+SfINȚ II ÎNCHISORILOR

„Hristos a înviat!” Acest mesaj pe care îl rostim în această perioadă a anului,

pentru cei mai mulți este formal și oricând l-ar înlocui cu un salut de zi cu zi.
Sfinții închisorilor, pentru această convingere au fost nu doar închiși,ci și
maltratați, cei mai mulți murind pentru un cuvânt, iar acela este Cuvântul.
Nădejdea și credința pe care au avut-o în Hristos au fost fără limite. Totuși.
timpul le punea la încercare răbdarea. Deși chinurile erau groaznice din punct de
vedere și fizic și psihic, aveau încredere, convingerea că Mântuitorul, care a
suferit mai întâi El penru ei, îi va izbăvi.
Radu Gyr, poet și dramaturg al secolului XX, moare în lagărele comuniste
lăsând-și o parte din viață în versurile sale. În timpul “fenomenului Pitești” este
scrisă faimoasa colindă în versuri „A venit și-aici Crăciunul” în care sunt
exprimate sentimente de tristețe, de suferință, fiind evidențiat caracterul teologic pe
care îl are. În primele două versuri, poetul ne introduce într-o atmosferă de iarnă
care este dominată de o melancolie apăsătoare. Surghiunul pe care îl simt deținuții
nu este doar cel trupesc, este și cel spiritual.
Părintele Dimitrie Bejan a trăit acest surghiun, și nu numai; el este cel care a
scris „Mărturisiri din mlaștina disperării”, acesta a prins ”fenomenul Pitești” și
reeducarea care a adus cele mai crâncene pedepse. În Săptămâna Mare a postului
Paștilor drumul crucii era reconstituit de cei întemnițați pentru Cuvântul lui
Hristos- unul era bătut pe cruce , în timp ce altul îi târa trupul, fiind și el la rândul
lui bătut și biciuit precum Mântuitorul. În carte amintește despre „grupul lui
Valeriu”, deși toți cei care se aflau acolo trăiau cu nădejdea în Hristos. Acest grup
de care amintește părintele Bejan suporta totul din dragoste pentru Hristos, în plus
rugându-se și pentru cei ce-i chinuiau. Această dragoste au avut-o sfinții, iar la
sfinți mă refer la orice om care a dus o viață plăcută lui Dumnezeu.
Când ne adresăm sfinților, îi numim cuvioși, mucenici sau în alte moduri
prin care ne exprimăm evlavia, considerația față de jertfa lor. Această adresare are
un numitor comun, faptul că toți aceștia au avut același mod de viață: unii au trăit
în pustie și au fost chinuiți de diavol, alții, dimpotrivă, au stat între oameni și au
fost chinuiți de aceștia. Este ca și cum am diferenția elevii- deși aparțin unor școli
diferite, toți sunt elevi.
 CE SUNT SFINȚII ?
Acești oameni care își dedică viața în totalitate și care pun numele Domnului
mai întâi de toate inclusive de ei însuși sau de familie.
La sfințenie se ajunge doar prin Dumnezeu, adică omul când suferă nu
numai că nu Îl vorbește de rău pe Dumnezeu, ci Îi dă mărire atunci când El
îngăduie să ai necazuri.