Textul scrisorii

"Mudromu I plemenitomu, I
cistitomu I bogom darovanomu
jupan Hanăş Bengner ot Braşov
mnogo zdravie ot Nécşu ot
Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi
cinstitului, şi de Dumnezeu
dăruitului jupân Hanăş Bengner
din Braşov multă sănătate din
partea lui Neacşu din Câmpulung,
n. n.).

I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie

tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den
Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.

I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că

au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în
sus.

I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale
corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.

I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce
sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui
Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.

I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet
beg, mai vârtos de domniile voastre.

I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui

domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine,
să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.

I bog te veselit. Amin."(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)

(Apud Hurmuzachi - Iorga. Documente, XI, 843).

 Oameni, locuri şi evenimente menţionate în scrisoare

Expeditorul: Neacşu Lupu din Câmpulung

Autorul ei este un Neacşu Lupu din Câmpulung. Cu numele întreg îl cunoaştem încă
din timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (1510-1512), dintr-un document care îl
menţionează ca având un proces de datorii cu negustorii braşoveni. Se pare că el
însuşi făcea negoţ cu mărfuri turceşti şi avea oameni (printre alţii chiar pe ginerele
său, Negre, pomenit în textul scrisorii) anume de le petreceau din sudul Dunării prin
Ţara Românească şi de aici în oraşele din Transilvania. Aşa s-ar explica legatura lui
cu junele Braşovului care şi-l făcuse corespondent informator în legătură cu
manevrele armatelor turceşti.
Destinatarul: Hans Benkner
Despre adresant, Ioan, Johannes ori Hans, Hanăş, Benkner, Bengner, Beagnăr - în
funcţie de pronunţiile română, germană sau maghiară ale acestui nume - ştim că era
judeţul (primarul, primul magistrat, Burgermeisterul) cetăţii Braşovului.
Documentele arată că ocupa această funcţie şi în 1511, dar şi multă vreme după data
primirii scrisorii de la Neacşu din Câmpulung, în 1545 şi în 1559. (Putem însă
presupune foarte bine că au fost doi Burgermeisteri ai Braşovului cu acest nume, tată
şi fiu, ştiut fiind că, în multe cazuri, magistratura cetăţii se moştenea). La 1559
sprijinea pe diaconul Coresi spre a tipări Întrebarea creştinească, care nu este altceva
decât traducerea Catehismului lutheran. Împreună cu alţi doi fruntaşi ai comunităţii
săseşti, Fuchs şi Honterus (acesta din urmă fiind celebrul predicator şi cărturar,
militantul cel mai activ al lutheranismului), întemeiase la Braşov o "moară" de hârtie,
prima întreprindere de acest fel de pe teritoriul românesc. Ştia bine româneşte şi
încuraja scrisul în limba română, îndemnând pe români la îmbraţişarea
lutheranismului, cum aflăm din Cronicon Fuchsis-Lupinae Oltarium (editată de
J.Trausch în 1848). În acest sens Coresi îl şi pomeneşte în predoslovia
Evangheliarului de la 1560.
Soliman al II-lea Magnificul
Împăratul despre care Scrisoarea informează că "au eşit den Sofiia", nu este altul
decât Soliman al II-lea Magnificul, supranumit şi Cuceritorul, Legislatorul. A fost cel
mai mare sultan al turcilor din toate timpurile. Sub domnia lui imperiul atinge
culmea puterii militare şi politice. În vremea de care care ne ocupăm aici pregătea
marea campanie de cucerire a Ungariei, campanie ce va lua sfârşit după cinci ani, în
1525, odată cu bătălia de la Mohacs. Obişnuia să pună să i se ţină un jurnal de
campanie foarte amănunţit. Graţie acestui jurnal, raportat de istorici, scrisoarea
boierului Neacşu a putut fi datată foarte precis: 29 sau 30 iunie 1521, când sultanul
ordona ieşirea armatelor sale din Sofia. Dealtminteri privind pregătirile lui Soliman şi
ale generalului său Mehamet-beg, la sudul Dunării, există încă vreo 15 scrisori din
aceeaşi vreme, în latineşte, adresate de regele Ungariei, Ludovic al II-lea Iagelonul,
papei, regilor Angliei şi Poloniei, ca şi vasalilor săi din Transilvania.
Mehamet-beg
Mehamet-beg, "lotrul", era sângeapul Nicopolei, cunoscut şi sub numele de Mehmet
fiul lui Ali-beg Mihaloglu, unul dintre cei mai activi colaboratori ai sultanului. În
aprilie 1508 instala pe tronul Ţării Româneşti pe Mihnea zis "cel rău", peste doi ani,
în 1510, garanta pentru Vlăduţ, fiul lui Vlad Călugărul, mijlocind împăcarea cu
partida Craioveştilor, în martie-mai 1522, izgonea pe Theodosie, fiul lui Neagoe
Basarab, instaura, pentru scurt timp administraţia turcească, cu paşale şi subpaşale,
numiţi să guverneze oraşele şi satele ţării etc.
Neagoe Basarab
"Băsărăb" este Neagoe Basarab care urcase pe tronul Ţării Româneşti în 1512 şi avea
să mai domnească până la 15 septembrie 1521, când murea, la trei luni numai de la
evenimentele la care ne referim.