Oameni de La Munte

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.
com
SOVEJA
[S. M E H E D I N Ţ I]
OAMENI DE LA MUNTE
Cu o prefaţă de Gheorghiţă GEANĂ
Ediţie îngrijită de Costică Neagu
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2009
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Coperta seriei: MICHAELA ISTRATE
Au apărut: __________________________
S. Mehedinţi - Soveja - Synopsis
Costică Neagu - Simion Mehedinţi, Biobibliografie
Titel-Toader Chirilă - Năruja - inima Vrancei
N. AL. Rădulescu - Vrancea - geografie fizică şi umană
Costică Neagu - Negrileştii Vrancei
S. Mehedinţi - Etnografie
S. Mehedinţi - Antropogeografia
Dumitru Pricop – 65 - ,,Alcătuirea mea de prinţ vrîncean”
S. Mehedinţi-Soveja - Creştinismul românesc
S. Mehedinţi - Ethnos, o introducere în studiul omenirii;
Coordonatorul seriei: COSTICĂ NEAGU

____________________________________________
Culegere: Lucia Georgescu
Tehnoredactare: Costică Neagu
Coperta: prof. Daniel Gherasim
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MEHEDINŢI, SIMION
Oameni de la munte / Soveja S. Mehedinţi; cu o prefaţă de
Gheorghiţă Geană - Focşani: Terra, 2009.
ISBN 978-973-8370-81-4
I. Geană, Gheorghiţă (pref.)
821.135.1-32
Drepturile acestei versiuni aparţin:

Asociaţiei Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi”
Str. Eroilor Nr. 2, cod 620034, Tel. / Fax. 0237 / 223372

CELOR
CE AU LUPTAT
ÎN ZBOINA ŞI RICHITAŞ,
LA COCOŞILĂ, MĂRĂŞTI,
MUNCEL ŞI OITUZ,
PENTRU
APĂRAREA MUNŢILOR

CUPRINS
nr. p.
crt. CAPITOLUL
1. Notă asupra ediţiei - Costică Neagu IX
2. Revelaţii ale recesivităţii - Gheorghiţă Geană XI
3. Către cetitori - Torna, torna, frate 1
4. Moşnegii 4
5. Buruiană 14
6. Pribeagul 33
7. Fagul 54
8. Învăţătorul din Pădureni 64
9. Un bursuc 80
10. Ciutacu 90
11. Hoţul 104
12. Suflete necăjite 113
13. Isu Maicii Domnului 133

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Prezenta ediţie, a operei literare a lui Simion Mehedinţi,
Oameni de la munte, semnată cu pseudonimul literar ,,So-
veja”, apare la 90 de ani de la prima ediţie (1919) şi este un
omagiu pe care Asociaţia ,,Simion Mehedinţi” îl aduce ,,spi-
ritului tutelar al Vrancei”.
Ediţia de faţă, a VI-a, apare după: ediţia I - 1919, ediţia a
II-a - 1921, ediţia a III-a - 1923, ediţia a IV-a - 1943 (incom-
pletă, reproduce ediţia a III-a), ediţia a V-a - 1996 (realizată
tot prin efortul şi strădania Asociaţiei ,,Simion Mehedinţi”).
În ţelul şi efortul nostru de a restitui opera savantului
vrâncean, retipărirea lucrării Oameni de la munte, a intrat în
priorităţile Asociaţiei încă de la început. Aşa se face că astăzi
venim cu o nouă reeditare, după 13 ani de la ediţia a V-a, pe
care o şi reproduce.
Acum când Colecţia Biblioteca ,,Simion Mehedinţi” a a-
juns la numărul 72, între care figurează 16 titluri din opera
lui Simion Mehedinţi: (Parabole şi învăţături din Evanghe-
lie, Legea eforiilor şcolare. Discursuri parlamentare, Oa-
meni de la munte, Altă creştere. Şcoala muncii, Premise şi
concluzii la Terra, Politica de vorbe şi omul de stat, Opti-
mismul lui Eminescu, Goethe şi Eminescu - inedit, Titu Ma-
iorescu - notiţe biografice, Discursuri. Conferinţe, vol. I, La
ceas de taină. Discursuri, vol. II - inedit, Synopsis - scrieeri
alese, Etnografie, Antropogeografia, Creştinismul românesc,
Ethnos - o introducere în studiul omenirii - inedit) şi trei lu-
crări despre Simion Mehedinţi (V. I. Ţiroiu - Cum am cola-
borat cu profesorul Simion Mehedinţi - inedit; Costică Neagu
- Simion Mehedinţi, biobibliografie; C. Neagu - Simion Me-

hedinţi, pedagog de vocaţie), iată că Oameni de la munte
revine pe masa cititorilor cu o nouă ediţie.
Textul acestei ediţii a fost adaptat conform normelor orto-
grafice şi de punctuaţie în vigoare.
Au fost actualizate unele forme lexicografice ieşite din
uz, care nu impietează în nici un fel valoarea expresivă a tex-
tului: adecă, aici, cari, eri, şcoale, vieaţă, viersul etc.
A fost suprimat ,,u” vocalic şi semivocalic: ochiu, răs-
boiu, temeiu, spuseiu etc.
Am păstrat toate cuvintele şi chiar expresiile care dau în-
treaga aromă inconfundabilă a celui care credea şi afirma că:
,,Limba este îmbrăcămintea sufletului”: brăcuite, culminare,
cetitor, fereală, ghinărari, iţel, ticnă etc.
Retipărirea operei de faţă este un omagiu adus autorului,
un dar făcut cititorului, iar lectura acesteia va fi, pentru citi-
tor, un prilej de a medita la rosturile omului pe Pământ şi la
,,preţul datinei care este mai trainică decât pietrele…”.
Costică NEAGU

REVELAŢII ALE RECESIVITĂŢII
Activitatea literară a lui Simion Mehedinţi stă sub semnul re-cesivităţii.
Mircea Florian, care a dat termenului o semnificaţie fi-losofică, înţelegea
recesivitatea drept un fenomen caracteristic structurii generale a lumii,
învederând o anume disimetrie a aces-teia. „Disimetria - explica filosoful
român - constă în împrejurarea universală că existenţa este structurată de
termeni antitetici sau polari în care unul domină, stă înainte, iar celălalt este
recesiv, vi-ne din urmă (de la recidĕre), fără ca prin această poziţie subal-ternă
termenul recesiv să fie degradat” (Mircea Florian, Recesivi-tatea ca structură a
lumii, vol. I, Buc., Ed. Eminescu, 1983, p. 42). Pe această cale, autorul teoriei
recesivităţii descoperea şi des-cria patruzeci de asemenea elemente bipolare,
precum: multiplu–unu, individual–general, parte–întreg, eterogen–omogen etc.,
tre-când însă de la polarităţi autentic existenţiale la polarităţi ce ţin de un alt
nivel, acela al atitudinilor umane: acţiune–cunoaştere, opti-mism–pesimism,
cosmocentrism–antropocentrism etc.
Unei astfel de polarităţi pare a se supune şi opera generală a lui Simion
Mehedinţi, anume: polaritatea ştiinţă–literatură. Cine ar putea tăgădui că în
acest cuplu de termeni ştiinţa joacă, în cazul de faţă, rolul dominant, iar
literatura rolul recesiv? S-a întâmplat însă că monumentalitatea şi
constructivismul prin care spiritul lui Mehedinţi s-a întruchipat în geografie au
copleşit resursele sale de exprimare în domeniul literaturii. De aici a rezultat
tendinţa unor istorici literari de a-l include - ca literat - printre amatori şi
erudiţi. Eugen Lovinescu, în Istoria literaturii române contemporane, i-a
contestat chiar şi talentul, redus, după criticul sburătorist, la „for-mule lapidare,
retorism geografico-istoric, lipsa de cugetare mas-cată sub pateticul expresiei”.
Ni se pare, tocmai, că asemenea aprecieri vădesc o unilaterală
înţelegere a ceea ce numea Mircea Florian „recesivitate”: rămâ-
nere în urmă (sau în umbră), dar nu subevaluare. În cazul lui Lovi-
nescu va fi intervenit, fireşte, şi o prejudecată ideologică: Mehe-
dinţi era ruralist şi conservator, Lovinescu citadin şi modernist –
ambii, de altfel, egal de radicali şi de incorigibili în opiniile lor,
ceea ce i-a făcut să-şi vadă reciproc mărginirile şi să-şi ignore în-
făptuirile.
În ceea ce îl priveşte, Mehedinţi a plătit acest radicalism cu o invalidare a
strategiei lui literare din partea instanţei istoriei. O privire eliberată din starea
de inerţie a putut oferi, totuşi, o ima-gine nuanţată şi o judecată bine cumpănită

asupra revistei Convor-biri literare în perioada 1907–1923, când Mehedinţi a
asigurat direcţia publicaţiei: „Ceea ce revista Convorbiri literare pierde sub
aspect literar, faţă de epoca Iacob Negruzzi, câştigă însă net sub aspect ştiinţific
şi general-cultural” (Ecaterina Ţarălungă, „«Convorbiri literare» – consecvenţă
şi înnoire”, în Convorbiri literare, nr. 10, octombrie, 1986). În sprijinul
afirmaţiei sale, au-toarea rândurilor tocmai citate, enumeră (în ordine
alfabetică) nu mai puţin de douăzeci şi nouă domenii (fără direcţiile literaturii,
considerate, desigur, la ele „acasă”) - de la agricultură, antropolo-gie,
arheologie, la sociologie, statistică, teatrologie, teologie -, re-prezentate în
paginile revistei de nume emblematice, precum Du-mitru Caracostea, Nicolae
Cartojan, George Murnu, P.P. Negu-lescu, C. Rădulescu-Motru etc. Se va
spune, poate, că oricâte nume ilustre ale culturii române am întâlni printre
colaboratorii Convorbirilor Literare între 1907 şi 1923, e imposibil de înlăturat
constatarea că, sub directoratul profesorului de geografie, legen-darei tribune
publicistice a Junimii a încetat să i se mai asculte to-nul în lumea literelor
româneşti. Dar dacă o perspectivă nuanţată a fost posibilă în privinţa
directoratului la Convorbiri, de ce n-ar fi posibilă o astfel de perspectivă cu
aplicare la creaţia literară ca atare? Întrebarea e: după atâta curgere de vreme şi
după eşecul atâtor forme de radicalism, putem oare formula asupra activităţii
literare a lui Simion Mehedinţi o judecată purificată de vechile accente
ideologice?
Retipărirea volumului de povestiri Oameni de la munte are şi semnificaţia -
pe lângă altele posibile - de a oferi criticii literare de astăzi fructul reconstituit
al unui talent scriitoricesc în exerciţiul lui pur creator. Autorul volumului a fost,
cum se ştie, un strălucit savant. Ce anume l-a îndemnat să-şi înmoaie condeiul
în călimara artei literare e o altă problemă. Deocamdată important este altce-va;
ca trăsături de personalitate, ştiinţa cere în primul rând inte-ligenţă şi
perseverenţă, în vreme ce arta cere talent. A avut Simion Mehedinţi talent
pentru arta cuvântului? Îl lăsăm pe cititor să-şi răspundă singur la această
întrebare, îndrăznind să-i oferim doar cheile strict necesare pentru înţelegerea
contextului local în care se desfăşoară întâmplările şi, în plus, cu voia domniei
sale, câteva interpretări personale.
La o primă lectură, volumul pare a conţine o proză etnogra-fică, punctată
cu detalii despre păstorit, port, hora satului, credinţe poporane. Mobilul
aşternerii pe hârtie a întâmplărilor povestite transpare chiar din primele cuvinte
adresate cititorului de autorul însuşi: „Între oamenii pe care i-am cunoscut în
copilăria mea şi cei de astăzi e o prăpastie. De vreo jumătate de veac, s-a
revărsat asu-pra pământului românesc adevărat potop. Viersul popular stă să a-
muţească, poveştile s-au sluţit, proverbele şchiopătează, iar ve-chiul cântec
bătrânesc, care începea cu frunză verde, e îngânat a-cum de larma cafenelelor”.
Ceva mai încolo, lucrurile devin şi mai explicite: „Cu toate că nu fuseseră
menite publicităţii, paginile acestea vor contribui, poate, să deştepte măcar în
câţiva cititori in-teresul pentru minunatele însuşiri ale unei lumi ce stă să apună.
Lăsând deci la o parte întrebarea despre valoarea lor literară, ele mi s-au părut

îndreptăţite cel puţin ca o mărturie despre viaţa mai caracteristică de odinioară,
păstrată încă şi azi în câteva colţuri de ţară ferite de năvala străinilor”. Aceste
cuvinte către cititori erau datate 1 decembrie 1918. Cartea va apărea în 1919,
iar în 1920 Si-mion Mehedinţi îşi va încheia discursul de recepţie la Academia
Română reluând - de astă dată ca om de ştiinţă - laitmotivul alar-mă/îndemn:
„Acuma două sute de ani Dimitrie Cantemir, istoric, geograf şi etnograf, ne-a
lăsat o scurtă Descriere a Moldovei. Pă-mântul e tot cel de atunci şi va mai
putea fi cercetat încă mii şi răsmii de ani. Documentele istorice se păstrează în
arhive. Poporul însă se preface văzând cu ochii, iar în vâltoarea schimbărilor
adu-se de viaţa modernă munca cea mai grabnică trebuie desfăşurată de
etnografi şi îndeosebi de cei care au sarcina creşterii unui po-por”.
Aşadar, solidaritate deplină între literatură şi etnografie, în vir-tutea unui
scop comun. Şi totuşi ceva le desparte, anume: mijloa-cele. Ca ştiinţă,
etnografia caută descrierea exactă şi directă, fără prea multe înflorituri stilistice.
Literatura, în schimb, se defineşte ca ficţiune. Dacă-i aşa, cum îşi face loc în
Oameni de la munte fic-ţiunea? Ea începe odată cu toponimia şi onomastica -
deci cu nu-mele de locuri şi de oameni; aceste nume sunt, ce-i drept, produse
ale imaginarului, dar ele nu sunt definitiv emancipate de numele reale ale unor
locuri şi oameni din spaţiul la care se raportează na-raţiunile. Spaţiul-matrice al
naraţiunilor este Ţara Vrancei şi cel mai adesea Soveja, adică chiar localitatea
natală a autorului. Per-sonajele poartă, de asemenea, nume de familie din partea
locului, unele dintre ele - Balcu, Găneţ, Bunghez, Buian, Ghimpu - extrem de
rare în inventarul numelor româneşti. Toponimul Soveja este preluat de autor
ca pseudonim (fără a fi însoţit de vreun nume de botez). El nu apare în nici una
dintre povestiri, în schimb este om-niprezent - o omniprezenţă tacită - în
ipostazele unor toponime din perimetrul sau din vecinătatea Sovejei: denumirea
satului Chilug, de exemplu (vezi Moşnegii, Buruiană şi Un bursuc), corespunde
în realitate unui pârâu (cu valea inerentă), Runcu (Învăţătorul din Pădureni,
Ciutacu) e denumirea unui deal, iar Punga (Pribeagul) e o poiană. Soveja
primeşte, astfel, statutul de sat-arhetip sau, în termenii lui Lucian Blaga, de
„sat-idee”, un sat „care se socoteşte pe sine centrul lumii şi care trăieşte în
orizonturi cosmice, pre-lungindu-se în mit” (Blaga). Asumarea de către
Mehedinţi a nu-melui Soveja ca pseudonim literar capătă semnificaţia unei
conto-piri a insului cu satul-idee, în ipostaza concretă a satului natal. Pentru
Blaga, satul-idee e Lancrămul; nu-i întâmplător, atunci, că ambele personalităţi
- atât Mehedinţi, cât şi Blaga - şi-au dorit în-mormântarea ca pe o întoarcere
definitivă în peisajul în care, ve-nind pe lume, primiseră botezul luminii create.
Trecând acum la aspectele de stil, ar fi de observat, mai întâi, o oarecare
subţirime a vânei epice. Întâmplările - cu tot drama-tismul unora dintre ele - nu
impresionează prin forţa lor lăuntrică, ci mai degrabă ca pretexte pentru
descrierile de datini, pentru des-crierile de natură şi pentru analizele
psihologice.
Cum am mai spus deja, descrierile de obiceiuri fac din aceste povestiri o
credibilă proză etnografică. Precum Coşbuc sau Goga în poezie, Mehedinţi a

compus o adevărată monografie a unui sat românesc (sau, să zicem, a unei
zone, a unei „ţări” - în sens antro-pogeografic), la sfârşitul sec. al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea. Lumea aceasta nu a fost deloc înfăţişată idilic,
cum s-a in-sinuat de pe poziţii anti-sămănătoriste; ea apare doar ca o lume bi-ne
aşezată în matca ei, pe care dramele interne nu izbutesc s-o tul-bure decât
trecător. Dar întâmplările ca atare sunt înfăţişate de Mehedinţi cu toată
încărcătura lor tragică (Hoţul, Suflete necăjite), ce împinge scrisul său în zona
unui insolit expresionism rustic.
Cu adevărat impresionante sunt tablourile de natură, fapt ex-plicabil la un
geograf care, deşi nu contenea cu îndemnurile la prudenţă faţă de geografia
estetică, a practicat-o el însuşi, ca unul născut în veacul romantic. „Dar nopţile!
Când moara se oprea câ-teodată, iar apa curgea de la stăvilar în lături, ţinând
acelaşi hang, toată nopticica, ce lume tainică nu se deştepta în singurătatea
prundului! După ceasuri întregi de îngânare cu întunericul, deo-dată sclipirea
iazului împresurat de stuf vestea răsăritul lunii, ca o lumină de pe alte tărâmuri.
Înainte ca chipul ei să se fi arătat dea-supra muntelui, un fâlfâit de aripi deştepta
din somn oştirea ne-clintită a păpurişului... Dinspre munte răsuna ca în vis
tlinchetul clopotelor de la turme... Se auzea până şi fâşâitul ierbii care creşte, iar
din înaltul cerului clipeau tainic atâtea stele, câte frunze şi câţi muguri sunt pe
crengile unui fag - bătrân de veacuri...” (Fagul). Mehedinţi e un maestru al
comparaţiilor în a căror materie primă recunoaştem, de asemenea, adeseori,
pecetea geografului: „Se pe-rindaseră în ţară multe stăpâniri, multe războaie
fuseseră luptate; oştiri fără număr poposiseră sub umbra ramurilor lui, şi toate-
toate trecuseră ca unda nestatornică a apelor” (Fagul). Şi tot cu undele - ale
unui râu „care lunecă mereu la vale, fără să se mai întoarcă înapoi” - e
comparată, tot în Fagul, trecerea nestăvilită a anilor. În Învăţătorul din
Pădureni, Vlad Pleşa, personajul principal, împie-dicat să-şi profeseze meseria
în satul său de baştină, tânjeşte „ca un brad smuls din umbra codrului şi răsădit
în arşiţa şesului, în ca-lea tuturor”, iar în altă pagină ni se spune despre acelaşi
personaj că „se lăsase în voia soartei, ca o piatră pe care apa pârâului o mu-tă,
încet, tot mai la vale”. Arta de prozator a lui Simion Mehedinţi se vede însă mai
ales în fineţea descrierilor psihologice. Uneori e de-ajuns în acest scop doar
sugestia, ca în Buruiană, unde vestea izbucnirii războiului (e vorba de războiul
de la 1877) încetineşte ritmul horelor din sat. Scoţând în evidenţă nuanţele
psihice, Titu Maiorescu - cel dintâi care a sesizat la discipolul său arta respec-
tivă - nu s-a înşelat. Capodopera lui Mehedinţi, din acest punct de vedere, nu ni
se pare însă Buruiană, povestire care l-a entuziasmat pe mentorul Junimii, ci
Pribeagul, unde autorul porneşte de la joa-ca a trei copii (o fetiţă se oferă, pe
rând, să fie azi „nevasta” unui băiat, mâine a altuia) şi realizează extrem de
complexe împletiri şi încrucişări de destine omeneşti, pe fondul transhumanţei
şi al ide-alului de bun gospodar, ideal dominant în sistemul de valori al sa-tului
românesc de odinioară. Fără doar şi poate, Pribeagul este o capodoperă a
prozei scurte româneşti.

Un ton evocator - amintind parcă de Sadoveanu, sau chiar de Evanghelie
(„Pe vremea aceea...”) - învăluie această lume nescu-tită, cum spuneam, de
drame interioare, dar de nezdruncinat în moralitatea ei ancestrală, ancorată în
transcendent. Fiecare naraţi-une din Oameni de la munte conţine, cel puţin ca
un moment al înţelegerii ei, o invitaţie de a medita la trecerea timpului. Fagul
(o altă capodoperă) e chiar în totalitatea ei o tulburătoare metaforă a diversităţii
ritmurilor vieţii: sub unda multiseculară a destinului a-cestui rege din regnul
vegetal apare şi dispare o moară, pasc turme de oi, se deapănă legenda Babei
Vrăncioaia, se duc războaie ome-neşti.
*
Să ne mai întrebăm încă o dată dacă cel ce a izvodit Oameni de la munte
avea sau nu talent literar? Răspunsul vine de la sine; el stă în putinţa noastră de
a da o bună înţelegere acestui caz apar-te de recesivitate în spaţiul cultural
românesc.
Gheorghiţă GEANĂ

PRIBEAGUL
Multe mărturisiri a auzit părintele Matei la patul bolnavilor, dar nici una nu
l-a tulburat ca spovedania lui Sandu Samoilă. Până s-a săvârşit din viaţă, îi
rămăsese Sfinţiei sale o vorbă:
- Parcă şi Dumnezeu uită uneori pe cei de treabă, Doamne iartă-mă…
Zicând aceste cuvinte, duhovnicul clătina din cap cu mâhnire, apoi scurta
vorba şi pleca dondănind singur, cum e obiceiul bătrâ-nilor, care au văzut şi au
păţit multe.
Pe vremea aceea, satul Punga era loc de vamă, dar stăpânirea n-avea ce
vămui acolo în creierul muntelui, afară de oile breţca-nilor care coborau din
Ardeal. De două ori pe an, la Înălţare şi pe la Ziua Crucii, prindeau a răsuna din
depărtare tălăncile: banga-banga… banga-banga…, iar copiii dau năvală pe
uliţi, cu capul gol, vestind în gura mare: vin oile! vine herghelia…! vin breţca-
nii…!
Şi, în adevăr, după călăreţul care sălta înainte cu harapnicul la oblânc,
soseau buluc preucile de iepe şi de armăsari pe jumătate sălbateci, cu coamele
şi cozile pline de scai aduşi tocmai din Bu-geac, iar în urma lor veneau turmele,
înaintând domol ca o apă în revărsare. Unde şi unde, câte un măgăruş încărcat
cu tărhatul stâ-nei, ca o plavie purtată pe spatele puhoiului.
Să fi văzut atunci ce sprinten era vameşul Gheorghe care tot a-nul tăia
câinilor frunză! Parcă întinerea. Da poruncă să se aşeze îndată o gratie în
curmezişul drumului, lăsând numai o strungă la mijloc, şi numărătoarea
începea: 1, 2, 3, 4, 5,… înseamnă zece. – 1, 2, 3, 4… înseamnă zece!
De câte ori răsună zece, vameşul făcea o crestătură într-o nuia de alun, spre
a şti cât se cuvine visteriei. Cât despre caşul, urda şi mieii care se mai opreau
prin ograda lui, asta era başca socoteală. Însă Pungenii nu luau seama la unele
ca acestea. Ei aveau alte griji: toţi băietanii satului, îndată ce puteau să-şi lege
singuri no-jiţele la opinci, intrau cu simbrie la Breţcani şi ciobăneau până la
însurătoare, colindând şesurile în Buceag, în Dobrogea, la Krâm şi spre bălţile
Azovului, unde a înţărcat dracul copiii. De aceea, cum auzeau tălăngile, cei din
partea locului se grăbeau la strunga, unde se făcea numărătoarea.
- Văzut-aţi maică, pe unul Gligore Bunghez? întreba o mătu-şică, adusă
din spate şi sprijinită pe toiag.
Dar n-apuca cineva să-i răspundă, că alţii se îndesau cu vor-ba…
- Da pe Vlad al nost, nu l-aţi văzut? adăuga o nevastă tinerică cu copilul în
braţe.
- Ba l-am văzut, surată, l-am văzut… Am mas joi cu toţii la podul
Siretului; la vreo mâine-poimâne, chică şi el…

Ochii nevestei se luminau de bucurie. Însă alteori răspunsul e-ra îngăimat:
- Nu l-am prea văzut de un timp… De când cu viscolul de la Bobotează, nu
l-am mai întâlnit. Poate că în vara asta o fi rămas cu vreo târlă în câmp…
Un prepus de nenorocire învăluia atunci sufletul celei care în-trebase, căci
astfel de vorbe înconjurau [ocoleau n.e.], de obicei, taina despre moartea cuiva.
Dar nădejdea nu piere cu una cu două. Când tălăncile vesteau apropierea altor
turme, cei cu gândul în de-părtări veneau iarăşi la numărătoare, iscodind mereu,
până ce oile se scurgeau toate, iar drumurile rămâneau pustii.
Apoi, săptămâni de-a rândul, cimitirul din deal răsuna de bo-cete. În
fiecare dimineaţă femeile suiau la tămâiat pentru sufletul celor rătăciţi în largul
lumii, ori morţi de moarte năprasnică, în ier-nile pline de vifore şi de ninsori.
Dar, toate astea - mai demult. Azi, în Punga nu mai e nici un-ghie de oaie.
Vameşul Gheorghe, mutat tocmai la Catârleţ, la gura Dunării, o fi demult oale
şi ulcele. Însă cei de sub Zboina pome-nesc şi acum de vifore cumplite şi de
ciobanii pieriţi între străini, iar pricina acestor povestiri e o întâmplare grozavă,
care a stârnit mare vâlvă în sat, dând prilej părintelui Matei să spună o vorbă ca
aceea, greu de ascultat din gura unui om cucernic, cum era Sfinţia sa.
* * *
Nu departe de strunga vămii, erau pe atunci două case cu două grădini
alăturate. Într-o grădină se juca o fetiţă cu ochii negri şi părul cârlionţat - Ilinca;
în cealaltă un băiat bălan şi pietros, ca un săcăluş - Sandu, copiii celor două
vădane megieşe. De pe malul stâng al pârâului se adăuga la joc şi Dobrin,
băiatul ocheşel şi cam firav al dascălului Manea.
Îndată ce se topea zăpada, iar vacile Domnului ieşeau de sub pietre, să se
dogorească la soare, cei trei copii se sprinteneau şi ei la treburi, zidind cu
sârguinţă: case pentru argaţi, coteţe pentru păsări, cocini şi alte acareturi, după
cum poruncea gospodina cea cu mânuţele şi picioruşele pline de noroi.
- Ici e grajdul cailor, zicea Dobrin.
- Ba e coteţ, întâmpina Sandu.
- Ba nu e coteţ, răspundea Ilinca. Coteţul e în dosul grazdului, aşa a zis
omul meu.
Atunci omul, adică Dobrin, ca orice bărbat, lua apărarea ne-vestei, ceea ce
întărâta şi mai rău pe Sandu care începea a mârâi, că e rândul lui să fie om… şi
astfel, vrajba care surpă chiar cetăţile cele mai tari, făcea ca toată gospodăria
cea falnică să cadă turtită sub călcâiul lui Sandu, cu tot plânsetul fetii, pe care
Dobrin o în-soţea până la poartă, ca s-o apere de vecinul cel arţăgos.
Dar, mânia copiilor ca furtuna de primăvară. A doua zi, din dărâmături se
ridicau ca-n poveşti alte curţi mai mari şi mai mân-dre; livezile late de o palmă
păşteau alte oi, alţi boi, alte turme… şi toate mergeau strună, căci omul Ilincăi e
Sandu; Dobrin e acum slugă, şi băiatul dascălului Manea, fiind blajin, ascultă
cu supu-nere, aşteptând rândul ca Ilinca să fie iarăşi nevasta lui.
- Nu-i aşa că mâine tu eşti nevasta mea?
- Şi a ta, şi a ta, răspundea fata, că doar şi azi e mâine…

- Biruiţi de atâta înţelepciune, cei doi băieţi se împăcau uşor, şi ceasuri
întregi gândăceau pe malul pârâului, până ce soarele cobo-ra, pe nesimţite,
dincolo de pădurile Zboinei.
Astfel, mulţi mâine au ajuns azi şi s-au prefăcut în ieri, lune-când la vale,
ca picăturile unei ape veşnic curgătoare, până ce co-pilandrii au zburat din
culcuşul fermecat al copilăriei, pornind pe căile lungi şi întortocheate ale vieţii.
Sandu a plecat departe, spre Nistru, cu oile, iar pe Dobrin l-a pornit dascălul
Manea la şcoli, lă-sând într-o zi de toamnă pe mama dăscăliţa cu stâlpul prispei
în braţe şi cu ochii plini de lacrimi.
* * *
Aruncat întâiaşi dată în zarva oraşului, Dobrin s-a simţit răzleţ ca unul care
se rătăceşte într-un codru. Când se gândea la maică-sa şi la cei din Punga, i se
părea că suflarea i se curmă. Uneori pă-rintele director îl afla în cerdacul
seminarului, privind cu jind la munţii din zare. Abia către seară îi mai venea
inima la loc. ghe-muit în pat, băiatul vedea ca într-o sticlă de panoramă satul şi
va-lea Dragomirei, grădinile cu pomii, pădurile cu potecile, pâraiele cu
izvoarele şi toate-toate, cum le lăsase în dimineaţa plecării, când Ilinca cobora
cu cofele de la fântână şi le pusese jos, petre-când din ochi căruţa care-l ducea
departe…
Apoi, dând rând anilor, se vedea mare; flăcău scăpat de grija şcolii, ţinând
la strană locul tată-său care încărunţise, iar cu vre-mea, urmându-i ca gospodar
în cârmuirea casei. Pe prispă, vede a-lături de maică-sa o nevastă tânără, cu
părul ascuns sub o maramă de borangic şi semănând aidoma cu Ilinca. Ce
cosiţă! Ce ochi! Ce mers… Ard betele împrejurul mijlocului ei subţirel, strâns
în fo-te… şi astfel adormea lunecând spre minunata ţară a visurilor.
Abia când se trezea a doua zi, în larma clopotului, cel surghiu-nit între
străini îşi da iarăşi seama cât mai e până departe… şi a-tunci un fior îi trecea
prin suflet, socotind câte zile, câte săptămâni şi câte luni vor trece până la
vacanţă…
Ci vremea vremuieşte şi-şi caută de drum. Cu una, cu alta, anii au trecut,
luând împreună cu ei zilele care nu se mai întorc şi mor-ţii care nu mai vin de la
groapă.
La doi ani, după plecarea lui Dobrin, mama dăscăliţa a murit. De griji şi
supărări, dascălul Manea începuse a înălbi, iar Dobrin se pomenise flăcău,
grijind acum el treburile casei. Lumea a prins a-i zice: dascăle, aşteptând să-i
sărute mâna în locul părintelui Matei care era gubav şi numai putea dovedi cu
slujba în toate părţile. Cât despre Sandu, nici el nu încremenise locului. Vântul
şi zăpezile, care răpun atâţia ciobani, lui îi fuseseră cu priinţă. Cres-cuse cu o
palmă mai înalt decât Dobrin, iar din partea virtuţii, mila Domnului! În
gâlcevile care stârnesc totdeauna pe lângă şleaul turmelor, nădejdea era în bâta
lui Sandu Samoilă. Caii sperioşi, greu de învăţat la călărie, tot pe seama lui
rămâneau… Apoi cu ar-canul, cine arunca mai bine decât el? geambaşii de cai
îl cunoş-teau în toate iarmaroacele Buceagului. Se întrecea chiar cu cher-chezii,

care îşi petrec veleatul cu piciorul în scară şi se răsucesc pe sub pântecele
calului, să ia căciula cu dinţii.
Dar vremea se arătase şi mai mare vrăjitoare faţă de Ilinca. De câte ori se
ivea la horă, capetele tuturor se întorceau spre ea, ca spicele după vânt.
- Ce mai preoteasă o să avem! Zisese oarecine, văzând-o la Sântilie, alături
de Dobrin.
Gura lumii! O vorbă ca asta, chiar dacă s-o fi spus între cei doi tineri,
nimeni n-ar fi putut să dea mărturie. Cu toată frumuseţea ei, Ilinca era smerită,
cum se cuvine unei fete de văduvă, cu rosturi slăbuţe în ale gospodăriei, iar
Dobrin, potolit din fire, ca şi răposa-ta maică-sa, nu era omul care să-şi dea
drumul gurii către orişi-cine. Atâta doar, când se întâmpla să suie împreună cu
vecina po-teca spre odaie, el grăbea pasul s-ajungă, ori întârzia s-o aştepte.
De aceea, a fost zvon mare în sat, când Sandu care ajunsese scutar la
breţcani, s-a întors pe neaşteptate acasă, a vândut oile şi a început a rândui
gospodăria, cu gând să se însoare.
- Pe cine ia, soro? Întrebau fetele la fântână.
Dar nimeni nu putea spune. Până ce, într-o seară mama lui Sandu a deschis
poarta vecinei, iar cele două văduve au rămas, tăi-nind singure înaintea
focului…
Când Ilinca a simţit de ce e vorba, inima i-a sărit ca unuia pe care îl
deştepţi din vis. De ani de zile, când rânduia dimineaţa flo-rile la fereastră,
ochii ei se opriseră mereu la casa de peste vale, unde se vedea pe sine, intrând
şi ieşind ca stăpână, alături de Do-brin. În taina cugetului ei de fată, se alintase
zicându-şi singură, preoteasă, cum aflase că vorbeşte lumea. Iar acum?
- M-am gândit, draga mamei, că-ţi vine şi ţie rândul… îi zise maică-sa. În
ziua de azi, fetele se mărită greu. Sandu a venit de la oi, are strânsură bună…
Tu ce zici?
Ce să zică, biata Ilinca! A ieşit repede afară, ca unul care fuge de-o
primejdie. Şi rezemându-se de perete, a început a plânge, ca un orfan părăsit în
mijlocul unei păduri.
- Unde-i Dobrin? Cum de n-a putut să-i spuie măcar o vorbă, mutu de el!
Şi, urmând numai glasul inimii, Ilinca se împotrivi. Nădejdea ei era că
Dobrin va veni măcar de sărbătorile Crăciunului. Dar Crăciunul a venit şi a
trecut; a venit Sf. Vasile, a venit Boboteaza, Sf. Ioan… iar Dobrin - pace.
- Pesemne că s-au înfundat drumurile, se gândea Ilinca, auzind că au căzut
troiene mari în valea Siretului. Unii scorniseră că Do-brin s-a aşezat cu gândul
pe carte şi va rămâne pe acolo, preoţin-du-se la oraş.
Astfel, cu inima îndoită, fata aştepta şi plângea de câte ori ră-mânea
singură. Nunţile începuseră, iar suratele, după obicei, se a-dunau să împletească
cununi pentru mirese şi nuntaşi. Peste tot, Sandu o păştea din ochi. Se prindea
la joc tot lângă ea, dar cu sfiala celui care aşteaptă o vorbă de care se teme. Însă
gândul fetei era departe. Ochii ei începuseră a fi umbriţi de o tainică întristare.
- Ilinco, mamă! ia seama, să nu rămânem cum e mai rău. Ştiu că mai sunt
flăcăi… Dar ai tu vreun cuvânt cu temei de la cineva?

Fără să spună vreun nume, mama şi fata înţelegeau la cine mergea vorba, şi
o mâhnire de moarte le cuprindea pe amândouă.
- Auzi că flăcăul lui Popa Pleşa din Câmpuri s-a însurat la O-dobeşti, cu o
cojancă. Cei care umblă departe, prin târguri, rar de se mai întorc la vatra lor.
Să nu ne pomenim într-o zi că altă noră intră în curtea vecinei, să ne fie ca un
spin în ochi. Am aflat că al de Nicoară se dă în vânt să-l facă ginere pe Sandu…
Eu nu se ştie câte zile mai am, iar tu rămâi singură…
Picătura asta a umplut paharul. Uluită, Ilinca se lasă în voia soartei. În cea
din urmă zi a câşlegilor, s-a făcut nunta cu Sandu.
*
Pe când Ilinca se zbătea cu gândurile şi se hotărâse întocmai ca cel care se
aruncă cu ochii închişi în valuri, Dobrin zăcea la pat. Nică Bădură, trecând să
cumpere nişte pietre de moară de la Hâr-lău, îi adusese ştirea că Sandu a sosit şi
s-ar fi logodit cu Ilinca. De inimă rea flăcăul căzuse trăsnit… Să fi bănuit el una
ca asta, ar fi pornit-o într-o întinsoare. Dar vestea despre necredinţa fetei,
despre care ştia bine că-l privise cu drag, îl doborâse într-o clipă.
Abia s-a întremat către primăvară. Însă o pacoste nu vine ni-ciodată
singură. Vineri, înainte de Florii, dascălul Vasile Manea s-a mutat şi el la cele
veşnice, iar Dobrin abia s-a putut târî până în Punga, să însoţească sicriul tată-
su la mormânt.
- Săracu Dobrin… ziceau vecinii, parcă i-ar fi luat pânza de pe ochi.
În sfârşit, după Sf. Gheorghe, a început a-şi veni în fire. Soa-rele care
topise zăpezile la munte şi acoperise dealurile cu brebe-nei, îl chemase şi pe el
la viaţă. Şi toate şi-au luat în sat rostul lor cel vechi, afară de două schimbări
care s-au săvârşit în vara aceea: peste vale, în locul celor două case vechi, s-a
ridicat una nouă, - a lui Sandu, iar dincoace de pârâu, lângă curtea lui Dobrin, s-
au în-şiruit în lungul gardului un rând de plopi subţiri şi înalţi.
- Cam deşi, nepoate zise bătrânul Balcu.
Dar tocmai asta dorise şi Dobrin. Udaţi din belşug se prinsese-ră toţi până
la unul şi astfel o perdea groasă de frunziş se ridică între gospodăria dascălului
şi casa cea mare de pe tăpşanul din fa-ţă.
Şi iarăşi, vremea începu a toarce firul ei necurmat.
Treci zi, treci noapte, anii s-au perindat, iarba răsărea şi se us-ca, ninsorile
cădeau şi se topeau, pâraiele lunecau la vale, adân-cind albiile. Şi cum e felul
omului, sporul lui Dobrin care nu se mai întorsese la seminar, îmboldea şi pe
Sandu, mai ales că Ilinca îi dăruise doi copii.
- Să vedem, care pe care… îşi zicea Sandu în gândul lui. Ca u-nul care
colindase şi el prin cea lume, scutarul nu vrea să se lase mai prejos de Dobrin,
măcar că nu fusese purtat prin şcoli.
Şi aşa într-o duminică, după slujba bisericii, pungenii aflară că Sandu
Samoilă s-a hotărât să facă stână pe sama lui şi să ducă oile satului la iernatic
peste Nistru. Se întâmplase în anul acela să fie fân puţin. Cele mai mari clăi

erau abia ca nişte boghece. De aceea, oamenii s-au arătat bucuroşi, să trimită
oile la câmp. Dar adevărul era că Sandu se gândea nu atât la oile pungenilor, cât
mai ales să risipească târla lui Balcu, moşul lui Dobrin, care ţinuse până a-tunci
stâna la munte, în Lozia. Cu asemenea întocmire, putea să dovedească nevestii
că n-a scăzut cu nimic, măritându-se după el, - mai ales că Dobrin, rămânând
neînsurat, lumea începuse a sporo-văi că gândul lui ar fi tot la Ilinca.
Zis şi făcut. După Ziua Crucii, oile satului au pornit la câmp, cu ciobani
tocmiţi de Sandu. Pornise turma înainte, iar el, ca stă-pân mai zăbovise, cu chip
să-i ajungă din urmă.
Dar trecuseră săptămâni, căzuse bruma, începuse iarna şi San-du tot nu se
îndura să plece.
- Nu cumva îşi teme nevasta? Se întrebau gospodarii, cu grija mereu la oi.
Postul Crăciunului era pe sfârşite, când o veste neaşteptată că-zu ca un
trăsnet deasupra satului. La Crâm, unde se aşezaseră oile, se petrecuseră lucruri
deochiate. În târla lui Sandu s-au fost des-coperit nişte oi tătăreşti şi muscăleşti.
Poate că era fapta vreunui cioban nărăvit; poate o întâmplare fără vină, căci
numai pasărea măiastră ar putea deosebi mereu oaie de oaie în stufărişul
bălţilor, când turmele se întâlnesc.
Dar fapta era faptă. Un pomojnic făcuse ispaşă, iar Mocanul (adică Sandu)
fusese osândit în lipsă a plăti gloaba cu jumătate de turmă. Ba se mai ridicaseră
şi alţi pârâţi, care se jeluiau pentru pagube mai vechi – ca omul când se simte la
largul lui faţă de străin.
Cei din Punga au înlemnit. Se mai zvonise că un vifor grozav ar fi năpădit
şi ce mai scăpase din mâna Muscalilor. Toată averea lor de râpă!
Să fi auzit acum blestemele păgubaşilor, ocările şi sudălmile…
- Tâlharul!
- Prilostitul! a stat în sat să-şi păzească muierea…
- Dacă s-a pus în rândul stăpânilor, de ce nu s-a dus cu târla? aşa fac
breţcanii?
- L-a fermecat înţepata de Ilinca… Nu i-ar mai ajuta Dumne-zeu să-i
ajute… adăugau femeile.
Sandu încremenise şi el. Uluit de atâta năpastă, câteva zile nici n-a ieşit din
poartă, căci cei care veneau să întrebe de rostul oilor ridicau glasul şi erau gata
să ridice ciomegele. Era văzut lucru că întâiaşi dată, când se vor întâlni mai
mulţi, va fi prăpădenie mare, - poate chiar moarte de om.
- Ştii ce, Ilincă?
Nevasta îşi privi bărbatul cu o mută deznădejde…
- M-am gândit fel şi chip, urmă el. Nu-i altă cale, decât să mă duc la faţa
locului, să cer altă cercetare.
- Ce să faci tu, unul singur, între atâţia străini; la ei - dovada, la ei -
judecata, răspunse Ilinca. Şi, gândindu-se mai mult la copii decât la ea, nevasta
se porni pe plâns.
- Doamne, soro! Da ţine-ţi firea, o mustră Sandu cu blân-deţe… Doar n-am
ieşit acum întâiaşi dată din sat.

Şi păgubaşul se îndârjea împotriva nedreptăţii; avea să dove-dească cu
jurământ că nu-i el de vină; va pune şi martori…
- Chiar dacă aş zăbovi în judecăţi un an şi mai mult, tu fii băr-bată; grijeşte
de ale casei şi, mare-i Dumnezeu, le astup eu gura la toţi.
Dar când se gândea la copii şi la nevastă, mâhnirea îl copleşea pe Sandu,
însă n-avea încotro. Cum s-a stâmpărat viforul, joi, îna-inte de Crăciun, a pus
şeaua pe cal şi, îndată ce s-a înnoptat bine, cel gata de drum se sculă de pe o
laiţă.
- Ilinco, ne cunoaştem de copii. Ştii ce e în sufletul meu… Alt gând n-am
decât să fiu vrednic de tine, care ţi-ai legat viaţa de a mea.
Nevasta îi căzu pe piept, sughiţând de plâns, iar el urmă:
- Cu cinste am trăit până acum; cu cinste ne-am aşezat gospo-dăria. Nu
vreau să-ţi zică nimeni: uite! nevasta hoţului…, în-grijeşte de copii…
Aci glasul lui Sandu se curmă, iar Ilinca lunecă pe laiţă, lângă copiii care
dormeau alături.
Când a ieşit după dânsul, în bezna întunericului, se mai auzea doar ticăitul
potcoavelor pe şosea.
Se isprăvise iarna, a sosit altă iarnă, iar de la Sandu - nicio veste. Au urmat
apoi alte veri şi ierni, însă despre cel plecat în lu-me - nimic. Parcă-l înghiţise
pământul. Când tălăngile vesteau de două ori pe an, că se apropie turmele
breţcanilor, pungenii veneau grămadă la numărătoare nădăjduind că doar-doar
vor afla vreo is-pravă dinspre Nistru. Ci cum soseau, aşa se întorceau.
Păgubaşii înghiţeau noduri; femeile boceau ciobanii risipiţi în lume, şi Ilinca
abia dacă îndrăznea să se apropie de gloata oamenilor. Când dau cu ochii de
nevasta lui Sandu, cei cu pricina bodogăneau, iar ea punea ochii în pământ,
ferindu-se ca un câne al nimănui, să nu mai audă sudalme şi vorbe rele.
- Doamne, Doamne! Îndură-te să mă strângi de pe faţa pămân-tului… Asta
era acum rugăciunea de toate zilele a văduvei şi, as-cuns de copii, plângea până
i se păinjeneau vederile.
Dacă ar fi trăit biata maică-sa, ar fi mai avut cu cine să schim-be un cuvânt.
Dar cele două cuscre plecaseră amândouă pe calea de unde nimeni nu se mai
întoarce, lăsând pe Ilinca cu necazul şi spinul sărăciei la uşă.
Însă nădejdea e în sufletul omului ca pirul în arătură: are o su-tă şi o mie de
rădăcini. În fiecare an, de câte ori de apropiau tur-mele breţcanilor, Ilinca
începea a aştepta şi venea să întrebe des-pre Sandu. Însă nimeni nu ştia să-i
spună măcar un cuvinţel. Singur unchiaş Baină o întâmpinase cu o vorbă mai
de nădejde:
- De văzut, nu l-am văzut, nepoată. Dar am auzit de la un baci, că Sandu ar
fi cerut întâi judecată, şi că martorii i-ar fi stat îm-potrivă… Dar cine ştie? O fi
izbândit poate, judecându-se mai de-parte. Şubredă mângâiere pentru sărmana
Ilinca. Însă bătrânul, ca toţi bătrânii, care au văzut şi au petrecut multe, nu se da
biruit.
- Nu pierde nădejdea, fata moşului. Unul ca Sandu nu stă el degeaba pe
acolo. Doar nu-i copil să se rătăcească în lume. Un frate al bunicului, a întârziat

la oi 16 ani, de-l credeau toţi mort. Tot aşa păţise o pacoste cu nişte cai furaţi de
chercezi. Când a vă-zut şi-a văzut că nu-i chip, că trebuie să plătească el toată
paguba, a intrat herghelegiu încolo, spre Kavacs - unde o mai fi şi aia. Şi
tocmai când îi isprăviseră acasă toate pomenirile, ca la morţi, iată că se trezeşte
bunicul şi bunica cu el, venind cu o preucă de cai, de se minunau satele pe unde
trecea. Şi iaca aşa, a fost om cu stare până a murit.
Cu nădejdi ca acestea, amânase de la o vară la alta, anii tre-ceau. Lumea
începuse a născoci că Sandu s-a apucat de haiducie, şi-a adunat comori, alţii
ziceau că l-ar fi împuşcat o poteră… Dar Ilinca nu punea nici un temei pe astfel
de scorneli. Încredinţată că a murit, începuse a face slujbe pentru pomenirea
bărbatului şi, cer-nindu-şi catrinţele, luă portul văduvelor.
- Să ştiţi că Sandu s-a prăpădit, suratelor, ziceau acum femeile, căinind pe
Ilinca. Ba, de la o vreme, începuse a se muia şi sufletul păgubaşilor, văzând în
ce strâmtoare ajunsese biata văduvă, după ce i se luase vitele rămase de la
maică-sa.
Însă, mai înaintea altora, se înduioşase inima lui Dobrin. Ori-cât de deasă
crescuse pânza de plopi, frunzişul tot îi îngăduia să vadă ce se petrece peste
vale în curtea vecinei. Când da cu ochii de tovarăşa din copilărie, inima îi
zvâcnea ca o pasăre speriată din culcuş. Ba într-o dimineaţă se pomenise
îngânând ca pentru sine un cântec care răsuna uneori din casa singuratică de pe
tăpşan, a-semenea unui bocet:
Bulgăraş de ghiaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece,
Că cu cine-am petrecut
A pus spate la pământ
Şi faţa la răsărit…
Dar tocmai când se muncea cu astfel de gânduri, o întâmplare neaşteptată îl
tulbură şi mai mult. Un cioban adusese vestea că Di-nu, un văr al lui, a fost ucis
în Bugeac.
Potrivit obiceiului din Punga, de câte ori moare cineva departe între străini,
femeile îi fac un sicriu, în care pun hainele mortului şi-l îngroapă, închipuind
aidoma pe cel răposat. E drept că preoţii nu-l slujesc, dar bocitoarele jelesc
lângă sicriu, întocmai ca la ori-ce înmormântare.
Nedelea, mama lui Dinu, aşezase pe laiţă, într-o lacră, cămaşa flăcăului
înjunghiat şi chemase pe vecini şi cunoscuţi la priveghi. Cu capul rezemat de
scândura cea albă, unde ardea lumânarea, bătrâna îşi tânguia feciorul,
suspinând. Care cum intra, se aşeza la perete. Abia în răstimpuri se auzea câte o
vorbă de la unul la altul, pomenind vrednicia lui Dinu şi jălind moartea lui cea
năprasnică. Dobrin aştepta şi el în rândul de la perete, lângă bărbaţi.
Odaia se umpluse mai toată, când uşa s-a deschis şi o nevastă în haine
cernite păşi uşor pragul. Era Ilinca. La moartea maică-si, văduva bocise aşa de
frumos, că tot satul plângea, iar vorbele ei se spuneau acuma şi la alţi morţi.
Fără să privească împrejur, ea se a-propie de mama mortului, privi o clipă în

tăcere… apoi, ca şi cum plânsul bătrânei i-ar fi muiat dintr-o dată picioarele,
nevasta în-genunche, se sprijini cu mâinile de sicriu şi începu cu glas înecat de
jale:
- Unde eşti tu Dine? Unde-ai rămas, Dine? Cine o să aducă bu-curie
mamii…
Nedelea schimbă plânsetul în gemet. Dar bocitoarea urmă, ca pentru sine:
- Geaba te chemăm, geaba te-aşteptăm… Mult eşti supărat, de te-ai
depărtat… Nu te-a răpus vântul… nu te-a închis mormân-tul… ci-n vreme de
sară, hoţii te junghiară…
Ochii tuturor începură a se păienjeni…
Dragile mamii sprâncene,
Cum vi-ţi face buruene:
Dragii mamii ochişori,
Cum o să vă faceţi flori!
Dragile mamii odoare,
Cum vi-ţi face lăcrămioare…
Obida îi copleşise pe toţi. Suspine năbuşite umpleau toată ca-sa, iar bătrâna
gemea pe înfundate.
Însă jalea pentru alţii deşteptase în sufletul văduvei durerea ei nevindecată
şi, cu ochii pironiţi asupra sicriului, Ilinca urmă:
- Odihneşte, Dine! Sub cruce de lemn… creştinescul semn… numai cei
pribegi… rătăcesc pe veci… Pe întregul pământ… n-au loc de mormânt…
nimeni nu le ştie… groapa - s-o tămâie… cru-cea un-s-o pue…
Cu-n geamăt surd, văduva lunecă la pământ. Toţi se repeziră s-o ajute, iar
femeile o ridicară pe braţe, sprijinind-o până la sca-unul de lângă perete.
……………………………………………………………………..
Când s-a isprăvit priveghiul; Dobrin şi alţi vecini, însoţiră pe Ilinca până la
poarta casei, căci se întunecase de-a binelea.
A doua zi, dascălul s-a trezit cu un mare gol în suflet. Îi venise în minte:
Dragile mele odoare,
Cum vi-ţi face lăcrămioare!
Jălirea pentru Dinu i se părea ca un prohod al tinereţii lui în-tregi.
- N-ar fi chip să mai scape ceva din atâta năruire?
Ca un om cercat de friguri, care nu-şi mai găseşte loc, Dobrin măsura cu
paşi largi toată prispa de la un capăt la celălalt. Cât îi era de drag Roibu, calul
de călărie, pe care singur îl adăpa, singur îl ţesăla, în ziua aceea l-a găsit pe la
amiază cu ieslea goală.
Mai sub sară, se hotărî însă a trece puntea la Ilinca, să-i vor-bească lămurit:
În dragostea ei pentru Sandu, nu mă amestec… Dacă vrea să-l jăleasca toată
viaţa, e slobodă, dar, ca vecin, aş putea să-i fiu de ajutor măcar pentru copii.
Mai ales că aflase cum în săptămâna trecută, Neagu şi Domnica, copiii văduvei,
pe care îi întâlnise de multe ori pe potecă, fuseseră în primejdie să ardă îm-
preună cu bordeiul din Chiua, unde păzeau vaca.

Pe la toacă, Dobrin trecu puntea, pe care nimeni nu-l mai văzuse de ani de
zile. Ajungând la uşa vecinei, se opri să-şi potolească bătăile inimii. Apoi intră.
În faţa vetrei, Ilinca privea ţintă cum săreau scânteile din foc. În poală
sprijinea capul fetei, adormită, cum adorm copii, în des-mierdările mamei.
Auzind: bună sară! văduva se sculă în picioare. Nu-i venea să creadă ochilor. O
tăcere grea îi pironi pe amândoi locului.
- Vecină, să nu bănuieşti pentru venirea mea… Ne cunoaştem demult… şi
n-aş vrea să iei anume de rău, dacă oi spune şi eu o vorbă… Am auzit ce s-a
întâmplat cu băieţii la bordei. Eu tot ţin un argat în Chiua pentru vitele mele. O
vacă mai mult în paza lui, nu-i mare osteneală. De ce să mai alerge fetiţa şi
băiatul?
Cu ochii plecaţi în pământ, Ilinca asculta. Vorba lui domoală şi bună îi
venea ca o solie de pe alte tărâmuri, de pace şi de linişte, dar nu găsea cuvinte
să-i mulţumească… Rămăsese încremenită.
- Socotind c-a jignit-o, Dobrin urmă cu sfială…
- Părinţii noştri au trăit împreună ca buni vecini. Pe cine nu poate cădea o
pacoste? Toţi ştiu că Sandu a fost vrednic şi cinstit. De va fi voia lui
Dumnezeu, se va întoarce. Dar până atunci, nu împovăra şi pe copii cu griji,
îngăduieşte-mi să-ţi fiu spre ajutor, căci n-ai avut niciun rău de la mine.
Acoperindu-şi faţa cu mâinile, văduva porni în plâns:
- Ce rău să-mi faci, amărâta de mine!... şi Ilinca se silea să afle vorbe
potrivite spre a mulţumi. Dar, biruită de lacrimi, se plecă asupra fetiţei,
suspinând şi cuprinzându-şi capul cu amândouă mâinile. Deşteptată din somn şi
văzând alături pe vecinul cu care suise de curând poteca Făcăului, fetiţa îi
zâmbi prieteneşte, întin-zându-şi braţele spre el.
Împreună cu zâmbetul copilului începu a surâde şi norocul spre casa de pe
tăpşan, căci multe lucruri bune se făptuiesc pe lu-me, când vine cuiva în ajutor
sfatul cel înţelept şi o mână priete-nească. Luând iarăşi firul socotelilor cu
împricinaţii, scăzând ce luaseră păgubaşii de la văduvă şi dând în privegherea ei
un teasc de ulei, de care n-avea cine se mai îngriji de când soru-sa Marina se
măritase, Dobrin deschidea înaintea vecinei un izvor de câştig şi o cale nouă
spre liman. Puntea peste pârâu o trecea însă rar, să nu dea lumii de bănuit.
Dar, cu cât era el mai stăpân pe sine, cu atât Ilinca îşi hrănea sufletul cu
vorbele vecinului, când sta singură la lucru, iar când se întâmpla să fie şi dânsul
de faţă, rămânea cu ochii plecaţi înaintea lui. Până ce, spre toamnă, într-o joi,
după ce turmele breţcanilor coborâseră spre şes, taina ce o ascunsese atâta
vreme în suflet iz-bucni pe neaşteptate.
- Ilinca!
Văduva tresări, înroşindu-se. Din copilărie nu-i mai zisese pe nume.
- Ilinca, nu-i destul de atâta amar de ani? O singură viaţă are omul…
Şi, cum se aflau alături pe laiţă, el o cuprinse uşor cu mâna. Ci ea,
stăpânindu-şi bătăile inimii, abia putu şopti:

- Nu-s vrednică… să-ţi mulţumesc… pentru tot binele făcut. Dar o necăjită
ca mine, ce cale mai are în viaţă? Eşti tânăr, Do-brine, poţi deschide uşa oricui.
Oricare fată s-ar simţi cinstită…
- Te înşeli, Ilinco, de mic copil, gândul meu a fost numai spre tine. După ce
te-ai măritat… altă soţie n-aş fi putut lua, fără să calc legământul preoţiei. De
aceea nici nu m-am mai întors la în-văţătură…
Tresări ca de o veste neaşteptată Ilinca, aflând greutatea jertfei pe care n-o
bănuise atât de covârşitoare, iar mâna ei tremura în mâna lui Dobrin care o
apropiase uşor spre sine. Apoi ca o pasăre ostenită de un zbor lung şi gata să
cadă sleită de puteri, nevasta şopti domol:
- Să… mai aşteptăm, Dobrine.
Atunci în sufletul celui biruit odinioară de Sandu, fiorul îndo-ielii pătrunse
iarăşi ca un junghi fierbinte şi, pripit, izbucni:
- Nu te-am aşteptat viaţa mea întreagă? iar capul îi căzu deznă-dăjduit pe
piept.
Însă, pătrunsă de cucernica dragoste, Ilinca îi alungă orice în-doială, grăind
potolit:
- Iartă-mă, Dobrine… Să vie el… nu mai trag nădejde, de-ar fi pe undeva,
ar fi dat vreun semn că trăieşte. Dumnezeu ştie pe un-de s-a fi sfârşit… Dar e
bine să-i fac pomenirea deplină până la 7 ani…
Şi lăsându-se încrezătoare în voia fericirii, care o chema iarăşi la viaţă,
nevasta îşi rezemă capul de umărul celui care o ţinea strâns lipită de pieptul lui.
Când Dobrin ajunse în seara aceea la puntea, unde se jucase de atâtea ori în
copilărie, soarele scăpăta domol după muchea Zboi-nei. Muntele se înălţa în
apus, ca o catapeteasmă tivită cu aur. Viaţa satului şi a codrului întreg părea că
se opreşte o clipă, împă-cată cu sine însăşi, ca-n ziua cea dintâi, când
Dumnezeu întocmise lumea fără păcat şi fără prepus de durere.
Iarna a trecut repede. În primăvară, după multe zile cu vifor şi ploi reci,
când soarele tânăr şi-a aruncat ochii spre valea Drago-mirei, găsi casa văduvei
cu uşile închise. Albinele începuseră a bâzâi pe lângă florile de pulbar, răsărite
îndată după zăpadă; mier-lele fluierau în brazi de cu noapte; apa gârlei se
prăvălea sprintenă pe sub punte, dar de la văduvă nimeni nu mai deschidea
fereastra, să vadă toată strălucirea dimprejurul casei de pe tăpşan. Nevasta cea
dornică de-o viaţă nouă, aşeza acum florile la ferestrele gospo-dăriei străjuite
de o pânză de plopi înalţi. Cununia se făcuse fără prea mult alai, dar la fericirea
lui Dobrin fusese părtaş tot satul, căci dascălul era bărbat întru toate vrednic,
apoi lumea se bucura şi de gândul că paguba lăsată pe urma lui Sandu, va fi
plătită până la capăt.
- Mari sunt minunile tale, Doamne, a fost zis moş Balcu, chib-zuind în sine
că nepotu-su Dobrin n-ar fi avut parte de Ilinca, dacă lui Sandu nu i-ar fi dat în
gând să facă stână, ca să smulgă târla din mâna bătrânului.
*

Trecuseră de atunci ani la mijloc. Pânza vremii se tot lungise zi cu zi, iar
cele vechi se uitaseră, cum se uită toate pe lume: iarba care se usucă, frunzele
care cad, prietenii care se despart şi ochii care nu se mai văd. În Punga, vara
venea de obicei cu strânsul fâ-nului; toamna - cu culesul păpuşoiului; iarna - cu
nunţile, iar pri-măvara cu Paştile înflorite şi o mie de nădejdi pentru tânăr şi bă-
trân, învioraţi deopotrivă de soarele cel pentru toţi milostiv.
Ilinca întinerise, ca merii care înfloresc şi rodesc de două ori într-o vară.
Uitase tot viforul care trecuse.
Grija copiilor, care sporiseră gospodăria lui Dobrin, o ţinea mereu după
treburi. Neagu şi Domnica îi ziceau lui Dobrin tată, iar pe Sandu îl uitaseră toţi.
Doar pe la Înălţare, când se auzeau tă-lăncile breţcăneşti, Ilinca tresărea ca
cineva, care se deştepta dintr-un somn. O speriase şi vorba unei ţigănci. Cum
sta într-o seară la poartă, o baragladină cu pletele pe umere şi cu luleaua în
dinţi, în-cepuse:
- Să trăieşti frumoaso, norocoaso… să-ţi dea baba cu ghiocu.
- Ilinca se feri, strângându-şi pruncul la sân.
- Hadu mâna, … să-ţi arăt norocul… iaca îl ai şi nu ştii cum să-l iai…
Şi, fără să mai aştepte, vrăjitoarea porni: hai să găseşti o co-moară… la
vreme de sară…
Ilinca cercă să răspundă, dar n-avu vreme.
- Dacă n-ai găsit, hai să găseşti… Iaca, un om roşcovan îţi poartă gânduri
bune; numai că altul oacheş îi stă în curmeziş… O supărare mare hai să ai…
Uite s-arată drum lung şi necazuri…
Ca să scape, nevasta trânti portiţa şi fugi cu copilul pe prispă. Vorba despre
omul roşcovan şi drumul lung o săgetase la inimă; simţea că i se moaie
picioarele sub ea.
De aceea, când peste trei zile s-a vestit că turmele breţcanilor s-au apropiat
de Vădurele, o grijă nelămurită se coborî în inima Ilincăi. Abia când s-a scurs
toată zarva oilor, împreună cu cel din urmă breţcan, a prins a se mai linişti.
- Pesemne, sufletul lui Sandu e neîmpăcat, că nu i-am făcut pomeniri
destule, zise în sine-şi nevasta, plecând dimineaţa spre cimitir la tămâiat.
Şi poate ar fi trecut şi asta, şi s-ar fi uitat, cum se uită multe în viaţă, dacă
în ajunul Sfântului Petru nu s-ar fi oprit în faţa hanului din Punga un drumeţ
cărunt, călare pe un cal voinic, rusesc. După minteanul cel scurt şi desagii cu
vârste negre, străinul părea a fi un breţcan, iar după noroiul de pe pântecele
calului se vedea că vine din cale lungă.
Cititorul bănuieşte că străinul poate ştia ceva despre Sandu Sa-moilă, ori că
e Sandu însuşi. E drept că în portul lui schimbat şi sub barba căruntă a
drumeţului, nimeni n-ar fi putut bănui chipul scutarului de odinioară. De aceea,
spre a lămuri taina să ne întoar-cem cu anii îndărăt, până la plecarea pripită a
pribeagului. Izbit de lovitura soartei, Sandu căutase în Crâm să-şi scoată
dreptatea, iar judecăţile îi fuseseră potrivnice. Atunci, cu puţinul ce-i mai rămă-
sese, a pornit să-şi încerce norocul dincolo de Don, unde auzise că s-a pricopsit
un mocan fugit de oaste. Şi norocul părea că-l slu-jeşte. Oile, şi mai ales o

prăsilă bună de cai, crescuţi de el în largul bărăganelor, îl puseseră iarăşi în
picioare. Dar dorul de ai lui îl usca la inimă. Ce să facă? Cu socoteala
neisprăvită, nu se putea întoarce.
Se mângâia doar cu atât, că printr-un om de taină trimisese nevestei
cuvinte de nădejde şi bani. Însă lipsa de răspuns îl apăsa cumplit. Uneori îi
venea ca o furie: să lase toate baltă şi să por-nească spre Moldova. Mai ales
primăvara, când ciocârliile prin-deau a ţurlui până în înaltul cerului, iar turmele
se găteau de pleca-re spre munte, Sandu simţea că se sfârşeşte de inimă rea.
Dar, vorba ceea: să nu dea D-zeu omului cât poate duce… Pribeagul
răbdase şi, an cu an, pusese la o parte toate agoniselile lui. Era aproape să
împlinească paguba întreagă a satului, când într-o zi, în târg la Cerkask, zăreşte
lângă o troică o căciulă rotată, breţcănească.
Inima scutarului îi sări din loc, ca şi cum ar fi văzut o rudă ori un frate.
- Să nu fie cu bănat: n-ei fi dinspre Moldova…?
Căciula cea miţoasă săltă în sus, lăsând să se vadă fruntea unui bătrân cu
pletele retezate.
- Zău, ni, că chiar de acolo sunt… numai o ţâră mai departe - de la breţcu,
dincolo de munţi.
Lui Sandu i se păru că toată lumea e a lui.
- Nu cumva ai trecut prin Punga când ai venit…
- Ba, da.
- De unu, Sandu Samoilă, ai auzit?
- O! a murit săracul. De întâmplarea lui ştiu toţi breţcanii… Mai acu vreo
trei ani nevasta i s-a măritat…
Ca un mort, căruia îi iei pânza de pe ochi, aşa a rămas San-du… Nici n-a
ştiut cum a ieşit din târg; o noapte întreagă a zăcut în nesimţire pe marginea
drumului… şase săptămâni a fost apoi între viaţă şi moarte. În sfârşit, a prins a
se întrema, dar se alesese de atunci cu un năduf, care i se urca în coşul pieptului
şi sta uneori să-l înece… A vândut la repezeală tot ce avea şi a pornit spre Nis-
tru, numai cu o scânteie de suflet în el. Un gând ucigaş îl mâna dinapoi: Oricine
o fi, îl ucid…
Astfel cu calul vlăguit de cale lungă, topit de inimă rea şi de oboseală,
sosise la hanul din Punga. Dar n-apucase bine să moaie o coajă de pâne în
paharul de vin adus de cârciumar, că în roata de lumină a lămpii de la tejghea se
opri un băietan cu o ploscă în mână.
- A zis tata, să-i dai din cel roşu.
Negustorul se cufundă cu lumânarea în gârliciul pivniţei, iar Sandu,
uitându-şi de pâine, pironi ochii asupra băiatului. Era leit chipul lui din tinereţe.
Să fie oare chiar copilul lui? Simţea că tot sângele îi năvăleşte spre inimă…
Năduful începu a-i opri răsu-flarea.
Când cârciumarul se ivi şi, întinzând plosca, zise: ţine Neagule, Sandu nu
mai avu nici o îndoială: era chiar el… şovăind, coborî treptele în urma băiatului
care pierise în întuneric. Vrea să-şi vadă îndată copiii şi nevasta. Dar abia la

punte aflând ograda casei lui plină de întuneric, şi-a dat seama că trebuie să-i
caute în casa lui Dobrin.
- Acasă-s gospodarii? întrebă el, suind cu el treptele. O fetiş-cană cu păr
cârlionţat se arată în pervazul de lumină a uşii.
- Zi-i, mamă, să intre, - răspunse din casă un glas de femeie.
Auzind pe Ilinca, Sandu simţi că i se învârteşte pământul sub picioare. Păşi
în neştire… În faţa focului, Ilinca sprijinea în poală capul unui copil mic, iar
băieţelul Neagu sta pe un scaun, alături.
Îngăimând vorbele, drumeţul întrebă dacă poate fi găzduit pâ-nă a doua zi
şi, auzind cuvântul soţiei, îmbiindu-l cu bunătate, se sprijini de laiţă, de teamă
să nu se năruie la pământ. Îi venea să geamă, să plângă, să strige,ca să-l audă
tot satul… şi poate că zbuciumul l-ar fi dat de gol, dacă tocmai atunci nu s-ar fi
arătat in prag şi Dobrin.
În faţa potrivnicului de odinioară, Sandu se oţărî.
- Bun sosit la casa noastră, îi zise dascălul deprins a găzdui că-lători…Ai
mai trecut prin vama Pungii?
- Acum vreo zece ani, răspunse pribeagul cu jumătate de glas.
- He! De atunci s-au schimbat multe. Breţcanii trec pe la Hârja că pe la noi
oile s-au împuţinat…
- De ce? întrebă străinul.
Ilinca se uită spre Dobrin, ca şi cum s-ar fi temut de răspunsul lui, dar
bărbatul cel cumpătat la vorbă, grăi potolit pentru drumeţ:
- Au mai fost şi boli, dar a mai căzut o pacoste peste noi. Nişte oameni răi
au amestecat peste Nistru oile noastre cu ale altora. De aici judecată, gloabă şi
risipă…
La un răspuns ca astă nu se aşteptase măcar o clipă Sandu. Pri-beagul simţi
că lunecă în gol…Pe cine să se răzbune şi pentru ce?
Tocmai atunci, Neagu se întoarse către Dobrin:
- Tată, să aduc plosca?
Cuvântul tată, pătrunse ca un cui în sufletul lui de părinte şi, mulţumind
pentru îmbierea la masă, ieşi cerând un loc de odihnă pe prispă, cu chip să-şi
adune gândurile…
Luna se ivise tocmai deasupra dealului din faţă, umplând ca un abur de
lumină gălbuie toată valea. Drumeţul se aşeză lângă pere-te, simţindu-şi
picioarele frânte. Cruţarea lui Dobrin îl apăsa mai mult decât o suta de vorbe
grele. Viaţa i se oprise în loc, ca o apă revărsată, care intră pe încetul în pământ.
Dinăuntru, răsunau glasurile celor care stau la masă. Un nod de lacrimi se
sui în gâtul pribeagului: Dacă nici Ilinca n-a simţit apropierea lui, ce-a mai
rămas din el? Să întârzie până a doua zi, să se dea de gol?... Ar fi mila satului şi
a nevestei, dacă l-ar asemui pe el, îmbătrânit şi răpus de suferinţă, cu Dobrin
plin de ti-nereţe şi voie bună…
Şovăind ca un moşneag, Sandu se strecură pe poartă, lua calul de la han şi
porni pe drum la vale, ca-n noaptea când plecase pri-ma oară. Dar n-apucase a

ieşi din sat şi junghiul i se ridică iarăşi în coşul pieptului. O slăbiciune ca de vis
îl cuprinse, iar trupul pri-beagului se prăbuşi domol la pământ.
A doua zi, când Voicu pădurarul l-a găsit în marginea drumu-lui, Sandu
sufla încă. Grabnic sosi părintele Matei, iar bolnavul, venindu-şi puţin în
simţire, ceru să se spovedească.
- Părinte, ţi-aduci… aminte… de unu …Sandu Samoilă…?
Duhovnicul bănui că în faţa lui se află ucigaşul lui Sandu ori vreun tovarăş
de haiducie.
- Eu … eu… sunt Sandu…
Preotul tresări speriat. Gândul la femeia cununată de el cu alt bărbat, îl
săgetă sufletul.
- Am… greşit, urmă drumeţul. Am prăpădit agoniseala oa-menilor.
Dumnezeu m-a pedepsit… Dar am muncit şi am adus nevestei, să întoarcă toată
paguba…
O lacrimă lunecă pe obrazul celui cuprins de fiorul morţii. Cu o mână care
tremura, întinse punga către preot.
- Ilincăi să-i spui… să-i spui… că i-am păstrat credinţă îna-intea lui
Dumnezeu şi-a oamenilor… să îngrijească de copii. Dar să nu destăinuieşti cine
sunt , până nu m-or îngropa …
Obida îi curmase glasul. Câteva clipe, ochii lui priviră ţintă, apoi gâtul se
frânse, şi capul căzu alături pe gluga, care îi slujise de căpătâi.
Încremenirea morţii liniştise pe vecie chipul pribeagului ajuns, în sfârşit, la
liman.

Oameni de La Munte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oameni de La Munte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Coordonatorul seriei: COSTICĂ NEAGU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Drepturile acestei versiuni aparţin:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

S-ar putea să vă placă și