Calendar de studiu Biblic pe 2023

Evanghelia după Matei,

Deuteronom

1
 Alege viața, câtă vreme Dumnezeu ți-o
oferă prin legământul Său!

De-a lungul anului 2022 prin studierea cărților

Geneza și Apocalipsa am urmărit Istoria facerii
unui Nume. În anul de studiu 2023, parcurgând
Evanghelia după Matei, ne vom opri înaintea
Aceluia care S-a întrupat ca noi, Mireasa Lui, să-I
purtăm numele care să ne facă împreună
moștenitori cu El. Dar pentru aceasta, parcurgând
cartea Deuteronom, vom fi confruntați cu
condițiile cerute de Dumnezeu pentru ca noi să
fim Mireasa Fiului Său și împreună moștenitori
cu El.

1. Evanghelia după Matei

Bazat pe profețiile Vechiului Testament, Matei își
începe evanghelia astfel: „Cartea neamului lui
2
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (1:1,
s.n.), așezându-L pe Domnul Isus pe linia
promisiunii lui Dumnezeu: pe linia Legământului
davidic și a Legământului avraamic. Ca Fiu al lui
David, Domnul Isus Hristos devine beneficiarul
promisiunilor Legământului davidic, toate
promisiunile lui Dumnezeu devenind «Da! și
Amin!» în El. Ca Fiu al lui Avraam, Isus Hristos
este Acela care mediază ajungerea acestei
binecuvântări la toate familiile pământului (vezi
Gen. 12:3 și 22:18).

Având în vedere felul în care Matei își începe

evanghelia, aproape că putem anticipa atât
desfășurarea ei, cât și sfârșitul ei. Ca să se
împlinească prezicerea din primul verset, de-a
lungul Evangheliei trebuie să asistăm la
demonstrarea a două mari adevăruri. Pe de o
parte, trebuie să vedem modul în care se
dovedește faptul că Isus este Fiul lui David,
moștenitorul binecuvântărilor lui Dumnezeu, iar
pe de altă parte, trebuie să vedem modul în care

3
binecuvântarea dobândită de El urmează să fie
dusă tuturor familiilor pământului.
Binecuvântarea promisă Fiului lui David este un
scaun de domnie veșnic în Împărăția și în Casa lui
Dumnezeu. Or, în Apocalipsa 3:21, El a promis
Bisericii Lui că acela care va birui va ședea cu El
pe scaunul Lui de domnie după cum și El a biruit
și a șezut pe scaunul de domnie al Tatălui Său.
Sfârșitul Evangheliei după Matei confirmă cele
spuse mai sus. Ultimele cuvinte ale
evanghelistului conțin Marea Trimitere, prin care
promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui
Avraam și, prin Sămânța lui, tuturor familiilor
pământului, pornește spre împlinirea ei:

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a

18

zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe

pământ. 19Duceți-vă și faceți ucenici din toate
neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și
al Fiului și al Sfântului Duh. 20Și învățați-i să
păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu
sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul
veacului”. Amin (Mat. 28:18-20).
4
Acest moment dramatic, în urma căruia
binecuvântarea câștigată de Fiul lui David, Fiul
lui Avraam, pornește înspre marginile
pământului, se coace de-a lungul evangheliei.

Ca să poți crede în Isus Hristos, trebuie să ajungi

să-L cunoști pe El. Iar pentru a-L cunoaște pe El,
trebuie să pornești pe urmele Lui, acceptând
chemarea Lui (4:19), asistând la lucrarea Lui
(4:23; 9:35) – pentru a-L auzi predicând și
învățând pe oameni Evanghelia Împărăției (5:1-
7:29) și pentru a-L vedea vindecând orice fel de
boală și orice fel de neputință (8:1-9:34) – și
participând la lucrarea Lui (9:35-10:39). În
mijlocul acestei frământări se va defini în tine
mărturisirea fără de care nimeni nu poate intra în
Împărăția Cerurilor și fără de care Împărăția
Cerurilor nu poate fi mijlocită nimănui: „Tu ești
Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (16:16).
Iar sub cruce și în fața mormântului gol (vezi
Matei 26-28), această primă mărturisire timidă
făcută în Cezarea lui Filip trebuie întărită și
transformată într-o convingere mai puternică
5
decât moartea. Odată așezată această convingere
în sufletul tău, nu vei putea ține doar pentru tine
binecuvântarea cufundării în realitatea Trinității,
ci o vei împărți cu alții, botezându-i în Numele
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și
învățându-i să păzească tot ce ți-a poruncit
Domnul Isus.

Evanghelia după Matei, cu care vom începe anul

acesta de studiu, ne va aduce în fața Împăratului,
a vieții și lucrării Sale. Prin lucrarea Sa
desăvârșită, Domnul Isus a deschis porțile
Împărăției lui Dumnezeu și ne cheamă la o trăire
care să dea semnificație plenară existenței noastre
terestre și ne pregătește astfel pentru a stăpâni
împreună cu El lumea viitoare în care S-a întors
după învierea din morți. Iată temele pe care le
vom parcurge de-a lungul Evangheliei după
Matei:

 Împăratul și strategia Împărăției

(Matei 1:1-4:25);
 Evanghelia și etica Împărăției
6
 (Matei 5:1-7:29);
 Puterea Împărăției (Matei 8:1-9:34);
 Misiunea Împărăției
(Matei 9:35-10:42);
 Accesul în Împărăție
(Matei 11:1-12:50);
 Pildele și tainele Împărăției
(Matei 13:1-5);
 Pericole în calea Împărăției
(Matei 14:1-16:12);
 Viața în Împărăție (Matei 16:13-20:34);
 Respingerea Împăratului de către Israel
(Matei 21:1-25:46);
 Așezarea temeliei Împărăției
(Matei 26:1-28:15);
 Mandatul Împărăției (Matei 28:16-20).

7
 2. Deuteronom
După ce, în Evanghelia după Matei, ne-am oprit
înaintea Împăratului, Sigurul care ne poate oferi
numele care să ne garanteze intrarea pe porți în
cetatea lui Dumnezeu, în Deuteronom avem
etalate condițiile prin care lucrul acesta să poată
deveni o realitate.

Ținând cont de faptul că Pentateuhul a fost păstrat

în Scriptură în cinci volume distincte, pe care ne-
am obișnuit să le numim cărți – Geneza, Exod,
Levitic, Numeri și Deuteronom – am studiat
scrierile lui Moise carte cu carte. Aceasta ne-a
permis să încercăm să înțelegem teologia fiecărui
volum în parte sau cel puțin adevărurile mari care
se degajă din întregul fiecărei cărți. Însă pentru a
înțelege teologia Pentateuhului, va trebui să
descoperim relația dintre volumele ei. Ca un prim
pas, să încercăm să legăm cartea Deuteronom de
cea precedentă, de Numeri.

Imediat după tragedia de la Cades-Barnea

(Numeri 14), Domnul S-a adresat copiilor celor
8
vinovați, vorbindu-le despre jertfe (Numeri 15),
despre singura modalitate prin care se putea
repara relația cu Dumnezeu ruptă de păcat.
Generația aceea se afla acum în Câmpia
Moabului, gata să intre în Țara Promisă. Cartea
Deuteronom, ultimul volum din Pentateuh, oferă
soluția prin care se poate evita repetarea tragediei
din Numeri, și prin care se poate păstra relația cu
Dumnezeu: iubirea de Dumnezeu și de semeni.

Acestea sunt ingredientele majore ale cărții. Ele

sunt flancate de o introducere și de o încheiere.
9
Introducerea cărții (cap. 1-5) conține, pe de o
parte, o recapitulare a istoriei precedente, iar pe
de altă parte, o „reîntoarcere” la Sinai pentru a
„primi din nou” Legea.

Reamintirea Legii – de unde vine și numele cărții:

deutero nomos (a doua Lege) – dovedește că
regulile „jocului” nu s-au schimbat. Mântuirea
este prin har, în baza sângelui mielului pascal, dar
relația cu Dumnezeu se reglementează în spațiul
Legii, în spațiul iubirii de Dumnezeu (cap. 6-18),
iubire dovedită prin păzirea poruncilor Lui, și a
iubirii de semeni (cap. 19-25). Cartea se încheie
cu implicațiile Legământului (cap. 26-30) și cu
predarea ștafetei de la Moise la Iosua (cap. 31-
34).

10
11
 3. Pregătirea pentru înnoirea
Legământului
Legământul dintre Dumnezeu și Israel se
întemeiază pe istoria faptelor mântuitoare ale lui
Dumnezeu, la care ei și părinții lor au fost părtași.
În lumina acestei istorii, ei trebuiau să înțeleagă
că ascultarea de Dumnezeu este o dovadă de
înțelepciune și o sursă de binecuvântare. Astfel,
după ce își localizează discursul în timp și spațiu,
Moise selectează din istoria celor 40 de ani câteva
evenimente prin care dorește să pregătească inima
poporului pentru înnoirea Legământului cu
Dumnezeu și pentru cucerirea țării în fața căreia
se aflau. Moise vorbește despre momentul în care
a pus judecători peste popor, despre istoria celor
douăsprezece iscoade și despre implicațiile
răzvrătirii poporului, despre cucerirea țării lui
Sihon și a țării lui Og și despre împărțirea acestui
teritoriu de dincolo de Iordan între cele două
seminții și jumătate, încheind cu hotărârea lui
Dumnezeu de a nu-l lăsa pe el să intre în țară.
Darea Legii se sfârșește cu oftatul lui Dumnezeu,

12
în care se amestecă nădejdea cu tristețea: „O! de
ar rămânea ei cu aceeași inimă ca să se teamă de
Mine și să păzească toate poruncile Mele, ca să
fie fericiți pe vecie, ei și copiii lor!” (Deut. 5:29,
s.n.).

Legea este o expresie a caracterului Celui care a

dat-o, deci o expresie a harului, și nu a capriciilor
lui Dumnezeu. Împlinirea ei făcea posibilă, pe de
o parte, viața, iar pe de altă parte, învederarea
nevăzutului Dumnezeu în mijlocul popoarelor din
jur:
5
Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a
poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le
împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire.
6
Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va
fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea
popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate
aceste legi și vor zice: „Acest neam mare este
un popor cu totul înțelept și priceput!” 7Care
este, în adevăr, neamul acela așa de mare
încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de

13
 aproape cum avem noi pe Domnul,
Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
(Deut. 4:5-7).

După cum pe israeliți istoria răscumpărătoare a

lui Dumnezeu trebuia să-i motiveze la ascultare
de poruncile și de legile Lui, tot așa ea trebuie să
ne motiveze și pe noi la ascultare. Și noi,
întocmai ca ei, avem stâlpii noștri de aducere
aminte. Poporul Israel a fost izbăvit din Egipt ca
să devină un popor pus deoparte pentru Domnul,
un popor care să trăiască în ascultare de poruncile
Lui. Tot așa și noi am fost izbăviți din robia
despărțirii de Dumnezeu, prin Isus Hristos, care
„S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne
răscumpere din orice fărădelege, și să-Și
curăţească un norod care să fie al Lui, plin de
râvnă pentru fapte bune” (Tit 2:14).

14
 4. Iubirea de Dumnezeu
Versetele cheie ale cărții Deuteronom le găsim la
începutul secțiunii care dezvoltă porunca iubirii
de Dumnezeu (cap. 6-18):
4
Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru,
este singurul Domn. 5Să iubești pe Domnul,
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău și cu toată puterea ta (Deut. 6:4-
5).

Aceste versete Îl ridică pe Yahweh deasupra

tuturor zeilor Egiptului și ai Canaanului,
pretinzând din partea lui Israel o ascultare totală
și necondiționată. Moise expune trei pericole care
ar putea submina credincioșia lor față de Domnul:
(1) ideea că Domnul lucrează din pricina
meritelor lor, (2) închinarea la idoli sau înlocuirea
Domnului cu alți dumnezei și (3) neținerea
sărbătorilor din pricina îndoielii că Domnul le
poate purta de grijă.

15
Pentru a se putea bucura de binecuvântarea
prezenței lui Dumnezeu, Israel trebuia, în primul
rând, să nu uite că nu prin mărimea lui, nu prin
puterea lui și nu prin bunătatea lui și-a câștigat
binecuvântările de care se bucură, ci Domnul,
Dumnezeul lor, le dă țara cu binecuvântările ei
(vezi cap. 6-11).

În al doilea rând, Israel trebuia să prevină ispita

idolatriei, evitând orice practici idolatre (cap. 12-
14). Iar în al treilea rând, prin modul în care se va
raporta la bunurile sale, la timpul său, la prezentul
16
și viitorul său (cap. 15-18), Israel trebuia să-și
dovedească încrederea în Domnul, în Singurul lor
Dumnezeu. Esența idolatriei constă în
condiționarea relației cu Dumnezeu de
binecuvântările primite de la El. Profetul Isaia
întreabă: „Cine este acela care să fi făcut un
dumnezeu, sau să fi turnat un idol, și să nu fi tras
nici un folos din el?” (Isaia 44:10). Idolatria
începe de la ideea că Dumnezeu este la dispoziția
noastră ca să ne împlinească dorințele. Însă cel
care a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe
Dumnezeu a învățat să-L slăvească pe El cu tot
ceea ce este și cu tot ceea ce are: cu bunurile lui,
cu timpul lui, cinstindu-L pe El cu prezentul și
încrezându-se în El pentru viitorul lui.

5. Iubirea de semeni
Iubirea de semeni trebuie definită pe trei
coordonate: respectarea vieții, a demnității și a
bunurilor semenilor (cap. 19-25).

17
Iubirea de Dumnezeu ne dă puterea iubirii de
semeni și creează cadrul în care iubirea
aproapelui – pe care Pavel o echivalează cu
esența Legii1 – este posibilă și rămâne curată și
nealterată.

Dumnezeu avea să-l învețe pe Israel să respecte

viața, protejând și curățind țara de vinovăția
vărsărilor de sânge; prejudiciile aduse de
mărturiile mincinoase și de abuzurile manifestate
1
Galateni 5:14
18
în timp de război. Țara trebuia curățită de orice
vinovăție. Păcatele trebuiau rezolvate înaintea
Domnului, pentru că sfințenia și dreptatea Sa Îl
obligau să-Și reverse mânia, din pricina
necinstirii de Dumnezeu adunată în paharul
nelegiuirilor lui Israel.

Demnitatea semenilor este respectată atunci când

țara este curățită de vinovăția abuzurilor sexuale.
Toate darurile lui Dumnezeu sunt bune, dar
numai dacă sunt folosite în cadrul hotărât de El.
Sexualitatea ține de însuși chipul lui Dumnezeu în
noi: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-
a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte
bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Gen.
1:27). Nu este la întâmplare deci faptul că
Dumnezeu a ales limbajul căsătoriei ca să descrie
relația dintre El și poporul Său. Relația sexuală
trebuie înțeleasă în acest context și abia atunci
când ea va fi spre slava lui Dumnezeu, va fi și
spre bucuria, nu spre nenorocirea noastră.

19
Iubirea aproapelui trebuia dovedită și prin
respectarea bunurilor acestuia. Atunci când
poporul a primit moștenirea făgăduită, el a trebuit
să țină minte că țara este a Domnului și, prin
urmare, israelitul este total dependent de El. Deci,
aspectul economic al vieții trebuia subordonat
relației cu Dumnezeu. El era proprietarul
pământului și autoritatea morală ultimă, de aceea
El i-a stabilit poporului responsabilități clare față
de Sine (să aducă zeciuielile și cele dintâi roade și
să respecte poruncile care vizau Anul Sabatic și
Jubileul); față de familie (era interzisă
înstrăinarea pământului; erau stabilite dreptul și
procedeele de răscumpărare și legile de acordare
a zestrei și împărțirii moștenirii) și față de semeni
(porunci care vizau grija față de străini, văduve și
orfani și respectul față de bunurile semenului).

Așadar, nu doar ei, ci și noi, în relațiile noastre de

fiecare zi, suntem chemați să manifestăm chipul
lui Dumnezeu, respectând viața, demnitatea și
bunurile semenilor. Nu trebuie să uităm că noi am
fost chemați să căutăm mai întâi Împărăția lui
20
Dumnezeu și neprihănirea Lui prin tot ce facem.2
Așadar, fie că mâncăm, fie că bem, fie că facem
orice altceva, trebuie să facem totul spre slava
Lui.3

6. Implicațiile Legământului și predarea

ștafetei
Când faptele credincioșiei lui Dumnezeu sunt
puse față în față cu faptele răzvrătirii noastre,
atunci înțelegem că mânia și pedeapsa lui
Dumnezeu sunt pe deplin justificate. Dreptatea
Lui nu poate lăsa nepedepsită răzvrătirea
deliberată a celor care, ca Israel, s-au îngrășat și
au azvârlit din picior, L-au părăsit pe Dumnezeu,
Ziditorul lor, au nesocotit Stânca Mântuirii lor
(vezi Deut. 32:15). Dar faptul că, odinioară,
mânia lui Dumnezeu s-a oprit brusc înaintea
momentului final al pedepsei dovedește că
dragostea Lui este într-o permanentă luptă cu
dreptatea Lui. Cântarea din Deuteronom 32 se
2
Matei 6:33
3
1 Corinteni 10:33
21
încheie cu triumful iubirii în fața dreptății, fără
însă ca dreptatea lui Dumnezeu să fie nesocotită,
pentru că iubirea Lui față de noi s-a născut pe
altarul jertfirii de Sine: prin rănile Lui suntem
tămăduiți. Acest mesaj aducător de nădejde al
cărții Deuteronom se datorează Dumnezeului
revelat pe paginile ei. În ultimele capitole ale
cărții, Dumnezeu deschide o fereastră spre o
promisiune care îi va preocupa pe profeții lui
Israel până la împlinirea ei. Cel care a inițiat
Legământul cu Avraam, iar mai târziu l-a reînnoit
cu întregul popor prin Moise, din pricina dreptății
Lui, trebuie să-i pedepsească pe cei care se
răzvrătesc împotriva Lui, călcând Legământul.
Dar o face cu strângere de inimă și o face în
nădejdea că, la cel mai mic semn de pocăință din
partea poporului, va avea posibilitatea să-Și
reverse îndurarea peste ei: „Dacă te vei întoarce
la Domnul, Dumnezeul tău… chiar dacă ai fi
risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și
de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău...
îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale
și vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată
22
inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești”
(Deut. 30:2-6). Ce extraordinar final de carte! Un
final pe măsura Dumnezeului care ne-a fost
descoperit prin adevărurile de pe paginile ei. Un
astfel de Dumnezeu și o astfel de promisiune au
fost temelia nădejdii ce a strălucit în cele mai
negre perioade ale istoriei poporului Israel. Și tot
un astfel de Dumnezeu ne-a chemat și pe noi în
Legământ cu Sine prin sângele Fiului Său. Există
deci șanse, în ciuda țărânei din noi!

23
 Ianuarie 2023
Lecția 1 / săptămâna 26 dec. – 1 ian. Matei 1:1-28:20
Moștenitorul și Împărțitorul binecuvântării
Ca Fiu al lui David, Isus este moștenitorul binecuvântării, iar ca Fiu al lui Avraam,
Împărțitorul ei, prin noi.

Lecția 2 / săptămâna 2 – 8 ian. Matei 1:1-2:23

Nașterea Împăratului
Cel născut de la Duhul Sfânt „va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”

Lecția 3 / săptămâna 9 – 15 ian. Matei 3:1-4:25

Testarea vredniciei Împăratului
Lupta pierdută de Adam în Grădină este câștigată de Isus în pustie.
Lecția 4 / săptămâna 16 – 22 ian. Matei 5:1-16
Etica Împărăției și caracterul creștin
Voi sunteți sarea pământului și lumina lumii.
Lecția 5 / săptămâna 23 – 29 ian. Matei 5:17-48

24
 Etica Împărăției și împlinirea Legii
„Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu
nici un chip nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu” (5:20).

25
 Februarie 2023
Lecția 6 / săptămâna 30 ian. – 5 feb. Matei 6:1-18
O viață trăită înaintea lui Dumnezeu
„Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor”, ca să nu vă
pierdeți răsplata!
Lecția 7 / săptămâna 6 – 12 feb. Matei 6:19-34
O viață trăită pentru Dumnezeu
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi
se vor da pe deasupra” (6:33).
Lecția 8 / săptămâna 13 – 19 feb. Matei 7:1-14
Poarta și calea Împărăției
În Împărăția lui Dumnezeu se ajunge doar intrând pe poarta cea strâmtă și umblând pe
calea cea îngustă.
Lecția 9 / săptămâna 20 – 26 feb. Matei 7:15-29
Dușmanii Împărăției
Păziți-vă de proorocii mincinoși, ca să nu ajungeți ca ei.

26
 Martie 2023

Lecția 10 / săptămâna 27 feb. – 5 mar. Matei 8:1-

17
Putere asupra bolilor
„El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre” (8:17).
Lecția 11 / săptămâna 6 – 12 mar. Matei 8:18-
34
Putere asupra naturii și asupra demonilor
„Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și” natura și duhurile necurate?
Lecția 12 / săptămâna 13 – 19 mar. Matei 9:1-
17
Putere de a ierta păcatul
„Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele” (9:6).

27
 Lecția 13 / săptămâna 20 – 26 mar. Matei 9:18-
34
Putere asupra morții
„Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiță de mână, și fetița s-a sculat” (9:25).

Aprilie 2023
Lecția 14 / săptămâna 27 mar. – 2 apr. Matei 9:35-10:42
O misiune, omenește, imposibilă
„Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără
răutate ca porumbeii” (10:16).
Lecția 15 / săptămâna 3 – 9 apr. Matei 11:1-30
Îndoiala cu privire la Cine este Isus
„Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?” (11:3).
Lecția 16 / săptămâna 10 – 16 apr. Matei 12:1-50
Ritualurile religioase goale
„Ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: «Este îngăduit a vindeca în zilele de
Sabat?»” (12:10).

28
Lecția 17 / săptămâna 17 – 23 apr. Matei 13:1-58
Neînțelegerea Cuvântului
„«De ce le vorbești în pilde?»... «Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele
Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat»” (13:10-11).
Lecția 18 / săptămâna 24 – 30 apr. Matei 14:1-36
Necredința
„«Dați-le voi să mănânce». Dar ei I-au zis: «N-avem aici decât cinci pâini și doi pești»
(14:16-17).

29
 Mai 2023
Lecția 19 / săptămâna 1 – 7 mai Matei 15:1-
16:12
Ascultarea de datinile omenești, sau de Cuvânt
„Norodul acesta... Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de
Mine” (15:8).
Lecția 20 / săptămâna 8 – 14 mai Matei 16:13-
17:23
Isus: Poarta Împărăției
„Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu!” (16:16).
Lecția 21 / săptămâna 15 – 21 mai Matei 17:24-
18:35
Slujirea cere renunțare
De dragul lui Hristos, trebuie să învățăm să renunțăm la dreptul nostru în
folosul altora.
Lecția 22 / săptămâna 22 – 28 mai Matei 19:1-

30
12
Credincioșie în relații
„Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (19:6).

Iunie 2023
Lecția 23 / săptămâna 29 mai – 4 iun. Matei 19:13-
20:34
„Cine poate să fie mântuit?”
Fiul omului a venit să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.
Lecția 24 / săptămâna 5 – 11 iun. Matei 21:1-
22:14
Judecata rostită asupra lui Israel
Transformarea Templului lui Dumnezeu într-o peșteră de tâlhari a pregătit pedeapsa
pentru poporul lui Dumnezeu.
Lecția 25 / săptămâna 12 – 18 iun. Matei 22:15-
23:39
Contraofensiva iudeilor și răspunsul lui Isus

31
Încercarea iudeilor de a-L prinde pe Isus cu vorba a adus peste ei ceasul dureros al
adevărului.
Lecția 26 / săptămâna 19 – 25 iun. Matei 24:1-
25:46
Profeții anunțând pedeapsa lui Dumnezeu
În așteptarea Revenirii lui Hristos, trebuie să ne preocupe nu vremurile și soroacele,
ci slujba pe care El ne-a încredințat-o la plecarea Sa.

32
 Iulie 2023
Lecția 27 / săptămâna 26 iun. – 2 iul. Matei 26:1-
75
Cina cea de taină și Grădina Ghetsimani
Ca noi să putem bea paharul mântuirii, Hristos a trebuit să bea paharul păcatelor
noastre.
Lecția 28 / săptămâna 3 – 9 iul. Matei 27:1-
66
Judecarea și răstignirea Împăratului
„«Eu» – a zis Pilat – «sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba
voastră!» Și tot norodul a răspuns: «Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra
copiilor noștri» (27:24-25).
Lecția 29 / săptămâna 10 – 16 iul. Matei 28:1-
15
Învierea Împăratului
„Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul”
(28:6).

33
Lecția 30 / săptămâna 17 – 23 iul. Matei 28:16-
20
Chemarea la ospățul nunții Mielului
Duceți-vă la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți
găsi, și nu uitați să le spuneți despre haina de nuntă!

Lecția 31 / săptămâna 24 – 30 iul. Matei 1:1-

28:20
Împărăția lui Dumnezeu adusă de Împăratul ei

34
 August 2023
Lecția 32 / săptămâna 31 iul. – 6 aug. Matei 5:1-
7:29
Predica de pe munte
Lecția 33 / săptămâna 7 – 13 aug. Matei 5:1-
12
Fericirile
Lecția 34 / săptămâna 14 – 20 aug. Matei 13:1-
58
Împărăția lui Dumnezeu văzută prin prisma Pildelor Împărăției
Lecția 35 / săptămâna 21 – 27 aug. Matei 1:1-
28:20
Misiunea Împărăției încredințată Bisericii

35
 Septembrie 2023
Lecția 36 / săptămâna 28 aug. – 3 sep. Deuteronom 1-
34
O privire de ansamblu
Alege viața, alegându-L pe adevăratul Dumnezeu!
Lecția 37 / săptămâna 4 – 10 sep. Deuteronom 4:1-
40
Beneficiile cunoașterii lui Dumnezeu
Ca să păzești Legile Domnului, nu uita Cine este și ce a făcut El!

Lecția 38 / săptămâna 11 – 17 sep. Deuteronom 5:1-

33
Legile și poruncile Domnului
„Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește!”

36
Lecția 39 / săptămâna 18 – 24 sep. Deuteronom 6:1-
25
Iubirea și ascultarea de Dumnezeu
Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

37
 Octombrie 2023
Lecția 40 / săptămâna 25 sep. – 1 oct. Deuteronom 8:1-
10:11
Pericolul de a uita pe Domnul
„Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, și vei merge după alți dumnezei... vă spun
hotărât azi că veți pieri” (8:19).
Lecția 41 / săptămâna 2 – 8 oct. Deuteronom 10:12-
11:32
Răspunsul credincioșiei noastre
Nu uita ce ți-a făcut Domnul și vei fi motivat să răspunzi cu credincioșie la iubirea
Lui!

Lecția 42 / săptămâna 9 – 15 oct. Deuteronom 12:1-

32
Închinarea așteptată de Dumnezeu
Cinstește-L pe Domnul în locul pe care L-a ales El, ca să așeze acolo Numele Lui!

38
Lecția 43 / săptămâna 16 – 22 oct. Deuteronom 17:14-
18:22
Încrederea în Dumnezeu
Dovedește-ți încrederea în Domnul, păzind sărbătorile Lui și închină-te Lui, cu tot ce
ești și ai!
Lecția 44 / săptămâna 23 – 29 oct. Deuteronom 19:1-
21:9
Respectul pentru viață
Iubește-ți aproapele respectându-i viața!

39
 Noiembrie 2023
Lecția 45 / săptămâna 30 oct. – 5 nov. Deuteronom 21:10-
22:30
Respect pentru demnitatea semenului
Iubește-ți aproapele, respectându-i demnitatea!
Lecția 46 / săptămâna 6 – 12 nov. Deuteronom 23:19-
25:16
Respect pentru bunurile semenului
Iubește-ți aproapele respectându-i bunurile!
Lecția 47 / săptămâna 13 – 19 nov. Deuteronom 26:1-
19
40
 Stâlpi de aducere aminte
Ridică-ți stâlpi de aducere aminte în viață și învață din istorie!
Lecția 48 / săptămâna 20 – 26 nov. Deuteronom 27-
28
Binecuvântări și blesteme
Nu lăsa ca binecuvântarea sau blestemul să fie motivația ta de a asculta, căci fuga de
blesteme naște farisei, iar fuga după binecuvântări naște idolatri!

Decembrie 2023
Lecția 49 / săptămâna 27 nov. – 3 dec. Deuteronom 29:1-
30:20
Ascultarea este dovada iubirii
Ți-am pus înainte viața și moartea, alege viața, câtă vreme Dumnezeu ți-o oferă prin
legământul Său!
Lecția 50 / săptămâna 4 – 10 dec. Deuteronom 31:1-
30

41
 Predarea ștafetei și citirea Legii
Fii gata să lupți pentru generația ta și nu uita că nu succesul, ci credincioșia este
măsura vieții!
Lecția 51 / săptămâna 11 – 17 dec. Deuteronom 32:1-
52
Cântarea lui Moise
Cel care n-a învățat să răspundă cu iubire la iubirea lui Dumnezeu, va gusta din
rigoarea dreptății Lui.
Lecția 52 / săptămâna 18 - 24 dec. Deuteronom
18:15
„Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca
mine: să ascultaţi de el! ”
Lecția 53 / săptămâna 25 - 31 dec. Deuteronom 33:1-
34:12
Binecuvântarea și moartea lui Moise
„Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost, și sub brațele Lui cele veșnice este un
loc de scăpare” (33:27).

42
43