Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

CAPITOLUL 6

AMPLIFICATOARE OPERATIONALE
6.1. Probleme generale

Amplificatoarele operaţionale (AO) sunt amplificatoare de curent continuu cu

amplificare foarte mare de tensiune destinate să funcţioneze cu reacţie negativă
puternică. Ca urmare amplificarea totală va depinde în general doar de proprietăţile
reţelei de reacţie. Deşi în realizări mai vechi se întâlnesc şi în variante discrete, acum
sunt cunoscute sub formă integrată.

Fig. 6.1. Simbolul AO

AO este elementul principal al familiei circuitelor integrate analogice, pentru

care semnalul de ieşire are o variaţie continuă în timp urmărind după o lege anumită
semnalul (sau semnalele) de intrare. De asemenea AO face parte din categoria
circuitelor liniare, care au relaţii liniare între mărimile de ieşire şi cele de intrare. Iniţial
au fost folosite ca operatori (sumator, integrator) în calculatoarele analogice, de unde
denumirea de AO. Simbolul de circuit al AO este prezentat în figura 6.1.
AO are de obicei două intrări (intrare diferenţială), una notată cu semnul plus (+)
numită intrare neinversoare, cealaltă notată cu semnul minus (–) numită intrare
inversoare.

Fig. 6.2. Alimentarea AO

În majoritatea cazurilor AO este alimentat de la două surse de tensiuni egale,

una pozitivă şi a doua negativă. Bornele de alimentare nu se figurează de obicei în

143
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

schemele de principiu. În general AO nu au punct de masă propriu, originea

potenţialelor fiind punctul comun al surselor de alimentare (figura 6.2).
Relaţia între mărimile de intrare şi ieşire în curent continuu sau la frecvenţe joase
este:
UO U
A  O (6.1)
UP U N U I

unde A este amplificarea de tensiune fără reacţie sau amplificarea în buclă deschisă,
având valori foarte mari (zeci – sute de mii). O dată cu creşterea frecvenţei mărimile
devin complexe.
Dacă UP = 0, atunci UO = - AUN şi tensiunea de ieşire este defazată cu 180°
(inversată) de unde denumirea de bornă inversoare.
Dacă UN = 0 atunci UO = AUP , tensiunea de ieşire având acelaşi semn cu cea de
intrare de unde şi denumirea de bornă neinversoare.

Fig. 6.3. AO ideal.

Principalelel cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească un AO sunt următoarele:

 amplificare de tensiune cât mai mare (a semnalului diferenţial);
 rezistenţă de intrare cât mai mare ;
 rezistenţă de ieşire cât mai mică ;
 caracteristica de transfer cât mai apropiată de cea ideală pentru amplificatoarele
de cc (figura 4.28)
 bandă de frecvenţă (începând de la frecvenţa zero) cât mai mare ;
 amplificare cât mai mică a semnalului de mod comun (UP+ UN )/2.
AO sunt astfel realizate încât majoritatea aplicaţiilor pot fi considerate, cu erori
neglijabile, ca ideale. Un AO ideal are schema echivalentă din figura 6.3 şi următoarele
proprietăţi :
 amplificare de tensiune infinită (sau tensiune zero de intrare ) ;
 rezistenţă de intrare infinită ;
 rezistenţă de ieşire zero ;
 caracteristică ideala de transfer ;
 bandă infinită ;
 amplificare de mod comun zero.

144
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Prin urmare un amplificator ideal are atât curenţii de intrare cât şi tensiunea de
intrare zero, precizare de care se ţine cont în analiza schemelor cu AO din paragraful
următor în care se va considera AO ideal.

6.2. Configuraţii de bază

În aplicaţii AO este utilizat îndeosebi în configuraţii cu reacţie negativă, fiind

valabilă relaţia de bază a acestor amplificatoare :
A
AR  , (6.2)
1  AF
AR fiind amplificarea amplificatorului reacţie şi F amplificarea reţelei de reacţie. În
general reacţia este suficient de puternică pentru ca AF >> 1 şi atunci AR ≈ 1/F cu o
precizie ridicată.
În analiza configuraţiilor principale se poate utiliza şi conceptul de reacţie dar,
configuraţiile fiind simple, o metodă directă, ţinând cont de proprietăţile AO ideale,
este mai potrivită.

6.2.1. Amplificator inversor

Este configuraţia de bază cea mai des întâlnită în aplicaţii. Schema este
prezentată în figura 6.4. Din inspecţia directă a schemei rezultă :
U 1 = R1 I 1 ;
UO= -RFIF =-RFI1
şi deci amplificarea de tensiune:
U0 R
AR   F . (6.3)
U1 R1
Rezistenţa de intrare în amplificatorul inversor:
U1
RI   R1 , (6.4)
I1
este relativ mică.

Fig. 6.4. Amplificator inversor cu AO

Rezistenţa de ieşire este rezistenţa AO ideal

RO= 0 (6.5)

145
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Se observă, după cum era de aşteptat, că amplificarea de tensiune depinde doar

de valorile componentelor pasive externe R1 şi RF şi este negativă, adică tensiunea de
ieşire este în antifază cu tensiunea de intrare.

6.2.2. Amplificator neinversor

Are schema din figura 6.5. Rezultă imediat :

UO= RFIF + R1I1 = (RF +R1)I1

UP = UN = R 1 I 1

şi atunci amplificarea de tensiune :

Uo R
AR   1 F (6.6)
UP R1

Fig. 6.5. Amplificator neinversor cu AO

Rezistenţa de intrare şi rezistenţa de ieşire ţinând cont de schema echivalentă a AO

ideal (fig. 6.3) sunt :
RI – infinită (6.7)
RO = 0 (6.8)
Amplificarea de tensiune depinde de asemenea doar de componentele passive
externe şi este pozitivă, tensiunea de ieşire fiind în fază cu tensiunea de intrare.

6.2.3. Amplificator repetor

Are schema prezentată în figura 6.6 şi este un caz particular al amplificatorului

neinversor, pentru care R1→  şi RF = 0.
Rezultă :
Uo
AR  1 (6.9)
UP
RI →  (6.10)
RO = 0 (6.11)

146
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Tensiunea de ieşire este egală cu tensiunea de intrare, de aici numele de repetor.

Fig. 6.6. Amplificator repetor cu AO

6.2.4. Amplificator diferenţial

Este un circuit în care se aplică semnale diferite pe cele două intrări şi are
schema generală prezentată în figura 6.7 .

Fig. 6.7. Amplificator diferenţial cu AO

Aplicând teorema superpoziţiei se poate scrie direct tensiunea de ieşire :

RF  R 
U0  U 2  1  F U P , sau :
R2  R2 
 R  R3 R
U 0  1  F  U1  F U 2 (6.12)
 R2  R1  R3 R2
deci amplificarea nu are aceeaşi amplitudine pentru cele două semnale de intrare.
Rezistenţa de ieşire este ca şi în cazul schemelor anterioare :
RO= 0 . (6.13)
Rezistenţele de intrare sunt diferite pentru cele două canale şi anume :
RI1 = R1 + R2 (6.14)
RI2 = R3 (6.15)
pentru cazul în care a doua ieşire este în scurtcircuit şi AO este ideal .

147
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Cu acest amplificator se pot obţine amplificări egale pentru pentru semnalele de

intrare dacă :
R1 R3
 . (6.16)
R2 R F
Într-adevăr, în acest caz :
RF
U0  U 1  U 2  (6.17)
R3
fiind amplificată chiar diferenţa tensiunilor de intrare. Amplificarea depinde doar de
valorile componentelor passive. Rezistenţele de intrare sunt relative mici şi în cazul
general neegale.

6.3. Erorile şi parametrii amplificatoarelor operaţionale reale

AO reale au performanţele limitate, dar erorile faţă de cazul utilizării unor AO

ideale sunt în multe cazuri neglijabile. În aplicaţiile de precizie erorile nu mai sunt
neglijabile şi trebuie cunoscute. Ele pot fi împărţite în trei grupe, erori statice sau de
curent continuu, erori de calcul şi erori dinamice, fiind caracterizate de parametri
specifici.
Erorile statice privesc modificarile nivelului de zero la ieşire în curent
continuu atunci când tensiunea de intrare diferenţială UI este zero. Cauzele erorilor
statice sunt decalajul şi polarizarea la intrare precum şi influenţa tensiunii de mod
comun şi a tensiunilor de alimentare.
Erorile de calcul apar în formulele amplificării de tensiune şi ale rezistenţelor
de intrare şi ieşire pentru circuitele de bază cu AO real şi au drept cauză amplificarea
de tensiune fără reacţie finită, rezistenţa de intrare finită şi rezistenţa de ieşire diferită
de zero în cazul AO real.
Erorile dinamice apar în comportarea la frecvenţe ridicate sau în impulsuri ale
AO şi se datorează capacităţilor interne ale AO. Tot la erori dinamice este prezent şi
zgomotul AO real.

6.3.1. Decalajul si polarizarea la intrare

Dacă AO din figura 6.8 ar fi ideal, atunci tensiunea de ieşire ar fi zero fiindcă
ambele intrări sunt conectate la masă şi tensiunea de intrare este zero.

Fig. 6.8. Eroare produsă de tensiunea de decalaj la intrare.

148
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

In cazul AO real tensiunea de ieşire este diferită de zero, situaţia fiind ca şi

când pentru un AO ideal am avea o tensiune de intrare. Aceasta poartă numele de ten-
siune de decalaj la intrare UDI şi este un parametru specific amplificatoarelor de
curent continuu (de văzut şi figura 4.28).

Fig. 6.9. Schemă echivalentă a AO cu generator de eroare de decalaj

Luand în considerare tensiunea de decalaj un AO real poate fi modelat, după

cum este arătat în figura 6.9, dintr-un AO ideal şi un generator de tensiune de valoare
UDI (generator echivalent de eroare la intrare).
Pentru a readuce ieşirea la zero (compensarea generatorului de eroare), trebuie
aplicat un generator extern la una din intrări (figura 6.10). Se defineşte UDI ca fiind
tensiunea care trebuie aplicată la una din intrările AO, a doua intrare fiind la potenţial
zero, pentru a aduce ieşirea la nivel zero.

Fig. 6.10. Compensarea erorii de decalaj

Considerăm în continuare un AO real, pentru care UDI = 0. Dacă legăm intrările

direct la masă, UO = 0 . Dacă legăm intrările prin rezistenţe atunci se observă că UO
este diferit de zero. Mai mult, dacă modificăm rezistenţele se modifică şi UO. Cauza
este existenţa unor curenţi de polarizare la fiecare intrare, IB+ si IB-, diferiţi de zero,
care duc la apariţia unei tensiuni de intrere diferită de zero chiar dacă intrările sunt
ambele la potenţial zero (fig. 6.11).
Se defineşte curentul de polarizare la intrare, IB, valoarea medie a curenţilor
de polarizare a intrărilor:

I B  I B (6.18 )
IB 
2

149
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Fig. 6.11. Eroarea provocata de curenţii de intrare.

Daca curenţii de polarizare ar fi egali, alegând R1 = R2 se obtine UI = 0 şi se

elimină eroarea pe care o produc. Curenţii nu sunt egali, diferenţa lor fiind alt
parametru al AO numit curent de decalaj la intrare:
I B  I B
I DI  (6.19)
2

si care este mult mai mic decat IB

Existenţa curenţilor de polarizare impune ca în toate schemele de utilizare să se
asigure un circuit de curent continuu închis pentru fiecare dintre cei doi curenţi de
polarizare.
Curenţii de polarizare adaugă o eroare suplimentară, efectul putand fi modelat
prin introducerea la intrările unui AO a două generatoare de curent egale cu IB+ si IB-
(tot generatoare de eroare la intrare). Modelul luând în considerare şi tensiunea de
decalaj şi curenţii de polarizare este prezentat în figura 6.12.

Fig. 6.12. Model de AO real cu generatoare de eroare de decalaj şi polarizare.

Folosind acest model se poate determina influenţa generatoarelor de eroare la

intrare într-o schemă de AO cu reacţie. Se va lua ca exemplu amplificatorul inversor,
concluziile fiind valabile si pentru configuraţia neinversoare
Schema amplificatorului este prezentată în figura 6.13. Tensiunea de intrare în
amplificator este considerată zero. Teorema Kirchoff pentru tensiuni conduce la
ecuaţiile:

150
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig. 6.13. Amplificator inversor cu model cu generatoare de eroare

de decalaj şi polarizare.

U0 = RF(I1 + IB-) + R1I1

I1R1 = UDI – UI (=0, AO ideal) – RIB+
De unde rezultă valoarea tensiunii de ieşire produsă de generatoarele de eroare:
R F  R1 R  RF
UO  U DI  R F I B  R 1 I B (6.20)
R1 R1

Influenta curenţilor de polarizare poate fi redusă la un termen care să depinda doar de

curentul de decalaj. Intr-adevăr, dacă :
R1 RF
R = R1 ‫ ׀׀‬RF = (6.21)
R1  RF
Atunci :
RF
U0 = (1 + ) UDI + RF IDI (6.22)
R1
Condiţia (6.21) poate fi generalizată pentru o schema oarecare în felul urmator:
influenţa curenţilor de polarizare se reduce la influenţa curenţilor de decalaj atunci
cînd dinspre cele două intrari ale unui AO se văd rezistenţe egale. În schemele cu AO
în general se ia măsura egalizării acestor rezistenţe, prin adaugarea unor rezistenţe la
intrări care minimizează influenţa curenţilor de decalaj.
Relaţia (6.22) arată că micşorarea erorii date de curentul de decalaj se face prin
micşorarea RF. Dacă amplificarea este impusă trebuiesc alese rezistenţe cât mai mici.
Eroarea dată de UDI, care la amplificatorul fără reacţie era AUDI, în cazul unui
amplificator cu reacţie se micşorează ea fiind aproximativ egală cu ARUDI.
Relaţia (6.22) poate fi rearanjată ţinînd cont de relaţia (6.21) şi se obţine:
RF
UO = (1 + )(UDI + R IDI) (6.23)
R1

151
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Fig. 6.14. Schemă de compensare decalaj şi polarizare pentru amplificator inversor.

Rezultă că influenţa decalajului de tensiune şi curent la intrare poate fi

echivalată cu un singur generator de eroare, UDI + RIDI, iar eliminarea erorii se poate
face cu un singur generator de compensare introdus la una dintre intrari.
Compensarea nu ridică probleme în cazul amplificatorului inversor. Este
suficient să se introducă la intrarea neinversoare o tensiune reglabilă de corecţie. Un
circuit tipic este prezentat in figura 6.14. Rezistenţa R se alege din condiţia de
minimizare a influenţei curenţilor de decalaj care impune rezistenţe egale la intrari.
Decalajul de curent si tensiune la intrare are drept cauză principală nesimetria
amplificatorului diferenţial de la intrarea AO.

Fig. 6.15. Amplificator inversor cu variantă simplă de compensare.

Un alt principiu de compensare a generatoarelor de eroare de la intrare se

bazează pe introducerea unui element ajustabil (rezistenţă reglabilă) la una dintre
intrări pentru a simetriza amplificatorul de la intrare. Se obţine pentru amplificatorul
inversor o variantă simplă de compensare (figura 6.15).
Compensarea este ceva mai delicată pentru montajul neinversor, în particular
pentru circuitul repetor, deoarece modifică reţeaua de reacţie şi influenţează nedorit
amplificarea de tensiune.
O schema de compensare utilizată pentru circuitul neinversor este prezentată în
figura 6.16.

152
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig. 6.16. Schema de compensare decalaj şi polarizare pentru circuitul neinversor.

Pentru repetor, circuitul de compensare (fig. 6.17) conduce la o amplificare

supraunitara.

Fig. 6.17. Schema de compensare decalaj şi polarizare pentru circuitul repetor.

Circuitele de compensare a generatoarelor de eroare la intrare descrise sunt

aplicabile oricărui tip de AO. Dar cele mai multe AO au prevazute borne special pentru
compensarea decalajului la intrare şi care se leagă conform indicaţiilor producătorului.
Câteva tipuri, cu circuitul recomandat, sunt prezentate in fig. 6.18.

Fig. 6.18. Tipuri de AO şi circuitele recomandate pentru compensare.

153
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Anularea completă a erorilor de decalaj nu este posibilă din cauza fenomenului

de derivă prin care mărimile de decalaj variază cu temperatura (în special), cu
tensiunea de alimentare şi în timp prin fenomenul de îmbatrânire. Chiar în condiţii de
laborator erorile nu pot fi reduse sub o valoare echivalentă cu variaţia acestor
parametrii la o diferenţa de aproximativ 2°C.

6.3.2. Factori de rejecţie

Considerăm un amplificator cu generatoarele de eroare de decalaj compensate.

Se leagă intrările împreună la aceeaşi tensiune, diferită de zero şi se observă că
tensiunea de ieşire este diferită de zero deşi tensiunea diferenţială la intrare UI = 0
(fig. 6.19). Modificînd tensiunea comună de intrare se modifică şi tensiunea de ieşire.
Deci amplificatorul real este sensibil şi la semnalul comun, printr-un parametru
denumit amplificare de mod comun, AMC.

Fig. 6.19. Influenţa tensiunii comune pe intrările AO.

Se defineşte tensiunea de mod comun ca fiind media aritmetică a tensiunilor la

intrările AO:
UP UN (6.24)
UC 
2
Mai utilizat pentru caracterizarea AO funcţie de comportarea la semnal comun
este un parametru echivalent numit factor de rejectie de mod comun, CMR, definit de
relatia :
A
CMR = (6.25 )
AMC
CMR este dat obisnuit in decibeli:

CMRdB = 20 log A ( 6.26)

AMC

Eroarea dată de tensiunea de mod comun poate fi modelată printr-un generator de

eroare, de valoare: U C
CMR

154
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig. 6.20. Model ce ţine cont de eroarea de mod comun.

(fig.6.20). Influenţa acestui generator este greu de compensat, CMR fiind o funcţie
neliniară de UC şi temperatură.
Pentru configuraţia inversoare UC = 0 şi nu apare nici o eroare provenită de la
CMR finit. Erorile pot fi mari in cazul configuratiei neinversoare, în special când sunt
cu câştig mic, repetorul fiind cel mai mult influenţat .
AO este sensibil şi la modificarea unei surse de alimentare. Se poate observa o
modificare a tensiunii de ieşire fără ca să existe sursă de semnal la intrare, ceea ce nu
se întamplă pentru un AO ideal. Influenţa variaţiei tensiunii de alimentare asupra unui
AO real se face prin parametrul factor de rejecţie al tensiunii de alimentare, SVR.
Acesta este raportul între variaţia unei tensiuni la intrarea AO şi variaţia tensiunii de
alimentare care conduc la un acelaşi rezultat la ieşire (sau aplicate concomitent nu
modifică ieşirea) :
U IN
SVR  pentru UO = constant (6.27)
ECC

Pentru a ţine cont şi de erorile date de factorii de rejecţie modelul amplificatorului real
din figura 6.12 trebuie completat cu încă două generatoare de tensiune de eroare la
intrare:
UC
şi ΔECCSVR
CMR

6.3.3. Erori de calcul

Spre deosebire de AO ideal un AO real are amplificarea în buclă deschisă, A,

finită, rezistenţă de intrare RI finită şi rezistenţă de ieşire RO mai mare decît zero.
Utilizat în configuraţiile de bază un AO real conduce la obţinerea unor performanţe
diferite de cele calculate anterior. Diferenţele sînt considerate erori de calcul şi
trebuiesc cunoscute în cazul aplicaţiilor de precizie.
La intrare un AO real prezintă în, afara rezistenţei de intrare diferenţiale (între
intrări) RI, şi cîte o rezistenţă între fiecare intrare si masă, numită rezistenţă de intrare
de mod comun, RIC. . Schema echivalentă la intrarea unui AO real este prezentată în
figura 6.21.

155
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Fig. 6.21. Schema echivalentă la intrarea unui AO real.

Deoarece în general rezistenţa de intrare de mod comun este mult mai mare
decât rezistenţa de intrare diferenţială, prima se neglijează şi se poate utiliza pentru
evaluarea erorilor de calcul schema echivalentă din figura 6.22.
Se vor calcula în continuare performanţele principalelor configuraţii de bază cu AO
real. Erorile de c.c. se consideră compensate, analiza incluzînd şi elementele auxiliare pentru
compensare.

Fig. 6.22. Schema echivalentă a unui AO real cu rezistenţele de intrare şi ieşire.

6.3.4. Amplificator inversor cu AO real

Schema unui aplificator inversor cu AO real (modelat în figura 6.22) este

prezentată în figura 6.23. R este rezistenţa pentru micşorarea erorii de curent continuu.
Se consideră ieşirea în gol. Pentru a calcula amplificarea cu reacţie reală, ARR,
se pot scrie următoarele ecuaţii :

U1 = R1I1+ (RI+R) (I+IF);

UO = - ROIF – ARI (I1+IF); (6.28)
UO = RFIF – R 1 I1 + U1 ;

156
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig. 6.23. Schema amplificatorului inversor cu AO real.

Eliminind I1 si IF şi neglijând RO faţă de ARI se obţine :

UO AR1RF
ARR= = - .
U1 ARI R1  R1 ( RI  R)  RF ( RI  R1  R)

Se vede că la limită, pentru A   :

ARR  AR   RF / R1 ,
adică se obţine amplificarea cu AO ideal.
Eroarea se pune obişnuit sub forma:
1
ARR = AR , (6.29)
1 
Unde  este eroarea relativă de calcul:
1
ARR  AR (6.30)
R  R RF ( RI  R1  R)
1 ( I  )/ A
RI RI R1
iar daca se consideră şi RI >>R1, RF :
RF 1 1
ARR = -  AR (6.31)
R1 1  (1  RF / R1 ) / A 1  (1  AR ) / A

Pentru AR>>1 eroarea relativă de calcul a amplificarii este:

 = AR / A . (6.32)

De exemplu, pentru AO cu A= 105 şi un amplificator inversor cu o amplificare de 100

eroarea relativă este:
  10 3 .

157
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

Pentru calculul rezistenţei de intrare RIR cu AO real se pot utiliza aceleaşi

ecuaţii (6.28).
Eliminind UO şi IF şi neglijind RO, R, RF fata de ARI cât şi 1 faţă de A se obţine :
UI ( R  R)( RF  R0 )
RIR   R1  I (6.33)
I1 ARI

La aceeasi limita, A   se obţine aceeasi valoare ca şi în cazul cu AO ideal:

RIR=RI=R1.
Dacă se neglijează R<< RI :
RF  RO
RIR  R1 
A

şi daca se poate neglija şi R0<<RF:

RIR = R1+ RF/A = R1 ( 1+ AR / A ) (6.34)

Rezistenţa de ieşire ROR cu AO real se calculează în condiţii de scurtcircuit la

intrare (ceea ce corespunde cazului când rezistenţa internă a generatorului de intrare
este zero) cu ajutorul schemei din figura 6.24 unde U este o tensiune de test . Se pot
scrie ecuaţiile :
UI RI
 IF
RI RI  R1  R

R1 ( RI  R)
U = - I F RF  (6.35)
RI  R1  R

U = AUI + RO ( I + IF)

Fig. 6.24. Schema echivalentă pentru calculul ROR.

Eliminind UI si IF şi neglijind RO faţă de ARF se obţine :

U RF ( RI  R1  R)  R1 ( RI  R)
ROR =  RO
I ARI R1  ( RF  RO )( RI  R1  R)  R1 ( RI  R)

158
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

La limită , A   se obţine cazul ideal , RO = 0 .

Dacă neglijăm R1, R faţă de Ri :

RI ( RF  R1 )
ROR  RO
ARI R1 R I ( RF  R1 )

Neglijând şi (RF +R1) << AR1 :

RF  R1 1  AR
ROR  RO  RO (6.36)
AR1 A

Pentru AR  1:

AR
ROR  RO (6.37)
A

6.3.5. Amplificator neinversor cu AO real

Schema unui amplificator neinversor cu AO real (modelat în figura 6.22) este

prezentata în figura 6.25. R este rezistenţa de micşorare a erorii de curent continuu. Se
consideră ieşirea în gol.

Fig. 6.25. Schema amplificatorului neinversor cu AO real.

Pentru a calcula amplificarea cu reacţie reală , ARR, se pot scrie ecuaţiile :

U  ( R  Ri ) I  RF I F  U O
U O  ARI I  Ro I F (6.38)
U O  RF I F  R1I F  R1I

Eliminind I şi IF si neglijind RO << ARi se obţine :

159
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ
Uo ARi ( R1  RF )
ARR  
U ARi R1  ( Ri  R)( RF  R1  Ro )

Se observă că la limită, pentru A   :

ARR = AR = 1+ RF / R1
şi punând sub forma dată de relaţia (6.29) :
1
ARR  (6.39)
1  ( Ri  R)( RF  R1  Ro ) / ARi R1
Neglijând R<<RI :
1
ARR  AR (6. 40)
1  ( RF  R1  Ro ) / AR1
Neglijăm şi RO<<RF , R1 :
1
ARR  AR (6.41)
1  AR / A
şi deci:  = AR/A . (6.42)

Pentru rezistenţa de intrare, RIR, se pot utiliza aceleaşi ecuaţii şi eliminind

UO, IF şi neglijând RO<<ARI se obţine :
U RR ARI R1
RIR   RI  R  I F  (6.43)
I R1  RF RF  RI  Ro
Pentru A   se obţine valoarea ideala:
RIR   (6.44)

Neglijind R1, RF<<Ri :

ARI R1
RIR  RI  (6.45)
RF  R1  Ro

Si daca se poate neglija RO<<R1, RF :

RIR  RI (1  A / AR ) . (6.46)

Rezistenţa de iesire, ROR, pentru scurtcircuit la intrare, se calculează dintr-o

schema identică schemei de la configuratia inversoare, rezultatul fiind acelasi..

Pentru R1<<RI si ( RF+R1 )<<AR1 :

ROR  RO AR / A (6.47)

6.3.6. Erori dinamice

În aplicaţiile de curent continuu sau joasă frecvenţă erorile principale sunt date
de generatoarele de eroare de la intrare.
La frecvenţe mai mari sau în regim de impulsuri apar alte erori, AO real
comportându-se în regim dinamic diferit de AO ideal.

160
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Caracteristici de frecvenţă
În regim de semnal mic sursa principala de erori este dependenţa de frecvenţă a
amplificării în buclă deschisă. Cu cât frecvenţa creşte, modulul amplificării scade şi
apare un defazaj între semnalul de ieşire şi cel de intrare. Amplificarea devine o
mărime complexă:
j ( )
A(j  ) = A( j ) e (6.48)

Reprezentarea grafică a caracteristicilor amplitudine – frecvenţă , A( j ) , şi

fază – frecvenţă ,  ( ) se face cu ajutorul diagramelor Bode. Caracteristic acestora
este că frecvenţa şi amplitudinea sunt reprezentate logaritmic (amplitudinea în
decibeli).
Amplificatoarele operationale au în cazul general diagramele Bode sub forma
prezentată in figura 6.26.
Parametrii importanţi sunt A0, amplificarea la frecvenţe joase sau in c.c., f0
prima frecvenţă de frângere, de la care amplificarea scade cu 20 dB pe decadă, f1 a
doua frecvenţă de frângere de la care amplificarea scade cu 40 dB pe decadă, f 2 a treia
frecvenţă de frângere de la care amplificarea scade cu 60 dB pe decadă si f T,
frecvenţa de taiere, pentru care amplificarea devine unitară

Fig. 6.26. Caracteristici de frecvenţă (diagrame Bode) pentru AO.

161
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

O problemă esenţială a AO cu reacţie (şi acesta este cazul în marea majoritate

a aplicaţiilor) este stabilitatea. Condiţia principală este ca φ să nu atinga valoarea
critică de -180 o
Asigurarea stabilităţii AO în schemele cu reacţie negativă se face prin
adăugarea unor elemente pasive, C, R, care modifică într-un mod dorit caracteristicile
de frecvenţă , realizând aşa-numita compensare a răspunsului în frecvenţă.
Cel mai simplu procedeu de compensare a răspunsului în frecvenţă este
introducerea unui condensator care să ducă la o caracteristică de amplitudine a
amplificatorului fără reacţie cu cădere de 20 dB/decadă până la frecvenţa de câstig
unitar şi o deviaţie de fază mai mică de -1800 (figura 6.27) , deci se asigură stabilitate
pentru orice nivel de reacţie negativă, inclusiv pentru circuitul repetor (cel mai sensibil
d.p.d.v. al stabilităţii). La multe tipuri de AO aceasta compensare este stabilită intern
Pentru un asemenea tip de AO reacţia negativă conduce la amplificări de forma
celor din figura 6.28. Se arata simplu că, indiferent de nivelul reacţiei negative,
produsul amplificare-banda este constant:

A0 f0  AR1 f R1  AR 2 f R 2  1 fT . (6.49)

Fig. 6.27. Caracteristici de frecvenţă pentru AO compensat.

Această metoda de compensare reduce însă posibilităţile în frecvenţă ale AO. În

aplicaţii la frecvenţe ridicate se utilizează alte metode de compensare, descrise pe larg
în literatură.

162
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig.6.28. Caracteristici amplitudine- frecvenţă pentru AO cu reacţie, compensat.

Slew-rate
Dacă la intrarea unui amplificator cu AO în regim de repetor se aplică un impuls
treaptă la intrare de valoare ridicată (5V de exemplu), timpul de răspuns real este lung
şi forma tensiunii de ieşire este o rampă crescătoare (figura 6.29). Acest fenomen este
urmarea faptului că AO dispune de un curent limitat pentru încărcarea condensatorului
de compensare în cazul unui salt de amplitudine mare la intrare, fiind caracterizat prin
parametrul viteza de creştere a tensiunii de ieşire (slew- rate):
dU 0
SR  (6.50)
dt
Această viteză de creştere depinde în principal de capacitatea de compensare,
dar şi de sarcina amplificatorului, şi este specificată pentru o capacitate şi o sarcină
date. Ea influenţează negativ comportarea AO în regim sinusoidal de semnal mare.

Fig.6.29. Slew-rate.

Pentru o tensiune de intrare sinusoidală:

dU i
U i  U iM sin t avem  U iM cos t cu un maxim la cos t  1 , deci
dt

163
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

dU i
 U iM (6.51)
dt Max

Această variaţie maximă nu trebuie să depăşească SR deoarece în caz contrar

apar în tensiunea de ieşire distorsiuni după cum se poate urmări în figura 6.30.

Fig.6.30. Efectul slew-rate asupra unei tensiuni sinusoidale.

6.4. Aplicaţiile amplificatoarelor operaţionale

AO îşi găsesc aplicaţii într-o gamă foarte largă de circuite. Amplificatoare de

c.c şi de c.a cu performanţe ridicate, circuite de calcul analogic, limitatoare şi
detectoare, circuite de eşantionare şi memorare, regulatoare, convertoare tensiune -
curent, filtre active, generatoare de semnal şi de funcţii, etc. Câteva dintre aceste
circuite sunt prezentate pe scurt în continuare. AO sunt considerate ideale, în afara
unor situaţii specificate.

6.4.1. Multiplicator cu o constantă

Un amplificator cu AO cu reacţie, în orice variantă, este deasemenea şi un

multiplicator cu o constantă. Presupunem amplificatorul neinversor (figura 6.31).

Fig. 6.31. Multiplicator cu o constantă cu AO.

Dacă se face simplificarea curentă că tensiunea dintre intrările AO şi curenţii de

intrare sunt neglijabili atunci:

164
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

UI = R I
UO = (R + RF) I
şi deci UO = (1 + RF/R) UI, (6.52)
adică tensiunea de iesire este egala cu tensiunea de intrare multiplicata cu constanta din
paranteză.

6.4.2. Circuit de sumare

Un circuit care realizează sumarea ponderată a mai multor tensiuni este

prezentat în figura 6.32.

Fig. 6.32. Circuit de sumare cu AO.

Dacă se face presupunerea curentă că tensiunea dintre intrările AO şi curenţii de

intrare sunt neglijabili atunci:
U 1 = R1 I 1 ;
U 2 = R2 I 2 ;
..................
U N = RN I N
şi UO = -RF IF;
iar I1 + I2 +.... IN = I1
Înlocuind curenţii din primele relaţii în ultima rezultă că tensiunea de ieşire este media
ponderată a tensiunilor de intrare cu semn schimbat:
RF R R
UO=- ( U 1  F U 2  ...  F U N ) (6.53)
R1 R2 RN

Pentru cazul RF = R1 =R2 = ... RN se obţine suma cu semn schimbat a tensiunilor

de intrare.
UO= - ( U1+U2+ ...+UN). (6.54)

165
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

` 6.4.3. Circuit de integrare

Circuitul integrator este prezentat în figura 6.33.

Dacă se face presupunerea curentă că tensiunea între intrările AO şi curenţii de
intrare sunt neglijabili atunci:
U= RI;
t
1
C 0
UO = UC = - Idt  U C (0)

şi se obţine
t
1
RC 0
UO = - Udt  U C (0) , (6.55)

şi deci tensiunea de ieşire este proporţională cu integrala în timp a tensiunii de intrare.

Timpul de integrare este limitat la un astfel de circuit de apariţia unor erori
crescătoare în timp produse de generatoarele de eroare de la intrarea AO, de forma:
t t
1/RC  VDI dt , 1/C  I DI dt .
0 0

Fig. 6.33. Circuit de integrare cu AO.

Readucerea la zero după terminarea integrării se face cu ajutorul unor

comutatoare (electronice sau contacte ale unor relee) care descarcă condensatorul de
integrare.

6.4.4. Convertoare tensiune-curent

Un convertor tensiune-curent este de fapt un generator de curent comandat în

tensiune având curentul proporţional cu tensiunea de comandă.
Cel mai cunoscut generator de curent este tranzistorul, cel bipolar fiind
comandat în curent iar cele unipolare fiind comandate în tensiune.

166
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

Fig. 6.34. Generator de curent constant.

Un circuit ca cel din figura 6.34 este cel mai simplu generator de curent
constant. Cu aproximările marcate pe desen, rezultă imediat:
RB 2
U B  EC  0,7  RE I C (6.56)
RB 2  RB1

Ultima egalitate spune şi că, deoarece toate celelalte marimi sunt constante, şi
curentul IC este constant. Trebuie precizat că situaţia este valabilă doar pentru cazul în
care tranzistorul este în regiunea activă şi circuitul este ales astfel încât ID>>IB.

Fig. 6.35. Convertor tensiune-curent.

Rezulta deasemenea că dacă se poate neglija tensiunea de deschidere a

tranzistorului, UBE=0,7V atunci circuitul simplificat din figura 6.35 este un convertor
tensiune-curent:
Uvar=UBE+IERE≈IR

167
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

şi deci:
I=Uvar/RE (6.57)
Eroarea produsă de UBE este însă semnificativă.
Deoarece tensiunea dintre intrările AO este mult mai mică decât UBE, un circuit
ca acela prezentat în figura 6.36 elimina această eroare:
Uvar=IERE = IRE

şi rezultă aceeasi relaţie (6.57), curentul este direct proporţional cu tensiunea variabila
de comandă.

Fig. 6.36. Convertor tensiune-curent cu AO.

Mai rămâne eroarea care se face prin neglijarea IB. Aceasta la rândul ei poate fi
micşorată sensibil daca se utilizează tranzistoare în conexiune Darlington sau
tranzistoare cu efect de câmp.

6.5. Circuite cu reacţie pozitivă

Dacă AO este utilizat cu reacţie pozitivă atunci circuitul are un comportament

distinct.
În primul rând tensiunea de iesire are doar două valori, şi anume valorile
maximă şi minimă ale AO, care depind de sarcină şi de tensiunile de alimentare V+ şi
V- .
În al doilea rând trecerea de la una dintre aceste valori la cea de a doua se face
prin salt, cu viteză mare.
În al treilea rând există două praguri la care se face această trecere. Circuitul
astfel realizat se mai numeşte şi circuit basculant Schmitt (CBS).
Tensiunea de intrare poate fi aplicată pe oricare dintre cele două intrări şi
funcţie de acest fapt CBS cu AO sunt de două feluri:

168
 Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale

- CBS fără inversare, tensiunea de comandă fiind aplicată intrării neinversoare;

- CBS cu inversare, tensiunea de comandă fiind aplicată intrării inversoare;
Ambele sunt prezentate în continuare.

6.5.1. CBS fără inversare

Tensiunea de intrare se aplică în acest caz, ca şi tensiunea de reacţie, pe intrarea

neinversoare. Schema simplificată este prezentată în figura 6.37.

Fig. 6.37. CBS cu AO fără inversare.

Observaţie : desi seamănă cu amplificatorul inversor cu AO aici reacţia este

pozitivă, rezistenţa de reacţie leagă ieşirea cu intrarea neinversoare (+).
Deoarece reacţia este pozitivă, puternică, AO nu este în regim de amplificare,
cu UO între V+ şi V- (am presupus amplificatorul alimentat de la o sursă dublă), ci în
saturaţie, UO fiind fie la valoarea de saturaţie superioară, o presupunem egală cu V+, fie
la valoarea de saturaţie inferioară, o presupunem egală cu V-.
Dacă presupunem UI la nivel coborât, V-, atunci UO este deasemenea V-deoarece
UI este negativă. Situaţia se menţine până când, prin creşterea UI se atinge nivelul la
care UI depăşeşte nivelul zero. Calcule simple arată că acest lucru se întâmplă când
tensiunea de intrare devine pozitivă, egala cu :
UI = V+ R/RF, (6.58)
moment în care circuitul basculează şi UO devine V+.
Creşterea tensiunii de intrare nu mai influenţează comportarea circuitului.
Dacă tensiunea de intrare scade, se poate arăta că bascularea inversă are loc la
nivelul :
UI = V- R/RF, (6.59)
Dacă intrarea se modifică între limitele menţionate, V+ şi V-, atunci mai există o
condiţie de basculare şi anume:
R < RF

169
 ELECTRONICĂ ANALOGICĂ

6.5.2. CBS cu inversare

Tensiunea de intrare se aplică în acest caz pe intrarea neinversoare. Schema

simplificată este prezentată în figura 6.38.
Funcţionarea este similară şi pragurile de basculare se păstrează.

Fig. 6.38. CBS cu AO cu inversare.

170