ANEXA 1

REGULILE GRUPULUI

1. Păstrăm confidențialitatea!
2. Nu folosim cuvinte care să jignească pe ceilalți!
3. Ascultăm și respectăm opiniile celorlalți!
4. Participăm activ la toate întâlnirile!
5. Suntem prezenți la toate ședințele!

ANEXA 2
Joc de rol
Istoria mamei: O mamă povestește despre greutatea cu care ea îl făcea pe fiul ei să vină acasă la timp. Ea
povestește despre scuzele lui, despre promisiunile încălcate şi ceasul stricat. Problema ei era una deosebită.
Istoria fiului: „Îmi place să mă joc după lecţii în curtea şcolii cu prietenii. Ştiu că trebuie să fiu acasă la 17.45, dar
uneori eu uit. Ieri şi alaltăieri am întârziat. Mama a fost aşa mânioasă încât azi am hotărât să întreb cât este ora de
prietenul meu. Nu am vrut ca mama să strige din nou. Prietenul mi-a spus că este 18.15. Am încetat joaca şi am
alergat din toate puterile acasă. Am explicat mamei că am întrebat ora de prieten, doar că era prea târziu de acum.”
 Prima reacţie părintească. „Am ascultat destule justificări de ale tale. Văd că acum nu pot avea încredere în tine.
Ei, de data asta vei fi pedepsit. În fiece zi, următoarea săptămână vei veni acasă după lecţii şi vei sta acasă. Şi nu
crede că te vei putea uita la TV. Acum poţi să pleci la tine-n odaie. Cina s-a terminat” (Stil autoritar, punitiv).
 A 2-a reacţie părintească. „O, dragule ai transpirat alergând. Stai să iau un prosop umed şi să-ţi şterg faţa.
Promite-mi că nu o să mai întârzii din nou. Mă faci să mă simt tensionată când întârzii. Acum mergi şi spăla-te pe
mâini căci cina se răceşte... oh, poate mama să o încălzească încă odată pentru tine” (Stil permisiv).
 A 3-a reacţie părintească. „Îmi spui că ai făcut un efort şi eu mă bucur să aud asta. Dar sunt totuşi supărată. Nu
vreau să mă îngrijorez din nou. Şi aştept că dacă tu spui că vei fi acasă la 17.45, atunci aşa să fie. Noi am mâncat
deja. Nu a mai rămas supă, dar dacă vrei poţi să-ţi faci un sandwich” (Stil cu autoritate).

ANEXA 3
Reflectați!
- Formulați câteva reguli de comportament, nu le impuneți, nu spuneți:”Faci așa pentru că așa am zis eu!” ci
negociați cu copilul care este comportamentul dorit de la el!
- Stabiliți consecințe atunci când nu este respectată regula!
- Regulile (nu multe: 3 sau 4!) trebuie respectate de toată familia, inclusiv de voi. Toți adulții din preajma
copilului vor impune regulile de comportament stabilite!
- Lăudați copilul când respectă regula sau când obține un rezultat bun, când realizează ceva.
- Nu judecați copilul, ci comportamentul lui greșit (nu spunem Ești un prost! ci: Te-ai comportat prostește!)
- Fiți fermi și consecvenți în aplicarea regulilor!
- Permiteți copilului să aleagă: Nu ți-ai făcut tema. Ai de ales: mergi cu tema nefăcută sau încerci să o faci până te
culci!
- Lasați-l pe copil să suporte consecințele comportamentului său (ex. dacă varsă laptele, trebuie să-l curețe).
- Niciodată nu vom motiva copilul comparându-l cu alții (comparațiile cu frați, colegi, prieteni sunt dureroase
pentru copil; astfel, copilul se va simți neapreciat și devalorizat).

ANEXA 4- evităm pedeapsa, aplicăm consecințele logice

Dacă vei sparge cana….

Dacă nu te vei spăla pe mâini…
Dacă vei continua să te joci pe telefon….
Dacă nu vei face curat în cameră…..

ANEXA 5

Fiça de lucru CUM BLOCǍM COMUNICAREA?

AnalizaĢi situaĢiile de mai jos. Se regăsesc în comunicarea cu propriul copil?

Bifeaza
1
Blocaje in comunicare SITUAȚIA/ CAZURI daca DA

Ordinul, comanda „Fă-ți curățenie în cameră imediat! Nu comentezi, faci așa pentru că așa spun eu!
Dacă nu-ți convine, îți faci bagajele și pleci din casa mea!”

Amenințarea, avertizarea ”Dacă te mai miști pe scaun în timp ce manânci, o să vezi tu ce pățești! O să

√
chem Poliția să te ia! Poate chem și pe doamna doctor să-ți facă o injecție!

Moralizarea, predica ”Ar fi trebuit să știi că nu ai voie să faci acest lucru! De câte ori mai trebuie să-ți
spun?! Pe vremea mea, copiii erau altfel!”

Oferirea de soluții: ”Eu în locul tău nu aș mai pierde vremea cu astfel de prostii. Fă așa cum îți spun
eu pentru că eu știu cel mai bine! Tu nu ai habar de nimic!”
 Critica, acuzarea ”Tu esti singurul vinovat pentru faptul că tata s-a supărat! Numai tu ești de
vină pentru situația din casa noastră. Dacă nu erai tu, familia noastră ar fi fost
mult mai fericită!”

Etichetarea ”Esti prost! Leneș! Nu ești bun de nimic! Cred că nu poți mai mult. Doamne, ce
copil îngrozitor am!”

Ce ai putea schimba în relaĢia cu copilul tău pentru a vă îmbunătăĢi comunicarea? Notează

3 idei!

ANEXA 6
PRINCIPII ALE COMUNICĂRII

- Comunicarea începe prin ascultarea a ceea ce încearcă să ne spună copilul.

- Ascultarea implică stabilirea unui contact vizual şi o postură care să indice ascultarea.
- Evitarea criticii, a ameninţării, a „târguirilor”, a ridicularizării, a judecării, a moralizării.
- Tratarea copilului într-un mod similar tratării celui mai bun prieten al tău.
- Respectul mutual implică acceptarea emoţiilor şi sentimentelor copilului.
- Ascultarea activă înseamnă comunicarea copilului a ceea ce ai înţeles din afirmaţiile făcute de
el.
- Învăţarea utilizării răspunsurilor deschise.
- Evitarea răspunsurilor închise – acestea pot însemna ignorarea emoţiilor şi dorinţelor copilului.

- Sprijină copilul în dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Nu-i impune soluţiile tale.

 ANEXA 7

COMUNICAREA ÎN FAMILIE

Remarca copilului Răspunsuri închise Răspunsuri deschise

Nu vreau să merg la culcare. Este

prea devreme.

Nu-mi place mâncarea !

Profesorul de religie e ciudat!

Nu mă îmbrac aşa. Colegii mei vor

râde de mine !

Nu vreau să merg la şcoală astăzi.

Marius este rău !
Bibliografie:

Bârlădeanu C. et al, (2016), Consilierea părinților – perspective europene, Material suport

pentru cadrele didactice, Editura Ștef.

Botiş, A., Ţărău, A., Creţiu, M., Marica, D., & Opriş, D. I. (2004). Disciplinarea pozitivă sau

cum să disciplinezi fără să răneşti. ASCR [Asociaţia de Ştiinţe Cognitive din România].

Călineci, M. C., & Țibu, S. L. (2013). Părinții în școala mea: ghid de idei practice pentru
activități cu părinții. București: UNICEF

Rohner, R. P., & Lansford, J. E. (2017). Deep structure of the human affectional system:

Introduction to interpersonal acceptance–rejection theory. Journal of Family Theory &

Review, 9(4), 426–440.

Straus, M. A., & Donnelly, D. A. (2017). Beating the devil out of them: Corporal punishment in

American families and its effects on children. Routledge.

Ghid metodologic pentru consilierea părinților, 2015 preluat:

https://arusso.ro/imagini/2020/11/ghid.pdf

Hoffman, ML (1975). Comportament altruist și relația părinte-copil. Jurnal de personalitate și

psihologie socială , 31 (5), 937.

Ghid pentru părinţi Sprijin în pasul următor ”Păşim împreună spre gimnaziu”, 2019