Sfanta Evanghelie

de Ia lv{arcu
12s
intervenit nici ca sa-t impiedice
irtilt:;Ir.o , dar nici ca s5-l
sf lrineu (la sfrr$ir:l
Marcu a :":. II), dupd ce zicecd Evangheria de ra {,-.(:
raRorna,l,^;",:,rjil"::L';*;iilfl
acestora (a Apostolilor -J-i.*i, ffir,,:$,T:,?"ffil;|;i/:::;,
tdlmaciul lui petru, letru n.n.), Marcu, ucenicul -, *{g **;Z
n.-u *aulrr J..irffi ce propovdduise perru..,r0
si
, z
Mai addugdm marr'i1]';
este cea d.upa Marcu, 6;;;;i; 2:ot:i i;;;,angherie) r1,r,7 c, -7
pe care a compus-o <.2:
d1n5 indrumariie pe
ri""#.,'l onu,,;;;1";;istoracare i (. .:: ,a{ <(ep
$f,tri,J:H'.'ffi *Fl;t
nur r*u ,d imbr6fige*a,,.::niterica cea'aleasa din ga;;ffi gi
(sa)
Marcu,
Alte mdrt'rii vechi nu
fac clec't sd confirm
sus. Aceste afirmafii,
.* e afirmafr'e de mai
excepfie fac numai ,, poate obs.erva, ,un, ilncordante;
.Lr.ri.iL. ru autu ..-Jur"roii
clement Alexandrinut-'i"''i^p"i _Evangheriei, prasa* de
"i;rut p"*,"^i*'? prologur
antisrarpiqail+i{.$-r!iqd-;;;;l{"?{qEi3, *E@* /1/sr,,r.-o
ito- €,
b' Noul Testament despre
Sf. Marcu o..-*o,"{""f;(;;:*^
tl ,i F*
Dupd r*yi F,
lulpanfs,
insofit pe Hristos. Marcu nu L-ar fi ascurtat
rotusi,it n-u putut fi o persoand nici nu L-ar fi
istoric ar M6nruit"*ili'E;#;;.; str'ind de anturajur
cu numere in sfintele "nii menfionat niciodati
confine unele referiri
"rt"
Evangherl', o-na ,rlurri
ins6, Evangheriile ar
Astfel' mulfi ton.'ntutnri
inair.rtl la Marcu.
,

*&pgrqi cu 4pi care a$-,upg-pe petrri sl.3gy-*:p**orgl

u3J-p,
ii p._odla pdarta dinspre -
Betaniaaterusali-'r"iliiii$,in.ili;,i'.uG-uLxa,frod;ur
ss-4eJain a'euri j-ff;i ;;i:
mai degiab?;
-psnr*=c{B iE fi 6fil;;;. *.iq;r jo':il;;""Lu in.a ,!
rr":irlrli u..rri c€Ne. Daca ins6 ..:!z_, ,__._
fost vorba de aceeagi
cas5 in mai .*.
t[rziu
a x *e ,,-u,*.
Ierusalim (Faote rzl,
se vq_glgqq
ui*ris@fi*f04''4,1+) eq.tqg din 17 /.*_{h,
altul-dec4 rnsqg .r2, nu este- "** 7 ?,<* t-\
rqt4J-_:rt'*ghaiiffit-Effiui mu-lt5 llguranF a:-r'ez \,4,/,?+
j1gq,=F3t:#of"uDoseulinnobptea arn
iJ:t#tS'-:%M*",t
in carr arT?.1i.r,;'
rffir; fr#;:?:i#*r:jHi[lJj":fi,_ q*, zLs;L
--*%
e '",
Textul n.-u 6ffi :----"*s:ge-*')-c1-
*idjlil,3jl,:fi[:t
Ia EUsEBIU DE .E,AREE
A, rstoria u,*If,If,iffi-r:*
,, ).._I_SNEU, Contra ereziilor,lll, I. l.
" La EUSEBIU DE cezaniiii
e','ir,or'io bisericeascd,vl,iKxxv,
5, psB 13, p.249.
 r26 ]til roducere in 5,, :,: t',: u! ir't; iiiui T'eslamenl

refinut numai in l:.r,anghelia a cii;irr constituie un temei foarte puternic

in favoarea acesici identificdri..,\ilii vird pe Marcu in tAndrul bogat
care a venit la Mantuitorul canri ri iilLiitt:if a-iosil in Iudeea: de$iinca
nu era indeajun:; llregdtit sulle. ,,- tj-rriru a primi mesajul lui Iisus,
acest tdndr - gi acest am[nunt il r';!ine numai Evanghelia a doua - a
simlit privirea plrrrl rle iubirc c r -:ir,i l-.. imbr[figat Domnul (Mc 10,
z k4'a+ 21). Altii, in s1i,.;iit, crecl cd Mr i: r.t it li,st,,cel6lalt ucenic" care era
4l cunoscut lui-Cair,:ri gi-car; nu lr. '-t :,.fost l6sat sd intre in rlrrt.u
,l' a.tbtgleJlg-1_gl_ilipplqa _pr-c-c,csu si", " - , -al -N{antuitorului, dar a
Laq4t''t' putut introduce iniiuntru qi irc Pc.i.i, (ii: 1i),"al15-16).O tradifie destul de
-L /{*'LtWt'
.ir'85!ftr veche il numdra pJ M:rrcu printr"r i,-,:, lr, ,"c ucenici, iarmulli dintre Sf.
gi u4ii, 4r"rrqqi 1, ,., i -.;d cl'M4fqp- !-a_cun_oscut
-,a { I
'-a
-
PgElt*gf"cqni
{y b( persgnehs-Dqr!1.r.r-1, qslJ.,g'f in i '. ' zile dinaintea sfintelor-Sble
v aef*z*u. Patimi''.
>-t: 04 Cu numcle, Sf. Morcu ".'..: , r;ii.-:nit de zece ori in Noul
-\<
)]if7,r.62Testament.
" ,
f numitFru!g$1Q::::i1!9r-sf,-lc-fe.
cAnd)J"i.i, ;Jl}uurir lla
,1r1,f i,- r;ri la acest ucenic, care este
,. ,2.25;15, 37), cq]{Jo4g"
(13, 5.13), bend,,Nlardu" (15,39.,. .ii .,,ci.r aceste cazuri'este vorba de:*
'\* aceeagi persouuf adicd cie tAn..... r.-,-..; a c6rui mamd, probabil
vdduvd (deoarece nu s;e facc ref,,.,: ;r il. soful ei), i$i puselg Jgga la
di.Upa!i-a_t4"e1.1i_ )llir,,,II1L1_! ..", :,i, ..;olo adunAndu-se in mod
ob.UnUtl@Uic,-ri,Lsililrii 1t2 ,
, r' ,rorba de oGniiie UoBata
care avea nu nuni;i t.l ciisil de . ";. ,r;1ioas6, ci gi cel pufin o
slujnicd, pe RuJi (i2, 13). irce . ;enic i-a insolit pe Sfinfii
"

Barnaba gi Par el atunci si.ird i. -;ii1i la Ierusirlim pen1ru a

.:

a{q_W-.tq_filor cl.: ai :, ,;utritit,-' rni ,. ,,artea lisericii antiohie4e

(11, 27-30), au,.lr' "rL .iin ieiu.sal
tArziu i-a insofil, iu l,rirna ioi cfi.
insd la Perga l)...,nfi1i"i (13, 13)r3.
mai t6rziu--la*o- rp_irr 1.clcgcrr; intrc
urm6 voia s6-l '.r g: ;.- Itrlarcit in
:,iria (12,25), iar ceva mai
..;nari (13, 5), pdrdsindu-i
, i:a-p-fu6sit atune,i- agegfat
,,,.*l -g!*B_aqrEla: acesta din
, ,.rrie misionard (15, 37 gi

Studiul Noului'!'r:.ttenr t, t:t, p. 7,1-7 5.

t''2
Sf. Luca nu ne S|)ul)r care a ft)st ca;
speriase de dificuitafile 1.,; care lc iinp
indeplrtate. Unii drc'] . r'i 1'r,;.;,r1Liil
universalismului Ir, rttt: ,ri:r,:i, ir ;ortsir
constituia o schimi rrrc ii ' lrnulrii 'ni1ia
manifestarea dezn i riirl irLr fait .,:: ac'
, ,irlndon. Probabil cl Marcu se
;, rnisionarl in teritorii at6t de
. , -u, nesesizdnd deplin ideea
"r; *a pe pimdntul Asiei Mici
: plecarea sa n-ar fi fost dec6t
ri

a:i!t:..:ll rilaSiri
 Sfdnta Evanghelie de la Marcu 127

urm.), dar Sf. Pavel a refuzat Atugg1-Pen.1aba a plecat cuJVIarcu*spre

,
Cipry, iar Sf.-lavel, irnpreuns-€u-Sil4, iu pfeCat ipre -Asia Mica.
Xi6astd neinlelegere s-a dovedit astfel a fi spre binele propovadiiiii
Evangheliei, c6ci a dus la constituirea a doud grupuri misionare in loc
de unul singur.
In Epistolele Sf. Apostol Pavel, numele lui Marcu apare de trei
ori: in Col 4, 10, i;r=nilim 24 gi in I.LTim 4, 11. Epistolele cdtre
Coldeni gi cdtre Filimon au fost scrise de Sf. Apostol Pavel pe cdnd
era intemnilat la Roma, intre anii 6l -63, mai degrabd spre sfhrgitul
acestei perioade (deci la anul 63). Sl-M-.ars-u-,era .-AcUlll p4u-l dinrre
iryg[t*ir*ap_ryp_i4i ei Apostolului. Gregeala din tinerele fusese de
mult uitati gi Sf. Marcu avusese destul timp s6-gi dovedeasci
seriozitatea gi dtrruirea in slujirea Evangheliei. in Col 4, l0 mai apare
un indiciu important in ce-l priveqte pe Marcu: el este numit,,v!gl.Jui
F_4graba" . lati,, {"gt_. dg_ ce ? }ily!@qba s6-l ia pe Marcu in a doua
calatorie. Pe de altA part], a6arece din Fapte 4, 36-4fl!Ir-! pe B4rya-pa rr^/ o
e
ry l e v i tj4qe z1g14 "-qs. et l4g{*q}, y_+111 _:gy. "9,!gy i t. U ni i au pre supu s
"
* L'0VL
I
chiar Ca Marcu avea degete scurte deoarece s-ar rng!_llllpre a nu fi /9'd7'z-l
obligat sd slujeasgL la te_mplul dfr Ierusultg*-gu_l9yi! $! astfel si fie
disponib:il!-eAEq_l_ucru_l E:anehgliei. Din Fapte 4,36-37 mai afl1m cI
&uz /
Barnaba se ndscuse in Cipru - degi in primele zile ale Bisericii se pare b;+-', ,o*:
qA-ftiia la Ierusalin gis6, era destul de hqg;d,_4!!dp-rqpget4{U1 ulei 2 s- 2 etnQ
--
fgggi-plq1t9-=*a vgrdut-o, preful ei pulq$gJf-" pi.i"ar.t. Ap"siqlit"r.4o'4o ryl
Putem deduce deci c5 lip{intiilul MarcqL sau cel pufin unul dintre 'i: ff":fi,
-
ei proveneau dintre 'ttd;! degi erau acum stabiliti la )^' ,l4"nh
Ierusalim "lfuty
in II Tim 4,ll, Sf. Pavel, care se afla atunci (in toamna anului tu7 L1-
66) intr-o a $ouq jntemdlqle-Jq- Roma (cea care se va incheia cu 4tu2
----------:-=.--:-'---+.;="^. . .' . !::
z+aTrsz4h
moartelr sa martiric[, in anul 67),ii scrie lui -. Timotei: ,,Ia pe Marcu $ *:r./;;;
aau-ircn]tine, frciTmi.G ae folos spre slujire". Deoar.c. p. atunci u-p €.-,
Timotei se afla la Efes, putem presupune c6 gi Marcu se afla acolo -;ti;:fi
sau, in orice caz, undeva_ imlq-ra_14i"4 trimis fiind in misiune de ' '
7'
Apostolul neamurilor. TotodatL, acest text confirml faptu'l ci rolul
obignuit al Sf. Marcu pe l6ngd Apostolul neamurilor nu era acela de
propovlduitor, ci de sfujitor, ro! pe care, de altfel, l-a avut inc6 de la
="*'-
i_nGutrcf.'Fapfe-I3]).,

t4 in afara hotarelor fdrii

Elenistii erau iudeii din diaspora, adicd cei ce locuiau
Sfinte gi care vorbeau in mod obignuit limba greac6 (elend).
 t28 Introducere tn Studiu! Noului Testament

Sf. Petru il menlioneazd qi el pe Marcu, in prima sa Epistola:

t ,,Biserica cea aleasd din Babilon qi Marcu, fiul meu' vd imbratiseazd"
(Il- letru 5, 13). Marcu era ,,fiul" Apostolului deoarece acesta il va fi
.bot"rui putem, ?elt"tru;- pieSupune-ea Sf. Petru a botezat intreaga
ir t."...-. r
-
n. : t
Iamltle ^ln a carei casi se aduna Biserica-mame din lerusalim. In ce
^

privegte locul menlionat aici de Apostol - Babilon - mulli cred cd este

vorba de fapt de Roma (numiti ,,Babilon" qi in Apocalipsd). Ci la
anul 63 Sf. Marcu se afla la Roma, ne-o spune Sf. Apostol Pavel, cum
am vdzut. Tot acolo se va fi aflat gi in compania Sf. Apostol Petru, pe
la anul 64-65, cdnd a fost scrisd Epistola I Petru? Probabil, deqi unii
autori cred cd e vorba de Babilonul din Mesopotamia. In orice caz,
daclt s-a aflat la Roma intr-o vreme in care erau acolo ambii mari
Apostoli, Petru gi Pavel, nu vedem deloc de ce Sf. Marcu n-ar fi fost
apropiat de amAndoi deodata. Iar lui Petru, c€Lre nu gtia destul de bine
{[j nrnb; greacd spre a putea propouad cu'i-a
t-' senritTFea-;;t5lmeTi=TTfftTefinui - r{" cum am vazuf :de mai multe
dintre mlrturiile vechi.
1 CA Sf. Marcu a fost o vreme ucenic al Apostolului Petru o
\\ Lrr confir$a din:lplji-- *-Qare le-am
p' menlionat gi care,
\. I\t^-^" J^
E" ;rri
f^*+ *-^l:^^ l":
amJffiT] ne ffin-ffi:Evmghelia de la
D^+-. 'lo-^*o lJ-la*no .looo*o lr,^-o-oo
Marcu redd-^Jx de fapt predica lui Petru despre Hristos gi
-l despre lucrarea
Sa mdntuitoare. La aceste m[rturii, adiug[m aici incd una, nu lipsitii
de importanfd pentru a infelege valoarea istorici deosebit6 a
Evangheliei de la Marcu. Este vorba de cea a Sf. Iustin Martirul (+
165). Sf. Iustin nu menlioneazd in mod direct Evanghelia de la Marcu,
dar se referd la unele Memorii ale lui Petru oare cuprind gi cuvintele
,,cu nrunele Boanerghes, ceea ce inseamn[ fiii tunetului"ls, cuvinte
care se afl[ de fapt in Mc 3, 17. De unde rezulth c[ in veacul II se gtia
cd Evanghelia de la Marcu redd de fapt invdfltura Apostolului Petru.
Sf. Apostol Petru joac6, intr-adevdr, un mare rol in Evanghelia
de la Marcu. De exernplu, in istorisirea Sf. Patimi, din cele 72 de
versete ale capitql,ulgl_*l_4, in 22 apwe numele Sf. Petru (in intreaga
Evanghelie, numele Simoni-neru aBar Eii tbtul- d€ 26-de ofi). eine,
de altfel, ar fi putut vorbi mai precis despre lepf,darea sa de
M6ntuitorul dac6 nu el insuqi? La fel, in scena in care M6ntuitorul il
mustrd sever pe Petru pentru reactia sa la vestirea Patimilor (8, 31-33)

't Dialogul cu iudeul Trifon, CVI, in vol.: Apologeli de timbd greacd, PSB 2,
Bucuregti, 1980, p. 217-218.
 Sfdnta Evanghelie de la lviareu t29

in cea a Schimbdrii la f4a (9, 2-13) avem impresia clari cd

irdEf al evenimentelor.
Ce se gtie despre Sf. Marcu dupd aceea? ,.-
a Pt
ice: ,,Despre acest Marcu se spune cd
fostcel_dint6itrimissaprediceEvangheliainEgipt,alffi.Tz-
compus-o, gi tot el a intemeiat acolo primele Biserici."'6 A...3td /7;t2,'6"2
traditie este confirmatd gi de Fer. Ieronim; iar principala Liturghie a ,{"+- ;a,
Bisericii din Egipt este numitd ,,& Sf. Marcuoo. O veche tradilie
occidentali afirmd cd Sf. Marcu a predicat gi in Italia de nord,
intemeind Biserica din Aquileea (Venelia). Scrierile apocrife: Faptele
lui Barnaba Si Faptele lui Marcu, de datd tArzie (sec. V?) precum $i n-: 'x 7/ei,,s- 1,:-.
'mfi-scriitdri.=biFfioeyi ifur Calist ga;)'spun / "//t//' /'!
f\---*a--5::-\-r,

cd Marcu gi-a incheiat viala prin moarte martiricd, fiind prins fls( 4-/*-U:f'? t/-
pdgAni intr-o catacombd din Alexandria Egiptului, apoi legat qi t6r6t /''r'y,-' rt-4''
pe strdzile oragului pdnd $i-a dat sufletul. Biserica Ortodoxi il
*/is,,r;,;;an_-**,2,
'----*-- -- --- --"-' - ;n-')"'.t#t {1-24:'}
,,w_={_*_*
praznuiegte in ziua de 25 apriiie. "'6:'i'' tdn

2. Limba gi stilul Evangheliei

Sf. Marcu gi-a scris Evanghelia irylUlbqgregg elenisticS, aga numitul

'atunif--in"in-tfdg -6a?inul'-Marii
* ,,dialect comun", care se vorbea
M=AiiAan* tiinbA Evangheliei ne au:atL cd Marcu n-a fost un cdrturar,
ci un-q-rLdinpep.sr, -cugllgl*1-cJie modest6 (greaca sa este destul de
sdracl); el ins6 gi-a p6strat gi realismulTigur-o-S-gi prospelimeri viZi'unii
oamenilor simpli. Stilul ra;F"q
----in Evanghelia,de la Marcu ipar riulib aramarsme, ceea ce i-a
fbcut pe'unii cercet5tori sd prysup,un4-qa ea ar fi. q14i
intdi in limba aramaicE; aceEJti opinie este insd respins6 de
loratura semiticd a Evangheliei se explic6
prin faptul ci autglulj 31a un iudeu din Tara Sfant6, iar limba sa
-gerga pre arqlnilqa= e;-
-- cele mai multe sunt insd termeni tehnici, folosili in general in- epoca
jlgeea (de exemplu: dinar, legiune, centurion). Faptul cd latinismele
/-/ --.->'-. ^
suiTmai frecvente la Marcu decdt in celelalte Evanghelii gi ci in doud
rdnduri (12,42;15, 16) un cuvdnt grecesc este explicat prin termenul

J t6
Istoria bisericeascd, ll, xvi, l, PSB 13, p. 82.
 13C Introducere in Studiul Noului Testamenl

latin corespunzltor poate fi un indiciu c6, intr-adevir, Evanghelia a

doua a fost scrisd la Roma.
Trebuie la'mai'observam cd in sec{iunile comune cu ceiialli doi
sinoptici, relatdrile lui Marcu sunt in general mai bogate in detalii gi
.__ *qAi_p{oreqti. Astf'el, degi Evanghelia de la Marcu
este mult mai scurtd
dec6t cele de la Matei li de la Luca, unele episoade sunt relatate mai
pe larg tle Marcu, cu amdnunte Semnificative gi care nu puteau proveni
decdt de la un martor ocular (Sf. Petru). Exemple: inyierea fiicei lui
f lui, (5, Zt:43);-vinrleeaea-slaUatogutut dd-la-bdpff6F-Q71,12),
?fl3hp9_suluid-e^-la-QdpeElEum-.P>!-'1?),
firtunii'pemare (4, 33-41), prima inmullire a pdinilor (6, 30-
-JgL(J'?!:4!r_vlndqgff
/:-p-oiolirea
tL- 44). Ne putem ugor imagina cum Apostolul Petru, istorisind mereu -
in predicile sale - diferitele momente ale vielii MAntuitorului, ad[uga
de fiecare dati noi aminqnte, relatirile sale devenind astfel tot mai
bogate gi mai pitoregti. Marcu este ascultitorul atent gi ucenicul
credincios al anilor din urm6 ai viefii marelui Apostol.

3. Primii destinatari;
data pi locul scrierii Evangheliei
Pentru cine scria in primul rdnd Sf. Marcu? Desigur ctr nu pentru
iudei. CEci dacd ar fi scris pentru iudei, n-ar fi simlit nevoia s6
_pLe,aiz;eLA_9-A lordanul este un rdq (1,5), nici s[ explice unele datini
- --
iudaice ca speTarea mefiilffiffiiinie'de mas6, imbiierea la venirea din
pialL spllarea ritualI a paharelor, vaselor gi patwilor (7, 3-4) sau cd
jertfa de Paqte se sdvdrgea in prima zi a Azimelor (l 4, 12) g.a. Faptul
*expiesii
ce- iid-dude wrele aramaice gi simte ngvoia sd indice
echivalentul unei sume in monedd roman[ in 12, 42: ,doi lepta
-
__ (moned[ greceascd), adic"6-:w q:uadrans (rnone-d6_roman[)" - ne face
sI credem cE Marcu gi-a scris Evanghelia in primul rdnd pentru cititori
romani. Atunci cAnd istoriseqte purtarea crucii Domnului de clte
Simon Cirineul, el precizeaz\ cd acesta era ,,tatil lui Alexandru gi al
lui Ruf' (15,21); ori, din Rom 16, 13 renaltA cd atunci cAnd Sf. Pavel
_ scria_aceasti pp!sto!{ &uf se _afla la Roma. Cititorii romani ai
-"EtanAhaGi-deG-Mariuli cuiiotiFari, deei;pe fiii acelui Simon; de
I
aceeaii qi mentioneazi Evanghelistul, pentru a-l identifica cit mai clar -I
pentru cititorii sdi pe acel personaj care a purtat crucea Domnului. I

Evanghelia a doua a fost scris6, deci, in primul r6nd pentru

credinciogii provenili dintre p[g6ni (aqa-numilii,,p6gdno-cregtini") din
capitala Imperiului, a$a culn, de altfel, mdrturisegte Tradilia. E
adevlrat c6 Sf. Ioan Hrisostom spune cd Evanghelia ar fi fost scrisd in
Egipt. Dar Clement gi Origen, amdndoi profesori ai vestitei gcoli

I
 SJdnta Evanghelie de la Marcu rJl

catehetice din Algryqc!{p, nu gtiu nimic despre o origine egipteanr

-Evmgrenei-tla ;,ca
a

Marcu gi-a scris Evanghelia la Roma. Se pare cd Sf. Ioan Hrisostom a

infeles gregit o frazl, de altfel ambigud, a lui Eusebiu de Cezareea.
ln ce privegte timpul scrierii Evangheliei, am vdzut c[ el este ,., /.. .,, t
situat de Prologul antimarcionit gi de Sf. Irineu dup6 moartea Sf. ; .,:' ,:,..
\-"//-'( L t''
Petru, iar de Clement Alexandrinul in timpul vietii Apostolului. Fer. tr /i
_

Ieronim (+ 430) afirmd qi El cE Marcu a lcris Evanglrglia in timpul f),."; '")',:{

vietii Sf. Petru, care,e_,si apre-b_?t citirea ei in Bisericit'. Avem bune 71.4,*/,+r,
temeiuri sd credem ca-. Sf. Luca aEIoSif opera I[i-NIErcu la redactarea
DacA,. dupd cum ne informeazd
?; &, .,
intreag&'Ld,!
lropngi,saQ_Ev_anelrqlii. Lt-'
'
P3iti: fl:i:-1
d-/.4 anul.63, inseamni ry*-:9:::,:t?
cd Evanghelia de ?-r'.P"-" 1ip yris,f"q4'llu in [")") 2,1,.
la Marcu a fost scris6 cel tirziu in ,i;* n,
j .2 acest an 63. , r'-s.--\
6 2r1
, /.21*- 7..,." ,,
- ) LrLe addttrit v4
Este ct\leY('L4L mulli alurulr
cE ururtr autori alPu)gur adopt6 pentlru
apuseni a{JvPL.a redactarea'*'"
PguLIu t(iui1'utzu('a
--/ Evangheliei a doua o dati mai tArzie, cu pufin inaintgde arurl-70 (anul*-
distrugerii Ierusalimului) sau chiar dup6 aceasti dati. Arggnp"ntelp lor
sunt insi foarte
te olscutaDlte'
discutabile. *i-
- /u .40; .r|1"t,:".o
"'v<-.: 'd':'<i 'iI:'!:::'ti '/'
"

a''' '
,'- t '- :'r< ..Q /r':;L{ !t' tz'-
,
"/'
- r;?- l,li ).) /4J
- "/,/ r,.iL
-t,r _
rr-" '!'1/r 4?.F
a /-i"* iy' ,?-t)".d t/.4' ,r-/, (.a:-l: ,/t
.aeta'rLp
/ '"1.y')-r-
i',.;r, i4 't:{t-
t'1'l*'t:'ft'E E /:/
/-/1),/4
tt,14t4 <.Gi-a+
o*" -./.ttz. '2 ,,2.t,.
, ,1.1, :,...,t,t ./c (../ 1- ...:
,,l.1rt,j/.1a(/..-,:
Planul Evansheliei
4., Pl'anul Evangheliei de
c la MarcurE
{ u't Li 4/
/-
/L'
to

tU

PARTEA INTAI:
I. Introducere (1, l-13)
II. Activitatea in Galileea (1, 14 - 3,6)
l. Rezumat innoductiv (1, 14"-15)
2. Chemarea primilor ucenici (1, 16-20),
3. LaCapernaum(I, 12-39) *
4. Conflicte cu ctrrturarii (2, I - 3,6)
I[. Apogeul activit{ii in Galileea (3, 7 - 6,13) &
l. Reaumat (3,7-12)
-
2. Alegerea Celor Doisprezece (3, l3-19)
3. Acuzafii aduse lui Iisus (3,20-35) d
4. Inv6ftrtrtrit in pilde (4, l-34)
5. Minuni ale Domnului (4, 35 - 5,43)
6. Respingerea lui lisus la Nazaret (6, l-6a)
7. Trimiterea Celor Doisprezece in misiune (6, 6b-13) -
III. Sfhrgitul activitilii in Galileea (6, 14 - 7,23).
l. Temerile lui lrod; moartea Sf. Ioan Botez[torul (6,14-29)
2. Prima inmullire a pAinilor gi urmlrile,acestei minuni (6, 30-56)
3. Disculii despre ,,curaf' gi ,pecuraf' (7, l-23)

t7
De viris illustribus, Ylll.
t8 Acestplan il urmeaz[ in mare parte pe cel adoptat ln cunoscutul comentariu al lui
Vincent TAYLO& The Gospel According to Sf,, Mark, p. 107-l I l.
 lJ2 Introducere in Studiul I'{oului Testenterii

IV. Calltorii in afara Galileii (7,24 - 8,26)

l. in p64ile 'firului 9i ale Sidonului (7, 24-37)
2. A doua ?nmullire a pdinilor (8, 1-10)
3. Fariseii cer semn din cer (8, I l-13)
4.'faina pdinilor (8, l4-21) {

5. Vindecarea unui orb la Betsaida (8,22-26)

PARTEA A DOI.JA:
.. V. Cezareea lui Filip. Drumul spre lerusalim (8, 27 - l0'22)
!.1,, /i l- t tt t"La l. Mlrturisirea lui Petru gi prima prevestire a Patimilor (8,27 '9,29)
I
llr;' llt i 't(' r 2. Cdlltorie prin Galileea (9, 30-50)
3. C[ldtorie prin Pereea 9i ludeea (10, l-31)
4. Ultima etapl a cf,lltoriei spre lerusalim ( I 0,32'52)
VI. Activitatea Domnului la lerusalim (cap. I I - l3)
l. Fvenimente premergdtoare (l I, l'25)
2. Inv[fituri ale Domnului la lerusalim (11,2'l - 12,44)
3. Cuvdntarea eshatologic6 - mica ,,apocalips6" (cap. I3)
VII. Patimile, moartea gi Invierea (cap. l4 - l6)
l. Evenimente pdnd la arestare (14, l-52)
2. Procesul, rdstignirea, moartea gi punerea tn morm6nt a

, tl?#::"ffi$ji.';jj,;iLl, cerui inviat (cap r 6)

Jm n|l $i:,a propu-s_-se-uqezerun plan

n-q|a! d9j_1 cd Sf. Marcu
bine structurat. Unele f-ericope intrerup oarecum cursul firesc al
relatirii. Dar tocmai aceastd lipsd a unei ordon[ri elaborate a
materialelor adaugi la valoarea istorici a Evangheliei. Un autor mai
pretentios $i-ar fi aranjat poate altfel materialele. Lucrarea ar fi
cdgtigat atunci in ce privegte valoerea literard, dar ar ft pierdut ceva
esenfial: n-ar mai fi reflectat atilt de fidel Tradilia evanghelicl oral6,
cea a propovdduirii Apostolilor. Este evident cA multe dintre grupajele
literare ale lui Marcu ne conservd grupaje tradifionale, cu care cititorii
erau deja familiarizafi din propovdduirea apostolicd.
--Ds* fapt*Jy-argbelil!
joua urmeaz6 in mare un plan: cel al
propovaduiiii apostolic;, 6u dr; F-*ne"af*aceiiista) de pild6, in
cuvAntirile din Faptele Apostolilor, ale Sf. Petru (2, 14-36. 38-39; 3,
12-26;4,8-12;10, 36-43) sau ale Sf. Pavel (13, 17-41). Prologul
Evangheliei (1, l-13) rezumd pe scurt predica Sf. Ioan Botez6torul,
Botezul Domnului gi ispitirea Sa. Urmeazi apoi activitatea in Galileea
(1,14 - 7,23), apoi clldtorii in p[rfile Tirului gi ale Sidonului 9i prin
Decapole; dupu:jfg I_itulrev-ag g*galitg93]arurisirea lui Petru de
.*la C-ez*qr.eu tuiFiiip.
-spune,
jqqgtijF-
punct tdiminilt Care, am' putea
imparte Evanghelia in dou[. PenA aici, Iisus este BieZentat clar
\-_ _
 i
i

!
i
I

'T
i
Sfanta Evanghelie de Ia Marcu 133

ca Mesia; de acum incolo El pastreazI, desigur, aceastd calitate, dar

e s t e jgEl pa!.Jg_tlq- MgsJ-a- c-4.1e mQgtui e qte I um ea pri n_ p gt re, c 1 un
- i 11i

M.:iljgg:rge la.po"a{e. $i deqi El revine in Galileea (9,30-50),

se poate spune cd drumul spre Ierusalim incepe odatd cu cobordrea de
pe muntele Schimbarii la f4a (9,2-8), iar aceasti calatorie dramaticd
se va incheia cu Patimile, gi invierea Domnului.

5. Finalul Evangheliei de la Marcu (16, 9-20)

Ultimele 12 versete ale Evangheliei lipsesc din foarte mult manuscrise I ln *.o.
grecegti gi din unele importante manuscrise ale vechilor traduceri. /z*rao*^,
EusebiuqiFer.Ieronimatestifapfulc6acest'finallipseadinaproape,,t
toate manuscrisele grecegti pe care ei le cunoscuseri. in unele
1 1--'L y',E
manuscrise, in locul acestor versete apare un alt final, cunoscut subotuTi=;&
numele de ,,finalul scurt", care are urmdtorul cuprins: ,,Ele (femeile)
au vestit celor ce erau in jurul lui Petru toate cele ce (ingerul) le-a
poruncit lor. Iar dupl acestea gi insugi Iisus i-a trimis (pe Apostoli) de
la Rdsirit gi p6n6 la Apus sd duc6 vestea cea sfhntl gi nestricdcioasI a
mantuirii vegnice."
Fer. Ieronimle ne informeazA cd in unele manuscrise grecegti ,/;f aF-
dupd Mc. 16, 14 se afl6 un adaos. in 1907 s-a gasit la Akhmirn, un L4+ ee--.--,
ortrqel de pe malul rdslritean al Nilului, u manuscris biblic (din sec. tr.---('
V sau VI) in care apare gi adaosul menfionat de Fer. Ieronim. 4?4-
Deoarece acest manuscris a intrat in posesia americ-anului Freer, v{L
adaosul intercalat acolo dupd Mc 16, 14 estt-Cun'oscufin"iiteiaiura de C Kr{u r.
specialitate ca ,,loghionul lui Freer". $i acest adaos aratA cd in o k c/,
antichitatea cregtini a existat o problemd cu finalul Evangheliei de la r^ f
Marcu. ' - /47r?*"b-t--
Vocabularul gi stilul textului din Mc 16,9-20 aratl^ intr-adev4f, .L,.zn=*Eo_
cd acest lqel-nu este scris de mdna lui
-Dd'nniilui
Mffi
E-f-bpLun ,,a
I
rez,,fffii-if-*o.8ffi- ;G Celui inviat consemnatts a)'*'
It
iI
celelalte Evanghelii, mai ales in cea de la Luca. De pild6, ,. J;: 3:
6
F
_-a despre Maria Magdalena cE este cea ,,din care (Iisus) scosese gapte tvlp.4"
demoni"o ca gi in Lc 8,2. De asemene4 ardtarea cdtre cei doi ucenici ,too'o e<+ /,
(v. 12-13) face aluzie la episodul relatat in Lc 24, 13-35. Expresia T,z €a:
/..2
ay'a)
.zk-1.4-J a_-cL/
te
Contra lui Pelagiu, I[, 15, PL, XXIII, 576. Tc,/1 i'2-.{

1
 134 Introducere tn Studiul Noului Testament
&9"'' 6i*-.2 " !,:: Y&ffiS:::3:"':: _pri) ?ca
cr tL t Lt.c d',,-r I :;- ^

't\ '''-\, ,,Domnul-lis-us" din v. 19, frecventa in Faptele Apostolilor, nu 66rs e-

(:
' :11--- - --'- L
apare nicdieri in aitd parte in Evanghelii.
Este clar c[ cineva, intr-o epoc[ foarte timpurie, a adiugat aceste
versete ca o incheiere. De ce se termina Evanghelia cu v. 8? Nu gtim.
Poate ce Sf.
Poate vorbind despre mormdntul gol qi
sf. Marcu a socotit c6" vorbind gi
redAnd mesajul ingerului citre mironosile, a exprimat indeajuns
adevErul cd Iisus a inviat cu adevirat. Se poate ins6 ceea ce este-
mult mai probabil - gultgn1[l* g q*uscrisului original s[ se fi
,,t,/,c^:---pierdqt. Cici, intr-ad6vlr, este greu de Crezut cilSf. Marcu gi-ar fi
t,rro )o, incheiat Evanghelia cu V. 8, fbr6 a spune nimic despre ardffirile de
r t. t-c dupd Inviere.
" ii^'
Pentru credinfa cregtinS, finalul actual (v. 8 - 20) are deplind
2' ar s*,' valoare gi autoritate, ca parte integrantA a Sfintei Scripturi. pec_l-qhigr
dacE a fost acceptat de Bisericd
I
b,t Zes-ri/lar-*, .z 1- z) .g -,;q
1-.1 ,* 7 o"4}'22.*2^.
c> epzazz-_u-i*4
? *-/>z>'.r 4/a" ,p,
 Sffinta Evanghelie de la Luca
Bibliografie:

Comentarii patristice:
.€

ORIGEN, PG 13; PL 26; DIOMSIE AL ALEXANDzuEI, PG l0; SF

CHIzuL AL ALEXANDzuEI, PG 72; EUSEBru DE CEZAREEA, PG 24;
TEOFILACT AL BULGARIEI, PG 123; EUTIMIE ZIGABENUL,PG 129.

Comentarii gi studii moderne:

BOVON, Frangois, L'Evangile selon saint lzc, CNT IIIa gi IIIb, Labor et
Fides, Gendve, 1991.
ELLIS, E. Earle, The Gospel of Luke, NCBC, W. B. Eerdmans-Marshall,
Morgan & Scott, Grand Rapidsllondon, 1991.
MARCU, Grigorie, Elemente de istorie anticd profand tn scrierile Sfdntului
Evanghelist Luca, in ,,Ortodoxia", XII (1961), nr. 3, p.331-367.
IDEM, Pdrli proprii Sfantului Luca in textul introductiv al Evangheliei a
treia, in ,,Mitropolia Ardealului", XI (1967), nr. I -3,p.8-42.
NICOLAESCU, N. I., Actualitatea parabolelor istorisite in Evdnghelia dupd
Luca, in ,,Studii Teologice", seria a doua" fV (1952), nr. 5-6, p.273'
'293.
PLUMMER, Alfred, A Critical and Exegetical Commentary on the Gospel
occording to St. Lukp,ICC, T & T Clarlq Edinburgh, 19225, retip.
196,4.

Cea de-a treia Evanghelie, ,,cuvantul cei dint6i" al Sf. Luca, of,er6
cercetitorului Bibliei privilegiul de a fi urmat de un',,al doilea cuvdnt"
al aceluiaqi autor - carteaFaptele Apostolilor -, fapt care ldrge;te baza
comparafiilor gi a verific[rilor posibile. Totodati, aceasti Evanghelie
 136 Introducere in Studiul Noului Testament
,:? D /'- hz-a**e4u. L:: . al &/e.- /t:/'*?::o-":2- -z'*'
e t:')ia
are in frunte un prolog (Lc 1,t'l-41, in clre ?utiirul= se referd la
*-lZ*uoui.T6-ioiosite
gi preci zeazd scopul scrierii sale.
Evanghelia a treia este, dintre cele patru Sfinte Evanghelii, 9i cea
mai lunga, dacd linem seama de numdrul de versete 9i de cuvinte.
Cdci, degi Evanghelia de la Luca are numai 24 capitole, totugi, cu cele
1.151 versete gi 19.414 cuvinte (in originalul grecesc) pe care le
cuprinde, este mai_ mjTe declt Evanghelig 9. la Matei care, degi are 28
catitqle, cuprinde vlrsete qi I 8.299-cuvinte.
"trTl-_l :07 ], "'\* ., \-.,. r.-

1. Autorul Evangheliei a treia

a. Mlrturia Tradifiei

Ca gi in cazul celorlalte Evanghelii, nici in Evanghelia a treia nu este

menfionat numele autorului. Din Tradilia veche a Bisericii gtim ins6
cd autorul acestei Evanghelii este Sf. Luca.
Principalele mdrturii ale Tradiliei sunt urmdtoarele:
/,,/tt.-
/a;
Sf lrineu al Lyonului (pe la anul 180) zice: ,,Luca, insolitorul lui
,4 ) rurto4Pavel,
a pus in scris, intr-o carte, Evanghelia propovdduiti de acela
u(d" Sf. Pavel, tr.n.)"1.
r'r.z*d:i,re, Prologul antimarcionit (sfdrgitul sec. II) cuprinde o referire
e_/e t,/.t ,destul de largd la autorul Evangheliei a treia: ,,Luca era sirian, din
,n, o-iro-Antiohia" gi doctor de felul s6u. El a fost ucenic al Apostolilor. Mai
'1ixziu a devenit ucenic al lui Pavel, panA la moartea apestuia. El l-a
1- /'"'"jl.ujit
" ''
, w
pe Domnul fdri abatere, nu s-a cdsltorit, n-a avut copii, gi a
*r9!j'"-'ffi.it in Beofia, plin de Duhul Sfrnt, la vArsta de 84 de ani. Deoarece
"z),r:/,-q7 fuseserd deja scrise Evanghelii, de c6tre Matei in Iudeea gi de cltre
/ ' Marcu in ltalia, Luca a scris-o pe a sa, migcat fiind de Duhului Sfhnt,
in regiunea numitd Ahaia. in prologul s6u, el amintegte faptul cd alte
Evanghelii fuseserI scrise inainte de el, dar aratd cd era nevoie, pentru
credincioqii venili din pdgAnism, sI li se prezinte cu exactitate
iconomia credinfei, ca nu cumva ei sd fie contrariati de basmele
iudaice sau sd fie rdtAcili de la adevdr de ingelSciunile ereticilor."
Canonul Muratori, o listi a cfulilor inspirate acceptate la Roma
,.j.,:-
"f a- i
, datind dintr-o epoc6 in care episcopatul lui Pius I (de pe la anul 140)
/:Za'r<-"/
"/--4r,74L:74,i,1;asevedeagiIII,xiv,l(ca,dealtfel,intreg
capitolul l4).
 Sfanta Evanghelie de la Luca t37

putea fi caiificat drept ,,recent gi din vremea noastr6"2, ne informeazd

in termenii urm6tori despre cele dou6,,cuvinte" ale Sf. Luca:
,,A treia carte a Evangheliei, dupa Luca.
Acest Luca, doctor, dupd inilprea lui Hristos,
Cum Pavel il luase ca insofitor
Al sdu, in propriul sdu nume,
Despre tot ceea ce auzise spundndu-se a scris. Totugi, nici el
Nu L-a vdzut pe Domnul in trup3 gi de aceea el s-a informat
cum a putut mai bine
Astfel, el incepe sd istoriseascd incepdnd de la naqterea lui
Ioan...
,..
Iar faptele tuturor Apostolilor
Intr-o singurd carte au fost scrise. Luca, pentru prea alesul
Teofil,
A pastrat tot ceea ce sub ochii sdi
Se petrecuse, aga precum omisiunea pdtimirii lui Petru
O aratd, clar, ca qi cea a plecfuii lui Pavel
Cdnd a pirdsit Roma pentru a merge in Spania..."a
Tertulion (+ cca 240) scrie: ,,De altfel, luca nu este apostol, ci / /)1F/o-o
(bfuba| apostolic, nu este dascll, ci ucenic.") Pe Sf. Apostol Pavel,
Tertulian il numeqte,,lumin6torul" gi ;,dascilul" lui Luca6.
Eusebiu de Cezareea (+ 340), referindu-se la ucenicii 8t"-24"*-*
Apostolilor, zice despre Sf. Luca: ,,La r6ndul lui, Lucao a c[rui patrie
/*.<7,Pa<-
era Antiohia, iar pregdtirea lui fusese cea de doctor, a triit mai cu 1{J ,.- a *
seamd in preajma lui Pavel, dar in acelagi timp a venit in logdturi gi cu
ceilalfl Apostoli, dobAndindu-gi de la tofi aceqtia bund m[rturie despre
inv6f6tura cea mQntuitoare de suflete, pe care ne-a llsat-o in doud clrfi
insuflate de Dumnezeu: mai int6i <trvangheliu pe care el insugi
declarS cd a compus-o dupd tradiliile celor care fuseserd ei ingigi
,privitori qi slujitori ai Cuvdntului, dupi care spune el insugi cd a scris

Q
Canonul Muratori poate fi, deci, datat spre sfArgitul secolului al ll-lea. S-a pastrat,
de altfel, numai un fragment al acestei liste, de aceea documentul este cunoscut gi
sub .denumirea de Fragmentul Muratori. Numele $i-l datoreazd faptului c6
manuscrisul care cuprinde acest fragment a fost descoperit in Biblioteca Ambroziantr
dih Milano de cdffe savantul italian Muratori, care l-a gi publicat in anul 1740.
3
in originalul latin: Dominum tamen nec ipse vidit in carne.
n
Citat dupd GRANDMAISON, Jdszs Christ,p. 54-55.
5
TERTULIAN, Conlra lui Marcion,lY,2.
6
lbidem.
 138 Introducere tn Stutiiul I'{oului Testament

qi el, iar ?n al cloilea r6.nd <Faptele Apostolilor>>, pe care a redactat-o

nu numai dup[ cele pe care le-a auzit, ci dupd cdt le-a trlit el insuqi."7
Eusebiu mai adaugd: ,,lar atunci cdnd se spune despre Pavel cd avea
obicei s5 citeze Evanghelia dupd Luca, de fiecare datd el folosea
expresia <dupd Evanghelia mea>>"8. Aceasti din urma informalie este,
desigur, inexactd. Este adevdrat c6 Sf. Luca preia, in Evanghelia sa,
ideile Sf. Apostol Pavel. Nu avem insd dovezi cd Sf. Pavel a folosit
Evanghelia de la Luca. Expresia ,,Evanghelia mea" (Rom 2, 16; II
Tim2,8) o folosegte Apostolul, desigur, pentru propovdduirea sa.
Mai amintim mdrtuna Fericitului leronim (+ 430), care rezumd
p'sz: t+lz't'datele Tradiliei astfel: ,,in al treilea rdnd, Luca, doctorul. Acesta era un
'/,;,/,r",/-da. sirian din Antiohia <<a cirui laud6" intru Evanghelie, este in toate
i gisericile> (II Cor 8, l) qi care a fost ucenicul Apostolului Pavel. El a
scris in Ahaia gi in Beo1i4 clut6ndu-gi materialele la cei vechi $i, aga
cum arati in prefata s4 vorbind mai degrabl din auzite dec6t ca
martor ocular."9

b. Mlrturia Noului Testament despre Sf. Luca

Ca gi in cazul Sf. Marcu, Noul Testament ne spune multe lucruri gi

despre Sf. Luca. Indicii despre el apar in Epistolele Sf. Apostol Pavel
gi in Faptele Apostolilor.
In Epistolele pauline, Luca este menfionat de trei ori: ,,V[
imbrdfiqeazd Luc4. doctorul cel iubit, gi Dimas" (Col 4, l4); ,,T€
imbrdfigeazi Epafras, cel inchis impreund cu mine pentru Hristos
Iisus, Marcu, Aristarh, Dimas gi Luca, cei impreund-lucrEtori cu
mine" (Filim T-2$; gi: ,,Numai Luca este cu mine" (II Tim 4, 1t).
Astfel deci, dupd m[rturia Epistolelor cdtre Coloseni 9i cdtre Filimon,
Sf. Luca se afla la Roma impreund cu Sf. Pavel in timpul primei
I captivit6fi romane a Apostolului (61 - 63); iar dup[ cea a Epistolei aa
captivit6ti
{ II-a cdrre Tilnq!ei,d_e&,_de_g€gm9!ea ul
ll celefde=a-doua in&mIrit5ri a acestuia la Roma (in toamna anului 66
/[/-*1a-ineepgrurt 67). Aceste lndicii
:o]finnr
ceea.ce
.n.
r?y:
Tradilia despre tlltufca
^,g11:i l,rrca a fost un colaborator credincios al Sf.
Pavel pane la sfhrgit, adicd pane la moartea martiricd a Apostolului.

t EUSEBIU DE
CEZAREEA, Istoria bisericeascd,lll, iv, 6, pSB 13, p. l0l-102.
t lbidem,lll,
iv, 7,p. 102.
' Citat dupl HARRINGTON, Introduction, p. 734-735.
1

!
Sfanta Evanghelie de la Lucc 139
I
I

Despre ce a mai ftcut Sf. Luca dupd moartea dascalului s6u ne spune
li
I cdte ceva, dupd cum am vizu| Prologul antimarcionit.
i-
10-14, colaboratorii Sf. Pavel sunt impe4iti in doud l'/"vog,.-
in Col 4,
grupg: 9g_r,$LJ6ienq iLqrpreiur" (cf. v.- 11), adicd dintre iudei: tz /-z;,./

Luclg !![as, care erau, deci;de origine pagana_

r lave'i-@ie
--3f. aCEst ucerric-gi colabonrtdr6trsffi
cel iubit". Agadar, Luca era un intelectual. Desigur c6, pe ldngd
ajutorul lui Luca la lucrul Evangheliei, serviciile sale ca medic ii erau
de cel mai mare folos Apostolului neamurilor care, dupi cum se gtie,
icd (cf. II Cor 12,7-9; Gal 4,13-15); era vorba,
d"p6 majoritatea specialigtilor, d. &84*rna@95"-.!jgll_1ne-se^-" --'*- --.=-*,a
-o_
manifesta din timp in timp prin violente. in timpu
orin crize violente, timptil cdrora Sf.
Pavel avea nevoie de o ingrijire deosebitn (cf. Gal. 4, 14). De o astfel
de ingrijire medicalL va fi avut nevoie Apostolul bolnav mai ales in
timpul celei de-a doua captivitdli romane (in anii 66 - 67), mult mai
durd decdt prima, cum rezulti chiar gi din faptul cd ii cere lui Timotei
s6-i aduci mantaua (II Tim 4, l3), ceea ce inseamn6 cd a indurat frig
in aceasti ultimd iarnd a viefii sale, intre zidurile temnilei mamertine
din Roma.
in Faptete Apostolilor apu o serie de pericope in care autorul se
exprimd la persoana I plural. Este vorba de aga-numitele ,,secfiuni cu
noi" (teologii germani, pentru prima data, le-au numit Wir-stilcke Si
aceasti denumire a fost pre{uati pi in alte limbi). Este vorba de
urmltoarele pericope din Fapte; 16, 10-17;20, 5-15;21, l-18;27, I
pan6 b28,16. Agadar, cel pufin in aceste pericope, Sf. Luca vorbegte
ca martor direct al evenimenteloi.
Din aceste pericope deducem c5 Sf. Luca s-a aliturat pentru
prima dati grupului misionar paulin, la Troa, in cursul celei de-a doua
ciletorii misiona€-(-ffi-i-a?esftigurat intre anii 50 - 52).Au trecut
apoi impreund pe tirdmul Europei gi au ajuns la Filipi, unde Apostolul 4i'' l-=' 'x-
e, /4z<ntazlac<-
'z'
a intemeiat o infloritoare Bisericd. Se pare cI Sf. Luca a r[mas la '//.,
Filipi, deoarece urm[toarea ,,sectiune cu nof" (20, 5-15) apare in ;* o"z<-
contextul celei de-a treia cdlStorii misionare (care a avut loc intre anii
53 - 5S). Probabil cI abia la intoarcerea din aceastl a treia cdlitorie tr;.(*-.u
4 2- z, €o"(.
misionar[ in anul 58, cdnd a trecut prin Filipi (Macedoni4 cf. Fapte
20, 3), Sf. Pavel l-a luat din nou cu sine pe Sf. Luca. S-au intors <a-ep G. A-
imprewrl la Ierusalim. Se gtie c6 aici Apostolul a fost arestat gi c6 a
I

I
',1

b
 140 Introducere tn Studiul Noului Testament
q
().:t-.;,2-zz r.,..5^)o-J,..u- ZJ -
c: -,,.'
y'. . e Er, : r-.r.. (:' '!:J*''' ,!,auor5 6:' iz+i>/,.'t<,:
'/ ";'':,!;.,i- -,zr<,:,i':'."--,.
td''s '^'t?ecut Eoi ani (58 - 60)-in inchisoarelaCezareea Palestinei. In aceqti
*l llof anilsi LuCa a aVut to($qpu.! s_4 leaiizeze acea infbrmare atenta,
*.*_ _de la marrorii oculari, asupra vielii, inveldttiiiiii t'aptelor niiiiUnate ale
. *Domnului, c4 ;i asup{? i-nceputurilor Bisericii. ,,Am urmerit toate cu
cle-amdnuntul de la incepuit'Sefie Sf. Luia in prolog (Lc 1, 3), vorbind
despre aceas6 lucrare de informare care std la baza operei sale. CAnd,
in toamna anului 60, sf. Pavel, intemnifat, a fost pornit spre Roma, sf.
Luca l-a insofit gi el, fiind astfel martorul direct gi cum nu se poate
mai glgl_!__al dramaticei c6litorii pe mare, de la ,C,g,z:areea_ pAnd la
-
*---np*a, Care ne esie istorisita in Fapte 27 Si 28. E chiar foarte probabil
'-r,/e*-
cd Sf. Luca a*linul- la a!*glj_urnal al acestei c6l6torii a adevarati -
,*,.--, l'L' ,,odisee" -
-\-pe apostolical0 caci prea suni amlnunlite $i riguros exacte
,._ I
datele care ni le dE despre ea. La Roma se va fi int6lnit cu cei
,/ / /-c ,4)
mentionali in Col 4, l0-14 gi Filim 23-24 gi mqi_ales cy Mq9.u, a cd"rui
t2
,/z.:. "4'u' . --' Evanghelig_ ilJa servi drept principal izvor qi model la scrib-rea
y'7:
A Evangheliei salt.
/*'.Q-"e;
, Datele despre Sf. Luca din Epistolele pauline gi cele din Faptele
4/UL E
Apostolilor sunt in deplind armonie gi se completeazd unele pe altele
,/7 in modul cel mai fericit cu putin1d. impreund cu datele Sfintei Tradilii,
2., ..zzx ele ne ofer[ o imagine destul de clar6 asupra persoanei gi activitetii Sf.
a'.,;"/2,,, Evanghelist Luca. Nu gtim insd nimic despre el inainte de intAlnirea sa
,7./7.1_\ cu Apostolul neamurilor, in afard de faptul c5 provenea dintre pegdni
.. ,/Lt<"-- qi c6, aga cum rezult[ din analizaEvangheliei sale, limba sa maternd
..;;
/":-",*r.t//t. efa gfeaCa.
(}.u-.u d -2..2.- {AJ.u rc -zcz:- /4. O* a '/*;:^'" *'' t"L'/) /lt-' z{4 <r-fl

2. Destinatarii, data gi locul scrierii Evangheliei

i.// (
, r,i/tt
i il, ",,;f
6 ,: '/'' Luca gi-a dedicat Evanghelia unui oarecare Teofil, c4luia i se
) , ?/" ',uayrs"34tu
' c-iTific3lyrl ,,prlaputenrice'*(ih Er-e6e$tiipZrilil, ca--
-Il*retat-liiir
ar puiea
,,' - e*Xaefprin ,,exCell.eftissi.rnei', ,,illustrissime").
'"'., u*;T"ffiLge,__det{ggA._ql P^lt.ician gi, probabil, un inalt dregdtor, cum
c /L t2 ''' rezulti din aceastd formul6-d6-adresare. Nu putem gti dacd Teofil era
/t , i2
ol botezat. Sigur este insd cI fusese catehizat,- Sf. Luca urmlrind, prin
;Pa( 'i
Evqnghelia sa, sd-l incredinleze de temeinicia invdtdturii creqtine pe
tzt 4,'
^, .. fuc"t 14 //
|*.','',, ;1uL ft1,/ Lu"//4 / '//)"7-i) ilp-7/.*/ t-k'-/cz{v-/'a
i
l'u'/ t atl. Prof. Grigorie MARCU, o micd odisee apostolicd,in revista ,,Mitropolia
Banatului", XII (1 962), nr. 7 -8.
h'
tr)a .-f- r/ zt "k' \r;'yrl.€^ e /ru
:/ l* " /;i/,
tt9 e:: */ /^r
, h ,, ct ..(
*, ? **
i^ a'- n 4LL'L e' V a -{"-,r et ct\.
' ,/ *, o y') rt
.1r:€2,2-
<->
y.y ,. r. *.) 7- z&*- gq
,.,.
I
Sfdnta Evanghelie de ia Luca i4l
I
J-

care el o primise deja (1,4). Al doilea volum al operei lucanice, eartea

L Faptele Apostolilor va fi dedicatd aceluiagi Teofil. in Fapte 1, I insd,
Sf. Luca ii spune simplu,,Teofile", deci i se adreseazd, ca unui frate;
].
li
probabil cd intre timp Teofil devenise cre$tin gi, dacd e a;a, la aceasta
L- va fi contribuit, desigur, gi citirea Evangheliei de la Luca.
De fapt insl Teofil nu este singurul destinatar al scrierilor Sf.
Luca. Acest personaj de rang inalt este pomenit in prolog nu atdt ca
destinatar, cdt ca cel ce avea sd patroneze scrierea ce-i fusese dedicatd
gi, cu mijloacele de care dispunea, sI asigure difuzarea ei (un astfel de
rol a jucat, de pild6, bogatul patrician Mecena pentru opera poetului
latin Virgiliu).
Un studiu atent al Evansheliei a treia ne aratd cd destinatarii ei grz*Q
=%_---x<?-*=='*_=
tr-rffre-n4gani. Sf. luda eVi-ti SubitCteld bpecific -.eq
-/ ";*=o..
iudaicesaulas5laoparteanumitedetaliicarenuputeaufiin[elesede
cititorii sdi neiudei. Astfel, Luca omite secfiunea despre la datina { -
bdtrdnilor (Mc 7, l-23), referirea la revenirea lui Ilie (Mc 9, ll-13), **].-n, {
-
antitezele din Matei (5,21-22. 27-28. 33-37). Uneori rearanJeazi, in t.* ^ -
acelagi scop, elementele unui text sau evit6 unele detalii (a se .o*pu.u :::7-:;":
Mt 5, 3 8-48 cu Lc 6, 27 -36; Mt 7 ,24-27 cu Lc 6, 47 -49). "'af " o { *i o- )L? -€
u

Sf. Luca omite sau atenueazd tot ceea ce ar fi putut s[-i gocheze /Lov ,/L'z<.+
pe cititori. A$a sunt unele cuvinte ale lui Iisus care ar fi putut fi 7;*a f'n
interpretate gregit ca: ,,Ialrles-p-ib-. zfua._apgqg=_lf =d,efpte c_easul acela :;^"'<z^r4z-
nimeni nu
-!!ie, n-ig1 ing_-e{i $in_
q_er-,_ni_cj_ Fiul..." (Mc 13, 32);ufr.
)
" +F
/4-\
,,D.u!qne-aeul-M-"-q,-D,g!t1!g_zggl_Mggjc-se-M=qr_pg{-asi13" (Vt. 15, 3q. :
Apoi menlibnarea unor simlIminte ale lui Iisus, ca mdnia, indignarea, o**
<!- 4 c€r6aq'n''
tristefea (a se compara Mc 3, 5 cu Lc 6, l0; Mc ll, 15-17 cu Lc 19,
45-46; Mc 1 4, 32-42 cu Lc 22, 39-46); tot ceea ae ar fi putut trezi
indoiald asupra atotputerniciei M6ntuitorului (a se compara Mc 6, 5-6
cu Lc 4,25-30; Mc I ,34 cuLc 4,40; Mc 1,45 cu Lc 5, 15-16).
De asemenea, Sf. Luca suprimd sau modificl unele detalii in
care apostolii se prezinti intr-o lumind mai pufin favorabild. Astfel, nu
gisim in Evanghelia a treia textele din Mc 4, 13;8,22-23;9, 10. 28-
29.33-34; modificdri opereazdin textele urmdtoare: Mc 4, 38.40 (Lc
8,24-25); Mc 10,24-26 (Lc 18,25-2,6); Mc 14,27-31 (Lc22,31-34).
S5 nu ne mire aceste omisiuni, atenulri gi modificiri. Cdci Sf.
Luca, adresdndu-se unor cititori dintre pdgdni, mai ales greci, cunogtea
inclinafia acestora spre criticism qi voia s5 evite orice infelegere
gregit6 a unor cuvinte sau momente evanghelice. ,,*) .
:

-) ./-.. <- ,.)- ./.t-2. c'.:- .;<' r?* 1'o rr' I

<-- "+'€^- <:7C)*t1

1

l) a )d-- _y cU&e-2..4-d 1# _g.F

.n??pe .E:- fe-4te)6a I

/{. zr:r2/-z)7k- /;*t:-g * f t /Lf e- 5H* .r_2, c: $ a44-6€ q*-az Cr CJ

6 l+.c 2 zo-r+ 4 .: <: )-zt {-/-L*
 t42 Introtlucere tn Studiu.l Noului Testament
t7.t
/
L]
.. L- d'7'<"- v'-22, cj''--' 6)*2'<€?
Data scrierii Evan_ghe\gi!!9bglg_sltgaQ in ryii \Tfi.
Caci ea n-
iftitut fr scr'rs6-inainte-de Evangnelia d. Ia tvta.Ju|pi ...
Sf. Luca a
folosit-o ca unul din principalele sale izvoare. Dar nici dup[ Faptele
Apostolilor, al doilea ,,cuvAnt" al operei lucanice, care a fost scrisl in
anul 63, deoarece se opreqte cu istorisirea la momentul c6nd Sf. Pavel
se afla deja de doi ani la Roma, agteptAnd judecata Cezarului (Fapte
ii
I
28, 30). Ir

Mulli autori nu sunt de acord cu aceastd datare qi pretind cd

.7, o
' ' iL::
,ttt Evanghelia a fost scrisi mai tLrziu, chiar dUpa anql 70. Ei socotesc cd t:
'-',"')'
,r, .,2 ,/-.... -:.
, /, finalul aartii Faptele Apostolilor nu este un argument pentru datarea
''1;"'n'
2.,.€--y',,
2,2
acestei ca4i la anul 63. Scriind Faptele Apostolilor, Sf. Luca ar fi
-'7 ';+
urmirit un plan, acela de a infbliga progresul propov[duirii
" ,6t
/i-"/z-u Evangheliei de la Ierusalim pAnI la Rom4 capitala imperiului (cf.
/17: '"- ' Fapttl, 8); el nu gi-ar fi propus sd vind cu istorisirea evenimentelor la
zi. E insd de necrezut ci Sf. Luca ar fi putut intrerupe in acest chip
relatarea faptelor ,,eroului" qi dascdlului sdu, Sf. Apostol Pavel. Cum
fi
nu ne-a^r spus el ceva despre sfdrgitul captivitilii romane a
Apostolului, dacd acesta s-ar fi petrecut deja?
Principalul argument al celor care dateazd scrierea Evangheliei
dupd anul 70 este cd prezicerea distrugerii Ierusalimului ar fi mult mai
precisd decAt in paralelele din celelalte Evanghelii (a se compara Lc
a .L- u
.:-/. e. y'4
' ^" 20 cu Mt 24, 15 qi Mc 13, 14; cf gi Lc 19, 43-44; 21, 24; 23, 28-
1

/ {)'?"' /-d€} ,
21
30) gi c5., deci, ea n-ar fi putut fi redactati dec6t dupd acest eveniment.
/-e ld€:r*-/{a-Argumentul acesta nu este insd hotirdtor, cdci unele detalii au pufut fi

t{
'' {-tz2 >--}e-z,o
ai q
profelie a fost reinnoiti printr-o dg!9,9p_e_rire-dasqq fdgule mgj uran-Lp:._
f'o
'/; '7J /-"-'z:::' Bisericii din lerusalim, astfel incdt creqtinii au p6r6sit Cetatea Sfentn
qi s-au refugiat la pella, in pereeall
'f Qyt:z::{a. -
Nu existi de fapt nimic in Evanghelia a treia care sd se opund
b (*-'a--
datarii ei in anul 63.
in ce privegte locul scrierii Evangheliei, nu gtim cAt credit poate
fi acordat informaliei din Prologul antimarcionit, dupS ca.re acest loc
ar fi fost Ahaia. Dacd Sfl Luca nu s-a indepdrtat de Apostolul Pavel in

'' EUSEBIU DE CEZAREE A,Istoria bisericeascd,TlT, v, 3, PSB I3, p.

 Sfdnta Evanghelie de la Luca t43

timpul captivitdlii sale din anii 6l-63, atunci el gi-a scris Evanghelia ia
Roma.
/:'/^- eEL--

3. Planul Evangheliei de la Lucal2

PROLOG (1, l-4)

PARTEA iNfAt: De la vestirea nagterii Sf. Ioan Botez6torul pdne
la sfhrgitul activit6lii Mdntuitorului in Galileea (1, 5 - 9, 50)
I. Nagterea gi viala ascunsl a Sf. Ioan Botez6torul gi a lui lisus
Hristos(1,5-2,52):
l. Vestirea nagterii Sf. Ioan BotezAtorul (I, 5-25)
2. Bunavestire (1, 26-38)
3. Sf. Fecioard Maria la Elisabeta. Cintarea Sf. Fecioare (1,39-56)
4. Nagterea gi tiierea imprejur a Sf. loan Botez6torul (1, 57-80)
5. Nagterea gitiierea imprejur a Mfurtuitorului (2, l-2[)
6. int6mpinarea Domnului (2, 2240)
7. Iisus la templu la 12 ani (2,4l-52)
II. Pregdtirea pentru misiune (3, I - 4,13):
l. Predica Sf. Ioan Botezitorul (3, l-20)
2. Botezarea lui Iisus (3, 2l-38)
3. lspitirea Domnului (4, l-13)
III. Activitatea Mdntuitorului in Galileea (4,14 - 9, 50):
l. inceputulactiviutlii (4,14 - 5, 16)
2. Conflicte cu clrturarii gi fariseii (5,17 - 6, I l)
3. Predica de pe Munte (6,1249)
4. Fapte ale Mdntuitorului gi atitudinea contemporanilor fap de EI
(7, 1 - 9,3)
, 5. Pilde (8, 4-21)
6. O serie de minuni (8,22-56)
7. Cei Doisprezece in misiune (9, l-6)
8. Temerile lui Irod Antipa (9,7-9)
f. inmullirea pdinilor (9, l0-17)
10. Mernrisirea lui Petru. Prima vestirO a patimilor (9,18-22)
I l. Urmarea lui Iisus (9,23-27)
12. Schimbarea la fati (9, 28-36)
13. Vindecarea copilului demonizat (9,3743a)
14. A doua vestire a patimilor (9,43b-50)
.., a

PARTEA A DOUA: CilAtoria spre Ierusalim (9,51 - 19,27):

l. tn Samaria (9, 5l -56)
2. Chemarea apostolic4. Misiunea celor gaptezeci (9, 57 - 10,24)

12
DupA H.ARRINCTON, I ntroduction, p. 7 38-7 40.
 144 Introclucere in Studiul I''/oului T'estament

3. Adevdrata evlavie (10,25 - I l, l3)

4. Conflicte cu adversarii (l l, l4-54)
5. Avertismente gi indemnuri adresate ucenicilor (12, l-53)
6. Chemare la poclin!6 (12,54 - 13, 25)
7. Iisus prdnzegte la un fariseu (14, l-24)
8. Renunliri impuse de convertire (14,25-35)
9. Trei pilde despre mila dumnezeiasci (cap. l5)
10. Alte pilde (cap. l6)
ll. Diferiteinvdfituri (17, l-19)
12. Ziua Fiului Omului (17,20-37)
13. Pilde despre rugdciune (18, l-14)
14. Iisus 9i copiii. Primejdiile bogSliei (18, l5-30)
15. A treia vestire a patimilor (18, 3 l-34)
16. La lerihon (18,35 - 19,27)
PARTEA A TREIA: M6ntuitorul la Ierusalim; Patimile gi invierea
(19,28 - 24,53)
I. Activitatea Domnului la lerusalim (19,28 - 21,38):
l. Intrarea niumfald in Ierusalim (19, 28-46)
2. Iisus invafA in templu (19,47 - 21,4)
3. Cuvdntare despre dlrdmarea lerusalimului gi despre a doua
venire (21, 5-36)
4. Ultimele zile dinainte de Patimi - reanmativ (21, 37-38)
II. Patimile qi moartea Domnului (cap. 22 - 23):
L Evenimente petrecute pAnd la arestare (22,l-53)
2. Procesul, rf,stignirea, moartea gi punerea in mormAnt a
Domnului (22, 54 - 23, 56)
III. Dupa inviere (cap.24):
l. Ardtdri ale Domnului Celui inviat (24, l-49)
2. indllarea la cer (24, 50-51)
3. Sf. Apostoli la templu (24,52-53)

Privind acest plan, vedem, in primul rend, c6 Evanghelia a treia incepe

$i se sfhrqegte la templu. De aceea are Sf. Luca drept simbol in
iconografia creitind un vi1el, care er4 prin excelenfd, animalul de
jertfb la templul iudaic.
Vedem totodatd ed, degi Sf. Luca - asemenea primilor doi
sinoptici - a urrnat in mare planul propovEduirii apostolice (cum se
v'ede acesta, de pildi, din cuvAntirile din Faptele Apostolilor), el
tt/y/1.-.
( - t '/
introduce in acest plan doud schimb[ri importante. in primul rdnd, el
{4_
"7' *.- oit'u pune in fruntea scrierii sale aga-numita ,,Evanghelie a copillriei" (cap.
p ,u/11
a'
- 2), cuprinzd.nd materiale care ii sunt propriil Iar in al doilea rdnd, el
qiT,/,'t'z a inserat in relatarea evanghelicd foarte importanta colecfie de
tl',-r,/o'" episoade gi cuvinte ale Domnului care formeazd secfiunea 9, 51 - 18,
r''..,1,,1i//2 14. Aceastd secfiune lipsegte cu totul din Marcu, iar la Matei este
/z{z';7',
 Sfdnta Evanghelie de la Luca t45

reprezentata numai parlial. Ea este dominatd de ideea Patimilor.

Suirea Ia Ierusalim apare, intr-adevdr, ca un drum spre moarte (a se
vedea 9, 51:13,22; 17, I 1)r3.

E
4.Izvoarele Evangheliei de la Luca
s
s
i_
"r4' +
Primul izvor al Evangh.llgll119iu-esle-Evanghelia de la Marcu. Luca
a urmat indeaproape gi planul Evangheliei de la Marcu, oper6nd insd %7^
cdteva schimbf,ri mai importante: o omisiune (Mc 6, 45 - 8, 26) gi
doui adaosuri (Lc 6,20 - 8,3 gi mai ales lunga secfiune de aproape
noud capitole pe caxe o constituie Lc 9, 51 - 18, I 8, cu materiale
grupate pe parcursul c6lstoriei Domnului spre Ierusalim). /" //)
{€-
Sf. L;uca-+"folosi"t, de--aseme-nea, -o traducere greacd a Evangheliei
aramaice de la Matei (existau, probabil, mai multe traduceri, cdci
t//*rZ.-9
Pm fiecare o traducea cum putea). Unelgjllegenfe in +
raportcuMarcu_pro,v'in_iinfolosire-a-aqelQ|Eqduqcu-__
{-+€do-*,
Sf. Luca a mai folosit gi un al treilea inor, nu mai pufin z<-
.2.7 z;z-&
important decdt celelalte, din care a luat mai ales materialele din lunga
secfiune 9- 5._l_:Jj;L4,care-Ru-aresaralel6 Ja-Marcu. Aeeste material, *". r,-r-
I
existd in buni parte gi la Matei, dar dispuse in mod diferit. Singura )z>.eB //4e
explicafie este cE Sfrnlii Matei _il_ lsca au avut la dispozilie un izvor z'z a5l*, * ,/
pe care l-au folosit ariandof (tle"iceea, acest izvor necunoscut e nili-i-it zz*){t'-*o."
de specialigti ,,izvorul comun"), dar in mod independent unul de altul.
Pe l6ngd acestea, Sf. Luca a folosit din plin roadele,cercetSrilor
*.7/*.p-
sale personale. in prolog, el ne spune cd a ,,urmdrit toate cu de-
amlnuntul" (1,3), de lacei care,,le-au vdzut de lainceput gi au fost
slujitori ai CuvAntului" (L, 2).Aga cum spuneam, a putut ?ntreprinde ,,
aceastd lucrare de cercetare mai ales in timpul celor doi ani cAt Sf. o 2'1fe-f6"2
Pavel a stat inchis la Cezareea (58 - 60). Peqfu primelq dq-pigapitole, 2 6o-*5"';o
i4g:tiil€-i=aupar-V9niJ_{esigur_directsauindirect_de-1aMaiq,.t6d
ferluu1Ui_d*espri-,-qaresf,-Lu-ea ne qi-splrte c{ *ejJ<"=f*
p-6stra in:.inima
o *4)V,^
m!_arr4agile re-v-elatii cu- priv-ire la,P--r-uncul-Iisus (2, 19.51). De altfel,
-
tradilie consemnati de Theodorus (sec. VI) ne spune cd Sf.
- Lucao ,//
fiind gi pictor, a pictat prima icoanl a Maicii Domnului. Darln Wulte -?K
alte locuri se vdd i6Xiae-d6rEt"6ifi Sfllucd.-Numai el ne transmite,o*/eu? -
de pild6, cdteva din cele mai importante pilde evanghelice: a Fiului
- --- -- ,^,TFY "
t-UP-'fo
/-SZ-Z*,*
,7<^,
t9 u'?-;'fiZ':*'f /*
'3 lbidem,p.74o. ('
 146 Introducere tn Studiul Noilui Testament

risipitor, a Samarineanului milostiv, a Vamegului gi a Fariseului, a

Bogatului nemilostiv. De asemenea, relatarea lucanicd a Sfintelor
Patimi qi a ardti,rilor de dupi inviere comportd nurneroase aciaosuri de
cea mai mare importanfa.
I

./' 5. Limba gi stilul Evangheliei

,t{i
t/u

,,,,,/ L!',,, Evanghelia a treia-eJle

-qgltl-!11-o_ lig1-b! greaa4 mult mai bun6 deqdt
L'' / <:,,lrl r r r- -- -
"' - -; -t::- se
a cgo_Ilalt,e*E_vanghelii; ---::-J
vede ci Luca scrie in limba sa matern5,
Sf.
, ,i , , y"'u
/ /l)t('' ,, iar nu ca ceilafi?vangheliqti care gdndeau in aramaicd gi scriau in
,/,t 7 t
,L',, a/F
grecegte. in privin{a frumuselii limbii, opera Sf. Luca ocupf, locul al

^,s
dl^'t doilea intre scrierile Noului T.ll4ttl.nt, pe .lo_qul-jn-tdf-afl6ndu-se
, [f , ,{ Epistola. c4tre Eyrei. Din compararea textelor lucanice cu paral&le
't//// if;V;;"]s-e
"4 L"". ( vede cum Sf. Luc4 in general, a imbunetafit limba,
J, y'
// .,k rztt folosind expresii mai exacte gi lSsdnd deoparte cuvintele gi modurile
lr'J de exprimare strdine (aramaice). De multe ori ins6, el s-a mulpmit sd
/ reproducd textele a$a cum le glsise in izvoarele folosite. De unde, o
inegalitate a stilului lucanic destul de greu de explicat.
Degi Sf. Luca eviti aramaismele, in Evanghelia sa apar
adey[r4te ebraisme, maiXe]';an-a;Gba de zurumite intorsdfuri de
"--fr;t{i..itga
_!r-qyln, se pare, din faprul c[ Sf. I uca imita stilul
tra{geerii gregegJi a Vechiului Testament (Septuaginta). Sf. Luca era
un cregtin atdt de familiartzat cu Scriptura greac6, incAt scrisul sdu

ii'3 ;',HJji:ll
-*lncheie
i1i.:3:ilil?:1,',T,T, ;l*f ::i.i'11;., c6 e, n ne s6
su6-ieciirt tratat inainte de a trece la altul. Dacd nu finem seama
, /, (A,. -de acest lucru,
vom interpreta gregit unele date din Evanghelie. Astfel,
't " {'.'t,t,. /,ol'Sf . Luca scrie cd Fecioara Maria a rlmas la Elisabeta trei luni gi apoi
pLvo'" l'.", ut,
s-a inapoiat la c€rsa sa (1, 56); iar apoi continui- istorisind nagterea Sf.
'y',a,'MV nrloan Botezitorul. Aceasta nu inseamn[ cd Sf. Fecioar6 a plecat de la
. tu/ L
w'"
"/ Y" l)"
(''
Elisabeta inainte ca acesta sI nasc6; numai c6 autorul, urm6nd metodei
4/' sale, n-a trecut la subiectul urmdtor inainte de a incheia istorisirea
f aWi/ ,* ,
vizitei fbcute de Maica Domnului rudeniei sale. Un alt exemplu: in
cap. 3, Sf. Luca prezint5 predica Sf. Ioan Botez6torul gi incheie
k- /
H!, Y,,".,tfr|l rspundnd
lu7'-t c[ Irod l-a aruncat pe acesta in temnifi (3, l9-20); gi ru.rmai
'

,, 0 /1""!,,,.'fl,L 4fp.3 ace-gjr lstorisegte botezar?-a lui lisui, care,

in realitate-a avut loc
,' or' dr- '"
inainte de intemnilarea lui Ioan.
/'u 'j I
 Sfdnta Evangh.elie de la Luca 147

in orice caz, frumusefea Evangheliei de la Luca qi din punctul de

vedere al limbii gi stilului este absolut evident6 chiar pentru cititorul
neavtzat. CAt de sdraci ar fi, de pild6, rcprezentarea pe care run avea-o
despre minunatele momente legate de Nagterea Domnului dacd ne-ar
lipsi primele doud capitole din Luca. Iar, la capdtul celdlalt al
Evangheliei a treia, cdt de vie gi sugestivd este relatarea cilitoriei lui
Iisus Cel inviat cu cei doi ucenici spre Emaus!

C
2 e{?
t

6. Teme predilecte ale Sf. Luca l2co r' ,/

t 5= {J V7/ 1e t
Trei sunt mai ales temele predilecte ale Sf. Luca.
Prima este cea a mtlei dumnezeieSti, a nemlrginitei bun6tali a lui @
Dumnezeu, care neagd orice dir;;;;.: i;';"sinile Evanghelil izn. t' ru
*C
t1€"2-
treia vedem ctrm Mdntuitorul Hristos descopeia iumii un Dumn ezeu 6 ur'oen
cu totul altul decdt cel pe care-l infEliga invdldtura ingusti gi
exclusivisti a iudaismului oficial. E destul sd amintim istorisirile
despre femeia pdc6toas5, despre Zacheu, despre tdlharul pocdit, sau
pildele cu Samarineanul milostiv, cu Vamegul gi Fariseul, cu Fiul
risipitor. Numai Sf. Luca refine aceste trdsEturi, meritdnd gloriosul
apelativ pe care i l-a decernat Danteta: Scriba mansuetudinis Christi
(scriitorul bun6t6lii lui Hristos).
Dar bundtatea dumnezeiascd se revarsd nu numai asupra
pEcitogilor, vameqilor, samaritenilor, plgdnilor, din care Mdntuitorul
face candidati la implrifia cerurilor. Sf. Luca manifest6 o evidenti
preferinfl pentru cei sdraci pentnr oamenii simpli, curafi cu inim4
detagati de cele lumegti. Aceasta este o a doua teml predilecti a sa,
care se vede, de pild6, de la forma Fericirilor din Evanghelia sa (6,20-
21.24-25) pdne la modul in care-i prezinti pe boga{i 9i primejdia pe
care o reprezinti bogSlia (12, 13-21; 14, 33; 16, 9.1 1.19-31; 18, 22).
Sf. Luc-a*les_!e_ _gfetghelis_tut_ :1fg"ilgr,___q:ere nl:L infrliegazd pe Q-/1
Mdntuitorul mereu aplecat asupra mizeriei gi suferinlei omenegti. ada.a Z*.d.uV
Viafa lui Iisus se desftiqoarl aldturi de cei sdraci. Chiar de la nagterea /26-{
Sa, vin sd i se inchine nigte pdstori sdraci (Sf. Luca nu ne spune nimic
despre magi). Sf. Fecioard gi dreptul Iosif aduc la templu ofranda celor
siraci (2,24). Mai tdrziu, Iisus va putea zice:,,Vulpile au vizuini gi

to
De monarchia,l,16.
 148 Intraducere in Studiul I'{oului Testament

pisarile cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are untle sA-$i plece
capul* (9, 58).
.:,, /,,,4t, ktuV,in al treilea rdnd, este de menfionat, printre subiectele dragi Sf.
' Luca, cel privind viaya familiald (in special a lui Iisus) gi, legat de
."',,'_..:rz-
''' '''"_,,', acesta, locul mai important pe care-l ocupd femeile in paginile
// ,
u Evangheliei a treia (ca, de altfel, gi in Faptele Apostolilor). Apar in
' Evanghelia sa surprinzdtor de multe femei: Elisabeta; proorocila
Ana; mama vf,duv6 a tdndrului din Nain; pdcdtoasa din casa lui Simon
fariseul; apoi f'emeile pe care le-a vindecat lisus, ,,Maria, numitZ
Magdalena, din care iegiserd gapte demoni, gi loana, femeia lui Huza,
un iconom al lui lrod, gi Suzana gi multe altele care le slujeau din
avutul lor" (8, 2-3); surorile Marta gi Maria; femeile din Ierusalim pe
drumul Crucii; femeile din Galileea aflate lang6 Crucea Mdntuitorului;
gi, in sfdrgit, primele vestitoare ale invierii, Maria Magdalena, Ioana $i
Maria, mama lui lacov. Nu mai ingirdm aici destul de numeroasele
nume de femei din Faptele Apostolilor.
Intre toate aceste femei, se distinge - at6t in Evanghelia a treia
cdt qi in Faptele Apostolilor Sf. Fecioard Maria. Mai ales prin
-
,,Evanghelia copillriei" (cap. l -2), dar gi prin alte texte (de pild[,
Fapte 1, l4), Sf. Luca ofer6 temeiurile cele mai sigure gi mai clare
pentru cinstirea ce se cuvine adusd de cdtre tofi credinciogii
Ndscdtoarei de Dumn ezeu.
 Sfflnta Evanghelie de la loan
Bibliografie:

Comentarii patristice:

ORIGEN, PG 14; SF. rOAN GURA DE AU& pG 59; SF. CHIRTL AL

ALEXANDRIEI, PG 73-74; TEOFILACT AL BULGARIEI, PG 123-124;
EUTIMIE ZIGABENUL, PG 129.

b. Comentarii gi studii moderne:

ARION, Leon, Valoarea istoricd a Evangheliei a IV-a, in ,,Studii

Teologice", seria a douq XXXIX (1987), nr. 3, p. 104-128.
BARRETT, C. K., The Gospel according to St. John. An Intoduction with
Commentary and Notes on the Greek Text, London, 1955 (abr.:
BARRETT, The Gospel According to St, John).
BERNARD, J. H., A Critical and Exegetical Commentary on the Gospel
according tp St, John,2 vol.,lcc, T & T Clark, Edin6urgh , 1928,
retip. vol-,I 1963,vol. II 1969,
CONSTANTINESCU, Ion, Parabola vilei celei adevdrate (Ioan W, I-I I) -
- C omentariu; in,,Glasul B iserici i", XLm ( I 984), nr. 3 4, p. 214-223 .
'

-
IDEM, Psrabola Prtstorului Celui Bun (Ioan X, I-18) Comentariu, in
,,Glasul Bisericii", XLIU (1984), nr. 7-9, p. 479-491.
DODD, C. H., The Interpretation of the Fourth Gospel, Cambridge
University Press, New York,1965.
ELLIS, E. Earle, The World of St. John. The Gospel and the Epistles,
University Press of America, Lanham-New York-London, 1995.
GHEORGHfU, Vasile, Tradilia despre apostolul si prezbiterul loan ptnd Ia
Eus e b iu de C gzareea, Cernduli, 1926.
IDEM, Prologul Evangheliei lui loan,ln,,Mitropolia Banatului", VII (1957),
nr. 4-6, p. 4-33.
 150 Iniroducere in Studiul l'{ouiui T'estament

IDEM, Activitatea Domnului in lerusalim cu ocazia primelor PaSti (Ioan 2,

23-25), in ,,Mitropolia Banatului", VIII (1958), nr. 7-9, p. 329-
3 s3.
IDEM, Cuvdntarea din visteria Templului (loqn 8, I2-20), in ,,Mitropolia
Banatului", X (1960), nr. 1-2, p.1-17.
LAGRANGE, M.-J. , Evangile selon saint Jean, Paris, 1925.
MARCU, Grigorie, Paternitatea ioaneicd a Evangheliei a patra, cu speciald
privire la proba arheologicd pi paleograficd, in ,,Studii
Teologice", serie noui, XII (1960), nr. l-2, p. 139-160.
MIHOC, Vasile, Sf. Ioan Teologul, comentariul primelor 8 capitole din
Evanghelia de la loan, publicat intr-o serie de articole in foaia
,,lisus Biruitorul", in anii 1995-1996.
OLARIU, Iuliu, Evanghelia dupd loan, 1894.
ROVENTA, Ilaralambie, Originea Si valoarea istoricd a Evangheliei dupd
Ioan, Bucuregti,1928.
STAMATOIU, Dionisie, Rugdciunea arhiereascd (loan XVII), in
'
,,Mitropolia Olteniei", XXX ( 1978), nr. 7 -9, p. 554-562.
ZEVINI, Georges, Commentaire spirituel de l'Evangile de Jean,2 vol., trad.
de I'italien par M. Rayer, Mddiaspaul, Paris, 1995- 1996.

1. Autorul Evangheliei

Biserica a gtiut dintotdeauna q4t-vgnglfelia _a patra a fost scrisE de Sf,

.^ -Ioan" celmai t6n6r dintre Apostoli, ucenicul care la Cina cea de Taind
gi-a plecat capul pe pieptul Domnului. Autorul nu se pfezinti ins6
nicdieri in cuprinsul Evangheliei. Dar tocmai aceasti tdcere a sa
confirmd Tradilia: grija pe care o are autorul acestei minunate gi unice
-pgripri appsto_tlce de a evita sd poqengasqg*Iru numai numele s6u, al
tul loa'; .i--;i riumere- @leini$jqsqyr' ]iEaum*}[" ridmdlA':lui
{k Z6iedeu, tatil s6u, gi al Salomeii, mamala, constituie ea insagi o
,o wu
--,/rr6emnAturd
cum nu se poate mai clarl gi mai grlitoare. Este semndtura
/r,'L
tpfu
'tu* ,u1ro\n" smereniei. Apostolul iubirii poate fi numit deopotriv[, cu drept cuv0nt,
,^ti,,\l(,

{,k' ' Anostolul smereniei.

si Apostolul
gi smereniei-

a. Mirturia Tradi{iei

Informaliile Tradiliei vechi a Bisericii asupra originii gi autorului

Evangheliei a patra sunt rnai numeroase gi mai detaliate decdt cele
privitoare la Evangheliile sinoptice. Unele dintre ele prezintA insd
 Sfdnta Evanghelie de Ia loan 151

dificultali, exploatate din plin de cei ce refuzd SfAntului Apostol Ioan

I
calitatea de autor al Evangheliei.
Din mirturiile existente este cum nu se poate mai clar cd
i
i

Evanghelia a patra era larg cunoscutd gi recunoscutd ca operd a ,- 4 {) >-1 ?

Apostolului Ioan incd in prima parte a secolului al Il-lea.
,/t z*Zr..rz
Astfel, S f. I gna[e_{e!ie}rel-Gfq&$l), TSnirizat. pe . I a anul
107 sau 110, dovedegte, in Epistolele sale, o mffe-Taft"l.liaritate cu
F.* E: *
, ba-)kc

scrierile Sf. Ioan. Degi el nu Le citeazd niciieri in mod direct, totugi se -'\-:7-*
t/y'o /-Z<_<
vede cd gi-a impropriat inv6!6tura gi spiritul ?nsugi al acestor scrieri. {<:
Sf. Policarp, episcopul Smirnei, in a sa Epistold cdtre Filipeni L.,o * ..
(VU, t;, Sbriiab-pulinrimp dup-d martiriul Sf. Ignatie, deci intre anii 7^=sftz* 'a
110 qi 120, citeazS Epistola I Ioan (4,2-3)care, dupd cum se gtie, este !:-*'tr-^*
cE
strins inruditi cu Evanghelia a patr4 fiind ca un fel de introducere a )-^< '1
442'/atr4\
-
acesteia'
Sf.Justin Ma4iru!.in prima sa Apologfe, scrisd pe la anul 150, 9i xz a-"--.:,,
in Dialogtrl-Cu-f'udeul Ti:ifun, care date az6, dinjurul anului 160, face ,' ,_* '<a:
* '
7'?<tzrz<
alrrzii clare la Evanghelia de la Ioan.
----t;;*inrr*., aluziile, citatele gi mentiunile se inmullesc .
r'r*a
; "
Ereticul Valentin gi ucenicii sii Ptolemeu gi Heracleonr gi Sf. Irineu al G**-=,
Lyonului care-i combate (prin anii 173-180), ereticul Marcion (pe la L.--:.:
anul 140) gi Meliton de Sardes care scrie impotriva lui (pe la 160- d u.--*'.ia
170), ereticii montanigti (intre 156 gi 172) Si adversarii lor ortodocai q_ ,-1.-?
Apolinarie de Ierapolis gi Apoloniu - cu tofii mdrturisesc - direct sau n._:7"*
*erea"'
indirect - despre autoritatea incontestabilE gi universalS de care se
bucura Evanghelia de la Ioan in Biserica de atunci. Taliap a qi alcituit Z-- --
(pelaanu1l75)vestitasalucrareintitulat6Diatessaron,adic6o
,,evanghelie" din cele patru, ceea ce inseamnd cd incd de atunci "'v4-r r -
canonicitatea celor patru Sfinte Evanghelii deci, inclusiv, a
-
Evangheliei a patra era un fapt mai presus de orice indoialI gi addnc
intrat in congtiinla Bisericii.
Existd insS gi mlrturii directe referitoare la autorul Evangheliei a
patra.
Astfel, Clement Alexandrinul (+ intre arii 2lI-216), tn lucrarea zt{2, < ,,?.-zcd:<
sa lpotipoze, care s-a pierdut, dar din care Eusebiu de Cezareea ne 4-z * c.:,;= <*&.
pdstreazl unele fragmente, zice: ,,Cdt despre Ioan, cel din urm6, /* *;
-*,.,
vdzilnd cd cele trupegti [ale vielii lui Hristos] au fost puse in lumin6 in 1.-ru

I Heracleon a scris gi un comentariu la aceasti Evanghelie, numind pe autorul ei

,,Apostolul lui lisus Hristos". Cf. GHEORGHIU, Introducere, p. 292'293.

I
 152 Introducere in Stuciiul lr'loului Testament

fcelelalte] Evanghelii, la indemnul ucenicilor sai gi fiind luminat de

Duhul SfAnt, a alcdtuit o Evanghelie Cuho.,,niceascd."2
,5r77,r', /, r- Prologul antimurcionit (160-180)3 se exprimd astfel:
,, ... , r/ t:/:2/,,,F-vanghelia de la Ioan a fost descoperiti qi data Bisericilor de cdtre
]r'" ., r,,;,2. Ioan, pe cdnd era incd. in trup; aceasta ne-o spune unul dintre cei mai
/l/ /- r -L !'{./t.. k{z
"'-'dragi
t .
ucenici ai sdi, Papias din Ierapolis, in ultimele cinci car{i ale
sale."4

ilot P o tz Canonul Muratori (180 - 200), ne oferi aceasti importanti

mdrturie:
,t/t u?ifu) ,,DESPRE A PATRA DNTRE EVANGHELII: CEA A LUI
IOAN, LINUL DINTRE UCENICI.
La cererea celor impreund cu el ucenici gi episcopi, el a zis:
,,Posti1i impreund cu mine trei zile [incepAnd de] astazi gi ceea ce se
va descoperi fiecaruia, unuia sau altuia dintre noi, vom spune-o." in
aceeaqi noapte, i s-a descoperit lui Andrei, unul dintre apostoli, cd
Ioan este acela care, in numele s[u, trebuie s6 pund in scris toate
lucrurile, urmdnd ca tofi sd revadd ceea ce a scris el. Astfel, degi sunt
diferite in fiecare din scrierile evanghelice inceputurile, aga cwn ne
sunt ele invifate, aceasta nu are nici-o importanld pentru credinciogi,
deoarece, prin lucrarea unicului Duh, principalul [autor], in toate au
fost infbliqate toate lucrurile: privind nagterea, patimile, invierea,
disculia flui lisus] cu ucenicii SAi gi cele doud veniri ale Sale: prima in
umilinfi, dispreluit, care s-a petrecut; gi a doug cu putere
impErdteascl, strdlucitd., care va avea loc. Ce-i, deci, de mirare dac6
loan cu atltta autoritate se pronunfi asupra fiectrrui pugct, chiar in
Epistolele sale, zicAnd despre sine insugi: ,,Ce am v6zut cu ochii nogtri
$i am auzit cu urechile [noastre] pi ceea ce mAinile noastre au pip[if
acestea vi le scriem>>?"S

2
Eusebiu de cezareea, Istoria bisericeascd, vl, xiv, 7, p, 238 (menlion[m c[ am
operat unele mici modific[ri in aceastll traducere, penhu a reda c$t mai exact
inlelesul textului original).
'**i$9!gqep!e antimaicionite apar in cdteva rlggr-qsqriqe Lq1leale Noului Testamenr.
Primul care a notat ca ele par a fi indreptate impotriva lui MarcDn a-ftistDo--m-D. de
B{}ge, care le-a 9i publicat in Revue Benedictine, xL (1929), p.193 gi urm.
Prologul la Evanghelia a patra este in mod evident corupt gi ridica destule probleme
care nu pot fi discutate aici.
o
Citat dupd HARRINGTON , Introduction, p.93g.
' Citat dupl GRANDMAISON, -/esus Chilst, p. 96. Menfionlm c6 acest text s-a
pdstrat in limba latind.
 Sftnta Evanghelie de la loan 153

Se pare cd acest text vizeazd erezia numitd mai tdrziu de Sf.

Epifanie (la mijlocul sec. IV) a alogilor, adicd a acelora ce se
pronunfau impotriva Evangheliei Logosului (CuvAntului), care nu este
alta dec6t Evanghelia de la Ioan. Este cunoscut, in aceastd privinfd,
cazul preotului Caius din Roma care, pe la anul 200, intr-un tratat
polemic impotriva montanigtilor, deoarece acegti eretici fbceau mare
caz de Evanghelia de la loan, se pronunfi impotriva acestei
Evanghelii. Dar acest Caius, combdtut puternic de Sf. Irineu gi de Sf.
Ipolit, n-a avut urmagi care sd-i imbrdfigeze contestarea.
O m6rturie scurt6, dar cum nu se poate mai clar6, ne-a ldsat,!f,
Irineu (care-qi scria lucrarea pe la anul 185): ,,Apoi loan, ucenicul
Domnului, cel care s-a aplecat pe pieptul Lui, a scos gi el o Evanghelie
pe c6nd petrecea in Efesul Asiei."6
Aceasti mirturie este de o importanfE deosebit5, deoarece Sf.
d
Irineu l-a cunoscut pe Sf. Policarp al Smirnei, ucenic al Apostolilor.
:
Scriindu-i (in jurul anului 190) lui Florinus, un prieten al sdu din
copildrie care insd cdzuse in erezie - fragmente din aceastd scrisoare
I

a
ne-au fost transmise de Eusebiu de Cezareea-, Sf. Irineu spune despre
I

relalia sa cu Sf. Policarp urmItoarele: ,,Aceste inv6t6turi ale tale,

-
Florine, nu sunt izvordte ca sd nu folosesc cuvinte grele dintr-o -
judecata slnitoasd. Ele nu se impac[ cu cele ale Bisericii... Dar nici
preolii mai in vdrst[, care au fost inainte de noi gi care au trdit
impreuni cu Apostolii, n-au pqtut si{i transmiti asemenea invdfituri.
Te vedeam cAnd eram copil in Asia inferioar6 pe ldng[ Policarp; aveai
pe atunci o strdluciti pozilie la curtea imp6rdteascd gi te sileai sI ai un
bun renume inaintea lui (a lui Policarp, n.n.). Cdci imi anintesc mai
bine lucrurile de atunci decdt cele care s-au int6mplat acum mai de
cur6nd. intr-adevdr, cunogtinfele pe care le aduni in tinerefe cresc
deodatl cu sufletul gi rlmdn mereu unite cu el. De aceea pot spune qi
locul unde gedea fericitul Policarp atunci cdnd vorbea, locurile pe
unde intra gi iegea din clas6, felul lui de via15, infbligarea lui fizicln
felul cum vorbea cu mullimile, cum istorisea el rela{iile lui cu Ioan gi
cu celelalte persoane care au vlzut pe Domnul, gtirile sale despre
minunile gi despre inv6!6tura Lui; cum Polica{p, dupd ce a primit totul
de la martorii oculari ai vielii CuvAntului, pe toate acestea el le punea
in leg6turd cu Scripturile. Lucrurile acestea, prin mila lui Dumnezeu,
care a venit peste noi, eu le-a{n ascultat cu grijd gi le-am insemnat nu

ereziilor, [I[, i, 1; ln grecegte, acest text este pf,strat la

'SF. tRtNElJ, Contra
EUSEBIU DE CEZAREEA,lstoria bisericeascd, V, viii,4, PSB 13, p. 198.

f :l:::=:l-*--
--)
 i54 Introducere tn Studiul Noului Testament

pe hdrtie, ci_ in inima mea, gi le mmeg congtiincios cu ajutorul lui

Dumnezeu."T
tilt,,
.,z e R zz,r,a,,rz"-*.,3 :ii,:, i:nT. u' li,: "jil ff., l s, Jff H ,fl- f 1TT'*:l
tr2:zrL,," invalat de Apostoli gi a vorbit cu mulli dintre cei care-L vazuserd pe
: ,..,{, *ttL Hristos, ci el a $i fost rdnduit de Apostoli in Asia ca episcop al
(';1':/{':it'z
Bisericii care este in Smirna; qi noi l-am vSzut in floarea vdrstei
noastres, c6ci el a stiruit mult6 vreme gi pdnl la o bdtrAnele foarte
inaintat[ $i a iegit in mod sldvit din viafd, prin prea nobila uqd a
martiriului..."e
Am citat aceste texte pentru a ne da se€Lma cdt de importantd este
mdrturia Sf. Irineu, cel care l-a cunoscut gi l-a ascultat pe Sf. Policarp,
ucenic al Apostolilor. $i cAt de neintemeiati este pozifia acelora care,
impotriva celor spuse de Sf. Irineu - ca gi imporiva tuturor celorlalte
mlrturii citate aici - cautE cu tot dinadinsul sE nege paternitatea
ioaneicd a Evangheliei a patra, atribuind-o, de pildA, unui presupus
,,prezbiter loan" (a c6rui existenfd este dedusl dintr-un text nu prea
clar al lui Papias'" ) sau oricui altcuiva (mulfi critici mai noi atribuie
redactarea Evangheliei unei presupuse gcoli ,,ioaneice", adictr unui
grup de ucenici ai Apostolului loan).

b. Sf. Apostol loan in Noul Testament

Noul Testament ne oferd destul de multe date despre Sf. Apostol loan.
Chglqq!-.e__s!1 $i a _fr-atelui sdu Iacov de c6tre Iisus spre"a-i-fi
ucenici a avut loc imediat dup[ chemarea altei perechi de fra1i, Simon

t La EUSEBIU DE CEZAREE A, Istoria

bisericeascd, V, xx, 4-7, pSB 13, p.212-
213,
8
Sf. Irineu va fi avut atunci ?ntre l5 gi 20 de ani (LAGRAN GE, tvangile selon sainr
Jeon, p. XLIII).
o
sF. IRINEIJ, contra ereziilor. lll, iii, 4, citat dup6 GRANDMAISoN, Jeszs
Christ, p. 98. Se gtie cd Sf. Policarp, in vdrstd de 86 de ani, a murit ars pe rug in
stadionul din Smirna in februarie 155. Sf. Irineu a ajuns episcop al Lyonului in anul
177.
'o Pesffat de EUSEBIU DE CEZAREE A, Istoria bisericeascd,Ill, xxxix, 4, psB 13,
p. 142. Eusebiu interpreteazd gregit textul lui Papias, crez6nd cd ,,prezbiterul loan"
ar fi fost o persoand deosebit[ de Apostolut loan. De fapt insd Pipias se referi la
?9.:t1gin urm6. Apostolul loan se prezinti, de altfel, el insugi, in fruntea Epistolelor
II 9i lll loan cu titlul ,,Prezbiterul" ( Preotul), ca unut care avea gi harul preogiei in
treapta cea mai inalti gi care, dupd mdrnrria lui Policrat al Efesului (a si vedea in
text), era preot gi purta petalon-ul. Asupra problemei ,,prezbiterului loan,' , a se
vedea lucrarea Pr. Prof. vasile GHEORGHIU, Tradilia despre apostolul gi
prezbiterul loan pdnd la Eusebiu de Cezareea, Cernlu;i,1926.
 Sfanta Evanghelie de la loan i55

gi Andrei (Mt 4, 18-22; Mc 1, 16-20). Sf. Luca ne spune chiar ca

chemarea celor patru s-a petrecut in urrna une-i-pescuiri minunate (Lc
5, 1 gi urm.), intr-un moment in*q1g lacov gi Ioan ,,erau impreund cu
!-bo n' (Lc 5, 1 0 ). c heaqarea i ro s1,a1ft]-tg14--q[o-c, cei pairu- l asdnd
rotul 9i mergdnd dupd IisuslMf 4,20.22; McT;-19.20; tE5; n). --__ ---\
In In 1, 35 gi urm. este prezentat un moment anterior, fiind vorba
de doi ucenici ai lui Ioan Botezdtorul care au auzit mdrturia acestuia
despre Iisus. Unul dintre ei era Andrei. S-a presupus uneori cd cel[lalt,
al c6rui nume nu este dat, n-ar fi altul dec6t insugi Ioano autorul
Evangheliei. Dac[ este aga, ?nseamnr cE aici igi are ?ncepuful ucenicia
lui Ioan.
Tatdl lui Iacov._l'l-|o* eraZevedeu (Mc 1,20), unJglgr din una
-1*. -t^ ..^ r-=-,:rT-;?-Tt-t-r{or.r..t r r.r
!,_.plgbabii e_.miiG
R . .r *;>--

zevefueu" -45ffi1 nuriTludeseo'i6co;ti io* in Sf. EvangEelii -

(de ex., in Mt 20,20; Mc 10,35) - erau gi ei pescari, exercit6ndu-qi
I
Marea Galileii (numiti gi Lacul Ghenizaret). Ntgfng_-g,_:-
* dintre femeile care-I slujiserd lui Iisus in Galileea gi
:a una
spre lerusallm, care au
(Mt 27,55^-56; Mc 15, 40-41; cf. Lc 23, 49.55-56), care apoi, in
Duminica invierii, au venit sE unga trupul lui Iisus gi, gdsind
mormdntul gol, au primit vestirea de la inger c6 Dornnul a inviat (Mc
16, I gi urm.).Din comparareatextelor din Mt 27, s6 gi Mc 15,40-41
cu cel din In 19,25, unii autori deduc cd prin ,,s@(e ltd..,__
Iisus) din ultimul text trebuie inteleasd Salomda 9i ca in ioili text
ioaneic ar fi vorba de patru femei, gi anume: Mptpg_DqrgruluL,,Lo*ra:..
(rudalc-l, care n-ar fi alta- decat Salomeea" menfiog&in4araleleJe-din-
M€Lei-$r-Marpu, Maria lui cleopa gi Maria Magdalena. Pacas*e$a,__
inseamaa-c-4*[f. Joan _g fi_fqqt-lnrudit -trup-e-gre
-cu
MAntuitorui. Dar
aceasti inte$Lrctauexu gsJe lgloq sigur6. E mai firesc-s6credcm_ea-' irr_
r
In 19, 25,,,sora mamei Lui" nu este altadecdt,,Maria lui Cleopa" al
c6rei nume este dat in continuare. Pe de altd parte, Maria lui Cleopa
este,,mama lui Iacov cet Mic ai a lui Iosi" (Mc I 5, 40;cf. 15, 47; 16,
*a--=-r---'-i-
i:ji
Qq!q!4!i (Mt 13, 55); ei erau, (.)
-/ ,
-tesigur, inrudili cu Mqltultrllrl pri4_qpqE_lor
---':-__ -
Maria, ,,sora-l6dica-
_ '----
veri g o ara sau_{l4qqata) Majeii D om_uului._
*-Fffifie1ui
loanIia, ie vede, destul de insuriti, cum rezultLdin faptul
cd Zevedpu avea angajafi nigte lucr,dtori care-l ajutau la pescuit (Mc
\y' 1! *
20). Salgtqge_ys_ fi_&s1, iesrggf,_ p-q11le femeile care Y
slujeau
DT:"l"i t1r.jgr.1lor lu'r,d"T ullTl tor" (ldET).
,
 156 Introducere tn Studiul Noulu! Test{lment

[n listele cu cei doisprezece Apostoli, Ioan apare fie pe locul al

/lor.rz./.2-r patrulea (Mt 10,2; Lc 6, l4), fie pe al treilea (ivfc 3, i7), fie pe al
doilea (Fapte 1, 13). Din Sf. Evanghelii rezultd c5, aldturi de Petru gi
4 7r fratele s[u Iacov, Ioan ftcea parte din g*pul de ucenici mai intimi ai
r: I tt /,,st.r Domnului, numai ei flind alSturi de El in trei ocazli deosebite: la
"' , , .-., invierea fiicei lui Iair (Lc 8, 51); la schimbalea la fa15 (Mt 17, l; Mc 9,
/tllfii78 2: Lc 9,28); qi la rugdciunea (agonia) din Ghetsimani (Mt 26, 37; Mc
r. f{ -g 14, 33).
oi t't/l//.r:. Cei doi fii ai lui Zevedeu, pe care, datori6 temperamentului lor
impetuos."Jlgr_ Ll nypij_,BJ3rrrghgs, adicd fiii tunetului" (Mc 3,
^../rr.
:;;:" t,...*u,J7\. Apai-impreunTin evang-rrefii in aoua i.prejurdri din care se vede
?. -,.: ,. c cd numele acesta le era cum nu se poate mai potrivit: in Lc 9,54 ei vor
/t'r/t"zzza't si facd s[ se coboare foc din cer sE mistuie un sat de samarineni care
nu L-au primit pe Iisus s6 innoptezela ei; iar in Mc 10, 35 gi urm. ei ii
J .///a,t/ | oru,x
L/ -
cel Pggqqlgi cils_tea de a qta-g1ul de;p-dgeapta g!_q[g! d-giqStanga Sa,
int11_qlg_yn aretAn{g5_e gata_sd gi p{timeascd impreunf cu El (Mt
4.tu'-.,.-.r' -; z+- nn
F, -'
:*^',, 20, 20 precizeazd
r20, precizeazA cE cererea aCeasta au adresat-o Domnului prin
,).-":
* t- ' mama lor; din v.24 rezultd ing-d=clcererea eg4 de fapt a lor).
/* ^n

t'rzz / Temperamentul lui Ioan se intrevede gi din episodul in care-l

7,,t;p/y;frpinformeazd pe MAntuitorul despre cineva dinafara grupului de ucenici
-'u- / care scotea demoni in numele Slu (Mc 9, 38; Lc 9, 49). Manifest$nd
acelaqi zel pripit ca gi in Samaria, Ioan l-a oprit pe acela. Iisus insd
tempereazd gi cu aceastd ocazie intoleranfa ucenicului (Mc 9, 39; Lc 9,
50).
,i.r- o r,.-t/tt .*l!_.&lilr_logl -ai apare o datA impreund cu Petm,liig.$_trimigi
,t E/.** sd fac{-prqgali,rile Be-$tru ultirnul fuqti_@c 22, 8).
,-a,?/t-a"'s' In prima parte a c44ii Faptele Apostolilor, Sf. Ioan apare in trei
izen-c.(t' ocazii alIturi de Sf. Petru: la vindecarea ologului din nagtere (3, I gi
urm); la infdligarea lor inaintea Sinedriului (cap. 4), prilej cu care sunt
', ,/ calificafi drept ,,oameni f6r6 carte gi simpli" $i -qgqt__!:e*c_!ulgs*cqli_{e
dt_g.:ggfti cjr fiind 9t!gqg.i care ,,{1ses9qd i.p1qq{t4 c3_!is9s,.i+, ti);
' $i ca delegali ai Apostolilor in Sariluia (8, l4), unde celor botezafi de
Filip, Sfinfii Petru li loalr'-fe-air-sonferit danrl Sf[ntului Dgh prin
punerea mdinilor'(8, l7), 6dicd prin ceea ce numim Taina Mifungerii
(cf. I Ln2,20.27).
r-{ Din aceste referinfe din Faptele Apostolilor, ne ddm seama cE Sf.
( Ioan a awt un rol proen+inent-i*-*6nul- Bisericii din epoca apostolicd.
--€-+:r-::::.- -1--
ft-, ,t. -71_tcti or,,,*fi? a,
"*-.n z<-z
-{ 7,#'*d'
 Sfdnta Evanghelie de la loan 157

Aceastd pozilie a sa este confirmatd de Gal 2, 9, unde Iacovl', Ch.fu gi

Ioan sunt prezg,nta[i ca,,stdlpi" ai Bisericii.
loan mai'este menfionat in Apocalipsa (1, 1.4.9;22,8). Mulli
insd cred astdzi cd acest Ioan, autorul Apocalipsei, ar fi altul decAt
Apgglglu{oan. Vom vorbi despre6&sta mAi p-e*Iarg atunci canrc-.-
vbm ocupa de problema autorului Apocalipsei. Vom spune aici numai
cd mdrturiile clare ale Tradiliei ne obliga si vedem pe Apostolul cu \
acest nume in acel Ioan exilat in insula Patmos qi care s-a invrednicit lr-
-care
de mrUpnelglJvedenii pe
.-";:a'
ni F infbligeaza ultima sciiere a Noului
I estament.
Numele Sf. Ioan nu apare deloc in Evanghelia a patra. In cap.
:
I
21, care reprezintd, desigur, un apendice addugat de un ucenic al
Apostolului, care murise deja (cf. v.23), se vorbegte de ,,ucenicul pe
care-l iubea Iisus" (v. 20). Ceva mai departe se precizeazd,: ,,Acesta
este ucenicul care mirturi despre acestea gi care a scris acestea, gi
gtim cI mlrtiiia lui estE
i
F
E
martor care este qi autorul
:
Evangheliei. Apostolul Ioan a fost identificat gi cu acel ,,alt ucenic'o
din In 18, 15-16 care eracunoscut arhiereului gi care aputut intrael_qi
!

effi ce; de-

:.

l-a putut introduce $ip. Fetffiffima-ta

I
5

Taina,,,ucenicul pe carel iubea Ii$ls:ji-a plecqt-capuhg__plg12lgt-- /

L'

Domnului (ln t3, 23.25). I9*!.-s:a-aflar-Be --G_glg9!g,-Jdngd -CrUcp*

^l
|

atunci cdnd Mdntuitq.ru-l i-a ig-cglintat=o+e-Mu.;"* a-Qs-J9r 25-27)

--_----i-
. . .\--l
in-ai*in.ata invierii, el a aldsit impreund-cu Petru tag;ormdni'ii_a=--7
ujr.l-!S p1tlr-irl acolo; gi aegi Pe;ru a intrat primul in moffidnt, Ioan a
(

t
f;G;l;;;-aerezut'mai intdi cd Hristos a inviat (In 20,'3-8).itt *p
2 l, ;i a;i ni?inlZev-@ei sapte sqqnic-i3-arora
Domnul Cel inviat li S-a ardtat la Marea Tiberiadei gi din nou sunt
pugi in evidentS,,ucenicul acela pe care-l iubea Iisus" gi Petru: t
pgqtq
il rec_Unqagc-pg!-9!a94,_ iq1 al_{g_i_le-q se aruryA fn apA sp. rq-a*qi19gg**/
eddgEi B"*errffi-G1nrti.i) pieteniA;A intrebarea lui Pffi
in ce privegte viitorul prietenului gi insolitorului sdu in atdtea ocazii gi
rlspunsul Domnului: ,,DacE voiesc ca acesta si rimdnA pdnS ce voi
veni, ce ai tu?" Deoarece acest rEspuns a fost gregit interpretat de cdtre

ll Nu este vorba aici de Apostolul lacov, fratele lui loan, care fusese omordt cu
cdliva ani tnainte de Sinodul Apostolic la care se referi Gal.2, 1-10, pe la anii 43-
44, dn porunca nelegiuite a regelui Irod Agripa I (Fapte 12,2), ci de lacov, ,,fratele"
Domnului (cf. Gal l, l9). Ca episcop al Ierusalimului (cf. Fapte 15, 13 9i urm.;21,
l8 gi urm.), acesta din urmd e menlionat primul ?ntre ,,stdlpii" Bisericii, mdcar cf, nu
era dintre Apostoli.
 158 Introducere [n Studiul l'{oului Testamenl

c6, adic6, Ioan nu va mai muri -, moartea Apgsl-o_lu_tui a trezit

unii - -capitot
ne.dume1gg. __g_qea ce;l oblig[ pe reciactorul ultimuiui al
Ev-angheii.i ta dea o eipiicatie (In 21 , 20-23). Penutti-14u| ve1se1 al
- Eu*Ett.liei (2 1,24) ph-alfrna{ia. {in 19,35, precizAnd inca o datd cd
'- ,,ircenicul care a scris acesiia" mdrturiseqte ceea ce el insuqi a vazut 9i
cd, deci, mdrturia lui este adeviratd.

c. Bdtrine{ea 9i adormirea Sf. Apostol loan

Din Noul Testament rezultd c[ la inceputurile Bisericii Sf. Ioan a

petrecut o vreme la Ieru:iiiftm. Ce s-a intAmplat cu el dupd acee.a? Aqa

Sf'. Apostol loan la Efes. Va fi venit acolo dgP-4-"S,a,q{t9u Sf. l'1ostg! -_ -

Pavel, clci Epistolele pauline nu ne lasd deloc s[ inlelegem cd Sf. Ioan
fi
;n fost prbzent la Efes inainte de acest eveniment, sau, 9i mai
(in anul 70).
--probabil, dupd c6derga Ierusalimr'rlui
Ensehja de Cezareea afirmd cd in timpul perseculiei lui
n z2 - Diimilian (81-96) ,,Apostolul gi evanghelistul loan...a fost osdndit sd
64'z s- /' ,2+-r traiascd in insula Patmos"rz gi cE dupl venirea in fruntea imperiului a
2.t4,7a.2/7/-zzz.-.lui Nerva (96), ,,potrivit unei vechi tradilii" (lit.: ,,cuvAntului celor

o-z/ vechi
,r+ *j- *'" dintre noi"i, foariTaT!1--ots Aiqexrljf-li:1l?luat viap-la E{.}''.
'

4.: lz,s-
," { Tertulian care confirmd tradilia despre getleriiaSl-Ioan Ia EfeS; cit6ird
z:j-.|
.,",1.
' / "
,,. /)/'u:
, m[rturia Bisericii din Spirua dup4 care episcopul ei- Policarp a fost
, r r -,--^^lltl
in. af loc salvarea
f- ^l+ l^^
-'_", |j-",lo, insciunat de citre acest-Apostol'*, menfio\ery
^^1.,;.
-^-e.l^-^^-x

't: ::** osandit sd moar6, probabil tot sub.Domilian. Eusebiu de Cezaree

r+ a:: LAi,
i'
{'{-2..2 bazdndu-se pe marturiile Sf. Irineu" $i u iui Clement A?exandrfn ift',
:ta;;-/dzt4.d1.< mai afirmd cd Sf. Ioan a trdit in Asia MigA-GfesISL*a ,c!p-dus
.irr,.ft- Blsencfle-.de-tcolo p-aif, inlreniEa implratfilqi Tqian (98 - 117)'- A
!.: adbimit deci in Domnul pe la anul 100.
/; Eusebiu preia de la Clement Alexandrinul gi relatarea unei fo^arte
,/tr: t' frumoase intdmpldri din ultima perioadd a viefii'Sf. Apostol loanls. O

/:/' u
,., r* ,l
I
redlm aici, pe scurt, pentru frumusefea ei:
"/
l2
bisericeascd, III, xviii, l, PSB 13, p. I 18.
,rlstoria bisericeascd,lll, xx,9, PSB 13, p.120.
,olstoria
.Jis#,'ly;,?';;:f,{:;:;:'r,!;i;f:l;i,?:g":',";;#xll',ff l;o1iuT"'"
ts
Contra ereziilor,ll, xxii, 5 gi III, iii, 4.
t6.
Dintr-o lucrare a sa cu titlul: Care bogat se va mdntuf?
,,
EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeascd,lll, xxiii, I gi urm., PSB 13, p.
t2t.
tB
Istoria bisericeascd, lll,xxiii, 6-19, PSB I 3, p. 122-124.
 din Asia, intemeind noi Biserici, hirotonind episcopi gi preoli acolo
unde era nevoie li rdndurnd qele de trebuin!6. Cu prilejul unei astfel de
vrzite, a incredinfat episcop-ului-Effiirlui pe un tdn6r pldcut la
infbligare gi cu suflet infldc[rar. Aegla]a lualge J.eOeI i_q*qasa saJ-a
*_uotezat, dar n-a.mai_purtat d.rtuia !.ija-i. 6f-r.ar"f a; ;"dihi,
*"*Endrul Vr
s-a alipit ileG$e tineri stricaji-, i'cdzut tot mai ad6nc in pacat,
ajungdnd pdn6 la urmd cipetenia unei bande de tdlhari.
Dupd o vreme, revenind Ioan in acel oraq, i-a cerut episcopului
s6-i redea comoara pe care i-a incredinfat-o. Bdtrdnul episcop n-a
infeles la inceput despre ce este vorba. Atunci Apostolul i-a zis: ,,Pe
tenAr 1i-l cer 9i sufletul fratelui tiu". ,,Acela a murit", i-a rispuns
episcopul, istorisindu-i cum a ajuns acel t6nir sd terorizeze finutul cu
banda lui. Sf. Ioan, dup[ ce qi-a sfagiat hainele de durere, s-a dus
imediat in cdutarea celui pierdut. Ajungdnd la locul unde sdlEgluiau
teharii, a fost prins de shaja lor gi dus in fa[a cdpeteniei. Acesta l-a
. recunoscut imediat pe bdtrenul Apostol gi, de rugine, a luat-o la fug6.
Ioan, uitdndu-gi vdrsta" s-a luat dupl el, cdt il lineau puterile, strig6nd:
,,Fiule, de ce fugi de mine, pdrintele tduo care nu-s inarmat gi mai sunt
gi betrdn? Fie-fi mil6 de mine, fiule, nu te teme! La tine mai sunt niqte
nddejdi de via!6 (vegnic6, n.t.). Am sE md agez pentru tine inaintea lui
Hristos. Dacd ar fi nevoie, m-aq duce bucuros chiar la moarte pentru
tine aga cum a murit gi Mdntuitorul pentru noi: pentru sufletul tiu l-ag
da bucuros pe al meu. Opregte-te gi ai incredere! Hristos este Cel care
m-a trimis."
Atunci tenarul s-a intors, l-a imbrafigat pe Apostol, qi gi-a cerut
iertare cu multe lacrimi, ,,botezdndu-se parcd a doua oard cu lacrimile
lui". Dar igi ascundea m6na dreapt6 cu care sdvdrgise atiltea nelegiuiri.
Sf. Ioan l-a sdrutat, s-a rugat pentru el gi, asigurdndu-l cI Mdntuitorul
l-a iertat, i-a s[rutat mdna dreaptd, ca s6-i arate cE a fost curdfitd prin
pocdinfi. Fostul c[pitan de tdlhari a fost redat deplin Bisericii, dend
astfel - incheie relatarea -,,o minunati mdrturie de ciinfd adev5rati, o
puternicd dovadd de nagtere din nou, un trofeu vdzut al invierii".
Tot la Efes s-a petrecut gi alti intimplare grditoare despre care
mdrturise$te ff lrineutv, care, la rdndul s6u, o auzise de la Sf. Policarp
al Smirnei: Intr-o zi Apostolul Ioan intrase intr-o baie s6 se spele.

te
Cont o ereziilor,Ill, iii, 4. Istorisirea Sf. Irineu este preluati de EUSEBIU DE
CEZAREEA, Istoria bisericeascd,Ill, xxviii,6, PSB 13, p. l3l, gi repetati ln IV,
xiv,6, PSB 13, p. 157-158.

-)
 160 Intrcducere tn Studiul ltloului Testament

Auzind insd cd acolo e gi ereticul Cerint, a fugit in grab6, sfbtuindu-i

sa fuga qi pe ceilalii care mai erau cu el gi zicdnd: ,,Sf, ieqim de aici, nu
cumva sd se dardme baia peste noi, intrucAt Cerint, dugmanul
,--J adevdrului, se afld gi el aici in6untru."
Despre activitatea gi moartea Apostolului Ioan la Efes
mdrturisegte gi episcopul Policrat al Efesului, intr-o scrisoare adresatd
episcopului Victor al itomei, pe la anul 190: ,,...in al doilea rdnd Ioan,
cel care se culcase pe pieptul Mdntuitorului, care a fost preot ql.a
purtat petalon27, care a fost martor gi didascdl, se odihnegte la Efes."2l
Toate mdrturiile Tradiliei concordd in afirmafia cd Sf. Ioan a trdit
panA la o vdrsti foarte inaintatd. Fer. Ieronim22 ne spune cd Sf. Ioan,
foarte bitrdn, nu mai putea sd meargi singur gi cE era adus in bisericd
de credinciogi. Tuturor, el le repeta indemnul: ,,Copilagilor, iubili-vd
unii pe altii::: cuvinte pe care le g*im,
:ldde
[tiftt-qi]ir piim-aTa E,istole
soborniceascS. Faptul c5lunS-bSe -aeeastA vdrstS- Va' fi
intirit
convingerea multora cd ,,ucenicul pe care-l iubea lisus" nu va muri
(cf. In 21,23), ci c6, probabil, va fi mutat din aceast6 lume ca Enoh
Xl ca llie. C-uladeya13t- ggf""
€tm-trlist Ioan mai ales p.inC.-1@ii 9.9-49',
i6careG;---*"
--::1asat-Bisericii lui Hristos: Euangttl;iiiicele''iffiEfittot. sobohice$fi $i---=-
Apocalipsa.

2. Locul gi timpul scrierii

in .e priveqte locul scrierii Evangheliei a patra, mfulurille Tradiliei

sunt, dupd cum run vdzut, cum nu se poate mai clare. Mai,ales-Sf;**=
,-<fy',:t./t*;June-U ne spune l5"murit ci Sf. Apostol Ioan gi-a scris Evanghelia la
!, ., ^ Efes. Aceastd afirmafie, confirmatd de autorii de mai tArziu, este ast6zi
i- ,t+t-t I. 2d\
,2 fL
-1sa'lt-/< to
Tablip de aur pe care o purta marele preot (cf. Iepire 28, 36-38).
J;1-;* '' La EUSEBIU DE CEZAREE A, Istoria bisericeascd, IIl, xxxi, 3, PSB 13, p.133.
,i ,/, *ttt. Peste mormdntul Sf. Apostol loan de la Efes a fost ridicatA o bisericd mai modestA in
-r),^,, sec. IV; impdratul Justinian (527-565) a constnrit in locul acesteia o bisericd
mdreaJ6, in de cruce, cu gase cupole, morrnAntulA-Bqrlolului_-afl6ndu-se ih
- 7u,.t_- fap sffintuluiformd
"rr''*"'* altar, sub cupola centrald. Astfel, in cursul Evului Mediu, morm8ntul
Sflloan a-devenit unrjl-d-i-ntie cele-mai importante locuri sfinte gi de pelerinaj ale
lumii cregtine. in vremea noasffE rlmtrgitele acestei biserici - cAte mai exist6 - au
fost puse din nou la locul lor de specialigti ausfieci, vizitatorul putdnd s6-gi fac[ o
imagine clard asupra minunatei biserici.
22
Comentariu la Epistola cdtre Galateni,Yl,l0,
 Sftrita Evonghelie de la loan t6l

general acceptatn chiar de cdtre cei ce neagi pat9ryry=ioan9igd a

Evangheliei.
-=---Totrrflf Sf. Efrem Sirul zice cd ea a fost scrisd la Antiohia Siriei.
$i, intr-adev[r, se constatd cd epistolele Sf. Ignatie Teoforul (+ cca
ll7), care a fost episcop al Antiohiei, poart6 pecetea influenfei operei
ioaneice. Dar Sf. Ignatie, degi a scris la pufind vreme dupl Sf. Ioan, a
putut cunoagte opera acestuia, atilt de mult apreciati de tofi cregtinii gi
foarte repede rdspdnditi in toate Bisericile. Pe de alti parte, este
posibil - qi chiar foarte probabil - ca Sf. Apostol Ioan, inainte de a fi
venit la Efes, s6-gi fi desftgurat o weme activitatea la Antiohia 9i
astfel^propov6duirea sa si fi fost bine cunoscuti in Biserica din acest
ora$. in orice caz,Tradilia vorbegte de o lung6 activitate a Apostolului
'p *73:.*
la Efes gi aici trebuie, desigur, localizatJ gi redactarea Evangheliei a "z*ftp*
patra.^ fue-
in ce privegte timpul scrierii, vn terminus post quem poate fi
fixat cu ugurinfd. Din cuprinsul Evangheliei, se constati cu certitudine
rr*'n
cE Sf. Ioan a cunoscut Evanghelia de la Marcu; gi nu numai cL a
cunoscut aceastd Evanghelie, ci el stipflnegte perfect cuprinsul ei 9i
presupune ci gi cititorii sdi il st5pdnesc tot at6t de bine. Dacd linem
seama cd Evanghelia de la Marcu a fost scrisd cel t6rziu in anul 63 gi
/'r * y' ".<
Zr
cd de la scrierea ei a ffebuit sd treac[ un oarecare timp pentru ca ea s6 " ;> 'z--.
*a'* sF
se rdspdndeasci gi sd devind familiard cititorilor cregtini din Asia
Mic6, inseamn[ c[ Evanghelia a patra n-a putut fi scrisi inainte de anii
70-80. Pe de al,tA parte, Evangh elia a patra pare sd reflecte o situalie in
/ y' "** 5; *'-
care iudeii increg{nnJlgl_?y dati q@-djtt uaag-og{lcf. 91 2l; 16,.2).
Ef,,j;X;
Din feriffip"]"* p..itZii-destul-dJexact data li-care a fost introdusE,T;".V&A;,-
in una din principalele rugdciuni sinagogale, $emond Esrd :r: *^-
(Rugiciunea celor 18 cereri sau binecuv6ntnri), o formulI de blestem '-T
idfu;; ciegti'ii#, 6; r"il ."rti valeazacu oficia lizarcaptd;;;i :/:'-';
: /'1 '^*--:
cu excluderea din sinagogd la care fug alt;u:ie textele ioaneice
u?u'
menfionate. Aceasti formuti a fost creatdde Rabbi Simeon cel Mic lu' '1-
cererea lui Rabbi Gamaliel II, pe la anii 85-9024. Putem spune, deci, cd
4 *'
^-
scrierea Evangheliei a patra trebuie situati dupi aceasti i"ta. '/'/;:'E=e-d)-(1-
#5 ';o ---
23
Formula, adtrugattr ln a l8-a binecuvdntare, aga-numita birkath ha-minim, are
urm[torul cuprins: ,,Nazareenii gi ereticii (minim, adicd cregtinii), intr-o clipl s[
piar6, s[ fie gterqi din cartea celor vii gi sd nu fie scrigi cu drepfii". Cf. J.
BONSIRVEN, Tutes Rabbiniques des detu premiers sidcles chrdtiens, Romeo
1955,p.2.
to
Cf. BARRETT, The Gospel according to St. John, p. 108.
 162 Introducere in Studiul Nrtului Testqment

Terminus ante quem ne este dat de folosirea Evangheliei a patra

indatd dupa inceputul secolului al Il-lea. Este mai presus de orice
indoiall cd Evanghelia de la loan era larg cunoscutd in Biserica inca in
prima jumdtate a secolului al ll-lea. Aqa cum am ardtat, mai multe
scrieri din aceast6 perioada dovedesc o familiaritate a autorilor lor cu
. textul Evangheliei gi, in general, cu cugetarea Sf. Apostol loan.
/,'', r(7/ Addugim la cele menlionate Pdstorul lui Ilerma (de pe la anul 1a0) li
,
//*--,1,,/z Ocleli lui Solomon (lucrare creqtind din prima jumdtate a secolului al
/ Il-lea), in care este evidenti influenta ioaneicd.
Existd insa gi o dovad6 materiali de o impoftallte unicd privind
vechimea Evangheliei de la loan. Este vorba de fragmentul de papirus
,,:'o-2:; /'*- Rylands 457, notatp52, care cuprinde parfial textele din In 18, 3l-34
*r (/c:-tt"'2" (iecto) gi 18, 37-38 (verso). Acest papirus-a fost descoperit in Egipt 9i
/7 *z ,..,, dateazd de la inceputul secolului al Il-lea". Dacd finem seama cd nu e
'/' /2r' /-,...4'y'),, '/(-k-
1.,*::/i/,7.,vorba de un autograf al Apostolului, ci de o copie,9i cd a durat un
(b /-'"n'f
/"''' .'* oarecare timp pana ce textul Evangheliei a ajuns de la Efes in Egipt,
h{tp-rt* putem situa redactarea ei inainte de sfbrgitul sec. I. Dupd Sf. Irineugi
Clement Alexandrinul, Apostolul a trdit pan6 in wemea lui Traian (98
- I l7). Putem spune, deci, cb Evanghelia a patra a fost scris6 intre anii
90 gi 100. .4-Eu, 4/ ././-/.;v f ,fl e: e ".fp 0tA-":u.7'* ,/ tn*
/y'*A- /.za-;.*- &t-

3. Scopul gi destinatarii primi ai Evangheliei

--) , !..Qu ce scop gi-a scris Sf. Apostol Ioan Evanghelia? A urnlrit el pur gi
,. ".> *'*simplu
t'/ //_-''a
s6 completeze cele trei Evanglrelii anterioare (Evangheliile
? '|4 numite ,,sinoptice") sau sE prevind inlelegerea gregitd a unor elemente
din cuprinsul acestora? Degi Sf. Ioan are in vedere gi aceste lucruri -*
$i, intr-adevf,r, in ceea ce privegte cadrul gi cronologia activit[1ii
Domnului Evanghelia a patra aduce importante date complementare -,
?y 23-d.- totugi nu acesta este scopul sdu principal. El$_sgiltl"q q{prqciZpZ.p cI
ceea ce urmire*e_ e,gte deglvardrga___c_€dinfei cititorilor sli: ,,I8r
,'/'\qrtt*' aceglgAlau- scris ea=sd eredelr:elltqUs*g$
-
)
z viaf6 in numele Lui" (ln 20, 3l). \
I J /.*-' '' avefi

'/ &r,,)
// " ,/{ / {

2s
HARRINGTON, Introduction, p.943. BARRETT, The Gospel according to St.
John, p. 108, crede cI acest papirus,,nu poate fi datat mai precis dec6t la mijlocul
sec. II".
 Sfdnta Evanghelie de la locn r63

Cine sunt cei cdrora evanghelistul le scrie astfel? Cine sunt, deci, /_/.€_ n
primii destinatari ai Evangheliei a patra? in orice caz, nu e vorba ':,-- de
p6gdni neincregtinafi, cdci, a$a cum rezultL din cuprinsul Evangheliei,
*2:tt':i/''a -
autorul presupune la cititorii sii o formafie cregtinI. El nu simte *
o 'tp4"* -{ (''
nevoia nici sd dea informafii despre personajele scrierii sale -
presupuse cunoscute de cititori -, nici sd argumenteze valoarea gi
autoritatea absolutd a invd{dturii lui Iisus, pe care le considerd ca ceva
de sine-nteles. Este cum nu se poate mai clar cd nu numai
Evanghelistul insugi, ci gi primii destinatari ai scrierii sale sunt la
curent cu tradilia istoricl despre persoana gi activitatea mdntuitoare a
Domnului Iisus Hristos.
in legiturd cu aceasta, o intrebare care se pune - gi care nu este
lipsitd de importanf6 - este aceea dacd se poate vorbi de o dependenf6
literard a lui Ioan de Evangheliile sinoptice. in orice caz, Sf. Ioan n-a
folosit niciuna din Evangheliile sinoptice a$a cum a folosit, de pild5"
Matei pe Marcu. fotuli, Sf. Ioan a citit Evanghelia de ta Marcu gi z ,1-
tu t.'a fr-

influenla acestei Evanghelii transpare destul de clar in mai multe /za*rf'/-at

locuri ale Evanglreliei a patra. De asemeneq unele afirmafii ale Sf. - , - ,-
Ioan ar l6sa sd se inleteiga, ca, ii era familiar gi materialul specific */r'*;z/e>z'
Evangheliei de la Luci6. Este insd limpede cd Sf. Ioan presupun" *.&-. *, ,F,
cunoscute datele evanghelice de cdtre primii cititori ai Evangheliei'J( 'r?'--
sale.
Este, deci, mai presus de indoiald cd primii cititori ai / / t
Evangheliei a patra sunt cregtini. Cuprinsul Evangheliei ne las6.ins6 /<
impresia c5 printre acegti cregtini sunt qi unii nu indeajuns instruili gi
kle.k
'7" '
int[ri1i in inv6f6tura lui Hristos. Aceasti impresie devine o certitudine '- 4 & J-4 . :

dacd luAm in considerare celelalte scrieri ioaneice gi mai ales Epistola 4r2z: z.-p",J*,
I a Sf. Ioan care pare sA fi constituit un fel de infoducere la zro .;**fznq
Evanghelie. in comunitSlile cdrora li se adreseazd Apostolul existau
unii cregtini slabi in creding, gata s6 cadi victime faiselor invdfdturi 'a/'p "v -/ z<-
ale ,,antihrigtilor", adicd ale acelora care tIgtrduiau cd Iisus este '- , -7-
Hristosul gi ca El a venit in trup (I In 2, t f-Zf ;, tasAndu-se astfel atragi ".3to7 -- j^
de ,,adAncurile satanei" (Apoc 2,24). Unii ca acegtia nu-L au nici pe ?;a:
Tatil, odat6 ce leap[d6 pe Fiul lui Dumnezeu, Care ,,este adevdratul /
Dumnezeu gi viafa dr rr"ii" (I In 5, 20)27. Sf. Apostol Ioan se vede silit
V)a *2.e. a< 7,ba><: -tA) ,/."2,p e r{ 0 4,//.2,/2y1
BARRET T, The Gospel According to St. John, p. 34.* >)>'
2t t'4*z 14' ff"S e./-/4.-p
27
Citind ftr Epistola I loan despre ,,antihriqtii" de atunci, nu poli s[ nu te gfurdesti b 5 t2
FR-.. .." 2'e2/
t:-1<i'4/
antihrigtii de azi, care sunt de multe feluri gi care pun itetu ut in aspandirea
rIticirilor lor. Epitetul dat de Sf, Apostol loan acestor eretici din vechime li se
 t64 Introducere tn Stueliui l'loului Teslament

s6 le reaminteasca acestora invdldtura primita ,,de la inceput" (I In 1'

l;2,7.24;3, 11), invaldtura cea,,veche", care va fi totugi ,,noud"
pentru ei (l In 2,7-8), deoarece n-au asimilat-o incl aga cum trebuie:
anulne cd Iisus Hristos, Fiul gi CuvAntul lui Dumnezeu 9i El Insuqi
Dumnezeu adev6rat, S-a ficut qi Om adevdrat prin intrupare. Acest
adevdr fi,rndamental Apostolul fine s6-l afirme incl de la inceputul
Evangheliei, in prologul (ln 1, 1-18) care de fapt anunld 9i rezumd
ideile fundamentale ale acesteia. Este un adevdr pe care el nu-l spune
,..,,1,) ?.-1,: )"ldin auzite. AtAt in Evanghelie (1, 14) cdt gi in prima sa Epistola
(1, 1-
'"-, ,, * z(,, i,,:-3), Sf. Ioan fine sd precizeZe cd vorbegte ca martor direCt al
.'';
'
_
< fr o+-'/c' ,,buvdntului vie{ii". Cu aceasti autoritate de Apostol gi martor al lui
:L
-* Iis.r, Hristos, pe care, desigur, i-o recunogtea ftr6 rezerve intreaga
Bisericl de la sfbrgitul veacului I, vine Sf. Ioan s6 ateste, prin
Evanghelia pe care o scrie, adevfuurile fundamentale ale
cregti-nismului, aga cum au fost ele invdtate de insugi MAntuitorul
lumii.

4. Limba $r stilul Evangheliei

Stilul Evangheliei a patra este foarte personal. E un stil pe care nu-l

fi t 'v- €r,- p
mai reg6sim in Noul Testament, in afarl, desigur, de Epistolele
Sfhntului Apostol loan. Caracteristicile specifice ale acesfui stil sunt
evidente chiar in traduceri gi oricine este c6t de cdt familiarizat cu
-' -'I :
r.t _..
= t'''if.{oul
Testament va putea u$or recunoagte un text ioaneicchiar gi f,6ri a
{ "FV1'F.t-*z' i se indica anume locul neotestamentar de unde provine acel text.
4zz. /4a- Limba greaci in care a scris Apostolul nu este greaca literarI.
'l :z'iet^.itfl " Degi vocabularul este limitai, totugi .,ruintel. gi expresiile folosite sunt
f h,,,),fu4 intotdeauna bine alese qi adecvate zubiectului, astfel incAt e gregit a se
r- / vorbi de o stuIcie a limbii ioaneice.
Intre caracteristicile de stil ale Evangheliei a patra trebuie sd
amintim in primul r6nd faptul cd Sf. Ioan repetb uneori, in mod
expresii gi chiar propozilii intregi, fie in mod afirmativ (1,7-
| )* rt'o deliberat,
// 1' lh//h+d ' 8; 13, 34;19, l0 $.a.), fie printr-o negalie intlritA de o afirmafie (1, 13
'Y/ # !/"/iz' $.a.). Evanghelistul introduce aceste repetilii care reamintesc
,7-rfr*? ,?:W, t)27,-",..)--
,/ 44 *@ ; :e *"
_y'_z-zztz-.O r. ,tC2e."!}-.-
,, - .&*p"lezfrir: //
potrivegte intru totul, de pild6, actualilor,"rnartori ai lui lehova", ca unora care neagl
dumnezeirea Mdntuitorului Hristos (gi, legat de aceasta, lnv6{5tura despre Sf,
Treime), dar li multor altor curente gi orientiripseudo-cregt'ine de astizi.
7z ,,6' .)*o ,fr d-- l-- +- *A*
/
166 Intraducere tn Studiul lrlaului Testament

perfecliunea lui Dumnezeu, de pildd, el zice cd ,,Dumnezeu este

lumind gi nici iin intuneric nu este intru El" (l In 1,5); minunata
alegorie a vilei qi a ml6di1elor sale (In 15, I gi urm.) defineqte mai bine
decdt orice exprimare abstractd adevirul cd Hristos este izvorul a tot
harul precum qi comuniunea de viafl dintre Hristos qi credincioqii Sai.
Opozilia dintre cele doud moduri diferite de gAndire apare cum nu se
poate mai clar in disculia dintre Iisus qi Pilat din In 18,37-38.
Rdspunzdnd unei intrebdri a lui Pilat, Domnul ii zice: ,,Eu pentru
aceasta M-am ndscut gi pentru aceasta am venit in lume, ca sE dau
mdrturie pentru adevlr; oricine este din adevfu asculti glasul Meul".
Ludnd cuvdntul ,,adevdr" intr-un sens filozofic, Pilat intreabd sceptic:
,,C€ este adevtrrul?" Iisus nu-i mai rEspunde, deoarece Pilat nu
sesizase deloc ideea pe care El o exprimase. C6ci, spundnd c6 a venit
sI dea m[rturie despre adevf,r, Domnul nu avea nicidecum in vedere o , ./
abstractie filozoficE" ci adev[ru] descoperit de Dumnezeu in propria
Sa persoanI. Adev6ru1 nu este altul dei6t Iisus Hristos insuqi (ln 14,
6).
Trebuie sd finem bine seama de acest mod de a gfurdi dac6 wem
s6 infelegem exact diferitele afirmatii ale Sf. Ioan. Astfel, in propozilii /re fi*+
ca: ,,Duh este Dumnezen" (In 4,24),,,Dumnezeu este 1umin6" (l In l,):'-,<: r*-K
5) sau ,,Dumnezeu este iubire" (I In 4, 8), nu trebuie sI vedem nigte"[na ]o ,
r-'a)-> a 6'&
definilii ale lui Dumnezeu. E vorba de insugiri sau affibute ale Sale. ,4 '
Apostolul insisti ins6 asupra unora dintre atributele cele mai vEdite ale c:€'f ,
lui Dumn ezev, cele care-L ,,definesc" cel mai mult. Astfel, de pild6, €* * ;

zicdnd cd ,,Dumnezeu este iubire", el adaugE imediat explicafia: ,,Intru ,r7-;.2-t<s,5

',..--
aceasta s-a ar6tat iubirea lui Dumneze! cdtre noi, cdpe Fiul S6u Cel'".,' i

UnulN6scutL-atrimisDumnezeuinlume,caprinElvia16s6avem..
(I In 4, 9). Iubirea este, deci, atributul pe care Dumnezeu gi L-a *"/7 *&,
manifestat cu cea mai mare tJirie gi in mod culminant prin trimiterea ?n li
lume a Fiului Siu2e. ,i

Pe de alti parte, dac[ modul de a gAndi occidental

ne-a obignuit
cu ralionamente qi cu demonstratii ale diferitelor teze, trebuie s[ gtim
c6 nu vom gAsi a$a ceva la Sf. Ioan. El
nu rafioneaztr, nu
argumenteazE" nu porneste ge la premise spre a trage concluzii, ci
atest{,_*aflrmd, mdrturise$te'u. Evanghelia a patra este o m6rturie
e1 ffiA,derr6rul. Pe acesta if lo*
din perspective
"ontr-pia
2e
cf. tbidem,p.945.
3o
lbidem,p.946.
168 IntroCucere tn Studiu! I,,loului Testament

3. Cuvdntare: Cuvdntul Care dd viala (5, l9-30)

Mdrturia Tatdlui despre Fiul (5,3147)
IIl. Pdinea viefii
1. Relatare: inmullirea pdinilor (6, l'21)
2. Cuvdntare: a) Pdinea care se coboard din cer (6,22-34)
b) Pdinea vielii (6, 35-50)
c) Pdinea euharisticd (6,51 -59)
3. Ucenicii necredinciogi it parasesc pe Iisus. Cei Doisprezece
(6, 60-71)
IV. Iisus Lumina 9i Viala lumii
l. Relatare: Iisus la Ierusalim la slrbltoarea cornrilor (7, l-13)
2. Disculii cu iudeii necredinciogi. Lumina se arati, dar este respinsi
(7, 14 - 8, 59)
V. Judecata sdvdrgiti de Lumin[
l. Relatare: a) Vindecarea orbuluidin nagtere (9, l-34)
b) Judecltorii sunt judecali (9, 334 I )
2. Cuv6ntare: P6storul Celbun (10, l-21)
Epilog: Iisus, Fiul lui Dumnezeu (10, 2242)
VI. Biruinla vietii asupra morfii
l. Relatare gi cuv6ntare: invierea lui Lazlr (l l, 144)
2. Sinedriul hotirl;te uciderea lui Iisus (11,45-57)
VII. Via{a dobAnditn prin moarte
l. Relatare: a) Ungerea din Betania (12, l-l l)
b) tntrarea triumfalI in Ierusalim ( 12, I 2- I 5)
Reflexiuni ale evanghelistului (12, 16-19) '
2. Cuvdntare: Slava dobfuiditn prin moarte (12,20-36)
Epilog la Cartea Semnelor:
a) Comentariu al evanghelistului (12,3743)
b) Rezumat al ideilor principale (12,44-50)

MANIFESTAREA SUPREMA A LUr HRISTOS (cap. 13 - 20)

I. Marea cuvdntare de desplr1ire
l. Sp6larea picioarelor. Descoperirea vflnztrtorului (13, 1-30)
2. Dialog despre plecarea gi revenirea lui Hristos (13, 3l - 14, 3l)
3. Cuvdntare despre Hristos gi despre Biserica Sa(cap. l5 - 16)
4. Rugdciunea arhiereascl (cap. l7)
II. Patimile gi moartea Domnului (cap. l8 - l9)
III. Iisus Hristos Cel inviat (cap. 20)
Apendice: Ardtarea de la Marea Tiberiadei (cap. 21)
 Sfinta Evanghelie de la loan IOv

Flanul832

PROLOG (1, l-18)

I. Evenimente petrecute in jurul prirnului Pagti sau Pastile templului
celui nou (1,19 - 4,54)
I . Iisus Se manifesti ca Mesia ( I , 19 - 2, lZ)
2. Primul Pagti la Ierusalim (2, l3-35)
i\ 3. Nagterea de Sus (3,1-21)
il
4. Cil6torie in Samaria gi in Galileea (3,2 - 4,54)
1l
I
II. Iisus la Ierusalim la ,,o srrbrtoare a iudeilor" (pagti?). vindecarea
lli sl5bdnogului de la scild[toarea Vitezda (cap. 5)
;$ III. Pagtile ,,Pffinii vie{ii6'. Iisus inmul}egte p6inile gi Se prezint6 pe Sine
lr
ca Pdinea care se coboar6 din cer (cap. 6)
L IV. Sirbbtoarea Corturilor. Iisus - Lumina lumii gi Pdstorul Cel bun
(7,2 - 10, 2l)
F
t"-
V. Sdrbltoarea innoirii templului. Iisus Se mdrfurisegte ca Fiul lui
I
I Dumnezeu gi Il invie pe Lqzilr (10,27 - ll, 54)
I
k VI. Pagtile rEstignirii. Mielul lui Dumnezeu este ,,in6ltat, pe cruce
L (l 1, 55 - 19,42)
vII. tnvierea. Domnul le de Apostolilor Duh Sfrnt $i-i trimite la
propovdduire (cap. 20)
APENDICE: Arltarea de la Marea Tiberiadei (cap. 2l)

Din acest plan se vede foarte bine cd Mdntuitorul $i-a desftgurat

activitatea pe parcursul mai multor ani, petrecdnd trei - sau poate
chiar patru - Pagti la Ierusalim. Evangheliile sinoptice las6,impresia cd ofl nn r*
activitatea Sa ar fi durat un singur an $i cd El S-ar fi suit p singurE dat6 /4'a-
la Ierusalim, cand a gi fost rdstignit, la un Pagti al iudeiior. prin ep r'z €
precizarea acestui cadru cronologic, Evanghelia de la Ioan aduce o a-
ro4: importantd completare primelor trei Evanghelii, constituind f:9 "Zia^Q
astfel, printre altele, un aport de cea mai mare valoare pentru ,TL,*
reconstituirea vietii gi activitdlii Domnului. f*_,n **-

6. Simbolismul ioaneic. Expresii cu sensuri suprapuse

Sf. evanghelist Ioan a fost supranumit incd de multi vreme

,,Teologul". $i aceasta nu fdrd un bun temei. Desigur cE despre toti
sfintii evangheligti se poate spune cd fac,,teologie", in sensul cel mai

32
DupA D. MOLLAT, L'Evangile selon saint Jean (Bible de Jdrusalem), Paris,
1960, p. 32-36.
170 Introducere tn Studiul ltloului Testement

propriu al cuvdntului (theologia este un cuvdnt grecesc care inseamna

r:uvdni sau discurs despre Dumnezeu). Ei nu ne oferd simple biografii
ale lui lisus, ci, prin ceea ce scriu, dau mirturie despre implinirea
planului de mAntuire a lui Dumnezeu in Hristos lisus. Dar numai Sf.
Ioan a fost numit'feologul,ca unul care a pdtruns cel mai ad6nc taina
mantuirii, cugetarea sa avdntdndu-se cu atipi de vultur spre cele mai
inalte culmi ale TEOLOGIEI (de aceea a gi fost adoptat vulturul ca
simbol al acestui evanghelist).
Pentru a-gi exprima inaltele idei teologice, Sf. Ioan folosegte larg t
simbolismrzl gi, de multe on, expresii cu sensuri ,uproprrrtt. :
r

a. Simbolismul ocup6 un loc aparte in Evanghelia a patra. Astfel, de

pildd, in Evanghelia de la Ioan ,,apa" sau,,opa cea vie" inseamn[ harul
Duhului SfAnt; ,,pdinea cea vie" sau,,p6inea vielii" sunt expresii cum
nu se poate mai sugestive pentru Sf. Euharistie; vifa de vie este o
imagine pentru comuniunea de viaf6 dintre Hristos qi credinciogii Sfi;
Domnul se prezinti ca,,Plstorul Cel Bun", in contrast cu r[ii pdstori
ai lui Israel; etc.
intr-o mlsurd mult mai mare decdt sinopticii, Sf. Ioan relevd gi
semnifica{ia simbolicd a unora din acliunile M6ntuitorului.
Aici se cuvine s[ spunem ceva gi despre infelesul pe care-l dd
evanghelistul Ioan cuvd.ntului semn (in grecegte: sdmdion). Acest
cuvAnt nu implicd in mod necesar o minune. Este adev6rat c[ in patru
locuri <semnul> este de fapt o minune (2, ll1,4,541'6,14;12,18). Dar
gi alte lucrdri ale Domnului sunt semne, fbr6 a fi in acelagi timp gi
minuni. Aga sunt, de pild6, curdfirea,templului (2, 13-25) Sau spllarea
picioarelor ucenicilor (13, 1-20). $i, in general, Sf. Ioan ne lasd s[
infelegem cI vom gesi un inteles mai ad6nc in toate faptele
Mdntuitorului, nu numai in cele pe care le prezintd el in mod expres ca
.,rsemne".
in ce privegte minunile, la loan perspectiva este diferitn de cea a
sinopticilor. Acegtia din urmd istorisesc pur gi simplu minunile,
prezent6ndu-le cel mult ca dovezi ale puterii mesianice a lui Iisus. Sf..:
Ioan fine si eviden[ieze mai ales semnificalia simbolici a minunilor.
El gi reline in Evanghelia sa, in mod deliberat, acele minuni care sunt
gi ,,semne". Degi minunile istorisite de el sunt asemindtoare cu unele
din cele pe care le glsim la sinoptici, totugi ele se preteazA mai bine la

t' Cf. HARRINGTON Introduction, p.954-957.

,
 Sjdnta Evanghelie de la Ioan 171'

o interpretare simbolicd gi relevd adev6ruri addnci despre Hristos qi

despre md.ntuirea prin El. Evanghelia ins6gi, de altfel, dezvSluie aceste
adevdruri, cel mai adesea in cuvdnt[rile care insofesc ,,semnele".
Faptul cd Sf. Ioan este preocupat de a descoperi semnificaliile
diferitelor ac{iuni ale Domnului, nu pune in cavzd nicidecum
istoricitatea acestora. Tocmai caracterul istoric neindoielnic al faptelor
istorisite este temeiul de nezdruncinat al demonstraliei sale teologice.
Numai c6, aga cum am mai spus, Sf. Ioan, alege cu predilecfie, din
, mullimea faptelor Domnului, pe acelea a c[ror valoare simbolic[ se
impune oarecum de la sine. Astfel, de pilda vindecAnd pe orbul din
na$tere (In 9, l-12),Iisus se manifestd ca Lumina lumii; prin invierea
.i lui Laz6r (In I I , 1-45),Iisus aratdcd El este invierea gi Viala etc.

b. Expresii cu sensuri suprapuse. O tr6sdturi specificd a Evangheliei

a patra o constituie gi folosirea frecventd a unor expresii care, pe l6nga
intelesul lor direct, evident, au gi un alt infeles, mai inalt. Sf. Ioan
retine in mod intenfionat astfel de expresii; este o ,,tehnic6" a sa. in
rostirea Mdntuitorului, aceste expresii au un sens care nu este sesizat
imediat de interlocutorii Sdi. Acegtia le iau in sensul lor obignuit, incdt
L
i
Domnul este obligat sd li le explice, dezviluindu-le infelesul lor
addnc, duhovnicesc.
L Astfel, de pild[, in In 2, 19-21, cdnd Iisus vorbegte despre
dEr6.marea gi rezidirea templului, iudeii cred cd e vorba de templul
construit de Irod (,,in patruzeci gi fase de ani s-a zidit templul
acesta!"); Domnul vorbba insi de templul trupului SEu. '
In In 3, 3.7 este folosit adverbul grecesc andthdn, care poate
insemna atdt ,,din nou" cdt gi ,,de sus". Nicodim il infelege in primul
sens gi crede cd este vorba despre o ,,nagtere din nou" ?n sens fizic.
Domnul folosegte ins6 cuvdntul in al doilea sens, de ,,nagtere de Sus",
adic6,,din Duh"(v. 6) sau o,de la Dumnezeu" (In 1,13).
in In 3, 14, Iisus zice c6, Fiul Omului trebuie ,,sI se inal1e".
Aceeagi expresie revine in 8, 28 gi 12,32-33; in ultimul din aceste
texte, evanghelistul noteaz6. cd este vorba de indlfarea pe Cruce, care
constituie ea insSgi un moment al in6lf6rii Sale spre Tatdl.
in vorbirea curentd a epocii, expresia ,,&pd vie" (In 4, 10)
insemn4 puf $i simplu, apa curgdtoare sau apa de inot, in contrast cu
apa stdtuti (de pildA, dpz de cisternl, adiclt apa de ploaie care umplea
in timpul sezonului ploios cisternele subterane gi care asigura in buni
t72 Introducere in Studiul Noului Testament

parte necesarul de apA d locuitorilor din Tara SfantA). Femeta

samarineancd inlelege expresia ,dpd vie" in acest inleles rnaterial,
zicAnd: ,,Doamne, d6-mi aceastd apd., ca sd nu mai insetez, nici sd mai
vin aici si scot" (v. 15). MAntuitorul insi se referea la altd ,,1p6", in In
7,38-39 se va preciza cd El numegte '&pd" harul Duhului Sf6nt,
revdrsat in lume ca rod al preamdririi Sale.
Acelagi lucru se poate spune despre ,,pAinea cea vie" (cap. 6), pe
celre ascultatorii o infeleg in sens material (v. 34), Domnul explic6ndu-
le apoi, pe larg, despre ce este vorba de fapt.
Sd mai amintim de jocul de cuvinte pe care-l face lisus in In 3, 8
cu infelesul termenului pneuma, care inseamnl deopotrivd ,,vAnt" gi
,,duh'.. Literal, propozilia trebuie tradus5: ,,Vdntul sufl6 unde wea".
JinAnd insd seama de cele spirse aici, nu e cu totul gregiti nici
traducerea prin: ,,,Duhul sufl6 unde vrea" (Vulgata).
Existi destul de multe exemple de acest fel in Evanghelia a
patra. $i trebuie si finem seurma de ele dacd wem s-o infelegem.
Procedeul are rostul de a-i face pe cititori s6 pdtrundi mai bine tainele
mesajului mAntuitor al lui Hristos.
 Cuprins

-i I
l

I
J i
l

2. Situatia administrativi 9i socialI 2l

II

religios
4. Religia tradifionald; sincretismul 24
5. Religiile de mistere 3 --- 26
' 6.Cultulimp5ratului . . .. .. 3l
f
l.Dinastiairodiand : ............,. .34
a.Irod Idumeul
b. Urmagii luilrod ..:. ... ...... . . . 38
2. Procuratorii romani.......................... ...........................:... . 42
iudaice .
3. Cele doui revolte 47
4. Grupirile iudaice
U-" " " -.l
50
a. Fariseii " "" 50
b. Saducheii
..................
c. Esenienii .. .. 53
d. C[ffurarii 56
e.Irodienii 57

L 7. Diaspora iudaici 62
 174 Introducere fn Studiul I'loului Testament

Istoria canonului Noului Testament 67

1. Doui consideralii preliminare 68
2. Criteriile admiterii in canon 69
3. Cum s-a format coleclia sau canoltul Noului Testament 7t
a. Canonul Noului Testament la Pirinlii Apostolici 74
b. Canonul Noului Testament in secolele II gi III 75
c. Definitivarea canonuluiin secolul IV 79
4. CanonulNoului Testament in Bisericile protestante 80
Istoria textului Noului Testament 82
17 L Originalele Noului Testament 82
2. Textul gi autografble Noului Testament 85
3. Tipdrituri 9i edifli critice ale Noului Testament 89
4. Sfhnta Scripturl in limba rom6n6 90
Literatura apocrift a Noului Testament 94

3. Fapte ale apostolilor apocrife 98

4. Epistole giapocalipse apocrife , 99
Abrevierea gi cuprinsul ca4ilor Noului Testament . l0l
Impartiri ale c64ilor Noului Testament 102
Cronologia vief ii Mdntuitorului 103

2. Activitatea publici a Domnului 107

3. Moartea gi Invierea Domnului ....... 109
SfAnta Evanghelie de la Matei rt2
,,il l. Autorul primei Evanghelii
\j
n4
\ ,, 41"' 2. Lirnba Evanghelieide Ia Matei 115
3. Primii destinatari ai Evanghelieide Ia Matei 116
t\O*,"
l' 4.Datagi locul scrierii Evangheliei lt7
5. Planul Evangheliei de la Matei 119
Sfdnta Evanghelie de la Marcu t22
l. Autorul Evangheliei a doua 122
Z.Limbagi stilulEvangheliei 129
3. Primii destinatari; data gi loculscrierii Evangheliei 130
4. Planul Evanghelieide la Marcu l3l
5. Finalul Evangheliei de la Marcu 133
Sfdnta Evanghelie de la Luca l3s
l'. Autorul Evangheliei a treia : :
136
2. Destinatarii, data gi locul scrierii Evangheliei 140
 Cuprins 175

3. Planul Evangheliei de la Luca r43

4.Inoarele Evangheliei de la Luca t45
5. Limba gi stilul Evangheliei t46
6. Teme predilecte ale Sf. Luca 147
Sfdnta Evanghelie de la Ioan 149.
l. Autorul Evangheliei l5&
2. Locul gi timpul scrierii 160
3. Scopul gi destinatarii Evangheliei r62
4. Limba 9i stilul Evangheliei r64
*.,, 5. Planul Evangheliei t67
i
6. Simbolismul ioaneic. Expresii cu sensuri suprapuse 169
'-{ 1

i Cuprins 173'
--" t
c
I

E
I
*,F
$

I
E @
II
t
I

tt
J
I

I
I
-1.

I
I