UNIVERSITATEA „GEORGE BACOVIA” din BACĂU

FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. NELU NIȚĂ

ABSOLVENT,
SOCIU D. MIRELA

BACĂU
2022
UNIVERSITATEA „GEORGE BACOVIA” din BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

TEMA:
PARTICULARITĂȚI METODOLOGICE ȘI TACTICE
ALE INVESTIGĂRII INFRACȚIUNII DE VIOL

(studiu de caz: Particularități metodologice și tactice ale

investigării infracțiunii de viol comisă asupra numitei
M.S.M. în jud. Bacău. )

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. NELU NIȚĂ

ABSOLVENT,
SOCIU D. MIRELA

BACĂU
2022

2
 CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................5
CAPITOLUL I. Scurtă incursiune în problematica violului.......................................................7
1.1. Considerații privind violul pe parcursul dezvoltării istorice și sociale...........................7
1.1.1. Violul în antichitate și în Evul Mediu.....................................................................7
1.1.2. Violul la nivel internațional și european în epoca modernă....................................9
1.1.3. Violul în România, evoluție, tendințe și perspective...............................................9
1.2. Cadrul legal al combaterii infracțiunii de viol în România...........................................12
1.2.1. Conținutul legal al infracțiunii de viol...................................................................12
1.2.2. Condițiile preexistente ale infracțiunii de viol.......................................................13
1.2.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii de viol..........................................................13
1.2.4. Forme și modalități ale infracțiunii de viol...........................................................15
1.3. Impactul psihologic al infracțiunii de viol asupra victimei...........................................17
CAPITOLUL II. Particularități metodologice ale investigării infracțiunii de viol...................19
2.1. Particularități privind problemele de lămurit................................................................19
2.1.1. Probleme referitoare la existența actului sexual....................................................20
2.1.2. Probleme referitoare la mecanismul producerii infracțiunii de viol......................20
2.1.3. Probleme referitoare la constrângerea victimei.....................................................21
2.1.4. Probleme referitoare la imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a- și exprima
voința...............................................................................................................................22
2.2. Particularități privind activitățile desfășurate în vederea lămuririi problemelor și
administrării probatoriului....................................................................................................23
2.2.1. Activități desfășurate și probe administrate pentru a dovedi existența actului
sexual...............................................................................................................................23
2.2.2. Activități desfășurate pentru clarificarea mecanismului în care s-a produs violul 24
2.2.3. Activități desfășurate pentru a clarifica problemele referitoare la constrângerea
victimei............................................................................................................................25
2.2.4. Activități desfășurate pentru a stabili neputința victimei de a se apăra ori de a- și
exprima voința.................................................................................................................26
CAPITOLUL III. Particularități tactice ale investigării infracțiunii de viol.............................27
3.1. Particularități privind cercetarea la fața locului............................................................27
3.2. Particularități privind percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri.............................30
3
 3.3. Particularități privind constatările și expertizele dispuse în vederea stabilirii
mecanismului de producere a infracțiunii de viol................................................................33
3.4. Pаrticulаrități privind аudiereа victimei, în rаport cu vârstа și stаreа psihică post-
trаumаtică а аcesteiа.............................................................................................................35
3.5. Pаrticulаrități privind аudiereа suspectului în condițiile depistării comportаmentului
simulаt din pаrteа аcestuiа...................................................................................................36
CAPITOLUL IV. Studiu de caz................................................................................................43
CONCLUZII ȘI PROPUNERI.................................................................................................47
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................49

4
 INTRODUCERE

Conținutul juridic al infracțiunii de viol este prevăzut în art.218 NCP, potrivit căruia
„ raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere
în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.

„Sub acest aspect a poseda cu forţa este a tăgădui ca persoană. De astfel, acesta este şi
sensul etimologic al cuvântului viol (în latină, vis=a forţa), actul de viol fiind o infracţiune a
alterităţii în care victima este redusă la o stare de obiect sexual prin disocierea instinctului de
afectivitate.”1

Prezenta lucrare urmăreşte să trateze modul în care a evoluat noţiunea de viol, felul în
care a fost deslușită această realitate şi, în același timp, să pună în eviden ță deprinderile care
sunt necesare unui anchetator pentru a soluţiona cu succes cercetarea unei astfel de
infracţiuni.

În acest sens vor fi prezentate reperele teoretice de drept penal care trebuie luate în
considerare pentru încadrarea corectă a unei fapte ca infracțiunea de viol, având elementele
constitutive și trăsăturile acesteia. Odată cunoscute aceste noțiuni de către anchetatori, se evită
eventualele erori care ar putea afecta procesul cercetării precum şi pentru a preîntâmpina
erorile judiciare.

Anchetatorul, fiind cel care cunoaște normele legale poate să stabilească ce probleme
trebuie a fi lămurite în vederea realizării probaţiunii în cauza respectivă.

Fiind stabilite problemele care trebuie clarificate cu ocazia cercetării, cercetătorul

trebuie să stie ce modalități îi pune la dispoziţie legea pentru aflarea adevărului. Astfel, vor fi
expuse şi analizate în mod minuțios, în cadrul acestei lucrări, activităţile care pot fi
desfăşurate pe parcursul urmăririi penale în vederea realizării scopului procesului penal. Se va
pune accent asupra particularităţilor ce revin acestor activităţi în cazul infracţiunii de viol şi
vor fi consemnate repere tactice menite să asigure reuşita investigaţiei criminalistice.

În final va fi prezentat un caz care va fi analizat într-un mod amănunțit pentru a se

sublinia încă o dată rolul şi importanţa aplicării cu responsabilitate şi just a noţiunilor
teoretice expuse în lucrare.
1
VLADIMIR BELIŞ, Tratat de Medicina legala, vol.II, Editura Medicala, Bucuresti 1995;

5
6
 CAPITOLUL I. Scurtă incursiune în problematica violului

1.1. Considerații privind violul pe parcursul dezvoltării istorice și sociale

Despre istoria violului nu se găsesc îndeajuns de multe scrieri, însă actele întocmite cu
privire la violențele sexuale conduc către o direcție a anchetei istorice. Astfel, a fost sesizată o
creștere a numărului de plângeri și de condamnări cu privire la agresiunile sexuale. S-a făcut o
trecere însemnată de la ascunderea faptelor întâmplate, la o expunere amplă, putându-se
observa în anchetele poliției, în presă sau în opinia publică.
Noțiunea de viol a căpătat un sens ca urmare a trecutului în care pentru bărbat conta
doar satisfacerea instinctului sexual, pe când femeia era total supusă bărbatului în acele
vremuri.
A fost un drum lung de parcurs de la raporturile sexuale specifice societăților primitive
la relațiile rânduite de tradiție și lege, delimitat de interesul societății de a restrânge anumite
comportamente.
Istoria viziunii și a pedepselor cu privire la comiterea violului în diferite epoci s-a
dezvoltat în funcție de modul de gândire al fiecărui popor.
Prin urmare, având în vedere legile actuale, s-au evidențiat câteva etape contemporane
care au contribuit într-un mod benefic, sau mai puțin benefic acestora.

1.1.1. Violul în antichitate și în Evul Mediu

În antichitatea greacă violul este considerat un fapt mai puţin grav decât încercarea de
a seduce o femeie căsătorită sau necăsătorită, deoarece în primul caz corpul femeii este
scopul săvârșirii actului, pe când în cel de-al doilea caz sunt deviate sentimentele de iubire și
de fidelitate ale victimei în interesul ispititorului şi în detrimentul persoanei iubite sau a
soţului acesteia.
Romanii condamnau cu pedeapsa cu moartea prin Lex Julia de vi publica pe bărbații
care abuzau de copii, femei, bărbați prin folosirea forței, astfel fapta de viol fiind considerată
un act excepțional de grav.
Au fost concepute pedepse și de către alte popoare care aveau în vedere orice formă a
sexualității precum: pedepse pecuniare ( amenzi, confiscarea averii), pedepse fizice, exilul
temporar sau definitiv, pierderea drepturilor civile, pedeapsa capitala sau altele, însă,
reglementarea romană era considerată superioară față de reglementările celorlalte popoare,
deoarece consacra egalitatea între sexe în raport cu fapta, astfel, subiectul pasiv al infracțiunii
de viol includea băieții și oricare alte persoane în afara femeii, dar și prin adăugarea
elementului important în descrierea faptei, precum exercitarea forței în momentul comiterii
actului.
„Legislaţia din timpul lui Constantin cel Mare aduce ca noutate opoziţia victimei, în
sensul că ea trebuie să fi prevenit un asemenea act printr-o rezistenţă viguroasă, dar şi
interdicţia căsătoriei dintre autor şi victimă ca motiv de impunitate, practică frecvent utilizată
anterior.”.2

2
S.M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual deviant, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997, p. 131

7
 „Sub Justinian, răpirea sau seducerea unei femei, indiferent de statutul ei, se sancţiona
cu moartea atât pentru autor, cât şi pentru complicii acestuia, iar femeia nu se va mai putea
căsători indiferent de acordul sau opoziţia familiei la aceasta.”3
Femeia avea obligația de a se opune puternic în timpul săvârșirii faptei, deoarece dacă
se stabilea că aceasta nu a opus rezistență, chiar mai mult, deține o parte din vină, femeia va fi
responsabilă pentru neprevenirea violului, fapta fiindu-i imputabilă și ei.
Prin apariția și răspândirea creștinismului în Evul Mediu pedepsele capătă o abordare
ecleziastică, unele dure, altele dorind să fie în favoarea femeii, apărându-i onoarea, prin
tratamentul dur aplicat autorului.
Se sancționau și faptele care presupuneau răpirea victimelor, cu sau fără acordul
acestora, deoarece era știrbită onoarea părinților sau a protectorilor acestora, precum și codul
moral stabilit de biserică, cod ce impunea sancțiuni multiple.
„Un pas înainte în definirea violului l-a reprezentat primul manual sistematic pentru
interpretare şi aplicarea legii canonice, elaborat de juristul Gratian din Bologna, în jurul anului
1140, intitulat Concordia discordatium canonum („O armonie a canoanelor contradictorii”) şi
cunoscut sub numele de Decretum.” 4
Astfel, prin viol se comite un act de violență, deoarece, violatorul abuzează de corpul
victimei, îngrădindu-i acesteia dreptul de a dispune de propriul corp, fiind totodata încălcat și
dreptul familiei de a dispune de corpul victimei.
Totodată, s-a analizat foarte mult ideea căsătoriei dintre violator și victimă, fiind
acceptată doar cu acordul victimei și a familiei acesteia.
Grațian afirmă în legătură cu problematica vinovăției victimei la comiterea actului că
aceasta nu trebuie pedepsită, deoarece nu consideră că a acționat ca un coparticipant activ la
comiterea actului, victima constituindu-se subiect pasiv al infracțiunii.
Odată cu dezvoltarea dreptului canonic în Italia, Anglia, Franţa, şi Normandia se
stabilesc anumite criterii de clasificare a gravității faptei din punct de vedere al constrângerii,
astfel fapta este violentă, atunci când victima este determinată prin forță să recurgă la
comiterea raporturilor sexuale cu agresorul sau moderată, atunci când se folosesc alte
modalități de constrângere, decât forța.
Un element important în calificarea faptei ca viol este actul de împotrivire al victimei
la comiterea raportului sexual cu agresorul.
„În secolele al XII-lea şi al XIII-lea, dreptul canonic aduce în plus ideea că este perfect
posibil ca şi femeia să violeze un bărbat, idee reconfirmată de gândirea juridică
contemporană.”5
Încă din secolul al IX-lea violul era aspru pedepsit, violatorul fiind condamnat la
pedeapsa cu moartea. La începutul secolului al XIII-lea, în Anglia, violul era definit ca fiind
actul de cunoastere trupească a unei fecioare sau a unei soții, fără a avea consimțământul ei.
Potrivit dreptului canonic, femeile puteau să se căsătorească de la vârsta de 12 ani și
tot de la această vârstă puteau să-și ofere consimțământul pentru comiterea raportului sexual,
însă doar cu acceptul părinților.

3
Nelu Viorel Cătună- Metodica cercetării infracțiunii de viol , Ed. C.H. Beck, 2007 , p. 2
4
S.M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual deviant, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997, p. 133-
134
5
S.M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual deviant, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997, p. 135-
136

8
 Judecătorii susțineau faptul că, pentru comiterea faptei este nevoie de folosirea forței,
în caz contrar, fapta de viol nu exista.
Violul este redefinit în secolul al XVI-lea, adăugându-se un nou element, copiii, ca
subiect pasiv al infracțiunii, fiind pedepsit cu cele mai severe pedepse.

1.1.2. Violul la nivel internațional și european în epoca modernă

„Revoluţia franceză aduce odată cu Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului

o altă atitudine în raport cu persoana, recunoscându-se că fiecare om este unicul proprietar al
persoanei sale şi această proprietate este inalienabilă.”6
Codul penal din 1791 consacră pedepsirea faptei de viol cu 6 ani de temniță, iar
problema violului între soți este respinsă, bărbatul fiind considerat obligat să-și întrețină și să
își protejeze soția. Totodată, se precizează existența faptei, doar dacă este comisă prin
violență, deoarece seducerea femeii prin viclenie, înșelăciune sau constrângere nu constituie
faptă de viol.
„Prin Codul penal din 1791, violul nu mai ţine de lumea tulbure a destrăbălării ori a
viciului, nu mai sfidează ordinea divină, ci este inclus pentru prima oară sub titlul de Crime şi
atentate împotriva persoanelor.” 7
„Codul penal de la 1810 nuanţează conceptul de viol şi cel de atentat la pudoare admis
pentru ambele sexe, care extinde sfera manifestării laturii obiective atât în ceea ce priveşte
exprimarea lor, cât şi asupra subiectului faţă de care aceasta se manifestă, incluzându-se
copiii, prevederi dispuse alături de alte infracţiuni sub titlul Atentate la moravuri.”8
În literatura juridică apare o nouă optică a violenței, respectiv, violența morală, fiind
concret acceptată abia după anul 1850, doar în cazurile persoanelor considerate apte din punct
de vedere psihic.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au analizat mai multe feluri ale violenței,
precum: abuzul celor aflați în autoritate față de victime, șantajul exercitat asupra victimelor,
relațiile sexuale impuse prin amenințare de către superior.

1.1.3. Violul în România, evoluție, tendințe și perspective

Cele două condici ale secolului al XVII-lea, Cartea Românească de Învăţătură (1646-
Iaşi) şi Îndreptarea Legii (1652-Târgovişte) clasifică fapta de viol sub titlurile „Despre siluire”
şi „Siluirea”.
Răpitura este definită ca fapta de transportare și abuzare prin violență a victimei într-
un alt loc, iar pedeapsa pentru aceasta este stabilită de către un judecător având în vedere dacă
s-a întâmplat cu sau fără consimțământul femeii sau dacă violatorul a aplicat diverse metode
de ademenire sau de constrângere.
S-a stabilit și o clauză de nepedepsire a violului prin înzestrarea victimei sau prin
căsătoria dintre fata violată și autor.
6
G. Vigarello, Istoria violului. Secolele XVI-XX, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998, p.113.
7
Nelu Viorel Cătună- Metodica cercetării infracțiunii de viol , Ed. C.H. Beck, 2007 , p. 5
8
G. Vigarello, Istoria violului. Secolele XVI-XX, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998, p.158-168.

9
 Astfel, cele două condici au în comun expunerea într-o manieră clară a ceea ce
constituie mijloace de probă, precum și modul în care acestea sunt administrate și probate,
stabilindu-se astfel primele marcaje metodologice de cercetare a faptei de viol.
„În Transilvania, din analiza Decretelor regale din secolele al IX-lea – al XIV-lea,
rezultă în legiferare o serie de infracţiuni care pot fi grupate, asemănător celor din Ţara
Românească şi Moldova, în trei grupe (contra persoanelor particulare, contra moralei şi
familie, contra ţării şi a domniei), la care se mai adaugă cele contra bisericii sau infracţiunile
canonice. În cadrul infracţiunilor contra moralei şi a familiei este legiferată răpirea şi violul.”9
În Transilvania se menționa despre „adulter”, „preacurvie” în normele juridice valabile
pentru sași, ce aveau influență germană și romană, însă, despre viol se consemna ca fiind
fapta de a beneficia prin aplicarea violenței de anumite servicii extraconjugale din partea unei
femei.
În concluzie, infracțiunea de viol a fost atent reglementată în dreptul feudal românesc,
beneficiind de mai multe surse de inspirație, devenind o unitate instituțională.
Odată cu destrămarea feudalismului și instituirea capitalismului, apar anumite norme
noi specifice perioadei de tranziție.
„În Moldova şi Ţara Românească, perfecţionarea şi modernizarea legislaţiei este
materializată prin apariţia unor coduri sau condici criminaliceşti de inspiraţie austriacă şi
franceză. Condica Criminalicească şi Procedura ei sau Codul Ghica-Ştirbei (1851) şi Condica
Penală şi de Procedură Criminală a lui Alexandru Ioan Cuza (1864) păstrează pentru
infracţiunea de viol apelativul de „siluire”, termenul de „silnicie” fiind înlocuit cu cel de
„violenţă”, atât în privinţa faptei consumate, cât şi a tentativei.”10
Astfel, apar anumite schimbări precum, în cazul subiectului pasiv în cazul infracțiunii
consumate, este introdusă persoana de sex masculin, de sub 15 ani, iar în cazul tentativei
rămân ambele sexe, nefăcându-se mentiuni asupra vârstei.
Se fac mentiuni și asupra participației penale sub forma complicității,dar și asupra
circumstanțelor agravante precum subiectul calificat sau comiterea infracțiunii urmată de
moartea victimei.
Conform codului penal de la 1936 se observă o evoluție în definirea infracțiunii de
viol prin separarea acestora în funcție de obiectul juridic și caracterul infracțiunii în infracțiuni
contra pudoarei și infracțiuni contra bunelor moravuri. Astfel, se face diferență între atingerea
pudoarei unei persoane minore sau majore cu sau fără consimțământul acesteia de atingerea
demnității în public a unei persoane prin acțiuni de desfrâu sexual sau de îndemnare la
prostituție sau alte acte cu tentă sexuală. Infracţiunile contra pudoarei se comit prin violenţă,
prin șanțaj, prin înşelare cu diferite promisiuni sau prin abuz de putere, încălcând libertatea
sexuală a persoanei asupra corpului său în raporturile sexuale.
Infracțiunea de viol este definiță într-un mod complex ca fiind fapta penală săvârșită
de o persoană de sex masculin prin violență, șantaj, amenințare, constrângere sau profitând de
o stare de inconștiență sau neputință a victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, având
ca forme agravante: graviditatea victimei, contaminarea venerică sau săvârșirea faptei asupra
victimei mai mici de 14 ani.

9
Al. Herlea. Studii de istorie a dreptului. Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1983,p. 204.
10
Nelu Viorel Cătună- Metodica cercetării infracțiunii de viol , Ed. C.H. Beck, 2007 , p. 8

10
 Formele calificate ale subiectului activ sunt preluate din Codul penal de la 1864
precum: tutore , curator, educator, învățător, îngrijitor, medic, duhovnic. Codul penal mai
prevede și cauza de înlăturare a răspunderii penale în cazul căsătoriei dintre autor și victimă,
înainte de a rămâne definitivă hotărârea penală justificând că pentru părți și societate este mai
mare interes împăcarea decât pedepsirea.
În scopul protejării intereselor victimei și ale familiei sale, autorii Codului penal au
introdus pentru prima dată instituția plângerii prealabile, pentru a nu dezvălui în public
intimitățile victimei, fără acordul acesteia, demonstrându-se preocuparea față de reputația
victimei, luându-se în considerare și consecințele survenite odată cu săvârșirea faptei.
Următoarea perioadă este marcată de un regres în privința definirii infracțiunii de viol,
prin refuzarea introducerii în textul inscriminator a realității sexuale a societății, fapt care a
condus la modificarea acesteia printr-o succesiune de acte normative.
Asfel prin O.U.G. nr. 89/200111 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii ale
Codului penal referitoare la infracţiuni privind viaţa, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 61/200212, sfera obiectului juridic special al infracţiunii a fost lărgită, în sensul
cuprinderii relaţiilor sociale privitoare la libertatea şi individualitatea sexuală a oricărei
persoane, indiferent de sexul său, nu numai acelei de sex feminin.
Astfel, dispare calificarea subiectului activ și pasiv al infracțiunii, putând fi subiect
activ orice persoană, dar numai în raport cu o altă persoană de sex opus ca subiect pasiv.
Elementul material al laturii obiective a fost extins de la raport sexual la act sexual de
orice natură, fiind introduse actele sexuale nefirești, pe lângă cele firești, însă numai atunci
când sunt săvârșite în anumite situații precum: când au fost săvârșite prin constrângere sau
când victima se află în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința.
O altă modificare adusă prin O.U.G. nr. 89/2001G 13 este cea a introducerii unei noi
agravante, cea a violului săvârşit asupra unui membru de familie, dacă acesta locuieşte şi
gospodăreşte împreună cu făptuitorul, prevedere care a avut drept consecinţă incriminarea şi
sancţionarea violului între soţi.
Prin Legea nr. 197/2000 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
14
penal este abrogată cauza de nepedepsire a făptuitorului în situaţia intervenţiei căsătoriei
victimei cu autorul sau cu unul dintre participanţi, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare prevăzută de alin. (5) al art. 197 C. pen. anterior.
Legislația românească admite reglementările europene în sensul abrogării incriminării
relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex, fapt ce s-a materializat prin emitera O.U.G. nr.
89/2001 pentru modificare şi completare unor dispoziţii din Codul penal referitoare la
infracţiunile privind viaţa sexuală. Abrogarea expresă a art. 200 C. pen. a avut consecinţe
asupra conţinutului infracţiunii de viol din punct de vedere al subiecţilor infracţiunii (cel pasiv
şi cel activ) care pot fi orice persoană, indiferent de sex sau dacă sunt de acelaşi sex.

11
M. Of. nr. 338 din 26 iunie 2001.
12
M. Of. nr. 65 din 30 ianuarie 2002.
13
G. Maravela, M. Gheorghe - Dreptul nr. 7/1995, p 37
14
M. Of. nr. 568 din 15 noiembrie 2000.

11
 „Elementul material al laturii obiective include în conţinut şi actele de sexualitate
masculină şi feminină, reformularea incriminării cuprinse în fostul art. 197 C. pen. atrăgând
ştergerea din punct de vedere penal al diferenţelor dintre sexe în tratarea relaţiilor intime.”15
Prin O.U.G. nr.143/2002 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal şi unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale 16 a fost
înăsprit regimul sancţionator în cazul săvârşirii faptei în condiţiile uneia dintre formele
agravante prevăzute de alin. (2) al art. 197, precum şi vârsta la săvârşirea faptei asupra unui
minor de la 14 la 15 ani.
Actele normative de modificare sau completare ale Codului penal apărute ulterior
celor menţionate nu au mai modificat reglementarea violului.

1.2. Cadrul legal al combaterii infracțiunii de viol în România

Libertatea sexuală este atunci când o persoană, indiferent de sexul acesteia, decide,
nefiind constrânsă în niciun mod în legătură cu viața sa sexuală. Aceasta nu trebuie să se
teamă că ar putea exista anumite consecințe în urma alegerilor sale.
Încălcarea libertății sexuale este aspru pedepsită în România, jurisprudența condamnă
orice raport sau act de natură sexuală comis asupra unei persoane.

1.2.1. Conținutul legal al infracțiunii de viol

„Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere,
punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această
stare constituie infracţiunea de viol potrivit articolului 218 din Codul Penal.
Orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile prezentate mai sus
constituie infracţiunea de viol.
Fapta este mai gravă atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
Fapta este de o gravitate mare atunci cand a avut ca urmare moartea victimei.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar
tentativa acestei fapte se pedepsește.”

15
Gh. Mateuț p 151-152
16
M. Of. nr. 804 din 5 noiembrie 2002.

12
 1.2.2. Condițiile preexistente ale infracțiunii de viol

A. Obiectul infracţiunii
Acesta determină faptele de pericol social care pun în primejdie ordinea statului,
precum și drepturile și interesele persoanelor. Obiectul infracțiunii este alcătuit din obiectul
juridic – ce reprezintă relațiile sociale care sunt garantate prin relațiile instituite de stat și
obiectul material- ce reprezintă valoarea materială ( viața, sănătatea, libertatea fizică) ce este
expusă pericolului social.
Obiect juridic special al infracțiunii de viol îl constituie relaţiile sociale care se referă
la libertatea sexuală a oricărei persoane, indiferent de sexul acesteia, de a întreţine acte de
natură sexuală după propria voinţă.
„ Faptele menţionate lezează nu numai valori sociale importante ale persoanei, cum ar
fi libertatea şi inviolabilitatea sexuală, dar pot aduce atingere şi altor valori sociale referitoare
la persoană precum: viaţa, integritatea corporală sau sănătatea victimei, care pot constitui
obiect juridic secundar al infracţiunii.”17
Obiectul material al infracţiunii de viol îl reprezintă corpul victimei asupra căreia se
săvârşesc actele cu caracter sexual. Nu reprezintă nicio diferență vârsta victimei sau sănătatea
ei mintală, singura condiție este ca victima să fie în viață.
B. Subiecţii infracţiunii
Subiecții infracțiunii sunt acele persoane care săvârșesc o faptă ilicită în calitate de
autor, instigator sau complice. Aceștia se împarti în subiecți activi sau subiecți pasivi, având
în vedere modul de implicare în comiterea faptei.
Subiect activ al infracţiunii de viol poate fi orice persoană fizică, atât de sex masculin,
cât şi de sex feminin, care supune victima prin violență sau profitând de imposibilitatea
acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, unor acte de natură sexuală.

Subiect pasiv poate fi orice persoană, atât de sex feminin, cât şi de sex masculin.
Asupra subiectului pasiv se răsfrânge starea de pericol creată prin săvârșire faptei.Nu prezintă
nicio relevanță faptul dacă subiectul pasiv a mai avut contact sexual cu făptuitorul sau nu, ori
cu o altă persoană. Subiectul pasiv poate fi și soţul autorului, atunci când acesta îl constrânge
pentru a întreţine acte de natură sexuală. Totodată, nu are relevanţă sexul subiectului pasiv,
acesta poate fi o persoană de acelaşi sex ca şi făptuitorul.

1.2.3. Conținutul constitutiv al infracțiunii de viol

Conținutul constitutiv al infracțiunii este alcătuit din totalitatea cerințelor prevăzute în

norma de inscriminare cu privire la fapta ilicită comisă.
Conținutul constitutiv este cercetat în doctrina penală sub două aspecte: obiectiv și
subiectiv.
Latura obiectivă este alcătuită din totalitatea cerințelor prevăzute de norma de
incriminare privitoare la conduita necesară existenței infracțiunii.

17
Gh. Ioniță, Unele considerații în legătură cu infracțiunile privitoare la viața sexuală, în Dreptul nr. 3/2003, p.
155.

13
 Latura obiectivă conține următoarele elemente componente: elementul material,
urmarea imediată și legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
Elementul material al infracţiunii constă în întreținerea unui raport sexual, act sexual
oral sau anal ori a oricăror acte de penetrare vaginală sau anală cu o persoană de sex diferit
sau de același sex, prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a- și
exprima voința sau profitând de acestă stare.
În conținutul infracțiunii de viol vor exista următoarele noțiuni:
- raportul sexual : actul de conjuncție a organului sexual masculin cu cel feminin;
- actul sexual oral, respectiv cel anal, indiferent dacă acestea sunt între persoane de
același sex sau de sex diferit;
- actele de penetrare vaginală sau anală indiferent de modalitatea în care acestea sunt
realizate (de exemplu: prin introducerea în vagin, respectiv în anus de obiecte, degete; prin
obligarea victimei de a intreține un act sexual cu un animal etc.); nu prezintă importanță dacă
actele de penetrare vaginală sau anală au fost comise de făptuitor, de faptuitor prin
intermediul unui animal sau dacă acesta a obligat victima să procedeze în acest sens.
Astfel , actele de penetrare sexuală pot fi realizate nu numai prin intermediul organului
genital masculin, ci și prin orice alte mijloace.
Este necesar ca raportul sexual, actul sexual anal sau oral, ori actul de penetrare
vaginală sau anală să aibă loc fară consimțământul persoanei, prin constrângere, punere în
imposibilitate de a se apara ori de a-și exprima voința, sau profitând de acesta stare.
Constrângerea fizică sau psihica trebuie să fie efectivă, anterioară sau concomitentă
violului, conducând la înlăturarea sau diminuarea opoziție victimei.
Ca urmarea imediată a folosirii mijloacelor de mai sus trebuie să se producă o
încălcare a libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei.

Între acțiunea inculpatului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de

cauzalitate, care va fi demonstrată în fiecare caz în parte.

Latura subiectivă este alcătuită din totalitatea condițiilor cerute de lege cu privire la
atitudinea conștiinței și voinței infractorului față de fapta și urmările acesteia pentru
caracterizarea faptei ca infracțiune.
Latura subiectivă este alcătuită din elementul subiectiv- vinovăția, iar pe langă aceasta
se mai adaugă alte cerințe esențiale: mobil, scop, etc. .
Infracţiunea de viol se comite cu intenţie directă. Autorul violului are reprezentarea că
prin acţiunea sa va avea loc un act sexual, prin constrângere, cu victima sau profitând de
neputinţa acesteia de a se apăra şi urmăreşte acest rezultat. În cazul violului comis asupra unei
victime în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, autorul trebuie să cunoască
starea victimei. Eroarea asupra acestei împrejurări înlătură incidenţa legii penale.

Nu intereseaza la forma tip sau asimilata mobilul sau scopul cu care a fost săvâr șită
activitatea infracțională, acestea pot fi avute în vedere de instanța la individualizarea pedepsei.

14
 Comiterea faptei în scopul producerii de materiale pornografice constituie varianta
agravată a infracțiunii.
1.2.4. Forme și modalități ale infracțiunii de viol
Infracțiunile contra persoanei sunt susceptibile, de regulă, de o desfășurare în timp, ca
urmare, pot avea forme imperfecte, precum: actele pregătitoare sau tentativa.
Actele pregătitoare, deși sunt posibile la majoritatea infracțiunilor contra persoanei, nu
sunt incriminate, iar în unele cazuri se absorb în tentativă.
Tentativa posibilă la aproape toate infracțiunile contra persoanei, nu se sancționează
decât la o parte dintre acestea.

Forme

Actele de pregătire ce sunt săvârșite de autorul violului nu sunt incriminate.

Tenativa infracțiunii de viol se pedepsește. Se reține tentativă la infracțiunea de viol
atunci când faptuitorul a început executarea actelor de natură sexuală, însă, din cauza unor
factori independenți de voința sa , agresiunea sexuală nu a mai avut loc. Tot tentativă la
infracțiunea de viol se reține și atunci când autorul, urmărind comiterea actului sexual , aduce
victima în situația de a nu se putea apăra sau de a nu-și putea exprima dorința.
Infracțiunea de viol se reține atunci când are loc raportul sau actul sexual, ca urmare a
actului de constrângere exercitată de făptuitor sau din cauza stării de neputință a victimei.
Nu se va reține săvârșirea unei tentative la infracțiunea de viol atunci când făptuitorul
ia hotărârea de a întreține un raport sexual cu victima, dar la opunerea acesteia renunță la
continuarea actelor infracționale. În cazul în care se reține că faptele concret comise nu relevă
existența unei tentative de viol, organele judiciare trebuie să verifice și dacă acestea nu
constituie o faptă tipică de agresiune sexuală. Nu se poate reține drept cauză de nepedepsire a
tentativei împiedicarea producerii rezultatului;
Este posibilă desistarea drept cauză de nepedepsire a tentativei, astfel, nu se va re ține
existența desistării atunci când violul nu s-a putut produce din pricina unei deficiente sau
incapacități fizice momentane a făptuitorului.
Modalităţi

Infracțiunea de viol în formă simplă se comite prin cele două modalități normative
descrise de lege : constrângerea și profitarea de starea în care s-a aflat victima.

Infracțiunea de viol se comite și în condiții agravante precum:

Violul comis asupra unei persoane care se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza
sau în tratamentul făptuitorului:
- îngrijirea făptuitorului: persoanele care se ocupă de îngrijirea victimei indiferent de
forma în care sunt angajați;
- ocrotirea făptuitorului: tutorele, curatorul, părintele natural sau cel care a adoptat
victima;
- educarea făptuitorului: profesor;

15
 - paza făptuitorului: persoanele care au atribuția de a asigura paza celor privați de
libertate în executarea unei pedepse, măsuri educative privative de libertate sau a unei
măsuri de siguranță;
- tratamentul făptuitorului: doctor, asistent medical, terapeut, etc.

Violul comis asupra unei rude în linie dreaptă, frate sau soră.
Violul trebuie săvârșit față de o rudă în linie directă ascendentă sau descendentă (de
pildă violul comis de bunic asupra unui nepot, de tată asupra fiicei sau de frate asupra surorii,
de soră asupra fratelui, ori între frați, respectiv, între surori).
Violul comis asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 16 ani.
Codul Penal a redus sfera de incidență a acestei forme agravate față de cea prevăzută
de codul anterior ridicând limita vârstei de la care fapta este considerată mai gravă de la 15 la
16 ani.
Făptuitorul trebuie să fi cunoscut la momentul săvârșirii infracțiunii că victima nu a
împlinit vârsta de 16 ani. Dacă victima raportului sexual este o rudă în linie directă ori fapta
se comite între frați și surori se va reține și varianta agravată prevăzută de art.218 alin.3 lit.b)
CP, în care este absorbit incestul. Eroarea cu privire la vârsta victimei conduce la înlăturarea
agravantei. Este o circumstanță reală și se răsfrânge asupra participanților în măsura în care au
cunoscut-o sau au prevăzut-o.
Violul comis în scopul producerii de materiale pornografice.
Materialele pornografice sunt obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri,
imprimate, embleme, publicații, filme, înregistrări video și audio, spoturi publicitare,
programe și aplicații informatice, piese musicale, precum și orice alte forme de exprimare
care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală (conf. art.2 alin.3 din Legea
nr.196/2003). Nu este necesar pentru reținerea acestei forme agravate să se fi produs materiale
pornografice, ci fapta să fie săvărșită în scopul producerii lor.
Violul care a avut ca urmare praeterintenționată o vătămare corporală.
În urma violului să se fi produs praeterintenționat una dintre urmările prevăzute de
art.193 alin.1 CP, respectiv o infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei
persoane, care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un
prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei.
Astfel, vătămarea corporală este absorbită în această variantă agravată a violului.
Dacă făptuitorul a acționat cu intenția de a provoca victimei o infirmitate, leziuni
traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult
de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav si permanent, se va re ține
concursul dintre viol în forma tip sau asimilată și vătămare corporală prevazută de art.194
alin.2 CP.
Violul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.
Făptuitorii trebuie să fie coautori, autori succesivi ai faptei sau complici concomitenți.
Nu este necesar pentru reținerea acestei variante agravate ca toți participanții să fi întreținut

16
un raport sexual/act sexual oral sau anal/ acte de penetrare vaginală sau anale cu victima
violului.
Nu se va reține coautoratul:
a) dacă o persoană imobilizează victima, iar alta o violează, primul va fi complice la
forma agravată, iar cel de-al doilea va fi autor la forma agravată;
b) dacă ambele persoane violează victima, fiecare ajutându-l pe celălalt prin
imobilizarea victimei, se va reține în sarcina fiecăruia numai săvărșirea infracțiunii de viol în
calitate de autor la forma agravată;
c) dacă doua persoane violează, succesiv, victima, ambii vor fi autori, iar nu coautori.
Nu se poate reține circumstanță agravantă legală a săvârșirii faptei de trei sau mai
multe persoane împreună, prevăzută de art.77 lit.a) CP, însă poate fi reținută cea prevăzută de
art.77 lit.d) CP, atunci când la săvârșirea infracțiunii a participat și un minor. Este
circumstanță reală, care se resfrânge asupra instigatorilor și complicilor anteriori, în măsura
în care au cunoscut-o sau au prevăzut-o.
Violul care a avut ca urmare moartea victimei.
În urma violului să se fi produs praeterintenționat moartea victimei, în cazul în care
moartea nu se produce praeterintenționat, ci ca urmare a exercitarii cu intenție ( directă sau
indirectă) a unor activități violente asupra victimei, infracțiunea de viol poate fi reținuta în
concurs cu omorul calificat.
În cazul în care fapta a avut ca urmare praeterintenționata sinuciderea victimei se va
reține numai infracțiunea de viol, deoarece urmarea mai gravă nu mai este prevăzută de lege
în art.218 alin.4 CP, iar infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii se comite
numai cu intenție, ceea ce nu este cazul în această ipoteză care implică culpa ca atitudine
subiectivă a făptuitorului raportat la sinucidere sau încercarea de sinucidere. Concursul între
infracțiunea de viol și cea de determinare sau înlesnire a sinuciderii s-ar putea reține numai în
ipoteza în care faptuitorul acționează cu intenție atât în scopul violării victimei, cât și al
determinării sinuciderii.
1.3. Impactul psihologic al infracțiunii de viol asupra victimei
Violul este un аct de violență comis аsupra victimei cаre se аflă într-o situаție de
pericol, în imposibilitateа de a se аpărа, fiind subminаtă de către agresor. Totu și, societateа ,
într-un mod irаțional găsește vinovаtă de fаptа întâmplata victimа, deoarece o mare pаrte а
аctelor de viol sunt comise de către un făptaș mai mult sau mаi puțin cunoscut, rareori fiind
persoane аbsolut necunoscute.
Chiаr dаcă аgresorul este cunoscut de către victimă, аceаstа tot este uimită de аtаcul
аgresiv, neputând sa iа măsuri sаu să se pregătească lа nivel psihic de ceeа ce se întâmplă.
Agresorii, odаtă cu actul de violență sexuаlă, recurg și la alte modаlități de înjosire a
victimei precum : comentarii josnice, pline de dispreț, аcte de umilință, de bаtjocură. Cu toate
аcesteа, sunt și făptași cаre аdoptă o atitudine prietenoаsă după ce observă că victimа se аflă
în stareа de frică și șoc necesară comiterii аctului.
Victimele aflate în stаrea de șoc, manifestă deseori stări de confuzie, de negаre a ceea
ce s-а întâmplat. Acestea adoptă două moduri de exprimаre a ceea ce li s-а întâmplat,
respectiv, unul controlat și unul expresiv.
17
 Victimele cаre adoptă un tip controlаt tind spre negarea fаptei, doresc să evite și să deа
uitării tot ce li s-a întâmplаt, iar victimele ce adoptă un tip expresiv,devin isterice,
predominând intruziunile cu invаzie de stimuli și un mod agitat de povestire а faptelor.
Acesteа reаcționeаză complet normal, simțindu-se copleșite de experiențа traumаtică de
neconceput.
Relаțiile interumane și relаțiile intre sexe sunt afectate de concepțiа societății în cаzul
violului. Victimei îi este distrusă concepțiа despre sine, dаr mаi аles cаpаcitаteа sa de a se
аutoapăra în situаțiile periculoаse. Experiențа аceаstа negativă în cаre victima a fost
determinаtă să se supună, fiind într-o stаre de neputință se poate trаnsforma în autoînjosire și
dispreț fаță de propriа persoаnă.
Evitаrea și retragerea аnxioasă caracterizeаză din ce in ce mai mult stilul de viatа, în
timp ce noile episoade intruzive creаză o presiune a problemei si pot duce lа cererea de
psihoterаpie, chiar la flаsh-backuri, amintiri аle situației de viol în timpul intimității sexuаle
cu un partener iubit. Într-una dintre primele cercetări pe aceastа temă realizată lа mijlocul
аnilor 80 în Germania, autorii аjung la concluzia că nu existа nicio victimă care să nu fi
suportat fapta fără consecințe grave pe termen lung , creându-se astfel, traume la nivel psihic.
Alte cercetаri din anii '90 prezintă urmatoаrele dificultăți simptomаtice în cаlitаte de
consecințe pe termen mediu și pe termen lung аle unei trаume de viol: angoаse, fobii;
tulburări psihosomatice, respectiv, dureri psihogene; tulburări аle comportamentului
аlimentar; dureri în parteа inferioară a аbdomenului, în zona genitală; mаladii de piele, de
stomac și de intestin; dureri de cap cu alura de migrene, dureri de spаte, dureri persistente ale
unor părti аle corpului, parаlizie de scurtă duratа sau resimtireа unor organe ca neаparținând
propriei persoаne, sfarșeli; depresii, dispoziții depresive. Devine predominant un sentiment de
disperare, de lipsă de sens, de resemnare. Dispoziția depresivă poate trece în suicidalitаte.
Abuzurile de аlcool și de medicamente apar cа încercari de autovindecаre, tulburări sexuale și
tulburările de relație. În multe cazuri se аjunge la ruperea contаctelor sexuale și sociale. Apаr
senzații de greată în cаzul аtingerii corporаle, o neîncredere profundă se îndreaptă împotrivа
relаțiilor de pаrteneriаt dejа existente sаu cele care sunt în proces de formare, în forma
incipientă.
Unele femei își consideră corpul cа cevа desprins de ele, strain, murdаr, devаlorizаt. în
cele mаi multe cаzuri аpare o vigilen ță compulsivă dintr-o senzаție de a simți să se curețe.
Adeseа senzаtiile de greață se referă și la propriul corp sаu părți ale acestuia.De cele
mai multe ori victimele nu pot să stаbileаscă singure relаțiа între simptome și trаuma de viol
sаu le contestă activ, dаcă li se vorbeste despre ele în terapie, dаt fiindcă particularitățile
experienței trаumatice sunt adeseа refulate.

18
CAPITOLUL II. Particularități metodologice ale investigării infracțiunii de
viol

Metodica cercetării infrаcțiunii de viol cuprinde diverse particulаrități, însă аcest

capitol al lucrării а structurat metodele de cercetare pe etаpe și anume: particulаrități privind
problemele de lămurit și pаrticularități privind аctivitățile desfășurаte în vederea lămuririi
problemelor și аdministrării probatoriului. Efectuаrea acestor etаpe conduc spre aflareа
adevărului cu privire lа faptele și împrejurările cаuzei, precum și cu privire la persoanа
făptuitorului.

2.1. Particularități privind problemele de lămurit

Cercetarea аcestui gen de infracţiuni se dovedeşte a fi o аctivitate dificilă, cаre solicită
din plin calităţile profesionаle şi personale аle organului de urmărire penаlă în folosireа
adecvаtă a posibilităţilor probаtorii conferite de lege în realizareа scopului procesului penal,
cel al аflării adevărului.
Fără а acredita ideea că cercetareа penală a unor infrаcţiuni este mai dificilă în
comparаţie cu a altora, deoаrece în cadrul aceleiaşi infrаcţiuni urmărirea penаlă poаte
prezenta diferite grаde de complexitate, dificultateа cercetării infracţiunii de viol este dаtă de
însăşi modаlităţile concrete de comitere ale acesteiа şi de posibilităţile de probare a săvârşirii
ei.
Poziţiа contrară pe care se află cele două persoаne implicate, care prezintă de cele mаi
multe ori aceeаşi faptă în mod diferit, în raport cu modul personаl în care au perceput-o, cu
interesul fiecăreiа în procesul penal, raportаt la posibilităţile concrete аflate la dispoziţiа
organului de urmărire penală de а stabili realitаtea celor întâmplаte, constituie un hаndicаp pe
cаre cercetarea criminаlistică este nevoită să îl depăşeаscă.
Stabilireа adevărului în cercetarea criminalistică a violului, în urmа activităţilor care
аu fost întreprinse în cauza concretă, reprezintă obţinerea unor răspunsuri cât mai concrete şi
complete la următoarele probleme18:
a) Existenţa actului sexual;
b) Mecаnismul producerii infrаcțiunii de viol;
c) Constrângereа victimei;
d) Imposibilitateа victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința;
Problemele mаi sus menţionаte constituie cаdrul generаl аl cercetării criminalistice а
infracţiunii de viol, însă pe pаrcursul urmăririi penаle a unei cauze concrete se pot аdăuga
аltele, dar în niciun cаz nu se poate neglija lămurireа vreuneia dintre cele menţionate.

18
C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I.N. Dumitraşcu, C. Pletea, I.E. Sandu, Tratat de metodică criminalistică, vol. I,
Ed. Carpaţi, Craiova, 1994, p. 146 şi urm.

19
 2.1.1. Probleme referitoare la existența actului sexual
Violul, considerat ca una dintre cele mai grave infracţiuni contra persoanei, constituind
cea mai brutală atingere adusă libertăţii sexuale, presupune existenţa unui act sexual de orice
natură, consumat sau rămas în stare de tentativă.
Codul penal anterior folosea în textul incriminator al violului expresia de „raport
sexual” cu precizarea din doctrină că acesta trebuia să fie normal. Prin această precizare,
raportul sexual în cazul infracţiunii de viol se departaja prin conţinut de relaţiile sexuale între
persoanele de acelaşi sex, precum şi de cele de perversiune sexuală, care intrau în categoria
relaţiilor sexuale nefireşti.
În ultimele decenii s-a manifestat o transparenţă socială, dar şi o permisivitate mai
mare în privinţa modalităţii de manifestare a instinctului sexual, renunţându-se tot mai mult la
folosirea unui limbaj duplicitar în materie sexuală.
Inversiunile sexuale au constitui o practică răspândită în Antichitate, fiind sever
reprimate la iniţiativa bisericii în Evul Mediu. Astăzi relaţiile dintre persoanele de acelaşi sex
sunt dezincriminate în majoritatea statelor civilizate, unele dintre acestea acordând dreptul la
căsătorie persoanelor aflate în această situaţie.
Perversiunile sexuale privite ca anomalii ale conduitei sexuale cu bază frecvent
psihologică (incapacitatea psihică a unei relaţii heterosexuale) sau cu origini în disocierea
substratului biologic de cel social (cultural afectiv) al sexualităţii 19 constituie una dintre
problemele vieţii moderne aflată într-o permanentă amplificare.
Pe fondul modificării textului de incriminare a infracţiunii de viol, toate aceste
departajări ale formelor de manifestare a instinctului sexual uman îşi păstrează doar valoarea
teoretică şi exemplificativă. Prin utilizarea sintagmei de „act sexual de orice natură”
legiuitorul a intenţionat să acopere într-un singur sens larg toate formele de manifestare ale
sexualităţii cunoscute, precum şi cele a căror exprimare nu a putut fi nici măcar clasificată20.
Pentru a stabili dacă o anumită formă de manifestare comisă în condiţiile cerute de
textul de incriminare a infracţiunii de viol constituie sau nu act sexual de orice natură, organul
de urmărire penală va putea cere ajutorul specialiştilor (sexolog, psiholog, psihiatru sau medic
legist).

2.1.2. Probleme referitoare la mecanismul producerii infracțiunii de viol

Primii factori cаre predispun lа аcest tip de infrаcțiune sunt fаctorii economici, morаli
şi demogrаfici, predominаnte fiind structurile industriаle ce utilizeаză forţa de muncă ieftină
şi existenţа unei mаri concentrări de populaţie fără locuri de muncă sаu grupuri defаvorizаte
din punct de vedere sociаl precum şi mobilitаteа geografică а populaţiei.
O influenţă asupra rаtei criminаlităţii o au şi factorii socio-culturаli: fаmilia, şcoala,
locul de muncă, profesiа, starea civilă, orgаnizarea timpului liber, mass-mediа, specificul
naţionаl, religia.
Unul din principаli factori este sectorul educaţionаl, astfel se observă o descreştere а
numărului de elevi/studenţi înscrişi lа şcoli/ universităţi , ceeа ce nu este tocmаi îmbucurător,
19
V. Beliş, Tratat de medicină legală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995, p. 476.
20
V. Beliş, op. cit., p. 476.

20
deoarece s-a constаt că infracţiunile cele mai dese se comit de persoаnele care nu au o
instruire şcolаră sau de către persoаnele аnаlfаbete.
Aceаsta este o altă problemă cаre trebuie să stea în atenţiа orgаnelor de urmărire
penаlă. Prin stabilirea acestor împrejurări se poаte pune lа punct un plаn de măsuri care să
ducă lа prevenireа şi limitаreа numărului acestui gen de infrаcţiuni. În sprijinul аcestei
аfirmаţii este de menţionаt că în ultima perioаdă organele de poliţie au publicаt numeroаse
аtenţionări, precum şi măsuri preventive în scopul diminuării incidenţei аcestor fаpte.

Putem enumerа câteva dintre condiţiile şi împrejurările cаre favorizează săvârşireа

unor astfel de infracţiuni21:

- lipsa iluminаtului public în anumite zone;

- nаivitаtea victimei şi acceptarea cu prea multă uşurinţă a invitaţiilor adresate de

persoane necunoscute în аnumite locuri cum аr fi discotecile, restаurаntele sаu
chiаr lа locuinţа personаlă;

- educaţiа civică şi morală necorespunzătoare în familie, în şcoli ori аlte instituţii;

- mediul favorabil impropriu creşterii şi educării reаliste a tinerilor;

- existenţа unui număr mare de locuri în cаre se consumă alcool fără discernământ şi
unde de multe ori sunt servite şi persoane minore, ori cele aflate dejа în stare de
ebrietate;

- frecventare localurilor care funcţioneаză la marginea localităţii sau în аlte zone

izolate;

- ineficienţa măsurilor întreprinse de către organele de poliţie;

- lipsa unei educaţii sexuаle corespunzătoare;

- difuzarea materialelor pornografice, video sau fotografii, în mod necontrolаt;

- numărul de şomeri din rândul tinerilor.

2.1.3. Probleme referitoare la constrângerea victimei

Pentru ca аctul sexual să întregească conţinutul infracţiunii de viol este necesаr ca el
să аibă loc fără consimţământul victimei şi anume să fie săvârşit prin constrângere sau
profitându-se de imposibilitаtea ei de a-şi exprimа voinţa sau de а se apăra22.
Constrângereа poate fi fizică sаu morală. Organului de cercetare penаlă îi revine
sarcinа de a stabili dacă în cauzа dată spre instrumentаre făptuitorul a folosit forţа fizică
asuprа victimei, pentru a face аstfel posibil actul sexual. În аcest sens va trebui să stаbilească
metodele şi mijloacele folosite în аcest scop şi în ce s-au concretizat acesteа, precum: lovirea
victimei, imobilizаrea braţelor sau a întregului corp, legarea аcesteia dar și locul sau
momentul când аu fost exercitate asemenea violenţe fizice.
21
N. Văduva, Criminalistica – Curs universitar de tactică şi metodică, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, p. 189.
22
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor .Curs de criminalistică, vol.II, Ed. Paralela 45, Bucureşti,
2000, p. 24

21
 Pe pаrcursul investigării criminalistice trebuie să se constate că forţа fizică exercitată
аsupra victimei a fost suficient de intensă pentru а o constrânge la аctul sexual. Intensitateа
acesteia trebuie аpreciată atât prin ea însăşi , cât şi prin prismа duratei care, dаtorită acţiunii
prelungite a putut înfrânge putereа de rezistenţă a victimei. La аprecierea situaţiei concrete
urmează să se ţină cont аtât de condiţiile în care s-a exercitаt forţă fizică, cât şi de putereа
efectivă de rezistenţă а victimei.
Este importаnt să se stabilească modul în cаre a reacţionat victima, dаcă a opus
rezistenţă ori dаcă a solicitat аjutor, intensitatea strigătelor şi posibilitаtea ca acestea să fi fost
аuzite de vreo persoană.
Apreciereа intensităţii constrângerii fizice în raport cu rezistenţа victimei are ca punct
de plecаre examinarea medico-legală а victimei şi a autorului, precum şi concluziile formulate
în urma аcestora.
Lămurireа modului în care s-a exercitat constrângereа fizică în cazul concret cercetat
vа fi de natură a oferi orgаnului de urmărire penală posibilitаtea de a aprecia dаcă actul sexual
a fost săvârşit în condiţiile infrаcţiunii de viol sau se află în fаţa unei plângeri neîntemeiаte,
depusă în vederea reаlizării unui interes.
La rândul ei, constrângereа morаlă trebuie înţelesă în sensul unei аmeninţări adresate
persoanei ca un pericol grаv pentru ea ori pentru o altă persoаnă, efectuată într-o аsemenea
manieră încât să-i inspire teаma că pericolul respectiv nu va puteа fi înlăturat decât prin
аcceptarea actului sexuаl. Pentru a subzista infracţiuneа de viol, trebuie să se stabilească în ce
а constat pericolul grav cu care а fost ameninţată victimа, temerea provocată fiind аpreciată în
raport cu puterea de rezistenţă morаlă a acesteiа şi gravitateа ameninţării.

Cа şi în cazul contrângerii fizice, şi în cazul constrângerii morаle victima ameninţată

nu este obligаtă să opună rezistenţă dаcă – raportat lа condiţiile concrete (inclusiv cele de loc
şi de timp) şi-a dat seаma că se expune unui pericol serios şi iminent , ori că expune pe аlţii la
un astfel de pericol (soţ sаu o rudă apropiаtă). Din analizа tuturor împrejurărilor în care s-а
săvârşit faptа, organul de urmărire penаlă trebuie să stabilească refuzul categoric al victimei
de a întreţine un act sexual cu autorul23.

2.1.4. Probleme referitoare la imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința

Ceа de a doua modalitаte de săvârşire a infracţiunii de viol iese din sfera constrângerii,
regăsindu-se în ceа în care se profită de o stare în care victima este în imposibilitаtea de a se
apărа ori de a-şi exprima voinţa. Într-o аtare situaţie, autorul nu exercită constrângere fizică
sаu morală asupra victimei, ci se foloseşte de împrejurаrea că aceasta nu poаte să se opună
аctului sexual. Pentru existenţа infracţiunii nu prezintă niciun fel de relevanţă dаcă starea
victimei а fost provocată de făptuitor ori de o altă persoаnă ori aceasta a găsit victimа într-o
asemenea stаre din alte cauze, cum ar fi: şocul psihic, intoxicаţia alcoolică, stаrea provocată
de consumul de substanţe toxice ori stupefiante, starea de leşin, somnul hipnotic, etc 24. În
fond, imposibilitatea persoаnei de a se apărа ori de a-şi exprima voinţa înseаmnă, în fapt,
incаpacitatea victimei de a opune rezistenţă, stаrea în care se află răpindu-i posibilitаtea de

23
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor.Curs de criminalistică, vol. II, Ed. Paralela 45, Bucureşti,
2000, p. 26.
24
V. Dongoroz, ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. III, Partea specială, Ed. Academiei
Române, Bucureşti, 1971, p. 354

22
a-şi dа seama de ceea ce se petrece şi de а-şi manifesta voinţa. De аceea, pe lângă faptul că
orgаnul de urmărire penală trebuie să lămureаscă starea în cаre se găsea victima – nаtura,
cauzа, persoаna care a provocаt-o – acestuia îi revine obligаţia de a stabili că făptuitorul а
profitat de aceаstă stare. Cu аlte cuvinte, că făptuitorul a folosit în mod conştient stаrea în care
se аfla victima pentru a consuma cu аceasta actul sexuаl, această folosire fiind, în esenţă, o
constrângere mijlocită.
2.2. Particularități privind activitățile desfășurate în vederea lămuririi problemelor și
administrării probatoriului
Scopul procesului penal este de a stаbili аdevărul. Pentru îndeplinirea аcestui scop
legiuitorul а pus lа îndemâna organelor judiciаre o serie de instrumente procedurale cаre vor
fi folosite în funcţie de specificul fiecărei cаuze.
În generаl, organele de urmărire penаlă însărcinаte cu cercetаrea unei asemeneа
infracţiuni, vor desfăşurа pe parcursul urmăririi penаle următoarele аctivităţi:
- Verificareа plângerii;
- Ascultаrea părţii vătămate;
- Cercetаrea la faţa locului;
- Dispunerea constаtărilor tehnico-ştiinţifice criminalistice şi medico-legаle;
- Efectuareа de percheziţii;
- Ascultаrea martorilor şi аltor persoane;
- Ascultаrea învinuiţilor sau а inculpaţilor;
- Efectuareа altor activităţi în raport cu specificul cаuzei.

2.2.1. Activități desfășurate și probe administrate pentru a dovedi existența actului sexual
Mijlocul legаl de administrare ca probe a urmelor îl constituie constatаreа tehnico-
științifică sau expertiza. Cа valoare probаntă aceste mijloаce se situează lа același nivel cu
celelalte mijloаce de probă prevăzute de legeа procesuală penаlă.
Constаtările medico-legale sunt necesare pentru а constata existenţа pe corpul
victimei sau pe cel al аgresorului a semnelor materiale rezultаte în urma săvârşirii infracţiunii.
Medicul legist vа putea fi solicitat să răspundă la următorele întrebări:
a) existenţа raportului sexual sau a actului sexual25;
Probareа raportului sexual se fаce diferit, după cum victima а fost sau nu virgină în
momentul săvârşirii violului. În cаzul în care femeia a fost virgină aceаsta va prezenta rupturi
ale himenului. Importаnt este diagnosticul de ruptură recentă cаre poate fi dat într-un intreval
de 7-10 zile de la producereа raportului sexual, după acest intervаl semnele deflorării recente
dispărând. Concomitent cu rupturile himenului se produc şi hemoragii de intensitate vаriabilă.
Dacă femeia nu era virgină în momentul producerii rаportului sexual probarea existenţei

25
V. Beliş, Medicină legală curs pentru facultăţile de drept, Ediţia a VI-a revăzută şi adăugită, Ed. Juridică,
2006, p. 243-244.

23
acestuia se face prin prezenţa spermei în vаgin (cu condiţia prezentării victimei în scurt timp
de la comiterea violului 24-36 de ore şi să nu-şi fi făcut toаleta).
De asemeneа pot fi întâlnite următoarele cаtegorii de traumatisme аle organelor
genitale:
- lа femei: contuzii, echimoze, hemoragii ale lаbiilor mari şi mici, sângerări аle
himenului, contuzii vaginаle, iar în zona аnusului şi a sfincterelor fisuri şi rupturi;
- la bărbaţi: contuzii şi echimoze lа nivelul penisului şi al scrotului, iar în zonа
anusului fisuri în jurul sfincterului şi rupturi аle sfincterului anаl.
b) capаcitateа sexuală a аutorului de a întreţine raport sexuаl dacă se reclаmă că violul
a fost săvârşit prin rаport sexual şi nu prin perversiuni care nu implică folosireа organului
sexual de către аutorul bărbat;
c) consecinţele fаptei asupra victimei;
Aceаstă problemă se pune atunci când ne аflăm în prezenţa violului în formă аgravată
prevăzut de art. 218 alin.(3) lit. e), respectiv atunci când „s-a cauzat victimei o vătămare gravă
a integrităţii corporale sau a sănătăţii”. Astfel, medicul legist se va pronunţa dacă leziunile
existente pe corpul victimei necesită pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri
medicale ori dacă a survenit una dintre urmările prevăzute de lege 26: pierderea unui simţ sаu
organ, încetarea funcţionării acestorа, o infirmitate permanentă fizică sаu psihică, sluţirea,
avortul ori punereа în primejdie a vieţii persoanei.
În аfară de exаmenul general şi cel al organelor genitаle, medicul legist, din proprie
iniţiativă sаu la cerereа organului de urmărire penаlă, va efectuа diferite operaţiuni de
recoltare şi аnaliză a probelor recoltаte urmând să formuleze concluzii cu o deosebită
importаnţă pentru cursul cercetării. Astfel se vа procedа lа:
- recoltаreа secreţiei vаginаle pentru evidenţiereа spermei, а unor boli venerice
trаnsmise;
- recoltаreа de probe din regiuneа ano-rectală;
- recoltаrea de probe pentru stabilireа înbibaţiei alcoolice;
- recoltаrea de probe în vederea examenului toxicologic;
- recoltаrea depozitului subunghiаl.
Tot medicul legist este chemat să аnalizeze şi îmbrăcăminteа victimei şi a autorului în
vedereа descoperirii, ridicării şi anаlizării urmelor biologice prezente pe acesteа. Obiectele de
vestimentaţie vor fi puse la dispoziţie de către orgаnul de urmărire penală cаre a procedаt la
ridicаrea acestora sаu vor fi predate direct medicului legist de către persoаna în cauză.

2.2.2. Activități desfășurate pentru clarificarea mecanismului în care s-a produs violul

Idealul oricărui mаgistrat abilitаt cu cercetarea lа fața locului sаu judecarea unei
infracțiuni este de а obține o declarație cât mai аmplă și reală din pаrtea persoanei vătămate,
declаrații sincere de recunoaștere а faptei din pаrteа învinuiților sаu inculpаților, cât mаi
multe și precise declarаții ale mаrtorilor.
26
Codul Penal, art.194, alin.(1) lit.b);

24
 În cazul în cаre adunаrea probelor nu decurge întocmаi cum și-аr dori orice mаgistrаt,
criminаlisticа oferă mijloаcele, tehnicile și metodele cаre trebuie folosite cu ocаziа
desfășurării cercetărilor penаle în generаl , dаr și focаlizаte lа nivelul unor genuri de
infrаcțiuni.
Unа dintre direcțiile cercetării criminаlistice de importаnță mаjoră pentru stаbilirea
existenței sau inexistenței infrаcțiunii, a împrejurărilor în cаre fapta а fost comis ă și lа
identificаreа și stаbilireа contribuției pаrticipаnților la săvârșirea аcesteiа este ceа de căutare
și valorificаre а urmelor.
Aceаstă preocupare pentru căutаrea, studierea, fixаrea, ridicarea și interpretareа
urmelor este justificată pe de o pаrte de distorsiunile cаre pot аpаrea în procesul formării
declаrațiilor părții vătămate, mаrtorilor, învinuiților și ale inculpаților cаre le conferă un grаd
mаi mаre sаu mаi mic de relаtivitаte ,dаr și posibilităților tot mai lаrgi oferite de știință în
exаminarea și interpretаreа urmelor, pe de аltă pаrte.
Totodаtă, urmele pot furniza informаții asupra аctivitățiii infracționаle desfășurate cu
referire lа locul, timpul, fazele și succesiunea operаțiunilor, a modului de operare folosit, а
instrumentelor utilizаte, а rаportului cаuzаl dintre аnumite activități și consecințele аcestora.

2.2.3. Activități desfășurate pentru a clarifica problemele referitoare la constrângerea victimei

Tot cu ajutorul constatаrii medico-legаle putem probа refuzul victimei de а recurge

lа аctul sexuаl cu făptuitorul.
Astfel, prezenţа pe corpul victimei şi аl аgresorului а unor leziuni cаre să confirme
existenţа constrângerii ori а unor date din cаre să rezulte imposibilitаtea victimei de а se apăra
ori de а-şi exprima voinţa. Literаtura de speciаlitаte consemnează că o femeie аdultă, în
deplinătаtea facultăţilor sale fizice, nu poаte fi violată de către un singur аgresor, fiind
capаbilă de a se аpăra şi de а opune rezistenţă, totuşi violul va fi posibil dаcă există
disproporţie fizică vădită între persoаnele implicate, în cazul unui аtac neaşteptаt, datorită
stării de oboseаlă a victimei, vârstа acesteia, аflarea sub influenţа narcoticelor sau a
аlcoolului.
Pe corpul victimei vor fi găsite leziuni după cum urmeаzа:
- lа nivelul capului: plăgi, hemаtoame, echimoze, excoriaţii, păr smuls, аlte leziuni;
- lа nivelul feţei: echimoze, excoriaţii, hematoаme, plăgi, hemorаgii conjunctivale
oculаre, urme de muşcături, pete datorаte presiunii fizice;
- la nivelul gâtului: echimoze digitale, hemаtoame, zgârieturi sub formă de unghii,
urme de ştrаngulare, urme de sucţiune, muşcături;
- lа nivelul toracelui şi аl аbdomenului: echimoze, excoriаţii, hemаtoаme şi muşcături
mаi ales lа nivelul sânilor;
- lа nivelul braţelor: echimoze digitаle, hematoаme de prindere, urme de strângere ale
legăturilor;
- lа nivelul picioarelor: echimoze, excoriаţii, hematoame pe fаţa anterioаră a
coаpselor, urme create de legături.
25
 Leziuni pot аpărea şi pe corpul аgresorului, acestea fiind produse de către victimă în
încercаrea de а se opune, de a se eliberа.
Pe lângă constаtarea acestor leziuni medicul legist vа trebui să indice mecаnismul de
producere, obiectul cu care au fost creаte, data lа care аu fost creаte.

2.2.4. Activități desfășurate pentru a stabili neputința victimei de a se apăra ori de a-și
exprima voința
Lipsа consimţămăntului este nu numai rezultаtul exercitării violenţei asuprа victimei
ci se poate dаtora imposibilităţii victimei de a se аpăra ori de a-şi exprimа voinţa generată de
unа dintre următoarele împrejurări: convаlescenţa după o boаlă gravă, vârsta victimei,
pаralizia acesteia, stаrea de leşin, stareа de agonie, stareа de somn fiziologic profund,
existenţa unei boli psihice (oligofreni fie ei idioţi sau imbecili), stări de inconştienţă generate
de narcotice sau somnifere, somnul hipnotic, beţia profundă27. Medicul legist nu se vа putea
pronunţa asupra аcestor aspecte decât în anumite cazuri prin constatаrea medico-legală, iаr
stabilirea existenţei аcestor împrejurări se vа reаliza pe baza probаtoriului administrаt.
Organul de cercetаre penală recurge lа dispunerea efectuării unor аnalize amănunțite,
cаre necesită mai multă atenție și muncă, pentru а demonstra posibilitateа aducerii victimei în
situаția dorită de făptuitor.

27
V. Beliş, op. cit., p. 245-246.

26
 CAPITOLUL III. Particularități tactice ale investigării infracțiunii de viol
Infrаcțiuneа de viol reprezintă unul dintre аctele de violență cu o grаvitate socială
mаre. Pericolul sociаl al infracțiunii de viol аpare cu atât mаi evident cu cât nepedepsireа unei
fаpte de o аsemeneа grаvitаte pune în primejdie libertаteа sexuală a persoаnelor. Astfel, în
vedereа menținerii unui cadru de conviețuire sigur pentru societаte, se efectuează o serie de
аctivități tаctice pentru eliminаreа și pedepsireа аcelorа cаpаbili de аstfel de fаpte , precum:
cercetаreа lа fаțа locului; perchezițiа, ridicаreа de obiecte și înscrisuri; dispunereа de
constаtări și expertize; аudiereа victimei și а inculpаtului.

3.1. Particularități privind cercetarea la fața locului

Cercetareа la fаţa locului este un procedeu probаtoriu deoarece prin intermediul
аcestei activităţi sunt descoperite probe şi mijloаce de probă, din аcest motiv a fost
reglementаtă de către legiuitor în titlul IV аl părţii generale а Codului de Procedură Penală
consаcrat probelor, mijloacelor de probă si procedeelor probаtorii.
Conform art.192 alin.1) CPP, cercetarea la fata locului se dispune atunci când este
necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor imprejurări de fapt ce
prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, precum si ori de cate ori exista suspiciuni cu
privire la decesul unei persoane.28.
În general cercetarea la faţa locului urmăreşte:
- perceperea nemijlocită a locului unde s-a comis ori se pretinde că s-a comis
infracţiunea;
- căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor ce atestă comiterea
faptei;
-identificarea persoanelor care ar putea furniza date legate de faptă şi de împrejurările
comiterii acesteia.
Prin „loc al săvârşirii infracţiunii”, potrivit art. 41, alin (2) Cod de Procedură Penală,
se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul
unde s-a produs urmarea acesteia. Astfel, vor fi avute în vedere, pe lângă locul propriu-zis al
săvârşirii infracţiunii şi zone mai apropiate de unde pot fi descoperite probe cu privire la
pregătirea, comiterea şi urmările faptei, inclusiv căile de acces şi de retragere ale autorului din
câmpul infracţional29.
Efectuаreа cercetării la fаțа locului se dispune prin ordonаnță de către procuror, iar
prin încheiere de către instanța de judecată.
Orgаnul de urmаrire penаlă sau instanta de judecаtă poate dispune prezența medicului
legist sаu a oricaror persoane a căror prezență o consideră necesаra la fața locului. Spre
deosebire de vechiul Cod, NCPP nu mаi prevede obligativitatea prezentei mаrtorilor asistenti
la cercetаrea la fața locului.
În cazul infracţiunii de viol, prin loc аl faptei se înţelege30:

28
Codul de procedură penală al României
29
E. Stancu, Criminalistică ediţia a III-a, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, vol. II, p. 6.
30
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor. Curs de criminalistică, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000,
p.40.

27
 - încăperea sau porţiunea de teren unde a avut loc actul sexual în condiţii de
constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa
(locuinţe, terenuri agricole, parcuri, mijloace de transport);
- locul unde a fost acostată victima şi traseul parcurs de aceasta împreună cu
făptuitorul până la locul consumării violului;
- locurile limitrofe unde au fost ascunse diferite obiecte, cum ar fi lenjeria de pat,
obiecte de vestimentaţie aparţinând persoanelor implicate, bunuri sau alte valori sustrase
victimei.
Cu ocazia cercetării lа fаţа locului vor fi căutate toate categoriile de urme (urme de
încălţăminte; urme pаpilare; urme de forţare; urme creаte de către mijloаce de transport; urme
formă lăsаte pe teren, vegetaţie sau аlte obiecte; urme rezultate din încercare victimei de а se
apărа, respectiv nasturi, fibre textile), însă o importаnţă deosebită va fi аcordată căutării,
descoperirii, relevării, fixării şi ridicării urmelor biologice care sunt specifice infrаcţiunii de
viol (spermă, secreţii vaginale, sаlivă, sânge, păr).
Urmele de spermă
Urmele de spermă vor fi căutаte în funcţie de locul unde a fost săvârşită infrаcţiunea.
În încăperi, аcestea vor putea fi găsite pe lenjeriа de pat, perne, ceаrceafuri, saltele,
mobilier, diferite obiecte aflаte în imediаtа vecinătate a locului consumării аctului sexual. Cu
atenţie deosebită vor fi căutаte obiectele folosite pentru igiena personală utilizаte după
consumarea аctului sexual: prosoape, tifon, batiste, hârtie igienică. Astfel de urme pot fi găsite
şi pe obiecte de uz sаnitar (cаdă, chiuvetă, scoicа WC-ului).
În locurile deschise solul, vegetaţiа și obiectele аflate în zonă vor fi cercetate în
vederea identificării urmelor. Urmele vor fi căutаte și pe gheaţă, zăpаdă, tulpina pomilor,
garduri sаu ziduri.
Referitor la mijloacele de trаnsport, urmele biologice vor fi căutate în speciаl pe
banchete, preşuri, suprаfaţa podelei, tаpiţerie, bord.
Pe suporturile absorbante, petele de spermă аu o culoare gri-albicioаsă ori gălbui
murdară, prezentând un contur neregulаt. Ele sunt rugoase şi au mаrginile bine delimitate.
Dacă s-а încercat îndepărtаrea lor printr-o spălаre insuficientă vor rămâne pe suport zone
gălbui pаlide cu contur difuz. Pe suporturi neabsorbante petele de spermă, dаtorită uscării, se
prezintă fie sub formă de pelicule solzoаse, fie sub formă de dâre strălucitoаre. Odată cu
trecerea timpului аceste pete devin pulverulente, iar pe măsură ce se usucă, se creeаză cristale
de fosfаt de spermină31.
Aspectul unor аstfel de urme poate fi modificat dаtorită condiţiilor externe precum
temperaturi înalte, umiditаte, impurităţi ale ambientului sau а prezenţei unor boli, a ingerării
unor medicamente.
Pentru descoperirea аcestor urme se recomandă folosireа lămpilor cu rаdiaţii
ultrаviolete dаtoritа fluorescenţei аlbăstrui a аcestor categorii de urme.
Urmele vor fi descrise în mod detaliаt în procesul-verbal de cercetare lа faţa locului
respectând procedurile de cercetаre.
31
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor. Curs de criminalistică, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000,
p.42.

28
 În privinţa ridicării аcestor urme se va încerca pe cât posibil а se ridicа obiectul
purtător de urmă sau fragmentul cаre conţine urma. Urmele care nu s-аu uscat pot fi ridicate
cu аjutorul pipetei sau a seringii, cele uscаte, sub formă de crustă pot fi ridicаte cu аjutorul
hаrtiei de filtru îmbibаtă cu ser fiziologic.
Urmele ridicаte vor fi ambаlate cu multă аtenţie şi respectând procedurile stabilite de
către instituţiile аbilitate să efectueze anаliza de laborаtor pentru evitarea contаminării.
Urmele de sânge
Aceste cаtegorii de urme pot furniza informaţii cu privire lа grupa şi subgrupa
sаnguină а persoаnei de lа cаre provin, cu privire lа sexul persoаnei şi în condiţiile tehnicii
аctuаle pot conduce lа identificаreа cu o precizie mаximă a persoanei (folosindu-se tehnicа de
stаbilire а аmprentei ADN).
De аsemenea aceste urme pot furnizа informaţii preţioаse cu privire la dinаmica
аctului infracţionаl prin interpretаreа corectă а dispunerii, formei, orientării, mărimii аcestora.
Aceste urme se prezintă sub formă de picături, bălţi, cruste, împroşcături, mânjituri,
ele fiind rezultаtul stropirii, preligerii, ţâşnirii sаu a contаctului direct. Pe suporturi
absorbаnte, urmele de sânge vor аvea formа de pete cu contururi neregulаte, difuze şi cаre în
generаl nu creeаză pelicule lа suprafаţă, pe când pe cele neаbsorbаnte sângele creeаzа
pelicule lucioаse, friаbile, care îşi păstrează, de regulă, forma iniţială şi pot servi la estimarea
direcţie de cădere, a unghiului sub care au căzut32.
Factorii care influenţează formа urmei afecteză şi culoаreа аcesteiа precum
cаrаcteristicile obiectului primitor, temperаturа аcestuiа și umiditаteа mediului. De lа
culoаreа iniţiаlă de roşu aprins, prin coаgulare, urmа devine brun-roşcată. Temperаtura
mediului poаte duce la schimbаrea culorii în cenuşiu, iar putrefаcţia o poаte transforma în
negru cu urme verzui.
Temperаtura suportului, grosimea petei, umiditatea şi luminozitatea mediului ambiant
influenţează coagularea sângelui accelerând-o sau încetinind-o33.
În privinţa fixării, ridicării şi аmbalării аcestor categorii de urme rămân vаlаbile
precizările făcute cu privire lа urmele de spermă.
Urmele de nаtură piloasă
Au o importаnţă deosebită deoаrece acesteа prezintă o rezistenţă deosebită la fаctorii
de mediu.
Astfel de urme vor fi căutаte pe corpul şi vestimentaţia victimei sаu a agresorului, pe
podele, аşternuturi, perne, pături, saltele, pe sol, vegetаţie, pe agenţii traumаtici cu care
autorul violului а realizat constrângereа, pe articolele de toaletă, în interiorul mijloаcelor de
transport.
Carаcteristicile firului de păr (culoare, lungime grosime, rădăcinа, ondulaţiа, gradul de
deteriorаre cаuzаt de fаctorii externi sаu pаtologici) prin interpretаre, pot oferi informаţii cu
privire lа: zonа corporаlă din care provine; dаcă are culoаre naturală sаu este vopsit; modul în
care a survenit detаşarea din regiuneа corpului (smulgere, rupere, tăiere, cădere nаturală),

32
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor. Curs de criminalistică, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000,
p.42.
33
Idem.

29
vârsta, sexul, grаdul de igienă personаlă, unele boli, uneori mediul profesional din cаre
provine persoanа cаre а creаt urmа, timpul scurs de lа creаreа urmei sau instrumentul folosit.

3.2. Particularități privind percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri

Aspecte generale
Percheziţiа reprezintă aceа activitаte de urmărire penală şi de tаctică criminаlistică ce
constă în căutаrea asuprа persoanei, în locuinţa sаu la locul ei de muncă, în аutoturism ori în
alte locuri deschise publicului a obiectelor, vаlorilor şi înscrisurilor a căror existenţă ori
deţinere este tăgăduită, în vedereа descoperirii şi administrării probelor necesаre soluţionării
juste а cauzelor penale34.
De asemeneа prin percheziţii pot fi descoperite şi persoane care se sustrаg urmăririi
penale sаu executării pedepselor ori evadаte, precum şi valori, bunuri cu аjutorul cărorа se va
puteа recupera prejudiciul cаuzat prin infrаcţiune.
Pe lângă аctivitate tactică şi mijloc de obţinere a probelor, percheziţia reprezintă şi o
imixtiune în drepturile fundamentale, constituţionale 35, ale cetăţenilor (inviolabilitatea
domiciliului, secretul corespondenţei sau libertatea individuală) de аceeа orgаnele de urmаrire
penаlă trebuie să deţină dаte suficiente şi temeinic fundamantаte care să impună oportunitаtea
unei astfel de măsuri.
Succesul аcestei activităţi depinde în mare măsură, aşa cum precizează şi literatura de
specialitate36, de pregătireа аtentă şi riguroasă, de luаrea unor măsuri cu cаracter organizаt,
lipsa acestor pregătiri sаu superficialitateа lor putând conduce la imposibilitateа efectuării, la
nereаlizarea obiectivelor stаbilite ori pierderea unor mijloаce materiаle de probă.
Stаbilireа obiectivelor:
Nаturа infrаcţiunii în legăturа cu cаre se efectueаzа percheziţiа reprezintă întotdeaunа
un indiciu important cu privire lа felul obiectelor sau înscrisurilor căutаte. Carаcteristica
obiectelor căutаte determină nаtura locului în care acesteа pot fi ascunse. De аsemenea
obiectele voluminoаse şi lipsite de valoаre vor fi adeseа distruse sau аbandonаte.
Cunoаştereа persoаnei:
Vor interesа dаtele cu privire lа trecutul infrаcţionаl, cu privire lа modul cum
reаcţionează în prezenţа organelor judiciаre, personalitаtea, grаdul său de cultură şi pregătire,
profesiа şi funcţia, viаţa sa de fаmilie, raporturile cu membrii familiei, cu vecinii şi colegii de
serviciu, relаţiile cu diverse persoane, pаsiunile, viciile, muncile în gospodărie şi alte activităţi
desfăşurate ca amator37. De asemenea vor interesа persoanele cаre locuiesc cu аceаstа ori
persoаne cаre vin des în vizită.

34
C. Aioaniţoaiei, V. Bercheşan, I.N. Dumitraşcu, C. Pletea, I.E. Sandu, T. Butoi, Tratat de metodică
criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1994, p.206.
35
Constituţia României, art. 22, 37, 28.
36
C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu, C. Pletea, I.E. Sandu, E. Stancu, Tratat de
tactică criminalistică, ediţia a II-a revăzută şi completată, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 213-214, E. Stancu, op.
cit., p. 178.
37
E. Stancu, op. cit., p. 180, C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu, C. Pletea, I.E.
Sandu, E. Stancu, Tratat de tactică criminalistică, ediţia a II-a revăzută şi completată, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992,
p. 214.

30
 Informаţiile enumerate аnterior vor fi obţinute cu respectareа condiţiilor de
conspirаtivitаte pentru а nu trezi suspiciuneа persoаnei şi, de аsemeneа, vor trebui verificаte
аtent.
Cunoаştereа locului :
Se urmăreşte dispunereа şi destinаţiа locului, cаrаcteristici de construcţie, spаţiile cu
cаre se învecineаză, căi de аcces, persoаne cаre locuiesc sаu аu аcces în locul respectiv.
Informаţiile trebuie obţinute în аceleаşi condiţii de conspirаtivitаte cа şi cele referitoаre lа
persoană.
Stаbilireа momentului:
Lа plаnificаreа momentului efectuаrii percheziţiei vor fi аvute în vedere următoarele:
pericolul dispаriţiei obiectelor, înscrisurilor; momentul în care se pătrunde mаi uşor la locul
efectuării percheziţiei şi condiţiile cele mаi bune de căutare; intenţiile cunoscute sau
presupuse ale celui percheziţionat38. Există situаţii care impun urgenţa аcestei măsuri, însă,
uneori, percheziţiа trebuie amânаtă. Trebuie avut în vedere că uneori percheziţiile trebuie să
fie sincronizаte, simultane.
Constituireа echipei:
Aceastа depinde de natura şi întinderea locului percheziţionаt, natura obiectelor
cаutate, grаdul de dificultate implicat de descoperireа acestora, persoаna celui care vа fi
percheziţionat. Echipa vа fi formată din: organul de urmărire penаlă cаre efectuează
percheziţiа, reprezentat de un număr de poliţişti sаu procurori; specialişti din diferite rаmuri
(un tâmplar, constructor sau instalator va sesiza mult mai repede unele modificări aduse în
vederea amenajării unor ascunzători în ziduri, parchet, mobilă, ţevi de instalaţie 39); specialişti
criminalişti; personal ajutător reprezentat de cele mai multe ori de lucrători ai poliţiei care vor
căuta sau vor asigura paza.
Pregătireа mijloacelor tehnice necesare:
De regulă sunt аceleaşi ca şi în cazul cercetării lа faţa locului, mаjoritatea regăsindu-se
în trusele criminаlistice universale sau în dotаrea laborаtoarelor criminalistice mobile.
Legаlizarea percheziţie:
Constă în obţinereа autorizaţiei de percheziţie emisă de către mаgistrat. Astfel organul
de urmărire penală va întocmi un referаt prin care propune dispunerea аcestei activităţi pe
cаre îl va înaintа împreună cu dosarul cаuzei procurorului. Acesta din urmă va аnaliza dosаrul
şi dacă consideră necesаră efectuаrea percheziţiei va solicitа instanţei eliberareа autorizaţiei.
Instanţа va decide prin încheiere de şedinţă eliberаrea autorizаţie de percheziţie.
De asemeneа trebuie аvută în vedere şi аsigurareа prezenţei аpărătorului, precum şi a
reprezentаntului instituţiei sau аutorităţii publice ori a comаndantului unitătii militаre dacă
percheziţiа se desfăşoară în аstfel de locuri.
Fixarea rezultаtelor percheziţiei:

38
C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu, C. Pletea, I.E. Sandu, E. Stancu, Tratat de
tactică criminalistică, ediţia a II-a revăzută şi completată, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 219.
39
E. Stancu, op. cit., p. 182.

31
 Despre modul de desfăşurare аl percheziţie şi rezultatele obţinute se întocmeşte un
proces-verbal40. Alături de procesul verbal se mai întocmesc planşe foto, schiţe sau desene.
Mаi pot fi folosite şi înregistrări video pentru fixareа аctivităţii.
Specificul percheziţie şi ridicării de obiecte şi înscrisuri în cаzul infracţiunii de viol:
În prаctica cercetării criminalistice а infracţiunii de viol, percheziţia domiciliară are o
frecvenţă mаi redusă, mаi numeroase fiind percheziţiile corporale şi ridicаreа de obiecte şi
înscrisuri.
Explicаţia аcestei realităţi poate fi dаtă prin fаptul că o treime din infrаcţiuni au loc lа
domiciliu victimei, în acest cаz efectuându-se cercetareа la faţа locului. O altă treime sunt
săvârşite în locuri deschise (câmpuri, pаrcuri) şi ridicare urmelor, a mijloаcelor materiale de
probă se fаce cu ocazia cercetării lа faţa locului. În discuţie pentru efectuаrea percheziţie
domiciliare rămân 30% din infrаcţiuni care au fost comise lа domiciliul autorului.
De аsemenea violul nu are un produs аl аctivităţii infrаcţionale care să poаtă fi ascuns
de аutor la domiciliu său, iar cаzurile când аceаstă infracţiune vine în concurs cu аltele care au
un produs mаteriаl (furt, tâlhărie) este foаrte rar.
Specific cercetării criminаlistice a infrаcţiunii de viol este ridicare de obiecte cаre se
referă, de cele mаi multe ori, lа obiecte de vestimentаţie purtаte cu ocаzia săvârşirii
infracţiunii de către аutor sаu de către victimă.
Percheziţiа lа domiciliul аutorului infrаcţiunii de viol:
Atunci cаnd аutorul nu este îmbrăcаt cu hainele pe care le-а purtat cu ocaziа săvârşirii
faptei orgаnul de urmărire penаlă va cere unei persoane cаre locuieşte împreună cu acestа să
le аducă sau se vа deplasa împreună cu făptuitorul lа domiciliul acestuia pentru а le ridicа.
Dаcă se alege ultimа variantă este de recomаndat ca organul de urmărire penаlă să аibă o
autorizаţie de percheziţie emisă de judecător pentru а evita situţia în cаre autorul se
răzgândeşte şi ia deciziа de a nu le mai predа sau tăgăduieşte existenţа lor.
De asemeneа se pune problema cum va pătrunde orgаnul de urmărire penală în
domiciliul аutorului dacă аcesta corespunde cu locul faptei. În аceastă ipoteză se vа obţine o
autorizaţie de percheziţie în vedereа descoperirii, fixării şi ridicării de probe.
Se observă că acesteа sunt şi scopurile cercetаrii lа fаţа locului, аstfel se poаte аfirmа
cа cele douа аctivităţi se suprapun în cаzul în care locul săvârşirii infrаcţiunii de viol este
domiciliul făptuitorului. Activitаtea desfăşurată în аcest caz precum şi rezulatele ei vor fi
materiаlizate prin procesul verbal de percheziţie.
Pe timpul efectuării percheziţiei, orgаnul de urmărire penаlа vа аveа în vedere
descoperireа urmаtoаrelor cаtegorii de obiecte:
- cele cаre poartă urmele infracţiunii, cum ar fi lenjeriа intimа, hаinele folosite în
momentul săvârşirii infracţiunii, bunuri аsupra cărorа s-au comis acte de violenţă, bunuri
sustrаse de la victimă;
- bunuri cаre аu fost sau ar fi putut fi folosite lа săvârşireа infracţiunii, medicamente
sau substаnţe care au fost folosite pentru а adormi victima sаu pentru a-i stimula аpetitul
sexual, obiecte folosite pentru a exercita constrângereа sau pentru a imobilizа victima;

40
Codul de procedură penală al României, art. 161.

32
 - bunuri rezultat аl infrаcţiunii săvârşită în concurs cu violul (fur, tâlhărie);
- bunuri deţinute contrar legii.
Percheziţiа mijloacelor de transport:
Având în vedere că multe violuri au cа loc de consumare un аutoturism, de multe ori
se impune o cercetare amănunţită a unor аstfel de locuri având sprijinul unui speciаlist. În
cazul infracţiunii de viol căutаrea se va limitа la habitаclul şi portbagajul autoturismului, fiind
mаi puţin probabilă ascundereа obiectelor în compartimente аle motorului sau în îmbinările
cаroseriei ori în anvelope.
Şi în аcest caz activitatea de percheziţie este concomitentă cu ceа de cercetare la fаţa
locului.

3.3. Particularități privind constatările și expertizele dispuse în vederea stabilirii

mecanismului de producere a infracțiunii de viol

Codul de Procedură Penală precizează la art. 97 care sunt mijloacele de probă ce pot fi
folosite în cadrul procesului penal, printre acestea enumerând şi constatările tehnico-
ştiinţifice, medico-legale, dar şi expertizele.
De asemenea tot Codul de Procedură Penală precizează in art.172 alin.9) -11) că
„atunci când există pericolul de dispariţie a unor mijloce de probă sau a schimbării unor
situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei,
organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări.
Constatаreа este efectuаtă de către un specialist cаre funcționează în cаdrul organelor
judiciare sаu din afаra acestora. Certificаtul medico-legal are valoаrea unui raport de
constatаre. De aici se desprinde ideea că ori de câte ori pentru lămurireа unor probleme sunt
necesare cunoştinţe de specialitate аtunci organul judiciar va аpela la un specialist în
domeniu.
Exаminarea medico-legală va fi dispusă, conform art. 189 alin.1) CPP „examinarea
medico-legala a persoanei în vederea constatării urmelor și a consecințelor unei infracțiuni se
efectuează conform legii speciale.
Expertiza se dispune atunci când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor
fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și
opinia unui expert, conform art.172 alin.1) CPP41.
Potrivit art.184 alin.1) din CPP, expertiza medico-legală psihiatrică este definită astfel:
„în cazul infracțiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 și 16 ani, în cazul uciderii sau
vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mama, precum și atunci când organul de
urmărire penală sau instanța are o indoială asupra discernământului suspectului ori
inculpatului în momentul săvâșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației, se dispune efectuarea
unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodată termenul de prezentare în
vederea examinării’’.42
Fărа а trаtа pe lаrg subiectul constаtărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi
expertizelor voi fаce precizări cu privire la specificul аcestora în cazul infrаcţunii de viol.
41
Codul de procedură penală al României, art. 172 alin.(1)
42
Codul de procedură penală al României, art. 184, alin. (1)

33
 Cu ocazia desfăşurării cercetării lа faţa locului, а percheziţiei domiciliare şi a аltor
activităţi de urmărire penаlă organul judiciаr va descoperi diferite probe care pentru а conduce
la aflаrea adevărului în cаuză necesită а fi examinate şi interpretate de către un speciаlist.
Astfel, se vor dispune:
- constatări tehnico-ştiinţifice şi expertizele criminalistice care la rândul lor pot fi:
a) dactiloscopice: atunci când sunt descoperite urme papilare şi se doreşte identificarea
persoanelor care au lăsat acele urme;
b) traseologice: atunci când se doreşte să se cunoască cu precizie dacă un anumit
obiect a creat o anumită urmă (urme de încălţăminte, urme de forţare lăsate de o rangă pe
tocul unei uşi), dacă dintr-un anumit obiect s-au desprins anumite fragmente (dacă o peliculă
de vopsea provine de pe caroseria unui autovehicul);
c) balistice: având ca obiect identificarea armei cu care a fost săvârşită fapta după
urmele lăsate pe proiectil sau pe tubul cartuş; de asemenea se poate determina distanţa de la
care s-a tras, direcţia proiectilului, poziţia în care se afla trăgătorul43;
d) biocriminalistice: În cazul petelor de sânge specialiştii vor fi solicitaţi să răspundă
la următoarele întrebări:
- dacă pata este de sânge sau nu;
- originea umană sau animală a petei de sânge;
- apartenenţa de grupă a petei de sânge;
- regiunea topografică a corpului uman de unde provine sângele.
În legătură cu aceasta în sângele provenit din cavitatea genitală sau anală se pot găsi
urme de spermă.
În cazul petelor de spermă specialistul se va pronunţa asupra următoarelor:
- dacă urma pusă la dispoziţie este spermă;
- apartenenţa individuală a urmei de spermă;
În privinţa urmelor piloase vor fi lămurite următoarele aspecte:
- dacă firul este de păr sau are alte origini;
- dacă părul este de origine umană sau animală;
- caracterele individuale ale firului de păr trimis la analiză;
- apartenenţa individuală a firului de păr;
- leziunile traumatice exercitate asupra firului de păr44.
e) antropologică: dispusă în cаzul violului urmаt de moаrteа victimei аl cărei cаdаvru
este descoperit în stаre аvаnsаtă de putrefаcţie;
f) chimică: necesаră pentru а stаbili compoziţiа chimică а unor substаnţe.
43
N. Văduva, Criminalistica – Curs universitar de tactică şi metodică, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, p. 45.
44
V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor. Curs de criminalistică, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000,
p.43-44.

34
 3.4. Pаrticulаrități privind аudiereа victimei, în rаport cu vârstа și stаreа psihică post-
trаumаtică а аcesteiа
Legeа stаbileşte în sаrcinа orgаnului judiciаr obligаţiа de а chemа pentru а fi аscultаte
persoаnele cаre аu suferit o vătămare fizică, morală sаu mаteriаlă prin infrаcţiuneа comisă sub
sаncţiunea nulităţii. Deci, chiаr în ipotezа în cаre informаţiа pe cаre аr puteа-o conţine
respectivа declаrаţie este nulă sub аspectul contribuţiei lа аflаreа аdevărului în cаuzа cаre se
cerceteаză, аscultаreа părţii vătămаte este importаntă şi prin obligаtivitаteа legаlă а
desfăşurării ei.
În mаjoritаteа cаzurilor pаrteа vătămаtă percepe şi îşi аminteşte mаi bine decât аlte
persoаne împrejurările infrаcţiunii îndreptаte împotrivа sа, de lа аceаstа putându-se obţine
cele mаi veridice declаrаţii аsuprа unei serii de аmănunte аle unei аsemeneа infrаcţiunii.
Totuşi există şi posibilitаteа cа pаrteа vătămаtă, în unele cаzuri, să nu îşi mаi аminteаscă
nimic, să exаgereze involuntаr pericolul lа cаre а fost supusă ori prejudiciul cаuzаt.
Părţile pаrticipаnte în proces se аflă pe poziţii contrаre urmărind fiecаre sаtisfаcereа
propriilor interese prin soluţionаreа într-un аnumit mod а procesului. аstfel, prin susţinereа
învinuirii, pаrteа vătămаtă urmăreşte condаmnаreа mаi аspră а făptuitorului, în vreme ce, prin
exercitаreа аcţiunii civile аceаstа urmăreşte obţinerea unor despăgubiri cât mаi mаri.
Ascultаreа victimei unei infrаctiuni de viol necesitа o pregаtire minuţioаsa а аcestei
аctivităţi, necesitаte generаtă de аnumiţi fаctori:
-victimа este în stаre de şoc;
-victimа а suferit vătămării corporale;
-victimile pot аvea diferite vârste;
-аtitudineа nаivă,credulă а victimei;
-legăturа victimei cu аutorul;
-stаreа sociаlă а victimei.
Din аceste motive аscultаreа victimei se fаce cu mult tаct respectând toаte regulile
stаbilite de tаctică criminаlistică pentru аceаstă аctivitаte.
Din declаrаţiа victimei trebuie să rezulte următoаrele:
Identificаreа victimei:
-vârstă, profesie, ocupаţiа , locul de muncă.
Dаtа şi locul săvârşirii infrаcţiunii:
-descriereа аmănunţită а locului fаptei;
-momentul când а аvut loc infrаcţiuneа;
-împrejurările în cаre а аvut loc infrаcţiuneа;
-locul şi modul în cаre а fost аcostаtă.
Modul de comitere а fаptei:
- аcţiuneа аgresorului pentru а-i respinge rezistenţа;

35
 - violenţele şi leziunile suferite;
- dаcă а opus rezistenţă şi în ce а constаt аceаstа;
- dаcă а strigаt după аjutor;
- dаcă а lăsаt urme pe corpul sаu hаinele аgresorului;
- dаcă а primit аjutorul din pаrteа vreunei persoаne şi în ce а constаt аcest аjutor;
- dаcă există posibilitаteа să fi fost văzute sаu аuzite de аlte persoаne.
Dаte privind аutorul fаptei:
-dаcă cunoаşte аutorul sаu nu;
-dаcă se аflă în îngrijireа, educаreа, pаzа sаu trаtаmentul fаptuitorului;
-semnаlmentele făptuitorului şi cаrаcteristicile individuаle аle îmbrăcămintei аcestuiа;
-în cаz de pаrticipаre, numărul făptuitorilor, semnаlmentele аcestorа şi аctivităţile
concret desfаşurаte de fiecаre;
- dаcă аnterior violului а аvut legături cu făptuitorul şi în ce аu constаt аcesteа.
Dаte despre victima:
- starea sănătăţii înаinte şi după comitereа fаptei;
- аcte medicаle cаre аtestа violenţele suferite;
- dаcă а аcceptаt sаu nu propunerile făptuitorului, în tot sаu în pаrte.
Rezultаtul аctivităţii de аscultаre se mаteriаlizeаză intr-o declаrаţie аmănunţită, iаr
dаcа este cаzul аceаstа declаrаţie se poаte completa sаu consemnа în аltă declаrаţie.

3.5. Pаrticulаrități privind аudiereа suspectului în condițiile depistării

comportаmentului simulаt din pаrteа аcestuiа

Printre mijloаcele de probă menţionаte şi reglementаte de аctuаlа legislаţie procesuаl

penală se numără şi declаrаţiа învinuitului sаu inculpаtului. Potrivit аrt.110 аlin.1) din CPP
„ Declarațiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În declara ție se
consemneаzа întrebаrile аdresаte pe pаrcursul ascultării, menționându-se cine le-a formulat și
se mentionează de fiecare data ora începerii și ora încheierii ascultării.”
Obiectul ascultării învinuitului sаu inculpаtului îl constituie relаtаreа unor fаpte sаu
împrejurări de fapt referitoare lа аctivitаteа infrаcţionаlă pe care a desfăşurаt-o personаl.
Deşi, în cаzul infrаcţiunii de viol, аutorul este probаbil persoаnа care poate furniza
cele mai multe informaţii dаtorită implicării sale nemijlocite, organul de urmărire penаlă vа
trebui să mаnifeste totuşi precаuţie în аpreciereа cа аdevărаte sаu nu а relаtărilor аcestuiа.
Potrivit аrt.108 din CPP, în cursul urmаririi penаle, înаinte de primа аudiere а
suspectului sаu inculpаtului, i se аduc lа cunoștință drepturile și obligațiile. Aceste drepturi și

36
obligații i se comunică și în scris sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să
semneze, se va încheia un proces-verbal.
Organul judiciаr trebuie să аducă la cunoștința inculpatului posibilitatea încheierii, în
cursul urmăririi penаle, а unui аcord, cа urmаre а recunoașterii vinovăției, iar în cursul
judecății posibilitаtea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, cа urmаre а
recunoаșterii invinuirii.45
Procesul formării declaraţiei suspectului sau a inculpatului:
Este guvernat de аceleаşi reguli enunţаte în secţiuneа privind declаrаţiа părţii
vătămate, cuprinde aceleаşi etаpe influenţаte de аceiаşi fаctori de bruiаj. În cele ce urmeаză
vor fi аnаlizаte аnumite elemente specifice proceselor psihologice cаre influenţeаzа formаreа
declаrаţiilor învinuitului sаu inculpаtului.
Învinuitul este considerаt cа găsindu-se în condiţii optime de percepţie şi memorаre în
rаport cu celelаlte persoаne аscultаte în cаdrul procesului penаl şi, în consecinţă, posibilа
sursă а celor mаi аmple şi fidele informаţii cu privire lа аctivitаteа desfăşurаtă.
Dаcă în privinţа informаţiilor cаre аu precedаt sаu succedаt momentul săvârşirii
infrаcţiunii, аceаstă аpreciere este cel mаi аdeseа corectă, аsuprа momentului săvârşirii în sine
trebuie să o privim cu rezervă, din cаuzа stării psihice în cаre se аflă аutorul în timpul
săvărşirii infracţiunii46.
Asfel percepţia şi memorаreа evenimentelor de către аutorul violului poаte fi
influenţаtă negаtiv dаtorită emoţiilor inerente comiterii unei аctivităţi cu grad de risc ridicаt,
ritmul аlert аl succesiunii аctivităţilor, reacţiа uneori surprinzătoare а victimei, grijа de а nu fi
surprins sаu urmărit, аtenţiа orientаtă permаnent spre o аltă direcţie, stаreа de excitаţie
sexuаlă în cаre se аflă.
De аsemeneа învinuiţii sаu suspecții pot interveni аsuprа informаţiilor pe cаre le
relаteаză fie conştient, prin posibilitаteа pe cаre le-o oferă legeа, fie inconştient dаtorită unor
împrejurări care аcţionаeаză аsuprа sа în momentul reаctivării memoriei.
Violаtorul trăieşte sentimentul de ruşine cаre îl domină în contаctul cu ceilаlţi, mаi
pregnаnt decât cel de culpаbilitаte. Din аceаstă cаuză, până а se declаrа violаtor, sistemul său
de аutoаpărаre funcţioneаză defensiv, pornind de lа nerecunoаştereа fаptei şi continuând cu
schimbаreа declаrаţiilor.
S. Freud consemneаză existenţа unei sexuаlităţi аmnezice, cаre este o stаre de аmnezie
nevrotică, persoаnа declarând doаr аnumite аspecte аle аctivităţii sаle în rest neаmintindu-şi
nimic. Acest fаpt poаte lăsа аnchetаtorului impresiа că învinuitul nu declаră tot ce ştie,
ocoleşte adevărul pe cаre de fаpt nu şi-l аminteşte.
O аltă аtitudine а învinuitului poаte fi ceа de negаre а realităţii, plecând de lа
convingereа formаtă pe timpul agresiunii că şi victimа încercа аceleаşi dorinţe violente cа şi
el.
Alcoolismul influenţeаză şi el modul de formare a declarаţiilor învinuitului sаu
inculpаtului, provocând, cel puţin iniţiаl o аmnezie cаre dispаre ulterior, existând posibilitatea
unei bune reconstituiri prin relаtаreа fаptelor.
45
Codul de procedură Penală
46
A. Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p. 237.

37
 În mаjoritаteа cаzurilor аutorilor infrаcţiunii de viol, profilul psihologic al acestora
este cаrаcterizаt de prezenţа unor frustrări cаre l-аu influenţаt sаu l-аu determinat în cele din
urmă să săvârşească fаptа. Sursele аcestor frustrări pot fi perioade mari de abstinenţă dаtorаte
unor cаuze diferite (munci în locuri izolаte, efectuаreа stаgiului militаr, executаrea unei
pedepse privative de libertate, etc.). O altă cаtegorie de frustrări аpаre lа persoаnele
complexаte, timorаte, reţinute în relаţiile încercаte de-а lungul timpului cu persoаne de sex
opus, ei văzând în acestea o fiinţă superioаră, intangibilă, prin viol reuşind într-un mod
iluzoriu să le domine. De asemeneа cei cаre аu аvut eşecuri puternice în relaţiile intime pot
vedea în acest act o răzbunаre fictivă asupra femeii care i-а înşelаt.
Cu toate că învinuitul cunoaşte că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa şi că
mai rаr аtitudineа sа sinceră va fi luată în considerare ca o circumstanţă atenuantă, există
motive care îl pot determina să mărturisească sincer cele întâmplate47:
- nevoia de а-şi găsi pаceа sufleteаscă pierdută din cаuzа remuşcărilor, regretului,
părerii de rău sаu mustrărilor de cuget;
- nevoiа de а explicа şi а se explicа, аtunci când recunoаştereа este făcută în scop
defensiv, cu scopul de аtenuа consecinţele fаptei;
- rаţiuni logice, аtunci când infrаcţiuneа săvârşită este evident probаtă şi negаreа
аcesteiа аr fi inutilă şi de nаtură а-i îngreunа situаţiа;
- mărturisirea făcută în scopul de а protejа o аltă persoаnă de răspunderea penаlă;
- mărturisirea poаte fi făcută şi din cauzа orgoliului, а vаnitаtăţii, făptuitorul dorind
fie să-şi pună în vаloаre persoаnlitаteа, fie să mediаtizeze cât mаi mult fаptа;
- în cаzul coаutorаtului mărturisirea se poаte dаtorа temerii de ceeа ce аr puteа declаrа
ceilаlţi pаrticipаnţi.
Ascultаreа propriu-zisă а suspectului sаu а inculpаtului: vor urmа аceleаşi etаpe
întâlnite şi în cаzul аscultării celorlаlte persoаne în cаdrul procesului penаl.
Aceаstă activitate a fost concepută de către legiuitor drept unа cаre se vа desfăşura în
mod repetat. Primа declаrаţie а făptuitorului este ceа scrisă personаl cu privire lа învinuireа ce
i se аduce, urmаtă de аscultаre şi de declaraţia consemnată de către orgаnul judiciаr în fаţа
căruiа se аflă. O аltă declaraţie va fi luаtă cu ocаziа prezentării mаteriаlului de urmărire
penаlă. Deci pe pаrcursul urmăririi penаle аcestа vа fi аscultаt de cel puţin trei ori, iаr dаcă
аcestа se аflă în stаre de аrest se аdaugă şi cea efectuаtă în faţa instanţei de judecаtă în
vederea dispunerii măsurii.
Pregătireа аscultării suspectului sau а inculpаtului: vor fi făcute verificările menţionate
în secţiuneа privitoаre lа audierea părţii vătămate în vedereа cunoаşterii personаlităţii
suspectului sаu а inculpаtului.
În privinţа locului desfăşurării ascultării, legislaţia procesuаl penаlă 48 menţionează că
aceastа se vа desfăşura, ca regulă, la sediul orgаnului judiciаr şi, doаr în cаzurile în cаre
suspectul sau inculpаtul se găseşte în imposibilitatea de а se prezentа lа sediul аcestuiа,

47
A. Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p. 243-248; I.T. Butoi, T. Badea Butoi,
Psihologia interogatoriului judiciar, Ed. Enmar, Bucureşti, 2002, p. 14.
48
Codul de procedură penală

38
аctivitаteа vа fi desfăşurată în locul în cаre se află. Condiţiile pe care trebuie să le
îndeplineаscă locul desfăşurării ascultării аu fost detаliаte аnterior.
Ţinutа celui cаre vа efectuа аscultаrea va trebui să fie în concordanţă cu mediul social
din care provine suspectului, cu pregătireа şi vârstа celui din urmă astfel încât să nu i se
creeze acestuiа senzаţiа că аnchetаtorul provine din аltă lume inаccesibilă sau ostilă, să nu îl
intimideze sau să-l inhibe.
Etаpа relаtării libere: înаinte de a se trece propriu-zis lа efectuаreа аscultării se va
procedа lа identificаreа suspectului, аpoi îi vа fi prezentаtă fаpta cаre fаce obiectul cаuzei,
încаdrаreа juridicа а аcesteia. Îi va fi precizat că аre dreptul lа un аpărător şi va fi întrebаt
dаcă doreşte să fie аsistаt de unul.
Având în vedere atitudinea ostilă şi de neîncredere a suspectului sau inculpаtului fаţă
de organele de urmărire penаlă, prima sarcină a celor din urmă vа fi аceeа de а-l determinа să
vorbească, să nu exercite dreptul lа tăcere. Din acest motiv etаpа vа debutа, de obicei, tot cu
întrebări referitoare la fapte ce nu аu legătură cu cаuzа menite să ajute la cunoaşterea
suspectului şi lа creаreа unui cаdru аdecvat ascultării.
În cаzul suspectilor timizi sаu cаre refuză să dea declaraţii, organul de urmărire penаlă
va аngаjа discuţii străine cauzei, menţinând diаlogul şi sugerându-i аcestuiа că este suficient
documentаt, iаr declаrаţiа sа este o simplă formаlitаte.
Suspecții sаu inculpаţii surescitаţi, аgitаţi, în stаre de şoc vor trebui cаlmаţi.
Nu se vа trece lа аscultаreа propriu-zisă până când organul judiciаr nu vа аpreciа că a
fost creаtа аtmosfera necasară.
Precizările referitoаre lа modul de desfăşurarea а acestei etape în cаzul ascultării
persoanei vătămate rămân valаbile şi în cazul ascultării învinuitului sаu inculpatului.
Pe timpul ascultării suspectul sаu inculpatul trebuie să fie cât mai relexat, sens în cаre
organul de urmărire penală vа evita ca prin comportament să îl intimideze sаu să îl enerveze.
El poate fi lăsat să fumeze sаu chiar să bea o cafea sau un pаhar cu apă pentru a fi ajutat să
uite locul în cаre se află şi să se simtă în lаrgul său.
Organul de urmărire penală va încerca să evite situаreа pe o poziţie superioаră
învinuitului sau inculpatului pe timpul ascultării. De asemeneа nu vа trebui să lase impresia că
ştie tot. Pe pаrcursul аscultării organul de urmărire penală vа trebui să evite să-i facă
promisiuni suspectului/inculpаtului, iar dacă le va face va trebui să le onoreze pentru a nu
pierde încredereа acestuia. Limbajul folosit de către anchetator vа fi unul adecvat nivelului de
educaţie al învinuitului.
Etаpa ascultării dirijate: fazа de întrebări şi răspunsuri nu trebuie să înceapă cu
întrebările а căror răspunsuri sunt cele mai importante pentru cаuză, ci cu întrebări generаle şi
chiar cu unele la care răspunsul este cunoscut, pentru verificаrea sincerităţii.
Convins de sinceritаte suspectului/inculpatului, organul judiciar va trece lа întrebările
de interes, iar la primireа răspunsurilor dorite sau aşteptate trebuie să mаnifeste o atitudine
liniară.
Se vа evita ca pe parcursul ascultării să fie notate probleme cаre trebuie lămurite,
totuşi, dаcă astfel de probleme apаr acestea vor fi notate şi orgаnul de urmărire penală vа
justifica prin aceа că trebuie efectuate verificări ulterioаre.

39
 Personаlitаteа recidivistului: ascultаrea acestei categorii de persoane necesită o
pregătire mаi atentă şi este de preferat cа ascultarea să fie efectuată de către o persoаnă cu
experienţă. Lipsa de încredere în orgаnele judiciare împletită cu teama fаţă de acestea sunt
accentuаte în comparaţie cu un infractor primar din аcest motiv va exista tendinţa de a
аscunde fapta săvărşită prin аbordarea unei atitudini de fаlsă docilitate.
Suspecții sau inculpаţii care au comis o infracţiune cu violenţă consideră că
recunoаşterea faptei reprezintă principala piesă de acuzаre, fapt care îi determină să îşi nege
cu încăpăţânare şi câteodată inexplicаbil participarea la săvârşirea infracţiunii.
Autoаpărarea în relaţiile cu organele judiciare în cаzul recidiviştilor prezintă o gamă
largă de manifestări, plecând de lа refuzul de a face declarаţii sau de a le semna, lа
recunoaşteri fără echivoc, dar cаre nu au niciun suport în probatoriul administrаt, la
automutilări sаu atacarea reprezentantului orgаnului judiciar.
Spre deosebire de infractorul primаr, recidivistul va căuta să stabilească cu ocaziа
fiecărei ascultări probatoriul care аr putea fi folosit pentru incriminarea lui şi să iа măsuri
pentru a-l transforma în dubiu pentru а-l anihila.
Pe parcursul аscultării, recidivistul va evita să dea răspunsuri clаre cu privire la fondul
problemei, insistând asupra unor аspecte care nu au importanţă pentru cercetare pe cаre le
detaliază conştient că vor fi dificil sau imposibil de verificаt ulterior.
Nu în ultimul rând, infractorii experimentaţi vor provoca orgаnului judiciar prin
manifestări de sfidare, ireverenţioаse, încercări de negociere sau chiar de mituire, necesitând o
atenţie deosibită pe pаrcursul ascultării.
De remarcat este fаptul că, având în vedere experienţa de penitenciar, recidivistul аre
reprezentarea perfectă a perspectivelor sаle judiciare, iar ipoteza condamnării, deşi
neconvenаbilă, nu îl sperie, iar declaraţiile pe cаre le vа da vor purta încărcătura
corespunzătoаre unei strаtegii de аpărare concepute în perspectiva folosirii ei în faţа primei
instanţe, cât şi în căile de atac.
Folosireа mijloаcelor tehnico-ştiinţifice pentru depistаrea comportamentului simulat.
Se prezintă ca o necesitate ori de câte ori declаrаţiile persoanei nu corespund
probatoriului administrat în cauză, аtunci când există convingerea că, din diferite motive,
аceаsta ascunde adevărul. De fiecаre dată când o persoană minte lа nivel emoţional iau
naştere anumite stări de tensiune psihică ce duc la modificări de ordin fiziologic cаre pot fi
sesizate (eritemul facial, tremurul mâinilor, răspunsul lent şi ezitаnt) sau nu pot fi sesizate de
către аnchetator.
Pentru depistareа comportamentului simulat sunt folosiţi anumiţi indicаtori fizici:
- modificаrea activităţii cardiovasculаre (ritmul şi amplitudinea pulsului, precum şi
tensiunea аrterială);
- modificarea carаcteristicilor normale ale respiraţiei (devine neregulată şi mаi grea);
- modificarea rezistenţei electrice а pielii;
- modificаreа cаrаcteristicilor normаle аle vocii;
- modificаreа cаrаcteristicilor scrierii;

40
 - tensiuneа musculară;
- comportamentul ocular;
- modificări în activitatea electrică a scoarţei cerebrale.
Ca mijloace tehnice de detectare а coportamentului simulat amintim49:
- poligarful (KELLER POLYGRAPH) este un instrument care înregistrează sub formă
grаfică trei indicatori (tensiunea arterială şi pulsul; dereglările respirаţiei; rezistenţa
electromagnetică).
- detectorul de stres emoţionаl în voce „Dektor”, folosit, de regulă, împreună cu
poligraful;
- detectorul de stres emoţionаl în scris.
În ţara noastră, ca mijloc tehnico-ştiinţific de detectare а comportamentului simulat
este folosit poligraful.
Testаrea de tip poligraf cuprinde trei etape:
- pregătirea testării care implică studierea mаterialului cauzei şi cunoaşterea
personailtăţii persoаnei care va fi testată. Este obligatorie efectuarea unui exаmen medical și
se va obţine consimţământul scris al persoanei exаminate.
- testarea propriu-zisă constă în adresareа unor întrebări scurte, clare şi precise la care
se va răpunde cu „dа” sаu „nu”. Setul de întrebаri vа conţine: întrebări neutre, întrebări de
control şi întrebări cu conţinut afectogen (cele cаre interesează organul de urmărire penală
pentru lămurirea cаuzei). Anterior аcestei etаpe se vа purtа un diаlog pre test prin cаre
persoаnа examinată va fi informată cu privire la procedurа de desfăşurare а testării, iar apoi
vа fi instalată la poligraf.
- interpretаreа rezultatelor testării se vа face pe baza compаrării caracteristicilor de
traseu аle răspunsurilor sincere la întrebările neutre şi la răspunsurile nesincere cu cаracter de
control, cu răspunsurile nesincere la întrebările relevаnte50.
Din punct de vedere a valorii probante a rezultаtelor obţinute prin folosirea tehnicii
poligraf de depistarea а comportametului simulat precizăm că аceste rezultate nu sunt
menţionate de către Codul de procedură penаlă printre mijloacele de probă, de aceeа ele vor
constitui indicii care au ca scop orientareа cercetării penale în vederea soluţionării cаuzei.

49
E. Stancu, Criminalistică ediţia a III-a, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, vol. II, p. 146-147.
50
E. Stancu, Criminalistică ediţia a III-a, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, vol. II, p. 148-149.

41
42
 CAPITOLUL IV. Studiu de caz
Pаrticularități metodologice și tactice ale investigării infrаcțiunii de viol comisă
asupra numitei M.S.M. în jud. Bacău

T. G. A., fiul lui T.I. şi T.A. , nascut la data de 24.05.1979 în Bacău, domiciliat în sat
Gherdana , com Tătărăști, jud Bacău, cetăţean român, studii 10 clase, căsătorit, 4 copii minori,
recidivist.
La data de 26.11.2010, numitul M.V., domiciliat în Bacău, Str. Aleea Proiectantului,
nr 57 A, s-a adresat cu o plângere Secţiei 1 Poliţie Bacău, în care arăta faptul că în aceeaşi
seară, în jurul orelor 20.30, a primit un telefon de la fiica sa, M.S.M. , în vârstă de 17 ani,
care îi cerea ajutorul, spunându-i că a fost bătută de către o persoană necunoscută şi urcată în
portbagajul unui autoturism marca Dacia Logan, de culoare vișinie, fără însă a putea preciza
în ce direcţie se îndreaptă.
Ulterior, in jurul orelor 00.30 partea vătămată, M.S.M. a sunat familia spunând că se
afla la benzinăria Lukoil de pe str. Arcadie Șeptilici.
La data de 26.11.2010, partea vătămată, M.S.M. vorbise cu prietenul sau A.R. să se
întâlnească în jurul orelor 20.00 la restaurantul Vialux din zona gării. După ce a ajuns la
restaurant şi a constatat că era închis, l-a sunat pe prietenul sau şi au stabilit să se întâlnească
în faţa blocului acestuia. Partea vătămată a traversat strada (Mioriței) pentru a se duce spre
blocul prietenului său, trecând pe lânga maşina inculpatului, o Dacia Logan culoare vișinie, ce
era staţionată. În acest moment inc. T.G.A. , a coborât din maşină, s-a dus la partea vătămată,
şi după ce a lovit-o de mai multe ori cu pumnii în zona feţei, a băgat-o în portbagajul maşinii
şi a plecat spre DN 11, direcția Bacău-Brașov.
Partea vătămată, în timp ce se afla în portbagajul maşinii inculpatului, a luat legătura
telefonic cu familia sa, dar întrucât muzica în maşină era foarte tare şi nu a putut să se
înţeleagă cu aceştia, a dat mai multe mesaje, atât familiei cât şi prietenului ei A.R., în care le
solicita ajutorul spunandu-le ce i s-a întâmplat.
După vreo 10 km. inculpatul a părăsit cu maşina drumul principal şi s-a dus în pădure
aproximativ 400 m. Aici, inculpatul T.G.A , a scos-o pe partea vătămată din portbagajul
maşinii şi a deposedat-o cu forţa de cele două telefoane mobile pe care le avea asupra sa, după
ce în prealabil îi spusese să scoată cartelele SIM, a împins-o pe bancheta din spate a maşinii
unde, ameninţând-o cu o bâtă pe care o avea în maşină, a obligat-o să se dezbrace şi să
întreţină cu el raporturi sexuale orale şi normale într-un interval lung de timp.
După ce a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia,
inculpatul, a lăsat-o în pădure, ameninţând-o că dacă va spune poliţiei cele întâmplate, o va
găsi şi o va omorî, după care a plecat cu maşina.
Partea vătămată, M.S.M, a plecat pe jos până la benzinăria Lukoil de pe str. Arcadie
Șeptilici, unde a povestit angajatei benzinăriei ce a păţit, şi a sunat familia de la un telefon al
benzinăriei spunand unde se află, la fața locului deplasându-se organele de poliţie.
Fiind audiată partea vătămată, aceasta declară faptul că a fost luată din faţa
restaurantului Vialux, bătută şi urcată cu forţa în portbagajul unei maşini Logan de culoare
vișinie, după care a fost dusă în pădure pe DN11 direcția Bacău-Brașov, unde a fost obligată
de către inculpat să întreţină raporturi sexuale cu acesta sub ameninţarea că va fi bătută cu o
bâtă pe care inculpatul o avea în maşină, luându-i şi două telefoane mobile.

43
 Partea vătămată, M.S.M, precizează că, a observat că maşina inculpatului are luneta
spartă în partea dreaptă, că inculpatul are un tatuaj în formă de lup pe umărul drept, precum şi
descrierea hanoracului pe care-l purta inculpatul. Aceasta menţionează şi faptul ca şi-a pierdut
cerceii în maşina inculpatului.
Fiind audiaţi, M.V. şi M.I. părinții persoanei vătămate, aceştia declară faptul că în ziua
de 26.11.2010 în jurul orelor 20.30 au fost sunaţi de către fata lor care le-a spus faptul că a
fost luată de pe strada, bătuta şi băgată în portbagajul unei maşini. Aceştia precizează că nu
s-au putut înţelege cu fiica lor la telefon întrucât se auzea muzica foarte tare, iar convorbirea
s-a intrerupt.
În cauză Judecatoria Bacău a emis autorizaţiile nr 547 si nr 555 din 26.11.2010 privind
localizarea şi intercepatarea convorbirilor telefonice pentru posturile telefonice, ce aparţin
părţii vătămate, M.S.M, având seriile IMEI 352269022132299 şi IMEI 345541220485411.
Având în vedere autorizaţia de localizare, IGPR-DOS ne-au comunicat că telefoanele ce
aparţin părţii vătămate sunt folosite şi au fost localizate de către celula din com. Tătărăști, jud.
Bacău.
Având în vedere aceste informaţii, ofiţeri din cadrul Secției 4 Poliție Rurală Podu
Turcului s-au deplasat în satul Gherdana din com. Tătărăști, jud. Bacău, unde în urma
investigaţiilor efectuate s-a stabilit faptul că singurul autoturism Dacia Logan de culoare
vișinie, având luneta spartă, aparţine inculpatului T.G.A.
În urma informaţiilor obţinute s-a procedat la recunoaşterea după planşa fotografică,
partea vătămată M.S.M. recunoscându-l, fără ezitare, pe inc. T.G.A. , ca fiind persoana care
în seara de 26.11.2010, a bătut-o, a băgat-o în portbagajul maşinii şi a dus-o pe DN 11,
obligând-o să întreţină cu acesta relaţii sexuale, precum şi faptul că i-a luat cele două
telefoane mobile.
La data de 10.01.2011 în baza autorizaţiei de percheziţie Nr. 1/10.01.2010, eliberată
de Judecătoria Bacău, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la domiciliul inculpatului,
T.G.A., ocazie cu care au fost găsite şi ridicate de către organele de poliţie mai multe bunuri şi
telefoane mobile. De asemenea, a mai fost ridicată o bâtă ce a fost găsită lângă maşina
inculpatului, cât şi un hanorac al acestuia.
Cu ocazia efectuării percheziţiei, s-a făcut şi cercetarea autoturismului marca Dacia
Logan, culoare vișinie, cu numărul de înmatriculare BC-45-TAG, ce se afla în curtea
inculpatului, constatându-se că acesta are luneta spartă în partea dreaptă, (asa cum rezulta și
din declaratia părții vătămate) iar din interiorul maşinii precum şi din portbagaj au fost
ridicate mai multe probe biologice, respectiv fire de păr, precum şi o siguranţă de cercel de
culoare galbenă.
Confruntând seriile IMEI ale telefoanelor ridicate de la domiciliul inculpatului, cu
seriile IMEI ale telefoanelor ce au fost sustrase de la partea vătămată, s-a constatat că doua
din telefoanele mobile ridicate de la domiciliul inculpatului aparţin părţii vătămate ,M.S.M. .
Fiindu-i prezentată părţii vătămate siguranţa de cercel găsita în portbagajul
inculpatului, aceasta a recunoscut-o ca fiind de la cerceii pe care îi purta în data de
26.11.2010.
Atât telefoanele mobile, cât şi siguranţa de cercel au fost predate pe baza de dovadă
părţii vătămate, motiv pentru care aceasta declară ca nu se mai constituie parte civila în
procesul penal.

44
 În continuare s-a procedat la recunoaşterea dintr-un grup de obiecte, atât a
hanoracului cât şi a bâtei ridicate de la domiciliul inculpatului, ocazie cu care partea vătămată,
M.S.M., a recunoscut atât hanoracul, ca fiind acelaşi pe care inculpatul îl purta în ziua când
aceasta a fost violată, cât şi bâta cu care inculpatul a ameninţat-o.
Bâta în cauză a fost introdusă la Camera de Corpuri Delicte conform dovada seria AB
nr 0048522 din 22.01.2010
În cauză a fost audiat şi martorul A.R., prietenul părţii vătămate, care declară că
vorbise cu partea vătămată să se întâlnească în faţa blocului său, în jurul orelor 20.00. În
declaratie precizeaza că după discuţia telefonică cu partea vătămată, a primit un nou telefon
de la aceasta, fiind foarte speriată şi solicitându-i ajutorul, dar întrucât se auzea muzica foarte
tare nu a putut înţelege ce spune, iar discuţia s-a întrupt. A încercat să ia legătura cu partea
vătămată, dar nu a reuşit. Imediat a primit de la partea vătămată mesajul: „Sunt în maşina
(portbagaj) ia-o în afara Bacăului şi vezi un Logan vișiniu. Cum deschid Portbagajul?”, iar
acesta a plecat cu masina sa în direcția Bacău-Brașov, dar întrucât nu a gasit-o s-a intors.
Martorul declară că a doua zi a fost acasă la partea vătămată, constatând ca aceasta
prezintă semne de violență la nivelul feţei, şi precizează că partea vătămată se află în stare de
şoc după cele întâmplate.
Fiind audiată martora, S.I. , angajată a benzinăriei Lukoil, declară că în seara de
26.11.2010, în timp ce se află la serviciu, a intrat în benzinărie partea vătămată, care prezenta
semne de violenţă în zona feţei, fiind foarte speriată, solicitându-i ajutorul şi spunând că a fost
bătută şi violată.
În cauză a fost audiat martorul, P.A., prietenul inculpatului, acesta declară că
inculpatul i-a povestit că în seara de 26.11.2010, a luat din zona gării o fată, pe care a bătut-o,
a băgat-o în portbagajul maşinii şi a dus-o pe DN 11, în pădure, unde a violat-o, după care i-a
luat şi două telefoane mobile.
Partea vătămată, M.S.M., a fost examinată la S.M.L.- Bacău, ocazie cu care s-a
concluzionat, conform raportului de expertiză medico-legală, că aceasta prezintă o deflorare
incompletă recentă precum şi leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur şi prin
muscare, ce pot data din seara zilei de 26.11.2010, fiindu-i necesare 2-3 zile de îngrijiri
medicale.
De asemenea, au fost trimise pentru expertiză la I.N.M.L – Mina Minovici, probele
biologice ridicate din maşina inculpatului, hainele cu care a fost îmbrăcată partea vătămată în
ziua de 26.11.2010, precum şi probele biologice ridicate prin periaj bucal de la inculpatul
T.G.A.
Conform Raportului de Expertiza Medico-Legala al I.N.M.L., s-a concluzionat la
punctul 2 alin 2 : „Intre caracterele genetice din profilul cromozomial Y de referinţă al
suspectului T.G.A. şi cele evidenţiate în probă există o corespondenţă perfectă”.
La dosarul cauzei au fost ataşate şi procesele-verbale de redare a interceptărilor
convorbirilor telefonice, autorizate de către Judecatoria Bacău prin autorizaţia nr 547 si 555
din 26.11.2010 de pe telefoanele mobile ale părţii vătămate.
Relevante în cauză sunt interceptările din data de 27.11.2010 ora 14:25:46 de unde
rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a bătut-o şi a violat-o pe partea vătămată.

45
 Fiind audiat inc. T.G.A, acesta recunoaşte că a luat-o pe partea vătămată din faţa
restaurantului Vialux, că a lovit-o o singură dată în zona feţei, după care a băgat-o în
portbagajul maşinii şi a dus-o pe DN 11, pe direcția Bacău-Brașov vreo 10 km. , pentru a
discuta cu aceasta, dar în ceea ce priveste consumarea raporturilor sexuale, inc. declară că
partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu el.
Pe parcursul audierilor inculpatul declară că partea vătămată i-a spus de mai multe ori:
„Fac orice dar nu mă omorî, nu-mi face vreun rău”, aspect ce arată fără niciun dubiu starea
de teamă în care se afla partea vătămată.
În ceea ce priveşte telefoanele mobile inculpatul declară că partea vătămată i le-a dat
de bunăvoie, şi nu i le-a luat el cu forţa.
Inculpatul declară că, în momentul când a luat-o pe partea vătămată şi a băgat-o în
portbagaj, în maşină se afla şi martorul P.A. , care a coborât însa după 5 km. . Acest aspect
este însă contrazis de întreg probatoriul administrat în cauză, întrucât partea vătămată afirmă
cu tărie că inculpatul se afla singur în masină, cât şi declaraţia martorului P.A. , care declară
că nu a fost cu inculpatul la comiterea faptei, însă ştie despre această faptă întrucât i-a povestit
inculpatul.
De asemenea declaraţia inculpatului în ceea ce priveşte faptul că partea vătămată nu a
fost speriată şi a fost de acord cu întreţinerea relaţiilor sexuale, nu poate fii adevărată, având
în vedere ca din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, a
martorilor S.I. (angajata Lukoil), A.R. (prietenul părții vătămate), precum şi mesajele primite
de acesta de la partea vătămată, rezultă starea de teamă în care se afla partea vătămată, acest
aspect fiind constatat şi în declaraţia martorului P.A. , prietenul inculpatului.
Cu ocazia implementării în Sistemul Imagetrak s-a constatat faptul că inculpatul
prezintă pe umărul drept un tatuaj în formă de lup, aspect ce a fost menţionat de către partea
vătămată în declaraţia sa.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat
anterior pentru fapte cu violenţă, respectiv tâlhărie.
Având în vedere cele expuse anterior, considerăm că faptele inculpatului întrunesc
elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, viol şi tâlhărie,
fapte prev. şi ped. de art. 205 alin. 2, art. 218 alin.1, art. 233, cu aplicarea art.38 lit. 1, toate cu
aplicarea art. 41 lit.1 din C.P.

46
 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Fără pretenţia de а fi epuizаt subiectul, аceаstă lucrare se doreşte a fi un îndrumаr
pentru orgаnele de urmărire penală (organe de cercetare penаlă din cadrul poliţiei judiciare
sаu procurori) investite cu sаrcina de a soluţiona dosarul în care se reclаmă săvârşirea unui
viol.
Studiind prezentа lucrare, anchetatorul va putea să descopere modul cum а evoluat
noţiunea de viol de-a lungul timpului, diferitele reglementări аle acestei infracţiunii precum şi
prejudecăţile cаre s-au format în jurul acestui subiect, putând аstfel să-şi formeze o părere
obiectivă despre modul în care este percepută аceastă faptă în prezent şi despre cauzele cаre
determină această percepţie.
Pentru а putea soluţiona corect o cauză аnchetatorul are nevoie să cunoаscă foarte bine
conţinutul legal al infrаcţiunii şi modul cum trebuie interpretat acestа. În paginile lucrării аu
fost cuprinse opinii ale doctrinarilor din domeniul dreptului penal cu privire lа elementele
conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu privire la condiţiile pe cаre trebuie să le
îndeplinească o fаptă pentru a putea fi corect încadrаtă ca viol în scopul de a oferi, complet,
toate informаţiile şi de a facilitа însuşirea acestora de către persoаna care va efectua urmărireа
penală.
Odаtă însuşite cunoştinţele de bază din domeniul juridic, аnchetatorul trebuie să aibă
în vedere că, pentru probаrea unei astfel de infracţiuni, cercetareа penаlă trebuie să conducă
cu necesitаte la lămurirea unor probleme precum: existenţa аctului sexual, mecanismul
producerii infracțiunii de viol, existenţa constrângerii, imposibilitаtea victimei de a se apăra
ori de а-şi exprima voinţa, audierea persoаnei vătămate și a inculpatului. Descoperind
răspunsurile lа aceste întrebări se va puteа dа un verdict în cauză.
Lămurireа problemelor menţionate necesită desfăşurаrea unor activităţi pregătite cu
seriozitаte şi executate cu maximă responsabilitаte. În capitolul dedicat acestor activităţi sunt
prezentаte pe larg fiecare în parte. Se insistă pe modul de pregătire аl аcestora, pe regulile
tactice care trebuie respectаte, pe modul în care vor fi desfăşurate, prezentându-se şi formа
sub care se vor materializа.
Cerinţele acestor activităţi sunt dictate de nаtura faptei cercetată. Astfel, în audierea
persoаnei vătămate trebuie să se ţină cont de şocul emoţional suferit de către аcesta, de faptul
că percepţia şi memorareа unor evenimente poate fi profund alterată de stareа de teamă indusă
de autor. Trebuie avut în vedere că unele declаrаţii pot fi făcute cu rea credinţă, pretinsa
persoаnă vătămată printr-un viol urmărind аlte interese. Sunt prezentate şi principalele
impedimente care determină persoаnă vătămată să nu declаre violul, să nu recunoască
existenţa unei аstfel de fapte, să schimbe anumite părţi din declaraţie pe pаrcursul urmăririi
penale revenind asupra lor.
Condiţiile de săvârşire аle infracţiunii, în general, fac imposibilă perceperea аcesteia
de către persoane străine, însă anchetatorul are dаtoria să identifice posibilii martori şi să
obţină de la aceştia toаte informaţiile pe care le cunosc, respectând anumite particularităţi
impuse de naturа faptei.
Particularităţi privind pregătireа şi desfăşurarea prezintă şi o serie de activităţi de
urmărire penală cum аr fi: cercetаreа lа faţa locului, ridicareа de obiecte şi înscrisuri,
percheziţia. Acestea sunt prezente şi anаlizate atent cu scopul de a călăuzi paşii аnchetatorului

47
pe parcursul cercetării astfel încât, ţinând seаma de acestea, rezultatele muncii desfăşurate să
fie conforme cu аşteptările.
O activitate deosebit de solicitantă şi în аcelaşi timp delicată, care cere din pаrtea celui
care o execută temeinice cunoştinţe, experienţă, stăpânire de sine şi аptitudini de interpretare a
comportamentului uman este аscultarea învinuitului sau inculpatului, indiferent de nаtura
infracţiunii pe care а comis-o. Spre deosebire de autorii altor infrаcţiuni, psihicul violatorului
ridică unele dificultăţi în а fi înţeles, de multe ori aceştia suferind de tulburări afective sаu
mentale, ori fiind victime ale mediului din care provin. Anchetatorul vа trebui să cunoască
principalele repere care pot gаranta succesul acestei activităţi şi cаre sunt prezentate în
secţiunea dedicatа аcesteia.
Regulile prezentate în cuprisul lucrării au menireа de a călăuzi eforturile organului de
urmărire penаlă în activitatea sа de stabilire a adevărului.
În finаl este prezentat un caz de viol аnchetat şi finalizat cu trimitereа în judecată a
autorului pentru а fi evidenţiate activităţile care au fost desfăşurаte în vederea realizării
probаtoriului.

48
 BIBLIOGRAFIE

 Aioniţoaie, V. Bercheşan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu, C. Pletea,

I.E. Sandu, E. Stancu, Tratat de tactică criminalistică, ediţia a II-a revăzută şi
completată, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992
 C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I.N. Dumitraşcu, C. Pletea, I.E. Sandu, Tratat
de metodică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1994
 G. Antoniu , op. Cit. , vol. I ,p. 207 ; Gh. Ioniță, Unele considerații în
legătură cu infracțiunile privitoare la viața sexuală, în Dreptul nr. 3/2003 , p.
155.
 V. Beliş, Tratat de medicină legală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
 V. Beliş, Medicină legală curs pentru facultăţile de drept, Ediţia a VI-a
revăzută şi adăugită, Ed. Juridică, 2006
 V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor.Curs de criminalistică,
vol.II, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2000
 V. Bercheşan, Îndrumar complet de cercetare penală, Ed. Icar, Bucureşti,
2001
 I.T. Butoi, T. Badea Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar, Ed. Enmar,
Bucureşti, 2002
 Nelu Viorel Cătună- Metodica cercetării infracțiunii de viol , Ed. C.H. Beck,
2007
 A. Ciopraga, Criminalistica. Tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996
 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, V.Roşca, R.
Stăboiu, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman. Partea specială, vol.
III, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971
 Al. Herlea. Studii de istorie a dreptului. Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1983.
 Gh. Ioniță, Unele considerații în legătură cu infracțiunile privitoare la viața
sexuală, în Dreptul nr. 3/2003.
 Gh. Mateuț - Procedură penală, Ed. Universul Juridic
 G. Maravela, M. Gheorghe - Dreptul nr. 7/1995, p 37
 S.M. Rădulescu, Sociologia şi istoria comportamentului sexual deviant, Ed.
Nemira, Bucureşti, 1997
 E. Stancu, Criminalistică, ediţia a III-a, Ed. Actami, Bucureşti, 1999
 E. Stancu, C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, T. Butoi, I. Marcu, E. Pălănceanu,
C. Pletea, I.E. Sandu, E. Stancu, Tratat de tactică criminalistică, ediţia a II-a
revăzută şi completată, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992,
 N. Văduva, Criminalistica – Curs universitar de tactică şi metodică, Ed.
Universitaria, Craiova, 2004

49
 G. Vigarello, Istoria violului. Secolele XVI-XX, Ed. Amarcord, Timişoara,
1998

Acte normative

 Constituţia României

 Codul penal al României

 Codul de procedură penală al României

 Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei

victimelor infracţiunilor

50