1.

Igiena, sanitarie, profilaxie - notiuni, metodele de studii aplicate in igiena

Igiena studiaza influenta factorilor mediului ambiant(naturali și speciali) asupra sanatatii omului si
elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menite sa fundamenteze un mediu igienic
optim de viata si de munca. Scopul igienei fiind pastrarea si promovarea sanatatii.
• prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii,
mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active
• mentinerea si fortificarea sanatatii
• sporirea capacitatii de munca si aportului social in colective
Sanitaria activitatea practica in care se supravegheaza respectarea normativelor, regulilor si
realizarea masurilor de igiena;
Profilaxia – ansamblul masurilor (economice sociale culturale sanitare) orientate spre promovarea
sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor, reducerea consecintelor in caz de boala si evitarea
deceselor premature.
Etapele profilaxiei:
• preventia primara – include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si
nespecifice a organismului, prin combaterea f. de risc. Ea corespunde medicinii preventive si fiind
promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea.
• p. secundara – este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide, la
aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii.
• p. tertiara – reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si profesionala
a bolnavului. Corespunde in plan aplicativ medicinii de recuperare.
Metodele de cercetare folosite in igiena se impart in 2 clase:
[Link]. de studiere a factorilor de mediu
1)observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O descriere a obiectului de fata.
2) metodele organoleptice, ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau
precis date despre starea obiectelor, dar nu si cantitatea.
3)metodele de laborator : Fizice (determinarea mișcă rii, temperaturii, umiditatii aerului, presiunii
atm)
4)metodele chimice, bazate pe fenomene de precipitare, neutralizare pentru determinarea
componentei chimice a substantelor.
5) metodele biologice – microbiologice, parazitologice, virusologice etc.

[Link]. de investigație a reactiei de rs a organismului la actiunea factorilor de mediu:

1)m. fiziologice - la cercetarea manifestarilor functionale a organelor ca raspuns la modificarile
mediului
2)m. clinice si analize de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub
actiunea factorilor nocivi
3)m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul de a
indica mijloacele de combatere si profilaxie
4)m. statistice – se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii
5)m. experimentale – pentru stabilirea normelor sanitare privin Concentratiile Maximal Admisibile
a substantelor.

2. Factorii studiati de igiena, grupurile lor. Factorii de risc pentru sanatate.

Influienta factorilor de mediu asupra organismului poate fi diversa si depinde de gradul de
nocivitate si de durata actiunii acestora.
Factorii de mediu:
1. externi /ecologici– factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior
a) fizici – temperatura, umiditatea aerului
b) chimici – elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de om
c) biologici – bacteriile, virusii, helminți
d) sociali – rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni
2. interni – factorii genetici,consitutionali care determina afectiunile genetice.
a) sanogeni – acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si
fortificarea sanatatii.
b) patogeni – acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii
sanatatii.

După gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in:

1) modul de viata nesanatos – supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea,
abuzul de medicamente, modul de viata sedentar
2) f. biologici – ereditari si predispunerea personala
3) mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului,
schimbari ale conditiilor climaterice, expunerea excesiva la razele solare etc.
4) f. de risc legati de asistenta medicala – incompetenta profesionala, asistenta medicala
întirziată

3. Necesitatea cunoasterii igienei de catre medicii curativi, domeniile de aplicare a acestor

cunostinte
Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza.
Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii.
Diagnosticarea corecte a bolilor. Cunoscind particularitatile conditiilor de munca, influenta lor
aupra sanatatii, medicul poate face deductii despre etiologia bolii, el poate lua masurile eficace de
tratament si de profilaxie a bolii.
Selecta pentru fiecare bolnav in parte regimul potrivit de alimentatie, tratament, sa-i recomande
exercitiile fizice si masurile corespunzatoare cu efect de calire a organismului.
Medicul va putea sa-i recomande pacientului profesia si modul de viata potrivit pentru mentinarea
sanatatii.

4. Alimentatia rationala. Principiile. Factorii care se vor lua in consideratie la recomandarea

alimentatiei rationale.
Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritve
in diferite stari fizologice a organismului si conditii de mediu, atit cantitatv, cit si calitativ.
Principiile alimentatie rationale:
 alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de
energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpul transportarii, pastrarii si preparari culinare a
produselor alimentare
 prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului alimentar insalubru
 produsul trebuie sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate sustantele nutritive
(proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale) in cantitati bine echilibrate si sa se respecte o
proportie justa a alimentelor si a substantelor nutritive
 sa se respecte regimul alimentar care consta in aceea, ca alimentatia sa fie la anumite
intervaluri de timp si strict respectata
 asigurarea unei bune stari de nutritie – sa se asigure folosirea folosirea maxima a
sustantelor nutritive prin prepararea culinara a alimentelor
 asigurarea varietatii bucatelor
 deplina digestie a alimentelor
 propritetatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor
consumatorului
 sa se respecte moderatia, adica sa nu contina un exces de zahar, sare, grasime

5. Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului. Metodele de determinare.

Viata intotdeauna cere un consumde energie, pentru satisfacerea mai multor necesitati :
 sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului
 activitatea permanenta a muschilor respiratorii si a inimii
 contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede
 activitatea de secretie de excretie
 mentinerea temperaturii constante a corpului
 repararea uzurilor

Metodele de determinare a consumului de energie de organism:

I. metoda de calcul – trebuie sa determinam MB, la aceasta valoare se adauga 10% a actiunii
specifice a alimentelor si consumul de energie la activitatea profesionala (cronometrajul activitatii
persoanei).
Cronometrajul tuturor acțiunilor în decurs de 24 de ore, inclusiv al somnului, odihnei, mîncă rii.
Pentru aceasta se iau la observaţie 2-3 persoane şi cu ajutorul cronometrului se controlează toate
acţiunile. Persoanele în observație trebuie să fie în prealabil instruite în privinţa metodei de lucru.
Se recomandă de înregistrat numai începutul fiecă rei acţiuni, iar toate datele se analizează doar
după finalizarea cronometrajului. Dacă suma duratei tuturor acțiunilor va echivala cu 24h, rezultă
realizarea unui cronometraj corect.
In afară de acţiuni, se mai înregistrează intensitatea lucrului (viteza mersului), caracterul acţiunilor
(odihna stâ nd, şezâ nd ).
Zilele de observaţie trebuie să fie cele obişnuite pentru om, iar caracterul lucrului - de o intensitate
medie. În timpul cronometrajului se iau în consideraţie condiţiile meteorologice.

II. calorimetria directa - o camera speciala cu pereti dubli. Printre pereti vircula apa. Energia
degajata sub forma de caldura se determina prin aprecierea volumului de apa care circula in sistem
si a gradului de incalzire a ei in procesul experimentului.

III. calorimetria indirect - analiza chimica completa a gazelor. Avem nevoie de un sac Douglas si
un rezervor Holdane. Se determina coeficientul caloric.
Cunoastem consumul de energie nedirijat (MB+actiunea dinamica specifica) si dirijat (bazat pe
activitatea musculara, lucrul fizic si depinde de activitatea profesionala, de intensitatea muncii, de
virsta, de inaltime, de greutatea corporala, de starea fiziologica a organismului, de actiunea
factorilor externi)

Normativele fiziologice de consum de energie pentru diferite grupuri de populaţie.

Conform gradului de intensitate a muncii si cantitatea necesara de substante nutritive, populatia

adulta este repartizata in 5 grupuri :
1. activitate este indeosebi intelectuala (educatori, profesori, colaboratori stiintifici, lucratori
medicali cu exceptia de infermiere, asistenti medicali si chirurgi)
La barbati 2550-2800kcal, Femei 2200-2400kcal (variaza in dependenta de virsta). Coeficientul
activitatii fizice este de 1,4. CAF - raportul dintre cheltuielile generale de energie si cheltuielile de
energie pentru MB.
2. munca necesita eforturi fizice usoare (zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale si
infermieri, lucratori din sfera de deservire) B 2750-300kcal, F 2350-2700kal, CAF = 1,6
3. eforturi fizice medii (lucratorii de la intreprinderile de prelucrare a metalelor, lemnului, industria
alimentara, lucratorii transportului feroviar, chirurgii) B 2950-3200kcal, F 2500-2700kal, CAF =
1,9.
4. munci fizice grele (muncitorii de la constructie, industria petrolului si a gazelor, agricultura)
B 3450-3700, F 2900-3150, CAF = 2,2.
[Link] fizice foarte grele (minerii, otelarii, hamalii, taietorii de lemne)
B 3800-4000, F 3300-3500, CAF = 2,5.

6. Importanta biologica a proteinelor. Necesarul in proteine, echilibrul proteic.

Proteinele sunt substante nutritive cu o strucura complexa, care se prezinta ca macromolecule,
formate din lantul de AA legati intre ei prin leg peptidice.

Rolul sau functiile P pentru organism

 P constituie comp de baza al protoplasmei celulare si al structurii intercelulare
 efectueaza un rol plastic
 participa la formarea unor enzime, care intervin in desfasurarea tututor proceselor vitale
ale organismului
 influenteaza activitatea glandelor endocrine
 influenteaza rezistenta organismului fata de infectii
 au functii structurale specifice tesuturilor
 indeplinesc functia de transport a hemoglobinei si plasmei sangvine
 participa la mentinerea echilibrului osmotic
 au functie genetica
 functie de detoxicare a toxicelor industriale si medicamentelor, care se realizeaza prin mai
multe cai
 prin mentinerea troficitatii normale a tesuturilor si organelor pe care actioneaza
substantele nocive, marindu-le rezistenta
 prn asigurarea ecipamentului enzimatic, necesar metabolizari noxelor, transformindu-le in
substante lipsite de nocivitate
 indeplinesc rol energetic secundar – la arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal.

Necesitatea de P: se recomanda ca proteinele sa constituie 11-13% din valoarea energetica diurna.

Necesitatea de P variaza la diferite grupe profesionale intre 80-120g pe zi.
Pentru mentinerea ehilibrului azotic este necesar de 40-60 g, ce se socoate ca normativ fiziologic.
Carenta de proteine conditioneaza dereglarea sistemelor fermentative, scaderea MB si
termogenezei, reducerea cantitatii de P (albumine) in serul sanguin. Una din cele mai preoce
manifestariale insuficientei proteice este reducerea rezistentei, functiilor protectoare a
orgnismului. Concomitent apar dereglari ale functiei sistemului endocrin.
Surplusul de proteine se include in Mb, ceea ce se reflecta direct asupra ficatului, unde se obtin
produsele finale ale descompunerii proteinelor si asupra functiei rinichilor, prin care se elimina
aceste produse. Excesul de proteine provoaca o reactie nefavorabila a sist cardiovasc si a celui
nervos.

Alimente surse de P (dupa valoarea biologica).

- peştele, icrele şi alte alimente de origine acvatică ,
- ouă le,
- laptele şi derivatele, (lactatele, brâ nzeturile),
- carnea de pasă re şi de mamifere.

7. Importanta biologica a lipidelor, alimentele surse, necesarul, echilibrul lipidic.

Lipidele sunt o grupa de substante organice insolubile in apa si solubille in solventi organici, ca
eterul, acetona.

Functiile L:
IV. L reprezinta o sursa de energie concentrata – prin arderea unui de L se elibereaza 9 kcal.
V. L nu consttituie numai o sursa energetica, ci aduc si un aport de material de material plastic
VI. influenteza procesele de termoliza
VII. functia necesara a organelor interne “de rotunjire a formelor corpului”
VIII. aport de vitaminele liposubile A, D, E, K si contribuie la asimilarea lor
IX. influienteaza functia tubului digestiv
X. inhiba secretia HCl
XI. au o importanta din punct de vedere culinar
XII. influenteaza asimilarea sarurilor minerale
XIII. infuenteaza functia sistemului nervos central, endocrin; inhiba functia pancreasului, a
glandei tiroide, micsoreaza motilitatea stomacului si a intestinelor, dau senxatii indelungate de sat
XIV. formeaza apa endogena
XV. sporeste rezistenta organismului la sete

Alimentele surse care acopera 60-65% din necesitatea de grasimi sunt cele propriu-zise: unt,
margarina, slanina.
Necesarul de L:
3. 0,7-1 g/kg corp/zi – la adulti sedentari
4. 1-1,5 g – la adulti
5. 2 g – copii, adolescenti

Ratia de lipide nu trebuie sa depaseasca 30-33% din numarul total de calorii in 24 ore.
Necesitatea diferitor grupuri profesionale variaza intre 70-154 g pe zi.
In alimenatia echilibrata grasmile ingerate trebuie sa contina 25-30 g uleiuri vegetale, 3-6 g AG
polinesaturati, 1 g colesterol, 5 g fosfolipide.

8. Importanta biologica a glucidelor, alimentele surse, necesarul,echilibrul glucidic.

Glucidele sunt substante chimice alcatuite din C, H, O si care au rol energetic in organism. Se impart
in:

Rolul si functiile G in organism:

5. sunt furnizoare de energie rapida
6. sub forma de glicogen sunt stocate in ficat, muschi, ca energie de rezerva
7. sunt folosite la sinteza de lipide
8. aportul organismului – vitamnele hidrosolubile – indeplinesc functi de substante biologic
active, participa la sinteza acizilor nucleici si AA, la solubilizarea, transportul si metabolizarea
hormonilor.

Surse de glucide digerabile: cerealele si derivatele lor – gris orez, cartofi; leguminoase – fasolea,
mazarea; legumele; fructele; alimente de origine animala – lactoza laptelui.
Surse de materal fibros: piine neagra, piine inegrala, fasolea, mazarea, nucile, radacinoasele,
legumele, frunzele batrine (de varza, spanac).
Surse de pectina: morcovi, mere, pere, gutui, coacaza, struguri, piersice, prune.

Necesitatea de G in 24 ore pentru diversele grupe de populatie este de 300-580g pentru barbati si
260-460g pentru femei. Se recomande ca nivelul de glucide sa nu depaseasca 57% din valoarea
energetica a ratiei.

Glucidele nedigerabile. rolul lor în organism

Glucidele nedigerabile (derivatele cerealiere integrale, câ t mai puţin rafinate, l e g u m i n o a s e
u s c a t e , legumele şi fructele,
celuloza, hemiceluloza şi substanţele pectice) denumite fibre alimentare

Accentuează peristaltismul pe două că i: mecanică (volum mare) şi chimică (se produce iritaţia
pereţilor intestinali datorită faptului ca apar produşi de digestie bacteriană intestinală de tipul
acizilor graşi cu lanţ scurt).
Combat constipaţia şi complicaţiileacesteia (diverticuloză , hemoroizi).
Profilaxia cancerului rectal prin favorizarea proliferă rii florei de fermentaţie şi prin scurtarea
timpului de staţionare a bolului fecal în intestinul terminal.
Au rol înprofilaxia obezităţii, “diluează ” alimente –scad densitatea calorică , prin:
accelerarea tranzitului;
scă derea coeficientului de utilizare digestivă a tuturor principiilor nutritive, datorită formă rii de
bariere faţă de enzimele digestive.
Fibrele solubile reţin multă apă (de 20-30 ori mai mult ca propria greutate), formează un gel, cu rol
antiseptic şi antiinflamator care absoarbe toxine.

reduc indexul glicemic al alimentelor (prinmicşorarea impactului glicemic);

inducsaţietate;
diminuează absorbţia colesteroluluialimentar şi a celui recirculat (din bilă şi celulele
descuamate) –în mod special fibrele solubile (guma guar) .

9. Vitaminele - caracterizarea generala, clasificarea acestora

(denumirea uzuala si dupa componenta chimica)
Vitaminele sunt substante chimice organice cu masa molecuara mică , fiziologicactive și influențînd
MB. Vitaminele se sintetizează în plante,asigurînd organismul direct, prin produse vegetale sau
indiect prin produse animaliere . Ele indeplinesc functia de catalizatori. Combinindu-se cu
proteinele, formeaza fermenti si iau parte la diverse reactii fermentative. Vitaminele joaca rol in
prevenirea unor imbolnaviri. Excesul si insuficienta lor, pot provoca o serie de tulburari patologice,
care conduc la declansarea unor boli specifice. Vitaminele asigura o functionalitate optima a SNC, a
aparatului digestiv, a sist hematopoetic. Ele maresc rezistenta organismului la infectii, toxine,
favorizeaza adaptarea oganismului la diverse conditii de mediu si de munca.
Clasificarea vitaminelor
4) Solubile –
1. Dupa grad
1. liposolubile
• vit A – retinol
• provit A – caroten
• vit D – calciferol
• vit E – tocoferol
• vit K – filochinol
2. hidrosolubile
• B1 – tiamina
• B2 – riboflavina
• B6 – piridoxina
• B12 – cianocobalamina
• Bc – acidul folic
• B3 – acidul pantotenic
• H – biotina
• C – acidul ascorbic
• P – citrina
• PP – niacina, nicotinamida
2. Substante cu efecte vitaminice
• B15 – acidul pangamic
• H1 – acidul paraaminobenzoic
• B4 – colina
• B8 – inozitol
• BT – Carnitina
• F
• U
3. Dupa mecanismul de actiune
1. care au efect nuclear – influenteaza transcriptia ADN
2. cu efect membranar – impiedica actiunea unor radicali liberi in organism, cum este vit E
3. transferarea unor grupari functionale
4. transferul de electroni
5) Insolubile

11. Hipervitaminozele, cauzele, manifestările clinice, profilaxia.

- hipervitaminoza A (retinol) se manifesta prin hipertensiune intercraniana, cu cefalee,
hiperexcitabilitate, prurit, hepatosplenomegalie;
- hipervitaminoza D - prin hipercalcemie (absorbtie crescuta de calciu) si mobilizarea acestuia din
[Link] se manifesta prin oboseala, slabiciune, dureri de cap (cefalee), greata, stari de voma,
[Link] copii
se manifesta prin oprirea cresterii si mai apare o insuficienta renala;
- hipervitaminoza E (tocoferol) - poate produce tulburari de spermatogeneza, involutia ovarelor,
tulburari de menstruatie;
- excesul de vit. B6 (piridoxina), supranumita si vitamina "bunei dispozitii", poate dauna tocmai
sistemului nervos pentru a carui buna functionare este necesara;
- excesul de vit.C (acid ascorbic) - cunoscuta ca un bun antioxidant si care contribuie la tratarea
cancerului poate influenta rezultatul anumitor analize biologice precum creatinina, glucoza
sangvina si urinara. Cantitati mai mari de 5g de vit. C pot provoca greturi, diaree si pot afecta litiaza
renala; de asemeni unii
specialisti sustin ca administrarea de vit.C si mestecarea gumei de mestecat duce la distrugerea
smaltului dentar;

[Link] biologica a vitaminelor grupului B, necesarul, sursele in alimentatie.

Vitamina B1(tiamina) intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de

coenzime.
Participa la procesele generale de oxi-reducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol
important la sistemul nervos central si periferic si in special al glandelor endocrine.
Intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secreorii si de absorbtie digestiva.

Vitamina B2 (riboflavina) – hidrosolubila de crestere

Intervine in procese de oxi-reducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor, functiile SNC, a
aparatului vizual si are rol antitoxic (Pb, Hg).
Sursele: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee, salata verde, rosii
La efort fizic moderat nevoia adultului in riboflavina e de 2mg in 24 ore; 0,6mg la 1000kcal.

Vitamina B3 – PP (niaacina, nicotinamida)

Cuprinde acidul nicotinic si unii derivati ai lui. Ea participa la procesele de oxido-reducere, la
metabolismul glucidelor, proteinelor, a produselor pigmentare, are o actiune vasodilatatoare.
Sursele: alimente vegetale, ami ales in coaja boabelor de cereale, drojdia de bere, carne, rinichi,
ficat.
Necesitatea diurna in acid nicotinic e de 16-28mg sau 6,6mg la 1000kcal.

Vitamina B6 (piridoxina).
Metabolismul substantelor organice, intra in compozitia unui mare numar de enzime cu fucntia de
oxido-reducere. Participa la sinteza sfingozinei, cu rol in metabolismul lipidelor.
Necesitatea diurna 2mg, pentru femeile gravide si mamele care alapteaza – 4mg.

Vitamina B9 – acidul folic

Necesar pentru hematopoeza. Se contine in drojdii, ficat, rinichi, verdeata, mai putina in peste si
produsele lactate. Necesitatea diurna – 0,2-0,9mg.

Vitamina B12 - cianocobalamina

In lipsa ei se deregleaza hematopoeza si se dezvolta anemia pernicioasa. Se contine in ficat, carne,
oua, lapte. Necesitatea diurna 0,003mg

13. Importanţa acidului ascorbic în alimentaţie. Necesitatea organismului în vitamina C şi

factorii ce o determină . Produsele furnizoare şi produsele bogate în vitamina C.

Vitamina C se considera una din cele mai importante vitamine, deoarece indeplineste mai multe functii :
influenteaza rezistenta capilarelor, reactivitatea organismului, gradul de rezistenta la actiunea agentilor
patogeni si a factorilor nocivi externi, participa la procesele de oxidoreducere celulara si constituie un
puternic agent reducator, participia la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de Fe, protejeaza vit
 A si E, economiseste vit din gr B. Vit C asigura structura si functionarea normala a celulelor care sintetizeaza
colagenul, un component de baza al substantei intercelulare. Acidul ascorbic mareste rezistenta organismului
la actiunea unor noxe chimice din mediul ambiant : plumb, mercur, benzen.
Necesitatea de vit C depinde de intensitatea muncii, de virsta, de starea fiziologica etc. Pentru cei care
efectueaza o munca de intensitate medie necesitatea zilnica e de 70mg. Necesarul de vit C este marit la
persoanele care depun efort muscular intens si la cele care isi desfasoara activitatea in locuri reci.
Sursele principale de vit C, care sunt si furnizoare sunt zarzavaturile , fructele proaspete (varza alba – 45mg
vit C/100g produs, varza rosie – 70mg, cartofi – 20mg, visine – 15mg, ardei – 120mg). Produsele bogate in vit
C sunt : citricele, macesul uscat, patrunjel verde, marar verde, fragi, agris, macris, ceapa, rodii, pere etc.
Cerealele si zaharoasele nu contin vit C.

14. Hipovitamioza C, cauzele şi profilaxia ei.

Deficitul de vitamina C este determinat de un aport alimentar insuficient, de reducerea absorbtiei intestinale (alcoolism,
administrare de antibiotice, cortizon, aspirina), sau cresterea consumului (infectii, arsuri, neoplazii, interventii
chirurgicale, boli reumatoide, fumat).
Deficitul de vitamina C se insoteste frecvent de gingivita ulcerata si hemoragica.

Forma severa de hipovitaminoza C este scorbutul. La copilul mic se manifesta dupa varsta de 8 luni, prin: inapetenta
(lipsa poftei de mancare), deficit staturo-ponderal, paloare, tuburari de coagulare, dureri osoase, eruptie dentara
perturbata, demineralizare.

La adulti, manifestarile apar dupa 45-70 de zile de la instalarea deficitului de vitamina C, initial insidios, cu astenie, dureri
articulare, atrofie musculara, anorexie, dispnee (greutate in respiratie), depresie. Ulterior apar pete rosii-vinetii pe fese,
coapse, gambe, cu tendinta la extindere.

Astfel, pentru a preveni apariţia hipovitaminozelor de primă vară , se recomandă :

 alimentaţie zilnică raţională , variată cu consumul produselor bogate în vitamine (fructe, legume, alimente de
origine animală , uleiuri vegetale);
 respectarea cu stricteţe a regulilor de pă strare, preparare şi conservare a produselor;

Metodele de determinare a saturaţiei organismului cu vitamina C.

La aprecierea saturatiei organismului cu vit C se determina rezistenta capilarelor cu

ajutorul aparatului Nesterov si proba linguala cu reactivul [Link]
rezistentei capilarelor. Aparatul Nesterov consta din manometru cu mercur, conducta
pentru evacuarea aerului si ventuza. La inceputul probei, in aparat se formeaza vacuum,
apoi se aplica ventuza pe partea palmara a antebratului. Deschizindu-se robinetul
angiorezistrometrului, sub ventuza se obtine o presiune scazuta, ce se mentine timp de 3
minute. Pentru determinarea rezistentei capilarelor, presiunea atmosferica in ventuza
scade pina la 240 mmHg. Rezultatul se preciaza dupa numarul de petesii aparute sub
ventuza: pina la 15 petesii – saturatie suficienta, 15-30 petesii mici si medii –
hipovitaminoza usoara, 30 petesii si m multe, hemoragii subcutanate de merimi mici medii
si mari – hipovitaminoza vadita, avitaminoza.
Proba pe limba. Pa linia medie a limbii picuram o picatura de reactiv Tilmans (100g de
reactiv + 100ml apa distilata, se fierbe), apoi se fixeaza timpul in decursul caruia picatura
se decoloreaza. Decolorarea in decurs de 23 sec demonstreaza o asigurare suficienta a
organismului cu vit C.
Cantitatea de vit C poate fi determinate in singe si in urina. De asemenea saturatia
organismului cu acid ascorbic poate fi determinate dupa datele din chestionar si de
observatie.

15. Regimul alimentar – noţiune, exigenţă faţă de el.

Regim alimentar – luarea mesei la anumite ore si repartizarea rationala a ratiei alimentare diurne conform
meselor. La recomandarea unui regim alimentar, trebuie de luat in consideratie specificul activitatii de munca
, regimul zilei, virsta, deprinderile si particularitatile individuale ale omului. Daca masa se ia permanent la
ceeasi ora, apare un reflex conditionat, care contribuie la sporirea poftei de mincare si a digerarii alimentelor
consumate. Iar daca omul maninca neregulat, se va deregle functia tubului digestiv, inrautatindu-se si
incetinindu-se digerarea alimentelor. Intervalurile intre mese nu trebuie sa depaseasca 4-5 ore. Dejunul
trebuie sa sigure organismul cu toate substantele nutriente ca rezerva pentru activitatea de munca eventuala
si trebuie sa constituie 20-30% din valoarea energetica a ratiei diurne. In caz de alimentatie de 4 ori pe zi,
micul dejun va constitui 10-25% din ratia diurna.
Prinzul trebuie sa constituie 30-40% din calorajul diurn. Produsele alimentare care contin multe proteine,
excita Sist Nerv, de aceea pestele, carnea, pastaioasele trebuie sa fie incluse anume la prinz. Pentru prins este
potrivita urmatoarea succesiune : aperitivul rece, supa calda, felul doi (cald) si desertul.
Cina va fi usoara, va contine nu mai mult de 15-20% din valoarea calorica a ratiei alimentare. Trebuie sa fie
alcatuita din bucate usor digerabile, care nu vor excita sist nerv. Cina trebuie sa fie luata cu 1,5 - 2 ore pina la
somn, ca sa nu influenteze negativ asupra somnului, facindu-l superficial si nelinistit.

16. Importanţa laptelui şi produselor acido – lactice în alimentaţie. Indicii calită ţii laptelui
conform normativelor in vigoare.
Laptele si derivatele sale sunt alimente deosebit de importante pentru hrana omului sanatos si a celui bolnav,
indiferent de virsta. Este un aliment care prin proteinele sale si complexul fosfor-calciu, satisface necesitatile
organismului copilului si adolescentului, favorizind dezvoltarea, cresterea, dentitii. Produsele lactate acide au
un rol important in alimentatia dietetica a unor bolnavi. Valoarea lor nutritiva e asemenetoare cu cea a
laptelui, dar au un avantj : factorii nutritivi sunt asimilati mai usor. Ele se obtin prin fermentatia lactica pura
sau prin fermentatie mixta – alcoolica si lactica. Pentru a determina calitatea laptelui conform STAS, se vor
stabili uramtorii indici :
1) Organoleptici
• Consistenta (diluat, integru, mucilaginos - viscos)
• Mirosul (specific de lapte proaspat, acru, de amoniac, hidrogen sulfurat, nespecific)
• Culoarea (alba cu nuanta galbuie, albastruie, rosietica)
• Gustul (placut dulciu, acru, de mucegai)
2) Fizico-chimici
• Densitatea (se masoara cu lactodensimetrul, in norma trebuie sa varieze intre 1,027-1,034)
• Procentul de grasime (se determina dupa metoda acidometrica Gerber)
• Aciditatea °T (se determina prin metoda titrometrica, aciditatea laptelui proaspat e 20°T)
3) Proba la :
• Amidon (el mentine culoarea si consistenta naturala a laptelui, atunci cind este diluat cu apa)
• Bicarbonat de sodiu (opreste inacrirea lui si il prezinta drept proaspat)
• Proba de pasteurizare (se face reactia Rua si Koller, in urma careia laptele nepasteurizat va obtine
imediat culoarea albastra)

17. Importanţa că rnii, peştelui, ouă lor în alimentaţie. Expertiza igienică a acestor produse.
Carnea contine 15-20% proteine si reprezinta una din cele mai importnte surse ale ratiei alimentare. . Carnea
este saraca in calciu si bogata in fosfor. Ea contine mult fier. Carnea e sursa de baza a vit PP si sursa
importanta de vit B2 si B6. Cercetarea calitatii carnii se face prin metoda organoleptica. Aspectul si culoarea
suprafetei carcasei trebuie sa fie roz-deschis sau rosu-deschis, muschii pe sectiune putin umezi, pe hirtia de
filtru nu lasa pete, consistenta pe sectiune e tare si elastica, la apasare cu degetul nu lasa urme, miros specific
carnii proaspete, grasimea de culoare alba, galbuie sau galbena. Pestele are rol insemnat in alimentative ca si
carnea. El contine 7-19% protein de inalta valoare nutritive. Continutul de lipide variaza in functie de specie
(intre 0,2 – 34%).%). Lipidele din peste au o valoare nutritiva mai mare decit cele ale carnii, aducind in ratie
si vi A si D. Untura de peste contine multi acizi grasi nesaturati. Carnea pestilor de mare e bogata in
microelemente, inclusiv iod. Pestele contine mult calciu si mai multe microelemente in comparatie cu carnea
(iod, cupru, zinc).Pestele este un produs usor digerabil, se absoarbe bine, ceea ce determina frecventa
utilizare a lui in scopuri dietetice.
Evaluarea igienica a calitatii pestelui potrivit rezultatelor examenului organoleptic : mucozitatea de pe
suprafata pestelui e transparenta, fara miros, solzii sunt luciosi, netezi, bine fixati, branhiile vor fi rosii, Ouale
sunt o sursa excelenta de factori nutritivi cu o valoare biologica mare. Ele contin in medie 12,5% proteine.
Continutul de lipide variaza intre 12-15%. Sunt practic lipsite de glucide 0,6-1,2%. Ouale contin calciu, fosfor,
fier. Contine vit A, B2, D, piridoxina si colina. Expertiza igienico-sanitara stabileste prospetimea oualor, care
se face cu ovoscopul. Ouale proaspete au o camera mica de aer, imobila, un albus transparent si o umbra a
galbenusului, abia vizibila. . Oul proaspat, la introducerea in apa, se aseaza orizontal pe fundul vasului, iar cel
alterat, pluteste la suprafata.

Bolile ce pot fi transmise prin carne, peşte, ouă , profilaxia lor.

. Carnea se refera la produsele usor alterabile, poate forma toxine, poate servi drept vector de transmisie a
diferitor boli : antrax, bruceloza, trichineloza, poate cauza intoxicatii alimentare. . Prin peste se pot transmite
infectiile intestinale, toxiinfectiile alimentare, botulismul, febra tifoida etc. Consumul de peste infectat cu
Diphilobotrium Latum si insuficient prelucrat termic contribuie la transmitarea difilobotriozei. . Germenii din
grupul salmonelelor nu sunt sensibili si pot contamina mai usor ouale, provocind [Link] profilaxie se
efectueaza vaccinul .

18. Importanţa pâ inii în alimentaţie. Indicii calită ţii pâ inii conform normativelor in vigoare.
Piinea este unul din cele mai raspindite produse alimentare.. Ea contine 6-11% proteine si 43-54% glucide. Ea
contine vitamine din grupul B, o cantitate considerabila de saruri de calciu si [Link] piinii depinde de
calitatea fainii, de drojdii, de tehnologie. Aprecierea calitatii piinii se face in baza stabilirii urmatorilor indici :
forma, culoarea si consistenta cojii si a miezului, mirosul, gustul, porozitata %, umiditatea %, aciditatea °T.
Organoleptica piinii.
Piinea trebuie sa aiba forma specifica felului, suprafata neteda, lucioasa, fara crapaturi, bule, arsuri si
incorporari nespecifice.
Coaja nu trebuie sa se desprinda de miez, cu grosimea nu mai mare de 0,5 cm. Miezul trebuie sa fie uniform.
Mirosul placut, apetisant.
Gustul trebuie sa fie placut, fara nuante straine, nespecifice, la mestecat sa nu fie particule dure.
Umiditatea excesiva diminueaza valoarea nutritiva si gustativa a piinii, ingreuiaza digerarea ei. Conform
normativelor in vigoare, umiditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 49%, a celei de griu 45%.
Porozitatea piinii este cauzata de vacuolele din miezul piinii exprimate in procente. Porozitatea este un indice
important al calitatii. Piinea proaspata, elastica se imbiba mai usor cu suc gastric, deci se digera mai usor si
mai deplin. Piinea de secara coapta din faina de calitate inferioara are porozitate de 45%. Porozitatea piini de
griu variaza intre 55-75% in dependenta de calitatea fainii, de tehnologie.
Aciditatea piinii depinde de acizii lactic si acetic ce se formeaza in timpul dospirii aluatului. Se determina in
grade. Aciditatea piinii de secara nu trebuie sa depaseasca 12), acelei de griu 3-8°, in dependenta de calitatea
fainii (cu cit calitatea mai superioara, cu atit aciditatea mai redusa).

19. Valoarea nutritivă a legumelor, fructelor, pomuşoarelor.

Legumele, fructele si pomusoarele sunt alimente de origine vegetala, care ofera un aport important de
elemente nutritive, variind meniul.
Legumele au in compozitia lor 75-95% apa. Substanta uscata fiind formata mai ales din glucide, care se gasesc
sub forma de glucoza, fructoza, zaharoza, amidon si celuloza. Proteinele sunt prezente in cantitati reduse, cu
exceptia leguminoaselor uscate. Lipidele se gasesc in proportii scazute, cu exceptia semntelor oleaginoase.
Vitaminele si elementele minerale se contin in proportii mari in majoritatea legumelor verzi. Cantitatea mare
de vit C contin frunzele verzi (verdeturile) si unele legume ca ardei, rosiile, tuberculii de cartof, bulbii de
ceapa. Surse de caroten sunt frunzele verzi, morcovii, ridichile. Tot in frunzele verzi se gaseste vit K, de
asemenea si in varza. Fasolea, mazarea verde, cartofii, sfecla rosie, varza, spanacul, salata sunt surse de vit din
gr B, iar spanacul, mazarea verde si varza mai contin vit E. Dintre elementele minerale in organism, se face
aport de potasiu (morcovi, ridiche, cortofi, rosii, salata, castraveti), calciu (spanac, loboda, sfecla), fier (fasole
si mazare verde, papadie, patrunjel, spanac) si fosfor (in seminte, sub forma de acid fitic si in mazarea verde).
Valoarea nutritiva a legumelor poate fi redusa din cauza pastrarii sau prelucrarii lor culinare sau tehnologice
incorecte.
Fructele si pomusoarele au continut mare de apa (80-90%), un continut scazut de proteine, practic lipsite de
lipide si bogate in glucide (10-20%). Un continut important de glucide il au strugurii, prunele, merele si
perele. Fructele aduc un aport de saruri minerale, insa nu prezinta o sursa importanta. Ele sunt bogate in vit C
(circa10mg%). Cele mai bogate in vit C sunt macesele, coacaza neagra, lamiile si portocalele, zmeura, murele,
agrisele. Caisele si prunele uscate contin caroten. Fructele mai contin vit B1 si B2.
Legumele, fructele si pomusoarele sunt indispensabile unei alimentatii rationale. Ele trebuie sa reprezinte 17-
18% din valoarea calorica, ceea ce pentru un adult echivaleaza cu 500-800g pe zi. Datorita valorii calorice
foarte mici si particularitatilor nutritive, ele sunt indicate in regimurile dietetice ale obezitatii, aterosclerozei,
hipertens arter, maladii renale.

20. Patologiile alimentare (clasificarea FAO/OMS).

avem 4 grupe de patologii alimetare:
1. Subnutritie – reprezinta patologie cauzata de alimentatia cantitativ insuficienta. In asemenea caz
alimentele ingerate nu asigura cantitatea adecvata de energie si determina organismul sa elibereze energia
din propriile tesuturi. . Consecintele subnutritiei:
• incetinirea ritmului de crestere la copii,
• scaderea in greutate la adulti,
• reducerea masei musculare,
• scaderea metabolismului,
• micsorarea producivitatii de munca,
• scaderea rezistentei organismului la agresiunile microbiene,
2. Hiperalimentatia – patologie cauzata de alimetatia abundenta. Consecintele:
 obezitatea
 diabetul zaharat
 hepatite cronice
 fluoroza
3. Alimentatia calitativ neadecvata – patologie cauzata de carenta sau lipsa totala a unei sau a mai
multor substante nutritive.
4. Alimentatia neecilibrata – patologii cauzate de disbalanta substantelor nutritive in ratia alimentara

21. Intoxicaţiile alimentare – noţiune, clasificare. Particularită ţile lor.

Intoxicatiile alimentare - maladii acute, rar cronice, aparute in rezultatul utilizarii alimentelor contaminate
masiv cu microelemente de o anumita specie sau impurificate cu substante toxice pentru organism de origine
microbiana sau nemicrobiana. Semne caracteristice pentru majoritatea intoxicatiilor alimentare:
c) debutul acut cu o perioada de incubatie scurta (15 min – 24 ore)
d) fiecare caz de intoxicatie este legat de folosirea unui tip de produs alimentar
e) in majoritatea cazurilor intoxicatiile se caracterizeaza prin tulburari ale tractului gastro-intestinal.
f) toate intoxicatiile nu sunt contagioase
Clasificare
I. [Link]. microbiene
1) Toxicoze alimentare

a) Toxicoze bacteriene:Botulism, Toxicoza stafilococica

b) Micotoxicoze :Ergotismul , Fuzariotoxicoza, Aflotoxicoza

2) Toxicoinfectii
a) Germeni potential patogeni
• E. coli, Proteus, Clostridium pertingens, Bacilus cereus, Streptococi
b) Germeni insuficient studiati
• Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas
3) Intoxicatii mixte
II. IA non-microbiene
III. IA idiopatice
23. Toxiinfecţiile alimentare – bacteriile ce le pot condiţiona, produsele ce le pot cauza,
particularită ţile clinice. Principiile de profilaxie a lor.
Toxicoinfectiile – reprezinta afectiuni acute, care apar la utilizarea in alimentatie a produselor ce contin un
numar foarte mare de agenti cauzali vii.
Sunt provocate de:
 germenii potential patogeni:
E. coli, Proteus, Clostridium perfringens, Bacilus cereus, Streptococi
 germeni insuficient studiati:
Clebsiela, Hafnia, Cytobacter, Edwardsiella, Pseudomonas, Aeromonas.
Semnele caracteristice toxicoinfectiilor:
1. Dezvoltarea rapida a infectiei
2. Imbolnavirea paralela a persoanelor ce au folosit acelasi fel de bucate contaminate de microflora
patogena.
3. Legatura strinsa intre afectiuni si consumarea unui anumit fel de bucate pregatit si realizat cu
anumite incalcari igienice.
4. Delimitarea teritoriala a afectiunii, conditionata de zona contaminarii bacteriene a podusului.
5. Intreruperea brusca a cazurilor de boala dupa inlaturarea bucatelor epidemiologic periculoase.
6. Caracterul de imbolnavire in masa in cazurile cind produsul alimentar contaminat este consumat
centralizat prin reteaua de alimentatie publica in grupuri mici sau in familie.
Principiile de profilaxie a intoxicatiilor alimetare microbiene
 izolarea sursei de provocare a intoxicatiilor
 prevenirea patrunderii agentului declansator al intoxicaatiei in produsele alimentare
 intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare
 preintimpinarea multiplicarii si acumularii mi/o sau formarii toxinelor
 neutralizarea produselor potential periculoase din punct de vedere epidemiologic

24. Intoxicaţiile stafilococice – patogenia, produsele ce le pot cauza, particularită ţile clinice,
profilaxia.
Toxicoza stafilococica – aparitia bolii este povocata de enterotoxina stafilococului auriu (rara!). De cele mai
dese ori toxicozele stafilococice apar in rezultatul utilizarii in alimentatie a laptelui si produselor lactate
poluate cu stafilococi, si mai rar la consumarea bucatelor din carne si peste. Poate sa apara si la consmarea
produselor de cofetarie cu crema. De regula intoxicatiile apar in rezulatul nerespectarii regulilor igience si
sanitare. Primele semne apar peste 2-4 ore dupa consumarea produsului. Simptomele principale:
 greata
 voma
 durerile acute in regiunea stomacului
 insuficienta cardio-vasculara
60-70% din bolnavi sufera de dureri de cap, ameteli, transpiratie rece. Pielea devine palida, uneori cenusie,
buzele sunt palide pina la vinat. Majoritatea au diaree.
Directiiile in profilaxia intoxicatiilor stafilococice
 depistarea surselor
 micsorarea numarului purtatorilor de stafilococi ce activeaza la intreprinderile alimentare
 intreruperea cailor de contaminare a produselor alimentare si a bucatelor
 asigurarea conditiior de producere, pastrare si realizare a produselor alimentare cu prevenirea
formarii toxinelor

25. Botulismul – etiologia, patogenia, produsele ce-l pot cauza, particularită ţile clinice,
profilaxia.
Botulism-apare in urma consumarii a conservelor neprelucrate bine termic, cu agentul patogen Clostridium
botulinum. Sursele si modul de contaminare a produselor alimentare:
Bacilul botulinic se afla in intestinele animalelor si pestilor. Astfel, cu excrementele forma vegetativa (sporii)
nimeresc pe sol si in apa. Sub forma sporulata isi pastreaza virulenta mai multi ani. In produsele alimentare
nimeresc cind nu sunt bine curartate de sol sau accidental patrunse in produsele animaliere si peste.
Manifestarile clinice:
• se deosebeste esential de cel a altor intoxicatii alimentare
• perioada de incubatie, care depinde de doza de toxina – 6-36 ore
• se caracterizeaza prin afectarea sistemului nervos vegetativ, digestiv si altor sisteme
• Simptomele de baza: simptomul oftamoplegic, sindromul bular, dureri de cap, indispozitie, slabicuni,
dureri in epigastru, tulburari dispeptice, dureri abdominale, meteorism, voma si diaree la inceput care trece
in constipatie
• Simptmele specifice: diplopie, dilatarea pupilelor sau anizocorie, tulburari de vedere, ptoza
palpebrala, paralizia muschilor faringieni, tulburarea deglutitiei, paralizia palatului moale, voce ragusita,
pulsul la inceput rar, pe urma accelerat, temperatura nu corespunde pulsului (normala sau mai joasa, rar
subfebrila), in cazuri de intoxicatie grava astenia se intensifica, se constata dereglarea respiratiei, care devine
superficiala, aritmica. Directiile de baza in profilaxia botulismului
 prevenirea patrunderi agentului declansator pe materia prima
 prelucrarea termica corecta (sterilizarea)
 prevenirea germinarii sporilor, multiplicarii formelor vegetative si formarii toxinelor in conservele
pregatite

26. Micotoxicozele – etiologia, produsele ce le pot cauza, particularită ţile clinice, profilaxia.
Micotoxicoze – intoxicatii de ciuperci microscopice, care paraziteaza pe diferite produse alimentare, in special
pe cereale. Dintre micotoxicozele provocate de ciupercile microscopice fac parte:
1. Ergotismul
2. Fuzariotoxicoza
3. Aflotoxicoza
Micotoxicozele se deosebesc de intoxicatiile alimenare prin manifestarile clinice.
Aflotoxicoza are forma acuta, subacuta si cronica; e provocata de aflotoxina, care poseda actiune hepatotoxica
si hepatocancerigena. Dezvoltarea ciupercilor si producerea aflotoxinelor mai frecvent se inregistreaza la
nucile de arahide, faina de arahide, griu, ovaz, faina pe porumb, lapte, oua, ceai, boabe de cafea.
. Tabloul clinic se manifesta prin gastroenterita cu afectarea SNC, care se aseamana cu ebrietatea.
Profilaxia micotoxicozelor include:
 lupta cu daunatorii plantelor cu prelucrarea corecta a cerealelor
 respectarea regulilor de pastrare a produselor alimentare, a cerealelor, a nutreturilor
 monitorizarea nivelului de poluare a materiei prime si a produselor alimentare

28. Importanţa igienică a aerului. Straturile atmosferei, caracteristica lor.

Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva,
ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului,
dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului
este numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul
interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea
atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei):
Troposfera – se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In
troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice,
deplasarea maselor de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt
in permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa.
Stratosfera – se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea,
presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub
actiunea radiatiilor ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete
. Mezosfera – Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care
este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 – -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt
reflectate undele radioelectrice
 Termosfera – ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura
creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in
forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie – termopauza.
Exosfera – practic nu are limite.

29. Importanţa igienică a temperaturii şi umidită ţii aerului, metode de determinare a lor.
Temperatura aerului exercită influenţă asupra termoreglă rii organismului. Temperatura înaltă
micşorează posibilitatea de cedare a că ldurii, cea joasă o sporeşte.
Aflarea îndelungată în mediu cu temperaturi înalte provoacă ridicarea temperaturii corpului,
accelerarea pulsului, dereglarea activită ţii sistemului cardiovascular, ceea ce influenţează negativ
asupra funcţionă rii sistemului nervos central, reducîndu-se atenţia, precizia, coordonarea
mişcă rilor şi viteza reacţiei. Dereglarea echilibrului termic duce la supraîncă lzire, iar în anumite
condiţii (umiditatea înaltă , lipsa mişcă rilor de aer) poate provoca un şoc termic.
Temperatura joasă a aerului, sporind cedarea de că ldură , creează pericolul ră cirii organismului.
Astfel pot avea loc afectă ri ale organelor de respiraţie, ale sistemului periferic nervos şi muscular.
,
O deosebită importanţă o are temperatura din încă perile spitaliceşti, deoarece la multe'stă ri
patologice are loc dereglarea metabolismului termic
Temperatura aerului poate fi masurata cu :
Termometre stationare maxim(mercur) si minim(alcool), sau cu ajutorul termografelor(pe termen lung)Se
masoara temperature in 3 puncte aflate pe diagonal, peretele interior(cald,la 0,2m), in centru si la fereastra
(la 0,2m) pe 3 pncte: la 10cm de podea, la 1m si la 1,5m
Umiditatea aerului se caracterizează prin conţinutul vaporilor de apă . Ea influenţează asupra
gradului de cedare a că ldurii, stă rii termice şi generale a organismului.
La temperaturi joase influenţa nefavorabilă a umidită ţii înalte se explică prin conductibilitatea
tefmică mare a aerului. Umiditatea absoluta este cantitatea de valori de apă în grame în 1 m 3 de
aer sau în milimetri de presiune ă coloanei de mercur în momentul cercetă rii.
Umiditatea maximă este cantitatea de vapori de apă în grame necesară pentru saturaţia deplină a
1 m 3 de aer la o anumită temperatură . Umiditatea maximă se determină după tabel.
Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă , exprimată în
procente.
Deficitul de saturaţie este diferenţa dintre umiditatea maximă şi cea absolută . Umiditatea
fiziologică relativă este raportul dintre umiditatea absolută şi cea maximă la temperatura de 37°C,
adică la temperatura corpului, exprimată în procente.
Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si Assman care au la baza 2
termometre unul usca si altul umed. La rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat
intr-un pahar cu apa distilata.
La evaporarea apei din batist scade temperature aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2
e mai mare cu atat umiditatea e mai mic.

30. Importanţa igienică a mişcă rii aerului, caracteristicile ei, metode de determinare. Roza
vâ nturilor.

Viteza de mişcare a aerului exercită o influenţă mare asupra schimbului de că ldură al

organismului, asupra proceselor de respiraţie, consumului de energie, stă rii neuropsihice.
Influenţa mişcă rii aerului asupra metabolismului termic se manifestă prin mă rirea pierderilor de
că ldură ., deoarece aerul care se mişcă îndepă rtează de corp cele mai apropiate straturi de aer
încă lzite, locul lor fiind ocupat de aerul rece.
Vîntul amplifică , de asemenea, cedarea că ldurii prin evaporare.
Viteza optima al miscarii vantului in exterior e de 1-4 m/s, Iar in incaperi de 0,1-0,3 m/s. Se masoara cu
ajutorul anemometrelor(cu cupe[1-50m/s] si palete[0,5-15m/s]) si catatermometrelor
Metoda de cercetare cu ajutorul anemometrelor. E nevoie de instalat astfel incat directia curentilor de aer sa
fie perpendicular pe suprafata de rotatie al paletelor(cupelor)Se masoara numarul de rotatii pe secunda si se
calculeaza viteza de miscare al aerului
Catatermometrul se utilizeaza la determinarea vitezelor mici de miscare al aerului. E un termometru cu
alcool care e dotat cu un rezervor in jos si o evazare in sus. Daca incalzim aparatul si ii dau un agaz de racier
pierderea caldurii se va petrece in mod diferit in functie de microclimatu
Gratie capacitatii termice al alcoolului si al sticlei la coborarea alcoolului in limitele indicate pe parcursul
racirii raportate de 1cm2 de suprafata al aparatului se degaja o cantitate constanta de temperature exprimata
in milicalorii pemm2
Roza Vanturilor e o imagine grafica de repetare predominant a directiei vanturilor dupa carturi(partile lumii)
pe o perioada stabile de timp( o luna, un an)
Pentru formarea rozei vanturilor e necesar de sumat numarul tuturor cazurilor de vand sit imp linistit in
decursul perioadei de timp Suma obtinuta se ia ca 100% iar numarul de cazuri de vant din fiecare cart sit imp
linistit se calculeaza in procente.
Apoi se traseaza o diagram. Din centru se trag 8 liniicare inseamna 8 carturi(S, N, N-E, N-W, E, W, S-W, S-E).
Pe toate liniile se depun in proportii egale segmentele marimilor procentuale calculate pentru aceste carturi
si se unesc consecutive intre ele.

31. Microclimat – noţiune, tipurile şi acţiunea asupra organismului.

Microclimatul – complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura dintre organism si mediu.
Este determinat de temperatura aerului, umiditatea, viteza de miscare si radiatiile calorice ale lui de pe
suprafetele inconjuratoare. Microclimatul este microambianta mediului dat.
Microclimatul incaperilor influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza. Organismul uman
pierde caldura prin 4 mecanisme:
 conductibilitatea
 convectia
 radiatie
 evaporarea

Tipurile de microclimat:
1. microclimat cald
 radiatie pozitiva
 temperatura si umiditatea aerului crescute
 viteza de miscare scazuta
Din partea organismului:
 vasodilatare
 hipertermie
 transpiratie puternica
2. microclimat rece
 radiatie negativa
 temp aerului scazuta
 umiditatea si viteza de miscare a aerului crescute
 Din partea organismului:
 vasoconstrictie
 frison muscular
 hipotermie
3. microclimat optim – microclimat, la care mecanismul de termoreglare e solicitat minim,
confortul termic se asigura prin reactii fiziologice, fara suprasolicitari functionale.
Factorii de microclimat actioneaza organismul complex, sumar. Acest fapt e confirmat de senzatie termica
identica a organismului la diferite combinari ale temperaturii, umiditatii si vitezei de miscare a aerului.
Senzatia termica a organismului variaza si in dependenta de alimentatie, imbracaminte, activitate.

32. Metode de determinare a acţiunii ambianţei termice a aerului asupra organismului.

1 metode fizice – mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se determina caldura
pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de microclimat sau capacitatea de racire
a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de racire a aerului:
 4,5 – 6,5 mcal/cm2/sec – confort termic
 <4,5 mcal/cm2/sec – microclimat cald
 >6,5 mcal/cm2/sec – microclimat rece
Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este luat identic cu un
dispozitiv fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare.
2 metode fiziologice – ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii la ambianta
termica data.
Mai frecvent sunt folosite:
 Temperatura cutanata – se determina pe frunte, stern, degetul mare al piciorului. La un
discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor periferice si centrale.
 Frecventa pulsului – s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad frecventa pulsului se
mareste cu 30 batai/minut.
3 metode psihologice:
 de interogare despre senzatia subiectiva
 se determina temperatura efectiva – senzatia termica a organismului pusa la diferite conditii
de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu activitate usoara zona de confort
termic pentru temperatura efectiva este 17-21 grade conventionale, iar la valoarea temp efective
19 avem linia de confort. Aici majoritatea au senzatii de confort termic.
 Temperatura rezultanta – se determina pentru aprecierea microclimatului in conditii de
producere. Temperatura efectiva poate fi determinata dupa tabele speciale sau dupa
nomograma, care reprezinta graficul interdependentei dintre temperatura aerului, umiditatea lui
si viteza de miscare a aerului.

33. Importanţa biologică a radiaţiei solare (infraroşii, vizibile, ultraviolete).

Melanina se formează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul A

Vitamina D se sintezează sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din diapazonul B
Insolaţia e cauzată de acţiunea radiaţiilor infraroşii scurte
Acţiune bactericidă pronunţată posedă radiaţiile solare ultraviolete – C
Radiaţiile ultraviolete din diapazonul C provoacă leziuni celulare

Acţiunea biologică a radiaţiilor solare luminoase

 Stimulează procesele metabolice în organism
 Asigurară ritmul circadian
 Asigură funcţia analizatorului optic

34. Vreme, climă, zone climatice (caracteristică generală). Aclimatizarea ca problema

igienică, fazele ei.
Vremea – totalitatea factorilor fizici atmosferici in momentul dat. Ea se caracterizeaza printr-o mare
instabilitate, schimbindu-se uneori de citeva ori pe zi.
Clima – reprezinta totalitatea factorilor fizici atmosferici si telurici cum ar fi relieful, vegetatia, suprafete de
apa, caracteristici pentru o anumita regiune.
Caractersticile generale ale climei sunt:
 stabilitate in timp
 modificarile sunt posibile numai in perioade lungi de timp (zeci, sute de ani)
Dupa situarea geografica suprafata pamintului se imparte in 5 zone climaterice de baza:
  2 polare
 2 temperate
 1 tropicala
In cadrul acestor 5 zone climaterice din punct de vedere bio-climatologic deosebim 3 tipuri de climat:
1. excitant sau specific (alpin, de stepa)
2. indiferent sau nespecific (de ses, de coline)
3. intermediar (subalpin, marin) – cu elemente excitante si neexcitante
Aclimatizare – procesul de adaptare functionala si organica a oranismului la trecerea dintr-un climat in altul
sau la expunerea in procesul muncii la factori fizici diferiti de cei initiali. Este un proces social-biologic de
adapatare activa a arganismului la conditii climatice noi.
Realizarea aclimatizarii depinde de:
 conditiile de munca
 conditiile de trai
 alimentatie
 rezistenta organismului
Procesul de aclimatizare se realizeaza prin 3 faze:
1. faza initiala (de orientare la factor nou):
 se suprasolicita centrul de termoreglare
 se modifica metabolismul bazal
 in SNC predomina procese de inhbitie
 scade capacitatea de munca
 se deregleaza somnul
 se pot acutiza bolile cronice existente
2. faza de restructurare a stereotipului dinamic:
 favorabila – are loc o trecere lina la faza stabila cu ajutorul unor masuri social-igienice
 nefavorabila – apar neuroze de dezadaptare, artralgii, mialgii, cefalee, scade capacitatea de
munca, se acutizeaza bolile cronice. In conditii extrem de nefavorabile aclimatizarea nici nu are
loc. In organism se intensifica modificarile patologice. In astfel de cazuri este recomandata
revenirea la clima initiala.
3. faza stabila – se stabilizeaza procesele metabolice si capacitatea de munca.

35. Influenţa variaţiei presiunii parţiale a oxigenului asupra organismului.

Scaderi ale concentrației de O2 atmosferic au loc la scaderea presiunii atmosferice, ceea ce duce la hipoxie cu
consecinte la nivelul diferitor organe.
La scaderea conc O2 pina la 18% in organism nu se produc tulburari.
La o scadere pina a 15%, ceea ce avem pina la altitudinea de 3 km, manifestarile sunt usoare, compensatorii,
ca tahicardie, hipertensiune, creste nr de hematii la periferia corpului.
La altitudini de 3-6 km scade pina la 10% si aici capaciatea de compensare devine ineficienta. Apar tulurai ca
dispnee, excitatie, urmata de depresie, apare dezechilibru acido-bazic. La aceste inaltimi apare asa-numitul
“raul de munte” sau boala de altitudine, manfestata prin oboseala, tahipnee si dispnee, cefalee, vertij,
somnolenta, cianoza, hemoptizii.
La inaltimi de 6-8 km conc O2 scade pina la 10-8%. Apare o hipoxie pronuntata. Aceasta inaltime este numita
zona critica. Aici se afecteaza centrul respirator, faze succesive de orpire si functioarea centrului, braicardie si
scade tens art. In final se produce colaps respirator si cardiovascular.
La conc mai mici de 8%, la altitudini de 8 km si mai sus viata lipseste.

36. Importanţa fiziologică şi igienică a bioxidului de carbon.

Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care creste pe seama cresterii concentratiei.
La cresterea pina la 1-2% se observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al centrului respirator. Aceasta actiune
este utlizata in practica medicala si anume in anesteziologie.
La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa cresterea amplitudinii si ritmului respirator, apare dispnee.
La conc de 4% dispnea devine accentuata. Apare senzatia de constrictie toracica.
La conc de 5% apar si manifestari digestive – gretur, vomismente.
La 6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee.
La cresterea pina la 10% apare o stare depresiva, pierderea cunostintei. Se produce stopul respirator cardiac.
La 15% are loc pierderea cunostintei, exitus.
La 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute.
Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta igenica. Si anume conc CO2 este indicator de viciere a
aerului. Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea sau aglomerarea incaperilor.
La baza vicierii sta procesul respirator, care produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia
O2, creste conc CO2, se modifica proprietatile fizice ale aerului, si anume creste temp, umiditatea.
37. Influenţa variaţiei presiunii parţiale a azotului asupra organismului.

Azotul are o reactivitate chimica redusa. Nu ia parte activa in actul respiraiei. La presiune normala nu are
actiune nociva asupra organismului. Inhalare de azot sub presiune poate fi numai in conditii particulare de
munca, la scafandre, la sportivi innotatori, sub apa. La coborire sub apa presiunea creste pentru fiecare 11 m
– o atmosfera. Azotul insiprat prin presiune trece membrana alveolara capilara, se dizolva in plasma, apoi in
tesuturile bogate in lipide (tes adipos, sist. nervos). La inspiratia azotului sub presiune se provoaca 2
sindroame:
 de compresiune – apare la coborire brusca sub apa si este legat de saturarea brusca in azot a
sistemului nervos. Evolueaza in 2 faze:
 de excitatie – se manifesta prin euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, tulburari
senzoriale. “betia adincurilor”
 de inhibitie – adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate, pina la somn si deces. Acest sindrom
se instaleaza cu atit mai repede, cu cit se coboara mai adinc omul.
 de decompresiune – apare la revenirea rapida la suprafata. In aceste conditii azotul din tesuturi
nu este eliminat din organism in ritmul respiratiei. Deci o parte se acumuleaza in singe si da nastere
emboliei gazoase, cu diverse localizari. Cele mai grave sunt ale creierului si cordului, consecinta
carora poate fi infarctul miocardic, pulmonar, paralizii, parastizii, artralgii, mialgii. Se mai numeste
“boala de cheson”.

Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi expuse la presiuni crescute sa
cunoasca simptomele acestor sindroame, mai ales a celor premonitorii pierderii cunostintei. Atit coborirea,
cit si ridicarea la suprafata se vor face lent, in trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se
recomanda si cresterea capacitatii de adaptare a organismului la presiuni crescute metodic permanent.
38. Poluarea atmosferei, definiţie, surse de poluare.

Prin poluarea aerului se intelege prezena in atmosfera a unor substante, care , in functie de concentratiesi
timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza mediul. Aceste subsante pot fi
diferite de cele care se gasesc in compozitia normala aaerului sau pot fi compusi care fac parte din aceasta,
cum ar fi: CO2, ozon, rodon in concentratii care depasesc cele admisibile. Sursele de poluare a aerului
atmosferic se impart in
 naturale –
 Eroziunea solului, in rezulatul caruia in aer se afla particule de praf in suspensie. Anual in
rezultul ei in aer sunt eliminate 30 mln tone de praf.
 Eruptiile vulcanice, in rezultatul carora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi de sulf, praf.
 Incendiile spontane ale padurilor, in rezultaul carora aerul este poluat cu CO2, funungina,
hidrocarburi
 Plantele in perioada de inflorire
 Solul poluat - in rezultatul descompuneri materiei organce dn sol in aer sunt eliminati
amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat.
 artificiale
 procesele de combustie – in atmosfera se degaja oxizi de sulf, azot, carbon, aldehide,
hidrocarburi, pulberi
 transportul – (terestru in primul rind) – CO2, oxizi de azot, hidrocarburi, plumb
 procesele industriale

39. Poluanţii atmosferici, clasificarea lor după acţiunea directă asupra organismului.

In dependenta de acțiunea direct asupra organismului se clasifica in:

1. iritanti – oxizii de sulf, de azot, clorul si compusi lui, amoniacul, pulberii in suspensie
2. asfixanti – CO, hdrogenul sulfurat, acdul cianhidric, cianurile, nitritii
3. toxici – plumbul, cdmiul, mercurul, arseniul, fluorul, pesticidele
4. cancerigeni – hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele aromatice, pesticidele
organice, praful de tutun, substantele neorganice ca plumbul, nickeul, cadmiul, cromul.
5. fibrozanti – oxzi de fier, pulberii de azest, boxidul de siliciu, beriliul si toti poluantii iritanti.
40. Efectele poluări aerului atmosferic asupra sănătăţii (directe şi indirecte).
Poluarea poate avea actiune:
 directa
 aparitia efectelor acute. Efectele acute apar dupa expuneri de scurta durata a substantelor
toxice in concentratii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicatii sau prin agravarea sau
decompensarea une boli existente.
 Efectele cronice – apar dupa expunere de lunga durata, ani de zile, a unor conc moderate. Ef.
Cronice pot aparea in rezultatul cumularii materiale sau functionale. In rezultatul cumularii
materiale in diferite organe, tesuturi toxice se depun in asa numite depouri. In anumite conditi
aceste depouri se manifesta prin actiune toxica a preparatului dat. Cumularea materiala poseda
plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare functionala poseda poluantii iritanti. Ea se manifesta cu
aparita dpa o perioada de timp a imbolnavirilor datorata dereglarii functiei organelor.
 Efecte tardive – aparitia fenomenelor patologice dupa o perioada lunga de timp (actiune
cancerigena, mutagena)
 indirecta
 se manifesta asupra climatului, astfel creste numarul de zile cu ceata, se reduc radiatiile
calorice. Poluantii influenteaza si asupra radiatiilor luminoase, astfel la o poluare a aerului
luminozitatea poate scadea cu 10-50%. La poluarea atmosfereai este retinut radiatia ultravoleta.
Ea influenteaza asupra plantelor, animalelor, indicator a unui grad inalt de poluare sunt albinile.
Poluarea atmosferei se identifică și prin apariția mirosurilor neplacute, coroziunea metalelor,
degradeaza obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi economice. Degradeaza
operele de arta.
41. Măsuri de protecţie ale aerului atmosferic.
tehnologice – pe prim plan!
 reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
 Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
 Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
 Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
 Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
 Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
 Perfecionarea proceselor de ardere
 Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
 planificarea corecta a centrelor populate
 stailire zonelor de protectie sanitara
 plantarea zonelor verzi in centrele populate

sanitar-tehnice
 Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor,
 Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
 Epurarea catalitca a gazelor
 Ozonarea gazelor formate
 Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
 elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
 elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
 elaborarea standartelor pentru materia prima
42. Ventilaţia încăperilor. Factorii ce o determină, tipurile ei.
Cu scop de a menţine parametrii optimi ai mediului aerian în încă peri este necesară utilizarea diferitor
sisteme de ventilaţie. Ventilaţia presupune substituirea completă sau parţială a aerului impurificat prin aer
curat.
Dupa modul de formare a presiunii pentru deplasarea aerului ventilatia poate fi:
-ventilatie naturala
-ventilatie artificiala
Prin ventilatie naturala se subintelege schimbul de aer din camera cu aerul din exterior prin ferestruica,
oberlihturi, canale de ventilatie, prin materiale de constructie. Ventilatia naturala poate fi:
Neorganizata
~ curenti de aer
~ deschiderea intimplatoare a geamurilor
~ Infiltrare (geamuri neermetice, pereti)
Organizata
~ prin aeratie
~ prin canale de extragere
Cantitatea de aer care trebuie debitată în încă pere într-o unitate de timp depinde de o serie de factori:
cubatura încă perii, numă rul de oameni, caracterul lucrului îndeplinit, factorii nocivi care se află în aerul
încă perii.

43. În încă perile aglomerate, în care aerul este puternic impurificat, ventilaţia naturală nu poate asigura
schimbul necesar de aer. În aceste cazuri se recurge la ventilaţia mecanică artificială . Ventilaţia artificială
poate fi locală şi centrală .
Ventilaţia locală de aspiraţie se foloseşte pentru a preîntâ mpina ră spâ ndirea în toată încă perea a substanţelor
nocive ce se degajă la efectuarea diferitelor operaţii. Sistemul de ventilaţie locală de aspiraţie se va amenaja în
formă de hotă , umbrelă .
Ventilaţia centrală este mai perfectă şi funcţionează fă ră zgomot. Există urmă toarele feluri de ventilaţie
artificială : prin refulare, prin aspiraţie şi combinată -prin refulare şi aspiraţie. În cazul ventilaţiei prin refulare
în încă pere pă trunde aerul atmosferic, iar cel impurificat se elimină prin ferestruici sau oberlihturi. La
ventilaţia prin aspiraţie aerul este eliminat, în mod mecanic, din încă pere, iar aerul curat are acces prin
ferestre, fisuri, porii din pereţi.
În cazul ventilaţiei prin aspiraţie şi refulare atâ t afluxul, câ t şi refularea aerului se efectuează pe cale
mecanică .
În anumite condiţii în cadrul ventilaţiei artificiale, aerul care este introdus în încă pere este supus unor
operaţii de ră cire sau încă lzire, de uscare sau umidificare, de purificare de praf sau de unele gaze şi chiar
dezinfecţie. Această operaţie complexă de tratare a aerului poartă denumirea de condiţionare.
În ultimul timp a că pă tat o largă ră spâ ndire aerul condiţionat, ca fiind cel mai indicat tip de ventilaţie
artificială . Cu ajutorul condiţionatoarelor în interiorul încă perii se creează , în mod artificial, condiţii
microclimatice necesare.

Condițiile igienice a sistemelor de ventilare:

- să nu introducă din exterior aer poluat care să acţioneze nociv asupra locatarilor;
- să nu modifice brusc proprietă ţile fizice ale aerului şi îndeosebi temperatura acestuia, pentru a nu avea
efecte nefavorabile;
- să nu producă zgomot, vibraţii sau alte acţiuni nocive legate de funcţionarea instalaţiei;
- să funcţioneze tot timpul anului, indiferent de condiţiile exterioare sau interioare.

44. Metoda de calcul a volumului şi multiplului de ventilaţie necesar în locuinţe şi încăperi

publice.

Calculul volulmului necesar de ventilatie

Volumul de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3 , necesar de a debita in incapere in decurs de o ora
pentru o persoana
L =C/(q-p)
L – volumul de ventilatie
C – cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe ora
p – CMA a CO2 in aerul incaperii, ‰
q – cantitatea de CO2 din aerul debitat in incapere, ‰
La un lucru fizic usor o persoana elimina in mediu 22.6 litri de CO2 , la un lucru de efort mijlociu 30-32litri, la
un lucru greu 40. litri si mai mult.
CMA pentru CO2 in incaperi este 1l/m3 sau 1‰ . Concentratia CO2 in aerul atmosferic e luata de 0.4‰ sau
0.4 l/m3 .
Aceasta marime a volumului de ventilatie poate fi calculata astfel numai pentru incaperile de locuit si cele de
productie, unde factorul limitant al impurificarii aerului este CO2
Deteminarea multiplului de ventilatie
Multiplul schimbului de aer se numeste marimea ce arata de cite ori aerul incaperii este schimbat complet in
decurs de o ora.
P=Q/W
Unde:
P - multiplul schimbului de aer;
Q - volumul de aer debitat sau expirat din incapere intr-o ora, m3
W - volumul incaperii, m3.
Volumul de aer debitat sau aspirat din incapere prin gaura de ventilatie se determina dupa formula
Q=a*v*3600 (m3/h)
Unde
Q - volumul de aer, m3/h;
a - suprafata gaurii de ventilate, m2;
v - viteza de miscare a aerului in gaura de ventilatie, m/s.
3 600 - secunde intr-o ora
Daca in incapere sint citeva gauri de ventilafie, atunci se de-termina volumul debitat sau aspirat pentru
fiecare din ele si rezultatele se sumeaza.
Viteza de miscare a aerului in gaura de ventilate este determinata cu anemometrul cu palete sau cu
catatermometrul.

45. Metodele de apreciere a eficacităţii ventilaţiei încăperilor.

Aerul încă perilor inchise se schimbă sub influența diferitor factori: procese fiziologice de
activitate a omului, încă lzirea, diverse tipuri de activită ț[Link]ția bioxidului de
carbon ,umiditatea relativă și temperature aerului cresc , iar în urma arderii incomplete a
combustibilului, poate apă rea oxidul de carbon.
Un criteriu obiectiv după care se poate determina schimbul necesar de aer din încă peri , poate
fi conținutul de bioxid de carbon din aer. Limitele admisibile în încă peri sunt :0,07-0,1%.
Cantitatea de aer ce trebuie debitată într-o încă pere într-o unitate de timp depinde de volumul
încă perii, nr. De oameni, caracterul lucrului etc.

46. Exigenţe igienice faţă de iluminarea naturală a încăperilor. Factorii ce o influenţată.

Indicii de apreciere a iluminării naturale, normative pentru diferite încăperi.
Exigentele igienice fata de iluminarea incaperilor:
4. sa asigure un nivel satisfacator in intreg cimpul de vedere
5. sa asigure nivel optim pentru diverse activitati
6. sa fie relativ uniforma
7. sa potejeze ocii de radiatiile provenite de la sursa sau reflectare de pe suprafata de lucru
8. sa fie cu radiatie adecvata pentru evitarea umbrelor
9. lumin de la sursele artificiale sa fie de un spectru apropiat celui natural
Indicii ce caracterizeaza iluminarea:
4. componenta spectrala (ca sursa de lumina s a cele reflectate)
5. intensitatea
6. gradul de nititate (a surseu sau a suprafetei reflectate)
7. uniformitatea
Iluminarea naturala
Factorii ce influenteaza iluminarea naturala a incaperilor:
4 clima de lumina a teritoriului – rezultata
5 orientarea geamurilor -
6 obstacolele din fata geamurilor -
7 tipul, forma, dimensiunile, amplasarea geamurilor, modul de intretinere al geamurilor
8 mijloacele de ecranare a geamurilor, adincimea incaperi, culoarea peretilor si a mobilierului
Metodele de determinare a iluminatului natural:
 metode tehnice
 metode geometrice
Indicii (m geom):
 coeficientul de luminozitate
 ungiul de incidenta (ungi de petrundere)
 unghiul de deschidere
Indicii (m tehn):
 coeficientul de iluminare naturale
 coeficientul de adincime a incaperii
 coef dee uniformitatea iluminatului
 gradul de retinere al luminii de catre geam
Carcteristicle luminatului natural:
 poseda actiune termica
 actiune psihofiziologica
 act bactericida

47. Sursele de iluminare artificială a încăperilor, caracteristica lor igienică.

In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente () si lampile fluorescente.
Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor lampi se afla in
diapazonul radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului incandescent, lampile se vor folosi
in corpurile de iluminat. Deosebim corpuri de iluminat cu lumina difuza, ce emana lumina reflectat si directa.
Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:
 cu lumina de zi (LZ)
 cu lumina alba (LA)
 cu lumina alba rece (LAR)
 cu lumina alba calda (LAC)
Avantajele lampilor fluorescente:
 dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala
 au o stralucire neinsemnata
 asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate
 asigura o transmitere mai corecta a culorilor
 sunt mai econome.
Dezavantajele:
 efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu oscilatiile
curentului alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea perceperii vizuale
a obiectelor care se misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii
 senzatie de semiintuneric
 regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton

48. Metodele de studiere şi apreciere a iluminării artificiale a încăperilor.

Metode de determinare a iluminatului artificial:

 tehnica
 de calcul
Indicii de apreciere a iluminatului artificial:
 m. tehnice:
 luxmetria
 determinarea coeficientului de refllexie al fondului
 uniformitatea luminii
 m. de calcul:
 coeficientul “e”
 metoda Watt

Avanajul iluminarii artificiale -se poate obtine o lumina stabila si de intensitate dorita.
Aprecierea iluminarii artificiale se executa cu ajutorul luxmetrului
Calculul iluminarii cu lampile incandescente se efectueaza conform coeficientului e si metodei Watt.
Calculul conform coeficientului ''e''. Se iau numarul lampilor din incapere si puterea lor in wati. Produsul
acestei marimi se imparte la suprafafa incaperii si se determina puterea specifica a lampilor,W/m2. Pentru
aflarea iluminarii se inmulteste puterea specifica a lampilor la coeficientui ''e'', care arata citi lucsi dau
puterea egala cu 1 W/m2.
Calculul dupa metoda ''Watt''. Aceasta metoda permite a calcula intensitatea iluminarii artificiale creata de
lampi de difenta putere, conventional lumdu-se lumina ce o dau 10 W la 1 m2.
Pentru determinarea iluminarii, initial se calculeaza puterea speccifica a lampilor. Dupa aceasta, se determina
iluminarea minima orizontala la puterea specifica de 10 W/m ,tinindu-se cont de puterea lampilor si de
tensiune.
Valoarea dedusa se inmulteste la puterea specifica reala si se imparte la 10. Pentru calcul se aplica formula
Lampile e necesar sa fie amplasate uniform, simetric, suspendate la aceeasi inaltime. In fiecare corp de
iluminat vor fi instalate lampi de o putere identica. Nerespectarea acestor conditii reduce exactitatea
calculului

49. Apa ca factor al sănătăţii.

Factorul de asigurare a activitatii cu rol biologic si sanogen
Indice al bunastarii sanitare
Factor ce influentiaza asupra sanatatii
Factor de risc in caz de folosire cu carenta sau cu exces de substante chimice: gusa endemica, fluorozo
endemica caria dentara methemoglobinemia de nitrati
Boli infectioase
Maladii neiinfectioase
Consumul apei cu un continut mare de nitrati duce la methemogobinemie.
Continutul marit de fluor poate induce fluoroza endemica, pe suprafata dintilor apare o culoare galbena
Carenta de iod duce la dereglari ale functiei SNC, metabolismul proteinelor glucidelor lipidelor
Mineralizarea excesiva duce la cresterea morbiditatii populatiei prin litiaza biliara

Patologii infectioase transmise prin apa

Pentru aparitia unei boli hidrice este necesar 3 conditii
 prezenta unui eliminator de germeni (bolnav sau purtator)
 Viabilitatea in apa a germenilot patogeni
 Existenta unei populatii receptive
Maladii microbiene
1. Holera 2. febra tifoida3. dezinteria4. Leptospiroza5. Bruceloza6. Tularemia7. Tuberculoza
Boli Virale: Poliomielita Hepatita virala A Conjunctivita de bazin
Maladii parazitare: Amibiaza Trihomoniaza Labliaza strongloidoza helmintiaza

50. Importanţa fiziologică şi igienică a apei. Norme de consum, factorii ce le determină.

Apa este unul dintre cele mai necesare elemente ale vietii, constituind mediul in care se desfasoara toate
procesele vitale. Problema igienei apei vizeaza interesele populatiei in intregime. Apa ca factor principal al
mediului ambient, determina, in mare masura sanatatea si conditiile sanitare ale populatiei.
Apa participa la majoritatea proceselor biochimice din organism, intra in componenta secretiilor si a celor
mai multe substante legate de procesul vietii. De asemeni apa ajuta la eliminare prin urina a substantelor
rezultate in urma procesele vitatale si a unei parti din substantele toxice patrunse in organism.
In organism apa are urmatoarele functii:
- Toate procesele biochimice se produc in mediul lichid
- participa ca parte componeta in multe reactii chimice
- asigura echilibrul acido-bazic
- asigura functia de transport
- Participa la eliminarea produselot metabolice din organism
Apa se pierde in permanenta din organism pe urmatoarele cai
1. aparatul urinar 1500 ml
2. tesutul cutanat 500 ml
3. aparatul respirator 350 ml
4. aparatul digestiv 150 ml
Pierderile de apa sint considerate stari critice pentru organism.
Cind apare senzatia de sete am pierdut 1-1.5 litri de apa, mai mult de 1.5 apare zona critica.
In cazul dehidratarii de 10% se deregleaza procesele metabolice
Dehidratarea de 15% la temperatura de 30 grade poate cauza moartea
Dehidratarea de 25% se considera fatala

Caile de recuperare ale apei

Primar: prin consumarea apei
Secundar: consumarea alimentelor ce contin apa

Cantitatea de apa de care are nevoie un organism pe zi este de 2.5-3.0 litri

Aceasta depinde de microclimat si efort fizic, la efort fizic marit necesarul de apa poatea atinge 8-10 litri
La temperaturi ridicate de asemeni se mareste consumul de apa

Importanta igienica a apei

Pe linga utilizarea apei in scopuri fiziologice omul utilizeaza apa si in scopuri igienice
Apa este consumata pentru:
spalatul rufelor
curatenie generala
prepararea alimentelor (5-10 litri)
spalatul veselii
Mari cantitati de apa consuma baile 120-150 litri la o persoana
In mediu in decurs de 24 ore o persoana consuma 100 litri de apa

51. Compoziţia micro şi macro elementară a apei, influenţa ei asupra sănătăţii.

Apa potabilă , prin conţinutul să u de elemente minerale naturale, poate influenţa starea de să nă tate a
populaţiei, participâ nd activ în procesele vitale.
Să rurile minerale naturale din apă sunt variate şi concentraţia lor diferă de la o localitate la alta în funcţie de
condiţiile geologice, meteorologice, de conţinutul solului. Unele din ele sunt denumite macroelemente, -
să rurile de calciu, magneziu, potasiu, cloruri etc. şi se gă sesc în cantită ţi relativ mari (mg/l); altele sunt
denumite microelemente, aşa ca fluorul, iodul, zincul etc. şi se află în cantită ţi mici.
Majoritatea macro- şi microelementelor necesare organismului sunt asigurate prin alimente.

Cu toate că apa este situată pe locul doi după importanţa în aportul de să ruri minerale, ea poate influenţa
considerabil asupra să nă tă ţii populaţiei. Elementele minerale din apă sunt absorbite mai bine decâ t cele din
alimente şi concentraţiile lor pot fi diferite chiar în aceeaşi localitate.
Circa 55% din populaţia Republicii Moldova nu are acces la apa potabilă de calitate.[1,3] Sănătatea populaţiei
(în spaţiul rural mai grav) este influenţată de un şir de factori de risc la consumul acestor ape. Astfel, principalii
factori de risc sunt:
Sodiul - în conţinut ridicat (peste 200mg/l) poate influenţa nefavorabil sănă tatea şi crea disconfort la
consumul apei;
Sulfaţii - în concentraţii mă rite pot provoca efecte gastrointestinale neplă cute şi afecta gustul apei; pot
contribui şi la coroziunea reţelei de distribuire a apei;
Clorurile - pot afecta gustul apei şi creşte gradul de coroziune al reţelei de apeduct, care la rîndu-i poate duce la
creşterea conţinutului de metale în apă ;
Duritatea totală - în concentraţii de peste 10 mmol/1 poate afecta schimbul de minerale din organism, gustul
apei, spori coroziunea reţelelor de apeduct şi crea disconfort la utilizarea apei;
Fierul - în concentraţii masive afectează gustul apei.
Mineralizarea excesivă, cauzată de conţinutul ridicat de sulfaţi, cloruri, Ca, Na, Mg, K, hidrocarbonaţi are drept
urmare creşterea morbidită ţii populaţiei prin litiază urinară, afecţiuni digestive şi cardiovasculare. Numărul
populaţiei expuse la acest factor de risc este destul de mare.

[Link]ţe igienice către calitatea apei potabile. Grupurile de indici ai calităţii apei
potabile (după „Normele sanitare”).
 Exigente igienice fata de calitatea apei potabile
Apa folosita de populatie in scop de menaj si baut trebuie sa corespunda anumito parameetri de
calitate:

 apa trebuie sa posede calitati organoleptice corespunzatoare

 sa aiba componena chimica cuvenita ddin punct de vedere fiziologic
 compusii toxici vor depasi concentratiile admisibile
 apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol
 parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0
 parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5.
 parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0,
carbon organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5,
conductivitate – 2500, culoare – acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala,
oxidabilitate – 5 mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200 mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5
UNT, zinc – 3 mg/l, radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala – 0,1 Bq/l, beta
globala – 1 Bq/l.

53. Compuşii chimici – indicatori de poluare a apei cu substanţe organice.

La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa:

Sarurile de amoniu nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate,
ceilalti compusi neavind o influenta nociva asupra organismului.

Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care
sa filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol.

Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:

1in apa se determina citiva indicia de poluare
2concomitent in apa se determina si indici bacteriologici
3poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara

Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2
consumata la oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa.

In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri [Link] fiind
un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intro canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt
un indice important al ;poluarii sursei de apa. Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de
amoniu . prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare
complete.

Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri bogate
cu cloruri.

54. Bolile contagioase transmise prin apă. Grupurile lor. Formele de manifestare a
patologilor hidrice infecţioase.
Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice.
Conditii:
 existenta unui eliminator de germen
 viabilitaea in apa a germenilor patogeni un timp suficient pentru prod bolii
 existenta unei populatii receptive
Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza
carora se poate pune diagnosticul si aplica masuri de combatere.
Caracterele principale ale epid hidrice:
 caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt
 infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata
 suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa
 aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece
 incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput

Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incubatie si apar mai tirziu in contact.
Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:
 aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree,
uneori grava, mai ales la copii sau populatia sensibila
 existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie
de mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei.
 Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei

Endemia – oforma de imbolnavire ce cuprinde un nr redus de cazuri inn comparatie cu epidemia, dar care se
gasesc permanent intr-o zona anumita sau localitate.

Forma sporadica manifesta cazuri izolate de anumite boli.

Schema maladiilor infectioase transmise prin intermediul apelor:

1. Maladii microbiene (holera,febra
tifoida,dezineria,leptospiroze,bruceloza,tubaremia,tuberculoza,boala dareica cauzata de
coliformi patogeni)
2. Maladii virale: (poliomielita,hepatita A,conjunctvita de bazin,retrovirusurile)
3. Maladii parazitare:
([Link],tricomoniaza.,asceoloza,opistorcoza,filariozele,strongoloidoza,geohelmi
ntiazele

55. Caracterele principale şi secundare a epidemiilor hidrice.

Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice.
Epidemiile hidrice prezinta o serie de caratcere care le diferentiaza de altte tipuri de epidemii si pe baza
carora se poate pune diagnosticul si aplica masuri de combatere.
Caracterele principale ale epid hidrice:
 caracter exploziv – cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt
 infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata
 suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa
 aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece
 incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput
Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact.
Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:
 aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de oli digestive ca enterita, diaree,
uneori grava, mai ales la copii sau populatia sensibila
 existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie
de mentionat ca poluarea e produsa departe de zona epidemiei.
 Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei

56. Caracteristicile formelor endemice şi sporadice a patologilor hidrice infecţioase.

endemia-- forma de imbolnavire care contine un numar redus de cazuri care se gasesc in
permanenta intr-un teritoriu / localitate.
-Se intilnesc frecvent in zonele cu grad scazut de igiena.

Formele sporadic se manifesta prin cazuri izolate de anumite boli se intilnesc foarte rar de exemplu
leptospiroza.

57. Metodele de ameliorare a calităţii apei potabile.

Exista multe metode de ameliorare a calită tii apei, metode, prin care apa se epurează de
microorganisme patogene de substantile in suspensie şi huminoase, de cantitatea
excesivă de să ruri (calciu, magneziu, fier, manangan, fluor, etc.), de gaze fetide,
substante toxice şi radioactive.
Utilizarea diferitelor metode de epurare permite ca sursele locale să fie folosile la
maximum pentru aprovizionarea populatiei cu apă potabila.
Cele mai ră spîndite metode de ameliorare a calită lii apei la apeducte sînt
lirnpezirea,inlă turarea impurită lilor sulide din apă , decolorarea -inlă turarea
coloratiilor excesive, dezinfectarea - nimicirea agenlilor patogeni şi viruşilor din apă .

Exista si o serie de metode special de ameliorare a calitatii apei cum ar fi dezodorarea ,

eliberarea apei de compusii de fier, dedurizarea , desalinizarea , defluorarea fluorizara
etc.

Cele mai noi si perfomante metode sunt ozonaraea si tratarea cu raze UV.

58. Caracteristica igienică a metodelor de limpezire şi decolorare a apei.

Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentarea îndelungată . Sedimentarea, in
condiţii naturale, decurge foarte i:ncet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a
majora eficacitatea acestor procese, înainte de sedimentare in apă , se adaugă substance chimice,
care au proprietatea de a accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţe, care
contribuie la coloracia apei.
Acest proces numit coagularea apei este un proces de mă rire, agregare a particulelor coloidale
din apă , care se termină cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub
acciunea coagulancilor - să rurilor de aluminiu şi tier (cel mai des se foloseşte sulfatul de
aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate,
insă neapă rat se va determina pe cale experimentală .

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca
poliacrilamidul etc.

Procesul final al limpezirii şi decoloră rii este filtrarea apei printr-un strat de material granulat
(nisip sau antracit). Limpezirea şi decolorarea apei pot fi efectuate după două scheme:

1. Decantarea şi filtrarea lentă .

2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă .

59. Aprecierea igienică a metodelor de dezinfecţie a apei.

Pentru excluderea perîcolului epidemiologic la statiile de tratare a apei, după filtrare, apa trebuie să
fie ulterior dezinfectată .

La filtrarea apei nu toate microorganismele sunt retinute şi o parte, ră mâ nâ nd libere in

apă , trec prin instalatiile de cură tare şi se contin in apa filtrată . Astfel, pentru crearea unei
bariere sigure, in că ile hidrice de transmitere a infectiilor intestinale apa se dezinfectează .

La folosirea apelor de suprafată , dezinfectarea este obligatarie, iar in unele cazuri e obligatorie şi
pentru apele subterane. Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in conditii de campanie e
folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două metode: clorinarea cu doze normaie de clor şi
superclorinarea apei cu doze marite de clor. Substantele utilizate in acest scop vor corespunde unor
conditia, dintre care:

să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după tratare,

- utilizarea acestor substance să se facă prin metode cat mai simple, rapide, eficiente şi cu pret câ t
mai redus.

Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica această metodă atâ t la
instalatiile de aprovizionare centralizată cu apă , câ t şi la aprovizionarea in campanie.

Pentru clorinare se utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in apeducte este
folosit clorul lichid, care se pă strează in cisterne on baloane de oţel sub presiune. La clori--narea
unei cantită ci mici de apă , in instalaţiile locale, rezervoare etc,, este folosită clorura de var. Ea
trebuie pă strată in butoaie închise in încă peri uscate, bine aerisite, deoarece la pă strare, sub
acciunea factorilor de mediu, clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată , e
necesar de a controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de 20-25% clor activ) in afară de clorul
lichid şi clorura de var, pentru dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate clorigene -
hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele etc.

60. Caracteristica igienică a apelor subterane ca surse de aprovizionare cu apă. Cerinţe

igienice către sistemul local de aprovizionare cu apă (fântâni).
Apele freatice sunt deseori intrebuintate de om pentru ca au coloratie slaba si sunt transparente .
cantitea de saruri minerale in ele creste odata cu adincmea, dar in majoritatea cazurilor ramine
mica.
Daca solul este impurificat cu diferite substante se poate intimpla ca apele freatice sa contina
diferiti agenti patogeni ai diferitor boli.

Apele freatice sunt folosite in scop de aprovizionare cu apa la sate in acest scop sapundu-se fintini.
Daca apele freatice nimeresc intre doua straturi de roci ele formeaza 2 straturi, iar fintinile care
ajung la o asa adincimee se numesc arteziene.

De regula aceste ape sunt transparente , incolore fara gust si miros cu concentratie mineral
[Link] apele din fintini se caracterizeaza prin duritate inalta , nevel ridicat de saruri si
fluor compusi de fier si hydrogen sulfurat.

Cerinte fata de fintini:

- Locul pentru instalarea fintinii trebuie sa fie la o inaltime adecvata distant cuvenita fata de sursele
eventuale de poluareferita de riscul inundatiilor sau inmlastinirilor.
- Peretii sa fie impermibili in jurul fintiini sa existe un strat de argila sa fie exclusa impurificarea
bacteriana din exterior.
- Diametrul de cca 1,2 m iar adincimea de 30 mfundul fintinii impermiabil iar colacul bine ajustat..

61. Caracteristica igienică a apelor de suprafaţă ca surse de aprovizionare cu apă.

Autoepurarea apei.
apele de suprafata se formeaza si se alimenteaza in principal din 2 surse: precipitatiile atmosferice
si apele subterane

Toate apele de suprafata sunt poluate din exterior de aceea se considera ca potentiale surse de boli
epidemice.

Proprietatile organoleptice si compozitia chimica depend de multe conditii apa riurilor are o
coloratie intense si turbiditate inalta apa lacurilor o coloratie verde bruna miros si gust [Link]
obicei concentratia mineral este redusas dar in unele bazine ce se afla in zonele cu clima torida
acesta concentratie ajunge la niveluri destul de ridicate.

Autoepurarea apei:

Cu toate ca apele de suprafata sint impurificate permanent calitatea apei ramine reletiv constanta .
Acesta se datoreaza anumitor procese fizico-chimice si biologice care contribuie la autopurificarea
apei.

Apele reziduale nimerind in bazine se dilueaza iar rezidurile particulele de minerale oule de
helminti si mi/o in suspensie se depun la fund apa se limpizeste devine transparent.

Datorita mi/o din apa subs. Organice se mineralizeaza asemenea celor din sol . prin oxidarea
biochimica substantele se nitrifica transforminduse in compusi finali nitrati, carbonati, sulfati.

Pe parcursul autopurificarii bazinelor mi/o si saprofitii pier din cauza micsorarii substantelor
nutritive sub actiunea razelor solare antibioticilor eliminate de saprofite si alti factori.

In urma autoepurarii apa devine transparent , mirosul neplacut dispare subs. Organice se
mineralizeaza mi/o se distrug apa capatind proprietatiile de pina la poluare.
[Link] igienica a sistemului centralizat de aprovizionare cu apa. Zonele de protective sanitara
a surselor de aprovizionare cu apa.
Tipuri de aprovizionare cu apa: decentralizat (local) si centralizat
Centralizat – sistem ce consta dintr-o retea care permite aprovzionarea cu apa sub presiune direct la
consumator.
Avantaje:
 pot fi utilzate atit surse subterane, cit s cele de suprafata
 asigura cantitatea necesara de apa la distanta mari de sursa
 ofera posibilitatea tratarii apeii in caz de necesitate
 permite protectia sursei instalatiilor si controlul starii lor
 permiteccontrolul pemranent al calitati apei
Dezavantaje:
 apar dificultati la supravegherea stari tehnice a retelelor de apeduct
 in cazul nimeriri in retea a agentilor patogeni sau toxinelor are loc afectarea unui nr mare de
populatie
staţiile de aprovizionare cu apă includ instalaţiile de captare şi epurare, rezervoarele pentru apă curată , staţiile de
pompare, turnurile de apă , de la care merge reţeaua de distribuire. Reţeaua de apeduct trebuie să fie impermeabilă .
Corozia şi deermetizarea ţevilor vechi crează condiţii de impurificare a apei de apeduct. Pentru a preveni aceasta, reţeaua
de apeduct va trece departe de gropile de gunoi, closete, reţeaua de canalizare şi alte surse potenţiale de impurificare. In
caz de intersecţie a reţelei de apeduct cu ţevile de canalizare apeductul trebuie să fie instalat mai sus decît acestea şi la o
distanţă nu mai. mică de 0,5 m.

Drept zonă de protecţie' sanitară se consideră un anumit teritoriu din preajma sursei de apă.şi a instalaţiilor de
epurare. In această zonă se stabileşte un regim special cu scopul de a pre-' veni modificările nefavorabile ale
apei. Bineînţeles, în zona nemijlocită a apeductului regimul de protecţie sanitară trebuie să fie mai strict decît în
cele mai îndepărtate. De aceea zona de protecţie sanitară pentru apeductele de la bazinele de suprafaţă are
două cordoane.
Primul cordon sau zona de regim strict include locul de captare a apei şi al instalaţiilor apeductului: staţiile de
pompare, instalaţiile de epurare, rezervoarele de apă curată. Acest teritoriu se î persoanelor străine este interzis.
Terenul trebuie să fie înverzit şi salubrizat,-apele meteorice vor fi lansate mai jos de locul de captare a apei.
în toate încăperile staţiei trebuie să se menţină o curăţenie impecabilă, în clădiri trebufe sa fie instalate
vaterclosete. Personalul de serviciu va trece în mod obligator : controlurile medicale periodice, analizele-
bacteriologice, examenul la cunoştinţele sanitare despre lucrul efectuat, respectarea riguroasă a igienei
personale. In zona cordonului cu regim strict este interzisă folosirea bazinului de apă în alte scopuri (plimbări cu
barca, adăpatul vitelor, spălatul rufelor, prinsul peştelui, scăldatul, etc). Dacă rîul nu e prea mare, cordonul
strict include şi malul opus (în zona de captare a apei).
Zona aceasta se determină cu scopul de a exclude poluarea eventuală sau premeditată a apei în verigile cele mai
importante ale apeductului.
Cordonul al doilea sau zona de restricţie include teritoriul care înconjoară sursa de apă şi afluenţii ei. Desigur, că
zona de restricţie merge, în fond, în susul apei, uneori pînă la zeci de kilometri. In josul apei zona de restricţie
atinge cîteva sute de metri. Zona de restricţie depinde de gradul de poluare şi capacitatea de autoepurare a
sursei de apă.
Suprafaţa zonei de restricţie din susul apei trebuie să asigure lichidarea impurităţilor din apă, în special a celor
bacteriene pe contul proceselor de autoepurare a apei din bazin.
63. IGIENA MUNCII CA RAMURA A STIINTEI SI PRACTICII SANITARE. SARCINILE SI OBIECTIVELE DE
STUDII.
IGIENA MUNCII-o ramura a igienii ce cerceteaza conditiile de munca, factorii mediului de munca si influenta
acestora asupra organismului muncitorilor. Are ca scop stabilirea unor indici, norme fiziologice complexe de
masuri care sa asigure comfortul la locul de munca, prevenirea oboselii si imbolnavirii profesionale.
Sarcinile
 sa promoveze si sa mentina gradul maxim de bunastare fizica, mintala si sociala a
muncitorilor din toate profesiile
 sa previna aparitia deverilor de la starea optima de sanatate a munctorilor din cauza
conditiilor nefavorabile de munca
 sa protejeze muncitorii in exercitarea profesiei impotriva agentilor nocivi pentru sanatate
ngrădeşte şi este păzit, accesul

 sa elaboreze cerinte si norme igienice ca baza a legitatilor de asanare a conditiilor de munca

 profilaxia traumatismului de productie
 determinarea modificarilor fiziologcie, care au oc in procesul de munca
  elaborarea masurilor pentru organzarea rationala a reimurilor de munca si odihna
 identificarea si eliminarea din zonele de productie a agentilor nocivi
 de a asigura astfel de conditii, incit eforturile fizice si mintale impuse muncitorilor sa
corespunda structurilor lor anatomice, fiziologice si stari psihologice
 de a aplica in intreprinderi programe largi sanitare, care sa acopere toate aspectele sanatatii
Obiectivele de studiu
 conditiile de munca si influenta acestora asupra organismului
 procesul de munca din punct de vedere al influentei lui asupra organismului
 sanatatea muncitorilor, morbiditatea, caracterul bolilor aparute sub influenta factorilor
nocivi de productie

[Link] FUNCTIONALA IN ORGANIZM LA MUNCA FIZICA. METODELE DE DETERMINARE A

MODIFICRILOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL MUNCII.
MODIFICARI DIN PARTEA:
 SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
 Creste debitul cardiac de la 5 l/min in repaus la 26 l/min in efort maxim
 Cresterea debutului systolic de la 80-90 ml pina la 120-140 ml. acesta in effort creste rapid
datorita unei intoarceri venoase inalt crescute. Ramine constant timp de 5-10 min dupa care daca
efortul se prelungeste peste 10 min descreste usor.
 Cresterea frecventei cardiac se face:
- In effort usor creste exagerat la inceput pina la un anumit nivel apoi scade pina la un nivel
inferior la care se mentine pe toata durata efortului
- Daca efortul se prelungeste, frecventa cardiac tinde sa scada, ceea ce semnifica scaderea
debutului systolic. Cresterea temperaturii corpului si acumularea de acid lactic
- In efortul maximal frecventa cardiac creste pina la oprirea subiectului sau pina la epuizarea
lui, frecvent maximal depinde de sex si virsta.

 SISTEM RESPIRATOR
 Efortul fizic determina trecerea in singe a unei cantitati de pina la 4 l de O2/min ceea ce
reprezinta o adaptare sinergica a aparatului respirator, cardiovascular si a utilizarii O2 de catre
muschi, implicind atit reflexe conditionate, cit si cele neconditionate

 APARATUL DIGESTIV
 Modificarile sunt in functie de intensitatea efortului fizic si conditiile de microclimate,astfel
la un effort de mica sau medie intensitate functiile digestive sunt usor crescute sau nu se modifica.
 In muncile cu effort de intensditate mare sau in microclimate cald aceste functii sunt scazute
pina la inhibitia lor
 Creste secretia de adrenalina si de hormone ai hipofizei din lobul posterior care determina o
inhibitie a activitatii glandelor gastrice si o irigatie mai slab a stomacului si a intestinului. Se nai
observa si o crestere a secretiei pancreatice.

 APARATUL RENAL:
 In raport de intensitatea efortului si condiiile sde microclimate modificarile apar in functie
de filtrarea glomerulara, de reabsorbtie si sec retie tubular
 In eforturile de intensitate mica sau medie diureza creste putin, compozitia ramine
neschimbata
 In conditii de marire a intensitatii efortului sau de microclimate cald diureza scade si
compoziti urinara este modificata: creste urea, creatinina, [Link], fosfatii.

 SISTEMUL ENDOCRIN:
 Modificarile sunt prezentate de hiperfunctia hipofizei, suprarenalelor
 ANALIZATORII:
 MODIFICARILE SUNT IN FUNCTIE DE INTENSITATEA MUNCII, la munca de intensitate mica
sau medie creste/scade sensibilitatea vizuala, auditiva si tactile.
METODELE DE DETERMINARE A MODIFICARILOR FIZIOLOGICE:
- Tremometria (numarul de atingeri intr-o secunda);
- Dinamometria (se va determina forta si rezistenta musculara).
 - Perioada latent a reactiei videomotorii
- Pedioada latent a reactii acustomotorii

- Memoria operative
- Concentrarea atentiei
- Frecventa pulsului
- Tensiunea arterieala
- Presiunea pulsului
- Frecventa respiratiei,
- Volumul respirator

[Link] FUNCTIONALE IN ORGANISM LA ACTIVITATEA INTELECTUALA. Datorita

procesului tehnico-stiintific mecanizarea si aytomatizarea proceselor tehnologice reduce considerabil
munca fizica pura,marinu-se ponderea activitatii intelectuale si a celei [Link] procesul
activitatii intelectuale intene,metabolismul gazos nu se modifica deloc sau se modifica foarte [Link]
procesul activitatii intelectuale frecventa pulsului scade,uneori numai o activitate intelectuala
intense poate provoca accelerare pulsului pe contul micsorarii diastole.S-a constatat ca presiunea
arterial creste,respiratia se accelereaza,creste repletiunea sangvinica a creierului,in acelasi timp
micsorindu-se repletiunea sanguine a membrelor,cavitatii [Link] bazindu-se numai pe
aceste date,e greu de apreciat caracterul si intensitatea activitatii intelectuale.
S-a constatat ca activitatea intelectuala intense de lunga durata provoaca o scadere a reflexelor
conditionate vasculare si aparitia reactiilor [Link] o activitate intelectuala sustinuta se
schimba functiile sistemului nervos, celui respirator.
Encefalografia a stabilit ca in organism curentii biologici se schimba cu atit mai mult cu cit concentratia
atentiei in timpul activitatii intelectuale e mai [Link] intelectuala de intensitate mare deregleaza
echilibrul [Link] intelectuala de creatie depinde in mare masura de starea emotiva a
omului,aceasta din urma fiind legata de activitatea corticala si a celor subcorticale ale sistemului
[Link] procesul activitatii intelectuale se modifica tonusul muschilor netezi ale organelor
interne,vaselor interne,in speciel ale vaselor cardiac si cerebrale. Totodata asupra activitatii

intelectuale influenteaza in mare masura torentul de impulsuri extero-,intero- si proprioreceptive.O

mare influenta o au conditiile mediuli extern
Activitatea intelectuala e strins legata de sporirea metabolismului proteic si [Link]
intelectuala intense solicita o incordare mare a intregului organism,fapt,ce cauzeaza oboseala si
surmenajul in aceeasi masura ca si munca fizica.
METODELE DE DETERMINARE A MODIFICAROLOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL
MUNCII

Modificarile functionale se apreciaza facindu-se investigatii imediat dupa efectuarea lucrului.

DETERMINAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Se determina perioada latent a reactiei vasomotorii RVM si [Link] examinatapasa
butonul cronoreflexometrului in momentul perceptiei semnalului visual sau a celui auditiv de pe
panoul de [Link] latent se determina separat in milisecunde.
SISTEMUL CIRCULAR
*frecventa pulsului FP
*tensiunea arterial TA
*presiunea pulsului PP
*tensiunea dinamica medieTDM
TDM=PP/3+TD SAU TDM=(TS+2TD)/3
*debitul systolic
*debitul cardiac
*rezistenta vaselor periferice RVR
SISTEMUL RESPIRATOR
Se determina frecventa [Link] excursiei cutiei toracice se face cu ajutorul
spirometrului.
SISTEMUL NEUROMUSCULAR
*determinarea tremurului miinii
*determinarea fortei muscular cu dinamometrul
*determinarea rezistentei muscular
DETERMINAREA CONSUMULUI DE OXIGEN
 Consumul de oxygen se determina indirect dupa frecventele cardiac si nomogramele Cristensen-Walls.
DETERMINAREA CONSUULUI DE ENERGIE
In depenenta de oxygen determinat dupa nomograma,consumul de energie se calculeaza dupa formula
Q=4,863*CO
Unde: Q-consumul de energie,cal/min
4,863-echivalentul caloric al unui litru de CO2
CO-consumul de oxygen
DETERMINAREA GRADULUI DE EFFORT FIZIC
N=A/T*10
UNDE: N-effort fizic,W
A-lucrul efectuat,kgm
T-timpul de lucru,s
10-coeficientul de recalculare a kgm/s,W

[Link] SI SURMENAJUL,PROFILAXIA LOR.

Oboseala obişnuită este o stare normală care apare după solicitare şi dispare după repaus.
Oboseala fiziologica are un rol pozitiv,si anume acela de a semnaliza si de aproteja organismul de
consecintele epuizarii [Link] alte cuvinte ,oboseala se aseamana cu becul rosu,,care ne atrage
atentia asupra imineneteigolii rezervorului de energie al corpului,aducandu-ne aminte de necesitatea
intreruperii temporare a efeortului efectuaut,pentru ca aorganismul sa ai ba ragaz a se reface.
Se manifesta prin dureri de cap, sau in tot corpul, scaderea atentiei, intirzierea reflexelor, scaderea
randamentului in activitatile zilnice.
PROFILAXIA OBOSELII
Odihna zilnica-Somnul constituie o perioada reparatorie a [Link] de somn difera in
functie de varsta:nou-nascut:21-22 ore;1-4 ani :14-18 ore;la 15 ani :8-10 ore,la adult:7-8 ore,la
varstinici:5-7 ore.
Odihna saptamanala-Rezervati-va o zi de odihna in fiecare saptamana. Avem nevoie de momente si
zile de recreeere.
Odihna anuala-orice om care munceste isis merita concediul si orice elev sau student are dreptul l
[Link] tot ce depinde de dvs. ca ,pe timpul concediului ,sa va deprindetti si sa va detasati
realmente de problemele de serviciu.
Odihna activa-Oamenii de stiinta care au studiat functionalitate creierului au constatat ca alternarea
diferitelor forme de angajare activa creste potentialul energetic al organismului

Surmenajul este oboseala acumulata,in care rezervele organismului sunt [Link]

cedeaza mai greu si necesita instituirea unui program complex de combatere a oboselii.
pe care o avem de îndeplinit, oricâ t de neplă cută ar fi uneori, să fie fă cută cu demnitate, conştinciozitate,
devenind astfel o sursă de împlinire şi satisfacţii.

• Astenia fizică . Astenia fizică este unul dintre cele mai importante semne şi se traduce prin senzaţia de
moleşeală accentuată , de slă bire a forţei musculare. Persoana în cauză constată că efectuează cu mai multă
greutate.
• Astenia psihică . Psihiatrii apreciază că această formă de astenie se manifestă prin dezinteres (apatie, inerţie,
lipsă de participare şi iniţiativă ), sentimente de neputinţă şi de nesiguranţă . Pot să apară tulbură ri de
memorie, dificultă ţi în învă ţare, ră spunsuri mai lente şi greşite, reducerea atenţiei şi multe altele.
• Tulbură ri emoţionale. Pe un alt plan, această oboseală cronică , duce de asemenea la instabilitate emoţională .
Individul oscilează de la stă ri de fericire la stă ri de depresie şi invers. Din pricina nestă pâ nirii reacţiilor, apar
frecvent izbucniri de mâ nie, neră bdare, frustrare.
• Randament scă zut. Pe lâ ngă toate acestea, se poate constatata o scă dere reală a eficienţei în muncă şi

• Randament scă zut. Pe lâ ngă toate acestea, se poate constatata o scă dere reală a eficienţei în muncă şi chiar
scă derea rezistenţei organismului la infecţii.
Cauzele surmenajului
Specialiştii consideră că surmenajul apare de regulă atunci câ nd doi sau mai mulţi factori se combină
acţionâ nd un timp suficient de îndelungat. Iată principalii factori care contribuie la apariţia surmenajului.
• Programul de lucru extins.
• Nerespectarea orelor de somn
• Organizarea deficitară .
• Relaţiile defectuoase.
• Gradul de motivare.
• Tipul de personalitate.
• Nivelul de control

Prevenirea surmenajului:
• Reducerea programului de lucru..
• Organizarea şi planificarea corespunză toare a muncii..
• Mişcarea şi exerciţiile de relaxare.
• Respectarea orelor de somn.
• Exploatarea beneficiilor odihnei active.
• Igiena relaţiilor de serviciu.
• Respectarea repausului să ptă mâ nal şi anual.

[Link] profesionale:definitie,clasificarea
Noxele=factorii ce apartin conditiilor de munca,ce au asupra organismului uman efecte
negative,determina sau favori-
zeaza starea de boala sau scaderea capacitatii de munca.
Clasificarea noxelor
[Link] apartenentei conditiilor de munca
2Al specificitatii factorilor de risc professional
Criteriul apartenentei
[Link] prof. ce apartin organizarii muncii neprofesionale,nefziologice,nerationale
[Link] prof. ce apartin mediului de munca
[Link] [Link] apartin relatiilor om-masina
[Link] [Link] apartin relatiilor psihosociale dintr-un colectiv de munca,relatii om-om
[Link] ce apartin organizarii muncii
*intensitatea mare efortului predominant musculo-osteo-articular sau neuropihosenzorial
*durata exagerata a muncii
*ritm de munca nefiziologic
*regim de munca necorespunzator
*efort static prelungit a unor grupe musculare
*pozitii vicioase sau fortate prelungite
*alteranta necorespunzatoare fiziologic p/u anumite personae a celor 3 schimburi de munca
*munca automatizata sau mecanizata cu suprasolicitari
[Link] ce apartin mediului de munca
*fizici
-microclimatul nefavorabil
-radiatiile ionizante si neionizante
-zgomotul,vibratia
-ultrasunetul
-presiunea atmosferica
*chimici
a)dupa caracterul de actiune care include substante:cancerigene,mutagene,excitante,ce infl. asupra
reproductiei
b)dupa caile de incorporare in organism prin:piele,tubul digestive,sist. Respirator
*biologici
-microorganisme ce pot fi agenti patogeni parazitari
-macroorganime:animale si plante
*psihofiziologici
a)supraincordarea fizica:static,dinamica,hipodinamica
b)supraincordarea neuropsihica:intelectuala,a analizatorilor,emotionala,monotona
[Link] ce apartin relatiilor om-masina
*pozitii vicioase
*uprasolicitari neuropsihice si senzoriale
*aparitia unor factori de mediu nocivi(gomot)
[Link] ce apartin relatiilor om-om
*relatii necorespunzatoare dintre un conducator si colaboratorii sai,intre membrii unui colectiv de
munca
*absenta motivatiei in munca
*lipsa unor satisfactii morale
 *actiuni de inechitate la locul de munca
Criteriul specificitatii
Include noxe profesionale generale exclusive la locurile de munca,de anumite procese [Link]
profesionale
ce sunt prezente si in mediul inconjurator,dar concentratiile si intensitatile lor sunt insufficient de mari
p/u a produce
imbolnaviri preexpuse professional.

68. Microclimatul [Link]ţa microclimatului cald și rece asupra

organismului.
MICROCLIMATUL INDUSTRIAL – este dependent atat de tehnologia utilizata in proc. de productie, cat
si de aptitudinile functionale ale cladirilor.
Conditiile pe care trebuie sa le asig climatul industrial sunt :
[Link] – un factor esential care influenteaza climatul ind, schimbul de caldura care intervine
in activitatea ind intre corpul uman si mediul inconjurator trebuie reglat cu efortul depus.
[Link] – un fact imp care intervine in climatul ind fiind definit umiditate relativa. Umiditatea
relativa este raportul dintre continutul real de vapori de apa si continutul max de saturatii la aceleasi
cond de presiune.
[Link] – este crearea atmosferei interioare confortab si poate fi facuta natural sau artificial. Sunt
ind unde apare obligat realiz ventilatiei fortate (ind chimica, metalurgie).
[Link] SI CULORILE – iluminarea poate fi realizata natural sau artificial.
[Link] – nivelul sonor se masoara in decibeli pt dif situatii, normele prevad param max acustici
care insotesc funct. Pt om tot ce depaseste 80 dB produce leziuni. Turboreactoarele se izoleaza cu
materiale de ctie izolatoare sau utiliz de absorbanti acustici.
6. VIBRATIILE – reprez un factor distructiv asupra calitati elastice ale materialelor, de aceea
prevederea unor masuri de eliminare a vibratiilor sunt benefice atat pt personalul care exploateaza
constr cat si pt struct de rezistenta.

Pentru microclimatul industrial e caracteristica diversitatea mare de valori ale

umeditatii,temperaturii,curentilor de
Aer,[Link] industrial se deosebeste de clima exterioara prin modalitatea si dinamismul lui.
Un grup de incaperi sunt in care au loc radiatii [Link] industrie radiatiile termice sunt emanate de
suprafetele puternic incalzite,utilajul tehnologic,calorifere,de oameni si alte surse.
Alt grup de incaperi se caracterizeaza prin temperaturi joase(camere,frigorifere,in sectiile de fermentare
a berii,e constructie a navelor).
Al treilea grup de incaperi se caracterizeaza prin microclima adecvata a aerului atmosferic si care iarna
se incalzeste.
INFLUENTA MICROCLIMATULUI INDUSTRIAL ASUPRA ORGANISMULUI
Organismul umn se poate acomoda la iferite conditii meteorologice,dar posibilitatile lui sunt limitate.
Procesele de temoreglare pot decurge normal pina la limita de temperatura a aerului de 30-31 grade
C,umiditatea de 85%,sau pina la 40 grade C si umiditatea de 30%.
Modificarea conditiilor microclimatice infkuenteaza metabolismul din [Link] e caldura
cresta conside-
rabil in caz de ridicare sau scadere a [Link] cauza transpiratiei abunmdente la temp. inalte se
deregleaza metabolismul hidric. Concomitent cu dehidratarea organismului se desalinizeaza in special
prin pierdera de clorura de natriu si vitaminele hidrosolubile.
Dereglarea metabolismului hidrosalin se reflecta asupra metabolismului proteic,functiei aparatului
cardiovascular,
Asupra salivatiei,[Link] temp. inalte contractiile cardiace se accelereaza si in cazuri de supraincalzire
vadita pot atinge
Pina la 180-200 de batai pe minuta,iar presiunea arteriala scde.
In conditiile de incalzire creste frecventa respiratiei.
La incalzire se schimba in mod special functia sistemului nervos [Link] organismului se
manifesta prin dereglarea reflexelor conditionate,coordonarii miscarilor,slabirea atentiei,preciziilor
miscarilor,etc.
Racirea organismului contribuie la aparitia reumatismului,gripei,bolilor cailor repiratorii.
De asemenea la persoanele care lucreaza la frig pot aparea neuralgii,mialgii,miozite.
Supraincalzirea acuta se manifesta prin hiperemie tegumentara,transpiratie abundenta,marirea
frecventei pulsului si
Respiratiei,prin crestarea temp. corporale.
 In caz de supraincalzire grava se evidentiaza dereglarile sistemului nervos central:apatie,stele in
ochi,galagie in
urechi,greturi,obnubilare,crestere a temp. corpului.
Uneori supraincalzirea se poate manifesta prin boala convulsiva.
Temperatura inalta a mediului inhiba functia pancreasului.
Actiunea indelungata a radiatiei infrarosii asupra ochilor poate cauza cataracta.

[Link] CA NOXA [Link] [Link] CAUZATE DE

PRAF,PROFILAXIA LOR.
Praful=particole mici solide disperse ce nimeresc in aerul incaperilor de productie in stare suspendata.
Praful se formeaza de pe urma maruntirii,macinatului,frecarii,sfredelirii,in procesul poleirii,la [Link]
se
Formeaza in cantitati consideabile in mine,la fabricile de teracota si faianta,la uzinele de
ciment,metalurgice,in
Timpul incarcatului,descarcatului si transportarii diferitor materiale si substante,la lucrari agricole.

CLASIFICAREA PRAFULUI
A)DUPA NATURA:
1)organic 2)anorganic 3)mixt
De obicei n conditiile de productie se formeaza praf [Link] caracterizarea igienica a prafului se va
determina cantitatea lui intro unitate de aer,gradul e dispersie,forma,duritatea si solubilitatea particolelor.
Clasificarea prafului dupa dimensiunile particolelor are o mare importanta din punct de vedere
igienic,intrucit
actiunea lui nociva este determinata de gradul de patrundere in caile [Link] de praf cu
dimensiunile
de 0,5-5 mcm patrund in plamini si se retin in alveole.
Solubilitatea prafului poate avea o influenta pozitiva daca aceste particole au o actiune excitanta asupra cailor
respiratorii(praful de zahar,de faina)sau influenta negativa,daca actiunea lor e determinata de componenta
chimica(praful de clorura de var).
Actiunea asupra cailor respiratorii depinde de morfologia particolelor de praf,insa actiunea patologica a
particolelor
care nimeresc in alveole probabil nu depinde de forma lor.

B)DUPA MORFOLOGIE DISTINGEM PARTICULE:

*de lemn *de par de porc *de samota *de cremene *de cinepa *de arbore conifer *de carbune
de pamint
*de sticla *de bronz *de la curatirea pieselor turnate
In majoritatea cazurilorpraful industrial cu dimensiunea particulelor de 2 mcm constitue 40-90%, el
patrunde liber in
[Link] particule de praf,acumulindu-se I aerul incaperilor,pot exploda la temperatura inalta a
focului,scintei,descarcari electrice.
AFECTIUNILE PROVOCATE DE PRAF
In timpul respiratiei praful patrunde in [Link] se elimina cu aerul inspirat,in timpul tusei,o alta parte
ramine in alveaole si provoaca tulburari in [Link] de praf patrunse in alveole sint fagocitate de
[Link]
Majoritatea cazurilor locurile unde se acumuleaza fagocitele se [Link] conjunctiv se
sclerotizeaza,
Formeaza [Link] se dezvolta fibroza pulmonara-Pneumoconioza.
INFLUENTA PRAFULUI ASUPRA CAILOR RESPIRATORII
Excitarea indelungata a mucoasei cavitatii nazale cu praf poate provoca aparitia rinitei hipertrofice cronice,u
trecere
in rinita [Link] inspirat in cantitati mari afecteaza bronsiile mari si [Link] tipuri de praf au
particularitati alergice si pot cauza bronsite astmatice si astm bronsic.
DERMATOZE CAUZATE DE PRAF
Praful industrial patrunde in piele,prin deschizaturile glandelor sebacee si a celor sudoripare si poate cauza
procese [Link] ducturilor acestor glande poate duce la eruptii,care,infetindu-se,fac
[Link] actiunea
Prafului din compusi ai cromului,arseniului,varului,carbonati,superfosfati pot aparea dermatite ulceroase.
LEZIUNI OCULARE PROVOCATE DE PRAF
Ca rezultat al patrunderii prafului in ochi pot surveni conjunctivite,mai ales daca el contine zgura de carune
de piatra,
ce are actiune de [Link] metalic si cel de tutun are o actiune anestezica asupra [Link]
strungarii
cu o vechime mare de munca uneori se determina o opacifiere a corneei,cauzata de traumatizarea ei cu praf.
PROFILAXIA AFECTIUNILOR CAUZATE DE PRAF
MASURI TEHNOLOGICE:
*ermetizarea proceselor tehnologice
*transportul pneumatic
*umezirea locului de lucru
*substituirea substantelor toxice cu altele mai putin toxice
*elaborarea unor cicluri tehnologice inchise
*reutilizarea deseurilor deproducere
B) MASURI DE SISTEMATIZARE:
*zonificarea localitatilor
*amenajarea spatiilor verzi
*respectarea zonelor de protectie dintre zonele locative si cele de producere:1-1000m,2-500 m,3-300 m,4-
100 m,
5-50 m.
C) MASURI SANITAR-TEHNICE:
*ventilatia locala
*deriticarea incaperilor cu aspiratoare,deriticarea umeda
*instalarea mijloacelor de epurare a deseurilor-filtre,instalatii de captare a prafului,filtre electrice
D) MASURI LEGISLATIVE:
*respactarea concentrariilor maximal admisibile(CMA)

[Link],CLASIFICAREA LOR.
Pneumoconiozele sunt boli pulmonare cronice provocate de inhalarea prelungi ta a unor pulberi
minerale sau organice, caracterizate prin fibroza pulmonara, tul burari functionale respiratorii si
afectarea, cu timpul, a inimii drepte (cord pul monar cronic).
Datorită dimensiunilor extrem de mici, aceste pulberi nu sunt reţinute în totalitate de mecanismele de
apă rare, astfel că ajung pâ nă la cele mai mici bronhii, canale alveolare şi chiar alveole. Pe lâ ngă simpla
depozitare, ele declanşează şi reacţii de respingere, deobicei la nivel celular, reacţii ce nu reuşesc
debarasarea şi persistă în timp îndelungat. Această activitate de apă rare prelungită se va întoarce
împotriva propriului organism, deoarece conduc la inflamaţie cronică , fibrozare cicatricială şi
restrâ ngerea ariei de schimburi gazoase; cu timpul, datorită obstacolelor cicatriciale în reţeaua sanghină ,
va suferi şi sectorul vascular cu consecinţe nefavorabile pentru restul organismului.
Pneumoconiozele pot fi:

A)active, cum este silicoza, (evoluâ nd că tre stadii de fibroză pulmonară extinsă şi insuficienţă
respiratorie cronică , chiar şi după încetarea expunerii la silice)
B)“inerte”, nefibrogene, neevolutive.
A. În prima categorie riscul de gravitate este mai mare deoarece în urma penetră rii îndelungate a
pulberilor în cauză se declanşează un proces local de respingere de tip
inflamator, activ câ t timp este prezent acest corp stră in (pulberea de silice), fă ră să conteze faptul că
expunerea la aerul viciat a fost întreruptă . Această prezenţă definitivă stă de fapt la originea amplifică rii
efectelor nocive prin inflamaţie şi, în final, fibrozare de tip cicatricial.
În această categorie de mare risc sunt cuprinse afectă rile determinate de inhalarea unei serii extinse de
pulberi minerale cum sunt:
- silicea liberă în cazul:
a. minerilor în că rbune (expuşi concomitent la silice sl că rbune),
b. a celor ce perforează în stâ ncă tuneluri, (expuşi să inhaleze praf de ardezie, de cuarţ, de granit şi alte
roci de refractare, silicaţi – de tipul caolinului, talcului, mică / feldspat – sau de fier)
c. în cazul sab lorilor
d. în industria sticlei
 e. în cazul constructorilor de drumuri – pentru cei care lucrează cu concasoarele, cu perforatoarele, etc.
f. a celor din industria siderurgică
g. în topitorii (cazul concasoarelor – a morilor)
h. din industria materialelor abrazive.
- oxizii de fier, în cazul:
a. sudorilor electrici – mai puţin şi celor autogeni
b. celor ce polizează agintă rie sau lentile de sticlă folosind abrazivi pe bază de oxizi de fier
c. celor din industria extractivă de fier
d. a topitorilor, oţelarilor, etc.
- metale neferoase sub formă de carburi metalice in diverse formule ( cu titan, tantal, niobiu, molibden,
crom, zirconiu, vanadium, antimoniu) în cazul celor din topitorii de oţeluri speciale.
B. În categoria pneumoconiozelor neevolutive, inerte, gravitatea este mai mică , proporţională
doar cu durata expunerii la noxe, riscul evolutiv încetâ nd după întreruperea expunerii (cazul celor ce
inhalează timp îndelungat pulbere de grafit, gips, marmură , bariu, aluminiu, staniu, manganeză şi carbon
). În aceste cazuri se poate vorbi de multe ori de simple impregnă ri – ca nişte tatuaje ce durează
îndelungat, fă ră să antreneze o reacţie inflamatorie – de respingere – din partea ţesutului pulmonar.
Pneumoconiozele – atâ t cele active, câ t şi cele inerte, nu sunt simple infirmită ţi, ele se pot complica la
râ ndul lor pe termen mediu sau în perspectivă îndelungată .
Pe termen mediu pacienţii demonstrează :
- o rezistenţă scă zută la infecţii intercurente respiratorii, iar în evoluţie acestea se dovedesc mai severe,
cu costuri mai mari pentru să nă tate
- toleranţă redusă la eforturi fizice medii şi la acele profesiuni ce solicită activitate fizică susţinută sau
prelungită
Pe termen lung foarte mulţi pacienţi – în special cei din prima categorie a pneumoconiozelor active,
contractează secundar şi tuberculoză (în formă evolutivă particulară , greu reductibilă sub tratament,
denumită silico-tuberculoză ) sau ajung să degenereze că tre diverse forme de cancer bronho-pulmonar.
În sfâ rşit, se poate instala insuficienţa respiratorie cronică decompensată .

[Link] SI VIBRATIILE CA NOXE [Link] LOR ASUPRA

ORGANISMULUI,MAURILE DE PROFILAXIE A ACTIUNII NOCIVE
ZGOMOTUL
In conditii de productie zgomotul apare la nituit,la stampare,in timpul probelor motoarelor si a muncii la
diferite utilaje,conducte de [Link] timpul nituitului,de exemplu,intensitatea zgomotului atinge 70-110 dB,in
fierarii 90-100dB,
zgomotul in timpul lucrului cu instrumente pneumatice poate atinge 90 dB,in sectiile d nituire 80-90 dB,in
cele textile
mecanisme una de alta,frictiunea pieselor mobile,miscarea aerlui in [Link] acestor factori este
o masura eficace de combatere a [Link] nituirii pneumatice cu sudarea electrica in
cazangerii,a pieselor de metal generatoare de zgomot cu cele de masaplastica sau piele diminueaza
consierabil zgomotul industrial.
O mare importanta are normarea intensitatii [Link] unde nu pot fi luate masuri radicale de
combatere a zgomotului sau diminuare pina la limitale admisibile,sunt necesare masuri de planificare
corecta a incaperilor, separarea sectiilor zgomotoase de cele [Link] incaperilor zgomotoase
trebuie sa aiba o rezonanta minima,se recomanda de ai face [Link] poate fi inabusit prin
captusirea surselor de zgomot cu materiale speciale, spre exemplu pisla,[Link] diminuarea
conducerii osoase a zgomotului si vibratiilor se recomanda ca muncitorii sa stea pe asternuturi din
pisla sau cauciuc,iar la urechi sa aiba protectoare de zgomot.
Pentru inlaturarea vibratiilor transmise prin dusumele,pereti, se vor face incaperi speciale,separate
defundamentul cladirii,suporturile pe care sunt fixate masinile vibratoare,se izoleaza de restul incaperii
prin spatii aeriene si materiale elastice. Este necesara elaborarea de noi modele de instrumente,ce
reduc amplitudinea si energia oscilatiilor..Pentru inlaturarea vibratiei banchetelor masinilor sefolosesc
amortizatoare.
Pentru a preveni neurita de vibratie axamenul medical se va face de doua ori pe an si vor fi luate masuri
necesare

[Link] profesionala(BP)-definitie,[Link] lor.

BP=proces patologic declansat de nocivitatile profesionale caracteristice procesului de munca,exercitarii unei
mese-
rii sau [Link] pot manifesta sub forma: a)cronica b)acuta
BP ACUTA
Apare in cazul daca agentii nocivi de la locul de munca actioneaza asupra organismului muncitorilor in
concentratii crescute,timp scurt,mai des considerata ca accident de [Link]:intoxicatie cu CO2,H2S.
BP CRONICA
Apare in cazul daca agentii nocivi de la locul de munca actioneaza asupra organismului timp indelungat,cu o
intensitate [Link];pneumoconiozele.

Clasificarea BP
A)Specifice: a)absolut specifice b)relativ specifice
b)Nespecifice
BP ABSOLUT SPECIFICE
Cauzate numai de anumiti factori nocivi de [Link]:boala de cheson.
BP RELATIV SPECIFICE
Boli ce mai des se intilnesc in conditii de productie dar pot fi si in conditii [Link]:intoxicatii cronice cu
plumb.
BP NESPECIFICE
Boli ce pot aparea sub influenta mai diferitor factori nocivi,insa evolutia bolii se agraveaza sub actiunea
factorilor
Nocivi de productie.
*Intoxicatii acute si cronice
*Pneumoconioze
*Berilioze
*Emfizem pulmonar
*Boli parazitare si contagioase
*Boala de cheson
*Dilatari pronuntate ale venelor
*Neuralgii,neurite
*Artrite cronice
*Cataracta
*Afectiuni de vibratii
*Boala actinica
*Miopia progresiva

CLASIFICAREA BP DUPA ETIOLOGIA BOLII: EX:Boli sub influenta:prafului , toxicelor industriale

CLASIFICAREA DUPA SISTEMUL DE ORGAN AFECTAT:
-sistemul cardiovascular
-sistemul nervos central
-allte sisteme
DIAGNOSTICUL
Persoanele bolnave se vor adresa asistentei medicale curente sau de urgenta daca e [Link] dependenta de
boala i se vor face investigatiile necesare.
La locul de munca trebuie sa se efectueze control medical periodic si sa se elaboreze masuri sanitaro-
profilactice

[Link] INDUSTRIALE(DEFINITIE).CAILE DE PATRUNDERE SI ESALONAREA LOR DUPA GRADUL DE

PERICOL
Toxicele industriale=substante chimice care nimerind in organism in timpul muncii,provoaca
modificari patologice reversibile sau persistente.
In industrie toxicele pot fi sub forma de materie prima(aniline,folosita pentru fabricarea
colorantilor),produse auxiliare(clorul folosit la albirea tesuturilor),colaterale(CO de la arderea
incomplete).
PRINCIPALA CALE DE PATRUNDERE toxicelor industrial in organism este cea [Link] unele
cazuri ele pot patrunde pe cale digestive sau prin tegumentul intact sau [Link] organism toxicele
patrund sb forma de vapori, gaze si praf,ultimele fiind in dependent de gradul de soluilitate a lor in
singe.
Toxicele industrial pot patrunde in organism prin tegumentele intact,prin glandele sebacee sau cele
sudoripare(substantele neelectrolite liposolubile). Patrunzind in organsm ,toxicele se supun diferitor
transformari. Substantele organice se oxideaza,se hidrolizeaza,se supun dezaminarii sau
reminarii,reducerii,proceselor de sinteza-de formare a substantelor noi [Link]
neorganice se pot oxide sau pot forma epuneri de compusi [Link] grele de obicei formeaza
[Link] majoritatea cazurilor substantele patrunsein organism se transforma in compusi mai putin toxici
 [Link] mediului curativ la examenul cazurilor de intoxicatie profesionala.
[Link] face examenul medical al celor afectati,se acorda primul ajutor medical,se cerceteaza cauzele aparitiei
intoxicatiei,la nacesitate se prescriu investigatii suplimentare sau internarea in spital.
[Link] se transmite la CSE sau se anunta prin telefon despre cazul dat.
[Link] sine statator sau impreuna cu medicul de la CSE se cerceteaza conditiile de munca,se elucideaza cauzele
in urma carora a survenit intoxicatia [Link] iau masuri intru profilaxia altor cazuri de intoxicatie.
[Link] analizelor aerului la compusi chimici,alte investigatii igienice se compara cu CMA si alte
normative igienice.
[Link]-se toate datele despre conditiile de munca,anamneza profesionala,datele clinice, rezultatele
investigatiilor de laborator,diagnoza diferentiala,se stabileste diagnosticul definitiv.
[Link] analizeaza cazul de intoxicatie profesionala,se intocmeste actul de inregistrare a cazului,se fac
recomandarile de profilaxie a cazurilor asemanatore.
[Link] de intoxicatie se discuta la sedinta administrativa a interprinderii.
[Link] controleaza realizarea masurilor de asanare a conditiilor de munca,examenelor medicale periodice

[Link] muncii medicilor stomatologi. Factorii etiologici și cauzele apariției bolilor

profesionale la stomatologi.
Necesitatea cunoasterii si studierea igienii muncii medicilor stomatologi:
-perfectionarea metodelor de tratament;
-aparitia noilor materiale de obturare;
-cerintele stporite fata de rezultatele tratamentului.
Analiza noxelor profesionale au permis de a stabili ca la aparitia patologiilor participa urmatorii
factori:
-chimici;
-psihofiziologici;
-fizici;
-biologici;
Cauzele aparitiei bolilor profesionale:
-contactul indelungat cu medicamente si substante toxice;
-utilaj depasit;
-procese tehnologice depasite;
-lipsa mijloacelor de protectie individuala;
-sensibilitatea organismului fata de substante chimice.

87. Factorii nefavorabili ce influențează starea de sănătate a stomatologilor. Acțiunea

factorilor fizici.

-Zgomotul-Efectul general al zgomotului asupra organismului consta in actiunea nefavorabila asupra SNC
si sistemului [Link] zgomotului depinde de :
-durata;
-sensibilitatea individuala;
-spectrul sunetelor;
-incordarea emotional;
-prezenta prafului si a vibratiilor.
Munca medicilor stomatologi e insotita de zgomotul produs de zgomotul de turbine,freze,compresoare.

- Vibratia –micari mecanice oscilatorii care se transmit in intreg corpul.

Vibratia periodica(generala) - actioneaza uniform asupra organismului si se trasmite prin
podea,pereti,incaperi.
Vibratia aperiodica (locala) –actioneaza asupra mîinilor în timpul manipularii.
Vibratia actioneaza combinat asupra organismului .Gradul de vibratie depinde de starea organismului,directia
vibratiilor.
Boala de vibratie- este complexul semnelor patologice prezente la personae care sunt expuse systematic
[Link] afectat:sitemult cardiovascular, circulatia periferica a singelui,metabolismul,sistemul nervos.
-Radiatia si undele electromagnetice- afecteaza functii de reproducere si pot genera efecte negative in timp.

[Link] nefavorabili ce influențează starea de sănătate a stomatologilor. Acțiunea

factorilor chimici.

-Contactul cu alergenii- gradul de contact e foarte mare deoarece medical efectuiaza actiuni manual in
timpul examinarii [Link] mai des medicii acuza uscaciunea pielii,hipersensibilitatea la
antibiotic,anestezii,ghips,manusi(latex).
-Contactul cu substante toxice – substantele chimice trebuie pastrate in dulapuri special amenajate.

89. Factorii nefavorabili ce influențează starea de sănătate a stomatologilor. Acțiunea

factorilor biologici.

-Contactul cu microorganisme patogene-pacienti cu boli infectioase (tuberculoza,hepatita)

[Link] nefavorabili ce influențează starea de sănătate a stomatologilor. Acțiunea

factorilor psihofiziologici.

-Suprasolicitarea neuro-emotionala – relatia medic-pacient.

91. Factorii care afectează analizatorul vizual al stomatologilor.

Factorii care afecteaza analizatorul visual sunt:
-lucrul indelungat in prezenta unei iluminari irationale;
-distanta mica de la ochi pina la cimpul operator;
-contrast pronuntat intre iluminatul general si local;
Aceasta duce la miopie,astenopie(oboseala oculara)
Folosirea lampilor fotopolimerizabile fara ochelari poate duce la:
-conjuctivita
-atrofia retinei
-opacifierea cristalinului
-deteorarea pielii minilor medicului si asistentului.

92. Igiena muncii medicilor stomatologi. Poziția de lucru al stomatologului.

[Link] de lucru in picioare

[Link] sezinda e mai rationala deoarece se consuma mai putina energie.
[Link] dinamica este cea mai optima.
Dupa OMS medicul trebuie sa ocupe diferite pozitii conform acelor ceasornicului 12,11,9,7
Plasarea tă lpilor picioarelor în întregime pe [Link] piciorului va avea o poziţie perpendiculară pe podea
Depă rtare uşoară a picioarele (unghi max. 45 grd.)
Ridicarea scaunului medicului astfel încâ t unghiul dintre coapsă şi gambă să fie > 110
grd.
Adoptarea unei poziţii drepte, cu bustul împins înainte şi umerii coborâ ţi Ajustarea înă lţimea spă tarului
astfel încâ t suportul lombar să se adapteze la curbura naturală a coloanei vertebrale.
Cele mai frecvente patologii ce tin de pozitia medicului sunt ale sistemului ostio-articular:
-artralgii
-artroze
-osteoartroza deformanta
-spondiloza deformanta
-periartrita articulatiei umarului.

93. Profilaxia morbidității medicilor stomatologi.

Profilaxia morbiditatii mediciolor stomatologi:

 generale: -- Supravegherea sanitara preventive la etapa de proiectare si constructive a
clinicilor
stomatologice
--Supravegherea sanitara curenta
--Testarea functional a echipamentelor sanitare
 speciale (individuale):
--Respectarea regulilor de igiena personala
--Respectarea regulilor igienice de lucru cu echipamente modern
--Personalul medical trebuie sa lucreze in echipament de protective
(halat,boneta,incaltaminte)
--Medicul trebuie sa poarte manusi
--Inainte si dupa consultarea pacientului medicul trebuie sa spele minile cu sapun
--Daca tesutul tegumentar al medicului este lezat se aplica plasture.

94. Cerințe igienice față de amplasarea policlinicilor stomatologice.

Amplasarea policlinicilor stomatologice se efectuiaza in baza proiectarii,unde numarul
incaperiolor,planificarea si dimensiunile acestora corespund cerintelor igienice.
Policlinicele stomatologice vor fi aranjate in corespundere cu planul general al localitatii
tinind cont de distant pina la unitatea [Link] va lua in calcul prezenta cailor de
acces,relieful localitatii,caracteristica igienica a solului.
Relieful localitatii trebuie sa asigure scurgerea apelor [Link] trebuie sa fie uscat si
cu un nivel scazut de retinere a [Link] apelor subterane nu trebuie sa depaseasca 1,5
m de la [Link] fie amplasate la dinstanta de sursele de zgomot si vibratie-
automagistrale,cai ferate,depozite(nivelul zgomotului in incaperi nu trebuie sa depaseasca
45dB).
Planul general este desenul/schita terenului pe care se va construe viitoarea policlinica
stomalogica.
Se permite amplasarea policlinicii stomatologice sau a cabinetului stomatologic in cladiri
cu destinatie publica si [Link] se permite amplasarea incaperilor stomatologice in
subsol.

95. Cerințe igienice față de teritoriul policlinicii stomatologice.

-Pe terenul policlinicii stomatologice nu trebuie sa se gaseasca cladiri si instalatii care nu sunt
functional legate de policlinica stomatologica
-In scopul protectiei de zgomot si praf policlinicile stomatologice sa fie amplasate la o distant minim
de 30 m de la sursele de [Link] perimetrul terenului arborii vor fi plantati la o distant
de 15 m de la cladire.
-Pe teritoriul policlinicii stomatologice sa fie amenajata o parcela asfaltata pentru amplasarea
containerelor pentru colectarea deseurilor.

96. Cerințe igienice față de planificarea și sistematizarea interioară a

încăperilor policlinicii stomatologice.
 Suprafata pentru un fotoliu stomatologic14m2 iar la majorarea numarului de fotolii intr-un
cabinet suprafata trebuie marita cu [Link] incaperilor e de 3,3 m ce va asigura un
volum de aer corespunzator.
Fotoliul stomatologic pentru amplasat intr-un rind de-a lungul ferestrei ceea ce e
conditionata de o iluminare naturala uniforma.
Adincimea cabinetului in cazul iluminatului natural unilateral nu trebuie sa depaseasca 6m.
Teracota trebuie sa fie pina la inaltimea de 1,6m de la podea.
E preferabil ca peretii sa fie de o nunta [Link] albastre ale peretilor confera
tegumentelor paliditate,culoarea oranj si rosie- mascheaza icterul pielii,mucoaselor.
97. Cerințele igienice față de microclimatul din încăperile policlinicii
stomatologice
Pentru a crea conditii optime de lucru e necesar:
-incaperile sa fie asigurate cu energie electrica
-sa existe un sistem organizat de colectare,neutralizare si reciclare a deseurilor
-un microclimat optim
Umiditatea trebuie sa fie 40-60%
98. Cerințele igienice față de încălzirea, ventilația și iluminarea încăperilor
policlinicii stomatologice.
Incalzirea-Incalzirea va fi centralizata sau [Link] terminc va fi apa si nu aerul
sau [Link] maxima a caloriferelor nu trebuie sa depaseasca 80 C

Ventilatia –Aerul trebuie impurificat cu substante specifice precum aerosoli

Ventilatia artificiala prin aspiratie-refulare,asigurind schimbul de aer +2 (refulare) si -3
(aspiratie).
Ventilatia locala prin hote,aspiratoarele praf,umbrele de aspiratie.
Lampi bactericide-pentru dezinfectarea aerului( in timpul pauzei,inainte si dupa ziua de
lucru).

Iluminatul – atit natural cit si artificial.

Cerintele fata de iluminat:
-sa fie uniform
-lipsa efectului de orbire
-posibilitatea de a regla intensitatea si directia razelor de lumina
-inofensiv pentru sanatate
Coeficientul de luminozitate 1:4- 1:5
Coeficientul iluminarii naturale nu mai putin de 1:5
Unghiul de incidenta nu mai mic de 27 grade

Geamurile orientate spre nord-vest,nord,nord-est cu scopul de a evita actiunea directa a

razelor solare si supraincalzirea incaperii.

99. Cerințe igienice față de aprovizionarea cu apă, canalizare și gestionarea

deșeurilor.

Toate cabinetele trebuie asigurate si aprovizionate centralizat cu apa,gaz,canalizare

Toate cabinetele asigurate cu apa calda si rece.
Instalatiile stomatologice sa fie asigurate cu apa.

Clasificarea deseurilor medicale:

 deseuri nepericuloase (menajere)
  deseuri periculoase:
-anatomo-patologice
-deseuri infectioase
-intepatoare-taietoare
-chimice si farmaceutice
-radioactive
Etapele gestionarii deseurilor:
[Link] si trierea-producatorul e responsabil pentru corectitudinea separarii la sursa
pe categorii a [Link] nu se respecta intreaga cantitate de deseuri se trateaza ca
deseuri periculoase.
[Link]-in care se va face colectarea si care vine in contact direct cu deseurie
periculoase trebuie sa fie de unica folosinta si se va neutraliza o data cu continutul.
Codurile de culori a ambalajelor in care se colecteaza sunt:
Galben-deseuri infectioase si taietoare infectioase
Negru-asimilabile cu cele menajere
[Link] temporara-pastrarea pe o perioada limitata a deseurilor ambalate pentru
prelucrarea si transportul lor la neutralizarea [Link] este in functie de categoriile de
deseuri colectate de la sursa.
[Link]-se face cu respectarea strica a normelor de igiena si securitate in scopul
protejarii personalului si populatiei
[Link]-metodele trebuie sa asigure distrugerea rapida si completa a factorilor cu
potential nociv pentru mediu si populatie
100. Cerințe igienice față de utilajul stomatologic.

-Alimentarea instalatiilor stomatologice se face pe contul aerului comprimat,purificat de

particule mecanice,substante chimicce si [Link] compresului cu ulei nu
exclude posibilitatea de impurificare a aerului cu particule de ulei ,ceea ce deregleaza
procesul de polimerizare a materialului si duce la caderea plombelor
-Prezenta sistemei de aspiratie a salivei si a prafului,pentru inlaturarea aerosolilir si
prafului care se formeaza in timpul prepararii cavitatii carioase.
-Utilizarea instalatiilor cu turbine de racire cu apa si aer si cu viteza de rotire a borului nu
mai mica de 300000 rotatii /minut
-Utilizarea instalatiilor stomatologice cu micromotor
-Prezenta blocului-unit mobil echipat cu turbina si piese,pistol cu apa si
aer,ultrasunet,fotopolimerizator.