Nita Iustin Alexandru, Studii Europene, anul II, grupa 303

Calauza
- ultima scena -
Am ales ultima scena a filmului, deoarece atunci cand am vazut-o, pentru
un moment, cand trenul incepe sa se aude, am avut senzatia ca in sfarsit
am inteles filmul. Din pacate, acel sentiment a disparut in momentul in
care s-a terminat scena.
Pe tot parcusul filmului, Calauza are tot felul de ritualuri, cum ar fi acela
de a arunca niste piulite legate de o carpa in directia in care vrea sa se
deplaseze. Pentru Profesor si pentru Scriitor, acestea par fara sens. Nu
observa nimic iesit din comun la Zona, cum ar fi fenomene inexplicabile
sau anomalii ale naturii. Pare o simpla zona rurala linistita. Nu pare nimic
supranatural la Zona. Noi, cei care vedem filmul, initial cred ca avem
acelasi sentiment ca si Profesorul sau Scriitorul. Suntem frustrati si uimiti
de comportamentul obsesiv al Calauzei.
Scena din final, pare sa sustina aceste sentimente. a finalul filmului, dupa
ce s-au intors cei trei din Zona, ni se prezinta fiica Calauzei, stand la o
masa citind poezii, iar apoi uitandu-se la trei pa!are ea le misca, aparent,
cu a"utorul mintii. Cu toate acestea, imediat se aude zgomotul acela
puternic al trenului, ridicand intrebarea daca pa!arele au fost miscate de
fata, cu a"utorul mintii, sau de vibratiile trenului. C!iar daca, mai degraba
ai crede ca trenul nu are nicio legatura cu miscarea pa!arelor, din moment
ce se aude abia dupa ce ele se misca, pe mine m-a pus sa ma gandesc si la
asta.
Pe tot parcusul filmului, #ar$ovs$% iti testeaza, cred eu, capacitatea de a
observa anumite lucruri, de a intelege numeroasele simboluri care apar in
film& sunetul trenului de la inceput si de la sfarsit, cadrele in care este
filmat, sc!imbarea de la sepia la color, sunetul, linistea, ploaia, semnul in
forma de inima de pe capul calauzei, usile intredesc!ise si multe altele.
a un moment dat, m-am intrebat ce lucruri din film trebuie luate ca atare
si ce lucruri simbolizeaza ceva'
Cred ca frumos la acest film este faptul ca poate fi intrerpreta in moduri
diferite, din cauza ambiguitatii unor scene si mai ales, din cauza capacitatii
noastre de a gasi legaturi si de a crea relatii intre lucruri, capacitate care
difera de la persoana la persoana.