Proiect: Detartrajul in

prevenirea bolii paradontale

Student: Antofica Nicu

AN-V, Gr-III
Disciplina: Paradontologie
Tartrul este unul din factorii care favorizează debutul bolii parodontale. Acesta se formează prin
mineralizarea în timp a plăcii bacteriene de către sărurile de calciu din saliva. Igienizarea
cavității bucale prin detartraj în mod regulat, la intervale stabilite de către medicul stomatolog în
functie de calitatea salivei și a obiceiurilor alimentare, este fundamentală pentru a proteja dantura
de efectele negative pe care le poate provocă depunerea tartrului. Detartrajul, atât procedura cu
ultrasunete cât și air-flow reduce riscul apariției unor boli sistemice.

Unii dintre pacienții care nu beneficiază în mod regulat de detartraj, prezintă sângerări gingivale
în momentul periajului sau atunci când consumă alimente dure. Tartrul, pe langă componenta
mecanică de iritare a dinților, reprezintă și un vast rezervor de bacterii, care pot întreține procese
carioase de vecinatate și pot menține un mediu septic periculos în organism.

Igienizarea danturii cuprinde 3 etape care se desfășoară

toate în aceeași ședință de tratament:
 detartrajul: are rolul de a îndepărta depozitele de tartru;
 periajul profesional: îndepărtează resturile mici de tartru și placă bacteriană;
 air-flow-ul: un jet de pulbere cu bicarbonat de sodiu și aer, care îndepărtează petele,
colorațiile extrinseci de pe suprafețele dinților. Cu ajutorul tehnicii air-flow, avem acces
în spațiile interdentare și ușor subgingival, care nu se pot igieniza cu ajutorul tehnicii cu
ultrasunete: reprezintă o etapă importantă a igienizării, fără de care aceasta nu este
completă.

Există unele nelămuriri în ceea ce privește efectele, beneficiile și

urmările detartrajului, astfel că le vom analiza și sintetiza în cele ce
urmează:
 detartrajul se recomandă o dată la 6 luni, în cazul pacienților sănătoși cu o igienă orală
corectă. În cazul persoanelor cu gingivită recidivantă, boala parodontală, pacienții
purtători de aparate dentare, fumători sau diabetici, detartrajul se recomandă o dată la 3-4
luni.
 dinții devin mai albi și mai curați odată cu efectuarea detartrajului, însă poate inverveni
sensibilitatea dentară. Depozitele de tartru din spațiile interdentare și din șantul gingival
presează gingia și o decolează de pe dinte. Detartrajul înlatură aceste depozite și lasă
porțiuni initiale ale rădăcinilor dentare dezgolite, astfel că uneori poate să apară doar
pentru câteva zile, o sensibilitate la anumiți stimuli (rece, cald, dulce). După câteva zile,
gingia se reacolează pe dinte, iar sensibilitatea dispare.
 petele dispar în urma detartrajului, în timp ce cariile vor rămâne. Respectarea
recomandărilor medicului stomatolog, inclusiv realizarea igienizarilor periodice la
timp, sunt mai mult decât necesare și foarte importante pentru igiena bucală și
starea generală de sănătate a organismului, deoarece tartrul neîndepărtat se
acumulează în cantități din ce în ce mai mari, crescând mult riscul debutului bolii
parodontale. Profilaxia, procedurile de prevenție ale afecțiunilor grave (precum boala
 parodontală) prin detartraj vă vor scuti de probleme importante de sănătate și tratamente
costisitoare.
 Detartrajul constituie procedura stomatologică de îndepărtare a plăcii întărite
depusă la suprafaţa dinţilor, supragingival sau sub nivelul gingiei, numită tartru.
Un pacient ideal, care se preocupă de sănătatea orală şi înţelege necesitatea controalelor
medicale periodice, o dată la 6 luni în cabinetul stomatologic, va accepta procedura de
detartraj atunci când îi este recomandată de către medicul dentist. Concepţia potrivit
căreia tartrul dur are rolul de a proteja dinţii este una greşită, însă o parte dintre pacienţi
refuză detartrajul gândind că "Dacă dinţii nu mă dor şi nimic nu mă deranjează de ce să

intervin? ". Desigur, în stadiul incipient,

când depunerile sunt mici, tartrul nu provoacă durere sau disconfort. Uneori,
depinde de suprafeţele pe care se depune, poate să apară o senzaţie de agăţare a părţilor
moi. În timp însă, tartrul favorizează depunerile în cantitate considerabilă a plăcii
bacteriene, care vor deveni din ce în ce mai greu de îndepărtat prin periaj obişnuit, vor
sufoca gingia şi parodonţiul marginal, provocând sângerarea gingiilor, retracţie
gingivală, gingivită şi mai târziu boala parodontală. Durerea dupa detartraj este un
fenomen cu care se confruntă o parte din pacienţi, fiind cel mai des întâlnit în
rândul celor cu depuneri importante de tartru, hipersensibilitate dentară, sau la cei
la care tartrul a provocat inflamaţia părţilor moi. În timpul operaţiunii de detartraj,
ultrasonic sau manual, pacienţii nu experimentează durere, doar o senzaţie de apăsare
asupra dintelui, mai ales când vorbim de curăţarea cu instrumente manuale

a tartrului. Detartrajul ultrasonic se

contraindică la persoanele care au reflex accentuat de vomă, probleme respiratorii (astm,
emfizem pulmonar, fibroză chistică), pacienţi cu peacemaker sau cu dinţi cu suprafaţa
radiculară expusă. Poate să apară o senzaţie de uşoară durere la cei care prezintă
gingivită, boală parodontală, pungi parodontale şi hipersensibilitate dentară. La
aceşti pacienţi se poate aplica un anestezic local care va anula sensibilitatea părţilor moi
pe durata detartrajului. De asemenea, sângerarea uşoară a gingiilor în timpul operaţiunii
nu este ceva anormal! Un semnal de alarmă îl reprezintă sângerarea masivă care nu poate
fi oprită; pacientul nu trebuie să părăsească cabinetul cu gingiile sângerânde( ne putem
gândi că are o altă afecţiune de care nu este conştient şi care îi poate pune viaţa în
pericol- tulburări de coagulare a sângelui, hemofilii). În cazul celor cu sensibilitate
marcată a dinţilor, care

experimentează disconfort şi
la efectuarea periajului dentar, anestezicul local cu ajută, şi se poate recomanda o injecţie
anestezică. "Am venit la stomatolog fără dureri şi plec cu sensibilitate mărită şi
gingii inflamate.. " Aceasta este remarca multor pacienţi după prima intervenţie de
detartraj. Sensibilitatea la cald şi rece care persistă în ziua efectuării detartrajului
este firească, dacă ne gândim că suprafeţele dentare au fost o lungă perioadă
sufocate, sensibilizate de tartrul dur şi acum vin în contact direct cu factorii din
mediul oral. Medicul stomatolog le poate recomanda un antialgic( nurofen, paracetamol)
celor care prezintă afecţiuni orale asociate, la care durerea după detartraj este accentuată.
Dacă durerea nu cedează la medicamente, sensibilitatea şi inflamaţia gingiilor se menţin
zilele următoare, pacientul trebuie să revină în cabinet şi să facă cunoscută această

situaţie me dicului dentist. Intervenţia de

detartraj este finalizată printr-un periaj profesional cu paste abrazive care are rolul de a
îndepărta orice urmă de tartru şi placă bacteriană, şi de a lustrui suprafaţa dinţilor.
Folosirea acestor paste abrazive poate contribui la creşterea sensibilităţii
dentare, însă aceasta are un caracter pasager. Pentru a grăbi vindecarea inflamaţiei
gingivale şi a preveni ulterioarele depuneri de tartru se recomandă pacientului utilizarea
la domiciliu a apelor de gură cu clorhexidină. După efectuarea periajului profesional
dinţii capătă o culoare mai albă, un aspect sănătos şi atrăgător care cu siguranţă vă va
face să reveniţi în 6 luni la detartraj!
Concluzie:

Pentru a salva pacientul de etape grele de tratament pentru

bolile paradontale, este datoria noastra ca medic stomatolog
de al face sa aiba incredere in noi se consulte o data la 6 luni
pentru a duce evidenta si de a stopa imediat problema la o
gingivita si sa nu ajunga la o paradontita pina la extractia
dentara, mai bine un detartraj la timp un pacient mai sanatos
si noi un medic bun specialist apreciat de pacienti.

Bibliografie:

https://www.doctoruldedinti.info/blog/profilaxie-dentara/
durerea-dupa-detartraj

https://crinident.ro/detartrajul-in-prevenirea-bolii-parodontale/