PÎȘLAN NICU TITEL

CLASA A XI-A FR

GLOBALIZAREA

Globalizarea reprezinta procesul de transformare a unui fenomen local sau

regional într-unul cu conţinut global. Poate fi definit ca un proces de amestec sau de
omogenizare prin care populaţia lumii este unificată , funcţionând ca un singur sistem
omogen.

Globalizarea este un proces de interacţionare şi integrare al populaţiilor,

companiilor şi guvernelor diferitelor naţiuni, un proces condus prin tratate, investiţii şi
acces la informaţia tehnologică. Acest proces are efecte asupra mediului, culturii,
sistemului politic şi economic, asupradezvoltării şi prosperităţii, asupra dezvoltării şi
stării psihice sociale din întreaga lume”. Ca primă dimensiune a globalizării apare
omogenizarea lumii. Diferenţierilor dintre unităţile teritoriale le iau locul prin
expansiune o anumită standardizare, o uniformizare reprezentând „o
nouăinfrastructură spaţială” însoţită de mişcări libere de bunuri materiale, servicii,
capitaluri şi forţă demuncă,la scară regională şi globală.

Lumea a devenit în aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al

dezvoltării legăturilor de interdependenţă care afectează acum pe fiecare dintre noi.
Sistemul global nu este doarun mediu în interiorul căruia se dezvoltă şi evoluează
societăţile particulare, legăturile sociale,economice şi politice care traversează graniţele
dintre state conditionează în mod decisiv soarta celor care trăiesc în fiecare din ele.
Termenul general folosit pentru a caracteriza această interdependenţă crescândă a
societăţii umane este acela de globalizare.

De asemenea,alţi termeni care descriu fenomene, strategii sau procese

complementare şi asociaţi globalizării sunt dezvoltarea durabilă şi societatea
informaţională şi a cunoaşterii. În
ceeace priveşte dezvoltarea durabilă, aceasta se referă la capacitatea unei societăţi de a
funcţiona continuu într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie,
ea reprezintă adoptarea unor politici şi strategii pe termen lung, de dezvoltare si
realizare a unei comunităţi prin luarea în considerare
a problemelor economice, de mediu şi sociale.
Societatea informaţională şi a cunoaşterii reprezintă o nouă economie în care procesul
de inovare (capacitatea de a asimila şi converti cunoaşterea nouă pentru a crea noi
servicii şi produse) devine determinant.Inovarea, în societatea cunoaşterii, urmareşte a
îmbunatăţi productivitatea, nu numai productivităţile clasice în raport cu munca şi
capitalul, ci şi productivităţi le noi în raport cu resursele energetice şi materiale
naturale, cu protecţia mediului. Se bazează pe ultimele descoperiri tehnologice,
informatice şi de comunicaţii.

Este evident că lumea se îndreaptă tot mai rapid spre globalizare, spre o lume
văzută ca o unitate la nivel planetar şi care va funcţiona cu norme şi standarde comune.
Elementele specifice ale fiecărui participant vor contribui la realizarea unui echilibru
internaţional, cu deosebire socio-economic, la nivel macrostructural, în funcţie de
resursele proprii şi de capacitatea de utilizare aacestora de fiecare colectivitate umană în
calitate de actor acceptat ca egal, suveran şi independent.

Globalizarea presupune un echilibru între dezvoltarea unor tehnologii şi

concepte globale şi sensibilitatea faţă de nevoile locale. Fără o implicare locală, nici un
program global nu poate supravieţui. Sloganul „gândeşte global, acţionează local”
presupune nevoia de a gândi piaţa sau afacerea în termeni globali şi de a realiza în acela
şi timp adaptări la cerinţele consumatorilor locali.

Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar

contradictoriu, care a fost privit şi analizat în mod diferit de către cei care şi-au asumat
acest risc sau această răspundere. Dincolo de aceste analize, globalizarea rămâne un fapt
real, viu, cu care trebuie să ne confruntăm, independent de voinţa sau opţiunea noastră.
Se consideră că cel mai mare pericol pe care-l poate implica globalizarea este
dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur şi simplu. Cucerită de
piaţă, dopată de televiziune, sport sau Internet, lumea globalizată trăieşte în acelaşi timp
pe fondul unei crize generale a sensurilor vieţii, un dezastru cultural şi educaţional
global, simptom îngrijorător, dar sigur, al barbarizării societăţii viitorului . Cultura
tradiţională a societăţilor dispare sau se preface în spectacol şi marfă, cultura umanistă
e eliminată tot mai mult de tehno-ştiinţa invadatoare şi transformată într-o pseudo-
ştiinţă. Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic, riscă să devină omul
atomizat care trăieşte numai pentru producţie şi consum, golit de cultură, politică, sens,
conştiinţă, religie şi orice transcendenţă. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluţia
umanităţii. În ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina
globalizarea.