Sunteți pe pagina 1din 3

[RO]

Proba de microfon sau lipsa indiferenței

Acum câțiva ani, în cadrul examenului meu de licență, un domn profesor din comisie, pesemne
nemulțumit de răspunsurile mele corecte la întrebarea „cum a influențat sunetul dezvoltarea cine-
matografului universal?” se ridică greoi de la catedră, face câțiva pași prin sală și chiar înainte să
termin de vorbit, mă întreabă sfidător „bine, bine, dar știi care este singurul film românesc tras în
priză directă?”

Rămân confuz. Mă uit la ceilalți membrii ai comisiei, mă uit la colegii mei, mă uit la dânsul și
ridicând din umeri zic „păi mai toate filmele noului val”. „Nts, înainte de ’89,” spune domnul. După
câteva clipe de tăcere spun, destul de sigur pe mine, „Reconstituirea.” Nici acest răspuns nu-l
mulțumește.

Îmi mai aloc câteva momente și derulez în minte cursurile de istoria filmului românesc care în acea
perioadă erau ținute de o doamnă împătimită de perioada interbelică și ale sale briz-brizuri, alături
de care nu parcursesem filmele românești mai departe începuturile anilor ’50. Constatând că nu voi
ieși cu bine din această capcană zic simplu „nu știu.”

Atunci, plin de satisfacție, respectivul domn, rostește cu dulceață pe buze titlul Proba de microfon.
Bine-înțeles, mă gândesc eu, bine-înțeles că asta e piatra care răstoarnă carul. Proba de microfon e
unul din acele filme pe care generația anilor ’70 (din care respectivul domn face parte) îl consideră
sfânt. Un film hip, un film al unei generații beat socialiste, delectate cu Cico și Eugenia, călătorii la
Constanța și amenzi în CFR.

E un film al alternativilor, al boemei vechi. E povestea lui Nelu (Mircea Daneliuc), cameraman la
televiziune, care alături de partenera sa Luiza (Gina Patrichi), e trimis în Gara de Nord să ia intervi-
uri moralizatoare celor prinși fără bilet în tren. Printre „infractori” se numără și Ani (Tora
Vasilescu), o tânără fără serviciu, fără părinți, fără buletin de București, aflată într-o continuă vână-
toare de bani pentru a-și întreține fratele alcoolic.

Între Ani și Nelu se leagă un anume ceva. O legătură pe atât de episodică și complicată, pe atât de
intens-amară. Cu mijloacele celui mai direct cinema (camera pe umăr, boom-ul ridicat la cer), Nelu
și echipa pornește în căutarea acestei Ani prin țară și descoperă pe parcurs tot felul de complicații
care în loc să-l îndepărteze de ea, îl trag și mai aproape.
Ce e cel mai frapant la Proba de microfon, lăsând la o parte particularitățile sale tehnice sclipitoare,
atât de atipice în producțiile românești ale vremii, e aerul acesta de deșertăciune. De tărâm al aso -
cialilor, al marginii. Atât personajul Nelu, cât și regizorul Daneliuc, care în această situație sunt „ju-
cați” de unul și același om, par să aibă o fascinație nețărmuită pentru această piesă din sistem care
nu este conformă, anume Ani.

Forța cu care tânăra refuză conformitatea, statutul ei semi-precar, îl determină pe Nelu să o urmeze
fără îndoială. Daneliuc înfățișează pe ecran beatitudine socialistă cu mare finețe. El pune în contrast
individualismul cu politicile sociale din acea perioadă, sfărâmarea iluziei de relaxare a regimului în
contrast cu elemente „dușmănoase”, vestice, precum celebrul album Songs of Love and Hate a lui
Leonard Cohen ascultat de Nelu și Ami după amor, sau productivitatea socială în contrast cu apatia,
cu nonconformismul radical.

Am refuzat să văd Proba de Microfon pentru mult timp. L-am refuzat pentru că-mi fusese impus,
pentru că era de așteptat de la mine să-l fi știut, să-l fi apreciat ca pe o piesă de muzeu. Iar pentru că
nu-l știam am fost taxat. Dacă asta nu e ironia supremă nu știu care e. Proba e orice numai piesă
prăfuită de muzeu nu. E un film care în ciuda refuzului de a trăi solar-socialist, emană o viață lipsită
de indiferență. Nu e un film fără iluzie, fără romantizare, dimpotrivă, abundă de fantezie. Însă fan-
tezia lui e de nișă. Se adresează cunoscătorilor, ca să zic așa.

Pentru cei curioși, recomand două documentare surprinzătoare, Probă de microfon/ Próba mikro-
fonu (1980) și Cum să trăiești/ Jak zyc (1977) de Marcel Łoziński, ale căror corespondențe cu
Proba de microfon (1981) și Croaziera (1981) de Mircea Danieliuc sunt mai mult decât incitante.
Cum să trăiești/ Jak zyc (1977) poate fi văzut aici, gratuit, legal, alături de o colecție impresionantă
de filme poloneze pe platforma celor de la 35mm.online.

Vă urăm vizionare plăcută!

(Emil Vasilache, cinepub.ro)

Premiera săptămânii: Proba de microfon, de Mircea Daneliuc, Joi, 26 Octombrie, la ora 21:30, pe
CINEPUB.RO
[EN]

This week's premiere: Title by author, Thursday, date, at 8:30 p.m, on CINEPUB.RO

S-ar putea să vă placă și