Pag. 428 BISERICA ŞI ŞCOALA
28 Decemvrie 1941
p u stiu rile calde şi pe to a tă în tin d e re a m ă rilo r şi
a ocean elo r.
E un C ră c iu n m ai t r i s t d e c â t a ltă d a tă , d a r
şi m ai s e m n ific a tiv d in p u n c t de v e d e re c re ş ti­
n e sc şi n a ţio n a l. E c ră c iu n u l zilelor n o a stre !
S ă alungăm deci, d in a in te a ochilor, c e aţa
u m b re lo r în d o lia te şi să în c e rc ă m să c in stim în
su fletele n o a s tre b u c u ria a c e ste i s fin te S ă r b ă t o r i !
Hristos ne naşte, m ăriţi-L .'...
Pr. Mîrcea Munteanu
Ziua Naşterii Domnului
Ş i se va n aşte fiu şi vei chem a num ele
lu i Iisu s, c ă ace sta va m â n tu i pe p o p o ru l
său de p ă c a te le sale (M t. ,
1 22 ),
A s tfe l a g r ă i t în g eru l D om nului lui Io s if în
clipele lui de tu lb u ra re . D u p ă aceea Io s if şi M a ria ,
p e tr e c â n d în p a c e în o raşu l N a z a re t, au a ş te p ta t
cu b u c u rie zi d e zi, ceas cu ceas, îm p lin ire a pro-
m isiunei d a tă de însuş D um nezeu.
I a tă în zilele acelea p o ru n c a îm p ă ra tu lu i A u ­
g u s t îi ch iam ă la în d e p lin ire a d a to rie i lo r c e tă ­
ţen e şti. Io s if şi M a ria , fiin d d e sc e n d e n ţi ai re g e ­
lui D a v id , s u n t n e v o iţi a pleca în o raşu l V ifleem
de u n d e se tră g e a neam ul lor, p e n tru a se în scrie.
D ru m u l e lung şi o b o sito r, d eaceea a ju n g la ţin ta
c ă lă to rie i lo r tâ r z iu de to t. C u o c a zia n u m ă ră ­
to a re i o raşu l V ifleem a p rim it în sân u l său o
m ulţim e m are de v e n iţi d in to a te p ă rţile , în c â t
to a te casele e ra u o cu p ate. In z a d a r I o s if c a u tă
a d ă p o s t p e n tru re s tu l n o p ţii. Nu-1 g ăseşte. N o a p te
a d â n c ă dom neşte p este to t oraşul, n u m ai d re p tu l
I o s if şi M a r ia is to v iţi de d rum ul g reu în c ă n ’au
unde să se o d ih n ea sc ă.
Ce să f a c ă ?
...Ia tă la m arg in ea o raşu lu i e ste o p e ş te ră
unde d in c â n d în c â n d se a d ă p o ste sc v itele. A colo
s’au g r ă b i t I o s if şi M a r ia . T o t acolo la p lin ire a
v re m ii P re a S f â n ta F e c io a ră M a r ia a n ă s c u t pe
F iu l lui D um nezeu. E a s in g u ră L -a p rim it, L -a
în fă ş a t şi L*a pus în iesle.
C u a d e v ă r a t o m in u n e : c e ru l-p e şte ra , t r o ­
nul d u m n ezeirii, F e c io a ra , ieslea şi s ă lă şlu ire a
m â n tu irii n o a s tre s’a u c o n to p it.
A s tfe l a v e n it M â n tu ito r u l n o s tru în m ize­
rie , um ilit, în f ă ş a t în sc u te c e s ă ră c ă c io a se , s'a
o d ih n it pe pae.
I a r noi cu n e sa ţiu d o rim d e s fă ta re , să ne o-
d ih n im în p u f şi m ă tă s u ri, să ne îm b ră c ă m în
h a in e lucioase, c ă u tă m b an u l şi s itu a ţii în alte.
Ş i a tu n c i ca şi a stă z i, cin e a v r u t să ştie
d e sp re N a ş te re a M â n tu ito r u lu i lum ii ?
în tr e g V ifleem ul a fo st c u p rin s de som n
a d â n c . N u m ai c â ţiv a p ă s to ri s'a u în v re d n ic it să-L
v a d ă şi şă i-se în ch in e L ui. A p o i m agii dela r ă ­
Nr. 52.
s ă r it au v e n it şi au a d u s la p icio arele C elui n ă s ­
c u t : a u r, tă m â ie şi sm irn ă.
Ş i a s tă z i o a re a c re s c u t n u m ăru l celor, c a r i
se g ră b e s c să se în ch in e C elui ce s’a n ă s c u t ?
C in e nu p o a te sim ţi re c u n o ş tin ţă p e n tru b in e ­
fa c e re a p rim ită , p e n tru acela ea n u e de n ic i
un folos, p e n tru c ă n e p u tâ n d ’i-o a p re c ia , n ic i nu o
p o a te folosi.
N o i să m ulţum im lui D um nezeu, c h ia r a stă z i,
p e n tr u b in e fa c e rile a r ă ta te nouă p r in F iu l Său.
P a re c ă a s tă z i ne strâ n g e m la b ise ric ă m ai
m ulţi ca de o bicei, d a r o a re re c u n o ş tin ţa ne-a
m â n a t a ic i ? C â n tă m şi noi a s tă z i de d im in ea ţă
im n u ri de p re a m ă rire Lui, ia r inim a n o a s tră ia
p a rte to t aşa de d im in e a ţă la a c e a s tă lau d ă ? S untem
g a ta c h ia r să plângem de b u cu rie, d a r m ai de p r e ţ
a r fi ca b u c u ria a c e a sta să o îm p ă rtă ş im a lto ra ,
je r tf in d c e v a d in a v u tu l, din c o m o d ita te a n o a s tră
p e n tru cei lipsiţi. P r . A, C u z n e ţo v
/
Descălecări crişene
în Transnistria
L a ră sc ru c i d e d ru m u ri
A r a tă - m i m ie, D oam ne,
ca le a pe c a re sJo urm ez...
După două săptămâni şi mai bine de activitate
misionară săvârşită in Basarabia de echipa misionară a
Aradului, şi după executarea cu multă scrupulozitate a
prrgramului misionar, membrii echipajului se îndreaptă
spre ţinuturile nordice a ţării noastre şi anume spre
dulcea Bucovină, desrobită, pentru a scmrna şi printre
fraţii de acolo, bucuria spirituală a României Mari şi
ale împărtăşi iubirea fraţilor lor din ţinuturile crişene.
La fel, părintele Bogdan, prietenul meu de călă­
torie şi împreună lucrător in Ogorul Domnului, căruia
i-am împărtăşit atât bucuriile duhovniceşti cât şi mâh­
nirile ce poate să le întâmpine un drumeţ in călătoria
sa, apucă alt drum.
Mă obişnuisem deja cu Sf. Sa: căci am plecat îm­
preună dela Arad ; drumul dela Bucureşti la Chişinău
şi de aici la Tighina, cu toate peripeţiile lui, tot îm­
preună 1 am străbătut; slujbele d'n satele basarabenc
tot împreună le am săvârşit.
Căci, după ajungerea noastră la Tighina, Prea Sfin­
ţitul nostru stăpân Andrei, ne-a trimis doi câte doi să
ducem partea cea bună creştinilor din satele basarabene
şi să săvârşim slujbe sfinte, dătătoare de har. Şi sorţul
a arătat ca eu şi părintele Bogdan să purcedem îm­
preună pe acelaşi drum la propoveduire.
Iată dar, că după două săptămâni de activitate
misionară împreună, Sfinţia Sa rpucă drumul ce duce
la Cernăuţi iar eu rămânând, singur, la răscruci de dru­
muri, cu hotărifea fe<mâ de a mi îndrepta pa?ii singuri
spre Răsăiit,
Nr. 52. 28 Decemvrie 1041 B IS E R IC A ŞI Ş C O A L A Pag. 429

M ijlo c ire a în g e r u lu i p ă z ito r de altă parte, Nistrul, care era pentru mine un ob­
stacol de neînvins prin propriile mele mijloace, mă
îmi place să cred, fără a fi augustinian, că paşii
oprea locului. Mi-am pus nădejdea in Dumnezeu; căci
creştinului care-şi exprimă dorinţa de a umbla pe că­
cele ce sunt cu nep itinţă la oameni, la Dumnezeu sunt
rările bine plăcute lui Dumnezeu, sunt păziţi şi indreoaţi
cu putinţă. Şi intr’adevăr, n’a întârziat a-mi trimite aju­
spre acele cărări de îngerul pe care l-a primit e hi pa t
torul Său, şi intr’o verne câ d orice intervenţie din
la botez. Şi numai in măsura în care primeşte mijlo
afară era cu neputinţă şi când mi-am luat g ija dela
cirea acestui înger, „fiind păzit şi povăţuit“ de El, pentru
aşa ceva. Astfel in 14 S ptemvrie, ziua i ălţării sfintei
a nu se poticni in calea sa poate, să-şi ajungă creştinul
cruci pentru care işi varsă sângele soldaţii români, o
scopul dorit.
pasăre cu cioc de fier zburând spre părţile transnistriene
Despre acest lucru mărturisesc toate cărţile noastre
mă ia pe aripile sale şi aşa, pe la toaca de vecernie,
de cult. Faptul că paşii mei s’au îndreptat ş au ajuns
în aceiaşi zi, mă varsă din pântecele său, pe o câmpie
fără mari poticneli in Transnistria, eu il atribui nu mie
întinsă din faţa oraşului Tiraspol.
ci îngerului meu păzitor. El mi-a îndreptat paşii spre
acele meleaguri şi tot El mi ia păzit de poticneală.- F ig u rile e v la v ie i
U n d o r v e c h iu Descalec pentru prima dată pe acest pământ al
Este adevărat, că sufletul meu a tânjit mult după Transnistriei. Deolată mă găsesc singur şi străin în pra­
o cunoaştere şi o înfăţişare spirituală cu fraţii noştri gul misterioasei Rusii, ţară, care până in 1918 purta
români din Transnistria. Acest dor vechiu al meu nu numele de „Ţara evlaviei“, iar acum pe acela de „Ţara
s’a putut realiza din pricina împrejurărilor politice care celor fără de Dumnezeu“. Lugubra şi spomana-i schim­
au dăinuit până in vremea din urmă. bare îţi aminteşte de Lucifer, ca-e,-dn înger luminos
Iată, în sfârşit, că a sosit fericitul prilej de a-mi devine, deodată, îngerul întunere.ului, care ţi inspiră
îndeplini acest dor. Mă aflu la Tighina ; şi de aici până teamă, şi aceasta d n pricina trufiei lui.
în capitala provinciei moldoveneşti de peste Nistru nu-i Locuitorii de pe aceste ţinuturi povestesc cu multă
decât o aruncătură de săgeată. groază despre regimul dur al bolşevismului de ieri care
Rămâne, doar, să trec apa Nistrului care până ieri a declarat război lui Dumnezeu Datorită acestui fapt,
a format un hotar, blestemat de toată suflarea româ­ toţi cei însemnaţi cu semnul sf nt i cruci au zăcut,
nească care a despărţit fraţi de fraţi şi a cărui mal forţaţi, într’un somn adânc format din lanţurile ce­
Torna Jalbă român din Transnistria a vrut să-l sape şi lor 24 de ani de m pţi ai regimului bolşevic, fiind lipsiţi
să-l mute, după cum glăsueşte el în declaraţia lui fă- de toate binefacerile harice ce decu geau dintr’o exer­
cută la congresul din Chişinău în 1917. cit tre a funcţiunii sacerdotale.
Iată ce zice el în aceea declaraţie: Iar acum, după desmeticir^a lor din acest somn
„Fraţilor nu ne lăsaţi, nu ne uitaţ'. Iar dacă ne adânc, văzându-se în stare de slobozenie, işi indreaptă
veţi uita, noi vom săpa mdul Nistrului şi vom în­ privirile obosite in zări depărtate, făcând streşină cu
drepta apa dincolo de pământul nostru. Căci mai bine mâna, doar-doarver zări un preot căruia şă-i ceară, cu
să-şi sch mbe râul mersul său, de ât să rămânem noi, multă smerenie, bl g slovenie,-şi vai acelui ce va refuza
fraţii, despărţiţi unii de alţi “. o asemenea rugăminte.
Dela aero port pornesc spre interiorul oraşului.
P o tic n e a la In cale întâlnesc difer te persoane care se închină cu
Tocmai aici am simţit poticneala, in trecerea acestei evlavie, până la pământ. Unii dm ei se opresc locului
ape blestemate. Căci cu câteva zile în urmă dela aflarea şi prives, lung după mine; iar alţii se apr pie de mine,
mea aicea (peia 12 Sept. c) bătrânul Nistru şi-a revărsat îmi cercetează hainele preoţeşti, mă pip-ie, ca să se
din alvie apele sale, înne ând tot ce i-a stat in cale şi încredi ţeze, ca Torna necredinciosul de adevăr Vreau
odată cu aceasta şi luntrde care erau înşirate ca nişte o mărturie în plus luată prin viu gr-iu. Mă int ebă,
mărgele pe aţă deacurmezijul pâ- tecelui său, formând deci: „Dumneata eşti batuşca?“ (D ta eşti preot?). La
aşa zisul „pod de luntri“ peste care se putea trece in răspunsul afirmativ al meu, au ingenunchiat, au început
Transnistria. Nimeni prin urmare, nu putea trece în să verse lacrămi şi să glăsu ască : „Blagosloveşte mă ba­
Transnistria decât pe calea aerului. tuşca“ (binecuvintează mă păr nte) că n’am luat blagos­
lo v i ie de mulţi ani Bolşevicii şi jidanii ne-au omorit
A ju to r u l D o m n u lu i preoţii noştri, iar noi am rămas ca oile fără păstor.
La carte se spune că atunci când necazul omului „Slova GospoJi că vom avea acum iar batuşca“. Inimă
se înmulţeşte şi hirul lui Dumnezeu prisoseşte. de p>at ă de ai fi avut şi tot ai fi vărsat lacrimi, auzind
Şi într’adevăr, n’am avut un prilej mai bun în vorbele de jelanie ale creştini'o' din Transni tria. Am
viaţă în care să se oglindească mai vădit acest adevăr blagoslovit şi am mângâiat poporul asuprit, trecând,
ca acuma. Mă aflam la răscruce; pedeoparte imboldul apoi, mai dep irte, Scene de acestea n’au fost puţine în
lăuntric mă îndemna să trec la fraţii de dincolo, iar pe călă oria rnea. Iulian, ieromonahul