Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Regimul comunist din România a cunoscut două mari perioade: a lui Gheorghe Gheorghiu
Dej (1948-1965), numită stalinistă, şi cea a lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989), numită naţional-
comunistă.
Etapa I
b) practici politice :
• A fost impus monopolul politic prin intermediul partidului unic. În 1948, PCR s-a unit cu PSD,
rezultând Partidul Muncitoresc Român (PMR). În perioada 1948-1965, în România partidul unic a
fost PMR, lider a fost Gheorghe Gheorghiu Dej
• cenzura
• folosirea propagandei
• încălcarea gravă a drepturilor și libertăților cetățenești
1
• poliția politică – Securitatea
c)juridice
§ Adoptarea unor constituţii noi în 1948 cât și în 1952, după model sovietic. În ambele Constituții
denumirea oficială a ţării era ”Republica Populară Română”, Parlamentul devenea unicameral:
Marea Adunare Naţională, partidul unic PMR.
d) sociale
® Controlul asupra societăţii s-a făcut prin crearea unor structuri cu rol de represiune și control. În
acest sens au apărut în 1948, Securitatea, iar în 1949, organele Miliţiei pentru ordinea publică.
Misiunea Securităţii, creată după modelul poliţiei politice sovietice, era combaterea şi anihilarea
adversarilor reali sau potenţiali ai regimului comunist.
® Mişcările de rezistenţă au fost înăbuşite, iar contestatarii regimului erau arestaţi şi închişi în
sistemul de penitenciare sau trimişi la muncă în Delta Dunării.
B. Politica externă
® A avut ca direcţie Estul şi supunerea faţă de indicaţiile sovietice, România fiind un satelit al URSS.
® În 1949, România a intrat în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), coordonat de sovietici
(organizaţie a statelor comuniste europene care avea scopul ajutorării economice între statele
membre)
® În anul 1955, România aderă la Pactul de la Varşovia, alianţă politico-militară a statelor comuniste
coordonată de URSS. Această alianţă a fost creată ca o reacţie împotriva NATO.
® În 1956, ca expresie a docilităţii faţă de Moscova, Gheorghe Gheorghiu Dej a aprobat intervenţia
militară în Ungaria, unde se declanşase o mişcare reformistă.
-După retragerea trupelor sovietice din România, în 1958, a început o anumită desprindere faţă de
URSS şi căutarea unei poziţii relativ autonome.
2
Pe plan intern:
• relativă liberalizare a vieţii culturale şi a învăţământului;
• eliberarea deţinuţilor politici între 1962-1964 etc.
Pe plan extern:
¨ reluarea legăturilor ştiinţifice şi culturale cu Occidentul;
¨ În 1964, România respinge Planul Valev prin care se urmărea ca ţara noastră să fie un furnizor de
produse agricole pentru ţările din CAER.
¨ Tot în 1964 a avut loc Declaraţia PMR sau „Declaraţia din aprilie” în care se susţinea neamestecul
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în treburile interne ale altor state şi se propunea ca fiecare
partid comunist, în cazul de faţă PMR, să conducă ţara în funcţie de necesităţile specifice.
a) Măsuri economice
-A fost permisă existenţa unor magazine în regim de semiproducţie.
-S-a investit în dezvoltarea industriei: energetică, metalurgică, chimică.
b) Măsuri politice
-Revenirea la denumirea de PCR.
-Titulatura ţării schimbată din Republica Populară Română în Republica Socialistă România.
c)Măsuri juridice
-O nouă Constituţie, în 1965, care menţionează noua denumire a statului - Republica Socialistă
România şi rolul conducător al PCR .
d) Măsuri culturale
- Limba rusă este treptat redusă din şcoli, iar ulterior va dispărea.
B. Perioada 1971-1989
Se revine la practicile dictatoriale, printr-un regim personal.
Cauze:
§ Din 1971, după vizita în China şi Coreea de Nord se pune capăt liberalizării.
§ Se impune tot mai strict controlul PCR-ului în viaţa economică, politică, culturală.
3
§ În economie, fără a se ţine cont de structura materiilor prime, se lansează proiecte ambiţioase în
siderurgie, petrochimie, domeniul nuclear. Se intensifică industrializarea forţată şi realizarea unor
mari construcţii cu scop propagandistic (exemple: Casa Poporului din Bucureşti, Transfăgărăşanul,
Canalul Dunăre-Marea Neagră).
Consecinţe:
1. creşterea datoriei externe ce ajunge după 1980 la aproape 11 miliarde de dolari.
2. În paralel, condiţiile de viaţă ale populaţiei se degradează, iar bunurile de primă necesitate sunt
raţionalizate.
În plan politic, are loc o concentrare totală a funcţiilor în stat şi partid în mâinile lui Nicolae
Ceauşescu, care în 1974 va primi şi funcţia de preşedinte de republică.
În plan cultural, este declanşată o acţiune de întărire a ideologiei comuniste prin revoluţia
culturală. Ea era axată pe dezvoltarea valorilor naţionale în mod exagerat şi pe crearea omului nou
îndoctrinat şi supus regimului. În paralel, se practică un cult al personalităţii ce va cunoaşte o
dezvoltare fără precedent .
Pe plan extern
În 1975, România a participat la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare Europeană de la
Helsinki, unde Nicolae Ceauşescu a semnat ”Actul Final” care prevedea respectarea drepturilor
omului pe care însă regimul de la Bucureşti le încălca sistematic.
După 1980, izolarea externă a ţării este tot mai evidentă, iar după 1985, când Mihail
Gorbaciov, noul lider al URSS introduce o politică de reformare, Nicolae Ceauşescu se va izola şi
mai mult, prin respingerea reformelor – Glasnost și Perestroika.
În acest context, şi odată cu o tot mai mare nemulţumire a populaţiei faţă de un nivel de trai
scăzut a avut loc şi o acţiune critică la adresa regimului.
În decembrie 1989, pe cale violentă, regimul comunist a picat din România, iar acesta s-a
reîntors la regimul politic democratic, consființit în noua Constituție din 1991.
Așadar, s-a făcut trecerea de la un regim politic totalitar –comunist la un regim democratic,
bazat pe stat de drept.
4
Prezentare practici politice totalitare specifice secolului al XX-lea:
Astfel liderul, șeful partidului unic era numit cu diferite calificative: Hitler- ,,Fuhrer” , Mussolini-
,,Il Duce” , Stalin- ,,tătucul tuturor rușilor”, N. Ceaușescu- ,,cel mai iubit fiu al poporului” . Aceștia
erau proslăviți. Li se acordau serbări, poezii, imnuri, ode, picturi cu diferite tematici. Erau
mediatizați de presă, radio, televiziune. Li se acorda atenție deosebită, astfel că toți oamenii de
știință, cercetători, indiferent de studiile abordate, așezau la începutul studiilor, citate care
aparțineau acestor lideri. De, asemenea erau felicitați cu diverse ocazii, creându-le impresia falsă
că erau personalități-cheie ale popoarelor pe care le conduceau. Cei care promovau cultul
personalității liderului primeau diferite recompense și privilegii.
2. Poliția politică:
Controlul asupra societăţii s-a făcut prin crearea unor structuri cu rol de represiune și control.
În acest sens au apărut în 1948, Securitatea, iar în 1949, organele Miliţiei pentru ordinea publică.
Misiunea Securităţii, creată după modelul poliţiei politice sovietice, era combaterea şi anihilarea
adversarilor reali sau potenţiali ai regimului comunist.
Mişcările de rezistenţă au fost înăbuşite, iar contestatarii regimului erau arestaţi şi închişi în
sistemul de penitenciare sau trimişi la muncă în Delta Dunării.
1. Poliția politică
2. Fraudarea alegerilor
O practică politică din perioada regimului stalinist a constituit-o fraudarea alegerilor. În
noiembrie 1946, alegerile din România au fost fraudate de comuniști. Campania electorală
premergătoare alegerilor a fost marcată de numeroase violențe,de șantaj și însemnări. De
altfel, comuniștii în general se bazau pe faptul că nu contează numărul alegătorilor participanți,
nici pe cine votează, cieste important cine numără voturile. Opoziția (țăranii și liberalii) au
semnalat o serie de nereguli chiar și pe perioada procesului electoral: turismul electoral,
buletine de vot în alb și procese verbale necompletate trimise Biroului Electoral Central. Chiar
dacă anglo-americanii nu au recunoscut rezultatele acestor alegeri, regele Mihai a fost nevoit
să convoace parlamentul în 1947 chiar dacă alegerile au fost fraudate.