Disciplinarea copilului la varsta de 5 ani

La 5 ani, provocarea suprema consta in a actiona conform samburelui de

constiinta care incepe sa-si faca aparitia. Invata sa se puna in locul celorlalti, este
destul de matur sa respecte reguli si sa faca anumite treburi casnice, insa te va testa in
continuare pentru a-ti cunoaste limitele. Are mai mult control al impulsurilor, desi
departe de cel al unui adult. Daca lucrurile nu se fac dupa voia sa, te poti astepta la
crize isterice, trantit de usi sau chiar lovituri.

Ce sa faci?
 Largeste-i orizontul. Intreaba-l: “Cum ti-ar placea daca cineva ti-ar face si tie ce
tocmai i-ai facut tu copilului asta?”. Explica-i efectul comportamentului sau asupra
celorlalti si motivele pentru care impui reguli.
 Introdu un sistem de management al comportamentului prin utilizarea fetelor
zambitoare, asa cum probabil este obisnuit de la gradinita: in fiecare dimineata, aseaza
pe frigider o coala cu trei fete zambitoare desenate pe ea. Taie cate-o fata zambitoare
de fiecare data cand se poarta urat si scrie dedesubt natura comportamentului
necorespunzator. Stabileste inca de la inceput o pedeapsa pentru eventualitata in care
va fi nevoie sa tai toate fetele zambitoare pana la sfarsitul zilei. Daca piticul reuseste sa
ajunga la sfarsitul zilei cu cel putin o fata zambitoare ramasa intacta, decupeaza-i-o si
agata-i-o de haine, semn de mandrie pentru cumintenia de care a dat dovada in ziua
respectiva
 Aloca-i timp suficient pentru a face tranzitia intre actiuni: anunta-l din timp si evita
disputele. De exemplu, permite-i, pe baza unei cerinte politicoase, sa mai zaboveasca
cateva minute la intalnirea cu prietenii de joaca daca nu va preseaza nimic sa plecati.
Daca uita de el si se avanta la joaca mai mult decat e necesar, reaminteste-i ca trebuie
sa mergeti si explica-i ca veti avea o intalnire intre patru ochi pentru a discuta cele
intamplate.
 Ignora smiorcaielile: raspunde ca si cand copilul te-ar ruga ceva folosind un ton
obisnuit si refuza sau accepta doleanta lui cum a-i face-o intr-o situatie normala, nu te
concentra asupra smiorcaitului.
 Trateaza minciuna sau ascunderea partiala a adevarului cu calm. Acest
comportament este normal la varsta de 4 ani. Nu-ti rusina copilul si nu insista sa afli
daca a facut sau nu ceea ce acuzi. De exemplu, daca varsa un pahar de lapte si nu
recunoaste, spune-i ceva de genul “Mingile alea de jonglat sunt dificil de controlat!”,
apoi invita-l sa te ajute sa curatati mizeria. Se va simti inteles si va avea mai putina
teama in a-ti comunica adevarul in viitor.
Reguli de baza

1. Ne sprijinim reciproc. Inca de cand sunt micuti, copiii trebuie invatati ca familia
inseamna suport si sustinere si ca toti contribuie la bunastarea ei. Si piticul de 1 an
poate invata sa te ajute ridicandu-si mainile atunci cand vrei sa-l iei in brate, ce sa mai
vorbim despre un nazdravan de 4 anisori!
2. Respectul este reciproc. Toti ne plangem: “Nu ma asculta!”. Daca inca de cand incepe
sa spuna primele cuvinte, de fiecare data cand are ceva sa-ti comunice tu, ca parinte, te
opresti din ceea ce faceai si ii acorzi atentie deplina, cand va creste vei putea solicita,
la randu-ti, momente de repaus din partea lor in care sa asculte ceea ce ai de spus.
3. Consecventa e de aur. Este regula asupra careia insista toti psihologii specializati in
psihologia copilului: consecventa si neabaterea de la regulile impuse. Copilul va
intelege, intr-un final, ca iti pasa indeajuns de el incat sa te astepti sa aiba un
comportament rezonabil.
4. Viata nu e mereu dreapta, din pacate. Ne este atat de teama sa suparam sau sa
dezamagim copilul…Daca un copil nu are niciodata stari de frustrare – sa imparta o
jucarie sau sa-si astepte randul – sau nu e niciodata trist, dezamagit, va fi privat de
dezvoltarea anumitor abilitati psihologice, atat de cruciale pentru fericirea sa viitoare.