DERIVAREA – este un mijloc intern de îmbogățire a vocabularului.

Prin
derivarea cu prefixe și/sau sufixe se creează cuvinte noi, cu sensuri diferite,
îmbogățite față de cuvintele de bază (cuvintele de la care pornește derivarea)

1. Derivarea cu prefixe

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a
forma un cuvânt nou: străbun, necinstite, incapabil, împăduri, înnoda, dezaproba,
reaşeza

Clasificare:
• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:

-prefixe vechi (moştenite sau împrumutate):

în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.

• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:

- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-; răstălmăci, răzgândi,
rescrie
- prefixe cu sensul "fără", "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează antonimele
cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-;
super-;
ultramodern, supradimensionat,
exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, superelegant.

-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;

antebelic, prenume

-prefixe cu sensul "după": post-;

postbelic
-prefixe cu sensul "împreună cu": con-; com-; co-;
conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;

antirăzboinic, contraindicat

-prefixe cu sensul "sub limită": hipo-; sub-/

hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care sugerează corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios,

internaţional

-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-

intramuscular, intravilan

-prefixe cu sensul "peste": trans-

transoceanic, transport

-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Atenţie!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui birou,
se foloseşte cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din
limba italiană şi s-a fixat în limba română în această formă:
ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un interviu.

Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de bază a

două prefixe:
pădure - (a) împăduri - (a) reîmpăduri; frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit -
neînfrunzit;

2. Derivarea cu sufixe

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a
forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)

Clasificarea sufixelor se poate face:

a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri noi
cuvintelor derivate:

- diminutivale, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate

de vorbitor mai mici decât cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară (mescioară), -el
(băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), -uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă
(căsuţă) etc.
- augmentative, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate
de vorbitor mai mari decât cele obişnuite:
- an (băietan), -andru (copilandru),
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.

- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive colective):

- ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), -iş (tufiş), -işte
(porumbişte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): - agiu (camionagiu),
-ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -ar (inelar), -aş
(mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâncăcios), -os
(lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător); - niţă
(zaharniţă) etc.
- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: - anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), -
ătate (singurătate), -eală (greşeală), - ie (sclavie), -ime (isteţime), -inţă
(folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.
-pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -iş (grăpiş), -âş
(tărâş) etc.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumitor
părţi de vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură
(învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc
(prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.
Atenţie!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat
(dubla sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie
= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş

bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiaş

3. Derivarea parasintetică

Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu

prefix:

împădurit = îm + pădur + it
..............prefix radical sufix

4. Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete
de la sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.