor
soldați în în timpul procesului de demobilizare și reintegrare în viața civila.

Femeile din operațiunile de menținere a păcii pot fi considerate modele puternice de

urmat și mentori pentru femeile din comunitățile locale, oferind exemple pentru a-și putea
susține propriile drepturi și pentru a urma alte cariere decât cele tradiționale.

53
 CONCLUZII

În prezenta lucrare am demonstrat cum Organizația Națiunilor Unite are un aport

major și cosiderabil în lupta împotriva discriminării și inegalității între femei și bărbați.
Organizația, prin organele sale, încearcă să elimine stereotipurile, să mențină pacea și
securitatea internațională, să combată traficul de droguri, să reglmenteze cursa înarmărilor și
a măsurilor de dezarmare a statelor, acordă o importanță deosebită activității spațiale a
statelor și organizațiilor, dezvoltarea omenirii și lichidarea subdezvoltării, combaterea
terorismului internațional.

De asemenea, am adus o serie de date și statistici din care se poate oberva faptul că
femeile încă se luptă cu încălcarea anumitor drepturi fundamentale. Diferența dintre bărbați și
femei în toate domeniile societății este una majora, bărbații fiind mai prezenți și mult mai
bine poziționați în anumite domenii. Inegalitatea dintre genuri vine încă din istorie când se
conidera că rolul femeii este strict unul familial, acela de a crește copiii, a se îngriji de
gospodărie și de bărbatul ei, ea nevând drept de prorpietate sau dreptul de a avea un loc de
muncă, fiind întreținută strict de bărbatul cu care s-a căsătorit și apartinându-i acestuia în
totalitate, atât ea cât și copiii lor.

Totodată, prin studiul de caz prezentat, am abordat prezența femeilor în operațiunile

de mentienere a păcii desfășurate prin Organizația Națiunilor Unite. După cum am demostrat,
femeile au un rol major în cadrul acestor misiuni. Organizația s-a confruntat cu probleme
severe datorită abuzurilor îndreptate către femeile din comunitățile locale. Astfel, Organizația
a cosiderat că sporirea numărului de angajați de gen feminin în cadrul taberelor vă descuraja
comportamentele neadecvate ale angajaților de gen masculin. În opinia mea, prin această
măsură de suplimentare a personalului feminin, putem vorbi din nou de un fel de discriminare
împotriva femeilor. Organizația se folosește de femeile din forțele armate ca de soluții rapide
pentre rezolvarea problemelor. Consider că dacă nu existau aceste probleme, numărul

54
femeilor dislocate în misiuni internaționale de menținere a păcii era unul considerabil mai
mic față de cel al bărbaților.

Putem combate discriminarea și stereotipurile de gen printr-o implementare mai

eficientă a legislaţiei europene care să asigure structuri şi servicii pentru îngrijirea copiilor şi
politici publice pentru armonizarea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Însă înainte de
toate, cele mai importante lucruri pe care le putem face oricare dintre noi sunt:

 să ne informăm despre formele discriminării și cum le putem combate

 să îi informăm pe cei din jur și să promovăm egalitatea de gen
 să punem în aplicare măsuri de promovare a diversității și egalității de gen
 să promovăm modele de bune practici privind egalitatea de gen65

65
Echilibru – Sprijin pentru familiile copiilor cu dizabilități din municipiul Iași, implementat de către Consiliul
Județean Iași, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi și Asociaţia
pentru Dezvoltare Continuă AD PLAUS Iaşi

55
 BIBLIOGRAFIE

 A. Kozma: O.Buda; C. Balaceanu-Stoinici, Antropologia Mileniului III

 B. N. Hernandez, Sexual Abuse in UN Peacekeeping: The Problem of Viewing
Women as a ‘Quick Fix’
 Consiliul UE, Raport privind indicatorii UE pentru abordarea globală a punerii în
aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU
privind femeile, pacea și securitatea in anul 2011.

 Consiliul Județean Iași, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului Iaşi și Asociaţia pentru Dezvoltare Continuă AD PLUS Iaşi,
Echilibru – Sprijin pentru familiile copiilor cu dizabilități din municipiul Iași
 FINABEL, European Army Interoperability Centre, The integration of women in
armed forces.

 INS, Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii

 J. Lorber, Inequality – Feminist Theories and Politics

 Manual de drept European privind nediscriminarea

 Organizatia Natiunilor Unite, Carta Natiunilor Unite
 Organizatia Natiunilor Unite, Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de
discriminare fata de femei
 Platforma de actiune Beijing +20 si Uniunea Europeana, Domeniul E: Femeile si
conflictele armate

 Programul Operational Capacitate Administrativa- Competenta face diverenta!,

Analiză diagnostic în domeniul egalității de gen în românia în perioada 2014-2019

 Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei

și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice

 X. Jimenez, Gender Perspectives in United Nations Peacekeeping Operations

56
Surse WEB

 https://www.dw.com/ro/eforturi-onu-de-combatere-a-abuzurilor-sexuale-comise-de-proprii-
angaja%C5%A3i/a-2626540
 http://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/obiective/odd5/
 https://conduct.unmissions.org/un-committed-addressing-its-peacekeepers%E2%80%99-
sexual-abuse-women-haiti-opinion
 https://unimedia.info/ro/news/1bce210a4cdee8a1/femeia-din-moldova-care-a-protejat-pacea-
pe-continentul-african-ce-spune-maiorul-aliona-zara-dupa-misiunea-in-sudanul-de-sud.html
 https://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/ORGANIZATIA-NATIUNILOR-UNITE-
O78.php
 https://www.researchgate.net/publication/
348381769_ROLUL_FEMEII_IN_SOCIETATE_TRECUT-PREZENT-
VIITOR_THE_ROLE_OF_WOMAN_IN_SOCIETY_PAST-PRESENT-FUTURE
 https://peacekeeping.un.org/en/women-peacekeeping#:~:text=In%201993%2C
%20women%20made%20up,personnel%20in%20UN%20Peacekeeping%20missions.

57