Peripetiile lui Ulise

Ulise Numit de greci Odiseu (în traducere „cel urât”, după cum se explică în Odiseea), a fost unul
dintre cei mai celebri eroi ai războiului troian. Era fiul lui Laerte şi al Anticleei sau, potrivit unei tradiţii
mai târzii, al lui Sisif şi al Anticleei; a fost rege în Itaca şi soţul Penelopei, fiica lui Icarios, cu care a avut un
fiu, Telemah. Viclenia şi acţiunile întreprinse în timpul războiului troian justifică interpretarea numelui
său.

Partea cea mai cunoscută a poveştii sale o reprezintă aventurile de după

distrugerea Troiei, descrise în Odiseea. Eroul care a contribuit din plin la cucerirea
cetăţii duşmane, în loc să fie răsplătit de zei şi de oameni, a trebuit să înfrunte tot soiul
de pericole şi greutăţi ce au transformat călătoria sa de întoarcere într-o permanentă
confruntare cu moartea, ca o interminabilă călătorie în infern, din care s-a întors nu ca
un erou învingător, ci ca un bătrân cerşetor, greu încercat şi istovit, căruia numai o
minune divină iar fi putut reda puterea de odinioară şi pe care până şi Penelopei i-a
fost greu să-l recunoască.

Odiseea povesteşte că Ulise şi tovarăşii săi, care au ridicat ancora pentru a se întoarce
în patrie, au rătăcit pe mare şi în cele mai îndepărtate ţinuturi vreme de zece ani: atât a
trecut de la căderea Troiei până la întoarcerea sa în Itaca, iar în acest timp întâmplările
potrivnice, furia mării şi voinţa zeilor şi a destinului l-au implicat într-o serie de
evenimente dramatice.

La începutul călătoriei sale, după ce a trecut prin ţinuturile ciconilor şi lotofagilor, a

ajuns pe coasta de apus a Siciliei, unde împreună cu doisprezece tovarăşi a intrat în
peştera ciclopului Polifem. Acesta i-a devorat pe şase dintre însoţitorii săi şi i-a luat
prizonieri pe erou şi pe ceilalţi şase. Ulise l-a îmbătat pe ciclop şi i-a străpuns singurul
ochi cu o ţepuşă înroşită în foc; cei şapte s-au ascuns sub pântecele oilor lui Polifem,
pe care acesta le-a mânat afară din peşteră fără să-şi dea seama de şiretlicul
prizonierilor săi. Orbirea ciclopului a avut consecinţe nefaste pentru călătoria lui
Ulise, întrucât a stârnit mînia lui Poseidon, tatăl lui Polifem.

Ulise a ajuns apoi în insula lui Eol, unde zeul i-a dăruit la plecare un vas în care erau
închise toate vânturile ce aveau să ajute corăbiile să ajungă în patrie. Dar tovarăşii lui
Ulise au deschis vasul ca să vadă ce era înăuntru, iar vânturile au scăpat, împingând
corăbiile înapoi pe insula lui Eol. Mâniat de felul în care fusese folosit darul său,
stăpânul vânturilor a refuzat să-l mai ajute pe Ulise.