Sunteți pe pagina 1din 1

STRUCTURA ATOMULUI

Atomii sunt alcatuiti dintr-un nucleu central purtand sarcini pozitive, in care
este concentrata aproape toata masa atomului, si un numar de electroni care se
misca extrem de rapid in spatiul din jurul nucleului.
Nucleul este format din protoni si neutroni.Electronii au masa 1/1840 din masa
protonului si Sunt incarcati cu electricitate negativa. Purtand cantitatea cea mai mica,
elementara, de electrici tate, se obisnuieste sa se spuna ca au sarcina electrica 1.
Exprimata in unitati electrostatice, sarcina electronului este de 4,8 ori 10 la puterea -
10.
Un anumit element se caracterizeaza printr-un numar determinat de protoni si
electroni. Numarul de neutroni poate varia.Protonii si neutronii se numesc impreuna
nucleoni.Nr. total al nucleonilor ce alcatuiesc nucleul unui atom se numeste nr. de
masa.Nr. de sarcini pozitive ale nucleului se numeste nr. atomic si se noteaza cu
simbolul Z.
Diametrul atomilor este de cca. 1/100 000 000 dintr-un cm.Diam. nucleelor si
al electonilor, care sunt cam de aceeasi marime, este de 1/10 000 din diam. atomilor.
Electronii se misca extrem de rapid, in asa-numitii orbitali.
Acesti orbitali sunt domenii de forma si energie determinata in care pot fi gasiti
electronii cu mare probabilitate.
In zona mijlocie a orbitalilor probabilitatea de miscare a electronilor este
maxima. Spre interior si exterior ea scade. Este imposibil a determina simultan atat
pozitia electronilor cat si viteza sa. Acesta este principiul incertitudinii.
De aceea, mai degraba, trebuie sa ne imaginam electronul in miscare, ca o
sarcina difuza negativa, de densitate variabila, distribuita in jurul nucleului, respectiv
ca un "nor electronic".
Repr. unui astfel de nor trebuie facuta prin insumarea unui foarte mare nr. de
"fotografii instantanee" ale electronului in miscare.Va rezulta o grupare de puncte. Un
punct repr. locul
electronului intr-un moment dat. Acolo unde punctele sunt mai dese, electronul se
afla cel mai des, adica cu probabilitatea cea mai mare. Un astfel de nor nu poate
avea limite nete.
Domeniul corespunzand probabilitatii de existenta de 90% a electronului in acest
orbital este delimitat printr-o suprafata sferica. Orbitalii se definesc in general in acest
mod, adica delimitand domeniul corespunzand probabilitatii de existenta a
electronilor de 90%.
Electronii excitati prin absorbtie de energie din exterior , in cuante (particule
infirme, indivizibile, de energie, conform conceptiei lui Planck-respectiv "pachete
elementare de energie"),fac un salt, trecand intra-un orbital mai indepartat, stau aici o
fractiune de sec. , apoi fac un salt de revenire in orbitalul in care s-au aflat initial ,
emitand energia absorbita.

S-ar putea să vă placă și