Romeo și Julieta este o tragedie de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă

împotriva destinului. Este poate cea mai cunoscută piesă a sa, una dintre succesele sale timpurii, fiind
considerată cea mai tipică poveste de dragoste a Renașterii.

Piesa începe într-o piață publică din Verona unde Samson si Gregorio poartă discuții despre
ura lor pentru familia Montague. Apoi își face apariția și Benvolio care încearcă să-i despartă,
dar lupta continuă o dată ce vine și Tybalt. Toți aceștia au fost convinși să renunțe la conflict
de către copiii celor două familii. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo, iar Benvolio și
Montague își fac planuri pentru a-l face să renunțe la iubirea care-l mistuie.

În scena a doua a actului 1, Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu Julieta, dar
acesta nu renunță ușor. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va avea loc o petrecere la
palat și se hotărăște să participe la aceasta. Julieta este anunțată de mama sa că Paris dorește
să o ia în căsătorie, dar ea refuză. La petrecerea organizată de Capulet, Romeo alături de
Mercutio si Benvolio își fac apariția. Purtând însă măști, Romeo reușește să vorbească cu
aleasa inimii sale și chiar să o sărute. După acest moment, cei doi prieteni de care era însoțit
Romeo, află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. În urma
acesteia, Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi
îndrăgostiți.

Mai târziu, cei trei prieteni discută între ei, dar sunt întrerupți de doica Julietei care vrea să se
asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. După ce află acest lucru, ea îi
spune Julietei, care se duce la părintele Lorenzo pentru a se spovedi. Aici, ea se întâlnește cu
alesul inimii sale cu care se și cunună.

Dupa aceasta, într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și Tybalt, iar
Mercutio, încercând să-i despartă, este omorât de rivalul lui Romeo. În final, ucigașul îl
provoacă din nou la duel pe Romeo, dar este omorât de acesta. Despre această întâmplare află
prințul și Lady Capulet, care hotărăsc ca Romeo să plătească cu propria-i viață pentru faptele
sale. Apoi are loc o discuție între doică și Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a
fetei în privința „ucigașului” vărului ei Tybalt.

Între timp, Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, dar este urmărit de doică până
acolo. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este starea. Totodată, Capulet
și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta. După toate acestea, Julieta vorbește
cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o căsători cu Paris. Tatăl său află și se ceartă cu ea.
Între timp, doica încearcă să o convingă să se marite cu nobilul, deoarece Romeo va muri
sigur. După cearta cu părinții, Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo, care o
sfătuiește să se mărite cu Paris miercuri, iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din
sticluță pe care i-o va da el, care va da impresia ca este moartă, dar ea se va trezi după 24 de
ore.

În ziua nunții, în timp ce pregătirile erau în toi și toți membrii familiei împreună cu servitorii
sunt ocupați, Julieta bea conținutul sticlei și este găsită de doică în pat, toți membrii familiei
fiind anuntați, nunta nemaiputând avea loc. Romeo, fiind anunțat de Balthazar că iubirea lui
este moartă, cumpără de la un farmacist o sticlă de otravă și pleacă într-acolo. După
înmormântarea Julietei în cavoul familiei, Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp,
părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o
înscenare, însă stând de vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la
podea, otrăvit. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu
pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile neînsuflețite și află de
la Lorenzo tot ce s-a întamplat. În final, cele două familii se împacă ajungând la concluzia că
ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei. Piesa se termină cu o elegie pentru
îndrăgostiți: "Pentru că nu a fost niciodată o poveste de mai mult vai/Decât cea Julietei și al ei
Romeo."[

Cea mai cunoscută operă romantică a lumii îi este atribuită dramaturgului

englez William Shakespeare. Dar dacă lucrarea sa reprezintă de fapt
rezultatul influenței unei opere scrise cu patru secole în urmă?
Asemănările dintre ”Romeo și Julieta” și povestea despre care se spune că a
inspirat-o, ”Tristan și Isolda”, sunt cu adevărat numeroase.

„Romeo și Julieta” a rămas în istorie drept cea mai faimoasă poveste de

dragoste interzisă. Iubirea dintre protagoniști este deja un simbol,
celebritatea poveștii fiind augmentată de toate ecranizările pe micul și de pe
marele ecran. Totuși, unii critici literari sunt de părere că originalitatea
poveștii poate fi pusă la îndoială.

Opera dramatică din secolul al XVI-lea și-ar fi găsit inspirația într-o poveste de
origine bretonă cu influențe celtice, „Tristan și Isolda”, care îi are în prim-
plan pe doi îndrăgostiți a căror soartă nu le surâde. Aceștia trec prin o serie de
aventuri pentru a putea ajunge împreună, în ciuda faptului că relația le este
interzisă, aventuri care se sfârșesc în mod tragic cu moartea celor doi. Sună
cunoscut?

Situații potrivnice iubirii

Pe de o parte, Julieta Capulet și Romeo Montague se întâlnesc la un bal

mascat organizat în orașul lor, Verona, și se îndrăgostesc pe loc unul de
celălalt. Nefericirea este cauzată de faptul că familiile din care cei doi fac
parte sunt într-un conflict continuu, acest lucru făcând imposibilă relația
celor doi. Tinerii nu renunță și decid să se căsătorească, în speranța ca acest
lucru ar încheia conflictele dintre cele două clanuri. Numai că Julieta îi era
deja promisă lui Paris, așa că îndrăgostiții trebuie să găsească o soluție pentru
a evita cea de-a doua nuntă.

Pe de altă parte, iubirea din Tristan și Isolda se naște după ce acesta este rănit
în urma unei lupte pentru un tribut și vine să îi ceară ajutorul Isoldei,
renumită pentru abilitățile sale de a îngriji răniții. Tristan este atât de
impresionat de calitățile tinerei încât o laudă unchiului său, Regelui Mark.
Acesta decide să îi ceară fetei mâna și îl trimite pe Tristan ca mesajer. După ce
Isolda acceptă propunerea, cei doi se duc împreună la curtea regelui. Totuși,
ce nu știau cei doi era că mama Isoldei îi dăduse acesteia o poțiune pentru a o
face pe fiica sa să se îndrăgostească de viitorul ei soț. Tristan și Isolda beau
împreună poțiunea neștiind ce este cu adevărat și între ei se naște o poveste
de iubire. Dar aceasta nu poate să continue deoarece Isolda urmează se se
căsătorească cu Regele Mark.

Relația interzisă, triunghiul amoros și deznodământul tragic

În povestea lui Shakespeare, Părintele Lawrence, cel care i-a și căsătorit pe

cei doi, propune ca Julieta să bea o poțiune care să o facă să pară moartă, ca
după viitoarea ei înmormântare, părintele și Romeo să o scoată din cavou și
să îi ofere șansa unei vieți noi alături de iubirea ei. Totuși, planurile sunt
dejucate din nou atunci când nunta cu Paris este reprogramată și Julieta este
forțată să bea poțiunea mai rapid. Romeo, aflat în exil în afara orașului, află
doar că soția sa este moartă și pornește înspre ea. La intrarea în cavou se
întâlnește cu Paris, care credea că acesta venise să îi profaneze corpul Julietei,
neștiind de relația dintre cei doi. Romeo este nevoit să îl ucidă pe Paris, care îl
roagă înainte să moară să îl așeze lângă soția pe care nu a avut-o. Romeo
acceptă și se duce la locul unde Julieta stătea nemișcată. Când vede că ea este
fără suflu, tânărul se ucide lângă ea cu o poțiune. Julieta se trezește și
văzându-l pe Romeo mort, decide că nu poate trăi fără el și se ucide cu un
pumnal.

Firul celei de-a doua povești continuă cu nunta Isoldei cu Regele Mark.
Iubirea dintre Tristan și Isolda continuă să dăinuie și deși nu se poate spune
cât de mult poțiunea i-a influențat, aceștia continuă să se vadă în secret,
relația lor adulteră fiind ascunsă în spatele unei fațade inocente. Din
nefericire, aceștia sunt descoperiți de Rege și pedepsiți cu moartea. Tristan
reușește să evadeze, salvându-o și pe Isolda și fuge cu aceasta departe. După
un timp, protagoniștii sunt descoperiți și în urma unui târg, Isolda poate
rămâne în viață alături de Regele Mark doar dacă Tristan părăsește țara. Din
dragoste pentru iubita sa, tânărul fuge în Bretonia, unde se căsătorește cu o
altă Isolda. Totuși, la scurt timp, acesta se îmbolnăvește, dar noua sa soție nu
îl poate vindeca. Atunci, Tristan decide să îi ceară o favoare unchiului său,
rugându-l să o trimită pe Isolda la el să îl vindece. Dacă ei i se permitea să
plece, legenda spune că velele corabiei pe care venea ar fi trebuit să fie albe.
În caz contrar, acestea ar fi fost negre. Isolda primește consimțământul
regelui și pleacă pe mare. Odată ce corabia se zărește, Tristan își întreabă
soția ce culoare au velele. Din invidie, aceasta răspunde că sunt negre și
Tristan moare, nemaiavând nimic pentru ce să trăiască. Isolda, la vederea
iubitului său, moare de supărare lângă el.

Pură coincidență sau o strategie?

Se știe faptul că mulți artiști mari au fost la rândul lor inspirați de alții. Să fie
oare acesta și cazul celor două povești de dragoste? Sau sunt acestea doar
două exemple care demonstrează că lumea preferă poveștile cu final tragic? Și
dacă opera „Romeo și Julieta” a fost inspirată după „Tristan și Isolda”, atunci
cea din urmă unde și-a găsit inspirația