Curs nr.

7
CONTABILITATEA STOCURILOR (CONTINUARE)
2.7. Contabilitatea stocurilor de mărfuri și ambalaje

2.7.1. Contabilitatea MĂRFURILOR

Caracterizare generală. Evaluarea mărfurilor în contabilitate
Mărfurile sunt bunuri achiziţionate din afara entităţii economice pentru a fi
vândute în aceeaşi stare, fără vreo prelucrare suplimentară. Sunt asimilate mărfurilor
următoarele:
a) Stocuri achiziţionate pentru utilizare proprie şi care ulterior şi-au schimbat destinaţia şi se
oferă spre vânzare. Exemplu: materii prime, materiale, obiecte de inventar.
b) Stocuri provenite din producţie proprie care se vând în magazine proprii. Exemplu:
semifabricate, produse finite.
Pe traseul producător-consumator, mărfurile parcurg două stări:
1. Circulaţia cu ridicata a mărfurilor constă în achiziţionarea de mărfuri în cantităţi mari de
la producători sau de la alţi furnizori în scopul revânzării altor entităţi economice, îndeosebi
celor de vânzare cu amănuntul.
2. Circulaţia cu amănuntul a mărfurilor constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor
individuali precum şi unor entităţi economice pentru consum propriu.
Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie a mărfurilor poartă denumirea
de adaos comercial sau rabat comercial.

Evaluarea mărfurilor la entităţile comerciale cu amănuntul:

În cadrul entităţilor cu amănuntul se ţine o evidenţă analitică global-valorică atât la
nivel de entitate, cât şi pe magazine, iar în cadrul acestora pe gestiune cu ajutorul raportului de
gestiune zilnic sau periodic. Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entităţile cu amănuntul se
organizează prin folosirea inventarului permanent sau intermitent. La entităţile comerciale de
desfacere a mărfurilor cu amănuntul se recomandă evidenţa mărfurilor la preţ cu amănuntul,
care se poate utiliza în două variante:
a) preţul cu amănuntul este format din costul de achiziţie plus adaosul comercial plus taxa
pe valoare adăugată ( Preţ A = Cost achiziţie + Adaos + TVA).
b) pentru detailiştii neplătitori de TVA preţul cu amănuntul este egal cu suma dintre costul
de achiziţie şi adaosul comercial ( Preţ A = Cost achiziţie + Adaos).
Evaluarea mărfurilor la entităţile comerciale cu ridicata:
Entităţile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua mărfurile la
următoarele valori de înregistrare:
a) costul de achiziţie efectiv, care cuprinde preţul de cumpărare şi alte cheltuieli cum ar fi:
cheltuieli de transport, taxe vamale etc.
b) preţul standard, se determină pentru fiecare sortiment de marfă, pe baza preţurilor medii
din perioada anterioară.
c) preţul de vânzare cu ridicata (en-gros), este egal cu costul de achiziţie plus adaosul
comercial, care se stabileşte în funcţie de nivelul preţurilor de pe piaţă la sortimentul
respectiv de marfă.

Conturi utilizate:
Contabilitatea mărfurilor se ţine cu ajutorul grupei 37 „Mărfuri” care conţine conturile
sintetice de gradul I: 371 „Mărfuri” și 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.
371 „Mărfuri”:
- După conţinutul economic: este un cont de active circulante materiale
- După funcţia contabilă: de Activ
- Rol: de a ţine evidenţa existenţei şi mișcării mărfurilor.
I. În cazul aplicării metodei inventarului permanent:
Se debitează cu intrările de mărfuri în gestiune, de exemplu:
- valoarea mărfurilor achiziţionate de la furnizori/terți:
371 = 401 sau 408/ 446/ 542
„Mărfuri” „Furnizori”.......
-valoarea marfurilor recepționate și care anterior au fost evidențiate ca fiind în curs de
aprovizionare:
371 = 327
„Mărfuri” „Mărfuri în curs de aprovizionare”
- adaosului comercial aferent mărfurilor şi a celor constatate plus de inventar:
371 = 378
„Mărfuri” „Diferenţe de preţ la mărfuri”
- TVA-ul neexigibilă aferent mărfurilor achiziționate şi a celor constatate plus de inventar:
371 = 4428
„Mărfuri” „TVA neexigibilă”
- valoarea mărfurilor constatate plus la inventar:
371 = 607
„Mărfuri” „Cheltuieli privind mărfurile”
- valoarea materialelor şi a produselor transferate la gestiunea de mărfuri:
371 = 301 sau 302/ 303/ 341/ 345/ 346
„Mărfuri” „Materii prime”.......
- valoarea mărfurilor primite cu titlu gratuit:
371 = 7582
„Mărfuri” „Venituri din donaţii primite”
- valoarea aportului de mărfuri la capital:
371 = 456
„Mărfuri” „Decontări cu acţionarii/asociaţii
privind capitalul”
- valoarea mărfurilor aduse de terţi:
371 = 357
„Mărfuri” „Mărfuri aflate la terţi”
Se creditează cu:
- valoarea mărfurilor vândute sau constatate minus de inventar:
607 = 371
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
- valoarea mărfurilor donate sau distruse de calamităţi:
6582 sau 607 = 371
„Donaţii acordate”/ „Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
- adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, donate, distruse şi a celor constatate minus la
inventar:
378 = 371
„Diferenţe de preţ la mărfuri” „Mărfuri”
- TVA neexigibilă aferentă mărfurilor vândute, donate, distruse şi a celor constatate minus la
inventar:
4428 = 371
„TVA neexigibilă” „Mărfuri”
- valoarea mărfurilor trimise la terţi:
357 = 371
„Mărfuri aflate la terţi” „Mărfuri”
Soldul final debitor arată valoarea stocurilor de mărfuri existente în patrimoniul evaluate la preţ
de înregistrare.
II. În cazul inventarului intermitent:
Se debitează la sfârşitul perioadei, cu valoarea de preţ de înregistrare a stocurilor finale de
mărfuri stabilite la inventariere:
371 = 607
„ Mărfuri” „Cheltuieli privind mărfurile”
Se creditează la începutul perioadei de gestiune următoare, cu valoarea stocurilor iniţiale de
mărfuri inventariate la sfârşitul perioadei de gestiune precedente:
607 = 371
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
Soldul final debitor arată valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor existente în stoc.

378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”

- După conţinutul economic: este un cont rectificativ al valorii de înregistrare.
- După funcţia contabilă: este un cont bifuncţional de Pasiv.
- Rol: de a ţine evidenţa adaosului comercial aferent mărfurilor existente în gestiunea entităţii.
I. În cazul inventarului permanent:
Se creditează cu:
- adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune sau constatate plus la inventar:
371 = 378
„Mărfuri” „Diferenţe de preţ la mărfuri”
Se debitează cu:
- adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, donate, distruse, constatate minus la inventar:
378 = 371
„Diferenţe de preţ la mărfuri” „Mărfuri”
Soldul final creditor ne arată adaosul comercial aferent mărfurilor din stoc.
II. În cazul inventarului intermitent: Se creditează: La sfârşitul perioadei de gestiune, cu
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.
Se debitează: La începutul perioadei de gestiune, cu valoarea adaosului comercial aferent
mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei precedente.

Aplicație practică propusă spre rezolvare:

Un angrosist achiziționează un lot de mărfuri la costul de achiziție de 3000 lei +TVA.
Pentru evidența mărfurilor folosește metoda inventarului permanent.
Furnizorul întocmește factura în data de 27 octombrie, iar mărfurile ajung efectiv la cumpărător
și sunt recepționate în data de 3 noiembrie.
În luna noiembrie se livrează mărfuri la un preț de vânzare negociat de 2000 lei + TVA. Costul
la care au fost achiziționate aceste mărfuri este de 1750 lei. Decontările se efectuează cu ordin
de plată.
Se cere să se identifice operațiile economico-financiare menționate în textul de mai sus și să
se scrie formulele contabile aferente.
2.7.2. Contabilitatea AMBALAJELOR
Caracterizare generală
Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul
transportului, depozitării şi desfacerii. Ambalajele se pot clasifica după mai multe criterii:
a) după posibilitatea de folosire avem: ambalaje refolosibile; ambalaje pierdute.
b) după durata de utilizare avem: ambalaje de natura imobilizărilor; ambalaje de natura
activelor circulante.
c) după modul de facturare şi decontare: ambalaje de transport facturate distinct; ambalaje de
transport al căror preţ este inclus în preţul mărfurilor.
d) după modul de circulaţie şi recuperare avem: ambalaje care circulă şi se recuperează prin
vânzare-cumpărare; ambalaje care circulă prin restituire; ambalaje care circulă la schimb.
Conturi utilizate: Contabilitatea ambalajelor se ţine cu ajutorul grupei 38 „Ambalaje” ce
cuprinde următoarele conturi: 381 „Ambalaje”; 388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”.

381 „Ambalaje”
- După conţinutul economic: este un cont de active circulante materiale
- După funcţia contabilă: de Activ
- Rol: de a ţine evidenţa existenţei şi mişcării ambalajelor.
Se debitează cu :
- valoarea ambalajelor achiziţionate:
381 = 401 sau 408/ 542
„Ambalaje” „Furnizori”
- valoarea ambalajelor aduse ca aport la capitalul social:
381 = 456
„Ambalaje” „Decontări cu acţionarii/asociaţii
privind capitalul”
- valoarea ambalajelor aduse de la terţi unde fuseseră lăsate în păstrare, custodie sau pentru
prelucrare:
381 = 358
„Ambalaje” „Ambalaje aflate la terţi”
- valoarea ambalajelor primite de la societăţi din cadrul grupului sau din cadrul entităţii:
381 = 4511
„Ambalaje” „Decontări între entităţile afiliate”
- valoarea ambalajelor primite gratuit:
381 = 7582
„Ambalaje” „Venituri din donaţii primite”
Se creditează cu:
- valoarea ambalajelor vândute, casate sau constatate lipsă la inventar:
608 = 381
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”
- valoarea ambalajelor care își schimbă destinația:
371 = 381
„ Mărfuri” „Ambalaje”
- valoarea ambalajelor trimise la terţi pentru păstrare, custodie, prelucrare:
358 = 381
„Ambalaje aflate la terţi” „Ambalaje”
- valoarea ambalajelor donate sau distruse de calamităţi:
6582 = 381
 „Donaţii acordate” „ Ambalaje”
671 = 381
„Cheltuieli privind calamităţile şi alte „Ambalaje”
evenimente extraordinare”
- valoarea ambalajelor trimise societăţilor din cadrul grupului sau din cadrul entităţii:
4511 = 381
„Decontări între entităţile afiliate” „Ambalaje”
481 = 381
„Decontări între unităţi şi subunităţi” „Ambalaje”
Soldul final debitor ne arată valoarea ambalajelor existente în societate la sfârşitul perioadei.

388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”

- După conţinutul economic: este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor.
- După funcţia contabilă: de Activ.
- Rol: de a ţine evidenţa diferenţelor de preţ favorabile sau nefavorabile dintre costul de
achiziţie şi preţul standard (prestabilit, antecalculat) al ambalajelor.
Se debitează cu diferenţele de preţ nefavorabile ( în negru ) sau favorabile ( în roşu ) aferente
ambalajelor achiziţionate:
388 = 401 sau 408/542
„Diferenţe de preţ la ambalaje” „Furnizori” sau„Avansuri de trezorerie”
Se creditează cu diferenţele de preţ nefavorabile ( în negru ) sau favorabile ( în roşu ) aferente
ambalajelor ieşite din gestiune:
608 = 388
„Cheltuieli privind ambalajele” „Diferenţe de preţ la ambalaje”
Soldul final debitor reprezintă diferenţele de preţ nefavorabile sau favorabile aferente
ambalajelor aflate în gestiune.
Aplicație propusă spre rezolvare:
O entitate economică achiziționează materii prime la costul de achiziție de 6.000 lei + TVA, ambalate
în lăzi care se facturează distinct în valoare de 200 lei + TVA.
Factura se achită cu ordin de plată.
Ulterior, ambalajele se casează, rezultând produse reziduale evaluate la 100 lei, care se vând în
numerar.
Se cere să se identifice operațiile economico-financiare menționate în textul de mai sus și să
se scrie formulele contabile aferente.
3. Contabilitatea ACTIVELOR CIRCULANTE BĂNEȘTI
3.1. Noţiuni generale privind Trezoreria
Noţiunea de Trezorerie cuprinde ansamblul lichidităţilor monetare şi a echivalentelor de
numerar de care dispune o entitate economică pentru a face faţă plăţilor scadente.
Lichidităţile monetare reprezintă mijloace băneşti efective pe care le deţine o entitate
economică. Aici se cuprinde:
 numerarul aflat în casierie;
 disponibilităţile băneşti aflate în conturi la bănci;
 avansuri de trezorerie.
Echivalentele de numerar reprezintă investiţii financiare pe termen scurt, uşor
convertibile în mijloace băneşti efective. Aici se cuprind:
 titlurile de plasament sub forma de acţiuni şi obligaţiuni;
 valorile de încasat : cecuri şi efecte comerciale;
  alte valori aflate în casierie (exemplu: timbre poştale, tichete de masă, bonuri valorice
pentru combustibil, ş.a.).
Operaţiunile de încasări şi plăţi sunt înregistrate în anumite documente. Structura
acestor documente este diferită în funcţie de modalitatea de decontare a obligaţilor între
entităţile economice, operaţiunile de încasări şi plăţi putându-se efectua cu numerar sau fără
numerar:
 Operaţiunile de decontare cu numerar se derulează prin intermediul casieriei entităţii
economice. Decontarea are loc imediat prin transferul efectiv al banilor de la
cumpărător la vânzător. Pentru evidenţa operaţiunilor de încasări şi plăţi cu numerar, în
contabilitate se întocmeşte un document numit Registru de casă. În acest document se
înregistrează zi de zi toate încasările şi plăţile făcute în numerar, iar la sfârşitul zilei se
calculează soldul care ne arată cât numerar avem în casierie în lei şi în valută în acel
moment. Principalele documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în
Registrul de casă sunt: chitanţa, dispoziţia de plată-încasare către casierie, foaia de
vărsământ, statul de plată a salariilor ş.a.
 Operaţiunile de decontare fără numerar se derulează prin intermediul băncilor.
Decontările fără numerar nu au loc imediat, ca în cazul decontărilor cu numerar, ci
necesită un interval de timp care durează între momentul iniţierii şi momentul finalizării
decontării. Pentru evidenţa operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar, banca
întocmeşte un document numit Extras de cont, din care trimite un exemplar fiecărei
entităţi economice care derulează operaţiuni de încasări şi plăţi prin banca respectivă.
Extrasul de cont, conţine câteva rubrici şi anume: data întocmirii, felul documentelor
justificative, soldul iniţial, încasări, plăţi şi soldul final. Principalele instrumente de plată
fără numerar sunt: Cecul, Biletul la ordin, Ordinul de plată şi Cambia.
Fluxurile contabile specifice decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel:
 Plăţi: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor şi a pierderilor.
 Încasări: stingerea unor creanţe monetare, încasări de venituri şi câştiguri.
 Transferuri băneşti: reprezentate prin viramentele interne ce au loc între unele
conturi de trezorerie.

3.2. Organizarea contabilitatii trezoreriei

Organizarea contabilității trezoreriei se face avându-se în vedere mai multe obiective, cum sunt:
 Efectuarea plăților și încasărilor la termenele scadente;
 Evidența și controlul operativ al operațiilor de trezorerie cu și fără numerar;
 Gestionarea eficientă a investițiilor financiare și a creditelor bancare pe termen scurt;
 Fundamentarea bugetului de trezorerie;
 Respectarea legislației financiar-bancare și fiscale.

Evidenţa disponibilităţilor bănești aflate în bănci şi în casierie, se ţine cu ajutorul conturilor

din clasa 5 ,,Conturi de Trezorerie’’. În cadrul acestei clase de conturi se întâlnesc următoarele
grupe de conturi: 50 ,,Investiţii pe termen scurt’’; 51 ,,Conturi la bănci’’; 53 ,,Casa’’; 54
,,Acreditive’’, 58 ,,Viramente interne’’; 59 ,,Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de
trezorerie’’.