RECAPITULARE

Pe-nserate, după o zi foarte călduroasă, aștept într-o stație mică, de pe linia Brașov - Cluj,
trenul accelerat care merge spre Pesta... N-aștept mult... Trenul sosește... Repede-mi iau sacul de
drum și mă duc la cel mai apropiat vagon de clasa a doua; n-am vreme s-aleg: trenul pleacă-ndată.
M-am suit, a fluierat, pornește.
E foarte cald în vagon și lume multă mai ales în coridor, unde se vorbește tare în mai multe
limbi și miroase strașnic a funingine de lignit amestecat cu trabuc popular. Intru într-un
compartiment, unde văd loc gol; îmi pun sacul în plasa de sus și m-așez într-un colț lângă ușă.
În compartimentul meu, sunt deocamdată numai două persoane, alături pe bancheta din
potrivă, în colțul opus, de lângă fereastra vagonului. Deși lampa îmbrobodită aruncă o lumină foarte
slabă și nu pot distinge figurile, înțeleg după siluete că e o pereche tânără, un domn și o damă, care
șoptesc foarte încet; cât de încet însă, și cu toată uruitura ritmată a roatelor, care sfârâie acum cu o
viteză onorabilă, tot prind din șoaptele tinerei perechi câteva cuvinte:
— Dracul l-a mai adus și p-ăsta! zice dama.
— Taci! zice domnul; să n-auză! poate-i român...
,, A! așa ți-e vorba? zic eu în gândul meu; bine!``
Gândind astfel, mă-nchei până jos la waterproof, îmi apăs șapca pe ochi și mă rezem cu ochii
mijiți, ca și cum m-aș așeza pe somn. Dar n-apuc să isprăvesc mișcarea și aud lângă mine, la ușa
compartimentului, tușind cineva tare și scurt de trei ori, așa că fără voie mă ridic și mă uit ca la un
semnal ce mi s-ar da după-nvoială. O doamnă în vârstă o văz bine la lumina lămpii din coridorul
vagonului; ea a tușit. E un fel de mahalagioaică... N-o cunosc... Mă reașez la loc, și, întorcând
privirea înăuntrul compartimentului, văz că domnul a trecut lângă ușă în capătul cestălalt al
banchetei, drept în fața mea.
Închiz un moment ochii.
— Pardon! auz un glas de femeie...
Și simț că mă-nghioldește cineva împingându-mi genunchii. Mi-i retrag cât pot și deschid
ochii.
Cocoana care a tușit adineaori ajută pe un domn destul de burtos să treacă din coridor în
compartiment. Domnul intră cu pasul nu prea sigur și, ținut de cocoana de-aproape, merge, clătinat
de mișcarea trenului, să se așeze greoi în capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, față-n
față cu doamna cea tânără, care pare c-a adormit.
— Cocoană Sofițo, zice domnul cam gâfâind, dă-ntr-o parte perdeluța de la lampă, mi-am
pierdut pernița...
(I.L. Caragiale, Lună de miere)
I. PUNCTUAȚIE ȘI ORTOGRAFIE
1. Motivează folosirea cratimei în structura „așa ți-e vorba”.
2. Motivează folosirea virgulelor în secvența: „M-am suit, a fluierat, pornește”.
3. Motivează folosirea ghilimelelor în secvența: „A! așa ți-e vorba? zic eu în gândul meu; bine!”
II. FONETICĂ

1. Precizează numărul literelor și al sunetelor din cuvintele: funingine, banchetă, perechi,

pereche, cineva, mahalagioaică, înghioldește, genunchi.
2. Rescrie, din primul paragraf, cuvintele care conțin grupuri vocalice.

III. LEXIC

1. Rescrie, din text, șase cuvinte – expresii care fac parte din câmpul lexical al trenului.
2. Dă sinonimele contextuale ale cuvintelor: figurile, uruitura, ritmată.
3. Exemplifică, în enunțuri, sensurile propriu și figurat ale cuvântului plasă.
4. Exemplifică, în enunțuri, câte cinci sensuri diferite ale cuvântului limbă și ale cuvântului ochi.
IV. MORFOLOGIE

1. Precizează valoarea morfologică, funcția sintactică și cazul cuvintelor (în ordinea apariției în
text): după o zi, mică, de pe linia, de drum, de clasa, a doua, trenul, lume, cu trabuc, loc, în
plasa, lângă ușă, o pereche, a roatelor, cu o viteză, tinerei, perechi, roman, compartimentului,
lămpii, din coridorul, vagonului, al banchetei, pe un domn, cu doamna, cea tânără, pernița.
2. Indică modul și timpul verbelor: iau, s-aleg, a fluierat, nu pot, distinge, a adus, gândind, m-aș
așeza, am pierdut.
3. Rescrie, din text, trei adjective la grade diferite de comparație.
4. Exemplifică, în enunțuri (precizezi valorile):
a) cinci valori morfologice diferite ale cuvântului o;
b) trei valori morfologice diferite ale cuvântului a;
c) cinci valori morfologice diferite ale cuvântului i.
5. Exemplifică, în enunțuri,
a) cinci funcții sintactice diferite ale cuvântului domn, în cinci cazuri diferite. (precizezi
cazurile și funcțiile sintactice) ;
b) două funcții sintactice diferite ale substantivului tren în G;
c) valoarea predicativă, copulativă și auxiliară a verbului a fi;
d) valoarea personală și reflexivă a pronumelor: mă, te, ți, mi.

V. LITERATURĂ
1. Redactează o compunere narativă, de minimum 150 de cuvinte, în care să redai o întâmplare reală
sau imaginară petrecută într-un tren.
2. Formulează două idei principale/ secundare.
3. Transformă cele două replici, din vorbire directă în vorbire indirectă:
„— Dracul l-a mai adus și p-asta! zice dama.
— Taci! zice domnul; să n-auză! poate-i român...”
4. Precizează modurile de expunere folosite în textul dat și explică rolul lor.
5. Rezumă textul dat.