Titus Livius.

Proiect realizat de Florescu Dumitru Florin, Sacu Silviu Bogdan,

Buda Alexandru Florin.
 Contribuția sa în istorie.
Titus Livius a scris cea mai mare parte din opera sa în timpul domniei lui
Augustus, când Imperiul Roman domina întregul spațiu mediteranian și trecea
printr-o perioadă de înflorire culturală și de prosperitate economică. Totuși,
simpatia sa se îndreaptă spre epoca inițială a Republicii Romane. Descrierile
sale, care - în parte - transfigurează și idealizează istoria timpurie a Romei, au
tendința de a demonstra că Roma, chiar în timpurile începuturilor sale
modeste, se bucura de aceeași glorie și măreție ca sub domnia lui Augustus. În
ceea ce privește izvoarele de informație, Titus Livius a folosit materialul găsit în
cronicile deja existente, fără a verifica autenticitatea faptelor relatate și fără a
întreprinde un studiu critic al documentelor istorice. El acorda, mai ales,
prețuire valorii literare și interesului provocat de povestirea unui eveniment,
indiferent dacă era veridic sau nu. Astfel relatările impresionante ale unor
bătălii sau dezbateri politice, în stil direct, ca în întreaga istoriografie a
antichității, sunt pline de vioiciune și dramatism.
 Viața acestuia.
• Se știu puține lucruri despre viața lui Titus Livius. Numele său de familie nu este cunoscut. S-a
născut și a murit la Patavium (azi, Padova), în nordul Italiei. Nu se știe nimic despre părinții lui.
La vârsta de aproximativ 30 de ani, după seria de războaie civile, se stabilește în Roma, unde a
petrecut cea mai mare parte a vieții. În capitala Imperiului își face o solidă cultură. Împăratul
roman Octavianus Augustus i-a încredințat educarea nepotului său, viitorul împărat Claudius.
Spre deosebire de alți istorici romani, cum a fost Gaius Cornelius Tacitus, Titus Livius nu a avut
funcții politice sau militare. Către sfârșitul vieții se întoarce la Patavium, unde a murit probabil în
jurul anului 17 d.Hr.Singura sa operă, Ab urbe condita, în 142 de cărți, tratează istoria romană, de
la întemeierea Romei (conform legendei în anul 753 î.Hr.), până la moartea generalului Drusus în
campania din Germania (9 î.Hr.). Din ea s-au păstrat numai 35 de cărți, cărțile 1-10 (cuprinzând
perioada 753 î.Hr. - 293 î.Hr.) și 21-45 (218 î.Hr. - 167 î.Hr.), circa un sfert din numărul inițial,
restul fiind cunoscut din rezumatul cărților 46 - 142 (periochae) alcătuit în secolul IV. Primele
cărți au fost publicate începând cu anul 26 î.Hr., ultimele probabil după 14 d.Hr
 Bibliografie.
• Se știu puține lucruri despre viața lui Titus Livius. Numele său de familie nu este cunoscut. S-a născut și a
murit la Patavium (azi, Padova), în nordul Italiei. Nu se știe nimic despre părinții lui. La vârsta de
aproximativ 30 de ani, după seria de războaie civile, se stabilește în Roma, unde a petrecut cea mai
mare parte a vieții. În capitala Imperiului își face o solidă cultură. Împăratul roman Octavianus
Augustus i-a încredințat educarea nepotului său, viitorul împărat Claudius. Spre deosebire de alți istorici
romani, cum a fost Gaius Cornelius Tacitus, Titus Livius nu a avut funcții politice sau militare. Către
sfârșitul vieții se întoarce la Patavium, unde a murit probabil în jurul anului 17 d.Hr.
• Singura sa operă, Ab urbe condita, în 142 de cărți, tratează istoria romană, de la întemeierea Romei
(conform legendei în anul753î.Hr.), până la moartea generalului Drusus în campania din Germania 9î.Hr..
Din ea s-au păstrat numai 35 de cărți, cărțile 1-10 (cuprinzând perioada 753 î.Hr. – 293 î.Hr.) și 21-45
(218 î.Hr. – 167 î.Hr.), circa un sfert din numărul inițial, restul fiind cunoscut din rezumatul cărților 46 –
142 (periochae) alcătuit în secolul IV. Primele cărți au fost publicate începând cu anul 2, ultimele
probabil după 14 d.Hr.
Ab Urbe Condita.