Sunteți pe pagina 1din 71

Ina Curic

Lorena Văetişi

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Editarea acestei publicaţii s-a realizat în cadrul unui proiect desfăşurat de:

Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii, PATRIR, Cluj-Napoca în colaborare cu

Societatea pentru Egalitate de Gen, Suceava.

colaborare cu Societatea pentru Egalitate de Gen, Suceava. Finan ţ ator: The Staples Trust, Marea Britanie

Finanţator: The Staples Trust, Marea Britanie

Ideea exerciţiilor de conştientizare însoţită de imagini a fost preluată şi adaptată după Mpundu, Anne-Marie M.,Violence contre la femme, Paulines Publications Africa, Nairobi, 2001.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CURIC, INA Inegalitatea de gen : violenţa invizibilă : ghid de lucru pentru conştientizarea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor / Ina Curic, Lorena Văetişi. - Cluj-Napoca : Eikon, 2005 Bibliogr. ISBN 973-7987-11-X

I. Văetişi, Lorena

316.613.43:3-055.2

© Editura EIKON Cluj-Napoca, 400110, str. Gheorghe Doja, nr. 11, ap. 6 tel.: 0264-593547, 0740-187109; difuzare: 0264-450236, 0743-464177 e-mail: eikon@email.ro, carteeikon@yahoo.com

Ilustraţii copertă de Ada Muntean Concepţie copertă de Adrian Cernea

Ina Curic

Lorena Văetişi

Inegalitatea de gen:

violenţa invizibilă

Ghid de lucru pentru conştientizarea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor

Ilustraţii realizate de:

Ada Muntean Adrian Balcău Anda-Hermina Roman Petra Penciulescu

Consultanţă:

Sabin Mureşan Kai F. Brand-Jacobsen

Balc ă u Anda-Hermina Roman Petra Penciulescu Consultan ţă : Sabin Mure ş an Kai F.

EIKON

EIKON

Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii

Ac ţ iune, Instruire ş i Cercetare în Domeniul P ă cii website: www.patrir.ro/gen email: info@patrir.ro;

website: www.patrir.ro/gen email: info@patrir.ro; telefon:0264-420298

CUPRINS

Notă explicativă

7

I. Cadrul conceptual

11

1. Triunghiul violenţei

15

2. Legăturile dintre cele trei forme de violenţă

18

3. Costurile şi consecinţele violenţei împotriva femeilor 21

II. Violenţa directă

25

1.

Violenţa domestică 28

2.

Violenţa în spaţiul public

32

3.

Exerciţii de conştientizare

41

III.

Violenţa structurală

51

.

1.

Viaţa politică şi participare publică 56

2.

Mas-media 58

3.

Sistemul educativ 60

4.

Economie 62

5.

Exerciţii de conştientizare 67

IV.

Violenţa culturală

75

1.

Cultura populară şi cultura literară 80

2.

Modele culturale de masculinitate şi feminitate 82

3.

Religia 86

4.

Limbajul 88

5.

Exerciţii de conştientizare

93

V.

Strategii de schimbare: Intervenţie şi Prevenţie

101

1.

Posibilitatea schimbării

101

2.

Strategii de acţiune

104

3. Către o viaţă socială fără violenţă

110

4. Exerciţii de conştientizare

113

Anexe 121 Anexa 1. Legislaţie la nivel internaţional 123 Anexa 2. Documente legislative în România 126

Anexa 3. Organizaţii şi instituţii care se ocupă de fenomenul violenţei împotriva femeilor în România

Anexa 4. Dicţionar de termeni 132

129

Bibligrafie selectivă

137

Notă explicativă

Departe de a fi un fenomen marginal, lipsit de importanţă şi banal, violenţa împotriva femeilor este larg răspândită în toată lumea. Aceasta ia atât forme subtile cât şi evidente, fiind adânc înrădăcinată în practicile sociale şi culturale şi astfel în ordinea "naturală" a lucrurilor.

Publicaţia de faţă se doreşte un instrument practic de conştientizare, pro- blematizare şi abordare a fenomenului violenţei împotriva femeilor ca o problemă reală, complexă şi gravă care ţine de responsabilitatea tuturor. Aceasta îşi propune să investigheze violenţa împotriva femeilor în România din perspectiva studiilor pentru pace, analizând aspectele directe, structurale şi culturale ale violenţei şi propunând strategii şi acţiuni con- crete pentru construirea păcii sociale în comunităţile noastre.

Motivele pentru care am optat pentru perspectiva studiilor pentru pace ţin de noutatea acestora pentru teoria şi practica românească şi de aportul important la extinderea contextului de înţelegere a apariţiei, legitimării şi perpetuării violenţei împotriva femeilor.

Departe de a fi o analiză exhaustivă, prezenta publicaţie oferă câteva con- cepte şi instrumente de lucru utile pentru cei interesaţi de problematica abordată sau care lucrează în domeniu. Exerciţiile propuse ca parte prac- tică pot constitui un suport orientativ de activitate pentru creşterea nivelu- lui de conştientizare critică a inegalităţilor de gen. Deoarece violenţa împotriva femeilor -în toate formele sale- este o con- secinţă a raporturilor de putere inegale care există între femei şi bărbaţi în societate, inegalitatea de gen în sens larg poate fi considerată o formă de violenţă invizibilă. Aceasta nu pentru că efectele inegalităţii de gen nu sunt evidente ci pentru că în general nu avem instrumentele conceptuale necesare pentru a le identifica şi analiza critic.

Această publicaţie cuprinde:

Abordarea violenţei din perspectiva studiilor pentru pace care extind definiţia violenţei dincolo de manifestările fizice, directe şi teoretizează violenţa pe trei nivele: direct, structural şi cultural (Cap.I) O serie de informaţii despre modurile concrete de manifestare ale vio- lenţei împotriva femeilor la nivel direct, structural şi cultural în societatea românească, urmate de exerciţii de conştientizare pentru lucru individual şi în grup (Cap. II, III şi IV).

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Strategii de schimbare, pornind de la necesitatea de a lucra integrat pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor la toate cele trei nivele importante abordate: direct, cultural şi structural (Cap. V).

Într-un context social în care această problemă este insuficient luată în serios de autorităţile statului, bagatelizată şi vulgarizată în mas-media, legitimată de textele religioase, nepusă în discuţie în sistemul educativ - sunt extrem de necesare demersuri care să abordeze integrat violenţa împotriva femeilor în toate formele sale şi să combine teoria cu educaţia şi acţiunea. Creşterea vizibilităţii formelor şi consecinţelor violenţei împotriva femeilor poate contribui considerabil la creşterea intoleranţei vizavi de această problemă.

Sperăm ca prin informaţiile, întrebările şi invitaţiile la discuţie prezentate să contribuim la crearea unui spaţiu de dialog în care să lucrăm împreună, inter-instituţional şi inter-organizaţional, pentru a identifica cele mai bune soluţii şi abordări pentru transformarea violenţei împotriva femeilor.

Având în vedere noutatea abordării utilizate şi importanţa dezvoltării de analize adecvate pentru a crea mecanisme de transformare a violenţei la toate nivelele, invităm la completări, idei, sugestii pentru îmbunătăţirea conţinutului acestui material.

Ina Curic

Lorena Văetişi

Manifest

NU Violenţei împotriva femeilor

Violenţa este cea mai evidentă şi umilitoare formă de discriminare împotriva femeilor.

Respingem violenţa deoarece este un abuz împotriva drepturilor femeilor şi încalcă demnitatea umană a acestora.

Acţionăm pentru a pune capăt tăcerii care acoperă violenţa şi pentru a colabora cu cei care promovează egalitatea de gen şi pacea socială.

Respingem toate formele de violenţă vizibile sau mai puţin vizibile.

Nu suntem de acord cu violenţa indiferent de modul în care e clasifi- cată sau de entitatea care o perpetuează.

Respingem orice formă de violenţă indiferent dacă e vreme de război sau de pace.

Respingem orice formă de violenţă indiferent de modul în care e numită sau justificată.

Nu suntem de acord cu nici o formă de violenţă, fie că e împotriva femeilor ca individ sau ca grup, fie că este considerată un act legal sau ilegal.

I. Cadrul conceptual

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

I.I. CCADRULADRUL CONCEPTUALCONCEPTUAL

La nivel global violenţa împotriva femeilor în spaţiul public şi pri- vat se manifestă în moduri care produc suferinţă şi moarte pentru milioane de femei fiind, cu toate acestea, acceptate în continuare ca normale. Aceasta este de cele mai multe ori considerată o problemă invizibilă, insuficient de importantă pentru a declanşa reacţii şi acţiuni afirmative din partea instituţi- ilor sociale competente.

Deşi în ultimele trei decenii s-au făcut eforturi considerabile la nivel internaţional pentru a circumscrie această problemă şi cauzele sale, violenţa împotriva femeilor -în toate formele- rămâne în continuare una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor omului.

Pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor sunt necesare strategii de prevenţie şi intervenţie gândite pe termen lung. Schimbările legislative în ceea ce priveşte combaterea violenţei împotriva femeilor (de exemplu legile împotriva violului şi a violenţei domestice) sunt foarte importante, dar nu suficiente pentru a reduce acest fenomen.

Este nevoie să se lucreze atât la nivel personal cât şi comunitar, pre- cum şi la evidenţierea legăturilor dintre diferitele forme de violenţă care se alimentează şi întăresc reciproc.

Principii care fundamentează acest ghid de lucru:

1) Extinderea definiţiei violenţei pentru a include toate actele care împiedică realizarea potenţialului femeilor; inegalitatea de gen devine astfel sinonimă cu menţinerea unor tipare sociale violente care restricţionează alegerile, oportunităţile, dezvoltarea şi participarea femeilor la viaţa socială.

2) Teoretizarea violenţei pe trei nivele direct, cultural şi structural, nivele care se influenţează şi perpetuează reciproc creând un cerc vicios al violenţei.

3) Considerarea violenţei împotriva femeilor -în toate formele sale- o con- secinţă a raporturilor de putere inegale care există între femei şi bărbaţi (ca grupuri sociale) în societate.

4) Accentul pe descoperirea fundamentelor violenţei împotriva femeilor şi pe investigarea şi propunerea de strategii pentru schimbare.

Cadrul conceptual

Date statistice din lume şi România

În lume, femeile sunt bătute, oprimate, abuzate şi torturate în fiecare zi. La nivel mondial, cel puţin una din trei femei a fost violată, forţată să întreţină relaţii sexuale sau supusă unor alte abuzuri - cel mai adesea din partea unui cunoscut sau a unui alt membru al familiei; una din patru femei din lume a fost abuzată în timpul perioadei de graviditate.

2 milioane de fete cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani sunt introduse în fiecare an în circuitul comercial al traficului de carne vie;

În actele de violenţă împotriva femeilor peste 90% dintre agresori sunt bărbaţi, 82% dintre aceştia fiind cunoscuţi ai victimei.

70% dintre femei au fost hărţuite sexual într-un anumit moment al vieţii lor; spre exemplu, în S.U.A., la fiecare 6 minute o femeie este agresată sexual, iar în Canada la fiecare 4 minute.

9 din 10 violuri din toată lumea nu sunt raportate. Multe violuri rămân nedenunţate din cauza stigmatizării, a traumei asociate acestora şi a lipsei abordării acestui subiect într-un mod adecvat de către sistemele juridice.

Între 10.000 şi 60.000 de femei din grupuri de etnie dife- rită au fost violate în războaiele din fosta Iugoslavie, violul fiind folosit ca tactică sistematică de război peste tot în lume.

20% din totalul bolilor de care suferă femeile şi fetele cu vârste cuprinse între 15 si 44 de ani din multe ţări ale lumii se datorează violenţei domestice.

domestice între celelalte

forme de infracţiuni ale căror victime sunt femeile este de 14% în Moldova şi de 58% în Turcia.

În România, procentul femeilor care sunt supuse actelor de violenţă este în continuă creştere, spre exemplu, din 1996 până în 1998 a crescut de 5 ori;

Peste 30% dintre femeile românce sunt victime ale violenţei în familie. Numai în anul 2003 peste un milion de femei au fost victime ale violenţei fizice.

În 2003 69% dintre femeile din Bucureşti au fost mar- tore la atacuri verbale împotriva altor femei, iar 44% din- tre femei sunt hărţuite la locul de muncă .

În Europa, prevalenţa violenţei

În contextul inega- lităţii sociale abuzul femeilor constituie o exten- sie a comporta- mentului „nor- mal” şi acceptat şi nu un comporta- ment deviant. Virtual toţi băr- baţii pot folosi violenţa pentru a supune şi subor- dona femeile dacă aleg să facă acest lucru. M. Davies, 1994

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Definiţia violenţei din perspectiva studiilor pentru pace

Violenţa în sens larg include nu doar actele violente la nivel fizic ci orice situaţie în care fiinţele umane sunt influenţate în asemenea manieră încât realizările lor efective, somatice şi mentale se află la un nivel mai scăzut decât realizărilor lor potenţiale.*

Violenţa este dată de diferenţa dintre potenţial şi realitate.

Nivelul potenţial de realizare este cel care e posibil cu un anumit nivel de resurse şi oportunităţi. Dacă acestea sunt monopolizate de un grup - în cazul nostru de bărbaţi ca grup social- nivelul actual de realizare pentru femei scade sub nivelul potenţial şi prin urmare se poate spune că violenţa este prezentă în sistem.

În majoritatea societăţilor -cea românească nefăcând excepţie- care sunt caracterizate de distribuţia inegală a puterii, statutului social şi resurselor între bărbaţi si femei violenţa este prezentă în sensul în care femeile nu îşi pot valorifica pe deplin potenţialul de care dispun.

Actele de violenţă asupra femeilor nu se referă doar la abuzul direct care este cel mai vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedică să îşi pună potenţialul în valoare, fapt care este atât în detrimentul lor ca indivizi cât şi în detrimentul societăţii.

Inegalitatea de gen, dintre bărbaţi şi femei, în manifestările sale concrete devine astfel sinonimă cu menţinerea unor tipare sociale violente care restricţionează alegerile, oportunităţile, dezvoltarea şi participarea femeilor la viaţa socială şi profesională.

Dincolo de variaţiile şi inegalităţile care există între societăţi în ceea ce priveşte extensia inegalităţilor de gen, toate necesită un anumit grad de vio- lenţă reală sau implicită pentru a menţine sistemul diferenţei şi dominării.

* J. Galtung, 1996

Cadrul conceptual

1. Triunghiul violenţei

Originile violenţei împotriva femeilor trebuie căutate nu numai la nivelul agresorului ci şi în structura socială şi în ansamblul valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi credinţelor legate de inegalitatea dintre femei şi bărbaţi.

Pentru a înţelege incidenţa violenţei directe, observabile, cu toate tipurile şi manifestările sale, trebuie să o raportăm con- stant la structurile sociale şi la cultura care o încurajează, per- petuează şi legitimează.

Violenţa în general şi cea împotriva femeilor în particular este prezentată în acest ghid sub trei mari categorii: directă, struc- turală şi culturală care se află în strânsă legătură şi inter- dependenţă, alimentându-se şi perpetuându-se reciproc.

violenţa directă

violenţa structurală
violenţa
structurală

violenţa

culturală

Violenţa directă, precum violul, intimidează şi reprimă; vio- lenţa structurală instituţionalizează; iar violenţa culturală interiorizează această relaţie, mai ales în ceea ce priveşte vic- timele, femeile, ceea ce face structura durabilă şi dificil de schimbat.

Societăţile de origine patriarhală sunt formaţiuni sociale esenţial violente la adresa femeilor care combină într-un cerc vicios cele trei forme de violenţă.

Violenţa

este răspândită pe scară largă în majoritatea

societăţilor şi este

o cauză frecventă

a sinuciderilor în

rândul femeilor.

Violenţa împotriva femeilor este o consecinţă a rapor- turilor de putere inegale dintre femei şi bărbaţi.

Recurgerea la violenţă este un mod prin care femeile sunt controlate şi supuse.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Violenţa directă (fizică, sexuală, socială, economică şi psihologică) este forma cea mai uşor observabilă a violenţei pentru că implică în general manifestări fizice şi, în genere, măsurabile, cuantificabile.

Violenţa structurală -mai dificil de recunoscut şi înţeles- este violenţa încastrată în sistemele sociale, politice şi economice ale societăţii. Este vorba de alocarea diferită a bunurilor, resurselor şi oportunităţilor între diferite grupuri sociale (din perspectivă de gen între bărbaţi şi femei ca grupuri sociale) din cauza structurii care le reglementează relaţia.

Structurile sociale, departe de a fi inocente în chestiunea inegalităţii dintre femei şi bărbaţi, reprezintă instanţe care confirmă, întăresc şi reproduc această inegalitate. Numeroasele inegalităţi care persistă în viaţa socială a unei societăţi reîntăresc în fapt ideea normalităţii dominaţiei şi superiorităţii bărbaţilor asupra femeilor. Dependenţa socială, politică şi economică a femeilor de bărbaţi creează structuri în care violenţele bărbaţilor asupra femeilor sunt transpuse în rea- litate.

Violenţa culturală reprezintă acele aspecte ale culturii care fac ca violenţa să pară "normală", o modalitate acceptabilă de a răspunde la diferite pro- bleme şi conflicte, legitimând violenţa directă şi structurală.

Relaţiile dintre aceste trei forme de violenţă pot fi reprezentate cu succes de metafora icebergului în care vârful vizibil al acestuia, 1/10 din întreaga sa suprafaţă, reprezintă violenţa directă, cele 9/10 aflate sub apă violenţa struc- turală, în timp ce oceanul în care icebergul pluteşte semnifică violenţa cul- turală.

plute ş te semnific ă violen ţ a cul- tural ă . Cadrul conceptual Accentul pus

Cadrul conceptual

Accentul pus pe violenţa culturală, simbolică şi pe vio- lenţa perpetuată de structuri sociale nu înseamnă a mini- maliza efectele şi gravitatea violenţei directe ci a ne raporta la violenţa împotriva femeilor în toate formele sale şi nu doar la violenţa directă, în general cea mai vizi- bilă.

Reprezentarea în triunghi serveşte diferenţierii analitice între elemente care sunt deseori amestecate şi suprapuse. În realitate însă cele trei forme ale violenţei se manifestă rareori în mod singular.

În fapt acestea interacţionează pentru a perpetua, alimenta şi menţine anumite fenomene complexe precum violenţa domestică, prostituţia, traficul de fiinţe şi altele.

Problema nu trebuie pusă în termeni care se exclud. Se impune mai curând a investiga şi a face vizibile mo- durile în care cele trei forme se întăresc, legitimează şi perpetuează reciproc creând un adevărat cerc vicios al violenţei împotriva femeilor.

Toate cele trei forme ale violenţei, directă, structurală şi culturală, servesc menţinerii unor relaţii de putere inegale.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

2. Legăturile dintre cele trei forme de violenţă

Cele trei forme de violenţă sunt interdependente, alimentându-se şi justi- ficându-se reciproc. Interacţiunea dintre ele creează şi menţine fenomene complexe precum cele ilustrate în continuare. Distincţiile efectuate între aceste forme facilitează înţelegerea modului în care violenţa apare, este explicată şi se perpetuează la nivel social.

Această abordare a violenţei facilitează conştientizarea şi efectuarea legătu- tilor dintre violenţa prezentă la nivel micro (familie, relaţii interpersonale) şi violenţa la nivel macro (comunitate, societate).

De cele mai multe ori în manifestările violente sunt prezente explicit sau implicit toate cele trei forme de violenţă: directă, structurală şi culturală care se susţin reciproc.

Pentru exemplificare:

Violenţa directă: bătăi, injurii verbale, şantaj emoţional, abuz economic prin lipsirea de mijloace de subzistenţă (medicamente şi hrană), refuzul de a contribui la susţinerea materială a familiei sau luarea banilor câştigaţi de către soţie.

sau luarea banilor câ ş tiga ţ i de c ă tre so ţ ie. Violen
sau luarea banilor câ ş tiga ţ i de c ă tre so ţ ie. Violen

Violenţa

domestică

ş tiga ţ i de c ă tre so ţ ie. Violen ţ a domestic ă

structurală: familia este o insti- tuţie-socială puternic valorizată ca celulă de bază a societăţii care reglementează diferit şi inegal rolurile femeii şi bărbatului şi po- ziţia bărbatului în calitate de „cap de familie“.

culturală: manifestată prin credinţe de tipul: "femeia este proprietatea bărba- tului", „capul familiei este bărbatul“, „el trebuie să controleze femeia“; „femeia trebuie să fie supusă“; „un bărbat care nu-şi bate nevasta nu o iubeşte“; „amestecul în treburile unei familii este neavenit“.

Cadrul conceptual

Violenţa directă: din partea proxeneţilor şi a clienţilor care abuzează femeile prostituate şi le obligă
Violenţa directă: din partea proxeneţilor şi a
clienţilor care abuzează femeile prostituate şi
le obligă să se angajeze în diferite acte sexu-
ale împotriva voinţei lor.
Prostituţie

structurală: prostituţia este o activitate organizată, structurată, în legătură cu autorităţile statului, legalizată sau nelegalizată în funcţie de ţară; este in relaţie cu pornografia, exploatarea sexuală şi industria mai largă a sexului.

culturală: concepţia că toate astea sunt nor- male, că „prostituţia e cea mai veche meserie din lume“, că „orice femeie este o potenţială târfă“.

Violenţa directă: elevi agresaţi de către profesori (în cazul băieţilor se foloseşte mai uşor violenţa fizică, iar în cazul fetelor violenţa verbală şi psiho- logică); profesori ameninţaţi şi intimidaţi de elevi.

Violenţa în sistemul educativ
Violenţa în
sistemul educativ

structurală: segregrarea realizată între elevi şi eleve; orientarea sistematică a fetelor către meserii curate şi uşoare care să le permită să se ocupe şi de casă şi a băieţilor către profe- sii bine plătite şi cu putere de decizie care le permită să întreţină familia; relaţia de putere profesor-elev.

culturală: manifestată prin prejudecăţi de tipul: geniul aparţine bărbaţilor; oricât de inteligente, menirea principală a femeilor este de a se îngriji de soţ şi copii; profesiile din dome- niul real nu se potrivesc structurii „fragile“ a femeilor, etc.

A aştepta violenţa

directă înainte de

a schimba stilul

social (=structu- ral +cultural) este sinonim cu aşteptarea primu- lui atac de inimă înainte de a schimba stilul de viaţă. Johan Galtung

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Violenţa directă: abuz sexual, bătăi, mutilări, violuri, injurii, dispreţ faţă de femeile traficate din partea
Violenţa directă: abuz sexual, bătăi,
mutilări, violuri, injurii, dispreţ faţă de
femeile traficate din partea traficanţilor
şi a clienţilor.
Trafic de
femei

Structurală: Traficul este o activi- tate instituţionalizată; există reţele criminale bine organizate în care sunt implicate şi autorităţi ale statu- lui (poliţişti, judecători, etc.); Prostituatele din ţările care au lega- lizat această activitate sunt deseori femei traficate din alte ţări.

Culturală: credinţele că femeile sunt fiinţe inferioare, obiecte ce pot fi vândute şi cumpărate; că menirea femeilor este de a oferi plăceri şi a se supune băr- baţilor.

O strategie de lucru eficientă poate urmări creşterea vizibilităţii şi efectelor violenţei promovând "toleranţă zero" faţă de violenţă la toate nivelele şi în toate formele sale.

Evidenţierea legăturilor dintre diversele forme ale violenţei, accentuând pe cele mai puţin vizibile -violenţa culturală şi structurală- dar care alimentează formele evidente, poate contribui la creşterea nivelului de conştientizare vizavi de gravitatea acestei probleme.

Efortul de a creşte vizibilitatea violenţei împotriva femeilor trebuie să fie unul colectiv care implică atât femei şi bărbaţi la nivel individual cât şi toate sectoarele societăţii care contribuie la perpetuarea acestei probleme - sis- temul juridic, mas-media, politica, educaţia, agenţii guvernamentale, biseri- ca.

Cadrul conceptual

3. Consecinţele şi costurile violenţei împotriva femeilor

Orice încercare de conştientizare şi prevenţie a violenţei împotriva femeilor trebuie să cuprindă consecinţele aces- teia asupra generaţiilor prezente şi viitoare. Statisticile indică o realitate crudă în ceea ce priveşte aceste conse- cinţe pe plan social.

Ţările în care s-au efectuat studii privind costurile aces- tui fenomen prezintă rezultate alarmante:

În Canada costul anual generat de violenţa domestică se ridică până la cel puţin 1,6 miliarde de dolari, incluzând scăderi ale productivităţii datorate absenţei de la locul de muncă şi îngrijirile medicale acordate vic- timelor.

În Statele Unite pierderile economice cauzate de vio- lenţa împotriva femeilor variază între 10 şi 67 de miliarde de dolari.

Un studiu efectuat în Nicaragua pe aceeaşi problema- tică arată că şi copiii mamelor abuzate necesită de trei ori mai multe îngrijiri medicale şi sunt internaţi în spitale mult mai frecvent decât alţi copii; de asemenea, mai mult de 60% dintre aceşti copii trebuie să repete anii la şcoală, media celor care renunţă la învăţământ fiind de 9 ani comparativ cu 12 ani ca medie pentru copii altor mame.

Pentru ţările europene cifrele sunt la fel de îngrijoră- toare: estimările făcute pe baza unor studii recente arată că 20 din cele 230 de milioane de femei din Uniunea Europeană sunt supuse violenţei.

Violenţa împotriva femeilor este o urgenţă pentru sănătatea publică şi reprezintă o cauză majoră a deceselor şi defi- cienţelor provo- cate femeilor cu vârste cuprinse între 16 si 44 de ani.

Prezentarea notei de plată şi a consecinţelor violenţei împotriva femeilor pe termen lung ar putea avea un efect de şoc asupra membrilor societăţii, această prezentare putând fi completată cu sugestii de domenii în care banii respectivi precum şi potenţialul nevalorificat al femeilor ar putea fi investiţi în sens pozitiv.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Implicaţiile violenţei împotriva femeilor pot fi rezumate pe patru direcţii principale*:

1. Violenţa domestică afectează dramatic generaţiile viitoare. Copii sunt deseori abuzaţi alături de mamele lor, ceea ce îi predispune la a repeta acest tipar nu doar în propriile familii ci şi în societate în ansamblu, creând un cerc vicios.

2. Existenţa unui paralelism clar între violenţa din interiorul şi cea din exte- riorul familiei. Tolerarea în grad înalt a violenţei împotriva femeilor şi fetelor la nivelul familiei influenţează societatea în general, existând studii care identifică violenţa domestică ca o componentă cheie a multor probleme sociale (ex. copii străzii, exploatarea copiilor, prostituţie, trafic).

3. Violenţa este o problemă de sănătate publică, având consecinţe fizice, psihologice şi sociale asupra femeilor şi fetelor uneori pe durata întregii vieţi.

4. Violenţa în familie afectează dezvoltarea şi productivitatea tuturor societăţilor, femeile fiind considerate esenţiale pentru dezvoltarea durabilă. Inhibate de violenţă sau ameninţate cu violenţa, femeile nu pot contribui la viaţa socială şi politică a unei societăţi pe măsura potenţialului de care dis- pun.

Cu toate că datele disponibile circumscriu o realitate socială gravă, un loc comun pentru numeroase studii în domeniu sugerează faptul că diversele forme de violenţă împotriva femeilor fac parte din categoria celor mai slab raportate infracţiuni din cauza:

- traumelor sociale asociate,

- dificultăţii de a obţine câştig în instanţa de judecată împotriva agresorului, - acceptării sociale a violenţei, care este atât de răspândită în practicile colective ale multor societăţi.

În ceea ce priveşte violenţa structurală şi culturală, aceste forme de violen- ţă funcţionează ca avertismente pentru violenţa directă, reciproca fiind va- labilă: şi violenţa directă serveşte ca avertisment (prea târziu) pentru vio- lenţa structurală şi culturală.

* C. Bunch,1997

Cadrul conceptual

Violenţa structurală şi culturală nu sunt însă doar avertis- mente şi spaţii de dezvoltare pentru violenţa directă ci sunt negative prin ele însele.

Deşi în procent relativ mic, este posibil ca o femeie să nu experimenteze violenţa directă pe parcursul vieţii sale şi totuşi să fie constant agresată la nivelul violenţei culturale şi structurale într-o anumită societate, neputându-şi va- lorifica potenţialul de care dispune.

Violenţa structurală poate scădea calitatea vieţii la fel sau chiar mai mult decât violenţa directă.

Problema nu trebuie pusă în termeni care se exclud. Se impune mai curând a investiga şi a face vizibile modurile în care cele trei forme ale violenţei se întăresc, legi- timează şi perpetuează reciproc creând fenomene com- plexe şi adevărate cercuri vicioase ale violenţei împotriva femeilor.

Creşterea vizibilităţii şi a implicaţiilor acestui fenomen ar putea pune în discuţie valori şi norme fundamentale pen- tru multe societăţi, ducând la scăderea gradului de acceptare a violenţei în toate formele sale.

Între 10 şi 69% dintre femei (în funcţie de ţară) sunt supuse violenţei din partea soţilor sau partenerilor pe durata vieţii.

Organizaţia

Mondială a

Sănătăţii, 2002

La nivel mondial doar 5% din atacurile violente împotriva femeilor sunt raportate la poliţie şi mai puţin de 1% sunt pedepsite.

II. Violenţa directă

IIII VVIOLENIOLENŢŢAA DIRECTDIRECTĂĂ

Definiţie

Violenţa directă este forma cea mai uşor observabilă a violenţei pentru că implică în general manifestări fizice, vizibile şi măsurabile.

Dincolo de efectele vizibile şi imediate acest tip de vio- lenţă are şi consecinţe negative pe termen lung pentru femeile afectate:

scăderea capacităţii de muncă, lipsă de încredere în forţele proprii, scăderea bunăstării fizice şi mentale, deteriorarea relaţiilor sociale şi cu copiii, comportament sexual cu risc ridicat, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, abuz de droguri şi alcool.

Violenţa directă este prezentă atât în spaţiul privat, cât şi în spaţiul public.

În spaţiul privat violenţa directă se manifestă ca violenţă în familie -domestică- (luând mai multe forme), iar în spaţiul public există violenţa stradală, la locul de muncă, trafic de femei, viol, prostituţie.

De cele mai multe ori tipurile de abuzuri care apar în vio- lenţa domestică apar şi în spaţiul public.

Violenţa împotriva femeilor prezintă un risc înalt pentru sănătatea acestora, fapt recunoscut de organismele Naţiunilor Unite care au atras în mod constant atenţia asupra acesteia începând din anii 1970, transformând-o într-o prioritate pentru sănătate şi drepturile omului în anii 1990.

Traficul cu femei, prostituţia, violenţa domestică şi hărţuirea sexuală sunt privite de cele mai multe ori ca defecte ale femeii, care nu este capabilă să pună capăt acestor situaţii, şi nu ca probleme sociale la care trebuie să lucreze şi instituţii ale statului.

ÎntrebÎntrebăăriri pentrupentru

reflecreflecţţie:ie:

CumCum sese explicexplicăă faptulfaptul ccăă victimevictime-- lele violenviolenţţeiei înîn familiefamilie suntsunt înîn prproporoporţţieie dede 90%90% femeile,femeile, iariar agragree-- soriisorii suntsunt înîn majoritateamajoritatea cazurilorcazurilor bbăărbarbaţţi?i?

CarCaree suntsunt leglegăă-- turileturile întrîntree concon-- cepcepţţiileiile priviprivi-- toartoaree lala locullocul femeiifemeii şşii alal bbăărr-- batuluibatului (în(în famifami-- lielie şşii înîn comunicomuni-- tate)tate) şşii acteleactele dede violenviolenţăţă??

CarCaree suntsunt ccăăileile dede sensibilizarsensibilizaree aa oameniloroamenilor penpen-- trtruu aa rreduceeduce viovio-- lenlenţţaa împotrivaîmpotriva femeilor?femeilor?

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Exemple de violenţă directă

1. Violenţa domestică

Violenţa asupra femeilor nu reprezintă un fenomen teoretic; în România, ea este recunoscută ca fiind o problemă de către toate organizaţiile care lucrează în domeniul prevenţiei şi intervenţiei, precum şi de oficiali guver- namentali şi diferite platforme politice.

Cu toate acestea, distanţa dintre discurs şi practică este prezentă şi în acest domeniu. Provocări importante sunt: implementarea legilor şi regula- mentelor cu caracter pozitiv; punerea în practică a planurilor de acţiune care au ca scop atingerea egalităţii de gen şi -nu în ultimul rând- crearea meca- nismelor necesare pentru asigurarea transpunerii teoriei în practică.

Violenţa directă împotriva femeilor este asociată în România în principal cu violenţa domestică sau „violenţa în familie” şi e redusă de cele mai multe ori la vătămare fizică. Coordonatele sale sunt însă mult mai complexe.

Violenţa în familie se manifestă sub mai multe forme care se suprapun:

uşor observabile

· abuzul fizic (bătaie, mutilare, omucidere);

· abuz sexual (viol marital, obligarea partenerei să se prostitueze în numele iubirii sau la acte sexuale cu care ea nu este de acord);

· privare de libertate (izolare de prieteni, sechestrare).

mai puţin evidente

· violenţa psihologică, emoţională (intimidare, ameninţare, constrângere);

· violenţa verbală (umilire constantă, folosirea poreclelor, invectivelor).

Dacă urmele violenţei fizice pot dispărea cu timpul, consecinţele violenţei verbale şi psihologice sunt interiorizate şi determină pentru victimele-femei stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în forţele proprii, traume emoţionale, scăderea capacităţii de relaţionare cu ceilalţi, izolare socială.

Relaţiile de putere inegale dintre bărbaţi şi femei din societate sunt repro- duse şi la nivelul familiei, fapt demonstrat de numărul mare de soţi-agresori faţă de cel al soţiilor agresoare. În România în 1998 doar 8% dintre agresori în cadrul familiei au fost femei, în timp ce 92% au fost bărbaţi.

Bărbatul în calitate de cap al familiei se foloseşte de multe ori de forţă pen- tru a demonstra şi consolida acest statut asupra soţiei şi copiilor. Tiparul băr batului care-şi dovedeşte masculinitatea prin acte violente asupra celor din mediul lui apropiat este prezent în mare măsură în societatea românească.

Violenţa directă

Fenomenul violenţei în familie este alimentat constant de miturile superiorităţii masculine şi legitimat astfel din punct de vedere cultural.

Violenţa reprezintă un obstacol major în promovarea relaţiilor parteneriale între femei şi bărbaţi în viaţa pri- vată, iar acest fapt afectează şi participarea acestora la viaţa publică.

Familia este considerată unitatea ideală şi de bază a societăţii care cultivă valori pre- cum iubire, încredere, respect şi comuni- care. Totuşi, cercetările arată că familia este cea mai opresivă instituţie, în cadrul căreia au loc multiple conflicte şi abuzuri grave.

Peste 90% de cazurile de violenţă asupra femeilor şi fetelor au loc în familie şi repro- duc tiparele violente din societate.

familie ş i repro- duc tiparele violente din societate. În timp ce pentru b ă rba

În timp ce pentru bărbaţi căminul este unul dintre cele mai sigure locuri, pentru femei nici un loc nu este mai puţin sigur decât propria lor casă. B. Roberts , l983

Violenţa în familie nu este doar o problemă domes- tică faţă de care femeile trebuie să îşi asume respon- sabilitatea. Aceasta este o realitate care se extinde dincolo de familie, fiind conţinută de toate valorile şi instituţi- ile societăţii.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

Realitatea violenţei directe în România

Actele de violenţă asupra femeilor fac parte dintre infracţiunile cele mai slab raportate din cauza acceptării sociale a violenţei şi a lipsei sprijinului din partea comunităţii şi instituţiilor competente. Cu toate că există puţine cercetări în acest domeniu, amploarea fenomenului nefiind cu adevărat cunoscută, există suficiente date care oferă motive de îngrijorare.

În România rata actelor de violenţă asupra femeilor în familie este de 29% comparativ cu 5% în Georgia, 14% în Republica Moldova, 21% în Ucraina, 22% în Rusia. (1999);

12,8 % din populaţia adultă a ţării raportează violenţă psihologică în fa- milie (limbaj agresiv, intimidare, umilire, ameninţare).(2003);

7,1 % raportează violenţă socială (control, izolare de familie şi prieteni, monitorizare activităţi), de două ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi, 9,3 % faţă de 4,6 %. (2003);

4,2 % raportează abuz financiar (oprirea accesului la bani sau la alte mijloace economice), fiind mai frecvent la femei decât la bărbaţi (5,7 % faţă de 2,5 %). (2003);

1,4 % raportează abuz sexual (forţarea la activităţi sexuale nedorite), fiind vorba doar despre femei. (2003);

29 % dintre femeile care au primit asistenţă medicală între martie 1993 şi martie 1994 fuseseră abuzate de parteneri intimi. Cazurile raportate de violenţă domestică au crescut de cinci ori între 1996 şi 1998. (Date furnizate de Institutul de Medicină Legală Bucureşti).

Se estimează că în 1997 60 % din cazurile de divorţ înregistrate în Bucureşti menţionau ca motiv şi violenţa fizică în timp ce 23% dintre cazuri au fost înain- tate pe motiv expres de violenţă.

Două treimi din victimele violenţei în familie sunt femei.

În jur de 800.000 de femei au raportat că au suportat în mod frecvent vio- lenţa în familie sub diferite forme.(2003);

78% din populaţia cu drept de vot crede în clişee referitoare la violenţa în fa- milie: „bătaia e ruptă din rai”, „femeia este proprietatea bărbatului”, „femeia tre- buie bătută din când în când, că dacă nu ştii tu, ştie ea de ce”, „femeia este pro

Violenţa directă

prietatea bărbatului”, „violenţa domestică este întâlnită doar în familiile sărace”, „o femei bătută poate în orice moment să se despartă de agresor“.

Astfel, violenţa asupra femeilor este o problemă reală susţi- nută de un sistem valoric şi atitudinal care consideră violenţa un comportament „normal”.

care consider ă violen ţ a un comportament „normal”. „So ţ ul meu vine acas ă

„Soţul meu vine acasă beat aproape în fiecare seară şi găseşte de fiecare dată motiv să mă critice sau să se plângă. Uneori nu e mulţumit de mân- carea pe care i-am gătit-o, alteori îl supără zgomotul pe care-l fac copii, alteori lipsa bani- lor. Şi atunci începe să mă ia la bătaie. Nu ştiu cât o să mai suport tratamentul ăsta!“

„Soţul meu, face la fel: bătaie, bătaie, bătaie! Iar când strig şi mă plâng, el doar râde şi spune că prin bătaie îmi arată de fapt cât mă iubeşte şi are grijă de mine. El spune că bătaia e un semn al iubirii. Sincer, prefer mai puţină iubire şi mai multă pace!“

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

2. Violenţa în spaţiul public este o formă a violenţei directe care are manifestări specifice precum:

· hărţuirea sexuală

· violul

· traficul de femei

· prostituţia

a) Hărţuirea sexuală constă în exercitarea unor presiuni de natură sexuală manifestată prin cererea de favoruri sexuale, prin observaţii indecente, sau prin gesturi şi acţiuni supărătoare care persecută o anumită persoană, de cele mai multe ori fiind vorba despre femei.

Presiunile au loc în contexte sociale în care există inegalitate de putere. Hărţuirea sexuală e un comportament prezent cel mai frecvent la locul de muncă, între şefi şi subalterne, şi la şcoală, între profesori şi studente/eleve.

Criteriile care ne ajută să identificăm hărţuirea sexuală sunt :

- absenţa consimţământului;

- inoportunitatea;

- caracterul ofensator, insistent;

- lipsa de respect faţă de persoană;

Câteva date statistice (Gallup, Bucureşti, 2003):

Femeile din Bucureşti percep hărţuirea sexuală în termeni de „putere” definind-o ca forţarea unei persoane pentru a avea relaţii sexuale (17%) sau forţarea unei persoane pentru a face ceva împotriva voinţei ei (9%).

Două respondente din zece afirmă că ştiu o altă femeie care a fost hărţuită sexual la locul unde lucrează sau studiază.

Jumătate din cele care au fost martore la acte de hărţuire sexuală au reacţionat exprimându-şi în mod verbal furia.

Aproape jumătate (44%) din cele care au fost hărţuite sexual la locul de muncă sau la şcoală nu au făcut nimic în legătură cu acest lucru. Doar o vic- timă din zece a făcut plângere. De asemenea 12% au afirmat că au demi- sionat pentru a scăpa de problemă.

Femeile tinere, cu studii superioare, care lucrează de mai puţin de doi ani într-un loc de muncă prezintă o probabilitate mai mare de a fi hărţuite.

Violenţa directă

mai mare de a fi h ă r ţ uite. Violen ţ a direct ă 70%

70% dintre femeile din toată lumea sunt hărţuite sexual de-a lungul vieţii.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

VIOLUL are legătură cu puterea şi mai puţin cu sexualitatea

Act sexual al unui bărbat cu o femeie, fără consimţământul acesteia.

Raport de putere prin care se impune dreptul bărbatului asupra corpului femeii.

Mecanism cultural prin intermediul căruia societatea patriarhală menţine inferiorizarea şi dominarea femeii.

ă men ţ ine inferiorizarea ş i dominarea femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă
ă men ţ ine inferiorizarea ş i dominarea femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă
ă men ţ ine inferiorizarea ş i dominarea femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă
ă men ţ ine inferiorizarea ş i dominarea femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă

Experienţă culturală predominant feminină.

femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă . Subiect activ - b ă rbatul Obiect
femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă . Subiect activ - b ă rbatul Obiect
femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă . Subiect activ - b ă rbatul Obiect
femeii. Experien ţă cultural ă predominant feminin ă . Subiect activ - b ă rbatul Obiect

Subiect activ - bărbatul Obiect pasiv - femeia

ă . Subiect activ - b ă rbatul Obiect pasiv - femeia Practic ă social ă

Practică socială care reflectă relaţiile de putere structurate în funcţie de gen.

Limitare a libertăţii de acţiune şi de decizie a femeii.

a libert ăţ ii de ac ţ iune ş i de decizie a femeii. Negarea dreptului
a libert ăţ ii de ac ţ iune ş i de decizie a femeii. Negarea dreptului

Negarea dreptului femeii asupra propriului corp.

Statut existenţial superior atribuit bărbatului.

Umilire şi degradare morală a femeii.

Violenţa directă

b) Violul este una dintre formele de violenţă sexuală cele mai răspândite din lume.

Acesta se referă la actul sexual impus unei persoane şi realizat prin violenţă, ameninţare sau intimidare. Victimele violului sunt în marea majoritate femeile şi copiii. Legislaţia violului nu funcţionează în sensul pro- tejării integrităţii fizice a femeii.

Violul are loc atât în spaţiul public, când agresorul poate

fi necunoscut, dar şi în spaţiul privat când agresorul poate

fi partenerul sau soţul. Violul marital este mai dificil de identificat şi legiferat din cauza concepţiilor legate de căsătorie conform cărora este de „datoria“ femeii să întreţină relaţii sexuale cu soţul ei ori de câte ori acesta doreşte, dorinţa ei fiind minimalizată.

Câteva date statistice:

· 85% dintre violatori sunt bărbaţi, cunoscuţi ai vic- timelor.

· 61% dintre violuri sunt comise în casa cuiva, de regulă

a victimei.

· 1 din 7 femei este violată de către soţul său.

· 1 din 11 femei din lume au fost violate, iar 1/3 dintre ele la prima lor întâlnire.

· Numai un viol din 10 este în general raportat.

Violul este o formă de control social, un act de supunere a femeilor.

Violul reduce femeile la tăcere.

Violul şi

prostituţia sunt

experienţe

frecvente pentru

numeroase femei.

· Violul este folosit în toată lumea ca tactică sistematică de război:

- Între 110.000-900.000 de femei germane au fost vio- late de soldaţii ruşi la sfârşitul celui de al II-lea război mondial. - Între 10.000- 60.000 de femei din grupuri de etnie diferită au fost violate în timpul războaielor din fosta Iugoslavie.

Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă

c) Prostituţia este definită ca un schimb de servicii sexuale pentru bani. În funcţie de angajamentul consimţit sau forţat prostituţia se împarte în liberă şi forţată.

Prostituţia forţată implică persoane care sunt sechestrate şi obligate prin acte de violenţă să întreţină raporturi sexuale. Este dificil de stabilit diferenţa dintre cele două forme având în vedere că şi în cazul prostituţiei consimţite femeile aleg aceasta pentru că sunt în general constrânse la nivel economic, social sau cultural.

Violenţa directă este prezentă în prostituţie din partea proxeneţilor şi a clienţilor care abuzează femeile prostituate şi le obligă să se angajeze în

diferite acte sexuale împotriva voinţei lor.

· În prostituţie incidenţa violenţei fizice şi psihologice este foarte mare,

peste 80% dintre prostituate sunt agresate fizic fie de proxeneţi fie de clienţi.

· Cel puţin 4 din 5 prostituate ajung să practice prostituţia în urma unei experienţe traumatizante de viol.

Raportarea violenţei de către femeile prostituate este mai redusă faţă de celelate femei deoarece prostituatele, în afara faptului că sunt sancţionate social şi moral, sunt sancţionate şi din punct de vedere penal.

În acest fenomen sunt prezente însă şi violenţa structurală: prostituţia este o activitate organizată, structurată, în legătură cu autorităţile statului, lega- lizată sau nelegalizată în funcţie de ţară şi cea culturală: concepţia că actul sexual poate fi comercializat, că „prostituţia e cea mai veche meserie din lume“, că „orice femeie este o potenţială târfă“.

Industria sexului fundamentează şi legitimează prostituţia ca instituţie patriarhală care afectează toate femeile şi relaţiile de gen.

În Germania anului 2005 legea le împinge practic pe femei in industria pornografică: orice femeie sub 55 de ani din Germania care rămâne mai mult de un an fără un loc de muncă riscă să piardă ajutorul de şomaj dacă refuză vreo ofertă de muncă din partea unei firme, chiar dacă aceasta vine din industria sexului, prostituţia fiind legaliza-

tă in urmă cu trei ani. (Evenimentul Zilei, 02 feb 2005)

Violenţa directă

Prostituţia este un simptom al unei probleme sociale legate de echilibru şi sănătatea relaţionării între femei şi bărbaţi.

Statisticile arată că prostituţia este practicată în proporţie de 95% de femei, ceea ce demonstrează că există o reproducere a inegalităţilor sociale dintre bărbaţi şi femei. Femeile îşi vând corpurile pentru că de cele mai multe ori le percep ca unică sursă de venit pentru supravieţuirea lor