6.

Concluzii
Destrămarea Yugoslaviei şi intensificarea conflictelor armate au avut o impor-
tanţă majoră şi au preocupat întreaga comunitate internaţională. Drept exemplu pot
servi o serie de rezoluţii adoptate de Consiliul de Securitate pe parcursul acestor ani,
prin care se recunoştea că situaţia creată prezintă un pericol real pentru pacea şi
securitatea internaţională, competenţă prevăzută de Capitolul VII al Cartei ONU .
Diversitatea etnică și culturală a Iugoslaviei a alimentat tensiuni, iar
fragmentarea politică și naționalismul au condus la dezintegrarea unei federații
complexe în care diferite grupuri etnice și naționale au căutat să-și afirme
independența și identitatea.
Eșecurile diplomatice inițiale și întârzierile intervenției internaționale au
avut consecințe devastatoare, iar răspunsul comunității internaționale a fost criticat
pentru lipsa de coeziune și rapiditate în gestionarea conflictului.
Războiul a lăsat urme adânci asupra națiunii prin epurare etnică, crime de
război și suferințe umane extrem de grave. Traumele sociale și cicatricile conflictului
au rămas mult timp după încheierea ostilităților.
Aceste războaie au oferit perspective importante asupra necesității
de a preveni conflictele, de a promova diplomația preventivă și de a gestiona eficient
tensiunile etnice.
Conflictul iugoslav a condus la o reevaluare a politicii