~ Material adresat părinţilor ~

Material adaptat de Geanina Apetrei

 CE ÎNŢELEGEM PRIN „DISCIPLINARE POZITIVĂ”?

Cuvântul „disciplină” este înrudit cu cuvântul discipol şi înseamnă a învăţa, ceea ce înseamnă că
disciplinarea eficientă are ca şi reper central achiziţia unor comportamente sănătoase.
Disciplinarea pozitivă reprezintă o serie de măsuri folosite de părinţi pentru a contura comportamentul
unui copil şi a impune anumite norme, pentru a stabili limite şi a educa. Ea nu presupune folosirea violenţei.
Disciplinarea pozitivă implică:
 Consecvenţă - ceea ce înseamnă că parintele trebuie să aiba acelaşi comportament faţa de
comportamentul neadecvat al copilului în toate contextele în care se manifesta. De
exemplu la fel trebuie să acţioneze în faţa crizei de furie a copilului, declanşată de faptul
că nu primeşte pe loc ceea ce-şi doreşte, şi în magazin, şi acasă şi în toate celelalte
contexte în care poate sa apară.
 Acţionarea imediată atunci cand copilul se comportă neadecvat.
 Învăţarea copilului cum să se comporte într-un mod adecvat şi acceptat.
 Păstrarea calmului şi folosirea unor consecinţe care să aibă o legatura logică cu
comportamentul neadecvat al copilului.
Disciplinarea are urmatoarele beneficii:
 Ajută copiii să accepte regulile şi limitele necesare unei dezvoltări sănătoase. Copiii
preşcolari au nevoie ca părinţii să le ghideze şi să le controleze comportamentul deoarece
aceasta este singura cale prin care ei işi pot dezvolta autocontrolul. Pentru a se dezvolta
sănătos copiii au nevoie de limite şi de o structură.
 Învaţă copiii să aibă încredere în ceilalţi, să îşi exprime emoţiile într-un mod care să nu
afecteze pe cei din jurul lor.
 Învaţă copiii să-şi asume responsabilitatea propriilor comportamente.
Disciplinarea este eficientă cand:
 Copiii trăiesc într-un mediu predictibil, cu reguli şi limte clar stabilite, cu rutine de
comportament şi primesc foarte multă atenţie atunci când se comportă adecvat.
 Când parinţii se sprijină unul pe altul şi folosesc aceleaşi strategii.

2
 REGULI DE BAZĂ ÎN DISCIPLINAREA COPIILOR
Regula nr. 1: Recompensaţi comportamentele dezirabile/adecvate!

Este nemaipomenit că
înveţi să îţi legi singur
şireturile! Sunt mândru
de tine!

Regula nr. 2: Nu recompensaţi “din greşeală” comportamentele indezirabile/inadecvate!

„Linişteşte-te! Poţi să
mai stai o jumătate de
„ Nu vreau să mă oră până la culcare.. Nu
culc...nu îmi este mai suport să te aud
somn. .. vreau să plângând...”
mă joc. ”

Regula nr. 3: Pedepsiţi unele comportamente indezirabile (utilizaţi însă doar pedepse uşoare)!

Pentru că ai desenat pereţii

din camera ta, îţi confisc
creioanele colorate timp de o
săptămână!

3
 CUM ÎNVĂŢĂM COPIII SĂ ACCEPTE LIMITELE ŞI SĂ URMEZE
INSTRUCŢIUNILE?

Este nerealist să aşteptăm de la copiii să facă întotdeauna ceea ce le cerem. Copiii de vârstă
preşcolară, devenind mult mai independenţi, simt nevoia în unele situaţii să decidă şi să facă propriile
alegeri .
 Când devine nesupunerea / neascultarea o problema?
Neascultarea devine o problemă când se întâmplă în mod frecvent, adică atunci când un copil
răspunde adecvat la mai puţin de jumatate din cererile părintelui.
 De ce copiii refuză să facă ceea ce le spun părinţii?
Copiii învaţă să refuze dacă, în această manieră, ei scapă de sarcinile pe care nu vor sa le facă.
Uneori părinţii nu sunt consecvenţi în atitudinea lor faţă de comportamentul de refuz al copilului. Se
întâmplă ca într-o zi parinţii să treacă cu vederea faptul că cererea lor/ solicitarea este ignorată, iar a doua
zi să se aştepte ca instrucţiunile date să fie executate de copil. Daca copilul învaţă că părinţii nu verifică şi
nu acordă de fiecare dată importanţa faptului că el a respectat sau nu ceea ce i s-a spus, acest lucru îl
determină să fie mai puţin dispus să facă, ceea ce îi cer părinţii.

1. STABILIREA REGULILOR
Stabilirea şi respectarea regulilor reprezintă cele mai eficiente metode de prevenire a problemelor de
comportament. Ele au rolul de a stabili ceea ce este acceptabil şi ceea ce este inacceptabil din partea
copilului, precum şi a consecinţelor respectării sau nerespectării regulilor.Regulile exprimă şi o relaţie
dintre comportament şi consecinţele (pozitive sau negative) efectuării lui.

CUM PROCEDAŢI ATUNCI CÂND STABILIŢI REGULILE?

 Identificaţi câteva reguli pe care copilul trebuie să le respecte.

Exemple de reguli:
3-4 ani
 Să-şi adune jucăriile
 Să se îmbrace singur
 Să-şi facă patul cu ajutor
5-8 ani
 Să-şi împăturească hainele
 Să păstreze camera curată
 Să pună vesela murdară în chiuvetă

4
  Să pună masa (şerveţele, furculiţe,  Să pună masa
linguri,)  Să hrănească animalul de casă al familiei
 Să folosească toaleta  Să împartă jucăriile cu fraţii sau alţi copii
 Să se spele pe dinţi

 Formulaţi regulile în termeni simpli şi clari.

Exemple de formulări:
FORMULARE VAGĂ FORMULARE CLARĂ
 Fii cuminte!  Împarte jucăriile cu fratele tău!
 Poartă-te frumos!  Vorbeşte mai încet când avem musafiri!
 Fii mai ordonat!  Adună-ţi te rog jucăriile înainte de
culcare! Pune-ţi hăinuţele în dulap!

 Ţineţi cont de vârsta copilului atunci când stabiliţi numărul de reguli (pentru copiii mai mici (3-5
ani) se stabilesc 3-4 reguli, iar pentru copiii mai mari (5-8 ani) se stabilesc 5-6 reguli.
 Formulaţi regulile în termeni pozitivi: stabiliţi ceea ce are voie să facă, nu ceea ce nu are voie
să facă.
 Discutaţi regulile cu copiii şi stabiliţi consecinţele respectării sau nerespectării lor. („Dacă îţi
aduni jucăriile înainte de culcare, îţi voi citi povestea preferată
 Reamintiţi regulile în diferite contexte pentru a facilita învăţarea lor ( mai ales în cazul copiilor sub
5 ani este necesară reamintirea constantă a regulilor).
 Administraţi consecvent consecinţele (penalizările) nerespectării regulilor şi recompensele
pentru respectarea regulilor.

2. FORMULAREA INSTRUCŢIUNILOR

Deoarece nu puteţi formula reguli pentru fiecare situaţie, pentru anumite situaţii oferiţi copiilor
instrucţiuni pentru a le ghida comportamentul!
Recomandări în ceea ce priveşte formularea instrucţiunilor:
 Formulaţi cereri realiste pentru vârsta copilului!
 Formulaţi instrucţiuni clare şi în termeni pozitivi!

5
 Exemple:
În loc de ...  Încercaţi să spuneţi...
Nu alerga prin casă!  Mergi mai încet!

Nu mai ţipa.  Vorbeşte mai încet!

 Nu daţi mai multe instrucţiuni în acelaşi timp!

 Stabiliţi contactul vizual şi adresaţi instrucţiunile într-o manieră politicoasă, dar fermă!
 Oferiţi alternative! Exemplu: în locul afirmaţiei „Nu mai mâzgăli peretele!”, se pot folosi cele de tipul
„ Putem să lipim pe uşă o foaie mare de hârtie pe care să desenezi ca să nu se strice zugrăveala!”
 Oferiţi copilului timp pentru a respecta instrucţiunile!
 Fiţi consecvenţi în administrarea consecinţelor!
Pentru situaţiile în care copilul se conformează, lăudaţi-l,iar pentru situaţiile în care nu se
conformează recurgeţi la administrarea penalizărilor.
 Obţineţi complianţa prin strategii de joc la copiii mai mici!
Exemplu: în cazul instrucţiunii de a-şi aduna jucăriile, puteţi transforma sarcina într-o situaţie de joc:
„Hai să ne jucăm de-a furnica. Ia să vedem dacă putem să fim harnice ca şi ele şi să punem toate
jucăriile la loc!”

3. RECOMPENSELE CA MODALITATE DE MOTIVARE A COPILULUI

Întărirea pozitivă (recompensa) este un eveniment plăcut care, dacă este prezentat imediat după
apariţia unui comportament, cauzează o creştere a frecvenţei comportamentului respectiv. Cu alte cuvinte, dacă
într-o anumită situaţie cineva se comporta adecvat şi e imediat recompensat, atunci creşte probabilitatea ca acel
comportament să se repete (Martin G., Pear J., 1996).
Tipuri de recompense
RECOMPENSE RECOMPENSE RECOMPENSE RECOMPENSE ACTIVITATE
SOCIALE SIMBOLICE MATERIALE (PRIVILEGII)
 Lauda;  Buline;  Jucării;  Plimbare în parc cu părinţii;
 Zâmbet;  Steluţe;  Cărţi de colorat;  Mersul pe bicicletă;
 Îmbrăţişare;  Feţe  Cărţi cu poveşti;  Mai mult timp de joacă;
 Mângâieri; zâmbitoare;  Bani;  Mersul la teatru de păpuşi;
 Atenţie;  Puncte;  Creioane colorate;  Vizionarea unui film
 Atingere;  Jetoane;  Carioci; împreună cu părinţii;
 Aplauze;  Baloane;  Citirea unei poveşti înainte
 Semn cu ochiul;  Fructe preferate; de culcare;
 Desert special;  Se joacă un joc împreună
 Dulciuri; cu părinţii ;
 CD jocuri;  Mersul la pizza împreună cu
părinţii;

6
 a) Lauda – recompensă socială

Mituri despre laude

Dacă îl laud, îl răsfăţ!

Copilul meu ar trebui să ştie cum să se comporte şi fără să îl laud!
Dacă îmi laud unul dintre copii, celălalt va fi gelos!
Îmi păstrez laudele pentru coportamentele excepţionale!

EFICIENTIZAREA LAUDELOR

 Descrieţi comportamentele pozitive ale copilului dumneavostră!

În loc de ...  Încercaţi să spuneţi...

Bravo! sau Foarte bine! Felicitări! Mi-a plăcut faptul că m-ai
(laude vagi care nu precizează ascultat şi nu ai întrerupt discuţia de
coportamentul pe care doriţi să-l  la masă!
recompensaţi)

 Lăudaţi comportamentul, nu persoana!

 Manifestaţi entuziasm (dacă lauda este spusă pe un ton monoton, în timp ce părintele vizionează o
emisiune la televizor , eficienţa ei va scădea simţitor în comparaţie cu o laudă însoţită de un zâmbet
sau o îmbrăţişare).
 Lăudaţi copilul imediat după manifestarea comportamentului
 Lauda trebuie să provină de la ambii părinţi
 Nu combinaţi laudele cu criticile
 Lăudaţi comportamentele adecvate

UTILIZAREA LAUDELOR PENTRU ÎNCURAJAREA

COMPORTAMENTELOR ADECVATE
Comportamente pe care le puteţi lăuda:
 Vă ascultă când îi spuneţi ceva
 Vă urmează instrucţiunile
 Se îmbracă la timp
 Îşi împarte jucăriile cu alţi copii
 Vorbeşte politicos
 Se joacă fără să se certe sau să lovească
alţi copii
 Îşi adună jucăriile
 Se linişteşte repede chiar dacă este supărat
 Vă ajută la sarcinile de acasă
Laudele sunt eficiente dacă:
 Descrieţi coportamentul: „Foarte bine că ai
pus jucăriile la locul lor!”, „Ştii ce fericit sunt
când mă asculţi!”
 Îi lăudaţi imediat după ce a
manifestat comportamentul
 Sunt însoţite de manifestări non-
verbale(zâmbet, îmbrăţişare, mângâiere)
 Folosiţi laudele şi pentru
comporatmente obişnuite , nu doar
pentru cele ieşite din comun
 Lăudaţi comportamentul şi nu persoana:
„Ai desenat o floare foarte frumoasă”

7
 b) Recompensele materiale
Utilizarea recompenselor materiale este recomandată în următoarele situaţii:

a) Dezvoltarea unui comportament pe care copilul încă nu îl manifestă

Învăţarea comportamentelor noi presupune două etape:
 Achiziţionarea comportamentului – etapă în care recompensa trebuie să fie administrată imediat
după realizarea comportamentului dorit.
 Menţinerea comportamentului – etapă care presupune administrarea recompenselor după realizarea
mai multor comportamente adecvate şi înlocuirea treptată a recompenselor materiale cu lauda.
b) Încurajarea unui comportament pe care copilul îl manifestă doar ocazional
c) Descurajarea unui comporatment indezirabil , concomitent cu încurajarea unui
comportament adecvat.

Strategii pentru acordarea recompenselor

 Identificaţi comportamentul pe care doriţi să-l dezvoltaţi sau să-l încurajaţi;
 Nu includeţi în sistemul de recompense mai mult de 1-2 comportamente deodată;
 Comportamentele complexe se sparg în paşi mai mici;
 Creşteţi treptat gradul de dificultate al comportamentului;
 Oferiţi recompensa imediat după producerea comportamentului;
 Alegeţi recompensele în funcţie de valoarea lor subiectivă, nu de cea materială;
 Stabiliţi împreună cu copilul lista de recompense;
 Creşteţi treptat intervalul de acordare a recompenselor;
 Însoţiţi recompensele materiale cu laude;
 Înlocuiţi recompensele materiale cu lauda.

d) Planul de puncte

Oferiţi copilului şansa să câştige puncte, simboluri sau bife pentru a primi
recompense. După câştigarea unui număr de puncte sau simboluri copilul le
poate schimba pentru o recompensă anume pe care şi-o doreşte.
Urmaţi aceşti şase paşi în trasarea unui plan eficient de recompensare a
copilului:
• Selectaţi un comportament ţintă
• Realizaţi un calendar de recompensare prin puncte
• Scrieţi un meniu al recompenselor

8
 • Ţineţi evidenţa punctelor cîştigate şi a celor utilizate

CALENDAR DE RECOMPENSE CU PUNCTE

Lista LUNI MARŢI MIERCURI JOI VINERI SÂMBĂTĂ DUMINICĂ
comportamentelor
dezirabile
(si posibile puncte
câstigate)
Se spală pe dinţi ● ● ●
dupa fiecare masa
(1 punct)
Îşi păstrează ● ●
camera curată
(1 punct)
O zi fara crize de ●● ●●
furie
(2 puncte)
Împarte jucăriile ● ● ●
cu fratele său
(1 punct)

Meniu de recompense
Recompensa Costul în puncte
Primesc o revistă de benzi desenate 4
Mergem la pizza 12
Joc ping pong cu tata 4
Pot să beau suc 6
Primesc un pachet de gumă de mestecat fără zahăr 3
Fac popcorn 9
Merg la culcare la 21.30 în timpul săptămânii 7
Mergem în parc 8
Mănânc îngheţată 6
Mă joc pe calculator cu mama sau cu tata 4
Mergem la cofetarie 15

9
 Primesc o jucărie mică (costă mai puţin de 10 lei) 30

 Folosirea simbolurilor recompensă

Cei mai mulţi copii preferă să primească simboluri recompensă şi nu puncte, pentru
că le pot vedea, colecta, plimba dintr-o cameră în alta. Puteţi folosi jetoane de poker, bani
de jucărie sau orice alte obiecte mici şi colorate ca şi simboluri recompensă.
Nu permiteţi copilului să se joace sau să manipuleze aceste simboluri decât dacă le-a
câştigat.
Îi va trebui un recipient, poate o cutie transparentă din material plastic pentru a-şi
păstra simbolurile recompensă.
Dacă copilul are 4 sau 5 ani este indicat să îl încurajaţi să îşi păstreze cutia cu simboluri într-un loc special
ales de el astfel încât să nu le rătăcească.

METODE DE REDUCERE A COMPORTAMENTELOR INDEZIRABILE

1) Cearta şi dezaprobarea - este o pedeapsă uşoară utilizată foarte frecvent de

părinţi atunci când aceştia manifestă comportamente indezirabile. Este
recomandat ca atunci când vă certaţi copiii pentru un comportament
dezadaptativ, să vă apropiaţi de copil, să stabiliţi contactul vizual, să fiţi
fermi, să vă exprimaţi sentimentele şi să numiţi explicit comportamentul
indezirabil.
Semne care indică faptul că cearta şi dezaprobarea nu sunt eficiente:
 Vă îngână, nu vă ia în serios când îl certaţi;
 Se lansează în dispute verbale;
 Zâmbeşte, vă ignoră sau pare să nu vă acorde atenţie;
 Tocmai manifestă o criză de furie în timpul în care îl certaţi;
 Pare să se bucure de plusul de atenţie pe care i-l oferiţi cu acest prilej, deşi este vorba de o
atenţie negativă.

10
 2) Ignorarea – este o metodă care reduce (chiar elimină) comportamentele nedorite fără să aibă în timp
efecte secundare negative. Ignorarea presupune evitarea discuţiilor şi a
contactului vizual. „O să mă bucur
când o să îi trecă
Recomandări în utilizarea ignorării: criza asta de
furie... nu de alta,
 Stabiliţi comportamentul inadecvat pe dar m-am
care urmează să-l ignoraţi; plictisit

 Evitaţi contactul vizual şi discuţiile;

 Fiţi consecvenţi în ignorarea comportamentului
indezirabil (ignoraţi-l de fiecare dată când apare);
 Acordaţi copilului atenţie imediat după ce
comportamentul negativ a încetat;
 Lăudaţi comportamentele adecvate;
Folosiţi ignorarea activă pentru a slăbi şansele de apariţie a
următoarelor comportamente:
• Scâncete şi agitaţie motorie
• Bosumflări şi bolboroseli
• Ţipete puternice care urmăresc să “pedepsească” părinţii
• Nemulţumiri şi vociferări cu glas tare
• Cereri şi rugăminţi nesfârşite
• Crize de furie de intensitate medie

Să vedem... să folosesc
oare pauza sau să las
mâţa să-i administreze o
3) Consecinţele naturale ale comportamentelor inadecvate - sunt
porţie de consecinţe rezultatul direct al comportamentelor copiilor, fără ca adultul să
naturale?
administreze o consecinţă prestabilită (ex. copilul dumneavoastră
obişnuieşte să-şi trântească jucăriile pe jos –consecinţa naturală: în
curând nu va mai avea cu ce să se joace pentru că jucăriile se vor
strica).

Exemple de consecinţe naturale:

COMPORTAMENTE INDEZIRABILE: CONSECINŢE NATURALE:

Chinui o pisică  Poţi să fi zgâriat

Distrugi intenţionat o jucărie Ai o jucărie stricată care nu se mai

poate
Ai un comportament neprietenos repara
 Poţi să fi evitat de restul copiilor
Împingi şi loveşti alţi copii de vârsta ta  Poţi să fi la rândul tău împins sau lovit
11
Verşi un pahar cu suc fără să îţi pese  Nu mai primeşti alt pahar cu suc
 4) Consecinţele logice ale comportamentelor inadecvate - sunt cele prin intermediul cărora părintele
intervine conştient în înlocuirea unui comportament nedorit cu unul dorit sau sancţionează nerespectarea
unei reguli.
Exemple de consecinţe logice:
COMPORTAMENTE INDEZIRABILE: CONSECINŢE LOGICE:

Plimbarea cu tricicleta pe carosabil  Tricicleta este interzisă pentru o săptămână

Guma mestecată este lipită pe mobilă şi haine
Refuză să se spele regulat pe dinţi
pe dinţi
Sora şi fratele se ceartă toată dimineaţa
 Nu mai primeşte gumă de mestecat 5 zile
 Nu mai primeşte dulciuri până nu se spală regulat
 Ieşirea familiei în parc se anulează în după amiaza
respectivă

5) Penalizarea
• Penalizarea constă în pierderea anumitor privilegii, o amendă, o sarcină în plus pe care trebuie să
o îndeplinească şi care copilului i se pare plictisitoare sau neplăcută.
• Penalizarea nu are neapărat o legătură logică cu comportamentul indezirabil.

COMPORTAMENTE INDEZIRABILE: PENALIZAREA :

Minţitul părinţilor  Nu are voie la televizor 2 zile

Bătaia cu copiii din cartier  Nu are voie să se plimbe cu bicicleta 2 zile

Tachinarea persistentă a fratelui mai mic  CD-urile şi CD playerul sunt confiscate pentru o zi

Nu şi-a făcut ordine în cameră  Nu are voie să se joace în parc în după-masa respectivă

Folosiţi ignorarea activă pentru a slăbi şansele de apariţie a următoarelor comportamente:

• Scâncete şi agitaţie motorie
• Bosumflări şi bolboroseli
• Ţipete puternice care urmăresc să “pedepsească” părinţii
• Nemulţumiri şi vociferări cu glas tare
• Cereri şi rugăminţi nesfârşite
• Crize de furie de intensitate medie

12
 Ce tipuri de comportamente indezirabile “merită” să fie urmate de penalizare?
• Lovitul
• Crize de furie
• Tachinarea ostilă a altor copii; provocarea altor copii
• Vorbitul obraznic sau îngânarea părinţilor sau a altor adulţi
• Ţipetele de furie sau urlatul
• Smulsul jucăriilor de la un alt copil
• Aruncatul jucăriilor
• Distrugerea jucăriilor
• Lovitul cu piciorul
• Muşcatul sau ameninţarea cu muşcarea
• Trasul de păr
• Aruncarea cu nisip, pietre sau beţe în alte persoane

Paşi de urmat în aplicarea pauzei

 Selectaţi un comportament ţintă în cazul căruia să folosiţi penalizarile.
 Explicaţi copilului de ce este folosita penalizarea, amintiti regula si consecintele, dar si ce poate face ca
alternativa la comportamentul indezirabil. Spuneti clar care sunt asteptarile dvoastra cu privinta la respectarea
regulilor.

AMINTITI COPILULUI CA IL IUBITI INDIFERENT DE COMPORTAMENTUL SAU!

ARATATI AFECTIUNE SI FITI EMPATICI/INTELEGATORI FATA DE INCAPACITATEA
SA DE A PASTRA REGULA,
DAR FITI FERMI CU PRIVIRE LA APLICAREA PENALIZARII.

APLICATI PENALIZAREA CU FERMITATE, DAR SI CU MULTA BLANDETE!

Bibliografie
1. Ştefan, C.A., & Kallay, E. (2007b). Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari – Ghid practic
pentru părinţi. Editura ASCR, Cluj-Napoca
2. Lynn Clark, Ph.D (2011). SOS Ajutor pentru părinţi. Ghid practic de rezolvare a problemelor comportamentale
ale copiilor.Editura RTS, Cluj-NapocAa

13
14