Dokumen - Tips Craciunul Pe Glob

7/25/2019 Craciunul Pe Glob
CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016
Lucrarea ”CRĂCIUNUL PE GLOB” este o lucrare de specialitate,

concepută de și pentru cadrele didactice care, datorită unor calități precum:
talent, devotament, măiestrie și tact, fac ca această meserie să fie cât mai
plăcută, interesantă și benefică, astfel încât să trezească, peste ani, în mintea și

sufletul elevului, amintiri cât mai plăcute.
Întreaga responsabilitate cu privire la proprietatea intelectuală a
articolelor revine autorilor.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Publicație on-line de cultură și educație
Coord. Prof. înv. primar GEORGETA ENACHE
ISBN 978-973-0-20882-5
Page 1
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob 1/293
LUCRĂRI
ȘTIINȚIFICE
Page 2
Crăciunul pe glob
Inv.Albert Mariana
Liceul Tehnologic Faget,Loc.Ghimes-Faget,Jud.Bacau
Craciunul este o sarbatoare foarte raspandita si asteptata atat de cei mici, cat si de cei mari.
Pentru fiecarededintre
parte, dincolo noi, Craciunul
simbolistica aduna
religioasa. stari si semnificatii
Sarbatoarea particulare
Nasterii Domnului pentru
a suferit fiecarede-a
modificari cultura in
lungul
timpului in tara noastra, mai ales datorita contextului politic. Astazi, fiecare dintre noi ar trebui sa
incerce sa recastige o parte din identitatea romaneasca a Craciunului. Haideti sa descoperim
impreuna ce insemna odata aceasta sarbatoare magica !
Craciunul este o sarbatoare crestina si reprezinta Nasterea Domnului Iisus Hristos. Exista
doua date de celebrare, in functie de calendar: 25 decembrie in tarile care tin calendarul gregorian si 7
ianuarie pentru cei ce tin calendarul iulian. In Romania, Craciunul se serbeaza pe 25 decembrie. Atat
la noi, cat si in intreaga lume, Craciunul nu mai este doar o sarbatoare religioasa. Craciunul este si un
prilej de a-i intalni pe cei dragi, de a schimba cadouri si de a-l astepta pe Mos Craciun.Cuvantul
"Craciun", spun specialistii, ar proveni din latinescul "creatio" - creatie, referindu-se la nasterea lui
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. O dovada in plus ar fi termenii din limbile-surori:Noel (franceza),
Natal
relatata(portugheza), Natale (italiana),
in Noul Testament Navidad
si indeamna (spaniola).
la bucurie si Povestea nasterii lui legate
speranta.Obiceiurile Iisus este frumos
de aceasta
sarbatoare difera de la o tara la alta.
Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copii işi agaţă nişte ciorapi speciali
de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă
reni şi coboară prin horn.Americanii nu au un meniu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă
friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă
se serveşte„Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea
lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Aceasta tradiţie este unică în
lume.În vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă
şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.Brazi
împodobiţi sunt peste tot, cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracţie
turistică
care şi pentru
cutreieră cei care
străzile nu sărbătoresc
se aud frenetic ori Naşterea
în surdinăDomnului. Colinde
în mai toate de Crăciun
locurile publice. cântate de timp,
În acelaşi tineri
acordurile melodioase se fac auzite în fiecare familie, în jurul bradului sau a şemineului. În grădina
Casei Albe se înalță maiestuos un brad imens.
Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este acela de a arde o buturugă
timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul naşterii lui Isus. Felicitări viu colorate şi tipări te cu
scene biblice şi inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu multă lume ştie, totuşi, că
acest obicei a pornit de la americani, graţie unui german stabilit pe aceste meleaguri.Germania a oferit
lumii obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, care iniţial era decorat cu panglici colorate, lumânări şi
diferite dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea
sfintei nopţi care semnifica naşterea Mântuitorului.Cântece de Crăciun cunoscute, precum “O
Tannenbaum” se fac auzite în timpul acestei sărbători ce produce bucurie în sufletele tuturor. Oratoriul
înălţător
după al lui Johann
ascultarea slujbei Sebastian Bach
religioase din încânta
sear mulţimea
a de ajun. venită
Germanii în bisericile
numesc şi catedralele
Craciunul germane
"Weihnachten", care
inseamna "noapte solemna", sau "Heiligenachten" - "noapte sfanta". Este evocata, atunci, nu nasterea
lui Hristos, ca in tarile latine, ci slujba de la miezul noptii de Craciun. Cu o tradiţie de sute de ani, cele
aproximativ 2.500 de pieţe de Crăciun din Germania (Weihnachtsmärkte), care îmbină obiceiurile
vechi cu podoabele moderne, atrag în fiecare an milioane de turişti din întreaga lume. Numai în
Nürnberg se înregistrează peste două milioane de vizitatori, în fiecare an. Mulţi vizitatori susţin că
regăsesc cu bucurie în piaţa acestui oraş (Christkindlesmarkt), an după an, savoarea deosebită a
produselor tradiţionale bavareze pe care comercianţii le vând îmbrăcaţi în costume pop ulare. Printre
Page 3
cele mai renumite pieţe de Crăciun germane sunt şi cele din oraşele Lübeck, Berlin, München, Dresda
(aici este cea mai veche piaţă) şi Hamburg.Vinul fiert (Glühwein) este specific sărbatorilor de iarnă şi
se prepară după reţete diferite: cu mirodenii sau cu puţin alcool etc.
Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfârşitul de an este 22
decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii, şi care
este o ocazie în plus pentru o sărbătoare în plină stradă.Următoarele date importante, care sunt fără
îndoială
se cele în
reuneşte mai familiale,
jurul mesei sunt
de pe24care
şi 25nudecembrie: 'Nochebuena'
lipsesc felurile tradiţionaşile,Ziua de Crăciun.
precum cele dinÎntreaga familie
carne de oaie
sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu 'turron' (nuga din miere, zahăr,
albuş şi migdale), 'polvorones' (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi
marţipan.Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După
aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită 'La Misa Del Gallo' (Misa cocoşului).
In Marea Britanie, una dintre traditii este ca elevii sa monteze, in scoli sau in biserici, piese
despre nasterea Mantuitorului. In vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei insa in
prezent se prefera costumele. Un alt obicei vechi este si acela de a atarna ciorapi de semineu in
asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei – crengute de brad. Anticii druizi
credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele.
Faimoasa si tipica budinca englezeasca era numita ”hackin”, de la ingrediente. In secolul X VII,
budinca
servire. de prune era pregatita chiar in dimineata de Craciun si era stropita cu brandy si flambata la
In multe biserici din Italia sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi de marime naturala. Un
punct de atractie il constituie Irozii – un teatru popular cu scene, care, pe langa Irod, prezinta un mos
cu barba lunga, cu cojocul intors, reprezentand bufonul romanilor, si o paiata cu clopotei la picioare,
care poarta un bat nazdravan – in amintirea saltimbancilor chemati cu prilejul unor astfel de
manifestari. Tot in Italia, exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana),
calare pe matura ei, care verifica atenta cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii,
se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit..
In Grecia, masa de Craciun are in mijloc o paine traditionala, iar dupa ospat masa nu se
strange pentru ca Iisus sa aiba cu ce-si potoli foamea.In Venezuela, toate strazile din capitala
Caracas sunt inchise in Ajunul Craciunului, pentru ca toata lumea merge la biserica pe patine cu rotile.
In Japonia,acestui
produsele de cativa
lantani,
de masa traditionala
fast-food datoritaeste
uneialcatuita
campaniidindepreparate
marketingdefoarte
la KFC! Japoneziirealizata
ingenioase prefera
acum 40 de ani.Norvegia are si ea un obicei ciudat: in seara de Ajun, oamenii isi ascund preventiv
toate maturile, pentru ca spiritele si vrajitoarele rele sa nu poata calatori pe ele.In orasul Gavle
din Suedia exista o structura in forma de tap care este ridicata in fiecare an in preajma Craciunului, iar
traditia prevede ca lumea sa incerce sa o arda din temelii, desi autoritatile locale incearca in fiecare an
sa impiedice desfasurarea ritualului.Celibatarele din Cehia trebuie sa mearga in timpul zilei afara, sa
se aseze cu spatele la usa casei si sa arunce peste umar un pantof. Daca aterizeaza cu varful spre
usa, inseamna casatorie in urmatorul an, iar daca va ateriza cu calcaiul spre usa, celibatul va
continua.Olandezii il asteapta pe ”Sinter Klaas” c are vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de
lemn.In Polonia, se pastreaza obiceiul ca, in cinstea stelei de la Betleem, masa de Craciun sa inceapa
dupa ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”).In Rusia, Mos Craciun (”Babuska”) este
insotit de Alba-ca-
de papusi ”Matrioska”.In
Zapada Spania,
(”Snegurocika”), iar copiii
darurile de Craciunprimesc
sunt prajituri
oferite desi multe
magi, jucarii,
care se printre care setul
deplaseaza in
cortegii de curteni, cavaleri si lautari, iar in case si biserici exista iesle miniaturale care redau
atmosfera nasterii Domnului.
In Islanda, tara ghetii si zapezii, vin treisprezece Mosi Craciuni! Cu treisprezece zile inainte de
Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in
ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, mandarine,
lozuri in plic (scratch cards), iar, daca au fost rai, sunt recompensati cu un cartof. A doua zi, cel de-al
doilea Mos vine in oras si tot asa pana la 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din
Page 4
munti, pe 26 cel de al doilea si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si ‘Al
treisprezecelea’ si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun pentru ca, in ac easta zi, ultimul
Mos Craciun se intoarce la casa lui.
In Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a
anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind
lumanari la mormintele celor dragi. In Ajunul Craciunului, copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care
pune mereu
Nasterii, aceeasi
dar in intrebare:
Spania, ‘Sunt
Portugalia cumva
si Italia copii
este cuminti
putin aici?’.InInmulte
mai aparte. acesteculturi
tari aexista traditia
devenit Scenei
o traditie ca,
pe langa cei trei magi, Maria, Iosif si pruncul Iisus, in Scena Nasterii sa mai fie inclus un personaj: o
figurina care poate fi chiar reprezentarea unei vedete. Printre cele mai cautate figurine sunt cele cu
Barack Obama.
Celebrarea Nasterii Domnului este prilej de mare sarbatoare pentru romani ca popor majoritar
crestin ortodox. Incepand cu 20 decembrie incepe cu adevarat sa miroase a Craciun. De fapt miroase
a par parlit de porc, a pomana porcului, a afumatura si toate acestea dupa guitaturile porcilor
sacrificati in ziua de Ignat. Tobele rasuna mai tare, nu asa timid ca la inceputul Postului Craciunului.
Copiii repeta colindele, iar unii dintre ei pregatesc “Steaua” si “Cantecul de Stea”. Atmosfera de
Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării
împodobirii bradului, de clipa la care visăm să-l întâlnim pe Moş Crăciun.
aşteptatDincolo
cu maredeentuziasm
faptul că de este unalumea,
toată dintreindiferent
cele maideimportante sărbători
vârstă, uneori chiar creştine, Cră ciunul
şi de religie. Sigur tee
gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.
Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar
mai mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani
Bibliografie:
www.diane.ro
romaniingermania.ro
www.ziare.com
www.timpul.md
www.didactic.ro
crestinortodox.ro
Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun
Prof. înv. primar Alecuşan Elena-Gabriela

Şcoala Gimnaziala AXENTE SEVER Mănărade
„De Crăciun, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruiesti celorlalţi se întoarce, în mod miraculos,
înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult cu atât vei fi mai iubit.” John Greenleaf Whittier
La începuturi, creștinii marcau nașterea lui Iisus în luna septembrie odată cu Ros Hashana,
sărbătoare din calendarul iudaic. Dar, în anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul
roman Aurelian a proclamat această dată “Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invinc ibilului Soare,
iar în 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
Împăratul Constantin cel Mare a fost cel care, în anul 325, a desemnat în mod oficial Crăciunul
ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. Totuși, majoritatea țărilor nu au acceptat Crăciunul
ca sărbătoare legală decât în secolul al XIX-lea.
Page 5
Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun este colindatul, iar cel mai vechi astfel de
cântec este „Jesus refulsit omnium”, compus în secolul al IV-lea, de St. Hilary din Poitiers.
În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că
orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Atunci, el s -a
apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era
„Silent Night, Holy Night”, care astăzi este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de
persoane.
Francezii sărbătoresc ziua de Crăciun în diferite feluri. Creştinii se duc la slujba din seara zilei
de 24 decembrie sau îşi amenajează acasă o iesle reprezentând naşterea lui Isus, cu Sfânta
Fecioară, Iosif, un măgar şi un bou.
Alţii, mai superstiţioşi, obişnuiesc să taie un măr ca să afle ce le rezervă anul viitor sau pun un solz de
crap sub farfurie, de revelion, ca să aibă mai mulţi bani în anul care vine.
Pentru marea majoritate a francezilor, Crăciunul rămâne înainte de toate o sărbătoare comercială,
când Moşul, îmbrăcat în roşu, pune o mulţime de cadouri sub brad, în noaptea de 24 spre 25
decembrie. Dar în alte părţi, nu Moş Crăciun este actorul principal. În Spania, de exemplu, nu
el aduce cadouri, ci Regele Magilor, la 6 ianuarie, iar în Germania, binefăcătorul este Moş Nicolae.
În Lituania, ajunul Crăciunului este o sărbătoare familială importantă. Ziua de 24 decembrie se
numeşte 'Kucios', iar ziua de Crăciun 'Kaledos'. Această zi este pregătită cu grijă, se face o curăţenie
serioasă în casă.
Crăciunului. Deşi
Pentru Biserica
seara Catolicăse
de Crăciun, nupregătesc
impune postul, oamenii nu
douăsprezece mănâncă
feluri deloc carne
de mâncare, în ajunul
reprezentând
numărul apostolilor lui Isus. Se fac obligatoriu faimoasele 'kuciukai', nişte prăjiturele rotunde din făină,
drojdie, dar fără unt. Pe masă trebuie aranjate diversele mâncăruri tradiţionale, printre care heringul
sau alt fel de peşte, supa de mac, o băutură obţinută din afine roşii ('kiselis'), salată, ciuperci, cartofi
copţi, varză acră călită, fără carne, pâine.
Pe masă se pune, de asemenea, o farfurie cu atâtea bucăţi de azimă câţi persoane sunt la
masă. Aceste bucăţi de azimă se numesc 'Dievo pyragai' sau prăjiturelele Domnului. În unele regiuni
din Lituania, se mai pun şi mere - simbolul păcatului originar.
În cursul lunii decembrie la Vilnius se organizează mai multe concerte şi manifestaţii culturale, târguri
cu articole artizanale şi produse alimentare tradiţionale. Sărbătorile de iarnă se încheie la începutul lui
ianuarie, de Bobotează, cu o paradă şi un spectacol consacrat celor Trei Magi.
În Lituania,
pentru toţi tradiţiile creştine sunt foarte puternice şi această sărbătoare este foarte importantă
lituanienii.
Și în România, colindatul este unul dintre cele mai populare obiceiuri de Crăciun. Pe lângă
mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea
binelui asupra gospodăriilor.
În unele sate românești se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei
trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele
peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de
asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o
vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care
se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile în tr-o legendă pe care numai
bătrâniiOo mai
altă cunosc.
poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII -lea, călugării
foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii
au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere
roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI -lea, însă, familiile creştine au început să decoreze
brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai î nainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să
atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.
Page 6
Reprezentările lui Moş Crăciun s -au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea
acestuia în vechea cultură populară – de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun – şi imaginea
contemporană – de personaj iubit de copii – există mari diferenţe.
Tradiţiile contemporane despre “sfântul” Crăciun, despre Moşul “darnic şi bun”, “încărcat cu
daruri multe” sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la
oraş la sat.
Totodată,
omului de spiriteleideea de spiriduşi
rele. Spiriduşii de Crăciun
au fost vine din
iubiţi şi urâţi, credinţa
pentru străveche
că, deşi căpurtau
uneori se gnomiicupăzeau casa
bunăvoinţă,
puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum
se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de -a
face, fiind f ie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă
aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui
Moş Crăciun.
În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul naţional de radio
finlandez, a declarat că Moşul locuieşte pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că
Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia,
Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul
credincios al satului lui Moş Crăciun.
însoţităTradiţia
de Iosif,populară spune
din casă că Fecioara
în casă, rugând Maria trebuia
oamenii să-i să -l nască
ofere pe fiulAjunsă
adăpost. lui Dumnezeu şi umbla,
la casa bătrânilor
Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le “spurca” locuinţa prin naşterea unui copil
conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o
durerile naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat -o în rol de moaşă.
Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a
umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l- a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce
apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă
peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.
În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus.
Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în
istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând “Steaua sus răsare” şi
“Bună dimineaţa la Moş Ajun!” şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi
bani.
În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de
zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important
care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri
specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul
cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.
De reţinut este faptul că, indiferent unde te -ai afla pe acest pământ, în fiecare an spiritul
Crăciunului reușește să lumineze și cele mai întunecate colțuri ale inimii, sădind bucurie și speranță.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciun
www.artline.ro › art-Info
www.diane.ro/2008/11/obiceiuri-de-craciun-in-franta
Page 7
Semnificaţia ieslei de Crăciun

Prof. Antoci Genoveva
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani
Sărbătoarea Crăciunului pare a fi cea mai aproape de sufletul fiecărui om. În fiecare an, acesta
ne
de umple
Crăciun,sufletul de amintirile
a frânturilor zăpezilor
de colinde îmbelşugate,
amestecate a clinchetelor
cu viforul ninsorilor, de clopoţei pierdute
a mirosului proaspătîndetaina
bradserii
din
casă, a ieslei Naşterii Mântuitorului aşezată în biserică, a aşteptării pline de curiozitate şi de
nerăbdare a darurilor de Crăciun… Abia începe să miroasă a iarnă şi toate aceste ami ntiri se întorc la
noi din străfundurile copilăriei. Şi parcă ne încearcă un sentiment de nostalgie…
Crăciunul este sărbătoarea naşterii Mântuitorului, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o celebrare
pe care popoarele au îmbogăţit -o de-a lungul anilor cu tr adiţii şi obiceiuri specifice culturii lor. Tradiţiile
şi obiceiurile sunt o modalitate de a face prezent, de a aminti ceea ce s -a întâmplat în trecut; sunt
fapte şi lucruri care se transmit de la o generaţie la alta în formă orală sau scrisă. Iar în cazul
Crăciunului, lucrul cel mai important din tradiţii şi obiceiuri nu este aspectul lor exterior, ci semnificaţia
lor interioară. Dar, pentru a putea trăi mai intens tradiţiile şi obiceiurile, trebuie să le cunoaştem. Există
multe tradiţii şi obiceiuri de Crăciun, care ne ajută să trăim spiritul acestui timp liturgic, iar acest spirit îl
aflăm prin meditarea
Iniţial, misterului
Crăciunul celebrat.
şi Epifania constituiau o singură sărbătoare întrucât sărbătoreau întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu, însă acest mister era celebrat la două date diferite: în Occident era celebrat
la 25 decembrie, ca sărbătoare a Crăciunului, iar în Orient, la 6 ianuarie, ca sărbătoare a Epifaniei.
Distincţia, din punct de vedere al conţinutului, dintre cele două sărbători are loc abia la sfârşitul sec. al
IV-lea şi începutul sec. V-lea.
Se ştie din scrieri vechi că în anul 336 Crăciunul era celebrat la Roma la 25 decembrie, iar de
la Sfântul Augustin ştim, de asemenea, că în aceeaşi perioadă era celebrat şi în nordul Africii. Spre
sfârşitul sec. al IV-lea Crăciunul se celebra la această dată în nordul Italiei, în Spania, şi chiar la
Antiohia, după cum relatează Sf. Ioan Crisostom. Şi totuşi, 25 decembrie nu este data istorică a
naşterii lui Isus. Biserica din Roma a ales această dată pentru celebrarea misterului naşterii
Mântuitorului pentru a înlocui sărbătoarea păgână Natalis solis invicti (Naşterea soarelui invincibil) ,
principala
care avea sărbătoare a cultului
loc cu ocazia soarelui
solstiţiului din lumea
de iarnă. greco
Pentru a -i-romană,
îndepărtafoarte răspândit în
pe credincioşi deacea perioadă,
aceste şi
sărbători
idolatre, Biserica i-a îndemnat pe creştini să celebreze la această dată naşterea lui Cristos, adevărata
lumină care luminează pe tot omul.
Reprezentarea Naşterii Mântuitorului a variat de-a lungul timpului: de la reprezentarea simplă,
în fresce, a Mariei cu Pruncul şi cu Iosif, până la reprezentări complexe care cuprind circa 200 de
figurine. Despre naşterea Mântuitorului nu ne vorbesc decât evangheliştii Luca (2,1 -21) şi Matei (1,18-
2,12). Luca ne relatează cum Iosif şi Maria au mers la Betleem pentru recensământ, şi, întrucât nu au
găsit loc de găzduire, Maria l-a născut pe Isus şi l -a aşezat într-o iesle. Tot evanghelistul Luca scrie
despre păstorii care au venit să -l vadă pe copilul nou născut şi au povestit lui Iosif şi Mariei că îngerii
au fost cei care le-au dat de veste. Evanghelistul Matei nu dă prea multe informaţii despre naşterea lui
Isus, în schimb este singurul care-i aminteşte pe magii de la Răsărit, veniţi de departe – călăuziţi de o
stea – pentru
Prima areprezentare
se închina pruncului
a Naşteriişise
a-află
i oferi daruri:
într aur,din
-o frescă smirnă şi tămâie.Priscilei (sec. al II -lea d.C.),
catacombele
în care este reprezentată Sfânta Fecioară cu Pruncul în braţe, pe care-l prezintă Magilor: alături se
află un bărbat, iar sus, o stea în opt colţuri. Din secolele următoare, până aproape de secolul al V-lea,
există multe fresce în catacombe care reprezintă Epifanii analoge, însă în fresca din catacomba
Sfântului Sebastian (sec. al IV-lea d.C.) lipsesc Maria şi Iosif, dar apare un fel de iesle cu un bou şi un
măgar. Ulterior, între sec. al IV-lea şi al VI-lea, în basoreliefurile sarcofagelor din marmură încep să
apară şi reprezentări ale păstorilor, şi astfel, încet-încet, Ieslea capătă contur, apropiindu-se de forma
actuală, cu toate personajele incluse: Pruncul, Maria, Iosif, boul, măgarul, cei trei regi Magi, păstorii.
Page 8
Însă reprezentările erau mereu basoreliefuri, sau, în secolele următoare, vitralii, miniaturi,
mozaicuri, şi nu încă Iesle cu reprezentări tridimensionale ale Naşterii. În acest sens, s -a considerat
că cea mai veche Iesle din Italia este reprezentarea în marmură a lui Arnolfo di Cambio, realizată în
jurul anului 1289, şi care, deşi a fost distrusă în unele porţiuni iar în altele a fost restaurată, poate fi
încă admirată în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. În faţa acestei Iesle mulţi Pontifi au
celebrat Liturghia de Crăciun, până în anul 1870.
Tradiţia
de Crăciun, îi atribuie
atunci când, Sfântului
în noapteaFrancisc din Assisi
de Crăciun introducerea
din 1223 Ieslei
la Greccio, aşaîncum
vastanegamă de obiceiuri
relatează Sfântul
Bonaventura, a amenajat o iesle cu fân, a adus un bou şi un măgar, şi a celebrat Liturghia în acest
ambient, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi veniţi din întreaga regiune. Unii istorici consideră
că Sf. Francisc a fost inspirat de reprezentările dramatice sacre, foarte răspândite în acea perioadă.
Primele Iesle cu figurine despre care există informaţii datează din sec. al XIII -lea, şi sunt de
fapt reprezentări cu mari statuete din marmură, lemn sau teracotă, expuse într egul an într-un
aranjament static într-o capelă. Aceste caracteristici vor fi păstrate de Iesle până la sfârşitul sec. al
XVI-lea. Conciliul din Trento, care s-a încheiat în 1563, a stabilit norme precise în ce priveşte cultul
sfinţilor şi al relicvelor, şi a favorizat răspândirea Ieslei ca expresie a religiozităţii populare.
Iezuiţii, ordin religios înfiinţat în acea perioadă, au adoptat această reprezentare a naşterii
Domnului, folosind-o în scopuri didactice, pentru a recâştiga ţările reformate şi a eva ngheliza
tărâmurile
ornamentarea recent descoperite
Ieslei, din Lumea
de simplitatea Nouă. Dar de
ei franciscană iezuiţii s -au îndepărtat
la începuturi. De -a tot mai sec.
lungul mult,alînXVII-lea,
ce priveşte
de
fapt, apar şi se dezvoltă acele efecte scenografice care vor revoluţiona caracterul Ieslei, şi care au
făcut ca ea să devină o oglindă a culturii care o realizează, reflectând foarte bine societatea timpului şi
aspectele cele mai vii ale realităţii cotidiene.
În Italia, cea mai cunoscută – şi apreciată la nivel mondial – este ieslea din regiunea Neapole,
care a „revoluţionat” ieslea lui Francisc din Assisi. Cele mai vechi iesle din această regiune datează
din sec. al XV-lea şi sunt fabricate din lemn, cu circa 40 de figurine şi cu scenografii foa rte complexe,
ceea ce constituie de fapt specificul lor. Aceste iesle au captat atenţia multor artişti şi meşteşugari
italieni care au încercat mereu să aducă ceva nou, atât în realizarea figurinelor – punându-le ochi de
sticlă, introducând personaje noi, utilizând îmbinare de materiale diverse -, cât şi în realizarea
scenografiilor care au început să includă elemente laice, precum fântâni, pieţe, bodegi, lumini, oglinzi,
creând electronice.
ieslele astfel o adevărată scenă
Cu ajutorul de mecanisme,
unor teatru. În ultimii ani, odată
personajele cu puse
sunt progresul tehnologiilor,
în mişcare, au curg,
pârâurile apărutapa
şi
ţâşneşte din fântâni, soarele răsare şi apune, iar lumina din case se aprinde şi se stinge, etc. Pentru
mulţi artişti şi inovatori, ieslea a devenit un hobby, iar în Roma, în fiecare an, de Crăciun, pot fi văzute
cele mai originale iesle, din punct de vedere tehnic, artistic şi cultural, în cadrul anualei expoziţii
internaţionale.
Astăzi, în multe ţări, în seara de Crăciun există obiceiul de a se organiza o reprezentare
dramatică a naşterii Mântuitorului, cu actori şi decoruri, fiind numite popular „iesle vii”. Aceste
reprezentări datează din sec. al XVIII -lea, iar unii specialişti consideră că ele provin din dramele sacre
medievale, alţii consideră că îşi au originea în cântările specifice pentru timpul Crăciunului, din sec. al
XVI-lea, cântări care constau într-un dialog dintre doi sau mai mulţi parteneri. Oricare ar fi adevărata
lor origine, ele s-au păstrat şi dezvoltat în tradiţia Bisericii, şi au rolul de a -i ajuta pe credincioşi să
trăiască mai profund misterul celebrat, prin actualizarea scenei Întrupării Domnului.
Bibliografie:
 FOLEY L. O.F.M., St. Francis and the Crib, www.americancatholic.org
 RODRIQUEZ P., Ritos y mitos de la Navidad , Ediciones B., Barcelona, 1997.
 SARCONE I., La storia del presepe, www.presepenapoletano.it
 www.profamilia.ro
Page 9
Primul meu Crăciun

Apetrei Ionela-Martina
Sub un brad, o veveriță căuta o ghindă pierdută în zăpada pufoasă. Se uita o clipă în sus, în
vreme ce cobora din cer spre pământ cu acea curiozitate definitorie a exploratorului. Un zgomot dintr -
un tufiș, o face
în copacul să tresară
alăturat și spre
și de pe i bucurie,cum
propria-privește
o creangă să găsească
un pui de rapid
cerb fructul rătăcit. Seboticul
își murdărește urca vitejește
de nea.
Strânge la piept ghinda și zâmbește gândului că acolo sus la înălțime poate fi deasupr a lumii. Pentru
o clipă se vede precum un uriaș al pădurii în fața căruia se închina zarea. Trage aer în piept și salută
lumea cu mici pași de dans de pe o creangă pe alta, scuturând zăpada adunată pe ele, în ritm
sacadat.
Fulgii de nea desprinși își continuă drumul spre pământ, pe un ritm de vals, știut doar de ei.
Mirosul portocalelor așezate într-un coș împletit, se completează cu cel al cozonacilor care așteaptă
să fie scoși din cuptor. În fața unui șemineu, Sonia și Ciprian se joacă cu Thomas, un pui de bichon
poznaș. Râsetele lor se îmbină armonios și plăcut cu vocile colindătorilor ce aduc lumina sărbătorilor
de Crăciun, în casa tuturor creștinilor.
Bradul frumos împodobit stă în mijlocul nostru, îmbrăcat într -o haină de sărbătoare, decorată
cu luminițe. Colindătorii
E vremea lui Moșpleacă fericiți,
Crăciun, cândcu traistele pline
totul pare ca de bunătăți.Natura întreagă este surprinsă ca
o poveste.
într-un tablou de basm, unde aburii ușori ai nopții se ridică asemenea unor fantasme, iar fulgii jucăuși
plutesc în aer, îmbrăcând satele parcă pierdute.
Sub un brad, cadourile așteptau să fie desfăcute. Moșul trece, purtat de aripi invizibile, peste
horn, în sania trasă de reni. E vremea să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor. O stea stă prinsă
de cer ca într-un desen de iarnă, observând cum povestea își continuă firul firesc al sărbătorilor de
Crăciun. Într-un pătuț, un bebeluș, gângurește timid. E primul său Crăciun.
Cu aripile lăsate, un înger, stă pe un nor. Privește spre pământ, încercând să deslușească
printre atâtea luminițe și case mici, uitate parcă, drumul rătăcit de ieri. Aștepta să vadă cum lumina
ascunsă în oameni va deveni vizibilă în noaptea de Crăciun. Număra secundele în gând și aștepta
clipa. Acordurile unui cântec vechi răzbat cerul. A sosit clipa cea mult așteptată. Sufletul îi tresare.
Luminițele se prind
Oamenii râd,într
se-un joc al dăruirii,
îmbrățișează, îșialdăruiesc
bucurieimomente
și al speranței.
de suflet și așteaptă ca întreaga zare, să
se aprindă în diverse culori pe ritmul colindelor stăvechi:
“Astăzi s-a născut Hristos,
Mesia, chip luminos,
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați!”
Încă mai există speranță mi-am spus în gând, zâmbind timid unui fulg de nea ce trecu prin fața
mea, în noaptea de Crăciun.
Crăciunul pe glob
Arghire Georgia Oana
Dacă stăm și ne gândim trebuie să recunoaștem că în timpul verii îl cam uităm pe Moș
Crăciun.
Însă când se apropie iarna, când păsările călătoare au plecat deja și se pornește ninsoarea
viscolită, simțim cu toții, copii și vârstnici, apropierea sărbătorilor de iarnă. Se aud peste tot pocnituri
din bici, sunete de clopoței, glasuri de copii care colindă și în vitrine apare chipul simpatic al
bătrânelului cel darnic, cu mustăți și barbă albă.
Page 10
Românii îl numesc Moș Crăciun. El este generos, împarte daruri tuturor. Personajul acesta
este cunoscut la nenumărate popoare sub diverse nume: Santa Claus, Father Christmas, Pere Noel.
Însă toți știu că are aceeași înfățișare: un bunic rotofei, cu mantie roșie tivită cu alb, cu obraji rumeni și
barba albă. El este vesel, le vorbește frumos celor mici și împarte o mulțime de daruri din sacul lui
miraculos, parcă fără fund.
Chipul lui Moș Crăciun și-a început o viață proprie, fără de moarte, în decembrie 1862,
inventatorul jovial
moșneagul său, șiThomas
generos,Nast, fiind,
fără de carepesărbătoarea
nedrept, uitat. Foarte
creștină de lapuțini au aflat unde
25 Decembrie s -a născut
e de neconceput.
Toți cred că dumnealui vine din negura veacurilor. Însă Thomas l-a inventat când a izbucnit Războiul
de Secesiune – împărțea daruri în tabăra nordistă. Santa Claus a devenit un simbol al belșugului și
Crăciunul o sărbătoare în Statele unite.
Din anul 1902 Santa este înfiat de producătorii de Coca -Cola și apoi de mulți comercianți.
Jovialul Moș Crăciun are o carieră mondială fulminantă, trecând decenii de la lansare, și este așteptat
în seara de Ajun în miliarde de case de pe Terra, pentru a oferi oamenilor o fărâmă de bucurie și
bunătate.
Puțini dintre noi știu că la sfârșitul veac ului XIX-lea Moșul era un personaj care speria și
amenința copiii.În Germania se povestea despre vizita anuală a lui Weinachtsmann, care aducea
nuiele de mesteacăn pentru a-i pedepsi pe cei răi și pentru a le da daruri celor buni.
“PovesteÎn de
Anglia, de fiecare
Crăciun” a cărei Crăciun se
apariție publicau
a avut cărți cu
un impact fantome.
național Totuși Charles
în transformarea Dikens
în bine a scris
a cititorilor
maturi. În Austria însoțitorul preferat al lui Moș Crăciun era Krampus, o bestie cu pă r bogat, ce
seamănă cu Yeti Omul Zăpezilor de azi, cu coarne limbă roșie lungă și ochi înfiorători. În Olanda în
Ajunul Sfântului Nicolae, copiii încă își lasă la fereastră pantofi și ghetuțe pentru a vedea dacă
Sinterkloos le va aduce jucării ori nuiele de mesteacăn. În Franța, “moșul” lua înfățișarea lui Pere
Fouettard, un călugăr ce-i bate pe copiii neastâmpărați.
Fiecare dintre noi știm că Moș Crăciun locuiește în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici își
ia zborul în fiecare iarnă în sania lui trasă de reni, îndreptându-se către copiii care i -au scris în timpul
anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflată în pădurea din apropierea orașului Rovaniemi din
Finlanda.
Întotdeauna românul îl vede pe Crăciun sub înfățișarea unui om bătrân, cu barba albă ca
zăpada,
apoi caresăacoperă,
trebuie care acoperă
fie și vestitorul coastele
sosirii lui, dealurile în ziua sărbătorii. Iar dacă moș este Crăciunul,
Moș Ajunul.
Odinioară, în noaptea de Ajun, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsu nau de glasurile
colindătorilor și la toate ferestrele boierești și negustorești vedeai lumină și veselie. Cete de copii se
duceau din casă-n casă, unde zăreau lumină și cântau astfel:
Bună dimineața la Moș Ajun!
Ne dați ori nu ne dați?
În multe sate românești (maramureșene)În seara de Crăciun se ung vitele și grajdurile cu
usturoi pentru a nu le mânca strigoii. Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova este Sfințirea
Mesei de Ajun. Această datină este foarte veche, iar în Nordul Moldovei această masă constă în
mâncăruri de post. De sărbătorile Crăciunului cel mai frumos obicei de pe la noi este colinda, cu care
tinerii, copiii și maturii îl întâmpină pe Hristos pe pământ.
-
împodobit
În Franța,
cu panglici
în regiunea
și urmatPicardia,
de un alai
unde
miel
păstorițe.
viu, așezat
Preotul
într un
binecuvânta
coș, era dus
ritualul,
la biserică
apoi era
de un
readus
cioban
la
stână și ciobanii aveau grijă să fie înconjurat cu grijă mare pentru a muri de bătrânețe. Mielul era privit
ca un salvator al turmei.
În altă regiune a Franței, Provence, la 25 Decembrie, familia se aduna la cel mai în vârstă, de
obicei la Grand Papa, pentru a lua parte la o bogata cină, compusă din legume și Morne en brandale,
adică o mâncare de pește cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. Urmau alvița, bomboanele,
prăjitura, vinul fiert.
Page 11
Crăciunul englezilor este o serbare populară, în care copiii devin …tiranii zilei. Sunt lăsați să
facă ce vor.
Orașele sunt strălucit luminate și se mănâncă foarte multe păsări – cam 20 de milioane (în
special gâște. Pudding-a est regina. Nu exista masă, oricât de săracă, fără gâscă friptă și fără
pudding, semn culinar al naționalității engleze. Londonezii își împodobesc casele cu diferite cununi de
dafin, iederă și măceș.
Petrecerea e tonică. fastul
La curtea engleză, Englezii, reci de obicei,
e deosebit. sunt din
Bucătarii glumeți și ospitalieri
Windsor pregătesc de Crăciun.
cu câteva săptămâni
înainte prânzul pentru familia regală.
Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten, Christnacht. În seara de Crăciun pomul e
împodobit cu daruri și lumânări care se aprind feeric. Se cântă : O, Tannenbaum!Ca șiîn Franța, se
reprezintă Misterele Nașterii Domnului, care preced liturghia de la miezul nopții, celebrată cu multă
pompă. După liturghie, o copioasă masă reunește familiile. Apoi toată lumea se duce într -o sală
special luminată, cu bradul de Crăciun împodobit cu strălucire.
Sărbătorile Crăciunului încep în Italia din duminica postului. La Neapole, mai ales, în acest
timp, pe străzi, ziua și noaptea, se aud cântece de Crăciun, însoțite de chitară, mandolină, fluier și
cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, coborâți din munți pentru asta. Ei continuă să cânte până pe 25
Decembrie, făcând apoi loc melodiilor bisericești.
La spanioli,
NocheBuena Crăciunul
– se slujește ține 14
o liturghie zile, până
la capela la Bobotează.
Palatului regal, unde iaLaparte
miezul nopțiiLadesfârșit,
și regele. Crăciun
se dă–
o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curții.
Nicăieri nu e mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun, grecii nu dorm. La miezul
nopții, încep focurile de puști, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate fețele. Dușmanii se
împacă, cei bogați dăruiesc mâncare celor săraci.
În Norvegia, Crăciunul e considerat o urmare a vechii sărbători păgâne pe care vikingii o
celebrau în fiecare an. Norvegienii cred că, de Crăciun, morții colindă. Însă acest lucru sumbru nu -i
înspăimântă pe scandinavii de astăzi, ei sărbătorind Crăciunul cu mese pantagruelice, udate bine cu
băutură, jocuri și strigăte de bucurie, cadouri,cântece în onoarea noului soare.
În Rusia, în seara de Crăciun este următorul obicei: se întrunesc cunoscuții la un loc, în fața
samovarului de ceai, petrec și se veselesc în timp ce unul cântă cu armonica și altul cu cobz a. La
petrecere
fetelor. Apoi iauaduce
parte omulte
găinăfete
și îicare ascultă.înStăpâna
dă drumul cameră.casei ia un
La care pumn
fată de grâu
se duce și -lsăazvârle
găina la picioarele
ciugulească grâu,
aceea se va mărita. Pomul de Crăciun din casele lor este unul înalt, tânăr și frumos ornat cu fructe,
flori, cutii cu bomboane, jucării, dantele, bijuterii și așezat în mijlocul salonului.
BIBLIOGRAFIE: Crăciun Boris, Vine iarăși Moș Crăciun, Editura Porțile Orientului, Iași, 2001
SILENT NIGHT,HOLY NIGHT

Școala : CT NR. 1 Vadu Crișului
Prof. în înv. primar: Baciu Simona
„ Silent Night,Holy Night”- piesă compusă de preotul austriac Joseph Mohr este
interpretată în peste 180 de limbi străine de către milioane de oameni. Coruri de copii sau adulți prinși
în înălțimea notelor muzicale ale acestei piese , ne transmit sfințenia nopții de Ajun ,atunci când
Pruncul Sfânt se naște și ne umple casele de lumină dumnezeiască.
Crăciunul e poate cea mai veche și statornică sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri cum ar fi
colindatul , împodobitul bradului , darurile Moșului cel drag și bun.
Oriunde ar fi cântate , colindele cu mesajul lor mistic, reușesc să transmită din tradiția populară a
fiecărui popor. Fie că Fecioara Maria ajunge la grajdul cu vite al Crăciunoaiei , unde o stea veghează
Page 12
și anunță nașterea lui Iisus , fie că Moș Crăciun și cei 11 spiriduși stau undeva ascunși în Laponia , pe
vârful muntelui Korvatunturi, și te miri cum ajunge în casele copiilor , semnificația Crăciunului e
asociată întotdeauna cu bunătatea, omenia , cu sufletul simplu, dar mare în același timp, cu mirosul
bradului, al cozonacilor , al cârnaților, cu misterioșii fulgi, cu sania și cu atâtea altele!
Familiile se reunesc , merg la biserică , în special în țările de rit ortodox și catolic. Apoi servesc masa
tradițională cu mâncăruri specifice .
Vecinii noștri,
general rușii, ungurii,
cam aceleași obiceiurislovacii, bulgarii,
: colinde, moldoveniicase,
brad împodobit, sărbătoresc Crăciunul mese
biserici luminate, , împărtăși nd în
tradiționale.
Toate acestea, după ce , în prealabil , omul a fost pregătit sufletește și trupește prin rugăciune și
înfrânare de la anumite tipuri de mâncare.
În țările nordice, obiceiurile diferă. În Islanda , Moș Crăciun vine cu 13 zile înaintea Crăciunului. Apoi
este urmat în fiecare zi de către un altul, până în 6 ianuarie, dată care este considerată ultima zi de
Crăciun . Ce norocoși sunt micuții islandezi! !!
Danezii sunt mai pragmatici și au un obicei deosebit, mai aparte , de a -și oferi cadouri. Cel mai în
vârstă din familie oferă cadoul , cel care primește, oferă la rândul lui și altuia, și trenul continuă tot
așa. În Suedia , moșul are o înfățișare deosebită –un pitic îmbrăcat în roșu cu barbă albă care va pofti
orezul cu lapte, tradiționala mâncare de Crăciun , alături de șuncă , pește și fasole.
Sanichlaus-bietul Moș Crăciun al elevețienilor are sarcina de a aduce bradul la casele oamenilor. În
colindat tărâmul
Alaska, înghețat
, colindătorii de pe
primind glob,prăjituri
gogoși, Moșul sosește tot pe
și evident... 25 decembrie.
somon afumat! Se fac vizite , se merge la
În țările unde, în luna decembrie temperaturile sunt ridicate , Crăciunul nu cunoaște intimidare.
Australienii se strâng în diferite zone ale orașului și cântă colinde având în mână câte o lumânare
aprinsă.
Oriunde am sărbători Crăciunul , generozitatea ar fi cuvântul care ar caracteriza oamenii. Nu este
bucurie mai mare , decât să petreacă împreună Crăciunul alături de cei dragi. Dar , aici la noi, Ajunul
Crăciunului este al copiilor , al puritățiilor, al celor care merg cu „Steaua” și cu „Viflaimul”.
Deși Crăciunul a devenit comercial , aproape oriunde în lume, tradițiile creștine ale fiecărui
popor sunt cele care ne ancorează în realitatea acestei sfinte sărbători. Așa că , într -o sufragerie
caldă și luminată, cu bunătăți pe masă, cu zâmbete pe față și copiii cuminți în așteptarea moșului, să
ascultăm și să fredonăm și noi colindul „Silent Night, Holy Night!”
Hristos S-a născut!
OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN LUME

Prof..Badea Dumitra Adriana
Școala Gimnazială Nr.117,București
Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini,
centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial
al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”.
Pretutindeni
Nașterea in lume,popoarele
Domnului,a creștine,intre
Crăciunului,la care și poporul român,celebrează
25 Decembrie,sărbătoare de secole
marcată de manifestări la rând
religioase,de
colinde,obiceiuri și tradiții specifice fiecarui popor.El relevă in intreaga lor dimensiune insemnătatea
crucială pe care a avut-o și o are in evoluția umanității,pe calea Mântuirii,Nașterea lui Hristos,trimisul
lui Dumnezeu,luminându-ne calea spre iubire și adevar.Craciunul reprezinta una dintre cele mai iubite
sarbatori de pe mapamond, atat pentru semnificația sa aparte, celebrând nașterea lui Isus, cât și
pentru bucuria de a oferi și primi daruri. In afară de asta, Crăciunul ne apropie cu pași repezi de noul
an, pe care fiecare dintre noi il așteaptă mai frumos și mai prosper decât cel care tocmai se sfârșește.
Fiecare popor isi serbează Crăciunul intr -o atmosferă plină de farmec și voie bună, in funcție de
Page 13
tradițiile și obiceiurile care il definesc.

In SUA, poate mai mult decât in altă parte, tinând cont ca l -a dăruit pe Moș Crăciun ( Santa Claus) așa
cum este el cunoscut astăzi, chiar dacă s-a inspirat dupa Sf. Nicolae, sărbătoarea de Crăciun
fascinează intreaga țară, iar pregatirile incep imediat după Ziua Recunoștinței.
Spectacolul străzii este unul robitor, frumusețea și strălucirea caselor impodobite cu meticulo zitate,
americanii aproape intrecându-se unii pe alții, bogăția de brazi decorați prezenți in fiecare piață și in
marile
fața centre comerciale
Centrului Rockefeller.imbogațesc vizualacestea,
Pe lângă toate și sufletește
Moș fiecare
Crăciuncreștin. Nu trebuie
se plimbă ratat bradul
voios peste aflat in
tot și imparte
daruri copiilor, indemnându-i să iși pună dorințe, fiind omniprezent oriunde te -ai duce.
Colinde de Crăciun cântate de tineri care cutreieră străzile se aud frenetic ori in surdină in mai t oate
locurile publice. In același timp, acordurile melodioase se fac auzite in fiecare familie, in jurul bradului
sau a șemineului. In grădina Casei Albe se inalță maiestuos un brad imens.
Un obicei intâlnit la americani, dar și la germani și olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de
trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul nașterii lui Isus. Felicitări viu colorate si tipărite cu scene
biblice și inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu multă lume știe, totuși, că acest
obicei a pornit de la americani, grație unui german stabilit pe aceste meleaguri.
In ceea ce privește masa de Crăciun, curcanul ocupă loc de cinste, servit cu legume la grătar, fripturi
de porc și vită, alături de budinci și prăjiturile tradiționale, in special de cele făcute cu dovleac și măr,
cu fructe
Germania a oferit lumii obiceiul sau care inițial era decorat cu morcovi.
de a impodobi bradul de Crăciun, panglici
colorate, lumânări și diferite dulciuri. Nemții practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare in cele
patru duminici dinaintea sfintei nopți care semnifică nașterea Mântuitorului.
Cântece de Crăciun cunoscute, precum “O Tannenbaum” se fac auzite in timpul acestei sărbători ce
produce bucurie in sufletele tuturor. Oratoriul inălțător al lui Johann Sebastian Bach incântă mulțimea
venită in bisericile și catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun.
Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat și
obiectele confecționate din ceramică ințesând piețele de Crăciun din Dresda, Nurrenberg și Berlin.
Piețele găzduiesc ăi diferite festivități, actori profesioniști sau amatori care interpretează scene cu
tematică specifică impânzesc străzile in spectacole atractive, proce siunea magilor fiind la loc de
cinste.
Austria incepe
festivități, baluripregătirile pentru
și concerte, iar desărbătorile decortegii
Sf. Nicolae iarnădedeziua Sfintei
actori Barbara,
mascați care dă
in monștri tonul diferitelor
și cântăreți umplu
străzile vieneze. Colindătorii aprind torțe și se plimbă din casă in casă.
Ajunul Crăciunului se petrece insă in familie, ca și ziua de Crăciun, mai puțin prin restaurante sau alte
locuri publice, iar copiii iși deschid darurile puse sub pomul decorat cu ornamente, lumânări și
bomboane la sunetul unui clopoțel și imediat după cina tradițională din care nu lipsește crapul făcut la
cuptor.
In Viena, in miresme imbietoare, piața din fața Primăriei devine un loc neincăpător de mulțimea care
admiră și cumpără decorațiuni și dulciuri, lumânări, flori multicolore confecționate din săpun, obiecte
confecționate din lemn și alte articole de artizanat. Nici piața de Crăciun de la Palatul Schonbrunn nu
este de ocolit, iar brazii din locurile publice sunt fascinanți.
In Spania, iesle confecționate din lemn și alte figurine ce intruchipează diferite personaje specifice
sărbatoriri Nașterii lui Conceptii,

Imaculatei Isus, imbodobesc casele spaniolilor, careinincep festivitățile
respectiv 8 de Crăciun de ziua
decembrie.
Ca și in Germania, cortegii de actori profesioniști sau amatori străbat străzile orașelor puternic
luminate, interpretând procesiunea celor trei magi. Interesan t este faptul că darurile de Crăciun sunt
oferite tocmai de către magi copiilor, obicei care se gasește și la portughezi.
Seara de Crăciun este sarbatorită impreună cu familia, acasă, la o masă imbelșugată cu friptura de
pui, curcan sau miel.
In Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătorește consecvent Crăciunul, dupa ce fusese interzis de
nenumărate ori de catre autorități, datorită amestecului de obiceiuri creștine si păgâne deopotrivă
Page 14
practicate până la acea data. Dacă americanii ard buturugile, englezii ard un rug confecționat din
crengi de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se incheie. Colindele urcă in vazduh, in
timp ce englezii se desfată cu un punci fierbinte. Cele mai frumoase colinde se pot asculta, insă, in
capela Colegiului King din Cambridge.
In case, in mirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu
lipsesc curcanul (sau gâsca ori rața), fripturile, sosurile, plăcintele și budinca ( Christmas Pudding), ce
intregesc rele
duhurile atmosfera acestei sărbători
și fantomele părăsescși castelele
liniștesc spiritele dupaobicei
și criptele, noaptea de Ajun,
rămas din inperioada
care se crede că
păgână.
Copiii iși așteaptă cuminți cadourile după ce i -au trimis scrisori lui Father Christmas, prin aruncarea
acestora in foc, sperând că piticii le vor scoate prin horn și astfel dorințele lor se vor implini.
După masa copioasă de Crăciun, englezii pornesc la vânătoare de pițigoi, chiar in ziua de Sf. Ștefan,
amintind de legenda in care martirul creștin inchis nu a mai putut să se salveze din cauza acestei
păsări care a trezit gardianul ce il păzea.
Crenguțele de vâsc impodobesc casele englezilor, ca și pe cele ale norvegienilor. Alte decorațiuni și
instalații luminoase imbogățesc vitrinele magazinelor, iar străzile orașelor strălucesc de lumini feerice.
Pe lângă cadourile obișnuite, in Norvegia se oferă păpuși copiilor, care il intruchipează pe Nisse, o
variantă a lui Moș Crăciun.
Bradul este impodobit de către părinți, care preferă să meargă in pădure și să il taie singuri. In
noaptea
In piețelede
deAjun se cântă
Crăciun colindeintâlnim
norvegiene in jurul delicatesele
bradului și se
lor așteaptă
specifice,cucabucurie
brânza deschiderea darurilor.
de capră, ciocolată și
gemul de mure.
Aidoma germanilor, danezii aprind cele patru lumânări din săptămânile predecesoare Crăciunului,
semnificând bucuria, speranța, credința și pacea. Bradul impodobit cu panglici si lumânări și imbogățit
la baza de mult așteptatele cadouri, este inconjurat de membrii famili ei prin dans si cântece de colind.
Pere Noel este așteptat in Franța de către familia reunită la masa festivă, dupa ce fiecare membru
trece o lumanare de la unul la altul, până la cel mai tânăr. Se merge la slujbă, se fac petreceri și se
impart cadouri. Magazinele atrag copiii cu jocuri de lumini, iar târgurile de Crăciun sunt impânzite in
cele mai cunoscute locuri, căsuțele din lemn fiind pline la refuz cu obiecte confecționate manual,
bijuterii și dulciuri.
La Paris, in fața Primăriei, vizitatorii au posibilitatea de a cumpăra produse artizanale ce provin din
toata lumea,
petrecut la mai ales cele care
Disneyland sauinfățișează
o tură ieslea
de inpatinaj
care s -alanăscut Isus. nivel
primul Nu trebuie
al ratat un Cră
turnului ciun
Eiffel!
Pere Noel vine si in Belgia, dar in regiunea valonă, in timp ce in partea flamandă iși face apariția St.
Niklaas, care aduce cadouri copiilor in ziua de 6 decembrie. De Cr ăciun, darurile sunt așezate sub
brad si sunt deschise dupa cină sau a doua zi dimineața. Bomboane, prăjituri și ciocolată se servesc
tot timpul in perioada sărbătorilor de iarnă.
Copiii greci colindă in ajun vestind Nașterea Domnului, plimbând cu ei o iesle sau o corabioară ce
reprezinta Arca lui Noe in miniatură. In Grecia, Moș Crăciun este inlocuit de Sf. Vasile care imparte
daruri in ziua de 1 ianuarie. In ultima vreme, au imprumutat din fastul occidental, magazinele și
străzile fiind puternic luminate cu mult timp inainte de sărbătoarea propriu-zisă.Neuitat este banul
ascuns in plăcintă, care poartă noroc anul ce vine celui care nimerește bucata respectiva.
Bibliografie
www.traditii.ro
Page 15
Lumina caldă a Crăciunului
Învățător : Barbu Maria Nicoleta

Școala Gimnazială „Maica Domnului”Roșiori -Ialomița
Cea maireligioasă,
semnificație așteptată sărbătoare
dar și una asocială.
anului,Fiind
Crăciunul , estefoarte
un popor o sărbătoare
credinciosvestită în Malta,
sărbătorile avândaleo
cat olice
Naşterii Domnului ocupă un loc extrem de important în viaţa lor. Crăciunul se celebrează cu tot fastul
cuvenit: au loc slujbe religoase impresionante în timpul cărora se cântă colinde în bisericile baroce
minunat iluminate și cu altare împodobite cu flori de o mare frumuseţe. Crăciunul este o sărbătoare de
pace și mărinimie pentru toți oamenii. Crăciunul este peste tot Crăciun, dar există anumite tradiții și
obiceiuri malteze care fac sărbătoarea Crăciunului deosebită.
Malta este minunată de Crăciun! Un timp magic pentru localnici, Ajunul Crăciunului este plin de
viață și bucurie, iar ziua de Crăciun este o zi specială, liniștită, de familie. Cine își dorește o vacanță
liniștită, calmă , va alege cu siguranță Malta pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă.
Sărbătoarea începe cu Priedka tat-Tifel, care înseamnă „predicarea copilului”, ce are loc în
Ajunul Crăciunului. Predica va fi ținută de un băiat sau de o fată de 7 -10 ani, nu de un preot. Este o
mare
concursonoare pentru
de copii acesta să
de cântece rostească
și dans, cuvântarea.
urmată Procesiunea
de masă. Părinții este de
sunt foarte obicei transformată
încântați și nerăbdătoriîntr
să-un
îşi
vadă copiii, ajutându-i să învețe predica pe de rost cu patru sau cinci săptămâni în ainte. Copiii spun
povestea nașterii lui Iisus din Betleem dar sunt și încurajați să dea predicii o notă personală. Această
tradiție minunată a început din anul 1 883, în satul Luqa, când un băiat numit George Sapiano a ținut
prima predică de la miezul nopții. Procesiunea este de obicei transformată într-un concurs pentru copii
de cântece și dans, urmată de masă. „ Masa de la miezul nopții ” e o masă tradițională ce este
respectată din 1883 în toate bisericile parohiale, deoarece Malta este predominant catolică. După
masă , oamenii se întorc acasă pentru a-și deschide cadourile. Copiii din Malta primesc cadouri de
la Moș Crăciun în noaptea de Crăciun. Uneori, Moș Crăciun vine și bate la uși în noaptea de Crăciun
pentru a aduce personal cadouri!
În dimineața de Crăciun are loc procesiunea Pruncului Iisus. Copiii se îmbracă ca figurile biblice,
poartă cuceeieste
plânge), o mică statuie de
un cântec a pruncului Iisus și
leagăn pentru colindă.
copilul IisusColinda "Ninni
, este una la tibkix
dintre izjed"populare
cele mai (Sleep, colinde
nu mai
din Malta.
Și cumpărăturile sunt tradiționale în seara din Ajunul Crăciunului. Este un adevărat ritual-
cumpărături, dulciuri, cafea și bucuria răspândită de lumini și "Merry Christmas" care în limba malteză
este "Il-Milied l-Tajjeb!" Spiritul de sărbătoare se simte pretudindeni!
Delicioasele bunătăți tradiționale sunt prezente pe mesele localnicilor și în restaurante. Dacă în
România cozonacul se află pe masa tuturor, maltezii iubesc tortul italian de Crăciun, Panettone, care
conține fructe confiate și ciocolată. Un alt desert tradițional este budinca de prune, inelul
Treacle"Qaghqa tal-Ghasel" și plăcintele cu carne moștenite de 164 de ani de guvernare
britanică(1800-1964), în Malta. În mijlocul mesei se află curcanul sau un cocoș gras care a fost fript la
o brutărie locală într -un vas plin de cartofi și legume, supa fierbinte de castan și cacao ș i la fel de
delicioase „ timpana” , un fel de mâncare tradițională de macaroane la cuptor acoperit cu produse de
patiserie.
Luminile radiază de la ferestre, pe străzi, pe oriunde, purtându -te într-o lume de poveste. Luminile
de Crăciun de la amurg în Valletta sunt de neuitat. Casele sunt împodobite cu coronițe , lumânări și
decorațiuni.
Sărbătorile de iarnă în Malta sunt perfecte pentru cei ce caută aventura în aer liber, fiind un mod
fantastic de a se bucura de soarele de iarnă. Cei care așteaptă un Crăciun alb în Malta trebuie să știe
că în această perioadă a anului temperaturile sunt plăcute 16 -22 grade, cu vânt umed, căci climatul
plăcut e maritim. Vegetația luxuriantă este în floare și dă plimbărilor și drumețiilor un parfum unic.
Page 16
Bisericile sunt decorate cu flori, iar corurile de copii încântă cu uimitoarele voci. În lumina aurie a
lumânărilor, bisericile sunt îmbrăcate în haine roșii de sărbătoare, împodobite cu flori și redau secena
Nașterii Domnului . Străzile și casele sunt ornate cu decorațiuni de Crăciun , "presepjis"– pătuțuri
decorate cu figuri de lut ce ilustrează păstori, îngeri, săteni, animale și pruncul Iisus . Pătuțul este
decorat cu semințe de grâu, alte cereale sau semințe gulbiena, ce sunt plantate cu cinci săptămâni
înainte de Crăciun pe cheaguri de bumbac și ținute în locuri întunecoase pentru a crește la fel de albe
ca barba
altele lui obiecte
includ Moș Crăciun. "Presepjis"
mecanice în mișcarepotși varia ca Îndimensiune,
lumini. unele sate unele recreând
malteze tot se
locuitorii satul Betleem,
costumează
alături de animale reale. Această tradiție a început în 1826 când primul pătuț a fost găsit de către
monarhii benedictini. Ei au decorat străzile cu lumini numite „festunis” și au organizat o procesiune ,
pe străzi, unde copiii transportă statui mici ce îl prezintă pe pruncul Iisus.
Și școlile organizează concerte de Crăciun la care participă toți copiii. Se cântă colinde, se pun în
scenă scenete de teatru , recitaluri de poezie. Petrecerile de Crăciun sunt pregătite de părinți care
aduc dulciuri și cadouri pentru copii. Copiii, profesorii și părinții se bucură deopotrivă de această
sărbătoare.
Un punct culminant de Crăciun, care este popular pentru copii și adulți deopotrivă, este spectacolul
de pantomimă anuală ce are loc la Teatrul Manoel, în Valletta. Este un amestec fericit de umor bun
pentru copii și satiră pentru adulți.
În timpul
istorice sărbătorilor deimpresionante.
și monumentele iarnă una dintre activitățile
Perfecte preferate
pentru este aceea
a fi vizitate sunt de a descoperi
templele satele sale
preistorice, mai
vechi decât piramidele, cum ar fi Hagar Qim, T arxien și Ggantija. Cetăți sobre ridicate impotriva furiei
vânturilor, alături de nenumărate baze destinate sporturilor acvatice și delicii culinare mereu
surprinzătoare, precum și spectaculoase aglomerări de stânci calcaroase laolaltă de capriciile unei
mări încremenite în tonuri limpezi de albastru sau sparte în mii de valuri înspumate și fermecatoare
peisaje rurale, sunt peisaje tulburător de frumoase, ce merită a fi vizitate. În portul Marsaxlokk se
remarcă bogăția de culori a bărcilor sale de pescuit, cunoscute pe plan local sub numele de “luzzu”
sau “kajjik” cu ochiul pictat la prora amintesc de bărcile feniciene. Marinarii se preocupă foarte mult de
aspectul ambarcațiunilor lor, a căror provă verticală este inspirată după modelul străvechilor vase
feniciene. Astfel, pe timp de iarnă, pescarii din Masaxlokk își cosmetizează cu migală bărcile, în timp
ce soțiile lor tricotează sacoșe din nylon pentru turiști. În mod evident, aici se pot savura cele mai
bune preparate din pește
Numeroasele grote de pe toatăsăpate
și peșteri insula.de apă în stâncă crează un peisaj absolut superb. Cea mai
cunoascută este fără îndoială Grota Azurie din Insula Gozo, însă nu este singura. Țărmul insulei
Comino este brăzdat de astfel de grote ce pot fi cel mai bine văzute într-o croazieră.
Când Cavalerii Ordinului Sf. Ioan au ajuns pe acest tărâm au spus despre micuța insulă că ar fi
“merely a rock of soft sandstone” (doar o stâncă din gresie moale). Între timp această “stâncă” a
înflorit și s-a dezvoltat în ceea ce este astăzi o destinație ideală pentru turiștii de toate felurile întrucât
oferă o varietate atât de mare de activități și moduri de petrecere a timpului liber. O călătorie aici va fi
o experiență de neuitat!
Bibliografie: www.whychristmas.com
Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun în lume – Finlanda

Prof. inv. primar: Barbu-Soare Andreea
Scoala Gimnaziala “Liviu Rebreanu’, Mioveni, Arges
Tradițiile de Crăciun din Finlanda sunt centrate pe casă și familie, la fel ca peste tot în
lume. Sentimentul de căldură din fiecare cămin și veselia sezonului sunt accentuate de iarna feerică,
dar grea din Finlanda. Probabil toți știm că Finlanda este țara de origine a lui Moș Crăciun, iar fiecare
Page 17
copil finlandez știe că Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din orașul Savukoski, în
Laponia, în partea de nord a Finlandei.
In dimineața Ajunului Crăciunului copiii sunt bucuroși și emoționați pentru că știu că
Finlanda este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare își va primi cadourile. Familiile
finlandeze sărbătoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre țările scandinave. Crăciunul
se sărbătorește între 24 și 26 decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioada de Advent,
casele suntdepregătite,
dimineața se coc fursecuri
Ajun se mănâncă budincășide
seorez
decorează
groasă orașele, caseleservită
și cremoasă, și se împodobesc brazii. în
caldă, cu scorțișoară,
zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să tăie un brad, iar
mama merge la piață să facă ultimele cumpărături.
După¬amiaza, finlandezii se duc la saună şi apoi întreaga familie se adună în jurul mesei
şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun. Cina festivă este compusă, de obicei, din cod fiert, bine
condimentat, cu sos şi garnitură de cartofi natur, friptură de porc, de pui, legume fierte, prăjituri şi
fructe. După masă, toată lumea merge la mormintele rudelor.
Tradițiile de Crăciun din Finlanda au devenit foarte cunoscute în lume, datorită unei dintre
ele: "Declarația de pace de Crăciun", un eveniment tradițional finlandez care a avut loc în fiecare an
(cu excepția unuia) de la mijlocul anilor 1300. In orașul, Turku, în sudul Finlandei, oamenii se adună
înainte de prânz; după ce clopotele catedralei anunță ora 12 este citită "Declarația de pace de
Crăciun". Potrivit tradiţiei finlandeze, Sfântul Toma este cel care aduce Crăciunul, la 21 decembrie,
când se organizează şi un târg cu numele acestuia, iar Sfântul Knut încheie perioada sărbătorilor de
iarnă, la 13 ianuarie.
Târgurile de Sfântul Toma oferă decoraţiuni făcute manual şi specialităţi culinare. Cel mai
renumit este cel de la Helsinki, de la Esplanade Park, care reu neşte circa 150 de vânzători.
În 1985, s-a construit în apropiere de Rovaniemi, pe cercul polar, orăşelul lui Moş Crăciun.
Astăzi aşezarea include Oficiul Poştal al lui Moş Crăciun, unde acesta primeşte corespondenţa sosită
din întreaga lume, Biroul lui Moş Crăciun unde sunt citite scrisorile, după ce au fost triate de spiriduşi,
iar în apropiere se află Parcul lui Moş Crăciun.
În Casa lui Moş Crăciun se află un magazin cu suveniruri „made in Laponia” şi un
restaurant cu mâncăruri tradiţionale.
Bibliografie:
- ro.wikipedia.org;
- financiarul.ro;
- qbebe.ro.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Beldea Adriana,Şcola Gimnazială Nr 117

Bucureşti,Sector 6
”Pe la colţuri unii spun, Că există Moş Crăciun. Că i -aţi scris şi c-o să vină, Să vă aducă în pumni
lumină! Lângă brad şi lângă foc, Să vă aducă mult noroc!” / ,,Miros de brad, parfum de flori, bat în
ferestre urători, clipesc pe cer mii de culori, fiţi fericiţi de sărbători, acum şi’n anii următori!” .
Crăciunul este rezultatul a multor tradiţii seculare şi religioase din întreaga lume.
Crăciunul reprezintă pentru fiecare dintre noi un moment deosebit. E o sărbătoare care ne face să ne
privim viaţa altfel, să-i vedem pe ceilalţi într-o lumină mai favorabilă, să ne deschidem sufletul mai
Page 18
uşor. În fiecare colţ de pe glob datina Crăciunului îmbină elemente universal întâlnite, cum ar fi
îmbodobirea bradului, cu altele, mai puţin cunoscute, specifice zonei.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul
de iarnă este emoţionant: căsuţele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate, iar
mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonac. Amintirile
sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul
înapoi,
care nedar e minunat
urează tot ce să primim
e mai în casele
frumos noastre cusufletele
şi ne încălzesc lacrimi de
cu emoţie
veseliaînşiochi pe copiii
tinereţea lor. şiSănepoţii noştri
ne amintim
de...România....
Tăierea porcului- Cu câteva zile înainte de începerea ˝sărbătorilor˝, are loc sacrificarea porcului.
Aceasta are loc în ziua de Ignat, pe 20 decembrie. Tradiţia cu pricina este respectată îndeosebi la sat,
unde totul se desfăşoară conform unui adevărat ritual.
Mersul cu capra- Bătrânii considerau capra ca fiind animalul care dă semne dacă vremea va fi bună
sau rea. La origini, ˝jocul caprei˝ (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial
grav, de cult. De-a lungul timpului acesta a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care
vine. În zilele noastre, acest joc a rămas un pretext pentru o revigorare a unor tradiţii din bătrâni,
etalarea unor costume, covoare, ştergare tradiţionale în culori vii.
Colindatul- Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu
colinda merg copiii
un conducător şi unşiloc
flăcăii. Aceştia sunt organizaţi într -o ˝ceată˝, cu o ierarhie bine stabilită, existând
de întâlnire.
În trecut, flăcăii cu vârste cuprinse între 17-19 ani erau cei care mergeau la colindat. Aceştia îşi
găseau o ˝gazdă˝ la care stăteau pe toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe
uliţele satului, ci doar în ceată..
Pomul de Crăciun- Obiceiul bradului de Crăciun a fost împrumutat din Europa apuseană. Se
presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism.
La noi datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea
unui flăcău sau fete mari. Ca obicei de Crăciun, era practicat până la sfârşitul secolului al XIX -lea de
nemţii care locuiau la oraşe. După primul război mondial acest obicei s -a răspândit pe tot teritoriul
ţării.
E Crăciunul şi fiecare popor creştin se pregăteşte pentru întâmpinarea marii sărbători a Naşterii
Domnului.
Iată câteva tradiţii şi obiceiuri de Crăciun din jurul lumii:
Tradiţii de Crăciun în Australia
Crăciunul australian atrage mulţi turişti din emisfera Nordică dornici să afle cum e să serbezi
Naşterea Domnului la peste 30 de grade. Mesele de Crăciun se întind pe plajă, iar mâncărurile
tradiţionale sunt pudinca de prune, plăcinta cu carne, friptura de curcan, de porc, jambon. Moş
Crăciun soseşte pe placa de surf sau cu barca salvamarilor.
Tradiţii de Crăciun în Africa
În Congo, ziua de Crăciun începe cu grupuri de colindători care merg din casă în casă cântând
colinde.
În trecut, nimeni nu lipsea de la slujba de Crăciun, iar fiecare participant celebra Naşterea Domnului
aducând darurile sale.
Î
bogate
n Africa
la care
de Sud,
suntîninvitate
zilele noastre,
rudele şidupă
prietenii
slujba
apropiaţi.
de Crăciun,
Mâncărurile
în faţa fiecărei
tradiţionale
casedeseCrăciun
întind mese
sunt
curcanul, friptura de vită, purcei de lapte, orez galben cu stafide, legume, budincă de prune, biscuiţi.
În Ghana, bisericile încep a fi decorate cu patru săptămâni înainte de Crăciun. În Ajun copiii colindă,
iar seara oamenii se duc la biserică cu crenguţe de palmier şi lumânări şi se pun în scenă piese de
teatru cu scena naşterii.
În Liberia, oamenii împodobesc palmierii. Masa de Crăciun este rotundă şi se aşaza afară.
Crăciunul în Finlanda
Page 19
În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului.
În 24 decembrie, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă
"pacea de Crăciun". Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează,
celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe.
Acest obicei există de aproape 600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Se aprind lumânări în
cimitire. Seara, în familiile cu copii, soseşte cu multe cadouri Moş Crăciun.
Printre
ficat, mâncărurile
orezul servite
care conţine de Crăciun
o singură se numară:
migdală. Persoanacurcanul, cartofii,migdala
care mănânca şunca ,semo
varcovul, pateul
căsători de
în anul
ce urmează.
În 25 decembrie se serveşte un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat.
Şi în data de 25 în zori sunt slujbe religioase. A doua zi a Crăciunului se merge în vizită la prieteni.
Crăciunul în Ungaria
În ajunul Crăciunului, creştinii respectă câteva tradiţii. În această zi este interzisă munca în păduri
sau pe păşuni; se lucrează doar în jurul casei. Este interzisă cererea sau darea de împrumuturi.
Nu e bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le paştea o
nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduc boală asupra familiei
Masa festiva de Crăciun este completă doar dacă conţine tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul
copt la este împodobit
Pomul de Crăciun cuptor, cu fructe,
maioşul şi şi lumânări.
prăjituri, dulciuri cozonacul cu nuci.
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge,
pentru ca Iisus să aibă cu ce -şi potoli foamea. Moş Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul
Asiei Mici. El le împarte cadouri şi dulciuri copiilor. În vechea tradiţie, obiceiul bradului împodobit nu
există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într -un colţ al camerei. Există o tradiţie
potrivit căreia stăpâna casei trebuie să -şi imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru
a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea.
În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri
şi lăutari iar în case şi biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Naşterii Domnului.
Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei.
Regi
În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după
ce apare pe cer prima stea . Toţi brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări.
Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluţe şi diverse forme geometrice.
În Rusia, Moş Crăciun este însoţit de Albă-ca-Zăpada ,iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care
celebrul set de păpuşi ''Matrioşka''.
Cert este că pe întreg globul se sărbătoreşte Crăciunul cu mult drag . Ziua de 25 decembrie este una
dintre cele mai importante sărbători din lumea creștină – nașterea lui Isus. Această zi a devenit, de-a
lungul
mai timpului, nu doar o sărbătoare religioasă, ci și una a familiei, marcată de obiceiuri care de care
frumoase.
An de an urările de Crăciun joacă un rol extrem de important în viaţa oricărui creştin care
sărbătoreşte această zi importantă din calendar. De la urările simple însoţite de tradiţionalul ”La mulţi
ani!” şi până la mesajele mai complexe, data de 25 decembrie a devenit ziua în care creştinii se întrec
în cele mai frumoase gânduri transmise celor dragi.
Se spune că în seara de Crăciun, la fiecare clinchet de clopoţel o dorinţa se îndeplineşte! Îti urez să
petreci sărbătorile cu sufletul plin de dorinţe, în clinchet de clopoţei! ,, Crăciun Fericit !”
Page 20
Crăciunul la români
Prof.Mariena Belu-,,Colegiul Naţional Ienăchiţă Văcărescu,,
- Târgovişte -
Crăciunul este o sărbătoare creştină, care se celebrează la 25 Decembrie,aproape de

Solstiţiul de
În Iarnă,una
trecut,tot dintre cele mai
la această importante
dată,erau zile pentruSaturnaliile,ocazie
sărbătorite strămoşii noştri,dacii.
cu care oamenii bogaţi
făceau daruri celor săraci.
În trdiţia poporului român,Moş Crăciun apare sub înfăţişarea unui Cioban-Zeu-Moş,acela
care a creat tot ceea ce se vede şi cel care aduce daruri:caş,urdă,mere,nuci,colaci vin.
Toate tradiţiile noastre de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina.Focul şi lumina
reprezintă,în tradiţia poporului,speranţa că Zeul Soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă
primăvara cea bogată.Este ştiut că primăvara este anotimpul renaşterii,trezirii tuturor vietăţilor la
viaţă,ete anotimpul în care culoarea verde predomină: de la verdele crud al ierbii, la verdele intens al
frunzelor copacilor.
Brazii trăiesc peste tot în lume. Pot fi arbori pitici sau uriaşi, unii apucând chiar şi o vârstă
matusalemică. Botaniştii spun că există nu mai puţin de 125 de specii de conifere. Dintre acestea,
90% crescseîngăsesc
exemplare emisfera nordică.şiUn
în Japonia brad poate
în nordul atingenu40
Asiei, unde de brazi
cresc metri mai
înălţime.
mari deCele mai scunde
un metru. Acele
de brad au o lungime cuprinsă între 2,5 si 13 centimetri. Însă cea mai surprinzătoare caracteristică a
brazilor este durata lor de viaţă: coniferele trăiesc între 100 şi 1000 de ani! Cel mai bătrân conifer se
gaseşte în California de Est: botezat Matusalem şi are o vârstă estimată de specialişti de 4.500 de
ani. Având în vedere aceste date, molizii pe care- i împodobim de Crăciun sunt nişte puiuţi, dar să nu
uităm că şi aceştia au nevoie de 4 ani de soare şi ploi ca să atingă vreo doi metri. Un simbol cunoscut
al sărbătorilor de Crăciun este ,deci,bradul.
Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa
omului:botez,nuntă,înmormântare,el este cel mai important arbore din obiceiurile şi tradiţiile populare
româneşti.
Bradul,în tradiţiia populară,este considerat aducător de noroc,viaţă lungă,prosperitate,motiv
pentru care toţi creştinii
De sărbatori îşi împodobesc
se aude casacolindul
de pretutindeni cu crenguţe de brad.
,,O,brad frumos,,:
O, brad frumos, o brad frumos
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios
Ce frunza nu şi-o pierde.
Cu cetina tot verde.
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea ma face.
O, brad frumos,
Verdeaţa o brad
ta îmi plac e frumos
Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
Cu frunza neschimbată.
Page 21
Crăciunul, sărbătoarea tuturor creștinilor

Profesor înv.primar- Bordeianu Geanina
Școala Gimnaziala nr. 8, Suceava
Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. Dealurile sunt albe, iar norii plumburii cern sute de stele de
zăpadă
de ele. care se prind câte două, trei, sau mai multe într -o horă, dansând după o muzică auzită numai
Copiii se bucură de zăpadă, se bulgăresc se dau cu sania. Toți sunt bucuroși, mai ales în
Ajunul Crăciunului când încep să colinde. Ei vestesc nașterea Mântuitorului nostru Iisus Cristos.
Această sărbătoare creștină este primită cu bucurie de toate popoarele creștine și se remarcă
prin obiceiuri pitorești și tradiții variate de la o zona la alta și de la un popor la altul.
În multe sate românești (de exemplu în cele maramureșene), în seara de Crăciun (ca și în
noaptea Sf. Andrei), se ung cu usturoi vitele și grajdurile, pentru ca să nu vină cumva pe acolo și să
le omoare strigoii și alte duhuri necurate. Usturoiul se pune în coarne, pe frunte, pe spate, făcându -li-
se vitelor semnul crucii. Se mai ung și oamenii cu usturoi în frunte, la coate și la genunchi, precum și
ferestrele pentru a alunga demonii nopții.
În dimineața de Crăciun e bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, luată anume d intr-o
vale, înFemeia
care punem
care șiface
o monedă de argint,
colacii pentru pentruse
Crăciun, caduce
tot anul să fim curați
în grădină ca argintul.
cu mâinile pline de aluat și zice
către fiecare pom așa: ”Măr, păr, prun, astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”. Prin
unele părți este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului dascălii bisercești să umble cu Icoana. Este
vorba de o icoană pe care este zugrăvită nașterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova este Sfințirea Mesei de Ajun. Această datină
de a umbla preotul cu Ajunul ca să sfințească masa și să vestescă enoriașilor Nașterea Domnului
este foarte veche. Prin nordul Moldovei, se pregătește masa pentru Ajunul Crăciunului cu mâncăruri
de post. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe ușă. Preotul bllagoslovește
masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei.
În Ajunul Crăciunului se agită fetele mari, ca să-și viseze ursitul, adică viiitorul soț. Astfel, fata
pune sub perna pe care va dormi, toate lingurile cu care a mâncat la masă, așa cum au rămas,
nespălate.
fete și, unaTot așa,
după își iau
alta, pune săpunul
câte și pieptănul
o sămînță sub și,
de cânepă pernă.
dupăDe
ceobicei,
o înfingseîntr
adună la oo casă
-un ac, întindmai multe
la flacăra
unei lumânări. Dacă sămânța pocnește, atunci fata se va mărita cât mai curând, dacă nu, va trebui să
mai aștepte . Dacă în ziua de Ajun se decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi fericită.
În Ajunul Crăciunului și în zilele următoare, omul trebuie să se ferească să se certe sau să fie
ocărât, fiindcă tot anul va fi în ceartă și ocară. Dacă vrei să -ți mergă bine tot anul, să nu lași lingura
din mână în sera de Ajun. Tot în această zi, nu e bine să dai foc din casă, căci tot anul viitor nu vei
avea noroc la vite. În Ajun se dă doar de pomană pentru morți. În unele zone , femeile împart turte în
amintirea scutecelor Mântuitorului. Cine vrea să aibă noroc și sănătate postește toată ziua. T ot acum,
în Ajun, copilașii împodobesc cu mare nerăbdare brăduțul sub care Moșul va lăsa daruri.
Cel mai frumos obicei de Crăciun, specific doar poporului nostru, este colindul, cântat cu atâta
bucurie de copii, tineri, adulți, dar și de bătrâni.
Colindel e de
răstignire. Crăciun din
Specialiștii narează despre
domeniu viața
afirmă că zbuciumată a Mântuitorului,
nici un popor din lume nu de la naștere
posedă pânămai
o colecție la
frumoasă și variată de colinde ca poporul român.
Între Crăciun și Bobotează, colindătorii umblă cu Steaua, obicei de demult. Întocmită cu
meșteșug, steaua e compusă din speteze de brad îmbrăcate cu hârtie albă, iar înăuntru se află
aprinsă o lumânare de seu. Se zărește ieslea în care s -a născut Iisus Hristos, apoi Maica Domnului,
pruncul, cei trei magi și păstorii. Fiecare colț al stelei are un clopoțel. Cei care umblă cu Steaua cântă
colinde care amintesc de viața Domnului. Cei care anunță Steaua, mai ales copiii, trec pe sub
Page 22
fereastră unde lumina strălucește și stigă: Cine primește/Steaua frumoasă/Și luminoasă/Cu colțuri
multe/ Și mărunte/De la nașterea/Lui Hristos/ /Dăruite.
În Franța veche, stălucirea serbării Crăciunului (Noel) întuneca pe aceea a Paștilor. În biserici
se înfățișau diferite scene din Nașterea Mântuitorului, în care figurau grupuri de păstori și cei trei crai
de la răsărit. Drama păstorilor era jucată de preoți și credincioși.
În Picardia, un miel viu, așezat într -un coș și dus de un cioban împodobit cu panglici, urmat de
un cortegiu
apoi de păstori
mielul era readus șilapăstorițe, îmbrăcațiaveau
stână și ciobanii în alb,grijă
eraca
dus la biserică.
toată viața să Preotul binecuvânta
fie înconjurat ritualul,
cu grijă mare
pentru a muri de bătrânețe.
În Provence, pe la opt seara, familia se adună la cel mai în vârstă, de obicei la Grand Papa,
pentru a lua parte la bogata cină, compusă din legume și morne en brandade, adică o mâncare cu
usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie. Urmau alvița, bomboanele, prăjitura și vinul fiert.
Crăciunul englezilor, Christmas, o serebare populară în care copiii devin… tiranii zilei. Sunt
lăsați în voia lor, să facă stricăciuni. Totul se celebrează în banchete ospitaliere foarte vesele. Orașele
sunt strălucit luminate, cu toată ceața care domnește în Anglia. Se face risipă foarte mare de păsări.
La începutul veacului nostru, se mâncau 20 de milioane de păsări, îndeosebi gâște. Pudding-a este
regina serbării.Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă și o pudding -a , semn culinar
al naționalității engleze.
Londoneziimai
planta prefarată, îșiales
împodobesc casele
că pe frunzele cudefelurite
sale verde cununi de află
închis, se dafin,
un iederă, măcieș. Măcieșul e
fel de pomușoare(coacăze).
Apoi o ramură de vâsc e atârnată în tavan. În acest decor ,Christmas sosește. Copiii de pretutindeni
strigă: Fii binevenit,bătrâne tată Crăciun, cu barba ta cea albă!
Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten, Christnacht. În seara de Crăciun pomul e
împodobit cu daruri și lumânări care se aprind feeric.Se cântă O.Tannenbaum. Ca în Franța, se
prezintă misterele Nașterii Domnului, care preced liturghia de la miezul nopții, celebrată cu multă
pompă. După liturghie , o copioasă masa reunește familiile.
În fostele cazărmi germane, se făcea Christbaum(pom) și se împărțeau cadouri soldaților. În
jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de pipe , țigări, ciorapi , bretele, prăjituri, mâncăruri.
În fundul sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între cununi de brad. La sosirea superiorilor,
corul soldățesc cânta un cântec religios. Apoi, un sergent major lua un chipiu și punea în el hârtiuțe cu
numere darurile
primind pentru toți participanții
cuvenite. Butoiullacusărbătoare. Fiecare soldat
bere era desfundat, trăgea
începând câte un număr , ca la tombolă,
petrecerea.
Obiceiuri interesante sunt și în Rusia. La țară, în seara de Crăciun, se întrunesc cunoscuții la
un loc, în fața samovarului de ceai, petrec și se veselesc, în vreme ce unul cântă la cobză și altul cu
armonica. La petrecere iau parte mai multe fete care stau pe scaune și ascultă. Stăpâna casei ia un
pumn de grâu și-l azvârle la picioarele fetelor .Apoi pleacă în curte și revine cu o găină, căreia îi dă
drumul în odaie, unde aruncase grâul înaintea fetelor. La care fată se duce găina să ciugulească,
aceea se va mărita.
Santa Oji-San, pentru japonezi, Pere Noel, pentru francezi, Svaty Mikalas, pentru polonezi, ,
Sheng Dan Lao Ren, pentru chinezi, Joulupukki, pentru finlandezi-indiferent de numele pe care Moș
Crăciun îl poartă la diferitele popoare, cartierul său general se află, după cât se pare , la Paralela 66,
în orașul lapon Rovaniemi, din Finlanda. În sezonul Crăciunului, dar nu numai în acest sezon, sfidând
temperaturile de
darnic. Aeroportul–16 orașului
C, zeciadefost
mii lărgit
de vizitatori,
în modpărinți
special,
și copii,
pentruținasăpermite
facă cunoștință
aterizareacupână
moșulșicel
a
supersonicelor de tip Concorde. Numărul cel mai mare de zboruri este înțregistrat în ziua de 23
decembrie, când Moș Crăciun pornește oficial în călătoriile sale pentru a duce daruri celor mici.
Agențiile de turiști pun la dispoziția vizitatorilor un program foarte variat, incluzând plimbări cu săniile
trase de câini sau reni, excursii cu automobile speciale cu tălpici pentru zăpadă și multe alte distracții
hibernale.
Page 23
Pentru copiii care doresc să-i scrie Moșului, adresa este: Moș Crăciun, Ravaniemi, Finlanda. În
fiecare an , din diverse părți ale globului sosesc pe această adresă sute de mii de scrisori, în care
copiii își exprima dorințele.
Indiferent de țara sau regiunea din care provin, creștinii au aceleași simțăminte de Crăciun: de
dragoste și dăruire pentru cei dragi, de milostenie și compasiune pentru cei săraci. Spiritul Crăciunului
este același peste tot în lume, unul plin de strălucire, de dragoste și de speranță în mai bine, vorba
colindului nostru românesc-
Sărbatori Pace și bună voire pe pământ/ Că s -a născut în iesle Domnul Sfânt.
fercite!
CRĂCIUNUL LA NOI ŞI ÎN LUME

Prof. înv.primar: Liana Boț
Colegiul Tehnic Nr. 1 Vadu Crișului
Motto: “Ridică-ţi în tăcere sufletul spre Sărbăroare Luminii!”

Timpul trece repede. A mai trecut un an. Iată-ne în pragul Crăciunului, a zilelor sfinte, în
care, toţi ne
Cel care caută miracolul,
asigură minunea
că miracolul tainică
se va a acestei
împlini sărbători,
este Moş Crăciun,şipersonaj
trăieşte de
speranţa că -l va găsi.
poveste.
Legat de Sărbătorile Nașterii Domnului, pretutindeni în lume se desfășoară tradiții și
obiceiuri locale sau ale popoarelor.
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii
Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi
dăruim multă iubire şi căldură sufletească.
Românul îl vede pe Crăciun ca pe un bătrân cu barba albă ca zăpada.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi
pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile
tradiţionale: cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor
tronacele
din pe masa de Crăciunmomente
mai importante fiind la locale
de serii
cinstedealături de vinul roşu
24 decembrie estecinstit de toată lumea.
împodobirea braduluiUnul
de
Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle toţi membrii familieui.
NOEL- CRĂCIUNUL FRANCEZILOR
În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se
înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei
crai – ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi
credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul
sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună
la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din
legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel,
lămâie.
Latrunchi
dintr-un tară , în
de Franţa
maslin meridională, copiiiînbinecuvântează
uscat, care arde cina şicu
vatră. Focul e stropit rugul de Crăciun,
vin fiert. formată
Apoi familia se
asează la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la
biserică.
CHRISTMAS- CRĂCIUNUL ENGLEZILOR
La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa
ce domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări.
Puddingg-a este regina serbării. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi
pudding-a, semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt
Page 24
glumeţi şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25.

Scrisorile pentru Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu
sau în geam, introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a do ua zi
dimineaţa.
WEIHNACHTEN- CRĂCIUNUL ÎN GERMANIA
Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Crăciun, 24 decembrie
pomul
T (Christbaum)
annenbaum”. Ca şi este împodobit
în Franţa, cu daruriMisterele
se reprezintă şi lumânări , care
Naşterii se aprind
Domnului feeric.
care precedSeliturghia
cântă ,,O,
de
la miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia.
NATALE- CRĂCIUNUL ÎN ITALIA
La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă
a Pruncului Isus cioplită dintr -un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se
atribuie puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. T imp de
opt zile, copiii sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia
încep din dimineaţa postului. L a Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun,
însoţite de chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să
cânte până pe 25 decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti.
NOCHE BUENA- CRĂCIUNUL ÎN SPANIA
La spanioli
slujeşte o liturghieCrăciunul
la capelaţine 14 zileregal,
Palatului pânăunde
la Bobotează. La miezul
ia parte regele.La nopţii
sfârşit de oCră
se dă ciun, se
serbare în
cinstea copiilor demnitarilor Curţii.
JUUL- CĂCIUNUL ÎN DANEMARCA
La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie
tăiat din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga.
GRECIA
Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La
miezul nopţii, încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele.
Duşmanii se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac.
WILLIA- CĂCIUNUL ÎN POLONIA
Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase
de armăsari.
stele Copiii de întocmai
mari luminoase, la oraşe şi
casate străbatcând
la români, străzile şi uliţele
se umblă cu ducând
steaua. în vârful unei lungi prăjini
RAZDJEVSTA- CRĂCIUNUL ÎN RUSIA
La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde
petrec şi se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte
multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă c u grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o
găină, căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să
mănânce grâu, se va mărita. Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat.
Bradul înalt este aşezat în mijlocul salonului.
SANTA CLAUS-CRĂCIUNUL ÎN S.U.A.
În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii,
îmbrăcat uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o
Înainte
curea, ce
decălătoreste
Crăciun, copiii
cu oîlsanie
aşteptă
trasă
pede
Santa
reni.Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al
familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor
primite de la copii.
Bibliografie: “Semnificația obiceiurilor de Crăciun” - 21. Dec.2008, Raluca Brodner

„ Crăciunul la români”-Tradiíi.ro
Page 25
CRĂCIUNUL PE GLOB - intertextualitate culturală

profesor inv. primar BOTEZATU DANIELA
Şcoala Gimnazială Zamostea, judeţul Suceava
Crăciunul a devenit una dintre cele mai răspândite sărbători de pe glob, având semnificaţii
diverse.
Încă înaintea Naşterii lui Iisus Hristos au apărut obiceiuri legate de această sărbătoare.
Mesopotamienii au dedicat 12 zile Crăciunului şi au iniţiat slujbe religioase specifice, colindatul,
oferirea de cadouri şi mesele de sărbătoare.
Primii europeni închinau diverse ritualuri Soarelui în apropierea solstiţiului de iarnă, în încercarea
de a-l convinge să apară din nou, eveniment intitulat Yuletide şi sărbătorit cu ruguri aprinse şi copaci
decoraţi cu mere. Biruinţa Soarelui era celebrată şi de romani prin Saturnalia, de la mijlocul lunii
decembrie şi până la 1 ianuarie, cu carnavaluri, cadouri, ghirlande din laur şi brad.
Apariţia Crăciunului a fost determinată de aceste manifestari necreştine. Luminile, cadourile şi
entuziasmul pregătirilor au fost singurele acceptate de credincioşi. Primul împărat creştin, Constantin
cel Mare, a stabilit data Crăciunului pe 25 decembrie dar şi modul de sărbătorire. Cu toate acestea,
data nu a rămas fixă, unii urmând tradiţia pe stil vechi iar alţii pe stil nou, fără a-i fi afectată
semnificaţia şi întotdeauna
Una dintre reprezentând
ipotezele referitoare prilej de bucurie.
la Naşterea Pruncului Sfânt făcea referire la apariţia unei stele
deasupra Bethleemului şi la vestea cea bună dată de înger ciobanilor. Cei trei crai de la răsărit i -au
adus Pruncului aur, mir şi tămâie, vestindu-i naşterea în ţările lor.
Folclorul este sursa numelui Crăciun, un bărbat înstărit care şi -a împărţit averea copiilor la
vederea minunii înfăptuite de Fecioara Maria.
De asemenea, unii lingvişti susţin provenienţa termenului Crăciun din limba latină şi faptul că ar
reprezenta creaţia, naşterea.
Împodobirea bradului, simbol al vieţii, a fost preluată din ţările germanice şi s-a răspândit atât în
S.U.A cât şi în alte colonii. Germanii îi acordă o importanţă sporită, dedicându -i celebrul colind O,
Tannenbaum. Locul merelor, al dulciurilor şi al nucilor învelite în hârtie a fost luat de globurile tot mai
colorate şi personalizate. Becurile electrice şi ghirlandele au înlocuit lumânările. Doar steaua din vârf
mai aminteşte de cea
Un alt simbol care i-asărbători
al acestei călăuzit pe magi.
este Moş Crăciun, un bătrân cu barba albă, într -o sanie trasă
de reni, care împarte daruri copiilor. Atât numele său cât şi figura au corespondent în folclorul
românesc pe Sân' Nicoară, la americani pe Santa Claus, la francezi pe Pere Noel, la britanici pe
Father Christmas etc. Unii susţin că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord iar alţii în Laponia - Finlanda.
În Olanda, adevărata sărbătoare este pe 5 decembrie, odată cu venirea lui Sankt Nicolaus pe un
vapor iar cadourile sunt personalizate prin poezioare. În Spania şi Portugalia ieslea Naşterii Domnului,
focul de artificii şi tamburina sunt la loc de cinste.
La români, colindatul este principalul obicei care vesteşte Naşterea Domnului. Glasurile de copii
intonează cu bucurie Cu Moş Ajun, Florile dalbe sau O, ce veste minunată, dar şi colinde
intermediare, specifice anumitor zone, precum Colinda cerbului.
Steaua este confecţionată din lemn şi împodobită cu fâşii de hârtie, crengi de brad şi o iconiţă cu
Maica Domnului
prezent şi Pruncul
sunt preferaţi bănuţii.Sfânt. În trecut, răsplata colindătorilor era cu mere, nuci, covrigi dar în
Chiar dacă s-a încercat înlocuirea lui Moş Crăciun cu Moş Gerilă, Moşul nu s -a lăsat învins şi a
continuat să-i surprindă pe copii cu apariţiile sale, optând pentru mijloace moderne de transport,
uneori chiar ecologice, sau defilând la parade.
Figurinele impunătoare, perdelele de lumini ce decorează casele, brazii imenşi din centrul
localităţilor creează atmosfera de poveste ce se ţese în jurul Crăciunului. Şi aşteptările copiilor sunt pe
măsura timpului în care trăim. Unii visează încă la jucării sau zăpadă, în timp ce alţii preferă mijloace
moderne de comunicare.
Page 26
Sărbătoarea Crăciunului este totodată prilej de reconfirmare a legăturilor familiale pentru români.
Entuziasmul pregătirilor depăşeşte orice aşteptare. De pe mesele îmbelşugate nu lipsesc bucatele
tradiţionale precum sarmalele, friptura, cozonacul, vinul roşu etc. În jurul lor se adună românii din
toate colţurile lumii, încărcaţi de cadouri şi dornici să-i îmbrăţişeze pe cei dragi. Alternative ale
decorului familial ar fi hotelurile de gheaţă sau Crăciunul pe plajă - tradiţie australiană.
" Locuitorul societăţii contemporane nu respinge tot ce i -a transmis tradiţia, dar vrea să cunoască
lumea
Franţa /prin propriile
Editura lui mijloace."
Polirom, (Todorov Tzvetan, Grădina nedesăvârşită.Gândirea umanistă în
Iaşi, 2005, p.16)
În concluzie, "Crăciunul nu este o sărbătoare creştină pură, ci unul dintre cele mai importante
fenomene de intertextualitate culturală."( Boca Mariana, Mentalităţi europene, Editura Universităţii
Suceava, 2006, p.156)
Bibliografie
* Boca Mariana, Mentalităţi europene, Editura Universităţii Suceava, 2006
*Todorov Tzvetan, Grădina nedesăvârşită.Gândirea umanistă în Franţa / Editura Polirom, Iaşi, 2005
*Wikipedia
Crăciunul-sărbătoarea tuturor creştinilor

Profesor înv.primar Boţoroagă Elena
Şcoala Gimn.Acad.Marin Voiculescu-Giurgiu
Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbătorită de toţi
creştinii pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria,
prin puterea Duhului Sfânt, a născut în Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, într -o iesle saracă. Atunci,
cei trei magi de la Rasarit au văzut o stea luminoasă pe cer şi, străbătând cale lungă pentru a o urma,
au ajuns la Bethleem, aducându-I Mântuitorului, în dar, aur, smirnă si tămâie.
În România, Crăciunul are o importanţă deosebită.Este printre cele mai importante sărbători
creştine.Această perioadă este un cumul de obiceiuri străvechi,influenţate de note
actuale.
Sărbătoarea
pentru Crăciunului
copii, care asteaptaacu reprezentat
nerabdare,dintotdeauna un în
an de an, zilele prilej
caredemerg
bucurie pentru împodobesc
să colinde, creştini, si mai ales
bradul,
se duc la biserică şi, în fine, după un post lung care începe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de
Naşterea Domnului, la o masa îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi.
Crăciunul a fost stabilit ca sărbătoare oficială în anul 325 de primul împarat roman creştin, Constantin
cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei, a
reconfirmat oficial aceeaşi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului.
Dar de ce abia în secolul IV a fost reglementată sărbătorirea acestui mare eveniment? Oare primii
creştini nu ştiau când s-a născut Mântuitorul? Trebuie să spunem că, la romani, sfârşitul lunii
decembrie coincidea cu serbările date în cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau
o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia întunericul - obicei adus din Orient, mai precis din
Siria. Unii episcopi au propus ca Naşterea Domnului să se sărbătorească tot în aceeaşi perioadă (17 -
24 decembrie),
cu siguranţă însa
care obiceiul
ar trebui să nu
fie s- a generalizat
data până în
corectă. Uneori, veacul al
Crăciunul eraIVsărbătorit
-lea al erei
în creştine, neştiindu
septembrie, alteori-se
în
martie. Chiar după fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut încă destul de multă vreme până ce
aceasta să fie adoptată de toţi creştinii.
Datorită diferenţelor calendaristice (stil nou şi stil vechi), o bună parte dintre ortodocsi au serbat multă
vreme Crăciunul în luna ianuarie. Chiar şi in zilele noasre, ruşii au păstrat acest obicei.
In ţările Europei occidentale, protestanţii au interzis în anumite epoci serbarea Crăciunului şi
cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbatoare între anii 1649 si
1660. Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevarat o serbare populară. In 1834, cartea lui
Page 27
Charles Dickens, Un colind de Craciun, aparută cu o săptamână înaintea acestei sărbători, a

cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă. În Statele Unite, Alabama
a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală,în 1836.
Prin naştere se perpetuează specia umană şi viata devine veşnică. In aceste zile suntem mai
buni, mai veseli, mai sanatoşi şi mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, işi aminteşte cu placere
sărbătorile de Crăciun şi momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş
Crăciun
este în faţa
iertator si lecăruia
aducerecunosc fărăales
daruri mai teamă
dacadacă
spunauo fost cuminti
poezie sau auo facut
sau canta năzbâtii.
colindă. Cel Eimai
ştiu căcelebru
Moşul
personaj legat de această sărbatoare este, fără îndoială, Moş Crăciun. Trebuie sa stiti că şi el a
apărut, în forma în care îl cunoaştem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Moş Crăciun arăta ca un batrân
bun si blând, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminti. Figura sa a fost inspirata de aceea a lui
Mos Nicolae, si chiar numele sau american, Santa Claus, este pronuntia engleza a numelui danez al
Sfantului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii il numesc Pere Noel.
Este interesant sa mentionam ca la noi in tara, in timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit
„Moş Gerilă” şi s-a încercat desprinderea sa de sărbătoarea crestină a Crăciunului. Însă Moşul nu se
dă bătut aşa,cu una,cu două…
Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl stim noi astazi, se datoreste desenatorului american Thomas
Nast, care l-a creat in 1860. In 1885, Nast il desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine tocmai de
la
săPolul Nord,
ştiţi că unde
Moşul se paredecafapt
locuieste ar în
locui, până (Finlanda),
Laponia în Statele Unite,
căci lapentru a aduce
Polul Nord darurireni,
nu sunt copiilor. Trebuie
iar bătranelul
are nevoie de reni pentru a-i trage sania încarcata cu daruri. Cel mai celebru ren al său este Rudolf,
care este si conducătorul celorlalti opt. Ştiti cum îi cheamă? Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer,
Dasher, Donder si Prancer - acestea fiind numele care le-au fost date de poetul si profesorul american
de teologie Clement Clark Moore. Ei pot zbura, căci Moş Crăciun intră în case de obicei pe horn. El
are un sac mare, incarcat cu jucării, pe care le face cadou copiilor. Şi nu există copil care să nu merite
un dar de Crăciun!
De sarbatoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, în România,
copiii merg în Ajun cu colindul, din casă în casă, şi primesc, într-o trăistută pe care o poartă cu ei
special în acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti. Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu
Moş Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si câte altele! Copiii care merg cu „Steaua” îşi
confectionează
în mijlocul căreiao stea mare
se afla dedin lemn,
obicei şi împodobită
o iconiţă cecuo hârtie colorată
înfătisează pe şiMaica
cu crenguţe de cu
Domnului brad sau vâsc,
Pruncul. Ea
aminteşte de steaua care s -a aratat celor trei magi de la Răsărit, care s -au luat după ea şi au ajuns la
Bethleem, tocmai la naşterea Mântuitorului în ieslea cea săracă.
Catolicii au obiceiul să confecţioneze iesle mici, ca nişte jucării, în care se găsesc figurine ce -i
înfătiseaza pe Maica Domnului, fericitul Iosif, Pruncul Iisus, cei trei magi, pe îngeri şi pe animalele din
staul, care au încălzit cu rasuflarea lor pe noul născut. Aceste iesle sunt aşezate lângă
bradul de Crăciun. Şi obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă şi
provine din ţarile germanice. Acesta îşi are obârşia în vechile credinte păgâne, care spuneau că
bradul veşnic verde este un simbol al vieţii. De exemplu, egiptenii din Antichitate işi decorau casele cu
frunze de palmier în cea mai scurtă zi a anu lui, în luna decembrie. Romanii faceau la fel in timpul
saturnaliilor, folosind ramuri de brad, iar preotii druizi împodobeau stejarii cu mere aurii. Obiceiul
Martin
Luther aal fost
creştin împodobirii
primul care
bradului
a împodobit
a fost atestat
un brad
întaiadeoară
Crăciun
în Lituania,
cu lumânari
în 1510,
aprinse,
deşi sepentru
spuneacale arata
copiilor cum strălucesc stelele în nopţile foarte frumoase.
În 1601, un călător care poposea la Strasbourg (pe vremea aceea, oraş german) în preajma
Crăciunului scria că bradul era împodobit cu flori multicolore de hârtie, napolitane şi beţe de zahăr
ars,aurii,rasucite.
În America, obiceiul pomului de Crăciun a fost introdus de coloniştii germani, în secolul XIX. În Anglia,
prinţul Albert, care era de origine germană, soţul reginei Victoria, a împodobit primul brad de Crăciun
la castelul Windsor. Obiceiul a fost preluat apoi de englezi şi răspândit nu numai în Marea
Page 28
Britanie,ci şi în colonii.
Pentru germani, bradul are o semnificaţie specială. După ce îl împodobesc şi aprind lumânările,
întreaga familie se aduna în jurul acestuia şi cântă frumosul şi celebrul colind „O Tannenbaum!” (O,
brad frumos!). La început, bradul era împodobit cu mere, dulciuri şi nuci îmbracate în hârtie poleită.
Globurile au apărut ceva mai târziu, şi fabricarea lor a luat o amploare tot mai mare. Astăzi se produc
globuri de diferite mărimi, forme si culori. În vîrful bradului se pune de obicei o stea, pentru a ne aminti
de steaua
Prima văzutădin
ghirlandă deastfel
cei treidemagi. Şi lumânărelele
beculeţe au în
a fost aprinsă fostAmerica
cu timpul
de înlocuite cu beculeţe
Edward Johnson, un electrice.
coleg al
celebrului Thomas Edison, inventatorul becului electric. Johnson a fabricat singur un şir de optzeci de
beculeţe electrice, cu care a împodobit un brad de Crăciun. Pe la 1890, beculeţele electrice pentru
pomul de Crăciun se fabricau deja pe scara largă în America.
Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoţionaţi amintindu -şi de copilărie, de darurile de
Crăciun pe care le primeau chiar si cei săraci. Când eram copii nu prea înţelegeam de ce Moş
Crăciun aducea unor copii mai multe daruri, iar altora mai puţine. Explicaţia venea de obicei din partea
părinţilor şi era foarte simplă: Moş Crăciun aduce cadouri mai multe cop iilor care au fost foarte
cuminţi. Acesta este şi astăzi un argument foarte serios şi este o motivaţie puternică pentru copii care
se străduiesc să devină mai cuminţi, mai harnici şi mai ascultători pentru ca anul viitor să primească
mai multe daruri.
Pe langă
care rămâne sosirea
verde lui Moş
tot anul, ne Crăciun
aduce îno case
altă bucurie
mirosuleste Bradul
pădurii, desimbolul
este Crăciun, purităţii
acest pom venerat,
şi veşniciei.
Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală,
dulciuri şi beculeţe colorate.
În feerica seară de Crăciun sunt emoţionante colindele care vestesc naşterea lui Isus cel trimis
de Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, ură, invidie. Copiii merg cu colindul din casă în casă,
înfruntă gerul, zăpada, cântă cu veselie, cu însufleţire chiar dacă au năsucurile îngheţate şi primesc
cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc.
Nu putem uita nici mâncărurile tradiţionale, care nu lipsesc din nici o casă cu ocazia acestei
sărbatori. La noi, românii, tradiţia cere ca purcelul să se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai
precis de Ignat, pe 20 decembrie. Gospodinele pregătesc tot felul de bunătăţi, între care la loc de
cinste se află sarmalele, caltaboşii, toba, lebărul, cârnăciorii şi friptura. La toate acestea se bea de
obicei vin roşu, uneori fiert. Americanii preferă friptura de curcan, la masă adunându -se întreaga
familie.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul de
iarnă este emoţionant: căsuţele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate, iar
mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonaci. Amintirile
sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristeaza uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul
înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoţie în ochi pe copiii şi nepoţii noştri
care ne urează tot ce e mai frumos şi ne încălzesc sufletele cu veselia şi tinereţea lor.
De Crăciun nimeni nu trebuie să fie suparăt, ci toţi să ne bucurăm de Naşterea Mântuitorului
nostru Iisus Hristos!
Crăciunul pe glob
Prof. înv. primar BUMBU MARIA
Școala Gimnazială nr. 2 Sebeș
Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sarbătorirea Naşterii Domnului.
Crăciunulreprezintăunadintrecelemaiiubitesărbători de pemapamond,
atâtpentrusemnificațiasaaparte, celebrândnașterealuiIisus, câtsipentrubucuria de a oferisiprimidaruri.
Page 29
Înafarădeasta, Crăciunul ne apropie cu pașirepezi de noulan, pe care

fiecaredintrenoiîlașteaptămaifrumosșimai prosper decâtcel care tocmai se sfârșeste.
FiecarepoporîșiserbeazăCrăciunulîntr-o atmosferăplină de farmecșivoiebună, înfuncție de
tradițiileșiobiceiurile care îldefinesc. În România,
Crăcinul se sărbătorește cu mare fast, fiind o sărbătoaremultdorită de toțiromânii.Chiarmaimultdecât la
altepopoare, obiceiurilesidatinileîmbogățesc spiritual șiînfrumusețeazăultimelezile din an.
Astfel,
merge cu capracu, un
câtevazileînainte
ritual în care odeceatăgălăgioasă
multașteptatacelebrare a NașteriiDomnului, existăobiceiul
de voiniciîmbrăcațiînstraiepestrițeși cu măștidedea
caprăsaucerbdanseazăînsperanțacăanul care vine va fi unulroditor. Obiceiuldurează din Ajunșipână la
AnulNou. La colindele melodioasecântateînzilele de Crăciun, alături de cunoscutul Plugușor, se
adaugășicântecele de stea. Umblatul cu Sorcova întregeștearsenalulobiceiurilor din timpulsărbătorilor
de iarnă.
Masa copioasă de Crăciunaduce in prim plan porcul, care esteinjunghiat in ziua de Ignat,
obicei care aduceaminte de sacrificareaporcilor in antichitate, ca jertfăadusăzeilor.
Copiiisuntpușisăcălăreascăanimalulomorât, ca să nu se stricecarnea, conform tradiției. Sarmale,
fripturi, colaci, plăcinte, prăjiturișicozonaciformeazăospățul de Crăciun.
Fără a aveapretențiacă au fosttrecuteînrevistătoateobiceiurile de Crăciun depemapamond, se
poatespunecăindiferentdin care poporfac parte, fie căîșiîmpodobesccasele cu ramuri de vâsc, pin,
rozmarin,
vin fiert,iederăsaucununi de brad, fie căardbuturugisaumănunchiuri
oricămănâncăcurcan, porcsaupește, toțicreștinii de sefrasin,pregătesc
fie ca beau puncisau
conform
traditieilorsiintampinaNasterealuiIsus cu bucurie in suflet, cu voiebunasi cu speranța ca anul care
urmeazăva fi unulmai bun șimaibogat!
În SUA, poate mai mult decât în altă parte, ținând cont că l -a dăruit pe MoșCrăciun (Santa Claus) așa
cum este el cunoscut astăzi, chiar dacă s-a inspirat după Sf. Nicolae, sărbătoarea de Crăciun
fascinează întreaga țară, iar pregătirile încep imediatdupăZiuaRecunoștintei.
Spectacolul străzii este unul robitor, frumusețea și strălucirea caselor împodobite cu meticulozitate,
americanii aproape întrecându-se unii pe alții, bogăția de brazi decorați prezenți în fiecare piață și în
marile centre comerciale îmbogățesc vizual și sufletește fiecare creștin.Nu trebuie ratat bradul aflat
înfațaCentrului Rockefeller. Pe lângă toate acestea, Moș Crăciun se plimbă voios pest e tot si împarte
daruri copiilor, îndemnându-i să își pună dorințe, fiind omniprezent oriunde te-ai duce.
Colinde publice.
locurile de Crăciun cântatetimp,
În același de tineri caree cutreieră
acorduril melodioasestrăzile
se facseauzite
aud frenetic ori familie,
în fiecare in surdină în mai
în jurul toate
bradului
sau a șemineului. În grădina Casei Albe se înaltă maiestuos un brad imens.
Un obicei întâlnit la americani, dar și la germani și olandezi, este acela de a arde o buturugă timp de
trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul Nașterii lui Iisus. Felicitări viu colorate și tipărite cu scene
biblice și inspirate din scenele de iarnăiau cu asalt magazinele. Nu multă lume știe, totuși, ca acest
obicei a pornit de la americani, grațieunuigermanstabilitpeacestemeleaguri.
Înceeaceprivește masa de Crăciun, curcanul ocupă loc de cinste, servit cu legume la grătar,
fripturi de porc și vită, alături de budinci și prăjiturile tradiționale, în special de cele făcute cu dovleac
șimăr, cu fructesaumorcovi.
Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, care inițial era decorat cu
panglicicolorate, lumânărișidiferitedulciuri.
lumina Pomul de Crăciun,
scânteietoare aşa
a lumân ărilor
cumsau
îl acunoaştem
instalaţiilornoi
electrice,
astăzi, nu
decorat
a fost cu
dintotdeauna
globuri în împodobit
care se reflectă
astfel.
Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi
împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl
consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care
amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarealor din Rai.
Pănăînsecolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia
Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar
nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605,
Page 30
la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într -o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era
împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşteprimul brad de Crăciunaşa
cum îlştimastăzi.
Nemțiipracticăobiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea Sfintei
Nopți care semnifică Nașterea Mântuitorului.
Cântece de Crăciuncunoscute, precum “O Tannenbaum” sefacauzite în timpul acestei
sărbătorimulțimea
încântă ce produce bucurie
venită în sufletele
în bisericile tuturor. Oratoriulînalțător
și catedralele al lui Johann
germane după ascultarea Sebasti
slujbei an Bach
religioase din
seara de ajun.
Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de
artizanat și obiectele confecționate din ceramicăînțesând piețele de Crăciun din Dresda, Nurrenbergși
Berlin. Pietelegăzduiescșidiferite festivități, actori profesioniști sau amatori care interpretează scene
cu tematica specifică împânzesc străzile în spectacole atractive, procesiunea magilo rfiind la loc de
cinste.
Austria începepregătirilepentrusărbătorile de iarnă de ziua Sfintei Barbara, care dă tonul
diferitelor festivități, baluri și concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de
actorimascatiînmonștrișicântârețiumplustrăzilevieneze. Colindătorii aprind torțe și se plimba din casa
în casa.
sau alteAjunulCrăciunului se petrece însăîn familie, ca sub

locuri publice, iarcopiiiișideschiddarurilepuse și ziua de Crăciun,
pomul maiornamente,
decorat cu puțin prin restaurante
lumânări și
bomboane la sunetul unui clopoțel și imediat după cina tradițională din care nu lipseștecrapulfăcut la
cuptor.
În Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătorește consecvent Crăciunul, după ce fusese interzis
de nenumărate ori de cătreautoritați, datorităamestecului de obiceiuri creștine și păgâne deopotrivă
practicate până la acea dată. Dacă americanii ard buturugile, englezii ardun rug confecțonat din crengi
de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se încheie. Colindele urcă în văzduh, în timp ce
englezii se desfată cu un punci fierbinte. Cele mai frumoase colinde se pot asculta, însă,
încapelaColegiului King din Cambridge.
În case, înmirosul parfumat de brad, englezii savurează delicii culinare de Crăciun, din care nu
lipsesc curcanul (sau gâsca ori rața), fripturile, sosurile, plăcintele șibudinca ( Christmas Pudding),
ceîntregescatmosfera
duhurile acestei
rele și fantomele sărbători
părăsesc și liniștesc
castelele spiritele
șicriptele, după noaptea
obiceirămas de Ajun, în care se crede că
din perioadapăgână.
Copiiiișiasteaptăcuminți cadourile după ce i -au trimisscrisorilui Father Christmas, prinaruncarea
acestora in foc, sperând că piticii le vor scoate prin horn siastfeldorințelelor se vorîmplini.
După masa copioasă de Crăciun, englezii pornesc la vânătoare de pițigoi, chiar în ziua de Sf.
Ștefan, amintind de legenda în care martirul creștin închis nu a mai putut să se salveze din cauza
acestei păsări care a trezitgardianulceîlpaăzea.
Crenguțele de vâscîmpodobesc casele englezilor, ca și pe cel e ale norvegienilor.Alte
decorațiuni și instalații luminoase îmbogățesc vitrinele magazinelor, iar străzile orașelor strălucesc de
lumini feerice.
Grecia
Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să -i îmbuneze
pe spirid
lemn decorată
uşi. De asemenea
cu busuioc.
maiApa
au unastfel
obicei:sfinţită,
ţin în casă
se un
împrăştie
bol cu apă
în în
fiecare
care scufundă
colţ al caseipentru
o cruciuliţă dea
alungaspiritelerele.
Italia
Crăciunulesteîn mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle
cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie
“ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptăpeBefona care vine prin horn ca să le
punăcadouriînpantofi.
Islanda
Page 31
Doioameninevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s -au tăiat capetele, dar din
sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, înnoapteafiecăruislostiţiu de iarnă, se aprindeau mii
de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari
depărtări să vadă pomul de focşisă se închine.
Mexic
Unii se îmbracăîn îngeri. Grupul se duce din casă în casă
purtândlumânărişicântâdcânteceîntimpce
Fiecare Maria şiparticipanţii
casă îi refuză. După fiecare procesiune, Iosif bat ladansează,
uşă şi întreabă
cântă şidacă pot fiun
mănâncă găzduiţi.
meniu
divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtiesau material
casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui
Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducătorlegendar al Mexicului.
Rusia
ChiardacăRusia a fost influenţată de vest dupăcăderea URSS obiceiuruleamericane nu au
reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De -a
lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca
şiMoşCrăciun, DedMoroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul
Nou ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşitradiţionale “Matryoshka”.
Spania
La spanioliCrăciunulţine
Liturghie la capela Palatului 14 zile,
regalpână la Bobotează.
unde ia parteLaşimiezul nopţii La
regele. de Crăciun
sfârşit seseslujeşte
dă o
veselăserbarepentrucopiiidemnitarilorcurţii.
SUA
Varietateaclimeipermiteorganizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la
amplasarea lumânărilorîndreptulferestrelorînţinutulîngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei
legate de aceastăsărbătoare:la New York poţivedeapatinatoristrşiînjurulimensului brad de la
Rockfeller Center;în Texas poţiparticipa la festivalul din San Antonio;în New Orleans, în Jackson
Square poţiadmirafocul de artificii;în Florida întreagazonăistoricăesteîmpodobită cu luminiţealbe;la
Holywood se organizeazăimpresionantafestivitatenumităParadaStelelor.
Crăciunul pe Glob
Profesor învățământ primar: Daniela Buna
Școala Gimnazială Anton Pann Ploiești Județul Prahova
Globul Pământesc , un teritoriu atât de bine cunoscut în anul 2015! Atât de cunoscut, pecât de
tainic este!
Tema aleasă pentru dezbatere este cea a unei sărbători creștinești și modul în care este ea
celebrată în lume .La prima vedere pare a fi un subiect simplu și nu prea amplu , deoarece religia
majoritară pe Glob nu este cea creștină, ci cea hindusă și cea islamică. Dar în epoca tehnologiei
informația circulă cu viteza gândului sau chiar mai repede, iar la un search pe Google observăm că
peste tot în lume se sărbătorește Crăciunul, chiar și pe plajă!
de Sărbătoarea nașterii
la un păgân care nu aDomnului
crezut îneste o sărbătoare
venirea pe lume acreștinească , iar până
Fiului Domnului numele
ce de
nu Crăciun
a văzuti minunile
se trage
făcute în noaptea de 24-25 decembrie , anul 1 .
Astăzi Crăciunul se sărbătorește peste tot , în țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.A
devenit o sărbătoare comercială , a societăților de consum, dar care are o parte bună – comunicarea
interumană și atenția acordată celor de lângă noi. A devenit sărbătoarea societăților în care oamenii
nu fac decât să muncească, pentru ca o dată în an să -și amintescă de bucuria familiei și întregirea
acesteia.
În continuare aș dori să evidențez elementele comune Crăciunului mondial:
Page 32
 Lumina este simbolul reînnoirii firii, simbolul speranței , așa cum a fost fiul Domnului pentru
oameni, iar nașterea Sa a fost vestită prin lumină.Lumina unei lumânări aprinse duminica cu
4-6 săptămâni înainte de celebrarea Crăciunului în Germania dovedește importanța credinței
în speranță.În Irlanda se aprinde o lumânare le geam în Ajun. De asemenea se știe cu câtă
lumină sunt împodobite marile orașe, dar și casele oamenilor de sărbătoarea Crăciunului .
 Un copac verde împodobit cu lumină și obiecte colorate :brad, palmieri,etc ,demonstrează
tăria
pentrușioameni.
credința unui simbol al umanului Dumnezeiesc, dragostea eternă a Atotputernicului
 Cântece specifice care se intonează doar cu această ocazie , acesta demonstrând bucuria
unică dintr-un an pe care omul o manifestă înălțând osanale pe un ton vioi către salvatorul
său.
 Feluri de mâncare specifice fiecărei țări , dar care se prepară doar cu prilejul Crăciunului
pentru ca și trupul să poată simți bucuria sufletului.
 Curățenia caselor înainte de Crăciun este un obicei unanim , pentru că primirea fiului Domnului
se face doar cu puritate și împrospătarea ființei și zonei sale de locuit, în Irlanda casele trebuie
varuite proaspăt, în Japonia curățenia este sfantă!
 Ritualuri precum tăierea porcului la români sau curcanul, simbolizând jertfa pe care omul o
face în amintirea zilelor cumplite din Ierusalimul anului 1,decembrie 25.

Moș Crăciun, devenit simbolulmondial al altruismului, bunătății și dărniciei .
 Reunirea familiei pentru ca speranța și rugăciunea colectivă să aibă efectul așteptat.
 Urările sincere ca Merry Chritsmas, Crăciun Fericit,
Mai departe aș dori să continui dezbaterea cu prezentarea Crăciunului în Japonia, țara Soarelui -
Răsare, o țară necreștină, politeistă, budistă.
În 1552 în prefectura Yamaguchi misionarii iezuiți au celebrat pentru prima oară în Japonia
Crăciunul. Misionarul Francis Xavier, venit în Japonia în 1549, a adus cu sine și sărbătoarea
Crăciunului,celebrată de creștini chiar și printre zeii budiști, până în 1612 , când practicile creștine ar fi
încetat, pentru că și misionarii fuseseră expulzați în urmă cu 15 ani.Cu toate acestea sărbătoarea
Crăciunului nu a fost dată uitării, se pare că, în ascuns,pe o durată de 250 de ani o enclavă de Kakure
Kirishitan( creștini ascunși) au continuat să serbeze Nașterea Domnului.
Perioada de boom mondial(1860-1914), caracterizată prin rute comerciale extinse, schimburi de
mărfuri intensificate, conștientizarea celor asemeni nouă din alte zone ale Globului, cooperarea și
colaborarea au readus și în Japonia celebrarea Crăciunului, sub influența tradițiilor americane.Încet,
prin extinderea iluminatului și gustului pentru tehnologie, tradiția sărbătoririi Crăciunului s-a extins în
marile urbe nipone.
Cel de-al doilea Război Mondial a adus aversiune față de tot ce însemna cultură occidentală și
mai ales tradiții importate de la americani, deci Crăciunul nu mai putea fi sărbătorit, nici chiar
comercial.
Anii 1960 au readus în prim plan economia mondială și relațiile interstatale, deci gustul pentru
tradițiile americane au revenit, iar Craciunul s -a reîntors, ca sărbătoare niponă, fără nicio conotație
relogioasă.10 ani mai târziu Crăciunul pare a fi o sărbătoare pentru îndrăgostiții japo nezi.Cei care
participă,însă, fac ritulauri tip matsuri, în care se celebrează zeități, dar care nu sunt unele veneraet
real, ci simbolic.Apare deci un sincretism religios în jurul sărbătoarei nașterii lui Iisus.
Meri Kurisumasu! este urarea tradițională de Crăciun în Japonia.Se traduce chiar ”Craciun
Fericit!”.Deci răspândirea bucuriei și a fericirii este oportunitatea de Crăciun a japonezilor.Ajunul
Crăciunului este în zilele noastre mai mult sărbătorit, fiind ziua romantică din an dedicată cuplurilor
pentru schimb de cadouri. Luminile de Crăciun sunt un obiectiv în plimbările romanice din această zi,
masa romantică în oraș este o tradiție a celor tineri.
Moș Crăciun este Santa –San, iar Hoteiosho este un zeu/preot budist, personaj similar lui Mo ș
Crăciun.Descrierea sa este cea a unui bătrân care aduce un pachet imens.În credința populară
Hoteiosho are un ochi la spate, iar în prajma sa copiii trebuie să fie buni și cuminți. La fel ca Moșul și
acest personaj este atotvăzător.
Page 33
Mâncarea ”tradițională de Crăciun este puiul prăjit, dar nu unul oarecare, ci cel de la
KFC.Tendința a apărut în 1974, când străinii din Japonia nu găseau curcan în magazine, iar cei de la
KFC au profitat pentru introducerea unui meniu special de Crăciun:pui și vin la 10$.Timpul a
transformat acest meniu într-o tradiționlă masă de Crăciun, îmbunătățit pentru fiecare gust și specific
culinar. KFC îmbracă Japonia în reclame de Crăciun fiind pus un semn egal între cele două concepte.
Conștienți de faptul că de Crăciun se celebrează o zi de naștere, niponii au considerat că ar trebui să
mănânce
keiki, tort.aluat
are un Acesta este
pufos, cuunul
frișcădevenit tradițional și nelipsit de pe mesele lor.Este numit Kurisumasu
și căpșuni.
Simbolul ieslei și al stelei au invadat astăzi Japonia, iar copiii sunt fascinați de întâmplarea
nașterii pruncului Iisus. Astfel se cunosc elemente ale creșterii copiilor în timpurile străvechi, ei
necunoscând leagănul.Fiind tradiții occidentale sunt preluate ca interesante mai ales că nu sunt
tehnologizate și demonstrează comuniunea omului cu natura.
Bradul verde sau alte plante verzi împodobesc casele nipone, iar colindele se aud din ce în ce mai
mult pe străzi. Ele sunt vesele și încărcate de urări de bine.
ÎnajunulAnuluiNou, caseleniponesuntcurăţatepânăîncelmaimicdetaliuşisunt decorate pentru a douazi.
Cândtotulestearanjat, curatşi la locullui, locatarii se îmbracă cu celemaibuneveşminte. Apoi,
tatălmărşăluieşteprincasă, urmat de întreagafamilie,
şialungăspiritelerele.Acestaaruncăboabeuscateînfiecarecolţ al casei,
poruncindspiritelorrelesăpărăseascăloculşiinvitândnoroculînăuntru.
Urarile de Crăciun ar fi : Suedia: God Jul!,Finlanda: HyvaaJoulua!,Norvegia: Gledelig
Jul!,Germania: "FroehlicheWeihnachten!",Anglia: Merry Christmas!,Franta: Joyeux Noel!,Italia:
"BuonNatale!",Ucraina: "SrozhdestvomKristovym!",Grecia: "Kala
Christouyenna!"șibineînțelesCraciunfericitsauSărbătorifericite!
Bibliografie:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39413/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cum-
intampina-altii-aceasta-sarbatoare.html, accesat25 nov.2015
CRĂCIUNUL ÎN LUME
Prof. înv. primar: Butnaru Corina
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii

Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim
multă iubire şi căldură sufletească.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea
bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi,
chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăci un
fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente
ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle
toţi membrii familieui.
înfăţişează diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai
– ceva asemănător cu Vicleimul ramânilor. Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi.
Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De
Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei
Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică
o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie.
Page 34
La tară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi
de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă. Pe
urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică.
La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa ce
domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări.
Puddingg-a este regina serbării. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pud ding-a,
semn culinar al înnaţionalităţii
ospitalieri.Copiii Anglia nu-şiengleze.
primesc Englezii
cadoul îndedata
obicei reci,decembrie
de 24 acum deciCrăciun sunt glumeţi
în 25. Scrisorile şi
pentru
Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse
în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a doua zi dimineaţa.
pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări , care se aprind feeric. Se cântă ,,O,
Tannenbaum”. Ca şi în Franţa, se reprezintă Misterele Naşterii Domnului care preced liturghia de la
miezul nopţii, celebrată cu multă pompă. După liturghie o copioasă masă reuneşte familia.
La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a
Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie
puteri magice vindecătoare. Veştmântul său este împodobit cu pietre scumpe. Timp de opt zile, copiii
sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa
postului.
mandolină, L afluier
Neapole, pe străzi
şi cimpoiul ziua şi noaptea
Zampognarilor din se aud cântece
Abruzze, de Crăciun,
care continua însoţitepână
să cânte de chitară,
pe 25
decembrie făcând loc apoi cântărilor de melodii bisericeşti.
La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o
liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor
demnitarilor Curţii.
La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat
din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga.
Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La miezul
nopţii, încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii se
împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac.
Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de
armăsari.
mari Copiii întocmai
luminoase, de la oraşe
ca laşiromâni,
sate străbat străzile
când se umblăşicu
uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele
steaua.
La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec şi
se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete
care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină, căreia îi
dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va
mărita. Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în
mijlocul salonului.
În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat
uneori în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce
călătoreste cu o sanie trasă de reni.
Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei
ourile sub brad conform scrisorilor primite de la
primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cad
copii.
Page 35
Crăciunul în Banat
Prof. inv. primar, Calescu Mirela – Lenuta
Scoala Gimnaziala Coronini
Sărbătoarea Naşterii Domnului este celebrată de creştinii din întreaga lume, fiecare ţară
având
negura însă propriile
vremilor, datini şi obiceiuri.
dar frumuseţea Semnificaţia
lor dau un sau Sărbătorilor
plus de mister originea multora dintre ele s -au pierdut în
de iarnă.
Spaţiu prin excelenţă multicultural, Banatul ne surprinde prin multitudinea de tradiţii şi
obiceiuri înrădăcinate în zonă. Excepţie nu face nici Sărbătoarea Crăciunului, de care sunt legate
credinţe populare vechi specifice fiecărei etnii ce coabitează aici.
Colindatul, obicei străvechi pentru români
Una dintre cele mai importante festivităţi ale Crăciunului românesc o reprezintă
colindul. În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la
colindat, din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “piţărăi”. În prima zi de
Crăciun, colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l -au urmat Cei Trei Magi pentru a
ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Iisus. Un alt obicei este cel al „Viflaimului” sau „Irozii”,
reprezentând o scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Isus.
Tradiţia
vine, un spune
semn decăbunăstare
cel care primeşte colindul
fiind şi dacă primavapersoană
fi binecuvântat şi va
care intră aveade
în casă numai noroc
Crăciun esteînun
anul care
bărbat.
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie
să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste
care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o
recoltă foarte bună în anul următor.
Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele
sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea -soarelui, care se dau apoi
la vite, ca să aibă casa linişte şi bogăţie.
Crăciunul pe rit vechi la sârbi
Deosebit de frumoase sunt şi obiceiurile sârbilor legate de sărbătorile de iarnă.
Aceştia sărbătoresc Ajunul Crăciunului după calendarul gregorian, pe 6 ianuarie. Una dintre tradiţii
este aprinderea
bisericii. Badnjakului
Acest lemn – un trunchi pe
tânăr îl simbolizează de Mântuitor
stejar tânăr – în cuptorul
şi intrarea lui în casei
lume, sau, mai nou,
iar arderea în curtea
Badnjakului
reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Se spune că numărul mare al scânteilor provocate de arderea
lemnului semnifică şi bogăţia din casa respectivă, pentru anul care vine.
Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să aducă în casă paie, care
semnifică ieslea Pruncului Iisus. Primul musafir de Crăciun trebuie să fie bărbat. Asupra acestuia se
aruncă grâu, iar el trebuie să adune nucile pe care gazda le aruncă în cameră, prin paie.
Crăciunul pe glob
Prof. Înv. Primar Alina Călinescu

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbatoare creştină celebrată la 25 decembrie (după
calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12
sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea
de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală,
şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al
XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei
Page 36
necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându -se de la participarea în biserică la rit spre
aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, "darurilor de la Moş Crăciun".
Semnificaţia religioasă a Crăciunului este naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui
Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori.
Această sărbătoare semnifică naşterea, creaţia şi veşnicia Universului.
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii
Domnului,
multă iubiretimp al bucuriilor,
şi căldură al păciiAcest
sufletească. şi allucru
liniştiisesufleteşti.
remarcă şi Este o perioadă în
în entuziasmul cucare
care primim şi dăruim
se fac pregătirile
pentru această sărbătoare, mai ales pe teritoriul ţării noastre.
Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu
mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea
mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba,
răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la
loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului
de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va
aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer
s-ar putea să-l vedem
Colindul pe din
este una Moşcele
Crăciun trecând cudatini
mai cunoscute saniade
saiarnă.
trasă Mai
de opt reni. cetele de colindători erau
demult,
formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând
urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi
Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au
devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de
sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul
Nou.
Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul este celebrată de aproape toată lumea creștină,
fiecare țară având însă propriile obiceiuri.
Australia. O situație atipică se întâlnește în Australia, dar fiind faptul că, aici, data de 25
decembrie
sărbătoareaeste vara
devine , acestîn anotimp
diferită fiindcu din
comparație altedecembrie până
țări ale lumii. în februarie.
Câteva Din acescare
dintre exemplele t motiv,
fac
diferența le reprezintă bradul de Crăciun și sărbătoarea propriu -zisă a Nașterii Domnului. Pentru că în
Australia nu se întâlnesc brazi veritabili, oamenii împodobesc pomi din plastic ori din aluminiu. Ei îi
ornează, în afară de globuri, beteală și dulciuri, și cu zăpadă artificială și instalații luminoase.
Australienii au renunțat la utilizarea lumânărilor naturale, din ceară, pentru că, din cauza căldurii
uneori toride, acestea se topesc mult mai repede decât ar trebui. Cât despre atmosfera specifică
sărbătorii Crăciunului, australienii petrec această zi în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri,
unde organizează petreceri.
Brazilia. Moș Crăciunul brazilian se numește Papai Noel și vine, an de an, îmbrăcat în mătase .
Brazilienii cunosc și ei povestea lui Iisus Hristos în iesle, cu diferența că, în versiunea lor, apar niște
ciobănițe frumoase care iau locul ciobanilor. În plus, animalele din iesle poartă niște dialoguri tipice:
-
”Christo nasceu
țigăncușă renegată
(S îla răpește
născut Hristos)!”,
pe prunculexclamă
Iisus, iarun
ceicocoș.
trei magi
”Onde
trebuie
(Unde)?”,
să-L aducă
întreabă
înapoi.
un taur. Apoi, o
Cuba. Una dintre cele mai importante sărbători este ajunul Crăciunului, denumit ”Nochebuenai
(Noaptea cea bună)”. Familiile se reunesc și frig un porc întreg. Tradiția spune că trebuie să fie o
groapă săpată în pământ și plină cu cărbuni acoperiți cu frunze de bananier. Rudele petrec a stfel
toată noaptea, pe ritmurile unei muzici tradiționale. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul,
care include friptură de porc, fasole neagră cu orez și plante tradiționale sub formă de piure, carne de
bou și capră picantă. Colindele jamaicanilor sunt aceleași întâlnite în toată lumea - Jingle Bells, Holy
Night, Silent Night, dar trebuie știut că mai există și cântece tradiționale cântate în ritm de raggae .
Page 37
Elveția. Potrivit datinii, Moș Crăciun nu le aduce numai copiilor dulciuri, ci el este și cel care
vine cu bradul în casele oamenilor . Un alt obicei specific acestei țări este Parada ridichilor luminate.
Tradiția spune că cei mici, ajutați de părinți, scobesc ridichi mari de lună, pe care le împodobesc cu
diverse modele. Apoi, pun o lumânare în ridiche, agață leguma cu trei sfori și o folosesc drept lampion
în drumul spre școală, unde se întâlnesc cu ceilalți colegi și cântă colinde.
Finlanda. La fel ca și la noi, Crăciunul este sărbătoarea familiei. Seara, în jurul orei 17.00,
finlandezii
îndreaptă spre la biserică,
mergcimitire. Acolo,unde ascultă
ei aprind slujbelaspeciale
lumânări pentru
mormintele celoraceastă
dragi. Însărbătoare și, apoi, cei
ajunul Crăciunului, se
mici îl așteaptă nerăbdători pe Moș Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ”Sunt cumva copii
cuminți aici?”. Moșul poartă după el un sac plin cu cadouri, pe care le împarte copiilor, în timp ce le
povestește despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
Islanda. Copiii de aici au toate motivele să fie cei mai fericiți. În Islanda, potrivit tradiției, vin nu
mai puțin de 13 Moși Crăciuni. Cel care ”dă tonul” coboară din munți și pune dulciuri în ghetuțele
copiilor, în timp ce aceștia dorm. Cei mici primesc cadourile numai dacă au fost cuminți. Copiii care nu
și-au ascultat părinții nu sunt dați uitării și trebuie să se mulțumească nu cu un băț, ci cu un cartof . În
acest fel, spune tradiția, ei vor deveni ținta ironiei colegilor de joacă. A doua zi, vine cel de -al doilea
Moș și tot așa până pe 25 decembrie, atunci când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26
cel de-al doilea, ultimul revenind acasă pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie se mai numește și "Al 13 -lea
moș” și Japonia
este ultima zi de
. Este țaraCrăciun
în care aCrăciunul
islandezilor.
se sărbătorește cu lanterne, păpuși și aranjamente florale.
Nu lipsește nici ”Jizo” (Moş Crăciun). Dacă doriți să faceți câteva urări unei persoane care locuiește
aici, trebuie să știți că în Japonia nu se trimit felicitări de culoare roșie , din moment ce scrisorile de
deces au această nuanță.
Lituania. În ajunul Crăciunului, apa din fântâni se transformă în vin, iar animalele au grai – cel
puțin așa spune legenda. Tot din bătrânii se spune că nu este bine să auzi sunetele pe care le scot
animalele. În caz contrar, cine vrea să-și satisfacă această curiozitate, își va găsi sfârșitul în anul care
urmează. De cealaltă parte, atunci când cineva bea din fântână apa care se transformă în vin, se
spune că această persoană va avea un an norocos.
Olanda. Copiii de aici știu că tot ce au de făcut este ca în noaptea dinaintea lui Moș Nicolae
să-și toarne zahăr în ghetuțe. Potrivit tradiției, calul cu care vine Moșul va mânca zahărul atunci când
se va opri în aceaAjunu
Slovacia. casălși, apoi, va lăsa
Crăciunului copiilor dulciuri
în Slovacia și cadouri
se aseamănă cu sărbătoarea Sfântului Andrei de la
noi. Mai exact, nașterea Domnului este un moment important pentru fetele nemăritate să -și afle
ursitul. De aceea, cu 12 zile înainte, tinerele scriu pe 12 bilețele numele băieților pe care îi plac și le
pun sub pernă. În fiecare dimineață, ele aruncă la gunoi câte un bilet, astfel că ultima bucată de hârtie
rămasă pentru dimineața de Crăciun le va indica numel celui cu care se vor căsători.
Suedia. Aici, cea mai importantă zi din an este ajunul Crăciunului (Jul). Masa tradițională
include șuncă, pește și fasole. Totodată, acesta este și prilejul cu care rudele își fac daruri între ele.
SUA. Pentru americani, Crăciunul a devenit sărbătoare națională abia în 1870, atunci când
președintele Ulysses Grant a semnat un act oficial în acest sens. La fel ca și la noi, Crăciunul
americanilor se sărbătorește în familie, iar tradițiile lor sunt destul de apropiate de ale europenilor.
Obiceiul bradului a fost adus de predicatorul Martin Luther di n Germania, țara sa de origine. Colindele
americanilor
Statele Unite,setradiția
aseamănă
lui Santa
și eleClaus
cu ale
este
noaste,
esențială.
cu mențiunea
Copiii își agață
că au de
unele
șemineu
accente
niște
religioase.
ciorapi de
În
dimensiuni mult mai mari decât în realitate și în ei primesc darurile de la Moș. Santa Claus vine prin
cer, cu sania trasă de nouă reni și coboară prin hornul casei. De la masa de Crăciun este nelipsită
carnea de cuprinde curcan, precum și alte feluri de mâncare și dulciuri .
Italia. Copiii primesc cadourile într-un borcan numit urna destinului, însă nu de la Moş Crăciun,
ci de la Befana, o vrăjitoare care vine călare pe o mătură. Totul se întâmplă în ziua de Bobotează.
Anglia. În fiecare casă este prezent vâscul, considerat din cele mai vechi timpuri ca având
puteri magice şi care alungă spiritele rele şi aduce noroc. De la masa tradiţională este nelipsită
Page 38
budinca, făcută din nuci, zahăr şi făină. Copiii îşi agaţă de pat un săculeţ în care Moş Crăciun le va
lăsa cadourile.
Crăciunul pe glob
Profesor Diana
Școala Gimnazială Nr.1 Brăhășești, Chetrone
județul Galați
Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari este sărbătoarea Crăciunului. Veche de
peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbatoare a creştinilor este aşteptată
cu emoţie şi bucurie.
Semnificaţia Crăciunului este naşterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis
pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori.
Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25
decembrie( în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte
din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare
după Paști, Rusalii și Vinerea Mare. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de
asemenea sărbătoare
zi de Crăciun. legală,secolului
De la debutul iar sărbătoarea se, prelungește
al XX-lea în ziua
Crăciunul devine și următoare,
o sărbătoare26laică,
decembrie, a doua
celebrată atât
de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându -se de la
participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor
de la Moș Crăciun”.
Pomul de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional
este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau
lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor
cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun.
Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger
sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.
Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia în secolul
XV. Ulterior,
Crăciun apar tradiția a intratAlsacia
în provinciile și în cultura altordar
și Lorena, popoare. În Evul
nu cu ocazia Mediu,
Crăc case
iunului ci cuîmpodobite cu pomi
cea a Anului de
Nou. De
aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.
De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau
să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de
brad.În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca
cel mai frumos dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.
Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului
de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări.
În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți
și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală
între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale
din regiunile
drept Banatînșiarta
motiv natural Oltenia. Bradul astfel împodobit se numeșt e Pomul vieții, care se regăsește
populară.
Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe
înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de
arminden".
În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite
datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu aștept area, în seara de Ajun, a unui
personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de
către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă
Page 39
greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului
Nicolae, considerându-l obicei papistaș. „Santa Claus” a fost introdus într -o satiră din 1809 a lui
Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a
fost împrumutat de la imigranții olandezi.
Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care
și-a făcut apariția în secolul I. Pe atunci el era imbracat in verde. El împarte cadouri tuturor copiilor în
noaptea deSfântul
înseamnă Crăciun (de 24
Nicolae în spre
limba25olandeză.
decembrie). Santacă Claus
Se pare esteSanta
termenul anglicizarea
Claus a lui Sinterklaas
apărut în SUAcare
prin
contactul imigranților olandezi cu alte populații americane. Olandezii cultivați sunt conștienți
că Sinterklaas e sărbătoarea neaoșă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanții
conservatori din Olanda nu introduc brad în casă de Crăciun, fiind considerat obicei catolic de origine
păgână.
Conform unei legende, tradiția cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie
ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o
alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie. Multă vreme în familiile catolice a fost
menținută mai departe tradiția cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească
interesul copiilor pentru Cristos și să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus,
ea fiind un mod de venerație a catolicilor pentru sfinți, lucru interzis protestanților. Conform unei alte
legende, Lutherfamilia
cuvinte pentru ar fi fost
sa, profund
așa că aimpresionat de cerul
tăiat un brad, înstelat,
l -a pus în casălucru
și ape
puscare nu l-a în
lumânări putut
el șireproduce în
le -a aprins.
Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de Crăciun.
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și
cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu
icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului,
binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate
Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând
momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i- a călăuzit pe cei trei regi magi la
locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus
răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”,
casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi,
dulciuri
ar și vin
fi:„Iată chiarcolindătorii”
bani. Unele decântece
Tiberiu de colindat au„O,fost
Brediceanu, cerealizate de compozitori
veste minunată” de D.G.deKiriac,
muzică cultă, cum
„Domnuleț și
Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile
mersului cu colindele. Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care
veniseră cu daruri la Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți din Est,
probabil din zona Babilonului. Încă un aspect ineresant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul
astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și
obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s -ar putea ca ele să dateze din timpul
romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta
e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”.
1. [DER] Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna,
Tenerife, 1958-1966
2. Preot prof. dr. , Istoria Bisericii Ortodoxe
Mircea
Misiune a B.O.R., 1993; Alexandru Ciorănescu, Dicționarul
Buc., Păcurariu Etimologic
, Editura al limbii
Insitutului române
biblic și de,
Saeculum I.O., Buc. 2002. (reediția 2003 a Dicționarului etimologic al lui I.-A. Candrea și Ov.
Densușianu la Paralela 45 nu conține o intrare pentru termenul Crăciun)
Page 40
Obiceiuri de Crăciun pe glob

Chirtoș Leontina, Școala Gimnazială Uriu/structura Cristeștii-Ciceului
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Fiecare dintre noi
are un stil personal de a-și împodobi pomul de Crăciun, de a -și aranja casa, de a petrece această
sărbătoare.
Palestina - Betleemul – orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarnă mii de
turiști vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a polițiștilor, pe
cai arabi. Urmează un bărbat care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și
reprezentanți ai autorităților. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul
cărora se derulează scene din istoria religiei creștine.
În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun,
care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga
Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24
decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai
importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună
la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se
pare că primii
Mai târziu, creștini care
împodobirea au ora
acest adusa brazi împodobiți
devenit un obiceiîn șicasele
în altelorțări.
au fost nemții,
În 1890, în secolul
deja al XVI -lea).
erau importate din
Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, potrivit Agerpres.
În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș
Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest
obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor e ste ''Parada ridichilor luminate'', obicei
preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu
mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb -violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și
forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și
poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion.
În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre
cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într -o cutie. Au loc
procesiuni
Victoria, reprezentându-
a împodobit i pelaceicastelul
un brad trei magi și nașterea
Wind lui Hristos.
sor folosind dulciuri, În 1814, printul
lumânări Albert,
și fructe. soțul familiile
Evident, reginei
de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă
în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu își primesc
cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25 decembrie. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în
școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru
redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele.
Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc
în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că
aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era
numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața
de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi
aparțineÎnșiItalia,
pachețelul surpriză
Crăciunul numitcu''cracker'',
începe care este
opt zile înainte și împărțit la servirea
este cunoscut sub budincii de Crăciun.
denumirea de ''Novena''.
Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6
ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana.
Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu, se strecoară pe hornuri și lasă
cadourile lângă bradul împodobit. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în
mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă
Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu
Page 41
clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor
astfel de manifestări.
În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena
este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă
și cadouri.
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în
acest
suedezi scop
merg— lașuncă, pește
biserică și fasole—zilei
în dimineața , aceas ta fiind șiCrăciunul
de Crăciun. prilejul cu
se care rudele
numește la își fac daruri.
suedezi Jul și Mulți
este
urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un
pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de
Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe
de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.
În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de
Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în
ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine,
lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de -al doilea Moș vine
în oraș și tot așa până la 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 —
cel de-al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ''Al treisprezecelea'' și
este considerată
întoarce de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se
la casa lui.
În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a
anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind
lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12.00, de pe balconul primăriei, un
reprezentant al orașului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul
proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest
obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș
Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Moșul are o desagă
plină de cadouri și în timp ce ''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el le povestește celor mici despre
călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca
sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul, care conține o singură migdală. Persoana care
mănâncă
care inițialmigdala se vaprintr-un
s-a preparat căsătoriproces
în anulîndelungat.
ce urmează. În 25 decembrie se servește un fel de pește
Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei
în jurul bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un
altul și-l dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau
stegulețe, clopoței și steluțe.
Olandezii îl așteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn.
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se
strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile,
filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului
împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colț al camerei.
Există o tradiție potrivit căreia stăpâna casei trebuie să -și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită
pentru cină,
În Polonia
pentru se
a lepăstrează
arăta copiilor
obiceiul
că Iisus
ca aînbinecuvântat
cinstea stelei
mâncarea.
de la Betleem masa de Crăciun să
înceapă după ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau
împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări.
și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului.
Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei
Regi (''Reyes Magos'').
Page 42
În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului,
creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca
femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul
Crăciunului rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să
mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun
era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și
cozonacul
Iatăcudoar
nuci.oPomul
partededintre
Crăciun era împodobit
tradițiile existentecupe
fructe,
globprăjituri,
legate dulciuri și lumânări.
de seara Sfănta de Crăciun.
CRACIUNUL PE GLOB
CHIRVASIU SILVIA
Una dintre cele mai iubite si asteptate sarbatori crestine de pe mapamond este Craciunul.
Sarbatorile de iarna care includ Craciunul sunt celebrate in moduri diferite pe glob, traditiile variind de
la popor la popor. Zilele in care se sarbatoreste Craciunul sunt dominate de veselie si bunatate, de
lumini si mancaruri delicioase, de obiceiuri menite sa bucure, dar si sa aminteasca de simbolul acestei
sarbatori. Indiferent in ce colt al lumii te-ai afla in aceasta perioada, trebuie sa sarbatoresti Craciunul
cu tot sufletul.
Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de -a lungul secolelor a devenit o
sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului,
mult aşteptate de copiii din întreaga lume.
Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din
secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25
decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în
vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele
româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul
fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel
mai în vârstă
Bătrânii spun membru
că, dacăalboabele
familiei trebuie să arunce
peste care în faţa
au trecut colindătorilor
colindătorii vor fi boabe de grâu acestea
date găinilor, şi de porumb.
vor fi
spornice la ouat.
acestuia în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea
contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe.
Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri
multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş
la sat.
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre
care se numără şi Paştele şi Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua,
pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou,
nu este cunoscută
împodobite, cântând cu exactitate
"Steaua în istoria
sus răsare" românilor.
şi "Bună Copiii lamerg
dimineaţa Moş la colindat,
Ajun!" şi altelacântece,
casele frumos
şi sunt
răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.
zile înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important
Page 43
Indiferent in ce parte a lumii ai vrea sa sarbatoresti Craciunul, este imposibil sa nu observi ca

exista cateva elemente comune care te vor face sa simti ca aceasta sarbatoare este, intr-adevar,
universala si ca de Craciun este acasa, oriunde ai fi: felicitarile tematice, oferirea de cadouri celor
dragi, brazii de Craciun decorati cu luminite, coronitele atarnate de usi sau porti, ciorapeii de Craciun
atarnati prin case, bastoanele in dungi alb-rosii din zahar si scena Nasterii Mantuitorului reprezentata
in toate felurile posibile, postul si participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se
sarbatoreste
Pruncul Isus, Craciunul poti asculta
Sfantul Nicolae, colindesisiMos
Mos Craciun povesti de Craciun in care personajele principale sunt
Gerila.
Crăciunul pe glob
Africa
Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse,
obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în
conformitate cu vechiul calendar roman.
Anglia
Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă u n pitic va scoate scrisoarea prin horn,
dorinţele lor se vor împlini. Renumita prăjitură a reginei, Phun -pudding, este o biruinţă a meşteşugului
bucătăriei. Într-amestecă
şi toţi bucătarii un cazan uriaş, se pun toate
pe rând.fiecare cele necesare
rudenie pentru
primeşte câte un prăjitură,
pudding. fierte în rom sau vin vechi
Australia
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă
de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici n u se întâlnesc brazi veritabili.
De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări
adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s -ar
topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer
liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.
Bangladesh
În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul
drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un
arc peste
aprind spredrum şi le drumul
a lumina leagă între
pânăele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se
la biserică.
Danemarca
Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez
fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că
le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindca spiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte
bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.
Franţa
La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în
care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.
-un
trunchi La
de măslin
ţară, înuscat
Franţa
caremeridională,
ardea în vatră.
copiiiFocul
binecuvântau
era stropit cina
cu vinşifiert.
rugulApoi
de familia
Crăciunseformat
aşeza la
dintr
masă
apoi intona cântece religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică.
Germania
În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În
jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii
nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc
cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru
Page 44
toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite.
Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea.
Grecia
pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de
lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga
spiriteleIslanda
rele.
Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s -au tăiat capetele, dar din
sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii
depărtări să vadă pomul de foc şi să se închine.
Liban
Singura tara din Orientul Mijlociu care celebreaza Craciunul ca sarbatoare oficiala este Liban.
Cu aproximativ paisprezece zile inainte de Craciun, libanezii obisnuiesc sa planteze seminte de plante
libaneze, cum ar fi boabe de grau, naut, linte si fasole in vata de bumbac. Semintele sunt udate zilnic
pana in ziua de Craciun. Atunci cand se confectioneaza scenele care reprezinta Nasterea lui Isus,
libanezii folosesc hartie maro pentru a face oameni, iar plantele crescute in vata sunt plasate in jurul
ieslei. Mexic
Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece
în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare
procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să
rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici
cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri
de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului.
Rusia
Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au
lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş
Crăciun,
să Ded tuturor
dăruiască Moroz copiilor
are o barbă albăjucării
dulciuri, şi apare
sau îmbrăcat
un set deînpăpuşi
roşu cu ghete negre.
tradiţionale Vine de Anul Nou ca
“Matryoshka”.
SUA
Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la
amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile
ei legate de această sărbătoare:
- la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;
- în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;
- în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;
- în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;
- la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.
Semnificaţia Crăciunului ieri şi astăzi

Autor: Cioc Luminiţa, Profesor învăţământ primar Liceul Teoretic
,,Tudor Vladimirescu’’Drăgăneşti-Olt
Cu toţii celebrăm Crăciunul ca dată a naşterii lui Iisus, iar de -a lungul timpului a devenit
o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele – urări de belşug şi bunăstare în case,
împodobitul bradului -simbolul veşniciei şi darurile Moşului- simbolul generozităţii .Primii creştini nu
Page 45
celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie,
odată cu Ros Hashana ,sărbătoare din calendarul iudaic.În anul 264 împăratul roman Aureli an a
proclamat data de 25 decembrie "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În anul
320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În
325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează
naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într -o săptămână de şapte
zileăciunul
Cr şi a introdus Paştele
ca sărbătoare cu dată
legală decâtvariabilă.Cu
din secolul altoate
XIX -acestea,
lea. Unul cele
dintremai
celemulte ţări nu au
mai îndrăgite acceptat
obiceiuri de
Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a hotarat că muzica nu este potrivită pentru o zi
solemnă cum e Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.Cel
mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în
secolul al IV-lea. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a aflat cu o zi înaintea Cră ciunului
că orga bisericii sale s -a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din cauza
aceasta el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una
dintre ele era "Silent Night, Holy Nigh t", care în prezent este cântată şi apreciată în peste 180 de limbi
străine de nenumărate persoane.Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează
cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi
sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.În satele de pe Valea
Mureşului,
obiceiul deCrăciunul este îşi
a oferi daruri încăarelegat de anumite
o riginile credinţe pe
într-o legendă populare care sebătrânii
care numai păstrează şi în
o mai prezent,altă
cunosc.O iar
poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII -lea, călugării foloseau forma
triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. Mai tarziu oamenii au început să vadă în
bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului
originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată,
fructe şi dulciuri. Dar mai în ainte, în secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în
tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu
Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi
Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele
frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi
sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare,
creştiniideromâni
seara obişnuiesc
Crăciun. să ţinăgastronomic
Un moment post timp deimportant
40 de ziledinainte
înainte de
de Crăciun
Crăciun, este
acesta încheindu
ziua -se-21
de Ignat în
decembrie, când se sacrifica porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă,
răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun. Cât
despre Moş Crăciun se cunosc mai multe ipoteze. Una ar fi aceea care spune ca Moş Crăciun este
Moş Nicolae. Acesta avea obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 pe cei cuminţi şi de a le oferi daruri. Însă
zilele de 5 şi 6 corespundeau cu sărbătoarea bradului din vechiul zodiac, prin urmare prezenţa lui Moş
Nicolae a fost asociată cu bradul şi deci şi cu Crăciunul. Unele popoare ,precum romanii, au păstrat
ambii "moşi". În realitate există doar unul. O altă variantă povesteşte despre pastorul Crăciun a cărui
soţie a găzduit-o în grajdul său pe Fecioara Maria. Crăciun s-a înfuriat pentru decizia soţiei sale şi i -a
taiat mâinile acesteia. Fecioara Maria însă i le -a lipit la loc. Văzând minunea, Crăciun se converteşte
la creştinism şi începe să facă o mulţime de cadouri slugilor sale. În ceea ce priveşte felicitările de
-o întâmplare.În 1843 Sir Hanry Cole a
Crăciun, se
comandat 1000
consideră
de felicitări
ca pentru
acest obicei
a le trimite
ar ficunoscuţilor.
început dintrFără să -şi dea seama, a iniţiat un obicei.
BIBLIOGRAFIE
Emilia Cornişel, Ovidiu Bîrlea, ,,Obiceiul colindatului şi colindele’’ 2003
Lauren S Bahr , Bernard Johnston, M. A. ,,Colliers’ Encyclopadia with Bibliography and Index’’,
Ed. P. F. Collier, 1986
Page 46
Tradiţii şi obiceiuri de la Crăciun până la Bobotează în Maramureş

prof.înv.primar Ciociu Laura,
Şcoala Gimnazială”Nichita Stănescu”,Baia Mare
Maramureşul înglobează toată viaţa rurală neschimbată, obiceiurile ţăranului român şi modul
lui
pasde viaţă.Orice
înapoi în timp musafir,
şi de a fi drumeţ
martorulsau
uneiturist
vieţice poposeşte
simple, truditeprin zonă,meleag.
pe acest are oportunitatea de a face un
Crăciunul continuă să fie în acest loc o sărbătoare la care tradiţiile şi obiceiurile se păstrază
cu sfinţenie, cel mai bine acestea putând fi văzute la sate.Aici Crăciunul nu înseamnă doar cele trei
zile.Sărbătoarea are trei etape:
o perioada de pregătire, postul şi toate celelalte acţiuni( curăţenia casei şi a curţii)
o perioada cuprinsă între Ajunul Crăciunului (23 decembrie) şi Ajunul Anului Nou (31 decembrie)
o perioada dintre Anul Nou şi Bobotează.
Maramureşul mai păstrază încă vii multe din trediţiile şi obiceiurile care se practică de
sărbătorile de iarnă.
Cu o zi înainte de Crăciun, sătenii pun într -o găleată cu apă o potcoavă. Primul va bea
gospodarul, apoi o va da vitelor, pentru că acestea să fie tari ca fierul. Găinilor li se va da de mâncare
din ciur sau
de sare sită,pecacare
învelit, în anii următori
îl lasă în acelsăloc
facă ouălamai
până multe.
„Alesul Ciobanii
oilor”. Atunciaşează
îl scot,sub pragul şi
îl macină casei un drob
îl amestecă
cu tărâţe, după care îl dau oilor, pentru că turma să sporească.
În Ajunul Crăciunului, în satele din Maramureş, primii care pleacă la colindat sunt copiii.
Cu trăistuţele la gât, aceştia merg pe la case ca să anunţe marele eveniment care se va produce, iar
în schimbul colindei lor se obişnuişte să se ofere colaci, nuci, mere iar acum, din ce în ce mai des, se
dau bani.
Maramureşul este încă un loc în care se pot auzi glasurile copiilor şi tinerilor, dar şi ale celor
bătrâni care vestesc Nasterea Domnului Iisus, dar întâi de toate întreabă: “Slobodu-i a colinda?”.
Lectorul universitar doctor Delia Şuiogan de la Universitatea de Nord Baia Mare este de
părere că atât timp cât colinda şi colindatul nu vor pieri, sărbătoarea Crăciunului nu îşi va pierde
farmecul in Maramures. ”Colindatul în comun este un ritual străvechi cu funcţionalitate magico -
simbolicădar
morţilor, foarte complexă.
şi elemente Ceremonialul
de cult conţinespecialistul
agrar”, a precizat elemente de cult al soarelui, elemente de cult al
etnolog.
Se umblă cu Steaua şi cu Viflaimul Viflaimul este un obicei precreștin, ce conține multe
elemente laice. Viflaimul este o piesă de teatru popular cu o temă sacră, care abordează mitul nașterii ,
aici apar personajele biblice care au legătură cu momentul Naşterii Domnului Cei care îl joacă
denunță asuprirea și exploatarea, satirizând aroganța, minciuna, ipocrizia, nepăsarea și lipsa de
omenie a celor bogați față de cei săraci.
În Maramureş, de Crăciun lumina nu se stinge toata noaptea şi nicio casa nu rămâne
necolindată.
În dimineaţa de Crăciun în Maramureş se zice că e bine să ne spălăm pe faţa cu apa
curgătoare, în care punem şi o monedă de argint pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de
bube şi betesuguri, care vor merge pe vale în jos.
Din seara de Crăciun, până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit
iau puţină mâncare şi o pun într-o ulcică. Apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară casa de nouă ori, iar
a noua oară, uitându-se pe fereastră, il vad pe cel sortit mâncând din ulcică.
Există însă şi superstiţii de Crăciun.Amintesc câteva dintre ele: nu se dă cu mătura de
Crăciun, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. De asemenea, se dă de mâncare pe
săturate animalelor din gospodarie, inclusiv câte o bucăţică de aluat dospit, despre care se crede că
le va feri de boli. În une le zone, se spune că dacă în seara de Ajun, animalele se culcă pe partea
Page 47
stângă, e semn ca iarna va fi lungă şi geroasă. Mai există şi credinţa ca acei care plâng în Ajun vor
plânge tot anul care vine.
Masa de Crăciun este momentul magic al sărbătorii.
Cel mai important este ca de Crăciun casa sa fie curată şi împodobită de sărbatoare, iar
masa să fie plină, pentru ca adunarea membrilor familiei în jurul mesei şi al bradului este elementul
cel mai bine conservat.
Superstiţiile
nu le încălcau de teamă dinsăprima zi a Anului
nu aibă Nouşierau
ghinioane nenumărate
să fie în satele
feriţi de boli din Maramureş,
şi sărăcie. iarele
Multe dintre ţăranii
se
păstrează încă, fiind mai prezente în viaţa comunităţii decât alte tradiţii populare, o explicaţie fiind şi
aceea că oamenii nu îşi doresc un an cu necazuri.
În prima zi a anului, pentru atragerea belşugului, copiii mai mici umblă cu sorcova, iar în
schimbul urărilor trebuie răsplăţi numai cu bani. Oamenii se salută cu "An Nou fericit".
Pentru că e un ţinut magic Maramureşul are şi practice magice.
La miezul noptii de Anul Nou, bătrânii puneau pe vatra cuptorului câte 5 -6 boabe de
porumb, de grâu, de orz sau ovăz. Pe fiecare se aşeza un cărbune aprins, iar care dintre cereale
făcea mai multă cenuşă era considerată bună, spunându -se că din aceea, recolta va fi bună.
Un alt obicei practicat era "calendarul de ceapă”, prin ca re se prognoza vremea pentru
noul an. Astfel, se tăia o ceapă în două, iar în 12 dintre foile de la mijloc - pentru fiecare lună a anului -
se
semnpunea sare înploioasă
de vreme cantităţiînegale
luna şi se lăsa peste noapte.În care foaie de ceapă era mai multă apă era
corespunzătoare.
De asemenea, tot legat de pronosticurile meteorologice, se mai spune ca dacă e zăpadă
de Anul Nou atunci va ninge primăvara şi că dacă e ceaţă şi viscol vor fi războaie.
În noaptea Anului Nou, în Ţara Chioarului, fetele ies în ogradă şi numără nouă stele şi dacă
a noua stea este mai strălucitoare înseamnă că şi ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaăa pe
stea să-i aducă ursitul.
În multe zone din Maramureş, pentru ca familia să fie unită şi vitele să nu fie atacate de
fiarele pădurii, se obişnuia "legatul mesei", care se făcea cu un lanţ trecut încruciş printre picioare. De
asemenea, se punea puţin fân sub masş. Apoi, pentru fiecare vită se făcea un colăcel mic din grâu,
care era pus sub fânul de sub masă. Toate erau lăsate aşa până la ieşirea de la biserică în ziua de
Anul Nou, când colăceii erau daţi hrana vitelor. Masa era lăsată legată până la Bobotează.
Între Anul
făt, uneori u si Bobotează
şi unNocurator. se umblă
Preotul ”umbla cu cu crucea.
crucea” ca Alaiul bisericesc
să sfinţească este formatAlaiul
gospodăriile. din preot,
este cantor şi
precedat
de un grup de copii, îmbracaţi in alb, scuturând o curea pe care sunt legaţi mai multi clopoţei. De la o
casa la alta strigau: "Tiralexa, Doamne".
Boboteaza, sărbătorită pe 6 ianuarie, când se consideră ca a avut loc botezul lui Iisus Hristos,
încheie, alături de sărbatoarea Sfântului Ioan (7 ianuarie), perioada celebrării naşterii Mântuitorului.
Sărbatoarea marchează Botezul Domnului şi se mai numeste Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu
şi Mântuitorului în lume. De Bobotează se împarte agheasma Practicile sunt mult mai numeroase, în
această zi spunându-se că se pot face farmece, preziceri, se poate afla ursitul şi dacă anul va fi unul
bun sau nu. Tot de Bobotează, se fac descântece pentru alungarea spiritelor rele.
Tradiţiile ocupă un loc important în sufletul şi în viaţa acestui tinut şi de aceea aici se trăieşte
intens fiecare sşrbatoare fie, ea laică sau religioasă.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Viflaim
Revista Memoria Ethnologică ■ nr. 4 - 5 ■ iulie - decembrie ■ 2002
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş
Page 48
Crăciunul la noi și în lume

Prof. înv. primar: Condilă Irina Ileana
Școala Gimnazială Nr.3 Zimnicea
Crăciunul la români este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea
Naşterii Domnului,
dăruim multă iubiretimp al bucuriilor,
şi căldură al păciiRomânul
sufletească. şi al liniştiîl sufleteşti. Este o perioadă
vede pe Crăciun ca pe unînbătrân
care primim şi
cu barba
albă ca zăpada.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi
pregătirea bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale:
cârnaţi, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa
de Crăciun fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai
importante momente ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăciun, la care se
obişnuieşte să participe toţi membrii familiei.
În România, Crăciunul se sărbătorește majoritar pe 25 Decembrie, însă sunt și minorități
care celebrează Crăciunul pe Stil Vechi, potrivit calendarului iulian, în ianuarie. Numele sărbătorii ar
putea să vină de la cuvântul latinesc ,,creation”, care înseamnă creație sau naștere. Este a doua
sărbătoare ca importanță,
Colindatul este undupă Paște.
obicei străvechi pentru români, existând mai multe tipuri de colinde,
unele cântece de Crăciun, altele fiind asa-numitele colinduri păgâne, vechi cântece specifice
sărbătorilor de iarnă și urări de Anul Nou. Colindătorii, în ultimii ani mai mult copii, merg prin sate și
orașe, din casă în casă, pentru a vesti, prin cântec, Nașterea Mântuitorului.
În prima zi de Crăciun, colindătorii merg cu Steaua, amintind de astrul pe care l-au urmat
Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul în care Pruncul Iisus era născut. Există cântece specifice și
se joacă chiar anumite scenete inspirate din Evanghelii. Colindatul se întinde însă pe toată perioada
sărbătorilor de iarnă și mai include Capra, Ursul, în perioada Crăciunului și Plugușorul sau Mielul,
de Anul Nou.
Obiceiuri asemanatoare se întâlnesc în aproape toate tările majoritar ortodoxe.
înfăţişează
crai diferite şcenecudin
– ceva asemănător Naşterea
Vicleimul Mântuitorului,
românilor. Drama în care figurează
păstorilor grupuri
este jucată de păstori,
de preoţi cei trei
şi credincioşi.
Melodiile diferite care se numesc noels sunt cântate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De
Crăciun, pe 25 Decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de
obicei Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cină”, compusă din legume şi ,,Morne en
brandade” adică o mâncare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie.
La tară, în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată
dintr-un trunchi de măslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asază
la masă. Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică.
La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sunt strălucit luminate, cu toată
ceaţa ce domneşte în Anglia. Nu se poate o masă oricât de săracă fără o gâscă friptă şi pudding -a,
semn culinar al naţionalităţii engleze. Englezii de obicei reci, acum de Crăciun sunt glumeţi şi
ospitalieri.
Santa Claus, Copiii
în în Anglia
ajunul nu-şi primesc
Crăciunului suntcadoul
puse în data de şemineului,
hornul 24 decembrie pecişemineu
în 25. Scrisorile pentru
sau în geam,
introduse în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprize a doua zi dimineaţa.
Germanii îi spun Crăciunului Weihnachten,Christnacht. În seara de Ajun, 24 decembrie,
pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări, care se aprind feeric. Se cântă ,,O,
În Germania, tradițiile de Crăciun sunt foarte variate. Cadourile (Bescherung) se dau în
seara de Ajun, iar tradiția a început cu Martin Luther și conotația dată obiceiului este celebrarea
Page 49
darului făcut de Dumnezeu prin Fiul Său. Cadourile se pun sub brad, tatăl familiei aprinde
lumânările și sună dintr-un clopoțel, după care copiii pot să intre în camera în care se află Pomul de
Crăciun. Se cântă colinde și se trece la masa pe care apare o gâscă friptă sau preparate din porc,
dar există și familii care preferă o masă frugală în seara de Ajun.
Tot din Germania vine și obiceiul Calendarului de Advent, perioadă premergătoare
Crăciunului. Este, pentru copii, un calendar de hârtie cu câte o fereastră pentru fiecare zi, îndărătul
căreia
sau se aflădin
o bucată câte o jucărie
istoria sau o bomboană. În spatele ferestruicilor se mai află câte o imagine
Nașterii.
La serbarea Crăciunului în Italia, Il Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a
Pruncului Iisus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina măslinilor de un călugăr. I se atribuie
sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Iisus. De fapt, sărbătorile de Crăciun în Iatalia încep din
dimineaţa postului. La Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţit e de
chitară, mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continuă să cânte până pe 25
La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte
o liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele. La sfârşit se dă o serbare în cinstea
copiilor demnitarilor Curţii.
tăiat dinLapădurea
curtea Bernstorff.
daneză, serbarea
Darurilese ţine la
pentru castelul
copii Amalienburg.
sunt cumpărate Bradul cel mare trebuie să fie
din Copenhaga.
Nicăieri nu se face mai mare gălăgie de Crăciun ca în Grecia. În Ajun grecii nu dorm. La
miezul nopţii încep focurile de puşti, pistoale, rachete. Veselia e zugrăvită pe toate feţele. Duşmanii
se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac. Oamenii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la
prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile
şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele mari luminoase, întocmai ca la români, când se
umblă cu steaua.
În Grecia, perioada sărbătorilor ține de pe 25 Decembrie (Crăciun) până pe 6 Ianuarie
(Închinarea Magilor). O practică ciudată, cadourile sunt așezate sub bradul de Crăciun însă sunt
deschise abia de Anul Nou datorită faptului că Moș Crăciun se numește pentru greci Basil (Vasile)
și el este cel care împarte daruri. Masa include preparate din miel și porc, precum și dulciuri
specifice.
În seara de Crăciun, în Rusia este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde
petrec şi se veselesc în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte
multe fete care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi adu ce o
găină căreia îi dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să
mănânce grâu, se va mărita. Şi ruşii au pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul
înalt este aşezat în mijlocul salonului.
În Rusia și tările slave din Est, Crăciunul este celebrat pe 7 ianuarie (ziua care corespunde,
potrivit calendarului Iulian, zilei de 25 Decembrie). Sărbătoarea a fost interzisă în perioada
comunistă, fiind reintrodusă dupa 1992. Sărbătoarea este centrată pe seara de Crăc iun, cu Cina
Sfântă, o masă în amintirea Cinei de Taină, la care se servesc 12 feluri de mâncare. Pomul de
Crăciun se numeste yolka și a fost importat din Occident de Petru cel Mare, iar darurile sunt oferite
Zăpadă,
și de Anul Nou, de .Ded
Snegurochka De fapt,
Morozsania
(Moșul
trasăÎnghețat,
de reni aunSnegurochka
fel de Moș pare
Gerilă)
că și
a inspirat
de Fecioara
imaginea
de
internațională a moșului.
În Armenia, Căciunul este celebrat pe 6 Ianuarie. Se mănâncă un fel de cozonac cu stafide,
dar și pește.
În Georgia, Nașterea Domnului e celebrată pe 7 ianuarie. Obiceiul de Crăciun se numește
Alilo, probabil de la Aleluia, și presupune o plimbare colectivă pe străzi, în timpul căreia oamenii se
felicită unii pe alții. Copiii care participă la acest obicei primesc dulciuri și cântă cântece specifice.
Page 50
Varianta locală a Pomului de Crăciun se numește Chichilaki, și este facută dintr -un material moale
din lână, uneori în forma Pomului Vieții. Moș Crăciun se numește Tovlis Papa (Bunicul de Zăpadă).
In Germania, traditiile de Craciun sunt foarte variate. Cadourile de Craciun
călătorește cu o sanie trasă de reni. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus, ca şi copiii
din Europa.
sub Fiecare
brad conform membruprimite
scrisorilor al familiei
de laprimeşte
copii. obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile
În emisfera sudică, dar și în alte zone calde, Crăciunul este sărbătorit în plină vară. În țările
din America de Sud, majoritar catolice, tradițiile de Crăciun au încă o mare încărcătură religioasă.
Obiceiurile laice sunt influențate de cele europene și, mai ales, de cele americane. Cadourile sunt
aduse de Viejo Pascuero în Chile, de Papai Noel în Brazilia, de El Nino Dios în Columbia.
În Argentina se dau cadouri atât de Crăciun, cât și pe 6 Ianuarie când se sărbătorește Închinarea
Magilor.
Indiferent în ce colț al lumii este sărbătorit, Crăciunul mai este numit și săbătoarea familiei,
este ocazia când toţi se reunesc în jurul mesei cu credinţă și speranță.
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun în Marea Britanie

Prof. Corban Elena-Lămîiţa
În Anglia Crăciunul a început să fie sărbătorit în anul 596 e.n., odată cu sosirea pe
meleagurile acesteia a Sfântului Augustin, însoţit de călugări, în scopul creştinării anglo-
saxonilor.
Vâscul şi alte plante veşnic verzi
Se spune că obiceiul de a decora casele cu plante perene („evergreen”) îşi are originile
în încercarea de a înrădăcina imaginea primei biserici creştine britanice, construite din crengi de
copaci pereni. Această tradiţie pare însă să fi pornit din perioada druizilor, când oamenii îşi
împodobeau casele cu plante “mereu verzi” pentru a le oferi spiritelor silvane un adăpost pe
perioada iernii.
decoraţiile A existat
plantelor pereneode
superstiţie străveche,
Crăciun înainte de “aconform căreia îşi
douăsprezecea purta (5ghinion
noapte” să ziua
ianuarie, arunci
de
ajun a “Epifaniei”).
În legătură cu obiceiul sărutului sub creanga de vâsc, se pare că această plantă era
înzestrată cu puteri miraculoase, fiind considerată sacră de către druizi. Vâscul reprezenta un
simbol al păcii încă din perioada romană, astfel că atunci când inamicii se întâlneau sub o
creangă de vâsc, îşi lăsau armele deoparte şi declarau un armistiţiu. Tot în perioada anterioară
Crăciunului se dăruiesc flori de Poinsettia, cunoscute sub numele de “Steaua Crăciunului”,
întrucât forma plantei şi felul de dispunere a frunzelor ei amintesc de simbolul Stelei din
Betleem, care i-a condus pe magi către copilul Iisus.
Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prinţul Albert , soţul reginei Victoria, care l -a
introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în anul 1840. Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia
trimite Marii
amintirea Britanii anglo
colaborării un imens brad din
-norvegiene de perioada
Crăciun, celui
ce străjuieşte
de-Al doileaPiaţ a Trafalgar
Război Mondial.Square, în
Felicitările de Crăciun
Trimiterea către prieteni şi cunoştinţe a felicitărilor sau cărşilor poştale de Crăciun este una
dintre tradiţiile de Crăciun, transmise şi Statelor Unite ale Americii.
Prima felicitare de Crăciun a fost trimisă în Anglia în anii 1840. În prezent, în fiecare an sunt
expediate în Marea Britanie peste un milion de cărţi poştale de Crăciun, multe dintre ele fiind
vândute în scopuri caritabile.Obiceiul trimiterii de felicitări a fost iniţiat de către Sir Henry Cole,
Page 51
care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să deseneze o felicitare, multiplicată – copiile au
fost mai apoi imprimate în alb şi negru şi colorate de mână. Au fost vândute atunci 1.000 de
copii în Londra. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849.
Ajunul şi Ziua Crăciunului
Colindătorii merg din casă în casă , pe toată durata sărbătorilor, sunând din clopoţei şi
binecuvântând oamenii cu cântecele de Crăciun. Colindele favorite din Anglia sunt “ Ilicele şi
iedera”iar
Sing), (The Holly and
gazdele the Ivy),
tratează “Îngerii cu
colindătorii vestitori au început
prăjituri, săumplute
plăcinţele cânte” (Hark! Theşi Herald
cu nucă Angels
fructe uscate.
În şcolile primare, copii retrăiesc povestea naşterii lui Iisus, punând în scenă evenimentele din
acea perioadă, costumaţi precum Maria şi Iosif, asemeni îngerilor sau magilor înţelepţi.
Ajunul Crăciunului este o zi plină de forfotă pentru familiile englezeşti: se împachetează
cadouri, se pun la copt prăjiturile, se agăţă ciorapi sau feţe de pernă în faţa căminului, sau se
pregăteşte tradiţionala budincă din prune uscate.
În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de
mâncare, Frumenty, constând dintr-un păsat de porumb. De-a lungul timpului reţeta a fost
modificată, adăugându-se ouă, fructe, mirodenii, bucăţele de carne şi prune uscate; întregul
amestec era împachetat într-o ţesătură şi apoi fiert. În acest fel a rezultat budinca de prune din
zilele noastre.
TrinităţiiExistă
– era superstiţia
necesar săconform căreia
fie alcătuită dinbudinca trebuia preparată
13 ingrediente pentru a -l în a 25-a sâmbătă
reprezenta dupăşiziua
pe Christos pe
cei 12 apostoli, fiecare membru al familei trebuind să amestece în budincă cu o lingură de lemn,
de la est la vest, în onoarea Regilor Copaci. Întotdeuna era aruncat în budincă un bănuţ de
argint, care se presupunea că va aduce sănătate, fericire şi bogăţie norocosului care îl va găsi
în porţia sa.
Spre sfârşitul zilei, membrii familiei se adună lângă foc, pentru a reasculta clasica
povestire a lui Dickens, “Un colind de Crăciun” (A Christmas Carol). După reamintirea
peripeţiilor personajelor dickensiene – Ebenezer Scrooge, Bob Crachit şi Tiny Tim, copii îşi
aştern pe hârtie darurile dorite de la “Tatăl Crăciun” (Father Christmas). Ei aruncă scrisorile în
foc, pentru ca dorinţele lor să ajungă, prin coţuri, către Father Christmas. Înainte de a merge la
culcare, cei mici lasă în sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă
din carne de porc,
După un pahar
ce copii adorm,deMoş
bereCrăciun
pentru ,“Tatăl Nicholas”
îmbrăcat şi un lungă,
cu o haină morcovroşie,
pentru renii săi.
purtând în spinare
un sac încărcat de cadouri, le vizitează casele, purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii
atârnaţi lângă şemineu cu dulciuri şi mici jucării. Cadourile mai voluminoase sunt aşezate sub
bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun, numit în ultima vreme Santa Claus sau
Santa, trăieşte în Laponia (Lapland); copiilor care nu au fost cuminţi în timpul anului, acesta le
aduce, în loc de daruri, un sac umplut cu cenuşă.
Ziua de Crăciun începe prin desfacerea cadourilor de către copii şi as istarea la slujba de
Crăciun din Biserică. Se crede că tradiţia cadourilor de Crăciun este asociată cu darurile aduse
de către magi lui Iisus.
La prânzul de Crăciun, membrii familiei, aşezaţi în jurul unei mese îmbelşugate, iau în
primire pocnitorile ascunse sub farfurii. O pocnitoare de Crăciun constă dintr -un tub acoperit cu
momentcare
hârtie, ies produce
la iveală un
un zgomot
coif careputernic,
trebuie purtat
atunciîncând
timpul
capetele
mesei îi, mici
suntobiecte
trase înafară;
decorative
în acel
şi o
hârtiuţă cu o ghicitoare ce trebuie împărtăţită cu glas tare celor din jur.
Masa tradiţională de Crăciun constă din curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu
stafide sau budincă (pudding) Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Felul preferat este
budinca de prune ornata cu o crenguţă de ilice; budinca spălată cu brandy este în mod
spectaculos flambată şi apoi savurată, în căutarea bănuţului de argint, prevestitor de noroc pe
parcursul anului următor, pentru găsitorul lui.
Page 52
Vasul cu băutură fierbinte de Crăciun (Wassail), constând din vin amestecat cu

mirodenii, reprezintă încununarea mesei de Crăciun. Se spune că certurile dispar atunci când
paharele cu Wassail sunt savurate. După prânz , familia se adună în sufragerie, pentru a asculta
mesajul de Crăciun al reginei Anglei, care loc la ora 15:00 şi este transmis prin radio, televiziune
şi Internet (prin YouTube, în 2007). Primul mesaj de Crăciun televizat al reginei a fost difuzat în
1957, însă această tradiţie a început în anul 1932, în timpul regelui George V.
În şidupă
îngheţată -amiaza
zahăr de Crăciun mai este savurat un tort alcătuit din fructe, marţipan,
îngheţat.
A doua zi de Crăciun
A doua zi de Crăciun este numită Boxing Day, “ziua cutiilor” (în engleză , box=cutie). Cu
mult timp în urmă, în această zi, oamenii umpleau cutiile milei din biserici cu bani pentru cei
sărmani, însă în prezent, li se oferă mici cadori sau sume de bani poştaşului, vânzătorului de
ziare şi altor persoane care au prestat diverse servicii pe durată întregului an.
În această zi, băieţii obişnuiau să colinde pe la case, strângând bani în cutii de lut care,
atunci când se umpleau, erau sfărâmate. În timpul “zilei cutiilor”, sunt populare jocurile de
pantomimă, piesele de teatru şi colindele interpretate pe stradă de către persoane costumate
sau mascate.
Teatrul popular şi pantomima din perioada Crăciunului, numite “Mummering” (“mimare”),
provin din perioada
Peter Pan şi Motanulevului mediu.
Încălţat, Sunt în
în forma puse
careînerau
scenă poveşti tradiţionale
prezentate precum
în timpul reginei Cenuşăreasa,
Victoria.
Obiceiuri şi tradiţii de iarnă ale creştinilor
prof.înv.primar Coroiu Elena Adriana

Lic. „Dr.Lazăr Chirilă” Baia de Arieș, jud.Alba
Cu o săptămână înainte de Crăciun începeau pregătirile, pentru a întâmpina cum se cuvine

marea
mai sărbătoare
importan a Naşterii sărbători
te şi aşteptate Domnului,alecomună
anului. tuturor etniilor, caredea Ignat,
În 20 decembrie, fost întotdeauna unastrăveche
o sărbătoare dintre cele
în
care porcii erau sacrificaţi ca o ofrandă adusă soarelui divinizat, singura muncă permisă era tăiatul
porcului, urmând un ritual la fel de vechi. Din carnea şi organ ele acestuia se preparau bucatele pentru
sărbătoarea Crăciunului, „porcăriile” şi afumăturile, după reţete specifice fiecărei etnii. La românii
ortodocşi se împodobea pomul de Crăciun cu mere, nuci aurite, turtă dulce şi lumânări, se pregăteau
cadourile pentru copii iar în seara de Ajun, colindătorii umblau din casă -n casă, unde li se împărţeau
dulciuri, colăcei, mere, nuci, sau bani. Cele mai cunoscute colinzi în Ardeal erau „O, ce veste
minunată”, „Trei păstori”, „Spre Ierusalim la vale”, cu unele nuanţe locale în linia melodică sau în text.
În prima zi de Crăciun colindătorii meargeau cu „Steaua”, simbol al astrului care i -a călăuzit pe
cei Trei Magi spre locul în care s- a născut pruncul Iisus. Alte obiceiuri erau „Viflaimul” sau „Irozii”, prin
care copiii refăceau, în curtea gazdei, povestea Naşterii Mântuitorului. Potrivit tradiţiei, cei care
primeau de
obiceiul colindătorii
a se aruncaurmau să colindătorilor
în faţa aibă parte decuun an norocos
boabe şi îmbelşugat.
de grâu sau porumb iar În unele
după sate exista
ce aceştia şi
călcau
pe ele, se amestecau cu sămânţa ce se punea în brazdă, pentru o recoltă bogată.
La masa de Ajun se aduna toată familia iar prima zi de Crăciun, după slujba de la biserică, era
petrecută tot în familie. Următoarea zi era destinată vizitelor făcute rudelor şi celor apropiaţi. În
primele două zile ale Crăciunului nimeni nu lucra, toată activitatea gospodărească se limita la hrănirea
şi adăparea animalelor, iar în a treia zi de Crăciun ortodocşii îl serbau pe Sfântul Ştefan. Şvabii şi -au
respectat, la rândul lor, biserica şi tradiţiile şi şi -au ţinut sărbătorile cu tot fastul impus de vechile lor
obiceiuri din ţinuturile natale. Şi în familiile şvăbeşti era împodobit pomul de Crăciun, era aranjată
Page 53
ieslea, mai mulţi localnici costumaţi în magi şi păstori umblau din casă -n casă, oferind scurte
spectacole. În Ajunul Crăciunului era zi de post, şvabii mâncau doar tăiţei cu mac iar resturile erau
date a doua zi găinilor, cu credinţa că în anul care avea să vină acestea vor face atâtea ouă câte
boabe de mac au mâncat. În seara de Ajun familia se aduna în jurul bradului, se cântau colinde, copiii
îşi desfăceau darurile aduse pe geam de Moş Crăciun şi lăsate sub pom şi se pregătea calendarul de
ceapă, care prevestea vremea în următorul an.
Colindătorii
Cel mai importantumblau
momentprinalsat şi primeau
acestei în schimbul
sărbători sfinte eraurărilor
slujbafăcute bani, dulciuri,
de vecernie colacinopţii.
de la miezul sau fructe.
Ziua
de Crăciun („Christtaach”), liniştită, se serba tot în familie: se mergea la biserică, veneau în vizită
naşii, care aduceau finilor cadouri, sau aceştia le duceau naşilor colaci iar copiii primeau câte un
săculeţ cu dulciuri, mere, nuci şi o mică sumă de bani. Crăciunul era sărbătorit trei zile. În a doua zi de
Crăciun elevii ofereau un spectacol de teatru iar în a treia zi a sărbătorii, aşa -numita „Haustag”, se
ducea vinul la biserică pentru a fi sfinţit. Pe 28 decembrie, catolicii serbau ziua copiilor inocenţi, când
părinţii veneau cu o nuieluşă la pătuţul copiilor iar aceştia trebuiau să-şi pună o dorinţă. Tradiţia
colindatului şi a pomului de Crăciun exista şi la maghiari. Grupurile de colindători erau alcătuite numai
din băieţi, care, o dată cu căderea serii, treceau pe la rude, oamenii înstăriţi şi oficialităţile satului,
unde erau răsplătiţi cu dulciuri, mere, nuci sau cu mici sume de bani. De Crăciun, la miezul nopţii, se
oficia liturghia, în prima zi de Crăciun se organiza un bal, cu lăutari, vin, colaci şi preparate de porc iar
sărbătoarea ţinea a tuturor creștinilor!
Crăciunul este cu siguranță o sărbătoare trei zile.
Tradiţii şi obiceiuri de Craciun în Spania

Înv.Cuţaru Mariana
Şcoala Gimnazială nr.3
loc.Zimnicea,jud.Teleorman
Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţa de semeni , o vreme de voiosie,

bucate alese si clipe de neuitat ,în funcţie de cultura şi de tradiţiile fiecărui popor.
Crăciunul este o perioadă în care ies la iveală numeroasele obiceiuri pre cum si momentele în
care fiecare din noi ne destindem şi obişnuim să petrecem alături de familie şi persoanele dragi din
viaţa noastră.
Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate . În
tradiţia noastră, Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele
creştine.Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una
dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau s ărbătorite Saturnaliile –
moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.
Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic. În tradiţia noastră există un
cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi
vin.
În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul
Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos
împodobit cu globuri şi beteală.
La fel ca şi celelalte ţari , Spania are un adevărat ritual atunci când vine vorba despre Crăciun .
De la sărbătoarea ,,Imaculatei” si pana la ,,Epifania Domnului”, spaniolii sunt atenţi la fiecare detaliu în
parte. Unii oameni de aici consideră că sărbătoarea Crăciunului trebuie să înceapă de pe data de 8
decembrie .Tot de pe această dată se începe şi serbarea ,,Neprihănitei Zămisliri” sau a ,,Imaculatei
Naşteri” cum îi mai spun spaniolii. Această sărbătoare a Imaculatei este considerată de toţi oamenii
ca fiind un adevărat festival ce se serbează în fiecare an în catedrala oraşului Sevillia ,în onoarea
Page 54
purităţii Fecioarei Maria, mama pruncului Iisus Hristos. Această zi este marcată de “los Seires” sau ”
dansul sesarilor”. Bineinţeles are loc slujba religioasă. După terminarea slujbei religioase , zece băieţi
din cor au rolul de a începe dansul. În acest timp fiind cântat un imn specific Imaculatei.
Un rol important de Crăciun în Spania îl au şi ornamentele, care sunt cu adevărat interesante
şi minunate. Încă din primele zile ale lunii decembrie, apar pe la vitrinele magazinelor mii de
ornamente, beculeţe si ghirlande gata sa înfrumuseţeze bradul si casele familiilor spaniole. Spaniolii
asează
sau în mijlocul
“belen” caselor
(Betleem). scene
După reprezantând
data naştereaaceste
de 15 decembrie Domnului , numite
scene îşi fac” nacintiento”
apariţia atât( în
“nastere”)
pieţele
din Spania cât şi în catedrală şi în cele mai mici biserici din toate ungherele Spaniei. Deşi în unele ţări
cel mai important simbol de Crăciun este bradul, spaniolii pastrează această tradiţie şi anume scena
naşterii Domnului. Mulţi entuziaşti, numiti “belenistas” , se adună în cluburi dedicate promovării şi
păstrării acestei tradiţii.
La fel de minunate si interesante sunt şi mâncărurile de Crăciun in Spania.Gospodinele sunt
cu adevărat ocupate în această perioadă , pregătindu-se mâncăruri din peşte, miel, dar şi friptură de
curcan umplută cu carne de porc, slănină, şuncă, ciuperci, nuci sau ceapă. In zona Andaluziei se
pregăteşte de Crăciun “Pavo Trufado de Navidad” adica curcan umplut cu trufe.În zona de nord a
Galiţiei, pe masa de Crăciun trebuie neapărat să se găsească friptura din porc de lapte dar si
mâncăruri din fructe de mare precum scoici, raci si crabi. Pe langă tradiţionalele castane prajite,
de Crăciun suntunui
Potrivit în mare
obiceivogă dulciuri
adânc precum marţipanul,
înrădăcinat, spaniolii îşi nugaua si ,,Turron”
petrec Ajunul , o prajitură
Crăciunului acasă,cuîn
migdale.
mijlocul
familiei. Odată cu lăsarea întunericului, se asează o lampă în dreptul unei ferestre, se aprind lumânări
în jurul scenelor nativităţii sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului.
Conform tradiţiei, în Spania , masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După
aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită “La Misa Del Gallo” (“Misa cocosului”).
Pe data de 28 decembrie ,fiecare familie are bucuria de a serba “Sărbătoarea Sfinţilor Inocenţi”
având la origine cunoscuta scenă a uciderii pruncilor de către Irod. Această scenă este asemănătoare
cu ziua de 1 Aprilie a românilor, zi dedicată pacalelilor de tot felul. Chiar dacă scena uciderii pruncilor
este o scenă dureroasă, spaniolii sunt foarte veseli în această zi şi fac tot felul de evenimente hazlii.
Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou (“Nochevieja” ori “Noaptea veche”) , spaniolii
obişnuiesc să mănânce carne de porc, întrucat acest animal este con siderat un simbol al norocului în
următorul
dată an. Aproape
ce ceasul a bătutdeoramiezul nopţii, spaniolii
mult aşteptată aşteaptă
, cel mai cu nerăbdare
important membru ca
al ceasul
familiei să
arebată ora 12.
sarcina de O
a
împarţi celor adunaţi câte 12 boabe de struguri albi , zicându-se că fiecare boabă de strugure va
îndulci fiecare lună a anului următor.
După miezul nopţii ,fiecare familie trebuie să iasă din casă, sărbătorind în cluburi,
restaurante,baruri sau în stradă cu prietenii. Spaniolii numesc Epifania cu cuvintele “Dia de los Tres
Reyes” , adica “ziua celor trei Regi”. În săptămânile dinaintea acestei sarbători, copiii scriu răvaşe
,,Oamenilor Înteţepţi” sau Magilor, înştiinţându-i ce fel de cadouri ar vrea să primească.În vr emurile
cele mai vechi , familiile îşi scoteau copiii la marginea oraşelor,zicându -se că ei trebuie să îi surprindă
pe cei trei magi în călătoria lor. La întoarcerea acasă , copiii sunt dezamăgiţi şi observă că magii au
venit pe alt drum, ei fiind prezenţi la scena naşterii din centrul oraşului.
La întoarcerea acasă , copiii îşi lasă ghetele într -un loc în care sunt siguri ca cei ,,Trei Magi” îl
şi câteva
vor găsi , paie,
pe balcon,
destinate
în faţa
cămilelor
uşii de înfometate
la intrare sau
alelangă
magilor.
cămin.
Desigur,
Adeseori,
dimineaţa
ei aşează
ghetuţele
lângă sunt
încălţăminte
pline cu
jucării si dulciuri.
O veche tradiţie recomandă părinţilor să mânjească obrajii copiilor cu cenuşă în timp ce aceştia
dorm. Atunci când cei mici se trezesc si descoperă că sunt murdari pe faţă, părinţii le spun că
Baltazar, regele negru, s-a oprit langă pătuţul lor şi i-a sărutat în vreme ce dormeau .
Urarea “Crăciun fericit ” este diferită de la o provincie la alta. În spaniolă se spune “Feliz
navidad”, în catalană “Bon Nadal”, în galiciană ” Bo Nadal”.
Page 55
Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfârşit la 5-6 ianuarie, când se organizează mari parade care îi
celebrează pe cei ,,Trei Regi” în calea lor către Bethleem. Îmbrăcaţi somptuos, Regii aruncă
bomboane copiilor ce asistă la sărbătoare. Potrivit tradiţiei, copiii primesc darurile de Crăciun, aduse
de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.
La Sevillia , turiştii se pot bucura de ,,Feria de Abril” , un festival în timpul căruia în diferite
centre populare au loc demonstraţii de dans tradiţional sau târguri p opulare . În alte zone ale Spaniei
au loc celebrele
flamenco. lupte cudin
Copii familiilor taurii,
Spaniase pot gustacadouri
primesc tradiţionalele ,,paella”
în noaptea sau pot fi admiraţi dansatorii de
de Epifanie.
Având o dublă semnificație – nașterea lui Isus Hristos, dar și bucuria de a oferi și primi daruri,
Crăciunul este sărbătorit de fiecare popor într -o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcţie de
tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc.
Obiceiuri de Crăciun pe glob

Dabu Carmen Violeta
Școala Gimnazială Terpezița, Dolj
Crăciunul
de daruri, este un
de cântece, decuvânt
veselie,care
de ne -a umplut
speranță. copilăria;
Este zile fulguite,
ziua nașterii pline de
lui Hristos. mister,ce
Cuvântul aducătoare
numește
această sărbătoare este diferit în diverse limbi:
-Noel, Noue, Noie, în partea de nord a Franței, Nau sau No în provincia Charentes, Chalenos la Nisa,
în amintirea Calendelor lui ianuar, când Crăciunul se sărbătorea la 6 ianuarie.
Englezii îi spun Christmas, adică masa lui Christ. Într -adevăr, când Sfântul Augustin s-a stabilit în
provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sărbătorii de
Crăciun prin mese (sau liturghii). În Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvânt
este "nopți sfinte". În unele regiuni ale Germaniei se zice Mutternacht, adică "nopțile mamelor".
Data de 25 decembrie este cea mai importantă zi, fiind ziua pentru care timp de 364 de zile o
armata întreagă de spiriduși muncesc pentru ca în dimineața de Crăciun copiii să găsească cadourile
care și le doresc sub bradul de Crăciun.
exemplu,Moș Crăciunșiare,
în Suedia însă,scandinave,
în țările personalitățicea
diferite și apare sub
care deschide diversede
festivitatea forme în întreaga
Crăciun este St.lume.
Lucia De
(în
latină "Lucia" înseamnă "lumiă"). În prima zi de Crăciun, cea mai mare dintre fetele din familie se
trezește dis-de-dimineață, înaintea tuturor, și se îmbracă într -o rochie albă, lungă, cu tiv roșu, iar pe
cap își pune o coroniță luminată. Astfel echipată, fata trebuie să treacă pe la fiecare membru al
familiei să-i dea trezirea. Bradul împodobit se păstrează până la 20 de zile după sărbătorirea
Crăciunului.
Grecia– Moș Crăciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte cadouri și
dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile
lasă cadourile pe masa sau într -un colț al camerei.
pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea.
legendeÎnale
tinuturile
Maicii românesti,
Domnului,Craciun
împletiteeste
cu numele păstorului locale,
tradiții populare în al cărui
pre -staul s-a nascut
creștine, Iisus. ite,
sunt povest Multe
în
variante diferite, pe pamânturile românesti.
Pe meleagurile românești Sărbătorile Crăciunului erau așteptate, acum vreo doua sute de
ani, "cu multă bucurie de toată lumea". În postul Crăciunului nu se fac hore și nunți și singurele
prilejuri de adunări și petreceri sunt șezătorile, unde se lucrează de obicei puțin și se petrece mult,
vorbindu-se, cântându-se și câteodată, jucându-se. Tineretul are motive întemeiate sa aștepte
deschiderea sau dezlegarea horelor, care vor atrage după sine, după Boboteaza, și nunțile; copiii
tânjesc după colindat, stea, irozi, capra și altele, iar toată lumea așteaptă Crăciunul.
Page 56
are un stil personal de a-și orna pomul de Crăciun, de a -și împodobi casa, de a petrece această
sărbătoare.
Palestina - Betleemul- orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarnă mii de
turiști vin în această zonă pentru a asista la slujba. La începutul ei, are loc o parada a polițiștilor, pe
reprezentanți
cărora ai autorităților.
se deruleaza scene dinCeremonia religioasă
istoria religiei creștine.și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul
CRACIUNUL PE GLOB
Prof. DĂDULESCU SORINA MANUELA
GRĂDINITA NR 178, SECTOR 5, BUCUREŞTI
Sărbătoarea Naşterii Domnului este interpretată în moduri foarte diferite pe glob, iar faimosul
Moș Crăciun are denumiri din cele mai diferite. Spre exemplu, finlandezii îl au pe 'Joulupukki', care ar
veni din ţinutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea
cu care Moşul ascultă să afle dacă sunt cuminţi copiii.
Pe continentul
În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul european
de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care,
conform tradiţiei, se crede că ar apăra casa de hoţi şi de nenorociri tot restul anului. În întreaga
decembrie, zi în care creştinii sărbătoresc naşterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai
importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină şi pentru a merge împreună
la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiţia împodobirii bradului a început în Germania (se
pare că primii creştini care au adus brazi împodobiţi în casele lor au fost nemţii, în secolul al XVI -lea).
Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei şi în alte ţări. În 1890, deja erau importate din
Germania ornamente pentru pomii de Crăciun.
În Elveţia, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moş Crăciun) are
întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele elveţienilor. Acest obicei se
păstrează
de încă Copiii
la mexicani. din 1775. O de
ajutaţi altăpărinţi
tradiţie
seaînarmează
elveţienilorcueste ''Parada
ustensile ridichilor luminate'',
specializate şi scobesc obicei preluat
cu mare grijă
câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme.
Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă
ridichea ca pe o făclie ori o agaţă ca pe un lam pion.
În Anglia, butucul care se a rde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele
patru duminici dinainte de naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare, aşezată într -o cutie. Au loc
procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi şi naşterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soţul reginei
Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări şi fructe. Evident, familiile
de aristocraţi i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuşi, mobilă
în miniatură, micuţe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu îşi primesc
cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiţii este ca elevii să monteze în şcoli sau în
biserici piese
atmosferei, însădespre naşterea
în prezent Mântuitorului.
se preferă costumele.În Un
vechime se vechi
alt obicei foloseau
este ani male de
şi acela vii apentru
atârnaredarea
ciorapi
de şemineu în aşteptarea cadourilor, vâsc în casă şi crenguţe de brad în jurul casei. Anticii druizi
credeau că vâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şi prosperitate, alungând spiritele rele.
Faimoasa şi tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII,
budinca de prune era pregătită chiar în dimineaţa de Crăciun şi era stropită cu brandy şi flambată la
servire. Tot tradiţiei Crăciunului englezesc îi aparţine şi pacheţelul surpriză numit ''cracker'', care este
împărţit la servirea budincii de Crăciun.
În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg
Page 57
din casă în casă să recite poezii şi să cânte, însă darurile le primesc de -abia pe 6 ianuarie. Conform
tradiţiei, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea
verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu, se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul
împodobit.
În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun din Viena este
atracţia principală a sărbătorilor, deşi Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă şi
cadouri.
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest
scop - şuncă, peşte şi fasole -, aceasta fiind şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg
la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte
sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat
în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. La
începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfăţişând animale şi feţe de copii.
Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într -un sac îngropat adânc în zăpadă.
În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de
Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în
ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandar ine,
lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de -al doilea Moş vine
în oraş şi tot aşa
de-al până la 25şidecembrie,
doilea tot când primul
aşa Moş sepână
întoarce la casa
pe lui din 6munţi, peianuar
26 - cel
ie.
Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări
la mormintele celor dragi. Tot în ajun, ex act la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al
oraşului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până
la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape
600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun, care pune
mereu aceeaşi întrebare: ''Sunt cumva copii cuminţi aici?''.
Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi membrii familiei în jurul
bradului şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul şi -l
dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe. În Danemarca se foloseau steguleţe,
clopoţei îl aşteaptă pe ''Sinter Klaas'', care vineşi pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii desteluţe.
Olandezii lemn.
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională iar după ospăţ masa nu se strânge,
pentru ca Iisus să aibă cu ce -şi potoli foamea. Moş Crăciunul lor est e totuna cu Sf. Vasile, filantropul
Asiei Mici. El le împarte cadouri şi dulciuri copiilor. În vechea tradiţie, obiceiul bradului împodobit nu
există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într -un colţ al camerei. Există o tradiţie
potrivit căreia stăpâna casei trebuie să -şi imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru
ce apare pe cer prima stea - ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toţi brazii de Crăciun erau împodobiţi cu
îngeraşi, steluţe şi păsări.
şi lăutari iar
Crăciunul esteînsărbătorit
case şi labiserici
25 decembrie,
există iesle
dar miniaturale
darurile se dau
careperedau
6 ianuarie,
atmosfera
cu ocazia
Naşterii
zileiDomnului.
cel or Trei
În Rusia, Moş Crăciun (''Babuşka'') este însoţit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc
prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi ''Matrioşka''.
Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluţe şi diverse forme geom etrice.
În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creştinii
respectau câteva tradiţii. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile
să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului
Page 58
rufele spălate şi puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce
mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era
completă doar dacă avea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi
cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări.
În Ucraina, brazii sunt împodobiți deseori cu păianjeni artificiali şi pânze de păianjen. Pânza de
păianjen găsită în dimineaţa de Crăciun poartă noroc.
Pe continentul
Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în asiatic
seara
sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii
Mântuitorului.
Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu ''Jizo'' (''Moş Crăciun'').
Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori roşii
(Crăciuniţe) iar cei bogaţi oferă ajutor celor nevoiaşi.
În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. În
fiecare zi dintre cele nouă are loc un teatru religios iar colindătorii vestesc Naşterea Domnului cu
''Maligayang Paskob''.
TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE CRĂCIUN
Prof.înv primar Dănoiu Adelina Nicoleta

Școala Gimnazială
Ocna de Fier Caraș - Severin
prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului. Unele dintre tradițiile si
obiceiurile românilor de o mare frumusețe sunt concentrate in jurul celor doua mari sărbători de iarnă:
Crăciunul si Anul Nou.
La sate,
răspândite datinisunt păstrateeste
la români multcolindatul,
mai bine datinile acestei
iar la noi perioade sunt
în localitate a anului. Una cu
așteptați dintre celedrag,
mare mai
pițărăii.Pițărăii sunt cete de copii de diferite vârste care pleaca în ajunul Crăciunului prin localitate. În
jurul orei opt dimineața copiii din localitatea noastră se întâlnesc în fața bisericii și de acolo pornesc cu
pițărăii pe cele trei străzi. Fiecare copil merge în pițărăi pe strada lui.Copiii sunt îmbrăcați cu haine
frumoase, au săculețe la gât sau pe umăr , iar în mână au o colindă. Colinda este făcută dintr -un băț
de alun care este descojit deasupra focului, astfel apar pete negre și albe pe colindă. Cu cântec și
voie bună trec pe la fiecare casă, unde sunt așteptați cu mare bucurie de gazde. În pițărăi vin alături
de copiii din clasele primare și clasele gimnaziale și copii de 2-3 ani care sunt însoțiți de părinții lor.
Părinții îi ajută să își ducă săculețele încărcate cu nuci, dulciuri primite de la gazdele caselor,deoarece
la acești copii de 2 ani se întâmplă să fie saculețul mai mare decât ei. Femeile, căci ele sunt cele care
așteaptă pițărăii, își pregătesc un coș în care au pus boabe de porumb- ca anul care vine să fie un an
bogat
femeiaiar peste
când boabele
pune de porumb
în săculețul au pus
copilului nuci,
nucile saumere, dulciuri
dulciurile care
zice: sunt
,, Să fieda te de pomană
pomană buniculuiDemeu....
exemplu,, ,
,, Să fie pomană tatălui meu.... ,,. Și tot așa se dă de pomană, până când toți copiii au primit și până
se termină toate nucile și dulciurile din coș.Copiii cântă la fiecare casă:
,, Bună ziua lui Ajun
Că-i mai bună a lui Crăciun!
Într-un ceas bun.
Dă-mi nuci că-s mai dulci
Dă-mi poame că mi-i foame
Page 59
Dă-mi colacul și cârnatul să mă duc la altul.,,

După ce au cântat în fața casei, fiecare copil primește nuci, mere, dulciuri. Sunt rare casele
unde nu sunt primiți ,, pițărăii ,,.Unde nu sunt primiți ori nu mai este nimeni în acea casă,ori casele au
fost cumpărate de oameni din altă localitate care nu vin de sărbători.
După ce au terminat de mers la toate casele de pe o stradă, copiii , care locuiesc pe acea
stradă, cu obrajii îmbujorați și mulțumiți că și -au umplut săculețele se întâlnesc ca să stabilească la ce
oră vor porni cu colinda seara prin localitate.Și au venit Pițărăii !
Am ,,colinda” in mână, săculețul lângă mine așa că........... ,,Dă-mi nuci, că-s mai dulci,,
“ Dă-mi colacul și cârnatul/ Să mă duc la altul”
În seara de Ajun sunt aşteptaţi în casele frumos împodobite copiii cu colinda , care sunt
răsplătiţi de oameni cu dulciuri și bani. Copiii vin în grupuri, chiar se întâmplă să se întâlnească la o
casă mai multe grupuri de colindători.
Cei adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi prăjituri. Tradiţia spune că nu este bine să respingi
colindul, deoarece astfel respingi şi binecuvântările acestuia şi nu -ţi va merge bine tot. În ajunul Anului
Nou, copiii merg prin sat pe la fiecare casă cu sorcova.
Crăciunul pe glob
Profesor, Danțiș Olimpia
Școala Gimnazială Nr.1 Brăhășești, județul Galați
Crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine.
Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România.
Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie.
Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării, ca de pildă cele din Oltenia, era
acela
cu ca în Ajunul
o rămurică Crăciunului,
a unui pom dingospodarii
grădină săsă jăruiască
se trezească
jaruldimineața
stând la devreme,
gura sobeisă șifacă
să focul în sobă
spună: "Bunăși
dimineața lui Ajun! /C-a venit intr-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și unturoși /Și oamenii
sănătoși; /Vacile cu viței,oile cu miei,scroafele cu purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă......și tot așa se
continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul și la mulți ani!)
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului
românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor
și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea.
Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de
stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn,
acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în
centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic.
Colindatul
Pentru ceacreștin
mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală
măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea
Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstițiul de Iarnă,
momentul în care natura dă speranțe că va renaște.
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numa i cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje
și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s -a păstrat asociindu-se câteodată cu
celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea
cântece de stea (sau colinde creștine), care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului,
Page 60
pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și
sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la
fiecare casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i -au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia
sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și
cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case.
Există și o-seperioadă
sfârșindu de post
în noaptea culinar șiÎnspiritual
de Crăciun. ajun dece se țineexistă
Crăciun înaintea Crăciunului,timp
obiceiul de șaseînsăptămâni
de a se împodobii casă sau
în curte un brad cu diferite globuri,cu beteală ori cu bomboane de ciocolată numite saloane.Cele trei
zile de Crăciun sunt 25,26 și 27 decembrie.În aceste zile sfânte se respectă tradiții vechi de sute de
ani.Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri.Atât grupuri de copii cât și grupuri de adulți se strâng
laolaltă și merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni.Atunci se cântă "O ce veste
minunată",o melodie foarte veche și foarte populară în popor,cât și "O brad frumos".Totodată
colindătorii sunt serviți cu produse alimentare(colaci făcuți în casă) sau bani.Persoanele de origine
slave din România sărbătoresc și în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt Crăciunul lor este
pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc,ortodox.
Împodobirea bradului
Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă
lumina scânteietoare a lumânărilor
Deși în Europa origineasausaa precreștină
instalației electrice,
nu mai nu a fost dintotdeauna
e contestată împodobit
de nimeni, părerileastfel.
rămân
totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la
,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de
primii oameni, înainte de alungarea lor din rai.
Până în secolul al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia
Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu
peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.
Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într -o
piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa
Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai
multcăsucces,
fie așa despre
este vorba că această tradiție
țări din Asia,pur germană
Africa, va cuceri
America de Nordîntreaga lume,
și de Sud saufiind adoptată pretutindeni,
Australia.
La sfârșitul secolului al 19 -lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără
pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau
alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite,
iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.
La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au
început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a
dinastieiHohenzollern , sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să
împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de
Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia,
din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului
pătrunde în „Au
toaterămas
caseleceremoniale
românilor. sau activităţi festive care se practicau cu mai multă intensitate în
prima jumătate a secolului al XX -lea şi în secolele anterioare. Este vorba despre desfăşurările
dramatice în care intră colindatul, umblatul cu steaua, mersul cu Irozii şi cu Viflaemul, care sunt
atestate în sec. al IX-lea în Bizanţ, şi care pot fi regăsite şi astăzi în unele spaţii din România. Aşadar,
avem de-a face cu o vechime de 1.000 de ani, certificată, ceea ce ne dă de înţeles că avem una
dintre cele mai bogate şi complexe sărbători. Aceste sărbători ale Crăciunului ţin din Aju nul
Crăciunului, din seara zilei de 24 decembrie, până de Sfântul Ion. Acum se poate spune cu certitudine
că nu au existat diferenţe esenţiale în felul în care a fost implicată comunitatea în sărbătorirea
Page 61
Crăciunului şi în punctarea momentelor rituale importante în zona urbană şi rurală“, este de părere
cercetătorul Sabina Ispas.
În cete, la colindat
Pe timpuri, în toată această perioadă a sărbătorilor, care începea de Sfântul Andrei şi care
avea punct important de Sfântul Nicolae, şi un altul, sacrificial, de Ignat, aproape fiecare membru al
familiei avea câte ceva de făcut. Copiii erau vestitorii.
piţărăii sau Folcloristul
mersul cu de la Institutul
niţălaşul, carededeEtnografie
obicei seşifăcea
Folclorcudino Capitală spune:
z i înainte, „Colindatul
pe 23 decembrie,copiilor,
erau
întruchiparea purităţii, care în textul sacru era reprezentată de cântarea îngerilor, cei care au anunţau
naşterea. Singurele daruri pe care copiii le primeau erau fructele uscate şi colacii, nucile şi merele,
care se consumau la o masă comună. Aceşti înaintemergători marcau un spaţiu de purificare
prealabilă al desfăşurării sărbătorilor. Ei purtau în mână colindiţe, însă şi aici există diferenţe locale.
Aceste colindiţe erau nişte beţe frumos împodobite, cu care copiii scormoneau tăciunii din vatră. Se
poate spune că aceasta este o primă expresie a relaţiei dintre ritualul de sărbătoare şi accepţia
luminii. Simbolistica acţiunii copiilor era aceea de a media, de a stimula efectul luminos al focului.
Astăzi, nu se mai practică acest obicei. Mărturiile existente atestă existenţa acestui obicei şi la
popoarele pregermanice şi la popoarele precreştine, însă semnificaţia era cu totul alta“, este de
părere Sabina Ispas.
componenteCopiii
ritualeerau secondaţi
din întregul de calendaristic.
ciclu ceata de colindători maturi,
Existau două cete„una din tre de
bărbăteşti celecolindători.
mai importante
Avem
numai vreo două-trei localităţi unde există cete de femei, în Argeş şi Brăila. Cetele erau în majoritatea
lor bărbăteşti şi aveau un caracter aproape ezoteric, deci de iniţiere. Aceste cete de colindători aveau
repertorii specifice, cu o succesiune a cântărilor, cu locuri bine fixate, începeau cu poarta, uşa,
fereastra şi apoi în interior, în jurul mesei, la icoane. Repertoriile erau de colinde generale, cele pentru
gospodărie, pentru casă şi apoi pentru fiecare membru al familiei“, a mai adăugat directorului
Institutului de Etnografie şi Folclor.
Tematica colindelor era foarte bogată, mare parte din aceasta se axa pe ciclul vieţii d e
familie, familia fericită, familia tânără. De asemenea, colindele mai vechi aveau mesaje legate de cele
Şapte Taine, mesaje catehetice. Altele mai recente prezintă, după cum ştim, naşterea, bucuria
naşterii, prezenţa Fecioarei Maria, prezenţa sfinţilor, mai apar chiar Adam şi Eva, protopărinţii.
PluguşorulşişiPluguşorul
Sorcovitul sorcova, specifice românilor
nu le găsim în alte culturi. Pluguşorul este un text, prin intermediul
căruia, comunitatea este expiată, grâul chinuit preia păcatele omului. „Totodată, cred că ar trebui
menţionat umblatul cu capra. De obicei, capra însoţea cetele de colindători, nu se regăsea în perioada
Anului Nou. Acest obicei s-a răspândit în perioada ultimilor 50 de ani“, adaugă Sabina Ispas.
Masa tradiţională simboliza sacrificiul
Cât priveşte masa tradiţională închinată sărbătorii, binevenită după perioada postului,
cercetătorul Sabina Ispas spune că era momentul în care se consumau preparatele porcului, ale
animalului sacrificat. Alături se găsea colacul, o altă formă a sacrificiului, de data asta hristic, şi vinul.
În centru stau ramura verde, garanţia învierii. Ramura verde o găsim şi în ipostaza
pomului raiului, care apare în textul de colind, vegetalul care asigură viaţa după moarte. De
asemenea, pe masă se puneau paie. Pentru că acel colac care se punea pe masă se presupunea a fi
trupul lui Iisus,
crenguţele înflorite,
paiele
aduse
întruchipau
în casă deieslea.
ziua Sfântului
Lângă Andrei
toate şi
acestea
se aprindea
se mai
focul.
punea grâu încolţit sau
Page 62
CRĂCIUNUL, BUCURIA TUTUROR

Înv. Deleanu Doina-Ionela
Școala Gimnazială Cristești, Jud. Mureș
Crăcinul, așa cum îl știm aztăzi, marchează Nașterea lui Isus Hristos și este celebrat de
majoritatea creștinilor
Originile din întreaga
Crăciunului lume pe
sunt diverse 25 decembrie,
şi diferă în funcţieconform calendarului
de cultură, Gregorian.
religie, istorie şi societate. În
tradiţia românească Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele creştine.
În țara noastră, intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie,
obiceiul sacrificării porcului care este unic în lumea creștină și își are rădăcinile în ritualurile vechilor
daci din ziua Solstițiului de iarna.
Naşterea Domnului este anunțată mai apoi colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în
dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte
sau chiar bani în unele zone ale țării.
Momentul cel mai așteptat din Ajun este fără îndoială venirea lui Moș Crăciun. Fie că el vine
seara, fie că ajunge noaptea și copiii găsesc darurile sub bradul împodobit, Moș Crăciun are câte o
legenda în fiecare țara. În România, legenda spune că Fecioara Maria, căutând un adăpost pentru a -l
naște
acestapeeraDomnul
un omIisus
rău, Hristos,
dar soțiaa fost găzduită
lui era în și
miloasă casa
i -a lui Crăciun
ascuns de către
în iesle soția lui
de frica acestuia.
Crăciun.SeCrăciun
crede căa
aflat însă și, mânios, i-a tăiat mâinile soției sale. Văzând acest lucru, Fecioara Maria a lipit mâinile
femeii la loc. Această minune a dus la schimbarea lui Crăciun într -un om bun și milostiv. De atunci el
împarte cadouri tuturor oamenilor și încearcă să-i facă pe toți fericiți.
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii și a liniștii sufletești. Așa cum fiecare
dintre noi are un stil personal de a- și orna pomul de Crăciun, de a -și împodobi casa, de a petrece
această sărbătoare, așa diferă obiceiurile de la o țară la alta .Iată câteva obiceuri din alte țări ale lumii:
Palestina – Betleemul- orașul în care s-a născut Iisus. În perioada sărbătorilor de iarna mii de
turiști vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a polițiștilor, pe
reprezentanți ai autorităților. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul
cărora se derulează
Rusia- sceneRusia
Chiar dacă din istoria
a fostreligiei creștine.
influenţată de vest după căderea URSS obiceiuru le americane
nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile includ carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ.
De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi
Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou
ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”.
Anglia- Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn,
dorinţele lor se vor împlini.
Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într -un cazan
uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă
pe rând. Fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
Franţa
lume în - LaseParis
care afl ăse Sfânta
poate admira un cort
Familie. imens
Toate unde sesunt
străzile poatesplendit
vedea cea mai mare
ornate iesle din
cu beculeţe.
La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr -un
trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă
Germania- În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri
soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr -un
colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul
soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu
Page 63
numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească
darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea.
Italia- Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori
o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6
ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună
cadouri în pantofi.
îmbuneze Grecia- proteja demai

Pentru aDeseasemenea
pe spiriduşi. oamenii
au unard tămâie
obicei: sau
ţin în lasăunpebolicicupeapă
casă coloîncadouri care săo-i
care scufundă
cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a
alunga spiritele rele.
Belgia- La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor
membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din
Europa, piaţa Grote Markt.
Danemarca- Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o
oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte
această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma.
Finlanda- Brazii sunt împodobiţi în dimineaţa de ajun. Pe lângă decoraţiunile obişnuite, se mai
agaţă în brad şi fructe, dulciuri, steaguri naţionale din hârtie, lumânări. În dimineaţa de ajun se pune în
curte un snop
unii ţărani de grâne
finlandezi nicişinu
diferite seminţe,
se aşează pentrude
la masa a fiCrăciun
mâncate de păsări.
până când nuE sunt
semnsiguri
de recolte bogateau
că păsările şi
mâncat. Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte
Australia- Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum
diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc
brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se
folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a
anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun
oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.
Islanda- Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s -au tăiat capetele, dar
din sângele lor a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau
mii de lumini.
depărtări Vântul
să vadă se izbea
pomul de focdeşiacele
să selimbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari
închine.
Mexic- Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd
cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După
fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi
încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină “pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi
mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă
daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului.
Bangladesh- În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de -
a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a
forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei
şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică.
Africa-
restrânse, obiceDeoarece
iurile fiind împrumutate
africanii nu din
suntVest.
creştini,
În Etiopia,
sărbătorirea
CrăciunulCrăciunului
se sărbătoreşte
se face
pe 6 ianuarie,
în grupuri
în
Crăciunul este o perioadă magică, o perioadă îmbelşugată măcar în suflet. De Crăciun se
oferă cadouri, se ascultă colinde, se petrece în linişte şi pace. Cum spunea Calvin Coolidge:
„Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului
înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”
Page 64
Crǎciunul pe glob
Prof. pt. inv. primar : Dinescu Mariana
Şcoala “Diaconu Coresi” Fieni
Judeţul: Dâmboviţa
Cea mai
Crăciunului. frumoasă
Veche de pesteşidouă
mai milenii,
iubită de cei mici pe
răspândită şi tot
mari, săraci
globul, ceasau
maibogaţi este sărbătoare
importantă sărbătoareaa
creştinilor este aşteptată cu emoţii şi bucurie. Crăciunul este asociat cu puritatea zăpezii şi este o
sărbătoare emoţionantă mai ales pentru copii care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun, pentru a le
aduce daruri. Dar cel mai frumos dar care s-a dăruit vreodată este Domnul Iisus, născut într -o iesle
săracă, dar care a adus o bucurie şi lumină pentru toată l umea.
În seara de Crăciun sunt emoţionante colindele care vestesc naşterea lui Iisus cel trimis de
Dumnezeu să mântuiască oamenii de păcate, ură şi invidie. Copiii şi tinerii sunt aceia care merg din
casă în casă, înfruntă gerul, zăpada, cîntă cu veselie, chiar dacă au năsucurile îngheţate, lăudând pe
Cel care s-a născut umil pentru întreaga omenire. E vremea colindelor,
vremea bucuriei, cînd minunea naşterii Mîntuitorului IiSUS cuprinde sufletele şi le încălzeşte. În
această zi Sfântă de CRĂCIUN, să păstrăm gândurile bune şi frumuseţea sufletului ce străluceşte în
fiecare
sănătatedintre noi. Fie
şi căldură ca Sărbătorile
sufletească de dumneavoastră.
în căminul iarnă, cu zvon de cântece şi clopoţei, să aducă fericire,
Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a cozonaci.
Mama trebăluieşte de zor, are ochii puţin obosiţi de alergătură ş i zâmbetul bun ca de obicei, tata e
puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător ca şi tine. În cutii, globuleţele colorate sclipesc tare
frumos, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, cam ca al
clopoţeilor. Le pui în brad, pentru unele te urci pe scăunel sau îl rogi pe tata să le agaţe, deşi parcă n -
ai vrea, parcă ai vrea să le pui tu pe toate. Te învârţi în jurul brăduţului, ca să iasă bine repartizarea
culorilor, mai strâmbi din năsuc puţin nemulţumit, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi
între ele. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de
animăluţe, mă rog, tot felul de forme. În pom se pun şi bomboane, şi clopoţei, şi artificii. Beteala ş i
instalaţia de beculeţe vin la sfârşit, după ce s -a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare şi mai frumos.
Pentruartificii
două ar vezi
asta s-să puteacum
să fie nevoie
e, ţii să testrânşi
ochişorii ia in braţe tata, ca
la început şi, să ajungi.
mamă ce Înainte
frumosde
e culcare,
după aia,arzi vreoîi
când
deschizi. Când te culci, laşi instalaţia să meargă şi, o vreme, priveşti umbrele colorate care apar
pe pereţi şi pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculeţele. Adormi cam
greu fiindcă, de emoţie, îţi ard puţin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, îţi zboară aşa
ca nişte fluturaşi prin burtică. Ştii că atunci când tu o să visezi, o să vină Moş Crăciun să pună
cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce
sa nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să -ţi aducă ce l-
ai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să -l surprizi pe Moş, dar nu-ţi iese niciodată.
Adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el.
În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este
pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi
fac daruri.
suedezi Jul Mulţi
şi estesuedezi merg
urmat de altelasărbători.
biserică Moşul
în dimineaţa zilei demeleaguri
are pe aceste Crăciun.oCrăciunul
înfăţişare se numeşte
diferită: la
el este
reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala
mâncare suedeză de Crăciun. Danezii au o modalitate mai
puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un
cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi -l dă persoanei pentru care a fost
pregătit şi aşa mai departe. În Elveţia, Moş Crăciun are întotdeauna sarcina grea de a aduce
şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a
elveţienilor este « Parada ridichilor luminate », obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se
Page 65
înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet,
pe care apoi o împodobesc cu diferite crest ături şi forme. Crăciunul în
Alaska Pentru creştinii din acest tărâm
îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează
casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindător i primesc, de la gazde,
prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici
din aceste grupuri duc o stea colorată,
depărtare. montatăînînRusia
Crăciunul vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la
Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în
ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii,
într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în
special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce
calendarul creştin-ortodox vechi.
După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lacta te sau provenind de la
animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol,
din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu
flori şi instalaţii luminoase. Crăciun pe ritm de raggae
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe
ritm
masădederaggae, chiar
Crăciun esteşi cea
cele de
clasice sunt
prânz, adaptate
ocazie stilului
cu care se jamaican.
pregătescÎnmâncăruri
loc de cină,
dincea maide
carne importantă
pui, bou
şi capră, ore şi legume. Masa de Crǎciun in Cuba
Masa traditionalǎ înseamnǎ pentru cubanezi fripturǎ de porc, fasole neagrǎ
servitǎ cu orez şi plante traditionale sub formǎ de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într-o
groapǎ sǎpatǎ în pǎmant şi plinǎ de cǎrbuni acoperiti cu frunze de bananier, frig un porc întreg.
Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toatǎ noaptea pe muzicǎ traditionalǎ.
Un Crăciun
la tricou, în Australia Chiar dacă în această
perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În
ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul
este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care -l
găseşte.în Din
strâng 1937,
diferite în Melbourne
zone ale oraşuluia şiapărut
cântăocolinde.
nouă tradiţie pentru
Fiecare ajunulare
persoană Crăciunului.
aprinsă oAustralienii
lumânare, seiar
evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".
În China ziua de 25 decembrie nu este o sǎrbǎtoare legalǎ. Un mic
procent de chinezi se considerǎ neoficial creştini şi îl sǎrbǎtoresc în privat. Dar multi altii care nu se
considerǎ creştini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitǎrile, decorarea casei
etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt fǎcute din hartie şi au forme de flori, lampioane şi
şiraguri. În speranţa ca Mos Crǎciun cel Batrân vine şi pe la ei, copiii aşeaza lânga brad ciorapi din
muselina, o tesǎturǎ fine din mǎtase şi bumbac. Creştinii din India nu
împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De
asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi
cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri.
În Iran
trei Magi când pruncul Iisus s- a născut, creştinii încep "Postul
, locul
Mic"pe
unde1 se
decembrie,
crede că iar
trăiau
pe cei
25
decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea tradiţională în această zi este
friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă co piii primesc haine noi pe care le
poartă în ziua de Crăciun.
Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu
întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie apr inde
lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se
aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi
Page 66
norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să
îşi pună o dorinţă.
Bibliografie :
1. Selma Langerlof, Cartea ce Crǎciun, Editura Humanitas, 2011.

2. J. R. R. Tolkien , Scrisori de la Moș Crăciun
3. Dugald Steer , Cum și-au petrecut jucăriile Crăciunul
Crăciunul pe glob
Prof. inv. primar Dobre Alina
Scoala Gimnaziala “Sf. Andrei”
Bucuresti, sector 6
Oamenii de pe acest pământ sunt extrem de diferiți, unici, nu numai datorită naționalității l or
distincte, ci și a felului in care trăiesc, ocupațiilor lor, pasiunile ce le guvernează viețile... însă cu toate
acestea, toți își identifică sentimentele și gândurile într -un singur cuvânt: “Crăciun”, cuvânt ce reflectă
maiCrăciunul,
mult o stare generală.
deși la baza lui semnifică data Nașterii Domnului, adică douăzeci și cinci decembrie,
exprimă un interval de timp ce amuțește societatea. În această perioadă nu poți rămâne la fel cum ești
într-o zi, ori seară obișnuită a vieții tale. Ceva se schimbă. De ce? Pentru că tot ceea ce simțim și
emanăm în jurul nostru odată cu această sărbătoare este inexplicabil. Crăciunul poate fi
echivalent cu orice alt sentiment pe care îl poate experimenta o ființă umană, adică dificil de descris în
cuvinte. Pacea interioară pe care o posezi in această perioadă a sărbătorii sufletului îți dă impresia că
oricât de grele ți-ar fi problemele, la finele anului ajungi tot unde îți este locul, adică în brațele celor
dragi, unde știm că totul va rămâne neschimbat fie fizic, sau spiritual.
Cu toții trăim această stare generală, însă ne punem amprenta în diverse moduri asupra sa. Spre
exemplu, în România, Crăciunul se sărbătorește mergând la biserică, gătind bucate specifice (cum ar
fi cozonacul, prepararea porcului), împodobind bradul și așteptându-l pe Moș Crăciun pe ritmul unor
colinde
În in aceeași oamenii
Finlanda, limbă. obișnuiesc să viziteze mormintele rudelor ce nu au mai apucat să fie alături
de ei de sărbători. Din Germania am preluat tradiția împodobirii bradului, gest ce era săvârșit cu foarte
mult timp în urmă și a fost răspândit în doar câțiva ani pe glob. Am preluat obiceiul de a decora și de a
scrie urări “călduroase” pe niște bucăți de carton ce prind viață datorită cuvintelor spuse din suflet, de
la englezi. Drept urmare, nu putem fi numiți plagiatori sau neinspirați, pentru că suntem creștini, iar
ceea ce sărbătorim cu adevărat este o zi de naștere sfântă. Elementele ce înfrumusețează acest
eveniment, chiar dacă sunt mereu aceleași, au o valoare aparte pentru simplul fapt că nu avem parte
de el mai mult de câteva zile pe an, atmosfera fiind unică.
Cum fiecare energie pe care o transmitem, sau ne este transmisă într -o zi oarecare a vieții
noastre, reprezintă o barieră pe care alegem să o ocolim sau să o lăsăm să ne împiedice din a simți.
Crăciunul deține o incărcătură emoțională inzecită. Tot ceea ce iți poți dori de Crăciun, indiferent de
naționalitate,
niciodată este din
să simți, să pricina
poți pune
altor pauză clepsidrei
temeri si timpului
griji ce pun și să
stăpânire pe poți savura
mintea ta. ceea ce nu reușești
Așadar, Crăciunul pe glob poate fi manifestat în foarte multe moduri pe care nici măcar eu nu le
cunosc, însă ce este cel mai de preț în această perioadă a anului este starea transmisă, pacea
sufletească, optimismul si recunoștința față de familie sau oamenii pe care îi știi aproape, oameni ce
reprezintă definiția cuvântului “acasă”.
Page 67
CRĂCIUNUL SĂRBĂTORIT ÎN RELIGII DIFERITE

Prof. educație plastică DODIȘ ELENA
Nu toți credincioșii sărbătoresc Crăciunul convențional, cu brad, colinde și bucate tradiționale.
Chiar și unele comunități creștine refuză să celebreze această sărbătoare pe care o consideră
păgână. În general,
Sărbătorea Luminilor,creștinii
cândsunt cei care
în loc sărbătoresc
de cozonac Crăciunul
mănâncă în adevăratul
gogoși. sens. Evreii
Unele comunități deauadventiști
Hanuka,
sărbătoresc Crăciunul, chiar și cu brad împodobit și cadouri, însă pe masa lor nu se regăsesc bucate
din porc și nici alcool. Familiile musulmane care trăiesc în comunități de creștini au preluat
sărbătoarea și profită de ocazie pentru a le oferi copiilor cadouri.
CREȘTINĂTATE. Creștinii serbează Crăciunul pe 25 decembrie, iar cei de rit vechi - pe 6
ianuarie. Celebrarea Crăciunului în cadrul familiei are influențe catolice. Mai multe Biserici Creștine
Protestante nu sărbătoresc Crăciunul, considerându-l o sărbătoare păgână. De altfel, la momentul
reformei din 1560, Biserica Protestantă a refuzat celebrarea Crăciunului în felul în care o fac
credincioșii catolici, preferând tradiția „Bradului lui Crăciun”, care ar simboliza Raiul primilor oameni,
Adam și Eva.
Tradițiile diferă de la o țară la alta. În Spania, Crăciunul este o sărbătoare cu adevarat
religioasă. Patronul
începe official spiritual
pe data al acestei tari
de 8 decembrie. esteCrăciunului
Ajunul Fecioara Maria, iar sezonul
este cunoscut ca sărbătorilor
Nochebuenade(Noaptea
Crăciun
cea Buna). Întreaga familie se adună în jurul scenei ieslei pruncului Isus. Această scenă e prezentă în
majoritatea caselor din Spania. În această noapte se mănâncă și o prajitură tradițională făcută din
migdale. Copiii din Spania priemesc cadouri în noaptea de Epifanie. În această seară, copiii lasă la
ușă ghetuțele pe care le umplu cu morcovi, paie și orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag
este Baltazar care vine pe un măgar și lasă copiilor dulciuri și jucării.
În Germania, se pun crengi de forsythia în vază să înflorească. În țările asiatice, unde sunt
puțini creștini, Crăciunul are o însemnătate religioasă mult diminuată. Moș Crăciun este un fel de
preot budist care împarte daruri copiilor, iar în Ajunul Crăciunului, tinerii serbează Ziua Îndrăgostiților.
Crăciunul a început să fie serbat de creștini pe 25 decembrie, după trei secole de la începutul
misiunii de evanghelizare a apostolilor, începând cu secolul al IV- lea în Vest și cel de -al V-lea secol în
Est. În primele
martirilor și a luidouă
Isus.secole
Mulți creștine, a existat
creștini erau de-a odreptul
puternică opoziție la
scandalizați decelebrarea
veselia și zilelor
extazuldecelebrării,
naștere alepe
care le asociau cu păgânismul. Obiceiul pomului de Crăciun, care îi încântă mai ales pe copii, este un
împrumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei se trage de la popoarele germanice,
însă tradiția s-a răspândit apoi și în Estul Europei și apoi în toată lumea după Primul Război Mondial.
În secolul al XV-lea, îl găsim la Strasbourg, unde s e practica obiceiul împodobirii caselor cu
ramuri de brad. La sfârșitul secolului al XIX -lea, pătrunde și în Spania, Italia și Elvetia. Obiceiul
împodobirii caselor la sărbatorile Crăciunului cu ramuri de brad și vâsc s-a transformat, de-a lungul
timpului, în tradiția Pomului de Crăciun. Vâscul a fost înlocuit cu bomboanele de pom, globuțele,
beteala și ghirlandele și alte decorațiuni.
Timp de 40 de zile înainte de Sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în
seara de Crăciun. Un obicei care marchează Sărbătorile este sacrificarea porcului în ziua de Ignat (20
decembrie)caltaboșul
sarmalele, și primirea colindătorilor
și nelipsitul în seara de Ajun. Pe masa de Crăciun se regăsesc cârnații,
cozonac.
Adventiștii de ziua 7-a. Deși Biserica adventistă susține că nu există o dovadă clară că în ziua
de 25 decembrie s-a născut, Crăciunul este serbat în multe familii cu copii. Împodobirea bradului nu
este considerat un păcat, însă scopul acestui obicei nu ar trebui să fie doar amuzamentui, ci în mintea
credincioșilor „trebuie păstrată ideea de dăruire de obiecte pentru binefacere”. Sfatul mai -marilor
Bisericii Adventiste este ca „să ne oferim unul altuia simboluri ale iubirii, ca amintire, dacă prin aceasta
nu Îl uităm pe Dumnezeu, cel mai bun prieten al nostru. Trebuie să oferim daruri care să se
Page 68
dovedească de un real folos primitorului, cărţi care să fie de ajutor în înţelegerea Cuvântului lui
Dumnezeu sau care să ne mărească dragostea faţă de acesta”.
Angel Manuel Rodríguez, directorul Institutului de Cercetare Biblică din cadrul Conferinţei Generale,
spune că „adventiştii nu sunt şi nici nu ar trebui să fie împotriva Crăciunului. De ce ar trebui să ne
împotrivim acestei sărbători prin care creştinii comemorează naşterea Mântuitorului? Cu toate
acestea, întrucât această sărbătoare nu este poruncită în Biblie, nu considerăm că ea ar trebui
impusă credincioşilor.
ascultare de Creatorul Noi recunoaştem
şi Mântuitorul o singură
nostru”. zi ca fiind
Cât despre sfântă,
bucatele pe Sabatul, şi sfinţim
care le pun pe masăaceastă zi în
adventiștii,
de Crăciun, mulți dintre ei sunt vegetarieni și nu se dezic de la o alimentație sănătoasă. Carnea de
porc nu se regăsește pe masă de Sărbători, nici alcoolul sau cafeaua sau alți stimulenți.
Martorii lui Iehova, o organizație religioasă creștină non -trinitariană înființată la sfârșitul
secolului al XIX-lea, nu sărbătoresc zile de naștere, Crăciunul, Paștele, 8 Martie sau alte zile, refuză
transfuziile de sânge; toate acestea din motive Biblice. Crăciunul, învățăatura despre trinitate, sufletul
nemuritor, iadul și multe altele sunt obiceiuri păgâne. Martorii lui Iehova sunt credinciosi care nu
împodobesc casa, nu colindă și nu sunt legați în niciun fel de ziua de 25 decembrie. Doar de Paște,
au “Cina” sau “Aducerea aminte”, iar atunci, evenimentul pe care se pune accent este moartea lui
Isus.
Evreii. Familiile iudaice nu sărbătoresc Crăciunul, însă tot în decembrie, cea mai cunoscută
sărbătoare
aprinde menora,este oHanuka „Sărbătoarea
lampă- specifică luminii”.
acestei Aceasta
sărbători. durează
Hanuka opt înzile
a căpătat și învreme
ultima fiecare seară, se
o importanță
mult mai mare, devenind un substituit al Crăciunului pentrui copii evrei crescuți într-un mediu creștin.
Cetatenii de religie iudaică nu împodobesc însă pom de Crăciun și nu pregătesc, precum
creștinii o masă specială de Sărbători. Se aprind lumânări și se mănâncă o gogoasa, ca semn al
fericirii fară sfarsit cu ocazia Sărbătorii Hanuka.
Musulmanii. În general, nu serbează Crăciunul, dar unele familii islamice stabilite în Europa se
folosesc de acest prilej pentru a oferi daruri copiilor. Coranul spune că Isus a fost născut de o
„Fecioară” miraculoasă și taina Nașterii a fost transmisă prin Mahomet.
CUM S-A STABILIT DATA CRĂCIUNULUI... Ideea de a celebra Crăciunul, în data de 25
decembrie, iși are originea în secolul al IV -lea. Biserica Catolică a dorit să eclipseze festivitățile și
sărbătorile unei religii păgâne rivale care amenința existența crestinătății. Romanii celebrau nașterea
zeului lor Soare,
recomandată să Mithras,
iți serbeziînziua
jurul de
acestei perioade
nastere dinepocă,
în acea an. Deși nu bisericii
liderii era o practică popularăcă,
au considerat și nici chiara
pentru
putea intra în competiție cu religia păgână, trebuie, la rândul lor, să organizeze sărbătorirea nasșerii
lui Iisus Hristos. Deși nasterea lui Iisus se crede că ar fi avut loc în primăvară, data de 25 decembrie a
fost aleasă ca datî "oficiala" de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, in sfarșit, religia
păgșna si festivitățile acesteia.
In Statele Unite ale Americii, Crăciunul a "prins" destul de greu. Primii coloniști considerau că
aceasta este un ritual păgân. În perioada colonială, Crăciunul chiar a fost interzis prin lege în
Massachusetts. Există însă nenumarate tradiții legate de această sărbătoare despre ale căror origini
nu cunoastem foarte multe lucruri și despre care, cu siguranță, ai vrea să afli mai multe detalii. Spre
exemplu, care este rolul vâscului și al plantei Poinsettia (Steaua Craciunului), de unde a apărut tradiția
cu acadelele în formă de bastonaș pe care le atârnăm în fiecare an în bradul de Crăciun și multe alte
lucruri la fel de interesante?
VÂSCUL, SIMBOL AL PROSPERITATII...Cu 200 de ani înainte de nasterea lui Iisus Hristos,
druizii foloseau vâscul pentru a sărbători sosirea iernii. Aceștia adunau aceasta plantă verde, un
parazit care creste pe alți copaci și o foloseau pentru a -și decora locuințele. Druizii credeau că planta
avea puteri vindecatoare speciale pentru o gamă foarte largă de afecțiuni, de la infertilitatea femeilor
până la ingestie cu otravă. De asemenea, scandinavii considerau că planta este un simbol al păcii și
al armoniei. Asociau vâscul cu zeița lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te săruta sub o
crenguță de vâsc probabil că a derivat din această credință ancestrală. La început, biserica a interzis
utilizarea vâscului în sărbătoririle pregătite pentru Crăciun, din cauza originilor sale păgâne. Într -
Page 69
adevar, preoții au sugerat, mai degrabă, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele
Crăciunului.
POINSETTIA SAU STEAUA CRĂCIUNULUI... Aceste plante sunt originare din Mexic și sunt
numite după primul ambasador al Americii în Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste
plante în America, în anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau că această plantă
simbolizează Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a început să fie asociată cu Crăciunul. În fapt,
floareacare
rosie, acestei plante
adesea este
sunt mică și decuculoare
confundate petalelegalbenă. Însă în jurul său se afla frunze mari, de culoare
Poinsettiei.
BRADUL DE CRĂCIUN, O TRADITIE FARA DE CARE NU NE IMAGINAM ACEASTĂ
SĂRBĂTOARE... Bradul de Crăciun își are originea în Germania secolului al XVI -lea. Era obisnuit
pentru poporul germanic să decoreze brazi, atat în interiorul unei locuințe, cât și în afara acesteia, cu
trandafiri, mere și hârtie colorată. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul
care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasa într -o seara de decembrie întunecată, în
apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumusețea luminilor care străluceau printre ramurile
unui brădut din fața casei sale. Luther a impodobit apoi brădul de Crăciun din casă sa cu lumânări.
Bradul de Crăciun nu a fost utilizat la scară largă în Marea Britanie până în secolul al XIX -lea. Acesta
a fost adus în Pennsylvania de c ătre germani, în jurul anilor 1820.
SIMBOLUL XMAS, CARE SEMNIFICĂ SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI...Această abreviere
pentru
HristosCrăciun, XmasÎn(Christmas,
este Xristos. in limba
timpul secolului engleza),
al XVI- este deau
lea, europenii origine greacă.
început Cuvântul initiala
să folosească grecescnumelui
pentru
lui Hristos, "X", în locul cuvântului "Christ" din termenul "Christmas", ca o prescurtare a numelui
acestei sărbători. Desi creștinii de la începuturi știau că X -ul din nume înlocuia numele lui Hristos,
crestinii de mai târziu, care nu cunoșteau originea grecească a acestui nume, au considerat că
abrevierea "Xmas" este doar o forma de lipsă de respect.
ÎN BETLEEM... micul oraș în care se spune că Isus s-a născut este împodobit în fiecare an.
Biserica Nativității din centrul orașului strălucește în preajma sărbătorilor de Crăciun. Steaguri și
decorații strălucitoare împodobesc biserica. În Ajunul Crăciunului, localnicii și vizitatorii se adună în
biserică pentru a urmari slujba și procesiunea de Crăciun. Fiecare casă din Betleem are pictată o
cruce la intrare, iar iî curte ieslea pruncului Isus. În centrul orașului este instalată o stea uriașă.
Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale crestinătății, celebrează de peste 2.000 de ani
naștereași lui
colinde Iisus și este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiționale,
daruri.
SĂRBĂTORI FERICITE TUTUROR!
Bibliografie.
www.traditii-si-obiceiuri-de-craciun-sarbatoarea-nasterii-lui-iisus-aduce-in-familie-colinde-si-daruri.html
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/traditii-credinte-obiceiuri-prezente-sarbatorile-
iarna-68777.html
Semnificaţia Crăciunului pe glob.

PROF. INV. PRIMAR, DOGARU GEORGIANA
SCOALA GIMNAZIALA ,,IONEL TEODOREANU’’,BUCURESTI
Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o
Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc
în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).
În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat
această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.
Page 70
În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25
decembrie.
În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care
celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într -o săptămână
de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.
secolul al XIX-
decembrie), lea. Mai apropiere
în imediata mult de una solstiţiului
mileniu, creştinii auînsărbătorit
de iarnă: AnulînNou
Franţa până anul în ziuaîndeRusia
1564, Crăciun
până(25
în
În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în
1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.
Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a
decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care,
în secolul al XVII-lea, a interzis colindele.
Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din
Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson
şi datează din 1410.
orga bisericii
această saleels-sa-astricat
pricină, apucatşi să
nu scrie
poatetrei
fi reparată la timp
piese care pentrufi slujba
să poată cântatededeCrăciun. Foarte trist din
cor şi acompaniate la
chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi
străine de milioane de persoane.
fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce
în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut
colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o
recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu
boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
În satele
păstrează şi îndeprezent,
pe ValeaiarMureşului, Crăciunul
obiceiul de este încă
a oferi daruri îşi legat de anumite
are originile într -ocredinţe
legendăpopulare
pe carecare se
numai
bătrânii o mai cunosc.
În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este
un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor,
oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.
O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al V II-lea, călugării
roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze
brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII -lea, oamenii obişnuiau să
-au schimbat de-
în vechea
Reprezentările
cultură lui
populară
Moş Crăciun
- de sfrate mai bogat şi a lungul
mai inimos
vremii, astfel
al lui că
Moş
întreAjun
imaginea
- şi imaginea
acestuia
la sat.
Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui
Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai
bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apar e ca un cioban sau un baci la
Page 71
turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături
ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este
bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).
Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa
omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă,
se cuvine.
face, Percepţia
fiind fie cea fie
răutăcioşi, maidrăguţi.
răspândită era că
În Evul ei seînpurtau
Mediu, loc săprecum
ofere persoana cu caremai
daruri, spiriduşii aveau de -a
degrabă
aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX -lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui
Moş Crăciun.
Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături oarecum
contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi ajutoare
de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este vorba de
nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa
lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St.
Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l -a descris pe Moş Crăciun ca pe
un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într-o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas
Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în
Statele
1925 s-aUnite, deci secăpresupunea
descoperit că la
nu există reni acolo,
PolulînNord,
îndepărtatul Nord,
aşa că toţi locuieşte
ochii bătrânul
s -au întors spre cel bun. Dar
Finlanda, în
unde
există multe astfel de animale.
Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi în La ponia,
Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în casele
tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit
formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este
împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este
suficient de
aproape pentru a-iluminii.
viteza face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid:
Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid,
Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia
Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinil or, printre
care se numără şi Paştele şi Rusaliile.
În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să -l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla,
însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor
Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil
conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat -o
- -
umplut, cum
Crăciun a aflat,
a putut,
s a supărat
un ceaun
şi i cu
a tăiat
apă,bătrânei
l -a încălzit
mâinile,
şi l-aapoi,
dus să
de spele
frică, acopilul.
fugit de
Maria
acasă.
i-a Crăciunoaia
zis să încerce
a
istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi
"Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi
bani.
Page 72
zile înainte deCrăciun, acesta încheindu -se în seara de Crăciu n. Un moment gastronomic important
CUM PETREC POPOARELE LUMII CRĂCIUNUL
Prof. Dredeanu Manuela
Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii

Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie
(după calendarul iulian) în fiecare an. Crăciunul reprezinta una din cele 12 sărbători importante
(praznice împărăteşti) ale Bisericii Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.
În țările unde creștinii sunt majoritari Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală şi se prelungeşte
cu o zi , 26 decembrie fiind a doua zi de Crăciun.
Dincolo
lumea timp petrecut de o petreceri,
cu familia, sărbătoarecadouri,
religioasă, Crăciunul
bucurie, înseamnă
însă există unelepentru creștinii
obiceiuri din toată
care variază în
funcție de țară și de istoria fiecărui popor.
În România, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase
creștine. Această sărbătoare debuteaza cu obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua,
vestind Nașterea Mântuitorului.O altă veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se
face de către preoții comunităților cu icoana Nașterii Domnului. Aceștia binecuvântează casele și
creștinii. Colindele de iarnă sunt versuri ritualice cântate în numele Crăciunului și Anului Nou. Originea
lor se pierde în evolutia istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea Mântuitorului, a
apărut pe cer steaua care a arătat celor trei magi locul nașterii, copiii - câte trei, similar celor trei magi
- merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei simbolul unei stele,
construită de multe ori din forme de carton ornate cu folie de aluminiu de varii culori. Ajunul
Crăciunului se
împodobite, marcheaza
primesc prin cântarea
colindătorii răsplătiți„Bună
care suntcolindului dimineața
cu fructe, covrigi,la dulciuri
Moș Ajun!” . Casele
și chiar bani. frumos
Unele
cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin
colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în
cer” de Gheorghe Cucu.
În Marea Britanie, Crăciunul e poate cea mai importantă sărbătoare a anului.
Pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. . Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică
"slujba lui Hristos". Toate casele sunt decorate pentru sărbătoare, atât la exterior cât și la interior.
Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru
cadouri, care de obicei sunt reprezentate de bani. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare,
copiii lasă, în apropierea șemineului, un mic platou cu fursecuri si un pahar cu lapte pentru Moș
Crăciun, astfel încât acesta să-și poată reface forțele în timpul lungii sale călătorii. Dimineața, aceștia
își pot deschide cadourile
Germaniistrecurate în șosete, „Weihnachten”,
numesc Crăciunul agățate lângă șemineu sau lângă„noapte
care înseamnă bradul ornat.
solemnă”, sau
„Heiligenachten” - „noapte sfântă”. Față de țările latine, nu nașterea lui Hristos este punctul central al
sărbătorii, ci slujba de la miezul nopții. Câteva zile înainte de ziua Crăciunului, germanii vizitează în
familie, scene biblice ale Nașterii lui Iisus.Acestea sunt construite în miniatură sau în mărime naturală,
și pot avea o sumedenie de stiluri ( moderne, animate, abstracte, etc.). În aer liber, oamenii se
încălzesc cu o băutură asemănătoare celor ce se consumă în Româniasi anume vin fiert condimentat,
ușor îndulcit. Sărbătoarea Crăciunului durează asemănător românilor, două zile. Cadourile sunt oferite
Page 73
în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu „de Moș Crăciun”, ci „de C hrist-
Kind” (copilul Iisus).
În Franța, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor,
caselor și magazinelor. Pentru francezi, ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru a se reuni
în familie, în jurul unei mese pline de produse tradiționale, de la somon fumé, la foie gras și scoici
Saint Jacques, la Buche de Noel (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă). Vinul dintre cele mai
bune sortimente
Crăciun esteaduce
„Père Noël” desigur nelipsit,
darurile în alături
noaptea de de
multe sortimente
Ajun, de brânzeturi.
copiii descoperindu Potrivit tradiției,
-le dimineața Moș
sub bradul
împodobit.
În Austria, grupuri de copii umplu străzile, colindând pe la ferestre. Piaţa de Crăciun
din Viena este atracţia principală a sărbătorilor, deşi sărbătoarea este celebrată mai ales acasă, cu o
masă festivă şi cadouri.
Sărbătorile de Crăciun, în Spania, încep la jumătatea lunii decembrie și sfârșesc pe
6 ianuarie, supranumită „Ziua regilor”. Moș Crăciun fiind din ce în ce mai popular, tradiția spune că
darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie. Piețele sunt împodobite cu scene
ale Nașterii lui Iisus (construite de spanioli) și bradul de Crăciun. În Peninsula Iberică preparatele
tradiționale se bazează pe fructe uscate: migdale în supă, nuci și migdale în prăjituri și semințe de pin
în varză roșie. Prăjitura tradițională „touronun” este preparată din ciocolată, nucă de cocos, înghețată
de praline,
migdale, pastă
orez de migdale,
expandat, etc. glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de măsline, fructe uscate, nuci,
În Italia, sărbătoarea Crăciunului ține trei zile. Cu 9 zile înainte de Crăciun familiile
italiene instalează „il presene”(scena Nașterii lui Iisus). Bradul de Crăciun se instalează pe 8
decembrie. Tradițiile de Crăciun diferă de la o regiune la alta. În regiunile nodice ale italiei, cadourile
sunt aduse, pe 25 decembrie, de „Babbo Natale” (Moș Crăciun) sau „Gesu Bambino” (Micul Iisus). În
alte regiuni cadourile sunt aduse pe 13 decembrie de Sfânta Lucia. La Roma și în sudul Italiei,
cadourile sunt aduse, pe 19 ianuarie, de „Befana”(bătrâna vrăjitoare cu părul alb). Aceasta se
deplasează pe mătură și împarte dulciuri copiilor.
Perioada Crăciunului, în Polonia, „Gwiazdka” este dedicată regenerării forțelor
naturii, animalelor și oamenilor, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiții ciclul curgerii timpului.
Scena biblică a Nașterii Domnului a intrat în Polonia odată cu franciscanii, în secolul al XIII -lea. În
Cracoviașiaceastă
Crăciun scenă
Anul Nou. este remarcabilă.
În multe Tradițiiletrec
regiuni, colindătorii moderne asociază
pe la casele magie și
oamenilor binecuvântări
împodobiți de
cu stele
multicolore și jucând scene ale Nașterii lui Iisus.
În Rusia Crăciunul este sărbătorit pe ritualul vechi, bazat pe calendarul iulian. Cina
de Crăciun este compusă din 12 fel uri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli ai lui Iisus. Printre
acest mâncăruri se regăsesc: ciorbă de sfeclă, varza cu mei, peștele, fructe uscate, etc. Cel mai
important fel de mâncare este „kutya"(un fel de păsat), făcut din grâu sau alte cereale, miere și
semințe de mac. Acesta simbolizează speranța, nemurirea, fericirea, succesul și liniștea.
Cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în SUA, în fiecare duminică, americanii
aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, acestea sunt reaprinse
pentru a sărbători Naşterea Domnului. Masa festivă este încărcată cu multe feluri de mâncare, printre
care nelipsitul curcan și prăjitura cu fructe confiate.În această perioadă, sunt împodobite străzi, cas e,
Ilustratorul
copaci și brazi
Thomas
de Crăciun.
Nast esteCadourile
inițiatorulsunt
tradiționalului
aduse de ciorap
„SantadeClaus”,
Crăciun,
în America,
la sfârşitulcât
secolului
și în Canada.
al XIX -
lea. În Alaska, Moş Crăciun, înainte de a aduce cadourile copiilor, îi vizitează pentru a -i verifica dacă
au fost cuminți. Aceștia îl întâmpină cu tradiţionalul colind „Gristuusaaq suu'uq” (Astăzi s-a născut
Hristos).
În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită
„nochebuena” (Noaptea cea bună). Masa festivă a cubanezilor este compusă din: friptură de porc,
fasole neagră cu orez și plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Este vestită friptura de porc
Page 74
făcută într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier și mai ales
muzica tradițională care reunește familiile, petrecând toată noaptea.
În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de ''Nino Jesus'' (Copilul
Iisus), iar în Mexic, înainte de Crăciun, se organizează Festivalul sculpturii în ridichi.
Se crede că, în Iran, locuiau Cei Trei Magi atunci când pruncul Iisus s -a născut. Pe
25 decembrie,
este friptura deiranienii mergharasa.
pui, numită la biserică, apoinuiauîșimasa
Iranienii oferăîncadouri,
familie.dar
Mâncarea tradițională
copiii primesc haineînnoi
această
pe carezi
le poartă în această zi.
Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe
care le pun în seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea
scenei Naşterii Mântuitorului.
Chinezii sărbătoresc Crăciunul decorându-și locuințele cu felinar e superbe din
hârtie. Brazii sunt, de asemenea, împodobiți cu luminițe, ghirlande, flori și lampioane, toate din hârtie.
Micuții chinezi atârnă ciorăpei din muselină și așteaptă cu înfrigurare vizita lui Moș Crăciun, căruia ei îi
spun Dun Che Lao Ren.
Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu
„Jizo” (Moş Crăciun).
umplute de flori roşiiCreştinii din iar
(Crăciuniţe) India împodobesc
cei bogaţi bananieri
oferă ajutor celor sau pomi de mango. Bisericile sunt
nevoiaşi.
În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie,
cu Misa de Gallo (Slujba Cocoșului). În fiecare zi dintre cele nouă are loc u n teatru religios iar
colindătorii vestesc Naşterea Domnului cu „Maligayang Paskob”.
În Noua Zeelandă, copacul ce este împodobit de Crăciun se numește
„Pohntokawa”. Multe persoane urmează vechile tradiții engleze, în ceea ce privește masa traditională:
curcan, budincă de stafide și salate reci. Prăjitura tradițională este denumită „Pavlova” – preparată din
bezea și decorată cu kiwi, căpșuni și frișcă. În Noua Zeelandă, Crăciunul se serbează de două ori pe
an: pe 25 Decembrie și în luna iulie, când este mijlocul iernii.
În Australia, majoritatea populației este formată din englezi și irlandezi, aceștia
aducând cu ei obiceiurile și tradițiile din țările lor. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă
din Australia
lumânări estecolinde.
și cântă denumit „Colinde la lumina lumânării”. Australienii se întâlnesc noaptea, aprind
Crăciunul în Europa
Prof.DumitrescuEcaterina
ȘcoalaGimnazială Nr.117,București
O veche tradiție spune că de Crăciun trebuie să fim mai buni.Dacă noi o să respectăm această
tradiție va fi mai bine de noi.
Impodobirea
Moș Crăciun facbradului,
această așteptarea cu să
sărbătoare nerăbdare a cadourilor
fie una dintre cele maișifrumoase
intreg aerul
dinmistic
an. adus de misterul lui
În Anglia este frig și ceață de Crăciun. Oamenii se bucură de căldura pe care șemineele și
sobele incinse o dau. Englezii decorează casa cu iederă si vâsc. In timpul sărbătorilor colindătorii
merg din casă in casă. Aceștia primesc dulciuri și prăjiturele cu fructe uscate.
Ajunul Crăciunului este o zi foarte incărcată pentru englezi. Impachetează cadorurile, pregătesc
mâncărurile și prăjiturile tradiționale și agață șosetele in fața șemineului. Dupăce toate aceste lucruri
au fost terminate, intreaga familie se adună in jurul bradului impodobit și citește povești de Crăciun. La
sfârsitul zilei, copiii ii scriu lui moș Crăciun scrisori in care spun ce cadouri iși doresc. Apoi aruncă
Page 75
scrisorile in sobă, astfel incât dorințele lor să iasă pe coș. După ce copiii merg la culcare, Moș Crăciun
ii vizitează. Poartă o haină lungă și roșie și duce in spinare un sac cu jucării și dulciuri.
La masa de Crăciun, familia mănâncă curcan umplut cu castane, gâsca cu stafide sau friptură
de vită . Cea mai așteptată este insă budinca cu stafide si marțipan. După masa de Crăciun, familia se
adună in fața televizorului pentru a auzi mesajul de Crăciun al reginei. La ceaiul de după -amiaza se
servește și un tort special de Crăciun.
In Spania,
este Fecioara Crăciunul
Maria, este osărbătorilor
iar sezonul sărbătoaredecuCrăciun
adevărat religioasă.
incepe oficial Patronul spiritual
pe data de al acestei
8 decembrie. țări
Ajunul
Crăciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Bună). Intreaga familie se adună in jurul
scenei ieslei pruncului Iisus. Această scenă e prezentă in majoritatea caselor din Spania.
In această noapte se mănâncă și o prăjitură tradițională făcută din migdale. Copiii din Spania
primesc cadouri in noaptea de Epifanie. In această seară, copiii lasă la ușă ghetuțele pe care le umplu
cu morcovi, paie și orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un
măgar și lasă copiilor dulciuri și jucării.
Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care inseamna "noapte solemnă", sau "Heiligenachten" -
"noapte sfântă".
Coroana de Advent, confecționată in familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este așezată, in
aceste zile, in case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv in fiecare
duminică de Advent,
Crăciun, germanii fiefoarte
sunt 24 depreocupați
săculețe cudedulciuri și bunătați
decorarea careCoroane
locuinței. vor fi degustate zilnicagățate
de brad sunt in familie. De
la ușa
de la intrare, in timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice.
Până in ziua de Crăciun, germanii vizitează, in familie, nenumăratele scene biblice ale Nașterii lui
Iisus, in miniatură sau in mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. In aer liber,
oamenii se incălzesc cu vin fiert condimentat, ușor indulcit.
In Germania, sărbatoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, intrucat e cea
de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor in familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite in după -
amiaza zilei de 25 sau in seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moș Cră ciun", ci "de Christ-Kind"
(copilul Iisus).
Italienii intră in magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Se pregătesc să
meargă la biserica in Ajun și așteaptă nerăbdători ca Babbo Natale (Moș Crăciun) sau buna
vrăjitoare
O Befana
importantă să italienească este cea
tradiție impartă
a cântăreților. An de an ceidaruri
care serbează nașterea copiilor.
lui Iisus
ascultă colinde și cântece cântate la un instrument specific Scoției, anume cimpoiul. Din păcate
aceasta tradiție este pe cale de dispariție deoarece nu mai este respectată cum era odinioară.
Traditia scenetelor are loc in ajunul Craciunului, moment in care sunt organizate scenete si piese de
teatru cu scenarii inspirate din cartile sfinte.
Cum intreaga lume are un Mos Craciun, Santa Claus, Pere Noel sau Saint Nicholas si Italia are Santa
Claussete, varianta feminina a lui Mos Craciun. Aceasta este cunoscuta si sub numele La Befana.
Legenda spune ca La Befana s-a consultat cu trei regi astrologi pentru a-l gasi pe copilul Iisus si
pentru a-i oferi acestuia adapost.
Importanta si respectată de italieni in perioada sărbatorilor de iarnă este si povestea potrivit căreia
sarbatoarea Craciunului trebuie sa dureze 12 zile. Astfel toate relele din an vor fi spalate și in noul an
Sărbatoarea
toată lumea vaCrăciunului
intra cu dreptul,
este prin
fără excelență
păcate. sărbătoarea familiei creștine,sărbătoare de la care se
izvorăște atâta binecuvântare,atâta lumină și căldură pentru fiecare familie.Ea reunește in jurul ieslei
din Betleem pe toti membrii ei care cugeta la minunea petrecuta acum~2000 de ani si invățată de la
dumezeiescul prunc Iisus,smerenia,bunătatea si iubire.
Ungaria abundă in obiceiuri și ritualuri desfășurate in zilele de Crăciun. Ceremonii religiose,
reprezentații teatrale populare (vicleim), cântece și jocuri, mese decorate cu fan, colinde cantate de
toata lumea, se imbină armonios intr -o sărbătoare așteptată cu multă emoție.
In Bulgaria, masa din noaptea de Crăciun este bogatăin preparate de post, de cel puțin 12 felur i,
Page 76
pentru fiecare zi a anului. Aceasta include legume fierte, nuci, orez, compot, fructe uscate, fasole.
Tradiția indeamnă pe fiecare să spargă o nucă. Dacă aceasta este bună, se așteaptă un an nou bun
și bogat, dacă este stricată sau goală, atunci anul care vine se anunță găunos.
In Islanda se impodobesc brazii artificiali, lumânările fiind cele mai des folosite decorațiuni. De Ajun se
merge la slujbă, se dansează și se cântă in jurul unui foc, iar darurile din cizmulițe sunt “puse” de cei
treisprezece flăcăi de Crăciun, omologii moșului, dar numai pentru copiii cuminți, ceilalți primind
cartofi!
Rusia așteaptă oficial Crăciunul pe data de 7 ianuarie, deși in ultima vreme sunt tot mai multe familii
care sărbătoresc pe stil nou. Case decorate cu ramuri de brad și alte decorațiuni, brazi impodobiți,
cadouri aduse de Moș Gerilă și Zăpezica, nepoțica acestuia, tocmai de Anul nou care este inceput cu
șampanie, conferă o notă aparte in decorul acestei sărbători internaționale.
Bibliografie
ro.wikipedia.org
Celebrarea Crăciunului în Marea Britanie

Prof. limba engleză Dur Veronica
Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia
Crăciunul, sărbătoare celebrată de întreaga lume creștină, încântă prin decorațiunile sale,
colinde, brad de Crăciun, familiile strânse în jurul mesei. Fiecare țară vine cu ceva aparte, cu tradiții ce
încântă oaspeții care le trec pragul. Marea Britanie pune un accent deosebit pe această sărbătoare și
pe ziua ce o urmează, Boxing Day.
În Anglia pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. În unele magazine poți găsi brazi
împodobiți și inscripții cu urări înca din luna octombrie. În decembrie, lumea e cuprinsă de o frenezie
nestăpânită, subiectele de conversație se învârt doar în jurul sărbătorii de Crăciun, iar cumpărăturile și
pregătirile sunt o prioritate. Niciun Crăciun nu poate trece fără cadouri – așa că, pe măsură ce se
apropie ziua de 25 decembrie, numărul celor care iau cu asalt străzile comerciale crește exponențial.
Se spune că, în medie, un englez cheltuiește 70 de lire doar pe cadoul pe care îl dă partenerei sau
partenerului,
petrecut ca sălună
întreaga nu decembrie
mai punemcăutând
la socoteală și cadourile
cadouri, pentrușiceilalți
scriind felicitări cunoscuți.
împodobind Dupa
bradul ce au
(bradul e
împodobit mult mai devreme), pe 24, seara, englezii se îndreaptă spre biserică.
Englezii mai au un obicei la care nu au renunțat, deși el nu mai are semnificația de odinioară -
unii tineri se opresc întâi la "PUBLIC HOUSE" - pe scurt "PUB" - adică la cârciumă, și ajung la biserică
veseli si puși pe șotii, spre necazul celor mai în vârsta. Într-adevăr sărbătoarea Crăciunului și-a cam
pierdut din importanța religioasă, devenind mai degrabă un prilej de petrecere în familie. La masa
tradițională, care are loc pe 25 decembrie, se mănâncă curcan. Tradiția a fost importată în Marea
Britanie din Germania în perioada victoriană, grație prințului Albert, soțul reginei Victoria. A doua zi
poartă denumirea de BOXING DAY – ziua cu cele mai mari reduceri, prilej cu care englezii se
înghesuie pentru a cumpăra cele mai bune mărfuri la prețuri mult reduse. Ceea ce e uimitor în Anglia
e faptul că în zilele de Crăciun, țara e pur și simplu paralizată. Nu circulă niciun mijloc de transport,
nici
tarifetrenuri, niciduble
cel puțin metrou,
fațănici
de autobuze. Doar Pentru
zilele obișnuite. iarpregătirile
taxiuri -că șoferii faciau
bani
zilefrumosi de Craciun,
în șir, pentru practicînd
că trebuie să te
lupți cu mulțimile ca să cumperi cadouri, Craciunul e considerat nu doar o mare bu curie de familie, ci
și o mare sursă de stres.
Crăciunul este numit în Scoţia YULETIDE, nume care provine de la scandinavi, pentru care
Yultid era festivalul care avea loc în cea de a 12- a lună a anului, fiind cel de al 12 -lea nume al lui
Odin, despre care se spunea că revine pe pământ în luna Decembrie, deghizat. Zeul ar fi stat alături
de petrecăreti, lânga foc, ascultându-le cântecele, lăsând în dar pâine sau bănuţi. Crăciunul era
cunoscut şi sub numele de Nollaig Beag, o traducere aproximativă fiind Micul Crăciun. Tradiţia cerea
Page 77
ca Naşterea Domnului să fie sărbătorită cu tot fastul şi solemnitatea necesare, iar sărbătoarea
începea câteva zile mai târziu, continuând până la Anul Nou. Cu toate acestea, unii cercetători
consideră ca etimologia termenului provine din francezul "Homme est né", de unde varianta
Hogmanay. Reforma avea să schimbe totul, mergând până la a -i condamna pe brutarii care făceau
prăjiturile pentru Yuletide. Aceştia, mai ales după 1583, puteau fi amendaţi, dar amenda era mai mică
dacă acceptau să dea lista clienţilor. În 1638 s -a încercat chiar interzicerea sărbătorii Yuletide, în
urma unei hotărâri
Potrivit uneia Adunării Generale din
tradiţii ancestrale, Edinburgh.
roiurile de albine ies din stupi în dimineaţa de Crăciun,
călătoresc puţin prin împrejurimi, pentru a reveni la scurt timp după aceea. Chiar dacă nici un scoţian
nu a oferit vreo explicaţie solidă, se spune că albinele vin să se bucure de sărbătoare şi să vadă cum
petrec oamenii cu această ocazie specială, pentru a reveni ulterior în căsuţele lor.
Alt obicei este arderea Iernii Vechi, numită popular Cailleach. O bucată de lemn, aleasă sau
sculptată pentru a arde în jur. Astfel este ars tot ghinionul anului care se încheie, precum şi certurile şi
duşmăniile, pentru a începe un an nou şi fericit. Se mai pastrează şi tradiţia Candlemas Bull, potrivit
căreia în dimineaţa zilei de 2 februarie, când se sărbătoreşte Candlemas, un bivol străbate cerul, sub
forma unui nor. În funcţie de dimensiunile, culoarea şi direcţia în care acesta se mişcă, se poate afla
cum va fi anul care vine. Dacă norul merge spre răsărit, va fi un an bun, dar dacă merge spre sud,
recolta va fi săracă.
lumânareLa pentru
fel ca întreaga cultura
a ajuta un străinceltică, s-a păstratdrumul.
să îşi găsească şi în Scoţia
Tot întradiţia
Scoţia de
se asărbătoreşte
aprinde de Crăciun
şi Oidcheo
Choinnle, sau Noaptea Lumânărilor, când la ferestre se pun mai multe lumânări, pentru Sfânta
Familie. Negustorii obişnuiesc să dăruiască lumânări tradiţionale cumpărătorilor, ca un simbol al
norocului şi păcii. Se spune şi că este bine ca în dimineaţa Anului Nou un străin să intre în casă,
pentru că aduce noroc, cu o condiţie - să nu aibă părul deschis la culoare. Sau, dacă îl are, să poarte
numele de Andrew, sfântul patron al Scoţiei. În trecut se considera de rău augur dacă primul intrat în
casă, în anul nou, era o femeie. Oaspetele trebuie să facă un dar, de la băutură şi mâncare la lemne
pentru foc, care trebuie împărţite între cei prezenţi. Lemnele sunt puse pe foc în prezenţa oaspetelui,
gest însoţit de urări. Astăzi, în locul lemnului de foc, se aduce o bucăţică de cărbune sau lemn lăcuit,
păstrat ca ornament tot anul.
„Sărbătoarea de Crăciun ("Nollaig" - "zi de naștere") este una profund marcată de elementul religios în
Mariei .șiIrlandezii
Irlanda lui Iosif. aprind lumânări
De aceea, la ferestre.
tradiția cere ca La origine,
fiecare era vorba
lumânare d e aprinsă
să fie un semndedepersoana
bun venitcea
adresat
mai
tânără din casă și să nu fie stinsă decât de cineva pe nume Mary .
Vreme îndelungată a existat obiceiul de a nu strânge masa dupa cina cu fructe uscate și pâine cu
lapte, în semn de bun venit pentru vizitatori. Copiii își primesc cadourile pe 25 decembrie, iar
sărbătorile țin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decorațiunile sunt scoase, existând credința potrivit
căreia acestea aduc ghinion daca sunt ținute în casa peste această dată.
Tradițiile diferă de la țară la țară, aducând cu ele farmecul Sărbătorilor de iarnă, bucurie și
pace în sufletul creștinilor de pretutindeni.
Bibliografie :
1. “Christmas” , www.encyclopedia.com;
2. -Junior.Kent.sch.uk.
“British Christmas: introduction, food, customs”, Woodlands
Obiceiuri de Crăciun
Institutor: Enache Maria-Laura
Liceul Tehnologic „Vasile Netea” Deda
Putem spune că obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului
nostru. Este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne
Page 78
ajută să înţelegem sărbătoarea respectivă precum şi să ne bucurăm împreună de Marele Praznic.

Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem
parte. Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu spune că harul lui Dumnezeu a dat putere popoarelor să se
individualizeze în istorie şi mai adaugă: “Eu m-am individualizat pe lumea asta prin poporul român,
prin istoria lui, prin limba română şi toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu.”
Obiceiurile, după cum am mai zis, ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă
înţelepciunea
răspândite populară
şi mai a acestui
fastuoase neam, asunt
s-au dovedit esenţe
fi cele legatealedebogăţiei
marele noastre
Praznic spirituale. Celeşimai
al Crăciunului de
sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă
colindele propriu-zise - cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca,
cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii,
ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor,
dacă vor veghea până la primul cântat de cocoş. În aşteptarea acestei minuni credincioşii obişnuiesc
să ardă tămâie pentru ca grijile şi paguba din casă să fie alungate . Ei se roagă Mântuitorului Iisus
pentru îndeplinirea dorinţelor. În Ajunul Craciunului, pe înserate, în toate satele şi oraşele din ţară
începe colindatul. Colindele şi cântecele de stea poartă deopotrivă mesajul profetic atât în legătură cu
împlinirea făgăduinţei făcute de Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva şi prin ei nouă tuturor,
cât şi prin ceea
Scripturile/ ce va
Despre împlini
Mesia Fiul lui
Hristos/ Dumnezeu
Toate prinfrumos”
s- au plinit lucrareaneSaspune
în lume: „AstăziColindătorii,
o colindă. Proorociile şicopii
toate
şi
adulţi, merg din casă în casă vestind prin cântec Naşterea Pruncului Iisus. Gazdele oferă colindătorilor
covrigi, fructe şi crăciunei (colăceii de Craciun). De pregătirea colăceilor se ocupă gospodinele şi
fetele acestora. Aluatul din care se prepară colăceii este pregătit cu drojdie, după reţeta pâinii. Se
prepară colaci împletiţi din mai multe fâşii, colaci ce se dăruiesc oaspeţilor de seamă prezenţi la masa
festivă de Crăciun. In Bucovina, colacii Crăciunului se făceau în formă de 8 şi se păstrau până
primavara când se afumau şi se tămâiau boii şi plugul înainte de pornitul la arat, apoi colacii erau
mâncaţi de plugari în ţarină. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei
sau pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
În unele părţi, când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără lăutari
pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cântă la fereastră un cântec sau mai multe, aceste
cântece
numele denumindu-se "zori",
"zorit" datina se cânta se
de aspunându- că atunci
colinde "cânta
de către zorile".
feciori Prin Transilvania,
şi oameni se înţelege
însuraţi la "zoritul" în ziuasub
de
Crăciun.
Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este
veşnic verde simbolizează viaţa, făcându -se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o data cu
Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Căci Cel Ce este Viaţa Se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa
veşnică. Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi
cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de
Cristbaum.
Capra, Turca, Brezaia sunt câteva dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir
spune în "Descrierea Moldovei" că "Turca este o joacă iscodită încă din vremurile batrâne, din pricina
ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umblă tinerii
începândNumele
seara. de la Ignatde şi Turca,
sfârşind Capra
cu zilelesau
Crăciunului
Brezaiaşi îlprinpoartă
unele părţi
unulîn dintre
ziua de tinerii
Sf. Vasile
mascaţi.
până
Un alt obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de
Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n -a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci
şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină si
se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli.
Pentru prosperitatea casei, gospodinele obişnuiesc, în prima zi de Crăciun, să pună pe un
platou diferite feluri de bucat e sfinţite de preot la masa de Ajun. Cu acest platou înconjoară casa de
trei ori cu convingerea că până la Crăciunul viitor, familia va avea un trai mai îmbelşugat. O bună
Page 79
parte din bucate sunt consumate de membrii familiei şi restul se dau animalelor din gospodărie. Pe
masa festivă se aşează, sub o icoană, diferite obiecte cu care membrii familiei vor lucra tot timpul
anului.
Acestea sunt doar câteva din obiceiurile şi datinile prin care românii mărturisesc Naşterea
Domnului sau “unicul nou sub soare” cum îi spune Sfântul Ioan Gură de Aur Întrupării Fiului lui
Dumnezeu. Se cuvine deci, să slavoslovim şi noi împreună cu îngerii căci ni S-a născut Mântuitor!
Sărbătoarea Crăciunului , în lume şi la noi

prof. înv. primar Enache Nicoleta Laura
Şcoala Gimnazială ,,Iancu Văcărescu , Văcăreşti , Dâmboviţa.
Alături de Paşte şi Rusalii , Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale
creştinătăţii . Oriunde te-ai afla , în orice colţ al lumii , Crăciunul înseamnă bucurie , cadouri , brazi
împodobiţi , mâncăruri delicioase , coroniţe agăţate la uşi , colinde şi poveşti despre Naşterea
Mântuitorului . Copiii din întreaga lume aşteaptă plini de curiozitate şi neastâmpăr ca Moşul să le
aducă , în sania trasă de reni prin văzduh , daruri minunate şi să le împodobească bradul cu bunătăţi
de tot felul .
Desemnat oficial ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus de către Împăratul
Constantin cel Mare în anul 325 , Crăciunul a devenit o sărbătoare a familiei . Mai mult de un
mileniu , creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun ( pe 25 decembrie ) . O poveste de
prin secolul al VII-lea ne spune despre călugării ce foloseau forma de triunghi a bradului p entru
a descrie Sfânta Treime . Tot în această perioadă , brazii erau atârnaţi în tavan, cu vârful în jos ,
simbol al creştinătăţii .
Pomul de Crăciun nu a fost dintotdeauna împodobit astfel . Primul pom de Crăciun avea
doar mere roşii pe crengile sale şi a fost înălţat într -o piaţă din Strasbourg , în anul 1605 . Şase
ani mai târziu , ducesa Dorothea împodobeşte la Breslau primul brad de Crăciun aşa cum îl
ştim în zilele noastre .
Spiriduşii îşi au originea în credinţa străveche , în care gnomii păzeau casele de spiritele
rele. Ei sunt
scandinavi au fie binevoitori
brodat poveşti ,despre
fie răutăcioşi , în Moşului”
,,ajutoarele funcţie de, care
persoana
sunt cu
în care
numărau de
de-a
6, face
9, 11. Scriitorii
sau 13
.
Ideea că Moş Crăciun locuieşte în Laponia a venit în 1927 unui prezentator de radio
al unei emisiuni pentru copii din Finlanda . Cum reuşeşte oare acest bătrânel cu barba albă să-i
viziteze într-o singură noapte pe toţi copiii din lume ? Ei bine , cu ajutorul prafului magic care îi face
pe reni să zboare ! Renul celebru este Rudolph , iar ceilalţi sunt Comet , Blitzen , Cupid , Dancer ,
Dasher , Donder , Prancer şi Vixen .
Colindatul , obicei atât de îndrăgit astăzi , era pe vremuri interzis de Oliver Cromwell ,
acesta considerând că muzica nu se potriveşte cu solemnitatea zilei . În istoria noastră nu se ştie
cu exactitate originea colindelor . Cântând ,,Steaua sus răsare ” şi ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun”
, copiii merg la colindat şi primesc fructe , dulciuri , covrigi şi bani . În satele româneşti se practică
şi acumTimp
obiceiuri
de menite
40 de săz ile
atragă binele asupra
, creştinii gospodăriilor
români postesc , pânăşiînsporirea
seara defertilităţii
dinaintea . Crăciunului .
De Ignat ( pe 20 decembrie ) se taie porcul preparându- se cârnaţi , tobă , răcituri , caltaboş ,
sarmale care vor constitui deliciul mesei de Crăciun , ce va reuni întreaga familie .
În tradiţia populară , Fecioara Maria , în ajunul naşterii lui Iisus , cere adăpost la casa lui
Crăciun şi a Crăciunoaiei . Bătrânul o alunga , dar Crăciunoaiei i se face milă şi o ajută să nască .
Pedeapsa din partea lui Crăciun nu întârzie : îi taie mâinile bietei femei . Însă Maria suflă peste
cioturile rămase şi acestea cresc la loc .
Iată cum este sărbătorit Crăciunul şi în alte colţuri ale lumii :
Page 80
În Bethleem , oraşul Naşterii lui Iisus , vin mii de turişti să asiste la slujbă ;
În Grecia , Moş Vasile ( Moş Crăciun aici ) lasă cadourile pe masă , deoarece nu
este tradiţia bradului . Stăpâna casei îţi imprimă forma mâinii în pâinea pentru
cină , ceea ce înseamnă că Iisus a binecuvântat masa ;
În Italia , Novena începe cu 8 zile înainte , dar cadourile , primite abia pe 6 ianuarie ,
sunt aduse de vrăjitoarea Befana pe coş sau pe fereastră ;
În Germania,
de se ardetotun restul
hoţi şi nenorociri butuc anului
toată noaptea
. În Ajunde Crăciuncinează
, familia pentru şi
a fiapoi
casamerge
apărată
la
Mesa din noaptea sfântă ;
În Elveţia , Sanichlaus aduce şi pomul de Crăciun , iar într-o ridiche scobită şi
împodobită pun o lumânare şi o agaţă ca pe un lampion .
În Anglia se atârnă ciorapi de şemineu , vâsc în casă şi crenguţe de brad în jurul
casei , iar în şcoli se montează piese despre Naşterea Mântuitorului ;
În Suedia , în ajunul Crăciunului , se serveşte la masă şuncă , peşte şi fasole .
Mâncarea tradiţională este orez cu lapte , iar surprizele lui Jul se găsesc într-un
sac îngropat în zăpadă ;
În Islanda vin nici mai mult nici mai puţin decât 13 moşi ! Ei încep să-i
recompenseze pe copii cu dulciuri , câte unul în fiecare zi , până pe 6 ianuarie când
se întorc în munţi
În Finlanda ;
, la miezul nopţii , primăria proclamă ,,Pacea de Crăciun” care ţine
până la Bobotează . Cei care o încalcă sunt aspru pedepsiţi ;
În Olanda , Sinter Klaas vine pe un cal alb şi lasă daruri în saboţii de lemn ;
În Polonia , masa de Crăciun nu începe până când prima stea nu a apărut pe
cer ;
În Spania , magii oferă darurile de Crăciun , însoţiţi de curteni , cavaleri şi lăutari ;
În Rusia , Babuşka este însoţit de Albă-ca-Zăpada la împărţirea de prăjituri şi
jucării ;
În Ungaria , femeile nu au voie să coasă ori să spele în ajun pentru a nu atrage
asupra familiei boli sau nenorociri . Masa de Crăciun constă în carne de porc
prăjită , curcan la cuptor , maioş şi cozonac cu nuci ;
În SUA
se , suntcurcan
mănâncă 11 oraşe
şi o americane ce poartă
prăjitură specială numele
făcută de Santa
din fructe ; .La masă
confiateClaus
În Cuba , în Ajunul Crăciunului , familiile se reunesc şi frig un porc întreg într-o
groapă săpată în pământ ;
În India , se împodobesc bananieri sau pomi de mango etc.
Putem folosi aici , pe bună dreptate , zicala românească binecunoscută : ,,câte bordeie ,
atâtea obiceie ” ! Însă, indiferent de numele pe care îl poartă , Santa Claus, Jul , Novena , Sinter
Klaas Pere Noel , Babuşka sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă vine în fiecare
an în noaptea de 24 spre 25 decembrie , încărcat cu daruri şi păstrează , generaţie după generaţie ,
în fiecare dintre noi , flacăra pură a copilăriei, a jocului şi a iubirii . Putem avea sărbători fericite ,
dacă ne vom bucura de fiecare moment petrecut în compania celor dragi ; este ştiut că buna
!
Bibliografiee contagioasă , ne face mai sensibili şi mai deosebiţi
dispoziţie
Pop, M., Obiceiuri tradiţionale româneşti, Ed. Excelleus Univers : Bucureşti , 1999 .
Nicolau , I., Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas : Bucureşti , 1998
Sims , Leslie, Ruta , Angelo , Crăciunul în lume , Editura Didactica Publishing House : Bucureşti ,
2014 .
Page 81
MARILE SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI ALE IERNII

ISTORIE - TAINĂ - CREDINŢĂ
Enculescu Ramona,
Şcoala Gim. „Gheorghe Bibescu”, Craiova
Sfârşitul anului în orice societate folclorică şi tradiţională presupune punerea în discuţie a
reînnoirii timpului.
Printre sărbătorile cu dată fixă la români, un loc privilegiat îl ocupă sărbătorile de iarnă
începând cu 15 noiembrie (debutul postului de Crăciun) şi până la 6 ianuarie se desfăşoară o suită de
ceremonii care marchează ritual perioada de disoluţie a timp ului ciclic, de regresiune spre haos.
Această perioadă cunoaşte două nuclee ceremoniale de maximă importanţă: Crăciunul şi Anul Nou.
Numele popular al lunii Decembrie este Andrea de la numele Sfântului Andrei. Ziua de Sfântul
Andrei, 30 noiembrie, este considerată „cap de iarnă” în unele medii tradiţionale. Se spune că „ziua de
Sântandrei coase răul”, pentru că acum îngheaţă toate apele.
Sfântul Nicolae (Sânnicoară) este privit în popor ca un sfânt bătrân, călător, patron al
corăbierilor şi paznic al cerului, având mereu nevoie de încălţări noi. El e imaginat cu barbă albă şi
călare pe cal şi veghează
de miazănoapte şi salvândpoarta dinspredeapus
astfel lumea frigula etern.
cerului, nelăsând soarele să se strecoare în ţinuturile
În ziua de Sfântul Nicolae se pun în apă crengi de măr sau de prun, care trebuie să înflorească
până la Anul Nou. După bogăţia florilor se apreciază rosul livezilor din anul viitor.
De Moş Nicolae se constituie, în satele transilvănene, ceata de colindători numită şi „butea
junilor” sau „berea junilor”. Ei îşi aleg o gazdă în sat şi se întâlnesc acolo în fiecare seară, pentru a
repeta colindele.
În popor se spune că nu e bine să cânţi colinde înainte de 14 noiembrie (începutul postului
Crăciunului), dată la care comunitatea intră într -o etapă de purificare rituală şi de pregătire pentru
sărbătorile de sfârşit de an. Se crede că celor ce cântă colinde înainte de „lăsata secului de Crăciun” li
se „mânează” graiul.
În noaptea de 24 spre 25 decembrie, noaptea din ajunul Crăciunului, de la miezul nopţii până
la „ziua
după gâtalbă” e umblarea
şi băţul în mână,copiilor
intră încucurtea
Moş Ajunul.
fiecăreiCopiii umblă
familii, câte
urându doi saudimineaţa”.
-i „bună câte patru,Datina
c -o mică
e sătraistă
li se
dea colindeţe sau holindeţe, mici colaci de făină, care la ţară sunt frământaţi şi copţi chiar în acea
noapte, iar la oraşe se dau covrigi, nuci, mere şi pere.
Cuvântul ajun, ca şi verbul a ajuna înseamnă „a se abţine de la mâncare şi băutură”. Zilele de
24 şi 25 Decembrie sunt numite moşi, personificarea având la bază legende mistice sau păgâne,
moşul fiind la multe popoare corespondentul legendarului Crăciun, în iselea căruia s -a născut Iisus.
În Ajunul Crăciunului, orice copil de la ţară lua dis-de-dimineaţă un braţ de paie din şură şi le
arunca, mănunchi după mănunchi, în vatra focului, repetând următoarea urare: „Atâţia miei,/Atâţia
purcei,/Atâţia boi,/Atâtea oi,/Atâtea vaci,/Atâţia turmaci,/ Atâtea bighioliţe,/ Atâtea cârlăniţe!”.
Ziua de Crăciun corespunde, în calendarul astronomic, solstiţiului de iarnă. De aceea în satele
româneşti, se păstrează şi astăzi obiceiuri ce pot fi puse în legătură cu un cult arhaic al soarelui. În
seara
colaci de Crăciun
Ajun se imită
slobozeşte
perfectdin dealsoarelui.
forma o „roată de foc” (o roată de lemn, învelită în paie aprinse). Unii
„Bojotaia” de Ignat, cum i se spune pârlirii porcului pe Someşul Mare sau arderea butucului
tradiţional în foc în noaptea de Crăciun au funcţia de a alimenta (prin acţiune magică) soarele aflat în
plină iarnă, în pericol de a se stinge.
Obiceiul colindatului se trage din sărbătoarea romană a Saturnaliilor. Romanii celebrau feeria
Saturnaliilor venerându-i pe Saturn, zeul timpului şi pe soţia sa Ops, pentru că i-au învăţat pe oameni
să cultive pământul şi să facă pomii roditori.
Page 82
După Al. Rosetti, colindele creştine ar fi de origine cultă, literară, inspirate fie din Noul sau
Vechiul Testament, fie din Vieţile Sfinţilor, dar reflectând mai degrabă concepţia populară despre
creştinism decât dogma bisericească: astfel, crucea preia şi prelungeşte funcţii arhaic ale arborelui
cosmic, iar moartea şi învierea lui Iisus sunt asimilate regenerării ciclice a timpului din vechile tradiţii.
În trecut exista şi obiceiul Moşilor de Crăciun, constând din pomana care se oferă „de sufletul
morţilor din casă” în ziua de Ajun şi în cea de Crăciun. În Bucovina ar fi existat chiar obiceiul unor
mese rituale
noapte pentru
vor gusta morţi:celor
umbrele „Unele gospodine lasă în fiece blid câte un fel de bucate, di n cari peste
morţi”.
Gospodinele din sate ştiu că nu e bine să împrumuţi vecinelor din aluatul colacilor de Crăciun,
pentru că vitele ar rămâne fără lapte. Aluatul de Crăciun vindecă şi bolile de stomac ale oamenilor şi
dobitoacelor. Un colac special, în formă de 8, se păstrează până primăvara, se atârnă la bârsa
plugului şi se mănâncă de către plugar pe câmp, la începutul aratului, pentru ca ogorul să dea roadă
bogată.
În vechime, Anul Nou era sărbătorit la 1 martie, odată cu venirea primăverii. Mai târziu, în
timpul domniei regelui legendar Numa Pompilius, Anul Nou a fost mutat la Calendele lui Ianuarie.
Modificarea a fost acceptată mai târziu, abia pe la jumătatea secolului al II -lea î.H.
La romani, Anul Nou începea prin sărbătoarea Kalendae Januarii. Încă din ajunul primei zile se
împodobeau uşile caselor cu crengi verzi de laur, ziua întâi se petrecea prin vizite, dăruiri reciproce şi
urări pentrualergările
îndătinate noul an ce
de începea. În ziua
cai. Tot ceea ceai doua tradiţia omului,
se întâmpla cerea sămai
se ales
stea în
acasă,
primaiarzi,cuavea
a treia zi erau
valoare de
omen (prevestire), dar toate cele 12 zile ale Calendelor lui Ianuarie erau socotite ca prevestitoare
pentru întregul an, fiecare din ele fi ind identificată ca una din lunile anului.
Jocurile cu măşti de Anul Nou (Capra, Turca, Ursul, Brezaia) au fost puse în legătură cu
Leneele greceşti – sărbători legate de storsul strugurilor, implicând sacrificii la templul lui Dionysos,
ospeţe publice cu vin nou, procesiuni cu cântece bahice, mascarea şi travestirea participanţilor, cu
ajutorul măştilor şi pieilor de animale, zgomote puternice, glume licenţioase, gesturi libere. Animalul
reprezentat de mască era considerat sacru, atribuind sănătate, fertilitate şi bunăstare celor care
asistau la joc.
În ajunul Bobotezei (5 ianuarie) fetele care vor „să -şi afle ursitul” postesc toată ziua, iar seara
coc o turtă plămădită cu multă sare şi o mănâncă, luând cât mai puţină apă. Apoi se duc la culcare,
punându-şi
respectă sub pernă
întocmai un acesta,
ritualul mănunchi
se de busuioc,
crede unul îşi
că fetele de vor
rozmarin şi alteînierburi
visa ursitul aromatice.
noaptea Dacă6
din 5 spre
ianuarie.
O altă practică de ghicire a viitorului soţ este „legatul parilor din gard” în noaptea de Anul Nou.
Fata care vrea să afle cu cine se va mărita, iese pe întuneric din casă şi leagă cu basmaua ei prima
ulucă din gard pe care o atinge. A doua zi, pe lumină îşi vede „norocul”, dacă parul este din lemn
uscat, va avea un bărbat bătrân, dacă este strâmb va fi cocoşat, dacă este drept, va fi frumos.
Alături de urările „serioase”, întâlnim în atmosfera sărbătorească a Anului Nou şi parodii, cum
este această „sorcovă comică”: „Sorcova,/ Morcova,/ Dă -mi jupâne,/ Roscova,/ Iţele,/ Momiţele,/
Tranca fideleaşele!/ Soc,/ Fâstâc,/ Dă -mi paraua,/ Să mă duc!”
Neutra şi impresionanta expresie „Sărbătorile de iarnă” care au înlocuit „Sărbătoarea Naşterii
Domnului” este denumirea generică a celui mai de mirare fapt care s -a produs vreodată de la
începuturile
Prin expresia
creaţiei. „Sărbători de iarnă” doreşte omul modern să -şi alunge ispita unui gând nelumesc
acela că Necuprinsul se poate strecura în cuprins, că Infinitul poate locui în finit, că Eternitatea se
poate cuibării în cutele firii trecătoare.
Page 83
Crăciunul în Franţa
Corina-Cristina Fenichiu
Liceul Tehnologic “Petre Mitroi” Biled
Prin mesajul său de speranţă şi de reconciliere, Crăciunul realizează miracolul de a fi, la
începutul iernii,
Mult timp,o sărbătoare
biserica nuaapurităţii,
sărbătorita bucuriei şi a Celebrarea
Crăciunul. păcii. naşterii lui Iisus Hristos s-a petrecut
în Occident spre anii 330. Ȋn Franţa, Crăciunul a fost sărbătorit pentru prima dată la Reims, în anul
496. La început, francezii nu au f ost foarte entuziasmaţi de această sărbătoare, însă odata cu finele
secolului al XIX-lea ei acordă o atenţie deosebită naşterii pruncului Iisus. Astfel, Crăciunul devine cea
mai frumoasă sărbătoare a anului. Pentru câteva ore, fiecare adult redevine copil. Crăciunul este un
moment de reverie, secondat de brazii împodobiţi şi de cadouri. Tradiţiile de Crăciun din Franţa au
început astfel să prindă contur. Ȋn case, oamenii fac curăţenie generală şi întind mese mari,
îmbelşugate, pentru a permite reunirea întregii familii. După masă, se cântă colinde. Masa de Crăciun
se ia după ce în noaptea de 24 spre 25 decembrie, membrii familiei se întorc de la slujba de la miezul
nopţii. Clopotele bat şi se mănâncă bucate tradiţionale. Colindele devenite celebre în toată l umea
sunt : « Mon beau sapin » şi « Minuit Chrétien », iar dansul renumit este « la carolle ». Termenul vine
de la sintagma englezeasca
Moş Crăciun « Christmas
şi-a făcut apariţia înCarols
Franţa».la începutul secolului al XX -lea. Originea sa este
anglo-saxonă, dar nu are un fundament istoric. Moş Crăciun vine de oriunde, înţelege tot, poate orice
şi reuşeşte să îndeplinească dorinţele copiilor cuminţi.
Chiar şi în ziua de azi, Crăciunul este o sărbătoare specială pentru francezi. Ei o petrec în
familie, iar copiii speră ca « Père Noël » să le umple încalţările cu daruri.
Există chiar şi o adresa unde copiii din lumea întreagă îi pot scrie Mşsului. Acesta le răspunde
în fiecare an, trimiţându-le sfaturile sale şi câte un joc drăguţ.
Cât despre deserturile tradiţionale, trebuie amintită « la Buche de Noel ». Aceasta este o
prăjitură în formă de butuc, din ciocolată şi castane şi este o reminiscenţa a unui ritual păgân în
timpul căruia un butuc era ars între Crăciun şi Anul nou în Périgord.
Un alt aspect important al Crăciunului franţuzesc este « la crèche ». Ȋn secolul al XVIII-lea, în
biserici, acestea
familiale apar suberau
Louiscompuse din manechine
XIV. Fiecare din lemn,
scenă devine un actavând mâini şi fiind
de credinţa, cap plasată
din ceară. Scenele
lângă brad.
Bradul este un copac magic, decorat şi iluminat. Tradiţia acestui arbore, întotdeauna verde, chiar şi în
miezul iernii, s-a răspândit în secolul al XIX -lea în Germania, Austria şi Anglia. Primul arbore de
Crăciun, aşa cum îl ştim noi azi, însă fără lumini, a apărut în Alsacia în anul 1521. Ȋn Franta el a fost
introdus de către prinţesa Hélène de Mecklembourg care l -a adus la Paris în 1837 după mariajul cu
ducele d'Orléans. Bradul de Crăciun regrupează mai multe simboluri prin care ni se relevă bogăţia
naturii : lumina, îngerii, fructele din livadă, de pe câmp şi din pădure.
Crăciunul rămâne, fără îndoială, un moment al reunirii familiei, ocazia de a ne regăsi şi de a
petrece clipe minunate cu cei apropiaţi. Și, să nu uităm de cadour i !
Bibliografie :
1. Fêter Noël. Légendes et traditions- Alain de Benoist, Atlas , 1982
2. Les Feux
Claudine deLejoie
Ponty, traditionnels
Trait , 1976 normands- Frédérique Boileau, Bernard Cahard, Alain Joubert,
3. Lescaher, Alain-Francois- Fêtes et traditions de France, Editions Ouest-France, Rennes, 1999
4. Humann, Sophie- Noëls en musique, Editions Actes Sud, Arles, 2003
5. ***- Chansons de Noël, Editions Larivière, Clichy, 2004
6. www.diane.ro
Fotografii personale
Page 84
“CRĂCIUNUL PE GLOB”
Educatoare: Fotin Valentina
Pentru fiecare dintre noi, sărbătoarea creştină Crăciunul reprezintă sărbătoarea familiei şi a
bucuriei. Este sărbătoarea în care s -a născut, cu 2000 de ani în urmă, Mântuitorul, Iisus Hristos, Fiul
Lui Dumnezeu şi alfrumoas
E cea mai Fecioarei
ă şiMaria.
mai iubită de cei mici şi mari, săraci sau bogaţi. Veche de peste două
milenii, sărbătoarea este răspândită pe tot globul, aşteptată cu emoţie şi bucurie. Crăciunul este
asociat cu feeria iernii, cu puritatea z ăpezii şi este o sărbătoare emoţionantă mai ales pentru copiii
care aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun.
Fiecare om, copil sau bătrân, îşi aminteste cu pl ăcere sărbătorile de Crăciun şi momentele
speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia recunosc fără
teamă dacă au fost cuminţi sau au f ăcut năzbâtii. Ei ştiu că Moşul este iertător şi le aduce daruri, mai
ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă.
În toate colţurile lumii, în această perioadă, se aşteaptă cu bucurie şi speranţă Crăciunul,
moment în care şi cei mici şi cei mari primesc daruri de la Moş Crăciun, Santa Claus ori Pere Noel.
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI
Domnului, Crăciunul
timp al este o sărbătoare
bucuriilor, al păcii şi foarte importantă
al liniştii sufleteşti. pentru
Este o creştini:este sărbătoarea
perioadă în care primim şi Naşterii
dăruim
multă iubire şi căldură sufletească.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi pregătirea
bucatelor tradiţionale capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţi,
chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun
fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea. Unul din cele mai importante momente
ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de Crăaiun, la care se obişnuieşte să participle
toţi membrii familieui.
NOEL- CRĂCIUNUL FRANCEZILOR
–înfăţişează diferite şcene
ceva asemănător din Naşterea
cu Vicleimul Mântuitorului,
ramânilor. Drama în care figurează
păstorilor grupuridedepreoţi
este jucată păstori, cei trei crai
şi credincioşi.
Melodiile diferite care se numesc noels sunt cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De
Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8 seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei
Grand Papa, pentru a lua parte la ,,bogata cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică
o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn, pătrunjel, lămâie.
La tară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr -un
trunchi de maslin uscat, care arde în vatră. Focul e stropit cu vin fiert. Apoi familia se asează la masă.
Pe urmă se intonează cântece religioase pâna la miezul nopţii, când se duc la biserică.
CHRISTMAS- CRĂCIUNUL ENGLEZILOR
La englezi Crăciunul e o sărbătoare populară. Oraşele sun strălucit luminate, cu toată ceaţa
ce domneşte în Anglia. Se face risipă mare între …păsări.
pudding-a,Puddingg- a estealregina
semn culinar serbării.
naţionalităţii Nu se poate
engleze. o masă
Englezii oricât
de obicei deacum
reci, săracă
defără o gâscă
Crăciun sunt friptă şi
glumeţi
şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25. Scrisorile pentru
Santa Claus, în ajunul Crăciunului sunt puse în hornul şemineului, pe şemineu sau în geam, introduse
în şosete sopeciale, în aşa fel încât să fie umplute cu surprise a doua zi dimineaţa.
WEIHNACHTEN- CRĂCIUNUL ÎN GERMANIA
pomul (Christbaum) este împodobit cu daruri şi lumânări , care se aprind feeric. Se cântă ,,O,
Page 85

NATALE- CRĂCIUNUL ÎN ITALIA
La serbarea Crăciunului în Italia, IL Bambino este scos la vedere. Il Bambino este o iconiţă a
Pruncului Isus cioplită dintr-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor de un călugăr. I se atribuie
sărbătoresc,
postului. L aînNeapole,
felul lor Naşterea
pe străziluiziua
Isus.şi De fapt sărbătorile
noaptea de Crăciun,
se aud cântece în Iatalia încep
de Crăciun, însoţitedindedimineaţa
chitară,
mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25
NOCHE BUENA- CRĂCIUNUL ÎN SPANIA
La spanioli Crăciunul ţine 14 zile până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun, se slujeşte o
liturghie la capela Palatului regal, unde ia parte regele.La sfârşit se dă o serbare în cinstea copiilor
JUUL- CĂCIUNUL ÎN DANEMARCA
La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat
din pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga.
GRECIA
Nicăieri
miezul nopţii, nu focurile
încep se face de
maipuşti,
marepistoale,
gălăgie rachete.
de Crăciun ca în
Veselia Grecia. ÎnpeAjun
e zugrăvită grecii
toate nu Duşmanii
feţele. dorm. La
se împacă. Cel mai bogat dăruieşte celui sărac.
WILLIA- CĂCIUNUL ÎN POLONIA
Oameniii bogaţi se duc în Ajunul Crăciunului la prietenii lor în sănii bogat împodobite şi trase
de armăsari. Copiii de la oraşe şi sate străbat străzile şi uliţele ducând în vârful unei lungi prăjini stele
mari luminoase, întocmai ca la români, când se umblă cu steaua.
RAZDJEVSTA- CRĂCIUNUL ÎN RUSIA
La ţară , în seara de Crăciun este un obicei: toţi cunoscuţii se întâlnesc la un loc unde petrec
şi se veselesc, în vreme ce unul cântă la armonică şi altul la cobză. La petrecere iau parte multe fete
care stau pe scaune. Stăpâna casei aruncă cu grâu la picioarele fetelor. Apoi aduce o găină, căreia îi
dă drumul în camera unde este aruncat grâul. Fata la care se va duce găina să mănânce grâu, se va
mărita.
mijlocul Şi ruşii au…pom de Crăciun. În casele bogate este frumos ornat. Bradul înalt este aşezat în
salonului.
SANTA CLAUS-CRĂCIUNUL ÎN S.U.A.
călătoreste cu o sanie trasă de reni.
Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru
al familiei primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilor
primite de la copii.
Deşi tradiţiile de Crăciun diferă de la o ţară la alta, acestea au o semnificaţie aparte pentru fiecare
dintre noi iar amintirile copilăriei sunt presărate cu mirosul de cozonaci şi cadourile deosebite primite
de la cei dragi.
Page 86
Crăciunul pe glob
Prof. înv. primar Fulga Daniela- Ancuța

Colegiul Tehnic Dumitru Mangeron – Școala Ion Luca, Bacău
Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. „ Adevăratul spirit al Crăciunului
înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune” afirma Calvin Coolidge.
Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase. Reprezintă prilej de bucurie pentru toți
creștinii. Sărbătoarea Naşterii Domnului prilejuieşte frumoase tradiţii, indiferent de z ona din care
provin.
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului,
timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi
căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această
sărbătoare.
Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voioșie, bucate alese
și clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ținută pe tot Globul indiferent de rasă
pentru că este
Crăciunul este un moment
celebrat ca în carea toți
dată au uitat
naşterii de aceste
lui Iisus, iar deaspecte.
-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a
familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate
de copiii din întreaga lume.
În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toți membrii familiei, chiar dacă
unii sunt plecați departe.
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se
numără şi Paştele şi Rusaliile. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a
vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este
cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite,
cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de
gazde cu fructe, covrigi, dul ciuri şi bani.
La spanioli
liturghie Crăciunul
la capela ţine 14
Palatului zile unde
regal, pânăialaparte
Bobotează. Lasfârşit
regele.La miezulsenopţii
dă o de Crăciun,
serbare se slujeşte
în cinstea copiiloro
În Franţa veche, strălucirea Crăciunului (Noel) întunecă pe cea a Paştelui. În biserici se înfăţişează
diferite şcene din Naşterea Mântuitorului, în care figurează grupuri de păstori, cei trei crai – ceva
asemănător cu Vicleimul ramânilor.
Drama păstorilor este jucată de preoţi şi credincioşi. Melodiile diferite care se numesc noels sunt
cantate de către toţi în ajunul sărbătorilor creştine. De Crăciun, pe 25 decembrie, în Provence, pe la 8
seara, familiile se adună la cel mai în vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua p arte la ,,bogata
cina”, compusă din legume şi ,,Morne en brandade” adică o mancare de peşte cu usturoi, untdelemn,
pătrunjel, lămâie.
La țară , în Franţa meridională, copiii binecuvântează cina şi rugul de Crăciun, formată dintr-un trunchi
de
urmămaslin uscat, care
se intonează arde religioase
cântece în vatră. Focul
pâna lae miezul
stropit nopţii,
cu vin când
fiert. se
Apoi
ducfamilia se asează la masă. Pe
la biserică.
În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie colorată.
Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă primesc
haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele strămoşilor sunt
aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final se organizează
şi focuri de artificii.
Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în
bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu fru nze de mango. În unele regiuni din India se
Page 87
folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe
acoperişuri.
În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep ”Postul
Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie. Mâncarea
tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri, însă copiii
primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun.
La serbarea
Pruncului IsusCrăciunului în-un
cioplită dintr Italia, IL Bambino
trunchi de arboreeste scos la Măslinilor
din grădina vedere. IldeBambino este I oseiconiţă
un călugăr. atribuiea
sărbătoresc, în felul lor Naşterea lui Isus. De fapt sărbătorile de Crăciun, în Iatalia încep din dimineaţa
postului. La Neapole, pe străzi ziua şi noaptea se aud cântece de Crăciun, însoţite de chitară ,
mandolină, fluier şi cimpoiul Zampognarilor din Abruzze, care continua să cânte până pe 25
La curtea Daneză , serbarea se ţine la castelul Amalienburg. Bradul cel mare trebuie să fie tăiat din
pădurea Bernstorff. Darurile pentru copii sunt cumpărate din Copenhaga.
În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul
vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia es te denumit
“Colinde la lumina lumânării”. Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde.
Australienii îşi decorează
această perioadă. În toată casele cu ferigă, australienii
luna decembrie, frunze de palmier şi cu mici
cântă colinde, iar înflori colorate
ajunul care apar
Crăciunului, în
toată
comunitatea merge la biserică.
În S.U.A., Moş Crăciun a evoluat de la un personaj sălbatic, venit din fundul pădurii, îmbrăcat uneori
în costum de vânător, la bătânul gras cu faţa blândă şi costum roşu strâns cu o curea, ce călătoreste
cu o sanie trasă de reni.
Înainte de Crăciun, copiii îl aşteptă pe Santa Claus , ca şi copiii din Europa. Fiecare membru al familiei
primeşte obligatoriu un băţ din zahăr. Moşul lasă cadourile sub brad conform scrisorilo r primite de la
copii.
Crăciunul -sarbatoarea sufletelor noastre

Prof inv primar Gavrilut Mioara
Colegiul Tehnic Nr 1 Vadu Crisului, Jud Bihor
Craciunul sau Nasterea Domnului este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie (dupa
calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (dupa calendarul iulian) in fiecare an. Ea face parte din cele 12
sarbatori domnesti (praznice imparatesti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sarbatoare dupa cea
de Pasti si de Rusalii. In anumite tari unde crestinii sunt majoritari, e de asemenea sarbatoare legala,
si se prelungeste in ziua urmatoare, 26 decembrie: a doua zi de Craciun. De la debutul secolului al
XX-lea, Craciunul devine si o sarbatoare laica, celebrata atat de catre crestini cat si de catre cei
necredinciosi, centrul de greutate al celebrarii deplasandu-se de la participarea in biserica la rit spre
aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, "darurilor de la Mos Craciun".
Nazaret,Cand Dumnezeu
la Fecioara a hotarat
Maria. sa izbaveasca
Si intrand lumea
ingerul la ea din pacat
i-a spus a trimis
ca a fost pe ingerul
aleasa Gavriil insacetatea
de Dumnezeu nasca
pe Iisus Fiul Sau.
Cand a sosit vremea nasterii Domnului, in Tara Sfanta se dadu porunca sa se inscrie fiecare om in
localitatea sa de bastina. Feciora Maria si batranul Iosif,logodnicul ei, au plecat din Nazaret spre
Betleem.Cand au ajuns la Betleem , se innoptase. Casele erau pline de oameni. S-au adapostit intr-o
pestera de la marginea Betleemului.
In linistea noptii sfinte Fecioara Maria a nascut pe Iisus Hristos. Nu departe de pestera se aflau
niste pastori. Deodata, o lumina puternica cobori din cer si un inger al Domnului statu langa ei
Page 88
.Impreuna cu ingerul s-a vazut deodata o multime de oaste ingereasca, laudand pe Dumnezeu .Dupa
ce a plecat ingerul de la pastori, acestia, bucurosi de cele ce se aflasera, au mers in mare graba la
Betleem. Au intrat in pestera si au gasit acolo pe Maica Domnului .S-au intors acolo cu mare bucurie
la turmele lor,vestiind tuturor ce aflasera de la inger si ce vazusera cu ochii lor in pestera. Aceasta
bucurie o traim si noi,crestinii, in fiecare an la 25 Decembrie, cand sarbatorim Nasterea Domnului sau
Craciunul.
Obiceiurile
Timp de 40culinare
de zile inainte de sarbatori crestinii respecta Postul Craciunului, care se incheie in seara
de Craciun dupa liturghie. Taierea porcului in ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment
important ce anticipeaza Craciunul. Pregatirea mancarurilor capata dimensiunile unui ritual stravechi:
carnatii, chisca, toba, raciturile, sarmalele, caltabosul si nelipsitul cozonac vor trona pe masa de
Craciun, fiind la loc de cinste alaturi de vinul rosu pretuit de toata lumea.
In primele doua secole crestine, a existat o puternica opozitie la celebrarea zilelor de nastere a
martirilor si a lui Iisus. Numerosi Parinti ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul
pagan de a celebra zile de nastere, cand, de fapt, sfintii si martirii trebuiau, in viziunea lor, sa fie
celebrati la data matririului lor, adica la "data adevaratei lor nasteri" din prespectiva bisericii. Multi
crestini ai primelor secole erau scandalizati si de veselia si festivismul celebrarii, pe care il vedeau ca
fiind o reminiscenta a paganismului, in special al Saturnaliilor romane.
Ei aveaua dreptate
aceasta inceput sasa fie
afirme asta: de
celebrata plasarea
crestini,sarbatorii
exact la nasterii
finele luiluidecembrie
Iisus Hristos
saudin momentul
inceputul in care
lui ianuarie
(adica 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii traditiilor pagane, caci Evanghelia nu da nici
un detaliu despre data nasterii lui Iisus. Din motive politice, asa cum sugereaza istoricul Edward
Gibbon, ierarhia crestina a considerat copierea sarbatorilor si a riturilor pagane ca fiind solutia
raspandirii accelerate a cultului lor in mase, mase care pe atunci erau puternic atasate vechilor
sarbatori si practici rituale pagane. Factorul pentru care primii crestini au ales datele de 25 decembrie
sau 6 ianuarie ca moment al nasterii zeului lor, a fost deci ca la aceste date, in lumea romana,
germanica si orientala se celebrau diverse date de nastere ale altor zei. Povestea unui zeu salvator
nascut din fecioara pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc noua, cele mai multe culte pagane
ale vremii adorand cate un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstitiului egiptean, era celebrata
revarsarea apelor Nilului si in "cultele misterelor" locale nasterea "eonului" din fecioara. Epifaniu,
scriitor
la arabiicrestin, reda(Eleusa,
"Petra"-ei in lucrareunde
sa ritul celebrarilor
se serba din 6pruncului-zeu
nasterea ianuarie si semnificatia
Dusares dinacestuia la egipteni
fecioara. si
Alt scriitor
crestin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, in Grecia, se celebra tot atunci sarbatoarea misterelor,
cand ierofantul exclama la nasterea pruncului sacru: "Fecioara care era grea a conceput si a nascut
un fiu!". Tot pe 6 ianuarie grecii sarbatoreau nasterea zeului Dionisie, zeul care ca si Iisus, transforma
apa in vin.
Colindele de Craciun
Sarbatoarea Craciunului este anuntata prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul si cu
Steaua, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului. De asemenea, o veche traditie este "mersul cu icoana",
un fel de colindat care se face de catre preotii comunitatii locale cu icoana Nasterii Domnului,
binecuvantandu-se casele si crestinii. Colindele de iarna sunt texte rituale cantate, inchinate
Craciunului si Anului Nou. Originea lor se pierde in vechimile istoriei poporului roman. Evocand
momentul cand, la nasterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a calauzit pe cei trei regi magi la
locul nasterii, copiii - cate trei, ca cei trei magi - merg din casa in casa cantand colindul "Steaua sus
rasare...", purtand cu ei o stea. Ajunul Craciunului incepe cu colindul "Buna dimineata la Mos Ajun!",
casele frumos impodobite isi primesc colindatorii. Acestia sunt rasplatiti de gazde cu fructe, covrigi,
dulciuri si chiar bani. Unele cantece de colindat au fost realizate de compozitori de muzica culta, cum
ar fi: "Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si
Domn in cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creanga descrie in "Amintiri din copilarie" aventurile
mersului cu colindele.
Page 89
Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai vechi timpuri se desfasoara si
in prezent in forme deosebit de variate, implicand participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor.
Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in toata frumusetea si
prospetimea sa, colindatul copiilor.
Urarea de Mos Ajun (23-24 decembrie) se practica in intreaga tara, cu denumiri variate. Astfel, in
unele parti din Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea se intalnesc ajunul, mos-ajunul, buna
dimineata
nordul la mos-ajun,
Olteniei si unele colindisul, neatalasul, sicolinda
parti din Transilvania sau la obiceiul
din Crisana, colindeti/colindete. in sudul
este cunoscut Banatului,
sub numele de
pitarai sau piterei - denumire ce o poarta si copiii colindatori. in Bihor, intalnim si denumirea de a
cucuta.
Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug in miei, vitei, purcei, pui si
cer, in versuri pline de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. in Oltenia si Tansilvania, copiii,
numiti pitarai, atingeau cu bete sau cu nuiele stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri si hambare,
grinda casei si scormoneau in carbuni pentru a aduce noroc si belsug: ”Buna -i ziua lui Ajun/ Ca-i mai
bun’a lui Craciun/ intr-un ceas bun!/ Porci grasi unsurosi/ Sa-i manance oamenii sanatosi./ Boi
tragatori,/ Stupi roditori,/ Cai incurcatori, / Oile lanoase,/ Vacile laptoase,/Pui de gaina,/ Pui de rata, /
Pui de toate animalele,/ Bani si sanatate.”
In acelasi sat pot exista unul sau mai multe grupuri de varste diferite. Manifestarea se desfasoara
de douala ori-in
obicei, o casa noaptea de 23colindele,
unde repeta spre 24 decembrie
si odata cusivenirea
in zorii serii
zilei isi
deincep
24 decembrie.
colindatul.Copii se aduna,
Colindatorii de
poarta
traistute atarnate de gat in care pun darurile ce le primesc, iar in mina tin un bat numit, in unele zone,
colinda sau pitar. Colinda este facuta, de obicei, din lemn de alun frumos incrustat. Ea este purtata de
citiva baieti mai mari din ceata, numiti uneori vatafi, si este folosita, in unele zone ale tarii, pentru
scormonirea in cenusa sau in focul din vatra. Actiunea are, in mentalitatea populara, semnificatia de a
aduce noroc si belsug in casa gospodarului.
Urarile copiilor sunt de cele mai multe ori scurte, dupa care, in versuri pline de umor, solicita gazdei
darurile. Continutul urarii poate sa fie acelasi la fiecare casa colindata. Copii sunt rasplatiti intotdeauna
cu daruri. Cel mai raspandit este colacul de paine, pregatit anume pentru acest prilej. Colacii facuti din
faina de grau, impletiti in forma de opt, se numesc colindete sau colindeti. Alteori se mai numesc
bolindete, bolindeti sau bobideti. in afara de colaci darurile pot fi compuse din fructe, bomboane.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Prof. inv. primar: Ghenea Ionela Alina
Scoala Gimnaziala Produlesti, Produlesti, Dambovita
Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului
Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul
iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a
Bisericilor Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde
creştinii sunt majoritari, Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală şi se prelungeşte în ziua
următoare, 26 decembrie:
Sărbătoarea a douaeste
Crăciunului zi decea
Crăciun.
mai frumoasă si mai iubită de cei mici si mari, săraci sau
bogați. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a
creştinilor este asteptată cu emoție şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea
zăpezii şi este o sărbăoare emoționantă mai ales pentru copii care asteaptă sosirea lui Moş Crăciun .
Semnificația religioasă a Crăciunului este naşterea Mantuitorului Isus Hristos, fiul lui
Dumnezeu, trimis pe pământ să ajute oamenii, să devină mai buni, mai credincioşi, mai ȋngăduitori.
Această sărbatoare semnifica naşterea, creația şi veşnicia Universului.
Page 90
"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan, 1,
1) "Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava lui, o
slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan, 1, 14) Putem privi acum naşterea lui
Hristos ca reprezentând, la cel mai profund nivel, întruparea Logosului Divin, proces tainic prin care
Tatăl îşi revarsă iubirea nemărginită asupra tuturor copiilor săi. El vine în întâmpinarea noastră luând
chip de om. Dar pentru a-l primi cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne purificăm în prealabil de
necredinţă, daruri
minunatele de îndoială,
pe caredeDumnezeu
gânduri releni leşi oferă
de dorinţe inferioare,
în fiecare clipă. de tot ceea ce ne opreşte să primim
Pe langă sosirea lui Moş Crăciun, moşul bun, iertător, care aduce daruri, o altă bucurie este
Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care ramâne verde tot anul, ne aduce in case mirosul pădurii,
este simbolul puritătii si veşniciei. Intreaga familie participă cu veselie la ritualul ȋmpodobirii bradul ui cu
globuri multicolore, beteală, dulciuri si beculețe.
bani.
zile
careînainte
precedădeCrăciun,
Crăciunul acesta încheindu
este ziua de Ignat-se
(20îndecembrie),
seara de Crăciun.
când seUn
taiemoment
porcul şigastronomic important
se prepară mâncă ruri
Tradițiile de Crăciun sunt multe si diferă de la o țară la alta. Unele se aseamană cu cele din
România, altele par de-a dreptul bizare. In orice colț al lumii insa, sărbătoarea Naşterii Domnului este
un moment ȋn care familia petrece ȋmpreună ȋn fața unei mese ȋmbelşugate. Indiferent cât de diferite
sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din
întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin
la nivelul mai multor state.
Africa: Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri
restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest.
În Etiopia,
Anglia: Crăciunul
Înaintea se Moş
zilei de sărbătoreşte
Crăciun,pe 6 ianuarie,
copiii în conformitate
îi trimit scrisori cu Cristmas”,
lui “Father vechiul calendar roman.
Moş Crăciunul
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn,
pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
Australia: Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum
diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc
brazi veritabili.De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se
folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a
anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe.În ziua de Crăciun oamenii
se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.
Franta: La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din
lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.La ţară, în Franţa
meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr -un trunchi de măslin uscat car e
ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece
religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică.
Germania: În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri
soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr -un
colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul
Page 91
soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu
numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească
darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea.
Grecia: Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să -i
îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o
cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentr u a
alunga Italia:
spiritele rele. este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori
Crăciunul
o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6
ianuarie “ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună
cadouri în pantofi.
Rusia: Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane
nu au reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ.
De-a lungul festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi
Moş Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou
ca să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”.
Spania: La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se
slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare
pentru copiii
"Câtedemnitarilor curţii.obiceie"! Însă, fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel,
bordeie, atâtea
Sinterklaas, Babbo Natale sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă poartă în sp ate un
sac plin de daruri şi în fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde în fiecare dintre noi
flacăra vie a copilăriei, a iubirii, a jocului, a bucuriei dăruite.
Suntem un popor bogat spiritual. Multe tradiţii şi obiceiuri de o rară frumuseţe şi de o
deosebită valoare spirituală sunt concentrate în jurul celor două mari sărbători de iarnă: Crăciunul,
adică Naşterea Domnului Hristos şi Anul Nou. Am moştenit de la strămoşii noştri romani sărbătoarea
Anului Nou, împodobită cu o mulţime de datini. La acestea, s-au adăugat poezia şi legendele
păstorilor daci din Munţii Carpaţi.
 BIBLIOGRAFIE: www.wikipedia
articole din ziare, reviste, calendare;

http://www craciunul.ro/craciun in lume.php
Istoria Craciunului pe glob

Autor:ProfesorGheorghe Mariana
Conceptul de MosCraciun este cladit pe cel al Sfantului Nicolae (270 – 310 d Hr), patronul
copiilor. La 30 de ani, acesta a devenit Episcop de Myra, un oras-port la Marea Mediterana, care
acum este parte din Turcia moderna. Sfântul Nicolae se tragea dintr-o familie bogata si a devenit
binecunoscut pentru ajutoarele pe care le împartea celor nevoiasi. Putea fi deseori vazut, îmbracat în
rosu si alb, roba de episcop, calare pe un magar si înmânând daruri copiilor. În Evul Mediu, multe
biserici
o bisericaau fost ridicateitalian
din orasul în onoarea Sfântului
Bari. Se spuneNicolae.
ca primiiÎncruciati
secolul au
XI, vizitat
ramasitele sale
orasul au fost
si au dus depuse într-
cu ei acasa
povestiri despre Nicolae. Aniversarea mortii sale, pe 6 decembrie, a devenit o zi în care se fac daruri.
În timpul Reformatiei Protestante din secolul XVI, Martin Luther a încercat sa opreasca venerarea
sfintilor, iar sarbatoarea Sfântului Nicolae a fost abolita în unele tari europene. Cel ce oferea daruri a
luat alte nume: în Germania, a devenit DerWeinachtsmann („Craciunul”), PèreNoël în Franta, Santa
Claus în Marea Britanie si în colonii.
Danezii ca si românii sau francezii au pastratpâna azi sarbatorirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie.
Copiii danezi îi spun Sfântului Nicolae – Sinter Klaas. Danezii, condusi de Peter Stuyvesant, au fondat
Page 92
New York-ul, pe care l-au numit initial New Amsterdam. Cu ei au adus si sarbatorirea lui Sinterklaas –
Santa Claus în pronuntie americana. Si uite asa s-a nascut numele mosului folosit astazi de toata
lumea anglo-saxona.
Prin 1773 „St. A. Claus” a fost mentionat în presa americana. În 1809, Washington Irving (autorul
„Povestirilor din caverna adormita”) a scris despre Sinterklaas în “O istorie a New York -ului”. Irving l-a
descris pe Sinterklaas ca un omulet rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanti pe genunchi si o
palarie
În cu boruri
1822, Clement Clark mari,
Moore,care
poet siiesea
profesorpede teologie,
un cal a publicat
în seara de „Vizita
un poem SfântulSf. Nicolae”
Nicolae.
(cunoscuta si ca “Noaptea dinainte de Craciun”). MosCraciunul lui Moore este un batrânspiridus vesel
care zboara într-o sanie în miniatura trasa de opt reni minusculi. Moore chiar a pus renilor numele
care circula si astazi. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducatorulcelorlalti opt, ale caror
nume sunt Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui,
nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu. Despre Rudolph s-a
scris prima data in 1939. Parintele sau este Robert May. Ei pot zbura, caci MosCraciun intra in case
de obicei pe horn. Cum reuseste acesta sa se misteatit de repede, intr-o noapte, din Laponia pina in
casele tuturor copiilor din lume?
Cu foarte multa vreme in urma, MosCraciun si spiridusiisai au descoperit formula speciala, secreta, a
prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este imprastiat peste fiecare ren cu
putin
zboaretimp inainte
intreaga de a inpleca
noapte jurul din Laponia,
lumii. in ajunul
Zborul este, Craciunului.
de altfel, Este aproape
foarte rapid: suficient de
pentru
vitezaa-iluminii
face de
sa
Craciun. El are un sac mare, incarcat cu jucarii, pe care le face cadou copiilor.
Si nu exista copil care sa nu merite un dar de Craciun!
Crăciunul pe glob
Gherga Elisabeta Georgiana
Când spunem ,,Crăciun” spunem bucurie, veselie, lumină, speranță, deoarece asta înseamnă
Crăciunul pentru toți creştinii – speranța la o lume mai bună, Crăciunul reprezentând Naşterea
Domnului. Crăciunul
sărbătoarea este
în care toți una dintre
primesc sau arcele mai
trebui să iubite şi aşteptate
primească cadouri.sărbători de copii, pentru că este
Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după
calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fi ecare an. Ea face parte din cele 12
sărbători domneşti (praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de
Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi
se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. Crăciunul este sărbătorit în
toate țările de pe glob, fiecare având obiceiuri şi tradiții interesante.
În România, intrarea în sărbătorile de iarnă se face o dată cu Ignatul, pe 20
decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia - o
mască cu cap de animal, mai ales de barză. Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin
colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt
primiţi de creştini
a ne scăpa cu mere,
de păcate, nuci, covrigi
Dumnezeu şi cucolindele,
a lăsat turte numite "Scutecelele
ca în fiecare an lui
la Hristos". Se spune
Crăciun numele celcăsfânt
pentru
al
Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci
când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. Ajunul
este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului
ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care
este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu
bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi
seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor.
Page 93
Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de
dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte, jucării, şi cărnuri de purcel.
Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu colinda ,
cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la
Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de
copii în această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii. De la acest
nume
de această
"ziua datină a umblatului se numeşte "în piţărai", iar ajunul Crăciunului mai poartă şi numele
de piţărăi".
Un alt obicei specific Sărbătorilor de iarnă este acela de a primi vizita preotului în casele noastre în
ajunul Naşterii Domnului şi în ajunul Bobotezei pentru comunicarea directă a mesajului sărbătorilor
printr-o comuniune caldă între credincioşi şi membrii Bisericii.
În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de
iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate.
În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând:
"cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul". În Moldova, nu se dă
nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic. Fetele,
pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate,
negustate. Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea.
Dacăprintre
lângă brad, la noi,sărmăluţe,
românii îşipiftii
urează ”La mulţialţi
şi cartaboşi, anilocuitori
sau Crăciun
de pefericit” şi îl aşteaptă
glob întâmpină pe Moş de
Sărbătorile Crăciun
iarnă
în alt mod. Australienii, de exemplu, stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango
şi nu brazii.
Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabele de Crăciun în copacii de
mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi cas ele tot cu frunze de mango. În unele
regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe
perete sau pe acoperişuri.
În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s -a născut, creştinii încep
"Postul Mic" pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie.
Mâncarea tradiţională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri,
însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun.
familie. Deşi dintreeste
UnulIrakul copiiscena
citeşteunor conflicte
despre majore,
naşterea creştinii
lui Iisus, iarde aici sărbătoresc
întreaga Crăciunul
familie aprinde cu întreaga
lumânări pentru
a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi
toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se
stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă.
În China, copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie
colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de regulă
primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate, iar portretele
strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la festin. La final
se organizează şi focuri de artificii.
În Australia vremea este exact invers ca la noi (aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul
vacanţei de vară). Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit
Australieniila îşi
"Colinde lumina
decorează
lumânării".
caseleOamenii
cu ferigă,
se frunze
întâlnesc
de palmier
noaptea,şi aprind
cu micilumânări
flori colorate
şi cântă
care colinde.
apar în
această perioadă. În toată luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată
În Franța, de exemplu, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozității, marcată de
daruri și dulciuri pentru copii, cadouri pentru cei sărmani, liturghia de la miezul nopții și de revelion (le
Reveillon) . Este o ocazie foarte importantă pentru francezi, pentru că țin foarte m ult la unitatea familiei
și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața
căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Isus”) le va
Page 94
umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun.
Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost
obraznici de-a lungul anului. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la
miezul nopții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru
slujbă. După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în
grupuri de prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată,
acasă,
de la un restaurant
Revelion, saumâncare
cu feluri de la o cafenea. Fiecare clapon,
din curcan, regiune găina
franceză
s auare
cupropriile
boudin tradiții culinare legate
blanc (budincă albă).
Bucățele sunt stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne .
Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”= “a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o
“deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus. Un alt aspect important al Crăciunului
franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente din nașterea mântuitorului, în care este
amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și care este expusă în biserici și în case.
Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le ornează cu mușchi, pietricele și crenguțe de
brad. Atunci când se aprind lumânările, “crèches” devin locul central de sărbătorire a Crăciunului.
Copii se adună în jurul lor și cântă colinde până în ziua de Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche
însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu păpuși descriind evenimentele din timpul
nașterii lui Isus. Familiara scenă sfânta “crèche” a fost introdusă în Avignon de care familia sfântului
Franciscpopulară.
cultură de AssisiÎnîntre aniiFranței,
sudul 1316 șiîn1334, însă abia
Provence, în secolulsunt
în “crèche” XVI introduși
a devenitșio cei
tradiție
trei îmbrățișată de
magi, păstorii,
animale, săteni îmbrăcați în vechi costume tradiț ionale. Aceste figurine includ un primar al satului, un
țăran, un țigan, un toboșar și alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea
unor persoane în păstori care iau parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii.
Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten" -
"noapte sfantă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în țările latine, ci slujba de la miezul
nopții de Crăciun. Incă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează piețele oraşelor,
dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecționată în familie, cu
ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie
patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeți cu
dulciuri şi bunătăți care vor fi degustate zilnic de familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupați
de decorarea
puse lumânărilocuinței.
electrice.Coroane
Până în de brad
ziua de sunt agățate
Crăciun, la uşavizitează
germanii de la intrare, în timp cescene
nenumăratele la ferestre
biblicesunt
ale
Naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. In
aer liber, oamenii se în- călzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit. In Germania, sărbătoarea
Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, deoarece, e cea de -a doua zi de Crăciun,
dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în
seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moş Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus).
În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, câ nd fetele tinere pregătesc o pâine
specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriți sau
căsătoriți recent, care, costumați cu haine tradiționale, țin în mâini un "Koledarka", un baston mare din
lemn de stejar sculptat. Ei fac în conjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi
pentru a primi cadouri speciale preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii
zilei.
Prin cele prezentate mai sus, am incercat să fac o sinteză asupra modului în care sărbătoresc
creştinii una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători, Crăciunul. Pot spune că fiecare țară are
obiceiuri şi tradiții interesante pe care le păstrează cu sfințenie.
Page 95
Crăciunul pe glob
Gherga Gheorghe
Una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători religioase este Crăciunul.
Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după
calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12
sărbători
Paşti şi dedomneşti (praznice
Rusalii. În anumiteîmpărăteşti) a Bisericilor
ţări, unde creştinii bizantine, ea de
sunt majoritari, treia mare sărbătoare
asemenea după
sărbătoare cea de
legală, şi
se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.
Se susține faptul că denumirea de ”Crăciun” ar proveni din limba latină, şi anume din “creatio”,
care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt
mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei.
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla,
însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându -i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște.
Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaie, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le
spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în
ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaiei, auzind -o, și știind ce înseamnă o
naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a
aflat, a supărat și ai-umplut,
acasă.s-Crăciunoaia a tăiat babei
cum amâinile; apoi,
putut, un ceaunînspăimântat
cu apă, l -ade tot ceșis-a
încălzit, l-aîntâmplat, a plecat
dus să scalde de
copilul.
Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumo ase
decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate. În altă variantă
a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc. Crăciunul a început să fie
serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de
evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-
lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea
se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând
cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp
ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași
„Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s -a
arătat ca
În Fiul
ceealui ce
Dumnezeu la botez”).
mă priveşte, cred că cele mai frumoase obiceiuri şi tradiții de Crăciun sunt în
România. Fiecare zonă are propriile ei obiceiuri pe care le păstrează cu sfințenie, aşa cum au fost
moştenite din moşi-strămoşi. De exemplu, în satele din Banat, încă se păstreaza obiceiul ,,tăiatul
porcului” de Ignat. Obiceiul sacrificării porcului de Ignat, pe 20 decembrie, încă se mai practică prin
satele româneşti, pe acolo unde gospodarii cresc porci în propriile curți, pentru ca la Sărbătorile de
iarnă să aibă carne proaspată din care să -şi prepare traditționalele mâncăruri româneşti: tobă,
răcitură, carnați. După tranşarea şi sortarea cărnii, gazda pregăteşte, afară, aproape de locul
sacrificiului, o masă mare, pentru toți oamenii care au ajutat la tăierea porcului. Felul de mâncare,
tradițional numit "pomana porcului", este obținut prin prăjirea, într -un ceaun mare, de tuci, a bucăților
de carne tăiate din toate părțile porcului sacrificat: bucăți de muşchi, ficat, slănină, coastă, falcă.
Un alt obicei este acela când înainte de Crăciun, preotul umblă cu icoana din casă în casă,
pentru aovesti
preotul faceNaşterea Domnului.
credincioşilor săi. Aceasta este o practică
Preotul poartă cu el oextrem
icoanădecare
veche, de fapt, oscena
înfățişează vizită naşterii
pe care
Mântuitorului şi, în fiecare casă cântă troparul sărbătorii, dând icoana credincioşilor ca să fie sărutată.
Tradiția împodobirii bradului şi a casei cu crenguțe de brad este un obicei relativ nou, preluat
pe la jumătatea secolului al XIX-lea de la țările germanice. Prin forma sa triunghiulară, bradul
simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este înpodobit semnifică bogăția şi
cunoaşterea, ca şi pomul sacru din Grădina Edenului.
În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini,
atât în mediul rural, cât şi urban, odată cu aşteptarea în seara de Ajun a lui Moş Crăciun.
Page 96
În ajunul Crăciunului există obiceiul de a merge cu colindul. Colindele sunt cântece tradiționale
formate din urări de bine şi belşug pentru toți cei ce le ascultă. În ziua de Crăciun, colindele revin, de
astă dată copiii cântând ,,Steaua”. Prin acest colind, ei anunță venirea pe lume a pruncului Iisus
Hristos.
Sunt zone tara unde tradiția Crăciunului încă se păstrează cu sfințenie şi se transmite nealterată, din
generație în generație. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice de la care nu se abat, de aceea, în
prag deCrăciunul
sărbători,însă
auzim desărbătorit
este tradiții şi superstiții de care
şi de celelalte țări mulți
de pedintre
glob, noi n-auavând
fiecare auzit niciodată.
la rândul ei, obiceiuri
şi tradiții specifice.
Ca de exemplu, majoritatea oamenilor din țările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în
fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiție îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca
şi Finlanda. In aceste țări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai es te
numită"micul Yule". Conform tradiției, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de dimineață şi
apoi trezeşte fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într -o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi
purtând o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. In prezent, în Finlanda, o fată este aleasă
pentru a o întruchipa pe Lucia şi ea este onorată printr -o paradă, fiind înconjurată de torțe.
În Statele Unite şi Anglia, în ajunul Crăciunului, copiii atârnă ciorapi pe piciorul patului sau în
apropierea unui şemineu, sperând că aceştia vor fi umpluți cu bunătăți timp în timp ce dorm.
tradiție În Scandinavia,
poate fi atribuitădelegendelor
exemplu, copiii
despreîşiSfântul
lasă pantofii pe vatră
Nicolae. totuneia
Potr ivit pentrudintre
a primi cadouri.trei
legende, Această
surori
sărace nu s-au putut căsători pentru că nu aveau bani pentru zestre. Pentru a le salva de la a fi
vândute de către tatăl lor, Sfțntul Nicolae le-a lăsat surorilor monede de aur. Astfel, o moneda a căzut
pe horn şi a ajuns într-o pereche de pantofi care au fost lăsați pe vatră. Iar celelalte au intrat printr -o
fereastră şi au ajuns într -o pereche de ciorapi lăsați agățați lângă foc.
În Franța, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia franceză "les bonne
nouvelles", care se înseamnă "vestile bune" şi se referă la evanghelie. În sudul Franței, unii oameni
ard un buştean în casele lor din Ajunul Crăciunului şi până la Anul Nou. Acest obicei vine dintr-o
veche tradiție în care agricultorii foloseau o parte din buştean pentru a le aduce noroc pentru recolta
de anul viitor.
În Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele părți ale
Australieişisăînsorit
călduros se înregistreze 100Australia,
de Crăciun din de gradevremea
Farenheit în ziua
de plajă de Crăciun.
şi grătarele În timpul
în aer liber sezonului
sunt obişnuite.
Tradiționalele zile de Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri şi fie o masă caldă
cu şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare.
Cele mai multe tradiții canadiene de Crăciun sunt similare cu cele practicate în Statele Unite
ale Americii. În nordul îndepărtat al țării, eschimoşii celebrează un festival de iarnă numit Tuck
sinck, unde se organizează petreceri cu dans şi schimburi de cadouri.
În Grecia, mulți oameni cred în kallikantzeri, spiriduşi care apar pentru a produce rău în timpul
celor 12 zile de Crăciun. Cadourile sunt, de obicei, dăruite pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile.
Fiecare țară se bucură de Naşterea Domnului in mod diferit şi pe cât sunt de diferite aceste
obiceiuri, de la o țară la alta, pe atât sunt de intersante.
În concluzie, aş vrea să precizez faptul că toți cei care sărbătoresc Crăciunul nu ar trebui să
uitee de
car ar trebui
fapt adevărata
să ne umple
semnificație
sufletele de
a bucurie
acestei şi
frumoase
speranță.sărbători şi anume Naşterea Domnului,
Crăciunul – tradiții și obiceiuri pe glob

Prof. Grigore Gabriela Beatrice
În fiecare an trăim perioada sărbătorilor de iarnă cu reînnoită bucurie: retrăim an de an

miracolul naşterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, trimis aici, pe Pământ, din imensa dragoste pentru
Page 97
oameni a Tatălui Nostru Divin. În această perioadă de graţie se manifestă în mod obiectiv în întreaga
ambianţă un aflux foarte mare de energii spiritualizante, ambianţa pozitivă fiind cea care ne face să
fim mult mai senini, liniştiţi, fericiţi, chiar exuberanţi de Sărbători.
Istoria acestor sărbători pornește încă din anul 264 când Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie
şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii
invincibilului Soare.
În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25
decembrie.
celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într -o săptămână
de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.
1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.
Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interz is. Cel care
acare,
decis că muzica
în secolul este nepotrivită
al XVII-lea, a interzispentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell,
colindele.
Familiile care sărbătoresc Crăciunul, toate familiile creștine, au propriile tradiții in func tie de
țara și de cultura fiecărui popor.
În Spania, pentru cei mai mulți, Crăciunul începe pe 1 decembrie. Numită „El Dia de la
Inmaculata” această zi este o sărbătoare naționala dedicată Fecioarei Maria și peste tot prin țara se
organizează parade și festivaluri. Ca mulți alți creștini, spanioii iși decorează casele, iar în noaptea de
Crăciun numită „Nocheabuena”, oamenii merg la slujba de la miezul nopții, dupa care sărbătoresc
toata noaptea. În ziua de Crăciun, copiii primesc câteva cadouri simbolice de la Moș Crăciun sau
Papa Noel, așa cum este el cunoscut acolo. Cea mai importantă zi din sărbătorile de Crăciun este pe
6 ianuarie, de Ziua celor 3 Magi „Fiesta de los tres Reyes Magos”. Aceasta marchează ziua în care
cei trei magi au sosit cu daruri pentr u pruncul Iisus. Copiii lasă mici atenții pentru magi, iar aceștia, la
rândul lor, lasă daruri
În Franța, pentru copii.
sărbătorile încep pe 6 decembrie, cu Sfântul Nicolae. Oamenii iși decorează casele
cu scena nașterii lui Iisus, dar și cu pomul de Crăciun. Moș Crăciun sau Pere Noel, cum este numit în
Franța, vizitează copiii în ajunul Crăciunului. Copiii iși lasă pantofii afară în speranța că dimineața vor
găsi dulciuri și cadouri. În 1962, s -a dat o lege în Franța care specifică faptul că dacă un copil scrie o
scrisoare lui Moș Crăciun, acesta trebuie să primească un răspuns. Ca toți ceilalți creltini, în noaptea
din Ajun, francezii merg la slujba religioasă. Pe 6 ianuarie, ei sărbătoresc Ziua celor trei Regi; în
această zi se gătește o prăjitura specială în care se ascunde un mesaj pentru fiecare.
În Filipine sărbătoarea Crăciunului începe în jur de 1 decembrie când oamenii încep să cânte
colinde; se țin slujbe care durează de pe 16 decembrie până în ajunul Crăciunului. În ajun, familiile se
reunesc și, după slujba de la miezul nopții, organizează o masă festivă în timpul căreia se face și
schimb de cadouri. Sărbătorile de iarna se incheie cu Sărbătoarea celor trei magi, care este celebrată
în prima
trei magi zivordeveni
duminică
și vor pune
din luna
în eiianuarie.
bani și daruri.
În această zi, copiii iși lasă afară pantofii, în speranța că cei
În Marea Britanie, în fiecare an se reiau o serie de tradiții; acestea includ trimiterea de felicitări
celor apropiați, decorarea caselor cu ghirlande și vâsc. Sărbătorile de iarnă țin până la 1 ianuarie și
includ și o sărbătoare numită Boxing Day, care este celebrată în ziua de după Crăciun. Prima felicitare
afost trimisă în anul 1843. Ideea a venit de la un bărbat numit John Cole care vroia să trimită
prietenilor săi un mesaj de Crăciun, dar era prea ocupat pentru a o face. Un prieten de -ai săi, John
Calcott Horsley a realizat o felicitare pentru el; aceasta a fost multiplicată în 1000 de exemplare și a
fost vandută în Londra la vremea aceea. Felicitarea avea o imagine cu membrii unei familii care
Page 98
stăteau împreună în jurul unei mese și țineau ridicat un pahar cu vin. Sub această imagine era un
mesaj: „Merry Christmas and a Happy New Year!”. În timpul celui de -al II-lea război mondial,
felicitările au devenit mai populare deoarece mulți le trimiteau celor dragi care erau plecați la luptă. În
ziua de Crăciun Santa Claus este nelipsit, cu daruri pentru copii și adulți. Familiile se reunesc și petrec
timp împreuna bucurându-se de aceste clipe de neuitat. A doua zi după Crăciun se sărbătorește
Boxing Day. Această sărbătoare se spune că provine din Evul mediu când, cutii erau lasate afară
pentru a fieste
explicație umplute
aceeadecă,
ceimulți
bogați. Acestea
oameni erau să
trebuiau date oamenilor de
muncească săraci a doua
Crăciun, așazică
dupa Crăciun.
au primit O altă
a doua zi
liberă, pentru a sărbători.
În Mexic sărbătoarea Crăciunului începe de pe 16 decembrie, când oamenii încep să bată din
ușă în ușă retrasând călătoria lui Iosif și a Mariei în căutare de adăpost. Simbolul Crăciunului este o
floare, poinsetia, floare folosită la decorarea caselor. Povestea spune că un băiat aflat în drum spre
Betleem dându-și seama la un moment dat că nu are niciun dar pentru pruncul sfânt, a cules o ramură
cu frunze. Pe masură ce se apropia de destinație, frunzele se transformau într -o floare roșie în forma
de stea. În ziua de Crăciun, oamenii schimbă cadouri, iar pe 6 ianuarie copiii primesc cadouri surpriză
de la cei trei ințelepți.
În Scandinavia cadourile sunt lăsate sub pomul de Crăciun de un spiriduș numit Julenisse.
Copiii cred că acest spiriduș trăiește cu adevărat în podul casei lor în restul anului și îi lasă un bol cu
budincăPeste
în noaptea de Crăciun.
tot în lume Crăciunul înseamnă o sărbătoare a oamenilor buni, iubitori, milostivi.
Indiferent de locul unde este sărbătorit, Craciunul rămâne sărbătoarea sufl etului, este
sărbătoarea în care Lumina divină se naște din nou și din nou, dând sufletelor noastre o aură caldă,
un scop și o menire, este sărbătoarea lui Iisus omul -dumnezeu si dumnezeul-om care spune „stau la
poarta sufletului tău și bat, tu trebuie doar să-mi dechizi și eu voi intra...”.
Bibliografie
www.lumea spirituala.ro
www.didactic.ro
Magia Craciunului la sârbi
Profesor învaţământ primar Gruia Mara- Mihaela
După calendarul iulian – urmat de sârbi - Crăciunul se sărbătoreşte la 7 Ianuarie.

Crăciunul este o sărbătoare de 3 zile, luând în calcul şi ziua de Ajun. Sărbătoarea este o combinaţie a
obiceiurilor religioase şi folclorice, care prin diversitatea lor dau o frumuseţe aparte acestor zile sfinte.
În mod tradiţional, în vechime, capul familiei de sârbi ortodocşi obişnuia ca în dimineaţa
Ajunului de Crăciun să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit
Badniac, pe care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure.Badniacul, ce simboliza Sfânta Treime, era
pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă icoană, după care în casă erau aruncate pe
jos paie ce simbolizau aşternutul din ieslea în care s -a născut Pruncul Sfânt şi care nu erau măturate
până după sărbători.
În timpul acesta copiii cântă colinde de Crăciun, iar gospodina aruncă bani, grâu şi bomboane.
De asemenea, în toate colţurile camerei aruncă de trei ori câte patru nuci, pe care copiii, le adună î n
timp ce merg în cerc pe paie cotcodăcind precum găinile.
Tot conform tradiţiei, după Sfânta Liturghie din seara de Ajun de Crăciun, credincioşii prezenţi
la biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţele făcute di n
crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti roşu -alb-albastre, ce apoi erau împărţite
credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi.
Page 99
Familiile de sârbi ortodocşi obişnuiesc ca în seara de Ajun să ia cina st ând pe jos, în jurul unei
feţe de masă albe, întinsă în mijlocul camerei peste paie, faţă de masă pe care gazda aprinde
lumânarea de Crăciun.
Înainte de cină însă în toate casele se obişnuia – la fel ca şi astăzi de altfel, pentru că obiceiul
s-a păstrat – să se spună Troparul Crăciunului, un imn de slavă care laudă naşterea lui Iisus Hristos.
Alte obiceiuri simbolice sunt colacul, aşezat la masă pe patru mere roşii şi, de asemenea, paharul cu
vin roşu,
lumina cu miere
flăcărilor şi grâu.Odată
Badniacului, care sfârşit acest
întreţine ritual,
peste membrii
noapte focul familiei
din vatrasecasei,
aşează la oacină
pentru de noroc
aduce post, şi
la
sănătate, fertilitate semănăturilor şi vitelor, ajutând în acest fel luminii să triumfe asupra întunericului.
În timp, obiceiurile tradiţionale ale sârbilor ortodocşi au rămas în cele mai multe locuri doar
simple amintiri, rolul gazdei a fost preluat în prezent de preotul satului, care face slujba de sărbătoare,
aruncă prin biserică boabe de grâu şi împarte credincioşilor crenguţe de stejar şi paie pe care aceştia
le păstrează până anul viitor, deoarece se spune că aduc noroc.
Obiceiul de a arde Badniacul se păstrează mai ales în comunităţile sârbeşti mai mici. Acesta
este ars în faţa bisericii, iar tăciunii sunt duşi a doua zi pe câmp, pentru fertilizarea ogoarelor.
În timpul acesta copiii merg pe la casele gospodarilor din sat pentru a colinda şi a le ura belşug
în anul nou, la ortodocşii sârbi obişnuindu-se să se cânte colinde în toate cele trei zile ale Crăciunului.
În prima zi de Crăciun se merge la Sfânta Liturghie iar apoi se vine la masă. În fiecare
gospodărie
aluat fragedse
cu fac bucate
multă nucăalese, dar se
şi în care dinascunde
nici unaonu lipseşteCel
monedă. tradiţionala
ce va găsicesniţa - prăjitură
bănuţul, se spune dincăfoivade
fi
fericit tot anul.
A doua zi se sărbătoreşte la biserică şi în cerc restrâns, în familii. Sârbii se salută de la
Crăciun şi până la Botezul Domnului cu urarea ,,Hristos se rodi’’ iar ceilalţi răspund ,, Vaistinu se
rodi’’,însemnând “Cristos s-a născut”, respectiv “Adevărat s -a născut”. A doua zi de Crăciun este
închinată de sârbi Maicii Domnului iar a treia Sfântului martir Ştefan.
Împodobirea bradului de Crăciun, obicei care nu făcea parte din tradiţiile sârbilor, a fost
acceptat cu timpul de multe familii. Majoritatea sârbilor din Banat sărbătoresc în prezent atât Crăciunul
românesc, cât şi cel sârbesc.
SEMNIFICAŢIA CRĂCIUNULUI
Profesor Han Geta
La numai trei zile după solstitiul de iarnă, moment în care soarele se ocultează cel mai mult
lasând loc noptii celei mai lungi, vine sarbatoarea Crăciunului .
Sărbătoarea Crăciunului ne invită la introspecție și este totodata un moment în care trebuie să
ne orientăm către lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi înșine, luminând astfel acele
aspecte ale noastre pe care le conștientizăm mai putin .
Crăciunul sau Naşterea Domnului, nu este o sărbatoare folclorică, ci este cea mai importantă
sărbătoare a Bisericii, iar a folcloriza Crăciunul, acoperindu-l cu simboluri golite de sens şi limitându -
ne la lucruri secundare, este o greşeală de neiertat.
În fiapropierea
,,Răul” ar Naşterii
conștient că nu maiDomnului
are multăînsă, zarva
vreme exterioară
pentru a ispiti cuprinde
omenirea,totîncercând
mai multăastfel
lume,săcadistragă
și cum
atenţia de la adevăratul sens al sărbătorii. Apar cumpărăturile, cadourile, bradul, Moș Crăciun, uitând
adevărata semnificație, cea a cunoașterii Celui Nascut din Fecioara Maria .
În aceste condiţii, au luat naștere tradițiile de Crăciun, care sunt multe și diferă de la o țară la
alta, indiferent de continentul pe care sunt situațe. Chiar dacă Crăciunul este sărbătorit de aproximativ
2,2 miliarde de creștini, unele tradiţii ale acestei sărbători se aseamană cu cele din România, însă
altele par de-a dreptul bizare.
Page 100
În ţările nordice din Europa, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului, zi în care familiile
se reunesc în așteptarea lui Moș Crăciun sau merg la biserică pentru slujbe speciale sau pen tru a
aprinde lumânari la mormintele celor dragi. Mai speciali sunt islandezii care aşteaptă treisprezece
Moși Crăciuni, ce vin cu 13 zile înainte de Crăciun, câte unul în fiecare seară, aducând copiilor cuminți
dulciuri, fructe şi lozuri în plic, iar dacă au fost răi un cartof .
Rolul lui Moș Crăciun se schimbă în Elveția, unde aceastuia ii revine dificila sarcină de a
aduce pomul
Pe un de Crăciun înîn
alt continent, casele
statuloamenilor, obicei acestui
Alaska, creștinii păstrat din anul
tărâm 1775 . împart mâncare, merg la
înghețat,
colindat, primind de la gazde prăjituri, bucăţele de somon afumat sau plăcintă de peşte .
Crăciunul se sărbătoreşte și în zonele calde ale globului. Deşi în Australia şi Noua Zeelandă
temperaturile depăsesc 30 grade Celsius, atmosfera de sărbătoare nu cunoaște intimidare, însă
obiceiurile se schimbă. Familiile sunt în vacanța de vară și sărbătoresc Crăciunul pe plajă, iar
mesele tradiționale sunt formate din friptură de curcan, legume şi budincă .
Tradiție neobișnuită de Crăciun regăsim în Portugalia, unde în dimineața zilei de Crăciun la
masă se pun farfuri şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie, iar
porțiile de mâncare au scopul de a aduce binecuvântare şi noroc pentru anul următor .
Obiceiuri bizare se întâlnesc şi în Jamaica, unde colindele sunt cântate pe ritm de reggae,
chiar şi cele clasice fiind adaptate la acest stil .
aseamănăUn stat care ale
cu cele nu sărbătorea
românilor. în urmă cu
Creștini 20 de ani
ortodocși din Crăciunul este Rusia,
Rusia postesc ale cărei
40 de zile, mergobiceiuri se
la biserică,
după care pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol. Ei sărbătoresc pe baza
calendarului creștin ortodox de rit vechi, celebrând Naşterea Domnului pe 6 ianuarie.
Comparativ cu Rusia, care a dat Nașterii Domnului statutul de sărbătoare națională, în China
sau Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare legală sau naţională, însă reprezintă un motiv de a
decora casele şi magazinele sau pentru a oferi cadouri .
După cum se poate observa, indiferent de țară, odată cu apropierea sărbătorii Nașterii
Mântuitorului, apar o serie de obiecte şi personaje ce ne însoțesc pretutindeni în această perioadă
puternic încărcată de semnificații .
Nelipsit este bradul (pomul de Crăciun) considerat ca fiind simbolul principal al sărbătorii, dar
puţini sunt cei care știu că își are originea într-o tradiție antică păgână, cea a bușteanului ars, care
sombolizează atât arderea
Un alt ,,simbol” trecutului,
al Sfintei cât şieste
sărbători interpretarea semnelor
Moș Crăciun, viit orului.
un cioban foarte rău care a refuzat să o
primească pe Fecioara Maria să nască în staulul său. Acesta a devenit creștin, dar doar după ce a
văzut miracolul făcut de Maica Domnului asupra soției sale, căreia îi tăiase mâinile pentru că a fost
miloasă şi a ajutat-o pe Fecioara Maria .
Poate că cel mai important simbol al acestei sărbători este lumânarea, pentru că reprezintă
lumina pe care a adus-o Nașterea Mântuitorului şi pentru că este nelipsită în această perioadă,
regăsindu-se atât în decorațiuni, cât şi pe masă sau în brad. Prin verticalitatea si blândețea ei,
lumânarea este deopotrivă întruchiparea nevinovăţiei şi a curățeniei, iar prin ardere exprimă o viață
eternă .
Toate aceste simboluri au dus la comercializarea sărbătorii de Crăciun, ajungând chiar să o
înlocuiască, săvârșind un sacrilegiu asupra unuia dintre cele mai importante momente din istoria
omenirii .
În concluzie, trăim într-o lume în care tot mai mulți oameni pierd semnificaţia sărbătorii
Crăciunului și nu trebuie să uităm că ziua cea sfântă în care se naște trupește Fiul lui Dumnezeu, este
o sărbătoare cu înțeles adânc, precum este descrisă şi în Sfânta Scriptură, și nu un prilej de distracție
şi îmbuibare inconștientă.
Pentru a regăsi sau întări adevaratul duh al acestei sărbători, nu este suficient să mergem într -
un loc retras, ci trebuie să mergem în adâncul sufletului nostru, acolo unde caută să se nască Fiul lui
Dumnezeu, pentru noi şi a nostră mântuire.
Page 101
7 tradiţii minunate de Crăciun

Prof.înv.prima Herdeş Cristina
Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, încărcată cu o mulţime de simboluri.
Iată numai 7 dintre cele mai cunoscute tradiţii care se practică în fiecare an pe 25 decembrie:
Împodobirea
împodobit, conformbradului este
unor datini maiuna dintre
vechi cele mai
reprezintă cunoscute
moartea tradiţii dedicate
şi renaşterea divinităţiiCrăciunului.
a devenit unPomul
ritual
nelipsit din preajma sărbătorilor de iarnă Bradul este împodobit cu instalaţii electrice variate, globuri
multicolore, beteală sau dulciuri. În preajma Crăciunului fiecare îşi doreşte să aibă un brad cât mai
frumos şi original decorat.
Coroana realizată din crenguţe de brad este o altă tradiţie dedicate sărbătorii de Crăciun. Ea
aduce belşug şi noroc în casă, de aceea se aşează fie la uşă, fie în mijlocul mesei tradiţionale. Se
realizează foarte uşor acasă din crenguţe subţiri de salcie şi brad. Va oferi un impact vizual cât mai
plăcut dacă o să fie ornată cu ramuri de vâsc, steluţe mici sau conuri de brad uscate.
Se spune că vâscul a sărbătorit dintotdeauna venirea iernii. Este considerat un simbol al păcii şi
al norocului. De aceea, în ajunul sărbătorilor se foloseşte pent ru decorarea casei. De asemenea,
sărutul sub crenguţele de vâsc se spune că aduce bucurie şi înţelegere îndrăgostiţilor.
despreÎn Naşterea
Ajunul Crăciunului,
Domnului peori 24
au decembrie colindele
la bază scene răsună
biblice. pe străzi.
Tradiţia spune Versurile
că acestecântecelor vorbesc
cântări simbolice
alungă spiritele rele şi aduc belşug în casele oamenilor Acest obicei se mai respectă încă în anumite
zone ale ţării. În prezent, cetele de colindători sunt forrmate din copii care vestes c atmosfera de
sărbătoare.
Masa de Crăciun trebuie să fie bogată şi aspectuoasă. Este pregătită cu farmec şi dăruire după
postul de 40 de zile. Aşezată în preajma bradului, conţine bucate tradiţionale din care nu lipsesc
sarmalele, friptura de porc, vinul roşu sau cozonacul. Se spune că masa festivă trebuie să îndestuleze
pe toată lumea . O masă îmbelşugată vesteşte un an la fel, plin de bucurie şi noroc.
Moş Crăciun este fără îndoială principalul simbol al Crăciunului. Moşul este un p ersonaj generos
şi îndrăgit pentru dragostea pe care o poartă copiilor. Drept recompensă, în Ajun îi răsplăteşte pe cei
care au fost cuminţi cu daruri. Cadourile pregătite din timp sunt aşezate sub brad în noaptea dinspre
24 sprecare
desen 25 decembrie. Există
îl ilustrează pe o mulţime
acesta de legende
în persoana în jurulîmbrăcat
unui bătrân lui Moş într
Crăciun. În 1860
-un costum apare
roşu primul
decorat cu
nasturi şi o curea neagră. Dincolo de poveştile care vizează existenţa sa, Moş Crăciun rămâne un
adevărat simbol şi cei care cred în el se vor bucura permanent de magia sărbătorii.
Porumbelul este simbolul universal al păcii. Tradiţia spune că dacă este înfăţişat cu o ramură de
măslin în cioc vesteşte iertarea omului de către Dumnezeu, d arul oferit de Acesta oamenilor prin taina
Botezului. De Crăciun reprezintă cadoul perfect care simbolizează împăcarea şi armonia între
oameni.
Bucuria Crăciunului
Autor: Hoble Laura Călina
Chiar dacă iarna nu este un anotimp călduros,este frumos prin mantia strălucitoare și pură ce o
așterne pe pământ, este un anotimp așteptat cu drag mai ales de copiii care umplu zarea cu veselia lor,
dată de jocurile distractive ale iernii.
Sărbătoriile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin puternic în minte tuturor, minunatele colinde și clinchetul de clopoței, mirosul bradului
care se împodobește o dată pe an cu globuri cât mai colorate și strălucitoare,dar și mirosul de cozonaci,
nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de iarnă,toate creeză în sânul familiei o atmosferă de basm, iubire
și liniște sufletească.
Page 102
Crăciunul numit și ,,sărbătoarea familiei” este prilejul când toți se reunesc: părinți,copii și nepoți își
fac daruri, petrec clipe minunate împreună în jurul mesei,având credința că cinstind așa cum se cuvine
tradițiile și obiceiurilor legate de sărbători, vor avea un an mai bogat, mai bun.
Începând cu Sfântul Nicolae și până la Sfântul Ion, românii o țin tot într-o sărbătoare.
Pe data de 5 spre 6 decembrie ,vine Moş Nicolae ,cu daruri pentru copii și poate şi pentru cei mari.Pe 20
decembrie, în ziua de Sfântului Ignat, românii taie porcii, pentru îndestularea gospodăriei și pentru veselia
zilelor
Pe de de
data sărbătoare.
24 spre 25 decembrie se sărbătoreşte Ajunul naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos, o
sărbătoare creştină când cete de colindători îmbrăcate în costume tradiționale ,intonează cântece de slavă
și urează pe la casele oamenilor de sănătate, fericire și belșug.
De asemea soseşte și vestitul Moş Crăciun pe la casele tuturor ,Moșul cel bun care aduce fel de fel de
daruri. La început ,când nu erau atâtea jucării pe lume, Moșul aducea dulciuri,mere,nuci,păpușele de lut sau
lemn.
Povestea lui Moș Crăciun vorbește despre un moș simpatic ,jovial, cu barba mare, venit de l a
Polul Nord pe o sanie trasă de reni, în care are un sac imens cu jucării. Moș Crăciun are o listă în care sunt
trecuți copiii cuminți și copiii neascultători și aduce daruri pentru cei care merită, intră pe horn și le așează
sub pomul de Crăciun.Copiii, care de multe ori îi scriu din timp Moșului ce ar dori să primească, se
pregătesc cu nerăbdători cu poezii și cântece pe care ,cu emoție, le vor prezenta lângă bradul împodobit.
Mai de cu
Moșul a devenit mult Moș
totul Crăciun
altul nufactorului
datorită a fost un commercial.
personaj prea
În îndrăgit
cele dinpentru
urmă, că speria șiMoșului
imaginea amenința
cu copiii.
barbă
alba, cu obrajii bucălați și ochii jucăuși a fost dată de o campanie publicitară a companiei Coca -Cola, din
anii 30, care a continuat până în 1964.Astfel nuielușele vechiului și nesuferitului Moș Crăciun au devenit
doar o amintire.
Moș Crăciun este simbolul a ceea ce noi avem mai bun. Înțelepciunea, corectitudinea, voioșia,
buna dispoziție sunt doar câteva din trăsăturile moșului care a devenit celebru.
Fie ca toți copii să aibă parte de o noapte de veselie, fie ca darurile lui Moș Crăciun să -i bucure din
plin.Iar noi, cei mari,să ne bucurăm de neîntinata lor fericire.
Să nu le refuzăm niciodată pruncilor Crăciunul ! El este pecetea strălucitoare pusă pe un an cu mari bucurii.
Lăsați-i și îndemnați-i să creadă în Moș Crăciun,în Santa Clause sau Kris Kringle sau cum s -o mai numi
acest moș în diferite religii.
Nu cred
nu se poate
nici încazâne!
cei mici să nuîndemnați
Trebuie creadă însă
Moș Crăciun!
-l roag Cum să
e pe tăticul sănu creadă în
angajeze Moșoameni
niște Crăciun?
careAtunci probabil
să păzească
toate coșurile de pe acoperișuri în ajun de Crăciun , ca să-l prindă pe Moșul. Și chiar dacă nu -l văd cobo-
rând pe coș ,asta nu înseamnă că el nu există.
Lucrurile cele mai reale din lume sunt cele p e care nici copiii nici oamenii mari nu le pot vedea. Ați văzut
vreodată zâne dansând în fața casei?
Firește că nu dar, asta nu dovedește că ele nu sunt acolo.Nimeni nu-și poate închipui câte minuni care nu
se văd există pe lume.
Bătrânul rotofei cu barbă albă,ce poartă în spate un sac plin de daruri, va veni în noaptea de 24
spre 25 decembrie și va aprinde în fiecare dintre noi flacăra vie a copilăriei, a iubirii,a jocului și a bucuriei
dăruite.
Sărbători frumoase!
Craciunulsi farmecul lui

Autor:Profesor Hogea Lavinia Andreea
Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut adăpost lui
bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca cioban sau baci la
Page 103
turmele fratelui. Cine a fost acest personaj atât de important? În cultura populară românească,
Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme,
dar are şicalităţi tipic umane. Este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare
de mână), dar face şi figură apocrifă („S -a născut înaintea tuturor sfinţilor”, fiind „mai mare peste
ciobanii din satul în care s-a născut Hristos”).
Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român„, legendele
Naşterii
avea ne invită
case în multe
mari şi peisajulgrajduri.
etnografic
Pe alneaşteptate,
unui sat pastoral, unde
în viaţa lor trăiau
apare Moş Ajun şiMoş
o femeie Crăciun,care,
necunoscută care
simţind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Dacă primul o refuză, cel de -al doilea îi întinde o
mână. Neştiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în
grajdul vitelor. Crăciuneasa o ajută să nască, fără ştireasoţului ei, dar este pedepsită apoi de el cu
tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s -a născut Domnul Iisus, se căieşteşi îi
cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai bătrân”, „soţul femeii care a
moşit-o pe Maria”. Se spune că el s -a căit atât de mult, încât a doua zi şi -a împărţit întreaga avere
copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.
se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într -o legendă pe care numai
bătrânii o mai cunosc.Crăciunul este singurul cuvânt în limba română care desemnează Naşterea
Domnului.să
Domnului Legendele spun că
nască în staulul Moş Crăciun era un cioban rău, care nu a vrut să o lase pe Maica
său.
În satul Harpia, oamenii cred că dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat este
un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor,
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele
fertilităţiişi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să
arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că dacă boabele peste care au
trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor
avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă
cu boabele site în ajun
folopoveste
O altă maila puţin
primirea colindătorilor.
cunoscută legată de Crăciun este faptul că în secolul al VII -lea
călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului
1. 1500, oamenii au început să vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi
au atârnat în el mere roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XVI -lea, familiile creştine
au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al
XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al
creştinătăţii.
Primiicreştini nu celebrau naşterea Lui Iisus. Sărbătoarea naşterii era considerată în luna
septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbăto are din calendarul iudaic).
În anul 264, Saturnaliile au căzut în 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat
această dată „NatalisSolisInvicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare.
În anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii Lui Iisus ca fiind 25
decembrie.
În 325, împăratul Constantin cel Mare a introdus oficial Crăciunul ca sărbătoare care
celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie „zi sfântă” într -o săptămână
de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au
acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX -lea. În Statele Unite, Alabama a fost
primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în
1907.
Page 104
Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şispiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor de la Polul
Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea „A VisitFrom St. Nicholas”
(cunoscută şi ca „The NightBefore Christmas”) în care el l -a descris pe Moş Crăciun ca pe un spiriduş
bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într -o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast a
desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele
Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s -a
descoperit
multe astfelcădenuanimale.]n
există reni1927,
la Polul Nord,Rautio,
Markus aşa căuntoţiprezentator
ochii s -aude
întors spre pentru
emisiuni Finlanda, unde
copii există
la postul
naţional de radio finlandez, a declarat că Moşullocuieşte pe un munte în Laponia. Azi pare aproape
sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi undeva pe muntele Korvatunturi
în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. PepperMinstix, unul dintre spiriduşi, este
paznicul de credinţă ale locului exact al satului lui Moş Crăciun.
Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într-o noapte, din Laponia până
în casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şispiriduşii săi au
descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf
magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul
Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de
altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Crăciun. Rudolph este cel mai celebru ren. El este
conducătorul
PrancerşiVixen.celorlalţi opt, pe
Când Rudolph era nume Blitzen,
pui, nasul său aComet,
fost atinsCupid, Dancer,
de Magia Dasher,
Crăciunului şi deDonder,
atunci
este strălucitor şiroşu.
Semnificaţia Crăciunului pe glob

Prof. înv. Primar Horşia Camelia
mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25
decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare
dinproclamat
a calendarulaceast
iudaic). În anul
ă dată 264, Saturnaliile
"Natalis au festivalul
Solis Invicti", căzut pe 25 decembrie
naşterii şi împăratul
invincibilului roman
Soare. Aurelian
În anul 320,
papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325,
împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea
lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într -o săptămână de şapte zile şi a
introdus Paştele cu dată variabilă.
vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX -lea. În Statele
Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a
fost ultimul stat, în 1907. Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatu l, era pe vremuri
interzis.Cromwell,
Oliver Cel care care,
a decis
în că muzica
secolul al este
XVII-nepotrivită pentru
lea, a interzis o zi solemnă
colindele. Cel maicum estecântec
vechi Crăciunul a fost
creştin de
Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai
veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul
de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bis ericii sale s-a
stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s -a
apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era
"Silent Night, Holy Night", care în prezent este cântată în peste 180 de limbi străine de milioane de
persoane.
Page 105
româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această z i sunt legate de cultul
arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care
au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor
avea
cu o recoltă
boabele foarte
folosite în bună în primirea
ajun la anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă
colindătorilor.
bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat,
oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele
asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.
O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII -lea, călugării
atârne
Crăciunbrazii de Crăciun
s-au schimbat de-îna lungul
tavan, vremii,
cu vârful în jos,
astfel ca simbol
că între al creştinătăţii.
imaginea Reprezentările
acestuia în vechea lui Moş
cultură populară
- de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de
copii - există mari diferenţe.
Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu
daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la
oraş la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut
adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat -o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai
mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban
sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu
trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane.
El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).
Pe dedealtă
casa omului parte, rele.
spiritele ideeaSpiriduşii
de spiriduşi
au de
fostCrăciun
iubiţi şivine din pentru
urâţi, credinţacă,străveche că gnomii
deş i uneori păzeau
se purtau cu
bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau
trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care
aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai
degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX -lea spiriduşii au devenit prieteni
ai lui Moş Crăciun.
Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături
oarecum contradictorii ale personajelor: ei îi prezentau pe spiriduşi puţin răutăcioşi, dar buni prieteni şi
ajutoare de nădejde ale lui MoşCrăciun. Unii spun că sunt 13 spiriduşi, alţii sunt convinşi că este
vorba de nouă, alţii - de şase. Într-o vreme se credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte
bine în casa lor de la Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit
s"), în care el l-
From St.caNicholas"
Crăciun pe un spiriduş
(cunoscută
bătrânşişicablând,
"The care
Nightzboară
BeforeînChristma
jurul lumii într -o sanie trasă
a descris
de opt pe
reni.
MoşÎn
1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la
Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel
bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s-au întors spre
Finlanda, unde există multe astfel de animale.
Page 106
Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în ca sele
suficient de
aproape pentru a-iluminii.
viteza face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid:
Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet,
Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de
Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.
numără şi Paştele şi Rusaliile.
În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi
umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrâni lor
Crăciun a aflat,
umplut, cum s-a supărat
a putut, şi i-acutăiat
un ceaun apă,bătrânei mâinile,
l -a încălzit şi l-aapoi, de spele
dus să frică, acopilul.
fugit de acasă.
Maria i-a Crăciunoaia a
z is să încerce
bani.
zile înainte deCrăciun, acesta încheindu -se în seara de Crăciun. Un moment gas tronomic important
specifice, vor
cozonac, precum
sta pecârnaţii,
masa dechişcă,
Crăciun.tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul
Bibliografie:
1. Roşu G., Crăciunul la români, în www.cimec.ro/Etnografie

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun
„CRĂCIUNUL PE GLOB”
Prof. înv. Primar Ilie Emilia
Crăciunul
ziua naşterii este unaIssus
Domnului din cele mai, fiind
Hristos mari sarbătorită
şi mai importante
în data sărbători ale creştinătăţii.Crăciunul
de 25 decembrie este
a fiecărui an. Această
sărbătoare se petrece în familie, alături de cei dragi, de bradul împodobit, de bucate tradiţionale,
colinde şi personajul cel mai îndrăgit şi aşteptat de toţi copiii Moş Crăciun.
Moş Crăciun care arată ca un om bun şi blând, cu barba albă, care împarte cadouri copiilor
cuminţi.Moş Crăciun se pare că locuieşte în Laponia, iar sania lui este trasă de reni, cel mai important
ren al lui Moş Crăciun fiind Rudolf care este si conducătorul celorlalţi opt.Ei pot zbura, pentru că Moş
Crăciun intră în casele oamenilor pe horn, iar din sacul mare încărcat cu jucării lasă cadouri tuturor
copiilor.
Page 107
De sărbătoare Crăciunului sunt legate o mulţime de obiceiuri frumoase.La noi, în România, copiii
merg cu colindul din casă în casă şi primesc mere, nuci ,covrigi şi bănuţi.Se spune că cel mai în
vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb, iar dacă
peste aceste boabe au trecut colindătorii şi ele vor fi date găinilor ,acestea vor fi spornice la ouat, sau
dacă vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă vor avea recolta bogată.
Colindele cele mai cunoscute sunt :”Steaua” , „Moş Crăciun cu plete dalbe”, „Blândul Păstor”,
„Trei crai de care
Copiii la răsărit”.
merg cu „Steaua” îşi confecţionează o stea mare din lemn , împodobită cu hârtie
colorată şi crenguţe de brad, în mijlocul căreia se află o iconiţă ce o înfăţişează pe Maica Domnului cu
Pruncul.Ea aminteşte de steaua care s -a arătat celor trei magi de la Răsărit , care s-au luat dupa ea şi
au ajuns la Bethleem, tocmai la naştearea Mântuitorului în ieslea cea săracă.
Bradul este copacul ales pentru împodobire în seara de Crăciun, pentru că este veşnic verde,
simbolizând viaţa.La îmceput bradul era împodobit cu mere, dulciuri, nuci şi lumânări. Astăzi bradul
este împodobit cu globuri de diferite mărimi, forme şi culori.În vârful bradului se pune o stea pentru a
ne aminti de steaua pe care au văzut-o cei trei magi, iar lumânările au fost înlocute cu beculeţe.
Nu putem uita de mâncărurile tradiţionale pentru această mare sărbătoare. La noi, românii,
tradiţia cere ca purcelul să se taie cu câteva zile înaintea Crăciunului, mai precis de Igant pe 20
decembrie, iar gospodinele pregătesc tot felul de bunătăţi, iar la loc de cinste se află sărmăluţele,
caltaboşul, lebărul, cârnaţii
anume de cozonacul şi friptura.Nu
proaspăt şi delicios.putem uita de dulciurile care împodabesc masa de Crăciun şi
În Bulgaria, Crăciunul este sărbătorit cu mare fast. În această zi este amenajată o masă
specială în fiecare gospodărie. Masa nu este strânsă după cină ci este lăsată împodobită până
dimineaţă. Se spune că este lăsată aşa pentru a lăsa simbolic mâncare pentru spiritele sfinte.Pe
masă sunt aşezate 12 feluri de mâncare, reprezentând cele 12 luni ale anului. Nici unul din cele 12
feluri de mâncare nu conţine carne. Ingredientele sunt diferite, cum ar fi fasole, diferite tipuri de nuci,
prune uscate, viţa de vie sau de varza, ardei umplut, murături, mere, miere, pâine rotunda.În interiorul
pâinii este ascunsă o monedă, capul familiei rupe această pâine în bucăţi şi o împarte membrilor
familiei, iar cel care va găsi moneda se spune că va avea noroc, sănătate şi prosperitate în anul ce
vine.
Colindele încep în mod tradiţional la miezul nopţii în Ajunul Crăciunului şi se termină la
răsăritulÎnsoarelui.
AmericaEimasa
urează oamenilor de
tradiţională multă sănătate,
Crăciun estebunăstare şi fericire.
împodobită cu friptură de curcan, iar pentru
desert se pregăteşte o budincă din fructe sau o plăcintă de dovleac.Casele americanilor sunt
împodobite cu vâsc, iar bradul de Crăciun este împodobit cu globuleţe , betreală, ghirlande cu
popcorn şi acadele multicolore sub forma unor bastonaşe.
Sărbătoarea Crăciunului în Italia respectă proverbul “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi”
/”Petrece Crăciunul în familie, iar Paştele cu cine vrei”, Ajunul Crăciunului fiind la fel de important ca şi
sărbătoarea în sine. Familiile se reunesc la ora cinei şi meniul este alcătuit în special din pr eparate pe
bază de peşte. Nu lipsesc dulciurile specifice, ca biscuiţii cu simbolurile Crăciunului, “il torrone”, un
preparat din ciocolată cu alune sau migdale, dar şi cozonacii numiţi “panettone” şi “pandoro”. Rudele
invitate la masă vor aduce în dar florile în ghivece numite “Stele de Crăciun”, care îşi descoperă florile
roşii în această perioadă.
adresa Italienii
lui Moş auCrăciun
obiceiul
scrisorile
de a decora
în care bradul
îi cer acestuia
în mijlocul
să le
casei,
aducădarcadourile
potrivit tradiţiei,
lor preferate,
copiiicinu
ei îitrimit
vor
epistole către părinţii lor, în care îsi exprimă dragostea faţă de cei care le -au dat viaţă. Aceste scrisori
sunt aşezate sub farfuria tatălui lor, ele fiind citite cu glas tare imediat după mas a din ajunul
Crăciunului.
În Italia, cadourile sunt aduse de La Befana, o vrăjitoare bună care noaptea umple ciorapii
copiiilor cu daruri. Potrivit legendei, cei trei magi s- au oprit să o întrebe pe Befana în ce direcție ar
trebui să se îndrepte pentru a ajunge la Bethleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i -a refuzat,
Page 108
la fel procedând și mai târziu, când un păstor a îndemnat -o să meargă împreună cu el pentru a -l
onora pe copilul Iisus.
După căderea nopții, ea a zărit o lumină puternică în ceruri, lucru care a făcut -o să se întrebe
dacă nu cumva a greșit respingând oferta celor trei magi, așa că a adunat mai multe jucării ale copiilor
ei plecați de pe acesta lume și a fugit încercând să îi ajungă din urmă pe magi și pe păs tor. Belfana nu
a reușit să îi găsească, după cum nu a avut succes în a descoperi grajdul în care se născuse Domnul.
Din acest motiv,
găsească, în fiecare
dăruiește cadourian, ea secuminți
copiilor străduieșisă dea de
bucăți de cărbune
urma lui Iisus,
copiilorși,obraznici.
pentru că nu reușește să îl
În Franţa, înainte de Crăciun, fiecare familie face curăţenie generală şi proprietarii locuinţelor
construiesc o scenă a naşterii numită “crèche”, aceasta devenind centru sărbătorii Crăciunului.De
obicei personajele acestei scene sunt mici statuete de lut, dar există şi “crèche” îmsufleţite constând
din piese de teatru cu copii sau cu păpuşi descriind evenimentele din timpul naşterii lui Issus.În jurul
scenelor din “crèche” se adună copii şi cântă colinde până în ziua de Epitafie pe 6 ianuarie. În ajunul
de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu
excepția copiilor mici, să meargă la biserică pentru slujbă.După slujbă francezii merg acasă să
servească masa de Crăciun. Masa de Crăciun este aşezată în cea mai mare cameră din casă, iar în
jurul mesei se adună toţi membrii familiei si după ce mănâncă, cântă colinde. Copiii francezi își
așează încălțările în fața căminului, sperând ca Papa Noel (Tata Noel) le va umple cu daruri.
Bomboane, fructe, nuci
În Australia și mici
întâlnim jucării sunt
o variantă agățate
atipică pe ramurile
a sărbătoririi bradului de Crăciun.
Crăciunului.Pentru că în aceasta ţară data
de 25 decembrie este vara australienii sărbătoresc diferit de celelate ţări Crăciunul.Pentru că în
Australia nu se găsesc brazi veritabili, aceştia împodobesc pomi din plastic, cu globuri , beteală
dulciuri şi instalaţii luminoase, dar şi cu zăpadă artificială. Masa din ziua de Craciun este alcatuită din
friptură de miel, vită sau curcan, cu cartofi si dovlecei copţi, iar ca desert pot servi prăjituri cu ciocolată
sau fructe, precum budincă de prune, placintă de mere sau înghetata. O tradiţie de Crăciun din
Australia o reprezintă decorarea mesei în spiritul specific Crăciunului, cu o faţă de masă deosebită,
alături de şerveţele sau baloane, care înveselesc atmosfera. De asemenea organizează picnicuri şi
întalniri în parcuri sau în curţile caselor lor, cu mese îmbelşugate, de unde nu lipsesc fructele de mare.
In ajunul sărbatorii se adună la biserici, unde se cântă colinde.
În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6
ianuarie, sunt
darurile de "Ziua regilor".
aduse Chiar
copiilor de dacă
Regii Moş Crăciun
Magi, e din
in zorii zileicede
in ce mai popular,
6 ianuarie, zi li tradiţia
beră laspune că
spanioli.
Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Issus şi împodobesc
bradul de Crăciun. În Spania, majoritatea preparatelor tradiţionale sunt pe bază de fructe uscate:
migdale în supa, nuci şi migdale în prăjituri şi seminţe de pin în varză roşie. Mulţi spanioli mănâncă
peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel si şofran. Prajitura tradiţională
„touronun" este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de m igdale,
glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de măsline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi.
În Rusia sărbătoarea Crăciunului este sărbătorită după calendarul iulian.Ei postesc 40 de zile,
de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie când apare prima stea pe cer. Masa tradiţională de
Crăciun este foarte bogată,cu 12 feluri de mâncare, in cinstea celor 12 apostoli ai lui Issus. Uneori
principalul fel de mâncare este gâsca cu mere, raţă cu mere sau purcel umplut. Se pregătesc
numeroase
plăcinte. Celmâncăruri
mai important
cu carneingredient
şi diferite
este
dulciuri:
un fel biscuiţi
de păsat,
în formă
numitde"kutya",
fulgi defăcut
nea,din
colaci,
grâuchifle
sau sau
alte
cereale, ce simbolizează speranţa şi nemurirea, miere şi seminţe de mac, despre care se crede că
aduc fericirea, succesul şi linistea. In Rusia, cadourile de Crăciun sunt aduse de Mos Gerilă, dar şi de
Babushka. Potrivit unei legende, aceasta era o bătrână care a pornit să -l vadă pe pruncul Issus cu un
coş plin cu daruri, însă, negăsindu -l, a lăsat cadouri pentru copii în fiecare casa pe care a vizitat -
o.Moş Gerilă, spiritul iernii la ruşi, este ajutat să ducă darurile de Snegurochka, fata zăpezii.
Indiferent de modul cum sărbătorim această mare sărbătoare a creştinătăţii si anume
Crăciunul, care celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus, cu mic, cu mare o aşteptăm cu
Page 109
mare drag şi nerăbdare. În preajma acestei sărbători cu toţii devenim mai buni şi totul în jurul nostru
este încărcat de emoţie şi bucurie.
Ioana Monica-Aurelia
Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai
importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor. Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată
cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau
brezaia - o mască cu cap de animal, mai ales de barză.
Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu
colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci,
covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos".
Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la
Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri
rele. Potrivit
încăpea tradiţiei,
pe mâna lor. atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va
În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o
masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Pr imirea preotului era un act de
mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare.
Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul
puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş
Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă.
Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni,
întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici,
cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci,
colindeţi, plăcinte, prăjituri,
încălţăminte, bomboane şi şi
jucării, tot felul de dulciuri,
cărnuri iar Moş Crăciun
de aduce purcel.
haine,
Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta,
motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş
Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s -a născut Iisus. Moş Ajun păzea
noaptea vitele şi a mers de i -a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis -o astfel
pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început
să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care treceau pe acolo. De aici, şi obiceiul
ca Moş Crăciun să vina cu daruri la copilaşi.
În unele locuri se taie porcul în această zi şi nu în timpul postului, ca să nu se strice vreun vas cu
carne de porc şi, prin urmare, şi cei din casă.
În ajunul
apoi Crăciunului
îşi bate joc de celnu
cese beazicând
-l bea, rachiu,căîntrucât
rachiulse
arespune că aceasta
întâietate a fost bucatelor.
înainte tuturor inventat de diavol, care
Tot în seara de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până la ziuă, copiii obişnuiesc să meargă cu
colinda, cu Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună
dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea
primită de copii în această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii. De
la acest nume această datină a umblatului se numeşte "în piţărai", iar ajunul Crăciunului mai poartă şi
numele de "ziua de piţărăi".
Page 110
În Preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au
un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei.
În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: :
"cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul".În Moldova, nu se dă
nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic. Fetele,
pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate,
negustate.
bine Ursitorul
să te baţi, va veniînşiglumă,
nici măcar va gusta şi fata îlcăci
cu cineva, va vedea.Tradiţia spune
faci buboaie peste an.că în Ajunul Crăciunului nu e
Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se
colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicl eimul sau Irozii,
când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii
reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de
a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr -un copil sau printr-un cioban.
Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească
funcţii funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie
dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi, şi precede venirea alaiului
mirelui la casa miresei.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în
care
bani. punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de
După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube.
Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
„Crăciunul pe glob”
Prof. Înv. Primar Dorina Ispas
Crăciunul sau Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea sfântă, a bucuriei, a
păcii, a mângâierii, a luminii. Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu se naște în Beteemul Iudeii pentru a ne
ridica dinMesia,
ceresc. stareaFiul
noastră de păcătoși,ade
Lui Dumnezeu muritori,
venit pentru
în lume a nedăruiască
să ne sfinți și a viață.Fără
ne chema Elîn Împărăția
nu există Tatălui
iubire,
speranță, viața este lipsită de sens.Viața noastră devine acum un psalm, o colindă, un acatist, o
mulțumire, o euharistie, o taină. O bucurie sfântă ne umple sufletul în această Sărbătoare fiindcă
Pruncul Sfânt se naște în ieslea sufletului nostru. Iisus Se naște în ieslea din Betleemul Iudeii, dar mai
adânc, în fiecare dintre noi. El devine călăuză a sufletului nostru. Setea de Dumnezeu și de puritate
este sădită în sufletul nostru prin actul creației și omul și -o potolește prin Sărbătoarea Nașterii
DomnuluiNostru, Iisus Hristos.
Românii se pregătesc pentru acest praznic luminos prin post de 40 de zile. La sfârșitul postului
se Spovedesc și se Împărtășesc. Postul Nașterii Domnului este un post al bucuriei, fiindcă ne
bucurăm de Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria acesta este de intensitate diferită
după
presuscredința
de legileși firii
puritatea sufletului
și a uimit întreg și trupului anostru.
pământul; Minunea
înnoit toată întrupării
lumea, a rupt Lui Iisusomenirii
istoria Hristosîneste maia
două,
schimbat omenirea. Vestea Nașterii Pruncului Iisus a unit cerul cu pământul fiindcă cerurile s -au
deschis, îngerii au rostit primul colind dând Slavă Lui Dumnezeu, i -au înștiințat pe păstori de această
minune. „Slavă întru cei de sus, Lui Dumnezeu
Și pe pământ pace, între oameni, bunăvoire.”
Vestea aceasta minunată a străbătut cu iuțeală toate marginile pământului. Steaua care a
strălucit la răsărit vestind minunea i-a pornit la drum pe cei trei magi, a purces peste generații și o
vedem astăzi luminând pe cerul Bisericii.
Page 111
Creștinii ortodocși și greco-catolici merg la Biserică de Crăciun să primească mângâiere, pace,

bucurie. Ei merg la Biserică cu credința că Pruncul dumnezeiesc și Fecioara Maria care Îl ține în
brațe îi cheamă la o sărbătoare a bucuriei, împăcării, purității. Ei Îl primesc pe Hristos prin Sfânta
Împărtășanie în sufletele lor, apoi dau Slavă Lui Dumnezeu prin colindele lor.
De Crăciun, la români, bucuriile îngerilor se amestecă cu ale oamenilor în minun ate colinde.
Aceste cântece sfinte, colindele sunt mărgăritare ale sufletului românesc menite să emoționeze, să
sensibilizeze
Veniți sufletul pentru a trăi
toate neamurile să această bucurie
întâmpinăm pe sfântă.
Mirele Bisericii,care s-a îmbrăcat în haina noastră
pentru a ne îndumnezeii pe noi, oamenii. Fiul Lui Dumnezeu vine să ne mântuiască și noi ușa inimii
să-i deschidem. ,,Taina se săvârșește. Hristos vine.Peștera Îl primește. Îngerii Îl slăvesc. Păstorii Îl
caută. Magii I SE închină. Neamurile cred. Biserica se zidește. Testamentul dragostei se scrie.
Mântuirea se arată. ”1
De Crăciun, romănii împodobesc bradul, colindă în familie, la rude, la prieteni, vecini. Copiii
așteaptă cu nerăbdare și venirea lui Moș Crăciun învățând colinde și lustruindu -și încălțămintea. În
familii domnește o atmosferă de iubire, pace, sfințenie, armonie, ospitalitate.
Crăciunul la evrei
Evreii din întreaga lume celebrează Hanuka sau Sărbătoarea Luminilor, timp de 8 nopți.
Sărbătoarea înseamnă bucuria victoriei macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria, eveniment
petrecutCeremonia
cu mai binesărbătorii
de 2000are
de ani.
loc în familie, dar și în sinagogi. Pe parcursul celor 8 nopți familia se
adună în jurul unui sfeșnic,hanukia, un candelabru cu 8 brațe, în care se ard 8 lumânări. În prima
seară capul familiei aprinde o lumânare, a doua seară două lumânări, iar în a opta seară toate
lumânările. Sfeșnicul se așează în pragul ușii sau la o fereastră pentru ca evreii să împărtășească
bucuria sărbătorii cu restul comunității în mijlocul căreia trăiesc.
În aceste opt zile, de Hanuka se recită liturghia Al Ha- Nissim (pentru minuni) o rugăciune de
mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia
Hasmoneul. În fiecare zi de Ha nuka se obișnuiește a se da copiilor mici cadouri, constând din bănuți,
dulciuri, alune sau nuci.
Crăciunul la francezi
În noaptea de Ajun, în Franța bisericile și catedralele sunt viu luminate și împodobite, iar
clopotele
nopții batfamilia
toată pentrusăa-i atragelapebiserică
meargă ioși.Ajunul
credincsau Crăciunului
catedrală este o zi de post, pentru ca la miezul
pentru slujbă.
Familia se reunește în Ajun de Crăciun în familie sau în grupuri de prieteni pentru a serba La
Reveillon (Revelionul) care reprezintă o deșteptare simbolică semnificând Nașterea lui Iisus.
Există obiceiul ca membri familiei șă-și treacă unul altuia o lumânare, în ordinea
descrescătoare a vârstei. Cel tânăr așează lumânarea pe masă având grijă să nu se stingă și cina
poate să înceapă.
Tradiția de Crăciun la francezi spune că în fiecare familie se pregătea prăjitura celor Trei Magi
care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl găsea devenea rege sau regină pentru întreaga zi.
Francezii mai prepară sau cumpără de Crăciun o prăjitură numită buche de Noel sau
bușteanul de Crăciun, Pâinea Calendeau care se oferă unei familii sărace. Printre bucatele
tradiționale servite de Crăciun se pot aminti curcan, clapon, găină, budincă albă. Dintre decorațiuni cel
mai întâlnit este bradul.
Crăciunul la germani
Crăciunul se numește la germani Weihnachten sau „noapte solemnă”, sau Helligenachten
„noapte sfântă”.Germanii participă la Slujba de la miezul nopții în Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea
Crăciunului durează la germani două zile:25decembrie și 26 decembrie.
Germanii sunt preocupați înainte de această sărbătoare să reconstituie scena Nașterii
Pruncului Iisus cu figurine in miniarură sau în mărime naturală. Specific germanilor este coroana de
Advent confecționată în familie cu ramuri verzi care celebrează natura. Pe această coroană se așează
Page 112
patru lumânări care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent sau 24 săculețe cu dulciuri și
bunătăți care vor fi degustate zilnic în familie.
Germanii sunt preocupați de decorarea caselor cu coroane de brad agățate de ușă sau
decorarea ferestrelor cu lumânări electrice.
Crăciunul la ruși
Creștinii ruși care țin de calendarul iulian, sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie.Această
sărbătoare, rușiivenirii
Scopul o numesc și Paștele
în lume a Fiuluidelui
iarnă sau Nașterea
Dumnezeu este Fiului lui Dumnezeu,
Mântuirea oamenilor,Salvatorul
salvarea lumii.
lor de la
moarte. Fiul lui Dumnezeu ne dă puteri să învingem răul și să moștenim ÎmpărățiaDomnului.
Crăciunul la ruși înseamnă bucurie, veselie, mers în vizită, primire de oaspeți și va dura 12
zile. Perioada Crăciunului se încheie cu Boboteaza, sărbătorită de ruși în 19 ianuarie.
Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi ; moldoveni, ardeleni, ruși lipoveni, bulgari,
ucranieni, sârbi
Crăciunul la acești creștini se sărbătorește decalat cu 13 zile față de calendarul oficial, în data
de 7 ianuarie.
În seara deAjun, după apusul soarelui, până înainte de miezul nopții copiii merg la colindat în
cete pe la rude, prieteni, pentru a duce vestea cea bună a Nașterii Pruncului Sfânt.
După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile se reunesc la o masă de post denumită
Cina Sfântă,
cu hribi, undecuseusturoi,
ciuperci pregătesc 12 feluri
compot de mâncare ,în numele apostolilor:grâu fiert, sarmale de post
de prune...
La 12 noaptea merg la biserică pentru slujba de la miezul nopții. După slujbă se colindă în
biserică. În dimineața de Crăciun toată lumea merge la biserică la slujbă, iar un grup d e copii vin cu
Viflaimul.
Crăciunul în Marea Britanie
Crăciunul la englezi este cea mai importantă sărbătoare a anului. Această sărbătoare și -a
pierdut însă importanța religioasă devenind un prilej de petrecere în familie. La masa tradițională se
mănâncă curcan. Crăciunul înseamnă pentru englezi, cadouri, felicitări, brad împodobit, sărbătoare în
familie.
Crăciunul la belgieni
Sărbătorile de iarnă încep în Belgia în 6 decembrie, odată cu Sărbătoarea Sfântului Nicolae și
se termină cu Revelionul
Ajunul Crăciunuluisau
seAnul Nou.în familie apoi se merge la Liturghia de la miezul nopții. Copiii
petrece
primesc daruri de la Moș Crăciun.
Cei trei magi reprezintă un simbol al Sărbătorii Nașterii lui Iisus. În piesele de teatru sau
povestirile belgiene , ei apar ca nobili călăuziți de o stea în căutarea Pruncului Iisus.
Împodobirea pomilor de Crăciun este un obicei nou. Ei împodobesc pomii cu biscuiți sau
fructe. Târgurile de Crăciun au o veche tradiție în orașele belgiene, însemnând concerte în aer liber ,
luminițe, patinoare, comercianți care expun obiecte artizanale.
Să ne apropiem de această Sărbătoare sfântă cu mulțumire, cu recunoștință. Căci Pruncul
Iisus se întrupează pentru a ne cerceta pe noi,a ne lumina, a ne ridica, a ne sfinți. Fiecare dintre noi
poate zice:
„Îți mulțumesc, Doamne, că te-ai gândit și la mine și la mântuirea mea și a fiecăruia dintre noi,
în ziua când te- -
ai născut prunc și te ai făcut om, în peștera din Betleem.”
Bibliografie
1.Cuvânt de învățătură la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în „Proloagele”, Ed.
Bunavestire, 2000, pag.360
2 Idem, ibidem pag 360
3.IPS Irineu Pop Bistrițeanul, Veselia Crăciunului, în „Cuvântul dragostei”, Ed Presa
universitară clujeană, 1997
Page 113
TRADIȚII DE CRĂCIUN PE GLOB

Profesor pentru învățământul primar ISTRATIE CLAUDIA-LILIANA
Școala Gimnazială ”Sfântul Nicolae”
Târgu-Jiu, județul Gorj
Tradițiile
România, de Crăciun
alte par sunt bizare.
de-a dreptul multe șiÎn diferă
orice de
colțlaalțară
lumiilasărbătoarea
alta. Unele Nașterii
se aseamănă cu cele
Domnului este din
un
moment în care familia petrece împreună în fața unei mese îmbelșugate. Indiferent cât de diferit sunt
pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din
lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe
care cu greu o poți uita.
În Ajunul Crăciunului, copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași
întrebare: ”Sunt cumva copii cuminți aici?”. Răspunsul entuziasmat este același ”Da!”. Moșul are o
desagă plină de grea
despre călătoria cadouri, iar în
pe care timpdin
o face ceLaponia.
”slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el povestește celor mici
Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă, apoi pune dulciuri în ghetuţele
copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în
plic (scratch cards), iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu u n cartof. A doua zi, cel de-al doilea
Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 Decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe
26 cel de-al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi ”Al treisprezecelea”
şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se
întoarce la casa lui.
Norvegia: Gledelig Jul!
Norvegia este locul unde a luat naștere obiceiul bușteanului. Nordicii antici foloseau bușt eanul
pentru celebrarea
"hweol", întoarcerii
care înseamnă soarelui
roată. Nordiciila credeau
solstițiul că
de soarele
iarnă. Bușteanul provine
a fost o roată din de
mare cuvântul nordic
foc care se
rostogolea spre și dinspre Pământ.
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru
Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi
suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi ”Jul” şi este
urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un
pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de
Crăciun.
Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul
bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi -l
dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe.
Elveţia,
În în
Crăciun caseleSamichlaus (Moş obicei
oamenilor. Acest Crăciun) are întotdeauna
se păstrează încă dinsarcina
1775. Ogrea
altă de a aduce
tradiţie şi pomuleste
a elveţienilor de
”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu
ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb -violet, pe care apoi o
împodobesc cu diferite crestături şi forme.
Crăciunul în Alaska
Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 Decembrie. Se fac vizite,
se împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de
colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau
Page 114
dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât
mai lung, pentru a fi văzuţi de la depărtare.
Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a
fost înlocuită de o caleaşcă, cu opt canguri.
Crăciunul în Rusia
Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au
început să
modern, pe înlocuiască concertele
placul tinerilor. Au rămas religioase
însă şi de Sărbători
obiceiuri cu unatât
păstrate Festival al Iernii,câtîntr
în Moscova, în-un stil mai
special, în
zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul
creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate
sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea
fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la
biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase.
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cel e clasice sunt adaptate
stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu
care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume.
Masa de Crăciun în Cuba
Masa tradițională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez și
plante tradiționale
în pământ și plină(Yuca) sub formă
de cărbuni de piure.
acoperiți Familiile
cu frunze numerosefrig
de bananier, se un
reunesc și, într -Familiile
porc întreg. o groapă(care
săpată
în
Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradițională.
Un Crăciun la tricou, în Australia
Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăc iun
nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de
porc. De regulă, desertul este format dintr -o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să
aducă noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul
Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are
aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".
Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă
Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa
de vară, iar
îmbrăcat în familiile obişnuiesc
haina roşie. să plece
În ultimii 30 delaani
plajă. Personajul
acesta cel să
a început maifieiubit de copiisub
cunoscut estenumele
Tata Crăciun,
de Moş
Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului.
Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina
tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă
specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de
Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".
Germania: "Froehliche Weihnachten!"
Decorarea brazilor a fost mereu o parte din tradiția nemțească de solstițiu. Primii "pomi de
Crăciun" decorați ăn mod explicit și numiți după sărbătoarea Crăciunului au apărut în Strasbourg, în
Alsacia, la începutul secolului al XVII-lea. După 1750, pomii de Crăciun au început să apară și în alte
părți din Germania, mai ales după 1771, când Johann Wolfgang Goethe a vizitat Strasbourg și a
germaniunaupom
inclus decorat
de Crăciun
pomi de în
Crăciun
romanul
în Pennsylvania.
său, "Suferința
După
tânărului
ce Prințul
Werther".
Germaniei,
În 1820,
Albert,
primii
s -a imigranți
căsătorit
cu Regina Victoria, el a introdus tradiția pomului de Crăciun și în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar
american a publicat o fotografie cu un pom de Crăciun și obiceiul s -a răspândit în aproape fiecare
casă în doar câțiva ani.
În China, ziua de 25 Decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se
consideră neoficial creștini și îl sărbătoresc în privat. Mulți alții, care nu se consideră creștini, au
adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi: cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele
pentru “Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie și au forme de flori, șiraguri și lampioane. În speranța că
Page 115
Dun Che Lao Ren (Moș Crăciun cel Bătrân) vine și pe la ei, copiii așază lângă brad ciorapi din
muselină, o țesătură fină din mătase și bumbac.
În Japonia, doar 1% din populație crede în Iisus și nu este o sărbătoare națională. Cu toate
acestea, cei mai mulți japonezi sărbătoresc Crăciunul. Ei decorează magazinele, casele, își
oferă cadouri, mănâncă o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpșuni și cremă de vanilie. Au și un
călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui Moș Crăciun. Copiii trebuie să fie cuminți deoarece se
spune
că MoșcăCrăciun
el are ochi și lacuceafă
și renul nasulșiroșu
îi urmărește tot timpul. Nu toți copiii îl agrează pe Hotei-osho și cred
le aduc cadourile.
În India, deși doar 3% din populație este creștină, Crăciunul este o sărbătoare națională. Însăși
președinta țării, Pratibha Devisingh Patil, îl serbează. Elevii și studenții au o vacanță cu ocazia Bada
Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei și temparaturil or ridicate, în locul brazilor ei
decorează copacii de mango sau banane cu felinare, umplu bisericile cu Poinsettia, niște flori roșii,
denumite la noi Crăciunițe. Oferă cadouri, atât apropiaților, cât și săracilor. În sudul Indiei, creștinii pun
mici lămpi pe acoperișurile și pereții caselor, la fel cum fac hindușii în timpul festivalului Diwali.
Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creștin. În teritoriile palestiniene și
nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creștini care sărbătoresc Crăciunul.
Mexicanii au multe tradiții comune cu populația din Spania. Sărbătoarea de Crăciun se numește
La Posada și începe pe 8 decembrie cu “Imaculata Conceptie”. Timp de 9 zile, grupuri de oamenii se
plimbă din casă în
La fiecare casă
unde sepurtând
opresc imaginea Mariei
participă la joculcu
cuIosif căutând
Pinatta, un adăpost
o jucărie pentru
atârnată de unnașterea
copac, lui Iisus.
umplută
cu fructe și dulciuri, pe care copiii trebuie să o spargă prin lovituri. Simbolul Crăciunului este floarea
roșie a Crăciuniței. Copiii cuminți primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la școală
în această zi.
Tradiţie neobişnuită în Portugalia
În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele
persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă
binecuvantare şi noroc pentru anul următor. Pe 24 decembrie, copiii aşează încăltămintea lângă
şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a- l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va
aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o
slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo".
În Slovacia,
după slujbă brazii se
se serveşte împodobesc,cină.
şi tradiţionala de obicei,
FelurileîndeAjunul Crăciunului.
mâncare consistă Se mergefeluri
în două la biserică, iar
principale:
supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi
mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile.
Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le
amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea
scenei Naşterii Mântuitorului.
Crăciunul în Europa
Prof. Ed. Ivănică Vasilica
Sărbătoarea Crăciunului, numită și Nașterea Domnului sau Nașterea lui Iisus Hristos, este o
sărbătoare creștină celebrată în fiecare an la 25 decembrie (calendarul gregorian), sau 7 ianuarie
(calendarul iulian).
Originea cuvântului Crăciun , începe cu povestea Fecioarei Maria, care trebuia să-l nască pe
fiul lui Dumnezeu și care umbla, însoțită de Iosif, din casă în casă, rugându -i pe oameni să-i ofere
adăpost pentru a naște. Aceștia jung la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, care nu vor să o
primească, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Nemaipu tând
merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat- o durerile nașterii. Crăciunoaia, auzind -o, și
Page 116
știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s -a dus la ea, îndeplinind rolul de
moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat mâinile. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un
ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul. Maria i -a zis să încerce apa, și când a bagat
cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se
crede că moașele au mâini binecuvântate.
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și
, un, fel
cu Steaua
icoana pentru a vesticare
de colindat Nașterea
se faceMântuitorului. Decomunității
de către preoții asemenea,locale
o veche tradiție
cu icoana este Domnului,
Nașterii mersul cu
binecuvântându-se casele și creștinii.
O altă tradiție de Crăciun este împodobirea bradului. Conform documentelor, în anul 1605 la
Strsbourg a fost înălțat într-o piață publică,primul brad de Crăciun. El era împodobit cu mere roșii, nu
avea încă lumânări. În anul 1611, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad
așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată
de Turingia au avut tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume,
fiind adoptată chiar și de țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul
secolului al XIX-lea, în saloanele germane, sărbătoarea nu putea începe fără pomul de Crăciun,
împodobit și scânteietor. În anul 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de
englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în
În cucerește
anul 1880 și Casa
Europa, pomul deAlbă.
Crăciun a fost popularizat de către prințul Albert, soțul reginei Victoria,
care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în anul 1840. Din anul 1947, la fiecare Crăciun,
Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad, ce străjuiește Piața Trafalgar Square, în amintirea
colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-Al doilea Război Mondial.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată de aproape toată lumea crestină, fiecare țară
având însă propriile obiceiuri. De exemplu : în Italia (Sicilia), oamenii postesc din 23 decembrie, la
asfințit, până în 24 decembrie, tot la asfințit, după care încep petrecerea. Ei spun rugăciuni și cântă
colinde în jurul scenei Nașterea Domnului. Masa de Crăciun conține pește, paste, cozonac și nuga. În
Italia de Nord, oamenii împodobesc un brad în mijlocul casei, dar, potrivit tradiției, copiii nu trimit
scrisori lui Moș Crăciun, ci trimit epistole părinților în care își exprimă dragostea față de aceștia.
Aceste scrisori sunt puse sub farfuria tatălui și sunt citite, cu voce tare, după masa de Crăciun.
secolul Tradiția
al X-lea.sărbătorilor
Obiceiurile de
lor Crăciun în Rusia,
sunt diferite datează
: colindele de rare,
sunt mai pe vremea kneazului
dar, în schimb, se Vladimir, din
organizează
coruri cu cântece tradiționale, în aer liber. Au însă câteva obiceiuri care îi caracterizează: în Rusia, ca
și în alte părți, este răspandită superstiția conform căreia potcoava aduce noroc. Ca urmare, fierarii
din toată țara trudesc din timp, ca să fabrice cât mai multe potcoave, pe
care amatorii de noroc le cumpară și le așază în pragul casei.Un alt obicei spune că atunci când în
dimineața de Crăciun primul intrat în casă este un bărbat, se va revărsa belșugul asupra casei. Dacă,
primul intrat este o femeie, casa va fi lovită de necazuri. Ca urmare, în dimineața de Crăciun femeile
stau toate acasă, ca să nu-i nenorocească pe alții.Rusii mai au obiceiul să nu păstreze pentru a doua
zi resturile de la cina de Crăciun. Ele trebuie duse la marginea localității, de unde le v or culege lupii,
întrucât cei care nu au grijă de lupi le vor cădea pradă în timpul anului.
În Finlanda, slujba din ziua de Crăciun începe la şase dimineaţa şi este dedicată reuniunilor
de familie
colinde în şistradă.
vizitelor
În între
perioada
prieteni.
de laOamenii
Crăciunasistă
şi până
la spectacolele
după Anul Nou,
unorfinlandezii
coruri de amatori,
se salutăcare
cu ”cântă
Yule
fericite!”, un echivalent al lui ”Crăciun fericit!” de la noi.
Pomul de Crăciun se împodobește în Ajun cu fructe, bomboane, stegulețe, beteală și lumânări.
De la masa tradițională nu lipsește codul fiert, cartofii fierți și crema de smântână. Meniul lor mai
conține și purcei de lapte, jambon la grătar, piure de cartofi și legume. Finlandezii sunt convinși că
Moș Crăciun trăiește în munții Finlandiei, mai exact în lanțul muntos numit Korvatunturi, la nord de
cercul Polar. Copiii de pe tot mapamondul îi scriu Moșului scrisori pe care le trimit în Laponia.
Cadourile pentru copii se lasă sub bradul de Crăciun, pentru ca aceştia să le găsească a doua zi
Page 117
dimineaţă, când se trezesc. În unele sate din nordul Finlandei încă mai există obiceiul ca unul dintre
bărbaţi să joace rolul lui Moş Crăciun. Bărbatul îmbracă costumul roşu tradiţional, se urcă în sania
trasă de reni şi cutreieră satul, lăsând cadouri tuturor copiilor. El este însoţit de şase adolescenţi, care
joacă rolul spiriduşilor lui Moş Crăciun.
În Franța, sărbătorirea Crăciunului diferă de la o regiune la alta. In estul și nordul Franței,
Crăciunul începe la 6 ianuarie cu Sărbătoarea Sfântului Nicolae iar în alte regiuni cu Sărbătoarea
asteaptă. peÎnPère
Regilor celeNoël
maicare
multe provincii
le pune Crăciunul
cadouri este
micuților sărbătorit pe 25 decembrie, unde oamenii îl
în ghetuțe.
În Ajunul Crăciunului există obiceiul de -a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată
familia, cu excepția copiilor, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă. După asistarea la
slujba Messe de minuit ( Liturghia de la miezul nopții ), francezii se adună în grupuri de prieteni sau în
familii pentru a sărbători Le Reveillon( Revelionul ).
Prăjitura tradițională este Bûche de Noël plină cu ciocoltă și parfumată cu cele mai bune
esențe, sub formă de buturugă.
În Germania se obișnuiește ca fiecare familie să aibă un ,,Adventskrantz,, adică o coroniță
împletită și împodobită cu frunze, în care ard lumânări. Advend înseamnă venire și marchează cele
patru săptămâni care trec până la Crăciun. În fiecare duminică a perioadei se stinge câte o lumânare.
Germanii își decorează ușile cu un staul în miniatură, unde se află statuete care îi reprezintă pe Maria,
Iosif și pruncul
CrăciunulIisus.
în Bulgaria se numește Koleda și se sărbătoreșțe tot la 25 decembrie. În mod
tradițional Ajunul Crăciunului reprezintă apogeul Postului Nașterii Domnului și, astfel, doar un număr
limitat de feluri de mâncare sunt prezentate în acea seară. Masa, nu este strânsă după cină și până în
dimineața următoare, pentru a lăsa simbolic mâncare pentru spiritele sfinte . În Ajunul Crăciunului se
servește budincă bulgărească . Cu toate acestea, de Crăciun, preparatele din carne sunt deja permise
și sunt, de obicei servite.
Printre tradițiile bulgare de Crăciun putem aminti și koleduvane , prin care colindători băieți
vizitează casele învecinate, începând de la miezul nopții în Ajunul Crăciunului, urând sănătate,
bunăstare și fericire tuturor. Colindele încep în mod tradițional la miezul nopții în Ajunul Crăciunului și
se termină la răsăritul soarelui. Potrivit credințelor populare, în această perioadă apar spiriduși,
vampiri și alte creaturi supranaturale, iar colindătorii cu cântecele lor au puterea de a -i alunga. Odată
cu răsăritul
mai în vârstăsoarelui,
denumitaceștia își .pierd
stanenik puterea
Fiecare și opresc
colindător colindatul.
are un băț numitTinerii
gega.sunt însoțițioamenilor
Ei urează de un un din
bărbat
sat
multă sănătate, bunăstare și fericire.
Un alt obicei este coacerea unei pâini tradiționale rotunde, în care este ascunsă o monedă.
Oricine găsește moneda se crede că va avea noroc, sănătate și prosperitate în anul care vine. Pomul
de Crăciun este împodobit și toată casa este decorată,iar pe Moș Crăciun îl cheamă Dido Koleda.
Ajunul Crăciunului , în Anglia, este o zi agitată : se împachetează cadouri, se pun la copt
prăjiturile, se agăță ciorpii în fața căminului, sau se pregătește tradiționala budincă din prune uscate.
În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty,
constând dintr-un pâsat de porumb. După masa de Crăciun, spre sfârșitul zilei, membrii familiei se
adună lângă foc, pentru a reasculta clasica povestire a lui Dickens, “Un colind de Crăciun” (A
Christmas Carol). După reamintirea peripețiilor personajelor dickensiene, copiii își aștern pe hârtie
darurile dorite de la (Father Christmas
“Tatăl Crăciun”
lor să ajungă, prin coșuri, către Father Christmas. Înainte
). Ei aruncă
de a scrisorile
merge la înculcare,
foc, pentru
cei mici
ca dorințele
lasă în
sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă din carne de porc, un pahar de
bere pentru “Tatăl Nicholas” și un morcov pentru renii săi. După ce copiii adorm, Moș Crăciun ,
îmbrăcat cu o haină lungă, roșie, purtând în spinare un sac încărcat de cadouri, le vizitează casele,
purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii atârnați lângă șemineu cu dulciuri și mici jucării.
Cadourile mai voluminoase sunt așezate sub bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun,
numit în ultima vreme Sa nta Claus sau Santa, trăiește în Laponia ; copiilor care nu au fost cuminți în
timpul anului, acesta le aduce, în loc de daruri, un plin cu cenușă.
Page 118
Masa tradițională de Crăciun conține : curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu stafide
sau budincă (pudding) Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Mâncarea preferată este budinca de
prune ornată cu o crenguță de ilice. Budinca stropită cu brandy este în mod spectaculos flambată și
apoi savurată, în căutarea bănuțului de argint, prevestitor de noroc pe parcursul anului următor,
pentru găsitorul lui.
În Spania, sezonul Crăciunului începe pe 8 decembrie, în onoarea purității Fecioarei
oMaria.Spaniolii petrec
lampă în dreptul unei Ajunul
ferestreCrăciunului acasă
și se aprind , în mijlocul
lumânări în jurul familiei.
scenelor Odată cu lăsarea
nativității. serii semesei,
După servirea așază
oamenii participă la slujba de la miezul nopții numită La Misa del Gallo.
Urarea Crăciun fericit este diferită de la o regiune la alta. În spaniolă se spune Feliz Navidad,
în catalană Bon Nadal și în galiciană Bo Nadal.
În România, Crăciunul sau Sărbătoarea Nașterii Domnului se sărbătorește pe 25 decembrie.
Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând colinde pe toată perioada
Crăciunului. În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la
fiecare casă , iar apoi, cu tot cu gazdele care i -au omenit, să continuie colindatul. Un alt obicei al
românilor, (în zone din Oltenia), era ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească dimineața
devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura
sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă:porcii grași și
unturoși
ouă......și/Și
totoamenii sănătoși;cu/Vacile
așa se continuă cu gospodarii
ceea ce viței,oile cudoreau
miei,scroafele
să aibă, cu
ca purcei,cloștile cu pui,găinile
în final să se spună: La anulcuși
la mulți ani!
Există și o perioadă de post culinar și spiritual ce se ține înaintea Crăciunului, timp de șase
săptămâni, sfârșindu-se în noaptea de Crăciun ; iar la sfârșitul lui, fiecare se poate bucura de
mâncărurile tradiționale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele
trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case.
Împodobirea pomului de Crăciun este și în România o tradiție, casele și chiar instituțiile publice
având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea începând cu
câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6
ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.
Indiferent de limba pe care o vorbești sau ce educație ai primit , venirea Crăciunului reprezintă
unul din
prilej princele
caremai
totiașteptate
cei dragi momente
se adună ale anului.
în jurul El aduce
bradului un motivciocnesc
de Crăciun, de bucurie pentrude
un pahar întreaga familie,
vin în cinstea
Nasterii Domnului si ascultă urările colindătorilor.
SEMNIFICAȚIA CRACIUNULUI PE GLOB- REFERAT

Prof. Kui Anisoara
Școala Gimnazială Vînatori, jud. Iași
Craciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de -a lungul secolelor a devenit o
mult aşteptate
decembrie, de copiiicădinaceasta
considerând întreaga lume.
a avut loc înPrimii creştini nu odată
luna septembrie, celebrau naşterea
cu Ros lui Iisus
Hashana pe 25
(sărbătoare
din calendarul iudaic).
În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat
această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, Papa Iuliu I a
specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325, împăratul
Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De
asemenea, el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână de şapte zile şi a introdus
Paştele cu dată variabilă.
Page 119
vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX -lea. În Statele
Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a
fost ultimul stat, în 1907.
a decis Unul dintre este

că muzica cele mai îndrăgitepentru
nepotrivită obiceiuri
o zide Crăciun,cum
solemnă colindatul, era pe vremuri
este Crăciunul interzis.Cromwell,
a fost Oliver Cel care
care, în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus
refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere
după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410.
orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din
această pricină, el s -a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la
străine de milioane de persoane. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează
cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi
sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
arunce În unelecolindătorilor
în faţa sate se păstrează
boabe deşi grâu
un altşi obicei: cel mai
de porumb. în vârstă
Bătrânii spunmembru
că, dacăalboabele
familiei peste
trebuiecare
să
cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
În satele de pe V alea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare care
bătrânii o mai cunosc. În satul Crivesti din Moldova, jud Iași, unde eu locuiesc , se mai mentine si
acum traditia , cum că, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că
este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor,
oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. O altă poveste despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune
că, în secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta
Treime.
din În jurul
Paradis anului
şi au 1500,
atârnat în oamenii
el mereau început
roşii, să vadă
simbol în bradul
al păcatului de Crăciun
originar. un simbol
În secolul al-lea,
al XVI copacului
însă,
familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în
secolul al XII-lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al
creştinătăţii.
contemporană - de personaj iubit de copii - există mari diferenţe. Tradiţiile contemporane despre
"sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele
influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat. Din vechime se ştie
că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că
este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În
unele legende
cultura populară
populare
românească,
şi colinde,Crăciun
Moş Ajunapare
aparecacapersonaj
un ciobancusautrăsături
un baci la
ambivalente:
turmele fratelui
are său.
puteri
În
miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă
lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).
Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa
se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei s e purtau precum persoana cu care aveau de-a
face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă
Page 120
Moş Crăciun.
bine
FromînSt.casa lor de la(cunoscută
Nicholas" Polul Nord.şi Înca1822,
"The poetul
Night american Clement Clark
Before Christmas"), a publicat
în care el l -a lucrarea "A Moş
descris pe Visit
Crăciun ca pe un spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într -o sanie trasă de opt reni. În
1885, Thomas Nast a desenat doi copii pr ivind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la
Cum reuşeşte
copiilor acesta
din lume? să se multă
Cu foarte mişte vreme
atât deînrepede, într -Crăciun
urmă, Moş o noapte,şi din Laponia
spiriduşii săi până în caseleformula
au descoperit tuturor
specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat
peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient
pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de
viteza luminii. Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen,
Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. Când Rudolph era pui, nasul său a fost
atins de Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.
numără şi Paştele şi Rusaliile. În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe
fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost.
Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa
prin naşterea
vitelor, unde auunui copilo conceput
apucat- din greşeală.
durerile naşterii. Ajunsă
Crăciunoaia la capătul
a auzit -o şi i sputerilor, Maria
-a făcut milă, a intrat
astfel încâtîna ajutat
ieslea-
o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s -a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de
acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l -a încălzit şi l-a dus să spele copilul.
Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă
variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.
bani.
-
careînainte
zile precedădeCrăciun,
Crăciunul acesta
este ziua
încheindu
de Ignatse
(20îndecembrie),
seara de Crăciun.
când seUn
taiemoment
porcul şigastronomic
se prepară mâncăruri
important
Page 121
DATINI ȘI TRADIȚII DE CRĂCIUN

Profesor învățământ primar LĂCĂTUȘ CRISTINA
Școala Gimnazială Ionel Teodoreanu București
Crăciunul este o perioadă puternic încărcată emoțional când sufletul oamenilor devine mai
bun, când între
Cred că oameni
cea maieste mai multă
frumoasă pace
și mai și bunăvoință.
iubită de cei mici și mari, săraci sau bogați este sărbătoarea
Crăciunului. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii și este o sărbătoare
emoționantă mai ales pentru copii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun .
Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui
Dumnezeu trimis pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori.
Această sărbătoare semnifică nașterea, creația și veșnicia Universului. Prin naștere se perpetuează
specia umană și viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni, mai veseli, mai sănătoși și mai
umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își amintește cu plăcere sărbătorile de Crăciun și momentele
speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș Crăciun în fața căruia recunosc fără
teamă dacă au fost cuminți sau au făcut năzbâtii. Ei știu că Moșul este iertător și le aduce daruri mai
ales dacă spun o poezie sau cântă o colindă.
Pe lângă
care rămâne sosirea
verde lui Moș
tot anul, ne Crăciun
aduce îno case
altă bucurie
mirosuleste Bradul
pădurii, desimbolul
este Crăciun,purității
acest pom venerat,
și veșniciei.
Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteală,
dulciuri și beculețe colorate.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradițiile străvechi.
Peisajul de iarnă este emoționant: căsuțele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări și globuri
colorate, iar mesele sunt pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci.
Amintirile sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da
timpul înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoție în ochi pe copiii și
nepoții noștri care ne urează tot ce e mai frumos și ne încălzesc sufletele cu veselia și tinerețea lor.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Australia
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte
părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De
asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări
topi mult prea repede. În l ocul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer
Anglia
Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “FatherCristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe
care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor
se vor împlini.
uriaş, se punrând.fiecare
pe toate cele necesarerudenie
pentru prăjitură,primeşte
fierte în rom sau câte
vin vechi şitoţibucătarii
un amestecă
pudding.
Africa
Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile
fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu
vechiul calendar roman.
Bangladesh
În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor
spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste
Page 122
drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a
lumina drumul până la biserică.
Belgia
La Bruxelles care este sediul Uniunii Euro pene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa
bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote
Markt.
Danemarca
Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se
spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va
merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bradul se
împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.
Franţa
La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se
află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.
La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr -un trunchi de
măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi
intona
Germania cântece religioas
până miezul nopţii când se ducea la biserică.
În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul
bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr -un colţ al sălii nu
putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc
Grecia
Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe
spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de
spiritele
Italia rele.
Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu
Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua
celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în
pantofi.
Rusia
Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să
pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De -a lungul
festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş
Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul Nou ca
să dăruiască tuturor copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuşi tradiţionale “Matryoshka”.
Spania
La spanioli Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o
Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru
copiii demnitarilor curţii.
Page 123
Crăciunul - sărbătoarea tuturor românilor

Pip. LAZĂR LUIGI-CRISTIAN
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 DĂBULENI
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii
Domnului,
multă iubiretimp al bucuriilor,
şi căldură al păciiAcest
sufletească. şi allucru
liniştiisesufleteşti.
remarcă şi Este o perioadă în
în entuziasmul cucare
care primim şi dăruim
se fac pregătirile
pentru această sărbătoare.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau
formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aduc ând
urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau. Colindele de iarnă sunt texte rituale
cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile
istoriei poporului nostru. De-a lung ul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate
pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii
întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus,
steau a răsărit pe cer. Când a sosit vremea naşterii Domnului, în Ţara Sfântă se dădu poruncă să se
înscrie fiecare om în localitatea sa de baştină. Feciora Maria şi Iosif, logodnicul ei, au plecat din
Nazaret
adăpostitspre
într-oBetleem.Când
peşteră de la au ajuns laBetleemului.
marginea Betleem , se înnoptase. Casele erau pline de oameni. S-au
În primele două secole creştine, a existat o puternica opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a
martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul
păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie
celebraţi la data matririului lor, adică la "data adevăratei lor naşteri" din prespectiva bisericii. Multi
creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia si festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca
fiind o reminiscentă a păgânismului, în special al Saturnaliilor române.
Tradiţia împodobirii bradului şi a casei cu crenguţe de b rad este un obicei preluat pe la
jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulară
Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoaşterea şi bogaţia,
asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele -fructele cunoaşterii. Din
plasticasau
seară natural, miniatural
Crăciunului sau imens,
şi cu o nerăbdare bradul
crescută nu lipseşte
aşteptăm din nicicuomic
înfriguraţi casă (case momentul
şi mare cu copii) inmagic
Sfânta
al
împodobirii bradului. Beteala, globuleţele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor şi a luminiţelor
colorate ce dau parcă viaţă bradului, steaua vestitoare a Naşterii Domnului Iisus cocoţată în vârful
bradului, îngeraşii care ne îndeamnă să trăim emoţiile Naşterii Pruncului Sfânt, toate ne anunţă Seara
cea Mare.
După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decoraţiune de sezon, ca motiv de mândrie(mai ales
pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru că nu se îndură să -l arunce prea repede.
Oricum, în cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul sa fie aruncat (ars în foc spre
distracţia copiilor) înainte de Bobotează, urmând să primenească locuinţa pentru sărbătoarea
Botezului Domnului. În acel moment nostalgia pomului de Crăciun este alungată spre a se face loc
Noului An în deplinul sens al cuvântului.
Pretutindeni
Nasterea Domnului,ain lume,popoarele
Craciunului,la crestine,intre care si poporulmarcata
25 Decembrie,sarbatoare roman,celebreaza de secole
de manifestari la rand
religioase,de
colinde,obiceiuri si traditii specifice fiecarui popor.El releva in intreaga lor diimensiune insemnatatea
cruciala pe care a avut-o si o are in evolutia umanitatii,pe calea Mantuirii,Nasterea lui Hristos,trimisul
lui Dumnezeu,luminandu-ne calea spre iuire si adevar.
Craciunul este sarbatoarea bunatatii lui Dumnezeu,care prin Fiul Sau,il salveaza pe om,il
elibereaza din satrea de sclavie si de singuratate,aducandu-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Prin Fiul Său Dumnezeu S-a împăcat cu oamenii, I -a impacat, lea-a pus in inimi pace si
bucurie. Si de aceea vedem in taina Craciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire intre oameni, la
Page 124
intelegere si disponibilitatea de a ajuta, la iertare si impacare, la pace si prietenie. Craciunul este

patrunderea iubirii in aceasta lumeintunecata si rece, unde se afla si inimile noastre. Si in ele pot sa
patrunda iubirea si bunatatea ce trec de la om la om, in impacarea dintre oamnei, in buna intelegere,
in iertare,in rabdare,in amabilitate.Dumnezeu nu locuieste printre cei care se urasc,se cearta,se
dusmanesc,se invenineaza si se invidiaza.Craciunul este o chemare sa ne lepadam de orice
violenta,de orice rautate si sa ne deschidem inimile si mainile pentru oamni aflati in suferinta,scriind
cuvantul PACE
sufleteasca si lapeinnoirea
chipul lor.Sarbatoarea
vietii pentru a-Craciunului
L primi pe este o chemare
Hristos cel venitsfanta la puritate,la
la noi”’plin de harcuratire
si de
adevar”’(Ioan1,14).Desi au trecut de atunci doua mii de ani icoana Nasterii Domnului e pururea vie in
sufletetul si viata noastra pentru ca,Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu intrupat e vesnic viu si vine sa Se
salasluiasca in sufletele noastre,pentru ca sa se umple de sfintenia Lui,de curatirea Lui,sa ne
lumineze sufletul si inima.Iarasi ne imbracam in hainele de sarbatoare si dupa ce neam “’curatit
simtirile”’prin taina spovedaniei si a Sfintei Impartasanii,mergem cu totii la Casa Parintelui Ceresc ca
sa primim inauntrul nostru pe Fiul lui Dumnezeu,care vine la noi in chip de prunc ceresc nevinovat’sa
se nasca si sa creasca,sa ne mantuiasca”.Ne umplem de fiecare data de Craciun de aleasa bucurie la
fel ca si pastorii Betleemuluisi impreuna cu ei ne infioram la cuvintele ingerului car e agrait”’Iata,va
binevestesc voua o bucurie mare,care va fi pentru tot poporul,ca vi S-a nascut azi Manturitor,care este
Hristos Domnul,in cetatea lui David”(Luca2,10-11).
locul Ne sârguim
aurului si noi cainsi locul
,dragostea magiismirnei
de la Răsărit sa -i aducem
si nadejdea noastradarurile noastre
in locul duhovnicesti:
tamaiei si sa I ne credinta in
Inchinam,
dumnezeiescului prunc care a venit ’”să slujeasca si sa-si dea viata rascumpararea pentru
multi”’(Marcu10,45).Ne impreunam glasurile cu ale ingerilor si cantam si noi in noaptea Sfanta imnul
pacii:”’Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,intre oameni bunavoie”’(Luca2,14),imn
care ne umple si pe noi de pacea cea de sus care covarseste toata mintea,pace care e dorita si azi de
intreaga omenire.Sarbatoarea Craciunului este prin excelenta sarbatoarea familiei crestine,sarbatoare
de la care se izvoraste atata binecuvantare,atata luina si caldura pentru fiecare familie.Ea reuneste in
jurul ieslei din Beleem pe toti membrii ei care cugeta la minunea petrecuta acum~2000 de ani si
inavtata de la dumezeiescul prunc Iisus,smerenia,bunatatea si iubire.
Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare a familiei.Praznicul Craciunului ne descopera pe
deplin rostul si chemarea familiei crestine si care sunt datoriile membriilor acestuia.
Sarbatoarea
prin care Craciunului
am strabatut veacurileeste si sarbatoarea
pastrandu-ne colindelor
credinta strabune care vin din adanc de istorie si
si iubirea.
BIBLIOGRAFIE:
1. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117
2. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998
CRACIUNUL – SĂRBĂTOARE SFÂNTĂ

Pip. LAZĂR MIHAELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 DĂBULENI
Domnului,Crăciunul
timp al este o sărbătoare
bucuriilor, al păcii şifoarte importantă
al liniştii sufleteşti.pentru
Este ocreştini:
perioadăeste sărbătoarea
în care primim şi Naşterii
dăruim
multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entu ziasmul cu care se fac
pregătirile.pentru.această.sărbătoare.
mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea
mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba,
răciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la
Page 125
loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.

Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de
Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va
aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad. Dacă ne uităm pe cer
s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunosc ute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau
formate din
urări de copiisănătate,
care, după miezul
fericirenopţiişide 24 spre 25 gospodarilor
noroc decembrie, umblau
pe din care
casă în casă,
îi aducând
colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului
Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai
frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi
buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând
momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i -a călăuzit pe cei trei magi s -a ivit pe cer, copiii
merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea.
Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare
casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci,
bomboane şi chiar bani
La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, dacă nu cea mai
importantă.
biserică, esteAceasta sarbatoare,
dedicată in care se îmbinăspune
Nașterii Mântuitorului.Biblia fastul că
pregătirilor
Fecioara pentru
Maria, masă, cu slujba
când trebuia de la
să nască
pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de Iosif, din casă în casă rugându -i pe oameni să-i ofere
adăpost ajungând în casa unui anume Crăciun, om foarte rău , care nu-i permitea să nască acolo,
este dusă de soția acestuia în grajd unde dă naștere lui Iisus. Când acesta a aflat a ucis-o pe soția sa.
De asemenea, se spune că în Noaptea Sfântă a Nașterii Sale s -au deschis cerurile pentru a coborî
Duhul Sfant deasupra fiului lui Dumnezeu, și, în grajd unde inițial era întuneric, s-a făcut lumină.
Deci, Crăciunul este o sărbătoare sfântă, care aduce în sufletele oamenilor lumină și bucurie.
Această sărbătoare este anunțată, prin obiceiul drag copiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti
Nașterea Mântuitorului.
Origini
Solstiţiul de iarnă a fost celebrat înainte de era creştină, astfel romanii sărbătoreau Saturnaliile
între 17
iarnă şi 24
(către 21decembrie.
decembrie),Eicând
sărbătoreau şi "naşterea
zilele reîncep soarelui neînvins"
să se lungească, de la) persani
(sol invictus
un cult preluat la solstiţiul
carede-l
adorau pe "Mithra", zeul soarelui.
În Occident, în anul 354, Liberiu, papa Romei, fixează sărbătoarea naşterii lui Isus pe 25
decembrie, fără însă a stabili vreo dată exactă a naşterii acestuia, şi stabileşte modul celebrării
începutului creştinismului, asimilând sărbătorile populare şi păgâne deja existente cu ocazia solstiţiului
de iarnă.
În Răsărit gnosticii nu sărbătoreau Crăciunul, ci Boboteaza, crezând că Isus ar fi fost adoptat
de Dumnezeu cu ocazia botezului său. Boboteaza era serbată pe 6 ianuarie.
Mai târziu, cele două evenimente - naşterea şi botezul - se sărbătoresc în aceeaşi zi de toată
creştinătatea: în Occident pe 25 decembie, iar în Orient pe 6 ianuarie. Acestor două, romanii le vor
asocia vizita magilor, iar galicii nunta din Cana Galileii, încât Crăciunul a ajuns să fie sărbătoare
triplă
Cu timpul, toate Bisericile creştine, cu excepţia Bisericii armene, au separat aceste sărbători, încât
în zilele noastre, aproape toată creştinătatea foloseşte obiceiul vechi roman: Crăciunul e sinonim
cu naşterea lui Isus.
Crăciunul în tradiţia românească
Peste tot unde există suflare românescă cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai
importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi
linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru
se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.
Page 126
Credinţă şi legende
Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba
latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii
susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se
spune că fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din
casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este
dusă dea soţia
sfântă acestuia
naşterii în grajd,
lui Cristos s -auunde dă naştere
deschis cerurileluişiIsus. De Sfânt
Duhul asemenea, se spune
a coborât că în Fiului
deasupra noaptealui
Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care
aduce lumină în sufletele oamenilor.
Colindele de Crăciun
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a
vesti Naşterea Mântuitorului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi
Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la
naşterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i- a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii -
câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei
o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" , casele frumos
împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar
bani. Unele de
colindătorii" cântece deBrediceanu,
Tiberiu colindat au "O,
fostce
realizate de compozitori
veste minunată" de D.G.deKiriac,
muzică"Domnule
cultă, cum
ţ şi ar fi: "Iată
Domn vin
în cer"
de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu
colindele.
Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s -ar putea ca ele să
dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la
văleni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé" .
Obiceiurile culinare
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în
seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment
important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi:
cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de
Crăciun,Alte
fiindobiceiuri
la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea.
De dată mai recentă este obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pentru seara de 24
decembrie. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin hornul căminului şi va lăsa daruri pentru
toată lumea în cismele puse anume sau sub brad. Un obicei frumos îl constituie şi trimiterea de cărţi
ilustrate cu urări făcute rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor. Chiar dacă sărbătoarea Crăciun ului s-a
laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este aşteptat şi prăznuit în toate
straturile societăţii cu bucurie şi bună dispoziţie.
BIBLIOGRAFIE:
Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998
N.Cojocaru, Cântece, obiceiuri și tradiții populare românești, Ed. Minerva, Buc, 1984
SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ ÎN ALSACIA-SEMN AL CONTINUITĂŢII CULTURALE ÎN

SPAŢIUL FRANCOFON
Prof. Lăzărică Daniel, Şcoala Gimnazială Buhoci, com. Buhoci, jud. Bacău
Multiculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care se
adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică a
celuilalt.Interculturalitatea este un proces ce se dezvolt ă la intersecţia dintre culturi, nefiind un scop în sine dar
Page 127
care poate deveni o finalitate atunci câand sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la
acest nicel de intersectare a culturilor. În societatea actuală, diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o
realitate ce trebuie fructificată cu succes în mediul şcolar.Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărări
diferenţelor, ci a dialogului cultural, care menţionează că fiecare trebuie sa contribuie la îmbogăţirea experienţe
umane şi că fiecare dintre ele reprezintă un efort de universalizare a unei experienţe particulare.Multiculturalitatea
nu mai este considerată un adversar al universalismului european, ci o altă formă a lui. Totuşi în această lume
aflată înschimbărilor
rezistă continuă schimbare
timpului. este fundamental să pastrăm tradiţiile moştenite ca semn al identităţii culturale care
Datorită istoriei sale zbuciumate, în Alsacia se resimte cel mai bine spiritul tradiţional al sărbătorilor de
arnă. La acest fenomen au contribuit şi iernile alsaciene, lungi şi geroase care au dezvoltat petrecerea timpulu
în sânul familiei şi în cadrul comunităţilor bine închegate. În provincie se poate observa un adevărat registru în
ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă. Aceastea încep o dată cu Sfântul Nicolae, unul din sfinţii cei mai iubiţi din
Alsacia şi care este sărbătorit încă din secolul al-XI-lea. El este prezentat ca purtând o haină roşie, mitră şi o
cruce.În provincie este considerat sfântul protector al copiilor. Pe data de 6 decembrie atunci când el eset
sărbătorit, copiii primesc dulciuri dar mai ales turtă dulce. Aceasta este privită ca o răsplată adusă copiilor care în
timpul anului au fost cuminţi şi şi-au ascultat părinţii. Sfîntul Nicolae este însoţit de Hans Trapp care îi sperie pe
copiii care au fost neascultători şi au săvârşit fapte rele. Imaginea lui Hans Trapp, este inspirată din povestea lu
Hans Von Trotha, un nobil deosebit de crud şi violent care a trait în secolul al –XV-lea. El îl însoţeste pe Moş
Nicolae şi îi Fiind
nepedepsită. pedepseţte pe copiiilaobraznici
o provincie graniţa întărind astfel credinţa
cu Germania, Alsaciaalsaciană că nicio
a resimţit faptă
din plin rea nu mişcări
influenţele rămâne
protestante.Chiar dacă majoritatea populaţiei este de religie romano -catolică, în regiune există o importantă
minoritate protestantă care a contribuit şi ea la menţinerea tradiţiilor de iarnă. Protestanţii sărbătoresc pe 6
decembrie pe Christkinde, prezentată ca o femeie tânără, îmbrăcată în alb cu o coroană de brad şi lumînări ş
care poartă o cruce cu o stea. Ea împarte dulciuri copiilor cuminţi şi este însoţită de Hans Trapp care î
pedepseşte pe copiii neascultătoti.Brazii de Crăciun constituie al element important în tradiţia alsaciană. Ei se
găsesc în fiecare casă dar şi în piaţa centrală din fiecare comunitate, reunind astfel cele două dimensiun
fundamentale din viaţa omului. Brazii sunt frumos împodobiţi şi luminaţi pentru a exprima cât mai clar bucuria
venirii sărbătorilor de iarnă. Un element fundamental în datinile de iarnă alsaciene îl constituie coroană de
advent.. La început un vechi simbol păgân al soarelui şi al vieţii, astăzi coroana reprezintă perioada de timp până
a venirea Crăciunului. Este confecţionată din ramuri de brad şi împodobită cu 4 lumânări. Fiecare lumânare
reprezintă
aduce câte şio prosperitate.
bucuria săptămână până la venirea se
De asemenea Crăciunului.În fiecare săptămână
pregătesc vestitele seturi
bredele prăji aprinde o lumânare
specific alsaciene pentru a
care se
consumă sau sunt date cadou în ziua de Crăciun. Făcute din marţipan, ciocolată, alune nucă şi alte ingredient,
aceste prăjituri reprezintă un simbol al prosperităţii şi al puternicele legături din cadrul familiilor şi din ca dru
comunităţilor.
Tradiţiile de iarnă alsaciene sunt întregite de celebrele târguri de Crăciun organizate în
fiecare comunitate dar mai ales în marile oraşe precum Strasbourg, Colmar, Mulhouse sau Kaysersberg. În
aceste târguri cumpărătorii găsesc cadouri, decoraţiuni pentru pom dar şi articole tradiţionale precum vinul fiert
turta dulce, bredelele sau marţipanul.
Păstrarea acestor tradiţii marchează păstrarea spiritului şi a culturii alsaciene într -o lume care se află în
perpetuă schimbare.
Bibliografie
Alain-François Lesacher Fêtes & traditions de France , Ed. Ouest-France, Rennes, 1996
Grigore, Cristina, Tradiţii –şi obiceiuri de Crăciun, Revista "Familia creştină", Bucureşti, 2003
Practici de Anul Nou. Pluguşorul

Profesor : Linca Florin- Gabriel- Liceul de Arte „ Sabin Păuţa” Reşiţa
Spre deosebire de Crăciun, care este sărbătorit pretutindeni în România, Anul Nou are un
statut aparte, cum observa în 1948 Tancred Bănăţeanu, spaţiul daco- românesc este despărţit printr-o
Page 128
linie de demarcaţie netă, care îl taie în două de la nord la sud. În partea răsăriteană a acestei linii,
obiceiurile de Anul Nou sunt foarte ample şi chiar mai importante decât cele de Crăciun , în vreme ce
în partea vestică, localnicii numesc Anul Nou- Crăciunul Mic-, ceea ce dovedeşte că în raport cu
sărbătoarea anterioară, Anul Nou este un moment festiv mai puţin important( chiar în ultimul deceniu,
investigaţiile de teren din Vest au relevat că Anul Nou nu are în sistemul tradiţiilor un loc prea
important; pentru multe comunităţi, Anul Nou continuă să fie „ o sărbătoare mică”, care se suprapune
pesteţine
care o altă
de sărbătoare importantăumane).
sistemul sărbătorilor - Sfântul Vasile-, ce ţine de stratul creştin al sărbătorii şi Revelionul,
În spaţiul în care Anul Nou este o sărbătoare cardinală, cu această ocazie, întâlnim trei
categorii de practici:
a) Pluguşorul;
b) Mascaţii( Urşii şi Căluţii);
c) Sorcova.
Pluguşorul se desfăşoară în seara de 31 decembrie
sau, cel mult, în noaptea de 31 decembrie şi 1 ianuarie; este un text de urare, menit să stimuleze
rodnicia câmpurilor în anul ce urmează, care, deşi, debutează prin versuri despre momentul
performanţei sale: „Iarna-i grea,/ Omătu’-i mare”, se dovedeşte ca substanţă lingvistică, un text legat
de primăvară, mai exact de muncile agricole. Mihai Pop avansează ideea că: „ Pluguşorul este de fapt
ceremonialul primei
Ca ritual, brazde, practicat
Pluguşorul de căpetenia
este actualizat obştii
de o ceată depatriarhale.”
urători, neapărat băieţi, formată din 2- 20 de
băieţi sau bărbaţi însuraţi de curând, care merg din casă în casă pentru a ura. În anumite, localităţi, în
care este important obiceiul, spre deosebire de colindat, există mai multe tipuri de texte considerate „
pluguşoare”, diferite, în funcţie de vârsta celor ce îl actualizează. Drept exemplu, poate fi menţionat
Plugurelul, în zona Vrancei, actualizat de copii de 10 ani, text de 6- 7 versuri, în locul urării propriu -
zise, unde copiii presară seminţe de grâu şi de porumb, simboluri ale fertilităţii.
În ceea ce priveşte recuzita, Pluguşorul presupune existenţa unor obiecte simbolice: un buhai
(= un vas de lemn, de forma unei putini; cu fundul acoperit cu piele de capră sau de oaie, bine întinsă,
legată la mijloc cu o frânghie sau un cerc; prin mijlocul acestei piei, trece o şuviţă de păr de cal fixată
de un nod sau cu un băţ trecut prin laţ); buhaiul scoate sunetul unui animal folosit la muncile agricole;
bice; zurgălăi sau tălăngi- obiecte ce evocă sunetele muncilor agricole şi care au funcţie magică de a
ţine la distanţă orice fel de spirit

Textul Pluguşorului malefic. pe baza succesiunii muncilor agricole. Rând pe rând, sunt
se construieşte
prezentate: aratul semănatul, secerişul, treieratul, măcinatul, făcutul şi coacerea pâinii. Altfel spus,
Pluguşorul se dovedeşte un text ce conţine pe larg Povestea Facerii Pâinii.
Îa afară de Pluguşor ce are valoare protectoare, în folclorul românesc există şi o variantă
pentru copii, intitulată Turtiţa.
Deşi Pluguşorul nu caracteriza decât partea răsăriteană a spaţiului tradiţional românesc,
începând cu anii 1950, el a început să se insinueze şi în restul teritoriului, mai întâi ca un text învăţat
din manual, perceput ca text „laic”, sper deosebire de colinde, ce erau c onsiderate religioase, fiind
introdus în şcoală ca un text obligatoriu vorbind despre importanţa muncii.
Bibliografie:
 Hedeşan, Otilia, Curs de folclor, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 1998;

 Hedeşan, Otilia, Lecţii

Marian, Simion- despre
Florea, calendar,laTipografia
Sărbătorile români, Universităţii
Editura GraideşiVest, Timişoara,
suflet - Cultura2005;
Naţională,
Bucureşti, 2001.
Page 129
Crăciunul sărbătorit în Franța

Prof. Lucaci Florentina
Școala Gimnazială Terpezița Dolj
În Franța, Crăciunul este perioada reuniunii familiei și a generozității, marcată de daruri și
dulciuri pentru
Reveillon) . copii, cadouri pentru cei sărmani, liturghia de la miezul nopții și de revelion (le
Obiceiurile de Crăciun, originare din Orientul Mijlociu, au fost introduse pe acest teritoriu de
către romani. Orașul Reims a fost locul în care a fos sărbătorit pentru întâia oară Crăciunul în Franța,
în anul 496, ocazie cu care Clovis, împreună cu cei 3.000 de luptători ai săi, a fost botezat, trecând
astfel la creștinism. La început, francezii nu prea s -au acomodat cu noua sărbătoare, iar bradul de
Crăciun au început să îl împodobească abia în anul 1605 (Stratesburg a fost primul oraș care a
adoptat acest obicei). Și astăzi Crăciunul este sărbătorit în date diferite, depinzând de regiune, și chiar
are și nume diferite.
Deși în cele mai multe din provincii este celebrat pe 25 decembrie, zi în care băncile sunt
închise, în estul și nordul Franței, perioada Crăciunului debutează pe 6 decembrie, cu La fête de Saint
Nicolas (Sărbătoarea Sfântului Nicolae); în alte zone, La fête des Rois (Sărbătoarea regilor) este un
Peeniment
ev de mare
8 decembrie, importanță,
în Lyon, are loccare arede
La fête loclumières
pe 6 decembrie sau în
(Sărbătoarea prima duminică
luminilor), după
ocazie cu care1sunt
ianuarie.
puse
la ferestre lumânări, ca un omagiu adus Fecioarei Maria
Vechile obiceiuri
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în fiecare an,
tradițiile de Crăciun în Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curățenie generală
și pregătea bucate alese, care erau puse pe o masă frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă
cameră din casă, iar în jurul mesei se adunau toți membrii familiei și după ce mâncau, se apucau să
cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii “îmbrăcau” un miel cu panglici colorate și se duceau din ușă în
ușă, cântând celor care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau dulciuri. În alte
regiuni, familiile se adunau la bunic, considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din pește și
usturoi
foc și din legume,
un trunchi uscat deavând
măslinlașidesert alviță
stropeau cușivin
vinfocul,
întotdeauna
pentru afiert. În zonelecina.
binecuvânta rurale,
Se copiii
așezaupuneau pe
la masă,
la sfârșitul căreia începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică pentru a participa la
slujbă.
Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru francezi,
pentru că țin foarte mult la unitatea familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la
masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel
(Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici
jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care
are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.
Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.
În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel
(Moș Crăciun)
didactice trimit trebuie să lirăspuns
răvașe de se răspundă cu o carte
tutror copiilor din poștală. Pentru
școli care a se conforma
se adresează în scrisacestei legi,
lui Papa cadrele
Noel.
În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată
familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă .
După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de
prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un
restaurant sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion,
cu feluri de mâncare din curcan, cl apon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt
stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul
Page 130
“reveiller”= “a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, se mnificând

nașterea lui Isus .
De-a lungul perioadei de Crăciun, se servesc deserturi tradiționale :
La Buche de Noel (“Butucul lui Noel”), constând dintr -o prăjitură lunguiață din ciocolată cu
castane, care reproduce forma unui butuc ars între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord,
reminiscență a unui străvechi ritual păgân;

Le pain
oferă Calendeau
o bucată (“Pâinea sărace;
unei persoane Calendeau”) – pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se
La Galette des Rois (“Prăjitură regilor/magilor”), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt
împărțite de un copil ascuns sub masă, numit “le petit roi” sau “l’enfant soleil”(micul rege sau
copilul soare). Cine găsește “la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură, devine “rege’ sau
“regină” și își poate alege un partener.
Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care
împodobește casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia,
decorat cu mere, flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837.
Un alt aspect important al Crăciunului franțuzesc constă în Crèche, scene zugrăvind momente
din nașterea mântuitorului, în care este amplasat Sfântă familie alături de Santons (“micii sfinți”), și
care este expusă în biserici și în case. Pentru a da un ultim tușeu scenelor din “crèche”, copii le
ornează cu mușchi,
locul central pietricele
de sărbătorire și crenguțe de
a Crăciunului. brad.
Copii Atunci în
se adună când
jurulseloraprind lumânările,
și cântă “crèches”
colinde până devin
în ziua de
Epifanie, pe 6 ianuarie. Există și Crèche însuflețite, constând din piese de teatru cu copii sau cu
păpuși descriind evenimentele din timpul nașterii lui Isus.
Familiara scenă sfânta “crèche” a fost introdusă în Avignon de care familia sfântului Francisc
de Assisi între anii 1316 și 1334, însă abia în secolul XVI a devenit o tradiție îmbrățișată de cultură
populară.
În sudul Franței, în Provence, în “crèche” sunt introduși și cei trei magi, păstorii, animale,
săteni îmbrăcați în vechi costume tradiționale. Aceste figurine includ un primar al satului, un țăran, un
țigan, un toboșar și alte personaje pitorești. Un alt obicei în Provence constă în costumarea unor
persoane în păstori care iau parte la o procesiune în care se dă ocol bisericii.
Cu ce vine Crăciunul?
Prof. Lupu Maria
Se pare că o sărbătoare nu va dispărea niciodată din sufletele noastre. Oricât de departe

am fi unii de ceilalţi, suntem oameni şi vom sărbători mereu, o dată pe an, Crăciunul. În jurul
Naşterii Domnului, poporul nostru trăieşte cea mai intensă şi cea mai fecundă manifestare
religioasă. Cuvântul Crăiun are origine latinească, fiind propriu domeniului etnic românesc, aşa
cum francezii au pe Père Noël, englezii pe Christmas, germanii pe Christnacht, italienii pe
Babbo Natale, spaniolii pe Papá Noel, grecii pe Άyos Vasílis etc.
Deşi această sărbătoare frumoasă este celebrată cu data naşterii lui Iisus, de-a lungul
timpului
bradului,acadourile
devenit oMoşului
sărbătoare
care,a şifamiliei,
acum, marcată
vine pe de obiceiuri
furiş, precum colindele,
lasă cadourile şi dispare împodobitul
în noaptea
friguroasă de iarnă, în trăsura lui trasă de reni.
Dar, fiecare dintre noi şi -a pus întrebarea: Cum reuşeşte Moşul să se mişte atât de repede,
într-o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lumea întreagă? Se pare că Moşul
a descoperit un praf magic care îi ajută pe reni să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Chiar
dacă am sta trezi toată noaptea, nu am reuşi să -l vedem pentru că zborul lui este foarte rapid,
aproape de viteza luminii. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă copii nu ar primi cadourile promise?
Aceştia ar fi dezamăgiţi, nu ar mai avea încredere în Moş Crăciun şi farmecul Crăciunului ar
Page 131
dispărea. Copiii sunt deosebiţi atunci când sunt fericiţi. Sufletul de înger şi puritatea copilului de
pretutindeni încălzesc şi dezgheaţă cea mai adâncă suferinţă. Moş Crăciun citeşte fiecare
scrisoare, se bucură şi suferă atunci când poveştile sunt triste. Indiferent de ce s -ar întâmpla,
Moşul are o singură noapte în care poate bucura orice suflet de înger.
Ce bucurie şi în sufletele noastre atunci când vedem ochii fericiţi ai copiilor! Sunt atât de
sinceri încât uităm şi noi de greutăţile vieţii şi ne alăturăm lor „Moş Crăciun, Moş Crăciun!/Pe
toate cărările/Îţi
Pentru căcântăm
este ocântările,/Ardem lumânările/Moş
sărbătoare a familiei, încercăm Crăciun.” (O. Goga)
să ne adunăm în jurul bradului şi să -l
împodobim cât mai frumos, colindele să ne acompanieze, iar căldura focului să ne înmoaie
sufletele. De pe masa îmbelşugată nu vor lipsi mâncărurile specifice, precum cârnaţii, chişca,
toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi tradiţionalul cozonac pregătit de cele mai bune şi dibace
mâini.
Tradiţiile sunt la ele acasă de Crăciun. Fiind un popor credincios, superstiţiile dăinuie din
generaţie în generaţie. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel
mai bine în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi
sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se
păstrează anumite obiceiuri: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa
colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut
colindătorii vor foarte
avea o recoltă fi datebună
găinilor, acestea
în anul vor dacă
următor fi spornice la ouat. sămânţa
vor amesteca Ei cred, de asemenea,
pe care că vor
o vor pune în
brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În unele sate există obiceiul de a
oferi daruri, obicei ce îşi are originile într -o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. Dacă
primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare
şi sănătate pentru anul următor, iar pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa
întinsă toată noaptea.
Colindatul se obişnuieşte în seara Ajunului, dar mai ales în noaptea Crăciunului, şi la
sate melodia răsună departe până sub coasta unui deal, pierzându -se în întuneric ca un ecou
nesfârşit “Colinde, colinde,/ E vremea colndelor/ Căci gheaţa se -ntinde/ Asemeni oglinzilor./ Şi
tremurau brazii,/ Mişcând rămurelele/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele. (M.
Eminescu)
obiceiuriReferitor la datinile
au dispărut, strămoşeşti
iar altele sunt pedecale
Crăciun,
de a fitrebuie să recunoaştem
date uitării şi înlocuite că
cu unele din aceste
obiceiurile altor
popoare. La oraş, tradiţia este influenţată cel mai mult de alte obiceiuri. Dacă copiii de la sate
merg la colindat la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare", "Bună dimineaţa la
Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri, la oraş, copiii
sunt răsplătiţi cu bani. De asemenea, colindele au fost înlocuite cu unele în limba engleză:
Jingle Bells, Silent Night, The Twelve Days of Christmas.
Cele mai cunoscute colinde care se cântă în întreaga lume sunt cele amintite mai sus,
dar şi We Wish You a Merry Christmas, The First Noel, O Tannenbaum, Mon bon sapin şi Bon
Natale a tutti.
În America, Santa Claus fascinază întreaga ţară, iar pregătirile încep imediat după Ziua
Recunoştinţei. Casele frumos împodobite, bradul ornat în fiecare piaţă îmbogăţesc sufleteşte
orice creştin.
cântate Colindele
de grupuri de tineri
de care
Crăciun
cutreieră
se audstrăzile,
freneticdarsau
acordurile
în surdină
celeînmai
toate
melodioase
locurile publice
se aud
din sânul fiecărei familii, aşezată în jurul bradului şi în jurul focului din şemineu. Masa de
Crăciun este una deosebită în care curcanul ocupă un loc de cinste, servit cu legume la grătar,
fripturi de porc şi de vită, prăjituri tradiţionale, în special cele făcute din dovleac.
Père Noël este aşteptat în Franţa de către familia reunită la masa festivă, după ce
fiecare membru trece o lumânare de la unul la altul, pâna la cel mai t ânar. La fel ca şi la noi, se
merge la slujbă, se fac petreceri şi se împart cadouri. Şi ca sărbătoarea magică să fie mai dulce
se servesc bomboane, prajituri si ciocolată tot timpul.
Page 132
În Italia se intră în magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Toţi
membrii familiei se pregătesc să meargă la biserică în Ajun şi aşteaptă nerăbdători ca Babbo
Natale să împartă daruri copiilor.
În Rusia, Crăciunul este ţinut pe stil vechi, pe data de 7 ianuarie, deşi în ultima vreme
sunt tot mai multe familii care se bucură de sărbătoare pe stil nou. Casele decorate cu ramuri de
brad şi alte decoraţiuni, brazii împodobiţi festiv, cadourile aduse de Mos Gerilă conferă o notă
aparte în
În decorul
Grecia,acestei sărbatori
copilaşii colindă în ajunul Crăciunului pentru a vesti Nasterea Domnului,
plimbând cu ei o iesle sau o corăbioară ce reprezintă Arca lui Noe. Moş Craciun împarte daruri
în ziua de 1 ianuarie, aducând numai zâmbete pe chipul copiilor nerăbdători. Curcanul devine si
la greci piesa de rezistenţă a mesei de Craciun, însoţit de o pâine traditională numită
hristopsomo. Delicioasele prajituri cu miere încheie cu fast ospăţul, în timp ce plăcintele
tradiţionale satisfac papilele gustative în noaptea dintre ani. Neuitat este banul ascuns în
plăcintă, care poartă noroc în anul ce vine celui care nimereşte bucata respectivă.
Germania a oferit lumii obiceiul de a împodobi bradul de Craciun, care iniţial era decorat cu
panglici colorate, lumânări şi diferite dulciuri. Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o
lumânare în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifică naşterea Mântuitorului.
Cântece de Craciun cunoscute, precum “ O Tannenbaum” se fac auzite în timpul acestei
sărbatori ce produce
încântă mulţimea bucurie
venită în sufletele
în bisericile tuturor. Oratoriul
şi catedralele germaneînălţător
dupăalascultarea
lui Johannslujbei
Sebastian Bach
religioase
din seara de ajun.
Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este acela de a arde o
buturugă timp de trei zile, prilej ce aduce aminte de momentul naşterii lui Iisus. Felicitări viu
colorate, tipărite cu scene biblice şi inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Nu
multă lume ştie, totuşi, că acest obicei a pornit de la americani, graţie unui german stabilit pe
aceste meleaguri.
Dacă în unele ţări, Crăciunul este dedicat familiei, alte ţări se bucură şi de vizitatori.
Franţa îşi aşteaptă turiştii pentru a sărbători Craciunul la Disneyland, cel mai mare parc de
distracţii, sau să patineze la primul nivel al turnului Eiffel. În Germania, târguri de Craciun se
deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat şi obiectele
confecţionate
găzduiesc şi din ceramică
diferite ocupând
festivităţi, pieţele
actori de Craciun
profesionişti saudinamatori
Dresda,care
Nurrenberg şi Berlin.
interpretează Pieţele
scene cu
tematică specifică împânzesc străzile în spectacole atractive, procesiunea magilor fiind la loc de
cinste. În Franţa magazinele sunt pline de jucării ca re atrag copiii, iar vizitatorii au posibilitatea
de a cumpăra produse artizanale ce provin din toată lumea, mai ales cele care înfăţişează
ieslea în care s-a nascut Iisus. În Grecia magazinele au împrumutat din fastul occidental, oferind
jucării şi dulciuri aparţinând culturii altor ţări, iar străzile sunt puternic luminate cu mult timp
înainte de sărbătoarea propriu-zisă.
Cu ce vine Crăciunul? În primul rând cu bucurii, iar dacă familia ne este alături, numic nu
mai contează. Tradiţiile şi obiceiurile, Moş Crăciun şi cadourile aşteptate un an de zile
înfrumuseţează sărbătoarea şi, indiferent în ce colţ de lume ne-am afla, să nu uităm că
sărbătorim Naşterea lui Iisus Hristos.
-
speranţa
Fiecare
că anulpopor
ce vine
îşi va
sărbătoreşte
fi unul mai bun
Crăciunul
şi mai într
bogat,
o atmosferă
ne încurajează
de farmec
şi ne determină
şi voie bună
să fimşi
mai buni şi solidari cu cei din jurul nostru.
Chiar dacă urările parcă sună altfel în limbile din jurul nostru, mesajul este acelaşi:
Sărbători fericite!
Page 133
CRACIUNUL PE GLOB
Maghiar Natalia
Şc.Gimnazială n.1 Panic , jud.Sălaj
Poate cea mai frumoasă, mai iubită şi aşteptată sărbătoare este Crăciunul, celebrat de toată
lumea creştină pe 25naşterii
Sărbătoarea decembrie.
Domnului Isus aduce în fiecare an bucurie în sufletele a milioane de
oameni de pe mapamond. Având o dublă semnificaţie: naşterea lui Isus Hristos şi bucuria de a oferi /a
primi daruri, Crăciunul este sărbătorit de fiecare popor într -o atmosferă plină de farmec şi voie bună,
în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc.
Din punct de vedere religios, Crăciunul, cea mai veche sărbătoare a omenirii, semnifică
naşterea Domnului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ să ajute oamenii să devină mai
buni, mai credincioşi, mai îngăduitori şi responsabili, mai toleranţi şi răbdători.
Deşi Crăciunul e sărbătorit diferit de la o ţară la altă...esenţa lui a rămas...şi acea mică licărire
de la care a început totul a rămas în sufletele oamenilor indiferent de religie, naţionalitate sau vârstă.
Crăciunul nu are o definiţie exactă. Nu poţi exprima în cuvinte trăirile interioare pe care ţi le provoacă.
Pentru fiecare om, Crăciunul înseamnă ceva diferit, magic şi aparte. Noaptea Crăciunului este
splendoarea cerului
fiecăruia. Deşi mulţişiconsideră
minunăţia aceasta
pământului. Aceastaea
o poveste, aduce
totuşilinişte,
rămânesiguranţă şi mângâiere
adevărată în inimile
peste veacuri. În
noaptea de Crăciun răsună colinde şi casa e învăluită în miros de scorţişoară şi arome,totul în j ur e
împodobit şi învăluit în sărbătoare. Această este semnificaţia adevărată a Crăciunului, care învăluie
bucuriile sărbătorilor de iarnă într-o ambianţa caldă şi primitoare.
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din
România, alte par de-a dreptul bizare.În cele ce urmează voi încerca descriu în câteva fraze
obiceiurile şi tradiţiile de Crăciun din câteva ţari din lume.
Crăciunul în America
Poate mai mult decât în altă parte, ţinând cont că l -a dăruit pe Moş Crăciun (Santa Claus) aşa
cum este el cunoscut astăzi, sărbătoarea de Crăciun fascinează întreaga ţară, iar pregătirile încep
imediat după Ziua Recunoştinţei.Un obicei întâlnit la americani, dar şi la germani şi olandezi, este
acelaÎndeceea
a arde o buturugă
ce priveşte timpdedeCrăciun,
masa trei zile,curcanul
prilej ce ocupă
aduce un
aminte decinste,
loc de momentul naşterii
servit lui la grătar,
cu legume Isus.
alături de budinci şi prăjiturile tradiţionale.
Africa
Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac
vizite, se împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. De
obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai
lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare.
Anglia
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va sco ate scrisoarea prin
horn, dorinţele lor se vor împlini.
de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritab ili.
De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. În locul lor se folosesc
Page 134
beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde
organizeaza picnicuri.
Crăciunul în Austria
Austria începe pregătirile pentru sărbătorile de iarnă de ziua Sfintei Barbara, care dă tonul
diferitelor festivităţi, baluri şi concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de actori mascaţi în monştri şi
cântăreţi umplu străzile vieneze. Colindătorii aprind torţe şi se plimbă din casă în casă.
Bangladesh
arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se
aprind spre a lumina drumul până la biserică.
Crăciunul în Belgia
Pere Noel vine şi în Belgia, dar în regiunea valonă, în timp ce în partea flamandă îşi face
apariţia St. Niklaas, care aduce cadouri copiilor în ziua de 6 decembrie. De Crăciun, darurile sunt
aşezate sub brad şi sunt deschise după cina sau a doua zi dimineaţă.
Crăciunul în Bulgaria
În Bulgaria, masa din noaptea de Crăciun este bogată în preparate de post, de cel puţin 12
feluri, pentru fiecare zi a anului.Tradiţia îndeamnă pe fiecare să spargă o nucă. Dacă aceasta este
bună,
anunţăse aşteaptă un an nou bun şi bogat, dacă este stricată sau goală, atunci anul care vine se
găunos.
În China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se
consideră neoficial creştini şi îl sărbătoresc în privat. Dar mulţi alţii care nu se consideră creştini au
adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. În speranţa că Dun
Che Lao Ren (Moş Craciuncel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină.
Crăciunul în Danemarca
Aidoma germanilor, danezii aprind cele patru lumânări din săptămânile predecesoare
Crăciunului, semnificând bucuria, speranţa, credinţa şi pacea. Bradul împodobit cu panglici şi lumânări
şi îmbogăţit la baza de mult aşteptatele cadouri, este înconjurat de membrii familiei prin dans şi
cântece de colind.
În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de
Crăciun în casele
'Parada oamenilor. Acest
ridichilor obicei se păstrează
luminate', obicei încă preluat
din 1775. O altă
de tradiţielaa elveţienilor este
mexicani.
Crăciunul în Franţa
Pere Noel este aşteptat în Franţa de către familia reunită la masa festivă, după ce fiecare
membru trece o lumânare de la unul la altul. Se merge la slujbă, se fac petreceri şi se împart cadouri.
Magazinele atrag copiii cu jocuri de lumini, iar târgurile de Crăciun sunt împânzite în cele mai
cunoscute locuri, căsuţele din lemn fiind pline la refuz cu obiecte confecţionate manual, bijuterii şi
dulciuri.
Crăciunul în Germania
pangliciGermania
colorate, lumânări
a oferit lumii
şi diferite
obiceiul
dulciuri.
de a Nemţii
împodobi
practică
bradulobiceiul
de Crăciun,
de a aprinde
care iniţial
câteera
o lumânare
decorat cu
în
cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi care semnifica naşterea Mântuitorului.
Cântece de Crăciun se fac auzite în timpul acestei sărbători ce produce bucurie în sufletele tuturor.
Târguri de Crăciun se deschid peste tot, figurinele din turtă dulce, prăjiturile, articolele de artizanat şi
obiectele confecţionate din ceramică înţesând pieţele de Crăciun din Dresda, Nurrenberg şi Berlin.
Crăciunul în Islanda
În Islanda se împodobesc brazii artificiali, lumânările fiind cele mai des folosite decoraţiuni. De
Ajun se merge la slujbă, se dansează şi se cântă în jurul unui foc, iar darurile din cizmuliţe sunt „puse”
Page 135
de cei treisprezece flăcăi de Crăciun, omologii moşului, dar numai pentru copiii cuminţi, ceilalţi primind
cartofi!
Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile
palestiniene şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc
Craciuniul.
Crăciunul în Grecia
Curcanul
tradiţională numitădevine şi la greciPrăjiturile
hristopsomo. piesa centrală a mesei
cu miere, de Crăciun,
plăcintele neapărat
tradiţionale împreună
încheie cu ospăţul.
cu fast o pâine
Neuitat este banul ascuns în plăcintă, care poartă noroc anul ce vine celui care nimereşte bucată
respectivă.
Crăciunul în Italia
Italienii intră în magia sărbătorilor de iarnă de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. Se pregătesc
să meargă la biserică în Ajun şi aşteaptă nerăbdători ca Babbo Natale (Moş Crăciun) sau buna
vrăjitoare Befana să împartă daruri copiilor.
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate
care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, orez şi legume.
În India Crăciunul este o sărbătoare naţională. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada
Din (ziua cea
decorează mare
copacii de de Crăciun).
mango Din cauza
sau banane climei şi temparaturiilor
cu felinare,umplu ridicate, în loculcadouri
bisericile cu Poinsettia.Oferă braziloratât
ei
apropiaţilor, cât şi săracilor. În sudul Indiei, creştinii pun mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor,
la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali.
Crăciunul în Norvegia
Pe lângă cadourile obişnuite, în Norvegia se oferă păpuşi copiilor, care îl întruchipează pe
Nisse, o variantă a lui Moş Crăciun. Bradul este împodobit de către părinţi, care preferă să meargă în
pădure şi să îl taie singuri. În pieţele de Crăciun norvegiene întâlnim delicatesele lor specifice, ca
brânză de capră, ciocolată şi gemul de mure.
Crăciunul în Marea Britanie
Englezii sărbătoresc consecvent Crăciunul abia din 1660, după ce fusese interzi de către
autorităţi, datorită amestecului de obiceiuri creştine şi păgâne deopotrivă practicate până la acea
dată. În curcanul,
lipsesc case, în mirosul parfumat
plăcintele de brad,
şi budinca , ce englezii
întregescsavurează
atmosferadelicii culinare
acestei de Crăciun,
sărbători din spiritele
şi liniştesc care nu
după noaptea de Ajun, în care se crede că duhurile rele şi fantomele părăsesc castelele şi criptele,
obicei rămas din perioada păgână.
Ajunul Crăciunului se petrece însă în familie, iar copiii îşi deschid darurile puse sub pomul decorat cu
ornamente, lumânări şi bomboane la sunetul unui clopoţel şi imediat după cină tradiţională din c are nu
lipseşte crapul făcut la cuptor.
Crăciunul în Mexic
în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fie care
procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copiii mexicani speră la o
vizită a lui Moş Crăciun, sau aşteaptă daruri de la “Quetzalcoatl”, conducător legendar al
Mexicului.
Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu
vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata
Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de
Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului.
tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume .
Crăciunul în Spania
Page 136
Iesle confecţionate din lemn şi alte figurine ce întruchipează diferite personaje specifice
sărbătorii Naşterii lui Isus împodobesc casele spaniolilor, care încep festivităţile de Crăciun de ziua
Imaculatei Concepţii, respectiv în 8 decembrie. Ca şi în Germania, cortegii de actori profesionişti sau
amatori străbat străzile oraşelor puternic luminate, interpretând procesiunea celor trei magi.
Seara de Crăciun este sărbătorita împreună cu familia, acasă, la o masă îmbelşugata cu friptură de
pui, curcan saumiel.
În Suedia
pentru Ajunul , cea mai
Crăciunului importanta
- şuncă, peşte şizifasole
este Ajunul Crăciunului.
- aceasta O masă
este şi prilejul specială
cu care rudeleeste pregătită
îşi fac daruri.
Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o
înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez
cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun.
Crăciunul în Ungaria
Ungaria abundă în obiceiuri şi ritualuri desfăşurate în zilele de Crăciun. Ceremonii religioase,
reprezentaţii teatrale populare (vicleim), cântece şi jocuri, mese decorate cu fân, colinde cantate de
toată lumea, se îmbină armoni os într-o sărbătoare aşteptată cu multă emoţie.
Rusia aşteaptă oficial Crăciunul pe data de 7 ianuarie, deşi în ultima vreme sunt tot mai multe
familii care sărbătoresc pe stil nou. Case decorate cu ramuri de brad, brazi împodobiţi, cadouri aduse
de Moş sărbători
acestei Gerilă, tocmai
. de Anul nou care este început cu şampanie, conferă o notă aparte în decorul
În orice colţ al lumii insă, sarbatoarea Nasterii Domnului este un moment in care familia
petrece impreuna in fata unei mese imbelsugate.
De Crăciun oamenii îşi dau silinţele să fie mai buni , mai calzi, mai primitori, mai darnici. De
multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor
state.
Indiferent cât de diferite sunt pregătită, această sărbătoare internaţională uneşte creştinii din
întreaga lume.
Bibliografie :
http://www.traditii.ro/craciun
http://www.referat.ro//Craciunul_obiceiuri.html
http://www.avocatnet.ro/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cum-intampina-altii-aceasta-
sarbatoare.html
TRADIŢII VECHI LA TIMPURI NOI

Prof. Manolache Elena-Rada
Scoala Gimnazială Nr. 25, Timişoara
Sărbătorile de iarnă sunt poate cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi
obiceiuri păstrate din moşi - strămoşi şi care se împletesc cu obiceiuri minorităţiţilor ce locuiesc în
această ţară. Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice,
dansuri,
apare subgesturi,
diferiteinterpretat
denumiri înzonale
casă, în
pe perioada
uliţe de osolstiţiului
ceată sacră. În calendarul
de iarnă (Steaua,popular acestSorcova).
Pluguşorul, fenomen
Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea
mai răspândită tradiţie a românilor. Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid uşile sau
nu oferă daruri, efecte magice sunt opuse, ei încalcă regulile acestui obicei.
În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la colindat,
din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “pinţărăi”. În prima zi de Crăciun,
colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l -au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la
Page 137
locul unde s-a născut Pruncul Isus. Un alt obicei este cel al „Viflai -mului” sau „Irozii”, reprezentând o
scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Isus.
Tradiţia dubaşilor se transmite din tată în fiu, la fel ca şi dubele pe care aceştia le poartă. În
Ajun de Crăciun, flăcăii satului se îmbracă în costume populare, vechi de sute de ani, se împart în
cete de câte 15-16 şi o iau prin sat la colindat. Iau la rând fiecare casă, dar mai cu seamă cele unde
stau fete. Tobele din piele pe care le au în mână sunt lovite ritmic şi produc sunete deosebite. În faţa
lor joacăpovestesc
dubaşii cerbul, care alungăeste
că acesta spiritele
căutatrele,
să fieo prins
mască ce reprezintă
pentru jertfa. Cerbul
fala vânătorilor. Colindele
estepeîmpodobit
care le zic
cu
verdeaţă, semn că anul care vine va fi mai roditor.
Se spune că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc îneste un
bărbat.
In unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în
faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecu t
colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o recoltă foarte bună
în anul următor.
Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti,
să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea -soarelui, care se dau apoi la vite, ca să
aibă casa linişte şi bogăţie.
Plugul
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu
Plugul - străvechi obicei agrar derivat dintr -o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns
o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Urare a de plu-guşor este de fapt un
adevărat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole.
Obiceiul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, colorând desfăşurarea acestei
sărbători cu acele elemente care ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului nostru -
agricultura.
Umblatul cu capra
Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim
personaje biblice sunt înlocuite aici, de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o
regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în
Transilvania
măştii) de sud.
şi obiceiul se În Muntenia
practică mai şiales
Oltenia, capra
de Anul Nou.e denumită "brezaia" (din
Capra se alcătuieşte cauza
dintr înfăţişării
-un lemn scurt,pestriţe a
cioplit în
formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie
neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu
păr pe ea. În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari,
aloe, cu pete negre, peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. În loc de
urechi, capra are două găvane de lingură. Pe ceafă are patru corniţe, frumos împodobite cu hârtie
colorată, pe care se află înşirate şiraguri de mărgele sau hurmuzi. În dosul coarnelor se află o oglindă
care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea. În cele două falci de
sus ale capului, se pune falca de jos, care se mişcă în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă
este îmbracată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băţ lung de un cot, de
care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se află atârnat un clopoţel, iar de partea de
atârnă şiseastfel
dinapoi află legată
gura caprei
o sârmă.
se Dacă
deschide.
această
Dacă
sârmă
s -ar se
trage
lasăscurt
slobodă,
de sârmă,
partea gura
de dinaintea fălciiînchide
caprei s-ar de jos
printr-o clampăneală seacă, de lemn. Fireşte clopoţelul sună. Atât băţul, cât şi sârma sunt acoperite
cu un sac de formă tronconică, de pânză groasă de sac, care, stă umflată şi acoperă astfel pe cel ce
va ţine capra de băţ, va clămpăn i-o şi va juca-o, are legate pe dinauntru nişte cercuri de sârmă sau de
lemn. Masca este însoţită de o ceată zgo-motoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei.
Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcil e de lemn. Un
spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală,
spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun
Page 138
că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii - feciori travestiti în crai, ţurca - mască
de taur), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului, provin din ceremoniile sacre arhaice
închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Umblatul cu ursul
Spre deosebire de capră, această datină e întâlnită doar în Moldova, de Anul Nou. S -a avansat
chiar ipoteza că la originea ei s -ar afla un cult traco-getic. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând
pe cap
este maişi simplă:
umeri blana
capulunui animal
ursului se ucis, împodobitădintr
confecţionează în dreptul urechilor
-un schelet cu ciucuri
de lemn roşii.cuAlteori,
acoperit masca
o bucată de
blană, iar trupul dintr-o pânză solidă, astfel ornată încât să sugereze perii maronii caracteristici. Masca
este condusă de un "Ursar", însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje
(printre care se poate află un copil în rolul "puiului de urs"). Aţâţaţă de ursar ("Joacă bine, măi
Martine,/Că-ţi dau pâine cu măsline"), în răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, ţinându -şi echilibrul
cu ajutorul unui ciomag, masca mormăie şi imită paşiile gănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic
pământul cu tălpile. Jocul său trebuie să fi avut, la origine, rolul de a purifica şi feritiliza solul în noul
an. Reprezentaţia se încheie cu obişnuitele urări adresate asistenţei.
Plugusorul
Urare tradiţională la români în preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al
unei invocari magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete
de clopoţei,
purtat, darbuhaiul
sau de plugul adevărat,
care imitătras de boi,boilor.
mugetul a fostTextul
înlocuit cu timpul
plugu deşiun
-şorului -a plug miniatural,
pierdut mai uşor de
astăzi caracterul
incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce
se apropie de sfârşit.
Sorcova
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor.
Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcova confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia
s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde
fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un ar-bore. Înclinată de mai multe ori
în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu
capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu
face decât să întărească efectul mişcării sor-covei. Obicei augural din ciclul manifestărilor închinate
întâmpinării
Obiceiul Anului Nou.
se practică Însemnul
de către ritual
un băiat, iareste alcătuit
gazdelor li sedintr -un băţ sau
adresează urărioderamură verde,invocându
bun augur, împodobită.
-se
sănătatea, belşugul şi prosperitatea:
"Sorcova, vesela, Să trăiţi, să -mbătrâniţi, Peste vară, primăvară, Ca un păr, ca un măr, Ca un fir de
trandafir, Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oţelul. La anul şi la mulţi ani!"
Bibliografie: www.crestinortodox.ro
Crăciunul pe glob
Autor: Marinaş Elena-Mirela
Şcoala Gimnazială Comani, Drăgăneşti-Olt
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din
România, altele par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este
un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate. Indiferent cât de diferite
sunt pregătite, sărbătorile din această perioadă a anului sunt printre singurele care unesc creştinii din
În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a
Page 139
lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe
care cu greu o poţi uita.In Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun .Moşul are o
desagă plină de cadouri, iar în timp ce `slujitorii` lui îl ajută sa le împartă, el povesteşte celor mici
despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
ghetuţele
lozuri copiilor,
în plic în vreme
(scratch cards),ceiar,aceştia
dacă audorm.
fostDacă au fost
răi, sunt cuminţi, copiii
recompensaţi cu un primesc
cartof. dulciuri,
A doua zi,mandarine,
cel de-al
doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din
munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al
treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul
Moş Crăciun se întoarce la casa lui.
În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru
Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi
suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este
urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un
pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de
Crăciun.
Danezii
bradului, şi celaumai
o modalitate
vârstnic ia mai puţin întâlnită
un cadou pe care -de
l dăa celui
împărţi cadourile:
destinat care se
ia, adună toţisău,
la rândul ai casei în jurul
un altul şi -l
Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este
'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu
Crăciunul în Alaska. Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25
decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge
la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat,
plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată,
montată în vârfulînunui
Crăciunul băţ cât
Rusia. Dacămaipână
lung,pentru
acum 20a fidevăzuţi de la depărtare.
ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în
ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii,
într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în
special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg c e
calendarul creştin-ortodox vechi. După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat
produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de
mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun,
lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase.
Crăciun pe ritm de reggae. În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi
cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este
cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, orez şi legume.
asole
neagrăMasa
servită
de Crăciun
cu orez înşi Cuba.
planteMasa
tradiţionale
tradiţională
(Yucca)
înseamnă
sub formă
pentrudecubanezi
piure. Familiile
friptură de
numeroase
porc, f se
reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un
porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudel e de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzica
tradiţională.
Un Crăciun la tricou, în Australia,deoarece în această perioadă temperaturile ajung până la 30
de grade. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc.De
regulă, desertul este format dintr -o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă
noroc celui care-l găseşte. Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului.
Page 140
Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o
lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".
Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de
sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă.
Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta
a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană
a personajului.
secolul 18. CinaPrimele tradiţiieste
tradiţională de Crăciun
formatăîndin
Noua Zeelandă
friptură au apărut
de curcan, odată cu
cu legume şi coloniştii
sos, iar laenglezi,
desert din
se
pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc
brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".
In China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală. Un mic procent de chinezi se
consideră neoficial creştini şi îl sărbătoresc în privat. Dar multi altii care nu se consideră creştini au
adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele pentru
“Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie şi au forme de flori, lampioane şi şiraguri. In speranţa că Dun
Che Lao Ren (Moş Crăciun cel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşază lângă brad ciorapi din muselina, o
ţesătură fină din mătase şi bumbac.
In Japonia , doar 1% din populaţie crede în Iisus si nu este o sărbătoare naţională. Cu toate
acestea, cei mai multi japonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi oferă
cadouri, mănâncă
călugăr budist, o -prăjitură
Hotei osho, carespecifică sărbătorii,
joacă rolul lui MoşcuCrăciun.
căpşuniCopiii
şi cremă de să
trebuie vanilie. Ba chiar
fie cuminţi au că
pentru şi un
se
spune că el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei -osho şi cred
că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile.
Deşi doar 3% din populaţie este creştină, în India Crăciunul este o sărbatoare naţională., chiar
şi preşedinta ţării Pratibha Devisingh Patil îl serbează. Elevii şi studenţii au o vacanţă cu ocazia Bada
Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temperaturilor ridicate, în locul brazilor ei
decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori roşii la
noi denumite Crăciuniţe. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. In sudul Indiei, creştinii pun
mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hindusii în timpul festivalului Diwali.
Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile palestiniene
şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc Crăciunul.
Mexicanii
La Posada au mupe
şi începe lte8tradiţii comune
decembrie cu cu populaţiaConceptie”.
“Imaculata din Spania.Timp
Sărbătoarea
de 9 zile,degrupuri
Crăciundese numeşte
oameni se
plimbă din casă în casă purtând imaginea Mariei cu Iosif căutând un adăpost pentru naşterea lui Iisus.
La fiecare casă unde se opresc participă la jocul cu Pinata, o jucărie atârnată de un copac, umplută cu
fructe şi dulciuri, pe care copiii trebuie să o spargă prin lovituri. Simbolul Crăciunului este floarea roşie
a Crăciuniţei. Copiii cuminţi primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la şcoală în
această zi.
Tradiţie neobişnuită în Portugalia. În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi
tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare
pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvantare şi noroc pentru anul următor. Pe 24 decembrie,
copiii aşază încăltămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a -l atrage pe calul
Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile
merg laCrăciunul
Biserică în
pentru
Slovacia.Brazii
o slujbă specială,
se împodobesc,
ce poartă numele
de obicei,
de "Missa
în Ajunul
do galo".
Crăciunului. Se merge la
biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri
principale: supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din
orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile.
Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le
amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea
scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de
reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.
Page 141
CRĂCIUNUL TUTUROR COPIILOR

Autor: Prof.înv. preşcolar:
Marinescu Ioana Cătălina
sărbătoare a familiei,
mult aşteptate de copiiimarcată de obiceiuri
din întreaga lume. precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului,
Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în
luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).
Cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX -lea.
Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata
apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel
Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX -lea. Unul dintre cele mai îndrăgite
obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită
pentru o zi solemnă cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII -lea, a interzis
colindele. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary
din Poitiers, în secolul al IV-lea
româneşti.Colindatul estemesajul
Pe lângă unul dintre obiceiurile
mistic, de Crăciun
multe obiceiuri care seînpăstrează
practicate această cel mai bine
zi sunt legateşi de
în satele
cultul
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în
faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut
boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă
legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are
originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc.
În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un
semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor,
oameniiDacă
ţin masa întinsă
la noi toatăîşinoaptea.
românii urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, alţi
locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod. Australienii stau la plajă, în timp ce în
India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii. Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei
aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi
casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru
decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri.
"Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie.
Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă cadouri,
însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun. Deşi Irakul este scena unor
conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte
desprecenaşterea
După lui Iisus,deiarcitit
copilul termină întreaga familie
povestea, aprinde
în curte se lumânări pentru
aprinde un foc şia toată
puncta marea
lumea sărbătoare.
cântă colinde.
Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul s e stinge, fiecare membru al
familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă.
Palestina - Betleemul - orasul in care s-a nascut Iisus. In perioada sarbatorilor de iarna mii de turisti
vin in aceasta zona pentru a asista la slujba. La inceputul ei, are loc o parada a politistilor, pe cai
arabi. Urmeaza un barbat care duce in spate o cruce uriasa, apoi vin oamenii bisericii si reprezentanti
ai autoritatilor. Ceremonia religioasa si sarbatoarea dureaza cateva ore, pe parcursul carora se
deruleaza scene din istoria religiei crestine.
Page 142
În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie
primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi portretele
În Australia vremea este exact invers ca la noi , aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul
vacanţei de
"Colinde vară. Cel
la lumina mai popular
lumânării". eveniment
Oamenii al sărbătorilor
se întâlnesc noaptea,deaprind
iarnă din Australia
lumânări este denumit
şi cântă colinde.
Australienii îşi decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în
În Grecia , Mos Craciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El imparte
cadouri si dulciuri copiilor. In vechea traditie, obiceiul bradului impodobit nu exista, fapt pentru care Sf.
Vasile lasa cadourile pe masa sau intr-un colt al camerei.
Exista o traditie potrivit careia stapana casei trebuie sa-si imprime forma mainii pe painea pregatita
pentru cina, pentru a le arata copiilor ca Iisus a binecuvantat mancarea.
În Italia Craciunul incepe cu opt zile inainte si este cunoscut sub denumirea de "Novena".
Copiii merg din casa in casa sa cante colinde si sa recite poezii, insa darurile le primesc de-abia pe 6
ianuarie. Conform
aduce darurile traditiei,
pe cosul caseicadourile sunt aduse de o vrajitoare urata, dar buna, numita Befana. Ea
sau pe geam.
la sat. Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui
bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un ci oban sau un baci la
bătrân
Pe de (are o barbăideea
altă parte, lungă)
deşispiriduşi
bogat (dedevreme
Crăciunce are
vineturme şi dare de
din credinţa mână). că gnomii păzeau casa
străveche
se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de -a
face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă
Moş Crăciun.
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre
care se numără şi Paştele şi Rusaliile.
Craciunul este sarbatoarea cadourilor, a pacii, a caldurii si a linistii sufletesti. Fiecare dintre noi
are un stil personal de a-si decora pomul de Craciun, de a-si impodobi casa, de a petrece aceasta
sarbatoare.
BIBLIOGRAFIE:
I. http://www.crestinortodox.ro/craciun/
II.http://image.slidesharecdn.com/bucuriacraciunuluiinlume-121124151053-phpapp02/95/bucuria-
craciunului-in-lume-32-638.jpg?cb=1353769998
III. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998
Page 143
Crăciunul pe Glob
Pip. MAROGEL CARMEN-LOREDANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 DĂBULENI
Celebrarea
creştin ortodox. NaşteriicuDomnului
Începând este prilej
20 decembrie începe decu
mare sărbătoare
adevărat pentruaromâni
să miroase ca De
Crăciun. popor
faptmajoritar
miroase
a păr pârlit de porc, a pomana porcului, a afumătură şi toate acestea după guiţăturile porcilor
sacrificaţi în ziua de Ignat. Tobele răsună mai tare, nu aşa timid ca la începutul Postului Crăciunului.
Copiii repetă colindele, iar unii dintre ei pregătesc “Steaua” şi “Cântecul de Stea”.
Sărbătoarea Naşterii Pruncului Sfânt începe în dimineaţa lui Moş Ajun cu colinde care ţin până
noaptea. Între timp, seara, se pregăteşte masa de Crăciun la care vor participa toţi membrii familiei. În
dimineaţa de 25 decembrie toată lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun şi apoi la masa de
Crăciun asta dacă nu au făcut -o deja de cu seară şi treptat încep să-şi facă apariţia copiiii cu
“Steaua”. Aceştia vestesc faptul că Iisus S -a născut şi povestesc despre închinarea Magilor.
Închinarea Magilor şi faptul că aceştia au dus daruri Pruncului Sfânt au generat obiceiul cadourilor de
Crăciun. A fost creat şi un personaj mitic Moş Crăciun care împarte cadouri copiilor. În satele
româneşti
dormeau sau copiiicând
găsesc cadourile
erau sub bradul
la colindat. împodobit
La oraş în Ajun mai
şi în familiile şi li se spune există
înstărite că Moşul a venit când
o persoană ei
care
îmbrăcată în haine roşii joacă rolul Moşului şi oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului. În
calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ştefan. Toate zilele de
Crăciun sunt sortite revederii părinţilor, neamurilor, şi prietenilor aşa că lumea “cu mic cu mare” merge
în vizită şi aşteaptă oaspeţi.
Suedia: God Jul! Majoritatea oamenilor din ţările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în
fiecare an, pe 13 decembrie. Această tradiţie îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca
şi Finlanda.În aceste ţări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai este
numită"micul Yule". Conform tradiţiei, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de dimineaţă şi
apoi trezeşte fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într -o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi
purtând o coroană din crengi, cu nouă lumânări aprinse. Apoi, familia ia micul dejun într -o cameră
lumintă cuselumânări.
pescuitul desfăşurauÎn în
ziua respectivă,
trecut la luminafata este înnumită
torţelor, Luci sau
ziua Sfintei Lucia.mireasa Luci.Vânătoarea
Noaptea, bărbaţii, femeilesau
şi
copiii purtau torţe la o paradă, iar noaptea se încheia când toţi aruncau torţele pe o grămadă de paie,
creând un foc imens.În p rezent, în Finlanda, o fată este aleasă pentru a o întruchipa pe Lucia şi ea
este onorată printr-o paradă, fiind înconjurată de torţe. Lumina este temă principală a sărbătorii Sfânta
Lucia, la fel ca numele ei, care este derivat din latinescul "lux", care înseamnă lumină. Prăznuirea
Sfintei Lucia are loc în apropierea celei mai scurte zi a anului, când lumina soarelui începe să se
întărească din nou. Lucia a trăit în Siracuzia în timpul secolului IV -lea, când creştinii erau persecutaţi
frecvent. Din păcate, mare parte din povestea ei s-a pierdut de-a lungul anilor. Potrivit unei legende,
Lucia şi-a pierdut ochii în urma unei persecuţii ordonată de Dioclețian, din cauza convigerilor sale
creştine. Alţii spun că ea însăşi şi-a scos ochii pentru a protesta faţă de cum erau trataţi creştinii.
Sfânta Lucia este patronul spiritual al nevăzătorilor.
Finlanda:
împreună HyvaalaJoulua!
şi ascultă Mulţi finlandezi
radio "Pace merg
de Crăciun". Delaasemenea,
saună în Ajunul Crăciunului.
finlandezii Familiile
obişnuiesc se strâng
să meargă la
cimitir pentru a vizita mormintele celor decedaţi.
Norvegia: Gledelig Jul! Norvegia este locul unde a luat naştere obiceiul buşteanului. Nordicii
antici foloseau buşteanul pentru celebrarea întorcerii soarelui la solstiţiul de iarnă. Buşteanul provine
din cuvântul nordic "hweol", care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de
foc care se rostogolea spre şi dinspre Pământ.V-aţi întrebat vreodată de ce focul este o parte centrală
a scenei tipice de Crăciun? Această tradiţie are legătură cu obiceiul buşteanului norvegian, care este,
Page 144
probabil, de asemenea, responsabil pentru popularitatea brânzei în formă de buştean sau o prăjiturilor
şi deşerturilor cu aceeaşi formă, pregătite în timpul sărbătorilor de iarnă.
Germania: "Froehliche Weihnachten!" Decorarea brazilor a fost mereu o parte din tradiţia
nemţească de solstiţiu. Primii "pomi de Crăciun" decoraţi în mod explicit şi numiţi după sărbătoarea
Crăciunului au apărut în Strasbourg, în Alsacia, la începutul secolului al XVII- lea. După 1750, pomii de
Crăciun au început să apară şi în alte părţi din Germania şi chiar mai mult, după 1771, când Johann
Wolfgang Werther".
tânărului Goethe aÎnvizitat
1820,Strasbourg şi a germani
primii imigranţi inclus unaupom de Crăciun
decorat pomi deînCrăciun
romanulînsau, "Suferinţa
Pennsylvania.
După ce Prinţul Germaniei, Albert, s-a căsătorit cu Regina Victoria, el a introdus tradiţia pomului de
Crăciun şi în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar american a publicat o fotografie cu un pom de Crăciun
şi obiceiul s-a răspândit în aproape fiecare casă în doar câţiva ani.
Mexic: Feliz Navidad! În 1828, ministrul american în Mexic, Joel R. Poinsett, a adus o plantă
roşie şi verde din Mexic, în America. Cum culoarea părea perfectă pentru noua sărbătoare, plantele,
care au fost numite Crăciunițe, au început să apară în sere în 1830. În 1870, magazinele din New
York au început să vândă aceste plante de Crăciun, iar în 1900 acestea erau un simbol universal al
sărbătorii Crăciunului.De asemenea, în preajma Crăciunului, în Mexic, sculpturi din hârtie,
numite pinatas, sunt umplute cu bomboane şi monede şi sunt atârnate de tavan. Copiii lovesc, pe
rând, pinata până se sparge şi cad bomboanele şi monedele. Apoi, copiii se întrec să adune cât mai
multe dintre
Anglia:bunătăţile căzute pe jos.
Merry Christmas! Un englez, numit John Calcott Horsley, a ajutat la popularizarea
tradiţiei de a trimite felicitări de Crăciun. Astfel, el a început să producă cărţi mici cu scene festive şi cu
o urare, la sfârşitul anului 1830. Oficii poştale din Anglia şi Statele Unite ale Americii au făcut peste
noapte din felicitările de Crăciun o adevărată tradiţie. Aproximativ în aceeaşi perioadă, felicitări
similare au fost create de către RH Pease, primul producător de felicitări americane, în Albany, New
York, şi Louis Prang, un german care a emigrat în America, în 1850. Popoarele celtice şi teutonice au
considerat mult timp ca vâscul avea puteri magice. Se spunea c ă acesta putea vindeca rănile şi creşte
fertilitatea. Celţii atârnau vâscul în casele lor cu scopul de a le aduce noroc şi de a alunga spiritele
rele. În timpul vacanțelor în epoca victoriană, englezii atârnau crenguţe de vâsc de plafoane şi uşi. În
cazul în care cineva stătea sub vâsc, avea să fie sărutat de altcineva din cameră.
De asemenea, colindele îşi au originea în Anglia. Muzicienii mergeau din oraş în oraş, vizitând
castelele
sau bani. şi
În casele
Statelecelor
Unitebogaţi. În schimbul
şi Anglia, în Ajunulcântecelor,
Crăciunului,muzicienii sperau
copiii atârnă să primească
ciorapi pe piciorul opatului
masăsăucaldă
în
apropierea unui şemineu, sperând că aceştia vor fi umpluţi cu bunătăţi în timp ce dorm. În
Scandinavia, copiii îşi lăsă pantofii pe vatră tot pentru a primi cadouri. Această tradiţie poate fi atribuită
legendelor despre Sfântul Nicolae. Potrivit uneia dintre legende, trei surori sărace nu s -au putut
căsători pentru că nu aveau bani pentru zestre. Pentru a le salva de la a fi vândute de către tatăl lor,
Sfântul Nicolae le-a lăsat surorilor monede de aur. Astfel, o monedă a căzut pe horn şi a ajuns într -o
pereche de pantofi care au fost lăsaţi pe vatră. Iar celelalte au intrat printr-o fereastră şi au ajuns într -o
pereche de ciorapi lăsaţi agăţaţi lângă foc să se usuce.
Franţa: Joyeux Noel! În Franţa, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia
franceză "les bonne nouvelles", care înseamnă "veştile bune" şi se referă la evanghelie.
În sudul Franţei, unii oameni ard un buştean în casele lor din Ajunul Crăciunului şi până la Anul Nou.
Acest obicei vine dintr-
o veche
aduce noroc pentru recolta tradiţie
de anul viitor.în care agricultorii foloseau o parte din buştean pentru a le
Australia In Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele părţi
ale Australiei să se înregistreze 100 de grade Farenheit în ziua de Crăciun.În timpul sezonului
călduros şi însorit de Crăciun din Australia, vremea de plajă şi grătarele în aer liber sunt obişnui te.
Tradiţionalele zile Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri şi fie o masă caldă cu
şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare.
Page 145
Ucraina: "Srozhdestvom Kristovym! De Crăciun, ucrainenii pregătesc o masă tradiţională cu 12

feluri de mâncare. Cel mai mic copil din familie se uită pe fereastră pentru a vedea când apare luna,
un semnal că sărbătoarea poate începe.
Canada Cele mai multe tradiţii canadiene de Crăciun sunt similare cu cele practicate în Statele
Unite ale Americii. În nordul îndepărtat al ţării, eschimoşii celebrează un festival de iarnă numit Tuck
sinck, unde se organizează petreceri cu dans şi schimburi de cadouri.
pentru Grecia: "Kala

a produce în timpul celorÎn 12
răuChristouyenna!" Grecia, mulţi
zile de oameniCadourile
Crăciun. cred în kallikantzeri, spiriduşi
sunt, de obicei, care pe
dăruite apar
1
ianuarie, ziua Sfântului Vasile.
America Centrala Scena ieslei este principala decoraţiune din majoritatea ţărilor din Sudul
Europei, centrul şi sudul Americii. Sfântul Francisc de Assisi a creat prima scenă a Naşterii Domnului,
în 1224, pentru a le explica adepţilor naşterea lui Iisus.
BIBLIOGRAFIE:
Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Ed. Humanitas, Buc., 1998
N. Cojocaru, Cântece, obiceiuri și tradiții populare românești, Ed. Minerva, Buc, 1984
OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN ZONA ARADULUI

prof. înv. primar MARȘEU RODICA LAVINIA
COLEGIUL TEHNIC ION MINCU TIMIȘOARA
Din cele mai vechi timpuri, Naşterea Domnului a constituit o sărbătoare cu profunde
semnificaţii fiind integrată în tezaurul spiritual al poporului român. Astfel au luat fiinţă obiceiurile şi
datinile de Crăciun. În rândurile ce urmează voi descrie câteva obiceiuri din Firiteaz, județul Arad.
Umblatul după colaci: era practicat de băieţii de vârste mici, care umblau în cete, în Ajunul
Crăciunului, colindau la casele oamenilor care le deschideau. De obicei colindau “Bună sara lui Ajun”
sau altele. Stăpânul casei le dădea câte un colăcel făcut special pentru această ocazie, din făină de
grâu, copt în cuptorul de pâine apoi arunca pe jos nuci, mere, şi câteva monede. Copiii se înghesuiau
să adune cât mai mult şi să-şi umple trăistuţa. Tot băieţii de vârstă mică umblau şi cu Steaua. Erau
costumaţi
vestea în portPruncului
Naşterea popular Sfânt,
şi aveau confecţionată
pe care o agitau îno timp
steacecare simboliza
cântau colindasteaua călăuzitoare
cu acelaşi care
nume “Steaua
sus răsare”. De menţionat este faptul că fetele nu mergeau la colindă.
Umblatul cu duba: participanţii erau băieţi sau bărbaţi tineri care colindau din casă în casă
până dimineaţa. În timp ce mergeau de la o casă la alta, dubaşul bătea duba (pot fi mai mulţi dubaşi
cu dube) pentru a vesti gazdele că se apropie colindătorii. Acolo unde erau primiţi, mai cu seamă la
casele unde erau fete mari şi feciori juni, cântau “Slobozi-ne gazdă-n casă” sau alte colinde. Intrau toţi
în casă se aşezau la masă unde stăpâna casei punea pe masă cârnaţi şi plăcinte iar stăpânul casei
aducea răchia şi vinul pentru a închina un pahar în sănătatea tuturor. Urmau glume şi colinde iar dacă
în ceată erau şi muzicanţi, se încingea jocul. Gazda cinsteşte dubaşii cu cârnaţi, colaci, băutură dar şi
bani. Se fac urări de sănătate şi sărbători fericite iar dubaşii plecau la altă casă.
Cu cele adunate la colindă, colindătorii fac petrecere a treia zi de Crăciun, invitându-i şi pe ce-i
care i-au primit cucuduba.
Umblatul ţurca: este un obicei practicat din vechime şi se păstrează încă. Este un teatru
folcloric ambulant, legat de sărbătoarea de Crăciun.
În urmă cu două secole se scria despre acest obicei că datează din vechime şi că ar fi
moştenit de la romani, “ţurca” fiind întruchiparea personajului “mutu”, din jocul căluşarilor, joc de
origine romană.
Un grup de persoane mascate, dintre care: unul îmbracat în bundă de oaie, căciulă şi o bâtă
ciobănească cu care loveşte mereu în pământ este numit “moşu”, altul îmbrăcat în haine mai
Page 146
zdranţuite, cu o mască pe faţă, poartă o traistă cu cenuşă şi puşcă de lemn este numit “ţiganu”, altul
îmbrăcat în haine de păstor cu un fluier în mână este numit “fluieraşu”.
Personajul principal este ţurca, de fapt este costumat un bărbat în haine ţipătoare, de obicei
roşii ce poartă pe cap o mască alcătuită dintr-un bot de lemn, coarne de animal, un şnur de care trage
pentru a pune ciocul de lemn în mişcare şi un clopoţel. Moşul bate cu bâta, fluieraşul cântă din fluier,
ţiganul aruncă cu cenuşă după cei care-l supără iar ţurca clămpăne din gura de lemn aplecându-se în
faţa stăpânului
spectacolul caseiferestrelor
din dosul pentru a-ipentru
punecăbani în icioc.
părinţii În aceste
-au amenţat momente
tot anul că-i vorcopiii
da sămai mici privesc
-i mănânce ţurca
dacă nu vor fi ascultători. Copiii mai mari se iau după ţurcă, iar dacă nu se comportă frumos ţiganul îi
împroşcă cu cenuşă.
În ultimii ani, locul dubaşilor a fost luat de o ceată de colindători care este alcătuită din tinerii
satului în frunte cu preotul satului. Aceştia sunt serviţi de gazdele caselor pe care-i colindă cu prăjituri
şi băutură, li se dau bani care la sfârşit îi împart între ei.
În prima zi de Crăciun oamenii merg la biserică. Când se întorc pun pe masă toate bucatele
care vor fi servite la masa de Crăciun, apind lumânări şi tămâiază mâncarea, pregătind colaci şi
cârnaţi care se dau prin vecini de pomana celor plecaţi pe lumea cealaltă. Sub masă se pune fân
uscat, simbol al ieslei lui Isus, care va fi dat apoi la animale să-l mănânce.
A doua zi de Crăciun finii merg la naşi “cu plăcinta”, adică cu tava de plăcintă, colac, cârnaţ,
acelaşi
organizatlucru li se întoarce
de tinerii din sat. de la fini. După amiezile celor trei zile de Crăciun sunt marcate de joc şi bal
Alt obicei din sat este de a împăna (împodobi) ciubărul (recipient din lemn cu cercuri de metal
şi două mânere în lateral) de Bobotează de către una sau mai multe fete. Acesta era împodobit cu
flori confecţionate din hârtie colorată şi panglici, la casa fetei şi era adus la biserică de către doi băieţi,
duminică dimineaţa, în ziua de Bobotează. Apa sfinţită, numită aghiazmă mare, era luată în căni de
sticlă de către participanţii la slujbă şi stropeau cu ea în adăpostul animalelor, în fântână, era păstrată
tot anul pentru a fi folosită la nevoie (boală, spirite necurate). O caracteristică deosebită a aghiazmei
este aceea că apa îşi păstrează proprietăţile şi nu capătă miros, indiferent de perioada de păstrare.
Bibliografie:
Bold, I., Buciuman, E., (2000), Spaţiul rural, Ed. Mirton, Timişoara
Caraman,
Dabu, P., (1987),
S.,Radu,E., Colindtul
(2002), la români,
Hristos slavi
se naşte, şi alte
măriţi popoare,
-L, Editura Editura Minerva,
Marineasa Bucureşti
Timișoara
Ghinoiu, I., (1997), Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti
Voronca, E.,N., (1998), Datinile şi credinţele populare româneşti, Editura Saeculum I.O.,
Bucureşti
Crăciunul pe glob
prof. Marton Irén
Crăciunul
timp este o alsărbătoare
al bucuriilor, păcii şi al foarte importantăEste
liniştii sufleteşti. pentru creştini:îneste
o perioadă care sărbătoarea Naşterii
primim şi dăruim multăDomnului,
iubire şi
căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac, pregătirile pentru
această sărbătoare.
Cred că cea mai frumoasă si mai iubită de cei mici și mari, săraci sau bogați este sărbătoarea
Crăciunului. Veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a
creștinilor este așteptată cu emoție si bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea
zăpezii si este o sărbătoare emoționantă mai ales pentru copii care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun .
Page 147
Semnificația religioasă a Crăciunului este nașterea Mântuitorului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu trimis
pe pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori. Aceasta sărbătoare
semnifica nașterea, creația si veșnicia Universului.
Prin naștere se perpetuează specia umană si viața devine veșnică. În aceste zile suntem mai buni,
mai veseli, mai sănătoși si mai umani. Fiecare om, copil sau bătrân, își amintește cu plă cere
sărbătorile de Crăciun și momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș
Crăciun
este în fața
iertător și lecăruia
aducerecunosc fărăales
daruri mai teamă
dacădacă
spunauo fost cuminți
poezie sau auo făcut
sau cântă năzbâtii. Ei știu că Moșul
colindă.
Oamenii maturi sau cei deja bătrâni sunt emoționați amintindu -și de copilărie, de darurile de Crăciun
pe care le primeau chiar și cei săraci. Când eram copii nu prea înțelegeam de ce Moș Crăciun aducea
unor copii mai multe daruri, iar altora mai puține. Explicația venea de obicei din partea părinților și era
foarte simplă: Moș Crăciun aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminți. Acesta este și
astăzi un argument foarte serios și este o motivație puternică pentru copii care se străduiesc să
devină mai cuminți, mai harnici și mai ascultători pentru ca anul viitor să primească mai multe daruri.
Pe lângă sosirea lui Moș Crăciun o altă bucurie este Bradul de Crăciun, acest pom venerat, care
rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este simbolul purității și veșniciei. Întreaga
familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu globuri multicolore, beteala, dulciuri si
beculețe colorate. Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este
împodobirea bradului
nopţii, Moş Crăciun va de Crăciun,
aluneca prinlahorn
care se lăsa
şi va obişnuieşte
cadouri să participe
pentru toată toţi
lumeamembrii familiei.
în ciorapi În timpul
sau sub brad.
Dacă ne uităm pe cer s-ar putea să-l vedem pe Moş Crăciun trecând cu sania sa trasă de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau
formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând
urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului
Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai
frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi
buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou. Evocând
momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i -a călăuzit pe cei trei magi s -a ivit pe cer, copiii
merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea.
Înumnezeu
D feerica seara de Crăciunoamenii
să mântuiască sunt emoționante colindele
de păcate, ura, care
invidia. vestesc
Copiii mergnașterea lui din
cu colindul Isuscasă
cel trimis de
în casă,
înfruntă gerul, zăpada, cântă cu veselie, cu însuflețire chiar dacă au năsucurile înghețate și primesc
cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradițiile străvechi. Peisajul de
iarnă este emoționant: căsuțele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări și globuri colorate, iar
mesele sunt pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci. Amintirile
sărbătorilor de Crăciun din copilărie ne întristează uneori pentru că realizăm că nu putem da timpul
înapoi, dar e minunat să primim în casele noastre cu lacrimi de emoție în ochi pe copiii si nepoții noștri
care ne urează tot ce e mai frumos și ne incălzesc sufletele cu veselia si tinerețea lor.
mănâncă carne sau produse lactate pregătindu -se astfel pentru a sărbători. Tă ierea porcului este un
dimensiunile
moment deosebit
unui ritual
de străvechi.
important Mâncărurile
ce anticipătradiţionale:
Crăciunul.cârnaţii,
Apoi, chişca,
pregătirea
toba,mâncărurilor
răciturile, sarmalele,
capătă
friptura de porc, jufla şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături
de vinul roşu cinstit de toată lumea.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii,
nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Chiar dacă sărbătoarea
Crăciunului s-a laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este aşteptat şi
Page 148
prăznuit în toate straturile societăţii cu bucurie şi bună dispoziţie.

Bibliografie:
Maria Hadnagy-Eva Vezsenyi-Jolanka Nagy: Limba și literatura română pentru școlile și secțiile cu
predare în limba minorităților naționale clasa a III-a, Dacia 2007
www.desarbatori.ro/craciun/legende
www.didactic.ro
Craciunul pe glob
Prof. Inv. Primar: Matei Elena Ilona
Craciunul este celebrat ca data a nasterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o
sarbatoarea a familiei, marcata de obiceiuri precum colindele, impodobitul bradului si darurile Mosului
mult asteptate in intreaga lume.
Craciunul este sarbatoarea cadourilor, a pacii, a caldurii si linistii sufletesti. Indiferent in ce
parte a lumii ai vrea sa sarbatoresti Craciunul, este imposibil sa nu observi ca exista cateva elemente
comune care te vor face sa simti ca aceasta sarbatoare este, intr-adevar, universala si ca de Craciun
este acasa, oriunde ai fi: felicitarile tematice, oferirea de cadouri celor dragi, brazii de Craciun decorati
cu luminite,
dungi coronitele
alb-rosii atarnate
din zahar deNasterii
si scena usi sauMantuitorului
porti, ciorapeii de Craciun inatarnati
reprezentata prin case,
toate felurile bastoanele
posibile, postul in
si
participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se sarbatoreste Craciunul poti
asculta colinde si povesti de Craciun in care personajele principale sunt Pruncul Iisus, Sfantul Nicolae,
Mos Craciun si Mos Gerila.
Craciunul in Italia
Zilele in care se sarbatoreste Craciunul sunt dominate de veselie si bunatate, de lumini si
mancaruri delicioase, de obiceiuri menite sa bucure, dar si sa aminteasca de simbolul acestei
sarbatori. Indiferent in ce colt al lumii te-ai afla in aceasta perioada, trebuie sa sarbatoresti Craciunul
cu tot sufletul.
Italienii sarbatoresc Craciunul intr-un mod similar cu majoritatea tarilor occidentale, desi
accentul este pus mai mult pe invatatura crestina si pe Biserica Romano-Catolica si mai putin pe
latura
de comerciala
Craciun a acestei
si aranjeaza sarbatori.
"Presepe" In fiecare
(scena an pe
Nasterii 8 decembrie,
Domnului), fiecare
aceasta familie
zi fiind impodobeste
sarbatoare bradul
nationala in
Italia. Toate orasele sunt impodobite cu decoratiuni si luminite de Craciun, iar in Roma, Napoli si
intreg sudul Italiei, cimpoieri si cantareti la flaut, imbracati in costume traditionale colorate, cu veste
din piele de oaie, ciorapi albi si pelerine negre distreaza trecatorii in fata bisericilor si in pietele
oraselor.
Roma este plina in preajma Craciunului cu turisti si localnici care umplu pietele pentru a
viziona piese de teatru cu tema Nasterii Mantuitorului si brazii impodobiti. Piata Novona din Roma se
transforma in fiecare decembrie intr-o piata gigant de Craciun cu standuri de unde trecatorii pot
cumpara dulciuri traditionale de Craciun, jucarii, statuete cu Nasterea Domnului, cadouri si decoratiuni
de sezon. O scena gigantica a Nasterii lui Isus este situata in centrul orasului aproape de sfarsitul
lunii, iar Babbo Natale (Mos Craciun) care aduce cadouri pentru copii este prezent. Mii de oameni se
aduna in Ajunul Craciunului
Schimbul de cadouriinde
Piata Sf. Petru
Craciun pentru
difera de laa asculta slujba
o regiune de Craciun
la alta, si cuvantarea
de la data Papei.
la care se ofera
cadourile pana la persoana care ofera cadoul. Cei mai multi italieni primesc cadourile de la Mos
Craciun care le lasa sub brad in Ajun sau chiar in ziua de Craciun; altii cred ca darurile sunt oferite de
Pruncul Isus; in unele zone, cadourile sunt oferite de Sfanta Lucia pe data de 13 decembrie, iar in
altele copiii trebuie sa astepte pana pe 5 sau 6 ianuarie pentru a primi cadourile de la "Befana" care
aduce dulciuri si cadouri pentru copii buni si carbuni sau cenusa pentru cei rai. Decoratiunile de
Craciun sunt demontate pe data de 6 ianuarie si, uneori, marionete de sex feminin sunt arse pentru a
simboliza sfarsitul Craciunului si a anului care a trecut.
Page 149
Craciunul in Nigeria
Ziua de Craciun este sarbatoare publica in Nigeria si este intotdeauna marcata de golirea
marilor orase, din cauza migrarii nigerienilor catre satele lor natale pentru a fi cu familia si pentru a-i
binecuvanta pe cei mai putin norocosi. Ajunul Craciunului nu este foarte important pentru nigerieni, ei
obisnuind sa gateasca mancarea pentru Craciun in aceasta zi.
In ziua de Craciun majoritatea nigerienilor merg la biserica. Traditia nigeriana cere ca bisericile
si caselesisabrazi
luminite fie bogat impodobite
de Craciun. in ziua
In ziua de de Craciun
Craciun cu frunze
strazile suntdepline
palmier (atat tesute,
cu localnici, cat si netesute),
se aprind focuri de
artificii, se canta si se danseaza, iar mascati pe picioroange amuza multimile. Nigerienii ofera si ei
cadouri de Craciun, insa nu numai celor dragi, obiceiul local fiind oferirea de cadouri celor mai putin
norocosi, cadourile de Craciun fiind, in general, sume de bani.
Craciunul in Rusia
Rusia asteapta oficial Craciunul pe data de 7 ianuarie, desi in ultima vreme sunt tot mai multe
familii care sarbatoresc pe stil nou. In Rusia, ziua de 6 decembrie marcheaza sarbatoarea Sf. Nicolae
din Myra, un episcop turc care a devenit patronul spiritual al Moscovei si simbolul lui Mos Craciun.
Avand in vedere suprimarea religiei in timpul regimului sovietic, Sf. Nicolae a fost inlocuit de Mos
Gerila, duhul rus al iernii care aduce cadouri de Anul Nou, insotit de nepoata Snyegurochka
(Zapezica) care ajuta la distribuirea de cadouri.
Craciunul
Singura tarain Liban
din Orientul Mijlociu lunii care celebreaza Craciunul ca sarbatoare oficiala este
Liban. Cu aproximativ paisprezece zile inainte de Craciun, libanezii obisnuiesc sa planteze seminte de
plante libaneze, cum ar fi boabe de grau, naut, linte si fasole in vata de bumbac. Semintele sunt udate
zilnic pana in ziua de Craciun. Atunci cand se confectioneaza scenele care reprezinta Nasterea lui
Isus, libanezii folosesc hartie maro pentru a face oameni, iar plantele crescute in vata sunt plasate in
jurul ieslei.
Familiile libaneze participa la slujba religioasa de la miezul noptii in Ajunul Craciunului. Papa
Noel (Mos Craciun) face vizite personal la domiciliu sau la biserica pentru a oferi cadouri celor mici
(haine sau bomboane). O cina traditionala de Craciun in Liban include curcan, salata libaneza cu
friptura de rata (Tabouleh) si produse de patiserie cum ar fi un tort de miere (Baklava) sau Buche de
Noel. In noaptea de Ajun, cand incep sa bata clopotele bisericii la miezul noptii, aceasta este o
indicatie
cea pentru toata
mai apropiata lumea sa se imbrace in hainele lor cele mai bune si sa se indrepte pe jos spre
biserica.
Craciunul in Finlanda
Traditiile de Craciun din Finlanda sunt centrate pe casa si familie, la fel ca peste tot in lume.
Sentimentul de caldura din fiecare camin si veselia sezonului sunt accentuate de iarna feerica, dar
grea din Finlanda. Probabil toti stim ca Finlanda este tara de origine a lui Mos Craciun, iar fiecare copil
finlandez stie ca Mos Craciun locuieste pe muntele Korvatunturi din orasul Savukoski, in Laponia, in
partea de nord a Finlandei. In dimineata Ajunului Craciunului copiii sunt bucurosi si emotionati pentru
ca stiu ca Finlanda este prima oprire a lui Mos Craciun si ca in Ajun fiecare isi va primi cadourile.
Familiile finlandeze sarbatoresc si Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre tarile scandinave.
Craciunul se sarbatoreste intre 24 si 26 decembrie, insa inainte cu cateva saptamani, in perioada de
Advent, casele sunt pregatite, se coc fursecuri si se decoreaza orasele, casele si se impodobesc
brazii.
pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI -lea).
Page 150
Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din
obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei
mare grijă
forme. câtecuo ridiche
Similar mare
dovleacul de de lună, alb -în
Halloween, violet, pe care
ridichea apoi o împodobesc
împodobită cu diferite
micuții elvețieni crestături și
pun o lumânare
procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soțul reginei
Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile
cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în
biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea
atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi
de șemineu
credeau în așteptarea
că vâscul posedă cadourilor, vâscșiîncăcasă
puteri magice și crenguțe
aduce de brad în jurul
noroc și prosperitate, casei. spiritele
alungând Anticii druizi
rele.
Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII,
budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la
servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este
împărțit la servirea budincii de Crăciun.
acest scop — șuncă, pește și fasole—, aceasta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți
suedezi merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este
urmat de alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un
pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de
Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe
de copii. Suedezii
În Islanda, țaradescoperă surprizele
gheții și zăpezii, de Crăciun într
vin treisprezece -un Crăciuni!
Moși sac îngropat adânc în zăpadă.
Cu treisprezece zile înainte de
lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine
este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moș Crăciun se
ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka'' (''mica stea''). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu
îngerași, steluțe și păsări.
cavaleri
În Spania,
și lăutari
darurile
iar înde
case
Crăciun
și biserici
sunt există
oferiteiesle
de magi,
miniaturale
care secare
deplasează
redau atmosfera
în cortegiiNașterii
de curteni,
Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zil ei
celor Trei Regi (''Reyes Magos'').
În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii
primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''.
Lituanienii împodobeau brazii cu mici colivii de păsări, steluțe și diverse forme geometrice.
creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumut uri. Nu era bine nici ca
Page 151
cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări.
Tradiții de Crăciun pe glob

Prof. Mazâlu Nicoleta Daniela
Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut
loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 320, papa
Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325,
lui Iisus. Paştele
introdus De asemenea,
cu dată elvariabilă.
a decis Cu
ca duminica să fiecele
toate acestea, "zi sfântă"
mai multe o săptămână
într-ţări de şapte
nu au acceptat zile şicaa
Crăciunul
sărbătoare legală decât din secolul al XIX -lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou
în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul
1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului
al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală,
în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine. Pe lângă
binelui asupra gospodăriilor. În unele sate românești se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă
membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun
că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei
cred,odevorasemenea,
care că vorcuavea
pune în brazdă o recoltă
boabele foarte
folosite bunălaînprimirea
în ajun anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe
colindătorilor.
"sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele
influenţe
că Maicalivreşti pătrunse
Domnului, fiind încuprinsă
cultura de
populară denaşterii,
durerile la vest lai -aestcerut
şi deadăpost
la oraş lui
la sat.
MoşDin vechime
Ajun. se ştie
Motivând că
este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În
unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În
cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri
miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă
lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).
Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau
casa omului de spiritele rele. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu
Page 152
care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai
În 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria
Moşului de la Polul Nord în Statele Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte
bătrânul cel bun. Dar în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s -au
întors spre
emisiuni Finlanda,
pentru unde
copii la există
postul multede
naţional astfel
radiodefinlandez,
animale. aÎndeclarat
1927, Markus Rautio,
că Moşul un prezentator
locuieşte de
pe un munte
în Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi
undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper
Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.
Cum reuşeşte acesta să se mişte atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în casele
suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid:
aproape de viteza luminii.
Crăciunul în România:
care sePe teritoriul

numără românesc,
şi Paştele Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre
şi Rusaliile.
istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodo bite, cântând "Steaua sus răsare" şi
bani.
zile înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important
Africa
Anglia
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă u n pitic va scoate scrisoarea prin horn,
pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
Australia
alte părţi
Dataalede
lumii.
25 decembrie
Brazii sunt are
din loc
plastic
în mijlocul
sau aluminiu
verii, aşa
pentru
că sărbătoarea
că aici nu seeste
întâlnesc
oarecum
brazidiferită
veritabili.
faţă De
de
topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlne sc în aer
Bangladesh
Page 153
Danemarca
le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindca spiriduşii vor bate cu nu ci.
Franţa
care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe. La ţară, în Franţa
meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr -un trunchi de măslin uscat care
ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece
religioase până miezul nopţii când se ducea la biserică.
Germania
În fostele cazărmi germane se făce Christbaum (brad) şi se împărt cadouri soldaţilor. În jurul
canta un cântec religios. Apoi un sergent major ia un chipiu şi pune în el hârtiuţe cu numere pentru toţi
participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trage câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul
cu Grecia bere e desfăcut şi petrecerea începe.
Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să -i îmbuneze pe
spiritele rele.
Italia
Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle
“ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri
în pantofi.
Rusia
reuşit Chiar dacă Rusia

să pătrundă. a fost influenţată
Festivităţile de vest după
include carnavaluri, cădereaunor
practicarea URSS obiceiurule
sporturi americane
şi numere de circ.nu
Deau
-a
SUA
• la New York poţi vedea patinatori stranşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;
• în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;
• în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;
• la Holywood
în Florida
se organizează
întreagaimpresionanta
zonă istorică
festivitate este
numită Parada
împodobită
Stelelor.cu luminiţe albe;
Page 154
Magia Crăciunului
înv. Medeșan Stela
Școala Gimnazială nr.1 Ip -Sălaj
Crăciunul este o sărbătoare aparte, ziua nașterii Domnului Iisus Hristos. Este atât o
sărbătoare religioasă, cât o sărbătoare a copiilor în care predomină voia bună. În Ajunul Crăciunului
se merge cu colinda, din casă în casă, se fac urări de bine și belșug pentru cei care le ascultă. Se
poate spune că este cea mai frumoasă sărbătoare din an, indiferent de locul în care alege omul să o
petreacă. Suntem înconjurați de bucurie, cozonaci și bucate tradiționale. Obiceiurile sunt păstrate cu
sfințenie: se împodobesc casele, bradul de Crăciun, iar mesele sunt îmbelșugate. Toate se pregătesc
cu drag pentru întâmpinarea acestei sărbători în care omul este alături de familie în primul rând și abia
apoi lângă prieteni.
Există câteva simboluri legate de această sărbătoare:
Bradul - are un rol important în această perioadă. Obiceiul de a -l împodobi este îndrăgit atât de
cei mari cât și de cei mici.El este de fapt centrul sărbătorilor de iarnă. În vârful lui se așează o steluță,
ea simbolizând
Coronița - eanorocul.
se așează în ușa casei. Obiceiul provine din Europa, oamenii consider că e frumos
să-și întâmpine așa rudele și prietenii deoarece coronița simbolozează dragostea.
Colindele - sunt cântate din casă în casă fiindcă urarea lor aduce noroc. Se spune că dacă nu
primești colindători vei fi urmărit de ghinion. Gazda invită colindătorii în casă pentru a -i servi cu nuci,
mere, cozonaci.
Lumânările - aprinderea lor este o tradiție veche și simbolizează speranță, găsirea dru mului bun în
viață.
Vâscul - este folosit pentru decorarea locuinței deoarece se crede că are puteri tămăduitoare.
Renii - sunt animale specifice zonelor reci, foarte simpatici. Se potrivesc cu decorul de iarnă,
poartă clopoței care aduc veselie, îi anunță pe cei cu care se întâlnește că sosesc cadourile.
Nașterea Mântuitorului se celebrează cu bucurie, cu speranță în toată lumea. Peste tot sunt
obiceiuri vechi,
preacreștină dar oamenii
a sărbătorii suntsunt deschiși
împărțite, darșimagia
acceptă și obiceiuri
sărbătorii noi. Părerile
îi cuprinde pe toților referitoa re la originea
deopotrivă.
Crăciunul în lume
Crăciunul are, oriunde în lume o semnificație aparte. Este atât bucuria de a da și primi cadouri,
cât faptul că el ne apropie cu pași repezi de noul an , care trebuie să fie neaparat mai bun și mai
prosper decât anul care a trecut.
În SUA spectacolul străzii este strălucitor, casele sunt împodobite cu meticulozitate, brazii
decorați frumos nu lipsesc din marile centre comerciale și piețe. Moșul se plimbă voios pretutindeni,
împarte cadouri, îi îndeamnă pe toți să-și pună dorințe. În familie, în jurul șemineului se ascultă
acorduri melodioase, totul este de vis.
Felicitările viu colorate cu scene biblice iau cu asalt magazinele. Curcanul ocupă un loc de cinste la
masa În de Crăciun,
Austria alături
au loc de fripturi,
diferite legume, budinci
baluri, concerte și prăjituri.
și festivități. Sărbătoarea se petrece mai mult în familie,
nu lipsește crapul la cuptor, iar copiii își deschid darurile după cina tradițională, la sunetul unui
clopoțel.
În Marea Britanie oamenii se desfată cu punci fierbinte în casele care miros puternic a brad. Nu
lipsesc crenguțele de vâsc și alte decorațiuni, iar instalațiile electrice luminează vitrinele magazinelor
și străzile.
În Spania există obiceiul confecționării unor personaje specifice Nașterii lui Iisus, cu care își
împodobesc casele. Și aici se sărbătorește în familie, cu friptură de miel, curcan sau pui.
Page 155
Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țăriÎn Elveția, butucul este cunoscut sub
numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și
pomul de Crăciun
elvețienilor în casele
este ''Parada elvețienilor.
ridichilor Acest
luminate'', obicei
obicei se păstrează
preluat încă din
de la mexicani. 1775.
Copiii O altă
ajutați de tradiție a
părinți se
înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet,
pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în
ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe
un lampion.
În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele
patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într -o cutie. Au loc
de a ristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă
cadoul
biserici înpiese
data despre
de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre
nașterea Mântuitorului. tradi ții se
În vechime estefoloseau
ca eleviianimale
să monteze în școliredarea
vii pentru sau în
atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi
de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi
credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele.
În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''. Copiii merg
din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de -abia pe 6 ianuarie. Conform
tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea
verifică atentă
împodobit. cine biserici
În multe a fost cuminte și cine
sunt expuse nu,cusepruncul
iesle strecoară
Iisuspeși hornuri
magi înșimărime
lasă cadourile
naturală.lângă bradul
Un punct de
atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă
lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care
poartă un băț năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări.
În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este
atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și
cadouri.
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest
scop — șuncă, pește și fasole—, aceasta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi
merg la biserică în dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de
alte sărbători. Moșul are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic
Crăciun. La
îmbrăcat în începuturi,
roșu, cu barbă
ornamentele
albă, mare
pentru
amator
brad erau
de orez
făcute
cu din
lapte,
lemntradiționala
vopsit, înfățișând
mâncareanimale
suedeză
și fețe
de
de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.
ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, ma ndarine,
Page 157
Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări
la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un reprezentant al
orașului proclamă ''pacea de Crăciun''.
Danezii au
bradului o modalitate
și cel maiiapuțin
mai vârstnic întâlnită
un cadou pedecare
a împărți cadourile:
-l dă celui se care
destinat, adună
ia,toți
la membrii familiei
rândul său, în jurul
un altul și -l
dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe,
clopoței și steluțe.
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se strânge,
pentru ca Iisus să aibă cu ce -și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul
Asiei Mici. El le împarte cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu
există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într -un colț al camerei. Există o tradiție
potrivit căreia stăpâna casei trebuie să -și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru
ce apare pe cer prima stea — ''Gwiazdka''
îngerași, steluțe (''mica stea''). Toți brazii
și de Crăciun erau împodobiți cu
păsări.
și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii Domnului.
Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei
În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii primesc
prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''.
În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creștinii
respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile
să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul Crăciunului
rufele spălate și puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce
mâncăruri doar
completă grase,dacă
pentru
aveaca tradiționala
nu cumva viitoarele
carne de soții
porcsăprăjită,
le fie curcanul
furate. Masa
coptfestivă de Crăciun
la cuptor, maioșulera
și
În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare,
fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători
Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu
fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii
fiind cadoul (achiziționat de regulă din magazin), adus, aici și în Canada, de ''Santa Claus''.
Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas
Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state americane — Alaska, Arizona,
Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska,
Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cumințeniei copiilor.
-
Aceștia trebuie să îl întâmpine cu tradiționalul colind ''Gristuusaaq suu'uq'' (''Astăzi s a fericite!
Hristos'').Sărbători născut
Page 158
Crăciunul în România şi pe glob

Prof. inv. primar Mera Alina Ioana - Şcoala Primară Bolduţ
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi
are stil personal de a-şi orna pomul de Crăciun, de a -şi împodobii casa, de a petrece această
sărbătoare.
au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vo r
acestuiaReprezentările lui Moş
în vechea cultură Crăciun
populară - des -au
frateschimbat şiamai
mai bogatde- lungul vremii,
inimos al luiastfel că între
Moş Ajun - şi imaginea
imaginea
oraş la sat.
Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut adăpost lui
bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la
turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsăt uri
Pluguşorul
casele este unşiobicei
oamenilor străvechi,
rostesc diferitepotrivit
urări. căruia,
Aceştiaîn sunt
ajunulînsoţiţi
Anului de
Nou,uncete
plugdemic,
flăcăide
merg pe la
unde şi
denumirea. colindului.Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de
colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde
cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani La români, Crăciunul este una dintre cele mai
importante sărbători, dacă nu cea mai importantă. Această sărbătoare, în care se îmbină fastul
pregătirilor pentru masă, cu slujba de la biserică, este dedicată Naşterii Mântuitorului.Biblia spune
ca Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de Iosif, din casă
în casă rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost . ajungând în casa unui anume Crăciun, om foarte
rău , care nu-i permitea să nască acolo, este dusă de soţia acestuia în grajd unde dă naştere lui
Iisus, iar când acesta a aflat a ucis- o pe soţia sa.
În Anglia,înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul
englezesc,
horn, pe care,
dorinţele lor semai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin
vor împlini.
Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într -un
cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii
amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
În Belgia,la Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor
membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din
Europa, piaţa Grote Markt.
Page 159
În Danemarca, atunci când familia se aşează să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii
o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte
această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcă spiriduşii vor bate cu nuci.
Crăciunul, în Finlanda este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea
Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.
care seLaaflăţară,
Sfânta Familie.meridională,
în Franţa Toate străzilecopiii
suntbinecuvântau
splendit ornatecina
cu beculeţe.
şi rugul de Crăciun format dintr -un
În Italia, Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată
uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie f iind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia
pe 6 ianuarie
pună “ziua
cadouri în celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le
pantofi.
Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango
sau în bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din
India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete
sau pe acoperişuri.
”Postul Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie.
Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga
familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru
a puncta
toată lumeamarea
cântăsărbătoare. După
colinde. Dacă ce arde
focul copilul termină
toate de citit anul
vreascurile, povestea,
ce vineînvacurte se aprinde
fi norocos. Dacăun foc se
focul şi
În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie
În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în
timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit
această perioadă.
comunitatea mergeÎnlatoată
biserică.
luna decembrie, australienii cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată
Page 160
Crăciunul - taină străină și minunată

Autor: Mihalcea Elena
„Taină străină și minunată văd!

Cântecele păstorilor răsună în jurul urechilor mele.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
Crăciunul sau sărbătoarea Nașterii Domnului este Sărbătoarea darurilor, sărbătoarea
răspunsului nostru la iubirea darnică și milostivă a lui Dumnezeu, care a trimis pe unicul său fiu în
Lume, ca să ne mântuiască.
Acum aproape 2000 de ani, într-o iesle sărăcăcioasă de la marginea orașului Bethleem S-a
născut după trup Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat
din totdeauna un prilej de bucurie și dăruire pentru orice om. Crăciunul, o zi minunată și sfântă în
care cerul și pământul vestesc un moment tainic, dumnezeiesc, de necuprins cu mintea omenească și
nici de îngeri: „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu,
celor de pe pământ s -a arătat”.
Poporul nostru român, al cărui început s-a făcut odată cu venirea mesajului mântuirii neamului
omenesc
simțire și prin Domnul
cântări Iisus Hristos,
de bucurie a primitadintru
și preamărire început această
lui Dumnezeu, veste bună,
prin colindul a înfrumusețat
tradițional: „Din an în-o an
în
sosesc mereu la geam cu Moș Ajun; E ger cumplit și drumu-i greu, dar e-obicei străbun”.
Puține au fost popoarele care au întâmpinat venirea Mântuitorului în lume. De asemenea în
țările Europei occidentale, protestanții au interzis serbarea Crăciunului și cultul sfinților, dar acest fapt
nu a fost o piedică pentru oamenii care au crezut în semnificația acestei sărbători creștine.
Spiritul Crăciunului creează acea atmosferă de poveste, unde fulgii de nea desprinși din
înaltul cerului își continuă drumul spre pământ, pe un ritm de vals, știut doar de ei. Mirosul portocalelor
așezate într-un coș împletit, se completează cu cel al cozonacilor care așteaptă să fie scoși din
cuptor. În fața unui șemineu, oamenii deapănă amintiri plăcute. Râsetele lor se îmbină armonios și
plăcut cu vocile colindătorilor ce aduc lumina sărbătorilor de Crăciun, în casa tuturor creștinilor.
Bradul frumos împodobit stă în mijlocul nostru, îmbrăcat într -o haină de sărbătoare, decorată
cu luminițe. Colindătorii
E vremea lui Moșpleacă fericiți,
Crăciun, cândcu traistele
totul parepline
ca de bunătăți. Natura întreagă este surprinsă ca
o poveste.
într-un tablou de basm, unde aburii ușori ai nopții se ridică asemenea unor fantasme, iar fulgii jucăuși
plutesc în aer, îmbrăcând satele parcă pierdute.
Sub un brad, cadourile așteaptă să fie desfăcute. Moșul trece, purtat de aripi invizibile, peste
horn, în sania trasă de reni. E vremea să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor. O stea stă prinsă
de cer ca într-un desen de iarnă, observând cum povestea își continuă firul firesc al sărbătorilor de
Crăciun.
Veselia și fericirea, pacea și bunătatea, iubirea și nădejdea s -au împletit în colinde ca firul de
boranjic în costumul național.
Page 161
Feeria Crăciunului
Înv.Mîndruț Cornelia
Școala Gimnazială ,,Horea ”, Cluj-Napoca
,,Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.”
Una dintre cele mai frumoase și(Ioan 1 ,14) sărbători , după Sf. Paști, este Nașterea Domnului
înălțătoare
sau Crăciunul. Popoarele creștine, între care și poporul român, celebrează de secole la rând Nașterea
Domnului, a Mântuitorului..
De mii de ani oamenii s- au pregătit pentru venirea lui Hristos pe pământ. L -au așteptat pe
Mesia pentru că omul nu poate trăi fără Dumnezeu. Toată scriptura Vechiului Testament este plină de
asemenea afirmații, toată istoria de dinainte de Hristos nu a fost altceva decât o pregătire îndelungată
pentru Crăciun.
Acum două mii de ani...
O zi obișnuită cu ulițele fremătând de trecători, cu ostași care stau de pază, cu copii care se
joacă, cu negustori care își duc marfa pe catâri.Nu era nimic neobișnuit în acea zi. Mai apar din
depărtare trei călători : cei trei magi veniți din părțile Eufratului care căutau palatul împăratului și pe
cel a născut
ce s-de
centrul rege
așteptare al iudeilor.Întrebările
al orizontului iudeilor au fost începutul de speranță al omenirii : Mesia ,
poporului iudeu.
Steaua i-a călăuzit pe magi lângă Betleem și, după Sf. Evanghelii și Sf. Tradiție, au ajuns într -o
peșteră unde se afla un staul și o iesle curată care a fost leagănul pruncului născut. Magii, în numele
neamurilor pământului, i s-au închinat și i-au adus daruri, făcând ceea ce nu au făcut fiii lui Avraam și
nu o vor face nici în zilele lui Iisus și nici după învierea Lui. Atunci îngerii au cântat primul colind :
,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire” . E un imn care ne
umple și pe noi de pacea de sus care covârșește toată mintea, pace care e visată și dorită de toată
omenirea.
Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea familiei creștine, sărbătoare de la care izvorăște
binecuvântarea, lumina, căldura, iubirea , pacea pentru fiecare familie.Dumnezeu a rânduit familia de
la început ca să-i hărăzească omului un semen cu care să împărtășească bucuriile , necazurile vieții,
ca să-l apere de rele, de distrugere, de moarte și să -l facă părtaș în lucrarea de continuă creație a
vieții.
Scriitorul Vasile Voiculescu, care a stat în temniță pentru credință, a scris poezia ,,Colind” în
care a vorbit despre peștera inimii noastre în care Hristos vine de Crăciun, rămâne acolo pururea
dacă ne pregătim coliba întunecată a sufletului nostru și dacă-L primim cu dragoste.
Crăciunul astăzi rămâne o mare și frumoasă sărbătoare a creștinătății. Chiar dacă trăim într-o
lume dezorientată , încercată de conflicte armate, neajunsuri, foamete, încolțită de crize sptirituale,
economice , sociale, mulți oameni evlavioși Îl primesc pe Iisus în ieslea sufletului lor și încearcă să
facă din peștera întunecată a sufletului lor, un cer curat pentru Domnul Iisus Hristos.Concepția
despre lume și viață a fost descreștinată , aducând prăbușiri morale, sociale, economice și este
necesar și obligatoriu să găsim precum craii drumul de întoarcere pe calea ,,cea strâmtă” , să nu ne
dezbinăm din punct de vedere religios, să rămânem în credința neamului nostru. Dacă ne gândim la
minciuna,
poate punebrutalitatea, lăcomia,
întrebarea :unde suntrăceala,indiferența,violența, nedreptatea
oamenii de bunăvoință ? Crăciunul este odintre oameni
chemare spre,atunci
bunătate,se
îngăduință, înțelegere,sinceritate,pace.
Sărbătoarea Crăciunului la 25 Decembrie, datează din secolul al II-lea instituită de Telephor,
succesorul papei Sixte I-iul, iar fastuozitatea de azi , când sărbătoare a se petrece în biserica cu
picturi,încununată cu cântări sfinte și colinde și -a dobândit perenitatea după domnia lui
Constantin,primul împărat creștin.
Crăciunul este sărbătoarea familiei, este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac
daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se
Page 162
cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. El unește și creştinii din întreaga lume. In Ajunul
Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte cât e un brad , simbol din cele mai vechi timpuri al
vitalității și continuității vieții prin prezența lui falnică îndreptată spre cer. Faptul că nu își pierde
niciodată culoarea verde îl transformă într -un simbol al veșniciei. Noaptea, Moş Crăciun aduce daruri,
pe care le pune sub brad bineînţeles, numai celor care merită.
La început crenguțele împodobeau casele cu ocazia Crăciunului, până în secolul XV , iar nu
pesteConform
multă vreme în locul acestora
documentelor, în 1605valafi Strasbourg
folosit un arbore
a fostîntreg.
înălțat primul pom de Craciun, într -o piață
publică, fără lumânări și împodobit cu mere roșii. In 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von
Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.După 1878, decorațiunile
(globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție
pur germană va cuceri întraga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia,
Africa, America de Nord și de Sud sau Australia.
Sfântul Francisc de Assisi pentru a se face înțeles de adepții lui a creat pentru prima dată , în
anul 1224, scena nașterii pruncului Iisus Hristos.
În Grecia, , timp de douăsprezece zile, spiridușii aduc cadouri, de la Crăciun până de ziua
Sfântului Vasile.
În Rusia, creștinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg după calendarul
creştin-ortodoxde
sau provenind vechi.. După cele
la animale, 39 de
începe un zile în care
festin, au spus
în care rugăciunidouăsprezece
se pregătesc şi nu au mâncat produse
feluri lactate
de mâncare,
în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea
merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase .
În Franța, Crăciunul este numit Noel care provine din exresia ,,les bonne nouvelles ” care
înseamnă ,,veștile bune ” . Oamenii ard din seara Ajunului un buștean până la Anul Nou, amintind de
obicei vechi al agricultorilor pentru a avea recolte bogate în anul următor.
Colindele își au originea în Anglia, când muzicienii cântau și se opreau la casele și castelele
celor bogați și primeau bani sau o masă caldă.
În Italia, Craciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''.
Călare pelângă
cadourile mătura ei, ea
braÎn verifică
multe atentă
biserici sunt cine a fost
expuse cuminte
iesle și cine
cu pruncul nu,șise
Iisus strecoară
magi pe hornuri
în mărime și lasă
naturală.
În Scandinavia , de Crăciun, copiii își lasă pantofii pe vatra și așteaptă cadouri.Obiceiul își are
originea într-o legendă despre Sf.Nicolae care pentru a salva trei surori care urmau să fie vândute de
tatăl lor le-a lăsat monede de aur. . Astfel, o monedă a căzut pe horn și a ajuns intr -o pereche de
pantofi care au fost lăsați pe vatră, iar celelalte au intrat printr -o fereastra si au ajuns intr-o pereche de
ciorapi lăsați lângă foc să se usuce.
În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni. Cu treisprezece zile înainte de
ghetuţelecopiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine,
lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de -al
treisprezecelea”
munţi, pe 26 celşideeste
al doilea
considerată
şi tot de
aşaislandezi
până peultima
6 ianuarie.
zi de Crăciun
Ziua depentru
6 ianuarie
că, îneste
această
numită
zi, ultimul
şi ,,Al
Pentru creștinii din Alaska, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie când se fac vizite, se
împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de
colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau
dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste gru puri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât
mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare.
Page 163
În Iran ,locul unde se crede că trăiau magii, creștinii merg la biserică, iar apoi servesc masa în
familie : o friptură de pui numită harasa.Iranienii nu își oferă daruri ,însă copiii primesc hăinuțe noi pe
care le poartă în ziua da Crăciun.
Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu
întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde
lumânări pentru a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se
aprinde un
norocos. foc focul
Dacă şi toată lumea fiecare
se stinge, cântă colinde.
membru Dacă focultrebuie
al familiei arde toate vreascurile,
să sară de trei ori anul
pestecescrum
vine şi
vasăfi
îşi pună o dorinţă.
În Australia, Crăciunul are loc la mijlocul verii. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de
iarnă din Australia este denumit "Colinde la lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind
lumânări, fac schimburi de cadouri , cântă colinde și merg la biserică. Australienii îşi decorează casele
cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această perioadă.
În România se păstrează obiceiul colindatului .Colindătorii sunt chipul îngerilor care au vestit
Naşterea Domnului. La colindat se pleacă în ordinea inversă vârstei: cei mai mici mai întâi, cu Moş -
Ajunul: “Bună dimineaţa la Moş-Ajun ...”, mai apoi cei mai în vârstă, de după-amiaza până pe
înserate, până în puterea nopţii sau chiar “noaptea pe la cântători”. Uneori, ceata se acompaniază cu
instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică). Prin colinde ei vestesc nașterea Pruncului Iisus Hristos.
covrigi, La
nucisfârşitul colindului
sau mere. dobarul
Cel mai face dintre
de frunte zgomot, iar gazda
colindători “plăteşte
ia darul colinda” - cu
şi mulţumeşte bani,urându
gazdei colaci,-i
sănătate, prosperitate .
Colindele îndeamnă oamenii să fie mai buni, mai omenoși : s-a născut Păstorul cel Bun.
Frumuseţea colindelor ne aduce aminte de afirmaţia marelui Dostoievski, potrivit căreia
frumuseţea salvează lumea.
Umblatul cu ,, Capra” e un obicei care se ține de la Crăciun până la Anul Nou. Capra e socotită
de români drept animalul care ne spune dacă vremea va fi rea sau bună. Jocul ,, Caprei” (omorârea ,
bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial grav, un element de cult, azi e un ritual menit
să aducă rodnicia anului care urmează, un prilej de etalare a unor frumoas e podoabe, de veselire a
gospodarilor.În jocul caprei și-au făcut apariția și măștile de draci, de moși care prin strigăte, mișcări
măresc nota de veselie,dar și de grotesc.
1. T.M.Pamfile,
2. Radulescu-Codin, SărbătorileEd.poporului
Mitologie românească, , 1909,1977,
All, Bucureşti, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
p. 117
3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998 p.8
CRĂCIUNUL ÎN TĂRILE NORDICE

PROF. MITU LAURA
Şcoala gimnazială Anton Pann – Grădiniţa p.p. Ostroveni 2, Rm. Vâlcea
Crăciunul este celebrat din antichitate, ca dată a naşterii lui Iisus, dar a devenit, de -a lungul
secolelor,
darurile şi o sărbătoare
Moşului, a familiei,
mult aşteptate marcată
de copiii de obiceiuri
din întreaga lume. precum colindele, împodobitul bradului şi
Crăciunul este, deci, o sărbătoare străveche, aşteptată cu nerăbdare, întrucât, în lunga
iarnă,ea aduce lumină şi căldură, iar “soarele se întoarce” la solstiţiul de iarnă. Acesta este m otivul
pentru care lumânarile sunt nelipsite în zilele acestei sărbători.
În vremurile vechi, “buşteanul” de Crăciun era un copac întreg, ales cu grijă şi introdus în casă
printr-o ceremonie. După aceea, acesta era aruncat în foc şi lăsat să ardăîncet, pe durata întregului
sezon al sărbătorilor de iarnă. Se spunea că un spiriduş, numit “Julenisse”, se ascundea tot anul în
Page 164
mansardele caselor, iar în noaptea de Ajun ieşea din ascunzătoarea sa şi aşeza cadouri sub bradul
împodobit. Copiii ştiau acest lucru şi lăsau un vas cu terci pentru ca spiriduşul să se poată hrăni.
Extrem de interesant este sete însă modul în care se sărbătoreşte Crăciunul în Peninsula
Scandinavă a zilelor noastre.
Crăciunul în Norvegia
Pânăîn anul 1100 e.n (era noastră), Crăciunul nu se sărbătorea în aceastăţară, fiind preferata
o sărbătoare Crăciunul
creştinismului, “păgână”, a prin care
devenit erau cinstiţi
o sărbătoare zeii de
deosebit scandinavi
populară ai recoltelor.
pentru După adoptarea
norvegieni.
Şi în zilele noastre, copiii cred în spiriduşii care le lasă daruri în noaptea de Ajun. Ei cântă
colinde, se îmbracă în personaje precum “Păstorul” sau “Omul înţelept” şi merg din casăîn casă. În
unele zone ale ţării, copiii îşi confecţionează din hârtie Stele ale Nordului, cu care se duc să colinde.
După colindat, se întorc la casele lor şi îi aşteaptă pe micii “nisse” (gnomii lui Moş Crăciun). De
asemenea, mulţi ştiu şi “Musevisa”, un cântec norvegian de Crăciun (cântecul este o poveste, în care
se vorbeşte despre o familie de şoricei care se pregătea să sărbătorească Crăciunul).
În fiecare familie există obiceiul de a aprinde cât mai multe lumânări, din seara de Ajun până în
noaptea de Anul Nou. Gospodinele pregătesc diverse deserturi pentru sărbătoarea Crăciunului, cele
mai cunoscute fiind “Julekake” (cozonacul de Crăciun, care conţine stafide, zahăr caramelizat şi
scorţişoara) şi un fel de terci de orez (acesta este servit cu unt, zahăr, scorţişoara sau cu migdale şi
frişcă). Urmează
pe fiecare pachet apoi
primitschimbul
şi ureazădecelorlalţi
cadouri,“Crăciun
fiecare citeşte
Fericit!”cu voce tareJul!”).
(“Glaedelig “mesajul lui Moş Crăciun” de
Sărbătoarea Crăciunului în Suedia
Deşi suedezii sărbătoresc înaintea Crăciunului “Ziua Sfintei Lucia” (aceasta este pe data de 13
decembrie, fiind dedicată unei fete care i-a ajutat pe creştinii persecutaţi în vremea Imperiului Roman,
rămânând în istorie drept cea care aduce lumina şi împarte copiilor daruri), ei acordă o mare
importanţăşi acestei sărbători.
În seara de Ajun, bradul se împodobeşte, în special cu ornamentele tradiţionale suedeze: un
fel de capre din paie. Acestea sunt considerate adevăraţi “paznici” ai bradului şi reamintesc faptul că
Mântuitorul s-a născut într-o iesle. Dupa aceea, familia se adună la o cinăîmbelşugată, la care se
servesc urmatoarele mâncăruri tradiţionale: peşte (somon şi hering), curcan, “julskinka” (un fel de
şuncă), chifteluţe, cârnaţi şi cartofi cu maionezăşi murături. Desigur, nu lipseşte desertul, care constă
atât dinsau
pădure plăcinte cu diferite
scorţişoară), cât şiumpluturi casăun
saudedintr-
din biscuiţi cu“terci” de orez
scorţişoară sau(servit cu dulceaţă de fructe de
cu şofran.
După cină, oamenii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. În prima zi de Crăciun, cei mai mulţi
merg cu familia la bisericăşi îşi urează “God Jul!” ( “Crăciun fericit!” ).
Crăciunul în ţara lui Moş Crăciun: Finlanda
În fiecare an, finlandezii se pregătesc cum se cuvine pentru a-l întâmpina pe Moş Crăciun.
Întrucât “casa” Moşului se află chiar în ţara lor (mai exact, în apropierea Cercului Polar de Nord, în
Laponia), se crede că nu au prea mult timp la dispoziţie pentru a face toate pregătirile necesare.
Astfel, cu câteva zile înainte de seara de Ajun, gospodinele se ocupă de curăţenie pentru a lăsa casa
lună pentru cele trei zile de sărbătoare: Ajunul, prima zi de Crăciun (atunci se urează “Hyvää Joulua! -
“Crăciun fericit!”) şi “Ziua Cadourilor” (este vorba de a doua zi de Crăciun, când în vremurile vechi
servitorii primeau de la stăpânii lor daruri sau bani, într -o cutie specială, numită “Cutia de Crăciun”;
este o sărbătoare
În Finlandacare
se există
spune şicăîntoată
Canada
lumea
sau trebuie
Marea Britanie).
să fie acasă, cu familia, de Crăciun. Chiar şi
marinarii sau pescarii îşi ancorează bărcile în porturi (încă din data de 21 decembrie, care este “Ziua
Sfântului Tomas”) pentru a fi alături de familiile lor. Se pune mare preţ pe masa tradiţională, la care se
servesc macaroane, terci de ovăz, curcan sau şuncă rumenită la cuptor cu garnitură de cartofi şi
morcovi.
Un alt obicei interesant legat de sărbătoarea Crăciunului în Finlanda este că şi animalele au
propriul lor Crăciun. De aceea, fermierii pregătesc un vas cu grâu sau ovăz pe care păsările să -l
mănânce sau agaţă de crengile copacilor săculeţi cu nuci şi bomboane.
Page 165
Danezii şi sărbătoarea Crăciunului

Crăciunul este aşteptat cu atâta nerăbdare de danezi, încât primele petreceri de Crăciun pot
avea loc chiar din luna noiembrie. Copiii cred că darurile sunt aduse de “Julemanden” (în limba
daneză acest nume se traduce prin “Omul de Crăciun”) . Acesta trăieşte în Groenlanda, adoră
budinca de orez şi vine pe o sanie trasă de reni şi este însoţit de elfii săi (un fel de spiriduşi).
Cei mai mulţi oameni se duc la bisericăîn ziua de Ajun (începând cu ora 16.00) pentru a
asculta povestea
Urmează dansul Crăciunului. După împodobit,deschiderea
în jurul bradului aceea se întorc la casele lor, unde
cadourilor şi, pregatesc o cină festiva.
desigur, nelipsita urare
“Glaedelig Jul!” (“Crăciun fericit!"). În acest moment, se serveşte şi “Ris á la mande” (budinca de orez
cu lapte, vanilie, bucăţi de migdale şi frişcă). Se spune că cine găseşte cele mai multe migdale în
budincă va primi un dar în plus.
Prima zi de Crăciun este dedicată familiei, când oamenii se adun îin jurul mesei bogate, la
care se consumă mai ales sandvişuri din pâine de secară.
Din scurtele descrieri de mai sus putem cu uşurinţă să concluzionăm că nu degeaba nordul
Europei este numit “casa” lui Moş Crăciun. Aici (ca şi în multe alte locuri de pe glob) oamenii îl
aşteaptă nerăbdători pe Moş, iar sărbătoarea Crăciunului este pentru nordici nu numai un trimf al
luminii şi al bucuriei, ci mai ales o ocazie de reunire a familiilor.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Prof. MÎŢU LENUŢA
GRĂDINIŢA NR. 178,SECTOR 5, BUCUREŞTI
Africa
Anglia
Înaintea zilei
englezesc, de Moş
pe care, mai Crăciun, copiii în
apoi, le aruncă îi foc.
trimitEi scrisori
cred că lui “Father
dacă un piticCristmas”,
va scoate Moş Crăciunul
scrisoarea prin
Australia
de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili.
liber peBangladesh
malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.
Belgia
Page 166
La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre,
în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa
Grote Markt.
Danemarca
le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Franţa
care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.
La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr -un
Germania
jurul bradului
nu putea erau rânduite
să lipsească butoiulmesele militare
cu bere, plineconuri
dar între de prăjituri şi diverse
de brad. mâncăruri.
La sosirea Dintrcorul
superiorilor -un colţ al sălii
soldăţesc
Grecia
pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de
spiritele rele.
Italia
cu Pruncul
“ziua Sfânt,
celor trei singura
magi”. excepţie
Atunci, fiind
cei mici Sicilia. Acolo
o aşteaptă darurile
pe Befona pentru
care vine copii se dau
prin horn abia
ca să le pe 6 ianuarie
pună cadouri
în pantofi.
Islanda
Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la mo arte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din
de lumini. Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din ma ri
Mexic
în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fi ecare
cadouri.
rupă cu De
nişte
asemenea,
beţe o figurină
unii copii
“pinata”,
mexicani
desperă
hârtielasau
o vizită
material
a lui Moş
casabil,
Crăciun,
umplută
iar alţii
cu aşteaptă
dulciuri şidaruri
mici
Rusia
Crăciun, Ded Moroz are o barbă albă şi apare îmbrăcat în roşu cu ghete negre. Vine de Anul No u ca
Page 167
Spania
SUA
amplasarea
ei lumânărilor
legate de această în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile
sărbătoare:
 la New York poţi vedea patinatori strşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;
 în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;
 în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;
 în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;
 la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.

Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun
 se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului, în acea zi, fiind
supărată nu a mâncat nimic;

 nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în
acea zi;
 norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;
 semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându -ne în timp cănd acest
animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;
 nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s -ar putea să aibă mână
rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă.
Împodobirea bradului
Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina
scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.
amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.
Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului,
ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste
multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la
Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într -o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era
împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de
Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.
Crăciunul pe glob
Institutor: Moldovan Claudia, Școala Gimnazială
Roșia de Secaș/ Școala Primară Tău
Cea mai frumoasă și mai iubită sărbătoare, atât de cei mari, cât și de cei mici, este
sărbătoarea Crăciunului. Veche de peste două milenii , răspândită pe tot globul , cea mai importantă
sărbătoare a creștinilor este așteptată cu emoție și bucurie.
Page 168
În toate colțurile lumii se sărbătorește cu bucurie Crăciunul, moment în care cei mici primesc
daruri de la Moș Crăciun, Santa Claus , Père Noel etc.. Totuși, tradițiile și simbolurile diferă în funcție
de punctul în care ne aflăm pe mapamond.
Astfel, la italieni, sărbătorile de iarnă încep la 13 decembrie, de ziua Sfintei Lucia, și durează
până pe 6 ianuarie, când se celebrează Epifania. Moș Crăciun împarte daruri împreună cu Befana, o
bătrână vrăjitoare foarte prietenoasă cu copiii, care sosește întotdeauna în zbor, călare pe o mătură,
se strecoară
Daneziiînse
hornurile
adună caselor și lasă
de Crăciun darurile
în jurul lângășibradul
bradului de unul
își oferă Crăciun.
altuia cadouri.Cel care dă tonul
acestui obicei este cel mai vârstnic membru al familiei.
Norvegienii ascund cadourile într-un sac pe care îl așază deasupra ușii destinatarului. În
momen-
tul în care acesta deschide ușa , darurile îi cad în cap.
Poate cei mai fericiți sunt copi ii din Lituania care primesc câte un cadou timp de 12 zile , înce-
pând cu Ajunul Crăciunului.
În Slovacia, în Ajunul Crăciunului familia se așază în jurul mesei , iar capul familiei își înmoaie
degetul în miere și face o cruce pe fruntea fiecărui copil care a fost cuminte în anul care a trecut.
Bulgarii împart o pâine în care gospodina , înainte de a o coace, a ascuns un bănuț.Cel care
găsește moneda se spune că va avea noroc în anul următor.
În Jamaica
bou și carne Crăciunul
picantă de capră.este sărbătorit în ritmuri de raggae;oamenii mănâncă orez, pui, carne de
În Finlanda , seara, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind
lumânări la mormintele celor dragi.În Ajunul Crăciunului copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun ,
acesta adresând , de fiecare dată, aceeași întrebare:,,Sunt cumva copii cuminți aici?”.Bineînțeles,
răspunsul plin de entuziasm al copiilor este ,,Da!”. Moșul are o desagă plină de cadouri, fiind ajutat de
slujitorii lui să le împartă copiilor .
În Elveția, Samichlaus (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de
Crăciun în casele oamenilor. O altă tradiție a elvețienilor este ,,Parada ridichilor luminate”, obicei
preluat de la mexicani.Ajutați de părinți , copiii scobesc cu grijă câte o ridiche mare de lună ,
alb- violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme.
În China ziua de 25 decembrie nu este o sărbătoare legală . Există un mic procent de chinez i
care se consideră
consideră creștini neoficial creștini,
au adoptat uneleaceștia sărbătorind
dintre obiceiuri cumîn ar
privat Crăciunul.
fi cadourile Mulți dintre
, felicitările cei care nu
, decorarea se
casei
etc.Ornamentele pentru ,, Brazii Luminii ”sunt făcute din hârtie și au forme de flori, lampioane și
șiraguri. Copiii așază lângă brad ciorapi din muselină, o țesătură fină din mătase , sperând că Dun
Che Lao Ren ( Moș Crăciun cel Bătrân) vine și pe la ei.
Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creștin, dar există în teritoriile
palestiniene și nu numai ( Bethleem, Nazaret) o minoritate de creștini care sărbătoresc Crăciunul.
În Grecia masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională. Există o tradiție potrivit căreia
stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru a le arăta copiilor că Iisus
a binecuvântat mâncarea . Masa nu se strânge pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș
Crăciun este reprezentat de Sfântul Vasile , filantropul Asiei Mici , acesta lăsând cadourile pe masă
sau într-un colț al camerei.
-
ciun, pentru
În Franța,
ca, pesteîn noapte
seara de, Père
AjunNoel
copiii( Moș
își lasă
Crăciun)
ghetuțele
să lelângă
umpleșemineu
cu daruri.
sau lângă bradul de Cră
La australieni , data de 25 decembrie este în timpul verii australiene , aici sărbătoarea fiind
diferită de alte părți ale lumii.Brazii sunt din plastic sau aluminiu, deoarece aici nu sunt brazi veritabili.
Printre decorațiuni se pune și multă zăpadă artificială.Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară,
deoarece în timpul căldurii toride acestea s -ar topi.În locul lor se folosesc beculețe.În ziua de Crăciun
oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri , aici organizând picnicuri.
Olandezii îl așteaptă pe Sinter Klaas ( Moș Crăciun) care vine pe un cal alb și lasă daruri în
saboții de lemn.
Page 169
În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să

încea- pă după ce apare pe cer prima stea, Gwiazdka(Mica stea).Toți brazii de Crăciun sunt
În Spania darurile de Crăciun sunt oferite de magi , aceștia deplasându-se în cortegii de
curteni, cavaleri și lăutari .În case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii
Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie , dar darurile se dau pe 6 ianuarie , cu ocazia
zilei
celor Trei Regi (Reyes Magos).
La ruși Moș Crăciun ( Babușka) este însoțit de Albă- ca- Zăpada( Snegurocika),iar copiii
primesc prăjturi și jucării , printre care și celebrul set de păpuși ,,Matrioșka”.
În Ungaria , Crăciunul, sărbătorit în data de 25 decembrie, reprezintă cea mai mare
sărbătoare. În Ajunul Crăciunului creștinii respectă câteva tradiții. Este interzisă cererea sau darea de
împrumuturi. Nu este bine nici ca femeile să coasă , să țeasă sau să spele vase, fiindcă astfel le paște
o nenorocire. Se consideră că, în Ajunul Crăciunului, rufele spălate și puse la uscat aduc boală asupra
familiei . Tinerii nu au voie să mănânce mâncăruri grase , ca nu cumva viitoarele soții să le fie
furate.Masa festivă de Crăciun este completă doar dacă are tradiționala carne de porc prăjită, curca-
nul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci.Pomul de Crăciun este împodobit cu fructe, prăjituri,
dulciuri și lumânări.
CrăciunuluiÎntoate
SUA,acestea
cu 5 săptămâni înainte
sunt reaprinse de Crăciun,
pentru americanii
a sărbători Naștereaaprind câteLa
Domnului. o masă
lumânare.În seara
se mănâncă
curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.Americanii își decorează casele
cu ghirlande luminoase , iar copiii își agață niște ciorapi speciali de șemineu , în care să primească
darurile de la Santa Claus(Moș Crăciun) . Acesta vine cu sania trasă de 9 reni și coboară prin horn .
Brazii împodobiți sunt peste tot , cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată
atracție turistică și pentru cei ce nu sărbătoresc Nașterea Domnului.
În Anglia,în Ajun apar cadourile sub brad, aduse de Father Christmas, un personaj ce
seamănă mai degrabă cu Spiritul Crăciunului din povestea lui Charles Dickens , dar confundat tot mai
mult cu Santa Claus al americanilor.
În Ucraina familiile ascund o figurină în formă de pânză de păianjen în brad, iar cine o
găsește va avea noroc tot anul. Asta pentru că există o legendă conform căreia o văduvă săracă a
găsit un brad crescând
Japonezii în curteaCrăciunul
celebrează ei , pe timpul verii. păpuși și aranjamente florale și cu ,,Jiza”( Moș
cu lanterne,
Crăciun).
În România obiceiuri precum : împodobitul bradului, minunatele colinde, mâncărurile
tradiționale de Crăciun , sosirea lui Moș Crăciun cu daruri pentru copiii cuminți fac din sărbătoarea
Nașterii Domnului una mult așteptată de toți, în special de către copii.Aici, în Ajunul Crăciunului copiii
merg cu colindul și cu Steaua pentru a vesti nașterea lui Iisus Hristos. Ei sunt răsplătiți de gazde cu
fructe, covrigi, dulciuri și bani.Un moment gastronomic important care precedă Crăciunul este ziua de
Ignat ( 20 decembrie), când se taie porcul și se prepară mâncăruri specifice. Cârnați, chișcă, tobă,
răcituri, caltaboș vor sta, alături de tradiționalul cozonac, pe masa de Crăciun.
Crăciunul la români este asociat cu feeria iernii și este o sărbătoare emoționantă mai ales
pentru copii ,care așteaptă sosirea lui Moș Crăciun.
lume.Tradițiile
Crăciunul
de Crăciun
este un
suntmoment
multe și ideal
diferă pentru
de la o cadouri,
țară la alta.
entuziasm
Unele seși aseamănă
bucurie cu
oriunde
cele din
în
România , altele par de-a dreptul bizare. Însă, în orice colț al lumii sărbătoarea Nașterii Domnului
este un moment în care familia petrece împreună în fața unei mese îmbelșugate.
Bibliografie:
http://www.crăciunul.ro/crăciun în lume.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciunul
http://www.creștinortodox.ro/crăciun
http://felicitări.ele.ro/Tradiții-de-Crăciun-pe-glob--a10808.html
Page 170
Crăciunul pe glob
SCOALA GIMNAZIALA CISLAU
Prof. inv. primar Aurelia Moldoveanu
sărbătoare a familiei,
mult aşteptate marcată
de copiii din de obiceiuri
întreaga precum colindele,
lume.Primii creştini împodobitul
nu celebraubradului şi darurile
naşterea lui IisusMoşului,
pe 25
din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian
a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În anul 320, papa
Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În 325,
introdus Paştele cu dată variabilă.Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca
al
în XIX-lea.În
1836. Statele aUnite,
Oklahoma fost Alabama a fost
ultimul stat, primul stat dintre
în 1907.Unul care ace
adoptat
le mai Crăciunul
îndrăgite ca sărbătoare
obiceiuri legală,
de Crăciun,
colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă
cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII -lea, a interzis colindele.Cel mai
vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în
secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează
din 1410.
În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost a nunţat cu o zi înaintea Crăciunului că
străine de milioane de persoane.Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează
cel mai
sunt binedeşi cultul
legate în satele româneşti.
fertilităţii Pe lângă binelui
şi de atragerea mesajulasupra
mistic,gospodăriilor.În
multe obiceiuriunele
practicate în această
sate se zi
păstrează
şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe d e
grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor,
acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul
următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la
primirea colindătorilor.
bătrânii o mai cunosc.În satul Harpia, dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat,
oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele
asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.
foloseauO forma
altă poveste desprea Crăciun,
triunghiulară bradului mai puţin
pentru cunoscută,
a descrie spune
Sfânta că, în
Treime. În secolul al VII1500,
jurul anului -lea, călugării
oamenii
atârne brazii de Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.Reprezentările lui Moş
Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară
- de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de
copii - există mari diferenţe.
Page 171
oraş la sat.Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut
adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat -o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai
mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban
sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu
trăsături
El ambivalente:
este bătrân are puteri
(are o barbă lungă)miraculoase,
şi bogat (de ca eroiice
vreme şi are
zeii turme
din basme,
şi daredar
deare şi calităţi tipic umane.
mână).
casa omului de spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu
bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau
vorba
bine înde nouă,
casa lor alţii
de la- de şase.
Polul ÎntrÎn-o1822,
Nord. vremepoetul
se credea că Moş
american Crăciun
Clement şi spiriduşii
Clark a publicatsăi se simt"Afoarte
lucrarea Visit
From St. Nicholas" (cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l -a descris pe Moş
credincios
din Laponiaalpână
satului
în lui Moş tuturor
casele Crăciun.Cum
copiilorreuşeşte
din lume?acesta să semultă
Cu foarte miştevreme
atât de
în repede, într Crăciun
urmă, Moş -o noapte,
şi
spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să
zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din
Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a -i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii.
Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.
Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre
cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile.
În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi
umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor
conceputşidin
Crăciun Crăciunoaie,
greşeală. Ajunsă
aceştia lanucapătul
o primesc
puterilor,
pentruMaria
a nu lea "spurca"
intrat în ieslea
locuinţavitelor,
prin naşterea
unde auunui
apucat
copil
-o
Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a
umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l -a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce
Page 172
bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile
înainte deCrăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care
precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri
Crăciunul pe glob
Prof. înv. primar Anca Morar
Pentru majoritatea locuitorilor din Europa, Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, timp petrecut cu
familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.
În România, Crăciunul este precedat de un post, care durează şase săptămâni (15 noiembrie -
24 decembrie)
laptele. şi în timpul
20 decembrie este căruia
ziua deeste interzisă
Ignat consumarea
, în care, unor produse
conform tradiţiei, oameniiprecum carnea,
taie porcul ouăle şi
şi pregătesc
produsele specifice de Crăciun (cârnaţi, caltaboşi etc.)
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în
faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut
boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten ", care înseamnă "noapte solemnă", sau
"Heiligenachten",
slujba "noapte
de la miezul nopţiisfântă". Este evocată,
de Crăciun. Încă dinatunci,
prima nu naştereadeluiAdvent,
duminică Hristos, târgurile
ca în ţările
de latine,
Crăciunci
invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent,
confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case.
Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent,
fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii
sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în
timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice.
Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează, în familie, nenumăratele scene biblice ale Naşterii
lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. În aer liber,
oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit.
În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, întrucât e cea
de-a doua
amiaza zileizide
de25
Crăciun,
sau în dedicată
seara zileivizitelor
de 24 în familie sau
decembrie, darlanu
prieteni.
"de MoşCadourile sunt
Crăciun", oferite
ci "de în după
Christ -Kind"-
(copilul Iisus).
În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, când fetel e tinere pregătesc o pâine
specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriţi sau
căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un "Koledarka", un baston mare din
lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi
pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei.
Page 173
Scandinavii numesc Crăciunul "Jul", adaptând numele sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă
"roata". Este vorba de roata anului care se învârte încă puţin către primăvară. Această sărbătoare
reprezenta debutul unei perioade de 12 nopţi, din 24 decembrie până pe 8 ianuarie, şi simboliza
noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a
vegetaţiei (bradul verde).
Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi
prietenii.
este Festivităţile
făcută în familiede Advent
sau încep cu
cu prietenii patru săptămâni
şi fiecare înainteeste
dintre duminici de Crăciun.
un prilej Coroana
de a lua de ramuri
parte verzi
la mese
festive, în compania celor dragi.
La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu ajutorul unei
lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt
altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor, decorate.
ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că
darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli.
Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc
bradul de Crăciun.
În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi
încep
Crăciun,împodobirea caselor.
un obicei vechi de ani.an,
În fiecare
de 350 Pepe 24 decembrie,
vremuri, preşedintele
la ţară, sătenii ţăriiatent
urmăreau declară "răgazul"
stelele de
şi citeau
viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru
care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa.
Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an,
Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special
pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13 decembrie, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta
Luci). Această sărbătoare vine dintr -o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este
vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi "Lucia naţională". Îmbrăcată cu o rochie
lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13
decembrie. Până la sfârşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse
sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate.
Crăciun,Calendarul de Adventdeeste,
începe procesul de asemenea,
decorare popular
a străzilor, în Franţa
imobilelor, , unde, cu câteva
magazinelor mari şizile înainte
m ici. de
Ajunul
Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese
încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fume la fois gras, "la Buche de Noel" (o
prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de multe sortimente de
brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun ( Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe
care copiii le descoperă de dimineaţă la poalele bradului împodobit.
Credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ziua de 25 decembrie este
liberă, însă, spre deosebire de alţi europeni, francezii lucrează pe 26 decembrie.
În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin
important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se
culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la
Christopsomo ("pâinea lui
Hristos"), unde
întoarcerea fel la
debiserică,
plăcintă cu
toată
nucifamilia
pe care
împarte
stăpâna
miere,
caseifructe
a preparat
uscate-o şi
în ajun şi în care a avut grijă
să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut.
Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc
Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi
de Bobotează, copiii greci merg din casă în casă şi cântă despre naşterea lui Iisus, despre venirea
unui nou an şi despre botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede.
Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Nu naşterea lui Iisus este
celebrată, ci slujba de la miezul nopţii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la
Page 174
exterior şi la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le
intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă
şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să -şi poată reface forţele
în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete,
agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului.
Bibliografie
2009 Aïvanhov, Omraam Mikhaël, Crăciunul şi Paştele în tradiţia iniţiatică, Editura Antar, București,
CRĂCIUNUL LA NOI
PROF.ÎNV.PRIMAR Moza Mariana
Şcoala Gimnazială,,Aron Cotruş” Arad
Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat
şi până Naşterea
barză. la Crăciun,Domnului
tinerii umblă
estecuanunţată
turca, capra sauînbrezaia
la noi - o mască
ţară prin cuiar
colinde, capprimii
de animal, mai ales de
care pornesc cu
colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci,
covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos". Se spune că pentru a ne scăpa de păcate,
Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la
urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se
vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. În preziua de Ajun, după
miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele
morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremo nialitate, el
trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare.
Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul
puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş
CrăciunMoş ,Ajun care este
şi Moş Crăciun identificat
apar întotdeauna mai cu bărbile
mult albe
cu de zăpadă
sărbătoarea religioasă.
şi sunt extrem de
bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici,
cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi , colaci ,
colindeţi , plăcinte , prăjituri , bomboane şi tot felul de dulciuri.
Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta,
motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş
Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s -a născut Iisus. Moş Ajun păzea
noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria stă să nască. Moş Crăciun a trimis -o astfel
pe nevasta sa să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început
să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie la toţi copiii care t receau pe acolo.
În ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol,
care apoi
seara îşi spre
de 23 bate joc
24, de
dupăcel miezul
ce -l bea, zicând
nopţii că rachiul
şi până la ziuă,are întâietate
copiii înainte
obişnuiesc sătuturor
meargă bucatelor. Tot cu
cu colinda, în
Moş Ajunul, Bună dimineaţa la Moş Ajun şi Neaţaluş. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş
Ajun, ne daţi ori nu de daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de copii în
această noapte se dă vacilor spre a făta viţei mulţi - cât de mulţi sunt şi piţărăii.
Un obicei specific Sărbătorilor de iarnă de a primi vizita preotului în casele noastre în ajunul
Naşterii Domnului şi în ajunul Bobotezei pentru comunicarea directă a mesajului sărbătorilor printr -o
comuniune caldă între credincioşi şi membrii Bisericii.
În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de
Page 175
iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate.

În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: : "cum
sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul". În Moldova, nu se dă nimic
din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic. Fetele, pentru
a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate, negustate.
Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea. Tradiţia spune că în Ajunul Crăciunului nu e bine să te
baţi, niciÎncepând
măcar încu
glumă,
primacuzi cineva, căci şi
de Crăciun facipână
buboaie peste an. copiii umblă cu steaua, ei numindu -se
la Bobotează,
colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii,
când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii
reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit ucid erea pruncilor, de
a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr -un copil sau printr-un cioban.
Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii
funerare: este fie substitutului m iresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul
vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi, şi precede venirea alaiului mirelui la
casa miresei. În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr -un izvor sau
fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi
plin de bani. După Crăciun să nu mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube. Se crede că
la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
BIBLIOGRAFIE:Tradiţii şi obiceiuri ale românilor -Arad,ed.Trinom,2001
Semnificatia sarbatorii de Craciun

Prof. Inv. Primar Murariu Mioara
Scoala Gimnaziala I.L.Caragiale Pitesti
Cred ca cea mai frumoasa si mai iubita de cei mici si mari, saraci sau bogati este sarbatoarea
Craciunului. Veche de peste doua milenii, raspandita pe tot globul, cea mai importanta sarbatoare a
crestinilor
zapezii esteoasteptata
si este sarbatoarecuemotionanta
emotie si bucurie.
mai alesCraciunul este
pentru copii asociat
care cu sosirea
asteapta feeria iernii,
lui MoscuCraciun
puritatea
.
Semnificatia religioasa a Craciunului este nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, fiul lui
Dumnezeu trimis pe pamant sa ajute oamenii sa devina mai buni, mai credinciosi, mai ingaduitori.
Aceasta sarbatoare semnifica nasterea, creatia si vesnicia Universului.
Prin nastere se perpetueaza specia umana si viata devine vesnica. In aceste zile suntem mai
buni, mai veseli, mai sanatosi si mai umani. Fiecare om, copil sau batran, isi aminteste cu placere
sarbatorile de Craciun si momentele speciale pe care le-a trait. Copiii il asteapta cu nerabdare pe Mos
Craciun in fata caruia recunosc fara teama daca au fost cuminti sau au facut nazbatii. Ei stiu ca Mosul
este iertator si le aduce daruri mai ales daca spun o poezie sau canta o colinda.
Oamenii maturi sau cei deja batrani sunt emotionati amintindu-si de copilarie, de darurile de
Craciun pe care le primeau chiar si cei saraci. Cand eram copii nu prea intelegeam de ce Mos Craciun
aducea unor
parintilor copii
si era mai simpla:
foarte multe daruri, iar altora
Mos Craciun mai cadouri
aduce putine. mai
Explicatia
multe venea
copiilordecare
obicei din partea
au fost foarte
cuminti. Acesta este si astazi un argument foarte serios si este o motivatie puternica pentru copii care
se straduiesc sa devina mai cuminti, mai harnici si mai ascultatori pentru ca anul viitor sa primeasca
mai multe daruri.
Pe langa sosirea lui Mos Craciun o alta bucurie este Bradul de Craciun, acest pom venerat,
care ramane verde tot anul, ne aduce in case mirosul padurii, este simbolul puritatii si vesniciei.
Intreaga familie participa cu veselie la ritualul impodobirii bradului cu globuri multicolore, beteala,
dulciuri si beculete colorate.
Page 176
In feerica seara de Craciun sunt emotionante colindele care vestesc nasterea lui Iisus cel
trimis de Dumnezeu sa mantuiasa oamenii de pacate, ura, invidia. Copiii merg cu colindul din casa in
casa, infrunta gerul, zapada, canta cu veselie, cu insufletire chiar daca au nasucurile inghetate si
primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc.
Sarbatorile de Craciun sunt minunate mai ales in sate unde se respecta traditiile stravechi.
Peisajul de iarna este emotionant: casutele sunt luminate, prin geamuri licaresc lumanari si globuri
colorate, iar
Amintirile mesele sunt
sarbatorilor pline dedinbunatati
de Craciun copilarietraditionale: carnati,
ne intristeaza uneorisarmale, caltabosi,
pentru ca realizamcolaci,
ca nu cozonaci.
putem da
timpul inapoi, dar e minunat sa primim in casele noastre cu lacrimi de emotie in ochi pe copiii si nepotii
nostri care ne ureaza tot ce e mai frumos si ne incalzesc sufletele cu veselia si tineretea lor.
OBICEIURI DE CRACIUN - Mersul cu dubele
INVATATOR: MURESAN AURICA

LICEUL TEORETIC ‘TRAIAN VUIA “ FAGET
Vestirea a colindătorilor
creştinismului, privind
sărbătorii „Dies Naşterea
Natalis lui Isus
Solis Invicti”, esteHristos, iar,deînainte
efectuată de răspândirea
către cetele de feciori
constituite special în acest scop.
Obiceiul a fost interpretat de cercetători ca rit iniţiatic şi pedagogic, dar şi ca rit de trecere dintr -
o categorie de vârstă în alta, având o pregnantă funcţie magico - religioasă.
Specific zonei Făgetului este colindatul cu dubele. Colindau doar feciorii, până la plecarea în
armată (la Brăneşti, Breazova, Curtea, Bătesti, Povergina, Tomeşti colindau şi tinerii căsătoriti).
Incepând cu lăsatul postului de Crăciun, cei care urmau să umble cu colindatul se adunau la o
casă (numită „casa de dubă” sau „gazda de dubă”), unde un om în vârstă îi învăţa colindele. Se
puteau aduna şi pe rând, la fiecare colindător. Dintre flăcăii c are jucau mai bine era ales cel care urma
să îmbrace masca „cerbului”. Jocul era deosebit de greu şi obositor. Tot la casa de dubă se învăţa şi
ritmul bătăii dubelor. Dubele – nişte tobe mici – erau construite din piele de câine sau capra şi
împodobite de fete
Dubele, princubătăi
iedera verde sau
deosebite cu „iarba pe
structurate cerbului”.
mărimi şi ritmuri diferite, dau laolaltă o poliritmie
verticală şi orizontală unica (in unele sate ca Brăneşti, Curtea, Povergina, Breazova, Temereşti,
Băteşti, Margina, Sinteşti, Româneşti, există de la două la şase categorii de dube, după mărimi, sunet,
bătăi şi măiestrie a dubaşului, constatându-se in acest sens o adevărată specializare cu denumiri
aparte: creaţa, mica, mijlocia, dubla - mijlocie, marea, dubla - mare, etc), scormonind din străfunduri
atmosfera şi comunitatea rurală respective, precum o covârşitoare avalanşă sonoră, ce -şi trimite
ecourile departe în noapte. In unele localităţi dubelor le sunt hărăzite, de altfel, intervenţii separate,
proprii, cu melodii speciale (marşul dubelor pe drum şi la intrarea în gospodăria colindată, marşul cu
două şi respectiv patru întreruperi, melodia mielului, marşul nou, jocul cerbului, marşul miresei folosit
la ieşirea din curtea colindată), practicate numai in acest scop şi cadru, fapt care reliefează
inconfundabila pecete locală, dar şi destoinicia unor grupuri de dubaşi până la performanţă.
Dubaşii
Se erauincei
colindă totcare angajau
satul, orchestra
începând atât pentru
cu primarul, colindă,
notarul, cât şi pentru
învăţătorul, joculUnele
preotul. ce urma.
colinde se
cântau până la miezul nopţii, altele după miezul nopţii; existau colinde de începutul satului şi colinde
de sfârşitul satului. Se întâmpla ca în unele sate să colinde două, trei cete de feciori, numite „partii”.
Uneori se declanşa o adevărată concurenţă în împărţirea satului pentru colindat. La Curtea, cele doua
cete se întreceau în virtuţi artistice şi fizice. In alte cazuri se împărţea satul de la început în două şi
fiecare ceată colinda în partea car e-i revenea. Când se întâlneau, cele două cete cântau o colindă
specifică – colinda de doi voievozi - interpretată alternative; aceasta presupunea atât cunoaşterea
Page 177
deplină a textului si a interpretării, cât şi virtuţi creative spontane, fiecare inventând câte o strofă la
colinda respectivă. Ceata care se încurca, era considerata învinsă.
Dubaşii colindă prin sat, pe la fete si feciori în primele două zile de Crăciun, dar pregătirea
începe cu câteva săptămâni în urmă. Acest ritual este strâns legat de ciclul anotimpurilor. Toată
lumea adună roadele toamna, după ce a muncit un an întreg, terminând cu culesul porumbului şi
făcutul vinului si ţuicii. După ce toate roadele sunt la locul lor, sătenii se aşează şi fac planuri pentru
anul următor.
colindele, Totjocurile,
repetă atunci fiind
se face şi pregătirea
conduşi dubaşilor
de un sef (vătaf). pentru
Seful esteprogramul de colindat.
ales de ceată, Ei seama
ţinându -se învaţă
de vechime, isteţime, hărnicie, reputaţie bună, seriozitate si alte calităţi necesare unui conducător.
Tot in această perioada ei se interesează, prin intermediari, despre fetele dispuse să -i
primească acasă cu colinda.
Tot satul se pregăteşte moral si material pentru colindatul dubelor: mamele feciorilor care
umbla cu dubele, le pregătesc acestora veşmintele (înălbesc hainele, împodobesc căciulile cu flori,
pene de păun), familiile fetelor îşi aranjează casele. Ceilalţi membrii ai comunităţii aşteaptă
evenimentul cu nerăbdare. Tot satul este cuprins in acest freamăt prilejuit de colindatul dubelor.
In prima zi de Crăciun dubaşii se prezintă la biserică, unde cântă colinde religioase, după care
primesc binecuvântarea preotului. După amiaza ei se adună acasă la sef şi pornesc să colinde
oamenii de vază ai satului, apoi încep colindatul fetelor cu cea mai vestită pentru hărnicie şi
frumuseţe.
Pe drum ei merg în ritmul bătăii dubelor, cântând „Hai copii cu dubele”. Alaiul e încheiat de
muzicanţi, care cântă la taragot, saxofon şi acordeon. Lângă vătaf se afla şi cerbul. Când zăpada este
mare, dubaşii se duc de la o casă la alta în sănii trase de cai. Ei sunt urmaţi pretutindeni de întreaga
comunitate. Ajunşi, ei sunt întâmpinaţi la poartă de către gazdă. Gazda este întrebată dacă primeşte
colindătorii. Se începe apoi cu o colindă adresată celui mai în vârstă bărbat din casă. In casă se
interpretează câteva colinde, în funcţie de componenţa familiei: colinda de nevastă, de june, de fată,
de primar, de păcurar, de meşter, etc. Apoi începea jocul cerbului; se cântau şi colinde de cerb, care
dezvăluiau virtuţiile fecioreşti.
In casele cu fete, momentul cel mai important era „jocul fetei gazdei”, pentru că atunci se
vedea pe cine preferă fiecare dubaş. Dacă un dubaş joacă de mai multe ori cu aceeaşi fata in ziua
respectivă, este semn sigur ca această pere che va întemeia în curând o familie.
cerbului,Cerbul participă
nu avea voie sătot intre
timpulîn labiserică
colinde,şase
clămpănind în ritmul
săptămâni. In finalmelodiei.
se cântăCel
„Lacare
mulţiinterpreta rolul
ani” , vătaful
rostea oraţia de încheiere a colindatului şi se primeau darurile. După ce terminau de colindat, se
adunau la vătaf sau la alt colindător, unde făceau o petrecere cu darurile primite. In unele sate,
colindătorii erau însoţiţi de căluşeri.
Crăciunul pe Glob
Prof.MureșanR odica Mariana

Crăciunul reprezintă sărbătoarea tuturor creștinilor de pe Glob, semnificând sărbătoarea
nașterii domnului Iisus Hristos.. Este sărbătoarea bucuriei, o paralelă între copilărie- adolescență și
bătrânețe. Ne aduce aminte de copilăria nevinovată, pură și înțeleaptă.
Nașterea Domnului trebuie s-o întâmpinăm cu bucurie, dragoste, cu cântece și colinde, iubire
față de aproapele nostru, să ne închinăm și să slujim binele, să facem fapte bune, să dăruim din
suflet către suflet iubire și speranță de mai bine. Domnul nostru Iisus Hristos s -a născut din trup
sfânt din Fecioara Maria în ziua de Crăciun, într -o iesle sărăcăcioasă și rece, a venit în lume smerit
și a plecat din lume tot smerit și simplu, dar ne-a lăsat moștenire, multă , multă iubire. Tocmai de
Page 178
aceea este de datoria noastră să fim răbdători, să ne ajutăm unii pe alții, să dăruim bucurie și
dragoste pretutindeni. Îmi aduc aminte cu plăcere, cum bunica și mama se pregăteau de Crăciun cu
colaci și prăjituri, cum împodobeam bradul cu luminițe și globuri viu colorate împreună cu surorile
mele, cum ne spunea cu atâta duioșie și dragoste de nașterea preaiubitului Sfânt Iisus Hristos.
sărbătoare.Betleemul-
Palestina- Iată câtevaorașul
obiceiuri și datini
în care a sărbătorii
s-a născut Iisus Crăciunului
, în perioadapesărbătorilor
Glob: de iarnă, mii de turiști
vin în această zonă pentru a asista la slujbă. La începutul ei, are loc o paradă a polițiștilor, pe cai
arabi. Urmează un bărbat care duce în spate, o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și
reprezentanți ai autorităților.Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul
cărora se derulează scene din istoria religiei creștine.
În Grecia, Moș Crăciun este reprezentat de Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte cadouri și
dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu exista, fapt pentru care Sf. Vasile
lăsa cadourile pe masă, sau într -un colț al camerei. Exista o tradiție potrivit căreia stăpâna casei
trebuie să-și imprime forma mâinilor pe pâinea pregătită pentru cină pentru a le arăta copiilor că
Iisus a binecuvântat mâncarea.
La italieni- Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de " Novena". Copiii
merg din Conform
ianuarie. casă în casă să cânte
tradiției, colinde
cadourile și aduse
sunt să recite
de opoezii, însă urâtă,
vrăjitoare daruriledarle bună
primesc de abia
numită pe șase
Befana.. ea
aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. Crăciunul este celebrat ca dată a nașterii lui Iisus , iar
de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele ,
împodobitul bradului și darurile moșului, mult așteptate de copiii din întreaga lume.
Primii creștini nu celebrau nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut
loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana ( sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264,
Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie și împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "
NatalisSolisinvicti" , festivalul nașterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iulian I a specificat
pentru prima dată oficial data nașterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie. În 325 împăratul Constantin cel
Mare a desemnat oficial Crăciunul cu sărbătoarea care celebrează nașterea lui Iisus. De asemenea
el a decis ca duminica să fie " zisfântă" într-o săptămână de 7 zile și a introdus Paștele cu dată
variabilă.
1836.. Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este " Jesus refulsit omnium", compus de St. Hillary
din Poitiers, însecolul al IV-lea.
CeamaivechetranscrieredupăuncolindenglezescîiaparțineluiRitsonșidatează din 1410.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine și în satele
românești. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul
fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel
mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb.
Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor acestea vor
spornice la ouat. Ewi cred de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună.
O altă poveste de Crăciun, mai puțin cunoscută, spune că în secolul al VII -lea, călugării foloseau
amenii au
începuttriunghiulară
forma să vadă în bradul
a bradului
de Crăciun,
pentru aundescrie
simbol Sfânta
al copacului
Treime.
din ÎnParadis,
jurul anului
și au 1500,
atârnatoîn el mere
roșii, simbol al păcatului originar.
În tradiția populară se spune că Fecioara Maria trebuia să -l nască pe fiul lui Dumnezeu, și
umbla însoțită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să -i ofere adăpost. Ajunsă la casa
bătrânilor Crăciun și Crăciunoaie, aceștia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuința prin
nașterea unui copil conceput din greșeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor,
unde au apucat- o durerile nașterii. Crăciunoaia a auzit -o și i s-a făcu milă, astfel încât a ajutat -o, în
rol de moașă. Crăciun a aflat, s -a supărat și i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi de frică, a fugit de acasă.
Page 179
Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l -a încălzit și l-a dus să spele copilul. Maria i -a
zis să încerce apa și când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a
poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc.
În Germania, "Christklost" prezintă obiceiul de arde un butuc de Crăciun, care conform tradiției, se
crede că ar apăra casa de hoți și nenorociri tot restul anului. Ajunul Crăciunului este cea mai
importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge
împreună laÎnbiserică
Elveția, labutucul
Mesa în seara
este de Crăciun.
cunoscut sub numele de " Bouche de Noel" , Samichlaus (Moș
Crăciun), are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Oaltă
tradiție a elvețienilor este Parada ridichilor luminate" , Copiii ajutați de părinți se înarmează cu
ustensile specializate și scobesc cu mare grijă o ridiche mare de lună pe care o împodobesc cu
diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită, micuții
elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion.
În Anglia butucul carte arde în seara de Crăciun este denumitYule log .În fiecare din cele
patru duminici dinaintea nașterii Domnului, se aprinde o lumânare, așezată într -o cutie. Are loc
procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. Copiii din Anglia nu -și primesc
cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită
"hackin"de la ingrediente. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit
"chracker" În
, care este
Austria, împărțit
cete de la servirea
copii budincii
străbat decolindând
străzile Crăciun. pe la ferestre. Piața de Crăciun din
Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși crăciunul este serbat acasă , mai ales, cu o masă
festivă și cadouri. În Suedia , cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este
pregătită în acest scop- șuncă, pește și fasole- aceasta fiind prilejul cu care rudele își fac daruri.
Crăciunul la suedezi se numește "Jul" și este urmat de alte sărbători. În Islanda, țara gheții și a
zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciun. Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun
coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce
aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine lozuri în plic, iar dacă au fost
răi, sunt recompensați cu un cartof.. Adoua zi, cel de -al doilea Moș, vine în oraș și tot așa până în
25 decembrie-, când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26, cel de -al doilea și tot așa
până în 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită "Al treisprezecelea" și este considerată de
islandezi
adună toțiultima zi defamiliei
membrii Crăciun.în Danezii au o modalitatemai
jurul bradului puțin întâlnită
și cel mai vârstnic de a împărți
ia un cadou cadourile:
pe care se
-l dă celui
destinat, care ia, la rândul său, un altul, și dă persoanei pentru care a fost pregătit. Olandezii îl
așteaptă pe "Sinter Klaus" , care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn. În Polonia se
păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce
apareprima stea. În Spania darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii
de curteni, cavaleri și lăutari, iar pe case și biserici existe iesle miniaturale care redau atmosfera
Nașterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, iar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu
ocazia zilei celor trei regi. În Rusia Moș Crăciun( "Babușka") , este însoțit de Albă -ca- zăpada, iar
copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși"Matrioșka". Pe continentul asiatic
libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în
seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Nașterii
Mântuitorului.
Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuși și aranjamente florale "Jizo" (Moș
Crăciun). Creștinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango.Bisericile sunt umplute de
flori roșii(crăciunițe), iar cei bogați oferă ajutor celor nevoiași.
În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu 9 zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de
Gallo. În fiecare zi dintre cele 9 are loc un teatru religios, iar colindătorii vestesc nașterea Domnului
cu "MaligayangPaskob".
Bibliografie:
1. w.w.w. avocat.ro/../Tradiții- de- Crăciun-pe- glob
Page 180
2. https ://ro.wikipedia.org/wiki/Crăciun
3. w.w.w.realitatea.net/sărbători- fericite – de - crăciun- din – întreaga – lume
4. w.w.w. calificativ.ro / Tradiții – de –Craciun
5. PompeiCocean , Ileana Cristina . Crăc iun 2012
Legenda lui Moş Crăciun

Ed. Camelia Muşoiu-Grădiniţa Nr.15-Târgovişte
Legendele Naşterii Domnului vorbesc despre un sat în care locuiau Moş Ajun şi fratele
său,Moş Crăciun.
Legenda spune că,Maica Domnului,atunci când i -a sosit sorocul,a bătut mai întâi la poarta
lui Moş Ajun.Moş Ajun era un om sărac şi de aceea a hotărât că este mai bine să o trimeată la fratele
său,Moş Crăciun,care era un om cu stare.
Fiind un om singuratic şi neospitalier,Moş Crăciun nu o primeşte în casa sa pe Maica
Domnului,ci,o trmite în staulul vitelor.Soţiei sale,Crăciuneasa,i se face milă de străina pribeagă care
bătuse la poarta lor şi,deşi, nu ştia că este chiar Fecioara Maria,o ajută să nască Pruncul Sfânt.
Când Moş Crăciun află că cea care a născut în staulul vitelor este chiar Maica Sfântă a
Domnului,se căieşte şi se roagă Lui Dumnezeu să-l ierte pentru necredinţa şi răutatea lui. Astfel el a
devenit cel mai bătrân sfân t.
Astăzi ,vorbim despre Moşul darnic,bun,iertător,încărcat cu daruri multe,care îi răsplăteşte
pe cei buni,miloşi,harnici şi cu credinţă.
De Crăciun,în toată ţara,au loc diferite practici,care au în centrul lor colindele şi mesele
rituale.
Unul dintre colindele care răsună în Ajunul Crăciunului,este şi colindul ,,Colind în Ajunul
Crăciunului,,.
Noi umblăm
Să colindăm
Pe-astă noapte-ntunecată
Şi zăpadă necălcată;
Noi umblăm
Şi colindăm
Şi zăpada s-o călcăm,
Că azi s-a născut Hristos,
Domnul cel prea luminos.
Şi umblând
Şi tot umblând,
Ne-ntâlnim cu Dumnezeu,
Cu veşmântul mohorât,
Lung, din cer până-n pământ;
Şi pe-ntinsul hainelor
Şi-mprejurul poalelor
Luceau stele mărunţele,
Mai în sus, mai mititele,
Mai în jos, mai măricele;
Şi pe cei doi umerei
Luceau doi luceferei;
Lucea luna ca lumina
Page 181
Şi soarele cu căldura.
Cruce-n stânga că-i lucea,
Iar în dreapta mai ducea,
Ducea verde busuioc,
Floricică de noroc,
Busuiocul fetelor,
Măghiranbabelor,
Tămâiţă nevestelor,
Fulg de aur junilor
Şi crucea bătrânilor.
Şi noi tare ne-am mirat
Şi prin lume am plecat,
Taina s-o istorisim,
Minunea s-o povestim
Şi cum bine-am nimerit
La casă de om cinstit,
Tot cu feţi şi fete mari
De-nsurat,
De
Că măritat,
e ziua lui Crăciun,
Lui Moş Crăciun cel bătrân.
Rămâi, om bun sănătos,
Ce-ai fost gazdă lui Hristos!
Rămâi casă sănătoasă,
Ca un păhărel pe masă!
Sărbătoarea Crăciunului pe globul pământesc

Înv. Muşoiu Gheorghe-Şcoala Prof. Ilie Popescu/Şotânga
Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos are o semnificaţie cu totul aparte pentru toţi creştinii. De
aceea, Crăciunul este sărbătorit cu mult fast pe toate meridianele Globului. Colindatul este
unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în satele româneşti. Pe lângă
binelui asupra gospodăriilor.
cu boabele folosite în Ajun la primirea colindătorilor.
În unele sate româneşti, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul
următor dacă primul care intră în casă de Crăciun este un bărbat. Pentru a atrage binele asupra
caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.
În micul oraş în care Mântuitorul a văzut lumina zilei, în Bethleem, localnicii împodobesc
bisericile şi casele cu ghirlande de lumini, în centrul oraşului este plasată o stea uriaşă, simbolul celei
despre care se spune că a apărut pe cer în noaptea naşterii lui Iisus. În Ajun, localnicii pornesc spre
Biserica Naşterii Domnului, ca să asiste la slujba de la miezul nopţii.
La celălalt capăt al planetei, în Brazilia, Crăciunul se sărbătoreşte la 30 de grade Celsius. Cel
mai aşteptat moment este „Presepio”, adică împodobirea sfintei iesle în care s -a născut Iisus. Ieslele
sunt amplasate în biserici, dar şi în casele creştinilor. Potrivit tradiţiei, un cocoş ar fi cântat în
Page 182
dimineaţa zilei de 25 decembrie, vestind naşterea Mântuitorului, de aceea în Ajunul Crăciunului, la

miezul nopţii, brazilienii merg la biserică, la festivitatea numită „Misa de Gallo” (masa cocoşului).
În Germania, tradiţiile de Crăciun încep în prima săptămână a lui decembrie, când se aprinde
prima dintre cele patru lumânări de pe coroana de Advent (simbol creştin, amintind de venirea lui
Mesia). În fiecare duminică, cei mici le aprind una câte una, până pe 25 decembrie. Din seara de
Crăciun şi până în zori, germanii ard în sobe o buturugă, care să -i apere de rele tot anul.
curcanÎnumplut
MareacuBritanie,
castaneAjunul
pentruCrăciunului este ziua iar
masa de sărbătoare, ceacopiii
mai lungă dincolindul.
merg cu an. Gospodinele pregătesc
Sărbătoarea Crăciunului începe în Danemarca la miezul nopţii de 24 decembrie, când
toată familia mănâncă o budincă specială. Aceasta conţine o migdală, iar cel care o găseşte are
noroc tot anul. Copiii primesc cadouri de la Julemanden (Moş Crăciun), care vine însoţit de un cor de
spiriduşi. Drept răsplată pentru darurile primite, copiii îi lasă Moşului lapte şi budincă de orez pe pragul
casei, pentru ca el să prindă puteri.
În Italia, cadourile vin pe mătură: darurile, în nordul ţării sunt aduse de Moş Crăciun (Babbo
Natale), în timp ce în sud, cea care le aduce este vrăjitoarea Belfana, care vine pe o mătură.
Cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri de Crăciun sunt la noi în ţară, ele sunt păstrate cu
sfiţenie din moşi-strămoşi.În toate casele de creştin se aud colinde,iar în noaptea de Ajun,încă,mai
umblă în ,,cete,, colindătorii,pe la casele gospodarilor,mai ales în mediul rural.
Toţi creştiniiobiceiurile
ce priveşte îşi împodobesc casele
culinare cu cetină
, creştinii şi obişnuiesc
români îşi încarcă mesele cu mâncăruri
să ţină post tradiţionale.
timp de 40 În ceea
de zile înainte de
Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care precedă
Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice,
precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor
sta pe masa de Crăciun.
Copiii,mari şi mici, îl aşteaptă cu mult drag pe Moş Crăciun,alături de părinşi,bunici,dar şi de
dascălii lor.
Crăciunul între tradiție și modernitate

Prof. Olteanu Loredana
Școala gimnazială Cislău, Jud. Buzău
An de an, ne este propus, pe filieră occidentală, un alt fel de Crăciun. Un Crăciun al
luminiţelor şi instalaţiilor electrice, al ghirlandelor şi ornamentelor multicolore, al colindelor
şi cântecelor de Crăciun dezgolite de amprenta creştină a tradiţiei, al magazinelor
împodobite precum un brad încă din luna noiembrie.
Crăciunul, una din cele mai iubite sărbători ale creștinătății, nu îl celebrează nicidecum pe
Moș Crăciun, cum poate ar crede unii. De peste 2.000 de ani, omenirea se bucură de
nașterea lui Iisus Hristos, prilej cu care toți ar trebui să Îl primim în suflete, să Îl cinstim cu
colinde și să dăruim din ceea ce avem și celor aflați la nevoie.
CE SE SPUNE CĂ TREBUIE SĂ FACI CA SĂ -ȚI MEARGĂ BINE Multe obiceiuri
practicate în ziua de Crăciun sunt legate de cultul fertilității și de atragerea binelui asupra
gospodăriilor. În unele sate se păstrează următorul obicei: cel mai în vârstă membru al
familiei trebuie să arunce în fața colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătrânii spun
că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găin ilor, acestea vor fi
spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor
dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la
primirea colindătorilor. Apropierea Sărbătorii Naşterii Dom nului este un nou prilej pentru
gospodinele din unele zone ale țării de a -şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de
streaşină crenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar
şi ca să parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile
Page 183
POMUL DE CRĂCIUN Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se

presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de
creştinism. La noi, datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri v erzi se întâlnea numai
la nuntă sau la moartea unui flăcău sau fete mari. După Primul Război Mondial, acest
obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării. În ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii
români obișnuiesc să țină post timp de 40 de zile înainte de Crăciun. În ajun postul este
mai aspru,
mulțumi iar în dimineața
lui Dumnezeu. de încheie
Postul se Crăciun, credincioșiideparticipă
în dimineața Crăciun, la Liturghie,
chiar pentru a -I
după Liturghie.
Un element de bază al creștinismului este exploatat și transformat într -o afacere
profitabilă. Din timp, oamenii de afaceri, meșteri în a lua bani semenilor, profită de
naivitatea multora amăgindu-i să își cheltuiască banii pe tot felul de lucruri fără nici o
importanță. Brazi naturali și de plastic, moși colorați, ornamente de atârnat în ”pomul de
crăciun”, pungi pentru cadouri, hârtie de ambalat, și tot feluri de nimicuri, găselnițe
mincinoase deturnează atenția de la Fiul lui Dumnezeu. Credulitatea, mândria, pofta
ochilor țin pe mulți oameni în confuzie. Crăciunul comercial este o afacere pentru unii
întreprinzători lacomi de cât mai mult câștig. Cei ce sărbătoresc astfel se îndreaptă cu pași
repezi către marea lor dezamăgire.
E VREMEA CRĂCIUNULUI
Prof. ONOFREI CRISTI
Loc. DRĂGĂNEȘTI – jud. NEA
Crăciunul – un cuvânt care ne-a umplut copilăria; zile fulguite, pline de mister, aducătoare de
daruri, de cântece, de veselie, de speranţă. Este ziua naşterii, ”natalis dies”.
Cuvântul ce numeşte această sărbătoare este diferit în diverse limbi : noel, noue, noie – în
partea de nord a Franţei. Nau sau no în provincia Charentes, chalandes, în jurul Lionului, chalenos, la
Nisa – în amintirea candelelor lui ianuar, când Crăciunul se sărbătorea la 6 ianuarie.
Englezii îi spun Christmas, adică mesa lui Christ. Într-adevăr, când Sfântul Augustin s-a stabilit
în provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sărbătorii de
Crăciun prin mese (sau liturghii).
În Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvânt e „nopţi sfinte”. În unele
regiuni ale Germaniei, se zice Mutternacht, adică „nopţile mamelor”.
În ţinuturile româneşti, Crăciun e numele păstorului în al cărui staul s -a născut Iisus. Multe
legende ale Maicii Domnului, împletite cu tradiţii populare locale, pre -creştine, sunt povestite, în
variante diferite, pe pământurile româneşti.
Cum arată pe meleagurile româneşti Crăciunul tradiţional ?
Sărbătorile Crăciunului erau aşteptate, acum vreo sută de ani, „cu multă bucurie, de toată
lumea” . În postul Crăciunului nu se fac hore şi nunţi şi singurele prilejuri de adunări şi petreceri erau
şezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte, unde se lucra puţin şi se petrecea mult, vorbind, cântând şi
câteodată jucând. Prin urmare, tineretul avea întemeiate motive să aştepte deschiderea sau
dezlegarea horilor, care atrageau du pă sine, după Bobotează, şi nunţile; copiii tânjeau după colindat,
stea, irozi, capră, iar toată lumea aştepta Crăciunul cu mâncare de carne.
Sărbătorile Crăciunului – când oamenii merg unii pe la alţii – nu se cade să găsească
gospodăriile neîngrijite. De aceea femeile, cu tot frigul aspru care este în această vreme, scot din
case totul afară, ca să văruiască, să lipească, să spele ferestrele şi uşile, să scuture lucrurile şi să le
aşeze iarăşi frumos la locul lor. Când lucrul acesta este terminat, se pun pe masă cele mai bune
bucate de sec, nimeni n- are voie să guste până nu vine preotul să blagoslovească întreaga masă.
Preotul face urările cuvenite în legătură cu venirea sărbătorilor. Datina de a umbla preotul cu Ajunul,
ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor naşterea Domnului, este, de bună seamă, foarte
veche.
Page 184
În afară de datinile şi credinţele româneşti legate de ziua Ajunului, mai sunt o mulţ ime de datini
şi credinţe mărunte, multe uitate.
Spre Ajunul Crăciunului este bine ca muncitorii câmpului să se gândească la porumb, ca să -i
viseze peste noapte. Cum îi vor visa, aşa va fi porumbul peste an.
Pentru Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strâng de prin sat toate lucruri pe care le aveau cu
împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească şi pe dânsele acasă, căci altfel, se crede că
acestea vor plânge.
În vasul cu apă, din care familia urmează să-şi toarne pentru spălat, se pun nuci, ca să fie
oamenii sănătoşi peste an. Alţi gospodari pun o potcoavă în cofa cu apă şi după această potcoavă
beau apă şi adapă vitele, ca să fie cu toţii sănătoşi şi tari precum fierul
Casa se mătură seara, dar gunoiul nu se dă afară, ca să nu aibă gospodarii supărări şi pagube la
vite şi ca să nu le iasă norocul din case; unele femei, chiar dacă mătură acum, în loc să strângă
gunoiul după uşă, ca de obicei, îl adună în fundul casei, ca să le vină binele şi norocul. Alte gospodine
ţin gunoiul în casă până la Iordan, căci altfel tot anul vin musafiri în acea casă. Altele mătură casa de
la apus spre peretele derăsărit, spre icoane, ca să se adune peţitorii la casă.
Noaptea nu-i este nimănui îngăduit să doarmă pe fân sau pe paie în grajdul vitelor, căci în acea
noapte boii vorbesc între dânşii despre Domnul Hristos care s-a născut între ei şi pe care ei
l-au încălzit cu suflarea lor. Unii oameni ies afară şi ascultă - ce glas de animal vor auzi întâi; dacă se
aude
semn vreun
bun. porc ţipând, cred că acesta le prevesteşte vreun rău; dacă aud vreun muget de vită, e
Înspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea asta n-o pot vedea decât cei care cred în
Dumnezeu; glasurile îngereşti se aud atunci în cer, dar iarăşi numai cei fără de păcate le pot auzi; cei
care vor, stau toată noaptea treji şi păzesc clipa când se deschide cerul. Atunci se aude o toacă de
sus, iar cocoşii încep să cânte. Unii cer sănătate ori bani, căci orice ar cere, cred că vor dobândi.
Agitaţie, freamăt, entuziasm sau, dimpotrivă, reculegere… ziua de Crăciun se apropie şi în săptămâna
care o preced, casa ia o înfăţişare sărbătorească. Bradul a fost adus, ghirlandele aurii şi argintii
aşteaptă să fie întinse, staulul sfânt e pus la loc de cinste, figurinele de lut îşi fac apariţia. Vâscul şi
ilicea ornează uşile, copiii dau o mână de ajutor la bucătărie, unde miroase a cozonac, sau scotocesc
prin pachetele legate cu panglici colorate, pentru a vedea mai devreme ce daruri vor primi. Gâsca se
coace în cuptor, răspândind în încăperi o mireasmă atrăgătoare, amestecată cu aroma de prăjitură şi
ciocolată.
Această imagine a Crăciunului, atât de familiară nouă, e de dată recentă. După cum se vede,
noi sărbătorim naşterea Domnului, mai degrabă în maniera occidentală decât în aceea decurgând din
tradiţia noastră sătească. Seara de Crăciun e seara darurilor. În vremurile noastre, aceasta e seara
fermecată, în care Moş Crăciun aduce copiilor cuminţi cadouri.
Crăciunul pe glob
Prof. Înv. primar Oprea Dian a, Școala Gimnazială nr. 6,
Loc. Rm.Sărat, jud. Buzău
sărbătoare.
Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat pe meridianele Planetei diverse
obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe 'Joulupukki', care ar veni
din ținutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea cu
care Moșul ascultă să afle dacă sunt cuminți copiii.
În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare
Page 185
dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au
loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soțul
reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident,
familiile de aristocrați i -au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși,
mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu își
primesc cadoul în data de 24 de cembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli
sau în biserici
atmosferei, piese
însă despre se
în prezent nașterea
preferăMântuitorului.
costumele. UnÎnalt
vechime se foloseau
obicei vechi este șianimale
a cela deviiapentru
atârnaredarea
ciorapi
servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ' 'cracker'', care este
și cadouri.
Cele mai multe traditii canadiene de Craciun sunt similare cu cele practicate in Statele Unite
ale
undeAmericii. In nordulpetreceri
se organizeaza indepartat
cu aldans
tarii,sieschimosii cadouri. un festival de iarna numit Tuck sinck,
celebreaza
schimburi de
Danezii au o modalitate mai puțin întâlnită de a împărți cadourile: se adună toți membrii familiei în jurul
bradului și cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul și -l
dă persoanei pentru care a fost pregătit și așa mai departe. În Danemarca se foloseau stegulețe,
clopoței și steluțe.
obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei
poartă ridichea ca pe
În Finlanda , oo făclie ori oaleasa
fata este agață ca pe unalaompion.
pentru întruchipa pe Lucia și ea este onorată printr -o
parada, fiind înconjurată de torțe.
Lumina este tema principala a sărbătorii Sfânta Lucia, la fel ca numele ei, care este derivat din
latinescul "lux", care înseamnă lumină. Prăznuirea Sfintei Lucia are loc în apropierea celei mai scurte
zi a anului, când lumina soarelui începe să se întăreasca din nou. Lucia a trăit în Siracuzia în timpul
secolului IV-lea, când creștinii erau persecutați frecvent. Din păcate, mare parte din povestea ei s-a
pierdut de-a lungul anilor. Potrivit unei legende, Lucia și-a pierdut ochii în urma unei persecutii
ordonata de Diocletian, din cauza convigerilor sale crestine. Alții spun că ea însăși și -a scos ochii
pentru a protesta fața de cum erau tratați creștinii. Sfanta Lucia este patronul spiritual al nevazatorilor.
Multi finlandezi merg la sauna in Ajunul Craciunului. Familiile se strang impreuna si asculta la radio
"Pace de Craciun". De asemenea, finlandezii obisnuiesc sa mearga la cimitir pentru a vizita
mormintele celor decedati.
In Franta, Craciunul este numit Noel. Aceasta denumire vine din expresia franceza "les bonne
nouvelles", care inseamna "vestile bune" si se refera la evanghelie.
In sudul Frantei, unii oameni ard un bustean in casele lor din Ajunul Craciunului si pana la Anul Nou.
Acest obicei vine dintr-o veche traditie in care agricultorii foloseau o parte din bustean pentru a le
aduce noroc pentru recolta de anul viitor.
Page 186
la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodob irii bradului a început în Germania (se
Greciaca
strânge,Înpentru , masa deaibă
Iisus să Crăciun
cu ceare în mijloc
-și potoli o pâine
foamea. Moștradițională iar este
Crăciunul lor dupătotuna
ospățcumasa nu se
Sf. Vasile,
În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''.
Irod, prezintă
clopoței un moșcare
la picioare, cu barbă
poartălungă,
un bățcunăzdrăvan,
cojocul întors, reprezentând
în amintirea bufonul romanilor,
saltimbancilor chemați cușiprilejul
o paiață cu
unor
Mexic, Inin 1828, ministrul

America. Cum american in Mexic,
culoarea parea Joel pentru
perfecta R. Poinsett,
noua asarbatoare,
adus o planta rosie care
plantele, si verde din
au fost
numite Craciunite, au inceput sa apara in sere in 1830. In 1870, magazinele din New York au inceput
sa vanda aceste plante de Craciun, iar in 1900 acestea erau un simbol universal al sarbatorii
Craciunului.
De asemenea, in preajma Craciunului, in Mexic, sculpturi din hartie, numite pinatas, sunt umplute cu
bomboane si monede si sunt atarnate de tavan. Copiii lovesc, pe rand, pinata pana se sparge si cad
bomboanele si monedele. Apoi, copiii se intrec sa adune cat mai multe dintre bunatatile cazute jos.
Norvegia este locul unde a luat nastere obiceiul busteanului. Nordicii antici foloseau
busteanul pentru celebrarea intorcerii soarelui la solstitiul de iarna. Busteanul provine din cuvantul
nordic "hweol", care inseamna roata. Nordicii credeau ca soarele a fost o roata mare de foc care se
rostogolea spre si dinspre Pamant.
V-ati intrebat vreodata de ce focul este o parte centrala a scenei tipice de Craciun? Aceasta traditie
are legatura cu obiceiul busteanului norvegian, care este, probabil, de asemenea responsabil pentru
popularitatea branzei in forma de bustean sau o prajiturilor si deserturilor cu aceeasi forma, pregatite
in timpul sarbatorilor de iarna.
Page 187
În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă -ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar copiii
primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ''Matrioșka''.
În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni,
cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii
Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei
copil dinDefamilie
Craciun, ucrainenii
se uita pregatesc
pe fereastra pentru oa vedea
masa traditionala
cand apare cu 12 un
luna, feluri de mancare.
semnal Cel mai
ca sarbatoarea mic
poate
incepe.
creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu e ra bine nici ca
Pentru cea mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală
măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea
Mântuitorului aduce
momentul în care cu ea
natura dășisperanțe
o sumă că
deva
practici foarte vechi prin care se celebra Solstițiul de Iarnă,
renaște.
Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea și
recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn,
acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în
centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic.
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și
simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu
celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea
cântece de stea (sau colinde creștine), care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul Crăciunului,
pe înserat, în toate satele din țară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și
sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
Sărbătoarea Crăciunului pe glob

Autor : Oproiu Andreea
Indiferent în ce parte a lumii ai vrea să sărbătorești Crăciunul, este imposibil să nu observi că

există câteva elemente comune care te vor face să simți că această sărbătoare este, într -adevăr,
universală și că de Crăciun este acasă, oriunde ai fi: felicitările tematice, oferirea de cadouri celor
dragi, brazii de Crăciun decorați cu luminițe, coronițele atârnate de uși sau porți, ciorapeii de Crăciun
atârnați prin case, bastoanele în dungi alb-roșii din zahăr și scenă Nașterii Mântuitorului reprezentată
în toate felurile posibile, postul și participarea la slujbe religioase. De asemenea, peste tot pe unde se
sărbătorește Crăciunul poți asculta colinde și povești de Crăciun în care personajele principale sunt
Pruncul Crăciunul
Iisus, Sfântul
esteNicolae, Moș
celebrat căCrăciun
dată a șinașterii
Moș Gerilă.
lui Iisus, iar de -a lungul secolelor a devenit o
sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului și darurile Moșului,
mult așteptate de copiii din întreaga lume.
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine și în satele
românești. Pe langă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul
fertilității și de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
În unele sate se păstrează și un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să
arunce în față colindătorilor boabe de grâu și de porumb. Bătranii spun că, dacă boabele peste care
Page 188
avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amestecă sămanta pe care o vor pune în brazdă
În satele de pe Valea Mureșului, Crăciunul este încă legat de anumite credințe populare care
se păstrează și în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri își are originile într -o legendă pe care numai
bătranii o mai cunosc.
un semnÎndesatul Harpia, dacă
bunăstare primul care
și sănătate intră
pentru în casă
anul de Crăciun
următor. Pentru este un bărbat,
a atrage bineleoamenii
asupra cred că este
caselor lor,
oamenii țin masa întinsă toată noaptea.
Reprezentările lui Moș Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea
acestuia în vechea cultură populară-de frate mai bogat și mai inimos al lui Moș Ajun -și imaginea
contemporană-de personaj iubit de copii- există mari diferențe.
Tradițiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moșul "darnic și bun", "incărcat cu
daruri multe" sunt printre puținele influențe livrești pătrunse în cultură populară de la vest la est și de la
oraș la sat.
În 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul național de radio
finlandez, a declarat că Moșul locuiește pe un munte în Laponia. Astăzi pare aproape sigur insă că
Moș Crăciun și cei 11 spiriduși ai lui stau bine ascunși undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia,
Finlanda,
credincios în apropiere
al satului de Crăciun.
lui Moș granită cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiriduși, este paznicul
Cum reușește acesta să se miște atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în casele
tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moș Crăciun și spiridușii săi au descoperit
formulă specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este
imprăstiat peste fiecare ren cu puțin timp înainte de a plecă din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este
suficient pentru a-i face să zboare intreagă noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid:
aproape de viteză luminii.
Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalți opt, pe nume Blitzen, Comet,
Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen. Când Rudolph era pui, nașul său a fost atins de
Magia Crăciunului și de atunci este strălucitor și roșu.
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor, printre
care se numără și Paștele și Rusaliile.
În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul și cu Steaua, pentru a vești nașterea lui Iisus.
Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului și Anului Nou, nu este cunoscută cu exactitate în
istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" și
"Bună dimineață la Moș Ajun!" și alte cântece, și sunt răsplătiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și
bani.
În ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii români obișnuiesc să tină post timp de 40 de
zile înainte de Crăciun, acesta încheindu -se în seară de Crăciun. Un moment gastronomic important
care precedă Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se tăie porcul și se prepară mancăruri
specifice, precum cârnații, chiscă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboș, care, alături de tradiționalul
cozonac, vor stă pe masă de Crăciun.
Crăciunul în Italia
Zilele în care se sărbătorește Crăciunul sunt dominate de veselie și bunătate, de lumini și
mâncăruri delicioase, de obiceiuri menite să bucure, dar și să amintească de simbolul acestei
sărbători. Indiferent în ce colț al lumii te -ai află în această perioadă, trebuie să sărbătorești Crăciunul
cu tot sufletul.
Italienii sărbătoresc Crăciunul într-un mod similar cu majoritatea țărilor occidentale, deși
accentul este pus mai mult pe învățătura creștină și pe Biserică Româno -Catolică și mai puțin pe
latură comercială a acestei sărbători. în fiecare an pe 8 decembrie, fiecare familie împodobește bradul
de Crăciun și aranjează "Presepe" (scenă Nașterii Domnului), această zi fiind sărbătoare națională în
Page 189
Italia. Toate orașele sunt împodobite cu decorațiuni și luminițe de Crăciun, iar în Romă, Napoli și
întreg sudul Italiei, cimpoieri și cântăreți la flaut, îmbrăcați în costume tradiționale colorate, cu veste
din piele de oaie, ciorapi albi și pelerine negre distrează trecătorii în față bisericilor și în piețele
orașelor.
Deoarece italienii postesc înaintea Crăciunului, majoritatea sărbătoresc în seară de Ajun și iau
masă în familie. în Italia, de Crăciun se servesc meșe îmbelșugate, cu feluri de mâncare cu fructe de
mare și dulciuri
Crăciun tradiționale
tradițională (panettone,
se servește panforte, pandoro,
pe 25 decembrie, torrone,
nu în Ajun struffoli).
și constă În nordul
în feluri Italiei, masă
de mâncare de
pe bază
de carne, brânză și dulciuri.
Crăciunul în Nigeria
Ziua de Crăciun este sărbătoare publică în Nigeria și este întotdeauna marcată de golirea
marilor orașe, din cauza migrării nigerienilor către satele lor natale pentru a fi cu familia și pentru a -i
binecuvânta pe cei mai puțin norocoși. Ajunul Crăciunului nu este foarte important pentru nigeri eni, ei
obișnuind să gătească mâncarea pentru Crăciun în această zi.
În ziua de Crăciun majoritatea nigerienilor merg la biserică. Tradiția nigeriana cere că
bisericile și casele să fie bogat împodobite în ziua de Crăciun cu frunze de palmier (atât țesute, cât și
nețesute), luminițe și brazi de Crăciun. în ziua de Crăciun străzile sunt pline cu localnici, se aprind
focuri de artificii, se cântă și se dansează, iar mascați pe picioroange amuză mulțimile. Nigerienii oferă
și ei cadouri
puțin norocoși,decadourile
Crăciun,deînsă nu numai
Crăciun fiind,celor dragi, sume
în general, obiceiul
de local
bani. fiind oferirea de cadouri celor mai
În ajunul Crăciunului, nigerienii prepară cantități uriașe de mâncăruri tradiționale care sunt
gătite în conformitate cu obiceiurile fiecărei regiuni. Dulciurile nu sunt foarte populare pentru nigerieni
de Crăciun, mai populare fiind diferitele tipuri de carne pregătite în cantități mari. În sudul Nigeriei se
prepară de Crăciun un fel de mâncare numit orez Jollof, care este servit cu fripturi de diferite tipuri de
carne, cu fasole fierta și banane prăjite, iar în nord se servesc de Crăciun preparate din orez și tocană
de carne precum Tuwon Shinkafa (o budincă de orez servită cu diverse tocănite din carne). De
Crăciun nigerienii beau și băuturi alcoolice tradiționale, cum ar fi vinul de palmier sau bere și vinuri
locale, iar copiii și femeile se delectează cu băuturi nealcoolice.
Tradițiile de Crăciun din Finlanda sunt centrate pe casă și familie, la fel că peste tot în lume.
Sentimentul
grea de căldură
din Finlanda. dintoți
Probabil fiecare cămin
știm că și veselia
Finlanda sezonului
este țara suntaaccentuate
de origine de iarnă
lui Moș Crăciun, feerica,copil
iar fiecare dar
finlandez știe că Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din orașul Savukoski, în Laponia, în
partea de nord a Finlandei. În dimineața Ajunului Crăciunului copiii sunt bucuroși și emoționați pentru
că știu că Finlanda este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare își va primi cadourile.
Familiile finlandeze sărbătoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel că cele mai multe dintre țările scandinave.
Crăciunul se sărbătorește între 24 și 26 decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioadă de
Advent, casele sunt pregătite, se coc fursecuri și se decorează orașele, casele și se împodobesc
brazii. În dimineața de Ajun se mănâncă budincă de orez groasă și cremoasă, servită caldă, cu
scorțișoară, zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să tăie un
brad, iar mamă merge la piață să facă ultimele cumpărături. Tradițiile de Crăciun din Finlanda au
devenit foarte cunoscute în lume, datorită unei dintre ele: "Declarația de pace de Crăciun", un
1300. În orașul
eveniment tradițional
Turku,
finlandez
în sudulcare
Finlandei,
a avut loc
oamenii
în fiecare
se adună
an (cuînainte
excepțiadeunuia)
prânz;dedupă
la mijlocul
ce clopotele
anilor
catedralei anunța oră 12 este citită "Declarația de pace de Crăciun". În cazul în care te ia cu frig atunci
când te gândești la un Crăciun de -a dreptul înghețat în Finlanda, trebuie să știi că finlandezii merg la
sauna după ce iau o masă de prânz ușoară în Ajun. Cină reprezintă cu adevărat o masă festivă de
Crăciun în Finlanda: se servesc mai multe tipuri de peste (mai ales hering și cod), produse de
patiserie din cereale integrale, târțe cu prune și budincă de fructe, friptură de porc și șuncă și legume
cu morcovi și orez. Băutură tradițională de Crăciun este glögg, care este un vin fiert. în juru l orei 5 sau
6 seară, familiile merg la cimitire să lase lumânări aprinse pe mormintele celor dragi care nu le mai
Page 190
sunt alături pentru a sărbători împreună Crăciunul; un cimitir luminat de mii de flăcări, reflectând pe
zăpada umbrele copacilor, este o imagine emoționantă. Seară vine în vizită Joulupukki (Moș Crăciun)
care întreabă dacă sunt copii buni în casă și pentru că în fiecare casă sunt, le împarte cadouri în timp
ce ei îi cântă colinde precum Joulupukki Laula sau Peteir Punakuono (Rudolph), apoi Moșul trebuie să
plece pentru a vizita restul lumii.
Sărbătorile au un impact major atât în viață oamenilor, cât mai ales în viață celor mici, a
scolarilor,
Ele producele
în reprezentând repere
sufletele noastre notabile ladecare
sentimente ne raportăm
bucurie, fericire, de
de-apăstrare
lungul întregii noastre
a tradițiilor existențe.
strămosesti,
cultivând în sufletele noastre ideea de a fi mai buni unii cu alții, de a ne ajută la nevoie și de a ne simți
mereu copii. Astfel, prin recunoștință celor din jur ne simțim mulțumiți că am putut face un lucru bun,
că am putut fi de ajutor. Nu trebuie să uităm nici faptul că orice zi poate fi o sărbătoare pentru cei din
jur!
CRĂCIUNUL-TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI

Prof.înv.primar-Păcurar Elena
Liceul Tehnologic ,,Timotei Cipariu”Blaj
“Fără obiceiurile şi tradiţiile noastre, fără portul şi limba noastră, nu am putea să ne numim
români.”
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care -i
unesc pe oameni. Cu această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie.
Crăciunul este sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos, care ţine 3 zile şi aduce în casele
creştinilor obiceiuri şi tradiţii. Sărbătorile de iarnă au începuturi străvechi, diferite. Ele reînvie după
mulţi ani de uitare în forme nepătate de modernism vremea când, case care respectau datina își
primesc colindătorii.
Moş Nicolae este aşteptat în noaptea de 5-6 decembrie. Acesta a fost un episcop care, după
moarte devine un sfânt. El este protectorul pompierilor, marinarilor, tinerilor, copiilor, recoltelor. Se
povesteşte că odată un tată necăjit era nevoit să-şi vândă copiii ca să-şi salveze familia. Sfântul
Nicolae l-a ajutat aruncându-i trei pungi cu galbeni ,pe geam, în casă. Una din pungi s -a oprit într-o
gheată. Astfel s-a născut obiceiul de a se pune ghete la uşă de moş Nicolae. Se spune că sfântul
pregătește pe un măgăruş încărcat cu doi saci mari: unul cu dulciurişi jucării, altul cu nuiele.Darurile
sunt pentru copiii care se roagă, învaţă bine şi sunt cuminţi, iar nuielele pentru copiii răi, neascultători
şi leneşi.
Oamenii se pregătescsă întâmpine Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin post.
Moş Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din casă în
casă cu un săculeţ şi un beţişor numit colindă şi primesc mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au
cântat „Bună dimineaţa la Moş Ajun”.
În noaptea de 24-25 decembrie este vremea colindelor .În ţara noastră acestea diferă de la o
regiune la alta .Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug,
sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată pentru urare .Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea
gospodarului, bogăţia gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor,
dar şi despre naşterea lui Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi
exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor.
Zorile.Aproape de ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte
copiii primesc cadourile de la Moş Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea darurilor.
Cu Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un obicei cu
caracter religios, curat, creştinesc. Ea simbolizează steaua care a condus pe cei trei magi la
Bethleem, în satul unde s-a născut Iisus Hristos. După Tertulian , din Arabia Fericită; după alţii din
Persia.Sfântul Leon spune că au fost trei magi: Melchior, Gaspard şi Balthazar. Şi totuşi unele
Page 191
legende spun că au fost patru magi , unul s-a pierdut în negura timpului. Copiii care merg cu Steaua
se numesc stelari, colindători sau crai.
Pluguşorul este un colind vechi de mii de ani.Îşi are originea în datele legate de începerea
noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea primăvara, odată cu renaşterea naturii. Atunci se
mergea prin sate cu pluguri trase de boi, împodobite cu brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu
pluguşorul se merge în ajunul Anului Nou sau chiar în ziua de Sfântul Vasile şi se fac urări pentru noul
:anplugul,
de sănătate
buhaiul, de
ce bunăstare , de taurului,
imită mugetul bucurie şibici,
fericire, se descrie
clopote, tălăngi,muncile agricole. Se
brad împodobit. folosesc
În funcţie deobiecte
vârsta
participan-ţilor colindători se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor.
Viceimul ( Irozii ) este un obicei vechi, uitat de- a lungul anilor, practicat între Crăciun şi 6
ianuarie şi constă în dramatizarea momentului naşterii lui Iisus. Obiceiul a apărut din nevoia creştinilor
de a apropia sufletele oamenilor de Iisus şi cuprinde momentele : venirea magilor după stea, primirea
lor de către Irod, şiretenia acestuia de a afla copilul, înfruntara necredinţei. Personajele sunt : Irod,
ofiţerul, trei crai de la răsărit, copilul, ieslea, moşul, ciobanul şi alţii.
Anul Nou a fost din timpuri vechi şi a rămas mare sărbătoare după Crăciun. Obiceiurile mai
cunoscute şi practicate de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la biserică,
colaci, aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti.
Sorcova este un obicei vechi, întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu
flori,
mlădiţefolos it la noi,
tinere carela se
romani se mergea
puneau în apă cu
de ramuri
SfântuldeAndrei,
măslin iar
saudedeAnul
laur. Nou
Înainte , sorcova
dacă se făcea
înfloreau, din
aduceau
noroc. Azi se pune în loc de crenguţe , grâu şi, după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor
dragi cu urări, sau se păstreză în casă ca semn al belşugului. „Sorcova” este cuvânt de origine slavă,
însemnând 40, exact numărul de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui căruia i se urează. Cu
sorcova se merge de Anul Nou. Copiii merg câte unul sau în grup şi fac urări de sănătate şi
prosperitate.
Semănatul este obiceiul prin care grupuri mici de copii având trăistuţe cu grâu, orz, secară
merg pe la casele oamenilor şi le presară în gospodării şi le adresează urări de sănătate şi bunăstare.
Capra. Jocurile cu mască au ca punct central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind
acţionat printr-o sfoară de cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor.Capra este împodobită cu
panglici lungi, multicolore din hârti e colorată,clopoţei. Cortegiul prezintă diferite scene comice. Moşul e
îmbrăcat
barbă, cu unocojoc
poartă întors
căciulă pe dos
şi are sau cuDe
cocoaşă. o piele de capră
asemenea sau cu
poartă zdrenţe.tălăngi
clopoţei, Pe faţă
şi are o mască,
o sab are
ie. Diferite
manifestări mimice şi dramatice populare îşi au originea în străvechi practici primitive şi rituri magice.
Tăierea porcilor este de asemenea un obicei foarte vechişi se face de Ignat sau de Ajun,
ocazie când, copiii se bucură pentru că vor sta călare pe porc, vor mânca din ureche şi din fruntea
porcului ca să le fie bine tot anul şi să stea „în frunte”.
În aşteptarea sărbătorii Crăciunului, oamenii pregătesc pomul de Crăciun , tradiţie preluată
de la germani, acum 3-400 de ani.Tradiţia prezeţei frunzelor verzi în casă este mult mai veche, de pe
vremea romanilor care împodobeau iarna încăperile cu frunze de brad. Pomul împodobit cu lumânări
aprinse şi cu daruri este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum. După primul război
mondial obiceiul s-a răspândit şi la români. Azi pomul de Crăciun încărcat cu jucării şi daruri e prezent
în fiecare casă, deşi nu este folclor pur românesc, ci de import. Bradul este considerat arborele
beteală, se ,decorează
cunoaşterii ferestrele
simbolul vieţii, bogăţieicu, diferite
prosperităţii.
benzi După
de hărtie,
împodobirea
imagini. Se
bradului
prind ,cudeghirlande,
asemeneagloburi
figurine
şi
mici cu brazi, steluţe fulgi, inimioare, inscripţii cu urări. Camera se împodobeşte cu coroniţe de brad,
care se pun deasupra uşii sau a mesei , pentru a aduce noroc şi înţelegere în casă. Se aprind pentru
puţin timp lumânări , la început una, apoi pentru fiecare săptămână de post încă una, astfel încât de
Crăciun se vor aprinde toate cele patru lumănări. Camera se mai poate împodobi cu Ieslea lui Iisus,
un obicei frumos care contribuie la crearea atmosferei de sărbători. Ieslea reproduce scena biblică a
naşterii lui Iisus. Tot în cameră se poate afişa Calendarul cu surprize , calendar care poate fi
confecţionat cu ușurinţă din carton. În fiecare din cele 24 zile până la Crăciun (începând cu 1
Page 192
decembrie), copiii pot găsi într-un săculeţ căte o surpriză: bomboane, culori ,cărţi de colorat, baloane,
globuri, nuiele, etc....
Obiceiuri pitoreşti : în multe sate româneşti, în seara de Crăciun, ca şi în noaptea de Sfântul
Andrei, se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru a nu veni cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte
duhuri necurate. Usturiul se pune pe coarne, pe frunte, pe spate, facându-li-se vitelor semnul crucii.
-
aSeîndepărta
mai ung demonii
şi oamenii
nopţii.
cu usturoi în frunte, la coate şi n genunchi, precum şi uşorii şi ferestrele, pentru
Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice
către pom aşa: „Măr( păr, prun...) astfel de rodnic să fii precum stă aluatul pe mâinile mele”.
În unele părţi, este obiceiul ca în ziua de Ajunul Crăciunului, dascălii tineri bisericeşti să umble
cu icoana. Este vorba despre o icoană pe care este imaginea naşterii lui Iisu s Hristos, în mijlocul
staulului. Întră în casă şi începe a cânta tropanul naşterii Mântuitorului.
Sfinţirea mesei de ajun în Moldova este foarte veche. Preotul intră în casele oamenilor şi
sfinţeşte mâncarea de post. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă.
Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr -o
vale în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi
beteşuguri, care vor merge pe vale în jos.
Cum s-a răsădit serbarea naşterii lui Iisus la 25 decembrie? Biserica creştină, cea de la
început cunoştea numai sărbătoarea de Paşti. Sărbătoarea Naşterii nu datează decât din secolul al II -
lea.A fost insituită de Telephor succesorul lui Sixte I-ul, care a fost martirizat în anul 139, după 11 ani
de pontificat.La început, data când se sărbătorea Naştere Domnului era schimbătoare şi se celebra de
obicei în luna mai.A devenit fixă în sec. al IV-lea sub pontificatul lui Iulius I-ul , care, după avizul
doctorilor în teologie, hotărî ca dată neschimbătoare 25 decembrie sau mai exact, noapte de 24 spre
25 decembrie. În sec. al VIII- lea această noapte se petrece în biserica împodobită cu picturi măreţe şi
splendid luminată, într-o atmosferă de cântări sfinte, în citiri, în felurite rituri dătătoare de viaţă şi pline
de duioasă poezie. Aşadar sărbătoarea a fost mai întâi în luna mai, a trecut apoi la 6 ianuarie, când
Iisus a schimbat apa în vin, în Cana din Galileea; iar introducerea definitivă la 25 decembrie a zilei de
naştere a lui Iisus, în biserica romană, a fost făcută de Papa Liberin în anul 354. În biserica bizantină,
ziua de 25 decembrie ca zi de naştere a lui Iisus a fost introdusă după 32 de ani, la 386, de către
Sfântul Ioan Gură de Aur.
De unde provine numele de Crăciun? Englezii îi spun Christmas. Francezii –Noel. Italienii-
Natale. Germanii – Weihnachten, Christacht. Spanolii – Noche Buena . Norvegienii – Jul. Suedezii-
Oel ( joel). Danezii- Juul. Naşterea Domnului este denumită la români printr -un cuvânt propriu, specific
numai poporului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută
filologică; totuşi vine din limba latină. Haşdeu îl deduce din latinescul „Crastinum” ;sau din latinescul
„creatione,creationis” adică născut la începutul erei creşt ine.
Boboteaza este o sărbătoare creştinească, care la 6 ianuarie sărbătoreşte Botezul Domnului
în apele Iordanului, îndeplinit de Sfântul Ioan. Curăţirea prin apă este mai veche decât creştinismul,îşi
are originea în antichitate.
De asemenea un alt obicei se referă la Moşii de Crăciun , obicei care constă în coacerea colăceilor
de post înainte de Crăciun şi de dulce de Crăciun. Colăceii se dăruiesc colindătorilor.
Vechi este şi stropitul cu aghiazmă, care se făcea cu o crăcuţă de laur. La noi locul laurului a
fost luat de busuioc, floare care a căpătat în tradiţia noastră un adânc caracter mistic. Taina Botezului
apare în multe colinde, în unele ea fiind prezentată şi figura Sfântului Ioan. Cu Sfântul Ioan ( 7 ian.) se
încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.
Bibliografie „Datini de Crăciun şi Anul Nou”, editura „Regina”, Iaşi 1996
Page 193
Saturnalia- sărbătoarea armoniei universale

Prof. Palade Magdalena
Colegiul Naţional „Gh. Roşca Codreanu” Bârlad
Sărbătoarea creştinilor, Crăciunul, a trecut de-a lungul timpului printr-o combinaţie cosmopolită
de reinterpretări,
perioada atât în Această
de plenitudine. ceea ce ipostază
priveşte aapariţia sa (setimpul
sărbătorii şi spaţiul),
datorează cât şi consacrarea
şi particularităţilor secoluluisa,
al
XXI-lea, un secol care devine din ce în ce mai surprinzător, iar prin celebrarea acestei sărbători se
accentuează şi mai mult acest statut al său. Apariţia Crăciunului se pierde cumva î n noianul de
superstiţii şi credinţe vechi pe care populaţiile europene l -au îmbogăţit de la o generaţie la alta, prin
acumulări de informaţii care mai de care mai impresionante. Cert rămâne însă faptul că această
sărbătoare provine, nolens volens, din Antichitatea greco-romană, particularizată printr-un important
rol al religiei, aceasta având, printre altele, şi o misiune unificatoare. Religia romană se
subscrie şi termenului de pietas, un concept stoic prin care se evidenţia respectul faţă de zei, faţă de
patrie şi faţă de părinţi. Prin urmare, prin religie se înţelegea respectarea tradiţiilor, dar presupunea
şi „un scrupul de conştiinţă în raport cu divinitatea” 1, sau aşa cum afirma Cicero2, „iustitia erga deos,
religio dicitur” 3 . Această lealitate faţă de zei (divinitate) se proba prin invocarea şi celebrarea
Saturnus,
oacestora prinveche,
divinitate anumite formule
italică careşipatrona
practicimuncile
religioase. Unul dintre
agricole cei mai
şi roadele celebraţi
pămân tului.zei
Deera şi
timpuriu a fost
identificat cu Cronos, care s-ar fi refugiat în Italia după ce a fost izgonit din Olimp, învăţându -i pe
oameni cum să cultive pământul şi să se bucure de roadele lui. Această divinitate ajunge să fie
socotită strămoşul legendar al latinilor, iar domnia sa a fost apreciată drept Vârsta de Aur a Italiei.
Zeu primordial, era considerat şi stăpânul lumii. Regatul său, spune legenda, a ajuns curând să fie
edenic: muritorii trăiau ca zeii, fără griji, muncă şi mizerie, într -o veselie tinerească. În aceste timpuri
fericite de pace şi dreptate, oamenii trăiau cu mare entuziasm. După moartea sa, amintirea
vremurilor când oamenii trăiau egali, bogaţi şi liberi a supravieţuit îndelung. În onoarea sa au fost
instituite Saturnaliile, o sărbătoare care îl venera, iar la poalele Capitoliului i s-a ridicat un maiestuos
templu, recunoscut pentru spaţiile subterane care au fost create cu scopul de a conserva arhivele şi
comorile Romei: aerarium Saturni, acestea fiind astfel sub protecţia vigilentă a zeului. În jurul acestui
templu se afla de asemenea o piaţă foarte pitorească. Sărbătoarea închinată zeului Saturn ţinea 7
zile şi se celebra în fiecare an (17 -24 decembrie). Ajunge să fie foarte îndrăgită de romani, iar prin
întreruperea tuturor muncilor, se instaura totodată iluzia Vârstei de Aur, o „paranteză” spaţio -
temporală de realizare a utopiei, amintind de bunătatea egalităţii arhaice 4. În aceste zile se contura o
lume pe dos, celebrând valenţa socială a grupului: mulţimea exuberantă se revărsa pe străzi şi
striga: Io, Saturnalia!, nuanţând altruismul, comuniunea dintre oameni, sociabilitatea. Aceste dies
fasti (zile de sărbătoare) se remarcau şi prin coloratura locuinţelor: casele erau decorate cu diferite
plante, iar romanii împărţeau daruri ce constau, de obicei, în lumânări de ceară, turtă dulce şi mici
statui din argilă.
Religia ocupând un loc atât de privilegiat în viaţa unui civis Romanus (cetăţean roman), va
continua să aibă aceeaşi importanţă şi odată ce pătrunde la Roma creştinism ul, care va înlocui
politeismul cu monoteismul. Noua religie se va configura sub auspiciile celei vechi, şi treptat va
încorpora rânduielile încetăţenite în noua credinţă. Această schimbare survine odată cu criza din
secolul al III-lea (perioadă cunoscută şi sub denumirea de Antichitatea târzie), când creştinismul,
propagându-se într-o lume mixtă, va ieşi învingător prin asumarea vechilor credinţe. Astfel, noua
sărbătoare a creştinilor - Crăciunul - nu este altceva decât sărbătoarea romanilor (Saturnalia)
1
Georges Dumézil, Căsătorii indo-europene şi cincisprezece chestiuni romane, Polirom, 2002, p. 339.
2
Cicero, Partitiones oratoriae, 22.
3
„Religia se numeşte probitatea faţă de zei”.
4
Rosa Agizza, Mituri şi legende ale Romei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2006, p. 89.
Page 194
îmbrăcată în haina duhului sfânt care a perpetuat acea stare de exuberanţă şi bucurie de a preamări
viaţa, familia, divinitatea şi umanitatea.
Bibliografie:
1.George Dumézil, Căsătorii indo-europene şi cincisprezece chestiuni romane, Polirom, 2002;
2. Rosa Agizza, Mituri şi legende ale Romei Antice, Editura Lider, Bucureşti, 2006;
3. Anca Balaci, Dicţionar mitologic, Editura Orizonturi, Bucureşti;
4. Mihaela
Iaşi, 2009; Paraschiv, Claudia Tărnăuceanu, Hereditas Antiqua, Editura Universitaţii „Al. I. Cuza”
5.Mihaela Paraschiv, Delia Tiron, Memento Antiquitatis!, Editura Graphys, Iaşi, 2008.
TRADITII DE CRACIUN IN INTREAGA LUME

prof.inv.primar PANDELE CAMELIA GABRIELA
Scoala Gimn. “GH. POPESCU” Margineni -Slobozia
Pentru fiecare persoană Sărbătoriile de iarnă înseamnă ceva!Fiecare se bucură în felul sau de
primi fulgi de nea,care se aştern pe pământul îngheţat.
Chiarpedac
derdeluşul ă iarna
care sănilenu esteşi un
sboră anotimp
jocurile călduros,este
distractive cu bulgăriaştepta t cu drag indefelul
de zăpadă.Omul sau,mai ales
zăpada,aranjat in
fel si fel,modelat cu grijă şi expus la vedere.Iarna e un anotimp minunat şi aşteptat cu drag.
De asemenea Sărbătoriile de iarnă sunt aşteptate de toată lumea pentru că atunci au ocazia o
dată pe an să împodobească bradul de Craciun,cu globuri cât mai colorate şi cu ornamente pe gustul
fiecăruia,alături de cei draci lângă soba caldă si lângă sufletele calde care îţi sunt alături.
In Romania, Craciunul se sarbatoreste majoritar pe 25 decembrie, insa sunt si minoritati care
celebreaza Craciunul pe Stil Vechi, potrivit calendarului iulian, in ianuarie. Numele sarbatorii ar putea
sa vina de la cuvantul latinesc creatio, care inseamna creatie sau nastere. Este a doua sarbatoare ca
importanta, dupa Paste.
Colindatul este un obicei stravechi pentru romani, existand mai multe tipuri de colinde, unele
cantece de Craciun, altele fiind asa-numitele colinduri pagane, vechi cantece specifice sarbatorilor de
iarna
in si urari
casa, pentrudeaAnul
vesti,Nou.
prinColindatorii – in ultimii
cantec, Nasterea ani mai mult copii – merg prin sate si orase, din casa
Mantuitorului.
In prima zi de Craciun, colindatorii merg cu Steaua, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei
Trei Magi pentru a ajunge la locul in care Pruncul Iisus era nascut. Exista cantece specifice si se joaca
chiar anumite scenete inspirate din Evanghelii. Colindatul se intinde insa pe toata perioada
sarbatorilor de iarna si mai include Capra, Ursul, in perioada Craciunului si Plugusorul sau Mielul, de
Anul Nou.
Obiceiuri asemanatoare se intalnesc in aproape toate tarile majoritar ortodoxe.
In Grecia, perioada sarbatorilor tine de pe 25 decembrie (Craciun) pana pe 6 ianuarie
(Inchinarea Magilor). O practica ciudata, cadourile sunt asezate sub bradul de Craciun, insa sunt
deschise abia de Anul Nou. Asta din cauza ca Mos Craciun se numeste pentru greci Basil (Vasile), si
el este cel care imparte daruri. Masa include preparate din miel si porc, precum si dulciuri specifice.
In Armenia,
dar si peste. Craciunul
In Georgia, este celebrat
Nasterea Domnuluipee 6celebrata
ianuarie.pe
Se7mananca
ianuarie. un fel de de
Obiceiul cozonac cuse
Craciun stafide,
numeste Alilo, probabil de la Aleluia, si presupune o plimbare colectiva pe strazi, in timpul careia
oamenii se felicita unii pe altii. Copiii care participa la acest obicei primesc dulciuri si canta cantece
specifice. Varianta locala a Pomului de Craciun se numeste Chichilaki, si este facuta dintr-un material
moale din lana, uneori in forma Pomului Vietii. Mos Craciun se numeste Tovlis Papa (Bunicul de
Zapada).
In tarile din America de Sud, majoritar catolice, traditiile de Craciun au inca o mare incarcatura
religioasa. Obiceiurile laice sunt influentate de cele europene si, mai ales, de cele americane.
Page 195
Cadourile sunt aduse de Viejo Pascuero, in Chile, de Papai Noel, in Brazilia, de El Nino Dios
in Columbia. In Argentina, se dau cadouri atat de craciun, cat si pe 6 ianuarie, cand se sarbatoreste
Inchinarea Magilor.
In Germania, traditiile de Craciun sunt foarte variate. Cadourile de Craciun (Bescherung) se
dau in seara de Ajun, iar traditia a inceput cu Martin Luther si conotatia data obiceiului este celebrarea
darului facut de Dumnezeu prin Fiul Sau. Cadourile se pun sub brad, tatal familiei aprinde lumanarile
si sunacolinde
canta dintr-un
si clopotel,
se trece dupa carepe
la masa, copii
carepotapare
sa intre in camera
o gasca fripta in care
sau se afla Pomul
preparate dedar
din porc, Craciun.
existaSe
si
familii care prefera o masa frugala in seara de Ajun.
In Bulgaria, Craciunul se numeste Koleda sau Rozhdestvo Hristovo, si este celebrat pe stil
nou. Obiceiul colindatului se numeste koleduvane, iar colindatorii, cel mai adesea baieti, merg pe la
casele vecinilor, incepand cu miezul noptii de Ajun, si le fac diferite urari. Un alt obicei este coacerea
unor paini rotunde, numite pita. Mos Craciun se numeste Dyado Koleda, (Bunicul Craciun).
Tarile ortodoxe pe stil vechi
In Rusia si tarile slave din Est, Craciunul este celebrat pe 7 ianuarie (ziua care corespunde,
potrivit calendarului Iulian, zilei de 25 decembrie). Sarbatoarea a fost interzisa in perioada comunista,
fiind reintrodusa dupa 1992. Sarbatoarea este centrata pe seara de Craciun, cu Cina Sfanta, o masa
in amintirea Cinei de Taina, la care se servesc 12 feluri de mancare. Pomul de Craciun se numeste
yolka
Morozsi(Mosul
a fost Inghetat,
importat din
un Occident deGerila)
fel de Mos Petru cel Mare,
si de iar darurile
Fecioara sunt oferite
de Zapada, si de AnulDe
Snegurochka. Nou,
fapt,desania
Ded
trasa de reni a Snegurochka pare ca a inspirat imaginea internationala a mosului.
Deci, peste tot in lume, soseşte si vestitul Moş Crăciun pe la casele tuturor ,un moş care nu mai
există dar a rămas o poveste si o credibilitate pentru cei mici care se bucură de daruriile primite.
Crăciunul este o perioadă când ai dor de acasă - chiar dacă eşti acasă.
Bibliografie
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, I. Ghinoiu
CRĂCIUN LA IEUD
PAŞCA MĂRICUŢA
Profesor pentru învăţământul primar
ŞCOALA GIMNAZIALĂ IEUD
JUDEŢUL MARAMUREŞ
Este iarnă. Totul în jur e ca un regat al gheţurilor. Micile şi strălucitoarele ,,albinuţe” se aştern
pe pământul îngheţat ca o pătură groasă, albă şi cristalină.
Casele îşi poartă podoabele de gheaţă parcă zâmbind şi mândrindu-se.
Acesta este decorul de basm în care Maramureşul întâmpină sărbătoarea Crăciunului.
Spre deosebire de alte zone, Maramureşul mai păstrează încă vii multe dintre tradiţiile şi
obiceiurile care se practică de sărbătorile de iarnă.
Pe lângă celebrul obicei al colindatului, umblatul cu steaua sau cu capra, ori Viflaimul, în unele
zone ale judeţului rămân încă tradiţiile nealterate. Mă refer aici la Maramureşul istoric şi în special la
zona situată pe Valea Izei, zonă din care face parte şi Ieudul meu natal. Această zonă înglobează
toată viaţa rurală neschimbată, obiceiurile ţăranului român, modul lui de viaţă. Orice trecător, musafir
sau turist, ce poposeşte în Ieud are oportunitatea de a face un pas înapoi în timp şi de a fi martorul
unei vieţi simple dar plină de farmec, de linişte şi pace.
În fiecare an ieudenii se pregătesc cu mare grijă de Crăciun. Pregătirile încep odată cu
începutul postului când fiecare are grijă de pregătirea spirituală pentru marea sărbătoare a Naşterii
Domnului prin post, mărturisire şi împărtăţanie.
Page 196
Urmează amenajarea caselor prin împodobirea lor cu obiecte tradiţionale specifice

Maramureşului istoric – icoanele sunt împodobite cu ştergători (ştergare), pereţii acoperiţi cu ţoluri
(covoare ţesute manual cu motive geometrice sau florale), se aranjează ruda (par gros atârnat de
tavanul camerii, pe peretele cel mai lung al acesteia îmbrăcat cu covoare, feţe de masă şi perne). Nu
este uitat nici costumul popular ce va fi îmbrăcat în sărbătorile Crăciunului.
Dar cea mai mare forfotă (agitaţie) este în săptămâna Crăciunului când gospodinele pregătesc
bucatele:
varză peste
călită satînpluteşte
coaptă miros
cuptor de lut)de cozonaci,(gogoşi)...
şi pancove de haluşte (sarmale), de cârnaţi, vărzări (plăcintă cu
A sosit şi ziua mult aşteptată – Ajunul Crăciunului – care dă startul colindatului, bucuria copiilor
dar nu numai a lor.
Cu trăistuţele până la genunghi cei mici pornesc la colindat începând cu ora 12 00-1300, ,,când
încă nu s-au culcat găinile” (când îi vezi îţi apare în faţa ochilor imaginea lui Ion Creangă urând la
popa Oşlobanu) pentru a aduna nucile şi merele primite drept răsplată petru ,,osteneala” lor.
Urmează apoi cei ,,mărişori” (copiii din clasele I -IV) iar după ei cei mai mari (clasele V-VIII)
care îşi încheie colindul în jurul orei 21 – 22.
În acest timp la biserică are loc Slujba de Litie.
După slujbă participanţii merg la casa parohială pentru a -l colinda pe preot. În acest timp tinerii
se plimbă de-a lungul satului şi se organizează în cete pentru a porni şi ei la colindat. Cetele se
formează preferenţial
Fiecare ceată (prieteni, rudenii,prin
începe colinda colegi,
a-l etc).
colinda mai întâi pe preot, care le dă binecuvântarea
după ce le-a ,,plătit” colinda, apoi trec pe rând şi colindă la geamul casei fiecărui membru al grupului.
În Ieud, de Crăciun, nicio casă nu are lumina stinsă, nicio poartă încuiată. În noaptea de
Crăciun nu se desfac paturile pentru dormit. Copii dorm fără ca patul să fie ,,deşternut” (pregătit
pentru culcare).
Toată noaptea satul răsună de colindele care vestesc naşterea Domnului – O ce veste
minunată, Deschide uşa creştine, Cerul şi pământul, Sculaţi gazde, Naşterea ta etc – colinda fiind
răsplătită cu nuci, mere, cozonaci, pancove şi horincă (ţuică naturală din fructe).
Cei care iubesc colinda şi Crăciunul cunosc aceste colinde, chiar dacă nu au colindat niciodată
la Ieud, ele fiind transmise aşa cum le -a colindat de copil şi cum le -a învăţat de la bătrânii satului
,,dascălul de colinde” din Ieud, Ştefan Hruşcă.
La Ieud
nu se cere nu vei auzi
permisiunea la nicioaceasta
gazdei, uşă întrebarea
deschide,,Primiţi
uşa în colinda?”
momentulPentru a vesti
în care dupăNaşterea Domnului
colindă se încheie
urarea ,,S-ajungeţi mulţi Crăciuni fericiţi ca sara din -asară ca ziua de mâine”.
Hristos se naşte! Ieudul e în sărbătoare!
Momentul culminant al Crăciunului este Viflaimul – piesă religioasă ce prezintă Naşterea
Domnului şi primele zile din viaţa lui Iisus.
În toate sărbătorile Crăciunului, care ţin trei zile, (trei zile în care satul răsună de colinde)
începând cu ora 15 se joacă piesa Viflaimul pe scena amenajată în faţa bisericii în prezenţa preotului
şi la care participă întreaga suflare a satului. Acest obicei este respectat de sute de ani şi în timpul
prezentării piesei ieudenii îşi arată devotamentul faţă de cele sfinte.
Crăciunul este o sărbătoare plină de obiceiuri frumoase, încărcate de semnificaţii pe care
oamenii din toate colţurile lumii vin să le admire pentru a se bucura de un Crăciun pur românesc, mulţi
din
tre eiCuvintele
îmbrăcândsunt
costumul
prea sărace
popular.
pentru a descrie emoţia ce te pătrunde atunci când auzi primele
voci cristaline colindând la uşa sau la geamul casei. Sunt prea sărace pentru a descrie atmosfera ce
pluteşte peste sat cu ocazia Crăciunului.
Numai participând alături de ieudeni la toate ritualurile din preajmă şi din timpul sărbătorilor
veţi simţi cu adevărat cum este Crăciunul la Ieud.
Veniţi şi vă convingeţi! Ieudenii sunt oameni primitori şi veţi simţi acest lucru chiar de l a
intrarea în sat, de la contactul cu ieudeanul care te va saluta cu creştinescul salut ,,Laude-se Iisus”.
Page 197
CRĂCIUNUL PE GLOB
Autor: Prof. Pătraşcu Liliana
Şcoala Gimnazială „Sf.Andrei” Sector 6, Bucuresti
Obiceiurile de iarnă se desfăşoară într -o perioadă limitată, dar foarte bogată în manifestări
tradiţionale.
Vechimea preistorică a datinilor, atât pe filiera daco -getă cât şi română atestă ponderea în
existenţa vechilor popoare a sărbătoririi începutulu i de an.
La români, de exemplu, după Bramalia, urmau faimoasele Saturlia zile, dedicate iniţial lui
Saturn, apoi calendele. în vechiul calendar român au existat Calendele lui martie, transpuse apoi în
Calendele lui ianuarie, odată cu fixarea Anului Nou în această perioadă.Remarcând importanţa în
viaţa comunităţii a începutului de ciclu calendaristic, ulterior, mai marii bisericii creştine au instituit
sărbătoarea Naşterii Domnului, după solstiţiul de iarnă.
Iniţial, creştinismul a încercat îndepărtarea obiceiurilor “păgâne”, dar în realitate substratul
arhaic n- a dispărut, ci mai mult, pe fondul artistic s-a “altoit”, benefic, şi o tematică religioasă.
De fapt, atât funcţia obiceiurilor, cât şi acţiunea bisericii erau convergente, augurale, ţinere a
obiceiurilor în această perioadă, omul se integrează într -un ceremonial, când poate alunga spiritele
-
nocive şi, folosind
Forma de cuvântul, urarea
desfăşurare cântată, estedecapabil
a obiceiurilor iarnă să
esteşi colin
facădatul,
favorabil
ce ciclul întreg. confundat cu
nu trebuie
colindul ca gen.
În poezia colindelor se îmbină elementele mitologice, creştine, cotidiene, toate tinzând către
virtuţile mitico-ceremoniale cu care au fost investite sărbătorile de iarnă, indiferent de zona geografică.
În colindele religioase Dumnezeu însuşi (uneori întruchipat de Moş Crăciun sau însoţit de
Sfântul Petru), coboară printre oameni, intrând în legătură cu animalele Pământului, mai ales cu cele
considerate sfinte, oile şi albinele.
În fiecare ţară de pe glob există diferite tradiţii de Crăciun, însă toate au ca numitor comun
împodobirea bradului, oferirea cadourilor, urările de felicitare şi pregătirea de bucate alese.
“Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei”, spunea George Enescu,
care şi- a făurit educaţia artistică la flacăra a două mari şcoli europene.
Pornind de la aceste cuvinte am realizat proiectul educaţional intercultural “Dialogul prieteniei
şi bucuriei prin tradiţii şi obiceiuri”.
Proiectul reprezintă pentru copii o ocazie unică de promovare a valorilor culturale, creştine şi
de integrare într- o lume a păcii, a înţelegerii, a respectului şi prieteniei între toate credinţele şi etniile.
Cum globalizarea este un aspect inerent socie tăţii contemporane, iar realitatea demonstrează
că şansa afirmării rezidă atât în capacitatea de adaptare, cât şi în aceea de păstrare a identităţii
culturale, instituţia noastră şi - a propus să asigure elevilor săi şi posibilitatea de a cunoaşte mai bine
parametrii contextului social în care vieţuiesc, dar şi de a se cunoaşte pe şine că parte a unei
paradigme culturale. Pentru că nivelul de performanţă a unei societăţi depinde de capacitatea
valorificării plenare a potenţialului nivelurilor nivelurilor sale, comunicarea şi intră - comunicarea devin
elemente bazale în demersul constructiv integral.
Proiectul şi- a propus dezvoltarea capacităţii intră- comunicare între diferite entităţi culturale
existenţe în peisajul ţării noastre. Nu în ultimul rând, identitatea fiecăruia dintre indivizi are o valoare
directorie. Pentru a putea construi, trebuie să te cunoşti, să- ţi cunoşti partenerii şi să valorifici
potenţialul lor.
Activitatea “Leru-i ler” (program cultural-artistic ce reuneşte tradiţii şi obiceiuri de iarnă) a avut
ca scop familiarizarea cu specificitatea culturală a zonei partenerilor Comunitatea Ruşilor Lipoveni din
Slava Cercheză, cu valorile spirituale proprii unei comunităţi şi a promovat înţelegerea şi aprecierea
fenomenului diversităţii, toleranţa, buna convieţuire în comunitate.
Work-shop- ul pe tematica Crăciunului a familiarizat elevii cu harta etnografică a ţării noastre,
simbolurile şi valorile care au generat elemente specifice zonelor şi a vizat punerea în valoare a
diversităţii etno- culturale.
Page 198
Gândit ca o structură deschisă, proiectul a cuprins o plajă largă de manifestări culturale

specifice atât ţărilor europene, cât şi a celor de peste ocean, dat fiind faptul că toţi copiii cred în
existenţa lui Moş Crăciun( Santa Claus).
Facilitând accesul la educaţie şi la exprimare prin intermediul activităţilor culturale oferim
elevilor un izvor de bucurii şi satisfacţii.
Cunoscând aspecte din tradiţiile umanităţii, depăşind barierele, propriile viziuni, inserăm ecouri
ale universului sufletului românesc.
OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN JURUL LUMII

Prof . educație tehnologică PELTEA IULIANA
din calendarul iudaic).
umbla,Înînsoţită
tradiţiadepopulară
Iosif, dinse spune
casă că Fecioara
în casă, Maria trebuia
rugând oamenii săadăpost.
să-i ofere -l nască Ajunsă
pe fiul la
luicasa
Dumnezeu şi
bătrânilor
conceput din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o
Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciuno aia a
peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc. Când Crăciun află că în grajdul său s -a născut
Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind „primul creştin”, „Sfântul cel mai
bătrân”, „soţul femeii care a moşit -o pe Maria”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-
a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor,
ca fiind Într-
aduse de MoșseCrăciun.
o vreme credea că Moş Crăciun şi spiriduşii săi se simt foarte bine în casa lor d e la
Polul Nord. În 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea "A Visit From St. Nicholas"
(cunoscută şi ca "The Night Before Christmas"), în care el l -a descris pe Moş Crăciun ca pe un
spiriduş bătrân şi blând, care zboară în jurul lumii într -o sanie trasă de opt reni. În 1885, Thomas Nast
a desenat doi copii privind la o hartă a lumii şi urmărind călătoria Moşului de la Polul Nord în Statele
Unite, deci se presupunea că acolo, în îndepărtatul Nord, locuieşte bătrânul cel bun. Dar în 1925 s -a
descoperit că nu există reni la Polul Nord, aşa că toţi ochii s -au întors spre Finlanda, unde există
multe astfel de animale.
Tradiţiile europene, deşi cultivă imaginea personajului, nu mai păstrează nimic din legenda sa
originară. Ca urmare a influenţei tradiţiilor popoarelor nordice, s -a născut povestea cu Moş Crăciun,
care vine din Laponia, în sanie trasă se reni (sau de cai, de cerbi). Astăzi pare aproape sigur însă că
Moş Crăciun
Finlanda, şi cei 11 spiriduşi
în apropiere ai luicustau
de graniţa bine Pepper
Rusia. ascunşi Minstix,
undeva peunulmuntele
dintre Korvatunturi în Laponia,
spiriduşi, este paznicul
Cum reuşeşte Moș Crăciun să se mişte atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în
casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au
descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf
magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul
Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de
altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.
Page 199
Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.
Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis.
fertili
mai în tăţiivârstă
şi demembru
atragerea
al binelui
familieiasupra
trebuiegospodăriilor. În unele
să arunce în faţa sate se boabe
colindătorilor păstrează şi unşialtdeobicei:
de grâu porumb.cel
Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi
spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor
amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
oamenii ţin masa întinsă toată noaptea
numără şi Paştele şi Rusaliile.
În Irlanda, în noaptea de Ajun, femeile coc o placintă din carne și măruntaie tocate iar barbatii
pregatesc o sticla de wiskey pe care le lasa afara la intrare, ca “ofranda” pentru Mos Craciun.
In Republica Ceha, Crăciunul este o zi asteptată cu drag nu doar de copii ci și de către fetele
nemăritate. Ele ies în fața casei părintești și se asează cu spatele la ușă apoi arunca peste umar un
pantof. Dacă acesta cade cu tocul spre casă, ele mai au de asteptat cel putin un an până la căsătorie.
Daca pantoful aterizează însa cu varful către casa parintească, este semn că trebuie să înceapa
pregătirile de nuntă.
Locuitorii Norvegiei cred că în noaptea de Crăciun, vrăjitoarele își fac de cap și ies din
culcusurile lor pentru a fura măturile femeilor ca să zboare pe ele. De aceea, doamnele ascund aceste
ustensile precum și aspiratoarele sau mopurile iar barbatii ies în fața casei și trag focuri de arma în
aer (deși cel mai probabil se rezumă la petarde) ca să sperie vrăjitoarele.
Rusia si Ucraina sărbatoresc Crăciunul dupa calendarul vechi, adică pe 6 ianuarie. Ei postesc
timp de 40 de zile apoi în Ajunul Crăciunului servesc o cină bogată cu 12 feluri de mâncare, câte unul
în cinstea fiecărui apostol.
Danezii traditionali păstreaza în familie obiceiul desertului special de Crăciun. Ris a la
mande este o budincă făcută din lapte, orez, vanilie, frișcă și o singură migdală. Cel care o găseste în
porția sa primește cel mai frumos cadou.
Pe 26 decembrie, în Anglia se sărbătorește “Ziua Cutiei” (Boxing Day). Tradiția spune că în
aceasta zi, cei mai înstăriți trebuie să împartă din avutul lor sărmanilor. Obiceiul s-a transformat peste
timp iar acum în cutiuțele mici de lemn (sau plastic) sunt puse cadouri simbolice și sunt date tuturor
celor care trec pragul unei case în această zi.
În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a
lumânari la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe
care cu greu o poti uita. În Ajunul Crăciunului, copiii asteaptă sosirea lui Mos Crăciun care pune
mereu aceeasi întrebare: “Sunt cumva copii cuminți aici?”. Raspunsul entuziasmat este, bineînteles,
acelasi “Da”! Mosul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce “slujitorii” lui îl ajuta sa le împarta, el
povesteste celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
În Elveția, Samichlaus (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de
Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se pastreaza înca din 1775. O altă traditie a elvețienilor este
"Parada ridichilor luminate". Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc
cu mare grija câte o ridiche mare de lună, alb -violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături
și forme (steluțele și braduții sunt cele mai frecvente decorații).
Pe vremuri în Franța, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuților în ziua de 6 decembrie (tradiția se
mai pastreaza înca în unele zone din nordul țării). În cea mai mare parte a Franței, Père Noel (Moș
Page 200
Crăciun) i-a luat locul lui Moș Nicolae. Père Noel vine în casele francezilor în noaptea de 24
decembrie și pune cadouri în ghetuțe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru f rancezi este
tradiționala "Bûche de Noel", o prăjitură de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă.
În Germania, ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia
se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Craciun. În unele
familii se obisnuieste ca de Crăciun să se cânte colinde, dar, pentru cei mai mulți nemți Craciunul este
un Cine merge moment
în însorita Spanie de de reflexie
Craciun poate crede că sărbătoarea și analiză.
a fost anulată. Cu toate
acestea, Craciunul este sărbătorit, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi
(Reyes Magos). Spaniolii și portughezii au introdus pomul de Craciun în America Latina, dar cum
acolo nu există conifere, sud americanii decorează cactuși, pini sau brazi din plastic.
În Olanda, numele Sfântului Nicolas este Sinterklaas. Copiii olandezi știu că Moș Nicolae vine din
Spania în ziua de 6 decembrie. În seara din ajunul venirii Moșului Nicolae copiii își umplu ghetuțele cu
fân și zahăr pentru calul mosului iar dimineața când se trezesc, copiii găsesc ghetuțele pline cu daruri
cum ar fi nuci și bomboane. Uneori, moșul apare în carne și oase în casele oamenilor împreună cu
asistentul său Black Pete. Moș Nicolae îi întreabă pe copii dacă au fost cuminți în anul care a trecut.
În Suedia, cea mai importantă zi este ajunul Crăciunului. O masă specială este pregatită pentru
Ajunul Crăciunului - șuncă, pește și fasole – aceasta este și prilejul cu care rudele îsi fac daruri. Mulți
suedezi
urmat merg la biserică în dimineața de zilei de Crăciun. Crăciunul
alte se numește la suedezi Jul și este
sărbători.
În Islanda, țara gheții și zăpezii vin treisprezece Moși Craciuni! Cu treisprez ece zile înainte de
lozuri în plic (scratch cards), iar dacă au fost răi … un cartof.
A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în ora și tot așa pâna pe 25 decembrie când primul
Moș se întoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea și tot așa pâna pe 6 ianuarie.
Ziua de 6 ianuarie este numită și “Al treisprezecelea” și este considerată de islandezi
ultima zi de Crăciun pentru că în această zi, ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui.
În Noua Zeelandă, copacul ce este împodobit de Crăciun se humeste “Pohntokawa”. Multe
persoane în Noua Zeelandă urmează vechile tradiții engleze în ceea ce privește masa traditională:
curcan, budincă
“Pavlova” de stafide
- preparată și salate
din bezea reci. Nimeni
și decorată cu kiwi, nu consideră
căpșuni Crăciunul
și frișcă. complet
Deoarece foartefără
mulțipăajitura
oameni
din emisfera nordică traiesc acum în Noua Zeelanda a devenit o obisnuință sa se serbeze Crăciunul
de doua ori într-un an - o dată pe 25 Decembrie și a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii.
În Jamaica, colindele de Crăciun în Jamaica sunt aceleași melodii populare întâlnite în lume
(Jingle Bells, Holy Night, Silent Night etc.) dar mai multe colinde sunt cântate în ritm de raggae. Masa
de Crăciun cea mai importantă este prânzul. Ea include orez, pui, carne de bou și capră picanta și,
mai rar, friptură de vită sau porc.
În Rusia, Crăciunul nu prea era sărbătorit pe timpul comunismului. Anul Nou (Revelionul) era
ocazia cu care – pe atunci Moș Gerilă - aducea cadouri copiilor. Odată cu căderea comunismului,
Crăciunul a început să fie sărbătorit în mod deschis – fie pe 25 decembrie sau, de cei mai multi dintre
rusi, pe 7 ianuarie. Rușii care sărbătoresc pe 7 ianuarie se ghidează după mai vechiul calendar Iulian.
Rușii In Mexic
mănâncă
, cei mici
la pleacă
masa la de
colindat
Crăciun
pe 16 decembrie
prăjituri, șiplăcinte
fac acest șilucrugăluști
în fiecare
dezi până
carne.la
Crăciun. Tradiția spune că Maria și Iosif au bătut la ușile a 9 hanuri până când au primit gazduire în
iesle. Pentru a marca traseul lor, copiii respectă cu sfințenie obiceiul celor 9 zile de colindat.
In Argentina, pregatirile de Crăciun încep de pe 8 decembrie, atunci când se celebrează
Imaculata Concepție. Evenimentul o are în centru pe Fecioara Maria și se referă la ziua în care ea a
fost conceputa. Acesta este momentul care marchează pentru argentinieni începutul sărbătorilor de
iarna și își decorează casele, de regulă cu roșu si verde. O tradiție foarte îndrăgită în Argentina are loc
Page 201
pe 24 decembrie, atunci când oamenii aprind “globos”. Acestea sunt un fel de lampioane de hartie
care se înalță la cer.
Bibliografie:
http://www.calificativ.ro/Traditii_de_Craciun_pe_glob-a17091.html
http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/actualitate/traditii-si-obiceiuri-de-craciun-din-jurul-lumii/
Obiceiuri de sărbători - parte integrantă din cultura tradiţională a neamului nostru

Prof. înv. pr. Pescaru Ştefania Roxana
Şcoala Gimnazială Centrală Câmpina, Prahova
Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru ; este o mare
bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini . Păstrarea acestor datini este o
mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care f acem parte.
Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a
acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Cele mai răspândite şi mai fastuoase s -au
dovedit a fialcele
tradiţional legate de
obiceiurilor marele Praznic
şi tradiţiilor al Crăciunului
româneşti cuprinde peşilângă
de sărbătorirea Anului-zise
colindele propriu Nou.- cântece
Repertoriul
de
stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (turcă, cerbul, brezaia), teatrul popu lar,
dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în
credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele
Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, exista obiceiul ca flăcăii să
umble cu turcă, capra sau brezaia.
Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi -au
făcut loc, pe lângă măştile clasice (capră, ciobanul, ţiganul, butucarul), care, prin strigăte, chiote,
mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc.
Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un
ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să
aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor -
invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare că îşi are originea în obiceiurile românilor şi elinilor: fie în jocurile şi cântecele
desfăşurate în jurul altarelor păgâne de preoţii sau cântăreţii travestiţi în dobitoace cu ocazia
sărbătorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun
triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor păsări răpitoare.
Capra joacă după fluier, iar la terminare, unul din flăcăi, apropiindu-se de masa unde sunt membrii
familiei, începe să vornicească. Flăcăii joacă pe stăpâna casei, pe fete şi chiar servitoare, dacă sunt
acasă, şi apoi, ,,mulţumind” se îndepărtează.
Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea
originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei.
Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de
animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii.
În timp ce ursul mormăie şi joacă în ritmul tobelor şi al fluierăturilor, ursarul strigă: “Joacă bine,
măi Martine, / Că-ţi dau pâine cu măsline”. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi
costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături.
La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la
mulţi ani.
,,Steaua" este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la Bobotează.
Page 202
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la

toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i -a
călăuzit pe cei trei magi.
Urarea de pluguşor este de fapt un adevărat poem care deschide cu har, recurgând la
elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul de a merge cu pluguşorul cont ribuie la veselia
generală a Sărbătorilor de Anul Nou, pluguşorul colorează desfăşurarea acestei sărbători de Anul Nou
cu acele elementecopiilor
Pluguşorul care ilustrează
este tot ununa dintre
obicei principalele
străvechi agrar.ocupaţii aleAnului
În ajunul poporului
Nou,nostru
cetele –deagricultura.
copii intră
din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un instrument specific),
clopoţei, tălăngi etc
Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineaţa zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari,
merg şi seamănă, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din
casă. Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să -
mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul,
iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani” sau, o variantă mai scurtă „Sorcova veselă/ Să trăiţi să înfloriţi/
Ca merii, că perii, în mijlocul verii/ Că toamna cea bogată de toate-mbelşugată/ La anul şi la mulţi ani”.
Nu putem încheia fără a aminti obiceiul cel mai iubit de copii: datina Bradului de Crăciun - o
practică veche, pe care unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul şi care simbolizează
“pomul vieţii”.
şi răului”, Cei care îi acestuia
împodobirea atribuie ocu
semnificaţie
mere roşiicreştină spun
amintind decăpăcatul
bradul originar.
este “pomul
De cunoaşterii
altfel, aşa binelui
a fost
consemnat istoric primul brad împodobit despre care vorbesc documentele: în anul 1605, a fost înălţat
la Strasbourg, într-o piaţă publică, un brad împodobit cu mere roşii. Această tradiţie germană a
cucerit rapid Europa, dar şi - mai apoi - America şi restul continentelor, prin intermediul coloniştilor
care au populat Lumea Nouă. În zilele noastre, în ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte
câte un brad (cu beteală, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii şi lumânări sau beculeţe).
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi,
copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Bibliografie
1. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.
2. M.Pop,
3. www Obiceiuri tradiţionale româneşti, Ed. Minerva, Buc., 1976.
didactic.ro
CRĂCIUNUL – SĂRBĂTOARE ÎN SUFLETE ŞI ÎN CASE

PROF. PETRACHE DANIELA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 280, BUCUREŞTI
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului,
timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Crăciunul este o stare de spirit. Să preţuim pacea şi
bunăvoinţa, să oferim din plin compasiune. Este timpul pentru a sta acasă cu sufletul şi cu trupul.
Perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în
entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare.
De sărbătoarea Naşterii Domnului sunt legate o mulţime de obiceiuri frumoase. La noi, în
România, copiii merg în Ajun cu colindul, din casă în casă, şi primesc, într -o trăistuţă pe care o poartă
cu ei special în acest scop, mere, nuci, covrigi şi bănuţi. Se cântă colinde, cele mai cunoscute fiind:
„Cu Moş Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra”. Copiii care merg cu „Steaua” îşi confecţionează o
stea mare din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, în mijlocul căreia
se află de obicei şi o iconiţă ce o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteşte de steaua
care s-a arătat celor trei magi de la Răsărit, care s -au luat după ea şi au ajuns la Bethleem, tocmai la
naşterea Mântuitorului în ieslea cea săracă.
Page 203
Sărbătoarea Naşterii Domnului ar trebui să reprezinte mai întâi de toate, pe lângă bucuria
spirituală creştinească şi un moment de profundă meditaţie. De fapt, Crăciunul reprezintă
generozitate, înţelepciune, iubire, dăruire. Valori pe care să le putem oferi cu o putere atât de mare,
încât atunci când le dăruieşti, să poţi aduce lumină în sufletele înnegurate!
Sărbătorile de iarnă - îndeosebi cele de Crăciun - sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,
colindele darurilor
aşteptării şi clinchetele de clopoţei,
sub pomul de iarnă,mirosul proaspătîn de
toate creează brad,
sânul dar oşi atmosferă
familiei de cozonaci, nerăbdarea
de basm, linişte
sufletească şi iubire.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei. În mod firesc, este prilejul de reunire a tuturor,
părinţi, copii, nepoţi, rude, pentru a -şi face daruri, a se bucura de clipele petrecute împreună în jurul
bogatei mese, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bun. O
sărbătoare a sărbătorilor, ce ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a
traiului în sânul propriei familii.
O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului. Fără să răstălmacim sensul
cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi îi apare acel zâmbet natural, ce descrie imensitatea bucuriei
lăuntrice pe care o reflectă sărbătoarea. De suntem singuri, cum poate mulţi dintre noi avem
sentimentul, uneori, aceste momente de iarnă în sărbătoare, aduc beteala pomului în jurul gândurilor
noastre. Atârnând
înalţă spre atât de multă
o altă dimensiune bunăstare
spirituală precum zăpada
ce comunică pecucoroana
mai uşor copacilor, sufletel e noastre se
Dumnezeu.
Obiceiuri săsești de Crăciun și Anul Nou

prof. Pîntea Otilia
Şcoala Gimnazială nr. 1 Holboca, jud. Iaşi
In inima ţării, în Transilvania, frumusețea obiceiurilor şi tradițiilor de iarnă este dată mai cu seamă
de diversitatea lor. Aici, români, sași şi maghiari deopotrivă sărbătoresc Crăciunul în spiritul tradițiilor
populare specifice. De multe ori, aceste tradiţii se combină, iar rezultatul multicultural este deoseb it.
Saşii şica
Ardealului, şvabii
partesunt grupuri germanice
a strategiilor politice aleajunse
regilorînunguri
Transilvania în timpul austrieci.
şi aleîmpăraţilor colonizărilor
Ceisuccesive ale
dintâi au fost
coloniştii veniţi în secolele X-XIII, avându-şi patria de origine pe Rin şi la vest de Rin.
Li s-a spus "saşi" şi au ridicat aici, pe pământurile primite, primele cetăţi,a căror frumuseţe şi rigoare
ne uimeşte şi astăzi. Saşii şi şvabii şi-au construit profiluri culturale şi sociale distincte de-a lungul
veacurilor şi au lăsat o amprentă deosebită asupra populaţiei transilvane în timpul secolelor de
convieţuire. Chiar dacă numărul sașilor care mai locuiesc în Transilvania este destul de redus, cei
rămași se străduiesc să păstreze şi să ducă mai departe frumoasele lor tradiții.
Sărbătorile de iarnă încep odată cu Adventul (postul Crăciunului), în a patra duminică înainte de
Crăciun. În prima duminică de Advent, pentru evanghelici si catolici începe postul, o perioadă de
pregătire pentru Crăciun, în care însă accentul nu se pune pe restricțiile alimentare, ci pe liniște
sufletească, spiritualitate şi bucuria așteptării nașterii lui Isus. Printre tradițiile de Advent care se
respectădin
formată în fiecare
crenguțefamilie de sași
de brad sunt şi
împletite coronița şi calendarul
este decorată de lumânări;
cu patru Advent. Coronița dedintre
în fiecare Advent este
cele
patru duminici înainte de Crăciun, se aprinde câte o lumânare. Aprinderea succesivă a lumânărilor
simbolizează speranța, triumful luminii asupra întunericului şi apropierea nașterii lui Isus.
Adwentskränze, coroanele cu patru lumânări se cunosc doar de la începutul secolului XIX. Pentru
prima dată s-a aprins un asemenea Adwentskranze în Hamburg, într-o casă de orfani, în anul 1839,
de către un educator cu numele de Johann Hinrich Wichern. In sala de rugăciuni, pe o roată de
căruţă, Wichern a pus 23 de lumânări de culoare roşie: 19 mici, pentru zilele lucrătoare şi 4 mari
pentru Duminici.
Page 204
In fiecare zi, aprindea câte o lumânare. Mai târziu, roata de căruţă a fost împodobită cu crengi de
brad şi au rămas doar 4 lumânări. Această tradiţie s -a păstrat în Germania până în zilele de azi. De
asemenea, în această perioadă de patru săptămâni, peste tot în Germania, se deschid târgurile de
Crăciun: Kriskindelsmarkt. Peste tot este lumină, voie bună, miroase a marţipan şi a vin fiert.
Magazinele sunt pline de cumpărători. Toţi se pregătesc de sărbători.
Fiecare zi a Adventului este o zi de sărbătoare, menită să îi transpună treptat pe credincioşi în
atmosfera
mesaj legatCrăciunului.
de Crăciun, In spatele
ceva dulce clasicelor
sau o micăferestre
jucărie. ale calendarului de Advent, copiii găsesc un
Sărbătorile de iarnă sunt prilej de tradiții străvechi, prin care oamenii se bucură de nașterea
Domnului și întâmpină cu speranță noul an. O serie de superstiții și ritualuri sunt menite să alunge
duhurile rele și să asigure un an viitor cu sănătate și belșug.
Sfânta Lucia. În 12 decembrie este Sfânta Lucia (Lucia din Syracuza), o sărbătoare de origine
catolică, din țările nordice. În această zi, în unele zone locuite de sași există obiceiul ca bărbatul
casei să afume toate colțurile gospodăriei cu o tavă pe care sunt așezați cărbuni încinși. Este un
ritual de alungare a spiritelor rele și de pregătire a gospodăriei înainte de Crăciun. Deasupra
cărbunilor este așezată și o crenguță dintr-un pom tânăr, care simbolizează regenerarea recoltei. În
Transilvania, această sărbătoare nu este foarte răspândită, dar se păstrează ritualurile legate de foc și
purificare specifice. În țările vestice, precum Germania, procesiunea Sfintei Lucia are loc pe 13
decembrie,
Ajunul când o tânără
Crăciunului fată joacă
. În seara rolul Sfintei,
de Ajun, purtând
bisericile pe cap devin
evanghelice o coroană cu lumânăripentru
ne încăpătoare aprinse.
întreaga
comunitate, care se strânge la biserică în veșminte de sărbătoare. Acum este seara pentru care copiii
au repetat tot Adventul. Are loc sceneta Nașterii Domnului, corul cântă cântecele tradiționale de
Crăciun, copiii își primesc darurile și turtele dulci de sub pomul împodobit.
Tot în seara de Ajun se pun în biserică cununi tradiționale, special împodobite, numite Lichtert
(Christleuchter), care se păstrează aici până în ziua Celor trei magi, Dreikönigstag, pe 6 ianuarie. Tot
în noaptea de Ajun, după terminarea slujbei, în unele comunități există tradiția minunată ca fanfara să
aștepte oamenii afară, în fața bisericii sau, și mai frumos, în turnul bisericii evanghelice, de unde cântă
colinde tradiționale de Crăciun. Glasurile oamenilor și sunetele instrumentelor străbat văzduhul în
noaptea feerică de sărbătoare.
In noaptea de Crăciun, cu mic cu mare, sașii merg la biserica pregătită corespunzător pentru o
sărbătoare jucată
Domnului, atât de în
importantă; sărbătoarea
faţa altarului. Urmează începe cu Krippenspiel
colindele, , o piesă
la care corul de de
vociteatru
estedespre Nașterea
acompaniat de
orgă: O, Du Frohliche!, O, Tannenbaum!, StilleNacht, HeiligeNacht!.
Colindul In KinderleinKommet! îi invită pe toți în jurul bradului împodobit, unde copiii primesc
daruri de Crăciun. De la biserică, fiecare familie de sași se îndreaptă spre casă, unde se cântă în
continuare colinde şi se fac cadouri. La sași nu există obiceiul mersului la colindat. Masa bogată de
Crăciun se întinde a doua zi, când fiecare așteaptă musafiri, rude si prieteni apropiați.
Sf. Ștefan. A doua zi de Crăciun este Sf. Ștefan, Stoifesdach, când copiii au petrecere cu dansuri.
Părinții participă cu sucuri și prăjituri, în jurul locului unde cei mici dansează pe ritmurile fanfarei. Tot
în a doua și a treia zi de Crăciun au loc baluri ale tinerilor din frății (Bruderschaft, Schwesterschaft). În
ultima zi din an, oamenii gospodari se îngrijesc ca și animalele și plantele din gospodărie să treacă cu
bine în Noul An. În satele săsești, clopotele bisericilor evanghelice răsună la amiază, timp de o oră. În
-
asiguratimp,
acest o recoltă
oamenii
bogată.
leagă paie în jurul pomilor din gospodării, pentru a i proteja de îngheț și a le
La miezul nopții dintre ani are loc un moment foarte frumos, în care fanfara cântă două cântece
tradiționale, un fel de marșuri. Unul dintre acesta este trist și solemn, asemănător cântecelor de
înmormântare, prin care se îngroapă anul ce trece și al doilea este vesel, pentru întâmpinarea cu
bucurie a noului an. Tot în preajma Anului Nou se taie crenguțe de măr, una pentru fiecare membru al
familiei. Crenguțele se pun în apă și se țin în casă, la căldură. În funcție de cât de tare înfloresc, așa îi
va merge în anul următor respectivului gospodar.
Page 205
Copiii încep anul cu vizite la rudele apropiate, urându- le un an nou bun și prosper. În schimb
primesc nuci, mere, cozonaci, gogoși sau bani. La Viscri, în merele dăruite copiilor în prima zi din an
se învingeau una sau două monede.Tot de Anul Nou copiii r osteau cu bucurie urarea: „Vă doresc
multă sănătate și binecuvântarea și pentru acest An Nou. Să dea Dumnezeu să -l trăiți cu pace și cu
sănătate! Nu doar pe acesta, ci pe mult mai mulți, cât va fi voia Domnului.”
Bibliografie
1. Fulga, Ligia, Sașii despre ei înșiși, Die SiebenbuergerSachsenübersichselbst, Editura Transilvania
Expres, Brașov, 2008.
POVESTEA CRĂCIUNULUI ÎN FINLANDA ȘI NORVEGIA

Profesor Pîrșe Dalina, Școala Gimnazială Dîrmănești
Crăciunul este în zilele noastre un timp al magiei, al generozităţiişi al iubirii. Este perioada în
care aproape întreaga suflare umană sărbătoreşte naşterea lui Iisus Hristos. Acestuia îi sunt asociate
astăzi o mulţime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul
sau oferirea de cadouri celor dragi.
Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu istorisirea naşterii din Evanghelii. Dar
câţi dintre dumneavoatră ştiu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? V -aţi întrebat vreodată
de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe copiii noştri să creadă în Moş Nicolae sau în
Moş Crăciun (nu că aceştia nu ar exista...) ? Veţi fi surprinşi poate să aflaţi care este de fapt originea
sărbătorii dumneavoastră preferate şi a obiceiurilor legate de aceasta!
Cu secole înainte de naşterea lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi geroase de iarnă, europenii
sărbătoreau întoarcerea luminii şi renaşterea naturii care urmau să se întâmple o dată cu venirea mult
aşteptatei primăveri. În ţările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele deYule.
În 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă conform calendarului păgân, taţii împreună cu fiii
aduceau din pădure cel mai mare buştean pe care îl puteau găsi şi îi dădeau foc. Fiecare scânteie se
credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naşte în primăvară. De asemenea o
mare atenţie se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de -a lungul întregului an, dovedind că
viaţa era totuşi prezentă în această perioadă întunecată şi rece.
Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins buşteanul, ospăţurile (adesea de -a dreptul
sălbatice) se ţineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din
abundenţă, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a -i ajuta pe
oameni să depăşească iarna aspră care bătea la uşă. Fiind un timp în care demonii şi spiritele
bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezenta cea mai înţeleaptă soluţie de
urmat.
În fiecare an, finlandezii se pregătesc cum se cuvine pentru a-l întâmpina pe Moș Crăciun.
Întrucât “casa” Moșului se află chiar în țara lor (mai exact, în apropierea Cercului Polar de Nord, în
Laponia), se crede cănu au prea mult timp la dispoziție pentru a face toate pregătirile nece sare. Astfel,
cu câteva zile înainte de seara de Ajun, gospodinele se ocupă de curățenie pentru a lăsa casa lună
pentru cele trei zile de sărbătoare: Ajunul, prima zi de Crăciun (atunci se urează “Hyvää Joulua! -
“Crăciun fericit!”) și “Ziua Cadourilor” (este vorba de a doua zi de Crăciun, când în vremurile vechi
servitorii primeau de la stăpânii lor daruri sau bani, într -o cutie specială, numită “Cutia de Crăciun”).
În Finlanda se spune că toată lumea trebuie să fie acasă, cu familia, de Craciun. Chiar și
marinarii sau pescarii își ancorează bărcile în porturi (încă din data de 21 decembrie, care este “Ziua
Sfântului Tomas”) pentru a fi alături de familiile lor. Se pune mare preț pe masa tradițională, la care se
servesc macaroane, terci de ovăz, curcan sau șuncă rumenită la cuptor cu garnitură de cartofi și
morcovi.În 25 decembrie se servește un fel de pește care inițial s -a preparat printr-un proces
îndelungat.
Page 206
Un alt obicei interesant legat de sărbătoarea Crăciunului în Finlanda este că și animalele au

propriul lor Crăciun. De aceea, fermierii pregătesc un vas cu grâu sau ovăz pe care păsările să -l
mănânce sau agață de crengile copacilor săculeți cu nuci și bomboane.
În prima duminicăînaintea nașterii lui Iisus, la începutul anului bisericesc, în bisericile din
Finlanda abia mai este loc în picioare. În fața catedralelor, din an în an, se ridică un pom de Crăciun
de 30-40 metri, împodobit cu mai toate podoabele posibile. În bisericile finlandeze nu se cântă
niciodatăproclamă
orașului imnul național.
"paceaÎnde
24Crăciun".
decembrie, exact la
Aceasta ora 12, de
înseamnă căpe
debalconul
la timpulprimăriei, un păcii
proclamării reprezentant al
și până la
Bobotează celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de cam 600 de
ani și este valabil pentru întreaga țară. Cine poate și vrea, se grăbește să asculte rostirea și să cânte
imnul național, îmbrăcat în straie de sărbătoare. După amiază se aprind lumânări în cimitire. Seara, în
familiile cu copii, soșeste cu multe cadouri Moș Crăciun.Și în data de 25, în zori sunt slujbe religioase.
A doua zi a Crăciunului este ziua vizitelor.
Până în anul 1100 e.n (era noastră), Crăciunul nu se sărbătorea în această țară, fiind preferată
o sărbătoare “păgână”, prin care erau cinstiti zeii scandinavi ai recoltelor. După adoptarea
crestinismului, Crăciunul a devenit o sărbătoare deosebit de populară pentru norvegieni.
Norvegienii încep pregătirile de Crăciun în prima zi de Advent. Adventul este perioada de
așteptare și pregătire pentru celebrarea Nașterii lui Iisus. Ea cuprinde patru duminici înainte de ziua
de Crăciun.
pentru fiecareCelebrarea
dintre celede Advent include
4 duminici, aprinderea spiritul
care declanșează unei lumânări într-un candelabru Advent , una
Crăciunului.
Ca și în multe alte țări, magazinele încep comerțul de Crăciun, străzile și zonele pietonale sunt
decorate. Probabil ce îi caracterizează este faptul că fiecare casă este decorată, fiecare fereastră are
o steluță sau o girlanda luminoasă sau o lumânare. Este plin de lumină peste tot și este foarte frumos.
Luminile sunt albe. Steluțele și beculețele pot fi și roșii (dar foarte rar).
Principalul eveniment pentru norvegienii este Ajunul Craciunului, 24 decembrie, seara; este
sărbatoarea principalăși tot atunci se schimba cadourile. Toate activitățile din cursul zilei se încheie la
ora 16 (de obicei, mai devreme). La ora 17 în Ajunul Crăciunului în toate bisericile se cântă Crăciunul.
Bisericile nu sunt niciodată atât de pline cum sunt în această zi.
În Norvegia, masa tradițională de Crăciun este condimentată cu diferite arome, care mai de
care mai apetisante. Bineînteles, pe toată durata sărbătorilor, dulciurile sunt consumate în cantități
foarte mari.
Pe 23 decembrie se împodobește bradul și se pregătește renumita căsuță de turtă dulce.La
început, ea servește drept decor, iar mai tarziu este savurată de copii și de adulți deopotrivă. Tot cu o
zi înainte de ajun, se prepară delicioasa budincă de orez – cu zahăr, scorțișoară și unt. În interiorul ei
este introdusă o migdală, iar, membrul familiei care găsește ‘migdala norocoasă’ în porția lui, câștigă
un porcușor din marțipan.
În ajunul Crăciunului, norvegienii obișnuiesc să ia masa în familie. Unul dintre cele mai
popularefeluri de mâncare din meniul tradițional esteribbe(friptura din coaste de porc). Se servește cu
sos de merișoare, varză acră, cartofi, garnitură de mere, sau prune.Nordicii obișnuiesc să se răsfețe
de sărbători culutefis (saulutfisk), o mâncare gelatinoasă, din pește (cod), servită împreună cu div erse
garnituri.Pinnekjøtt-ul este un alt preparat tradițional. Se prepară din coaste de miel, sau carne de
oaie condimentată. Carnea este uscată înainte, pentru a căpăta o savoare cât mai intensă. Se
consumă alaturi
norvegienii mai servesc
de garnituri
suncăprecum
prăjită, piure
curcan,
desau
cartofi,
cod sau
fiert. cartofi
De obicei,
fierți băutura
cu sos care
de muștar.
însoțește
În toate
plus,
aceste feluri de mancare este berea – în special un sortiment de bere brună numitjuleøl.Gløgg-ul este
o altă băutură consumată în perioada sărbătorilor. Are un gust ușor picant și este servită întotdeauna
caldă. Poate fi preparată cu vin roșu, însă, de obicei, norvegienii preferă varianta non -alcoolică.Gløgg-
ul se potrivește de minune cu pepperkake, o prăjiturică foarte asemănătoare cu turta dulce, pe care
părinții o pregătesc împreună cu cei mici. Copiii adoră și julebrus-ul, o băutură aromată, condimentată
și foarte răcoritoare.
Page 207
Moș Crăciun, care transportă cadouri într-un sac, vine dupa cină. Toată lumea deschi de
cadourile în prezența celorlalți și fiecare citește cu voce tare “mesajul lui Moș Crăciun” de pe fiecare
pachet primit și urează celorlalți “Crăciun Fericit!” (“Glaedelig Jul!”).Pe lângă cadourile obişnuite, în
Norvegia se oferă păpuşi copiilor, care îl întruchipează pe Nisse, o variantă a lui Moş Crăciun.
Și în zilele noastre, copiii cred în spiridușii care le lasă daruri în noaptea de Ajun. Ei cântă
colinde, se îmbracă în personaje precum “Păstorul” sau “Omul Înțelept” și merg din casă în casă. În
un ele zone
După ale țării,
colindat, copiii la
se întorc își casele
confecționează din hârtie Stele
lor și îi așteaptăpe miciiale“nisse”
Nordului, cu care
(gnomii se duc
lui Moș să colinde.
Crăciun). De
asemenea, mulți știu și “Musevisa”, un cântec norvegian de Crăciun (cântecul este o poveste, în care
se vorbește despre o familie de șoricei care se pregătea să sărbătorească Crăciunul ).
Pentru finlandezi și norvegieni, Crăciunul este o sărbătoare străveche, așteptată cu nerăbdare,
întrucât, în lunga iarna,ea aduce lumină și căldură, iar “soarele se întoarce” la solstițiul de iarnă.
Acesta este motivul pentru care lumânările sunt nelipsite în zilele acestei sărbători.
Din scurtele descrieri de mai sus, se poate spune că nu degeaba nordul Europei este numit
“casa” lui Moș Crăciun. Oamenii îl așteaptă nerăbdători pe Moș, iar sărbătoarea Crăciunului este
pentru nordici nu numai un trimf al luminii și al bucuriei, ci mai ales o ocazie de reunire a familiilor.
Sarbatoarea Craciunului la noi dar si la alte popoare

Autor: invatatoare Piti Mirela
Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre
sărmăluţe, piftii şi caltaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod.
Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii.
- Creştinii din India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în
bananieri. De asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se
folosesc lămpi cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe
acoperişuri.
- În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii
încep ”Postul Mic”pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie.
- Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga
familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde lumânări pentru
a puncta marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte se aprinde un foc şi
toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se
- În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie
- În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în
timpul vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit
Page 208
se păstrează
bătrânii o mai şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într -o legendă pe care numai
cunosc.
roşii, simbol al păcatului originar. În secolul al XV I-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze
Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în
vechea culturăiubit
- de personaj populară - de
de copii frate mai
- există maribogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană
diferenţe.
oraş la sat.
Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a cerut adăpost lui Moş
Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai
bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la
casa omuluiputeau
bunăvoinţă, de spiritele
foarte rele. Spiriduşii
uşor să au fostîniubiţi
se transforme fiinţeşirăutăcioase
urâţi, pentru că, deşi uneori
şi nesuferite, atunci se purtau
când cu
nu erau
-
1885, Thomas
Crăciun ca pe unNast
spiriduş
a desenat
bătrân
doişicopii
blând,
privind
care la
zboară
o hartă
în jurul
a lumii
lumii
şi urmărind
într o sanie
călătoria
trasă de
Moşului
opt reni.
de la
În
Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creşti nilor, printre
care se numara si Pastele si Rusaliile. În
tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită
de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să -i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor Crăciun şi
Page 209
Crăciunoaie, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil conceput
din greşeală. Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intra t în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile
naşterii. Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat-o în rol de moaşă. Crăciun a aflat,
s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a
putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a
băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile
Crăciunoaiei şi acestea
În ajunul cresc la
Crăciunului, loc . merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea lui Iisus.
copiii
istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casel e frumos împodobite, cântând "Steaua sus răsare" şi
bani.
zile înainte de Crăciun, acesta încheindu -se în seara de Crăciun. Un moment gastronomic important
Bibliografie: www.libertatea.ro traditii – craciun
SĂRBĂTOAREA LUMII ROMÂNEȘTI

POP ADRIANA
Sărbătorile Crăciunuli sunt așteptate cu mare bucurie de către întreg neamul românesc.
Patruzeci de zile se pregătește creștinul cu post și rugăciuni ca să poată primii cu vrednicie pe
oaspetele ceresc. Cât de firesc cât de tulburător , cât de drag ne este tuturor , tot acest răstimp al
așteptării Celui prin care , de două mii de ani , trăim în viitor ! Copii de abia așteaptă să simtă cârnații
făcuți cu usturoi , costițele fripte , în rând cu ei bătrânii așteaptă Crăciunul să -și mai ungă gâtul cu
câteva jumări . Băieți și fete își doresc de sărbători haine noi și nelipsitele cadouri .Feciorii au și ei pe -
ale lor , cum să meargă cu uratul, cu „ corinda ”, să se îmbrace bine, se fie binedispuși , să placă
fetelor , să nu-și ia ochii de la dânșii ca până la urmă doar or pune măna pe cine își doresc. Fetele și
ele care mai de care or fi gătite , împodobite să nu mai treacă și „ câșlegile Crăciunului” .Pentru ca
sărbătorile lumii românești dezleagă horele , care vor atrage după dânsele , după Bobotează și nunțile
.
Tinerii în post învață colinde , cu care să întâmpine pe Hristos pe pământ .Ei se adună seara la
anumite case unde recită „vorbele ” colindelor pe care le -au păstrat moștenire din moși strămoși.
Dorința cea mai mare a cetelor de colindători este să aibă imnele cele mai frumoase și mai înălțătoare
, de aceea colindele multora sunt o taină iar grija lor este ca rivalii să nu le fure colindul . În sfârșit ,
sosește noapte Crăciunului , zăpada cade în fulgi mărunței , gonită de vânt pe ulițe , gerul cată cu
lăcomie prin geamuri la focul din vetre , la lumina ce umple casa de bine . Iată -i cu toții vârstnici și
tineri împrejurul mesei , ciocnind pahare cu sănătate și cu mulți ani ! Bucuria deplină-i cu dânșii ,
vorbele duioase duc farmecul lor de la unii la alții, iar vinul vioi , bunătatea și dragostea în suflet le
pune .Ce fericiși sunt astfel , prieteni și rude împreună !
Acum încep colindele, începe de fapt sărbătoarea lumii românești , glasuri cristaline vestesc
Marea minune .Iubiți creștini ei vă sunt purtători de noroc și fericire , întâmpinați -i , primiți-i și mai ales
– cum atât de dumnezeiesc scria poeta Elena Farago – lăsați-i să colinde :
„ Și mai ales în iarna asta , lăsați copiii să colinde ,-
Să nu se-nchidă nici o poartă în prejma lor , și nici un semn
Să nu-i oprească din curatul și sfântul datinii îndemn.-
O, mai ales în iarna asta , lăsați copiii să colinde ! ”
Page 210
Colindele românești vin din pridvoarele vechilor biserici , împrăștiind un aer arhaic. Ele se
înrudesc ca formă cu doina și balada , păstrând nealterat duhul creștinesc autentic , pe care îl
exprimă prin frumuseți de stil și limbă românească. Lucrate parcă în filigran ele sunt asemenea artei
unui bun șlefuitor de cuvinte care s-a identificat întru totul cu creația sa , punând amprenta trăirii sale
în Hristos , pe care îl propovăduiește în atmosfera sfântă a venirii Lui în lume . Nimic nu este artificial
ci totul îți dă certitudinea că ele sunt din străfundul inimii poporului nostru , iubitor și cinstitor de
Dumnezeu.
cum Colindele
răsar florile sunt, încălzite
câmpului expresia de
unei perfecte careale
naturibinecuvântate
razele nesoarelui
duc cu .gândul că ele au răsărit așa
Ceea ce le caracterizează mai mult e sentimentul pe care îl încerci în serile sărbătorilor pline cu
lumina divină când descoperi în ele ceva propriu poporului român creator de frumuseți nebănuite .
Colindele au răsunat din timpuri străvechi în satele românești , exprimând credința de care
poporul nostru era animat . Glasul lor , în valuri sonore , răsună plăcut de mai multe veac uri peste glia
strămoșeasca ca un clinchet de zurgălăi în mijlocul nămeților .
Acest glas divin cântat parcă de îngerii lui Dumnezeu ne aduce aminte de balada și de oierii
noștri precum și de doinele prin care poporul și -a spus toate durerile , bucuriile și aspirațiile sale .
Acestea la un loc ne unesc într-o simfonie cosmică , dându-ne puterea de a devenii propovăduitori ai
Pruncului născut în Betleem.
Însoțiți de steaua luminoasă a credinței noastre care odinioară călăuzea pe cei trei crai , prin
Nedevenim
colinde mirăm vestitori
de mărețiaai nașterii Domnului.
și frumusețea acestei vești bune a plinirii vremii , când în Betleem s -a
născut Cel fără de început . Cuvântul pe care Sfântul Ioan Evanghelistul îl exprimă în scrierea sa , iar
psalmistul îl mărturisește : „ Din pântece înainte de luceafăr te-am născut.” Vestitorii ei suntem noi , iar
aceasta răsună ca o liră binecuvântată , îmbălsămând pământul și văzduhul într -o sonoritate divină ,
asemenea unei mângâieri peste toate așteptările vestei celei mari.
Cuvintele se împiedică în expresii. Mintea ni se lovește de mărginirea înțelegerii noastre. Ieslea
este aici între noi, iar lumina din peșteră ne transfigurează pe toți. Cerul și e pământul , se unesc în
dragostea divină. Raiul se revarsă pe pământ . Aripa harului mângâie lumea adeseori așa de
sălbăticită , iar în aceasta Cinzecime exclamăm :Aici este poarta raiului!Veniți și gustați din boarea
atingerii umanului de către divin.”
De departe se aude un ecou și o imagine sfântă licărește în mintea noastră. Este ecoul colindei
străbune obosită
măicuței , ieșit prin ferestrele
de truda micipentru
pregătirii ale casei noastre
praznic. de născare
Grăbită , iar imaginea
ca întotdeauna, , chipul
se trudea , biatasacru al
să facă
loc în casa curată , lui Iisus născut în poiata sărăcăcioasă pe fânul struhos.
Există o mare sensibilitate în mesajul divin nașterii Domnului .O sensibilitate pe care o simțim
doar ascultând în noaptea sfântă clinchetul de zurgălăi de argint pe gurile de rai ale copilăriei noastre
și alaiul tainic : „ Slavă întru cei de sus , lui Dumnezeu și pe pământ pace , între oameni bună învoire.”
Steaua de atunci a condus pe magi până la Hristos. Astăzi steaua ce ne conduce la Hristos este
credința , rugăciunea ți viața curată. Întru razele credinței stelei călăuzitoare , colinzile noastre sunt
sunetele cristaline de harfă , ce ne mângâie sufletele obosite și împovărate , aducându-le bucurie
mare , de la tinerețe până la bătrânețe.
Floarea soarelui ne mărturisește de setea creaturii după Dumnezeu. În noaptea sfântă , Pruncul
Iisus primește daruri de la păstori. Cununa de jertfă stă mărturie a dorului după Dumnezeu. Cununa
noastră
Ograda
înseamnă
și fiecare
înălțarea
colțișor
glasurilor
de peîntru
lângă
atmosfera
casa noastră
divină. le vedem cu ajutorul minșii la mărețul
praznic. Nimic nu ne bucură mai mult decât amintirea unei odăi unde era cald și ne uitam pe geamuri
cum ninge .Fulgii mari dansau peste sat într-o armonie perfectă , acoperind de mult cărările copilăriei
cu toată puritatea ei .
Pruncul Iisus aduce mesajul dumnezeiesc într-o lume însetată după divin , căci Dumnezeu nu a
părăsit lumea .Dumnezeu vrea ca oamenii să se transforme în interior , să fie liberi cu adevărat .
Page 211
Crăciunul pe glob
Pop Aurelia
Crăciunul este o sărbătoare celebrată încă din antichitate, ca dată a nașterii lui Iisus, dar a
devenit, de-a lungul secolelor și o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele,
împodobitul bradului și darurile mult așteptate de copiii din întreaga lume.
Cuvântul "Crăciun", spun specialiștii, ar proveni din latinescul "creatio" – creație, referindu-se la
nașterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
În România, Crăciunul se sărbătorește majoritar pe 25 decembrie, însă sunt și minorități care
celebrează Crăciunul pe Stil vechi, potrivit calendarului iulian, în ianuarie. Aici Crăciunul este pregătit
încă din perioada postului Crăciunului, care începe de pe 14 octombrie. Românii au un obicei unic în
lumea creștină, acela al tăierii porcului de Ignat. Pe 20 decembrie, de Ignatul porcilor (popular) se taie
porcii, iar după splica se prezice vremea. Gospodinele încep pregătirea bucatelor pentru masa de
Crăciun. Casa este împodobită cu crenguțe de brad și cu coronițe din brad. Copii fac repetiții pentru
colindatul din Ajunul Crăciunului.
Sărbătorirea începe, practic, de pe 24 decembrie, din Ajunul Crăciunului, zi în care copiii
primesc nuci, colaci, și bani drept răsplată pentru urarea și colindele lor. În familie se postește până în
dimineața Crăciunului. În Oltenia, de ajun, femeile vor da păsărilor și animalelor din ograda mâncare
aruncând-o spre răsărit pentru ca sa nu facă stricăciuni în anul care vine. În ziua Crăciunului, toată
lumea merge la biserică. În unele sate, mai există încă obiceiul de a merge la biserică la miezul nopții
dintre Ajun și Crăciun.
În America pregătirile de Crăciun încep foarte devreme.
Prima zi importantă este penutlima zi de joi a lunii noiembrie, Ziua Recunoștinței. Din ziua
aceata se simte deja spiritul festiv de Crăciun. Craciunul este celebrat pe 6 ianuarie. Se mănâncă un
fel de cozonac cu stafide, dar si pește.
În centre comerciale apar noi ornamente, alături de Moș Crăciun pe sania sa cu reni și de
spiriduși. Înainte de Crăciun copiii așteaptă pe Santa Claus, la fel ca și în tările europene. Fiecare
membru al familiei primește obligatoriu câte un băț din zahăr, dar datoria moșului nu se termină aici.
Tot el răspunde și de cadourile de Crăciun, pe care le lasă sub brad, conform scrisorilor pe care le -a
primit de la copii, în funcție de cât de cuminți au fost.
În Anglia, obiceiul este ca întreaga familie să participe la decorarea bradului de Crăciun. Copiii
îi scriu o scrisoare lui Moș Crăciun și așteaptă cu nerăbdare venirea sa.
În ajunul Crăciunului, copiii merg pe stradă și cântă cântece de Crăciun. În schimb, ei primesc
mici cadouri sau bomboane. Seara, aceștia prind de piciorul patului câte un ciorap mare, pentru a fi
umplut cu dulciuri și jucării și lasă la vedere o farfurie cu prăjiturele și un pahar de vin, pentru Moșul.
În Anglia, nicio masă de Crăciun nu există fără celebrul curcan cu castane și binecunoscuta
budinca.
Cel mai interesant și mai amuzant eveniment de Crăciun, are loc in jurul pachetelului surpriză,
numit "cracker", care este trasă de doi copii, fiecare de câte o parte a ambalaj ului, pentru a face ca
petarda ascunsă, să explodeze.
În Germania de Sfântul Nicolae, toți copiii îsi pun ghetuțele la ușa camerei lor, în așteptarea
cadourilor. Bradul se împodobește pe 24 decembrie și tot copiilor le revine această misiune.
La masa tradițională de Crăciun, germanii degustă gâsca la cuptor asezonată cu varza roșie și
mere.
În seara de ajun, copilul Iisus (obicei protestant) pune cadourile sub brad.
Tot din Germania vine și obiceiul Calendarului de Advent , perioada premergătoare Crăciunului.
Este, pentru copii, un calendar de hârtie cu câte o fereastră pentru fiecare zi, îndărătul căreia se află
câte o jucărie sau o bomboană. În spatele ferestruicilor se mai află câte o imagine sau o bucată din
istoria Nașterii.
În Rusia și țările slave din Est, Crăciunul este celebrat pe 7 ianuarie. Sărbătoarea este
centrată pe seara de Crăciun, cu Cina Sfântă, o masă în amintirea Cinei de Taina, la care se servesc
Page 212
12 feluri de mâncare. Pomul de Crăciun se numește yolka și a fost importat din Occident de Petru cel
Mare, iar darurile sunt oferite și de Anul Nou, de Ded Moroz. Moșul vine cu sania trasă de reni. Se
pare că acesta a inspirat imaginea internațională a moșului, ce are rădăcini rusești.
În Bulgaria, Crăciunul se numește Koleda sau Rozhdestvo Hristovo , și este celebrat pe stil
nou. Obiceiul colindatului se numește koleduvane, iar colindătorii, cel mai adesea băieți, merg pe la
casele vecinilor, începând cu miezul nopții de Ajun, și le fac diferite urări. Un alt obicei este coacerea
unor pâini rotunde, numite
În Norvegia și nordul . Moș Crăciun
pitaEuropei, se numeste
Crăciunul începe Dyado
pe 24 Koleda, (Bunicul
decembrie, de laCraciun).
ora 16, când sună
clopotele bisericilor. În multe familii se citește istoria nașterii lui Iisus, din Evanghelia după Luca din
vechea Biblie a familiei. Masa de Ajun cuprinde diferite feluri de miel sau de oaie, dar și pește, mai
ales în zonele litorale. Se mai gătește porridge, un fel de terci din ovăz, și se pun farfurii pline pentru
Julenissen, un fel de Moș Crăciun local.
În Grecia, perioada sărbătorilor ține de pe 25 decembrie (Crăciun) până pe 6 ianuarie
(Închinarea Magilor). O practică ciudată, cadourile sunt așezate sub bradul de Crăciun, însă sunt
deschise abia de Anul Nou. Asta din cauză că Moș Crăciun se numește pentru greci Basil (Vasile), și
el este cel care împarte daruri. Masa include preparate din miel și porc, precum și dulciuri specifice.
În Cehia bradul de Crăciun nu se împodobește înainte de seara de Ajun, când toată familia se
adună în jurul unei mese cu supă de pește, ouă si crap. Potrivit tradiției, numărul de persoane așezate
la masă trebuie sa fie
În Franța par,Noel
Père în caz contrar
(Moș cel lipsit
Crăciun) estedecel
partener va muridaruri
care aduce în anul
în care
ziua urmează.
de Crăciun, acesta
luându-i locul lui Moș Nicolae, sfântul recunoscut pentru mărinimia sa și despre care se spune că
aduce daruri copiilor în 6 decembrie. Î n unele zone ale Frantei, ”puterea” lui Moș Nicolae e mai mare,
cele mai multe cadouri fiind oferite în prima săptămană a lunii decembrie, însă Crăciunul este
sărbătorit cu fast la o masă tradițională, unde se servește ”Bûche de Noel”, o prajitură de ciocolată.
În Ungaria maghiarii mănâncă de Crăciun pește prăjit și supă de pește, iar la desert ”Beiglie”,
un fel de ruladă cu semințe de mac si nuci.
În Finlanda oamenii servesc de Crăciun un amestec de carne și pește. După masă, se merge
la saună, apoi toată lumea merge la mormintele rudelor.
În Noua Zeelandă copacul împodobit de Crăciun se numește “Pohntokawa”. Masa este
similară cu a englezilor, astfel că din farfurii nu lipsesc curcanul, budinca de stafide si salatele reci.
PrăjituraÎn“Pavlova” - preparată
Islanda există din și
13 Moși bezea și decorată
fiecare dintre ei cu kiwi,
lasă câtecăpsuni
un darșicopiilor
frișcă –cuminți.
este nelipsită.
Ei coboară din
munți unul câte unul începând din 12 decembrie, și au nume ciudate precum ”Cel care linge linguri”
sau ”Cel care miroase pe la uși”.
În Olanda potrivit legendei, Sfântul Nicolae sau Sinterklass sosește în portul de la Amsterdam
în noiembrie împreună cu ajutorul său, Black Pete, pe o barcă ce vine din Spania. În Ajunul
Sinterklass-ului, pe 5 decembrie, copiii își umplu încălțările cu fân si zahăr pentru renii lui Sinterklass,
iar a doua zi le găsesc pline cu nuci si dulciuri.
În Jamaica la masa festivă de Crăciun se servesc orez și un fel de fasole, pui, coadă de vițel
și carne de capră. Băutura tradițională este preparată din rom, măcriș uscat, chimen, zahăr și coajă
de portocală.
În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită“nochebuena”
tradiționale cea
(“Noaptea bună”).
(Yuca), sub Pe
formă
masă
de piure.
se punDefriptură
asemenea,
de porc,
se mai
fasole
obișnuiește
neagră să
servită
fie prăjit
cu orez
un porc
și plante
întreg
într-o groapă săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier.
Crăciunul este o sărbătoare mult așteptată de fiecare om, oriunde ar trăi pe acest pământ.
Este o sărbătoare a familiei, când toți ne adunâm și ne bucurăm unul de altul și de
nașterea lui Iisus Hr istos.
Page 213
Târguri de Crăciun în Europa

Prof. doc. Popa Iuliana
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani
Crăciunul este, fără îndoială, cea mai iubită sărbătoare. Toată lumea o aşteaptă, toată lumea
se
cât pregăteşte
mai mult –cuo cel
zi epuţin
preaopuţin!
lună înainte, toţi visează
Aşa a apărut la acea
Adventul, atmosferă
perioada unică, toţi zilele
de aşteptare, ar vrea să preced
care dureze
Crăciunul şi în care creştinii se pregătesc, din toate punctele de vedere, pentru naşterea lui Iisus
Hristos.
Pregătirile înseamnă curăţenie în case, dar şi în suflete – prin respectarea postului. Mai
înseamnă aprovizionarea cu toate cele necesare pentru sărbătoare – în zilele noastre, cumpărăturile,
goana după cadouri, cozonaci, ornamente etc. Toate acestea fac parte din sărbătoare. Iar Crăciunul
pare să se extindă, pe măsură ce trec anii. Nu mai vorbim despre o zi, ci de o săptămână, ba chiar de
o lună întreagă. Magazinele se împodobesc încă de la sfârşitul lunii noiembrie, iar în târgurile ş i
pieţele de Crăciun, atmosfera festivă te transpune într -o stare de sărbătoare perpetuă.
Cu o traditie de peste 700 de ani, Târgul de Crăciun de la Viena se desfasoară într-o
atmosferă feerică chiar în faţa Primariei vieneze, începand cu mjlocul lunii noi embrie, cele 140 de
căsuţe
costumeamplasate in aici
tiroleze. Tot piatavorvor fi ornate
avea cu ghirlande
loc concerte de bradpentru
si workshopuri si cucopii,
dulciuri traditionale,
de dimineaţa jucarii
până si
seara.
O experienţă unică şi minunată, perfectă pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Crăciunul.
Începând cu mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun, cele mai frumoase locuri din Viena se
transformă în fermecătoare pieţe de Crăciun. Mirosul prăjiturilor specifice de Crăciun şi punch -ul
fierbinte răspândesc atmosfera tipică de dinainte de Crăciun.
Crăciunul este, fără îndoială, cea mai iubită sărbătoare. Toată lumea o aşteaptă, toată lumea
se pregăteşte cu cel puţin o lună înainte, toţi visează la acea atmosferă unică, toţi ar vrea să dureze
cât mai mult – o zi e prea puţin! Aşa a apărut Adventul, perioada de aşteptare, zilele care preced
Crăciunul şi în care creştinii se pregătesc, din toate punctele de vedere, pentru naşterea lui Iisus
Hristos.
Pregătirile înseamnă curăţenie în case, dar şi în suflete – prin respectarea postului. Mai
înseamnă
goana dupăaprovizionarea cu toate
cadouri, cozonaci, cele necesare
ornamente pentru
etc. Toate sărbătoare
acestea – în din
fac parte zilele noastre, cumpărăturile,
sărbătoare. Iar Crăciunu l
pare să se extindă, pe măsură ce trec anii. Nu mai vorbim despre o zi, ci de o săptămână, ba chiar de
o lună întreagă. Magazinele se împodobesc încă de la sfârşitul lunii noiembrie, iar în târgurile şi
pieţele de Crăciun, atmosfera festivă te transpune î ntr-o stare de sărbătoare perpetuă.
Capitala Austriei este cea mai celebră şi cea mai frumoasă destinaţie de sărbători, căci acolo
întâlneşti la tot pasul câte un „sat de Crăciun”. „Christkindlmarkt” din faţa Primăriei din Viena este una
dintre cele mai cunoscute şi vizitate pieţe de Crăciun din Europa, căsuţele sale de lemn întâmpinând
milioane de vizitatori anual. Târgul, vechi de sute de ani, îşi deschide porţile de la mijlocul lui
noiembrie. Cele aproximativ 150 de standuri de vânzare oferă cadouri de Crăciun, decoraţiuni pentru
brad, dulciuri şi băuturi calde. Toate atrag deopotrivă localnici şi turişti, iar pe parcursul lunii
decembrie, coruri din întreaga lume interpretează colinde pentru iubitorii de muzică în sălile Primăriei.
Târgul
1772, aici aveade Crăciun de pedeFreyung,
loc un târg Crăciun,situat
iar în centru,
astăzi este
sunt dedicat
încă activităţilor
la loc de cinstetradiţionale. Încă din
meşteşugurile cu
decoraţiuni din sticlă şi ceramică tradiţională. În apropiere se află şi Târgul de Advent Am Hof, unde
se găsesc de asemenea obiecte meşteşugăreşti.
Turiştii pot vizita şi Târgul cultural şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn, Satul de Crăciun de la
Palatul Belvedere, târgul de Crăciun de pe Karlsplatz, cel de pe Spittelberg, sau târgul de Crăciun din
Riesenradplatz, unde este centrul distracţiei.
Târgul cultural şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn oferă o atmosferă romantică în faţa
clădirilor imperiale şi se transformă după Crăciun în târguri de Anul Nou. Şi aici se găses c obiecte
Page 214
meşteşugăreşti tradiţionale, decoraţiuni de Crăciun realizate manual, concerte de Crăciun şi un

program cuprinzător pentru copii, inclusiv un atelier de Crăciun.
Prin tradiţionalul farmec vienez al Adventului, Piaţa Primăriei Rathausplatz se transformă
într-un tărâm strălucitor de poveste. Cele aproximativ 150 de standuri comerciale de la Târgul de
Crăciun oferă cadouri pentru Crăciun, decoraţiuni pentru bradul de Crăciun, dulciuri şi băuturi calde.
Iar pomii din parcul ce înconjoară Primăria sunt împodobiţi de sărbătoare şi strălucesc într -o mare de
lumină. În în
agrement acest loc există
Atelierul deosebit de multe oferte pentru copii, de exemplu, caruseluri şi bricolaj de
de Crăciun.
Nu foarte departe de aici se află Satul de Crăciun din Maria-Theresien-Platz, între Muzeul
de istoria artei şi Muzeul de Ştiinţele naturii. În perioada Adventului, aici se găsesc aproximativ 70 de
standuri cu obiecte tradiţionale de artizanat şi idei originale pentru cadouri, iar pe 27 decembrie, Satul
de Crăciun se transformă în Satul de Revelion. Şi romanticul Sat de Crăciun din Alten AKH este un
loc de întâlnire preferat până la Crăciun, în special pentru publicul mai tânăr. În mijlocul Satului de
Crăciun vă stau la dispoziţie două piste de petancă pe gheaţă.
Târgul tradiţional de Crăciun de pe Freyung din centru este dedicat activităţilor tradiţionale.
Încă din 1772, aici avea loc un târg de Crăciun, iar astăzi îşi găsesc locul meşteşugurile cu decoraţiuni
din sticlă, iesle şi ceramică tradiţională. Începând cu orele 16, în piaţă răsună muzica tradiţională de
Advent. Câţiva paşi mai încolo, la Târgul de Advent Am Hof se găsesc de asemenea obiecte
meşteşugăreşti de mare
Târgul cultural valoare.
şi de Crăciun din faţa Palatului Schönbrunn oferă o atmosferă romantică în faţa
clădirilor imperiale şi se transformă după Crăciun în târguri de Anul Nou. Piaţa, ce freamătă de viaţă
oferă obiecte meşteşugăreşti tradiţionale, decoraţiuni de Crăciun realizate manual, concerte de
Crăciun şi un program cuprinzător pentru copii, inclusiv un atelier de Crăciun. Un impresionant decor
baroc îl oferă şi Satul de Crăciun de la Palatul Belvedere. Frumosul parc al palatului oferă spaţiu
pentru un frumos târg de Crăciun.
În cadrul evenimentului Art Advent de pe Karlsplatz , în afara unui program variat pentru
copii, există şi o ofertă de vânzare de produse de artizanat. Diversitatea ofertei este asigurată şi de
instalaţiile artistice, bandele de muzică live şi teatrul stradal. La Târgul de Crăciun de la Spittelberg,
pe străduţele idilice, se găsesc de asemenea numeroase standuri cu produse artizanale, dar şi multe
standuri cu idei de cadouri din domeniul culinar. În acest loc, anul acesta există în premieră un oficiu
poştal dedicat
Distracţia Crăciunului
stă în prim-plan care pune de
la târgul în vânzare
Crăciunundin
timbru de Crăciun original,
Riesenradplatz Spittelberg.
(piaţa Roţii mari) . Până pe 6
ianuarie, aici au loc călătorii de vis pentru copii, concerte live şi în general, un program distractiv.
Spiritul calm al sărbătorilor şi tradiţia ies în evidenţă în târgul de Crăciun de la Stephansplatz , unde
cele 26 de standuri oferă produse de calitate din Austria.
Românii sunt începători în ceea ce priveşte târgurile de Crăciun, care au început să se
dezvolte în ţara noastră după căderea comunismului.
Dintre oraşele din România, Sibiul a organizat primul târg de Crăciun din țară. Târgul de
Crăciun din Sibiu este un proiect cultural inițiat de Biroul Atașatului Social al Ambasadei Austriei în
România, dr. h. c. Barbara Schöfnagel, în parteneriat cu municipalitatea sibiană. Deschis pentru prima
dată în anul 2007, anul Sibiului în calitate de Capitală Culturală Europeană, Târgul de Crăciun a ajuns
cunoscut la nivelul întregii țări pentru amploarea și tradiția creată. Evenimentul este org anizat de
Asociația
Târgul
Events
a prins
For Tourism
repede popularitate
și cofinanțatșideatrage
Consiliul
anualLocal
mii Sibiu
de oameni
prin Primăria
care abia
Municipiului
așteaptă săSibiu
intre în
atmosfera de sărbătoare, să cumpere cadouri unicat, să încerce dulciuri de casă, să participe la
concerte și să împartă un pahar de vin fiert cu cei apropiați.
Bibliografie:
 Ziarul ,,Vocea Transilvaniei”;
 Internet
 http://www.ghiduri-turistice.info/
Page 215
Crăciunul pe glob
Institutor: POPA TINCUȚA
Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade’’, Galați
Cadouri. Pace, căldură și liniște sufletească. Brad împodobit. Traditii și obiceiuri. În toate
colțurileÎnlumii se sărbătorește
Palestina, cu bucurie
la Betleem, Crăciunul.
orașul unde Însă tradițiile
s-a născut prunculșiIisus,
obiceiurile
mii dediferă.
turiști vin pentru a lua
parte la slujbă. Înainte de începerea slujbei, are loc o paradă a polițiștilor, călare pe cai arabi. Îi
urmează un bărbat, care duce în spate o cruce uriașă, apoi vin oamenii bisericii și reprezentanții
autorităților locale. Ceremonia religioasă și sărbătoarea durează câteva ore, pe parcursul cărora se
derulează scene din istoria religiei creștine.
În Italia, sărbătorile de iarnă încep la 13 decembrie, de ziua Sfintei Lucia. Copiii merg din casă
în casă, cântă colinde și recită poezii, însă darurile le primesc abia pe 6 ianuarie, ,,ziua celor trei
magi’’. Conform tradiției, darurile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana, care vine
pe horn casă le pună cadourile în pantofi.
La spanioli, Crăciunul ține 14 zile, până în ziua de Bobotează. La miezul nopții, se slujește
Sfânta Liturghie la capela palatului regal, unde ia parte și regele. La sfârșit se dă o serbare pentru
.
copiii demnitarilor curțiilocul unde a luat naștere obiceiul bușteanului. Nordicii antici foloseau bușteanul
Norvegia este
pentru celebrarea întoarcerii soarelui la solstițiul de iarnă. Se zice că bușteanul își are originea în
cuvântul nordic“hweol”, care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc,
care se rostogolea spre și dinspre Pământ.
În Mexic, oamenii se îmbrăcă în îngeri și pornesc din casă în casă purtând lumânări și cântând
cântece, în timp ce Maria și Iosif baț la ușă și întreabă dacă pot găsi gazdă acolo. Fiecare casă însă îi
refuză. După fiecare procesiune, participantii dansează, cântă și mănâncă un meniu divers. Sculpturi
din hârtie, numite piñatas, sunt umplute cu bomboane și monede și sunt atârnate de tavan. Copiii
lovesc, pe rând, piñata, până se sparge și cad bomboanele și monedele.
Înaintea zilei de Moș Crăciun, copiii din Anglia îi trimit scrisori lui “Father Christmas”, pe care le
aruncă apoi în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorințele lor se vor împlini.
La fel ca și în Statele Unite ale Americii, în Ajunul Crăciunului, copiii atârnă ciorapi pe piciorul patului
sau în apropierea unui șemineu, sperând că aceștia vor fi umpluți cu bunătăți în timp ce dorm.
Majoritatea oamenilor din țările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13
decembrie. Această tradiție își are originile în Suedia, însă a ajuns și în Danemarca și Finlanda.În
aceste țări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun și este numită “micul Yule”. Potrivit
tradiției, cea mai mare fată din fiecare familie se trezește de dimineață și apoi trezește fiecare membru
al familiei. Ea este îmbrăcată într -o rochie lungă, albă cu o bandă roșie și poartă o coroană din crengi,
cu nouă lumânări aprinse. Familia ia micul dejun într-o cameră luminată cu lumânări. În ziua
respectivă, fataeste numită Luci sau mireasa Luci. Vânătoarea sau pescuitul se desfășurau în trecut,
la lumina torțelor, în ziua Sfintei Lucia. Noaptea, bărbații, femeile și copiii purtau torțe la o paradă, pe
care le aruncau pe o grămadă de paie, creând un foc imens.
Mulți finlandezi merg la saună în preajma Crăciunului. Familiile se strâng împreună și ascultă
la radio “Pace de Crăciun”. De asemenea, finlandezii obișnuiesc să meargă la cimitir pentru a vizita
mormintele celor dragi.
Festivitățile în Rusia includ carnavaluri, practicarea unor sporturi și numere de circ. De-a lungul
festivalului, rușii decorează copacii nemuritori, pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca și Moș
Crăciun, Ded Moroz are o barba albă și apare îmbrăcat în roșu cu ghete negre. Vine de anul Nou
casă dăruiască copiilor dulciuri, jucării sau un set de păpuși tradiționale, vestitele “Matryoshka”.
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii în Australia. Brazii sunt din plastic sau aluminiu
iar printre decorațiuni se pune zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, ci
beculețe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber, pe malul oceanului sau în parcuri, unde
organizează picnicuri.
Page 216
Bulgarii împart o pâine în care gospodina, înainte de ao coace, a ascuns un bănuț. Se spune
că cel care găsește moneda va avea noroc în anul următor.
Moș Crăciun este reprezentat în Grecia de Sântul Vasile, filantropul Asiei Mici. El împarte
cadouri și dulciuri copiilor. În vechea tradiție, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care
Sfântul Vasile lasă cadourile pe masă sau într -un colț al camerei. Există o tradiție potrivit căreia
stăpâna casei trebuie să-și imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta
copiilor Și
căînIisus a binecuvântat
Franța, mâncarea.
Crăciunul este o ocazie pentru întrega familie de a se reuni, de a se bucura și, nu
în ultimul rând, de a se ruga. În Ajunul Crăciunului bisericile și catedralele sunt viu luminate si
împodobite, iar clopotele baț pentru a-i atrage pe credincioși. Odată cina terminată, familia se duce la
culcare, fără să uite să lase focul aprins si pe masă mâncare și băutură, dacă Fecioara Maria se va
opri în casa lor. Copiii își lasă ghetuțele sau saboții pentru ca Pere Noel sau Copilul Christos să le
umple cu daruri. În nordul Franței, copiii primesc cadouri pe 6 decembrie, de ziua Sfântului Nicolae, în
loc de Crăciun. Adulții își fac unii altora cadouri în ultima zi a anului. În trec ut, în fiecare familie
franceză se pregătea “Prăjitura celor Trei Magi”, care avea ascunsă în ea un bob de fasole. Cine îl
găsea, devenea Rege sau Regină pentru întreaga zi de Crăciun. Un alt obicei era ca de Crăciun copiii
să plece în căutarea Magilor, având la ei grămezi de fân pentru a le hrăni acestora cămilele.
Germanii numesc Crăciunul “Weihnachten”, adică “noapte sfântă”. Este evocată atunci nu
nașterea
de Advent, lui târgurile
Iisus, ca de
în țările latine,
Crăciun ci slujba piețele
invadează de la miezul nopții
orașelor, de Crăciun.
dându Încă
-se astfel din prima
startul duminică
sărbătorilor de
sfârșit de an. Coroana de Advent, confecționată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura,
este așezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse
succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeți cu dulciuri și bunătăți care vor fi degustate
zilnic în familie. Germanii sunt preocupați de decorarea locuinței. Coroane de brad sunt agățate la uși,
în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Sărbătoarea Crăciunului durează aici două zile. 26
decembrie este zi liberă, deoarece e cea de -a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la
prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu
de Moș Crăciun, ci de Christ-Kind (copilul Iisus).
Crăciunul românesc este o adevărată sărbătoare a sufletului. La sate sunt păstrate mult mai
bine datinile acestei perioade a anului. Începând cu 20 decembrie, de Ignat, când se taie porcul, în
casele românilor
Una dintresecele
simtemai
apropierea
răspânditeCrăciunului. Începe să
datini românești miroasă
este a sarmale
colindatul, și cozonaci.
un ritual păstrat din moși -
strămoși, compus din texte ceremoniale, dansuri și gesturi. Încă de Ignat, tobele răsună și copiii
repetă colindele. În ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradițional, trec pe la casele
oamenilor și le urează sănătate, fericire și prosperitate, în anul ce va urma.
Pe lângă colindele religioase, există vechi colinde laice, cum sunt: Capra, Ursul, Cocostârcul
sau Căiuții. Acestea sunt jocuri cu măști și costume tradiționale, lucrate de meșteri locali. Rolul
acestor colinde este de a ironiza personajele negative ale lumii satului.
Colindătorii sunt așteptați în casele lucind de curățenie și frumos ornate și sunt răsplătiți cu
covrigi, fructe, nuci, colăcei sau chiar bani. Adulții sunt invitați la o țuica fiartă, vin și cozonac.
În dimineața zilei de 25 decembrie, românii iau parte la Sfânta Liturghie și apoi la masa de Crăciun. Își
fac apariția colindătorii cu “Steaua”, ce vestesc nașterea pruncului Iisus. În satele românești, copiii
Sfântuluicadourile
primesc Ștefan, conform
în Ajun,calendarului
sub bradul ortodox.
împodobit. Cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea
Crăciun Fericit! Merry Christmas! Joyeux Noel! Feliz Navidad! God Jul! Froehliche
Weihnachten! Hyvaa Joulua! Buon Natale! Gledelig Jul! S prazdnikom Rozhdestva Hristova!
Tchestita Koleda! În orice limbă am vorbi, magia Crăciunului e aceeași!
Page 217
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

Prof. înv. primar Popescu Maria
Școala Gimnazială Vatra Moldoviței, Suceava
Lungul ciclu care începe la Sfântul Nicolae şi se termină la Sfântul Ioan, cunoscut ca ,,Sărbătorile
de iarnă”, elemente
suprapus esteîncărcat de obiceiuri
de cult roman şişicare
tradiţii. Ele sunt
au fost sărbători
îmbrăcate ale vechii
în haina religii solare, peste care s-au
creştinismului.
Ca în fiecare an, Crăciunul, departe de a se pierde în negura timpului, trăiește în sufletele noastre
făcându-ne mai darnici, mai buni, mai iubitori. Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru
creștini: este sărbătoarea Nașterii Domnului, timp al bucuriei, al păcii și liniștii sufletești. Este o
perioadă în care primim și dăruim multă iubire și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă și în
entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această sărbătoare.
Cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, femeile se pregătesc pentru masa de ajun. Pisează grâul în
chiuă, îl pun la uscat pe sobă, îl vântură și-l pun la fiert. Fac plăcinte de post care se numesc ,,
pelincileDomnului”. Fierb bob, bureţí, prune uscate. Dupăcetoateacesteasuntpregătite se pun
înstrăchini, se așeazăpemasafrumos,,îmbrăcată” într-o față de masă albă, împodobită cu cetină de
brad. Coliva (grâul fiert) esteornată cu migală, cu cruce și cu bomboane colorate.
În ziua de Ajun,
pe la fiecare casă toate gospodinele
de creștini satuluicuașteaptă
- ortodocși icoana preotul,
Nașterii care vine cu pentru
Domnului, Chiraleisa. Preotul
a vesti trece
nașterea
Mântuitorului. El este însoțit de dascălul bisericii și de un grup de copii care merg înainte și strigă cât
pot de tare ,,Hăp-Chiraleisa”. Copiii primesc de la fiecare casă nuci, mere și bani. Părintele
binecuvântează casa și bucatele de pe masă. În această zi mulți credincioși ajunează prin post negru.
După ce pleacă părintele, oamenii casei se așează la masă și mănâncă bucatele binecuvântate de
preot.
În seara de Ajun copiii de toate vârstele, mari și mici, umblă cu colinda. În satul nostru se colindă
felurite colinde vechi. Iată versurile uneia dintre acestea:
Noi umblăm și colindăm
Pe la căsi de gospodari. Asta-i sara, sara lui Crăciun.
Gospodarii nu-s acasă, Nu mă săgeta, creștine,
Îs duși în codri la vânat Că și eu sunt om ca tine.
Să vâneze-un pui de țap. Maica mea m-o blestemat
Asta-i sara, sara lui Crăciun. Să fiu fiară de pădure
Ei umblară cât umblară Să zidesc o mănăstire
Și nimica nu aflară. Cu nouă uşi, nouă altare,
Către seară, la plecare Nouă răsăriţi de soare.
Le-a ieșit un cerb în cale. Asta-i sara, sara lui Crăciun.
Scoase arcul să-l săgete.
În prima seară de Crăciun umblă cu colinda gospodarii. Ei merg în grupuri mari, pe la rude şi
prieteni. Gazda îi aşteaptă cu masa întinsă şi cu sticla de holercă fiartă cu secărică pe masă.
Petrecerea ţine până în zori. În seara de Crăciun satul răsună de colinde.
În sărbătorile de iarnă, după obiceiurile de Crăciun vin cele de Anul Nou. Fiecare ţinut, aproape
fiecare sat, are datini proprii, moştenite de veacuri. Cum se spune în popor:,,Câte bordeie, atâtea
obiceie”. Şi la noi în sat predomină totuşi câteva tradiţii întâlnite în zonele mari ale ţării - Colindatul,
Pluguşorul, Semănatul şi Sorcova.
Dar cea mai bogată în datini şi în credinţe dintre serile de peste an, cea mai misterioasă şi mai
plăcută românilor este seara Sfântului Vasile. În această seară credincioşii merg la biserică pentru a
asculta Moliftele Sfântului Vasile. Iar în această noapte toată lumea, de la mic la mare, stă trează şi
petrece în compania celor apropiaţi. Pentru a putea intra norocul în fiecare casă, oamenii aprind
lumânări în faţa icoanelor ce îl reprezintă pe Iisus Hristos.
Aceste tradiţii şi obiceiuri dau sens vieţii şi păstrează spiritualitatea românească peste anii
trecători.
Page 218
Bibliografie
Tudor Pamfile - ,,Sărbătorile la români”, Ed. Saeculum, 1997
CRĂCIUNUL ÎN SUFLETUL ROMÂNILOR

POSTOLACHE MONALISA ELENA
Profesor pentru învăţământ primar
Şcoala Gimnazială nr. 1, Băcani,Judeţul Vaslui
Crăciunulreprezintă una dintre cele mai iubite sărbători de pe mapamond, atât pentru
semnificația sa aparte, celebrândnașterea lui Isus, cât şi pentru bucuria de a oferi şi primi daruri. În
afară de asta, Crăciunul ne apropie cu pași repezi de noul an, pe care fiecare dintre noi îlașteaptă mai
frumos şi mai prosper decât cel care tocmai se sfârşeşte.
Crăciunul este o sărbătoare foarte răspândita şi aşteptatăatât de cei mici, cât şi de cei
mari. Pentru fiecare dintre noi, Crăciunul adunăstări şi semnificați i particulare pentru fiecare
cultură în parte, dincolo de simbolistica religioasă. SărbătoareaNașterii Domnului a suferit
-
fiecare dintre
modificări de anoi
lungul
ar trebui
timpuluisăîncerce
în ţara noastră,
sărecâștige
mai ales
o parte
datorită
din contextului
identitatea româneasca
politic. Astăzi,a
Crăciunului.
Fiecare popor îşi serbează Crăciunul într -o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcție
de tradițiile şi obiceiurile care îl definesc. Românii au unele dintre cele mai frumoase şi mai
neobișnuitetradiții, acest lucru fiind dovada clară a legăturiiunui popor greu încercat de-a lungul istoriei
cu Dumnezeu .
La marele Praznic al Crăciunului, cele mai frumoase obiceiuri sunt legate de viaţa de familie.
Toate îşi adună seva din miturile străvechi sau din cele creştine, din rodul rugăciunilor adresate Maicii
Domnului şi Fiului ei, Iisus Hristos. În legătură cu Moş Crăciun, în lumea întreagă circulă o mulţime de
legende. Unele istorisesc cum s-a născut Iisus în grajdul gospodăriei lui Crăciun, alte scot la iveală
convertirea lui Crăciun la creştinism. Dumnezeu a orânduit sărbătoarea Crăciunului, pentru ca omul
să deguste roadele pământului.
Pe lângă acestea, preparatele din porc împodobesc masa de sărbătoare, iar cine nu taie un
porc gras, este bine să pregătească pentru masa festivă din ajunul Crăciunului supă şi friptură,
preparate dintr-o găină grasă, sacrificată special pentru acest eveniment religios.
Potrivit tradiţiei populare, Ajunul Crăciunului este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de
Moş Ajun, fratele geamăn al lui moş Crăciun, unul dintre apostolii lui Iisus. De la Moş Ajun s -a
răspândit obiceiul colindului, iar cei care merg pe la casele gospodarilor, să le ureze acestora spor şi
sănătate, primesc mere, nuci şi colaci. Tradiţia spune că Moş Ajun a orânduit ca în această noapte
sfântă, părinţii să-i dăruiască fiecărui copil câţiva bănuţi. Acest dar financiar simbolizează sporul, de
care se va bucura copilul până la anul următor.
De asemenea, tradiţiile legate de sănătatea copiilor se practică cu sfinţenie în Ajunul
Crăciunului în multe judeţe ale ţării. Atunci, pe lângă alte bunătăţi, copiilor li se dă să mănânce la
masă semințe de bostan, pentru ca ei să fie sănătoşi tot anul.
Un alt obicei, practicat de secole în seara d e Ajun, se referă la ungerea pâinilor cu „muruială”,
o pastă preparată din făină de grâu şi aghiazmă. Ritualul se face pentru ca pâinile să se păstreze
proaspete şi gustoase, iar cu muruiala care a rămas, gospodarii trebuie să ungă pomii, pentru ca în
anul următor rodul lor să fie şi mai bogat.
În Ajunul Crăciunului, în Muntenia, în Oltenia şi în Banat unele gospodine frământă un aluat,
pe care-l folosesc la ritualul contra deochiului animalelor erbivore din gospodărie, al vitelor mai ales,
pentru ca acestea să aibă lapte tot anul.
Page 219
În această noapte sfântă, pe masa sărbătorească au prioritate aperitivele preparate din carne
de porc, de peşte şi de pasăre, ca simboluri ale vitalităţii, ajutându-i pe gospodari să fie sănătoşi în
Noul An. Potrivit tradiţiei, după ce se degustă aceste bucate tradiţionale, se aduce la masă şi ţuica.
Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la naşterea lui Iisus, spune că Maica Domnului a
cerut găzduire lui Moş Ajun să nască în gospodăria sa. Fiind prea sărac să primească oaspeţi, Moş
Ajun a îndrumat-o pe Maica lui Iisus să meargă la Moş Crăciun, fratele lui mai înstărit. Astfel, spune
legenda,Într-
Iisus s-a legendă
o altă născut înseieslea lui Moşcă
povesteşte Crăciun.
Fecioara Maria a urmat sfatul lui Moş Ajun şi s-a dus să
nască în casa lui moş Crăciun. Crăciunoaia, care ştia că soţul ei nu -i iubeşte pe creştini a adăpostit -o
pe ascuns în grajdul casei şi i -a moşit pruncul. Când a aflat, Crăciun şi-a pedepsit soţia tăindu-i
mâinile. Fecioara Maria a înfăptuit un miracol şi i le-a lipit la loc. Crăciun şi-a recunoscut greşeala şi s -
a bucurat văzând neaşteptata minune. Pentru că soţia lui n -a rămas infirmă, evenimentul trebuia
sărbătorit. De aceea, el a aprins un rug din lemne şi cu toţii s -au prins în horă. Legenda urmăreşte
transfigurarea sufletească a lui Crăciun, care s -a convertit la creştinism. După acest moment de
euforie, Crăciun cel dur şi neînduplecat a devenit un om blând şi generos, dăruindu -i Fecioarei Maria
produse făcute în gospodăria lui: lapte, caş, unt şi smântână. Cu acel prilej, Crăciun a primit de la
Maica Domnului o pedeapsă blândă: de-a lungul secolelor, el să vestească Naşterea Mântuitorului şi
să ducă daruri copiilor.
Tot în Ajunul
mult, gospodarii leagăCrăciunului,
câte un snopîn de
multe
paiezone din tulpinii
în jurul ţară, pentru
lor. ca pomii fructiferi să rodească şi mai
Colindul începe în seara de 23 spre 24 decembrie şi se continuă până noaptea târziu. Seara,
copiii merg cu colindul la rude, la prieteni şi la vecini. Cele mai îndrăgite colinde: Moş -Ajunul, Bună-
dimineaţa sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun răsună în noaptea sfântă, în toată ţara. Tradiţia spune că
fiecare colind este un ritual care atrage sporul în casa gazdei care primeşte colindătorii, alungă boala
şi demonii, atrăgând noroc şi pentru copiii gospodarului.
În familiile care respectă cultul morţilor, în Bucovina şi în multe localităţi din Argeş, în noaptea
de Crăciun se împlineşte o tradiţie: se pun pe masă un pahar cu apă şi un colac, pentru cei răposaţi,
care vin la casele lor în noaptea magică de Crăciun. Atunci, când se deschid cerurile, pot să se
bucure că n-au fost uitaţi.
Din ziua de Crăciun şi până la Bobotează, pe 6 ianuarie, copiii merg cu Steaua, o datină
străveche
precum întâlnită
„Steaua suslarăsare”,
toţi creştinii. Cântările
„Trei crai religioase
de la răsărit”, „Încare vestesc
oraşul Naşterea
Vitleem”, Domnului
sunt primite Iisus bucurie
cu multă Hristos
de gospodari. Tradiţia spune că aceste cântări religioase, îndrăgite de creştini, aduc bucurii şi linişt e
sufletească în casele unde poposesc colindătorii cu Steaua.
În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoareaSfântului Ştefan. Toate
zilele de Crăciun sunt sortite revederii părinţilor, neamurilor, si prietenilor așa că lumea “cu mic cu
mare” merge în vizită şi așteaptăoaspeți.
Poate că cea mai mare bucurie a Crăciunului este darul. Cadoul frumos împachetat, găsit
sub bradul împodobit în dimineața de Crăciun, este lucrul la care toți copiii (şi nu numai) se gândesc şi
pe care îl așteaptă cu nerăbdare. Zilele de Crăciun sunt însoţite, astăzi, de zarva
specificăpregătirilor. SărbătoareaCrăciunului este un prilej deosebit de a împărți iubirea cu toţi
cei dragi, cu rude şi prieteni, de a le dărui speranţă, răbdare, putere şi de a menţine căldura
unei relaţii, chiar şi atunci când aceste persoane sunt departe.
Sărbătorile de iarnă - îndeosebi cele de Crăciun - sunt adevăratesărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelșugat,
colindele şi clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdareaașteptării
darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, liniște sufletească
şi iubire.
Page 220
Crăciunul- cea mai aşteptată sărbătoare

Prof.înv.primar PREDUŞ ANA,
Şcoala Gimnazială Berzasca
Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat din totdeauna un prilej de bucurie pentru creştini, şi mai
ales pentru
bradul, copii,
se duc la care aşteaptă
biserica şi, în cu nerăbdare,
fine, după un an delung
post an, zilele în care la
care începe merg să colinde,
mijlocul împodobesc
lunii noiembrie, se
bucură de Naşterea Domnului, la o masă îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi.
Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbatoriă de toţi creştinii
pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria, prin
puterea Duhului Sfânt, a născut în Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisu s, într-o iesle săracă. Atunci, cei
trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer şi, străbătând cale lungă pentru a o urma, au
ajuns la Bethleem, aducându-I Mântuitorului, în dar, aur, smirnă şi tămâie.
Crăciunul a fost stabilit ca sărbatoare oficială în anul 325 de primul împărat roman creştin,
Constantin cel Mare, fixându-se atunci ziua de 25 decembrie. În anul 354, Liberius, episcopul Romei,
a reconfirmat oficial aceeaşi data pentru sărbătoarea Naşterii Domnului.
Datorita diferenţelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o bună parte dintre ortodocşi au serbat multă
vremeInCrăciunul în luna
ţările Europei ianuarie. protestanţii
occidentale, Chiar şi în au
zilele noastre,
interzis ruşii, sârbii
în anumite epociau păstrat Crăciunului
serbarea acest obicei.
şi
cultul sfinţilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis în Anglia această sărbătoare între anii 1649 si
1660. Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevărat o serbare populară. În 1834, cartea lui
Charles Dickens, “Un colind de Crăciun”, apărută cu o săptămână înaintea acestei sărbători, a
cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă. În Statele Unite, Alabama
a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbatoare legala, în 1836.
Cel mai celebru personaj legat de aceasta sărbatoare este, fără îndoială, Moş Crăciun. Trebuie
să ştim, că şi el a apărut, în forma în care îl cunoaştem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Mos Crăciun
arată ca un bătrân bun şi blând, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost
inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia
engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar
francez ii îlMos
comunist, numesc Pere
Craciun Noel. Este
a devenit „Mosinteresant
Gerila” şi să
s -amenţionăm ca la noi însatara,
încercat desprinderea in timpul regimului
de sărbătoarea creştină
a Crăciunului. Însă Moşul nu se dă bătut aşa, cu una, cu două…
Imaginea lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, se datoreşte desenatorului american
Thomas Nast, care l-a creat în 1860. În 1885, Nast îl desenează din nou pe Moş Crăciun, care vine
tocmai de la Polul Nord, unde se pare ca ar locui, până în Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.
Trebuie să stiţi că Moşul locuieşte de fapt în Laponia (Finlanda), căci la Polul Nord nu sunt reni, iar
bătrânelul are nevoie de reni pentru a -i trage sania încărcată cu daruri. Cel mai celebru ren al său
este Rudolf, care este şi conducătorul celorlalţi opt. Ei pot zbura, căci Moş Crăciun intra în case de
obicei pe horn. El are un sac mare, încărcat cu jucării, pe care le face cadou copiilor. Şi nu exista copil
care să nu merite un dar de Crăciun!
Catolicii au obiceiul să confecţioneze iesle mici, ca nişte jucării, in care se găsesc figurine ce -i
înfăţişează
staul, care pe
au Maica
încălzitDomnului, fericitul
cu răsuflarea lorIosif, Pruncul
pe noul Iisus,Aceste
născut. cei treiiesle
magi,sunt
pe îngeri
asezateşi pe animalele
lângă bradul din
de
Crăciun.
Şi obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă şi provine din ţările germanice.
Acesta îşi are obârşia în vechile credinţe păgâne, care spuneau ca bradul veşnic verde este un simbol
al vieţii. De exemplu, egiptenii din Antichitate îşi decorau casele cu frunze de palmier în cea mai
scurta zi a anului, în luna decembrie. Romanii făceau la fel în timpul saturnaliilor, folosind ramuri de
brad, iar preoţii druizi împodobeau stejarii cu mere aurii. Obiceiul creştin al împodobirii
bradului a fost atestat întâia oara în Lituania, în 1510, deşi se spune că Martin Luther a fost primul
Page 221
care a împodobit un brad de Crăciun cu lumânari aprinse, pentru a le arăta copiilor cum strălucesc
stelele în nopţile foarte frumoase.
O altă poveste despre Crăciun, mai puțin cunoscută, spune că, în secolul al VII -lea, călugării
foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfântă Treime. In jurul anului 1500, o amenii
au început sa vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere
roșii, simbol al păcatului originar. In secolul al XVI -lea, însă, familiile creștine au început sa decoreze
brazii
atârnecu hârtie
brazii de colorata,
Crăciun înfructe si cu
tavan, dulciuri.
vârful Dar maicaînainte,
în jos, simbol in secolul al XII- lea, oamenii obișnuiau sa
al creștinătății.
De Crăciun nimeni nu trebuie să fie supărat, ci toţi să ne bucurăm de Naşterea Mântuitorului
nostru Iisus Hristos!
Nu e numai la noi Crăciunul!

Ed. Pricope Antoneta,
Grădiniţa cu P.P. Nr. 14 Tecuci, jud.Galaţi
Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţă de semeni; o vreme de voioşie,
bucate alese
indiferent şi clipe
de rasă decă
pentru neuitat petrecute
este un momentcu familia.
în care toţi Această
au uitat dsărbatoare este ţinută pe tot Globul
e aceste aspecte.
Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, potrivit Agerpres.
Crăciun)
obicei se are întotdeauna
păstrează sarcina
încă din 1775.grea detradiție
O altă a aduce și pomul de
a elvețienilor Crăciun
este în ridichilor
''Parada casele elvețienilor. Acest
luminate'', obicei
cadoul
biserici înpiese
data despre
de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre
nașterea Mântuitorului. tradiții se
În vechime estefoloseau
ca eleviianimale
să monteze în școliredarea
vii pentru sau în
atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a a târna ciorapi
Page 222
În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte și este cunoscut sub denumirea de ''Novena''.
Irod, prezintă
clopoței un moșcare
la picioare, cu barbă
poartălungă,
un bățcunăzdrăvan,
cojocul întors, reprezentând
în amintirea bufonul romanilor,
saltimbancilor chemați cușiprilejul
o paiață cu
unor
și cadouri.
acest scop , acesta fiind și prilejul cu care rudele își fac daruri. Mulți suedezi merg la biserică în
dimineața zilei de Crăciun. Crăciunul se numește la suedezi Jul și este urmat de alte sărbători. Moșul
are pe aceste meleaguri o înfățișare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă
albă, mare amator de orez cu lapte, tradiționala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi,
ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfățișând animale și fețe de copii. Suedezii
descoperă surprizele de Crăciun într -un sac îngropat adânc în zăpadă.
anului. Seara, în jurul orei 17,00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind
lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12, de pe balconul primăriei, un
reprezentant al orașului proclamă ''pacea de Crăciun''. Aceasta înseamnă că de la momentul
proclamării păcii și până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest
obicei există de aproape 600 de ani și este valabil pentru întreaga țară. Copiii așteaptă sosirea lui Moș
Crăciun, care pune mereu aceeași întrebare: ''Sunt cumva copii cuminți aici?''. Moșul are o desagă
plină de cadouri și în timp ce ''slujitorii'' lui îl ajută să le împartă, el le povestește celor mici despre
călătoria grea pe care o face din Laponia. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: șunca
sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul, care conține o singură migdală..
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională iar după ospăț masa nu se
strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea. Moș Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile,
În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni,
cavaleri și lăutari iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera Nașterii
Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar daruril e se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei
creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumu turi. Nu era bine nici ca
Page 223
În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o
lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a
sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului este o
prăjitură cufiind
sărbătorii fructe confiate.
cadoul În America
(achiziționat se împodobesc
de regulă clădirile
din magazin), adus,cuaici
pomi deCanada,
și în Crăciun,de
punctul
''Santacentral al
Claus''.
Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas
Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state americane — Alaska, Arizona,
Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska,
Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cumințeniei copiilor.
În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită ''nochebuena''
(''Noaptea cea bună''). Masa tradițională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră
servită cu orez și plante tradiționale (Yuca) sub formă de piure. Familiile se reunesc și, într -o groapă
săpată în pământ și plină de cărbuni acoperiți cu frunze de bananier, frig un porc întreg.
La noi în România în ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti
naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este
cunoscută cu exactitate
cântând " STEAUA SUS în istoria românilor.
RĂSARE" şi "BUNĂ Copiii merg laLAcolindat,
DIMINEAŢA la casele
MOŞ AJUN!" frumos
şi alte împodobite,
cântece, şi sunt
răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani. Colindatul este unul dintre obiceiurile
de CRĂCIUN care se păstrează cel mai bine în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe
obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra
gospodăriilor.În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să
cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este
încă legat de anumite credinţe populare care se păstrează şi în prezent, iar obiceiul de a oferi daruri
îşi are originile într -o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, dacă primul care
intră în anul
pentru casăurmător.
de Crăciun esteaunatrage
Pentru bărbat,binele
oamenii credcaselor
asupra că estelor,
un oamenii
semn deţinbunăstare şi sănătate
masa întinsă toată
noaptea.
Bibliografie:
*http://www.craciunul.ro/craciun in lume.php
*http://ro.wikipedia.org/wiki/Craciunul
Sărbătoarea Crăciunului pe glob

Prof. înv. preşcolar Puşcă Adina
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din
România, alte par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este
un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate . Indiferent cât de diferite
la nivelul mai multor state. În Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai
importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe
speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce
Page 224
luminează noaptea este una pe care cu greu o poţi uita.

În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi
întrebare: `Sunt cumva copii cuminţi aici?`. Răspunsul entuziasmat este, bineînţeles, acelaşi `Da`!
Moşul are o desaga plină de cadouri, iar în timp ce `slujitorii` lui îl ajută să le împartă, el povesteşte
celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
Crăciun, primul
ghetuţele copiilor,Moş Crăciun
în vreme coboarădorm.
ce aceştia din Dacă
munţi,auocoleşte fiecare
fost cuminţi, casă
copiii şi apoi
primesc pune mandarine,
dulciuri, dulciuri în
lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al
munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al
treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită
pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri.
Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi
este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca
un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză
de Crăciun.
Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jur ul
bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi -l
În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcină grea de a aduce şi pomul de
'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu
Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să
împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de
colindători
dulciuri. Deprimesc, de lamai
obicei, copii gazde, prăjituri,
mici din acestegogoşi,
grupuribucăţele de colorată,
duc o stea somon afumat,
montatăplăcinte
în vârfuldeunui
peşte
băţ sau
cât
mai lung, pentru a fi văzuţi de la depărtare.
Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au
început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai
modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în
zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul
creştin-ortodox vechi.
După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind
de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol,
din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu
flori şi instalaţii
Crăciun luminoase. pe ritm de raggae
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului
jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se
pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume.
Masa de Crăciun în Cuba
Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante
tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numerose se reunesc şi, într -o groapă săpată în
pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba
Page 225
includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

Un Crăciun la tricou, în Australia
Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu
cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de
porc. De regulă, desertul este format dintr -o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să
aducă noroc celui care-l găseşte.
Din 1937,
diferit în ale
e zone Melbourne
oraşului aşi apărut o nouă tradiţie
cântă colinde. Fiecarepentru ajunul
persoană areCrăciunului. Australienii
aprinsă o lumânare, iar se strâng în
evenimentul
este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".
Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu
vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata
Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de
Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului.
tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la deşert se pregăteşte o budincă
specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de
Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".
În China
consideră ziuacreştini
neoficial de 25şidecembrie nu este
îl sărbătoresc o sărbătoare
în privat. Dar mulţilegală. Un nu
alţii care micseprocent de chinezi
consideră se
creştini au
adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitările, decorarea casei etc. Ornamentele pentru
“Brazii Luminii” sunt făcute din hârtie şi au forme de flori, lampioane şi şiraguri. În speranţa că Dun
Che Lao Ren (Moş Crăciun cel Bătrân) vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină,
o ţesătură fine din mătase şi bumbac.
În Japonia, doar 1% din populaţie crede în Isus şi nu este o sărbătoare naţională. Cu toate
acestea, cei mai mulţi janonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi
oferă cadouri, mănâncă o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpşuni şi cremă de vanilie. Ba chiar au şi
un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui MosCraciun. Copiii trebuie să fie cuminţi pentru că
se spune că el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei -osho şi
cred că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile.
Deşi doar
preşedinta 3% din populaţie
ţării Pratibha Devisingheste creştină,
Patil în India
îl serbează. Crăciunul
Elevii este au
şi studenţii o sărbătoare
o vacanţănaţională.
cu ocazia Însuşi
Bada
Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temparaturiilor ridicate, în locul brazilor ei
decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori roşii la
noi denumite Craciunite. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. În sudul Indiei, creştinii pu n
mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali.
Evreii din Israel sărbătoresc Hanukkah în locul Crăciunului creştin. Dar în teritoriile palestiniene
şi nu numai (Bethleem, Nazaret) există o minoritate de creştini care sărbătoresc Craciuniul.
Mexicanii au multe tradiţii comune cu populaţia din Spania. Sărbătoarea de Crăciun se
numeşte La Posada şi începe pe 8 decembrie cu “Imaculata Concepţie”. Timp de 9 zile, grupuri de
oamenii se plimbă din casă în casă purtând imaginea Mariei cu Iosif căutând un adăpost pentru
naşterea lui Isus. La fiecare casă unde se opresc participă la
Jocul fructe
trebuie să o spargă
cu Pinata,
prinolovituri.
jucărie Simbolul
atârnată Crăciunului
de un copac,esteumplută
floareacu
roşie a Craciunitei.
şi dulciuri, pe
Copiii
carecuminţi
copiii
primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la şcoală în această zi.
Tradiţie neobişnuită în Portugalia
În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele
persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă
binecuvântare şi noroc pentru anul următor.
Pe 24 decembrie, copiii aşează încălţămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de
a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea
Page 226
de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo".
Crăciunul în Slovacia
Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se
serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi saladă de
cartofi şi peşte. Ca deşert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa
de Crăciun se împart şi cadourile.
Libanezii
amplasează, plantează
în seara sfântă,boabe de grâu
sub brad în ghivece,
sau alături cu o lună
de montajul înainteaconstând
de Crăciun, Crăciunului, pe care le
în reconstituirea
scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de
reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.
Bibliografie:
http://atlantis-ariel.blogspot.ro/2011/12/sarbatoarea-craciunului-pe-glob.html
http://sarbatoriledeiarna.blogspot.ro/2008/11/craciunul-pe-glob.html
Sărbătorirea Crăciunului în diferite ţări

Prof.Racu Semenica
În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului.O C.Ş.E.I ,,AURORA”

masă specialăReşiţa
este
pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi
fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la
suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este
reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala
mâncare suedeză de Crăciun.
Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai
casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care -l dă celui destinat care ia, la rândul său,
un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe.
'Parada
ustensileridichilor luminate',
specializate obiceicupreluat
şi scobesc de lacâte
mare grijă mexicani.
o ridicheCopiii
mareajutaţi de alb
de lună, părinţi se pe
-violet, înarmează
care apoicuo
Crăciunul în Alaska.Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe
25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se
merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon
afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copiii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată,
montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare.
Crăciunul în Rusia.Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de
comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un
Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în
Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât
majoritatea mergproduse
şi nu au mâncat lactatecreştin
ce calendarul -ortodox vechi.
sau provenind .După cele
de la animale, 39 deunzile
începe în care
festin, au spus
în care rugăciuni
se pregătesc
12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi
de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţiiluminoase.
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate
care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume.
Masa de Craciun in Cuba.Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptura de
porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub forma de piure. Familiile
Page 227
numerose se reunesc şi, intr-o groapa săpată în pămant şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de
bananier, frig un porc întreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toata
noaptea pe muzica tradiţională
Un Crăciun la tricou, în Australia.Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung
până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa
tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr -o
plăcintă de aprune
Melbourne în ocare
apărut se tradiţie
nouă pune unpentru
mic răvaş,
ajunulcare să aducăAustralienii
Crăciunului. noroc celuisecare -l găseşte.
strâng Dinzone
în diferite 1937,ale
în
oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o l umânare, iar evenimentul este cunoscut sub
numele de "Carols by Candlelight".
Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă.Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile
de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă.
Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta
a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană
a personajului. Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din
secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se
pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc
brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".
In China
se considera neoficial ziua de
crestini si il25sarbatoresc
decembrie innuprivat.
este oDar
sarbatoare
multi altiilegala. Unsemic
care nu procent crestini
considera de chinezi
au
adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitarile, decorarea casei etc. Ornamentele pentru
“Brazii Luminii” sunt facute din hârtie şi au forme de flori, lampioane si siraguri. In speranţa că Dun
Che Lao Ren vine şi pe la ei, copiii aşează lângă brad ciorapi din muselină,o ţesătură fine din
mătase şibumbac.
In Japonia, doar 1% din populaţie crede în Isus şi nu este o sărbătoare naţională. Cu toate
acestea, cei mai mulţi janonezi sărbătoresc Crăciunul. Decorează magazinele, casele, îşi
ofera cadouri, mananca o prăjitură specifică sărbătorii, cu căpşuni şi cremă de vanilie. Ba chiar au şi
un călugăr budist, Hotei-osho, care joacă rolul lui Moş Crăciun. Copiii trebuie să fie cuminţi pentru că
se spune ca el are ochi şi la ceafă şi îi urmăreşte tot timpul. Nu toţi copiii îl agrează pe Hotei -osho şi
cred că Moş Crăciun şi renul cu nasul roşu le aduc cadourile.
Deşiţării
preşedinta doarPratibha
3% din populatie
Devisingheste
Patilcreştină, in India
îl serbează. Craciunul
Elevii este au
şi studenţii o sărbătoare
o vacanţănationala.
cu ocaziaInsuşi
Bada
Din (ziua cea mare de Crăciun). Din cauza climei şi temperaturilor ridicate, în locul brazilor ei
decorează copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, nişte flori rosii la
noi denumite Crăciuniţe. Oferă cadouri atât apropiaţilor, cât şi săracilor. In sudul Indiei, creştinii pun
mici lămpi pe acoperişurile şi pereţii caselor, la fel cum fac hinduşii în timpul festivalului Diwali.
Crăciunul în Slovacia.Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se
merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare
consistă în două feluri principale: supă şi salată de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte
"Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi
cadourile.
Crăciunul în lume
Autor: profesor Radu Maria-Magdalena
Colegiul Tehnic „ Constantin Istrati” Câmpina
Page 228
Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut
loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264,
Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis
Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilu lui Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima
dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
celebrează
de şapte zilenaşterea lui Iisus.
şi a introdus De asemenea,
Paştele el a decis ca duminica să fie "zi sfântă" într-o săptămână
cu dată variabilă.
Suedia: God Jul!
Majoritatea oamenilor din ţările scandinave o sărbătoresc pe Sfânta Lucia în fiecare an, pe 13
decembrie. Această tradiţie îşi are originile în Suedia, însă a ajuns şi în Danemarca şi Finlanda.
În aceste ţări, sărbătoarea reprezintă începutul sezonului de Crăciun şi mai este numită "micul
Yule". Conform tradiţiei, cea mai mare fată din fiecare familie se trezeşte de dimineaţă şi apoi trezeşte
fiecare membru al familiei sale, îmbrăcată într -o rochie lungă, albă cu o bandă roşie şi purtând o
coroană din crengi,fata
În ziua respectivă, cu nouă lumânări
este numită Luciaprinse. Apoi, familia
sau mireasa Luci. ia micul dejun într -o cameră cu lumânări.
Norvegia: Gledelig Jul!
Norvegia este locul unde a luat naştere obiceiul buşteanului. Nordicii antici foloseau buşteanul
pentru celebrarea intoarcerii soarelui la solstiţiul de iarnă. Buşteanul provine din cuvântul nordic
"hweol", care înseamnă roată. Nordicii credeau că soarele a fost o roată mare de foc care se
rostogolea spre şi dinspre Pământ.
V-aţi întrebat vreodată de ce focul este o parte centrală a scenei tipice de Crăciun? Această
tradiţie are legătură cu obiceiul buşteanului norvegian, care este, probabil, de asemenea responsabil
pentru popularitatea brânzei în formă de buştean sau o prăjiturilor şi deserturilor cu aceeaşi formă,
pregătite în timpul sărbătorilor de iarnă.
Germania: "Froehliche Weihnachten!"
Crăciun"Decorarea brazilor
decoraţi în a fost şi
mod explicit mereu
numiţio după
parte sărbătoarea
din tradiţia nemţească
Crăciunuluide
ausolstiţiu.
apărut înPrimii "pomi de
Strasbourg, în
Alsacia, la începutul secolului al XVII-lea. După 1750, pomii de Crăciun au început să apară şi în alte
părţi din Germania şi chiar mai mult, după 1771, când Johann Wolfgang Goethe a vizitat Strasbourg şi
a inclus un pom de Crăciun în romanul sau, "Suferinţă tânărului Werther". În 1820, primii imigranţi
germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania.
După ce Prinţul Germaniei, Albert, s -a căsătorit cu Regina Victoria, el a introdus tradiţia
pomului de Crăciun şi în Anglia. Apoi, în 1848, primul ziar american a publicat o fotografie cu un pom
de Crăciun şi obiceiul s-a răspândit în aproape fiecare casă în doar câţiva ani.
Mexic: Feliz Navidad!
În 1828, ministrul american în Mexic, Joel R. Poinsett, a adus o plantă roşie şi verde din Mexic,
în America. Cum culoarea părea perfectă pentru noua sărbătoare, plantele, care au fost numite
Crăciuniţe,
vândă acesteauplante
început
de să
Crăciun,
apară iar
în în
sere
1900
în acestea
1830. Înerau
1870,
unmagazinele
simbol universal
din New
al sărbătorii
York auCrăciunului.
început să
Anglia: Merry Christmas!
Un englez, numit John Calcott Horsley, a ajutat la popularizarea tradiţiei de a trimite felicitări
de Crăciun. Astfel, el a început să producă cărţi mici cu scene festive şi cu o urare, la sfârşitul anului
1830. Oficii poştale din Anglia şi Statele Unite ale Americii au făcut peste noapte din felicitările de
Crăciun o adevărată tradiţie.
Page 229
Aproximativ în aceeaşi perioadă, felicitări similare au fost create de către RH Pease, primul
producător de felicitări americane, în Albany, New York, şi Louis Prang, un german care a emigrat în
America, în 1850.
Franţa: Joyeux Noel!
În Franţa, Crăciunul este numit Noel. Această denumire vine din expresia franceză "les bonne
nouvelles", care înseamnă "veştile bune" şi se referă la Evanghelie.
În sudul
Nou. Acest Franţei,
obicei unii oameni
vine dintr- o vecheard un buştean
tradiţie în care înagricultorii
casele lorfoloseau
din Ajunul Crăciunului
o parte şi pânăpentru
din buştean la Anul
a
le aduce noroc pentru recolta de anul viitor.
Australia
În Australia, sărbătoarea are loc în mijlocul verii şi nu este neobişnuit ca în unele părţi ale
Australiei să se înregistreze 100 de grade Farenheit (38 de grade Celsius) în ziua de Crăciun.
În timpul sezonului călduros şi însorit de Crăciun din Australia, vremea de plajă şi grătarele în
aer liber sunt obişnuite. Tradiţionalele zile de Crăciun includ reuniuni de familie, schimburi de cadouri
şi fie o masă caldă cu şuncă, curcan, carne de porc sau fructe de mare, fie grătare.
Ucraina: "Srozhdestvom Kristovym!"
De Crăciun, ucrainenii pregătesc o masă tradiţională cu 12 feluri de mâncare. Cel mai mic
copil din familie se uită pe fereastră pentru a vedea când apare luna, un semnal că sărbăt oarea poate
începe.Grecia: "Kala Christouyenna!"
În Grecia, mulţi oameni cred în kallikantzeri, spiriduşi care apar pentru a produce rău în timpul
celor 12 zile de Crăciun. Cadourile sunt, de obicei, dăruite pe 1 ianuarie, ziua Sfântului Vasile.
Bibliografie:
1. http://www.gandul.info/magazin/semnificatia-craciunului-pe-glob-cele-mai-frumoase-traditii-
10410445
2. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39413/Traditii-de-Craciun-pe-glob-Cum-intampina-
altii-aceasta-sarbatoare.html
Crăciunul în lume
Prof. înv.primar: Rebenciuc Loredana
din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian
a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320,
papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.În 325,
introdus Paştele cu dată variabilă. Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca
al XIX-lea.În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală,
în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun,
colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru o zi solemnă
cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, în secolul al XVII -lea, a interzis colindele.Cel mai
vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în
Page 230
secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează
din 1410.În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că
străine de milioane de persoane.In satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de
anumite
într- credinţe
o legendă pe populare carebătrânii
care numai se păstrează şi în prezent,
o mai cunosc.În satuliar obiceiul
Harpia, de aprimul
dacă oferi care
daruriintră
îşi are originile
în casă de
Crăciun este un bărbat, oamenii cred că este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor.
Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea.O altă poveste
despre Crăciun, mai puţin cunoscută, spune că, în secolul al VII -lea, călugării foloseau forma
triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime. În jurul anului 1500, oamenii au început să
vadă în bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis şi au atârnat în el mere roşii, simbol al
păcatului originar. În secolul al XVI-lea, însă, familiile creştine au început să decoreze brazii cu hârtie
colorată, fructe şi dulciuri. Dar mai înainte, în secolul al XII -lea, oamenii obişnuiau să atârne brazii de
Crăciun în tavan, cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii.Reprezentările lui Moş Crăciun s -au
schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia în vechea cultură populară - de frate
mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea contemporană - de personaj iubit de copii -
există mari
"încărcat cudiferenţe.Tradiţiile
daruri multe" sunt contemporane
printre puţineledespre "sfântul"
influenţe livreşti Crăciun,
pătrunsedespre Moşul
în cultura "darnicdeşilabun",
populară vest
la est şi de la oraş la sat.Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i -a
cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat -o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele
lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un
cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj
cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic
umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).Pe de
altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de
spiritele rele. Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau
foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se
cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face,
fiindprimească.
le fie răutăcioşi,
Abiafie pe
drăguţi. În Evul secolului
la mijlocul Mediu, în al
locXIX
să -ofere daruri, spiriduşii
lea spiriduşii mai degrabă
au devenit prieteni aşteptau să
ai lui Moş
Crăciun.Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius şi Rydberg, au combinat cele două trăsături
Finlanda, unde e
pentru copii la postul
xistă multe
naţional
astfel
de de
radio
animale.
finlandez,
În 1927,
a declarat
MarkuscăRautio,
Moşul un
locuieşte
prezentator
pe undemunte
emisiuni
în
Laponia. Astăzi pare aproape sigur însă că Moş Crăciun şi cei 11 spiriduşi ai lui stau bine ascunşi
undeva pe muntele Korvatunturi în Laponia, Finlanda, în apropiere de graniţa cu Rusia. Pepper
Minstix, unul dintre spiriduşi, este paznicul credincios al satului lui Moş Crăciun.Cum reuşeşte acesta
să se mişte atât de repede, într -o noapte, din Laponia până în casele tuturor copiilor din lume? Cu
foarte multă vreme în urmă, Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula specială, secretă, a
prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren
cu puţin timp înainte de a pleca din Laponia, în ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face să
Page 231
zboare întreaga noapte în jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza
luminii.Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducătorul celorlalţi opt, pe nume Blitzen, Comet,
Magia Crăciunului şi de atunci este strălucitor şi roşu.Pe teritoriul românesc, Crăciunul este una dint re
cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre care se numără şi Paştele şi Rusaliile.În tradiţia populară
se spune că Fecioara Maria trebuia să -l nască pe fiul lui Dumnezeu şi umbla, însoţită de Iosif, din
casă în nu
aceştia casă, rugândpentru
o primesc oamenii să-lei ofere
a nu adăpost.
"spurca" Ajunsă
locuinţa la casa bătrânilor
prin naşterea unui copilCrăciun
conceputşi din
Crăciunoaie,
greşeală.
Ajunsă la capătul puterilor, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii.
Crăciunoaia a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat -o în rol de moaşă. Crăciun a aflat, s-a
supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut,
un ceaun cu apă, l -a încălzit şi l-a dus să spele copilul. Maria i-a zis să încerce apa şi când a băgat
cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile
Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru
a vesti naşterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este
cunoscută cu exactitate în istoria românilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos împodobite,
cântând "Steaua sus răsare" şi "Bună dimineaţa la Moş Ajun!" şi alte cântece, şi sunt răsplătiţi de
gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi bani.În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români
obişnuiesc
Crăciun. Unsă moment
ţină postgastronomic
timp de 40 de zile înainte
important care de Crăciun,
precedă acesta încheindu
Crăciunul este ziua-sedeîn Ignat
seara (20
de
decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice, precum cârnaţii, chişcă, tobă,
răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.
Crăciunul pe glob
Roman Andreea
Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău
Moș Crăciun a apărut pentru prima dată în Statele Unite în anul 1860, ideea în sine fiind adusă
de danezi. Deși aceștia au promovat ideea încă din secolul al 17-lea, Moș Crăciun a început să fie
recunoscut în America abia în anul 1809, când scriitorul Washinghton Irving l-a portretizat într-o cartea
de-a sa, prezentându-l drept un bătrân vesel cu barba albă, care fumează pipă și zboară într -un car
magic aducând cadouri copiilor. Sărbătoarea diferă prin prezentare între diversele zone ale vastei țări,
datorită marelui număr de naționalități ce trăiesc aici. Spre exemplu în Pennsylvania, Moravieni
construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în același stat cei de naționalitate germană primesc
daruri de la un anume” Belsnickle”.
Vizitatorii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, majoritatea s-au stabilit în
Sud și obișnuiau ca de Crăciun să tragă focuri de armă și să lanseze artificii, în Hawai aceste obiceiuri
încă se mai practică, sub cerul senin, unde Moș Crăciun vine cu barca, iar cina din seara de Crăciun
se ia sub cerul liber. In Alaska, copiii se plimbă cu o sanie trasă de cai împodobită cu stele, ei cântă
colinde și sunt invitați să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washinghton, se aprinde
un imens brad împodobit cu sute de beculețe, ceremonia fiind făcută de însuși președintele țării. În
Boston, colindătorii sunt faimoși pentru spectacolul pe care îl fac. În New Orleans, un taur es te plimbat
pe străzile orașului, având clopoței pe coarne. În Hawai, Crăciunul debutează odată cu venirea așa
numitei „Barca Bradului de Crăciun” care este încărcată cu brazi și diverse materiale decorative
specifice acestei sărbători, Moș Crăciun venind de data aceasta pe o barcă, și nu în sanie. În
California, Moș Crăciun își face apariția pe o placă de surf.
În America, masa tradițională constă în curcan la cuptor cu legume și sos, iar drept desert
plăcinte cu fructe și budinca cu brandy. Ca decorațiuni, în casele din America găsim deseori brazi
împodobiți cu luminițe, globuri, bomboane et. Casele sunt decorate cu crenguțe de brad și luminițe
Page 232
care le fac să arate deosebit pe timp de noapte. În Colorado o stea imensă este plasată pe munte, ea
putând fi văzută de la mulți kilometri distanță, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este
aprinsă încă de la începutul lunii decembrie. Polonezii stabiliți în Statele Unite au unul dintre cele mai
frumoase obiceiuri de Crăciun, ei presară fân în casă și sub fața de masă pentru a simula locul în care
a fost născut Iisus, de asemenea ei pun 2 locuri în plus la masă în cazul în care Sfânta Maria și Iisus
ar veni să cineze cu ei.
Crăciunul
au sărbătorit a fost “adus”
Crăciunul, au fostînceiJaponia de întors
care s-au către misionarii creștini șiAcum,
la religia creștină. timp de mulți
însă, ani, singurii
sărbătorile care
de iarnă
în Japonia sunt pline de semnificații. Ideea de schimb de cadouri a prins extrem de bine în rândul
populației japoneze. Acolo, Crăciunul a luat forme comerciale, oamenii de afaceri profitând din plin de
pe urma acestei mari sărbători.
În fine, Japonia arată foarte frumos de sărbători – decorațiunile sunt minunate, iar orașul este
împânzit de cadouri pentru toată lumea. Povestea pruncului Iisus îi fascinează pe copiii japonezi, mai
ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebeluși i.
Se pare că Japonezii au prins obiceiurile americane – schimbă cadouri, la masa de Crăciun
servesc friptură de curcan, își decorează casele cu instalații luminoase, își cumpără brazi și ascultă
colinde americane. În Japonia există un fel de preot numit Hoteiosho care pare să -l înlocuiască pe
bine-cunoscutul Moș Crăciun. Acest Hoteiosho este întruchipat ca un bătrânel care ține în spate un
sac voluminos.
legende, Despre
copiii sunt foarteacesta
cumințiseșimai spune că are ochi la ceafă și că vede tot – datorită acestei
ascultători.
Crăciunul pe glob
Roman Andreea
Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău
Moș Crăciun a apărut pentru prima dată în Statele Unite în anul 1860, ideea în sine fiind adusă
de danezi. Deși aceștia au promovat ideea încă din secolul al 17-lea, Moș Crăciun a început să fie
recunoscut în America abia în anul 1809, când scriitorul Washinghton Irving l-a portretizat într-o cartea
de-a sa, prezentându-l drept un bătrân vesel cu barba albă, care fumează pipă și zboară într -un car
magic aducând cadouri copiilor. Sărbătoarea diferă prin prezentare între diversele zone ale vastei țări,
datorită marelui număr de naționalități ce trăiesc aici. Spre exemplu în Pennsylvania, Moravieni
construiesc un mic peisaj, numit „putz”, în timp ce în același stat cei de naționalitate germană primesc
daruri de la un anume” Belsnickle”.
Vizitatorii europeni au adus cu ei numeroase obiceiuri în America, majoritatea s-au stabilit în
Sud și obișnuiau ca de Crăciun să tragă focuri de armă și să lanseze artificii, în Hawai aceste obiceiuri
încă se mai practică, sub cerul senin, unde Moș Crăciun vine cu barca, iar cina din seara de Crăciun
se ia sub cerul liber. In Alaska, copiii se plimbă cu o sanie trasă de cai împodobită cu stele, ei cântă
colinde și sunt invitați să mănânce în casele oamenilor pe care îi colindă. În Washinghton, se aprinde
un imens brad împodobit cu sute de beculețe, ceremonia fiind făcută de însuși președintele țării. În
Boston, colindătorii sunt faimoși pentru spectacolul pe care îl fac. În New Orleans, un taur este plimbat
pe străzile orașului, având clopoței pe coarne. În Hawai, Crăciunul debutează odată cu venirea așa
numitei „Barca Bradului de Crăciun” care este încărcată cu brazi ș i diverse materiale decorative
specifice acestei sărbători, Moș Crăciun venind de data aceasta pe o barcă, și nu în sanie. În
California, Moș Crăciun își face apariția pe o placă de surf.
În America, masa tradițională constă în curcan la cuptor cu legume și sos, iar drept desert
plăcinte cu fructe și budinca cu brandy. Ca decorațiuni, în casele din America găsim deseori brazi
împodobiți cu luminițe, globuri, bomboane et. Casele sunt decorate cu crenguțe de brad și luminițe
care le fac să arate deosebit pe timp de noapte. În Colorado o stea imensă este plasată pe munte, ea
putând fi văzută de la mulți kilometri distanță, iar în Bethlehem, Pennsylvania, o stea luminoasă este
Page 233
aprinsă încă de la începutul lunii decembrie. Polonezii stabiliți în Statele Unite au unul dintre cele mai
frumoase obiceiuri de Crăciun, ei presară fân în casă și sub fața de masă pentr u a simula locul în care
a fost născut Iisus, de asemenea ei pun 2 locuri în plus la masă în cazul în care Sfânta Maria și Iisus
ar veni să cineze cu ei.
Crăciunul a fost “adus” în Japonia de către misionarii creștini și timp de mulți ani, singurii care
au sărbătorit Crăciunul, au fost cei care s-au întors la religia creștină. Acum, însă, sărbătorile de iarnă
în Japoniajaponeze.
populației sunt plineAcolo,
de semnificații.
Crăciunul aIdeea de schimb
luat forme de cadouri
comerciale, a prins
oamenii extremprofitând
de afaceri de binedin
în plin
rândul
de
pe urma acestei mari sărbători.
În fine, Japonia arată foarte frumos de sărbători – decorațiunile sunt minunate, iar orașul este
împânzit de cadouri pentru toată lumea. Povestea pruncului Iisus îi fascinează pe copiii japonezi, mai
ales că ei iubesc tot ce are legătură cu bebelușii.
Se pare că Japonezii au prins obiceiurile americane – schimbă cadouri, la masa de Crăciun
servesc friptură de curcan, își decorează casele cu instalații luminoase, își cumpără brazi și ascultă
colinde americane. În Japonia există un fel de preot numit Hoteiosho care pare să -l înlocuiască pe
bine-cunoscutul Moș Crăciun. Acest Hoteiosho este întruchipat ca un bătrânel care ține în spate un
sac voluminos. Despre acesta se mai spune că are ochi la ceafă și că vede tot – datorită acestei
legende, copiii sunt foarte cuminți și ascultători.
CRĂCIUNUL ÎN ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE

Prof. Rusz Corina
Şc. Gim. „George Coşbuc”Medieşu Aurit Satu Mare
Fară a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de invăţământ, îşi are rolul şi locul său bine
stabilit în formarea personalităţii tinerilor şi reaşezarea activităţilor extracurriculare în cadrul formării
personalităţii umane, prin recunoaşterea importanţei sale în formarea tinerilor.
Dezbaterile cu privire la rolul educaţiei şi al şcolii în ceea ce priveşte rolul educaţiei în formarea
personalităţii tinerilor, gravitează tot mai mult în jurul conceptului de educaţie permanentă şi
autoeducaţie.
Explozia informaţională, evoluţia ştiinţelor, accelerarea şi creşterea accesului la informaţie a tinerilor
sunt doar câteva dintre consecinţele creşterii duratei timpului liber a acestora. Procesul de învăţământ
şi activitaţile curriculare reprezintă doar o parte a educaţiei elevilor.
Accentul cade din ce în ce mai mult asupra dobândirii instrumentelor cunoaşterii, pe adaptarea şcolii
la nevoile tinerilor şi ale societăţii şi comunităţii din care aceştia fac parte.
Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi de dezvoltare a
personalitatii, dus la îndeplinire de agenţii acţiunii educaţionale.
Aspectul sprijinirii şi dezvoltării personalitatii este unul complex.
Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii elevilor, impun participarea activă,
conştientă şi responsabilă a acestora la propria lor formare.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o
necesitate.
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care
le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare,
trăsături specifice copiilor.
Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea
lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile.
Page 234
Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de

învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebes c de
activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la
metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor.
Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele
Avândtice,
didac un în funcţie atractiv,
caracter de interesele
eleviişiparticipă
dorinţeleîntr
elevilor.
-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-artistice,
excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc.
Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este
o cerinţă foarte importantă pentru orice fel de activitate extracurriculară.
Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor
artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impre sii,
trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizează prin intermediul serbării. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de
îndeplinitiarfiecare
atenţiei, elevsporeşte
cu timpul şi susţinută de suportul
capacitatea afectiv -la
de rezistenţă motivaţional,
efort. contribuie la mărirea stabilităţii
Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii e stetice. Valoarea
estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură (parcul sau
grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc.
Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un
scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească,
plăcerea estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de
sens.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, şcolarii participă într -o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire
şi dăruire, lalarg
Potenţialul astfel de activităţi.
al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este
garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei
să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
Bibliografie:
-Eugenia Şincan şi Gheorghe Alexandru, „Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi”, Editura
Gheorghe Alexandru, Craiova, 1993
-M. Montessori ” Descoperirea copilului” Editura Didactica şi Pedagogica, 1977
.-Livia Decun, “Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de învăţământ, în
Învăţământul Primar” nr. 4/ 1998;
CRĂCIUNUL PE GLOB
Prof. pt. înv. primar- Sabou Ilie, Școala Gimnazială Drăgușeni
Motto:
“Crăciunul este momentul în care stai acasă –cu sufletul și cu trupul.”
Dacă la noi românii îşi urează ”La mulţi ani” şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun lângă brad, printre
sărmăluţe, piftii şi caltaboşi, alţi locuitori de pe glob întâmpină Sărbătorile de iarnă în alt mod.
Australienii stau la plajă, în timp ce în India se împodobesc copacii de mango şi nu brazii.Creştinii din
India nu împodobesc bradul! Ei aşează podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De
Page 235
asemenea ei decorează şi casele tot cu frunze de mango. În unele regiuni din India se folosesc lămpi
cu ulei colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe perete sau pe acoperişuri.
Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat pe meridianele Planetei
diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe
'Joulupukki', care ar veni din ținutul 'Korvatunturi', tărâm care are forma unei urechi despre
care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă să afle dacă sunt cuminți copiii.
naştereaCrăciunul, una
lui Iisus şi dintre
este cele
prilej demai mari sărbători
a petrece alelângă
în familie, creştinătăţii, celebreazăcu
bradul împodobit, debucate
peste 2.000 de ani
tradiţionale,
colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus
pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana
(sărbătoare din calendarul iudaic).În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul
roman Aurelian a proclamat această dată "Natalis Solis Invicti", festivalul naşterii invincibilului Soare.În
anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
 În Iran, locul unde se crede că trăiau cei trei Magi când pruncul Iisus s-a născut, creştinii încep
"Postul Mic"pe 1 decembrie, iar pe 25 decembrie, merg la biserică şi apoi iau masa în familie.
Mâncarea tradiţională în această zi este friptură de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă
cadouri, însă copiii primesc haine noi pe care le poartă în ziua de Crăciun.
 Deşi Irakul este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul cu întreaga
familie.
pentru aUnul
punctadintre copii
marea citeşte despre
sărbătoare. După cenaşterea lui Iisus,deiarcititîntreaga
copilul termină familie
po vestea, aprinde
în curte lumânări
se aprinde un
foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă
focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o
dorinţă.
 În China copiii decorează şi casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanţuri din hârtie
colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de
regulă primesc haine şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate şi
portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei pentru ca şi ei să poată participa la
festin. La final se organizează şi focuri de artificii.
 În Australia vremea este exact invers ca la noi (acum e aşa că ei sărbătoresc Crăciunul în timpul
vacanţei de vară. Cel mai popular eveniment al sărbătorilor de iarnă din Australia este denumit
"Colinde la îşi
Australienii lumina lumânării".
decorează caseleOamenii se frunze
cu ferigă, întâlnesc noaptea,şi aprind
de palmier cu micilumânări şi cântă
flori colorate carecolinde.
apar în
Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos) este o sărbătoare creştină
celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an.
Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia
mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari,
Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26
decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX -lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare
laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării
deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau,
pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”.

Africa
Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile
fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu
vechiul calendar roman.
Anglia
Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe
care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor
se vor împlini.Renumita prăjitură a regine i, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei.
Page 236
Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi
bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding.
Australia
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte
părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De
adevărate,
topi dinrepede.
mult prea ceară, pentru
În loculcă
lorpe
se căldura
folosescuneori toridă
beculeţe. în această
În ziua perioadă
de Crăciun a anului,
oamenii acesteaînsaer
se întâlnesc -ar
Bangladesh
În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor
spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a for ma un arc peste
drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a
lumina drumul până la biserică.
Belgia
La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa
bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote
Markt.
Danemarca
Atunci când familia se aşză să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se
spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va
merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales cu familia. În dimineaţa diaintea Serii Sfinte bra dul se
împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.
Franţa
La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se
află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendit ornate cu beculeţe.
La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de
măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi
intona cântece
Germania religioas până miezul nopţii când se ducea la biserică.
În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul
Grecia
Pentru a se proteja de oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe
spiritele rele.
Italia
Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu
Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie “ziua
celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în
pantofi.
Islanda
Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la G yfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din sângele lor
a răsărit un pom în ale cărui ramuri, în noaptea fiecărui slostiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini.
Page 237
Vântul se izbea de acele limbi de foc dar nu putea să le stingă. Păstorii alergară din mari depărtări să
vadă pomul de foc şi să se închine.
Mexic
Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântâd cântece în timp
ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare
rupă cu De
cadouri. nişte beţe o figurină
asemenea, “pinata”,
unii copii desperă
mexicani hârtielasau material
o vizită casabil,
a lui Moş umplută
Crăciun, cu aşteaptă
iar alţii dulciuri şidaruri
mici
Rusia
Chiar dacă Rusia a fost influenţată de vest după căderea URSS obiceiurule americane nu au reuşit să
pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De -a lungul
festivalului ruşii decorează copacii nemuritor pe care îi numesc copaci de Anul Nou. Ca şi Moş
Spania
copiii
SUA demnitarilor curţii.
Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea
lumânărilor în dreptul ferestrelorîn ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de
această sărbătoare:
• la New York poţi vedea patinatori strânşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center;
• în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio;
• în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;
• în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;
• la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.
istoria
RĂSARE" românilor.
şi "BUNĂ Copiii merg la LA
DIMINEAŢA colindat, la casele
MOŞ AJUN!" frumos
şi alte împodobite,
cântece, cântândde" gazde
şi sunt răsplătiţi STEAUA SUS
cu fructe,
covrigi, dulciuri şi bani.
CRĂCIUNUL ÎN LUME
prof. Sabou Mirela
La români, sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun, sunt adevărate sărbători de suflet.
Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod
îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci,
nerăbdarea
basm, linişteaşteptării darurilor
sufletească sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosfera de
şi iubire.
De la Sfântul Nicolae şi până la Sfântul Ion, românii se simt în sărbători. Cel mai aşteptat este
însă, Crăciunul, considerat ca sărbătoare a naşterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul
timpului, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice.
Crăciunul mai este numit şi “sărbătoarea familiei”; este ocazia când toţi se reunesc: părinţi,
copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că, prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, vor avea un an mai bogat.
La sate, îndeosebi, sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre
Page 238
cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri şi
gesturi. Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional, urează pe la casele
gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an.
Creștini din lumea întreagă sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie, simbolizând nașterea lui
Iisus Hristos. În toate colțurile lumii, în această perioadă se sărbătorește cu bucurie, Crăciunul,
moment în care cei mici primesc daruri de la Moș Crăciun, Santa Claus sau Pere Noel.
lemn. ÎnÎn ajunul

Olanda,sosirii
copiii Moşului,
îl aşteaptă pe Sinterklaas
ghetuţele care vine
sunt umplute cu pe
fânunsicalzahăr
alb şipentru
lasă daruri
calul în saboţii de
Moşului, iar
dimineaţa când se trezesc, micuţii le găsesc pline cu daruri.
Finlandezii îl au pe Joulupukki, cel care vine dintr-un ţinut în forma unei urechi, despre care se
spune ca ar fi modul prin care Moşul ascultă dacă micuţii sunt sau nu cuminţi.
În Suedia, Jultomte are o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu
barba alba, mare amator de orez cu lapte, mâncarea tradiţională de Crăciun a suedezilor. Şi dacă în
Spania Moş Crăciun nu înseamnă mare lucru pentru copii, cadourile fiind aduse de cei trei magi, de
doua ori pe an, pe 26 decembrie şi pe 6 ianuarie, în Italia, Babbo Natale are nevoie de ajutor: bătrâna
vrăjitoare Befana care se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul împodobit, ea iubind
foarte mult copiii.
În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), în timp ce
În Costai celebrează
japonezi Crăciunul
Rica, Columbia cu păpuşi
şi Mexic, şi aranjamente
darurile sunt aduseflorale împreună
de Nino Jesus cu Jizo, moşul
(Copilul Iisus),din
în Japonia.
timp ce
japonezii celebrează Crăciunul cu păpuşi şi aranjamente florale împreună cu Jizo, moşul din Japonia.
Christklots, în Germania, reprezintă obiceiul de a arde un butuc în noaptea de Crăciun, care,
conform tradiţiei, ar apăra casa de nenorociri tot anul următor. În Elveţia, butucul este cunoscut sub
numele de Buche de Noel, iar în Anglia, Yule Iog. In multe biserici catolice, sunt expuse iesle cu
pruncul Iisus şi magi în mărime naturală. În Austria, Piaţa de Crăciun din Viena este atracţia principală
a sărbătorilor, deşi Crăciunul este celebrat de obicei acasă, cu o masă festivă şi cadouri. Bisericile şi
catedralele germane sunt neîncăpătoare în seara de Ajun, când slujba religioasă este urmată de
concerte de orgă.
La britanici, cadourile se împart pe 26 decembrie. Danezii au un ritual de împărţire a
cadourilor: se adună toţi ai casei în jurul bradului şi cel mai în vârstă membru ia un cadou pe care îl dă
persoanei
pregătit destinate.
şi aşa Aceasta
mai departe. ia, la rândul
În Norvegia, său, unsunt
cadourile alt ascunse
cadou şide
-l dă persoanei
către cei care pentru care într
le dăruiesc a fost
-un
sac cu paie care este apoi pus deasupra uşii destinatarului, în aşa fel încât, când acesta deschide
uşa, cadourile să cadă peste el.
În Grecia, tradiţia spune că masa de Crăciun nu se strânge seara pentru ca Iisus, care va trece pe
acolo noaptea, să nu rămână flămând şi să poată gusta din bucatele pregătite.
În Cuba, “Nochebuena" se caracterizează prin ospăţuri cu friptură de porc, fasole neagră,
servită cu orez şi plante tradiţionale sub formă de piure, preparate într -o groapă săpată în pământ şi
umplută cu cărbuni şi frunze de bananier.
În Noua Zeelandă nu lipseşte de la masă budinca de stafide şi nici prăjitura Pavlova, preparată
din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă, fără care Crăciunul ar fi incomplet. De altfe l, în Noua
Zeelandă, a devenit o obişnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într -un an, pe 25 Decembrie şi
în iulie, atunci când este mijlocul iernii.
În Jamaica, colindele pe ritm de raggae însoţesc prânzul de Crăciun, format din orez, pui,
carne de bou şi carne picantă de capră. În Italia se obişnuieşte să se mănânce, în seara de ajun,
şapte feluri de peşte, alături de broccoli, spagetti şi fructe de mare. La australieni, cina se serveşte, de
obicei, în aer liber, fiind urmată de un meci de cricket.
În Elveţia, Samichlaus are sarcina grea de a aduce şi bradul de Crăciun în casele oamenilor,
obicei care se păstrează alături de o altă tradiţie elveţiană, "Parada ridichilor luminate". Conform
tradiţiei, părinţii şi copiii se întâlnesc în diverse locuri din sat şi pleacă, cu ridichile luminate, spre
curtea şcolii, unde se cântă, în cor, colinde.
Page 239
În Slovacia, se spune că, după ce ai ţinut cele patru săptămâni de post, în Ajunul Crăciunului
este bine să ajunezi, adică să nu mănânci nimic întreaga zi. Cei care rezistă până la sfârşit, vor vedea
un spiriduş din aur.
În Lituania, din bătrâni se spune că la miezul nopţii, apa din fântâni se transformă în vin iar
animalele pot să vorbească. Aceleaşi tradiţii spun că, dacă reuşeşti să guşti din apă în momentul în
care se preface în vin, vei avea un an nou foarte bun.
În timpzilei.
timpul ce Moşul
Moşul ajunge
bate la în
uşăalte colţuri ale"Copiii
şi întreabă: lumii din
noaptea, copiii
această casădin
auFinlanda îl aşteaptă
fost cuminţi?", pe bătrân
iar răspunsul în
este
afirmativ de fiecare dată şi Moşul este invitat să poposească şi să îşi golească sacul. Seara, lumea se
strânge în curtea bisericii pentru a participa la slujba specială de Crăciun, iar apoi fiecare familie
aprinde lumânări pe mormântul rudelor. Tot aici, dacă vrei să-ţi meargă bine, se recomandă să ai o
provizie considerabilă de prăjituri şi să nu laşi pe nici unul dintre musafirii care îţi trec pragul casei să
plece până ce nu a gustat din ele. Din budinca de orez cu migdale se păstrează o porţie şi pentru
spiriduşul care trăieşte în pod. Dacă el va servi din prăjitură, înseamnă că va veghea în continuare
asupra prosperităţii casei respective.
În Islanda, nu vine un singur Moş Crăciun, vin 13 Moşi Crăciuni! Cu 13 zile înainte de Crăciun,
primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi pune dulciuri în ghetuţele copiilor.
Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri şi fructe, iar dacă au fost obraznici, un cartof. A doua zi,
cel de-alladoilea
întoarce Moş
casa lui dinvine dinpe
munţi, munţi în de
26 cel oraş
-al şi tot aşa
doilea până pe
… până pe 625ianuarie,
decembrie,
când când
cel deprimul MoşMoş
-al 13-lea se
se întoarce în munţi. Ziua de 6 ianuarie mai este numită "Al treisprezecelea" şi este considerată de
islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş se întoarce la casa lui.
"Câte bordeie, atâtea obiceie"! Însă, fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel,
Sinterklaas, Babbo Natale sau Moş Crăciunul nostru, bătrânul rotofei cu barba albă poartă în spate un
sac plin de daruri şi în fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde în fiecare dintre noi
flacăra vie a copilăriei, a iubirii, a jocului, a bucuriei dăruite.
“Noel-Crăciunul francezilor”
Înv. Săndulescu Simona-Manuela
Datinile şi obiceiurile de Craciun diferă de la o ţară la alta, dar încărcătura şi semnificaţiile
lor înalt spirituale sunt, în esenţă, aceleaşi ca şi voioşia cu care sunt întâmpinate şi trăite în momentul
actualizării lor, în fiecare an, în zilele sărbătorile de dinainte şi de după 25 decembrie până la Anul
nou.
Crăciunul (Noel) şi tradiţiile de Crăciun au fost introduse în Franţa de români, fiind
sărbătorit pentru prima dată în oraşul Reims. Cuvântul “Noel” provine de la sintagma “les bonnes
nouvelles”, adică “veştile cele bune”. Românii au introdus această sărbătoare după ce în anul 496
i.Hr. Clovis şi cei trei mii de soldaţi ai sau au fost botezaţi în Reims. La început, francezii nu prea s -au
acomodat cu nouă sărbătoare, iar bradul de Crăciun au început să îl împodobească abia în anul 1605
(Stratesburg a fost primul oraş care a adoptat acest obicei). Şi astăzi Crăciunul este sărbătorit în date
diferite, depinzând de regiune, şi chiar are şi nume diferit. Astfel, dacă cele mai multe regiuni (sau
provincii) îl cu
decembrie, celebrează pe Sfântului
Sărbătoarea 25 decembrie,
Nicolaeunele provincii încep
sau Sărbătoarea sărbătoarea
regilor. Crăciunului
Lyon are că pe 6
proprie tradiţie
Sărbătoarea luminilor, la care oamenii aprind lumânări şi le lasă la geam, că un semn de apreciere
pentru Fecioara Maria.
După ce francezii au început să se obişnuiască cu ideea de a sărbători Crăciunul în
fiecare an, tradiţiile de Crăciun în Franţa au început să se contureze. Fiecare familie făcea o curăţenie
generală şi pregătea bucate alese, care erau puse pe o masă frumos decorată, aflată în cea mai
spaţioasă camera din casă, iar în jurul mesei se adunau toţi membrii familiei şi după ce mâncau, se
apucau să cânte colinde.
Page 240
În Franţa veche, strălucirea serbării CrăciunuluiNoel întunecă pe cea a Paştilor. În biserici

se înfăţişau felurite scene din Naşterea Mântuitorului, în care figurau grupuri de păstori, cei trei crai de
la răsărit,arbori şi altele-ceva asemănător cu Vifleemul romanilor. Drama păstorilor era jucată de
preoţi şi credincioşi. Melodii felurite, care se numeau noels, erau cântate de toţi în ajunul sărbatorii
creştine.
Francezii sunt persoane foarte credincioase, aşa că tradiţiile de Crăciun în Franţa nu
puteaumomentul
scenă să ducă lipsa de elementele
Naşterii, religioase.
care este numit Atât înAcest
“Creche”. biserici, câtaşifost
obicei în casele
introdusoamenilor
în ţară însesecolul
pune în
al
XIV-lea de către Francisc de Assisi, întemeietorul Ordinului franciscan. Scenă este realizată cu
ajutorul unor figurine din lut, “Santons” (sfinţi mici), iar pe lângă ele sunt aşezate alte figurine
reprezentând autorităţile locului respectiv. În sudul Franţei, scenă este realizată şi cu alte figurine care
întruchipează magii, păstorii şi animalele, dar şi diverse personaje că primarul sau un ţăran oarecare.
Grija şi talentul cu care sunt realizate figurinele fiind de -a dreptul uimitoare. De altfel acestea sunt
puse în vânzare în luna decembrie, în principal la Marsilia şi Aix, în cadrul târgurilor de Crăciun. În
locurile din faţă bisericilor şi a catedralelor, de multe ori se pune în scenă Naşterea prin piese de
teatru, la care oamenii vin şi se uită cu mare drag.
Bradul de Crăciun nu a fost niciodată foarte popular în Franţa, în locul lui fiind preferată
tradiţia "trunchiului Yule". Acest obicei, datând din secolul XII, este foarte popular în Franşa, desi
Crăciun). autentic a fost înlocuit printr- o prăjitura delicioasă, numita "buche de Noel" (Buşteanul de
trunchiul
În trecut, cu ocazia Crăciunului, în fiecare casă era adus un trunchi de copac proaspăt tăiat,
care era lăudat şi stropit cu ulei şi vin, întreaga familie bucurându-se în jurul lui. Astăzi prăjitura a
înlocuit lemnul, fiind servită la masa de Crăciun, numita "le reveillon". Aceasta masă are loc în Ajunul
Crăciunului, la miezul nopţii, dupa slujba de la biserică. Meniul acestei mese speciale variază de la o
regiune la alta. În Alsacia la prin cipalul fel se serveşte gâscă, în Burgundia curcan cu castane, în timp
ce parizienii preferă scoicile şi pate de foie gras. Se mai serveşte carne de pasăre, şuncă, salate,
prăjituri, fructe şi vin.
In Picadia , un miel viu, aşezat într-un coş şi dus de un cioban împodobit cu panglici, urmat
de un cortegiu de păstoriţe şi pastori, îmbrăcaţi în alb, era dus la biserică. Lăcaşul sfânt era asfel, în
cântecele locale ale vechiului Crăciun.Preotul binecuvânta ritualul, apoi mielul era readus la stână şi
ciobaniiera
Mielul aveau
privitgrijă
ca unca toată viaţa
salvator al să fie înconjurat
turmei, cu grijă
iar stăpânul mare,
zgârcit pentru
care, a muri
cumva, de oiţa
ducea … bătrâneţe.
aceea la
căsăpire atrăgea asupra sa teribile ocări ale locuitorilor.
În alte provincii, ca în Franche-Compte, era folosit tot mielul împodobit cu panglici, însă de
catre copii. Aceştia se deghizau în regi, în magi, mergeau din uşă în uşă şi cântau ca şarlatanii de altă
dat, solicitând daruri în bani şi în natură.
De Crăciun, la 25 decembrie, în Provence, pe la nouă seara, familia se aduna la cel mai în
vârstă, de obicei Grand Papa, pentru a lua parte la „bogata cină”, compusa din legume şi „morne en
branadade”, o mâncare de peştecu usturoi. Urma alviţa, prăjiturele, bomboanele, vinul fiert.
În partea de sud a Franţei în sobă este ars un buştean, suficient de mare ca să dureze de la
Crăciun la Anul Nou. În trecut cenuşa acestui buştean era răspândită pe câmp, pentru a aduce recolte
bogate.
ascunsă Înîn ea
trecut,
un bob
în fiecare
de fasole.
familie
Cine
franceză
îl găseasedevenea
pregăteaRege
"Prăjitura
sau Regină
celor Trei
pentru
Magi",
întreaga
care ziavea
de
Crăciun. Un alt obicei era ca de Crăciun copiii să plece în căutarea Magilor, având la ei grămezi de
fân pentru a le hrăni acestora cămilele.
Şi în Franţa Crăciunul este o ocazie pentru întreaga familie de a se reuni, a se bucura, şi nu
în ultimul rând de a se ruga. În Ajunul Crăciunului bisericile şi catedralele sunt viu luminate şi
împodobite, iar clopotele bat pentru a-i atrage pe credincioşi. Odată cina terminată familia se duce la
culcare, fără să uite să lase focul aprins şi pe masă mâncare şi băutură, dacă Fecioara Maria se va
opri în casa lor. Copiii îşi lasa ghetele sau saboţii pentru ca Pere Noel sau Copilul Christos să le
Page 241
umple cu daruri. În nordul Franţei copiii primesc cadouri pe 6 decembrie, de ziua Sf Nicolae, în loc de
Crăciun. Adulţii îşi fac unii altora cadouri în ultima zi a anului.
Astăzi, tradiţiile de Crăciun în Franţa diferă. Este o ocazie foarte importantă pentru
francezi, pentru că ţin foarte mult la unitatea familiei şi este obligatoriu că toţi membrii să se
reunească la masă. În Ajunul Crăciunului, cei mici îşi pregătesc conştiincios ghetuţele şi le lasă lângă
sobă, aşteptând cu nerăbdare că Moş Crăciun (Pere Noel) sau Micuţul Iisus (Le petit Jesus) să le
umple încălţămintea
năzdrăvănii se tem căcu nu
dulciuri.
cumvaCei careFouttard
Pere nu şi-au(Tată
ascultat părinţiisăîn îitimplul
Fouttard) anului
viziteze şi auşifăcut
noaptea să îinumai
bată
peste fund. Tot în Ajun se împodobeşte bradul, numit de francezi Sapin de Noel, care poate fi văzut în
toate casele, în toate pieţele şi în toate birourile.
În ziua Ajunului toţi membrii familiei postesc, iar la miezul nopţii se duc să asiste la slujba
religioasă, numită La Messe de Mînuit (sau Liturghia de la miezul nopţii). Lăcaşurile de cult sunt foarte
luminoase şi colorat împodobite, iar clopotele bat aproape tot timpul pentru a le atrage atenţia
oamenilor că trebuie să vină la slujba. După Liturghie, oamenii se îndreaptă spre casă, unde vor
serba, printr-o masă copioasă, “Le Reveillon” (Revelionul). Masă este compusă din felur i de mâncare
neobişnuite pentru restul anului, cum ar fi curcan cu castane sau foie gras. Deşertul tradiţional este
“buche de Noel”, o ruladă din ciocolată şi castane în formă de buştean. Pe vremuri, francezii
obişnuiau să taie un buştean, să -l pună pe foc de Crăciun şi să îl lase să ardă până de Anul Nou, iar
odată
familiacuserecerea timpului
pregăteşte de acest obicei
culcare, nu sînainte
-a transformat în delicioasă
de a lasă prăjitură.
câteva bucate peDupă
masă,cede
cinăa se încheie,
aprinde o
lumânare la fereastră şi de a pune lemne pe foc, în cazul în care Maică Domnului se hotărăşte să le
treacă pragul.
Traditiile de Crăciun în Franţa sunt foarte simple în ziua propriu zisă a Naşterii Domnului:
familia se adună în jurul bradului şi deschid darurile lăsate de Pere Noel, urmând să îşi petreacă
întreagă zi împreună, povestind şi cântând colinde. În unele părţi ale ţării, darurile au fost aduse pe 6
decembrie, însă modalităţile de petrecere a timpului rămân aceleaşi – obligatoriu alături de cei dragi.
UNIVERSALITATEA SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI

Prof. Sas Cristina
Praznicul Naşterii Domnului este negreşit pentru noi toţi un eveniment care ne umple sufletele
de bucurie sfântă, de amintirile clinchetelor de clopoţei pierdute în taina serii de Crăciun, a frânturilor
de colinde, a mirosului proaspăt de brad din casă, a ieslei Naşterii Mântuitorului aşezată în biserică, a
aşteptării pline de curiozitate şi de nerăbdare a darurilor de Crăciun... Crăciunul este sărbătoarea
naşterii Mântuitorului, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o celebrare pe care popoarele au îmbogăţit -o
de-a lungul anilor cu tradiţii şi obiceiuri specifice culturii lor, transmise apoi de la o generaţie la alta.
Ieslea
Reprezentarea Naşterii Mântuitorului a variat de-a lungul timpului: de la reprezentarea simplă,
în fresce, a Mariei cu Pruncul şi cu Iosif, până la reprezentări complexe care cuprind circa 200 de
figurine. Despre
2,12). Luca naştereacum
ne relatează Mântuitorului nu ne
Iosif şi Maria auvorbesc
mers la decât evangheliştii
Betleem Luca (2,1-21)
pentru recensământ, şi, şi Matei nu
întrucât (1,18
au-
găsit loc de găzduire, Maria l-a născut pe Isus şi l -a aşezat într-o iesle. Tot evanghelistul Luca scrie
despre păstorii care au venit să -l vadă pe copilul nou născut şi au povestit lui Iosif şi Mariei că îngerii
au fost cei care le- au dat de veste. Evanghelistul Matei nu dă prea multe informaţii despre naşterea lui
Isus, în schimb este singurul care-i aminteşte pe magii de la Răsărit, veniţi de departe - călăuziţi de o
stea - pentru a se închina pruncului şi a-i oferi daruri: aur, smirnă şi tămâie.
Page 242
Prima reprezentare a Naşterii se află într -o frescă din catacombele Priscilei (sec. al II -lea d.C.),
în care este reprezentată Sfânta Fecioară cu Pruncul în braţe, pe care -l prezintă Magilor: alături se
află un bărbat, iar sus, o stea în opt colţuri.
Cea mai veche Iesle din Italia este reprezentarea în marmură a lui Arnolfo di Cambio, realizată
în jurul anului 1289, care poate fi încă admirată în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma.
Primele Iesle cu figurine despre care există informaţii datează din sec. al XIII -lea, şi sunt de
fapt reprezentări
aranjament cu omari
static într- statuete din marmură, lemn sau teracotă, expuse întregul an într -un
capelă.
Ieslea tradiţională ungurească, aşa-zisă Betleem, poate fi transportată manual. Are forma
unei bisericuţe, a unui grajd sau a unui cort deschis şi este purtată din casă în casă de copii, numiţi
betlehemesek, dintre care unii sunt îmbrăcaţi în îngeri, care recită versuri, cântă şi dansează.
Ieslea poloneză, szopka, este o construcţie în formă de catedrală, împodobită cu staniol
colorat. Szopka portabilă este purtată din casă în casă de copiii care cântă cântece de Crăci un,
numite koledy, şi primesc în schimb dulciuri şi bani.
În Slovenia, în regiunile alpine, există o tradiţie care datează din sec. al XIX -lea: în fiecare
familie se construieşte o Iesle într-un colţ "sacru" al casei, unde în alte perioade din timpul anului stă
crucifixul.
În Mexic, Ieslea are infuenţe indigene şi constituie una din expresiile cele mai autentice ale
artei populare
cu influenţe elaborată
europene de fiecare oraş pentru ziua de piaţă, deşi s-a îmbogăţit, începând din 1500,
şi asiatice.
În Brazila, Ieslea s-a răspândit între 1600 şi 1700, datorită iezuiţilor şi a preoţilor spanioli,
portughezi şi francezi care au venit aici pentru a -i evangheliza pe indigeni. Caracteristice pentru nord-
estul Braziliei sunt lapinhas, construcţii simbolice în care este reprezentat Pruncul Isus îmbrăcat în
veşminte de aur şi pietre preţioase, aşezat pe vârful unui munte, înconjurat de flori, plante, păsări şi
animale de toate felurile.
În Italia, cea mai cunoscută - şi apreciată la nivel mondial - este ieslea din regiunea Neapole.
Cele mai vechi iesle din această regiune datează din sec. al XV -lea şi sunt fabricate din lemn, cu circa
40 de figurine şi cu scenografii foarte complexe, ceea ce constituie de fapt specificul lor.
În ultimii ani, odată cu progresul tehnologiilor, au apărut şi ieslele electronice. Cu ajutorul unor
mecanisme, personajele sunt puse în mişcare, pârâurile curg, apa ţâşneşte din fântâni, soarele răsare
şi apune,uniar
devenit luminaiardin
hobby, case seînaprinde
în Roma, fiecare şian,sedestinge, etc.pot
Crăciun, Pentru mulţi cele
fi văzute artiştimai
şi originale
inova tori,iesle,
iesleadina
punct de vedere tehnic, artistic şi cultural, în cadrul anualei expoziţii internaţionale.
Astăzi, în multe ţări, în seara de Crăciun există obiceiul de a se organiza o reprezentare
dramatică a naşterii Mântuitorului, cu actori şi decoruri, fiind numite popular "iesle vii". Aceste
reprezentări datează din sec. al XVIII -lea, iar unii specialişti consideră că ele provin din dramele sacre
medievale, alţii consideră că îşi au originea în cântările specifice pentru timpul Crăciunului, din sec. al
XVI-lea, cântări care constau într-un dialog dintre doi sau mai mulţi parteneri. Oricare ar fi adevărata
lor origine, ele s-au păstrat şi dezvoltat în tradiţia Bisericii, şi au rolul de a -i ajuta pe credincioşi să
trăiască mai profund misterul celebrat, prin actualizarea scenei Întrupării Domnului.
Misteriosul împărţitor de daruri
Moş Crăciun este pentru noi personajul misterios care aduce daruri în seara de Crăciun, un
personajPersonajul
pe care îl care
regăsim
l-a inspirat
şi în altepeculturi,
Moş Crăciun
dar sub din
alt chip
zileleşinoastre
un alt nume.
este Sfântul episcop Nicolae, un
sfânt din tradiţia europeană. Când emigranţii germani şi olandezi au mers în America au dus cu ei şi
amintirea sfântului episcop şi tradiţia conform căreia sfântul împărţea daruri de Crăciun. În 1860,
desenatorul şi caricaturistul Thomas Nast, care lucra la un ziar din New York, l -a "îmbrăcat" pe Santa
Claus într-un costum, tot de culoare roşie, ca şi veşmântul episcopului, împodobit cu blană şi legat la
mijloc cu o centură de piele, şi i -a înlocuit mitra cu o scufie roşie cu blană albă. Nast a stabilit de
asemenea reşedinţa lui Santa Claus la polul Nord în 1885, când a desenat doi copii uitându-se pe o
hartă a lumii şi trasând călătoria lui Santa de la Polul Nord în Statele Unite. În anii următori, scriitorul
Page 243
american George P. Webster a preluat ideea, explicând că fabrica de jucării a lui Santa Claus şi casa
lui, în timpul îndelungatelor luni de vară, sunt ascunse în gheaţa şi zăpada de la Polul Nord.
În 1931, Santa Claus a căpătat o cu totul altă înfăţişare într -o campanie publicitară a
companiei Coca-Cola: talentatul pictor Haddon Sundblom i-a dat lui Santa Claus o înfăţişare mai
umană, atractivă şi credibilă.
Obiceiul de a face daruri cu ocazia sărbătorilor de Crăciun este foarte răspândit, iar în unele
ţări trei
cei europene personajul
regi Magi care aduce
aduc daruri darurile
copiilor, nu este Sfântul
la 6 ianuarie, în ItaliaNicolae. De exemplu,
şi în Rusia în tradiţia
există obiceiul ca ospaniolă,
femeie
bătrână să aducă daruri copiilor, în Germania, Christkind (Copilul Cristos) este cel care aduce daruri
în seara de Crăciun.
Bradul
Pentru multe ţări europene şi de pe continentul american, pomul de Crăciun este unul din
simbolurile preferate pentru a reprezenta această sărbătoare. La originea obiceiului de a împodobi
bradul se pare că se află scenele dramatizate din timpul Adventului, numite "mistere", răspândite în
Europa sec. al XI-lea. Printre aceste scene se număra şi scena Paradisului, foarte populară la acea
vreme, grădina Edenului fiind reprezentată printr -un pom împodobit cu mere roşii. Pomul reprezenta
atât Pomul vieţii cât şi Pomul cunoaşterii binelui şi răului, iar dramatizarea scenei Paradisului se
încheia cu profeţia venirii Mântuitorului. În timpul sec. al XV-lea, la 24 decembrie, sărbătoarea
protopărinţilor
împodobeau cuAdam mereşişiEva,
nuci.credincioşii au început
În sec. al XVIII să instaleze
-lea, obiceiul pomi în pomul
de a împodobi casele de
lor,Crăciun
pe careeraîi
împământenit deja în Germania, Franţa şi Austria. La jumătatea sec. al XVII -lea, pomul de Crăciun a
început să fie iluminat cu lumânări mici, acestea fiind înlocuite mai târziu, la începutul sec. al XX -lea,
de instalaţiile electrice cu becuri, şi chiar şi bradul a început să fie înlocuit cu unul artificial. În vârful
multor brazi de Crăciun este pusă o stea, care reprezintă steaua ce i-a călăuzit pe magi la Isus.
Colindele religioase
În istoria creştinismului, primele cântări de Crăciun au fost scrise în sec . al IV-lea: primul imn,
Jesus refulsit omnium, datează din anul 368. Unele colinde, precum "Adeste fideles", "Petit papa
Noël", "Jingle Bells" ş.a., au devenit foarte cunoscute în întreaga lume, dar nici unul nu se bucură de
faima şi răspândirea colindului austriac "Stille Nacht" (în trad., "Noapte tăcută"; versiune română se
intitulează "Noapte de vis"), compus de Franz Gruber. Colindele de Crăciun sunt un mod de a reflecta
mai profund şi
recunoştinţa totodată
noastră faţămai
de simplu
Dumnezeuasupra misterului
care s -a făcutNaşterii
om spreMântuitorului, şi de a exprima bucuria şi
mântuirea noastră.
Din păcate, actualul context socio-cultural încearcă să ne învăluie într-o atmosferă care
transformă o sărbătoare creştină într -o celebrare ne-creştină. Crăciunul a devenit pentru noi atât de
familiar încât am uitat să mai privim dincolo de aparenţe şi să pătrundem semnificaţia adâncă a
simbolurilor şi ritualurilor care-l însoţesc. Multe din tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun au rămas un
folclor de domeniul trecutului, cu care ne mai întâlnim, în cel mai fericit caz, în câteva sate româneşti,
şi în cel mai rău, la muzeu sau în arhivele televiziunii.
Cristos a venit în lume pentru fiecare dintre noi. Să facem şi noi din inima noastră o iesle în
care să-l aşezăm în centru pe Isus. Să ne adunăm în jurul lui, cu slăbiciunile şi tăriile noastre, cu
defectele şi talentele noastre, cu bucuria şi recunoştinţa noastră. Să medităm asupra acestui mare
mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu, să-l contemplăm, şi să ne lăsăm pătrunşi de iubirea de
necuprins a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
BIBLIOGRAFIE
 DRUM W., Magi, The Catholic Encyclopedia, Volume IX, www.newadvent.org/cathen/
 FERNÁNDEZ T., Tradiciones y Costumbres Navidenas, www.catholic.net
 FOLEY L. O.F.M., St. Francis and the Crib, www.americancatholic.org
 MARTINDALE C., Christmas, The Catholic Encyclopedia, Volume III,
www.newadvent.org/cathen/
 ROŞU G., Crăciunul la români, în www.cimec.ro/Etnografie
 http://www.silentnightmuseum.org
Page 244
OBICEIURI DE CRACIUN
Prof.in.inv.primar:Ghejan Mariana
Lic.Tehn.Transporturi Auto-Craiova
Crăciunul
creştine. în România
Crăciunul a fosteste o sărbăt
introdus oare principală
odată cu apariţiaanuală, la fel ca
creştinismului în majoritatea
în România. statelor
Sărbătoarea
Naşterii Domnului se ţine pe 25 şi 26 decembrie.
Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale ţării, ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca
în Ajunul Crăciunului, gospodării să se trezească dimineaţa devreme, să facă focul în sobă şi cu o
rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul stând la gura sobei şi să spună: "Bună
dimineaţa lui Ajun! / C-a venit intr-un ceas bun / Să ne-aducă:porcii graşi şi unturoşi / şi oamenii
sănătoşi; / Vacile cu viţei,oile cu miei, scroafele cu purcei,cloştile cu pui, găinile cu ouă......şi tot
aşa se continuă cu ceea ce gospodării doreau să aibă, ca în final să se spună: La anul şi la mulţi
ani!
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivităţile Crăciunului
românesc. În prima zi de Crăciun, mulţi colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale
oraşelor din
Tradiţia şi satelor,
România ţinând
cereînca
mână
cei omici
steasăfăcută din din
meargă carton şi hârtie,
casă în casă,cucântând
scene biblice pictate
cântece pe ea.
de stea şi
recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn,
acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este
lipită în centru stelei şi întreaga creaţie este ataşată de o coadă de mătură sau de un băţ puternic.
Celebrarea Naşterii Domnului este prilej de mare sărbătoare pentru romani ca popor majoritar
crestin ortodox.
Începand cu 20 decembrie începe cu adevarat să miroase a Crăciun. De fapt miroase a păr
pârlit de porc, a pomana porcului, a afumatură şi toate acestea după guiţăturile porcilor sacrificati
în ziua de Ignat. Tobele răsuna mai tare, nu aşa timid ca la începutul Postului Crăciunului. Copiii
repetă colindele, iar unii dintre ei pregătesc ,, Steaua” şi ,,Cântecul de Stea”.
Sărbatoarea Naşterii Pruncului Sfânt începe în dimineaţa lui Mos Ajun cu colinde care ţin până
noaptea. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun la care vor participă toți membrii
familiei.
În dimineața de 25 decembrie toata lumea participă la Sfânta Liturghie de Crăciun și apoi la
masa de Crăciun asta daca nu au facut-o deja de cu seară și treptat încep să-și facă apariția copiii
cu ,, Steaua”. Aceștia vestesc faptul că Iisus s -a născut și povestesc despre închinarea Magilor.
Închinarea Magilor și faptul că aceștia au dus daruri Pruncului Sfânt au generat obiceiul
cadourilor de Crăciun. A fost creat și un personaj mitic Moș Crăciun care împarte cadouri copiilor.
În satele românești copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun și li se spune că Moșul a
venit cand ei dormeau sau când erau la colindat.
La oraș și în familiile mai înstărite există o persoană care îmbracată în haine roșii joacă rolul
Moșului și oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului.
În calendarul ortodox cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ștefan.
Toate zilele de Crăciun sunt sortite revederii părinților, neamurilor, și prietenilor așa că lumea ,,
cu mic cu mare” merge în vizită și așteaptă oaspeți.
Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voioșie,
bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ținută pe tot Globul
indiferent de rasă pentru că este un moment în care toți au uitat de aceste as pecte.
În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toți membrii familiei,
chiar dacă unii sunt plecați departe. Membrii familiei încep să se strângă pe lângă gospodina
casei. Aceasta împarte sarcinile: ,,tu alegi orezul”, ,,tu toci carnea”, ,,tu cerni făina”, tu ții ligheanul
la framântat” etc. Oricum se crează o zarvă și o agitație plăcută. Una sau două zile sunt dedicate
Page 245
coptului colacilor, cozonacilor, prăjiturilor. De obicei Ajunul și în preziua ajunului se pregătesc

mâncărurile. Dacă la Ignat s -au facut preparatele de porc atunci rămâne de treaba numai pentru
Ajun (sarmale, friptura, ciorba, salata de ,,boeuf”, piftia sau răciturile de porc), dacă nu atunci ea
se va lupta și cu caltaboși, leber, chișca etc. Miroase a mirodenii, mâncărurile sunt gustate doar de
gospodina dacă ceilalți postesc sau se fac pe negustate existand convingerea că acestea vor ieși
mai bune decât atunci când sunt gustate.
apoiÎnglasurile
dimineațalordetrezesc
Crăciun, primii
toata careUrmează
casa. se trezescmicul
sunt dejun,
copiii, pentru
la carea participă
vedea darurile
toata moșului,
familia.
În dimineața Crăciunului toată familia merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc
voioși spre casele lor, și urmează să ducă pomană o farfurie cu friptură de porc celor care nu au
avut
ce sa sacrifice de Ignat.
Gospodinele încep să pună pe masa frumos decorată tot ce au pregatit mai bun pentru ziua de
Crăciun: toba, caltaboși, piftie, sarmale, friptura de porc, cozonac, prajituri, toate facute cu cele
mai bune ingrediente, la care se adaugă rugaciune sau măcar o cruce făcută deasupra
mâncărurilor la gătit și a aluatului pus la dospit. În zonele rurale ale țării, în special în Moldova și
Oltenia sarmalele se fac și se servesc în mod tradițional (pentru coacere sarmalele sunt puse într -
o oala de lut, care este stropită cu apă, ca să nu crape. Astfel, sarmalele se coc în tihnă, uniform și
au oLaaroma deosebită).
țară bărbații aduc lemne să pună pe foc (ca să iasă bune copturile, sarmalele și friptura
focul este o intreaga știință) și apoi se ocupă de băuturile tradiționale, țuică fiartă cu piper și ușor
îndulcită și nelipsitul vin fiert cu scorțișoară și diferite plante aromatice musai servite în căni din
lut, nu de alta, dar acestea păstrează savoarea băuturilor.
Odată pusă familia la masă, se face rugaciunea, și toți membrii familiei se bucură de bucate
alese după un post lung. Voioșia trebuie sa fie peste tot, în toate inimile. După ce toți membrii s -au
săturat, masa nu se strânge, se lasă chiar și peste noapte pentru ca familia sa aiba parte de un an
îmbelșugat.
Dacă este zapadă, copiii zburdalnici ies afară pentru a face oameni de zăpadă sau pentru o
bulgăreala zdravănă. Părinții și bunicii rămân în casă pentru a pregăti bucatele pentru colindătorii
ce vor veni cu ,,Steaua”.
Seara
familia este noroc
va avea momentul pentru
tot anul ce vamusafiri. Seinvitații
urma. Toți spune trebuie
că dacă
să primul
vină cuinvitat
inimileeste barbat
curate, atunci
cu gânduri
bune și voioșie pentru ca toate să meargă bine.
Odată lăsată noaptea, toți se retrag la casele lor în pace pentru o binemeritată odihnă. Chiar
daca Crăciunul a devenit ,,comercial”, trebuie să -i recunoaștem meritele. Reunește familia de
peste tot, și pentru o zi toți oamenii uită de griji, toți avem aceeași culoare și credem în aceleași
valori și zâmbim de fiecare dată când îl vedem pe omul acela cu burtă și barbă albă care este
îmbrăcat în roșu chiar dacă nu îl vedem zburând într-o sanie trasă de reni.
La români, colindele au o funcţiune rituală, exprimând o atmosferă sărbătorească, de
ceremonie, petreceri şi urări. Ele se cântă în perioada Crăciunului, iar multe dintre ele sunt legate
de imaginea lui Moş Crăciun. Numele „Moş Crăciun” în aceste cântece apare drept „Crăciunu’”
sau „Doamne”, cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”. Cele mai populare colinde
-ntru cele- - -
raiului”,
sunt: „Mărire
„Colindiţa”, „Onalte”,
ce veste
„Astăzi
minunată”,
s a născut
„Plecarea
Hristos”,magilor”,
„Domn, Domn
„Moş să
Crăciun
nălţăm”,
cu „Sus
pleteladalbe”,
poarta
„Bună dimineaţa la Moş Ajun”, „Florile dabe”, „Colinde – strigate colindătorilor”, „Colind de
fereastră”, şi „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă
în Amintiri din copilărie.
Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din
Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc este scrisă de
Ritson, în 1410. Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 şi 1660. Martin Luther şi
adepţii lui s-au împotrivit acestei idei, unii find nevoiţi să emigreze. În 1649, John de Brebeur a
Page 246
scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Iisus S-a Nascut“. Piesa religioasă, „Pătimirea“,
a fost jucată în Oberammergau, Germania în 1634 şi de atunci este interpretată la fiecare 10 ani.
În anii 1700, muzica lui Mendelssohn şi a lui Händel a fost utilizată în loc de colinde de Crăc iun. În
1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga
bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din această cauză,
el a compus trei piese, una dintre ele fiind „Stille Nacht”(Silent Night), care astăzi este cântată în
peste 180
Crosby ce adeapărut
limbi.înCea
filmulmai bine Inn
Holiday vândută piesă defiind
, înregistrarea Crăciun este „White
comercializată Christmas”
în peste de Bing
30 de milioane
de unităţi.
Bibliografie:
http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=40
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
https://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/
http://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=article&sid=266
http://sarbatori.blogspot.com/2007/11/istoria-craciunului.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C5%9F_Cr%C4%83ciun
Naşterea Domnului – prilej de bucurie

Învăţător-psihopedagogie specială,Anca Şerbulea
Veche de peste doua milenii, raspandita pe tot globul, cea mai importanta sarbatoare a
crestinilor nasterea Domnului Iisus Hristos este intimpinata cu emotie si bucurie.
sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile
Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.In multe tari,el este asociat cu feeria iernii si cu
cuvinte magice :sarbatoare , fericire, a darui, pace, prietenie.
Noi,romanii,de Craciun,impodobim bradul si pregatim pentru colindatori mere,nuci,covrigi
uneori si bani .Colindatorii,tineri sau copii, sunt asteptati cu nerabdare.In colindele lor povestesc
despre nasterea minunata
belsug,noroc,sanatate,prunci frumosisi si inimosi.
inchinarea celor trei magi ,ureaza gazdelor
.Si rusii impodobesc bradul,petrec impreuna cu familia si asteapta colindatorii cu nuci si cu
colaci.In sate,deosebit de placuta este plimbarea cu troica,o sanie trasa de cai.
In Finlanda,tara de unde se spune ca vine Mos Craciun,saniile sunt trase de reni.
In America,dupa ce impodobesc bradul si agata ciorapei deasupra caminului,copiii se asaza
la fereastra ca sa-l zareasca pe Santa Claus.
Copii francezi,in asteptarea lui Pere Noel atarna la gura sobei un ciorapel,iar micii italieni
mananca cozonac in forma de tort numit panetone si il asteapta pe Babo Natale.
Creştinii din India aşază podoabe de Crăciun în copacii de mango sau în bananieri. De
asemenea, decorează şi casele cu frunze de mango. În unele regiuni se folosesc lămpi cu ulei
colorat pentru decoraţiunile de Crăciun care sunt aşezate pe pereti sau pe acoperişuri.
încep În Iran, locul
"Postul unde
Mic"pe se crede că
1 decembrie, iar trăiau
pe 25 cei trei Magimerg
decembrie cândlapruncul Iisus siau
biserică,apoi -a masa
născut,în creştinii
familie.
Mâncarea tradiţională în această zi este friptura de pui, numită harasa. Iranienii nu îşi oferă
cadouri, însă copiii primesc haine noi,pe care le poartă în ziua de Crăciun.
Deşi Irakul a fost si este scena unor conflicte majore, creştinii de aici sărbătoresc Crăciunul
cu întreaga familie. Unul dintre copii citeşte despre naşterea lui Iisus, iar întreaga familie aprinde
lumânări pentru a intimpina marea sărbătoare. După ce copilul termină de citit povestea, în curte
se aprinde un foc şi toată lumea cântă colinde. Dacă ard toate vreascurile, anul ce vine va fi
Page 247
norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să sară de trei ori peste scrum şi
să îşi pună o dorinţă.
În China, copiii decorează casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lănţişoare din
hârtie colorată.Ei îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun (Dun Che Lao Ren), iar de
obicei primesc hainute şi jucării noi. Masa de Crăciun este compusă din preparate rafinate,iar
portretele strămoşilor sunt aduse în camera principală a casei, pentru ca şi ei să poată participa la
festin. La
Celfinal
maisepoorganizează şi focuri
pular eveniment de artificii. de iarnă din Australia este denumit "Colinde la
al sărbătorilor
lumina lumânării". Oamenii se întâlnesc noaptea, aprind lumânări şi cântă colinde. Australienii îşi
decorează casele cu ferigă, frunze de palmier şi cu mici flori colorate care apar în această
perioadă. În toată luna decembrie, se cântă colinde, iar în ajunul Crăciunului, toată comunitatea
merge la biserică.
In Anglia,inaintea zilei de Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui Father Cristmas apoi, le aruncă
în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini.Renumita
prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei englezesti. Într -un
amestecă pe rând;fiecare ruda primeşte câte un pudding.
La Paris, intr-un cort imens, se poate vedea cea mai mare iesle din lume, în care se află
Sfânta Familie. Toate
copiii binecuvântau cinastrăzile
şi rugulsunt splendidformat
de Crăciun ornatedintr
cu -beculeţe.La
un trunchi deţară, în Franţa
măslin meridională,
uscat care ardea în
vatră. Focul era stropit cu vin fiert.Familia se aşeza la masă, apoi intona cântece religioase până
la miezul nopţii.
În fostele cazărmi germane, se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor.
În jurul bradului erau rânduite mesele militare, pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr -un colţ
al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor, corul
soldaţilor cânta un cântec religios. Apoi, un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu
numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr,ca să
primească daruri.
Venirea Craciunului reprezinta asadar, unul dintre cele mai asteptate momente ale anului.
E sarbatoarea cand cerul se deschide si crestinii de pe intregul mapamond isi arata bucuria
Nasterii Domnului Iisus Hristos.

Crăciunul pe Valea Ţibleşului
Şinar Violeta-Cristina, Şcoala Gimnazială „Grigore Silaşi”,

Structura Grădiniţa cu Program Prelungit „Albă ca Zăpada” Beclean
a) Colind ul
1. Prezentarea obiceiului popular. Pentru noi, anotimpul alb iarna este prilej de sărbătoare, iarna
nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de nenumărate datinii şi
obiceiuri carea ţin
tradiţională de sărbătoarea
neamului naşterii Domnului.
nostru. Păstrarea acestor Obiceiurile
datini estelegate de sărbători
o mărturie fac partecădinavem
vie a faptului cultura
o
conştiinţă a neamului din care facem parte. Sărbătorile de iarnă încep odată cu Postul Crăciunului (15
noiembrie) şi ţin pană la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Repertoriul lor bogat cuprinde: colinde, cântecul de
stea, urările de belşug şi recoltă bogată cu pluguşorul, urarea cu sorcova de un nou an bun şi rodnic,
jocurile cu măşti („obrăzarii”, „cipăruşul”, „turca”, „irozii”). Cel mai frumos obicei de Crăciun este
colindatul. Se colindă pe la ferestre sau la uşă, în curte casei, în pridvor, înainte de a se intra în casă.
În satele de pe Valea Ţibleşului, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului, primii care pleacă la
colindat sunt copiii mici, care trec din casă în casă şi rostesc: „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Pentru
Page 248
colindul lor, primesc dulciuri, colăcei, mere, nuci etc. În jurul prânzului, la colindat merg şi copiii mai
mari. Ei formează cete sau merg singuri la casele vecinilor şi prietenilor pe care îi întreabă: „Primiţi
colinda?”. Dacă gazda le răspunde afirmativ, încep colindul pe care îl încheie rostind: „Slobozi-ne
gazdă-n casă,/C-afară plouă de varsă şi ne ninge de ne frige!”. Colindătorii sunt poftiţi înăuntru şi
răsplătiţi cu prăjituri, dar şi cu „colindă”. Abia după ce se înserează, la colindat pornesc şi tinerii, care
merg, de regulă, la cunoscuţi, unde petrec mai mult timp în compania gazdelor. Sunt invitaţi la masă şi
serviţi
Ei începcu co
prăjituri
lindatulşicu
vin,casa
dar preotului
nu li se oferă bani. Adulţii
şi continuă pleacă laprimarului
cu locuinţele colindat după
şi alecealtor
se înnoptează
oameni de bine.
vază
din sat, care sunt obligaţi să ţină poarta casei deschisă până în zori, semn că sunt bucuroşi de
oaspeţi. Colindatul poate dura până dimineaţa şi este reluat şi în ziua de Crăciun. În prima seară de
Crăciun se colindă, de regulă între familii cu grad de rudenie apropiat. A doua şi a treia seară se
merge la alte familii, pe la prieteni. Se servesc sarmale, cozonac, prăjituri, ciorbe uşoare (de moare de
varză cu carne proaspătă de porc), produse din carne de porc (cârnaţi de porc, călbaş, cartaboş, tobă,
costiţe fierte în zeama de varză). Pentru cei care s-au ospătat mai mult, se oferă spre consum, pentru
contracararea efectului alcoolului, zeama de varză acră (moare).
2. Conţinutul colindelor. Colindele ne înfăţişează atât scene biblice cât şi secvenţe din obiceiul
Crăciunului, exemplele fiind următoarele: „Deschide uşa creştine”, „Cerul şi pământul”, „Sus la poarta
Raiului”, „Asta-i o găzdoaie aleasă!”, „Scoală gazdă nu dormi!”, „La Vifleem”, „Acolo -n josu mai în
josu”,De
„Ciucur verdecadeun
precizat, mătase”, etc.zilei de Ajun al Crăciunului, împodobirea bradului. De regulă, în
obicei al
majoritatea caselor „Pomul de Crăciun” este reprezentat printr -un bard mare şi frumos, ce se
împodobea cu fâşii de hârtie creponată, „petele” colorate, mere, nuci, pere, bomboane argintate, doar
după anii 1980, la sate ornamentarea acestuia se realizează cu beculeţe, ghirlande, lumânări, artificii,
globuri colorate.
b) Steaua
1. Prezentarea obiceiului popular. Printre tradiţiile de Crăciun regăsim şi „mersul cu steaua”. În
general băieţii sunt cei care merg cu acest colind. În funcţie de sate, zilele în care se practica această
tradiţie variază, fie în zilele de Ajun şi Crăciun, fie doar în zilele de Crăciun. Copiii merg cu acest
colind folosind o stea confecţionată de ei înşişi sau de părinţi. „Mersul cu steaua” ne vesteşte
Naşterea Mântuitorului. O stea este construită dintr -o veşcă (marginile sitei) peste care se aşează o
hârtie
într-un(albă sau roşie)
dispozitiv unde Copilul
cu arcuri. se aplică steluţe
rostea: şi chipul
„Trei crai deMaicii Domnului.steaua
la răsărit/Cu Mai nou, „stelele” /Şi
-au călătorit sunt
-auprinse
mers
după cum citim/Până la Ierusalim./Şi -acolo dacă-au ajuns /Steaua în nori li s-a ascuns/Şi-au început a
căuta /Prin oraş a întreba: - Unde s-a născut, zicând,/Un crai mare de curând?/Iar Irod împărat,/Tare
rău s-a supărat,/Ordin în ţinut a dat,/Toţi copiii a adunat/Capetele a tăiat/Crezând că printre ei a fost
/Şi Hristos/El, Mântuitorul nost./Să trăiţi şi la mulţi ani!”.
2. Confecţionarea stelelor. Prezint un mod simplu de obţinere a produsului finit „steaua”.
Materiale necesare:
- suportul de lemn de la un ciur (sită) de mălai sau de faină a cărei sită s-a rupt şi nu se mai
foloseşte;
- coală albă mare;
- două beţe de 75 şi 30 de centimetri;
-
- două
beteală icoane
(de preferat
decupateargintie)
dintr-o revistă sau din calendare din anii anteriori;
- lipici;
- staniol;.
- clopoţei.
Modalitatea de realizare:
- se fac patru găuri pentru a se introduce cele două beţe în suportul de lemn în formă de cruce
(băţul mai lung va fi cel de care se ţine steaua);
- se îmbracă cele două feţe ale suportului de lemn şi apoi marginea cu coala albă;
Page 249
- se dă cu lipici pe spatele iconiţelor şi se lipesc pe cele două feţe;

- se pot face steluţe din staniol pe care le lipim pe margine;
- îmbrăcăm beţele în staniol şi prindem beteala de capetele acestora;
- ataşăm marginilor suportului de lemn clopoţei;
Utilitatea practică a produsului:
Steaua confecţionată este folosită de copiii care merg din casă în casă să vestească tuturor
Naşterea Mântuitorului,
Aplecându-ne ea servindspre
cu dragoste astfeltrecutul
la susţinerea
nostru,urărilor.
gândindu-ne cu respect la originea poporului
român născut creştin, trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie obiceiurile păstrate din vremuri de demult, ca
nişte adevăraţi români. Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile în care
s-au născut, să-i învăţăm să iubească meleagurile natale, portul romanesc şi pe români.
Prin activităţile din şcoli, grădiniţă copiii vor cunoaşte evenimentele ce s -au derulat cu mii de ani
în Bethleem. Trăirile copiilor vor lăsa amprente de neşters în sufletul lor.
Să facem în aşa fel încât să ducem mai departe aceste tradiţii care parcă pe an ce trec îşi pierd
din farmecul şi mireasma lor. Este bine ca preşcolarii să cunoască importanţa sărbătorilor de iarnă, să
înţeleagă mirajul acestora, să simtă magia Naşterii Pruncului. Pregătindu-se pentru sosirea Moşului,
vor vi mai buni, mai cuminţi, iar sufletul lor se va umple de bucurie.
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun la români

Profesor: Alina Sîrbu
Şcoala Gimnazială Nr. 25, Galaţi
Pentru omul contemporan sărbătoarea reprezintă un moment de regăsire a sinelui alături de
familie, o redescoperire a laturii pozitive care pare anihilată pe parcursul existenţei de trăiri
contradictorii, dar şi o întoarcere spre trecut, restabilind legătura cu un timp ce poate fi concret, real,
istoric, dar şi de un altul mitic, sacru, al evenimentelor relevante.
Cuvânt vechi, din fondul latin, a serba (servare), desemnează respectul cu care slujim un
model, dar şi îndatorirea de a-l transmite şi de a face din el un reper viu, cel al istoriei mitice.
Crăciunul este cea mai fastuoasă şi mai aşteptată sărbătoare a românilor, este pe cât de
veche, pe atât de complexă ca rosturi şi semnificaţii. Ca orice sărbătoare ce închide un interval spre a
deschide un altul nou, Crăciunul are câteva dominante ce se disting: nu este o zi, ci un ciclu de zile-
douăsprezece la număr- ce prefigurează lunile anului următor, are o pronunţată esenţă sacră
subliniată de Naşterea lui Iisus Hristos şi caracter augural, fiind un timp învestit cu forţe red utabile ce
se cer adânc respectate şi atent invocate.
Simboluri ale Crăciunului
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are un stil
personal de ornare a bradului de Crăciun, dar puţini cunosc simbolistic a acestui obicei care-şi are
originile într-o tradiţie antică păgână, şi anume aceea a buşteanului ars.
Buşteanul, semn al forţei şi solidarităţii se ardea în faţa întregii familii, acest rit simbolizând atât
arderea trecutului, cât şi interpretarea semnelor viitorului. Astfel, scânteile care săreau din buştean
reprezentau întoarcerea zilelor lungi, darurile sugerau abundenţa, iar cenuşa era strânsă şi
împrăştiată pe câmp pentru a avea o recoltă bogată. Toate aceste simboluri le regăsim astăzi în
bradul de Crăciun: luminiţele şi lumânările sunt de fapt scânteile, globurile şi decoraţiunile reprezintă
speranţa de reînnoire, iar beteala aurie şi argintie simbolizează părul zânelor bune.
Vestita coroniţă de Crăciun, ornament originar din Europa Occidentală, agăţată pe uşile
caselor, simbolizează sănătate şi noroc. Forma circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura
cerească, al cărei simbol este cercul.
Vârfurile bradului de Crăciun în formă de stea simbolizează noroc şi realizarea tuturor visurilor ,
steaua având o semnificaţie religioasă, amintind de cea care a apărut pe cer la naşterea lui Iisus.
Page 250
Vâscul este planta cu cea mai mare tradiţie în sărbătoarea iernii fiind folosită în ornarea casei
având, de asemenea, puteri tămăduitoare. La unele popoare acesta simbolizează pace şi armonie, iar
sărutul sub vâsc face mai puternică iubirea de cuplu.
Crăciunul în satul tradiţional românesc
În preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, mai toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la
sate au rosturi magice bine definite al căror scop este stimularea belşugului casei. Cel mai important
dintre colindătorilor,
daruri acestea este momentul pregătirii
fie ca ofrande pentru“copturilor”
morţi. - turtele, covrigii şi colacii- ce se vor împărţi, fie ca
Aluatul de Crăciun a fost şi este un simbol al belşugului, o emblemă a sărbătorii şi chiar un
panaceu universal. De aceea nu se împrumută din el spre a nu se da din sporul casei, nu se priveşte
cu uimire, spre a nu se deochia, se păstrează ca atare peste an spre a se da vitelor bolnave şi pentru
a se folosi la descântecele de vindecare, ori se prepară separat de celelalte “copturi”,după o reţetă
magică specială, „dodoneţi”(pâinici rotunde) buni ca leac pentru durerile gastrice, care apar primăvara
şi „creciuni”(colaci de forma cifrei opt) din care gustă plugarii înainte de a trage prima brazdă.
Masa de Ajun era însă în satul tradiţional românesc un ospăţ sobru ce încheia perioada de
post, nu unul ce excela prin opulenţă. Ingredientele de bază nu erau alese la întâmplare, diversitatea
preparatelor urmărea obţinerea sporului la toate legumele, fructele şi zarzavaturile ce se cultivau în
gospodărie; unele erau evitate, nefiind de bun augur („Sarmalele-s sfădăuşe ca neamurile; cât fierb în
oală, tot una clocotesc
că-i îndulcesc şi huiesc”),
pe oameni, altele erau
pâinea, zahărul preferate:
şi mierea bobul
pentru că pentru că „aduceşisaţ”,
aduc împăcare perjele,
belşug, pentru
peştele (în
Bucovina), ca să fie feriţi de friguri peste ani.
Seara de Ajun era pentru gospodari un prilej de a înfăptui vrăji casnice mărunte ce au ca scop
stimularea fecundităţii animalelor din gospodărie şi a recoltei. Capul familiei arunca din grâul fiert până
în grinda casei pentru a face grânele să crească şi pentru sporul stupilor, aducea în casă fân şi paie
pe care le aşternea sub masa de ajun ca să aibă animale sănătoase, simula toate muncile de peste
an atingând simbolic fiecare unealtă.
Datina colindatului de Crăciun s-a format odată cu poporul român şi cu răspândirea
creștinismului pe meleagurile noastre, fiind expresia credințelor populare transpuse în muzică.
Colindele îl înfățișează pe Mântuitor în mai multe ipostaze, însă multe dintre ele au și alte teme în
afară de cele religioase.
Caregiuni
diferitelor și altede
obiceiuri tradiționale,
la noi din colindele
țară. Acestea au o multitudine
pot fi cântate de cântăreț
de un singur variante sau
și versiuni, specifice
de un grup, care
se poate acompania și de instrumente muzicale și uneori poate interpreta și mici scenete. Pot fi
cântate de fete, băieți sau de oameni în toată firea. Urătorii merg din casă în casă și după ce cântă pe
la ferestre, sunt invitați în interior și gazdele le dau mere, nuci sau colaci, păstrându -se astfel un ritual
vechi de sute de ani.
În mediile tradiţionale, obiceiul colindatului propriu-zis se desfăşura (şi încă se mai
desfăşoară în unele sate din Bucovina, din Moldova) după următorul „scenariu”: grupul se aduna
împreună cu instrumentistul (în funcţie de zonă, o persoană care ştia să cânte din fluier, la vioară, la
dobă, la acordeon), mergea din casă în casă, intrând în curte, unde conducătorul cetei solicita
permisiunea de a cânta. Colinda se executa la fereastră, apoi grupul era primit în casă, unde
interpreta colinda cea mare şi, la cererea gazdei, alte două colin de. În casele în care se aflau fete la
vârsta măritişului
tradiţionale şi răsplătit
se cujucau
daruri
câteva
sau cudansuri
bani. După
specifice
ce mulţumeau
locului. Grupul
gazdei,era
colindătorii
apoi servit
plecau
cu cântând
bucate
sau chiuind. Acelaşi scenariu se repeta la fiecare gospodărie din sat, unde erau primiţi colindătorii.
Colindatul este, de fapt, un impresionant spectacol al universului uman tradiţional, de esenţă mitico -
magică, al cărui rost era ritual şi ceremonial.
Colindele reliefează şi îndeletniciri importante ale românilor din societatea patriarhală, precum
păstoritul, vânătoarea, pescuitul. Colindele ciobăneşti reprezintă la noi „o specie însemnată şi foarte
cultivată” îndeosebi în regiunile montane. Petru Caraman remarcă un aspect deosebit de interesant în
acest tip de colinde, şi anume că „atât la bulgari, cât şi, mai ales, la români şi ucraineni avem acelaşi
Page 251
element miraculos, foarte preferat de popor: Dumnezeu şi sfinţii sunt ciobani la oi.” Ţinând seama de
mentalitatea oamenilor din popor, de creştinismul popular, acest aspect „potenţează eficacitatea
colindului, deoarece acolo unde Dumnezeu şi sfinţii iau parte la treburile gospodăreşti, nu poate fi
decât noroc, spor şi belşug.”
Crăciunul a fost şi va rămâne una dintre sărbăto rile cardinale ale românilor, ce închide în ea
semnificaţii străvechi de reîntinerire a timpului, de purificare a spaţiului şi de raportare la valori
exemplare.
şi Este
un prilej de în acelaşizestrea
a valorifica timp o zistrămoşească,
în care privim tradiţiile
înapoi şişijudecăm ce am
obiceiurile careîmplinit şi ce
definesc am naţională,
fiinţa nesocotit
făcându-ne să ne simţim mândri că suntem români.
Bibliografie:
Bot, Nicolae, Studii de etnologie, Ed. Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 2008
Burca, Cristina, Studiu de etno-folclor şi simbolistică a spaţiului rural din Bugeac, Ed. Sinteze, Galaţi,
2009
Ştiucă, Narcisa Alexandra, Sărbătoarea noastră cea de toate zilele, Ed. Cartea de Buzunar, Bucureşti,
2005
Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi şi la alte popoare, Ed. Minerva, Bucureşti, 1983
CRĂCIUNUL PE GLOB
PROF.SOMEȘAN RAMONA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ”ARON-VODĂ”ARONEANU,LOCAȚIA DOROBANȚ
La români,celebrarea Nașterii Domnului este prilej de mare sărbătoare ,ca popor majoritar
creștin ortodox. Începand cu 20 decembrie începe cu adevărat să miroase a Crăciun. Tobele răsună
mai tare, nu așa timid ca la începutul Postului Crăciunului. Copiii repetă colindele, iar unii dintre ei
pregătesc “Steaua” și “Cântecul de Stea”. Sărbatoarea Nașterii Pruncului Sfânt începe în dimineața lui
Moș Ajun cu colinde care țin până noaptea. Între timp, seara, se pregătește masa de Crăciun la care
vor participa toți membrii familiei. În dimineața de 25 decembrie toată lumea participă la Sfânta
Liturghie de Crăciun si apoi la masa de Crăciun asta dacă nu au facut -o deja de cu seară și treptat
încep să-și facă apariția copiii cu “Steaua”. Aceștia vestesc faptul că Iisus S -a născut și povestesc
despre închinarea Magilor. În satele românești copiii găsesc cadourile sub bradul împodobit în Ajun și
li se spune că Moșul a venit când ei dormeau sau când erau la colindat.
La oraș și în familiile mai înstarite exista o persoana care îmbracată în haine roșii joacă rolul
Moșului și oferă darurile pe măsura meritelor din timpul anului. În calendarul ortodox cele trei zile de
Crăciun se încheie cu sărbatoarea Sfântului Ștefan. Toate zilele de Crăciun sunt sortit e revederii
părintilor, neamurilor, si prietenilor așa că lumea “cu mic cu mare” merge în vizită si așteaptă oaspeți.
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul sa fie în aceasta zi sătul. Cine nu are porc
gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit în acel an.În unele zone ale țării, porcul se taie de
Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n -a fost tăiat în această zi nu se mai îngrasă, caci
și-a văzut cuțitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină si
se afumă cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaimă și de alte boli.În Bucovina, în
Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac și un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor
răposați vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac și -și udă gură cu apa. În Ajunul
Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă bine, și să nu
părăsească stupul pe vremea roitului.Tot în Ajunul Craciunului nu e bine să te bați, nici măcar in
glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.După Crăciun să nu mai fie lăsați copiii să mai zică
colindatul, că fac bube.În unele sate maramureșene se zice că -i blestemată femeia care nu pune de
Crăciun pe masă față de masa cu ciucalăi, pe pereți sterguri tarcate (brodate) și pe pat perne cu fețe
tarcate.
Page 252
Cu o săptamana înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureș încep pregatirile pentru
colindat, culminând în cele doua zile anterioare sărbatorii, când se pregătesc mâncarurile și se
împodobesc interioarele locuințelor: masa cu fața brodată, fețe de perne ornamentate, pe pereți se
pun sterguri și blide ornamentate, crengi de brad, banița, busuioc, brebenoc.Se spune că aluatul
frămantat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.Se crede că la miezul nopții, înspre
Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.O altă tradiție este că în Ajunul Crăciunului se
leagă
de pomii
făina cu paie,
de grâu, pentru
ca ele cacrape,
să nu acești iar
pomi
cu să lege rod
muruiala bogat,se
care ungsepâinile
a ramas, pe deasupra
ung pomii cu muruiala
din grădină, ca ei să
fie in vară încarcați de roade.Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârșie germană, așa
cum este și cântecul "O, brad frumos!". În Germania, aceasta sărbatoare este cunoscută sub numele
de Cristbaum.
Colinda a dobândit o destinație precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia
câmpurilor, sporul animalelor domestice, creșterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor, pacea
și tihna bătrânilor, influențarea, în sens pozitiv, a vieții oamenilor și a naturii.În ziua de Crăciun nu se
scoate gunoiul afară decât a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iți arunci norocul!"În seara de Crăciun,
în satele maramureșene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne si șolduri, și ușile de la grajduri pentru a
alunga spiritele rele să nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung și oamen ii pe frunte, pe spate, la coate
și la genunchi, precum și ușile și ferestrele casei pentru a îndeparta demonii nopții. În dimineața de
Crăciun
de argint,e pentru
bine săcanetotspălăm
anul sacufim
apă curată,
curați luată dintr
ca argintul -un izvor
si feriți sau fântană
de boli.În noapteaîndecare punem
Crăciun nuo-i monedă
îngaduit
nimănui să doarmă în grajduri, deoarece în acea noapte boii vorbesc unii cu alții, în limba lor, despre
Iisus Hristos, cel născut în iesle și încălzit de vite cu suflarea lor.
Dacă tot vorbim de obiceiuri si tradiții, să facem o plimbare prin lume, ca să vedem ce
înseamnă Crăciunul în cultura altor popoare.
În Belgia, Crăciunul are loc aici mult mai devreme decât în alte tări, pe 6 decembrie, iar Moșul lor
se numește Moș Nicolae. Moș Crăciun nu prea e prezent, cu toate că și pe data de 25 decembrie
copiii primesc daruri. Cadourile semnificative, cele pe care micuții și le doresc, sunt primite de la Moș
Nicolae. Familiile care țin la tradiție organizează așa -zisa masă de Crăciun pe data de 5 decembrie.
Cina este specială prin faptul că începe întotdeauna cu bautură însoțită de gustări. Urmează o
specialitate din fructe de mare, un curcan la cuptor si un desert specific .
În Finlanda,se
părere,dar parecare
și finlandezii că arspun
locuicăMoș Crăciun,și
Moșul milioane
locuiește de numită
în zona copii care -i trimit scrisori
Korvatunturi. Prin au aceeași
tradiție, în
fiecare casă se face curățenie timp de o săptamană pentru cele trei zile de Crăciun: Ajunul, Ziua de
Crăciun și Boxing Day. În dimineața de Ajun, întreaga familie mănanca budincă de orez și bea suc de
prune, după care împodobește casa si bradul. Seara, are loc o masă în familie (în general, nu sunt
prezenți și prietenii). Moș Crăciun vine la copii să aducă darurile însoțit de spiriduși. Pe 26 decembrie
este Boxing Day.
În Polonia în Ajun, copiii așteaptă apariția primei stele pe cer, pentru a putea să înceapă cina. În
ziua de Crăciun, copiii se deghizează în magi, diavoli, îngeri și păstori și merg din usă în usă, pentru a
cere bănuți și prăjituri.În Lituania Crăciunul este o adevarată minune pentru copiii .Prin tradiție, Moș
Crăciun aduce daruri timp de 12 zile, începând cu Ajunul. În fiecare seară, Moșul lasă sub brad câte
un cadou pentru fiecare membru al familiei .
enii
se reunesc
În Suedia,
la o cină
cea mai
specială,
importanta
compusăzi a Crăciunului
din friptură este
de porc,
Ajunul.
pește
În seara
si fasole
de Ajun,
neagră.
familiile
Cadourile
și prietși le
înmâneaza unii altora înainte de a se așeza la masă. În Australia în această parte a lumii e ceva
obișnuit să petreci sărbatoarea Crăciunului la peste 30 grade C. Cina e deosebită de cele din alte țări
prin faptul că într -una dintre prăjituri este pusă o bucățică de aur. Cel care găsește aurul știe că v-a
avea mult noroc în anul care urmează. Masa nu se servește în camera de zi, lângă șemineu, ci pe
plajă sau la picnic. În seara de Crăciun, australienii ies pe străzi, cu lumânări aprinse și cânta toate
cantecele specifice. Casele, străzile si plajele sunt pline de “tufișuri de Crăciun”, niște tufe verzi care
fac floricele mici, roșii. Pentru cei care sunt obisnuți cu zăpadă sau vremea rece, este ciudat să vadă
Page 253
cum locuitorii Australiei se plimbă din magazin în magazin în pantaloni scurți și bluză cu mânecă
scurtă pentru a cumpara cadourile de Crăciun. Așa cum suntem obișnuiți în alte țări sau chiar la
noi,aici Moșul nu vine cu sania trasă de reni, ci cu placa de surf.
În Statele Unite,Moșul Crăciun american,Santa Claus,s -a născut în 1860.El fumează o pipă și
zboară într-o trăsură și doar aducea cadouri copiilor.Astăzi,Crăciunul este sărbătorit d iferit în fiecare
familie,din pricina mozaicului de naționalități de pe teritoriul american.In Betleem,orașul în care s -a
născut aIsus
pentru esteurmări
putea nucleulprocesiunea
sărbătorii dereligioasă
Crăciun.Turiștii
dar și oși paradă
localniciia invadează bisericile
polițiștilor pe și acoperișurile
cai albi.La greci,Moș
Crăciun este totuna cu Sf.Vasile.Obiceiul bradului împodobit nu există si lasă cadourile într -un colț al
camerei.
La italieni,Crăciunul începe cu 8 zile înainte și se cheamă”Novena”.Copiii merg din casă în
casă ,recitând poezii dar aceștia își primesc cadourile abia în preajma zilei de 6 ianuarie.Acestea sunt
aduse de o vrajitoare urâtă dar generoasă numită Befana,pe geam.La cilieni,copii și adulții
confecționează figurine din lut și le pun sub brad,numite”pasebre”.
Craciunul pe glob
Prof. Alina Ştefan

Grădiniţa Nr.8 Dorohoi,
DATINI ŞI SUPERSTIŢII ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN
acea zi;
 nu trebuie să laşi pe cineva să -ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s -ar putea să aibă mână
Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului,
ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste
multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documente lor, în 1605, la
Africa
Anglia
Page 254
englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin
Australia
de alte Data de lumii.

părţi ale 25 decembrie aredinlocplastic
Brazii sunt în mijlocul verii , aşa
sau aluminiu că sărbătoarea
pentru că aici nu seeste oarecum
întâlnesc diferită
brazi faţă
veritabili.
Bangladesh
Belgia
în faţa La Bruxelles
bisericii care
Grand este sediul
Sablon Uniunii într-
– Grotzavel, Europene, aceasta
una dintre înalţăfrumoase
cele mai un brad pieţe
uriaş al
dinţărilor membre,
Europa, piaţa
Grote Markt.
Danemarca
le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcapiriduşii vor bate cu nuci.
Finlanda
Franţa
care seLaaflăţară,
Sfânta Familie.meridională,
în Franţa Toate străzilecopiii
suntbinecuvântau
splendit ornatecina
cu beculeţe.
şi rugul de Crăciun format dintr -un
Germania
Grecia
-i îmbuneze
pe spiriduşi.
PentruDea asemenea
se proteja mai
de oamenii
au un obicei:
ard tămâie
ţin în casă
sau lasă
un bol
pe cu
ici apă
pe colo
în care
cadouri
scufundă
care să
o cruciuliţă de
spiritele rele.
Italia
în pantofi.
Page 255
Islanda
Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s-au tăiat capetele, dar din
Mexic
în timp Unii se îmbracă

ce Maria şi Iosif în
batîngeri.
la uşăGrupul se duce
şi întreabă dinpot
dacă casă în casă Fiecare
fi găzduiţi. purtând casă
lumânări şi cântâd
îi refuză. Dupăcântece
fiecare
Rusia
Spania
SUA
 în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii;
 în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe;

la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

“ SFINTELE SĂRBĂTORI LA ROMANI ”
Prof. Înv. Primar TAMBA ADRIANA-ELENA

Liceul Tehnologic ,,VASILE NETEA ’’
Localitatea Deda , Județul Mureș
La români
ce ne revine sărbătorile
puternic deîn iarnă
sufletîn şi
special Crăciunul
în minte sunt sărbătorile
, zăpezile bogatedeşisuflet.Amintirea
prevestitoare copilăriei
de rod
îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de
cozonaci,nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate crează în sânul familiei o
atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul
Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales
pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele pregătite
de cu seară.
Page 256
Pe 6 decembrie, este ziua Sfântului Nicolae iar, după tradiția populară , aceasta este prima zi de
iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni și martir pentru credinţa în Iisus. La
români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturându- şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor
mici. În seara din Ajun (5 decembrie), părinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi -o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune
alături
s- de cadouri
au purtat bine înşitimpul
o nuieluşă care ar trebui
anului.”Copiii să îiprimesc
cuminţi cumințească,
dulciurimăcar în principiu,
şi jucării pe copiiinuieluşe
iar cei obraznici care nu
“aşa auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .Acum la vremea maturitații ne amintim cu bucurie de
acele seri minunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu nerăbdare să vină Moş Nicol ae
să ne lase dulciuri şi jucării. Sfântul Nicolae mosteneşte la moartea ambilor părinti, toată averea
familiei pe care se hotărăşte să o folosească în scopuri umanitare, ajutându -i pe cei săraci. El este
cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al
fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care
avea 3 fete pe care nu le putea mărita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicola e
de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis să-l ajute pe acest nobil lăsând câte un săculeţ cu aur la
uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând
să ştie cine îi face aceste cadouri, nobilul a urmărit la cea de-a treia fată uşa casei. Povestea spune
că Nicolae
uscat. Astfels-s-
a urcat pe acoperiş
a născut şi a dat atărnaţi
ideea ciorapilor drumul săculeţului prin hornul
la gura sobelor casei în nişte
şi a şemineelor șosete
în care puse
se pri la
meau
cadourile. Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc
părinţii ,copiii , nepoţii îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă
ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun și mai bogat.La sate sunt
păstrate mai bine tradiţiile și obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri
(căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi
mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau
fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice diferitelor zone ale ţării.Pe
20 decembrie în calendarul ortodox se sărbătorește ziua Sfântului Ignat. În această zi datina
rânduiește
nu să fie tăiat
se mai îngrașă porcul
pentru ca de
își Crăciun.
visează Pentru
cuțitul. că țăranii cred ca
Nerespectarea un porc
acestui neînjunghiat
obicei în această
poate provoca, dupazi
unii, incidente neplăcute. În mod evident, și acest obicei păstrează elemente de ritual păgân (în
Egiptul Antic și în Grecia Antică porcul era sacrificat în cinstea unor zeități. În Bucovina, în Ajunul
Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor
răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi -şi udă gura cu apă.
În Ajunul Crăciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casă, ca albinelor să le meargă
bine, şi să nu părăsească stupul pe vremea roitului.
În Ajunul Crăciunului nu e bine sa te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie
peste an.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru
colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se
împodob
pun şterguri
esc şiinterioarele
blide ornamentale,
locuinţelor:crengi
masadecubrad,
faţa brodată,
baniţa, busuioc.
feţe de perne
Aluatulornamentale,
frământat în pe
noaptea
pereţi de
se
Crăciun e bun de deochi pentru vite.
Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de
argint şi vei fi bănos.
Nu e bine ca în Ajunul Crăciunului să fie pus pe masă mai intâi rachiul, pentru că nu el are
întâietate în această seară, ci bucatele.
Page 257
Dacă visezi grâu verde în postul Crăciunului e semn bun că anul care vine are să fie mănos în
toate.
În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat. Pomul
Crăciunului îmbracă în sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente
ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie
colorată,
În peste ele sunt
alte sate trecutepom
se făcea sforiîmpodobit
din aţă de cu
fuiorpaie
pe care sunt înşirate
de grâu boabe
tăiate scurt şi de fasole pe
înşirate albă.
sfoară,
delimitate de floricele de porumb. Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori
preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete
de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş -Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-
dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau
pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă cântăreţii bisericeşti umblă cu icoana în ziua de
Ajunul Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic că beau, ci că s e
cinstesc.
pleacă peÎn unele părţi,gospodarilor

la casele când este aproape
înstăriţide
şi alese revărsa
cânta zorile, colindători
la fereastră un cânteccusau
lăutari
maisau fărăaceste
multe, lăutari
cântece numindu-se "zori", spunându-se că atunci "cântă zorile".
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi
oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun.
Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă cu
Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
Despre cei Trei Crai de la Răsărit sau Magii călători se spune că au venit să se închine lui lisus,
după unii din Arabia, iar după alţii din Persia. Tradiţia ne arată că ei se numesc: Melchior, Gaspard
și Balthazar.
Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi
cântecul "O, brad frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de
Cristbaum.
Despre Moş Ajun se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului
unde Maica Domnului l-a născut pe lisus Hristos.
Colinda a dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia
câmpurilor, sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a tinerilor,
pacea și tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii oamenilor şi a naturii.
În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară decât a doua zi, deoarece dacă-l arunci "îţi
arunci norocul!"
În părţile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în
ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă şi a patra
de iarnă, şi cum va fi vremea în aceste zile aşa vor fi şi anotimpurile. În seara de Crăciun, în satele
maramureşene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne şi şolduri, şi uşile de la grajduri pentru a
i pe frunte, pe spate, la
alungaşispiritele
coate la genunchi,
rele să
precum
nu iaşilaptele
uşile şivacilor.
ferestrele
Cu casei
usturoi
pentru
se ung
a îndepărta
şi oamenidemonii nopţii.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr -un izvor sau fântână
în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al ronânilor”,editura Compania 2007.
2.Narcisa Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in cinstea iernii,Editura
Cartea de buzunar,2005
Page 258
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN SUFLET DE ROMÂN
PROFESOR ŢIFUI DANIELA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ VÎNĂTORI, COMUNA POPRICANI, JUDEŢ IAŞ
Lumea în care trăim oferă o multitudine de provocări, schimbări, inventări și reinterpretări, totul
în jurul nostru evoluează, oamenii se transformă și transformă totul în jurul lor. Ceea ce nu se schimbă
aproape niciodată sunt trăirile interioare, sufletesti, umane, care nu se lasă atinse de viteza secolului
în care trăim, de din în ce în ce mai adevarata luptă pentru supraviețuire. Esența profundă și
strămoșească a sufletului de român încă se pastrează și regăsește în trăirile noastre interioare.
Poporul român are felul său de a simți și a trăi, de a fi pătruns și atins de cele mai profunde
sentimente umane. Filozoful, Constantin Noica, în lucrarea sa Pagini despre sufletul românesc
reușește să prezinte cel mai bine structura noastră sufletească, concepțiile și gândirile care ne
definesc. Sufletul românesc… o multitudine de contraste, de ritualuri, de concepţii… un buchet de
idei, de sentimente care se confruntă cu provocările modernităţii, iar rezultatul acestei confruntări se
speră a fi o sinteză eficientă, o soluţie de supravieţuire în “mentalitatea mondială”.
Lucian Blaga vorbeşte în opera sa despre o spiritualitate românească perfect distinctă de a
celorlaţi, în contrast cu modelele occidentale, mai ales. Trăsăturile “sufletului românesc” corespund
unui cadru geografic bine definit, al cărui element central este plaiul. Există, în opinia gânditorului sus
amintit “o matrice stilistică inalienabilă a duhului nostru etnic”. Tradiţia românească este mai deschisă
decât cea a occidentalilor, fiind de natură “mai invizibilă”, imposibil de afirmat altfel decât metaforic şi
metafizic.
Mircea Vulcănescu atribuie “omului românesc” şapte dimensiuni fundamentale specifice: “nu
există nefiinţă, nu exista imposibilitate absolută, nu există alternative, nu există imperative, nu există
iremediabil, nu există uşurinţă în faţa vieţii, nu există lipsă de teamă în faţa morţii.”
. În general, analiza sufletului românesc este centrată pe problematica omului faţă de fiinţa
complexă şi feerică din viziunea noastră, perspectivă neopozitivistă a lumii occidentale cu “uitarea ei
de fiinţă sau alteori chiar cu reconsiderarea fiinţei în alte filosofii, cu un aer de sărăcie”.
. Pe întreg acest fond sufletesc și caracterial, sărbătorile de iarnă capată o incomensurabilă
dimensiune, o profunzime deasupra a tot ceea ce semnifică uneori unele practice noi, păgâne.
Tradițiile și obiceiurile locale, sau globale , in ceea ce privește sărbătorile de iarnă, primesc valențe
distincte.
Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de
emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm să -l întâlnim pe Moş Crăciun.
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui
Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther,
reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă
într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea
luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi
bradul de Crăciun din casa sa cu lumânării.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg
din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că
urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii
termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează
belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
La români, sărbatoarea Nașterii Domnului se leagă, peste timpuri, de cultul solstițiului de iarnă,
al lui Crăciun, dar și de datinile române legate de zilele "Soarelui Învingator" și Saturnalii. Pentru că, la
sfârsit de decembrie, este ziua cea mai scurtă a anului, Soarele trebuie ajutat, prin tot felul de
elemente magice, să nu moară. În vechiul mit al ciobanului Zeu-Moș se introduc elemente creștine și
astfel se conturează povestea ciobanului Crăciun. Acesta refuză să o primească pe Fecioara Maria
Page 259
să-și nască pruncul. În ascuns, soția sa o găzduiește și-l moșește pe Iisus. Crăciun o pedepsește
tăindu-i mâinile. Fecioara Maria înfăptuiește o minune lipindu-i mâinile la loc, lucru ce îl converteste pe
Crăciun la creștinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat cu bine, Crăciun aprinde un rug din lemne în
jurul căruia se încinge o horă. După joc, Crăciun îi face daruri Fecioarei Maria și pruncului și, astfel, se
produce transfigurarea lui Crăciun în sfîntul care aduce daruri copiilor de ziua Nașterii lui Iisus. Este
demn de remarcat că cei mai mulți cercetători romani afirmă că apelativul de Crăciun derivă din cratio,
onis care,
-găsește în latinește,
numai la români.înseamnă naștere. Mai mult, Petru Caraman sustine că numele de Crăciun se
În afara granițelor romanismului, termenul nu se regăseste decât la slavii din imediata
vecinatate, care l-au împrumutat de la români. Sărbatoarea de Crăciun îmbină o mulțime de obiceiuri.
Dominantă este componenta creștină care marchează nașterea lui Hristos și ea se vede în colindele
religioase, precum "Steaua" și "Irozii". Crăciunul marchează însă și un nou ciclu de viață, începutul
unui nou an roman. Obiceiurile au semnificații multiple. Pe de o parte, se întrevede urarea menită a
prevedea, a provoca îndeplinirea dorințelor omului și ale comunității.
Colindul, în acest context, începe, nu întamplător, seara și după reguli bine stabilite. În seara
de Ajun colindă doar copiii, simboluri ale purității, ale curățeniei fizice și morale. Abia în ziua de
Crăciun colindă flacăii, femeile fiind excluse. Ceata de colindători se organizează pe vecinătăți și
merge din casă în casă pentru că urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor, format din
clopoței, cadru
același bețe șitrebuie
bice areamintite
menireajocurile
ca, prin cu
zgomotul
măști:făcut, săcu
capra alunge forțele sale
variantele malefice. În
- cămila si chiar
girafa, ursul, căluții, dar și ceata de mascați, care are menirea de a stigmatiza toate relele din
comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, și profilurile ocupaționale: crâșmarul, căldărarul,
agricultorul etc. Din costum nu lipsește niciodată șiragul de zurgălăi, care are aceeași menire - de a
îndepărta forțele răului.
Crăciunul este marcat și printr -o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească colacii,
cornuurile, fructele, peștele, dulciurile și, bineînteles, băutura. Tot ce se pune pe masă are o trimitere
clară la ocupațiile tradiționale ale comunității românești. De pe masă nu pot lipsi nucile și ouăle, care
au o simbolistică mai complexă, cu trimitere la rezistența în timp, la sămânța care nu se pierde.
Sărbătorile de iarnă, începute de Crăciun odată cu Nașterea lui Iisus, se încheie abia la
Bobotează, cand în lumea satului au loc alte petreceri unde, într-un cadru special, sunt prezentate
comunității viitoarele cupluri și astfel viața iși reia ciclul firesc, odată cu renașterea.
Bibliografie:
GhinoiuIon,2002 , Sărbători și obiceiuri românești”, Editura Elion, București
GhinoiuIon, , 2002, Sărbători și obiceiuri Românești , Editura Elion
MarianSimion Florea, 1994, Sărbătorile la români: studiu etnografic, Editura Fundației Culturale
Române
CRĂCIUNUL ÎN JURUL LUMII

Prof. înv. primar: Udrea Cornelia
Școala Gimnazială Nr. 10 Giurgiu
În luna decembrie a fiecărui an e Crăciunul și fiecare popor creștin se pregătește pentru

întâmpinarea marii sărbători a Nașterii Domnului. Fiecare, însă, celebrează acestă sărbătoare după
propriile obiceiuri. Tradițiile diferă în funcție de țara de origine și de religie, însă Crăciunul este
celebrat de majoritatea locuitorilor, într-un fel sau altul.Colindele, cadourile și petrecerile sunt întâlnite
în toate colțurile lumii în această zi magică. Chiar dacă modul de celebrare, datele și tradițiile variază,
spiritul Crăciunului este peste tot la fel. Aduce oamenii împreună și le dă tuturor ocazia să
împărtășească momente unice și să își găsească liniștea sufletească.
Se spune că patria lui Moș Crăciun este Finlanda . Iarna el aduce fericire și speranță, voie
bună, dar rămâne ca un gând ascuns în afara iernii în sufletele celor mici. În ziua din Ajunul
Page 260
Crăciunului toți finlandezii merg la saună pentru a se purifica, pentru a lăsa în urmă toate relele.În
aceeași zi, la ora 12 ei merg în fața primăriei unde se proclamă așa -zisa pace de Crăciun. Este vorba
de un obicei vechi de 600 de ani și înseamnă că nimeni nu are voie să tulbure pacea lumii din
momentul în care este proclamată și până la Bobotează. Celor care nu respectă această regulă li se
aplică pedepse severe. Masa e îmbelșugată, cu șuncă, pește, curcan, pateu, orez, iar cel care
găsește migdala ascunsă în orez se spune că va avea o nuntă în familie. În seara de Crăciun, toți
găsesc sub
scuzele brad cadouri
acestuia și o scrisoare
că nu a avut semnată
timp să aștepte Joulupukin
venirea tuturor.(numele finlandez al Moșului) în care sunt
În Rusia Crăciunul este altfel. Acolo se sărbătorește pe 6 ianuarie, după calendarul iulian. De
pe masa de Crăciun nu poate lipsi kutya, un preparat făcut din cereale, despre care se spune că
simbolizează nemurirea, miere și semințe de mac. Iar Moșul nu se numește Crăciun, ci Ded Moroz,
adică Moș Gerilă de la gerul năprasnic al Rusiei.Legenda spune că, demult, înaintea lui Moș Gerilă
exista o femeie pe nume Babușca, care i-a găzduit pe cei trei magi. Când aceștia au rugat-o să îi
însoțească ca să îl întâmpine pe Iisus, Babușca a spus că trebuie să termine treaba, apoi îi va ajunge
din urmă. Dar timpul a trecut repede, iar femeia nu a mai găsit decât ieslea goală, iar jucăriile aduse
cu ea au devenit inutile. De atunci Babușca îl caută prin lume pe Iisus și, negăsindu -l, ca pentru a-și
cere iertare, lasă cadourile tuturor copiilor.
În Statele Unite ale Am ericii sărbătorile de iarnă durează cel mai mult: încep după Ziua
Recunoștinței și toate clădirile
de beculețe, colindele se audsepretutindeni,
gătesc cu podoabe
oameniiși sunt
luminițe. Brazișiînalți
relaxați suntîncât
fericiți, încărcați cu mii
nu poți și mii
rămâne
indiferent, nici Scrooge de-ai fi. Pentru că această parte a lumii are parte de climă diferită de la o zonă
la alta, unii îl așteaptă pe Santa Claus cu sania, alții în costum de baie. Indiferent de situație, toți
împodobesc bradul familiei cu bețișoare din zahăr, cu globulețe și ornamente care se transmit din
generație în generație, iar în vârf se pune câte o stea care simbolizează steaua din Bethleem sau un
înger, ce face trimitere la îngerul Bunei Vestiri.
Japonezii au împrumutat mult din tradițiile S.U.A.. Pe măsură ce se apropie luna decembrie,
toate magazinele și casele sunt decorate cu sute de luminițe, în roșu și verde și peste tot răsună
Jingle Bells. Au, însă, și tradițiile proprii. În acestă țară bradul nu e niciodată unul adevărat. D in plastic
sau metal, pomul e împodobit cu ornamente din hârtie realizate prin tehnica origami. Copiii scriu și ei
scrisori pentru Moș căruia îi spun Santa Kuroshu ojiisan și primesc cadouri. În plus ei mai au un fel de
zeu numitsăHoteiosho
încearcă se poarte care cară
cât mai un sacTradițional
frumos. plin cu daruri, darsecare
este să aresimfonia
cânte la spatea 9doi
-a aochi, astfel că toți
lui Beethoven de
Crăciun și…cam atât. Nu merg la biserică, nu au cozonac, nu cântă colinde. Merg la școală sau la
muncă la fel ca în oricare altă zi. Asta pentru că în J a p o n i a religiile predominante sunt budismul și
șintoismul.
În țara lui Don Quijote, adică în Spania , tradițiile se află la polul opus. Pentru spanioli, Maria,
mama lui Iisus este patroana spirituală a țării. Crăciunul se numește Navidad, de la ideea de
maternitate. În acestă țară, Crăciunul este o sărbătoare foarte religioasă. Încă din 8 dccembrie, Ziua
Imaculatei Concepțiuni, oamenii se adună și dansează. Întreaga țară este ornată cu scene din b iblie,
iar actorii străbat străzile întrupând personaje biblice. În seara de Ajun copiii ies pe străzi, urează Feliz
Navidad tuturor și cântă pe la casele vecinilor de la care primesc dulciuri sau bănuți, la fel ca în țara
noastră.
i în
ceremonie
Ș religioasă
Mexic secare
sărbătorește
are ca scop
Crăciunul,
să readucă
dar peîn6amintirea
ianuarie. oamenilor
Cu 9 zile înainte
drumuldeMariei
Crăciun
și alîncepe
lui Iosifo
spre Bethleem. Copiilor care fac parte din grup li se alătură și oameni de pe stradă, cu lumânări
aprinse, pe măsură ce se apropie de locuința aleasă, unde se cere proprietarilor să o găzduiască pe
Maria, care așteaptă un copil. Locatarii acceptă și se cântă Ave Maria. Urmează momentul Pinata.
Pinata este un fel de cutie frumos decorată și plină cu tot felul de dulciuri și jucării. Copiii au rolul de a
rupe pinata, ajutându-se de un băț, dar legați la ochi. Bucuria copiilor de a participa la acest moment
este nemărginită.
Page 261
În A n g l i a oamenii sunt mai calmi, mai cumpătați. Ei participă la piese de teatru sau de
pantomimă puse în scenă de actori profesioniști sau de amatori (mummers). Copiii își lasă la capul
patului șosetuțele, alături de plăcintă pentru Moș și morcovi pentru reni, apoi se culcă visând la toate
cadourile pe care le vor găsi dimineața.
Crăciunul se desfășoară un pic altfel în țările calde, la 30 0C. De exemplu, în A u s t r a l i a decorul
se schimbă. Zăpada iese din scenă, dar se cântă colinde, se trimit felicitări, se atârnă șosetuțe. Masa
de Crăciun
Moș seacesta
Crăciun, transformă într-o ieșire
mai renunță la grătar
la haine la iarbă
și schimbă verde
sania cu osau întrde
placă -unsurf.
picnic pe plajă. Cât despre
Dar țara în care toate tradițiile și obiceiurile par cele mai împământenite este România. Aici,
mai ales în Maramureș, timpul nu le -a alterat, ci dimpotrivă, le-a înfrumusețat. Cetele de copii porniți
devreme în Ajun la colindat, îmbrăcați în haine tradiționale din lână de oaie, cușme și având la ei
traiste, se întretaie cu cetele de colindători mai mari, tineri, adulți și chiar bătrâni, care continuă
colindatul până în zori. Există reguli străvechi, pe care colindătorii continuă să le respecte. De
exemplu, primii care intră în gospodăria gazdei sunt întotdeauna băieții, pentru ca risipa să nu se
abată asupra acelei case, ci belșugul. Cei care au împrumutat ceva trebuie musai să restituie acele
obiecte înainte de Crăciun. Chiar și animalele date cu împrumut trebuie recuperate, altfel, spune
tradiția, acestea vor plânge în noaptea sfântă.Rufele nu trebuie spălate în Ajun pentru că se spune că
ar aduce boli în familie. Animalele trebuie să beneficieze de o masă îmbelșugată și sunt și ele
purtătoarele unor se
și geroasă.Vitele semne aleusturoi
ung cu viitorului.
pe Dacă se culcă
la coarne peapartea
pentru alungastângă înseamnă
spiritele că va
rele. Focul nufiare
o iarnă
voie lungă
să se
stingă în noaptea sfântă și de aceea oamenii pun în foc o buturugă sau un buștean.
Masa de Crăciun nu este o masă alcătuită din mâncare și atât. Iarăși datina își spune cuvântul.
Sub fața de masă se pun paie, iar dușumeaua se acoperă cu fân proaspăt. Cele patru picioare ale
mesei se leagă cu lanțuri și simbolizează oprirea atacului animalelor sălbatice asupra stânelor de vite
și oi. Nu trebuie uitate jocul caprei, al ursului și al moșilor sau al brondoșilor mascați.
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţară la alta. Crăciunul înseamnă a dărui, a face
bucurii, a fi alături de cei dragi. Charles Dickens spunea: „Sunt sigur că întotdeauna m -am gândit la
Crăciun, când i-a venit vremea, ca la un timp bun, un timp plăcut, în care să fii blând, iertător,
mărinimos, singurul timp pe care îl ştiu, în calendarul lung al anului, când bărbaţii şi femeile par să -şi
deschidă la unison, din propria voinţă, inimile închise” și avea dreptate.
CRĂCIUNUL PE GLOB
Prof. Ungureanu Maria, Şcoala Gimnazială Dîrmăneşti
Pentru noi toţi , iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului ci şi cel al bucuriilor prilejuite
de atâtea obiceiuri legate de sărbătorirea naşterii Domnului. Pretutindeni în lume popoarele creştine
între care şi poporul român , celebrează de secole la rând Naşterea Domnului , a Crăciunului , la 25
Decembrie.
Crăciunul este cea mai populară sărbătoare de la o zonă la alta , de la o ţară la alta . În
România , tradiţiile de Crăciun sunt păstrate cel mai bine la sate.
Una dintre
ceremoniale cele mai
, dansuri răspândite
şi gesturi. Prin datini la români
numărul lor mareeste colindatul,
, prin un ritual
frumuseţea compus
muzicii din texte
şi poeziei lor ,
colindele domină sărbătorile Crăciunului.
Colindătorii sunt îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi urează pe la casele gospodarilor pentru
sănătate, fericire , prosperitate , împlinirea dorinţelor în noul an . Adevăraul colindat se desfăşoară în
seara şi noaptea de Crăciun . Colindătorii se adună în cete bine rânduite , fiecare grup îşi alege un
conducător numit de obicei vătaf sau jude . Colindătorilor propriu – zişi li se alătură câţiva flăcăi cu
sarcina să poarte , în saci şi traiste , darurile primite. Odată intraţi în curtea casei , clindătorii îşi
deapănă repertoriul înaintea membrilor casei , adunaţi în prag. Cîntecele sunt întotdeauna însoţite de
Page 262
dansuri , iar după ce acestea s -au terminat , gazda îşi invită colindătorii în casă pentru a se aşeza la
masă şi pentru a primi colinde .
Colindele sugerează urarea prin cântece care vorbesc despre înţelepciunea şi opulenţa
gospodarului , a ciobanului, pescarului , despre viteji şi fapte vitejeşti, despre feţi frumoşi si fete
frumoase , despre logodnici şi nunţi minunate şi despre tot felul de fapte şi întâmplări deosebite .
Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt : Capra, Ursul , Cocostârcul,
dar şi texte
noapte referitoare
preasfinţită . la naşterea lui Hristos cum ar fi : Steaua sus răsare , O, ce veste minunată , O
Dincolo de o sărbătoare religioasă , Crăciunul înseamnă pentru creştinii din toată lumea timp
petrecut cu familia , petreceri , cadouri , bucu rie , însă există unele obiceiuri care variază în funcţie de
ţară şi de istoria fiecărui popor.
Crăciunul în Germania
În Germania pregătirile pentru Crăciun au culoarea bucuriei pentru Naşterea Domnului . Oraşele devin
vesele , parcă plutind pe acordurile musicale din pieţele de Crăciun şi strălucitoare de la milioanele de
beculeţe care le îmbracă şi de la brazii împodobiţi . Ca martor al paradelor de Crăciun , al defilărilor cu
îngeraşi şi Moşi care-şi cară sacii în caleşti , te întorci la legendele copilăriei şi începi să crezi în Moş
Crăciun , ca atunci când erai mic .
Germanii numesc Crăciunul“Weihnachten”care înseamnă “noapte solemna” , sau “Heiligenachten” –
“noapte
nopţii desfântă” . Este
Crăciun evocată de
. Coroana atunci , nu naşterea
Advent lui Hristos
, confecţionată , ca în ţările
în familie latine verzi
cu ramuri , ci slujba
care de la miezul
celebrează
natura este aşezată în case . Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări , care vor arde succesiv în
fiecare duminică de Advent , fie 24 de săculeţi cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în
familie . De Crăciun , germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei , coroane de brad sunt
agăţate la uşa de la intrare , în timp ce la ferestre sunt puse lumînări electrice . Până în ziua de
Crăciun , germanii vizitează , în familie , nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus , în miniatură
sau în mărime naturală , figurative sau animate , construite peste tot. În aer liber , oamenii se
încălzesc cu vin fiert condimentat , uşor îndulcit.
Crăciunul în Bulgaria
În Bulgaria , ca în toate ţările creştine , Crăciunul este sărbătoarea familiei şi a dragostei . În dimineaţa
zilei de 24 decembrie , stăpânul casei aprinde focul în vatră : Dacă focul arde bine , se pune pe foc o
buturugă mare
încăperea . din lemn de stejar sau de păr care este lăsată să ardă toată noaptea , pentru a încălzi
Crăciunul ( “Koleda”) începe la 12 noaptea , când fetele tinere pregătesc o pâine specială(“Krava “)
pentru al lor colindător favorit.Tinerii necăsătoriţi sau căsătoriţi recent , costumaţi în haine tradiţionale
ţin în mâini pâinea specială , un baston mare din lemn de stejar sculptat cu figure din mitologia
bulgară şi astfel fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi
cadouri special preparate pentru ei .
Crăciunul în Spania
În Spania Crăciunul este prilejul unei unice celebrări a bucuriei , ce pune accentul pe armonia
familială, sărbători religioase specifice şi petreceri însoţite de mâncăruri tradiţionale.
Iesle confecţionate din lemn şi alte figurine ce întruchipează diferite personaje specifice sărbătoriri
naşterii lui Isus , împodobesc casele spaniolilor , care încep festivităţile de Crăciun de ziua Imaculatei
străbat străzile
Concepţii , respectiv
oraşelor
în 8puternic
decembrie
luminate
. Ca şi, interp
în Germania , cortegii de celor
retând procesiunea actoritrei
profesionişti sau amatori
magi . Interesant este
faptul că darurile de Crăciun sunt oferite tocmai de magi copiilor.
Potrivit unui obicei înrădăcinat , spaniolii îşi petrec Ajunul Crăciunului acasă în mijlocul familiei . Odată
cu lăsarea întunericului , se aşează o lampă în dreptul unei ferestre , se aprind lumânări în în jurul
scenelor nativităţii sau la altarul familiei dedicate Maicii Domnului . Conform tradiţiei , în Spania ,
masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece . După aceea , oamenii particpă la slujba de
la miezul nopţii , numită ”La Misa Del Gallo”( Misa Cocoşului) . Pe data de 28 decembrie fiecare
familie are bucuria de a serba Sărbătoarea Sfinţilor Inocenti având la origine cunoscuta scenă a
Page 263
uciderii pruncilor de către Irod. Aceeastă scenă este asemănătoare ci ziua de 1 aprilie a românilor , zi
dedicată păcălelilor de tot felul .
Crăciunul în Anglia
În Anglia este frig şi ceaţă de Crăciun . Oamenii se bucură de căldura pe care şemineele şi sobele
încinse o dau . În timpul sărbătorilor englezii decorează casa cu iederă şi vâsc , iar colindătorii merg
din casă în casă . Aceştia primesc dulciuri şi prăjiturele cu fructe uscate.
Ajunul Crăciunului
pregătesc mâncărurile esteşi prăjiturile
o zi foarte încărcatăşipentru
tradiţionale englezi ,înaceştia
agaţă şosetele împachetează
faţa şemineului cadourile
.După ce acestea,
au fost terminate , întreaga familie se adună în jurul bradului împodobit şi citesc poveşti de Crăciun .
La sfârşitul zilei , copiii îi scriu lui Moş Crăciun scrisori în care spun ce cadouri îşi doresc, apoi le
aruncă în sobă , astfel încât dorinţele lor să iasă pe coş .
La masa de Crăciun , familia mănâncă curcan umplut cu castane , gâscă cu stafide sau friptură de
vită . Cea mai aşteptată este însă budinca cu stafide şi marţipan .
Deşi tradiţiile de Crăciun diferă de la o ţară la alta , acestea au o semnificaţie aparte pentru
fiecare dintre noi , iar amintirile copilăriei sunt presărate cu mirosul de cozonaci şi cadourile deosebite
primite de la cei dragi .
CRĂCIUNUL PE GLOB
Prof. UNGUREANU MONICA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,MIRCEA SÂNTIMBREANU,, SECTOR 5
Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun

acea zi;
 nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s -ar putea să aibă mână
Împ od ob irea brad ulu i
Pănă în secolul
ca şi darurile pe al XVşi-lea
care crenguţele
la făceau verziunii
oamenii cu altora
care erau
erauîmpodobite
consideratecasele
tradiţiicu ocaziaDar
păgâne. Crăciunului,
nu peste
multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la
Italia
cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru cop ii se dau abia pe 6 ianuarie
Page 264
în pantofi.
Islanda
Doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte la Gyfyord. Li s -au tăiat capetele, dar din
Mexic
în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare
Rusia
reuşit să pătrundă. Festivităţile include carnavaluri, practicarea unor sporturi şi numere de circ. De-a
Crăciun, Ded tuturor
să dăruiască Moroz copiilor
are o barbă albăjucării
dulciuri, şi apare
sau îmbrăcat
un set deînpăpuşi
roşu cu ghete negre.
tradiţionale Vine de Anul Nou ca
“Matryoshka”.
Spania
SUA


în
în New Orleans,
Florida întreagaîn zonă
Jackson Square
istorică estepoţi admira focul
împodobită de artificii;
cu luminiţe albe;
 la Holywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.
Crăciunul în China
Autor: Ungureanu Elena Roxana

Școala Gimnazială „Anton Pann”, Ploiești
Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor, dar și ale celorlalte
popoare. Prin intermediul Crăciunului sărbătorim nașterea lui Iisus Hristos pe data de 25 decembrie.
Această sărbătoare este celebrată atât de creștini, cât și de către necreștini, punctul culminant al
celebrării constând în participarea la slujbă în biserică, dar și schimbul de cadouri între membrii
familiei, „daruri primite din partea lui Moș Crăciun”.
Termenul de Crăciun provine din latinescul celatio care semnifică convocarea poporului de
către preoții păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă.
Page 265
Înainte de secolul al IV-lea, nașterea Mântuitotului Iisus Hristos a fost celebrată odată cu Boboteaza la
data de 6 ianuarie, moment în care se celebra nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus.
Nașterea lui Iisus a fost marcată de către ceștini într-a noua lună a anului, în calendarul iudaic.
Însă, din anul 264, Saturnaliile au căzut pe decembrie, iar împăratul Aurelian a numit acestă dată
„Natalis Solis Invicti” care semnifica nașterea invincibillui Soare. 56 de ani mai târziu, Papa Iuliu I a
desemnant această dată de 25 decembrie ca fiind data oficială a nașterii lui Iisus. Sursa alegerii
acestei datecelîșiMare
Constantin are afundamentul
aprobat și aînproclamat
lumea romană,
data de germanică și orientală.
25 decembrie În anul
ca sărbătoare prin325, împăratul
pricina căreia
sărbătorim nașterea lui Iisus Hristos. Inițial, au existat diverse controverse în acceptarea acestei zile
speciale, iar majoritatea popoarelor au desemnat Crăciunul ca sărbătoare legală tocmai în secolul
XIX.
De Crăciun, oamenii de pe glob au abordat variate obiceuri prin intermediul cărora sărbătoresc
această zi. Printre cele mai cunoscute întâlnim colindele, împodobirea bradului de Crăciun, precum și
oferirea cadourilor din partea lui Moș Crăciun. De asemenea, o altă tradiție constă în „mersul cu
icoana” realizat de preoții ce binecuvântează casele oamenilor. Aceste tradiții contempo rane au
pătruns cultură transmițându-se de la vest la est și de la oraș la sat.
Deși Crăciunul este sărbătoarea care semnifică nașterea Domnului, celebrarea are un specific
ce diferă de la o zonă la alta, de la o țară la alta. Astfel, în Suedia, oamenii descoperă cadourile într-
un sac ce este
cal alb îngropat
și pune câtînmai
darurile adânc
saboți deînlemn,
zăpadă, în Olanda
în Spania îl așteaptă
cadourile sunt pe „Sinter
primite de Klaas” ceînapare
la magi, pe
Islanda
simbolul este reprezentat de treisprezece Moși Crăciun, iar cu 13 zile înainte se sărbătorirea nașterii
Domnului, un singur Moș coboară din munți pentru a oferi dulciuri copiilor. În Polonia, masa de
Crăciun este pusă după ce apare pe cer prima stea, adică steaua mică numită „Gwiazdka”. În Grecia,
factorul esențial al mesei de Crăciun este o pâine tradițională, iar după servirea mesei, nimic nu se
strânge pentru ca Mântuitorul să își poată potoli foamea. În Elveția, pomul de Crăciun este adus de
Moș Crăciun (Samichlaus), obicei ce datează din 1775. În Finlanda, ca și în România, Crăciunul este
cea mai importantă sărbătoare a anului. Oamenii merg la slujbă, după care se reunesc la masă cu
familia și prietenii. În Danemarca, darurile sunt oferite din jurul bradului. Cel mai vârstnic oferă primul
cadoul celui ce-i este destinat, după care acesta oferă la rândul lui cadoul altui membru din familie și
așa mai departe.
Dupăglobală,
perspectivă aceastămai
miniprezentare gererală
precis Crăciunul a Crăciunului,
în China. In aceastăam alesobiceiurile
zonă, abordareadeacestei
Crăciunsărbători din
au devenit
populare în ultima perioadă, mai ales în orașe importante precum Shanghai, Guangzhou, Hong Kong
sau Beijing, acest fapt datorându-se numărului de creștini europerni stabilit aici. Este de menționat
faptul că în China, Crăciunul nu a devenit încă sărbătoare oficială, dar în mod paradoxal, se pot
identifica în această perioadă la fiecare pas semne precum brăduți împodobiți, luminițe așezate pe
clădiri, ghirlande etc.
Un factor important este reprezentat de faptul că în China, Crăciunul nu are nicio semnificație
din punct de vedere religios. Oamenii văd Crăciunul ca pe o perioadă în care pot petrece, în se pot
entuziasma, pot asculta muzică, pot oferi cadouri. In orașul Beijing, în perioada Crăciunului, pe
„Bulevardul păcii eterne” se amplasează brazi împodobiți, luminițe, dar și ghirlande. În China,
Crăciunul poartă numele de Sheng Dan Jieh care reprezintă „Sărbătoarea Nașterii Sfinte”, perioadă în
această
care „Părintele
perioadăCrăciun”
a anului,apare
chinezii
atâtorganizează
pe străzile un
Chinei,
festival
câtprin
și care
în casele
promovează
oamenilor.
pacea
Concomitent,
și reînnoirea;
în
festival ce constă în aducerea de ofrande Sfinților. Acest festival poartă numele de Ta Chiu . In seara
ajunului, copiii își așază ciorăpeii la ferestre pe care „Părintele Crăciun” sau „Bătrânul părinte” numit la
ei Lao ren, le umple cu daruri. Tot în ajun, chinezii organizează petreceri cu familia și prietenii.
O altă tradiție chinezeacă este masa de Crăciun. Aici, masa trebuie să fie servită de un
membru tânăr al familiei, celui mai vârstnic. Deși nu are foarte mulți creștini, China se bucură de
evenimentele din timpul iernii. De Crăciun, Chinezii obișnuiesc să pună felinare în geam și să atașe ze
pe acesta pagode roșii.
Page 266
În concluzie, Crăciunul este una dintre cele mai importante și frumoase sărbători ale tuturor
oamenilor de pe glob, fiecare celebrând în diferite forme, cu diferite semnificații nașterea Mântuitorului
Iisus Hristos.
Bibliografie
 Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958 -
1966
 http://www.acasatv.ro/casa-familie/cum-se-sarbatoreste-craciunul-pe-mapamond.html
CRÂCIUNUL- SÂRBÂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI
Prof. Văduva Anca

Grădinița cu P.P. Ostroveni 2
Rm. Vâlcea
Pretutindeni în lume, popoarele creștine, între care și poporul român, celebrează de secole la rand
Nașterea Domnului,a Crăciunului, la 25 Decembrie, sarbatoare marcată de manifestări religioase, de
colinde, obiceiuri și tradiții specifice fiecărui popor.El relevă în întreaga lor dimensiune însemnatatea
crucială pe care a avut-o și o are în evoluția umanității, pe calea Măntuirii, Nașterea lui Hristos,
trimisul lui Dumnezeu, luminăndu-ne calea spre iubire și adevăr.
Crăciunul este sarbătoarea bunătății lui Dumnezeu, care prin Fiul Său, îl salvează pe om, îl
eliberează din satrea de sclavie și de singuratate, aducăndu-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Prin Fiul Său, Dumnezeu s-a împăcat cu oamenii, i-a împacat, lea-a pus în inimi pace și bucurie.Și
de aceea vedem în taina Craciunului chemarea lui Dumnezeu la iubire între oameni, la întelegere și
disponibilitatea de a ajuta, la iertare și împacare, la pace și prietenie.Crăciunul este pătrunderea
iubirii în această lume întunecată și rece, unde se află și inimile noastre.Și în ele pot să pătrundă
iubirea si bunătatea ce trec de la om la om, în împacarea dintre oamnei, în buna întelegere, în iertare,
în răbdare, în amabilitate.Dumnezeu nu locuieste printre cei care se urăsc, se ceartă, se dușmănesc,
se înveninează și se invidiază.Craciunul este o chemare sa ne lepadăm de orice violență, de orice
răutate și să ne deschidem inimile și măinile pentru oameni aflați în suferință,scriind cuvântul PACE
pe chipul lor.Sărbatoarea Crăciunului este o chemare sfânta la puritate, la curățire sufletească și la
înnoirea vieții pentru a-l primi pe Hristos cel venit la noi”’plin de har si de adevăr”’(Ioan1,14).Deși au
trecut de atunci două mii de ani icoana Nașterii Domnului e pururea vie în sufletetul și viața no astra
pentru ca, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat e veșnic viu și vine să se sălășluiască în sufletele
noastre, pentru ca să se umple de sfințenia Lui, de curațirea Lui, să ne lumineze sufletul ți inima.Iarați
ne îmbracăm în hainele de sarbatoare și după ce ne-am “’curațit simțirile”’prin taina spovedaniei și a
Sfintei Impărtășanii,mergem cu toții la Casa Părintelui Ceresc ca să primim înauntrul nostru pe Fiul lui
Dumnezeu,care vine la noi in chip de prunc ceresc nevinovat’să se nască și să crească, să ne
mântuiască”.Ne umplem de fiecare dată de Crăciun de aleasa bucurie la fel ca si păstorii Betleemului
și împreună cu ei ne înfioram la cuvintele îngerului care a grait”’Iată, vă binevestesc vouă o bucurie
mare, care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut azi Mantuitor, care este Hristos Domnul, în
cetatea lui David”(Luca2,10-11).
Ne sârguim și noi ca și magii de la Răsărit să -i aducem darurile noastre duhonicesti:credintă în
locul aurului, dragostea în locul smirnei și nădejdea noastra în locul tămâiei și să ne Închinam,
dumnezeiescului prunc care a venit’”să slujească și să-și dea viața răscumpararea pentru
mulți”’(Marcu10,45).Ne împreunam glasurile cu ale îngerilor și cântăm și noi în noaptea Sfântă imnul
păcii:”’Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pamânt pace, între oameni bunăvoie”’(Luca2,14),
Page 267
imn care ne umple și pe noi de pacea cea de sus care covârșește toată mintea, pace care e dorită și
azi de întreaga omenire. Sărbatoarea Crăciunului este prin excelență sărbatoarea famil iei
creștine,sărbatoare de la care se izvorăște atâta binecuvantare, atâta lumină și căldură pentru fiecare
familie.Ea reunește în jurul ieslei din Beleem pe toți membrii ei care cugetă la minunea petrecuta
acum~2000 de ani și învățată de la dumezeiescul prunc Iisus, smerenia, bunătatea și iubirea.
Sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare a familiei.Praznicul Crăciunului ne descopera pe
deplinSărbatoarea
rostul și chemarea familiei
Craciunului creștine
este și care sunt
și sarbatoarea datoriilestrăbune
colindelor membriilor acestuia.
care vin din adânc de istorie și
prin care am străbătut veacurile păstrându -ne credința și iubirea.
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI
-PRILEJ DE MARE BUCURIE-
Prof. înv. primar: Valea Anica
Şcoala Gimnazială Iernut, Jud. Mureş
“Din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura Crăciunului ne aduce pe toţi mai
aproape.” Emily Matthews
Crăciunul sau Naşterea Domnului Iisus Hristos- este sărbătoare creştină celebrată la 25
decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian), în fiecare an. Ea face parte
din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare
după Paşti, Rusalii şi Vinerea Mare. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari, Crăciunul e de
asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua
zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât
de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al celebrării deplasându -se de la
participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor
de la
Moşcercetători
Mulţi Crăciun”. consideră că termenul Crăciun provine din latinescul calatio. La romani
prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii
pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea
mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Până către sfârşitul secolului al IV-lea, naşterea lui
Hristos se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obişnuia să se facă anunţarea
sărbătorilor de peste an. Şi cum celor de curând creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această
anunţare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen
sărbătoarea creştină a naşterii lui Hristos. Datele la care se sărbătoreşte Crăciunul sunt orientative,
pentru că nu se ştie data exactă a naşterii lui Iisus. Alţi cercetători derivă cuvântul Crăciun din
etimonul creatio,deci ziua creării sau a facerii lui Isus.
Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la
începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi
începând cu cel de-al V-lea secol în Est.
Legenda Crăciunului
În tradiţia populară se spune că Fecioara Maria trebuia să-l nască pe fiul lui Dumnezeu (Iisus) şi
umbla, însoţită de Iosif, din casă în casă, rugând oamenii să-i ofere adăpost. Ajunsă la casa bătrânilor
Crăciun şi Crăciuneasa, aceştia nu o primesc pentru a nu le "spurca" locuinţa prin naşterea unui copil
durerile naşterii. Crăciuneasa a auzit-o şi i s-a făcut milă, astfel încât a ajutat -o în rol de moaşă.
Crăciun a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frică, a fugit de acasă. Crăciuneasa a
Page 268
apa şi când a băgat cioturile mâinilo r, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de
la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă
peste mâinile Crăciunesei şi acestea cresc la loc
Reprezentările lui Moş Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel că între imaginea acestuia
în vechea cultură populară - de frate mai bogat şi mai inimos al lui Moş Ajun - şi imaginea
"sfântul" livreşti
influenţe Crăciun, despreînMoşul
pătrunse cultura"darnic şi de
populară bun", "încărcat
la vest la est cu multe
şi de daruri"
la oraş sunt
la sat. printre puţinele
El împarte cadouri
tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun
Pe teritoriul ţării noastre, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, printre
care se numără şi Paştele şi Rusaliile, sărbătoare petrecută în familie, lângă bradul împodobit, cu
bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari. Este în primul rând
momentul în care se strâng toţi membrii familiei, chiar dacă unii sunt plecaţi departe.
În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, creştinii români obişnuiesc să ţină post timp de 40 de zile
înainte de Crăciun, acesta încheindu-se în seara de Crăciun. Un moment important care precedă
Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul şi se prepară mâncăruri specifice,
precum cârnaţii, chişcă, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboş, care, alături de tradiţionalul cozonac, vor
sta pe masa de Crăciun. Membrii familiei îşi împart sarcinile pentru a primi cum se cuvine acest mare
eveniment.
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi are
un stil personal de a- şi orna pomul de Crăciun, de a-şi împodobi casa, de a petrece aceasta
sărbătoare.
Colindele de Crăciun – această sărbătoare este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge
cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este
„mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii
Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate,
închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român.
Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi
magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând
colindul
dim „Steaua
ineaţa la Moşsus răsare...”
Ajun!”, casele, purtând cu ei o stea.
frumos împodobite Ajunul Crăciunului
îşi primesc începe cu
colindătorii. Aceştia suntcolindul „Bună
răsplătiţi de
gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în
vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii
spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la
ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca
sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
Pomul de Crăciun- obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îşi trage originile de la popoarele
germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial.
Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice. Bradul de
Craciun, acest pom venerat, care rămâne verde tot anul, ne aduce în case mirosul pădurii, este
simbolul purităţii şi veşniciei. Întreaga familie participă cu veselie la ritualul împodobirii bradului cu
Moşmulticolore,
globuri Crăciun- fiecare
beteală,
om,
dulciuri
copil sisau
beculeţe
bătrân,colorate.
îşi aminteşte cu plăcere sărbătorile de Crăciun şi
momentele speciale pe care le-a trăit. Copiii îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun în faţa căruia
recunosc fără teamă dacă au fost cuminţi sau au făcut năzbâtii. Ei ştiu că Moşul este iertător şi le
aduce daruri mai ales dacă spun o poezie sau cântă o colinda. Toţi oamenii, emoţionaţi îşi amintesc
de copilărie, de darurile de Crăciun pe care le primeau chiar şi cei săraci. Copiii află de la părinţi că
Moşul aduce cadouri mai multe copiilor care au fost foarte cuminţi. Aceasta este o motivaţie puternica
pentru copii care se străduiesc să devină mai cuminţi, mai harnici şi mai ascultători pentru ca ei să
primească mai multe daruri.
Page 269
Mersul cu capra- acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă
la Viflaim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de
la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în
Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită "brezaia" (din cauza înfăţişării). Masca
este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi
se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn.
Un spectacol
actuală, autentic
spectacolul se trezeşte
remarcă înmai
asistenţă
ales fiori
prin deoriginalitatea
spaimă. Multcostumului
atenuat în şi
forma
a sa citadină
coregrafiei.
Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii -feciori
travestiţi în crai, ţurca-mască de taur ..), întâlnite în satele româneşti la vremea Crăciunului provin din
ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
Sărbătorile de Crăciun sunt minunate mai ales în sate unde se respectă tradiţiile străvechi. Peisajul
de iarna este emoţionant: casele sunt luminate, prin geamuri licăresc lumânări şi globuri colorate,
mesele sunt pline de bunătăţi tradiţionale: cârnaţi, sarmale, caltaboşi, colaci, cozonaci. Pe uliţele
satului se aud câinii lătrând la cetele de colindători , care umplu cu chiotele lor liniştea nopţii.
Cea mai frumoasă şi mai iubită de cei mici şi mari, săraci sau bogaţi este sărbătoarea Crăciunului.
Veche de peste doua milenii, răspândită pe tot globul, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este
aşteptată cu emoţie şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii şi este o
sărbătoare emoţionantă
Semnificaţia maiaales
religioasă pentru copii
Crăciunului estecare aşteaptă
naşterea sosirea lui Isus
Mântuitorului Moş Hristos,
Crăciun.fiul lui Dumnezeu
trimis pe pământ să ajute oamenii să devina mai buni, mai credincioşi, mai iertători. Aceasta
sărbătoare semnifica naşterea, creaţia şi veşnicia Universului.
O bucurie cum doar o dată pe an o poţi simţi, o bucurie a Crăciunului. Fără să cugetam şi să
răstălmăcim sensul cuvântului Crăciun, fiecăruia dintre noi i se declanşează, acel zâmbet natural, ce
descrie imensitatea bucuriei lăuntrice pe care o reflectă sărbătoarea. O sărbătoare a sărbătorilo r, ce
ne adună pe toţi, de la mic la mare spre această rază de speranţă a traiului în sânul propriei familii.
Avem datoria sfânta să dezvăluim copiilor semnificaţia sărbătorii Crăciunului şi să-i pregătim
pentru aceasta. De câte ori se apropie Sfântul Crăciun, să-i adunăm pe cei mici în jurul nostru şi să le
descoperim pe îndelete frumuseţea şi măreţia acestei sărbători, să-i pregătim în acest scop, după
puterile lor şi priceperea noastră, să-i antrenăm în diverse activităţi plăcute care să le stârnească nu
numai
le interesul,
cultivăm dar să şile permită
încrederea mai multşica
punerea în să
oricând, valoare a capacităţilor
le dezvoltăm spiritulşideaptitudinilor
compasiune peşicare le au
ajutor , să
pentru
copiii nevoiaşi. Dacă ne vom educa copiii în acest spirit de adâncă preţuire pentru valorile noastre
creştine, lumea poate deveni mai bună.
Bibliografie:
1. Ileana Vasilescu, Povestiri pentru copii – După tradiţia ortodoxă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002
2. Zoe Kanava- ,,Biblia pentru copii,, Ed. Evanghelismos, 2008
3. www.calificativ.ro/
4. www.libertatea.ro
5. www.gandul.info/
6. www.referat.ro
BUCURIILE CRĂCIUNULUI
Prof. Vieru Valentina Mirela
Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani
naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale,
colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.
Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de lao ţară la alta. Unele se aseamănă cu cele din
România, altele par de-a dreptul bizare. În orice colţ al lumii însă, sărbătoarea Naşterii Domnului este
Page 270
un moment în care familia petrece împreună în faţa unei mese îmbelşugate. Indiferent cât de diferite
În România,în ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul şi cu Steaua, pentru a vesti naşterea
lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului şi Anului Nou, nu este cunoscută cu
exactitate
SUS RĂSARE"în istoria românilor.
şi "BUNĂ Copiii merg
DIMINEAŢA LAlaMOŞ
colindat, la casele
AJUN!" şi altefrumos împodobite,
cântece, cântând
şi sunt răsplătiţi de" gazde
STEAUAcu
fructe, covrigi, dulciuri şi bani.
Germanii numesc Crăciunul „Weihnachten”, care înseamnă „noapte solemnă”, sau
„Heiligenachten” – „noapte sfântă”. Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci
slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun
invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent,
confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case.
Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent,
fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii
sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în
timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice.
specialăÎn(„Krava”) Crăciunul
Bulgaria, pentru („Koleda”)
al lor „Koledar”începe la 12 noaptea,
(colindător) când fetele
favorit. „Koledarii” tinere
sunt tineripregătesc o pâine
necăsătoriţi sau
căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un „Koledarka”, un baston mare din
lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi
pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei.
Noaptea de Ajun este numită de maghiari „Szent-este” sau „noapte sfântă”. Înainte să meargă la
biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde
şi deschid cadourile. În Ungaria, scena naşterii lui Iisus are o mare importanţă în celebrarea
Crăciunului şi este prezentată, cu câteva zile înaintea sărbătorii, de grupuri de copii, dar şi de adulţi,
care merg din casă în casă. Spectacolul include păpuşi, costume, muzică şi dansuri.
Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi
prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi
este făcută
festive, în familiecelor
în compania sau dragi.
cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese
La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu
ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi,
fie că sunt altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor,
decorate.
Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare
an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în
special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta
Luci). Această sărbătoare vine dintr -o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este
vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi „Lucia naţională”. Îmbrăcată cu o rochie lungă,
albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13
decembrie.purtând
sărbători, Până unla mesaj
sfârşitul
de lumină,
lunii decembrie,
speranţă şieacaritate.
vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse
În Suedia se mănâncă şuncă, peşte şi fasole, iar în Finlanda masa este bogată în preparate
de bază pe peşte: somon sau hering în diverse sosuri. Peştele îngheţat şi icrele de somon sau de cod
sunt şi ele printre preferinţele finlandezilor. Merluciul are reţetă aparte. El este pus la macerat în apă
minerală şi se serveşte cu sos bechamel şi cartofi. Alte tradiţii culinare sunt şunca şi cârnaţii. Desertul
de Craciun este o plăcintă cu gem numită Joulutorttu.
În ajunul Crăciunului, la ora prânzului, secretarul general al primăriei oraşului Turku, situat în
sud-vestul Finlandei, proclamă public începutul Păcii de Crăciun, declaraţia fiind transmisă în toată
Page 271
ţara, la radio şi televiziune. De Crăciun, oamenii îşi petrec timpul în familie, pentru ca pe 26, de
Sfântul Ştefan, finlandezii să meargă în vizită la colegi şi prieteni.
ianuarie, de „Ziua regilor”. Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că
darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli.
Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi
împodobesc
uscate: bradul
migdale de Crăciun.
în supă, nuci şiÎnmigdale
Spania, în
majoritatea
prăjituri şipreparatelor
seminţe detradiţionale sunt
pin în varză pe bază
roşie. Mulţide fructe
spanioli
mănâncă peşte, de regulă prăjit, cu cartofi şi ceapă şi decorat cu pătrunjel şi şofran. Prăjitura
tradiţională „touronun” este preparată din ciocolată, nucă de cocos, îngheţată de praline, pastă de
migdale, glazurată cu ciocolată, combinată cu ulei de masline, fructe uscate, nuci şi migdale întregi.
În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi
încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, preşedintele ţării declară „răgazul” de
Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la ţară, sătenii urmăreau atent stelele şi citeau
viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru
care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa.
Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de
Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. De Ajun,
credincioşii mergpentru
o ocazie ideală la biserică pentru
francezi de a asista la slujba
se reuni de laînmiezul
în familie, nopţii.
jurul unei Ajunul
mese Crăciunului
încărcate cu totreprezintă
felul de
produse tradiţionale, de la somon fumé, la fois gras şi scoici (tradiţionalele coquilles Saint Jacques), la
Buche de Noel (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de
multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în
noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţa sub bradul împodobit.
În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin
important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oame nii se
culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la
întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo („pâinea lui
Hristos”), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna cas ei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă
să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s -a născut. Masa de
Crăciun la s,
Kourabiede greci mai cuprinde
acoperită cu fulgi două prăjituri tradiţionale:
de zăhar.Cadourile nu seMelomakaronas, însiropată
împart de Crăciun, ci pe 1cuianuarie,
miere, în
şi
momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În
Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casa în casă şi cântă despre
naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi de botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede.
Britanicii denumesc Crăciunul „Christmas”, adică „slujba lui Hristos”. Toate casele sunt
decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele „Christmas carols” sunt cântecele de
Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a
merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăc iun, astfel
încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide
cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului.
Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copii pot
merge să Sărbătoarea
deschidă şiCrăciunului
restul cadourilor,
ţine trei
aflate
zilesubînbrad.
Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi „il
presepe” – scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile it aliene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun.
Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia.În această perioadă,
italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor
protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor
oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun,
toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi „la mulţi ani”, copiii
primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată.
Page 272
În Polonia, perioada Crăciunului („Gwiazdka” sau „mica stea”) este dedicată regenerării forţelor
vitale ale lumii, adică ale oamenilor, animalelor şi naturii, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiţii
ciclul curgerii timpului. Tradiţiile moderne asociază magie, binecuvântări de Anul Nou, decorarea casei
şi simboluri ale reconcilierii. Cântecele de Crăciun sunt încă foarte prezente în această perioadă. În
unele regiuni, colindătorii, grupuri de copii sau de adolescenţi, vor trece din casă în casă cu stele
multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus.
Sărbătorirea
franceză, germană, Crăciunului în Canadaşieste
engleză, ucraineană cea un buchet deAcest
a indienilor. tradiţiamestec
i provenind din mai multe
generează culturi:
o diversitate
remarcabilă de obiceiuri.
Canadienii englezi sărbătoresc Crăciunul avînd pe masă gâscă friptă sau friptură de vită şi
budincă de prune. Cele mai apreciate dulciuri sînt aşa -numitele Chicken Bones şi Barley Roys. Ele
există de peste o sută de ani pe mesele acestei părţi semnificative a populaţiei canadiene. Chicken
Bones (Oase de pui) au fost inventate în 1885, de fraţii Ganong. Ele sînt un amestec de scorţişoară,
zahăr şi ciocolată. Barley Toys sunt făcute de Yarmouth Candy Company din Noua Scoţie, după
aceeaşi reţetă veche de o sută de ani: zahăr, glucoză, colorant şi ulei de măsline. Amestecul este
turnat în forme mici, reprezentînd pui, iepuri şi alte animale, jucării şi desigur, pe Moş Crăciun.
Americanii nu au un mediu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, cea
de curcan fiind servită cu numai trei săptămâni înainte, de Ziua Recunoştinţei. Aperitiv ele au aproape
peste tot somon
preparată după oafumat, preparat
reţetă veche, de în diferite
peste două feluri.
secoleLa (cu
Casa Albă migdale,
cireşe, se serveşte „Prăjitura
petale şi siropprezidenţială”,
de trandafiri).
Această tradiţie este unică în lume. În Vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog”. Ea se
prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte.
Ruşii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, în concordanţă cu calendarul iulian. Oamenii
postesc de Advent, timp de 40 de zile, de pe 28 noiembrie până în seara de 6 ianuarie, când apare
prima stea pe cer. Atunci, familiile ruse iau o cină cu 12 feluri de mâncare, în cinstea celor 12 apostoli
ai lui Iisus, printre care se regăsesc: peşte, ciorbă de sfeclă, varză cu m ei, fructe uscate. Cel mai
important ingredient este un fel de păsat, numit „kutya”, făcut din grâu sau alte cereale, ce
simbolizează speranţa şi nemurirea, miere şi seminţe de mac, despre care se crede că aduc fericirea,
succesul şi liniştea.
Crăciunul este sărbătoarea cadourilor, a păcii, a căldurii şi a liniştii sufleteşti. Fiecare dintre noi
are un stil dragă
sărbătoare personal de a-şi orna pomul de Crăciun, de a -şi împodobi casa, de a petrece această
tuturor.
Bibliografie:
 www.Wikipedia.ro
 www.Timponline.ro
OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN JUDEȚUL HUNEDOARA

Prof. Vințan Emilia
Colegiul Național Pedagogic ”Regina Maria”
Deva, jud. Hunedoara
De la intrarea în Postul Crăciunului şi până la întrarea în noul an, sunt celebrate două
evenimente: Naşterea Domnului şi Noul an agrar. In județul Hunedoara sunt practicate mai multe
obiceiuri de iarna specifice zonei, dintre care cele mai importante și mai des întâlnite sunt: colindatul
cu duba, Călușerul, Irozii și Pițărăii. La două săptămâni de la intrarea în Postul Mare, cetele de dubaşi
se strâng la gazde, unde stabilesc repertoriul. Se stabilesc apoi sarcinile fiecarui membru al cetei:
vătaful-adună darurile pe care le primesc de la gazdele colindate dubaşii şi muzicanţii. Colindatul
începe în seara de Ajun de la casa primarului şi continuă toată noaptea şi a doua zi, pâna la ultima
Page 273
Crăciunul, sărbătoarea sufletului
Prof. înv. primar Vişan Niculina Ionica

Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu” Pitești, jud. Argeș
Toate sărbătorile sunt frumoase, însă parcă cele de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun
sunt adevărate sărbători de suflet. Cu toţii ne aducem aminte de perioada fericită a copilăriei, de
zăpezile bogate, de colindele și clinchetul clopoţeilor, de mirosul de brad şi cozonaci, de
nerăbdarea aşteptării cadourilor sub pomul de Crăciun. Toate acestea creează în căminul fiecăruia
o atmosferă de linişte şi pace.
În aceasta perioadă, cu toţii ne simţim în sărbătoare, de la Sfântul Nicolae până la
Sfântul Ion. Cel mai aşteptat este însă Crăciunul, considerat ca sărbătoare a Naşterii Domnului.
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe Fiul lui
Dumnezeu,umbla însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere
adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă
naştere luiDuhul
cerurile şi Iisus. Sfânt
De asemenea,
a coborât se spune că
deasupra în noaptea
Fiului sfântă aluminând
lui Dumnezeu, naşterii lui Hristos
grajdul s-au domnea
în care deschis
întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25
decembrie(după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an.
De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată
atât de către creştini, cât şi de către cei necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându -
se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau pentru
copii,”darurilor de la Moş Crăciun”.
Din nou ne aducem aminte de vremea când eram copii! Cine nu îl aştepta pe Moşu"?
Povestea lui Moş Crăciun cunoaşte mai multe variante. Cea mai cunoscută este
aceea care vorbeşte despre un moş simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o
sanie trasă de reni, în care are un sac imens cu jucării. Moșul are o listă în care sunt trecuţi cop iii
cuminţi şi copiii neascultători şi aduce daruri pentru cei care merită, intră pe horn şi le aşază sub
pomul de Crăciun. Copiii care de multe ori îi scriu din timp moşului ce ar dori să primească, se
pregătesc nerăbdători cu poezii şi cântecele, pe care cu emoţie şi nerăbdare, le vor prezenta lângă
bradul împodobit încă din ajunul Crăciunului.
Mitul lui Moş Crăciun va fi mai târziu cu grijă spulberat de părinţi, la un moment
bine ales. Dezamăgirea aducerii la realitate este compensată de simţământul că el, copilul, a ajuns
deja un om mare, important. Dar tristeţea rămâne tot tristeţe şi Moş Crăciun va fi în continuare
aşteptat de noi toţi.
Care ar mai fi însă farmecul Crăciunului fără brad, fără mirosul bradului în casă, fără
globuleţe, îngeraşi, lumini, bomboane şi cadouri? Tradiţia spune că bradul trebuie împodobit în
seara din 24 spre 25 decembrie şi că trebuie ţinut în casă până la Sfântul Ion. Căci se ştie că
…Moşul nu vine într-o casă fără brad.
La sate, îndeosebi sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.
Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte
ceremoniale, dansuri şi gesturi. Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate
tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea
dorinţelor în noul an.
Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt: Capra,
Ursul,Cocostârcul, Căiuţii. Acestea sunt în fapt, jocuri cu măşti şi costumaţii speciale, confecţionate
de meşterii locali şi care ironizează personajele negative ale lumii satului. Colindătorii sunt
aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite şi sunt răsplătiţi de gospodari cu
covrigi, fructe, nuci, colăcei şi chiar bani. Cei adulţi sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac. Se
aud colinde precum: Steaua
În noaptea sus răsare,
de trecere spreBună
noul dimineaţa
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob an auzim la Moşcunoscut
uratul Ajun, O cesuveste minunată.
b numele de Pluguşor,
275/293
obicei legat de speranţa fertilităţii.
Prin toate acestea putem numi Crăciunul sărbătoarea sufletului, a familiei. Este
ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi, îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute
împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an
mai bogat.
Crăciunul este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest
lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.
În tradiţiile
De aceea ne aducem sărbătorilor
aminte, cu atâtde iarnă,
drag în sânuldefamiliei,
şi plăcere acesteeste mult basm,
sărbători, de tot poezie
ceea ceşi înseamnă
dragoste.
ele, cu tot cu tradiţii, datini şi obiceiuri. Ele trezesc rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de
puternică intensitate, creând o atmosferă de bucurie şi un farmec cu totul specifice în trăirea
religioasă.
Astfel, peste tot pe unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul
este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de
bucurie, pace şi linişte spirituală
.
Crăciunul - sărbătoarea bucuriei
Prof. Vișan Roberto - Cristian

Liceul cu Program Sportiv ,,Viitorul” Pitești, jud. Argeș
Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie

(după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an.
Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelență evenimentul din istoria
mântuirii care aduce cea mai mare bucurie în sufletele și în casele credincioșilor. Dacă la Paște
bucuria vine după o săptămână de tristețe din cauza pătimirilor îndurate de Domnul nostru Iisus
Hristos, Crăciunul nu este umbrit de nicio urmă de tristețe și este trăit din plin ca sărbătoare a
bucuriei de întreaga omenire.
Izvorul bucuriei noastre este Însuși Dumnezeu, Care nu a îngăduit ca neamul omenesc să
rămână chinuit de diavol pentru totdeauna și ne -a trimis Mântuitor, chiar pe Fiul Său, făcut om, ca
pe toți cei ce suntem asemenea Lui după omenitate, să ne ridice împreună cu El la ceruri.
Coborârea lui Dumnezeu pe pământ prin Fiul Său este manifestarea în plan văzut a iubirii milostive
a lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne învață că la baza întrupării Fiului lui Dumnezeu stă iubirea,
atributul principal al lui Dumnezeu. „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a trimis pe Fiul Său
în lume”, iar continuarea textului Evangheliei ne liniștește sufletele cu nădejdea mântuirii: „că
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” După spusele aceluiași evanghelist,
Sfântul Ioan, cei care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor și cred în Dumnezeirea Lui, nu vor fi
osândiți la judecată, ci vor trece în Împărăția lui Dumnezeu alături de sfinți fără a fi supuși judecății.
Dumnezeu ne învață în ziua Crăciunului că adevărații Săi fii trebuie să dea dovadă de
dragoste frățească și de smerenie: dragoste după modelul Său, care a binevoit a trimite în lume pe
Fiul, fără a se gândi numai la Sine și fără a păstra dragostea intratrinitară închisă în Sine, ci
deschizând- o spre oameni; iar smerenie, după modelul Fiului, Care, deși Dumnezeu după fire, nu
a refuzat să se facă și om, ci a coborât la făpturile căzute, asemenea robului, ca să -i ridice pe toți
împreună cu El la Împărăție.
Bucuria Crăciunului are în primul rând un sens soteriologic, pentru că vine în lume
Mântuitorul lumii, care va scăpa omenirea de păcat. În al doilea rând, bucuria este trăită de
Crăciun ca o manifestare a dragostei între oameni după modelul dat nouă de Dumnezeu, iar
această dragoste se exprimă mai ales prin gestul de a face daruri celor dragi. Fiecare om joacă
rolul de Moș Crăciun și este dator să joace acest rol deoarece făcând aceasta imită p e Dumnezeu
Tatăl, Care a făcut primul și cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mântuitor. Astfel, Hristos devine
darul veșnic
iertarea făcut nouă
păcatelor, de morții,
biruirea Dumnezeu, iar acest
vindecarea
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob
dar vineînvierea
bolnavilor, în lumemorților
aducândși multe alte daruri:
nenumărate alte
276/293
binefaceri despre care ne vorbesc sfinții Evangheliști. De aceea, cu ocazia Crăciunului, înainte de
a aștepta daruri, ar trebui ca noi să fim primii care dăruim. Darul, ca manifestare a dragostei
frățești face ca starea noastră de bucurie să nu rămână doar pentru sine, ci să se răspândească și
la ceilalți. Bucuria deplină nu vine atunci când mă bucur doar eu și altul este în lipsuri, ci când eu
mă bucur și îi fac și pe alții să simtă aceeași bucurie.
Cu adevărat, Nașterea Domnului poate fi socotită sărbătoarea dragostei divine și învingerea
egoismului din sufletele noastre. Încă din momentul Nașterii Domnului, cosmosul nu a rămas dator,
ci a răspuns
cântarea cu darurile
de bucurie, magiisale la darul
darurile, primitoferit
iar darul de laluiDumnezeu:
Dumnezeu pământul
din parteaaîntregii
oferit umanități
peștera, îngerii
a fost
Preasfânta Fecioară Maria, care va deveni prin harul Duhului Sfânt: Născătoare de Dumnezeu,
Maică și Fecioară.
Bucuria Crăciunului se simte cel mai bine în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este
slujba la care îngerii slujesc în chip nevăzut cu preoții jertfa cea fără de sânge, iar ei au fost cei
care au răspândit în lume bucuria nașterii cântând primul colind „Slavă întru c ei de sus lui
Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” și au anunțat bucuria Nașterii Domnului
păstorilor din jurul Betleemului: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare că vi s -a născut Mântuitor,
care este Hristos Domnul.” Deci, participarea la Liturghia din ziua praznicului înseamnă
împărtășirea aceleiași bucurii pe care îngerii au avut-o la Nașterea Pruncului Sfânt.
Momente de bucurie oferă oamenii de Crăciun prin vestirea Nașterii Domnului. Cei care
colindă se aseamănă îngerilor și aduc bucurie în casă. Așa se explică faptul că obiceiul
colindatului a reușit să treacă în al treilea mileniu de existență fără a-și pierde valoarea, pentru că
fiecare an reprezintă un „astăzi” continuu, iar pruncul Hristos se naște de fiecare dată, aduce
mereu bucurie oamenilor și le reîmprospătează nădejdea veșniciei.
Cu ocazia Crăciunului, toate familiile din lume au motiv de bucurie, mai ales cele sărace. În
casele sărace pătrunde mai bine speranța în ziua de Crăciun și își face loc credința că Dumnezeu
nu îi uită niciodată pe oameni, ci le poartă de grijă. Iisus S-a născut într-o familie modestă. Iosif și
Maria au rătăcit mult timp prin Betleem până să găsească loc de odihnă, însă cu toate acestea
Dumnezeu a binecuvântat această familie și au primit cel mai mare dar: un Prunc Dumnezeiesc,
care va șterge păcatele lumii. Gândind la acest lucru, în casele sărace nu ar trebui să fie urmă de
tristețe în ziua Crăciunului, căci tuturor Dumnezeu le poartă de grijă și va rândui în așa fel încât să
pentru mântuirea
se risipească lor. și întristarea de pe fețele oamenilor când va socoti el că este mai de folos
durerea
Ajutorul pentru cei săraci poate veni în mod direct de la Dumnezeu, dar, de cele mai multe
ori, el trebuie să vină prin intermediul oamenilor. A lăsat Dumnezeu pe lume și săraci ca să pună la
încercare dărnicia noastră și a trimis în lume pe Fiul Său făcut om ca să ne arate că izbăvirea
oamenilor din necazuri și dureri o lucrează prin oameni. Așa se explică de ce în perioada
Crăciunului se înmulțesc acțiunile umanitare și fericiți sunt aceia care mențin acest obicei ca o
permanență în viața lor, care vestesc bucuria Crăciunului cât mai des cu putință și care reușesc să
aducă bucurie în casele oamenilor de cât mai multe ori.
Cu ocazia marelui praznic al Nașterii Domnului să-L rugăm pe Dumnezeu să facă din casa
noastră peșteră, iar din sufletul nostru iesle în care să se nască Pruncul Sfânt, care cu harul
Preasfântului Duh să aducă bucurie și pace în casele noastre.
copii, Crăciunul estedaruri,
nepoţi îşi fac sărbătoarea
se bucură sufletului, a familiei.
de clipele petrecuteEste ocazia în
împreună când
jurultoţi se reunesc;
mesei, părinţi,
cu credinţa că
prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Crăciunul este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru
se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.
În tradiţiile sărbătorilor de iarnă, în sânul familiei, este mult basm, poezie şi dragoste. De
aceea ne aducem aminte, cu atât drag şi plăcere de aceste sărbători, de tot ceea ce înseamnă ele,
cu tot cu tradiţii , datini şi obiceiuri. Ele trezesc rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de
puternică intensitate, creând o atmosferă de bucurie şi un farmec cu totul specifice în trăirea
religioasă.
Astfel, peste tot pe unde există suflare românească cu simţământ creştin, Crăciunul este
una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşter ii Domnului, prilej de
bucurie, pace şi linişte spirituală.
Crăciunul pe glob
de Vizitiu Anişoara
În data de 25 decembrie, în fiecare an, sărbătorim naşterea lui Iisus Hristos.
Celebrarea Crăciunul, în data de 25 decembrie, îşi are originea în secolul al IV-lea. Biserica
Catolică a dorit să eclipseze festivităţile şi sărbătorile unei religii păgâne rivale care ameninţa
existenţa creştinătăţii. Romanii celebrau nașterea zeului lor Soare, Mithras, în jurul acestei date din
an. Deşi naşterea lui Iisus se crede că ar fi avut loc în primăvară, data de 25 decembrie a fost
aleasă ca dată “oficială” de celebrare a lui Iisus Hristos, pentru a putea eclipsa, în sfarşit, religia
păgână şi festivităţile acesteia.
În Africa de Sud, deoarece Crăciunul este vara, iar bradul de Crăciun nu este ceva comun,
majoritatea își impodobesc casele.
Pentru australieni , sărbătoarea Crăciunului începe la sfârșitul lui noiembrie, când în şcoli şi în
biserici se montează piese de teatru cu naşterea lui Isus. În toată luna decembrie, australienii
cântă colinde. În ajunul Crăciunului, toată comunitatea merge la biserică. După deschiderea
cadourilor în dimineața de Crăciun, familia ia micul dejun, compus din ouă și suncă și apoi merg
din nou la biserică. A doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, australienii strâng bani pentru poștaș,
măcelar și pentru cel care aduce ziarul pentru a le mulțumi pentru ajutorul oferit în anul ce tocmai
se termină. Anul Nou este încă un moment special pentru toată lumea, cu muzică, dans și
petreceri. Pe 6 ianurie, australienii organizeză încă o petrecere, pentru a celebra sfârșitul
sărbătorilor de Crăciun.
În orașul Betleem, în care se spune că Isus s-a născut, strălucesc în biserică, în preajma
sărbătorilor de Crăciun, steaguri și decorații. În Ajunul Crăciunului, localnicii și vizitatorii se adună
în biserică pentru a urmări sluja și procesiunea de Crăciun. Fiecare casa din Betleem are pictată o
cruce la intrare, iar în curte ieslea pruncului Isus. În centrul orașului este instalată o stea uriașă.
Tradițiile brazilienilor legate de sărbătoarea Crăciunului derivă din cele ale coloniilor portugheze.
Una dintre cele mai îndrăgite tradiții este crearea scenei nașterii lui Isus și a ieslei: Presepio.
Aceste scene sunt amplasate în biserici, magazine și în casele oamenilor. Locuitorii din nordul
Braziliei
un țigan au o altă tradiție:
încearca scena păstorilor.
să îl răpească În versiunea
pe Isus. Papai Braziliană
Noel este păstorii sunt
“Moș Crăciunul” de aduce
care fapt femei, iar
cadouri
celor mici. În centrul fiecărui oraș sunt împobodobiți brazi, iar noaptea de Crăciun este marcată
prin focuri de artificii.
Britanicii denumesc Crăciunul „Christmas”, adică „slujba lui Hristos”. Toate casele sunt decorate
la exterior şi în interior. Celebrele „Christmas carols” sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le
intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24 decembrie, înainte de a merge la culcare, copiii
lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să -şi poată
reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate
în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului.
În Bulgaria, Crăciunul („Koleda”) începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine
specială pentru al lor „Koledar”. Tinerii fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a
face
până urări şi zilei.
în zorii pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează
În Chile de Crăciun se pun sub brad mici figurine numite pesebre, facute din lut. Moş Crăciun
vine să ureze tuturor “Crăciun fericit şi un An Nou prosper”.
Creştinii din China decorează casa şi bradul de Crăciun cu lumini, lanterne şi lanțuri din hârtie
colorată. Copiii îşi agaţă şosetele şi aşteaptă vizita lui Moș Crăciun. În China, unde marea
majoritate a locuitorilor nu sunt creștini, principalul festival de iarnă este cel de Anul Nou. Copiii
primesc haine și jucării, se mănâncă preparate rafinate şi se organizează şi focuri de artificii. O altă
tradiție importantă în serbarea de Anul Nou o reprezintă cultul strămoșilor. Portretele strămoșilor
sunt aduse în camera principală a casei.
În Danemarca, sărbătoarea de Crăciun începe în noaptea de 24 decembrie. La miezul nopţii
întreaga familie mănâncă o budincă specială de Crăciun. Budinca conţine o singura migdală, iar
cel care o va găsi va avea un an nou norocos. Cel care aduce cadourile se numește Julemanden
și sosește cu sania sa trasă de reni. Moșul vine însoțit și de corul de spiriduși, Juul Nisse, care
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob se
278/293
spune că ar trăi în podurile caselor. În ajunul Crăciunului, copiii lasă afară lapte și budincă de orez
pentru Moș și insoțitorii săi.
Majoritatea filipinezilor îşi fac singuri pomii de Crăciun în diferite culori şi mărimi deoarece pinul
este prea scump. Stelele de Crăciun sunt frecvente în toate casele, la fiecare fereastră. Sunt
făcute din beţe de bambus şi celofan sau hârtie de orez colorată.
Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie. Potrivit
tradiţiei,
dimineaţaMoş
subCrăciun vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de
bradul împodobit.
Germanii numesc Crăciunul „noapte solemnă”, sau „noapte sfântă”. Este evocată, atunci, nu
naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Germanii sunt foarte
preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la
ferestre sunt puse lumânări electrice.
Grecii pentru a se proteja ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să -i îmbuneze pe
lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga
spiritele rele.
Creștinii din India împodobesc de Crăciun mango sau bananieri. De asemenea ei decorează şi
casele cu frunze de mango. În unel e regiuni din India se folosesc lămpi cu ulei colorat pentru
decorațiunile de Crăciun. Aceste lampi sunt așezate pe perete sau pe acoperişuri. În noaptea de
Crăciun, bisericile sunt decorate cu flori tradiţionale şi lumânări colorate.
Creștinii irakieni sărbătoresc Ajunul Crăciunului cu întreaga familie. Unul dintre copii citește
despre nașterea lui Isus, iar întreaga familie aprinde lumânări. După ce copilul termină de citit
povestea, în curte se aprinde un foc și toată lumea cântă colinde. Dacă focul arde toate
vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Dacă focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie să
sară de trei ori peste scrum şi să îşi pună o dorinţă. În ziua de Crăciun un alt foc este aprins în
curtea Bisericii. Preotul, care ţine în mână o figurină ce îl reprezintă pe pruncul Isus, începe slujba.
Apoi binecuvântează o singură persoană pe care o atinge. Persoana atinsă atinge mai departe pe
vecinul său. Toata lumea prezentă la slujbă trebuie să simtă “atingerea păcii”.
În Italia sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile din această ţară venind şi „il presepe” – scena
-
Naşterii se
Crăciun lui face
Iisuspe, 8pedecembrie.
care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de
Majoritatea japonezilor care sărbătoresc Crăciunul, îşi exprimă iubirea pentru copii în această
sărbătoare. Pomii de Crăciun sunt decorați cu jucării, dulciuri, iar de jur împrejurul lor sunt candele
aprinse. Ei au un calugar budist - Hotei-osho – ce se poartă asemeni lui Moş Crăciun: aduce
cadouri copiilor. Unii cred că acest călugăr are ochi la spate, aşa că cei mici trebuie să se poarte
frumos.
In Japonia, Craciunul nu este o sărbătoare a familiei, ci o zi în care se fac lucruri bune pentru cei în
nevoie ori suferinzi.
Noaptea de Ajun este numită de maghiari „noapte sfântă”. Înainte să meargă la biserică, pentru
slujba de la miezul nopţii, familiile se adună în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid
cadourile.
În toate
este, familiile
în general, mexicane
asociată se celebrează
cu nașterea nașterea
lui Iisus, Domnului.familiilor
dar majoritatea Împodobirea bradului
mexicane nu -șidepermit
Crăciun
un
bradut și în locul acestuia au un pom artificial.
În Nicaragua, Crăciunul începe în mod oficial pe 6 decembrie, însă activităţile încep pe data de
16 decembrie cu peripeţiile prin care trec Maria şi Iosif. De pe 16 decembrie până în Ajunul
Crăciunului, în fiecare seară se spune câte o rugăciune urmată de gustări şi colinde.
Sărbătorile de Crăciun în Spania încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie,
de „Ziua regilor”. Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt
aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli.
Acum o mie de ani, Crăciunul era sărbătorit în Suedia timp de o lună. Regele Canute a decretat ca
sărbătoarea Crăciunului să țină de pe data de 13 decembrie până pe 13 ianuarie. Pe 13
decembrie, suedezii o celebrează pe Sfânta Lucia. În Ajunul Crăciunului, un spiriduș își f ace
apariția
AjunuldinCrăciunului
podul caseise unde locuiește
cheamă
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob în șiPortugalia
împarte cadouri tuturor. şi cuprinde cina şi deschiderea
„Consoada” 279/293
cadourilor lucru făcut mai târziu în noaptea de 24 spre 25 Potrivit tradiţiei aceste cadouri nu sunt
aduse de Moş Crăciun, ci de copilul Iisus. În momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere să i se
ofere fiecărei persoane prezente câte o portocală.
Sărbătorile și obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembr ie – 7
ianuarie), poartă numele generic, în România, de sărbători de iarna. Perioada este deschisă și
închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât și Boboteaza, și intersectate la mijloc
de noaptea Anului Nou. Principalele sărbători ale ciclului de iarnă – Crăciunul, Anul Nou,
Boboteaza – au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului și de
început de an.
Ignat este Divinitatea solară care a preluat numele și data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul
(20 decembrie) din calendarul ortodox, Ignat este sinonim cu Ignatul Porcilor – în zorii zilei de Ignat
se taie porcul de Crăciun. Animalul sacrificat în această zi este substitut al zeului care moare şi
renaște.
Începând cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul nopții și pâna la revărsatul zorilor
ulițele satelor răsunau de glasul micilor colindători.
Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri,
gesturi, interpretat în casă, pe ulițe, de o ceată sacră. Colindele transmit urări de sănătate, rod
bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiție a românilor.
Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid ușile sau nu oferă daruri, efectele
magice sunt opuse, ei încălcând regulile acestui obicei.
Pomul de Crăciun este un brad împodobit, substitut al zeului adorat în ipostaza fitoformă, care
moare și renaște la sfârșit de an, în preajma solstițiului de iarnă, sinonim cu Butucul de Crăciun.
Împodobirea bradului și așteptarea de către copii a “Moșului”, numit, în sud-estul Europei, Crăciun,
care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a pătruns de la oraș la sat, începând din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea.“Steaua” este un colind care începe din prima seara a
Crăciunului și se încheie la Bobotează.
Tradiţiile de Crăciun dau posibilitatea oamenilor să se bucure şi să se gândească cu speranţă la
viitor.
CRĂCIUNUL CEL STRĂBUN ŞI NAŞTEREA DOMNULUI

PROF. ZAFIU EMANUELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,NANU MUSCEL”
LOC. CÂMPULUNG MUSCEL, JUD. ARGEŞ
Între praznicele Bisericii şi sărbătorile creştinilor, ca taină şi început de mântuire, se înscrie
Crăciunul sau Naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. În anotimpul
alb, nu există o altă bucurie mai mare pentru noi, români, ca cei ce ne -am format ca popor şi ne-
am născut creştini, decât sărbătoarea Naşterii. Pentru aceasta, strămoşii noştri au îmbrăcat în
straie de legendă şi în viers de colindă acest eveniment.
familiei,Praznicul Naşterii
a părinţilor, Domnului
a bunicilor, are şipentru
a rudelor, noi ao copiilor.
în special, importanţă deosebită, fiind sărbătoarea
Putem înţelege mai uşor Naşterea Domnului din folclorul românesc, care este atât de bogat
şi fiindcă angajează inima sinceră a celor mici şi înţelepciunea celor bătrâni.
Poporul nostru, născut creştin, a păstrat gingăşia, durerea, îngrijorarea Sfintei Familii, aşa
cum a fost cu două mii de ani înainte, fiindcă naşterea poporului român este aproape
contemporană cu minunea din Betleem, a venirii în lume a lui Dumnezeu în trup, a propovăduirii
Evangheliei şi a valorificării fiecărui suflet, ca făcând parte din marea familie a cărui Stăpân şi Tată
în acelaşi timp, nu este decât Dumnezeu.
Cel mai vechi şi mai autentic cuvânt al sărbătorilor de iarnă, la poporul nostru, este
Crăciunul, care înseamnă creaţie nouă, descoperire, uimire, înspăimântare. Acest cuvânt arată
latinitatea poporului român.
Moş Crăciun este o realitate a copilăriei poporului nostru, un suspin, o dorinţă vie 280/293
şi o
satisfacţie desăvârşită, un izvor de creaţie literară cu adâncă sensibilitat e, un gust artistic muzical
rezumat în colinde, o legitimaţie orară a evenimentului Naşterii lui Hristos. Colindele, pe lângă
semnificaţia folclorică, sunt o predică vie şi un catehism popular care au menţinut fiinţa spirituală a
românilor de pretutindeni. La scânteile naturale sau artificiale, la lumânările şi candelele sărbătorii
se văd, în zilele Naşterii Domnului, lacrimi de bucurie şi de tristeţe, dor de ţară şi de strămoşi. Nici
un popor din lume cu o existenţă creştină de peste două mii de ani, cum este a noastră, nu -şi
mărturiseşte credinţa în venirea Izbăvitorului, ca poporul român. Câte geamuri îngheţate nu se
deschid
deşteaptă colindătorilor,
la acest şuvoi câte suflete
pornit din calde nu cheamă
strămoşi îngerii Naşterii
pentru preaslăvirea Domnului,
Pruncului câte inimi reci nu se
din Nazaret?
Colindele româneşti au fost pastorala vie şi nescrisă a ierarhilor şi preoţilor români, a
cântăreţilor noştri care anunţau Crăciunul. Glasurile dulce ale copiilor au fost calendarele
neştiutorilor de carte ale strămoşilor noştri şi singura lor posibilitate de a afla ce s -a întâmplat în
zilele de groază ale uciderii pruncilor din Nazaret, dar în acelaşi timp pomenind feciorii luaţi
ostatici, sau fetele răpite de satanicele năvăliri ale migratorilor.
Micii colindători, înainte de a pleca să anunţe sosirea Mântuitorului, se strâng în cete, iau
iertare unii de la alţii şi ascultă cu folos ce se spune de Hristos…şi astfel li se deschide
orizontul evenimentului Naşterii: Magii steaua urmăresc, Mergând ca să vadă…Îngerii din
cerprivesc, cântând imn de slavă….
Micuţii vestitori ai minunii celei mari a Naşterii Domnului încredinţează pe ascultători că
Pruncul Nou - Născut este înainte de Luceafăr…numai pe pământ. S-a născut din Fecioară…. Ca
să crească…să ne mântuiască!
Dragostea şi ospitalitatea strămoşilor noştri este lăudată, iar grija pentru cei mici face parte
din cultul familiei.
Mesele bogate din aceste zile, pregătite cu muncă şi trudă, sunt, pe lângă o răsplată, şi o
mulţumire a sfârşitului de an, dar şi o bucurie a începutului Noului An. De aceea, mulţi credincioşi
primesc sau ascultă colindătorii cu multă satisfacţie, luând aminte că îmbuibarea sau lăcomia duc
sufletul la ruină:E sărbătoare şi e joc în casa ta acum… . dar sunt bordeie fără foc şi nu au Moş
Crăciun…. Şi acum te las, fii sănătos şi vesel de Crăciun, dar nu uita când eşti voios, române să fii
bun….
Colindele şi cântecele de stea, viflaimul şi irozii sunt primele încercări de teatru public cu
şi pe religioasă,
temă cei ce blestemă
cunoscute
şi înjură,
în istoria
şi peBisericii
cei ce trăiesc
Creştine.
din Ele
nedreptate,
demascăîncât
şi peau
răufăcători,
devenit depelapăcătoşi
început
biciul moralizator al poporului român, şi codul nescris al comportării. Pe de altă parte, în ele găsim
trăsăturile morale ale Mântuitorului ca bunătatea, jertfelnicia, milostenia, răbdarea, trăsături oferite
şi credincioşilor.
Colindele şi cântecele de sărbători nu sunt numai o colecţie de sfaturi şi recomandări
pentru ceilalţi, ci ele degajă toată natura, ca şi în noaptea evenimentului, iar românii i-au adăugat
ieslei sărace şi cetina sau bradul, podoaba Carpaţilor noştri. De aceea, bradul, sau Pomul de
iarnă, în imaginaţia multor popoare, dar mai ales a poporului nostru, este bucuria celor mici şi
semnul de grijă şi nobleţe al părinţilor. Copiii privesc bradul cu emoţie, aşteptând ca din umbra lui
să apară Moş Crăciun.
Toate aceste minunate mărturii, de dinainte, din timpul şi după Naşterea Domnului,
formează o piatră
candela fiecărui scumpă
suflet curat în
de tezaurul
creştin şiomenirii, patri moniul
în inima înfiecărui românspiritual
ortodox.alNuneamului nostru,
trebuie să în
ciuntim
spiritualitatea noastră, nu trebuie să o interpretăm după cine ce ştie ce reguli, ci să o luăm aşa cum
ne-au lăsat-o strămoşii, fiind o moştenire din sufletul lor, suflet atât de încercat de -a lungul
veacurilor. Însuşi Sfântul Apostol Petru scria galatenilor, că a fost chemat de sus, ,,pentru râvna şi
pentru datinile şi tradiţiile strămoşeşti”( Gal. I,14 ).
Bibliografie:
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1991
David, Diacon P. I. ,,Caută şi vei afla. Predici”, Ed. Episcopiei Argeşului, Curtea de Argeş, 1996
Crăciunul-sărbătoare internaţională
Autor:Zorzoliu Ginela
prof.înv.primar Liceul Teoretic Tudor Vladimirescu, Drăgăneşti-Olt, jud.Olt
Crăciunul în Alaska. Locuitorii din Alaska celebrează Crăciunul pe 25 decembrie.
Printre cântecele ce se aud în fiecare casă, se numara Gristuusaaq suu'uq – Christos s-a născut.
Toată lumea îşi urează Mnogaya leta – Să trăieşti mulţi ani.
După ce se cântă, gazda îşi serveste participanţii cu gogoşi glazurate cu arţar, prăjituri, bomboane,
piruk, plăcinta de peşte şi uneori cu somon afumat.
Copiii merg de la o casă la alta cântând colinde şi purtând o stea colorată.
Crăciunul în Argentina. Locuitorii Argentinei sunt în marea lor majoritate creştini. Ei
sărbătoresc Crăciunul pe 24 decembrie. Oamenii merg la biserică împreună cu fam iliile lor, apoi se
întorc cu toţii acasă. La miezul nopţii, după ce mănâncă ţin un toast, adulţii dansează şi copiii ies
la focul de artificii. Inainte de a merge la culcare îşi deschid cadourile de sub brad.
Casele sunt decorate cu ghirla nde albe şi roşii, iar la intrare cizmele lui Moş Crăciun. Bradul
este împodobit cu luminiţe colorate, ornamente şi Moş Crăciun în vârf.
Femeile pregătesc mai multe feluri de mâncare: curcan, porc, roşii umplute, plăcinte cu carne,
pâinea de Crăciun şi budinci. Băuturile sunt făcute din multe feluri de fructe, tăiate în bucăţi şi
amestecate cu suc şi cidru.
Crăciunul în Australia . Crăciunul pe tărâmurile australiene este de obicei foarte fierbinte.
Pentru locuitorii Australiei nu este ceva neobişnuit să îşi petreacă Crăciunul la peste 30 de grade
Celsius.O masă traditională de Crăciun este compusă din: carne de curcan, carne de porc, suncă,
plăcinte cu carne si budincă de prune. In desert se ascunde o pepită sau un bănuţ de aur. Cine îl
găseşte se spune că va fi norocos în anul ce vine.De obicei se merge la plajă sau la picnic. Dacă
stau acasă, australienii se strâng în jurul piscinei.De obicei Mos Crăciun ajunge la ei făcând
surf.Carols by Candlelight - Colinde la lumina lumânării - sute de oameni se adună în Melbourne
pentru a cânta colinde în aer liber cu lumânări în mână.Australienii se înconjoară de Christmas
Bush – o plantă locală cu frunze verzi şi flori roşii.
Crăciunul în Brazilia . Brazilienii sunt un mix de etnii, iar Brazilia – ca fostă colonie
portugheză
Naşterii. are ca vine
Cuvântul moştenire multe obiceiuri
din evreiescul de Crăciun.O
presepium – patul detradiţie
paie îneste săacreeze
care dormitPresépio - scena
prima dată Iisus
în Bethleem. Ei construiesc această scenă din figurine şi o amplasează peste tot: în biserici, în
case şi în magazine. Papai Noel - Father Noel – Mos Crăciun, este cel care vine cu daruri.
Conform legendei, el trăieste în Groenlanda, însă atunci când ajunge în Brazilia, el poartă haine de
mătase. Cina de Crăciun cuprinde: curcan, suncă, orez colorat, legume şi fructe.
Catolicii devotaţi merg la Missa do Galo.
Crăciunul în Chile .In Chile se pun sub brad mici figurine numite pesebre, făcute din
lut.Viejito Pascuero, adică Moş Crăciun vine să ureze tuturor Feliz Navidad y un Prospero Ano
Nuevo – Crăciun fericit şi un An Nou prosper.
Crăciunul în Egipt. Birecica Coptica este o biserică de rit ortodox ce sărbătoreşte
Crăciunul pe 7 ianuarie. Egiptenii ţin post 40 de zile; fără carne şi produse lactate. Unii dintre ei ţin
post doar înde
noi. Slujba ultima săptămână
Crăciun .In Ajunul
se termină Crăciunului,
la miezul toată
nopţii în lumeaclopotelor
sunetul merge la bisericii.
biserică purtând haine
Apoi oamenii
pleacă acasă pentru cina de Crăciun , ce constă în: pâine, orez, usturoi şi carne fiartă. In dimineaţa
de Crăciun, egiptenii îşi vizitează prietenii şi familia. Ei duc kaik - o pâine scurtă şi beau shortbat.
Crăciunul în Guatemala . In timpul acestei perioade, câteva statuete sunt purtate într-o
procesiune elaborată. Ultima statuetă îl reprezintă pe Dumnezeu cu barba albă. Procesiunea este
acompaniată de marimbas şi chirimias. In Ajunul Crăciunului, festivităţile se încheie cu Misa de
Gallo sau Slujba Cocoşului. Nacimientos sau Scenele Nasterii sunt amplasate în toate locurile
publice, iar copilul Iisus este adăugat în Ajunul Crăciunului.
Crăciunul în India .In India se decorează copacii de banan si mango. Se aprind lămpi mici
cu ulei, iar locasurile de cult se împodobesc cu flori rosii.Familia primeste cadouri, iar cei săraci
baksheesh.In sudul Indiei, crestinii pun lămpi de lut pe acoperisuri si pe peretii caselor, asemeni
hindusilor în
timpul festivalului 282/293
Diwali.
Crăciunul în Japonia .Doar 1% dintre japonezi cred în Iisus. Chiar si asa, majoritatea
japonezilor îşi decorează casele şi magazinele cu plante verzi în perioada Crăciunului.

Işi fac daruri unul altuia şi merg la petreceri. Ei au un călugăr budist - Hotei-osho – ce se poartă
asemeni lui Moş Crăciun: aduce cadouri copiilor. Unii cred că acest călugăr are ochi la spate, aşa
că cei mici trebuie să se poarte frumos. In Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare a familiei, ci o
zi în care se fac lucruri bune pentru cei în nevoie ori suferinzi.
Crăciunul în Noua Guinee. Pentru a crea pace între triburi, şefii de trib schimbă un copil
mic – numit Copilul Păcii. Fiecare trib trebuie să aibă grijă de copilul adoptat, căci dacă moare se
va isca război.
Crăciunul în Noua Zeelandă. In Noua Zeelandă, Crăciunul este combinat cu vacanţa de
vară, aşa că petrecerile se ţin pe plajă. Magazinele sunt decorate cu Moş Crăciun în mantie roşie
şi barbă albă.Tradiţiile vin de la englezii care au ajuns acolo în secolul 18, combinate cu tradiţiile
culturii Maori. Cina de Crăciun este compusă din curcan, legume şi sosuri, plăcinte cu carne, iar la
desert budinci de fructe cu sos de coniac.
Crăciunul în Nicaragua .In Nicaragua, Crăciunul începe în mod oficial pe 6 decembrie,
însă activităţile încep pe data de 16 decembrie cu peripeţiile prin care trec Maria şi Iosif.
De pe 16 decembrie pană în Ajunul Crăciunului, în fiecare seară se spune cate o rugăciune urmată
de gustări şi colinde. După slujba de Ajun, la cina de Crăciun participă doar adulţii. Ziua de Crăciun
este sărbătorită cu mâncare, focuri de artificii şi dans. Străzile principale ale oraşelor sun t decorate
şi se cântă colinde.
Crăciunul în Venezuela .In Venezuela, familiile scot pesebres – statuete cu Scenele
Naşterii. Sărbătoarea principală are loc în Ajunul Crăciunului şi se numeşte Noche Buena.
La masă se mănâncă: dulce de lechoza – un desert din papaya verde şi zahar brun, hallacas, pan
de jamón – o pâine cu şuncă fiartă şi stafide.Tradiţia venezueleană spune că darurile sunt aduse
de copilul Iisus pe 25 decembrie şi sunt aşezate în jurul Nacimiento ori chiar sub brad.
Ultima zi a festivităţilor este 6 ianuarie, este ziua Magos Reyes – când regii vin să viziteze Maria şi
Pruncul. In această zi, copiii primesc din nou jucării şi bomboane.
împodobiți cu îngeraşi, steluțe și păsări.
curteni,În cavaleri
Spania, șidarurile
lăutari de
iar Crăciun
în case sunt
și biserici
oferiteexistă
de magi,
ieslecare
miniaturale
se deplasează
care redau
în cortegii
atmosfera
de
Nașterii Domnului. Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu
ocazia zilei celor Trei Regi (''Reyes Magos'').
În Rusia, Moș Crăciun (''Babușka'') este însoțit de Albă-ca-Zăpada (''Snegurocika'') iar
copiii primesc prăjituri și jucării, printre car e celebrul set de păpuși ''Matrioșka''.
creștinii respectau câteva tradiții. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici
ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păștea o nenorocire. În ajunul
mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de
Crăciun
maioșul era completă doar
și cozonacul dacăPomul
cu nuci. avea tradiționala
de Crăciuncarne de porc prăjită,
era împodobit curcanul
cu fructe, copt dulciuri
prăjituri, la cuptor,și
lumânări.
În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o
lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sun t reaprinse
pentru a sărbători Nașterea Domnului. La masă se mănâncă curcan iar specialitatea Crăciunului
este o prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul
central al sărbătorii fiind cadoul (achiziționat de regulă din magazin), adus, aici și în Canada, de
''Santa Claus''. Tradiționalul ciorap de Crăciun își face apariția la sfârșitul secolului al XIX -lea,
ilustratorul Thomas Nast fiind inițiatorul lui. Există 11 orașe numite Santa Claus în opt state
americane — Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon și Utah — și 50 de
locuri cu numele Noel. În Alaska, Moș Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de
verificare
suu'uq'' a cumințeniei (''Astăzi copiilor. Aceștia trebuiessă
http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-pe-glob -a
îl întâmpine cu născut
tradiționalul colind ''Gristuusaaq
Hristos'').
283/293
prof. înv. primar ZSIGMOND ANCA

COLEGIUL NAȚIONAL ,,PETRU RAREȘ” BECLEAN
Postul Crăciunului – perioadă de rugăciune, meditaţie creştină, perioadă în care aproape

că nu este zi fără vreun obicei rămas din vremuri străvechi – începe la jumătatea lunii noiembrie.
Odată cu începerea Postului Crăciunului, în satul traditional se instalează o stare de agitaţie.
Lucrul la câmp s-a încheiat demult, grânele s- au pus bine la păstrare în fiecare gospodărie, iar
acum toată atenţia comunităţii se îndreaptă înspre activităţi de pregătire a sărbătorilor de iarnă. Tot
acum, încep şezătorile.
Lumea satului participa la şezătoare cu un sentiment ritualic, supunându -se rânduielii
obştei tradiţionale. Obiceiul se raporta la destinul uman individual sau colectiv şi era, totodată, un
obicei de iniţiere a tinerilor în muncă, joc şi viaţă, un loc de întâlnire a fetelor cu feciorii, un prilej de
etalare a hărniciei şi inteligenţei. Spre deosebire de clacă, în şezătoare fiecare participantă lucra
pentru ea, dar erau situatii cand lucrau si pentru gazda sezatorii. Şezătorile se organizau în special
pentru torsul lânii sau al cânepii. Aici, femeile şi fetele prezente, cântau cântece satirice, spuneau
snoave, poveşti, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici să povestească tot ce
se vorbea prin sat despre „unii şi alţii”. Se mâncau boabe de cucuruz f iert, fructe uscate, nuci,
alune şi alte bunătăţi pregătite de gazdă, sau aduse de celelalte femei. Pentru ca la şezătoare să
participe şi feciorii, se executau o serie de practici prin care aceştia erau aduşi la casa unde avea
loc întâlnirea: ieşeau toate fetele afară, iar una dintre ele scutura gardul zicând: „io nu scutur
gardu’, io-l scutur pă dracu’, dracu’ scutură ficiorii, să n -aibă stare şi-alinare, până la noi în
şezătoare!” sau, doua femei se aşează spate în spate şi încearcă să dea cu ciurul, una printre
picioarele celeilalte, spunând: „dă, să vie, - na, să vie, tăt un Petre şi -un Gheorghie!” (Ciucea, jud.
Cluj). Dacă ciurul trecea printre picioarele celor două, fără a lua altă direcţie, era semn că feciorii
sunt pe drum spre şezătoarea lor.
După venirea feciorilor, sporul lucrului scădea considerabil, aceştia luându-le fusul pentru a
obţine drept
sărutarea plată
drept „câte-oAveau
răsplată. gura”,şi sau
feciorii cântecele-leşiînjocurile
încurcându alte moduri,
lor, carescopul însă,
însă, nu fiind acelaşi:
le excludeau pe
femei şi fete. În repertoriul obiceiului găsim cântece de cătănie, de înstrăinare, satirice, dar şi jocuri
precum „gâsca”, „puricele”, care stârneau hazul celor prezenţi. Pentru tinerii satelor, şezătoarea
reprezintă o experienţă existenţialistă fundamentală, cu caracter social accentuat, având ca
finalitate căsătoria. Aici fetele şi feciorii se cunosc, leagă prietenii şi de cele mai multe ori, acestea
duc la căsătorie.
Începutul iernii - Ne aflăm la sfârşitul anului, perioadă în care şi timpul pare c -a obosit şi
e…bătrân. Acum e vremea „Moşilor„: Moş Andrei - 30 noiembrie, Moş Nicolae - 6 decembrie,
Moş Ajun - 24 decembrie si Moş Crăciun - 25 decembrie. În decembrie (undrea) timpul mai are
puţin de trăit. Anul Vechi pleacă, Noul An se pregăteşte să -i ia locul, iar oamenii sunt şi ei grăbiţi să
scape de „Moşul” care nu le mai poate aduce multe. Cu toţii îl aşteptăm pe Noul An, plin de
promisiuni şi speranţe.
care se transformă Anul care
în cerinţe pentru seNoul
pregăteşte să plece
An. Acum, tineriieste alungat
se aleg maicare
în cete devreme, prinsăobice
urmează iuri
anunţe
dispariţia unui timp şi naşterea altuia, plin de speranţă
Colindatul - Ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou este deschis de obiceiul
colindatului. „Fapt cunoscut astăzi şi atestat încă din secolul trecut, colindatul este legat, la români,
de sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou, sărbători care, de cel puţin un mileniu şi jumătate, sunt
exclusiv creştine, indiferent dacă data aniversării a fost schimbată, în timp, din necesităţi de
calendar sau din raţiuni teologice. Este evident că până în prezent studiile nu au urmărit
descifrarea acestor legături şi semnificaţii creştine, m ai ales la nivelul textului literar, cel mai
accesibil şi, totodată, cel mai încărcat de asemenea specificitate. Considerăm că textele de colind,
departe de a alcătui un fel de „bloc unitar”, pe ansamblul repertoriului, aparţin mai multor straturi
succesive, a căror ordine de apariţie, în timp, ar putea fi stabilită cu un oarecare grad de
aproximaţie. Primul strat, cel mai vechi, dezvoltă o simbolică creştină legată de credinţa284/293 din
începuturi, din perioada imediat următoare apostolatului mergând până prin secolul al IX-lea. O a
doua perioadă acoperă întregul ev mediu şi perioada de medievalitate târzie, de la noi, perioadă
care deţine o doctrină teologică închegată, unitară, în care se puteau încadra toate conceptele
fundamentale ale existenţei. În sfârşit, cea de a treia perioadă este cea a ultimilor 200 de ani, care
a produs texte uşor de identificat şi analizat. Pentru descifrarea şi înţelegerea textelor din prima
perioadă sunt necesare subtile şi profunde cunoştinţe teologice, unele din domenii foarte
specializate ale teologiei”. Sabina Ispas în „O taina încifrată într-un text de colind”.
La colindat
Transilvania, colindăparticipă tot şisatul
doar copiii tradiţional,
feciorii constituiţichiar dacă
în cete. în anumite
Ceata zone,
de colindăt mai ales în
ori este structura
care stăpâneşte viaţa satului în timpul sărbătorilor. Amploarea colindatului este determinată de
"Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an, nuanţe de
ceremonial. "Sărbătorile Crăciunului sunt aşteptate cu multă bucurie de toată lumea. În Postul
Crăciunului hore şi nunţi nu se fac prin sate, pe nicăieri şi singurele prilejuri de adunări şi petreceri
pe aceste vremuri nu sunt decât şezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte, unde se lucrează de
obicei puţin şi se petrece îndestul, vorbindu-se mai ales, cântându-se şi câteodată jucându-se. Prin
urmare, tineretul are binecuvântatele pricini să aştepte deschiderea sau dezlegarea horilor, cari vor
atrage dupa dânsele, după Bobotează, şi nunţile (...)”. - Tudor Pamfile - "Sărbătorile la români”,
Editura Saeculum I.O., 1997. Colindele se caracterizează şi prin puterea de a crea o atmosferă
optimistă, în care se formulează dorinţe şi speranţe, unele chiar fabuloase. Un exemplu îl poate
constitui şi următoarea urare a piţărăilor (colindători copii) din Hunedoara: ”Câţi cărbuni în vatră,
Atâţia peţitori la fată, Câte pietre pe râu, Atâtea stoguri de grâu; Câte aşchii la tăietor, Atâţia copii
după cuptor." Colindatul este un ceremonial complex care, prin texte cântate sau strigate, iar
uneori prin măşti, dansuri, acte şi gesturi rituale, formule magice, transmite vestea morţii şi
renaşterii divinităţii, urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în Noul An, în special
căsătoria fetelor. Cetele de colindători pot fi formate numai din feciori sau mixte, de la câteva
persoane până la câteva zeci de colindători. «Cel mai viu şi mai bogat în repertoriu, apoi mai
interesant ca obicei este în zonă Colindatul. Constituirea cetei de colindători, numiţi ”Juni” la
Măguri, se face în şezătoare (habă,) sau la casa unui fecior, cu două săptămâni înainte de
Crăciun. Conducătorul – taroste, birău, grăitor,– ales după un anumit cod, este investit cu mari
responsabilităţi: să vegheze la buna comportare a tineretului pe toată perioada sărbătorilor, să
organizeze repetiţiile,
jocul, să adune
să angajeze
banii şidesălaasigure
tineret,masa
să ”grăiască”
la diferite colacul
case şi să
etc.plătească
Numărul muzicanţii,
tinerilor care
să
alcătuiesc ceata este diferit de la sat la sat, aşa după cum şi numărul cetelor diferă după mărimea
satelor. În Morlaca sunt împărţiţi de exemplu în josani, susani şi văleni” – Dr. Zamfir Dejeu în
„Subzonarea etno-folclorică a judeţului Cluj”. „Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt reprezentările mitice
româneşti care au ajuns, după 365 de zile, la vârsta senectuţii şi a morţii. În această zi, mai ales
copiii, colindă cu "Moş Ajunul” sau cu "Buna dimineaţa!” – "Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Ne daţi,
sau nu ne daţi? Ne daţi, sau nu ne daţi?” – şi primesc în schimb mere, nuci, covrigi” - Ion Ghinoiu -
„Sărbători şi obiceiuri româneşti”. Pluguşorul şi Plugul mare - Plugul
Flăcăilor - 31 decembrie - În satele româneşti, pe lângă bucuria şi fastul ce însoţesc trecerea
dintre ani, ajunul Anului Nou continuă să fie marcat de o datină străveche al cărei nume şi
ceremonial de manifestare diferă de la o zonă etnografică la alta: "Pluguşorul", "Uratul", "Urătura
de Sfântul Vasile", "Buhaiul",
Pluguşorul "Plugul Mare",
este un străvechi obicei"Plugul
agrar,flăcăilor".
simbolizând principala ocupaţie a ţăranilor
români şi care are ca mesaj munca pământului (aratul, semănatul, seceratul, treieratul, rodnicia
câmpului, belşugul semănăturilor, măcinatul grâului, cernutul făinii, facerea pâinii şi colăceilor,
precum şi hărnicia şi sănătatea gazdelor). Primii porniţi cu Pluguşorul sunt copiii (doar băieţi),
apărând apoi şi flăcăii care însoţesc "Plugul" tras de boi sau cai, astfel completând imaginea de
poveste a sărbătorii. În ajunul sau chiar în ziua Anului Nou, ceata de flăcăi, cu bice, clopote şi plug
sau buhai, pleacă prin sat, pentru a ura. Bicele şi harapnicele se fac din fuior de cânepă şi sunt
groase, pentru ca, atunci când pocnesc, să răsune cat mai tare şi mai departe. Buhaiul este un vas
de lemn, o cofă sau o putină, legat la gură cu piele de capră sau oaie, bine întinsă. Prin mijlocul
acesteia trece o şuviţă din păr de cal, udată cu apă, care se trage cu mâna şi produce un zgomot
asemănător cu mugetul unui bou (buhai). Foarte rar plugul şi buhaiul se folosesc împreună. Atunci
când
aratului se înfoloseşte un plug adevărat,
acompaniamentul bicelor, se
trage o brazda
a zgomotelor în curtea
de buhai gospodarului,
şi a strigăturii: se recită
"Mânaţi urarea
măăăi, hăi,
285/293
hăăăăi!" Brazdă neagră revărsarăm - (după Constantin Brăiloiu şi Emilia Comişel) Hăi! Hăi! Ne
scularăm Într-o sfântă joi, Cu plugul Cu doisprezece boi, S-arăm, arăm, Brazdă neagră
revărsarăm. Se duse stăpânul nostru La luna La săptămâna, Să vază grâul de -i copt. Când el sosi,
Îmi găsi Spicul cât trestia, Bobul cât mazărea. Atuncea stăpânul nostru Se duse la Obor: Lua nouă
oca de fer Şi nouă de oţel, Făcu nouă secerele Şi nouă toporele, Dădu pe la nepoţi şi nepoţele
Săcere grâul cu ele, Să secere din snop În snop, Să -l duă la arie. Se mai duse stăpânul nostru La
Obor Şi cumpără doi boi Negri ca corbul Şi iuţi ca focul: Cu picioarele Treierau, Cu nările Vânturau,
Cu coarnele
măcina, GrâuÎnacasă
car puneau.
c-aducea.PeDalba-
drumi soţioară,
la moarăde pleca, Pe meşterul morar îl găsea Şi după ce
-l vedea, Mânicele-şi răsfrângea: Punea sita şi
cernea, În copaie frământa, Frumos colac că făcea, La colindători că-l da. La anul şi la mulţi ani! În
ţinutul Neamţului, în seara de Anul Nou, după lăsarea întunericului, pornesc să colinde adulţii,
formând cetele Plugului mare. Această tradiţie se bucură de un prestigiu aparte, la această
sărbătoare participând nu numai tinerii, ci şi vârstnicii. Ceata Plugului mare este însoţită de
muzicanţi care merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai. Participanţii sunt îmbrăcaţi cu toţii în
straie de sărbătoare: cămăşi brodate, iţari albi, brâie roşii şi chimire, cizme, pieptare, sumane sau
cojoace. Căciulile negre sau brumării de astrahan au „zgărduţe de mărgele şi salbe de iederă cu
busuioc“, însemne ale rangului deţinut pe durata ceremonialului. Bătrânii povestesc despre fetele
care fură aceste fire de busuioc, ca vor avea noroc tot anul. Elementul care separă Pluguşorul de
Plugul Flăcăilor este însuşi plugul. Pus pe roţi şi împodobit cu brazi decoraţi cu panglici colorate,
ciucuri, covrigi şi mere roşii, având în vârf un ştergar brodat, acesta conferă ritualului un statut
special. Plugul este tras de două până la patru perechi de boi sau de cai. Odată intraţi în curţile
gospodar ilor, vătaful, adică şeful cetei, începe să recite Pluguşorul, acompaniat de sunetele
buhaiului şi ale fluierului. La final, flăcăii trag brazda cu plugul în mijlocul curţii, în semn de belşug.
Acest obicei îşi are rădăcinile în străvechea credinţă dacică a perpetuării vieţii, a unui nou început.
Vechi izvoare atestă celebrarea Anului Nou toamna, apoi primăvara, crezându -se că, la echinocţii,
forţele naturii pot influenţa viaţa. Considerând că anul este personificarea Soarelui, că se numeşte
An Vechi înainte de miezul nopţii, apoi An Nou după ce renaşte, romanii au mutat sărbătoarea la 1
ianuarie, celebrând-o cu bucurie, masă bogată şi casă luminată. Obiectele simbolistice sunt mai
încărcate, precum şi textul, deşi mesajul rămâne acelaşi ca în Pluguşorul copiilor.
Simbolul obiceiului purtat de copii este Sorcova, odinioară realizată din ramuri de măr,
prun,încireş,
intră casele
sau
oamenilor,
trandafir,îipuse
lovesc
la uşor
înmugurit
cu Sorcova, Andrei şi -le:
de Sf. spunându împodobite cu beteală roşie. Copiii
Sorcova, vesela, Sa trăiţi, Să -mbătrâniţi, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. Tare
ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fieru', Iute ca oţelu', La anu' şi la mulţi ani! Când copiii şi -au
terminat de rostit urările, Semănătorii, (cei care poartă în trăistuţe boabe de grâu, porumb, fasole)
încep să arunce prin casă seminţe, cu credinţa că acestea vor determina belşugul recoltelor
viitoare.
Semănatul Semăn grâu, semăn secară, Până seară să răsară; Până mâine să se coacă
Pâine multă să se facă! Sănătate şi la mulţi ani! Anul Nou cu sănătate, Voie bună în bucate! Ploi la
timp, Noroc la plug! S- aveţi parte de belşug, Să trăiţi, să-ntineriţi Întru mulţi ani fericiţi!
Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care, prin originalitatea şi caracteristicile
specifice, leagă vechile timpuri de cele noi. Cele mai multe tradiţii sunt strâns legate de Sărbătorile
Crăciunului
pământului, şi Anului Nou. Tradiţiile vechi
înţelepciunea poartă cuşiele peste
poporului timpuri podoabe
credinţa în şi Dumnezeu.
daruri ale
Ziua de Crăciun în Marea Britanie
Prof. înv. Primar Enache Georgeta

Școala Gimnazială nr. 5 Giurgiu
Ziuanașterea
tradițional de Crăciun este
lui Isus sărbătorită
Hristos, în Regatul
dar multe aspecteUnit pe 25 decembrie.
ale acestei sarbatori auSe sărbătorește
origini păgâne.
Crăciunul este un timp pentru multe persoane pentru a da și a primi cadouri și să se pregătească
mese festive speciale.
Înainte de ziua de Crăciun, oamenii decorează casele și grădinile lor. Aceste decoratiuni
pot include:
 Pomi de Crăciun.
 Lumini colorate mici.
 Frunze și fructe de padure de la arbori Holly și arbuști de vâsc.
 Diverse alte decoratiuni având culori bogate care dau starea de spirit a Crăciunului.
de În multe
multe oriorașe, străzile
special comerciale
importate sunt, de asemenea
din Norvegia. decorate
În unele locuri suntcuaranjate
lumini șiscene
copacicu
mari de pin,
Nașterea
Mântuitorului. Aceseta ilustrează povestea nașterii lui Isus, folosind statui sau actori și animale vii.
Multe biserici dețin servicii speciale în noaptea înainte de ziua de Crăciun.
Mulți oameni petrec ziua de Crăciun cu membrii familiei, cu care face schimb de cadouri și
cărți. Mulți copii se trezesc pentru a găsi un ciorap plin cu mici cadouri pe pat sau în altă parte în
casă. Acestea au fost aduse de către "Moș Crăciun", care traieste cea mai mare parte a anului la
Polul Nord. El călătorește într-o sanie trasa de reni și intră in case pe coșul de fum. El speră să se
bucure de o mică gustare de plăcinte cu carne și coniac la fiecare casă. Se presupune că el
călătorește atât de repede pentru a duce cadouri tuturor copiilor într -o noapte, ajutat în munca sa
de elfi.
Mai târziu, în a doua zi, oamenii pot participa la servicii speciale în cadrul bisericii, chiar dacă
de obicei nu merg la biserică. Aproape toată lumea se pregătește și mănâncă o masă specială.
Aceasta include de multe ori friptură de curcan, cartofi, păstârnac și alte legume. După felul
principal, budinca de Crăciun este desrtul special.. Aceasta este aburită, un calup dens umplut cu
fructe uscate și nuci. Se flambeaza cu coniac și se toarnă peste budinca pentru a -I da un gust
delicious.Plăcintele cu carne sunt de asemenea populare în ziua de Crăciun. Ele sunt specialitățib
de patiserie dulci umplute cu un amestec de fructe uscate, grăsime și alcool.
Aproape toate organizațiile, cu excepția spitalelor și a adăposturilor pentru persoanele fără
adăpost, sunt închise în ziua de Crăciun. Unele case publice și magazine mici de alimente pot
deschide timp de câteva ore în mijlocul zilei. Serviciile de transport public nu funcționează cu
orarele lor normale și poate chiar nu funcționează deloc. Viața publică se oprește aproape în
totalitate în ziua de Crăciun.
Multe biserici dețin servicii speciale pe Ajunul Crăciunului și în ziua de Crăciun. Unele
organiza, de asemenea adăpost, companie și hrană pentru persoanele fără adăpost sau cei care
au nevoie de ajutor.
Ziua de Crăciun este adesea văzută ca celebrarea nașterii lui Isus Hristos în Betleem peste
două mii de ani în urmă. Cu toate acestea, multe aspecte ale celebrării au originea în tradițiile
păgâne din Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda. Acestea includ aducerea decbucăți de cop aci
veșnic verzi în case, artificii și consumul de alimente speciale. Când misionarii au convertit
locuitorii acestor țări la creștinism, multe dintre aceste obiceiuri au fost incluse în festivitățile
creștine.
Există multe simboluri de Crăciun. Acestea includ frunze și fructe de padure de la copacul
Holly și vâsc, pini, lumânări și artificii. Elementele principale de sezon sunt Mos Craciun, copilul
Isus, Maria, Iosif și celelalte personaje din povestea Nașterii. Cadourile și alimentele de Crăciun,
cum ar fi curcanul, budinca de Crăciun si plăcintele cu carne simbolizează, de asemenea,
Crăciunul.
Christmas celebration in United States
Prof. înv. Primar Dăneț Steluța

Școala Gimnazială nr. 8Giurgiu
In the United States, Christmas is observed on the 25th of December.
Here the festive season traditionally begins on the fourth Thursday in November, just after
the Thanksgiving holiday. On Thanksgiving Day, a spectacular parade is taken out in New York
City that has the smiling figure of Santa Claus participating in it. It indicates the beginning of
the Christmas shopping season. Department stores, shopping malls and small shops ready
themselves appropriately for the season to attract shoppers and get them to spend quite a few
bucks on Christmas trees, gifts, apparels, greeting cards and suchlike.
In the final days leading to December 25, small evergreen trees are seen to be established
in every home and beautifully decorated with colored lights, tinsel, angels, stars and bright
ornaments. The exterior of almost every house and the adjoining shrubbery is adorned with
strands of electric lights. Strings of electric lights are used not only to adorn mantles and doorways,
rafters, roof lines, and porch railings of individual homes but also of public/commercial buildings,
departmental stores and even business hubs. Christmas trees are also seen to be set up in most
of these places. It is often a pastime for the American people to drive or walk around
neighborhoods in the Christmas evenings to see the lights displayed on and around other homes.
Those with deep pockets are often found to place life-sized, illuminated Santas, reindeers and
snowmen on their lawns and roofs. Many churches and private homes display illuminated Nativity
Scenes commemorating the humble birth of Jesus Christ.
Christmas Eve is not an official holiday here. Hence most people have to work. However,
many workplaces hold Christmas parties or celebrations, so there is a celebratory air to the day.
For kids, it is a day of great joy since most schools and other educational establishments are
usually closed. In the evening, most people add final touches to their home decorations. Many also
set up the Christmas tree in their homes on this day. Many organizations and department stores
are usually open for last minute Christmas shoppers, but may close earlier. Many people travel to
visit family members or friends on Christmas Eve. Some people, especially Roman Catholics,
attend a Midnight Mass service at church and participate in singing carols. Traditionally, the
midnight mass starts at midnight, the point of transition from Christmas Eve to Christmas Day.
Many Protestant churches also hold special services on Christmas Eve, complete with displays of
beautiful manger scenes and candle-lit religious observances.
The Christmas dinner in the U.S. includes turkey or ham, potatoes and pie. Cakes are of
course, a must for the occasion. The menu also consists of a lot of desserts such as the "Crostoli,"
a fried bread spiced with orange peel (as made in Italian-American communities) or the
"Pfeffernuesse," a bread full of sweet spices (eaten by German-Americans) or the
"Berlinerkranser" - a Norwegian wreath-shaped cookie. Baked breads and cookies are also part of
the dinner list. At Christmas Eve gatherings adults drink eggnog, a drink made of cream, milk,
sugar, beaten eggs and brandy or rum.
After dinner on Christmas Eve, children go to bed early but not before hanging up their
stockings on the fireplace or the end of their bed to be filled with gifts and goodies by Santa Claus.
On the following morning, children wake up to look for their desired items in their stockings and
also find nicely wrapped presents under their Christmas tree.
http://www.theholidayspot.com/christmas/worldxmas/us.htm#UshOU5CStezO2FoA.99
CRĂCIUNUL ÎN LUME
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.5 GIURGIU

PROF.ÎNV.PRIMAR: DUMITRU TATIANA MIHAEL A
Motto: „Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis
Au venit sărbătorile de iarnă! A venit Craciunul, prilej de bucurie și speranță!

Crăciunul sau Naşterea Domnului (naşterea lui Iisus Hristos) este o sărbătoare creştină
celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare
an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a
treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări, unde creştinii sunt majoritari,
Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeşte în ziua următoare, 26
decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX -lea, Crăciunul devine şi o
sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necreştini, centrul de greutate al
celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de
cadouri sau, pentru copii, „daruri de la Moş Crăciun”.
Creştinii din toate colţurile lumii sărbătoresc Crăciunul în stiul propriu, fiecare ţară având,
practic, obiceiuri specifice pe care le respectă.
Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România. Sărbătoarea Nașterii
Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie.(Un vechi obicei al românilor din satele unor zone ale țării,
ca de pildă cele din Oltenia, era acela ca în Ajunul Crăciunului, gospodarii să se trezească
dimineața devreme, să facă focul în sobă și cu o rămurică a unui pom din grădină să jăruiască jarul
stând la gura sobei și să spună: "Bună dimineața lui Ajun! /C -a venit într-un ceas bun /Să ne-
aducă:porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși; /Vacile cu viței,oil e cu miei,scroafele cu
purcei,cloștile cu pui,găinile cu ouă......și tot așa se continua cu ceea ce gospodarii doreau să aibă,
ca în final să se spună: La anul și la mulți ani!)
Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului
românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale
orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea.
În Maramureș, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare
casă iar apoi, cu tot cu gazdele care i -au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului și
fiecare familie se poate bucura de mâncărurile preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii,
prăjiturile și vinul, alături de bradul împodobit și de cadourile primite de la Moș Crăciun.
Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case.
În Islanda, în casele copiilor cuminţi nu vine doar un Moş Crăciun, ci 13. Aceştia pornesc la
drum încă de pe 11 decembrie şi le aduc daruri (dulciuri, mandarine, lozuri în plic) celor mici. Cei
care nu au fost cuminţi primesc un cartof.
Elveţia are o tradiţie mai puţin obişnuită, de Crăciun. Aici, copiii scobesc câte o r idiche pe care
o ornează apoi cu decoraţiuni de sezon. Obiceiul se numeşte “Parada ridichilor luminate” şi este, şi
acum, respectat în multe case.
În Suedia, familiile iau masa de Crăciun la lumina unei singure lumânări.
Copiii din Italia primesc cadouri, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, de la Befana, o vrăjitoare cu
hainele ponosite şi pline de funingine, care vine pe horn călare pe mătură. Cei obraznici primesc
cărbuni de zahăr.
În Ucraina se păstrează tradiţia potrivit căreia pe masa din Ajunul Crăciunului trebuie să fie 12
feluri de mâncare. Din fiecare se poate mânca doar după ce au apărut stelele pe cer.
Cehii şi slovacii cred într-un obicei care le prezice viitorul. Ei taie în două un măr, iar dacă în
mijloc apare o stea, se spune că va fi un an bun. Dacă este o cruce, anul următor va fi rău.
Copiii din Mexic au un obicei care se păstrează de zeci de ani. Cei mici se strâng la casa unuia
dintre ei, pun într-un sac bani şi bomboane, apoi îl agaţă de tavan şi dau cu un băţ în e l. Cei care
reuşeşte să îl spargă sau să îl doboare se alege cu tot ce se află în interiorul sacului.
În Anglia, la masa de Crăciun se consumă budincă făcută din nuci, zahăr şi făină. Seara, copiii
agaţă de pat, în Ajun, un săculeţ, în care Moş Crăci un le va pune cadouri.
În Irlanda, oamenii pun la cel mai mare geam de la casă, în Ajun, o lumânare care trebuie să
stea aprinsă până la apusul soarelui. Se spune că lumina lumânării va fi o călăuză pentru Maica
Domnului şi pentru Prunc, în cazul în care caută o casă pentru a se adăposti.
„Crăciunul face un pic mai mult pentru fiecare în parte”, este zicala lui Charles Shulz, creatorul
unora dintre cele mai cunoscute desene animate de Crăciun, care a înţeles perfect în ce constă
sspiritul acestei sărbători.
Crăciunul pe glob
Autor: Katai Judit
Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii faţă de semeni; o vreme de voioşie,
bucate alese şi clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbătoare este ţinută pe tot Globul
indiferent de rasă pentru că este un moment în care toţi au uitat de aceste aspecte.
Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25
decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face
parte din cele 12 sărbători domneşti ale bisericilor bizantine , a patra mare sărbătoare
după Paşti, Rusalii și Vinerea Mare.
În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală,
iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la
debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini
cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându -se de la participarea în
biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş
Crăciun”.
Pe teritoriul românesc Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine. În
România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei, chiar dacă
unii sunt plecaţi departe.
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla,
însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându -i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște.
Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le
spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în
ieslea vitelor, unde au apucat- o durerile nașterii. Crăciunoaia, auzind -o, și știind ce înseamnă o
naștere de copil, i s -a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun,
când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a
plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să
scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la
loc, mai frumoase
binecuvântate. În altădecât eraua poveștii,
variantă înainte; de la suflă
Maria această minune
peste mâinileseCrăciunoaiei
crede că moașele
și acesteaaucresc
mâini
la
loc, „de atunci sărbătorim Crăciunul”.
În România familiile se adună în seara de ajun, mesele întinse sunt încărcate cu bunătăți
pregătite în casă sau cumpărate de la unul din nenumăratele magazine românești. Nu lipsesc
mezelurile de porc, jumările, șunca, salata de boeuf, zacusca, salata de vinete, fripturile,
sarmalele, ciorba de perișoare, cozonacii pufoși, țuica, vinul românesc. În ziua de Crăciun mulți
participă la Sfânta liturghie, în una din bisericile românești, după care se adună pe la casele lor
sau ale prietenilor, sărbătorind în continuare, prin colinde şi voie bună.
Crăciunul pe glob: de la mijlocul lunii noiembrie si până pe 26 decembrie, în Austria încep
târgurile de Crăciun: cu multe decoraţiuni, lumini si globuleţe, prăjiturele cu martzipan si ciocolată,
castane coapte şi băuturi aromate. Copii descoperă bucuria apropierii Crăciunului şi prin
Adventskalender – multe din companiile producătoare de ciocolată realizează aceste dulciuri cu
calendare pentru 1-25 decembrie, iar sub fiecare zi a calendarului se ascunde o bucăţică de
ciocolată. În perioada Adventului, în Oberndorf şi Wagrain, oamenii se adună la biserică pentru a
cânta colindul Silent Night.
Crăciunul în Bulgaria este sărbătorit cu mare fast şi spectacol. Bulgarii consideră că
Dumnezeul iese în stradă şi cântă cântece populare de Crăciun.
În Ajunul Crăciunului , în Laponia familiile sunt de Crăciun la masă, însă o incursiune la
sauna, nu este lucru neobisnuit aici. Cadourile de Crăciun sunt dăruite celor dragi în momentul
serii.
Ierusalim şi Nazareth, două oraşe sfinte din Israel, sunt la originea acestei sărbători
creştine. Ierusalimul este unul din cele mai magice locuri din lume pentru sărbătorirea Crăciunului.
Locul Patimilor
Deşi Crăciunul
lui Iisus,este
Ierusalimul
un eveniment
atragetipic
în fiecare
creştin,anelmilioane
este sărbătorit
de pelerini
şi dedincomunitatea
lumea creştină.
hindusă.
Într-adevăr, în India, Buddha şi Iisus pot foarte bine coexista cu Ganesh, Lakshmi, Krishna şi
Radha pe altarul fiecărei familii. În India, care are aproape un miliard de locuitori, sunt 26 de
milioane de creştini. Ziua de Crăciun este de altfel zi liberă, fiind considerată sărbătoare naţională.
La originea acestei sărbători este Sfântul Apostol Toma, cel care a încreştinat India. Primele
aşezăminte creştine datează din secolul al IV-lea era noastră.
Marile oraşe, precum Bombay şi Calcutta, se împodobesc la fel ca oraşele din ţările
occidentale. Diferenţa constă în bradul de Crăciun. În zonele tropicale, bananierii şi mangotierii
sunt împodobiţi cu lumânări, panglici şi jucării.
Crăciunul este o tradiţie recentă în Japonia şi în China, care nu este adoptată doar de
comunitatea creştină. Crăciunul este sărbătorit mai ales între prieteni.
trimise Canadienii
felicitări prinîncep
poștă, pregătirile de Crăciun
toate plicurile încă din primele
fiind ștampilate de cătrezile ale Canadiană
Poșta lunii decembrie. Sunt
cu salutul
tradițional al lui Santa Claus “ Ho Ho Ho”. În companii, colegii își înmânează unii altora felicitări,
vecinii îți lasă în cutia poștală câte una, iar de când cu cele electronice, în preajma Crăciunului ești
“alintat” cu zeci de mesaje de felicitare.
Crăciunul nu e atât de frumos nicăieri cât în inimile copiilor. Ei trăiesc altfel Crăciunul decât
adulţii. Tradiţiile, obiceiurile Crăciunului sunt sacre pentru ei. Pomul de Crăciun şi împodobire
acestuia este ceva de vis. Între podoabele bradului înşirăm bomboanele de pom, globurile și
ghirlandele. Lumânările, beculeţele sunt divine. Sărbătoarea Crăciunului este anunțată şi prin
obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Copiii
cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu
mere, nuci și colaci. În dimineaţa de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea
darurileAceastă
moşului,veselie
apoi glasurile
se poate lorexprima
trezesc prin
toatăpoezi
casa.
e de autor nespecificat : 291/293
A sosit Crăciunul!
O, ce bucurie! Albe şi frumoase, Tu, Iisuse, mie,
Tu ne-aduci, Iisuse, Jucării şi pâine, Să-mpart cu săracii
Har şi veselie.
Ce frumos e bradul, Caseatâţia,
Dar călduroase.
Doamne, Marea-mi
Toţi de-ar bucurie.
face astfel
Ce frumos e tot! N-au nici foc, nici casă, O, ce sărbătoare!
O, ce bucurie, parcă nu mai Nici măicuţă bună, N-ar mai plânge nimeni,
pot. Nici hăinuţă groasă. Că-i sărac şi n-are
Noi avem hăinuţe Dă-mi inimă bună
Bibliografie:
Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife,
1958-1966
Mitul Creștin, Octavian Chețan, Paul Bălă
Enciclopedii on line

Dokumen - Tips Craciunul Pe Glob

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips Craciunul Pe Glob

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/25/2019 Craciunul Pe Glob

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Lucrarea ”CRĂCIUNUL PE GLOB” este o lucrare de specialitate,

plăcută, interesantă și benefică, astfel încât să trezească, peste ani, în mintea și

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun

Prof. înv. primar Alecuşan Elena-Gabriela

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Semnificaţia ieslei de Crăciun

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Primul meu Crăciun

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

SILENT NIGHT,HOLY NIGHT

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

OBICEIURI DE CRĂCIUN ÎN LUME

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

tradițiile și obiceiurile care il definesc.

sărbatoriri Nașterii lui Conceptii,

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Lumina caldă a Crăciunului

Învățător : Barbu Maria Nicoleta

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun în lume – Finlanda

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Beldea Adriana,Şcola Gimnazială Nr 117

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Crăciunul este o sărbătoare creştină, care se celebrează la 25 Decembrie,aproape de

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Crăciunul, sărbătoarea tuturor creștinilor

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL LA NOI ŞI ÎN LUME

Motto: “Ridică-ţi în tăcere sufletul spre Sărbăroare Luminii!”

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

glumeţi şi ospitalieri.Copiii în Anglia nu-şi primesc cadoul în data de 24 decembrie ci în 25.

Bibliografie: “Semnificația obiceiurilor de Crăciun” - 21. Dec.2008, Raluca Brodner

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB - intertextualitate culturală

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Crăciunul-sărbătoarea tuturor creştinilor

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Charles Dickens, Un colind de Craciun, aparută cu o săptamână înaintea acestei sărbători, a

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Înafarădeasta, Crăciunul ne apropie cu pașirepezi de noulan, pe care

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

sau alteAjunulCrăciunului se petrece însăîn familie, ca sub

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini:este sărbătoarea Naşterii

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016

CRĂCIUNUL PE GLOB Februarie 2016