STRUCTURA ESEULUI ÎNTR-UN TEXT LIRIC

I. INTRODUCERE

 Informații relevante despre autor: locul lui în literatură;

 Definirea conceptului de simbolism/modernism/romantism/tradiționalism;
 Reprezentanți ai curentului literar;
 Notele definitorii ale creației fiecărui autor.

II. CUPRINSUL
 Precizați numele volumului și explicați titlul creației alese;
 Teme și motive abordate;
 Tipul de lirism;
 Compoziție și structură;
 Idei poetice;
 Observații despre nivelul fonetic, lexical, gramatical, stilistic și prozodic;
 Explicarea celor mai importante trăsături ale curentului;
 Exprimarea opiniei despre originalitatea autorului (în cazul simbolismului – tragismul
exagerat, sfârșitul continuu, eul liric este prizonierul propriilor trăiri, somnul întors al
aripilor de plumb poate semnifica călătoria spre lumea cealaltă. Se preferă și
comparațiile cu alți autori).

III. CONCLUZIE
 Câteva elemente ale curentului literar în poezie (precizați câteva elemente ale
simbolismului: teme, motive, muzicalitate, sugestia, legătura strânsă dintre stări și
culori, peisaj și sentiment).

STRUCTURA ESEULUI ÎNTR-UN TEXT EPIC

I. INTRODUCERE
 Trăsăturile speciei literare și precizarea reprezentanților (basmul cult: Ion Creangă;
nuvela realist-psihologică: Ioan Slavici; romanul realist, obiectiv, interbelic: Liviu
Rebreanu; roman realist, mitic, tradițional, obiectiv: Mihail Sadoveanu; roman realist,
modern, balzacian, interbelic: George Călinescu; roman psihologic, modern, subiectiv,
interbelic: Camil Petrescu; roman postbelic, realist, tradițional: Marin Preda);
  Trecerea spre opera propriu-zisă („Un text reprezentativ pentru ilustrarea speciei
basmului cult este „Povestea lui Harap-Alb”, scris de Ion Creangă, care redă principalele
caracteristici ale speciei...”).

II. CUPRINSUL
 Încadrarea operei într-un volum (specificați în ce volum a apărut opera);
 Precizarea temei sau temelor și motivelor literare;
 Interpretarea titlului;
 Compoziție și structură;
 Relații temporale și spațiale;
 Conflictele și evoluția acestora (prezentarea poveștii);
 Individualizarea personajelor (încadrarea personajelor în tipologii și caracterizarea
personajului principal);
 Evidențierea celor mai semnificative aspecte care fac posibilă încadrarea operei în acel
curent sau specie;
 Exprimarea opiniei: asemănări cu alte opere, repere critice;
 Valoarea stilistică a operei (la Slavici ar fi aspectul moralizator; la Rebreanu se
evidențiază stilul închis, gri, bolovănos; la Camil Petrescu este reprezentativ
anticalofilismul).

III. CONCLUZIE
 Comantarea unui citat critic sau realizarea unei paralele cu o altă operă.

STRUCTURA ESEULUI ÎNTR-UN TEXT DRAMATIC

I. INTRODUCERE
 Informații despre genul dramatic și specie (comedie sau drama modernă);
 Informații despre autor și despre operă.

II. CUPRINSUL

 Tema ilustrată prin 2 secvențe semnificative;

 Semnificația titlului;
  Elemente de structură (din câte acte și scene este alcătuit textul dramatic);
 Construcția și compoziția textului dramatic (povestirea subiectului piesei pe acte);
 Caracterizarea personajului principal (precizarea statutului, trăsăturilor).

III. CONCLUZIE
 Susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau temă se reflectă în textul studiat.

ESEU PENTRU CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

I. INTRODUCERE
 Informații despre operă, despre autor;
 Introducerea personajului: „Eroul care participă la acțiune prin intermediul căruia
autorul își transmite indirect gândurile și sentimentele este...”.

II. CUPRINSUL
 Încadrarea personajului într-o tipologie;
 Prezentarea a cel puțin patru trăsături de caracter ale personajului;
 Precizarea modurilor și procedeelor de caracterizare (de 4 ori);
 Prezentarea secvențelor semnificative din care reies acele caracteristici;
 Relația protagonistului cu celelalte personaje.

III. CONCLUZIE
 Exprimarea opiniei cu privință la importanța personajului (dacă este definitoriu pentru operă
și specia literară);
 Reluarea trăsăturilor speciei literare și încadrarea personajului într-o tipologie specifică.

ESEU ÎN CARE SĂ PREZENTAȚI RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

I. INTRODUCERE
 Încadrarea scriitorului într-o perioadă;
 Motivarea apartenenței la curentul literar;
 Introducerea personajelor în opera din care aparțin.
II. CUPRINSUL
 Prezentarea tipologiei personajelor și a altor aspecte care le individualizează;
 Caracterizarea personajelor pe rând în mod direct, indirect și din perspeciva
autocaracterizării;
 Stabilirea unor conexiuni și a unor diferențe între cele două personaje pe baza
trăsăturilor lor definitorii;
 Prezentarea relației lor în anumite secvențe explicate și exemplificate (aproximativ
două-trei secvențe);
 Explicarea modului în care personajele se influențează în operă.

III. CONCLUZIE
 Reluarea trăsăturilor speciei literare și încadrarea personajelor într-o tipologie specifică.