Rezonanta

SLIDE I

Def: Rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la unele
frecvențe decât la altele. Frecvențele la care amplitudinea este maximă se numesc frecvențe
rezonante sau frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe chiar și forțe mici pot produce oscilații
cu o amplitudine mare, deoarece sistemul acumulează energie cinetică, numită aici energie
oscilantă

Rezonanța are loc atunci când un sistem poate stoca și transfera ușor energie între două sau mai
multe stări(de exemplu energie cinetică și potențială în cazul unui pendul). Totuși există pierderi
de energie la fiecare ciclu, numite amortizare. Când amortizarea este redusă, frecvența
rezonantă este aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. Unele sisteme au mai multe
frecvențe de rezonanță, distincte între ele..

SLIDE II – exemple

Unul din cele mai familiare exemple de rezonanță este leagănul pentru copii, care
acționează ca un pendul. Împingând leagănul în concordanță cu frecvența rezonantă îl va face să
atingă o amplitudine din ce în ce mai mare, în timp ce împingând leagănul într-un alt ritm va duce
la o amplitudine scăzută. Motivul este că energia acumulată de leagăn este maximă la frecvența
rezonantă, în timp ce alte frecvențe de împingere vor scădea cantitatea de energie acumulată.

Rezonanțe au loc în natură si pot fi exploatate în multe obiecte produse de oameni, fenomenul de
rezonanță având loc la orice tip de unde, fiind mecanismul prin care toate undele sinusoidale sunt
create. Multe dintre sunetele pe care le auzim, cum ar fi lovitura într-un metal, lemn sau sticlă,
care sunt produse de scurte rezonanțe în obiect. Lumina și alte radiații electromagnetice de undă
scurtă sunt produse de rezonanță la nivel atomic, în special a electronilor. Alte exemple de
rezonanță ar fi:
• mecanismul multor ceasuri moderne, de exemplu: roata de balans într-un ceas mecanic și
cristalul de cuarț într-un ceas cu cuarț
• rezonanța mareică în golfurile cu maree înalte, un bun exemplu fiind Golful Fundy de la granița
dintre SUA și Canada
• rezonanța acustică a corzilor vocale și instrumentelor muzicale
• spargerea unui glas de cristal din cauza unui ton sonor de frecvență corectă(frecvența sa
rezonantă)
• rezonanța electrică a circuitelor din radiouri și televizoare care permite selectarea undelor radio
adecvate
• crearea luminii coerente de către un laser
• rezonanța orbitală evidențiată de unii sateliți ai giganților gazoși din sistemul solar
• rezonanțe la scală atomică care stau la baza unor tehnici spectroscopice: rezonanța
electronilor, efectul Mössbauer și rezonanța magnetică nucleară
+ poze la fiecare(cautam pe moment)

SLIDE III – TIPURI DE REZONANTA

Rezonanța mecanică este tendința unui sistem mecanic de a acumula mai multă energie când
frecvența oscilațiilor este egală cu rezonanța naturală a sistemului decât la orice altă frecvență.
Poate cauza vibrații violente sau chiar distrugere completă în cazul unor structuri prost construite,
incluzând avioane, mașini, trenuri, vapoare, clădiri, platforme petroliere și poduri. În timpul
proiectării unui obiect, inginerii trebuie să se asigure că frecvențele rezonante mecanice ale
părților componente nu sunt egale cu frecențele oscilatoare ale motoarelor sau altor părți
oscilatoare, un fenomen cunoscut ca rezonanță distructivă.

Rezonanța acustică este o ramură a rezonanței mecanice care analizează oscilațiile mecanice
produse la frecvențe auzite de urechea umană, altfel zis de sunete. Pentru oameni, auzul este
limitat între frecvențe de 20 Hz și 20kHz. Rezonanța acustică este foarte importantă pentru
manufacturierii de instrumente muzicale, deoarece majoritatea instrumentelor muzicale folosesc
rezonatori, cum ar fi coarda unei vioare sau chitări, lungimea tubului unui flaut sau fluier și forma
și tenisunea aplicată pe membrana unei tobe. La fel ca și rezonanța mecanică, rezonanța
acustică poate distruge obiecte supuse rezonanței.

Rezonanța electrică este rezonanța care are loc într-un circuit electric la o frecvență rezonantă
atunci când impedanța circuitului este minimă pentru un circuit în serie și maximă pentru un
circuit în paralel.

Rezonanța optică este un aranjament de oglinzi care produce cavități rezonatoare pentru unde
luminoase. Aceste cavități sunt o componentă majoră a laserelor și a oscilatoarelor optice și
interferometre.

Rezonanța orbitală are loc atunci când două obiecte cerești, dintre care unul îl orbitează pe
celălalt, manifestă o influență gravitațională periodică asupra celuilalt datorită perioadei orbitale.
În cele mai multe cazuri, interacția dintre cele două corpuri este instabilă în care corpurile își
schimbă orbita până când rezonanța încetează să mai existe. În unele cazuri, sistemul poate să
fie stabil, corpurile rămânând în rezonanță.
+imagini semnificative la fiecare(maine la engleza)

SLIDE IV –de evitat

Evitarea rezonanței distructive este un obiectiv major pentru construirea oricărei structuri:poduri,
turnuri și clădiri. Ca o contramăsură, amortizoare pot fi amplasate ca să absoarbă frecvențele
rezonante și astfel să disipeze energia acumulată. Taipei 101, un zgârie-nori de 509 metri se
bazează pe un pendul de 660 de tone ca să amortizeze rezonanța. Mai mult, structurile sunt
realizate astfel încât rezonanțele se produc la frecvențe greu de atins. Clădirile în zone seismice
sunt în general construite astfel încât să nu se producă rezonanțe la frecvențe de așteptat în
cazul unui cutremur.

Podul Tacoma Narrows , numit și Galloping Gertie a fost un pod suspendat aflat în SUA, statul
Washington, care traversa strâmtoarea Tacoma Narrows. A fost deschis în 1 iulie 1940 și s-a
prăbușit pe 7 noiembrie 1940. La deschidere era al treilea cel mai lung pod suspendat din lume,
după Golden Gate Bridge și George Washington Bridge, la 1810 metri.

Din cauza unui defect de proiectare, anume grinzi scurte și înguste, podul a avut serioase
probleme cu oscilațiile rezonante produse de vânt. Au fost făcute multe încercări de a stabiliza
podul, dar niciuna dintre cel aplicate nu a avut efectul scontat. În mod ironic, lucrările la o altă
schimbare, schimbarea formei secțiunii transversale a podului într-o formă mai aerodinamică
trebuiau începute la 8 noiembrie, o zi după prăbușire, această schimare fiind aplicată în mai
multe poduri cu probleme asemănătoare cu rezultate excepționale.
Din cauza oscilațiilor, podul a fost închis în multe dintre zilele cu vânt puternic. Totuși în ziua în
care s-a prăbușit, podul nu era închis, deoarece vântul avea o viteză de numai 64km/h(40mph)
care nu era considerat periculos pentru integritatea structurii. El s-a prăbușit pe 7 noiembrie 1940
la ora 11 dimineața. Ultima persoană care a traversat podul a fost editorul unei reviste locale,
Leonard Coatsworth, el scăpând cu viață de pe pod. Astfel, singurele pierderi au fost mașina și
câinele acestuia, un cockerel spaniel, nicio viață omenească fiind pierdută.
Importanța podului a fost realizarea de către ingineri a pericolului rezonanței, astfel devenind un
punct de cotitură în proiectarea structurilor de mari dimensiuni.