Dokumen - Pub Flora Republicii Populare Romane 3 7

ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE
FLORA
REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE
REDACT ORE PRINCIPALI:

A cad. TRAIAN SĂVULESCU
COLLABORATORES TOM1 JII:

AL. BELDIE, AL. BUIA, G. GRINŢESCU, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC,
A. NYARÂDY, A c a d . E. 1. n y â r â d y , M. RĂVĂRUŢ, I. ŞERBĂNESCU,
E. ŢOPA, C. ZAHARIADI
EDlTIO ACADEMIA! REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE

19 5 5
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R OMÎ N E
R E P U B L IC II POPULARE ROMÎNE
REDACTOR PRINCIPAL:
III
COLABORATORII VOLUMULUI I I I:
AL. BELDIE, AL. BUIA, GH. GRINŢESCU, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC,
A. NYÂRADY, a c a d . e . I. nyâ râdy , m. r Avă r u ţ , l şerb Anescu ,
E. ŢOPA, C. ZAJIAKIADI
EDITURA ACADEMIEI R EPU BLIC II POPULARE ROMÎNE

19 5 5
F L O R A R E P U B L I C I I POP U h ARE RO M I N E
REDACTOR P R I N C I P A L :
Academici \ n T R. S Ă V U L E S C U
COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil);

L. ALEXANDRESCU, M. GUŞULEAC (limbă şi nomenclatură);
AL. BELDIE (redacţia tehnică şi corecturi).
In acest al treilea volum al « Florei R.P.R. » prezentăm 15 familii de
plante superioare (Angiosperme). Aceste familii cuprind 74 genuri spontane
Şi 15 genuri din cultură, cu 252 specii spontane şi 55 specii cultivate, precum
si numeroşi hibrizi.
Cea mai bogată familie, in genuri şi specii, cuprinsă în acest volum este
familia Cruciferelor. Multe specii din această familie dau produse alimen
tare sau condimentaro iar altele constituie materia primă pentru diferite
ramuri ale industriei şi farmaciei. Unele dau nutreţ bun pentru creşterea
animalelor iar altele sint căutate pentru ornamentarea grădinilor.
Cu toată uniformitatea florilor de Crucifere, fructele lor sînt variate şi
instructive din punct de vedere al morfologiei şi filogeniei familiei iar studiul
lor comparativ lasă să se întrevadă calea lor de dezvoltare în decursul tim
pului. De aceea am căutat să scoatem în relief în acest volum, în lumina
cunoştinţelor actuale, relaţiile de înrudire dintre genuri şi specii.
Dintre familiile cu mai puţini reprezentanţi, Nympheaceele şi Cerato-
phyllaceele, prin modul lor de viaţă acuatic, apar ca unele dintre cele mai
interesante plante.
Droseraoeele care deasemeni cresc în ape sau locuri apătoase, sînt plante
carnivore (iusectivore).
Familia Papavcraceelor cuprinde genuri diferite, dintre care genul Papaver
oferă materii importante pentru necesităţile practice ale omului în domeniul
industriei alimentare şi farmaceutice.
Begoniile şi Pasiflorele sînt plante de podoabă mult folosite în grădini,
parcuri şi apartamente.
Familia Violaceelor, atit în ţara noastră, cît şi pe întreg continentul euro
pean, este reprezentată numai prin genul Viola. Diutre speciile de Viola,
Toporaşul sau Vioreaua mirositoare sau Cei trei fraţi pătaţi din grădinile
6
noastre, sînt bine cunoscute. Deoarece Viorelele au pătruns în staţiuni de

natură şi climă diferită, au devenit foarte variate, deşi înfăţişarea florii s-a
păstrat aproape aceeaşi la toate speciile. Hibridizîndu-se uşor, prelucrarea lor
constituie o problemă critică a ştiinţei botanice.
Activitatea Colectivului a fost sprijinită prin colaborarea benevolă a
Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş, în ce priveşte întocmirea
textelor de la « întrebuinţări».
REDACŢIA
ENUMERAREA SISTEMATICĂ A SPECIILOR
Ord. R A N A L E S
(continuare)
Fam. 31. Aristolodiiaceae Lindl.
Genul 129. Asarum L.
588. A. europaeum L..................................................................................................... 21
Genul 130. Aristolochia L.
589. A. Clematitis L. 25
590. A. pallida Willd...................................................................................................... 26
— A. durior Hill.......................................................................................................... 27
— A. angulizans Michx.............................................................................................. 28
Fam. 32. Berberidaeeae Torr. et Gray

Genul 131. Berberis L.
B. vulgaris L.......................................................................................................... 31
~ B. Thunbergii DC.................................................................................................. 32
Genul — Mahonia Nutt.
— M. Aquifolium (Pursh) Nutt. 33
Genul 132. Leontice L.
L. odessana Fisch 33
Fam. 33. Nymphaeaceae DC.
Genul — Nelumbo Adans.
— N. nucifera Gaertn................................................................................................. 37
Genul — Cabomba Aubl.
— C. caroliniana A. Grav....................................................... 38
Genul 133. Nuphar Sm.
N. luteum (L.) Sm. 38
Genul 134. Nympkaea L.
N. Lotus L.............................................................................................................. 40
N. alba L................................................................................................................ 43
N. candida J. Presl ........................................................................................... 47
§ F L 011A ll.P .R .
Genul -- Virtoria Lindl. Pag

A. V. regia Lindl...................................................................................... .................. 48
- V. eruziana Orbigny 48
Fam. 34. Oeratophyllaceae Grav

Genul 135. CeratophyUum L.
597. C. submersum L. * 50
C. demersum L. ............................................................................. ................. 53
C. platvacanthuin Cham. 54
Ord. R H O R A D A L E S
Fam. 35. Papaveraceae B. Juss
Genul 136. Hypecoum L.
600. H. procumbens L. 56
Genul 137. Glaurium Adans.
G. corniculatum (L.) Gurt. 60
G. flavum Cr. 61
v Genul — EschschoUzia Cham.
- E. californica Cham. 62
Genul 138. Chelidonium L.
Ch. majus L. 62
Genul — MaxiUaya R. Br.
T M- cordala (Willd.) R. Br. 63
Genul 139. Papaver L.
P. pyrenaicum (L.) A. Kern. 67
P. Argemone L. 68
P. hybridum L. 69
P. Rhoeas L. 70
P. dubium L......................................................................................... ............... 77
x P. hungaricum Borb. 79
- P. orientale L. 79
- P. somniferum L. 80
Genul — Dicenira Bernli.
- D. spectabilis (L.) Lem. 84
Genul 140. Corydalis Vcnt.
C. solida (Tj .) Sw............................................................................................. . . . 86
610. C. intermedia (L.) Merat 89
C. pumila (Host) Rehb........................................................ ............................... 90
C. cava (L.) Schweigg. et Koerte 90
C. capnoides (L.) Pers. 92
X C. dobrogensis Prod............................................................. ............................... 95
Genul 141. Fumăria L.
F. officinalis L. . 96
F. rostellata Knaf 97
BX U M K U A R E A SISTK MAŢI CĂ 9
P ag .
616. F. Vaillantii Loisel.................................................................................................. 97
F. parviflora Lam.................. 98
F. Schleicheri Soyer-Willemet 101
F. Thuretti Boiss. 101
620. F. Kralikii Jord. 102
x F. Jankae Hausskn. 102
Fam. 36. Cruelferae B. Juss.

Genul 142. Sisymbrium L.
S. Sophia L.............................................................................................................
S. officinale (L.) Scop. 119
S. JLoeselii Jusl. 120
S. austriacum Jacq. 123
S. IrioL ................................................................................................................... 124
S. orientale Torn. 124
S. altissimum L. 128
S. strictissimum L.................................................................................................. 129
S. polymorphum (Murr.) Roth .130
Genul 143. Alliaria Scop.
A. officinalis Andrz. 133
Genul 144. Arabidopsis Heynk.*
630. A. Thaliana (L.) Heynk. 137
Genul 145. Myagrum L.
M. perfoliatum L. 133
Genul 146. Isalis L.
I. tinctoria L. 141
Genul 147. Bunias L.
B. orientalis L. 146
B. Erucago L. 150
Genul 148. Erysimum L.
E. repandum Ilojer ............................................................................................ 155
— E. crepidifolium Rchb. 156
E. diffusum Ehrh. 159
E. banaticum Jâv. 160
E. saxosum Nyâr. 163
E. clieiranthoides L. 164
— E. aureum M. B..................................................................................................... 164
640. E. hieraciifolium Jusl. 167
E. pannonicum Cr. 163
E. YVittmannii Zaw................................................................................................ 170
E. transsilvanicum Schur................... 173
x E. turdense Nyâr.................................................................................................... 173
x E. mixtefurcatum Nyâr......................................................................................... 131
10 FLORA R .P.R .
Genul 149. Syreniar Andrz. Fag.

644. S. cuspidata (M. B.) Rchb................................................................................... 182
S. cana (Pili. et Mitterp.) Neilr.......................................................................... 182
Genul 150. Hesperis L.
H. tristis L............................................................................................................... 185
H. oblongifolia Schur .......................................................................................... 186
H. nivea Baumg...................................................................................................... 189
H. silvestris Cr........................................................................................................ 190
650. H, cladotricha Borb............................................................................................... 193
H. sibirica L............................................................................................................ 194
H. matronalis L. 195
H. obtusa Mnch.................................................................................................... 196
II. moniliformis Schur........................................................................................ 196
Genul — Malcolmia R. Br.
— iVl. africana (L.) R." Br. 197
Genul — Cheiranthus L.
— Ch. Cheiri L.............................................................................................. '.............. 198
Genul — Matthiola R. Br.
— M. incana (L.) R. Br. 199
Genul 151. Chorispora R. Br.
Ch. tenella (Pali.) DC. 203
Genul 152. Euclidium R. Br.
E. syriacum (L.) R. Br........................................................................................ 204
Genul 153. Barbaraea R. Br.
B. lepuzniea Nyâr. 208
B. stricta Andrz. 208
B. vulgaris R. Br. 211
Genul 154. Rorippa Scop.
660. R. pyrenaica (L.) Rchb........................................................................................ 219
R. Kerneri Menyh................................................................................................... 223
R. islandica (Oed.) Borb. 224
R. prolifera (Heuff.) Neilr................................................................................... 226
R. austriaca (Cr.) Bess..................................................../ .................................. 226
R. amphibia (L.) Bess.......................................................................................... 230
R. silvestris (L.) Bess............................................................................................ 234
x R. armoracioidcs (Tausch) Fuss 235
x R. laeta Nyâr. et Prod......................................................................................... 237
x R. barbaraeoides (Tausch) Cel.................................................................. 237
x\R . neogradensis Borb........................................................................................... 241
x R. complicata Nyâr. et Prod............................................................................... 242
x R. stenophylla Borb.............................................................................................. 242
x R. prostrata (Berg.) Schinzet Thell..................................................................... 243
x R. Havnaldiana Borb............................................................................................. 243
x R. hungarica Borb................................................................................................. 246
E N U M E R A R E A SIST EM AT ICĂ li
P ag .
x R. danubialis Borb............................................................................................... 249

x R. permixta Borb................................................................................................. 249
x R. Filarszkyana (Prod.)Jâv.................................................................................. 249
x R. kiillodensis Prod............................................................................................... 249
x R. Turczaninowi Gzern. 250
Genul 155. Armoracia Gărtn., Mev. et Scherb.
667. A. rusticana (Lam.) G.M. Sch.............................................................................. 253
A. macrocarpa (W. et K.) Baumg. 254
Genul 156. Nasturtium R. Br.
N. officinale R. Br................................................................................................. 254
Genul 157. Cardaminc L.
670. C. impatiens L. 256
C. flexuosa With. 259
C. amara L. 263
G. hirsuta L................ ........................................................................................... 267
C. parviflora L........................................................................................................ 268
G. pratensis L. 268
C. resedifolia L. 273
C. glauca Spreng. 274
G. graeca L............................................................................................................. 274
Genul 158. Dcntaria L.
D. bulbilera L......................................................................................................... 276
D. quinquefolia M. B. 279
D. enneaphyllos L................................................................................................ 280
680. D. glandulosa W. et K......................................................................................... 280
x D. Paxiana O. E. Scbultz ............................................................................... 284
Genul 159. Cardaminopsis (C. A. Mey.) Ilay.
— G. hispida (Myg.) Hay. 285
G. Halleri (L.) Hay............................................................................................... 285
C. arenosa (L.) Hay.............................................................................................. 287
C. neglecta (Schult.)Hay....................................................................................... 292
Genul 160. Turritis L.
T. glabra L. 293
Genul 161. Arabis L.
A. auriculata Lam. 294
A. Turrita L. 295
A. alpina L........................................................................................................... 299
A. hirsuta (L.) Scop............................................................................................. 303
A. Jacquinii Beck .............................................................................................. 305
— A. corymbiflora Vest ........................................ 306
«690. A. procurrens W. et K. 307
x A. calcigena Zapal................................................................................................. 307
Genul 162. Lunaria L.
L. annua L. 308
L. rediviva L......................................................................................................... 310
12 FLORA R.P.lt.
Genul 163. Peltaria Jacq. Pag-

693. P. alliacea Jacq. 314
Genul 16 1 . Alyssoides Adans.
A. graecum (Reut.) Jâv. 317
Genul 165. Alyssum L.
A. linifolium Steph. 323
A. petraeum Ard. 324
A. saxatile L........................................................................................................... 327
A. Wierzbickii HeuXf. 328-
A. rostratum Stev................................................................................................. 329
700. A. minutum Selilecht. ........................................................................................ 331
A. hirsutum Al. B........................................ 331
A. montanuni L. 332
A. repens Baumg. 335
A. pulvinare Vel. 340
A. Stîibrnyi Vel. . . . 343
A. Alyssoides L...................................................................................................... 344
A. desertorum Stapf............................................................................................ 347
A. tortuosum W. et K. 340
A. Borzaeanum Nyâr. 352
710. A. murale W. et K. 352
A. Pichlcri Vel. ................................................................................................... 354
Genul 166. Berteroa DC.
B. inoana (L.) DC................................................................................................ 355-
Genul — Clypeola L.
— C. Ionthlaspi L. ' ............................................................................................... 355
Genul 167. Schivereckia Andrz.
ttch. podolica (Bess.) Andrz................................................................................... 357
Genul 168. Draba L.
D. aizoides L. ................................................................................................... 359*
D. lasiocarpa Roch. 360
D. Haynaldii Stur................. 364
x D. Jastrungica O. E. Schulz 365
D. stellata Jacq...................................... % ............................................................. 365
D. Simonkaiana Jâv. 366
D. carinthiaca Hoppe 360
D. Kotscliyi Stur ................................................................................................ 370
720. D. Dorneri Heull.................................................'................................................ 371
D. fladnitzensis Wulf............................................................................................ 371
— D. dubia Suter 372
D. muralis L. ....................................................................................................... 372
D. nemorosa L. 373
D. verna L. 374-
Genul 169. Petrocallis R. Br.
P. pvrenaica (L.) R. Br. ................................................................................... 376
Genul 170. Cochlearia L.
C. pyrenaiea DC..................................................................................................... 370
KN UM EIt A ltE A SISTEMATICĂ 13
Genul 171. Kernera Medik. Pac.

727. K. saxatilis (L.) Rchb. 380
Genul 172. Camelina Cr.
C. rumelica Vel..................................................................................................... 382
C. Alyssum (Mill.) Thell. 383
730. C. sativa (L.) Cr.................................................................................................. 384
C. micrdcarpa Andrz......... ................................................................................ 385
Genul 173. Xeslia Dcsv.
N. paniculala (L.) Desv. 380
Genul 174. Capsella Medik.
C. Bursa-pas toris (L.) Medik.............................................................................. 387
Genul 175. Hutchinsia R. Br.
11. brevicaulis lioppe 390
H. petraea (L.) R. Br......................................................................................... 392
H. procumbens (L.) Desv. 392
Genul - Teesdalia R. Br.
— T. nudicaulis (L.) R. Br.................................................................................... 393
Genul 176. Tklaspi L.
Th. perfoliatum R. 391
Th. alliaceum L. 395
Th. arvense L.......................................................................................................... -396
740. Th. dacicum Heuff. 399
Th. Kovatsii Ileuff................................................................................................. 400
Genul 177. Aethioncma R. Br.
Ac. saxatile (L.) R. Br. 404
Genul 178. Jberis L.
I. saxatilis Torn. 409
— I. taurica DC. 410
— I. amara L.......................................................................................................... 410
— I. umbellata L. 411
— I. pinnata Jusl..................................................................................................... 411
— I. semperflorens L................................................................................. i ......... * 412
— I. seinpervirens L. 412
Genul 179. Biscutclla L.
B. levigata R. 413
Genul 180. Lepidium L.
L. Draba R........................................................................................................... 419
L. campestre (R.) R. Br..................................................................................... 420
L. sativum L........................................................................................................ 422
L. perfoliatum 1.................................................................................................... 422
L. cartilagineum (1. May.) Tliell......................................................... 425
L. latifolium L.......................................................................... 426
750. L. graminifolium L. 429
L. rudcrale R........................................................................ 430
L. virginicum R................................................................................................... 431
14 FLORA R .P .R .
Genul 181. Coronopus I. G. Zinn pag.

753. C. procumbens Gilib. 432
G. didymus (L.) Sm.............................................................................................. 435
Genul — Moricandia DC.
— M. arvensis (L.) DC............................................................................................... 436
Genul 182. Conrinţîa Adans.
C. orientalis (L.) Andrz........................................................................................ 437
C. austriaca (Jacq.) Sweet 438
Genul 183. Diplolaxis DC.
D. erucoides (L.) DC............................................................................................ 441
D. tenuifolia (Jusl.) DC. 442
D. viminea (L.) DC. 445
760. D. muralis (L.) DC. 446
Genul 184. Brassica L.
B. elongata Ehrh..................................................................................................... 451
B. nigra (L.) Koch................................................................................................. 452
B. juncea (L.) Czern. et Coss. 456
— B. oleracea L............................................................................................................ 456
— B. Napus L. 462
B. Rapa L.............................................................................................................. 465
Genul 185. Sinapis L.
S. arvensis L.......................................................................................................... 467
S. alba L................................................................................................................ 471
S. dissecta Lag....................................................................................................... 472
Genul 186. Eruca Adans.
E. saliva Mill. .................................................................................................. 473
Genul 187. Erucastrum (DC.) Presl
E. nasturtiifolium(Poir.) O. Schulz 475
770. E. gallicum (Willd.) O. Schulz ......................................................................... 476
Genul 188. Cakile Mill.
C. - maritima Scop....................................................................................... 479
Genul 189. Rapistrum Cr.
R. perenne (L.) AII.................................. : .......................................................... 482
R. rugosum (L.) AII.............................................................................................. 485
Genul 190. Crampe L.
C. maritima L........................................................................................................ 486
C. tataria Sebeok.................................................................................................. .487
Genul 191. Calepina Adans.
C. irregularis (Asso) Thell.................................................................................... 491
Genul 192. Raphanus L.
R. Raphanistrum L................................................................................................ 495
— R. Landra Moretti ............................................................................................ 496
— R. sativus L........................................................................................................... 499
E E U M E R A B E A SIST EM AT ICĂ 15
Fam. 37. Resedaceae DC.

Genul 193. JReseda L. P ag .
Luteola L. . . . 502
Iuţea L............ 503
odorata L. 507
Phyteuma L. . 507
inodora Rchb. 508
alba L. 508
Ord. P A R I E T A L E S
Fam. 38. Cistaceae (DC.) Lindl.
Genul 194. Helianthemum Adans.
salicifolium (L.) Mill................. -............: ............. 512
nummularium (L.) Mill......................................... 513
hirsutum (Thuill.) Merat. 515
canum (L.) Baumg. 520
alpestre (Jacq.) DC. 521
rupifragum Kem. 522
Genul 195. Fumana (Dun.) Spach
procumbens (Dun.) Gr. et Godr. 524
Fam. 39. Tamaricaceac Lindl.
Genul 196. Tamarix L.
tetrandra Pali. 529
gallica L.................................................................... 529
ramosissima Ldb..................................................... 530
Genul 197. Myricaria Desv.
germanica (L.) Desv.............................................. 535
Fam. 40. Erankeniaceae A. St. Ilill.

Genul 198. Frankienia L.
pulverulenta L......................................................... 537
hispida DC.............................................................. 537
Fam. 41. El&tinaeeae Lindl.
Genul 199. Elatine L.
Alsinastrum L.................................................... 541
hexandra DC...................................................... 542
gyrosperma Diib................................................. 543
hungarica Moesz ............................................. 543
ambigua Wight ............................. '.............. 544
triandra Schkuhr ............................................. 544
Fam. 42. Droseraeeae DC.
Genul 200. Aldropanda L.
vesiculosa L. 546
16 FJ.ORA. R.P.H.
Genul 201. Drosera L. Pag.

.801. D. rotundifolia L. 551
D. angllca Huds................................................. 552
D. intermedia Hayne .................................... 552
D. obovata ATcrt. ct Koch 553
Fam. 43. Yiolaceae DC.

Genul 202. Viola L.
V. adorata L........................................................ 558
V. ignobilis Rupr. 563
V. suavis M. B. 563
V. alba Bess. 568
V. hirta L............................................................ 572
810. Y. ambigua W. et K........................................ 575
Y. collina Bess. 570
Y. elatior Fries 579
V. stagnina Kit................................................... 580
Y. pumila Chaix.................................................. 583
Y. canina L. 584
V. montana L. 586
V. Jordanii H anry............................................. 589
V. silvestris Lam. 590
Y. Riviniana Rchb. 591
820. V. Sieheana W. Beckr........................................ 592
Y. rupestris Schm............................................... 595
V. mirabilis L..................................................... 596
V. uliginosa Boss. ........................................... 597
V. palustris L. 597
V. epipsila Ldb. 598
V. Jooi Janka 601
V. biflora L......................................................... 602
Y. alpina Jacq. 603
V. calcarata L.................................................... 604
V. altaica Ker Gawl. 604
Y. cornuta L........................................................ 604
V. dacica Borb..................................................... 605
830. V. declinata W. et K......................................... 605
V. tricolor L....................................................... 606
V. Bielziana Schur ......................................... 609
V. luteola (Schur) Gây. 611
V. saxatilis Schm............................................... 611
V. arvensis Murr.................................................. 612
V. Kitaibeliana R. et Sch................................. 617
837. V. hymettia Boiss. et Heldr.............i ............. 618
x V. multicaulis Jord. 618
x V. adulterina Godr. 619
x V. Wiesbaurii Sabr. 620
x V. bihariensis Simk. 620
x V. permixta Jord.................................................. 620
KXUMKKAHEA SISTEMATICA 17
P ap.
x V. Sardagnae W. Beckr. 621

x V. revoluta Ileuff................................................................................................. 621
x V, vindobonensis Wiesl)....................................................................................... 621
x V. balotensis G. Grint......................................................................................... 622
x V. kalksburgensis Wiesb. 622
x V. interjecta Borb. 622
x V. Dioszegiana Borb............................................................................................... 628
x V. merkensteinensis Wiesb. 623
x V. ncoburgensis Erdn. 623
x V. Skofitziana Wiesb. 623
x V. intermedia Rchb,............................................................................................... 628
x V. Weinharţi W. Beckr. 623
x V. mixta Kern......................................................................................................... 624
x V. borussica (Borb.) W. Beckr. 624
x V. neglecta Schm. 624
x V. Duffortii Fouill.................................................................................................. 624
x V. Paxiana Deg. et Zsak. 624
x V. Kotschyana W. Beckr. 625
x Y. Wittrockiana Gains 625
Fam. — PassiNoraceae Lindl.
Genul — Passiflora L.
— P. caerulea L......................................................................................................... 629
P. incarnata L. 629
Fam. — Begonîaceac R. Br.
Genul — Bcgori'a L.
— B. semperflorens Lk. et Otto 633
B. maculata Raddi 634
B. Evansiana Andrews 684
— B. rex Putzeys .................................................................................................... 634
• B. rosiflora Hook. fii 637
B. Veitehii Hook. fii. 637
x B. gigantca Hort.................................................................................................... 63;
x B. Abel Carriere Uort.......................................................................................... 637
SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂK1
m -x la sfirşitul descrierii, indică m. monstruozitate

lunile în care înfloreşte Mrea mînăstirea
planta descrisă Mţii munţii
O plantă anuală Mtele muntele
O plantă hibernantă Obs. observaţiuni
oo plantă bisanuală PI. planşa
4 plantă perenă (vivace) Păd. pădurea
t> arbore Pîr. pîrîul
l arbust Răsp. gen. răspîndirea generală.
$ plantă căţărătoare r. raionul
floare masculă Reg. Regiunea
0 floare femelă Vf. vtrlul
5 floare hermafrodită V. valea
X specie hibridă N Nord, miazănoapte
> mai mult, mai mare
S Sud, miazăzi
< mai puţin, mai mic
E Est, răsărit
± mai mult sau mai puţin
V Vest, apus
-x- plantă cultivată
tab. tabula
O buruieni, a căror existenţă
este legată de terenurile FRE Flora Romaniae Exsiccata.
cultivate sau protejate de Un herbar întocmii la
om Cluj, de la 1921 —1947, în
• plante din ţinuturile calde, 70 de exemplare şi trimis
cultivate la noi în camere. în schimb la diferite centre
•> plante dubioase universitare din ţară şi din
7 mm pînă la 7 milimetri străinătate. S-au editat
alL. altitudine 2900 numere.
Dl. dealul FEAH Flora Exsiccata austro-hun-
diam. diametru garica. Un herbar întoc
Exs. exsiccata mit cu acelaşi scop ca şi
f. foarte FRE, la Viena, de la
fig. figura 1881 —1913, cuprinzînd şi
Fînt. fîntîna plante din ţara noastră.
Herb. herbar S-au editat în total 1000
Ic. iconografie, ilustraţie numere.
20 K 1.0 HA K.F.R.
FHE Flora Ilungariae exsiccata. | BK Botanikai Kozlcmenyek, Bu-

Un herbar întocmit în dapest.
centurii, la Budapesta, i FI. NO Flora von Nieder-Ostcrreich.
de la 1912 —1932, cuprin- j MBL Magyar Botanikai Lapok,
zînd şi plante din ţara i Budapest.
noastră S-au editat 1000 MNL Magyar Novenvtani Lapok,
numere. Cluj.
HN Herbarium Normale, editat MTK Mathematikai es Termeszet-
de I. Dorfler Viena, cu tudommânyi Kozleme-
prinde peste 5000 plante. nyek, Budapest.
cîteva colectate din Ro- OBZ Oesterreichische Botanische
mînia. Zeitschrift, Wicn.
ABZ AUgcmeine Botanische Zcit- 1 Ycrh. SYN Veiîandlungen u. Miltei-
schrift. ! lungen d. Siebenbiirgischen
A. et G. Syn. Ascherson et Graebner: ! Vereins fiir Naturwissen-
Synopsis der Mitteleur. schalt, Hermannstadl.
Flora Verb. ZBG \ crhandlungcn u. Mittei-
Bul. Grăd. Buletinul Grădinii Botanice lungen d. Zoologische-
Bot. Cluj şi al Muzeului Botanic de Botanischen Gesellschaft
la L'niv. din Cluj. Wien.
Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin

aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinind la raioane
deosebite.
Ordinul RAXALES (Polyearpicae)
(continuare)
Fam. 31. A KISTOLOGHIACEAE *) Lindl.
Xat. Syst. ed. II (1836) 205. — Aristolochiae Juss. in Ann. Mus. Paris V
(1804) 221, p.p.
Plante 4 , icrbaoee sau arbuşti, cu rizom repent. sau cu tuberculi. Tulpină
erectă sau volubilă, ierboasă, la unele (cultivate) lignificată. Frunze alterne,
cu limbul nedivizat, adesea ovat cordat sau reniform, de obicei nestipelate.
Flori solitare sau în fascicule, hermafrodite, galbene-verzi sau purpurii, de
regulă pedunculate. Per iati t ± petaloid, concrescut, cu simetrie radiară
(actinomorfă) sau bilateral simetrică (zigomorfă), la unele (Aristolockia) cu
tub lung, drept sau curbat, la bază ventriculat umflat, la vîrf 1—3-lobat,
la altele (Asarum) cu tub scurt, urceolat-campanulat, cu margine trilobată.
Stamine 6 sau 12, ± concrescute eu stilul sau libere, cu antere aproape sesile
şi totdeauna extrorse. Stigmat disciform, radiat sau multilobat. Ovar infe
rior, 6-locular, multiovulat; ovule apotropice. Fruct capsulă multispermă,
adesea piriformă. Seminţe ± turtite, uneori longitudinal trimuchiate, de
obicei cu apendice, cu endosperm bogat. Embrion foarte mic, cu cotiledoane
slab dezvoltate.
Determinarea genurilor
1 a Tulpină înaltă, erectă sau volubilă, cu multe frunze. Flori cu periant
tubulos lung, spre bază ventriculat dilatat, Ia vîrf 1 —3-lobat. Lamina
frunzelor ovat cordată .................................................. 130. Aristolochia
1 1) Tulpină scurtă, ± repentă, de obicei numai cu 2 (4) frunze reniforme.
Flori cu periant regulat, scurt, urceolat-campanulat, la vîrf 3-lobat
Plante de păduri um broase................................................... 129. Asarum
Genul 129. A S A R U M *) L.
Gen. pl. ed. I (1737) 137, nr. 385, ed. V (1754) 201, nr. 522.
Caracterizarea genului este cuprinsă în descrierea speciei.
*) Prelucrată de A n t o n X y â r â d v.
*) « Asaron», numele plantei în greceşte la scriitorul grec Dioscoridcs.
22 FLORA R .P .ll.
A. europaeum L. Sp. pl. ed. I (1753) 442; Ivanova in FI. U.R.S.S. V

(1936) 433.— A. officinale Mnch. Metb. (1794) 2 9 2 .- Pochivnic.— Kapotnyah.
— Europăische Haselwurz. —Exs.: HN nr. 5167; FRE nr. 1868 a. — Ic.:
Pl. 1, fig. 1.
Plantă înaltă de 4—10 cm, cu rizom subţire, repent, ramificat. Tul
pină foarte scurtă, ascendentă, acoperită la bază de 3 —5 catafile brune,
sevamiforme, la vîrf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung peţiolate, rotund
reniforme, la bază profund cordate, late de 3—11 cm şi cca tot atît de lungi,
pieloase, dc obicei hibernante, scurt păroase, pe faţă verzi întunecate, luci
toare, pe dos palid verzi, adesea cu nuanţe roşietice. Flori terminale, soli
tare, pedunculate, cu miros de piper. Periant petaloid, concrescut, regulat
(actinomorf), persistent, urceolat-campanulat, cu marginea 3 — (4) lobată,
la exterior brun-verzui, i păros, la interior întunecat purpuriu. Stamine
12, libere, aşezate în două cercuri, cele externe mai scurte, cu conectiv pre
lungit, subulat. Ovar plan la vîrf. Stil scurt, gros, plin la interior. Stigmat
disciform, 6-radiat. Fruct capsulă păroasă, la interior despărţită în 6 loje
prin pereţi falşi. Seminţe puţine în fiecare loje, alungite, cenuşii, cu cîtc
un apendice cordiform, adîncite în formă de luntre. — III—V.
S t a ţ i u n e a . în păduri de foioase în regiunea de cîmpie şi de dealuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte frecventă în toată ţara. — Reg. Baia M .: Vişeul de Sus,
Borşa; Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Borsec (r. Topliţa); Reg. Cluj: Rodna. Năsăud, V. Vinu
lui, Sîngeorz-Băi, Măieru, Salva (r. Năsăud); Cămăraşu, Silvasul de Cîmpie (r. Sărmaş);
Scărişoara, Abrud (r. Cîmpeni); V. Sebişului, V. Iadului, Slîna de Vale (r. Beiuş); Stîna
(r. Huedin); Olprel, Ocna Dej (r. Dej); Dăbîca, Nicula, Minţiul Ghcrlii (r. Gherla); Măeău
(r. Cluj); Cheile Turzii. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu, Cisnădioara pe Mt. « Gotzen-
berg» (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Inuri (r. Alba); Răcătău (r. Orăştie). Reg. Oradea:
Oradea. Reg. Timişoara: Mt. Domogled, V. Cernei (r. Almaş). Reg. Craiova: Cerneţi, V.
Ţeşnei la Gaura Zîmei (r. Tr. Severin); Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Cîmpulung, Dîmbovicioara
(r. Muscel); Conteşti (r. PitCwŞti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Brazi (r. Ploeşti); V. Nişcovului
(r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Pasărea în Păd. Pustnicul (r. Brăneşti). Reg. Con
stanţa : Cocoşul (r. Medgidia); Urloaia (r. Băneasa); Babadag, JCiucurova, Slava Rusă,
Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Caraorman, Nifon, M. Cogîlmceanu (r. Tulcea). Reg.
Bacău: Coman (r. Tg. Ocna); Broşteni (r. Ceahlău); Tg. Neamţ, Agapia (r. Tg. Neamţ).
Reg. Iaşi: Bîrnova, Niţelea, Dl. Repedea, Cristeşti, Cîrhg, Aroneanu, Coada Stîncii, Dl.
Mare, Mogoşeşti (r. Iaşi); Scobinţi (r. Hirlău). Reg. Suceava: Suceava; Schitul Rarău
(r. Cîmpulung).
V a r i a b il i t a t e a s p e c i e i
f. mierophyllum A. et G. Syn. IV (1912) 680. — Frunze late numai de cca 8—4
cm. — Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova (r. Iaşi).
R ă s p . gen. : Europa, Asia Mică.
P l a n ş a 1 . — 1 . Asarum europaeum L. — 2. Aristolochia pallida Willd. — 3. A.

Clematitis L. — 3a. floarea In secţiune longitudinală, 3b. fruct. — 1. A. macrophylla Lam.,
porţiune de tulpină cu o floare.
X*LAN ŞA 1
AKISTOLOCIUACKAK 25
î n t r e b u i n ţ ă r i : Plantă otrăvitoare, cu miros şi gust de piper. încă la Romani

si în Evul Mediu era folosită ca plantă medicinală. Uleiul eteric al plantei conţine, pe lingă
acetat de bornil, eter metilic de eugenol, 30—35% asaronă, o substanţă cu acţiune iri
tantă asupra mucoaselor şi emeto-catartică, producînd vomări şi diaree.
Genul 130. A R I S T O L O C H I A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 275, nr. 693], ed. V (1754) 410, nr. 911. - M ă r u l
lupului.
Plante perene, cu rizom subteran şi tulpină erectă, ierboasă sau volubilă
şi lemnoasă. Frunze alterne, peţiolâte, la bază de obicei cordate. Flori soli
tare sau măi multe, în subţioara frunzelor. Periant petaloid,^ concrescut,
cu simetrie bilaterală (zigomorf), caduc, cu tub lung, spre bază ventriculat
umflat, la vîrf oblic trunchiat, unilabiat sau cu margine trilobată, galben,
uneori la margine întunecat murdar purpuriu. Stamine 6, concrescute cu
stilul. Stil scurt, în interior gol. Stigmat disciform 6-lobat. Ovar inferior,
± alungit. Fruct capsulă de obicei piriformă sau globuloasă, cu 6 loje, mul
ţi spermă.
Determinarea speciilor
1 a Tufe cu tulpini volubile. Flori cu periant tubulos, curbat la m ijloc.. 2
1 b Plante ierboase, cu tulpini erecte. Flori cu periant tubulos, drept.. . . 3
2 a Plante verzi, cu frunze lat ovate, slab cordate, scurt acuminate, pe dos
răzleţ moi păroase. Marginea periantului rotundă, slab trilobată, pe
fond verde cu nuanţe închise.............................................. 3. A. durior
2 b Plante peste tot tomentoase, cu frunze ovat rotunde, adînc cordate,
obtuze sau puţin acute. Marginea periantului adînc trisectată, gal
benă ............................................................................... 4. A. angulizans
3 a Flori cîte 3 —5 (6) în subţioara frunzelor, palid galbene. Rizom cilin
dric, repent, scurt, fără tuberculi globuloşi.............. 1. A. Clematitis
3 b Flori solitare în subţioara frunzelor, galbene, cu striaţiuni longitu
dinale purpurii. Rizom cu tuberculi globuloşi, lignificaţi.. 2. A, pallida
1. A. Clematitis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 962; Ivanova in FI. U.R.S.S. V

(1936) 438. — A. infesta Salisb. Prodr. (1796) 215. — A. longa Auct. transs.
et rom., non L. — Remf, Mărul lupului. — Kozonseges farkasalma. — Ge-
meine Osterluzei. — KnpKa30H jiomohocobhahhh. — Exs. : FRE nr. 2201. —
Ic.: Pl. 1, fig. 3, 3a, 3b.
4 . Rizom galben brun, nu prea gros, cilindric, scurt repent, ramificat,.
Tulpină ierboasă, erectă, de 20—50 (100) cm, palid galbenă-verde, simplă,
mai ales in partea superioară la noduri ± îngenunchiat îndoită în zig-zag,
glabră, la bază cu cîteva sevame mici, brune. Frunze lung peţiolâte, ovate
Nume întîlnit la Theophraslos şi alţii, după grecescul aristos = foarte bun şi

loc-hos = mijloc de uşurarea naşterii.
2G FLOUA Iţ.F .ft.
sau ovat triunghiulare, la bază profund cordate, late de cca 3—9 cm şi lungi
de cca 5—10 cm, la vîrf obtuze sau rotunjite, pieloase, pe dos mai deschis
verzi, uneori cu margini fin dinţate. Flori aşezate cîte 3 —5 (6) în subţioara
frunzelor, mult mai scurte decît frunzele, la baza pedunculului cu cîte o
bracteolă mică. Periant tubulos, palid galben, spre bază ventriculat dilatat,
cu vîrf oblic, trunchiat, unilabiat; labiul ± pe jumătate din lungimea tubului
periantului; peretele intern şi gîtul periantului acoperite cu peri îndreptaţi
în jos, care după fecundaţie se vestejesc. Ovar inferior, cilindric alungit,
verde. Fruct galben verzui, piriform sau globulos, pendul, ± de mărimea
unei nuci, multisperm, se deschide prin 6 valvulc. Seminţe turtite, triun
ghiulare, castaniu-brune, cu un strat extern spongios. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin vii, pe marginea pădurilor, prin semănături, mai
rar şi în tufişuri, crînguri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecventă în regiunile de şes şi de dealuri. — Reg. Baia M.:
■Cărei. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin, Fărăgău (r. Reghin). Reg, Cluj: Rodna, Năsăud;
Cluj, Boj, Cojocna (r. Cluj); Aiud, Cheia Turzii, Războieni-Cetate. Reg. Stalin: Tălmaciu
(r. Sibiu), Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Cunţa (r. Sebeş). Reg. Oradea: Oradea,
Reg. Arad: Radna (r. Lipova). Reg. 2'imişoara: Maidaş (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Cerneti
Simian (r. Tr. Severin) ;Craiova; Tg. Jiu. Reg. Piteşti: Rîmnioul Vîlcea; Călimăneşti (r.
Loviştea), Bălccşti (r. Băbeni-Bistr.). Reg.. Ploesti: Ciocăneşti (r. Cislău), V. Nişeovului
(r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra); Slobozia. Reg. Galaţi: Galaţi;
Ilanu Conache (r. Lieşti). Reg. Bîrlad: Cosmeşti (r. Tecuci); Bîrlad. Reg. Bacău: Verşeşti
(r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Taşi, Copou, Balciu, Niţclca, Cristeşti, Ciurea,
Aroneanu, Tomeşti, Mînzătcşti, Sculcni, Dumeşti, Vlădeni, Şipote, Borşa (r. Iaşi); Bel-
•ceşti (r. Hîrlău); Popeşti, Sineşti, Tg. Frumos. Reg. Suceava: Suceava.
V a r i a b 1 1i t a t e a s p e c i e i
f. macrophjlla Tausch ap. Lindcm. FI. Cherson. (1882) 165. — Frunze lungi de cca
10 cm sau şi mai lungi. — Reg. Iaşi: Cîrlig, Mîrzeşti (r. Iaşi).
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de sud, U.R.S.S. europeană, Crimcca, Caucaz,
Asia Mică.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă otrăvitoare, provoacă inflamaţia rinichilor, intes
tinului etc. Rizomul « Rhizoma Aristolochiae» şi tulpina frunzoasă « Herba Aristolo-
■chiae » s-au folosit la scăderea bruscă a presiunii sîngelui. Odinioară s-a folosit intern contra
nervozităţii, extern la tratarea rănilor. Astăzi are aplicaţii numai în medicina populară.
Rizomul se culege toamna, tulpina frunzoasă în mai, iunie.
2. A. pallida Willd. Sp. pl. IV (1805) 162. — A. Iuţea Desf. în Ann. Mus.
Paris X (1808) 295, tab. 19. — A. rotunda Auct. transs., non L. — Exs.:
FRE nr. 1469. - Ic.: Pl. 1, fig. 2; W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812),
tab. 240.
4 . Rizom repent, cu tubercul ± globulos, lignificat. Tulpină ierboasă,

de 10—50 cm, la bază procumbentă, în partea superioară erectă şi îndoită
în zig-zag, glabră, neramificată sau numai la bază slab ramificată, ±
A R 1STO 1.0 C HIA O KA K 27
4-muchiată, la bază cu catafile scvamiforme. Frunze alterne, cu peţioli lungi

de peste 1 cm, lat ovat-triunghiulare, la bază lat cordate, palid verzi, la vîrf
obtuze sau rotunjite, pe dos slab păroase şi albăstrui. Flori solitare aşezate
în subţioara frunzelor, lungi de 3 —5 cm, cu peduncul îngroşat spre vîrf.
Periant verzui galben, longitudinal purpuriu striat, cu labiul ovat-lanceolat,
acuminat sau obtuz, cel mult cît jumătatea tubului periantului. Fructul
o capsulă scurt pedunculată, piriformă, 6-angulară, pendulă. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Sporadic prin tufişuri, locuri pietroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Cluj: Sucutard (r. Gherla); Cojocna ,
Boj (r. Cluj); Colţii Trăscăulul (r. Turda); Abrud pe Dl. Cornet (r. Cîmpeni). Reg. Stalin:
Rupea; Oraşul Stalin; Valea Lungă, Mediaş, Biertan (r. Mediaş), Guşteriţa, Noul, Şura
Mare, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Inuri, Piatra Cetii, Dl. Bilac, Galda de Sus
(r. Alba); Răcătău (r. Orăşlie); Săcărîmb (r. Deva); Baia de Criş (r. Brad). Reg. Timi
şoara: Rusca Montană (r. Caransebeş); Orşova pe Mt. Alion. Reg. Craiova: Vîrciorova,
V. Ţeşnei la Gaura Fetei (r. Tr. Severin). Reg. Ploesti: Plaiul Sărăţii în V. Nişcovului (r.
Buzău). Reg. Iaşi: Cioca-Boca, Mironeasa, Ţibana, Boraşti (r. Negreşti).
V ar l a b i l i t a t e a speciei
f. crenâta (Schur). — A. pallida a. erenata Schur Enuin. pl. Transs. (1866) 590. —
Ţoale frunzele crenate. — Reg. Stalin: Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu).
R ă s p. gen. : Europa mediteraneeană, Asia Mică.
3 . * A. durior Hill Veg. svst. XXI (1772) 57; Ivanova în FI. U.R.S.S
V (1936) 441. — A . macropkylla Lam. Encvcl. I (1783) 252. — A. Sipho
L ’Herit. Stirp. nov. I (1784) 13. — Hacquartia macropkylla Dumort. Gomm.
bot. (1822) 30.— Siphisia glabra Rafin. Med. FI. I (1828) 65.— Ic. : Pl. 1,
% 4.
ţ>. Tulpină volubilă, ramificată, lungă de 4—10 m. Ramurile de un an
verzi, cele de doi ani cenuşii, cu lenticele suberoase ± contopite. Muguri
conici, puţin proeminenţi. Frunze lung peţiolate, alterne, lat ovate, slab
cordate, scurt acuminate, lungi de 10—30 cm, la început galbene-verzi, mai
tîrziu pe partea superioară întunecat verzi, pe dos albăstrui cenuşii-verzi,
răzleţ păroase. Flori lung pedunculate, mari, aşezate cîte 1 (2) în subţioara
frunzelor. Peduncul floral cu 2 frunze involucrale, dintre care una mai mică,
aşezată la baza pedunculului iar cealaltă, ceva mai mare şi ± asemănătoare
ca forma cu frunzele obişnuite, aşezată sub mijlocul pedunculului. Periant
glabru, verzui-brun, tubulos, la mijloc curbat în sus, cu margine rotund
trilobată, colorată murdar purpuriu pe fond verde întunecat. V—VII.
S t a ţ i u n e a . Cultivată frecvent ca plantă decorativă, volubilă, în
grădini şi parcuri, de unde uneori se sălbăticeşte.
R ă s p . gen. : America de N.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Potrivită pentru acoperirea şi ornamentarea pereţilor, a trun-
chiurilor de copaci, chioşcurilor de grădină, etc.
28 f i .o r a r . f . r .
4. -)f A. angulizans Michx. FI. Bor. Am. II (1810) 258. — A . tomentosa

Sims in Gurt. Bot. Mag. XXXIII (1811) tab. 1369. — A. hirsuta Muhlbg.
Desor. (1817) 18. — Sipliisia tomentosa Raf. Med. FI. I (1828) 62, 65.
ţ . Plantă volubilă, asemănătoare mult cu A. macropkylla, de care diferă
prin: toate părţile ± tomentoase, lăstari tineri moi păroşi, frunze mai scurt
peţiolate, lungi cel mult de 15 cm, pe dos des moi păroase, ovat rotunde,
adine cordate, mai puţin acute. Flori solitare, opuse frunzelor, cu peduncul
fără frunze involucrale. Tubul periantului recurbat în sus, la exterior păros,
eu marginea adine trifidată, galbenă, la interior purpuriu închis. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Cultivată în Grădina Botanică din Bucureşti, de unde
a ajuns în mai multe grădini din ţară. Se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă
şi nu suferă din cauza gerului.
1 n t r e b u i n ţ ă r i : Ca şi precedau La.
H â s p. gen. : America de .V
Fam. 32. B E RB E R1DACE A E *) Ton*, el Grav

FI. N. - Amer. I (1838) 49
Arbuşti sau plante ierbacee perene, cu frunze alterne, simple sau compuse.
Flori hei rnafrodite, solitare, în fascicule, cime, raceme sau panicule. Sepale
(2) 4 —9. Petale 4—6, la bază adesea cu nectarii. Sepale şi petale libere, imbri
cate, aşezate de obicei în 2—3 verticile. Stamine 4 —6, libere, opuse petalelor,
cu filamente scurte. Ovar superior format dintr-o singură carpeîă. Stil scurt
sau lipsă. Stigmatul mare, disooidal. Fructul bacă unicarpelară, la unele
genuri dehiscentă.
1 a Plante ierbacee, cu frunze compuse. Fructul bacă dehiscentă. 132. Lconticc
1 b Arbuşti. Fructul bacă ............................................................................... 2
2 a Frunze simple. Lujeri de obicei spinoşi 131. Berberis
2 b Frunze compuse. Lujeri nespinoşi ............................................. Mahonia
Genul 132. B f i R B E R I S **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 94, nr. 267J, ed. V (1754) 153, nr. 3 9 9 .- D r a c i 1 ă.
Arbuşti cu frunze simple, căzătoare sau persistente. Scoarţa internă şi
lemnul de culoare galbenă. Frunzele de pe lujerii lungi şi lăstari se trans-
*) Prelucrată de A l. B e l d i e .
**) Nume de provenienţă arabă, fructul plantei fiind numit Berberys.
P l a n ş a 2. 1. Berberis vulgaris L., ramură florifcră, la. ramură fructiferă, lb.

floare mărită, Ic. porţiune de tulpină spinoasă. — 2. B. vulgaris L. f. Baleana Borb. —
3. Mahonia Aquifolium (Pursh) Xutt., 3a. ramură fructiferă. — 4. Jôntice odessana
Fisch., 4a. exemplar tînăr.
p l a n ;ş a o
H ERBERID A CEA E 31
formă în spini simpli sau trifurcaţi, la subţioara cărora se află fascicule de

frunze mjrmale (purtate de lujeri scurţi). Flori galbene, în raceme, panicule
sau fascicule (uneori solitare). Sepale 6, la bază cu 2—3 bracteole. Petale 6.
Stamine 6, sensibile, la atingere se apleacă spre stigmat. Anterele se deschid
prin 2 valve transversale. Fructul bacă roşie sau neagră, cu 1 sau mai multe
seminţe.
1 a Frunze cu margini setos serate, de 3 —8 cm lungime.. 1. B. vulgaris
1 b Frunze cu margini întregi, de 1—3 cm lu n g im e___ 2. B. Thunbergii
1. B. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 330; Fedcenco in FI. U.R.S.S. VII
(1937) 556. — Dracilă. — Soskafa. — Sauerdorn. — BapGapwc oStiKHOBeHHHii.
— Exs. : FRE nr. 632 a, b. — Ic. : Pl. 2, fig. 1, l a —c, 2.
ţ>. Tulpini înalte pînă la 3 m. Ramuri muchiate, cenuşii sau cenuşiu

gălbui. Spini de regulă palmat 3-furcaţi, lungi de 1—2 cm, uneori lipsesc.
Frunze căzătoare, ovat eliptice sau eliptice, de 3—8 cm lungime, la vîrf
rotunjite sau acute, la bază treptat îngustate, scurt peţiolate, cu margini
îndesuit setos serate, cu nervaţiune reticulată. Flori în raceme aplecat pen-
dente, multiflore. Sepale şi petale 6, galbene. Fruct elipsoidal de cca 1 cm
lungime, de un roşu aprins, adesea brumat, cu gust acru, astringent. Seminţe
cîte 2, rar 3. - V -V I .
S t a ţ i u n e a . Sporadic prin tuferişuri şi zăvoaie în regiunea de coline,
în locuri însorite, uscate, pietroase. Adeseori cultivat prin grădini. în cul
tură se mai găsesc numeroşi hibrizi între B. vulgaris şi alte specii asiatice
de Berberis.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Reghin; Dăneşti (r. Ciuc); Covasna, Pava, Zăbala,
Harale (r. Tg. Săcuesc). Reg. Cluj: între Năsăud şi Rodna; Bistriţa; Cluj pe V. Plccica.
Gheorghieni pe Dl. Sub Şipoţeie (r. Cluj); Turda, Cîmpia Turzii, Cheia Turzii, Copăceni
în Cheia Copandului (r. Turda); Cisteiul de Mureş, Gîrbova de Jos (r. Aiud); Abrud (r.
Cîmpeni). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, V.jZizinuiui (r. Stalin); Cetatea de Baltă (r. Tîrnă-
veni); Rupea, Racoşul de Jos (r. Rupea); Bungard, Şelimbăr, Mohu, Casolţ, Tălmaciu,
Cisnădioara (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Alba Iulia, între Teiuş şi Aiud, Zlalna
(r. Alba); Hunedoara, Răcăştia, Teliucu Inferior, Govăşdia, V. Runcului, Cinciş, Ccrna,
Topliţa, Vălar, Ruda, V. Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Uileacu de Beiuş (r. Beiuş).
Reg. Arad: Zărand în Păd. Somoş (r. Criş); Apateu în Păd. Adea (r. Ineu).— Reg. Timi
şoara: Cazane, Băile Herculane, Mt. Domogled (r. Almaş); Şasea, Ciclova (r. Oraviţa);
Rusca Montană (r. Caransebeş). Reg. Piteşti: Cheia (r. R. Vîlcea). Reg. Ploesti: Tîrgo-
vişte în Zăvoiul Ialomiţei şi al Colentinei; Dărmăneşti, Poenarii Burchi (r. Ploeşti); Ţintea,
Cîmpina, Breaza, Gura Beliei (r. Ctmpina); Posada (r. Sinaia); V. Nişcovului, Tisău, Cer-
năteşti, V. Drăgaica, Simileasa, Şeineasa (r. Buzău); Jugureni, Dl. Istriţa (r. Mizil); Băr-
căneşti, Borăneşti (r. Urziceni); Jideni (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti: Bolovani (r. Răcari);
Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra). Reg. Calaţi : Cotul Ciorii (r. Fii. Sîrbu); Delta
Dunării, Păd. Letea, Jurilovca (r. Tulcea); Mircea Vodă (r. Macin) ; Hanu Conachi (r.
Lieşti). Reg. Constanţa: Mangalia (r. Constanţa): Cernavodă, Medgidia, Raşova (r. Med
gidia), Ilîrşova; Babadag. Reg. Birlad: Ţifeştî (r. Panciu); Gugeşfi, Faurei (r. Focşani);
Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Iteşti în Lunca Bistriţei (r. Bacău); Piatra Neamţ.
Reg. Iaşi: Iaşi, Vişan, Galata, Hlincea, Bucium, Breazu, Niţelea, Repedea (r. Iaşi).
Reg. Suceava: Cîmpulung Moldovenesc.
Variabilitatea speciei
var. Baleaim Bort), in Pallas Lex. XV (1897) 99. - Ic.: PI. 2, fig. 2. - Raeem fruc
tifer ± erect, mai scurt şi cu bace puţin mai mici. — Reg. Timişoara: pe coaste însorite
din regiunea Defileului Dunării.
# f. atropurpurea Rgl. ex Rehd. Man. (1934) 250. — Frunze purpuriu întune
cate. — Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini.
* f. aspârma DC. Prodr. I (1824) 105; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 34; (3.
apyrena Fuss FI. Transs. exc. (1866) 38. — Bace fără seminţe. - Cultivat în Transilvania.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bacele mature se folosesc uneori pentru preparatul unei dul-
ceţi. Ele conţin o cantitate însemnată de acid malic. Din lemn, scoarţă şi rădăcini, se
extrage o substanţă colorantă galbenă, bună pentru vopsitul lînei şi pielii. Scoarţa tul
pinii şi rădăcinii, sub formă de decoct sau extract, se foloseşte drept colagog şi coleretic.
Conţine alcaloizii: berberidina, berbamina, oxyacanthina, palmathina, iatrorrhizina şi
columbainina.
Obs. : Dracila adăposteşte ciuperca Puccinia graminis în stadiul de ecidii, care dă
griului boala numită rugina neagră a griului. Ecidiile apar primăvara pe frunze, sub forma
unor pete sau puncte portocalii. Din acestea, prin luna mai, se răspîndesc sporii, care
căzind pe frunzele griului, îi provoacă îmbolnăvirea.
R ă s p. gen. : Europa, Caucaz.
2 .-)f B. Thunbergii DC. Syst. II (1824) 9. — Dracilă japoneză. — Japân

soskafa. — Japaniscke Sauerdorn.
ţ>. Tulpini pînă la 2 m, cu ramuri anuale evident muchiate, gălbui sau
roşii-purpurii. Spini de obicei simpli. Frunze variabile, obovate pînă la spa-
tulat oblongi, de 1—3 cm lungime, obtuze sau rotunjite, rar acute, la bază
îngustate, cu margini întregi, pe dos glaucescente; în toamnă devin de un
roşu aprins. Flori galbene, cu nuanţe roşietice, solitare sau cîte 2—4, în
fascicule sau raceme scurte, umbeliforme. Fruct elipsoidal, roşu, lung de
oca 1 cm. — VI.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecvent cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini.
R ă s p. gen.: Japonia.
Genul M A H t f N I A * ) Nutt.
Gen. Am. I (1818) 211
Arbuşti cu frunze persistente, alterne, imparipenat compuse, mai rar
trifoliate. Foliole de regulă spinos dinţate. Flori galbene, în raceme sau
panicule. Sepale 9. Petale 6. Fructul bacă.
*) După numele botanistului Bernard Mac-Mahon, care a trăit la începutul sec.

XIX în America de N.
U E R K E l il D A C K A E 33
■jf M. Aquifolium (Pursh) Nutt. Gen. Am. I (1818) 212.—Berberis Aqui-

folium Pursh FI. Am. sept. I (1814) 219, tab. 4. — Mahonic. — Mahonia. —
Mahonie. — Ic. : PI. 2, fig. 3, 3a.
ţ>. Tulpini pînă la 1 m. Frunze peţiolate, lungi de 10—20 cm, cu 5—9

foliole. Foliole ovate, pînă la oblong ovate, de 3,5—8 cm lungime, la vîrf
acute, la bază rotunjite sau trunchiate, sesilc, cu margini sinuat spinos din
ţate, pe faţă verzi întunecate, lucitoare, mai rar mate, glabre, rigide,
pieloase; în toamnă devin purpurii. Flori de un galben deschis, în raceme
fasciculate, erecte, de 5 — 8 cm lungime, la vîrful ramurilor. Fructe
sferice, negre albăstrui, brumate, de cca 8 mm în diam., cu 2—5
seminţe. — IV.
Răsp. în ţară: Cultivat frecvent ca arbust ornamental, prin parcuri şi
grădini.
R ă s p . gen. : America de N.
Genul 132. L E O N T l C E * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 94, nr. 268], ed. V (1754) 147, nr. 381.
Plante perene, cu rizom tuberos şi frunze de obicei 3-foliate. Flori gal

bene. Sepale 6—9, petaloide. Petale 6, cu mult mai scurte decît sepalele,
la vîrf trunchiate. Stamine 6, libere; anterele se deschid prin 2 valve, de
jos în sus. Fructul capsulă veziculoasă.
L. odessâna Fisch. ex Rogov. Obzor rast. Kiewsk. u. ocr. (1869) 307;

Fedcenco in FI. U.R.S.S. VII (1937) 550. — L . altaica Pali. (3. odessana Fisch.
ex DC. Syst. II (1821) 26. - I c .: Pl. 2, fig. 4, 4a.
2|.. Rizom tuberos, aproape sferic, de 1—2 cm în diam. Tulpină înaltă

de 10—12 cm, cu o singură frunză pînă la 5 cm de lungă. Rachisul se des
parte în 3 pelioli lungi, fiecare la vîrf cu o foliolă palmatipartită în 4 —5 (7)
lacinii oblongi, obtuze, întregi, pînă la 3 cm lungime. Flori de 10—18 mm
în diam., în raceme terminale. Sepale eliptice sau ovat oblongi, de 2—2,5
ori mai lungi decît petalele. Capsulă puţin umflată, pînă la 8 mm în diam.,
se rupe la vîrf înainte de maturitate, cu 3 —4 seminţe negre-brunii. — IV.
S t a ţ i u n e a . în locuri umbroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Galaţi: între Greci şi Cerna, Luncaviţa (r. Măcin); Agighiol.
Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea).
R ă s p . gen. : Ucraina de S, Crimeea.
*) După grecescul leontica, deoarece frunza diviza Lă a plantei seamănă cu urma

unui picior de leu.
3. —c. 640
34 FLORA H.P.U.
Fam. 33. NYMPHAEACEAE *) DC.

Ess. propr. med. ed. II (1816) 119
Plante acvatice, rar amfibii, cu rizom gros, cărnos. Frunze de obicei radi
cale, rar caulinare (Brassenia, Cabomba), lung peţiolate, beteromorfe. Frunze
submerse, întregi, rar laciniate {Cabomba), cele plutitoare şi aeriene ± pel-
tate, cu limb rotund sau sagitat, baza cordată, marginea de obicei întreagă,
rar crenată. Parenchimul tulpinii şi al peţiolului cu abundent ţesut lacunar şi
sclerite intercalare. Fasciculele libero-lcmnoase închise şi răspîndite neregulat,
în toate organele vegetative se găsesc cîteodată celule sau pungi cu latex
alb (Nelumbo). Flori solitare, spirociclice sau hemiciclice, hermafrodite, de
obicei foarte mari, albe, rozee, roşietice, purpurii, violete, albastre sau gal
bene; se deschid ziua sau noaptea, la suprafaţa apei, sau pedunculul floral
le înalţă deasupra ei (Cabomba, Nelumbo). Periant diferenţiat în caliciu cu
3 —5 (12) sepale şi corolă 3-multipetală. Staminc 6 sau numeroase, se con
tinuă ca şi petalele în spirală. Filamente libere, ±- petaloidc. Gineceu 3-mul-
tilocular, apocarp (Cabomba, Nelumbo), sau sincarp (.Nymphaea, Nuphar,
Victoria), cu ovarul superior (Nuphar), inferior (Victoria, Barclaya), sau inter
mediar (Nymphaea candida). Fruct nuculă, bacă sau capsulă. Seminţe cu
sau fără endosperm, cu tegument dublu şi îngroşat, cu sau fără arii; embrion
cu un singur cotiledon îngroşat.
Familia cuprinde 3 subfamiîii, cu cca 100 specii răspîndite peste tot
globul pămîntesc, cu excepţia ţinuturilor arctice şi a deserturilor.
Obs . După S. A. Krasoiskaia (Priroda (1952) 111 —113) Nymphaeaceele din regiunea
temperată. îşi continuă dezvoltarea frunzelor şi asimilaţia chiar sub ghiaţa groasă de 40
cm, prin care pătrunde numai 52% din lumina totală.
1 a Seminţe fără endosperm. Frunzele ca şi florile se ridică deasupra apei
Limbul frunzei peltat. Periant, androceu şi gineceu polimere. Recep
tacul floral obconic ................................................................... Nelumbo
1 b Seminţe cu endosperm şi perisperm.......................................................... 2
2 a Frunze heteromorfe, cele submerse laciniate, cele plutitoare peltate.
Gineceu apocarp. Periant, androceu şi gineceu 3—6-mer___ Cabomba
2 b Frunze heteromorfe, întregi. Gineceu sincarp. Piesele pedantului
androceului şi gineceului în număr mare................................................... 3
3 a Caliciu cu 4 sepale. Seminţe cu arii........................................ 4
3 b Caliciu cu 5 sepale. Petale galbene, maiscurte decît sepalele, cuglande
nectarifere. Ovar superior. Seminţe fără a r ii...................... 133. Nuphar
4 a Plante fără spini. Petale şi stamine inseratepe ovar_134.Nymphaea
4 b Plante cu spini . . : 5
*) Prelucrată de E. Ţopa.
P l a n ş a 3. — 1. Nuphar luteum (L.) Sm., la. fruct, lb. secţiunea transv. a pedun-
culului, lc. secţ. transv. a peţiolului, ld. disc stigmatifer. — 2. N. luteum (L.) Sm. var.
teneUum (Rchb.) Richt.-Gurke,ţ 2a, disc stigmatifer cu razele stigmelor. — 3. Cabomba
caroliniana A. Gray.
PLANŞA 8
NYMPHAEACEAE 37
5 a Frunze plane, pe ambele feţe cu spini...................................... Euryale

5 b Frunze cu marginea îndoită şi ridicată vertical, cu spini numai pe
faţa inferioară ...................................................................................Victoria
Genul N E L U M B O * ) Adans.
Fam. II (1763) 76. — Nelumbium Juss. Gen. (1780) 68.
Plante perene, cu rizom tirîtor, articulat, multiramificat, lung de 10—20
m. Peţiol foliar şi pedunculi florali glabri sau acoperiţi cu ţepi mărunţi şi
aspri, ajung pînă la 2 m deasupra apei. Primele frunze plutitoare, trecătoare,
sînt urmate de cele aeriene cu limbul peltat, de 30—50 cm în diam., acoperite
cu ceară. Flori solitare, mari, roze, purpurii sau galbene, de 18—25 cm în
diam. Caliciu cu 4—5 sepale mici. Petale şi stamine numeroase. Receptacul
voluminos, obconic, parenchimatos, în masa căruia sînt înfundate neregulat
10—20 cârpele. Stile scurte.
Genul cuprinde 2 specii tropicale şi subtropicale, dintre care N. nucifera
este aclimatizată la noi.
N. nucifera Gaertn. Fruct. I (1788) 73, tab. 19, fig. 2; Komarov in FI.
U.R.S.S. VII (1937) 3 . - V. speciosum Willd. Sp. pl. II (1799) 1 2 5 8 .-L o tu s.-
Lotuszvirâg.—Lotusblume.—JIotoc opexoHOCHHîi. —I c .: Pl. 4, fig. 3, 3a.
2J.. Frunze aeriene foarte mari, aproape circulare, de 38—50 cm în diam,
în prefoliaţie răsucite şi ascuţite, în creşterea lor străpungînd frunzele plu
titoare pe care le întîlnesc. Flori mari, roz-purpurii, cu miros de anason, de
16—23 cm în diam. Receptacul înalt de 5 cm şi gros de 10 cm. Nucule lungi
de 1,7 cm şi de 1,3 cm diam., înfundate în receptaculul obconic, din care
se eliberează la maturitate. — V II—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante, adinei de 0,25—2 m, cu temperatura
medie de 20° în timp de vară şi cu substrat de sol profund, fertil.
R ă s p . î n ţ a r ă : în primăvara anului 1931 s-au plantat primele exemplare de
N. nucifera în lacurile de la Snagov şi în Bucureşti (Cişmigiu). în anul 1949 a fost plan
tată împreună cu alte plante exotice în Ochiul Ţiganilor de la Băile 1 Mai (r. Oradea).
întrebuinţări. Este o plantă decorativă şi destul de rezistentă.
R ă s p . gen. : Creşte în Marea Caspică, Persia, Manciuria, China, India Orientală.
A fost introdusă în 1787 mai întii în Anglia, de unde ulterior a fost răspîndită în regiuni
mai sudice, în ape cu temperatură medie de vară de 20°.
Genul - C A B O M B A * * ) Aubl.
Hist. pl. Guy. fr. I (1775) 321, tab. 124.
Plante acvatice, ierboase, cu peri mucilaginoşi şi rădăcini adventive.
Frunze caulinare, heteromorfe; cele submefse opuse, cu peţioli de 1 cm lun-
*) Numele plantei în Ceylon.

**) Nume guianez (America de S).
38 FLORA R.P.Tî.
gime şi limb laciniat, cele plutitoare alterne, cu peţioli de 2—3 cm lungime

şi limb peltat, rotund sau sagitat. Flori axilare, mici, solitare, de 1 cm în diam.
Periant dublu, 3-mer. Androceu 3 —6-mer. Gineceu apocarp, 3-mer.
Genul cuprinde 5—6 specii originare din America tropicală.
-)f C. caroliniâna A. Gray in Ann. Lyc. N.-York IV (1848) 46.—Cabomba.—

Kâbomba. — Carolinische-Haarnixe. — I c .: Pl. 3, fig. 3.
2].; Plantă asemănătoare cu Ranunculus aquatilis. Frunze submerse Iaci-
niâter cele plutitoare apar în timpul înfloririi, cu limb sagitat, îngust, de 1,8
cm lungime. Flori cu pedunculi de 4 —7 cm lungime, deschise cîteva zile
deasupra apei, între orele 10—15. Periant dispus în 2 cercuri, cu cite 3tepale
albe, obovate, cele interne spre bază cu pete galbene. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante cu temperatura de 16—24° vara, şi
10—14° în timp de iarnă.
R ă s p . î n ţ a r ă : în anul 1950 a fost plantată şi aclimatizată în Ochiul Ţiganilor
şi Pîr. Peţea de lîngă Băile 1 Mai (r. Oradea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fiind o plantă frumoasă şi uşor de înmulţit prin butaşi, &e
recomandă pentru acvarii de apă dulce cu peşti exotici.
R ă s p . gen. : America de N şi de S.
Genul 133. N U P H A R * ) Sm.

in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I (1806) 361. — N u f ă r g a l b e n
Plante acvatice cu rizom repent. Frunze plutitoare verzi, foarte rar brun
roşcate, fără stipele, cu nervurile laterale de 3 ori bifurcat ramificate. Sepale
5, rar 4—12, galbene, persistente. Petale numeroase, cu mult mai scurte
decît sepalele, spatulate, pe partea dorsală cu cîte o glandă nectariferă. Sla-
mine numeroase, erecte, epigine, dispuse în spirală, cu anterele îndoite înapoi.
Gineceu şi fruct în formă de butelie, 10—16-locular, multiovulat. Stigmat
discoidal, 10—16-radiat. Fruct baciform, cu dehiscenţa neregulată. Seminţe
numeroase, fără arii. Embrion cu 2 cotiledoane evidente.
Genul cuprinde 12 specii, dintre care la noi creşte numai una.
N. luteum (L.) Sm. in Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. I (1806) 361; Koma-
rov în FI. U.R.S.S. VII (1937) 13.— Nymphaea Iuţea L. Sp. pl. ed. I (1753)
510. — Nufăr galben. — Tavirozsa. — Gelbe Teichrose. — KyduniKa jKejrran.
— I c .: Pl. 3, fig. 1, la —d.
4 . Rizom repent, cu peţioli foliari şi pedunculi florali lungi şi adeseori lăţiţi
spre bază. Peţioli foliari triunghiulari. Limb de obicei verde, rareori brun,
ovat, lung de 10—30 cm, pînă la 1 /3 parte inciz-cordat. % Flori mici de (3)
4—5 (6) cm în diam., cu miros puternic. Sepale 5 (4—7), mari, ovate, uşor
*) Originea acestui nume este neclarificată. După unii derivă din cuvîntul arab naufar,
ceea ce înseamnă albăstrui lucitor.
X Y M PH A EA C E A E
concave, alăctuind o floare ± globuloasă, pe faţa externă verzi, pe cea internă

galbene, persistente. Petale 10—20, obovate, mici, mai scurte decît sepa-
lele, galbene. Stamine numeroase, liniar alungite, de 3 —4 ori mai lungi
decît late, cu antere îndoite. Disc stigmatifer adîncit, în centru ± crateri-
form, cu marginea întreagă sau ± neregulat crenată, 5—24-radiat. Fruct
conic, lung de 3 —4 cm. Seminţe fără arii, glabre, în medie lungi de 5,1 mm,
late de 3,7 mm, avînd 460 mg în greutate si conţinînd 44% amidon.
Specie foarte variabilă în ce priveşte părozitatea, conformaţia discului
stigmatifer şi talia.
S t aţ i u n e a. Prin apele stagnante şi lin curgătoare, bogate în mii.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Şomcuţa Mare; Culciul Mare, Potău (r. Satu
Mare). Reg. Aut. M .: Reghin, Tg. Mureş; Sîngeorzul de Mureş, Ungheni (r. Tg. Mureş);
Sîntimbru, Cetăţuia, Tuşnad-Băi (r. Cine); Sîntionlunca, Ozun, Reci (r. Sf. Gheorghe).
Reg. Stalin: Bod (r. Stalin); Rupea; Agnita. Reg. Timişoara: Ciacova (r. Deta); Lugoj;
afluenţii Timişului; braţele moarte ale Dunării. Reg. Craiova: Pe Grindu Orbului la Măceşu
de Jos (r. Bechetu). Reg. Piteşti: Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Pasărea,
Cernica (r. Brăneşti); Bucureşti (Pantelimon, Colentina); Călugăren:, Crucea de Piatră,
Comanaîn Neajlov (r. Vidra); Apa Cîlniştci (r. Vida şi Mihăileşti); Giurgiu; Turnu Mă
gurele. Reg. Galaţi: Galaţi, Bărboşi; Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni
în Iazul Ciolsaci; Rogojeşti, Sinăuţi (r. Dorohoi); Bucecea (r. Botoşani).
V ariabililatea speciei
1 a Plantă glabră. Disc sLigmatifer cu marginea întreagă, pînă la neregulat ondulată.. 2
1 b Faţa inferioară a frunzelor, împreună cu peţiolii şi pedunculii, mărunt sericeu păroase*.
Discul stigmatifer regulat ondulat sau orenat
var. serîceum (Lâng) Kitt. Taschenb. FI. Deutschl. ed. III (1853) 230. — N.
sericeum Lâng in Syll. Ratisb. I (1824) 180. — Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Timi
şoara: în braţul mort al Begei de lîngă Timişoara. Reg. Suceava: Sinăuţi (reg. Dorohoi).
2 a Floarea întinsă de 5—9 cm în diarn. Frunzele dez voi Late late de 15—20 cm
var. genuinum Coutinho in Bol. Soc. Broter. X (1892) 90. — Foarte frecventă,
f. terrăstre Clavaud FI. Gironde (1881) 264. — Frunze şi flori mici. — Pe
mîl, locuri părăsite de apă.
2 b Flori mici, întinse de 3—4 cm în diam. Frunze mici, late de 8—9 (10) cm. Disc stig
matifer 10—12-râdiat. — Ic. : Pl. 3, fig. 2, 2a. •
var. tenellum (Rchb.) Richt.-Gurke Pl. eur. II (1903) 397. — N. tenella Rchb.
Pl. crit. II (1824) 10. — N. luteum var. minus (Dum.) Tinant FI. Lux. (1836). —
N. minus Dumort. FI. Belg. (1827) 134: — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Ape puţin
adînci în cursul Dunării.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rizomii conţin un alcaloid, nufarina, o mare cantitate de ami
don (18%), dextroză (6%), zaharoză (1,2%), tanin, precum şi urme de materii grase şi
răsinoase. Cantitatea însemnată de amidon ce conţin explică de ce populaţia nordică îl
întrebuinţează ca aliment. Rizomii sînt deasemenea folosiţi la tăbăcit, vopsit şi ca me
dicament. Fiind emolienţi şi astringenţi, se iau intern contra diareelor, iar sub formă de
cataplasmc, se întrebuinţează în tratamentul unor bob de piele. Frunzele servesc în unele
regiuni la hrana vitelor, în Moldova, din flori de nufăr galben se face dulceaţă şi şerbet.
R ă s p . gen. : Europa, Transcaucazia, Persia, Asia centrală, Siberia.
40 FLORA R.P.R .
Genul 134. N Y M P H A E A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 149, nr. 421], ed. V (1754) 227, nr. 579. -
N u f ă r al b.
Plante perene, cu rizom tîrîtor, gro3. Frunze stipelste, peţiolate, verzi
sau brun-roşcate datorită antocianului, cu nervurile anastomozate. Flori
mari, albe, roze, rar roşii, albastre sau galbene. Sepale 4 (rar 5),. lanceolate,
caduce, dintre care 3 cu 1 sau 2 margini petaloide. Petale multiple, aşezate
spiralat, cele externe adesea cu dungi verzi mediane, toate fără glande nec-
tarifere, treptat către interior din ce în ce mai mici, luînd înfăţişarea sta-
minelor. Stamine numeroase, spiralate, împreună cu petalele concrescute
cu ovarul. Gineceu multicarpclar, închis. Fiecare carpelă cu numeroase seminţe.
Genul cuprinde cca 38 specii, dintre care la noi se găsesc următoarele [3:
1 a Frunze aeriene cu marginea limbului întreagă; sinul bazai pătrunde
pînă la peţiol ........................................................................................... 2
1 b Frunze aeiiene adulte cu marginea limbului sinuat acut-dinţată;
sinul bazai pătrunde pînă în imediata apropiere de peţiol
1. N. Lotus var. thermalis
2 a Ovar acoperit cu stamine pînă la vîrful său. Stigmat plan, galben
2. N. alba
2 1) Ovar unit cu staminele numai la bază şi la mijloc. Stigmat ± puternic
concav .......................................................................................3. N. candida
l / j s f L6tus\L. Sp. pl. ed. I (1753) 511 var. thermalis (DC.) Tuzs. in Akad.
Ert. XXV (1907) 32, tab. I - I V . - A7, thermalis DC. Syst. II (1821) 54. -
Castalia thermalis Simk. inMBL VII (1908) 131. — Floare de tău. — Hevizi
tunderrozsa. — Weisse Lotusblume.— E x s.: FRE nr. 151 sub Castalia;
FEAH nr. 72; HN nr. 4812. — Ic .: Pl. 4, fig. 1, la ; W. et K. Pl. rar Hung.
I (1802) tab. 15; Simk. Nagyvârad termr. (1890) 89.
2ţ. Rizom gros pînă la 8 cm în diam., voluminos, multiarticulat, de
culoare brună negricioasă, cu numeroase scvame şi cu 4 rînduri de perişori
negri bruni. Fiecare articulaţie cu 34—129 cicatrice. Frunze polimorfe,
la început liniare, apoi hastate, sagitate, eliptice, rotunde sau cordate, de
obicei peţiolate, în stadiu tînăr cu marginea întreagă, la maturitate sinuat
acut dinţată. Lamina frunzelor plutitoare de 34—51 cm lăţime şi 32—46 cm
lungime, numai pe faţă cu stomate. Pedunculul floral se deosebeşte de
peţiolul frunzei, fiind mai scurt (40—65 cm lungime) şi mai gros (9—19 mm
*) După mitologia greacă, numele plantei derivă de la o nimfă care a murit de gelozie
pentru Hercule.
P l a n ş a 4. — 1. Nymphaea Lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzson, floare şi frunză,

— la. frunză tînără. — 2. N. candida PreSl, fruct. — 3. Nelumbo nucifera Gaertn., frunză,
boboc şi floare, — 3a. fruct.
I
PLANŞA 4
NYMPHAEACEAE 43
grosime). Flori cu 4—5 (6) sepale, 7—9-nervate, de 6—10 cm. lungime şi

3 —5,5 cm lăţime, verzi, cu dungi roşii violet-gălbui şi 12—25 petale, 5 - 7 -
nervate, de 8—9,5 cm lungime şi 4—9,4 cm lăţime, albe-gălbui, cu 1—6
staminodii şi 65—116 stamine galbene, de 2 —5,5 cm lungime; cele exte
rioare mai lungi decît cele interioare. Cârpele 21—35, dispuse radiar, cu
stigmate gălbui, aşezate în formă de stea, la mijloc cu o ridicătură cărnoasă.
Fruct cărnos, galben-verzui, de mărimea unui măr, de 110—150 gr greutate,
gros de 4 —8 cm şi înalt de 3 —5 cm, cu 30.000—40.000 de seminţe lungi
de 1,5—1,9 mm şi late de 1,3—1,6 mm, verzi-brune, cu 10—16 benzi longi
tudinale, păroase, întretăiate de numeroase linii transversale. — VII—IX
(IV -X I).
S t a ţ i u n e a . Creşte în locuri însorite, cu apă adîncă de cel puţin
30 cm, lipsită de curenţi, cu temperatura minimă de + 20°, şi maximă de
+ 41° pe substrat adînc de nămol.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: în pîrîul Peţea de lîngă Oradea. Pentru ocrotirea
-ei s-au rezervat bazinurile Ochiul Ţiganilor, Ochiul Băii, Casa Sanitară şi la Stă vilă, toate
în pîrîul Peţea, între comunele Haieu şi Rontău. la 140 m alt. în afară de staţiunile acestea
se mai află şi de-a lungul pîrîului Cordău, începînd de la şoseaua Oradea—Băile Episco-
peşti, pînă în dreptul satului Sînmărtin. Indigenatul acestei plante în flora R.P.R. şi
•de aici în aceea a Europei centrale a fost pus la îndoială. Găsirea impresiunilor de frunze
şi de boboci de Lotus în tufurile calcare de la Moara Rontăului, precum şi descoperirea
-de către Pax (1905) a seminţelor acestei plante în flora fosilă de la Gânocz (R. P. Ceho
slovacă), confirmă indigenatul acestui relict tropical. în Grădina Botanică a Universităţii
•din Cluj este cultivată în bazinele din seră şi de sub cerul liber, unde însă foarte rar
ajunge la înflorire.
Obs . Floarea stă deasupra apei 4 -7 zile, fiind deschisă de la orele 21 pînă a
doua zi dimineaţa pe la orele 10, deci în total 13 ore, restul de 11 ore din zi rămlnînd
închisă. Polinizarea se face autogamic sau prin intermediul insectelor. Seminţele conţin
83,79% amidon, 9,63% substanţe azotoase, 2,5% celuloză, 2,15% grăsime, 1,24% apă
şi 0,67% substanţe minerale.
Planta a fost descoperită .şi descrisă la Băile 1 Mai şi Băile Victoria de lîngă
Oradea în anul 1797 de către botanistul Paul Kitaibel. De atunci şi pînă azi prezenţa ei
la o latitudine atît de neobişnuită, a preocupat pe naturaliştii din lumea întreagă. Dato
rită lui Kitaibel (1800) planta de la Băile 1 Mai a. fost dusă şi replantată în izvoarele calde
•de la Budapesta şi (Balatonheviz) din R. P. Ungară, unde o găsim şi astăzi în plină
■dezvoltare.
R ă s p . gen. : Specia tipică N. Lotus se află spontană în Africa de N şi tropicală
India Orientală, lava, Noua Guinee şi Filipine.
2. N. âlba L. Sp. pl. ed. I (1753) 510; Komarov in FI. U.R.S.S. VII
<1937) 7. — Castalia alba Woodville et Wood in Rees Cycl. V (1806). —
Nufăr alb. — Feher tiinderrozsa. — Weisse Seerose. — Ky6mnHKa Oenan. —
E x s.: FRE nr. 1227. — I c .: Pl. 5, fig. 1, la-c.
2J.. Rizom puternic, tîrîtor. Peţioli foliari şi pedunculi florali foarte lungi,
verzi sau bruni. Primele frunze cu limbul triunghiular şi hastat, la cele
-u FL O R A R .P .R .
armatoare ovăt, pînă la aproape subrotund, pielos, glabru, de 10—30 cm în.

diam., cu nervurile dc pe dos proeminente, anastomozate. Pedunculi florali
rotunzi. Petalele albe, în număr de aproximativ 20, cele externe cu puţin
mai lungi decît sepalele, trec trepţat în stamine. Sepale 4, caduce. Stamine
numeroase, cele interne cu filamente din ce în ce mai înguste, încît ajung-
aproape de lăţimea anterei. Polen aspru, spinos ornamentat. Ovar acoperit
cu stamine pînă aproape la vîrf. Stimate 8—24, cu razele de culoare gal
benă deschisă, ± plane. Fruct sferic sau ovoid, de 2,5—3 cm lungime.
Seminţe elipsoidale, lungi de 3 mm. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare, bălţi, heleşteie pînă la
2 m adîncime.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Sîntionlunca, Reci (r. Sft. Gheorghe).
Reg. Cluj: Deuş (r. Cluj); Reteag (r. Dej); Ţaga (r. Gherla); Turda; Căpuşul de Cîmpie
(r. Luduş); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaş). Reg. Stalin: Rupea, Apaţa (r. Rupea); Agnita;
Sibiu. Reg. Oradea: Mărţihaz în canalurile pescăriei. Reg. Arad: în braţul mort al Mure
şului din Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timişoara: Lugoj (foarte abundent). Reg. Craiova:
Jiana Mare, Jiana Mică, Burila (r. Vînju Mare); mocirlele dintre Craiova şi Creteşti. Reg..
Bucureşti: Călugăreni, Crucea de Piatră, Comana în apa Neajlovului (r. Vidra); în apa
Cîlniştei (r. Vida); Bucureşti, (Căţelu în bălţile de lîngă Linia Porturilor); în Lacul Căl-
dăruşani, M-rea Snagov, cătunul Fundu în Lacul Snagov, M-rea Ţigăneşti în Lacul Băl-
teni (r. Snagov). Reg. Galaţi: în bălţile Dunării cu deosebire în Deltă; de la Galaţi spre*
N pînă la Iaşi în regiunile Galaţi, Bîrlad, Iaşi. Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsaci-
lor; Suceava, Bosanci Ia « Bulai », « Strîmbu », « Nemericeni»; Părteşti, Prisăcăreni.
(r. Suceava).
V a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i
la Plante robuste, cu frunze de 30 cm în diam. şi flori mari de 10—12 cm în diam..
var. genăinu Rouy et Fouc. FI. Fr. I (1893) 151. — Cea mai frecventă. Aici apar
ţine şi f. roşea Hartm. Handb. Scand. FI. (1864) 76, cu petale şi stamine roşii, înce
tăţenită la noi în lacul de la Ţaga din reg. Cluj.
lb Plante scunde, cu frunze şi flori avînd cel mult jumătate din dimensiunile tipului;,
sepale şi petale înguste, ascuţite, stigmate de regulă 14.
var. minoriflora (Borb.) A. et G. Syn. V. 2 (1929) 529. — Leuconymphaea alba.
var. minoriflora Borb. Bal. fl. (1900) 394. — Exs. : FRE nr. 1226. — Ic. : Pl. 5,
fig. 2. — Reg. Aut. M .: Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Galaţi: Delta Dunării.
f. Moeszii Tuzson in BK VIII (1910) 264. — Muguri lung ascuţiţi. Sepale de*
6 -7 cm lungime, verzi, alb marginate. Fruct aproape sferic. Puţin mai tardivă
decît tipul. Publicată din « Transilvania meridională». — Reg. Aut. M .: Reci (r„
Sf. Gheorghe).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta fiind rezistentă şi frumoasă, se cultivă adesea în parcuri,
în heleşteie. Rizomul conţine un alcaloid identic cu nufarina; în stare lînără, datorită
amidonului (20%), glucozei (6%) şi urmelor de grăsimi, este folosită în unele regiuni nor
dice ale Europei ca aliment, iar la noi ca hrană pentru vaci, pentru sporirea cantităţiii
şi calităţii laptelui. Rizomii fierţi cu sulfat de fier dau o vopsea neagră, trainică. Rizomii
P l a n ş a 5. — 1. Nymphaea alba L., la. secţiunea longitudinală a floarei, lb. fructy

1c. secţiunea transversală a tulpinii (puţin mărită). 2. N. alba L. var. minoriflora (Borb.)>
A. et Gr.
PLANŞA 5
i-
XYMPHARACEAK 47
şi frunzele, datorită taninului ce conţin, se utilizează in industria pielăriei. Unele farma-

eopee codifică prepararea din florile de Nufăr alb a unui sirop, ce trece drept calmant
şi uşor narcotic, iar rizomul se inLrebuinlează contra dizenteriei, diareelor. etc.
R ă s p . gen. : Europa, Asia Mică, Transcaucazia, Orient, Africa de N.
3.fN. cdndidâ/ J. Presl Rosti. (1821) 10, tab. 2, fig. 1—4; Del. Prag-
(1822)“244^ Komarov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 8. - Ic.: Pl. 4, fig. 2.
4 - Rizom gros, de 5 cm in diam., cîteodată şi mai mult, repent, emilînd
peţioli şi pedunculi florali foarte lungi, pînă aproape de suprafaţa apei. Frunze
ovate, lungi de 10—30 cm şi late de 25 cm, cu margini întregi şi umerii
bazali liberi şi apropiaţi sau suprapuşi. Nervurile de pe faţa inferioară a lim
bului proeminente; prima pereche dela bază curbată. Peduncul floral cu
muchii rotunjite sau cu 4 muchii mai puţin proeminente. Flori plutitoare,
de 6—13 cm în diam. Caliciu cu 4 (5) sepale verzi pe dinafară şi albe la
interior, alungit ovate, persistente, lungi de 3,8 cm şi late de 1,3 cm, cea
7-nervate. Petale 12—20, albe, trec pe nesimţite în stamine, cele externe
aproape de lungimea scpalelor. Androceu cu 32—70 stamine mai scurte
decît la N . alba; filamentele externe lanceolate, cele interne liniar lanceolate,.
lung acuminate, însă totdeauna mai late decît anterele. Polen fin granulat,
mai mare decît cel de N. alba. Ovar ovoid sau hemisferic, de obicei con-
tractat şi neacoperit de stamine spre vîrf. Stigmat 5—14-radiat, galben,
roşu sau purpuriu. Fruct ovoid sau sferic, indehiscent sau cu deschizături
neregulate, de 1,9—4,4 cm în diametru. Seminţe elipsoid ale, brune, lungi
de 0,3 cm, cu arii mai lung decît sămînţa. VII—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Sporadic în Şesul Tisei, în reg. Timişoara (Banat); Delta Dunării.
var. oocârpa Casp. in Bot. Notiz. (1879) 73. — Fructe ovoide mai lungi decît late. —
Tipul cel mai frecvent.
var. sphaeroidea Casp. l.c. 74.—Fructe sferice. Discul stigmatului adîncit.—Sporadică-
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă decorativă, cu rizom bogat în tanin, pentru care poate
fi folosită la tăbăcit şi vopsit. Atît rizomul, cît şi seminţele conţin un procent însemnai
de amidon.
Ră s p. gen.: Europa, Caucaz, Siberia, Asia centrală.
Genul V I C T O R I A * ) Lindl.
Vict. reg. (1873) 3.
Plantă acvatică, perenă. Primele frunze sagitate, cărora le urmează
altele cu limbul plan, apoi cele mature, cu marginea limbului îndoită şi
*) Numită după numele reginei Angliei, Victoria (1819—1901).

48 FL O R A R .P .R .
ridicată vertical pe o lungime de 4—8 cm în sus. Diametrul frunzelor variază

între 1 —2 m. In prefoliaţie, cele 2 jumătăţi ale limbului sînt răsucite spre
faţa superioară scoţînd la iveală reţeaua de nervuri şi ghimpi ascuţiţi. Flori
mari, de 25—40 cm în diam., cu caliciu 4-sepal, scurt, ± ghimpos. Petale
şi stamine în număr mare, cu metamorfoză pronunţată de la petale spre
stamine. Fructe bace ghimpoase. Seminţe cu arii.
Genul cuprinde 3 specii, din care la noi se cultivă încă din anul 1930
două specii.
1 a Frunze peltate, de 2 m în diam., cu marginea de 4—6 cm, îndoită
şi ridicată vertical. Sepale prevăzute cu ghimpi verzi-bruni
1 . Y. regia
1 b Frunze mai mici, cu marginea de 5—8 (12) cm, îndoită şi ridicată
vertical. Sepale numai la bază cu ghimpi .................. 2. Y. cruziana
1 . -&Y. regia Lindl. Monogr. (1837)3; Bot. Reg. (1838)9.

2J.. Rizom gros. Frunze lung peţiolate, neobişnuit de mari, pînă la 2 m
in diam., de formă circulară, peltată, de un verde -viu pe faţa superioară
şi roşietice pe cea inferioară; tinere şi nedesfăcute, stau mototolite într-un
ghem spinos, cu faţa inferioară şi peţiolul presărate cu ghimpi puternici şi
foarte ascuţiţi. încetul cu încetul frunzele cresc şi se desfac pe oglinda apei,
iar partea lor marginală se ridică de jur împrejur, formînd o margine înaltă
de 4 —6 (8) cm. Flori cu miros puternic de ananas, de 25—30 cm în diam.,
nocturne şi de scurtă durată, la început albe, a doua noapte roze, pînă la
roşu-carmin închis. A treia zi, după polinizare, se scufundă în apă, unde
după 6 săptămîni se dezvoltă fructul. Fructul o bacă mare, cu cca 200
seminţe brune-negre, de mărimea celor de mazăre. — VII—IX.
R ă s p . î n ţ a r ă : Pentru frunzele sale mari, precum şi datorită florilor sale ter-
mofile (+ 35°), frumoase şi plăcut mirositoare, care cresc văzînd cu ochii, V. regia se
cultivă la noi în ţară în Grădina Botanică a Universităţii din Cluj.
Răsp. gen. : America de S tropicală.
Obs . în timpul perioadei de vegetaţie cere foarte multă hrană şi aer, lumină puternică
şi temperatură medie de 26°. în cazul că temperatura apei este prea ridicată, atunci indi
vizii de Victoria produc mult frunziş,ţînsă foarte puţine flori sau nu înfloresc. Pentrh o
bună dezvoltare şi înflorire a unui singur exemplar de Victoria, horticultorii folosesc în
cursul unei perioade de vegetaţie cca 300 kgr pămînt, format din 180 kgr compost, 60 kgr
baligă proaspătă de vită, apoi uscată şi pulverizată, 30 kgr nisip şi 30 kgr resturi de corn.
2. -)£ Y. cruziâna Orbigny in Ann. sc. nat. 2 ser. XIII (1840) 57.
Este cu mult mai mică, dar în acelaşi timp mai rezistentă. Drept dovadă
este că s-a încetăţenit atît prin cultură în sera Grădinii Botanice din Cluj,
cît şi sub cerul liber în apele termale de lîngă Oradea. Spontană în Para
guay, Argentina.
0 5 R AT O l'H YLLACKA15 49
Obs . Mediul de la Băile 1 Mai îi este prielnic, probă înflorirea şi fructificarea ei

bogată, precum şi păstrarea peste iarnă a rizomilor şi a seminţelor care astăzi perpe-
tuiază această specie.
Din această familie se mai cultivă în bazinul Grădinii Botanice din Cluj, Euryale
ferox Salisb. ap. Koenig et Sims in Ann. of Bot. II (1806) 73, plantă anuală, cu frunze
plane, flori mici, albastru-violete, originară din Asia orientală.
Fam. 34. CERATOPH YLLÂCEAE *) A. Gray

in Ann. Lye. New York IV/1837/41
Plante ierboase, perene, submerse, cu tulpini rigide, ramificate, arti

culate, lungi şi subţiri, lipsite de stomate şi măduvă, la bază cu rădăcini fine.
Scoarţa cu canale aerifere, de origină scbizogenă. Frunze verticilate, sesile,
divizate dichotomic în segmente filiforme, rigide, ascuţite, denticulate, fără
slipcle. Flori monoice, unisexuate, solitare, sesile, cu periant simplu, radiar.
Periantul florilor mascule din 12 foliole concrescute puţin la bază; sta
mine (6) 10—20, cu antere foarte lungi şi aproape sesile. Grăunţi de polen tri
unghiulari, turtiţi, lipsiţi de intină. Periantul florilor femele cu 8 —12 foliole.
Ovar superior, 1-carpelar, 1-locular, cu un singur ovul ortotrop, pendul, cu
un stil lung, subulat. Fruct o nuculă monospermă uneori spinoasă. Seminţe
brun negricioase. Embrion cu 2 cotiledoane mari. înflorirea şi polinizarea
se efectuează în apă (hidrogamie). Tulpina execută în timpul perioadei de
vegetaţie mişcări pronunţate de nutaţie şi torsiune.
Familia cuprinde un singur gen cu 3 specii aproape cosmopolite.
Genul 135. C E R A T O P H I L L U 31 **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 290, nr. 725J, ed. V (1754) 428, nr. 944. - G o s o r.
Caracterele genului sînt acelea ale familiei.
1 a Frunze de 3 ori dichotomic divizate, cu 5—8 lacinii filiforme. Fruct
la bază nespinos, cu mult mai lung decît spinul terminal. Embrionul
devine verde chiar în săm în ţă.................................. 1 . C. submersum
1 b Frunze de 1—2 ori dichotomic divizate, spinoase, cel mult cu 4 lacinii.
Fruct cu 2 spini la bază, i de lungimea spinului terminal sau cu
puţin mai scurt., Embrionul devine verde după încolţirea seminţei.. 2
2 a Fruct alungit, ovat, ± nearipat cu spinul terminal aproape de lungimea
fructului sau cel mult încăodată atît de lung .......... 2 . C. demersum
2 b Fruct ovat, uşor comprimat, aripat pe ambele laturi între spini;
spinul terminal de 3 ori mai lung decît fructul..3. €. platyacanthum
*) Prelucrată de E. Ţ o p a.
**) Din cuvîntul grecesc keras = corn şi phyllon = frunză, referitor la frunzele
sale asemănătoare cu coarnele de cerb.
4.-C .640
50 FLORA R .P .R .
1 . C- submersum L. Sp. pl. ed. II (1763) 1409; Kuzeneva in FI. U.R.S.S.

VII (1937) 19. — C. demersum var. (3. L. Sp. pl. ed. I (1753) 992. — Gosor. —
Sima tocsagaz. — Zartcs Hornblatt. — PorojmcTHHK nojiynoryaceHHuft. — Ic.:
Pl. 6, fig. 2, 2a; Prod. FI. II (1939) 345.
2J.. Tulpină submersă, ramificată, foarte subţire, netedă, lungă de 30—60

(100) cm. Frunze aşezate în verticile dense, de un verde deschis, lungi de
2—4 cm, de 3 —4 ori dichotomic divizate, cu 5—8 segmente, mai moi şi mai
fine decît la C. demersum; segmentele dispers dinţate, cu dinlişori necarti-
laginoşi. Flori mascule sesile, de regulă cu 12 foliole ;i 6—16 stamine. Flori
femele cu 9 —10 foliole. Fruct sesil sau aproape sesil, negru, nelucitor,
rotund ovat, acoperit cu spini numeroşi şi mici, de 4—5 (6) mm lungime, cu
un singur spin apical, mult mai scurt decît fructul. Embrionul devine verde
de timpuriu, chiar în sămînţă. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante, bălţi şi lacuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Cluj: Fînaţele Clu
jului; Sănduleşti (r. Turda). Reg. Stalin: Rupea; Valea Lungă, Frîua (r. Mediaş); Guş-
teriţa, Ocna Sibiului, Sibiu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Teiuş, Alba Iulia; Orăştie.
Reg. Oradea: Sînmărtin în pîrîul Peţea (r. Oradea). Reg. Arad: Lovrin, Pesac (r. Sînni-
colaul Mare). Reg. Timişoara: Balta Verde şi Mehala lîngă Timişoara. Reg. Bucureşti:
Bucureşti (Colentina la Tei, Herăstrău); Cernica, Pasărea (r. Brăneşti); Malu Spart
lîngă Podul Argeşului (r. Crevedia); Comana în Cîlniştea (r. Vidra). Reg. Galaţi: Delta
Dunării. Reg. Iaşi: Cinsteşti, Vlădeni, Vladomira (r. Iaşi).
1 a Fructe răzleţ verucoase
var. t^pieum Beck FI. NO I (1890) 430. — C. granulosum Schur Enum. pl. Transs.
(1866). — Comun.
f. leiocÂrpum (Borb.). — C. submersum var. Inioearpum Borb. in MNL IX
(1885) 39. — Fructe netede. — Ici colo, împreună cu tipul.
1 b Fructe acoperite cu aculeoli sau sete îndesuite, în formă de bastonaşe
var. Haynaldiamim (Borb.) Beck. l.c. — C. llaynaldianum Borb. in MNL VIII
(1884) 20. — Exs. : FRE 2524 a, b. — Reg. Arad: în ape stătătoare; între Lovrin
şi Pesac (r. Sînicolaul Mare). Reg Timişoara; in lacul Balta Verde din suburbia
Mehala la Timişoara (loc. class.).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se creşte în acvarii şi conslituie hrana unor păsări şi roză
toare de apă. După Wehmer (Die Pflanzenstoffe) planta conţine iod şi miriofilină, aceasta
din urmă aflată şi în perii glandulari ai lui Myriophyllum spicatum, Nuphar luteum şi
Ranunculus aquatilis. Miriofilină este un glicozid ce apără plantele dc animalele ierbi-
vore (melci).
Răsp. gen. : Europa, Africa de N.
P l a n ş a 6. — 1. Ceratopkyllum demersum L., la. fruct mărit. — 2. C. submersum

L., 2a. fruct mărit.— 3. C. platyacanthum Cham., 3a. fruct mărit.— 4. Chelidoniummajush.^
4a. boboc mărit.
PLANŞA 6
CERA TO PH Y LL A C E A E 53
2. C. demersum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992, excl. var. (3; Kuzeneva in
FI. U.R.S.S. VII (1937y 15. — Gosor. — Erdes tocsagoz. — Rauhes Horn-
blatt. — PorojmciHHK norpyatenHBnâ:. — Exs.: FRE nr. 2525. — Ic.: Pl. 6,
fig. 1 , la.
2J.* Plantă submersă, cu tulpina subţire, glabră, lungă de 4—150 (290) cm,
foarte ramificată în partea superioară. Frunze cîte 4 —12 în verticile, de un
verde închis, lungi de 1,5—2 cm, de 1—2 ori dichotomic divizate în 2—4
segmente filamentoase, late de 0,1—0,5 mm cu marginea fin şi dispers din
ţată, ascuţite la vîrf, albicios cartilaginoase. Flori mici, scurt pedicelate,
lungi de cca 2 mm. Flori mascule cu 12 foliole periantiale, la vîrf 3-dinţate.
Stamine 10—16, înghesuite, cu filamente alungite şi conectiv proeminent,
bidentat. Flori femele cu 9 —10 foliole periantiale. Ovar alungit ovat, uni-
locular, cu stil lung, subulat. Fruct lung de 4 —5 mm şi lat de 2 mm, cu 3 spini;
cel apical aproape de aceeaşi lungime cu fructul sau de 2 ori mai lung, cei
bazali recurbaţi în jos, aproape de lungimea fructului. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare, lacuri, bălţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Tăureni (r. Odorhei); Reci (r. Sf.
Gheorghe). Reg. Cluj: Zăul de Cîmpie (r. Sarmaş); Mihăieşti (r. Cluj). Reg. Stalin: Rupea;
Guşteriţa, Bradu, Ocna Sibiului (r. Sibiu); Valea Lungă, Friua (r. Mediaş). Reg. Hune-
doara: Brad; Orăştie. Reg. Oradea: Săcădat (r. Oradea). Reg. Arad: Siria, Şemlae, Pecica
(r. Arad); Ineu, Bocsig (r. Ineu); Păd. Ciala (r. Arad). Reg. Timişoara: Partoş-Banloc
(r. Dela); Lugoj; Timişoara. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Herăstrău în Colentina, Mărcuţa-
Fundeni); M-rea Căldăruşani, M-rea Snagov, M-rea Ţigăneşti în Balta Bălteni (r. Snagov);
Comana în Cîlniştc, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanta: Mamaia (r. Medgidia). Reg.
Galaţi: Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Suceava: Fălticeni în Iazul Ciolsacilor; Vlădeni
(r. Botoşani); Bosanci (r. Suceava).
Varia bilita tea speciei
1 a Fructe cu spini laterali scurţi v

var. unic6rne Rouy et Fouc. FI. Fr. XII (1910) 281. — C. demersum var. apicu-
latum Aschers. FI. Prov. Brand. I (1864) 219. — Sporadic.
1 b Fructe cu spini laterali, lungi
var. trieărne Van Hacs in Ann. Soc. med. Anv. (1841) 394. — E x s.: FRE
nr. 2526. — Comună.
2 a Spinii laterali aripaţi la bază
f. gibbum Kitt. Tasohenb. FI. Deutsclil. ed. III (1853) 240. — Sporadic,
f. polyacânthum (Schur) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 541. — C. polyacanihum
Schur Sert. nr. 1015. — Fruct aripat între spini. — Reg. Stalin: Bradu (r. Sibiu).
2 b Spinii laterali drepţi, înţepători
f. trieuspidătum (Dumort.) A. et G. Syn. V. 2 (1923) 540. — C. tricuspi-
datum Dumort. FI. Belg. (1827) 165. — Spini laterali ± arcuiţi, fruct granulos. —
Rară.
f. typicum Ţopa sec. Soo in Arch. Balat. II (1928) 67. — Comun,
f. lăve Crep in Man. FI. Belg. ed. V (1892) 325. — Fructe netede. — Arad
şi împrejurimi.
54 FLORA U .P.It.
î n t r e b u i n ţ ă r i . . Ca şi specia precedentă.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia temperată, Africa, America Australia (nu trece peste
regiunile arctice, antarctice şi alpine).
3. C. platyacanthum Cham. in Linn. IV (1829) 504. — C. vulgare a pla

tyacanthum Schleiden in Linn. XI (1837) 540. — C. demersum var. platya
canthum Wimm. FI Schles. ed. III (1857) 169. — Ic.: Pl. 6, fig. 3, 3a.
2J.. Frunze dichotomic divizate în 2—4 lacinii liniar filiforme. Fructe

ovate, cu 3 spini, pe ambele laturi aripate, între spini cu aripi subdinţate;
spinii complanaţi la bază, cel terminal de 3 ori mai lung decît fructul. —
V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Delta Dunării în Gîrla Litcov, Insula Sf. Gheorghe.
Obs . Ascherson şi Graebner în Syn. V. 2 (1923) 542 citează pentru Cluj pe C. plazya-
canthum ssp. pentacanthum Hayn. în MNL V (1881) 110. — in reaitate această afirmaţie
se referă la Kaloosa din R.P. Ungară şi nicidecum la Cluj (Ivolozsvâr) clin R.P.R.
Răsp. gen. : Insulele Britanice, Franţa, Ungaria, Ucraina.
Ordinul R H O E A D A L E S
Fam. 35. PAPAVERÂCEAE *) B. Juss.

in Hort. Trianon. (1759); A. L. Juss. Gen. XVIII (1789) 235.
Plante ierboase O, 0 sau 4 , glabre sau ± păroase, unele cu suc lăptos,
alb sau colorat. Rădăcină pi votantă sau abundent ramificată, la unele specii
cu tuberculi subterani (Corydalis). Tulpină de obicei ramificată, frunzoasă,
la unele neramificată, scapiformă. Frunze peţiolate sau sesile, nestipelate,
de formă variată, întregi, divizate sau compuse; cele tulpinale de obicei
alterne, cele bazale adesea n rozetă. Peduncul floral la vîrf uneori îngroşat
(lăţit) în formă de pîlnie. Flori terminale sau axilare, solitare, pedunculate
sau în inflorescenţe racemoase, umbeliforme. Flori hermafrodite, radiar
simetrice (actinomorfe) sau bilateral simetrice (zigomorfe), cu înveliş floral
dublu. Sepale 2, libere sau la vîrf (uneori pînă la bază) concrescute, caduce.
Petale 4, libere, aşezate în 2 cercuri altern opuse, de obicei mari, viu colorate.
Polinizarea prin insecte. Stamine de obicei libere, numeroase sau 2—4.
La speciile cu 2 stamine (subfam. Fumaroideae) cele 2 filamente sînt despi
cate spre vîrf în 3 ramuri; ramura mijlocie cu o anteră, cele laterale cu
cîte \ de anteră. Aceste 2 stamine sînt formate din contopirea celor 2 sta
mine din cercul extern cu cele 4 jumătăţi de stamine din cercul intern.
Filamentele de obicei subţiri sau lăţite spre antere sau spre bază. Anterele
se deschid de regulă prin crăpături longitudinale. Ovar superior sincarp,
format din 2 —20, rar mai multe cârpele, unilocular sau prin dezvoltarea
*) Prelucrată de A n t o n N y â r â d y.
PA PA YL11ACEAE 55
peretelui fals de origină placentară, bi- sau pluriloeular. Stil 1 (rar mai
multe), simplu, scurt sau lipseşte. Stigmat de formă variată, adesea lobat
comisural sau stelat, deseori sesil sau subsesil. Ovule 1 sau numeroase, ana-
trope sau campilotrope, cu 2 integumente. Fruct capsulă de formă variată,
de regulă globuloasă, oblongă, obconică sau silicviformă, multispermă sau
monospermă şi indehiscentă (Fumaria). Seminţe mărunte, globuloase,
ovoide sau reniforme, netede sau reticulate, bogate în endosperm uleios,
unele cu apendice cărnos (elaiosom). Embrion mic, aşezat la marginea endo-
spermuiui, cu cotiledoane simple sau rar i incize. Plante conţinînd alcaloizi
importanţi pentru medicină.
1 a Stamine (8) 12—20 (30) ........................................................................... 2
1 b Stamine 2 , tripartite sau 4 (6) normale.................................................. 6
2 a Plante înalte de 1—3 m. Frunze mari, aproape rotunde, penat lobate.
Flori fără petale, într-o paniculă mare (20—30 cm), terminală. Cap
sulă turtită, oblanccolată sau obovată, cu puţine seminţe (4—6).
Plante ornamentale cultivate .................................................. Macleaya
2 b Plante mai scunde (pînă la 1 m). Frunze mai alungite. Flori cu 4
petale bine dezvoltate, viu colorate, solitare sau puţine, în racem sau
umbelă. Capsulă globuloasă, alungită sau obconică, poricidă sau silicvi
formă, alungită, valvicidă, multispermă ............................................. 3
3 a Peduncul floral la vîrf evident îngroşat, în formă de pîlnie. Sepale
concrescute pînă la bază în formă de căciulă conică. Frunze sectate,
cu lacinii liniare. Flori lung pedunculate, singuratice în subţioara
frunzelor, cu petale în general galbene. Plante ornamentale culti
vate ..........c.............................................................................. Eschscholtzia
3 b Peduncul floral neevident îngroşat. Sepale libere sau concrescute
numai la vîrf ............................................................................................... 4
4 a Capsulă globuloasă, cilindrică sau alungit obconică, multiseptată, pori
cidă. Stigmat radiar, pe un disc plan sau i conic. . . . 139. Papavcr
4 b Capsulă lungă de 3 —25 cm, silicviformă, valvicidă, uniloculară sau
biseptată ....................................................................................................... 5
5 a Capsulă silicviformă uniloculară, lungă pînă la 5 cm, se deschide de la
bază în sus prin 2 valve. Flori (2—8) galbene, adunate în inflorescenţe
umbdiforme ................................................................... 138. Chclidonium
5 b Capsulă silicviformă, la maturitate biloculară, lungă de 10—25 cm,
se deschide de la vîrf spre bază prin 2 valve. Flori solitare, galbene
sau roşii a u r ii....................................................................... 137. Glaucium
6 a Flori regulate, nepintenate, în inflorescenţă dichazială cu puţine
(—4) flori. Fruct capsulă silicviformă, lungă de 5—6 cm, articulată,
îngustată spre ambele capete .......................................... 136. Hypecoum
6 b Flori bilateral simetrice (zigomorfe), pintenate sau cu petale saciform
dilatate, în inflorescenţă racemoasă, de regulă multifloră. Fruct capsulă
silicviformă, multispermă sau nuculă globuloasă monospermă.......... 7
56 FLOKA li.P .U .
7 a Flori ± turtite lateral, pendule, în racem lung, unilateral, rar, cu cele

2 petale externe spre bază saciform lăţite, la vîrf răsfrînte în sus.
Plantă cultivată, ornamentală .................................................. Diccntra
7 b Flori ± pintenate, în racem scurt, de obicei multilateral, ± dens.. 8
8 a Plante anuale sau perene, in cazul ultim cu rădăcini tuberoase. Fruct
capsulă silicviformă multispermă, dehiscenta prin 2 vâlve caduce.
Bracteole de obicei bine dezvoltate. Flori —3 cm, cu pinteni alun
giţi ....................................................................................... 140. Corydalis
8 b Plante anuale. Fruct o nucă globuloasă monospermă (—1 cm), cu
pinteni scurţi........................................................................... 141. Fumaria
Subfam. H y p e c o i d e a e K. Prantl et J. Kiindig

in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 2, ed. I (1889) 1937.
Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale mici, frunzoase, caduce.

Petale 4, în 2 cercuri inegal formate. Petale interioare profund trisectate;
cele externe, ± întregi sau trilobate. Stamine 4, în 2 cercuri. Plante ierboase,
fără suc lăptos, cu frunze divizate.
Genul 136. H Y P 1 Î C 0 U M * ) L.

H. procuinbcns L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 124. — Ic. : Pl. 7, fig. 3.
O. Plantă ierboasă, înaltă pînă la 25—30 cm, glabră sau ± păroasă, cu
tulpini ascendente sau procumbente, numai la partea superioară ± ramifi
cate, cu involucru bipenatisectat. Frunze bazalc în rozete, peţiolate,
de 2 — 3 ori pena Le sau bipenatisectate, cu segmente mici, ovat
lanceolate. Flori pedunculate, regulate, nepintenate, puţine, (—4), galbene,
cu diametru de 0,5—1,5 (2) cm, în inflorescenţă dichazială. Sepale mici,
triunghiular lanceolate sau ovate, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri;
cele 2 externe ± trilobate, lat romboidale, mai lungi decît late, cu mar
gini întregi, rar lobate, cele 2 interne profund (aproape pînă la bază) tri-
sectate, cu segmentele laterale înguste şi segmentul mijlociu spatulat, cu
vîrf i ştirbit sau trunchiat şi cu margine dinţată. Stamine 4, în 2 cercuri,
cu filamentele spre bază ± aripate şi antere mucronate. Fruct capsulă silicvi-
*) Hypecoon, nume întrebuinţat de Dioscorides, iar în înţelesul lui de astăzi de

Dodonaeus.
P l a n ş a 7. — 1. Glaucium corniculatum (L.) Curt. — 2. G. flavum Gr., 2a. frunze

bazale, 2b. var. leiocarpum (Boiss.). — 3. Hypecoum procumbens L.
PLANŞA
P A PA V E R A C E A E 59
îormă, articulată, la maturitate ± curbată, lungă de cca 5—6 cm, la

ambele capete îngustată. Seminţe ovate sau ± octaedrice, oleifere. —
V I-V III.
St a ţ i u n e a. Prin semănături, vii, pe locuri nisipoase de pe lito
ralul mării.
Răsp. în ţară: în partea sudică a litoralului Mării Negre.
Obs . Din R.P. Bulgaria, de la Bcrene, se cunoaşte şi var. pontica (Vel.). — H. pon
tica Vel. FI. bulg. Suppl. I (1898) 14. — Plantă complet glabră, cu frunze bipenatisec-
tate, cu lacinii eliptice şi liniar eliptice, mai simple. Sepale verzi, la vîrf dinţate şi de
2 ori mai scurte decît petalele externe, care sînt de culoare aurie, oblong eliptice sau oblong
romboidale, întregi. Petale interne trisectate, cu segment mijlociu oblong liniar, concav,
cu margine ciliată, spre bază atenuată; segmentele laterale de 2 ori mai scurte, liniare,
obtuze, lat confluente cu segmentul mijlociu. Petale externe lungi de 7 —8 mm şi late
de 3—4 mm. Tulpină lungă de 10—15 cm.
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteranceană, Orient.
Subfam. P a p a v e r o i d e a e A. Br.
in Aschers. FI. Prov. Brand. I, Einleit. (1864) 48. — Papavereae Endl. Gen.
(1839) 855.
Flori radiar simetrice (actinomorfe). Sepale 2 , de obicei bine dezvoltate,
acoperă bobocul în întregime, verzi, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri,
opuse şi alterne, nepintenate, conforme, nedivizate, rar lipsesc ( Macleaya).
Stamine numeroase, libere, în multe cercuri. Ovar 1—2-locular sau multi-
septat, din 2— multe cârpele. Fruct capsulă silicviformă şi valvicidă, glo-
buloasă sau oblongă şi poricidă. Plante ierboase cu suc lăptos incolor, alb,
galben sau portocaliu, cu frunze divizate sau întregi.
Genul 137. G L Ă U C I U M * ) Adans.
Fam. II (1763) 432. — M a c c o r n u t
Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, de culoare albăstruie-

verde, cu tulpini de obicei ramificate. Flori radiar simetrice mari, pedunculate,
solitare, în subţioara frunzelor. Sepale 2, caduce, glabre sau setos păroase.
Petale 4, bine dezvoltate, galbene, galbene-aurii sau roşii-aurii, sau spre
bază roşietice, caduce. Stamine numeroase. Ovar superior, cilindric, din
2 cârpele. Ovule numeroase, anatrope, aşezate în 2 cercuri, despărţite ulterior
printr-un perete fals, longitudinal, de origine placentară. Stil scurt sau
lipseşte. Stigmat gros, bilobat, cu 2 coarne. Fruct cilindric, silicviform, foarte
lung (—25 cm), glabru sau setos păros, bilocular, se deschide prin 2 valve
de sus în jos. Seminţe multe, negre, hemisferice, la exterior reticulate. Plante
cu suc lăptos, galben. Cca 21 specii, în regiunea mediteraneeană.
) După grecescul «glaukos» = verde albăstrui, glauc, referitor la'culoarea frunzelor.

1 a Ovar şi fruct tuberculat scabru sau neted, fără peri. Tulpină dispers
păroasă sau glabră. Frunze ± groase. Flori galbene___ 2. G. flavum
1 b Ovar şi fruct des setos păroase. Tulpină dispers crispul păroasă.
Frunze mai subţiri. Flori galbene-aurii sau roşii-aurii
1 . G. corniculatum
1. O G. corniculatum (L.) Gurt. FI. Lond. I (1817) fasc. 6, lab. 32;

Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 588, pl. XL fig. 3.— Chelidonium corni-
culalum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Mac cornut. — Veres szarumâk. —
Roter Hornmohn.— TjiayiţHyM poraTHit.— E x s.: FRE nr. 2530.— I c .: Pl. 7
fig. 1 .
O sau 0 . Tulpină albăstriu-verde, erectă, înaltă de 15—50 cm, simplă
sau ramificată, dispers setos păroasă. Frunze superioare sesile, adeseori
pînă la bază profund penat sectate, cu segmente lacerat ascuţit dinţate;
cele inferioare peţiolate, asemănătoare celor superioare, lungi de (5) 10—25
cm, ± păroase. Flori solitare, pedunculate, aşezate în subţioara frunzelor,
cu diametru de 2,5—5 (6) cm. Sepale 2, păroase, lungi de 2 —2,5 cm, caduce.
Petale 4, lat ovate, lungi de 1—2,5 cm, galbene-aurii sau roşii-aurii, la bază
adesea cu pată neagră-liliachie, caduce. Stamine numeroase, gălbui. Ovar
des alb păros, cilindric alungit. Stigmat ± sesil, bilobat, cu 2 coarne.
Fruct silicviform, lung de 10—25 cm şi lat de 2—4 mm, drept sau slab Îndoit,
scurt pedicelat, ± setos păros, se deschide de la vîrf în jos prin 2 valve. —
V I-V III.
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, vii şi locuri ruderale.
R ă s p . î n t a r ă : Comună. - Reg. Aul. M.: Tg. Mureş; Reghin. Reg. Cluj: Dl.
Ciuha lîngă Apahida, Cluj, Someşeni, Cojocna, Gorpadea (r. Cluj); Turda, Copăceni,
Poşaga (r. Turda); Aiud, Lunca Mureşului {r. Aiud); Cheţani (r. Luduş). Reg. Stalin:
Guşteril.a, Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu); Micăsasă, Valea Lungă, Agîrbiciu, Frîua, Ţapu,
Şeica Mare, Prostea Mică, Mediaş (r. Mediaş); Nocrich (r. Agnita); Jibert, Rupea (r. Rupea).
Reg. Hunedoara: Alba lulia, Şard, (r. Alba lulia); Mercurea (r. Sebeş); «Valea» lîngă
Streiu (r. Hunedoara); Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Radna (r. Arad).
Reg. Craiova: Craiova. Reg. Bucureşti: Turnu Măgurele; Bucureşti (Herăstrău. Odăile);
Comana (r. Vidra); Giurgiu. Reg. Constanţa: Feteşti; Constanţa; Vasile Roaită, Techir-
ghiol, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Brăila, Lacul Sărat (r. Brăila); Galaţi; Măcin
(Carcaliu), Greci (r. Măcin). Reg. Blrlad: Cosineşti (r. Tecuci); Adjud; Bîrlad, Zorleni
(r. Bîrlad). Reg. Iaşi: Iaşi, V. Jijiei, Uricani, Cucutcni, Rcdiu-Tătar, Mîrzeşti, Ungheni
(r. Iaşi); Boldeşti (r. Paşcani).
V a r i a b i l i t a tea s p e c i e i
f. sparsepilosum Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 116. — Flori foarte mici. Fructe
foarte scurte şi subţiri, cu puţini peri. — Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Medgidia).
var. phoeniccum (Cr.) DC. Prodr. I (1824) 122. — G. phoeniceum Cr. Stirp. austr.
II, ed. I (1763) 133. -- Flori roşii stacojii, la bază cu pete negre-violete. - Frecventă.
Datele de răspîndire de la specie se referă şi aici.
PA PA V E R A C E A E 61
var. tricolor (Bernh.) Ldb. FI. ross. I (1842) 93. — C. tricolor Bernh. in Bess. En. pl.
Yolh. (1822) 69; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 36. — Petele negre de la baza petalelor
înconjurate cu un cerc alburiu galben. Frunze abia păroase sau glabre. — Reg. Cluj: Cluj
(Hoia, Tăietura Turcului). Reg. Stalin: Guşleriţa (r. Sibiu).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Ici colo se cultivă în grădini ca plantă ornamentală. în trecut,
planta împreună cu rădăcina (« Herba et radix Papaveri corniculati ») era folosită în medi
cina populară la tratarea bolilor nervoase. Din seminţele bogate în ulei se poate extrage
prin presare un ulei ce se întrebuinţează pentru iluminat şi la fabricarea săpunului.
R ă s p . gen. : De la insulele Canare pînă în Asia Mică, Armenia, partea europeană
sudică din U.R.S.S., Caucaz, Asia centrală.
2. G. flăvnrn Cr. Stirp. austr. II, ed. I (1763) 133; Popov in FI. U.R.S.S.
VII (1937) 592. — G. luteum Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 369. — Chelidonium
glaucum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506. — Sârga szarumâk. — Gelber Horn-
mohn. — TJiayqiiyM /«cjitij#. — Ic.: Pl. 7, fig. 2, 2 a.
O sau O, rar 4 . Tulpină erectă, înaltă de 30—50 (100) cm, ramificată,
dispers păroasă sau glabră, glaucă. Frunze ± groase, cele superioare ovate,
cu baza profund cordată, amplexicaule, profund pcnatlobate, cu lobi tri
unghiular ovaţi, inegal dinţate pe margini, glabre sau dispers păroase, cele
inferioare peţiolate, lungi de 15—35 cm. Flori solitare, i pedunculate, aşe
zate în subţioara frunzelor. Sepale 2, moale păroase sau rar glabre. caduce.
Petale 4, rotund ovate, lungi pînă la 35 (rar 40) mm, galbene ca l£mîia, sau
galbene-aurii. Stamine numeroase, intens galbene. Ovar liniar, verde, tuber-
culat scabru sau neted; se subţiază spre vîrf. Stigmat sesil, galben, cu 2
coarne. Fruct silicviform, lung de 15—22 cm, liniar cilindric, ^ curbat, tuber-
culat scabru sau neted. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe coline nisipoase şi aride.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Timişoara:
Orşova pe Mt. Alion (r. Mehadia). Reg. Piteşti: munţii de la Dîmbovicioara. Reg. Constanţa:
Cernavodă (r. Medgidia); Hîrşova. Reg. Galaţi: Sulina. Reg. Taşi: Crîsteşti (r. Iaşi).
V ariabilitatea speciei
var. leiocârpum (Boiss.). — G. leiocarpum Boiss. FI. or. I (1867) 122. — Ie. : Pl. 7,
fig. 2b. — Frunze superioare mai mici. Sepale glabre. Petale mari (3,5 x 4 cm), intens
galbene, la bază violaceu maculate. Ovar glabru sau spre vîrf tuberculal scabru. —
Constanţa.
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, Asia Mică, Crimeea, Caucaz. Adventivă
în Europa centrală şi de N, precum şi în S.U.A.
Genul E S C H S C H O L T Z I A *) Cham.
in Nees Horeae Phis. Berol. (1820) 73, tab. 15; in Linn. I (1826) 553.—
Chryseis Lindl. Bot. Reg. XX (1835) tab. 1677.
*) După numele profesorului de zoologie Johann Fr. Eschscholtz (1793—1834) din
Dorpat.
(>2 FL O R A H.T’.K.
-X-E. califărnica Cham. 1. c. (1820) tab. 15. — Chryseis californicaTorr.

et Gray FI. North. Amer. I (1838) 63. — Ic.: Pl. 104, fig. 3.
O — 2J.- Planlă înaltă de 30—60 cm, cu suc incolor. Tulpină ramificată,,
frunzoasă, de obicei nepăroasă. Frunze alterne, peţiolate, penatisectate, cu
lacinii liniare. Flori radiar simetrice (actinomorfe), slab perigine, cu diametru
de 2,5—3,5 cm, lung pedunculate, se dezvoltă din subţioara frunzelor. Pedun
cul floral la vîrf îngroşat în formă de pîlnie. Sepale 2, concrescute pînă la
bază în formă de căciulă conică, acoperind bobocul complect, înainte de
înflorire caduce. Petale 4, mari, de regulă se acoperă cu marginile, galbene,,
albe sau roze, la bază adeseori portocalii-galbene. Stamine numeroase, cu
filamente mai scurte decît anterele. ?10var liniar. Stil scurt, filiform, cu
2 stigmate. Capsulă silicviformă, cilindrică, uniloculară, multispermă. —
V I-V I I .
S t a ţ i u n e a . La noi se cultivă în diferite forme horticole, unele şi cu.
flori pline, ca plantă ornamentală. Uneori se sălbăticeşte.
R ă s p . g e n. : America de N (California).
Genul 138. C H E L I D C N I U M *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 150, nr. 424], ed.‘V (1754) 224, nr. 572. - R o s to p a s c ă .
Ch. mâjus L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 505; Popov in FI. U.R.S.S. VIT (1937>
582, pl. XL, fig. 1. — Rostopască, Negelariţă. — Verehullo fecskefti. — Ge-
meines Schollkraut. — Hectotcji GojibuioE. — E x s.: FRE nr. 2214. — I c .:
Pl. 6, fig. 4, 4a.
2|.. Rizom de culoare brună închis, bine dezvoltat, ramificat. Tulpină
de 50—100 cm, ramificată. Toate părţile plantei conţin un suc lăptos porto-
caliu-galben. Frunze mari, alterne, imparipenate, cu 2 —5 perechi de segmente
ovate, inegal lobat crenate, cel terminal mai mare, trilobat crenat. Frunze-
tulpinale superioare sesile, cele inferioare şi bazale peţiolate, pe dos toate
suriu verzi, glabre sau dispers păroase. Flori radiar simetrice (actinomorfe),
pedunculate, adunate în inflorescenţă umbeliformă, cu puţine (2 —8) flori,
la baza pedicelilor cu brac tei scvamiforme. Bobocul ovat, acoperit cu 2 sepale
verzui, caduce. Petale 4, aşezate în 2 cercuri, galbene, lat ovate, lungi pînă
la 12 mm, întregi sau rar laciniate, caduce. Stamine multe, galbene, cu fila
mente îngroşate sub antere. Ovar glabru, liniar, din 2 cârpele, unilocular,
*) înseamnă pe greceşte « Iarba rîndunicii», din cauză că această plantă apare odată
cu venirea rîndunelclor şi se veştejeşte la plecarea lor.
P A P AVE RAC RAF. 65
multiovulat, cu ovule anatrope, aşezate în 2 şiruri. Stil scurt, gros. Stigmat

bilobat. Fruct capsulă silicviformă, uniloculară, multispermă, lungă de cca
3—5 cm, se deschide de la bază spre vîrf prin 2 valve. Seminţe ovoide, negre,
lucitoare, lungi de 1,5 mm, cu suprafaţă reticulată şi cu apendice bine dez
voltat în formă de pieptene. Plantă glabrescentă sau baza tulpinii la noduri,,
peţiolul, dosul frunzelor, pedicelii florali, uneori şi sepalele ± patent spars
păroase, sau mai des lanuginos păroase. — V—IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri umbroase, prin tufişuri, locuri ruderale din jurul
aşezărilor omeneşli, ruini, ziduri, garduri, din regiunea de cîmpie pînă la
munte.
Răsp. în ţară: Pretutindeni comună pe locuri corespunzătoare staţiunii.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Veche plantă medicinală, folosită şi în Roma antică. în Evul
Mediu alchimiştii au căutat în sucul lăptos galben al acestei specii substanţe pentru «sin
tetizarea» aurului. Conţine alcaloizii: chelidonina, homochelidonina, protopina, sangui-
narina. Ca structură chimică, chelidonina seamănă cu papavcrina (codeina). Este un
vechi remediu popular; sucul lui proaspăt este folosit la scoaterea 'negilor, contra unor
boli de piele, etc. Frunzele acestei plante otrăvitoare conţin provitamina « A » (4,9—10,1%)
şi vitamina « C» (0,14—0,17%). Praful acestei plante poate fi folosit la stropirea furajelor
şi a culturilor de zarzavaturi atacate de unele insecte dăunătoare. Culoarea galbenă a
sucului lăptos* se datoreşte chelidoxantinei.
R ă s p . gen. : Europa (spre N pînă la 62° 40' latit.), regiunea mediteraneeană.
Asia temperată şi subarctică. în America atlantică advenlivă.
Genul M A C L E A Y A *) R. Br.
in App. Denh. and Clapp. Trav. North. a. Centr. Afric/(1826) 218. -M a c -

leya Rchb. Consp. (1828) 187.
-7T M. cordata (Willd.) R. Br. 1. c. (1826) 218. — Bocconia cordata Willd.

Sp. pl. II, 3 (1800) 841. - Ic.: Pl. 104, fig. 2, 2a.
4. Tulpini erecte, frunzoase, înalte de 1—3 m, glabre, de culoare albăstrui
verzuie, cu suc lăptos galben, în partea superioară ± ramificate. Frunze
peţiolate, cu lamina aproape rotundă, mare, de 15—30 (40) cm în diam.,
penat lobată, la bază cordată, pe faţă cenuşie-verde, pe dos albă-cenuşie,
glabră; peţiolul uneori rar şi scurt păros. Inflorescenţa racemoasă, multi-
floră, formează o paniculă terminală lată, lungă de 25—30 cm. Flori cu 2
sepale alungit ovate, alburii-verzi. Petalele lipsesc. Stamine multe (24—30),
cu stil mai scurt decît anterele. Capsulă turtită, oblanceolată, lungă de 15—18
*) După numele entomologului şi botanistului Alexander Macleay (1767—1848)

din Sidney.
«4 FLORA R .P .R .
mm sau obovată, lungă de 5—7 mm (var. microcarpa Maxim), cu 4—6

seminţe. - V II-V IIL
S t a ţ i u n e a. Cultivată în parcuri şi grădini ca plantă ornamentală.
I t ă s p . g e n. : China de E şi centrală, Japonia.
Genul 139. P A P A T E R * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 150, nr. 423], ed. V (1754) 224, nr. 573. - M a c.
Plante anuale sau perene, ierboase, cu suc lăptos, de obicei alb. Tulpină
ramificată sau uneori scapiformă, păroasă, mai rar glabră. Frunze întregi,
divizate sau compuse. Cele bazale peţiolate, cele tulpinale de obicei sesile,
glabre sau păroase. Flori pedunculate, solitare, terminale, radiar simetrice
(actinomorfe), înainte de înflorire nutante. Sepale 2, păroase, mai rar glabre,
caduce, verzi. Petale 4, albe sau roşii, rar de alte culori, se acoperă cu mar
ginile. Stamine numeroase. Ovar superior, din 4 —18, rar mai multe cârpele
concrescute, multiseplat, multiovulat, cu ovule anatrope. Stigmat radiar
lobat, cu lobii în număr egal cu carpelele, sesil, aşezat pe un disc plan sau
± conic. Fruct o capsulă sferică, ± cilindrică sau alungit obconică, glabră
sau păroasă, multiseptată, poricidă, cu pori aşezaţi în cerc sub discul stigma
tului. Seminţe reniforme, de obicei reticulate, de culoare albă-surie sau întu
necată, cu endosperm oieifer şi embrion mic, lipsite de apendice.
Genul cuprinde cca 90 specii răspîndite mai ales în emisfera nordică.
1 a Tulpină, frunze şi fruct glabre, albăstrui glauee. Peduncul ± patent
setos păros, rareori glabru. Frunze superioare ± arnplexicaule, întregi,
cu margini neregulat incize. Petale liliachii, roşii, roze sau albe. Plantă
cultivată ........................................................................... 7. P. somniîerum
1 b Tulpină, frunze, peduncul, uneori şi fructul, setos păroase. Frunze
superioare neamplexicaule, cu lamină lobată sau penat sectată.......... 2
2 a Plante perene ................................................................................................ 3
2 b Plante anuale ................................................................................................ 4
3 a Plante înalte (40—90 cm), cu tulpini frunzoase. Flori mari, cu diametru
de 10—15 cm, roşii-cărămizii. Petale cu pete negre la bază. Sepale
persistente. Plantă ornamentală, cu frunze mari, penat sectate
6. P. orientale
3 b Plante mai scunde (înalte de cca 20 cm), cu tulpini scapiforme.
Flori mai mici, cu diametru de cca 4—5 cm. Sepale caduce. Plante
spontane alpine, numai cu frunze bazale mici, 1 —2-penate
1. P. pyrcnaicum ssp. corona Sancti-Stephani
*) Numele macului la Romani.
P l a n ş a 8. — 1. Papaver Argemone L., la fruct. — 2. P. hybridum L. — 3. P. pyre-

naicum (L.) A. Kem. ssp. corona Sancti-Stephani (Zap.) Borza. — 4—6. var. retyezaticum
A. Nyâr., .frunze. — 7—10. var. angustisectum Zap., frunze.
PLANŞA 8
papaveraceae
4 a Fruct glabru. Filamentele staminelor la fel de subţiri în toată lun

gimea lor .................................................................................................... 5
4 b Fruct setos păros sau glabrescent, foarte rar glabru (P . Argemone f.
glabrum) ........................................................................................................ 6
5 a Fruct ovat sau obconic. Stigmat de obicei 10- sau 6—18-radiat.
Lobii discului stigmatului la maturitate se acoperă cu marginile. Pedun-
culul floral de obicei cu peri setoşi, patenţi, mai rar alipiţi .. 4. P. Rhoeas
5 b Fruct oblong sau oblong *cuneat. Stigmat 5—8-radiat. Lobii discului
stigmatului la maturitate nu se acoperă cu marginile. Pedunculul
floral totdeauna cu peri setoşi, alipiţi ...............................5. P. dubium
6 a Fruct elipsoidal, sferic sau obovat, acoperit cu sete lungi, dese, patente,
± arcuite, fără coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 6—9-radiat
3. P. hybridum
6 b Fruct oblong sau cilindric cuneat, dispers setos păros sau (f. glabrum)
fără sete, cu coaste longitudinale pe laturi. Stigmat 4 —6-radiat
% P. Argemone
Secţia I. SCAPIFLORA Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 700. — Lasiotrachyphylla
Bernh. in Linn. VIII (4833) 463, pro seci.
Plante alpine, arctice sau subarctice, perene, scunde, numai cu frunze bazale, cespi-
toase, cu tulpini scapiforme. Capsulă obovată sau aproape sferică, dc obicei setos păroasă.
1. P. pyrcnâicum (L.) A. Kern. in Jahrb. Ost. Alp. Ver. IV (1863) 308. —

Argemone pyrenaica L. Sp. pl. ed. I (1753) 509, p. p.
2ţ. Rizom multicapitat scurt, acoperit cu vaginele frunzelor din anul
trecut. Frunze bazale în rozetă, în general setos păroase, cu peţioli lungi
de 2—7 cm şi lamină simplu penat partită, rareori, mai ales în partea
inferioară, bipenat partită. Tulpini numeroase, cespitoase, scapiforme, erecte,^
de 5—20 cm, alipit setos păroase. Flori nutante înainte de înflorire, apoi
erecte, de 4 —5 cm în diametru. Sepale 2 , caduce, setos păroase. Petale 4,
galbene sau albe (ssp. Sendtneri), opuse, se acoperă cu marginile. Stamine
galbene, cu filamente filiforme, la fel de subţiri în toată lungimea lor. Capsulă
obovată, lungă de cca 1 cm, longitudinal costată, des şi rigid păroasă, cu stig
mat 4—8-radiat. - V I I-V III.
Această specie la noi este reprezentată numai printr-o singură subspecie
endemică:
ssp. corona-Sancti-Stepbani (Zap.) Borza in Bul. Grad. Bot. Chip VIII
(1928) 114. — Papaver corona Sll-Stephani Zap. in Bul. Acad. Crac.' Seria
B. 11 (1911) 620. —* P. aurantiacum, P. pyrenaicum, P. alpinum Auct. rom.
et bung. — Exs.: FRE nr. 783 b. — Ic.: Pl. 8, fig. 3—10; Prod. Fi. II
(1939) 365, fig. 1.
Petale galbene (la uscare portocalii-galbene). Frunze simplu penate,
rar la bază bipenate, cu segmente late de 0,7—4 mm, glabre sau glabrescente.
68 FL O R A ft.P .R .
S t a ţ i u n e a . Pe grohotişuri calcaroase, mobile sau numai parţial

fixate, locuri stîncoase, în regiunea alpină şi subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Vf. Ineu, Vf. Gemenea, Vf. Corongiş (?). Mt. Ţibles.
Mţii Bucegi: Mt. Grohotişul, Yf. Omul, Yf. Bucura-Dumbravă. M ţii Birsei: Piatra Gra
iului. M ţii Făgăraşului: Capra Budei, Vf. Rîiosu, Mt. Muncel. M ţii Retezatului: Piatra
iorgovanului, Vf. Piule.
V ariabilitatea subspeciei
1 a Frunze verzi, glabre, cu lacinii înguste de 0,7—2 mm, subrotunde, obovate, oblan-
ceolate sau sublimare, cu vîrfuri ascuţite sau mucronate. Caliciu roşcat sau negru
roşcat, des păros
var. angustisăctum Zap. l.c. — P. pyren. var. genuinum A. Nyâr. in Acta geobot.
hung. V (1942) 18, tab. 1, nr. 13—19. — I c .; Pl. 8, fig. 7—10. — M ţii Rodnei:
Ineu. M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, Bucşoiu, Vf. Omul. M ţii Bîrsei: Piatra Craiului.
f. hispidulum Zap. l.c. — P. pyren. f. asperum A. Nyâr. l.c. — Laciniile frun
zelor ± păroase. împreună cu varietatea.
1 b Frunze glaucescente, cu lacinii ± alungit ovate; vîrfurile rotunjite, late de 3—4
mm, glabre sau glabrescente. Caliciu alburiu des păros
var. retyezâticum A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 18, tab. 1, fig. 7—12. —
Ic. : Pl. 8, fig. 4—6. — Mţii Retezatului: Piatra Albă, Dl.# Pleşu, Piatra Iorgova
nului.
R ă s p . g e n . a subspeciei: Endemism.
Obs . : La Secţia Scapiflora aparţine şi specia arctică P. radiealum Rottb. in Skrift.
Kjobenh. Selsk. Land a Vidensk. X (1770) 455 cum syn. P. nudicaule L. ssp. radicatum
Fedde in Engl. Bot. Jahrb. XXXVI (1905) Beibl. nr. 81, 34 et P. radicatum Rottb. ssp.
Beldiei Crelz. in Acta pro Fauna et Flora Univ. Seria 2, voi. II (1937) 9, cultivată
uneori pe stîncăriile din grădini. Plantă mai mare decît subspecia noastră, înaltă de cca
30—50 cm. Frunze mai mari, lungi de peste 8 cm, penat partite, cu lacinii mai lungi
şi mai late. Flori cu diametru de 2—5 cm, cu petale interne mai scurte decît cele externe
de obicei galbene, rar albe sau roşii. Cultivat ici-colo pe stîncăriile ornamentale ca
plantă decorativă, de unde, sălbăticindu-se, poate deveni subspontană.
Secţia II. ARGEMONORHOEÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 326.

Plante anuale, păroase sau setos păroase, cu tulpini ± ramificate, multiflore. Frunze
bazale peţiolate, cele tulpinale superioare sesile, toate ± adine penat sectate. Filament
slaminal îngroşat (lăţit) spre antere. Capsulă aproape totdeauna setos păroasă sau gla-
brescentă, cu discul stigmatului hemisferic, crenat pe margini.
2. P. Ârgem6nc L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in FI. U.R.S.S.

VII (1937) 630. - I c .: Pl. 8, fig. 1, la.
Plante O sau OO, înalte de 5—10 cm, cu una sau mai multe tulpini
erecte, simple sau ramificate, frunzoase şi alipit setos păroase. Frunze bazale
peţiolate, 1 —2 -penat sectate, cu lacinii ovate sau lanceolate, ± acute şi mucro
nate, pe margini mucronat dinţate. Frunze tulpinale sesile. mai rar subsesile,
asemănătoare celor bazale, de obicei toate alipit rigid păroase, numai foarte
rar glabre sau glabrescente. Flori cu diametru de 2—3,5 cm, aşezate cîte una
P A P A V E R ACE A ii 69
pe pedunculii setoşi erecţi. Sepale 2, galbene-verzui, păroase, caduce. Petale

4, alungit obovate, de un roşu stacojiu închis, la bază cu cîte o pată neagră.
Stamine numeroase, cu filamente roşii-violete, lăţite spre antere. Capsulă
îngust obconică sau ± oblong cilindrică, lungă de 9—21 mm, lată de 3—5
mm, longitudinal costată şi dispers acoperită, în întregime sau numai spre
vîrf, cu sete erecte sau i patente, foarte rar fără sete (f. glabrum). Discul
stigmatului cu 4 —6 raze. Seminţe negre-roşietice, semilunare, reticulat
foveolate. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . în semănături, pe lîngă drumuri, pe soluri uscate, afînate,
în regiunea de cîmpie şi de dealuri. Plantă mai mult calcifugă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheor
ghe) ; Sighişoara; Noul, Şelimbăr (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Baziaş. Reg. Oradea .-Oradea (?).
Variabili latea speciei

1 a Plantă înaltă de 5—30 cm, neramificată, cu tulpini filiforme, cu flori şi frunze foarte
mici
f. arvense (Borkh.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1837) 24. — P. arvense Borkh.
Ober. Gatt. FI. in Rhein. Mag. I (1793) 439. — P. argemone. var. nanum Fedde in
Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 329. — P. argemone f. simplex A. Nyâr. in Acta geobot.
hung. V (1942) 27. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru (r. Stalin). Reg. Timişoara:.
Baziaş.
1 b Plantă tn toate părţile mai viguroasă, cu flori şi frunze mai mari............................. 2
2 a Capsulă în întregime setos păroasă
f. genţii num A. Nyâr. l.c. (1942) 26, pro var. — Reg. Stalin: Hărman, Sînpetru
(r. Stalin); Reci (r. Sf. Gheorghe); Şelimbăr (r. Sibiu).
2 b Capsulă glabră, sau numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puţine (5)
sete spre v îr f................................................................................................................;. 3
3 a Capsul^, caliciu, partea superioară a tulpinii şi frunzele superioare glabre
f. glabrum (Koch). — P. Argemone Ş. glabrum Koch Syn. ed. II (1857) 25.—
împreună cu tipul, rară.
3 b Capsulă numai în sfertul inferior glabră, uneori numai cu puţine (o) sete spre vîr
f. glabrâtum (Coss. et Germ.). — P. glabratum Coss. et- Germ. FI. env. Paris ed. I
(1840) 94. — P. Argemone var. oligosetum Borb. Vasm. fl. (1887) 246. — Ici colo
împreună cu tipul, rară.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi atlantică, Balcani, reg. inediteranecană, Asia
centrală şi de, SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz.
3. O P. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 506; Popov in Fl. U.R.S.S.

VII (1937) 629, Pl. XLII, fig. 3. — P. intermedium Schur Enum. pl.
Transs. (1866) 35. — I c .: Pl. 8, fig. 2.
O. Plantă înaltă de 10—60 cm, cu 1 sau mai multe tulpini erecte
frunzoase, de obicei ramificate, multiflore, păroase, cu peri rigizi, ± patuli
sau alipiţi. Toate frunzele setos păroase; cele bazale peţiolate, bipenat sectate,
cu lacinii scurte, dinţate, de regulă mucronate la vîrf, cele tulpinale sesile
70 FL O R A lt.P .R .
sau subsesile, 1 —2-penat sectate, cu lacinii mai lungi, liniar lanceolate, din
ţate, ± obtuze la vîrf. Flori solitare de cca 4 cm în diam., cu pedunculi
lungi, alipit setos păroşi. Sepale 2 , galbene verzui, păroase, caduce. Petale
4, rotunde sau obovate, roşii-cărămizii, lungi de 1,5—2 cm, la bază cu cîte
o pată neagră. Stamine multe, cu filamente închis violete şi lăţite spre antere.
Capsulă elipsoidală, sferică sau obovată, lungă de 10—15 mm, lată de 6—8
(10 ) mm, acoperită pînă la bază cu sete lungi albe-gălbui, dese, rigide, ± arcuite,
patule, fără coaste longitudinale evidente pe laturi. Stigmat 6—9-radiat.
Seminţe reniforme, cenuşiu brune, reticulat foveolate. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . In culturi de cereale, pe lîngă drumuri, locuri virane,
pe soluri uscate, afinate, argiloase sau nisipoase. Plantă mai mult calcifilă
din regiunea de şes şi de dealuri. Sporadică.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Mercurea Ciuc. Reg. Stalin: Rupea, Drăuşeni
(r. Rupea); Sibiu; Oraşul Stalin. Reg. Oradea: Oradea (?). Reg. Arad: Sebiş (r. Gura-
honţ). Reg. Timişoara: (Heuffel). Reg. Galaţi: Mâlcoci (r. Tulcea). Reg. Constanţa: Con
stanţa. Reg. Iaşi: Balciu, Miroslava (r. Iaşi).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi atlantică, Balcani, regiunea mediteraneeană,
Asia centrală şi de SV, Asia Mică, Crimeea, Caucaz.
Secţia 3. 0RTI10RH0EÂDES Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 290.

Plante Q> rar OOi păroase sau setos păroase, cu tulpini erecte, ± ramificate, mul-
tîflore. Frunze bazale peţiolate, cele tulpinale sesile, toate ± adînc penat incize, foarte
rar nedivizate. Filamente uniform filiforme. Capsulă totdeauna glabră, cu discul stig
matului aproape plan, crenat lobat pe margini, cu lobi rotunjiţi.
4. O P. Rhoeas L. Sp. pl. ed. I (1753) 507; Popov in Fl. U.R.S.S. VII
(1937) 636. — Mac roşu. — Vetesi pipacs. — Feur Mohn. — Mak caMOcefea. —
Exs.: FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9, fig. 2, 2a, 4 —12. ^
Plante O, rar OO, înalte de 20—90 cm, de obicei cu tulpini numeroase,
erecte, simple sau mai des ramificate, patent păroase şi frunzoase. Frunze
bazale peţiolate, alungite, lanceolate sau alungit eliptice, de regulă simplu
penatlobate, partite sau sectate, cu segmente late, dinţate, numai rareori
bipenate cu segmente mai înguste. Frunze tulpinale, mai ales cele dela
ramificaţiile tulpinii, foarte variate, de regulă sesile, alungit ovate sau elip
tice, triunghiulare, de regulă 1 sau 2 -lobate, partite sau sectate, cu segmente
foarte variat incize, lobate sau dinţate, toate setos păroase. Flori solitare,
terminale, de 1 —10 cm în diam., cu pediceli lungi, patent sau mai rar
P l a n ş a 9. — 1. Papaver dubium L., la. fruct. — 2. P. Rhoeas L., 2a. fruct. —

3. x P. hungarieum var. rhoeadifolium A. Nyâr. —4. P. Rhoeas ssp. strigosum (Boenningh.)
Soo. — 5. var. Dodonaei (Timb.) Fedde. — 6. var. genuinum Elk. — 7. var. subintegrum
Willk. et Lge. — 8. var. paeoniifolium\ Nyâr. — 9. var. grossilobum Nyâr. — 10. var.
pcctinatum Nyâr. — 11. var. somniferoides Nyâr. — 12. var. agrivagum (Jord.) Beck.
PLANŞA 9
5'i
PA PA V E R A C E A E 7a
alipit păroşi. Sepale 2 , verzi, des patul setos păroase, caduce. Petale 4,
lucioase, cele externe foarte late, de obicei ovate, rotunjite, cu diametru
de 0,5—5 cm, de regulă roşii, mai rar albe, roze, liliachii sau de diferite
nuanţe ale acestor culori, cu sau fără pete la bază. Stamine numeroase, cu
filamente filiforme negre sau întunecat roşii, rar albe-galbene, cu antere
scurte, albăstrui-verzi. Staminele adeseori transformate în petale, formînd
flori pline. Capsulă glabră, adeseori glaucă, lungă de 10—22 mm, ± ro^-
tundă, lat obovată, sau ovat-conică, cel mult de 2 ori mai lungă decît
lată, rotunjită la bază. Discul stigmatului scurt, conic, pînă la i plan,
membranos, cu stigmat stelat, 6 —18-radiat. Lobii se acoperă cu marginile
lor. Capsulă în interior 7—9-septată. Seminţe reniforme, reticulate, întune
cat brune. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Frecvent în semănături, pîrloage, mirişti, pe lîngă dru
muri, căi ferate, pe soluri uscate, grase, argiloase, nisipoase sau pe loess. Plantă
mai mult calcifilă, din regiunile de şes şi de dealuri.
Răsp. în ţară: Comună în toată ţara în diferite forme, pe locuri corespun
zătoare staţiunii.
ssp. strigăsum (Boenningh.) Soo Nom. Borb. (1931) 17. — P. Rhoeas (L
strigosum Boenningh. Prodr. Fl. Monast. (1824) 157; Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 35. — P. strigosum Schur Phytogr. in Verh. NV Brtinn XV (1877)
66; Fedde in Engl. Pflzreich. Heft 40 (1909) 308. — I c .: Pl. 9, fig. 4.
Peduncul floral cu sete alipite sau abia reflecte.
Cluj; Sibiu, Guşteriţa.
1 a Frunze lucioase, pe dos + glauce, glabre sau glabrescente

var. lamprophyUum (Borb.). — P. Rhoeas var. strig, subvar. lampropkyllum
Borb. Balat. fl. (1900) 388. - Cluj.
1 b Frunze nelucioase, evident păroase ............................................................................ 2
2 a Frunze trilobate, cu lobi ± adînc dinţaţi
var. trilobâtum A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — P. rh. var. trilobum Nyâr. in Scripta
bot. Mus. transs. I (1942) 25, non Wallr. — Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion
(r. Almaş).
2 b Frunze penat sectate sau penat partite, late de 2—3 (10) cm. Segmentul terminal ±
tot atît de lung ca şi cele laterale. Plante gracile, cu tulpini slab ramificate sau nera
mificate
var. vâram A. Nyâr. l.c. (1942) 53. — P. strigosum var. genuinum Fedde in Engl.
Pflzr. Heft 40 (1909) 309. — P. rh. ssp. strigosum var. semi-verum A. Nyâr. l.c. —
Oraşul Stalin; Arad; Timişoara.
ssp. eurhoăas A. Nyâr. l.c. (1942) 50. — Exs.: FRE nr. 2654. — Ic.: Pl. 9,.
fig. 2, 2a, 5 - 1 2 .
Peduncul floral cu sete orizontal patente sau patule. Frecventă în toată
ţara.
74 FL O R A R .P .R .
Obs . Subspecia eurkoeas A. Nyâr. are o variabilitate foarte mare, atît in ce pri
veşte forma frunzelor tulpinale, cît şi culoarea petalelor. Pînă în ultimul timp au fost
stabilite multe varietăţi numai pe baza culorii petalelor sau numai pe baza formei frun
zelor. Pe baza unui bogat material viu şi de herbar, s-a putut constata că la exemplarele
uneia şi aceleiaşi varietăţi de P. Rhoeas ssp. eurhoeas cu frunze tulpinale mijlocii şi
superioare foarte caracteristice, se găsesc flori de culori foarte variate şi diferit pătate
sau chiar lipsite de pete. Ţinînd seamă de acestea, la prelucrarea variabilităţii acestei
subspecii vom considera variabilitatea numai în funcţie de forma frunzelor tulpinale
mijlocii şi superioare, un caracter mai constant decît culoarea petalelor şi petele de pe
acestea, considerînd pe acestea din urmă ca fenomene întîmplătoare sau individuale.
Variabilitatea subspeciei
1 a Frunze bazale şi tulpinale bipenat fidate sau bipenat sectate, cu lacinii (lobi)
ovat lanceolate, acuminate, cu margini ± dinţate şi revolute. Plantă bisanuală,
glaucescentă, patul păroasă, cu tulpini de obicei ramificate de la bază şi ramuri
laterale de regulă patente
var. m meii cum (Vel.) Fedde in Bull. Herb. Boiss. II, 2 ser. (1905) 169. — P.
rumelicum Vel. Fl. bulg. (1891) 17; Suppl. I (1898) 12. — Reg. Timişoara l Cazane
între Sviniţa şi Ogradena (r. Almaş).
Obs . : Pe baza materialului recent adunat din Banat s-a dovedit că această
varietate se găseşte şi la noi. Exemplarele de var. rumelicum adunate din Banat
(Herb. Inst. Agron. Cluj) nu sînt bisanuale, aşa cum afirmă Velenovsky (l.c. 12
şi 17), ci anuale sau cel mult hibemante, în sensul că sămînţa germinează toamna
şi ajunge la maturitate în anul următor. De altfel diagnoza lui Velenovsky cores
punde plantei noastre, care n-a fost cunoscută pînă acum de la noi. în herbarul
lui Degen s-au găsit mai multe exemplare adunate din Cazane şi determinate de
Degen ca P. rumelicum Vel., pe baza cărora planta a fost publicată ca P. rumelicum
Vel. de către Jâvorka (Magy. fl. (1925)389) şi apoi de Prodan (Flora ed. 11(1939)
367) ,afirmîndu-se şi aici că planta este bisanuală sau chiar perenă. Exemplarele
lui Degen s-au dovfidit însă a fi P. Rhoeas L. var. magnogenuinum Nyâr.
1 b Cel puţin frunzele bazale simplu penat fidate sau sectate, cele tulpinale superioare
şi mijlocii subîntregi, lobate, fidate sau sectate. Plante anuale, cu ramuri
laterale patule .......................................................................... ‘................................ 2
2 a Frunze tulpinale mijlocii subîntregi, cu margini ± profund şi neregulat dinţate
var. subinfâgrum Willk. et Lge. Prodr. Fl. Hisp. III (1880) 872. — I c .: Pl. 9,
fig. 7. — Reg. Cluj: Cluj, Apahida (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Vintul de Jos (r.
Alba)
2 b Frunze tulpinale mijlocii lobate, partite sau sectate..................................... 3
3 a Frunze trilobate, trifidatc sau trisectate ............................................................... 4
3 b Frunze penat sectate, penat fidate sau penat lobate, cu celpuţin 2perechi de
segmente ....................................................................................................................... 6
4 aFrunze trilobate sau trifidate, cu lobi întregi sau ± dinţaţi........................ 5
4 b Frunze numai aparent trisectate, deoarece fiecare segment are1sau maimulte
perechi de segmente mici la bază ............................................................................ 6
5 a Lobul terminal ± egal în lungime cu cei laterali, întregi sau ± dinţaţi
var. trifidnm (O. Ktze.) Fedde in Engl. Pflzr. IV, 104, Heft 40 (1909) 298. —
P. trifidum O. Ktze. Fl. Leipzig (1867) 159. — var. dentatotrifidum A. Nyâr. in
PAPAVERACEAE 75
Acta geobot. hung. V (1942) 50. Ic.: A. Nyâr. 1. c. (1941) 45, tab. IV, fig. 1
et tab. VII, fig. 3. - Cluj; Arad.
5 b Lobul terminal foarte lung (8—10 cm) faţă de lobii laterali, lanceolat, întreg pe
margine
var. lingulâtnm A. Nyâr. in Acta geobot. hung. Y (1942) 52. — P. rkoeas var.
agrivagum f. lingulatum A. Nyâr. l.c. — I c .: A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V
(1942) 45, tab. VII, fig. 4. — Arad, La Micălaca.
6 a Perechea inferioară de segmente cu cca 1 /2 mai lungă decît perechea de deasupra
ei. Frunza poate fi considerată chiar trisectată, în care caz fiecare dintre cele 3
segmente ± egale şi de aceeaşi formă, cu 1 sau mai multe perechi de segmente
sau lobi la bază ............................................................................................................ 7
6 b Perechea inferioară de segmente mai scurtă, tot atît de lungă sau numai cu puţin
mai lungă decît perechea de deasupra ei. Frunză evident penată...................... 9
7 a Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf pe margini neuniform dinţat, cu dinţi mari,
ascuţiţi, alternînd cu dinţi mai mici, oblong ovat sau lat lanceolat, spre bază penat
sectat sau fidat. Plantă ± glabrescentă
var. somniferoides Nyâr. in Scripta bot. Mus. Transs. I (1942) 27, tab. 3, fig.
23. — I e .: Pl. 9, fig. 11; Nyâr. l.c. tab. 3, fig. 23. — Cluj.
7 b Segmentul mijlociu al frunzei spre vîrf lanceolat, uniform mucronat, serat şi des
dinţat sau ± liniar lanceolat şi neregulat obtuz dinţat......................................... 8
8 a Segmentul'mijlociu şi segmentele laterale bazale lanceolate, spre vîrf uniform ascuţit

mucronate, serate şi des dinţate
var. anthriscifdlium Nyâr. l.c. (1942) 27. — Ic. : Nyâr. in Scripta bot. Mus.
Transs. I (1942) 23, tab. I, fig. 9, 10. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Stalin: Oraşul Stalin;
Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Vinţul de Jos (r. Alba). Reg. Oradea:
Oradea, Podul Crişului. Reg. Constanţa: Vasile Roaită.
f. irregnlâre Nyâr. l.c. (1942) 27. — Frunze dispers dinţate. — Cluj.
8 b Segmentul mijlociu şi cele laterale bazale spre vîrf neregulat obtuz dinţate, ±
liniar lanceolate
var. redtietum Nyâr. l.c. (1942) 27. — I e .: A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V
(1942) 45, tab. VII, fig. 2, 7. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: Simeria pe Dl.
Uroiului. Reg. Oradea: Oradea la Băile Episcopeşti pe Dl. « Soml6 ». — Reg. Con
stanţa: Vasile Roaită.
9 a Frunze tulpinale mijlocii penat lobate sau penat lobat fidate, cu lobi fini, des
dinţaţi
var. obtusilobum (Hausskn.). A. Nyâr in Acta geobot. hung. V (1942) 44,
tab. IV, fig. 2, 3. — P . rhoeas subvar. obtusilobum Hausskn. ev Fedde 1. c. (1909)
296. — Ic. : A. Nyâr. l.c. tab. IV, fig. 2, 3. — Cluj în V. Popii.
9 b Frunze tulpinale mijlocii penat sectate sau penat sectat fidate........................ 1010*
10 a Frunze bipenat sectate, ± triunghiulare
var. Dodonaei (Timb.) Fedde l.c. (1909) 299. — P. Dodonaei Timb. in Bull.
Soc. Ilist. Nat. Toulouse IV (1870) 161. — P. rhoeas var. laciniosum Borb. Buda-
pest fl. (1879) 246. — I c .: Pl. 9, fig. 5; Nyâr. in Scripta l.c. (1942) tab. 1, fig. 8. —
Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M .: Toldal (r. Reghin). Reg. Stalin: Vînători (r. Sighi
şoara); Sibiu. Reg. Arad: Arad.
f. intermedium (Becker) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 108. — P. interme-
dium Becker Fl. Frankf. I (1828) 386; Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838—39) 3, tab.
76 FLORA R .P .R .
16, fig. 4478. — Segmente liniare, cele inferioare numai la bază bipenate, spre
vîrf serat dinţate. — Reg. Birlad: Focşani.
f. maerophyllum Nyâr. l.c. (1942) 26. — Frunze foarte lungi, pînă la 25 cm?
lungime. — Cluj la Hajongard.
10 b Frunze simplu penat sectate sau penat sectat fid a te .......................................... 11
11 a Segmentul terminal foarte lung, de 3—8 ori mai lung decît lat, nedivizat, cu mar
gine des dinţată, liniar lanceolată sau lanceolată................................................. 12
11 b Segmentul terminal mai scurt şi de altă formă..................................................... 13
12 a Toate segmentele frunzei lungi, ± liniar lanceolate, mărunt dinţate, asemănă

toare segmentului terminal
var. pectinâtum Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 19. — Ic. : Pl. 9, fig. 10. —
Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Timişoara: Cazane între Sviniţa şi Ogradena (r. Almaş).
12 b Numai segmentul mijlociu al frunzei lung, lanceolat, mărunt dinţat, segmentele
laterale mult mai scurte şi mai înguste, dinţate
var., agrivâgum (Jord.) Beck Fl. NO II (1892) 433. — P. agrivagum Jord. Diagn.
(1864) 96. - Ic. : Pl. 9, fig. 12; Nyâr. l.c. (1942) tab. 3, fig. 22. - Reg. Cluj: Cluj
(Hajongard, Lomb, Becaş); Ceanul Mare (r. Turda). Reg. Stalin: Valea Lungă
(r. Mediaş); Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Arad: Arad pe malul Mure
şului
f. robustum Nyâr. l.c. (1942) 28. — Plantă în totul mai mare. — Reg.
Cluj: Cluj.
13 a Segmentul terminal mai lung şi mai lat decît cele laterale. Frunză ± subliratiformă,
cu lobi şi dinţi ascuţiţi
var. sonehoides Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 6, 7. — Cluj la Hajongard.
f. quereifârme (Nyâr.) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 108. — P. Rhoeas var.
querciforme Nyâr. l.c. (1942) 26, tab. I, fig. 4, 5,. — Lobi şi dinţi obtuzi sau rotun
jiţi. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Cazane.
13 b Segm entul terminal de altă form ă................................................................................... 14
14 a Segm entele laterale ale frunzei întregi, cu 1 sau puţini lobi, cu dinţi mari pe mar
gini ................................................................................................................................................. 15
14 b Segm entele laterale ale frunzei pronunţat lobate sau dinţate pe m argini........... 17
15 a Segm ente laterale obtuze, ± liniare şi scurte, cu lobi term inali de aceeaşi formă
ca şi segm entul mijlociu
var. diplotaxifolium Nyâr. l.c. (1942) 26. — I e . : A. Nvâr. in A cta geobot. hung.
V (1942) 45, tab. V II, fig. 1. - Cluj pe Dl. Hoia.
15 b Segm ente laterale ascuţite, mucronate, ovate sau alungit ovate, mai mari; lobul
terminal al segm entului mijlociu ± mai la t decît acela al celor laterali........... 16 16
16 a Frunze ± triunghiulare, de obicei cu 2 perechi de segm ente, dintre care cea bazală
cu puţin mai lungă decît cea de deasupra
var. grossilobum Nyâr. l.c. (1942) 27, tab. 3, fig. 24, 25. — I c . : P l. 9, fig. 9. —
Reg. Cluj: Cluj Ia Hajongard. Reg. Aut. M .: Toldal (r. Reghin).
16 b Frunze alungit ovate sau alungit eliptice, de obicei cu 3 sau mai m ulte perechi
de segm ente ± uniforme
var. erneiâtuin (Jord.) Fedde l.c. (1909) 299. — P . cruciatum Jord. Diagn. I
(1864) 97. — Ic. : A. Nyâr. in A cta geobot, hung. V (1942) 44, tab. V , fig. 20, 21. —
Reg. Cluj: Cluj. Reg. Hunedoara: V inţul de Jos (r. Alba).
PAPA YERACEAE 77
17 a Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii foarte mari, late de 20—30 cm, cu segmente
lat ovate (segmentul cel mai mare lat de 7—9 cm), penatifidate, cu lobi triun
ghiulari. Plantă glabrescentă
var. paeoniifdlium Nyâr. l.c. (1942) 28, tab. 2, fig. 12. — I c .: Pl. 9, fig. 8. — Cluj.
17 b Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii mai mici, cu segmente oblong ovate sau
lanceolate. Plante de regulă păroase ..................................................................... 18
18 a Frunze late de 2—3 cm. Plantă subţire, gracilă, puţin ramificată
var. gcnuinum Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — I c .: Pl. 9, fig. 6. —
Reg. Cluj: Cluj (Lomb, Hajongard, Mănăştur). — Reg. Timişoara: Cazane, Orşova
(r. Almaş).
f. debile A. Nyâr. l.c. (1942) 52. — Tulpina filiformă, neramificată, scurtă.
— Reg. Hunedoara: Vinţul de Jos (r. Alba).
18 b Frunze late de 4—10 cm. Plante mai viguroase................................................. 19
19 a Segmente îngust lanceolate, sublimare
var. errâticum (Jord.) Nyâr. l.c. (1942) 29. — P. erraticum Jord. l.c. (1864)
96. — Reg. Cluj: Cluj. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). — Reg. Timi
şoara: Baziaş.
19 b Segmente lanceolate sau ovat lanceolate, cu dinţi mari şi rari
var. magno-gcnuinum Nyâr. l.c. (1942) 29, tab. 2, fig. 17, 18. — I c .: Nyâr. l.c.
et A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig. 17,18. — Reg. Cluj:
Cluj. Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Arad: Lipova. Reg. Timişoara:
Sviniţa, Cazane între Dubova şi Ogradena (r. Almaş). Reg. Constanţa: Vasile
Roaită, Agigea (r. Negru Vodă).
f. ageratifolium (Nyâr.). — P. rhoeas var. ageratifolium Nyâr. l.c. (1942) 29,
tab. 2, fig. 16. — Ic. : A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 44, tab. V, fig.
16. — Segmente des şi mărunt dinţate. — Cluj.
f. obtusidentâtum Nyâr. l.c. (1942) 29. — Frunze cu dinţi obtuzi şi rotunjiţi.
- Cluj.
f. glâueum Nyâr. l.c. — Plantă verde glaucă. — Cluj.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Petalele uscate (Flos Rhoeadis,popular «ceai de paparoane»
conţin: alcaloidul readina, acid meconic, anLocian, etc. Datorită acestor principii active,
petalele au proprietăţi sudorifice, emoliente, uşor calmante şi pectorale. Se folosesc în
contra tusei, ca sudorific, etc., administrate sub formă de infuzie, sirop sau în amestecuri
de ceai. în industria alimentară petalele se folosesc pentru colorarea bomboanelor, a
siropurilor, în amestecuri de ceai, etc. Petalele de P. Rhoeas de culoare roşie şi prepa
ratele făcute din ele, au însuşirea de indicator, datorită antocianului, colorîndu-se în mediu
acid în roşu viu, iar în mediu bazic în albastru sau murdar albastru verzui. P. Rhoeas
se foloseşte şi ca plantă ornamentală, cu forme horticole foarte variate în ce priveşte
forma, numărul şi culoarea petalelor. Altfel, planta este o buruiană a arăturilor şi hol
delor de cereale. Animalele nu o pasc. Otrăviri în urma consumării de P. Rhoeas s-au,
observat la cai, vite cornute, oi. Cele mai otrăvitoare sînt capsulele necoapte. Principiul
activ care provoacă o excitaţie nervoasă asemănătoare acţiunii morfinei, încă nu se
cunoaşte. Vindecarea are loc în timp de 2—5 zile.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia temperată, Africa de N, Insulele Canare, Madeira.
Introdusă în America de N, Australia, Noua-Zeelandă, unde creşte ca buruiană.
5. P. dubium L. Sp. pl. ed. I (1753) 1196 in Append. — Mac de cîmp. —
Bujdoso mâk.—*Saat Mohn. — MaK coM HHTejiBHtiiî. — Exs.: FRE nr. 782. —
Pl. 9, fig. 1, la.
78 FLO RA R .P .R .
O. Plantă înaltă de 30—60 cm, cu una sau mai multe tulpini erecte, sim
ple sau ± ramificate, în partea inferioară patent păroase, în partea superioară
alipit păroase sau glabrescente. Frunze bazale penat sectat fidate sau penat
lobate, peţiolate. Frunze tulpinale inferioare peţiolate sau subsesile, cele
superioare sesile, toate simplu sau de două ori penat sectate, cu segmente
şi lacinii liniare sau lanceolate, întregi sau dinţate, setos păroase sau gla
brescente. Peduncul floral ± drept, lung, cu sete de obicei alburii, alipite,
rar aproape glabru. Flori de 2 —6 cm în diametru. Sepale 2, verzi, patent
păroase, caduce. Petale 4, alungit invers ovate, lungi pînă la cca 1—3 cm,
de obicei se acoperă cu marginile, roşii vii sau albe, rar roze, la bază cu sau
fără pete negre. Stamine multe, cu filamente subţiri, filiforme. Capsulă glabră,
la maturitate alungită, oblongă, obconică sau cuneiformă, de mai multe ori
mai lungă decît lată, lungă de cca 10—20 mm, cu dungi longitudinale ±
evidente, uneori se îngustează în peduncul. Stigmat 5—8 (9)-radiat, aşezat
pe un disc aproape plan, rareori ± piramidal, cu lobi marginali liberi. Sămînţă
lungă de 0,5—0,6 mm, reniformă, purpuriu neagră, reticulată. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă drumuri, căi ferate, pîrloage, prin păşuni uscate,
buruienişuri uscate, mai rar în semănături de cereale, mirişti.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în regiunea de dealuri şi de cîmpie în toată ţara.
Variabilitatea s.peciei
1 a Partea superioară a tulpinii, frunze şi peduncul floral glabre sau aproape glabre.
Plantă verde-glaucă, cu petale roşii-carmin şi antere scurte
var. levigatum (M. B.) Elk. Tent. mon. gen. Papav. (1839) 25. — P. laevigatum
M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 364. — P. dubium p. glabrum Koch Syn. ed. III (1857)
26. — Ic. : Rchb. Ic. Fl. germ. III (1838—39) 3, tab. XVI, fig. 4478 b. — Reg.
Stalin: Sibiu, Şura Mică (r. Sibiu). Reg. Bucureşti.: Bucureşti; Periş (r. Snagov).
Reg. Galaţi: Tulcea, Cîşla (r. Tulcea). Reg. Iaşi: laşi.
Obs . : în materialul studiat din ţară, exemplarele glabre au antere mai lungi
decît late iar nu scurte şi tot atît de lungi cît late cum accentuează Reichenbach
(Fl. germ. exc. (1832) 702) la descrierea speciei P. levigatum M. B.
1 b Tulpină, frunze şi peduncul floral păroase................................................................. 2
2 a Plantă gracilă, nu cu mult peste 10 cm înălţime, cu tulpina neramificată, filiformă.
Frunze foarte mici, lungi de 1 —3 cm, penat sectate. Flori mici
f. lilicâulc A. Nyâr. in Acta geobot. hung. V (1942) 35, tab. Ifl, fig. 5. —
Reg. Timişoara: Băile Herculane, Cazane la Plavişeviţa (r. Almaş).
2 b Plante mai viguroase ± ramificate, cu flori şi frunze mai mari......................... 3
3 a Discul stigmatului în formă de piramidă. Plantă foarte ramificată si frunzoasă
var. umMlieâtum Fedde in Engl. Pflzr. Heft 40 (1909) 317. — Cluj la Becaş.
3 b Discul stigmatului plan sau la capsulele nemature ± convex.............................. 4
4 a Frunze tulpinale mijlocii simplu penat sectate, cu segmente întregi (rar cu 1—2
lobi), liniare, acute, late de cca 2—4 mm
var. collinum (Bogenh.) Fedde l.c. (1909) 315. — P. collinum Bogenh. in Bor.
F1. centre France II, ed. III (1857) 29. — Ic. : A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig.
PAPAVERACEAE 79
1. — Reg. Arad: Aletea. Reg. Timişoara: Băile Herculane, Cazane spre Plavi-
şeviţa (r. Almaş).
4 b Frunze tulpinale mijlocii cel puţin spre bază bipenat sectate, cu lacinii liniar-lanceo-
late, late de 2—4 (8) mm •
var. subbipinnatifidum (O. Ktze.) Fedde l.c. (1909) 316. — P. dubium 4. subbi-
pinnatifidum O. Ktze. in Acta hort. Petrop. X (1887) 151. — P. dubium var. bipin-
natifidum A. Nyâr. l.c. (1942) 35. — I c .: A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. IU, fig. 3, 4. —
Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Lacul oraşului, Dl. Sf. Gheorghe. Reg. Stalin: Slimnic
(r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia; Deva. Reg. Arad.: Şimand (r. Criş). Reg.
Timişoara: Lugoj; Baziaş (r. Moldova Nouă); Dubova, Drencova, Sviniţa, Băile
Herculane (r. Almaş).
f. tenuisâctum A. Nvâr. l.c. (1942) 35, pro var. — Lacinii înguste, ± de 1 mm
late; frunza mai mică. — I c .: A. Nyâr. l.c. (1942) 34, tab. III, fig. 2a, b. — Reg.
Cluj: Turda.
Ob s . La aceste varietăţi şi forme de P. dubium exista o variabilitate foarte mare
în ce priveşte culoarea petalelor care, pe lîngă aceasta, pot fi pătate la bază sau lipsite
parţial sau total de pete. Astfel, la o aceeaşi varietate sau formă, din acelaşi loc, aparţin
exemplare cu flori albe, roşii, violacee, ochroleuce, etc., cu sau fără pete la baza petalelor.
Această variabilitate o considerăm ca fenomene întîmplătoare sau individuale.
R ă s p . g e n. : Europa atlantică şi centrală, Regiunea mediteraneeană, Balcani,
Asia Mică, Iran, Crimeea, Caucaz.
X P- hungaricum Borb. Balat. fl. (1900) 388 = dubium X Rhoeas.— P . du

bium X Rhoeas ssp. strigosum So6 Nom. Borb. (1931) 17.
Plantă anuală, cu caractere mixte, atît de la P . Rhoeas, cît şi de la
P. dubium.
Variabilitatea hibridului
var. dubiifâlium A. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium > X P. Rhoeas.—
Plantă cu înfăţişare de P. dubium, mai ales la frunze. Capsula ± rotundă, ovată sau
obovată. Peduncul floral alipit sau ± patul păros. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş).
var. rhoeadifolium Â. Nyâr. var. nova in Add. pag. 639 = P. dubium x < P.
Rhoeas. — P. oblongatum Auct. rom. et hung., non Boiss. — P. rhoeas var. oblongatum
Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. — Ic. : Pl. 9, fig. 3. — Plantă cu înfăţişare de P. Rhoeas
mai ales la frunze. Capsula ± alungită, obconică sau oblongă. Peduncul floral ± patul
sau patent păros. — Cluj.
Secţia 4. OXYTONIA Bernh. in Linn. VIII (1833) 463. — Macrantha Elk. Tent.
mon. gen. Papav. (1839) 13.
Plante perene, setoase, înalte, tufoase, cu frunze penat divizate. Petale mari, de
obicei sanguine, la bază negru pătate. Capsula globuloasă, ovată sau invers ovată, glabră.
6. -)f P. oriontâlc L. Sp. pl. ed. I (1753) 727; Popov in Fl. U.R.S.S. VII
(1937) 619. — Mac turcesc. — Torok mâk. — MaK boctohiilih. — Ic. : Pl.
10, fig. 1.
2J-. Plantă înaltă de 40—90 cm, uneori şi mai înaltă, cu tulpină alipit hispid
păroasă, slab ramificată. Frunze simplu penat sectate, foarte mari, lungi
so FLO RA R .P .R .
de cca 30 cm, cu segmente oblong lanceolate, des serate sau biserate, cu

dinţi acuţi, setoşi. Peduncul floral lung, alipit alb setos, fără bractei. Flori
mari, de 10—15 cm în diametru, roşii-cărămizii sau roşii mai închise. Petale
de obicei la bază cu pete negre mari. Sepale persistente. Stamine cu filamente
întunecat colorate, ± lăţite spre antere, cu antere oblongi, violete. Capsulă
albăstrui glşiucă, invers ovată, lungă de 2 —3 cm. Stigmat (11) 13—15-radiat,
cu discul ± plan. — V I—VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Cultivată ca plantă decorativă în diferite forme horticole.
R ă s p . g e n . : Balcani, Asia Mică şi de SV, Caucaz.
Obs . Se cultivă adesea în grădini ca plantă decorativă P. bracteatum Lindl. Coli.
Bot. (1821) tab. 23. Această specie endemică în Caucaz, se aseamănă mult cu P. orientale,
de care o putem deosebi uşor prin bracteile incize de sub floare. Ambele sînt plante perene.
Secţia MECONES Bernh. in Linn. VIII (1833) 463.

Plante anuale, glaucescente, glabre sau glabrescente cu puţini peri setoşi. Tulpină
alungită, slab ramificată, cu puţine flori. Frunze de obicei întregi, numai ± neregulat
incize pe margini. Discul stigmatului ± plan.
7. -X-P. somniîerum L. Sp. pl. cd. I (1753) 726; Popov in Fl. U.R.S.S.,
VII (1937) 644. — P. officinale Auct. rom. et hung. — Mac de grădină. —
Termesztett mâk. — Garten-Mohn. — MaK cnoTBopHHft. — Ic.: Pl. 10, fig. 2.
O. Plantă glaucescentă, înaltă de 30—150 cm, cu tulpină simplă sau

cu puţine ramuri, glabră, rareori slab setos păroasă, cu suc lăptos alb. Frunze
bazale peţiolate, cele tulpinale inferioare şi mijlocii scurt peţiolate sau
subsesile, cele superioare sesile, ± amplexicaule, alungit ovate, cu margini
neregulat incize, lungi de 10—30 cm, glabre. Peduncul floral glabru sau ±
patent setos păros. Sepale 2 , verzi, glabre, caduce. Petale 4, lungi de 4—5
(rar — 10 ) cm, violete, albe, roze sau roşii, rotunde sau invers ovate, cu
margini întregi, ondulate sau incize, la bază cu sau mai rar fără pete negre.
Stamine numeroase, cu filamente albe, gălbui sau violete, îngroşate la partea
superioară, cu antere alungite, albăstrui verzi. Capsulă lungă de 2—7 cm
şi pînă la 6 cm lată, globuloasă, de obicei la noi obovată sau ± sferică,
glabră. Discul stigmatului plan, membranos, dinţat pe margine. Stigmat
stelat, cu (5) 8—12 (20) raze. Seminţe reniforme, mici, reticulate, albe,
albastre, cenuşii sau albastre-negre. —- V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Plantă cultivată, ici-colo subspontană pe locuri rude-
rale, mai mult calcifilă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Cultivată pentru scopuri alimentare în regiunile de cîmpie şi de
dealuri. Răspîndilă în toată ţara ca plantă ornamentală.
P l a n ş a 10. — 1. Papaver orientale L. — 2. P. somniferum L.

PLANŞA 10
D.
PAPAVERACEAE 83
în floricultură se cunosc forme cu flori foarte variat colorate (roşii, roze, violete,
etc.), cu flori pline, cu petale variat incize sau sectate. Ca plantă oleiferă se cultivă pre
tutindeni în Europa ssp. eurasiaticum> foarte variabilă în ce priveşte culoarea seminţelor.
La noi se cultivă diferite soiuri cu seminţe: alburii (var. album DC.), albăstrui (var. cae-
sium Alef.), negre (var. nigrum DC.), roşietice (var. roseum Alef.), galbene (var. luteum
Alef.). Seminţele pierd capacitatea de germinare după 4—5 ani. Germinează începînd
de la o temperatură de 3—4° (începutul lunii martie).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Foarte valoroasă ca plantă medicinală şi oleiferă. Seminţele
conţin 50—52% ulei, care se foloseşte la alimentaţie şi în industria vopselelor. Impor
tanţa medicinală o are datorită existenţei alcaloizilor în sucul alb lăptos din lacticifere.
Pentru scopuri medicinale sînt colectate fie capsulele încă necoapte, verzi, al căror latex
uscat constituie opiul brut, fie capsulele coapte, uscate fără seminţe, din care, ca şi din
tulpina uscată a plantei, se pot extrage alcaloizi, prin metode nu de mult descoperite.
Latexul obţinut prin incizii făcute în capsulele nemature de mac, în contact cu aerul,
se usucă repede şi formează o masă uscată, relativă moale, brună închisă, cu un miros
caracteristic şi gust amar. Acesta este opiul brut. Opiul era cunoscut şi în Grecia antică
încă de pe timpul lui Homer. II cunoşteau şi vechii egipteni. Plinius a descris modul de
extragere a opiului prin incizarea capsulelor verzi de mac. Fumatul opiului se obişnuieşte
in China, unde s-a introdus din India, abia pe la mijlocul secolului al XVII-lca.
Opiul conţine substanţe răşinoase, mucilaginoase, altele indiferente, precum şi apro
ximativ 20—30% alcaloizi. Alcaloizii din opiu sînt numeroşi. Predomină morfina (3—21%)
şi narcotina (5—10%), codeina (0,3—4%), tebaina, narceina, papaverina (0,8—1,2%).
Ceilalţi alcaloizi (criptopina, rhoeadina, codamina, laudanina, lantopina, gnoscopina,
hidrocotamina, laudenonina, protopina, etc.) în proporţii mai mici. Pînă astăzi s-au izolat
din opiu 26 de alcaloizi. Primul alcaloid (morfina) a fost izolat din opiu în 1806 de farma
cistul Sertiirner.
Calitatea şi valoarea opiului depind de cantitatea de morfină care în produsul brut
variază între 3—21%. în raport cu planta întreagă, cca mai marc cantitate de morfină
(în medie 0,4—0,5%) a fost găsită în capsule, în stadiul de maturitate a seminţelor. Frun
zele şi tulpinile sînt mai bogate în morfină în stadiul maturităţii tehnice a plantei (0,1 —
0 ,2 %).
R ă s p . g e n. : P. somniferum este răspîndit în cultură aproape în toate ţările cu
climă temperată. Se cultivă de mult, încă din era neolitică. Astăzi nu se cunoaşte în stare
sălbatică. Originea şi-o trage probabil din specia P. setigerum DC., care se găseşte şi azi
sălbatic în regiunea mediteraneeană. în urma selecţionării continue de către om, în dife
rite ţări s-au format varietăţi şi soiuri deosebite în cadrul speciei. Cercetătorii sovietici,
pe baza studiului colecţiei mondiale a macului, au prelucrat clasificarea varietăţilor de
P. somniferum (cf. Bull. Appl. Bot. Suppl. 56 (1933) 212, Leningrad). Cele 8 subspecii
constatate, care se deosebesc prin calităţi morfologice şi economice, sînt: ssp. subspon-
taneumt ssp. eurasiaticum, ssp. tianskanicumy ssp. chinense, ssp. ausirasiaticum, ssp. turci-
cumy ssp. tarbagatuicumy ssp. songaricum.
Subfam. F u m a r i o i d e a e A. Br.
in Aschers. Fl. Prov. Brand. I.
Einleit. (1864) 48. — Fumariaceae DC. Syst. II (1821) 105. — Fumariae
Rchb. Consp. (1828) 186.
84 FLO RA R .P .R .
Sepale foarte mici, solziforme, caduce. Petale 4, în 2 cercuri; cele din cercul
extern, ambele sau numai una saciformă sau pintenată, cele interne mai
mici, la vîrf ± lipite. Stamine 2 , triramificate, la bază cu nectarii. Flori de
obicei transversal bilateral simetrice (zigomorfe). Fruct capsulă silicviformă,
multispermă, valvicidă sau indehiscentă, monospermă. Plante ierboase sau
tufe, fără suc lăptos, cu frunze de obicei ternate.
Genul D I C E N T R A j * ) Bernh.
in Linn. VIII (1833) 457. — Diclytra Borkh. in Rocm. Arch. I, 2 (1797) 46
D. spectâbilis (L.) Lem. Fl. serres III (1847) tab. 258. — Fumaria spec-
labilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — Cerceii Doamnei, Lacrimile lui Christos. —
Szivvirâg. — Frauenherz. — /ţuiţciiTpa. I c .: Pl. 102, fig. 2.
2J.. Rădăcina ramificată, netuberculală. Tulpini înalte de 60—90 cm
sau şi mai înalte, ierboase, ramificate, glabre, frunzoase. Frunze lung peţio-
late, 2 —3-ternate, cu foliole obovat cuneate sau ovate, incize, pe dos glauce.
Flori destul de mari, cordiforme, turtite lateral, grupate în raceme lungi,
unilaterale, terminale, pendule, la baza pendunculilor cu braclcole mici,
liniare, ascuţite. Sepale 2 , mici, solziforme, lanceolate, caduce. Petale 4;
cele 2 externe rozee, semicordate, opuse, cu baza rotunjită şi saciform dila
tată, spre vîrf cu apendicul îngust, reflect. Petale interne 2, albe, mai înguste
şi mai lungi decît petalele externe, înLre care se prelungesc, înconjurînd ca
un tub cele 2 stamine triramificate. Stil filiform. Stigmat mare, lobat. Nec
tarii prezente. Fruct capsulă multispermă, bivalvulară. Seminţe cu apen
dicul. - V —VII.
S t a ţ i u n e a şi răsp. în ţară. Cultivată ca plantă decorativă, mai ales
în grădinile săteşti.
R ă s p . g e n. : Originară din Asia de E (Manciuria de S, Coreea). Astăzi se cultivă
în diferite ţari cu climă temperată.
Genul 140. C O R Y D A L I S **) Vcnt.

Choix de pl. (1803) 19, *em. DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV, 2 , ed. III
(1805) 636. — B r e b e n e i .
Plante ierboase O — OG, cu rădăcini ramificate, sau 2J-, cu tuberculi
subterani, glabre, de obicei glaucescente, fără suc lăptos. Tulpina la cele
anuale adesea ramificată, la cele cu tuberculi de obicei simplă, adeseori
spre baza cu o frunză întreagă, sevamiformă, ± membranoasă, din sub
ţioara căreia se pot dezvolta ramuri laterale frunzoase. Frunze alterne, peţio-
*) De la cuvîntul grecesc dis = dublu şi kentron = pinten, adică floare cu 2 pin

teni.
**) Din grecescul korydalis, ciocîrlie cu moţ, probabil după pintenii florilor.
PAPA VERACEAE 85
late, divizate, de obicei 1—3-ternate sau penate. Inflorescenţa racem simplu,

terminal sau opus frunzelor tulpinale, de regulă lung pedunculat. Flori
bilateral simetrice (zigomorfe), b.isexuate, lungi de 1—3 cm, pedicelate, pro
tejate de cîte o bracteolă ± bine dezvoltată, întreagă sau inciză. Sepale
2 , caduce de timpuriu. Petale 4, aşezate în 2 cercuri. Dintre cele 2 petale
din cercul exterior, cea superioară pe partea sa dinapoi pintenată, pe partea
anterioară lăţită într-o lamină (labiu superior) cu margini reflecte în sus;
cea inferioară fără pinten, la bază ± concavă sau saciform dilatată, la
partea anterioară lăţită într-o lamină cu margini reflecte în jos (labiu infe
rior). Cele 2 petale din cercul intern conforme, mai mici decît cele externe, evi
dent unguiculate, cu lamină de forma mandolinei, pe dos cu 1 —2 concavi-
tăţi, înconjoară cele 2 stamine triramificate. Nectarie în formă de pinten,
care se prelungeşte în pintenul petalei superioare. Gineceu superior, cu ovar
din 2 cârpele, unilocular, multiovulat. Stil ± alungit, de regulă persistent
în fruct, cu stigmat mic. Fruct capsulă bicarpelară, multispermă, uniloculară,
cu 2 valvule caduce. Seminţe reniforme, de obicei negre sau negre-brune,
netede şi lucitoare sau cu suprafaţă ± neregulată, cu apendice încovoiat.
Embrion cu 1 sau 2 cotiledoane. Genul cuprinde cca 300 specii, care cresc
mai ales în emisfera nordică.
1 a Plantă anuală sau bianuală, fără tubercul subteran, cu rădăcină rami
ficată, cu mai multe tulpini ± ramificate, frunzoase. Flori albe-gălbui,
grupate în racem pauciflor la subţioara frunzelor-----5. C. capnoides
1 b Plantă cu tubercul subteran, cu mai multe rădăcini adventive fili
forme la baza tuberculului, cu 1 (2 ) tulpină de obicei neramificată,
slab frunzoasă. Flori grupate în racem terminal ............................... 2
2 a Bracteole întregi...................: ....................................................................... 3
2 b Bracteole digitat fidate, lobate sau cel puţin unele din ele cu margini
7|- dinţate spre vîrf ....................................................................................-5
3 a Tulpina în partea inferioară, spre baza, cu o frunză întreagă, ± alun
gită, sevamiformă, din subţioara căreia se pot dezvolta ramuri late
rale frunzoase. Tubercul subteran compact. Plantă de obicei mai mică
2 . C. intermedia
3 b Tulpina in partea inferioară, spre bază, fără frunză sevamiformă
întreagă. Tubercul subteran de regulă gol în interior. Plante mai vigu
roase ................................................................................................................ 4
4 a Frunze cu foliole ± îngust tri — multilobate, cu lobi ± de aceeaşi
mărime, îngust oblongi, a c u ţi................................................... 4. C. cava
4 b Frunze cu foliole de obicei întregi sau lat 2—3-lobate, cu lobul mij
lociu evident mai lung şi mai lat decît cele laterale, eliptic sau lat
ovat, obtuz sau rotunjit la vîrf .............. C. cava ssp. Marschalliana
o a Pedunculii fructelor mature scurţi, lungi de cca 1—3 mm 3. C. pumila
5 b Pedunculii fructelor mature cu mult mai lungi, cît 1/2 din lungimea
fructelor sau aproape egali cu acestea ............................................... 6
6 a Toate foliolele frunzelor lobate sau sectate, cu lobi şi segmente ovat-
sau liniar-lanceolate, cu vîrf acut. Pintenul florilor aproape tot aşa
de lung ca şi petala inferioară.............................................. 1 . 0 . solida
86 FLORA R .P .R .
6 b Toate foliolele frunzelor întregi sau subîntregi. uneori mai adînc lobate,
cu lobi obovat cuneaţi sau ovaţi, rotunjuţi sau obtuzi la vîrf. Pintenul
aproape cu 1J2 mai lung decît petala inferioară C. solida ssp. slivenensis
i. C. solida (L.) Sw. in Svensk. Bot. VIII (1819)531. — Fumaria bulbosay.

solida L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. - F. Halleri Willd. Fl. berol. Prodr. (1787)
■229. — F. solida Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — Corydalis digitala Pers.
Syn. II (1819) 269. — C. Halleri Willd. Enum. hort. berol. (1809) 740;
Popov in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 671. — C. pumila Schur Enum. pl. Transs.
(1666)37. — Brebenel.— keltike. — OeîingeTteT 'Lerchensporn. — Xox-
jiai’Ka TaJiJiepa. — E x s.: FRE jar. 413 a, b. — Ic.i Pl. 11, îig. 2, 2a, b, 3, 3a.
4. Plantă înaltă de 8 —20 (30) cm, cu tubercul ± sferic, compact, gros
de 8 —15 mm, brun roşcat, la bază cu rădăcini adventive filiforme. Tulpină
erectă, cărnoasă, verde sau brun-roşcată, de obicei glabră, neramificată,
uneori cîte 2 dezvoltate din acelaşi bulb. Frunze tulpinale de regulă 2, peţio
late, biternate, glaucescente, glabre, cu foliole lat invers ovate sau mai
îngust alungite, ± adînc lobate, fidate sau sectate, cu lacinii înguste sau mai
late, ovate sau liniar lanceolate, acute sau ± întregi şi mai obtuze. Sub
frunzele tulpinale, spre bază, se găseşte o frunză sevamiformă ± lungă,
întreagă, din subţioara căreia uneori se poate dezvolta o ramură laterală
frunzoasă. Inflorescenţa racem simplu, terminal, erect, de regulă multiflor,
z t dens. Sepale 2, foarte mici. Flori violet-roşii, lungi de 15—20 mm, cu
pintenii drepţi sau slab curbaţi, la vîrf obtuzi, aproape egali cu petala inferioară.
Bracteole mai lungi decît pedicelii florali, obovat cuneate, ± adînc digitat
incize. Fruct capsulă ovat lanceolată, lungă de 1—2,3 cm, ± tot atît de lungă
cît pedunculul, matură adeseori pendulă. Seminţe globuloase, negre, lucitoare,
cu apendice cărnos. — III—IV.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tufişuri, dumbrăvi, de la şes pînă în regiunea
montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Răspîndită în toată ţara, în diferite forme.
f. bi calcara (Vel.) Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. II (1926) 184; Grec. Gonsp. Fl. Rom.
(1898) 82 et Supl. (1909) 21, pro var. — C. bicalcara Vel. Fl. bulg. I (1891) 20. — Petala
inferioară a florilor cu pinten scurt, care la unele flori din aceeaşi inflorescenţă par ca
nişte dilataţii saciforme.— Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Băneasa; Păd. Arionoaia la
Dudeasca.
f. bicaulis Zap. in Bull. Acad, Crac. Seria B. 11 (1911) 452. — Cu 2 tulpini dezvol
tate din acelaşi bulb. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Bălan pe Mt. « Ocsem» (r. Ciuc). Reg.
Bucureşti: Ciorogîrla (r. Mihăileşti).
P l a n ş a 11. — Corydalis cava (L.) Schweigg. et Kocrte, l a . racem fructifer, lb .

secţiunea florii, lc . fruct, ld . tubercul în secţiune. — 2. C. solida (L.) Sw ., 2a, racem fruc
tifer, 2b. fruct. — 3. C. solida ssp. slivenensis (Vel.) Ila y ., 3a. fruct. — 4. C. pumila (Host)
R chb., 4a. fruct. — 5. C. intermedia (L.) Mer., 5a. fruct.
PLANŞA 11
PAPAVERACEAE 89
f. densiflora (Presl). — C. densiflora Presl Delic. Prag. (1822) 10. — Inflorescenţă

deasă. Flori cu pinteni înguşti, îndreptaţi în sus. — Reg. Aut. M .: Mt. Hăghimaşu Mare.
f. depauperâta (Schur). — C. depauperata Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37. — C.
solida y* depauperata Grec. Supl. l.c. — Plante gracile, cu frunză şi tulpină mai mică, cu
1 —3 flori. — Reg. Stalin: Mţii Arpaşului, Mţii Cîrţişoarei (r. Sibiu). Reg. Ploeşii; Mţii
Bucegi pe Garaiman, Sinaia la Sf. Ana.
f. suMntegra (Casp.). — C. solida var. subintegra Casp. ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1
(1919) 40. — C. Pseudo-pumila Schur Enum. pl. Transs. (1866) 37.— C. solida 0. crenata Rouy
ct Fouc. Fl. Fr. I (1893) 186. — Bracteole cu margini întregi, numai unele cu puţini dinţi
mici. — Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Bonţida, Iclod* (r. Gherla). Reg. Aut. M. :
Sovata pe Mt. « Bekecs » (r. Sîngeorgiul* de Pădure); Tg. Mureş la « Nâgycrdo ». Reg.
Iaşi: Bîrnova.
f. trichdpliora (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. solida var. trickopkora Zsâk
in MBL III (1904) 240. — Tulpina, axa inflorescenţei, peţiolul frunzelor, uneori şi pedun-
eulul floral şi marginea bracteolelor hispide, cu peri deşi, ± rigizi: — Reg. Cluj: Cluj ;
Cheia Turzii.
ssp. slivenănsis (Vel.) Hay. Prodr. FI. bale. I (1927) 364. — C. slivenensis
Vel. in Sitzb. bohm. Ges. Wiss. (1877) 445; Fl. bulg. I (1891) 20. — Ic.:
Pl. 11, fig. 3, 3a.
Frunze ternate sau ± biternate, mai lung peţiolate, cu foliole întregi
sau aproape întregi, 2 —3-lobate sau lobat sectate, cu lobii obovat-cuneaţi
sau aproape ovaţi, la vîrf obtuze sau rotunjite. Flori roze sau albe-gălbui,
cu pintenul aproape cu 1/2 mai lung decît petala inferioară. Bracteole incize
sau aproape întregi.
Reg. Timişoara: Defileul Dunării. Reg. Craiova: Craiova în Păd. Podari. Reg. Galaţi:
Tulcea, Frecăţei, Mrea Cocoş, Niculiţel, Cilic, Beştepe, Mahmudia (r. Tulcea); Greci (r.
Măcin). Reg. Constanta: Babadag. Reg. Bîrlad: Focşani. Reg. Iaşi. Iaşi.
R ă s p. g o ti. : Europa centrală şi de S, Asia de N şi de V.2
2. C. intermedia (L.) Merat Nouv. |F1. env. Paris (1812) 272; Popov in
Fl. U.R.S.S. VII (1937) 665. — Fumaria bulbosa p. intermedia L. Sp. pl.
ed. I (1753) 699. — F. intermedia Ehrh. Beitr. VI (1791) 146. — F. fabacea
Retz. Prodr. Fl. Seand. ed. II (1795) 167. — Corydalis fabacea Pers. Syn. II
(1819) 2 6 9 .- I e . : Pl. 11, fig. 5, 5a.
4 - Plantă înaltă de 6 —15 (20) cm, cu tubercul relativ mic, de cca 8 —15 mm
in diametru, brun deschis, masiv. Tulpină simplă, cărnoasă, glabră sau rare
ori cu o ramură dezvoltată din subţioara unei frunze sevamiforme întregi,
aşezată sub frunzele tulpinale. Frunze tulpinale 2, peţiolate, de obicei
biternate, cu foliole lat invers ovate, unele la vîrf ± adînc lobate, cu lobi
±: obtuzi. Inflorescenţa racem simplu, terminal, scurt, ± comprimat, mai
tîrziu nutant, cu puţine (1—8) flori, lungi de 10—15 mm, purpurii, rareori
albe, cu lahii mai deschis colorate şi cu pinteni drepţi sau cu vîrf ± curbat.
Sepale foarte mici, membranoase, dinţate, caduce. Bracteole mari, întregi,
± obtuze sau ascuţite, mai lungi decît pedicelul. Capsulă lungă de 10—15
(20) mm şi lată de 4 —5 mm, cu pediceli lungi de cca 4—6 mm, de regulă
*0 FLORA R .P .R .
pendule. Seminţe globuloase, negre, lucitoare, de 2—2,3 mm în* diametru,

cu apendice cărnos. — IV.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mt. Postăvarii. Reg. Galaţi: Greci (r. Macin). Reg.
Constanţa: Ciucurova (r. Babadag). Reg. Iaşi: Iaşi.
R ă s p . g e n . : Eurasia.
3. C. pumila (Host) Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 698; Ic. Fl. germ.
III (1838—39) fig. 4461. — Fumaria pumila Host Fl. austr. II (1831) 304. —
I c .: Pl. 11, fig. 4, 4a.
2ţ . Plantă înaltă de 7—20 cm, cu tubercul compact, sferic. Tulpină erectă,
glabră, cu 2 frunze peţiolate, ternate sau i biternate, cu foliole lat obovate
sau mai alungite, 2—3-lobate sau întregi. Sub frunza tulpinală inferioară,
spre bază, se află o frunză sevamiformă, întreagă, din subţioara căreia se
poate dezvolta o ramură laterală frunzoasă. Bracteole ovate, digitat sectat
fidate. Inflorescenţa racem simplu, ± nutant, scurt, cu flori puţine, înghe
suite. Flori lungi de 12—15 mm, cu pinten subţire, drept, liliachii-roşietice,
cu labii mai deschis colorate. Capsulă lungă de 15—20 mm, cu pedicel foarte
scurt, de cca 1—2 (3) mm lungime, matură ± pendulă. Seminţe globuloase,
lucitoare, negre, late de 2 —3 mm, cu apendice cărnos. — IV.
S t a ţ i u n e a . Păduri, dumbrăvi, tufişuri, în regiunile de cîmpie şi de
dealuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: Podari, în Valea Rea (r. Craiova). Reg. Bucureşti:
Bucureşti la Băneasa. Reg. Galaţi: Galaţi spre Bărboşi.
R ă s p . gen. : Scandinavia, Europa centrală, Balcani.
4. C. cava (L.) Schweigg. et Koerte Fl. Erlang. II (1811) 44; Popov

in Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, Pl. XLIII, fig. 10. - Fumaria bulbosa a.
cava L. Sp. pl. ed. I (1753) 699. — F. cava Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768)
nr. 7. — C. bulbosa Pers. Syn. II (1857) 269. — Brebenel. — Odvas keltike.
— Hohler Lerchensporn. — XoxjiaTKa nonaa. — E x s.: FRE nr. 414 a,b. —
I c .: Pl. 11, fig. l a —d.
2J.. Plantă înaltă de 10—30 (rar pînă la 50) cm, cu tubercul ± sferic, gol,
numai rareori masiv, cu rădăcini adventive filiforme la baza şi pe laturile tuber
culului. Tulpină erectă, cărnoasă, verde sau brun-roşietică, glabră, fără
frunză sevamiformă sub frunzele tulpinale. Frunzele tulpinale 2 , peţiolate,
biternate, glabre, glaucescente, cu foliolele invers ovate, spre bază cuneate,
± adînc incize, tri- sau multilobate, cu lobi de formă variată, de obicei
± egali în mărime, îngust alungiţi, acuţi sau lat ovaţi şi obtuzi. Uneori
foliolele mijlocii sînt întregi, lat ovate sau trilobate, cu lobul mijlociu
mai lat şi mai lung decît cei laterali. Inflorescenţa racem simplu, multiflor,
± comprimat, erect. Flori mirositoare, purpurii, roşii-violete, albe-gălbui,
PAPAVERACEAE 91
rar roşii-brune sau violet-albastre închise, lungi de 18—20 mm, cu pinteni

lungi, la vîrf ± curbate în jos. Bracteole mari, ovate, verzi sau ± colorate
întregi. Capsulă lungă de 2 —2,5 cm, cu peduncul lung de 5—7 mm, multi
spermă, matură ± nuLantă. Seminţe late de 3 mm, negre, netede, lucitoare,
sferice, cu apendice cărnos. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . în păduri luminoase, margini de pădure, livezi, din regiu
nea de cîmpie pînă în cea muntoasă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Sporadică în toată ţara, în mai multe forme.
ssp. eucava Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 363.
Frunze tulpinale biternate, cu foliole tri- sau multifidat sectate, cu seg
mente din nou lobate, cu segment mijlociu ± lung cuneat spre bază, cu
vîrf acut.
Reg. Baia Mare: Cărei, Foieni (r. Cărei); Arded (r. Satu Mare); Sighet; Vişeu de Sus
Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou); Olpret, Canciu (r. Dej); Năsăud, Rodna (r. Năsăud);
Bistriţa (r. Bistriţa); V. Iadului (r. Huedin); Lacu, Ţop, Minţiul Gherlii ir. Gherla);
Urmeniş (r. Sărmaş); Cojocna, V. Lonca din Mţii Gilăului, între Căpuşu Mic şi Bedeci
(r. Cluj); Turda, Tureni, Cheia Turzii (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş, Săbed
(r. Tg. Mureş); Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure); Lăpuşna în Mţii Gurghiului, Gurghiu,
Reghin (r. Reghin); Vîrşag, Dealu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara;
Hosman (r. Agnita); Cenade, Valea Lungă, Vorumlac, Proştea Mare, Prostea Mică, Blaj
în Păd. Redea, Mediaş (r. Mediaş); Cisnădia, Cisnădioara pe Mt. Gotzenberg, Guşteriţa
(r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secaşului (r. Sebeş); Fizcşti la Ponorici, Nucşoara (r. Haţeg);
Grădiştea de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Timişoara la « Casa
Verde»; Mt. Domogled la Băile Herculane (r. Mehadia).
f. albiflâra (Kit.) Rchb. Iconogr. Pl. crit. III (1825) 2. - C. albiflora Kit. in
Schult. Fl. austr. II. ed. II (1814) 305; Kanitz in Linn. XXXII (1863) 491. — Flori
albe, mai mici, cu bracteole mai înguste, ascuţite. — Reg. Cluj: Inău, Bezded (r. Jibou);
Cluj; Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Săbed (r. Tg. Mureş); Sovata (r. Sîngeogiu de Pădure)
Reg. Stalin: Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi)/
f. scabricâulis (Zsâk) Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 247. — C. cava var. scabricaulis
Zsâk in MBL III (1904) 240. — Tulpina şi partea inferioară a peţiolului des şi mărunt
papilos scabre. — Reg. Cluj: Cluj; Cheia Turzii. Reg. Timişoara: Timişoara.
ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 362. — Fumaria
Marschalliana Pali. in Nova Acta Petrop. X (1797) 315. — Corydalis Mar-
schalliana Pers. Syn. II (1819) 269; Fl. U.R.S.S. VII (1937) 659, pl. XLIII,
fig. 9. - E x s.: FRE nr'. 1247. - I c .: Pl. 12, fig. 5.
Tubercul adesea compact. Frunze tulpinale biternate, cu foliole de obicei
întregi sau lat 2 —3-lobate, cu lobul mijlociu lat eliptic sau lăt ovat, cu vîrf
obtuz sau rotunjit, mai lung şi ± mai lat decît cei laterali. Flori albe-gălbui
sau purpurii.
Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Conţeşti (r. Piteşti); Cîmpulung. Reg Ploeşti:
Sinaia la poalele Mt. Furnica; Cîmpina; V. Nişcovului pe Dl. Poiana Rotundă, Păd. Crîngu
lîngă Buzău (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa, Chitila, Otopeni; Buftea
92 FLO RA R .P .R .
(r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Galaţi: Iveşti (r. Lieşti); Galaţi; Tulcea, Mrea Cocoş
lingă Isaccea, Mrea Cilic, Nifon, Niculiţel, Caraorman în Păd. Şefcan, Brăcina-Mihail Kogăl-
niceanu (r. Tulcea). Reg. Constanta: Ciucurova, Atmagea (r. Istria). Reg. Bîrlad: Focşani
în Păd. Crîngu; Mrea Adam (r. Bîrlad); Tecuci; Podul Turcului (r. Zeletin). Reg. Bacău:
Bacău; Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Niţelea, Copou, Perieni, Birnova, Dl. Repedea,
Mîrzeşli, Cîrlig, Aroneanu, Coada Stincii, Dl. Mare (r. Iaşi); Păd. Lipovăţ (r. Vaslui).
Reg. Suceava: Botoşani.
f. Jeucantha A. Nyâr. f. nova in Add. pag. 639. — Flori albe sau albe rozee. — Reg.
Ploeşti: Sinaia la poalele Mt. Furnica. — Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa. Reg.
Bîrlad: Mrea Adam (r. Bîrlad). Reg. Iaşi: Niţelea (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se foloseşte ici colo ca plantă ornamentală. Din tuberculi se
extrage bulbocapnina, o substanţă cu acţiune anestezică,* ce provoacă o imobilitate cata-
tonică.
Răsp. g e n. : Europa, Asia Mică, Caucaz.
5. C. capnofdes (L.) Pers. Syn. II (1819) 270, p .p .; Popov in Fl. U.R.S.S.

VII (1937)702. — Fumaria capnoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 700, p .p .; Mant.
II (1771) 437. — C. Gebleri Ldb. Index sem. Hort. Dorp. (1823) 3. — Ie.:
Pl. 12, fig. 6.
Plante O sau O O > cu mai multe tulpini, cu rădăcini ramificate. Tulpină
ramificată, erectă, înaltă de 10—40 cm, glabră, frunzoasa. Frunze tulpinale
peţiolate, glabre, glaucescente, 2-(rar 3) temate, cu foliole ovat cuneate, de
regulă ± adînc trilobate sau trifidate, rar întregi, cu segmente din nou
lobate, cu lobi obtuzi. Inflorescenţa racem simplu, pauciflor, erect, nu se ridică
deasupra frunzelor. Flori de 11—15 mm lungime, lung pedunculate, gălbui-
albe, la vîrf galbene, cu pinten lung, îndoit. Sepale foarte mici (cca 1 mm),
membranoase, ± dinţate. Bracteolele florilor inferioare, ± la fel divizate
ca şi frunzele tulpinale, cele ale florilor superioare mai mici şi mai simple.
Capsulă de 2 —3 cm lungime, mai lungă dccit pedicelul. Seminţe globuloase.
negre, netede,'lucitoare, cu diametru de cca 1,5 mm, cu apendice cărnos.—
V -V I (VII).
S t a ţ i u n e a . în locuri umbroase, stîncoase, în deosebi pe substrat
calearos, din regiunea de cîmpie pînă la munte.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Arded (r. »Satu Marc); Cărei. Reg. Cluj: Cluj,
V. Lonca în Mţii Cilăului, între Căpuşul Mic şi Bedeciu (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Borsco
(r. Topliţa); Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Mereşti (r. Odorhei); Mt. Ilăghimaşu
Mare, Mt. «Ocsem » (r. Ciuc). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Pietrile Roşii (r. Ceahlău);
Frumoasa, Bălanu (r. Buhuşi). Reg. Suceava: Vatra Dornei, Dorna Cîndrenilor, V. Bistriţa
Aurie, Iacobeni (r. Vatra Dornei).
P l a n ş a 12. — 1. Hutchinsia brevicaulis Hoppc, la. petalele unor exemplare colec-

Lale din diferite locuri: a, c, e. Lacul Bîlea, b. V. Mălăeştilor, d. Ucea Mare. — 2. II.
alpina (L.) R. Br., 2a. părţi florale. — 3. II. petraca (L.) R. Br. — 4. Aeihionema saxatile
(L.) R. Br., 4a. părţi florale. — 5. Corydalis cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hav. — 6.
C. capnoides (L.) Pers.
PLANŞA 12
PAPA VERACEAE 95
f. gonidtripha (Gây) Nyâr. Ky. fl. IV (1942) 247. — C. capnoides var. goniotricha
Gây. in MBL V (1906) 379. — Capsulă patrumuchiată, scabră, datorită perilor rigizi de
pe muchii. — Cluj.
R ă s p . g e n. : Scandinavia, Europa centrală, Asia de V şi E, Mongolia.
X C. dobrogensis Prod. in MBL XVII (1918) 75 = intermedia x solida

ssp. slivenensis.
Diferă de C. solida ssp. slivenensis prin bracteile puţin dinţate şi nu
profund digitat fidate, iar de C. intermedia prin bracteile dinţate şi nu întregi.
Celelalte caractere le-a moştenit de la ambii părinţi.
Reg. Galaţi: pe marginea pădurilor, la poalele Dl. Suluc, între Greci şi Măcin.
Genul 141. F U M Â R I A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 213, nr. 566], ed. V (1754) 314, nr. 760. - F u -
m ă r i ţ ă.
Plante anuale, glaucescente, cu tulpini ramificate, frunzoase. Frunze
tulpinale peţiolate, cele superioare sesile sau subsesile, cu lamină de obicei
bipenată, cu lacinii liniare, liniar lanceolate, rar mai late. Inflorescenţa
racem simplu, opusă frunzelor, de obicei nu se ridică mult deasupra acestora.
Flori ± scurt pedicelate, bracteolate, cu bracteole mici, lanceolate sau liniar
lanceolate, ascuţite. Flori de regulă mai scurte de 1 cm, hermafrodite, bila
teral simetrice ^zigomorfe), roşii, roze sau albe. Sepale 2, membranoase,
mici, caduce sau ± persistente. Petale 4, în 2 cercuri; cele 2 interne ±
conforme, alungit cuneiforme, concrescute la vîrf. Petala externă supe
rioară pintenată, cea inferioară fără pinten, ambele terminate la partea
lor anterioară cu o lamină concavă (labii). Stamine 2, cu filamente trirami
ficate, înconjurate de petale interne. Nectarie pinteniformă intrînd în
pintenul petalei. Polen papilos. Ovar superior, din 2 cârpele, unilocular,
uniovulat, cu ovul anatrop sau campilotrop, parietal. Stigmat bicorn, 2 - 3 -
lobat. Fructul o nucă bicarpelară unispermă, globuloasă, cu pedicel drept
sau ± nutant. Sămînţa cu embrion foarte mic, bogată în endosperm, fără
apendice. Are cca 50 specii în Europa şi Asia.
1 a Pedicel fructifer matur recurbat ........................................................... 2
1 b Pedicel fructifer matur patul, nerecurbat............................................... 3
2 a Sepale denticulate, ± mai late decît floarea. Fruct ovat-sferic, rotunjit
la vîrf. Inflorescenţa cel mult lungă cît frunza involucrală, neridi-
cîndu-se deasupra e x ............................................................... 7. F. Kralikii
2 b Sepale subdentate pe margini, mai înguste decît floarea. Fruct glo-
•bulos, mucronat la vîrf. Inflorescenţă mai lungă decît frunza involu
crală, ridieîndu-se mult deasupra ei ........................... 6. F^ Thurettii
*) După latinescul «fumus» = fum. La Dioscorides şi Plinius era o plantă a cărei
sevă cauza lăcrămarea ochilor, ca şi fumul. Se crede că planta aceasta era o specie de
Fumaria.
96 FLO RA R .P .R .
3 a Sepale puţin mai înguste sau cu puţin mai late decît lăţimea florii,
late cca numai cit jumătate din lungimea florii fără pinten, cu mar
gini denticulate, persistente ....................................................................... 4
3 b Sepale cu mult mai înguste decît lăţimea florii, lungi numai cît
1 /3—1 /5 din lungimea florii fără pinten, cu margini dinţate sau sub
întregi caduce ....................................................... ........................................ 5
4 a Petale externe atenuate într-un rostru mic. Sepale cu puţin mai late
decît lăţimea florii. Fruct sferic, cu vîrf ± mucronat
2. F. rostellata
4 b Petale externe şi interne fără rostru, ± rotunjite la vîrf. Sepale puţin
mai înguste decît lăţimea florii. Fructul puţin mai lat decît lung, cu vîrf
uşor emarginat ................................................................... 1. F. officinalis
5 a Bracteole ± de lungimea pedicelului fructifer....................................... 6
5 b Bracteole mult mai scurte, numai cît 1/3 parte din lungimea pedi
celului fructifer.............. : .............................................. 5. F. Scbleicheri
6 a Flori albe, cu vîrf roşu sau purpuriu. Sepale şi bracteole ± ovate.
Fruct ovat sferic................................................................ 4. F. parviflora
6 b Flori roşii-roze sau alb-roze, cu vîrf purpuriu-roşu. Sepale foarte mici.
Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, acute la vîrf. Fruct sferic,
cu vîrf rotunjit, numai ncmatur ± mucronat.............. 3. F. Vaillantii
,1. F. oMcinâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 700; Popov in Fl. U.R.S.S. VII
(1937) 713, pl. XLV, fig. 8 a-f. — Fumarita. — Orvosi fiistjke. — Gemeiner
Erdrauch. — .IţLiMHHKa anTeqHan. — E x s.: HN nr. 4302. — I c .: Pl. 13,
fig. 1 , la, b.
Q. Plante înalte de 1 0 —30 (50) cm, cu 1 sau mai multe tulpini, glabre,
glauce. Tulpină erectă sau dreaptă, ramificată, slab brăzdată, frunzoasă.
Frunze peţiolate, bipenate, cu segmente liniar lanceolate, late de 2—3 mm,
obtuze sau acute. Inflorescenţa racem simplu, multiflor. Flori lungi de
(5) 7—9 mm, pedicelate. Sepale 2, lungi de 2 —3 mm, ovate, dinţate, lungi
de ±* 1 /3 din lungimea florilor fără pinten şi puţin mai înguste decît
lăţimea lor. Petale externe rotunjite la vîrf, roze, cu vîrf purpuriu, ca şi
cele interne, fără rostru. Fruct globulos, puţin mai lat decît lung, slab
sbîrcit, cu vîrf±emarginat, lat de 2 —2,5 (3) mm, cu pedicel patul, drept,-
la bază cu bracteolă lungă numai cît jumătatea pedunculului. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri ruderale, pe lîngă drumuri, sporadic în regiunile
de cîmpie şi de dealuri.
P l a n ş a 13. —.1. Fumaria officinalis L., la. floare mărită, lb. fruct mărit. — 2.
F. rostellata Kndf, 2a. floare mărită, 2b. fruct mărit. — 3. F. Schleickeri Soy.-Willem.,
3a. floare rrftrită, 4b. fruct mărit. - 4. F. Vaillantii Loisl., 4a. floare mărită, 4b. fruct
mărit. — 5. F. parviflora Lam., 5a. floare mărită, 5b. fruct mărit. — 6. F. Thuretii Boiss.,
6a. floare mărită, 6b. fruct mărit. — 7. F. Kralikii Jord., 7a. floare mărită, 7b. fruct
mărit.
PLANŞA 13
PAPAVKHACKAE
I U s p . î n ţ a r a : Reg. Cluj: Cluj (?). Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Drăuşeni
(r. Rupea), Guşteriţa, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Oradea: Oradea. Reg.
Timişoara: Plavişeviţa, Sviniţa pe Dl. Treşcovăţ (r. Meliadia). Reg. Crai/>va: Vîrciorova,
Porţile de Fier (r. Turnu Scverin). Reg. Galaţi: Macin pe Pricopan.
var. densiflora (DC.) Pari. Mon. Futn. (1844) 58.— F. densijlora DC. Cat. Hort. Monsp.
(1813) 113, p. p. - F. micrantha Lag. FI. Ilort. Matrit. (1816) 21. Laeiniile frunzelor
foarte înguste. Rac,cm îung, multiflor, + dens. Flori mai mici. lungi de 5 —6 mm, intens
colorate. — Reg. Timişoara: Defileul Dunării. Reg. Ploeşti: Slobozia. Reg. Bucureştii
Bucureşti; Văcăreşti (r. Roşiori de Vede). Reg. Constanţa: Constanţa. Reg. Bacău: Buhuşi;
IIeşti (r. Bacău). Reg. Birlad: Paneiu; Itoşieşti (r. Vaslui). Reg. Iaşi: Iaşi pe la Copou.
Î n t r e b u i n ţ ă r i . Tulpinile cu frunze s-au întrebuinţat in medicina populară
pentru vindecarea unor boli de piele şi în contra bolilor de stomac şi splină. Conţine alcu-
loidui fumarina.
R ă s p. gen. - Europa (in afară de regiunile arctice), Asia temperată şi de V. Africa
de X; introdus ca buruiană şi pe alte continente.
2. F. rostellăta Knaf in Flora X X IX (1846)290; Popov in FI. U.R.S.S.

VII (1937) 709. — F. prekensilis Kit. Cat. hort. Pcst. (1812) 10, p .p .; Kanitz
in Linn. XXXVII (1833) 493. — F. Lranssilvanica Schur et mucronulata
Schur Enum. pi. Transs. (1866) 38. — Fumăriţă. — Csoros ftistike. — Ge-
schnăbelter Erdrauch. — /ţwMflanKa oeTpoKoncqiiaH. - E x s.: FRE nr.
1479. - I c .: PI. 13, fig. 2, 2a, b.
O • Plantă înaltă de 15—50 cm, cu una sau mai multe tulpini, glabre sau
glabrescentc, glauce, ramificate, frunzoase. Frunze glauce, peţiolate, bipe-
nate, cu lacinii îngust lanceolatc, acuminate. Racem multiflor, dens. Flori
lungi de (6) 7 —9 mm, roze, spre vîrf purpurii. Sepalc 2, puţin mai late
dccît lăţimea florii, aproape pe jumătate de lungi cîfc floarea fără pinten,
lat ovate, neuniform dinţate, acuminate. Petalele externe atenuate intr-un
rostru mic, roze sau roze-purpurii, cu o coastă roşie. Fruct sferic, lat de
obicei de 2 mm, la vîrf mucronat şi cu 2 gropiţe alungite, uşor zbîrcit. Pedicel
fructifer drept, patul, lung de 2—4 mm, cu bracteole lanceolate, puţin mai
scurte. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . Pe coaste ierboase, însorite, pe marginea drumurilor,
prin vii, locuri cultivate.
R ă s p. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj; D ej; Sucutard (r. Gherla); Poşaga (r. Turda).
Reg. Stalin: Sibiu, Guşteriţa, Tălmaciu (r. Sibiu); Făgăraş; Racoşul de Jos (r. Rupea);
Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Oradeaţ Oradea, V. Sebişului. Reg. Arad:
Arad. Reg. Timişoara: Orşova pe Mt. Alion, Sviniţa pe Mt. Treşcovăţ (r. Almaş). Reg.
Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier (r. Tr. Severin). Reg. Piteşti: Rîul Vadului, Cîineni
(r. Loviştca). Reg. Calaţi şi Constanţa foarte comună. Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg.
Iaşi: Iaşi, Mîrzeşti.
R ă s p. g e n. : Europa centrală. Balcani, regiunea Niprului mijlociu în U.R.S.S.
100 FLORA R .P .R .
3. O F . Vaillantii Loisel. in Desv. Journ. bot. II (1809) 358; Not. FI. Fr.
(1810) 102; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 715, PI. XLV, fig. 9. -
Fumăriţă. — Szlirke fiistike. — Vaillant’s Erdrâuch. — JţuMmiKa BaftaHTa.—
E x«.: FRE nr. 2865. - Ic.: PI. 13, fig. 4, 4a, b.
Plante înalte de 5—20 (60) cm, cu una sau mai multe tulpini glau-
cesccnte, glabre, erecte sau ascendente, frunzoase. Frunze peţiolate,
bipenate, cu laciniile liniar lanceolate, late de 1 —2 mm. Flori lungi de
5 —6 mm, palid roşu-roze sau alb-roze, cu vîrf roşu-purpuriu. Scpale 2 ,
foarte mici, ovate, de 0,5—0,8 mm lungime, cu margini dinţate, caduce.
Bracteole îngust lanceolate, aproape liniare, la vîrf acute. Fruct sferic,
neted, la vîrf obtuz, numai la început ± mucronat, cu pedicel fructifer
drept, patul ± tot atît de lung ca şi bractcola. — V —X.
Staţiunea. Locuri cultivate, pe lingă drumuri, locuri ruderale.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Năsăud, Rodna (r. Năsăud); Bistriţa (r. Bistriţa);
Aiud (r. Aiud); Turda, Tureni, Viişoara (r. Turda); Cluj, NădăşeL Cojocna (r. Cluj). Reg.
Aut. M .: Tîrgu Mureş: Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu de Pădure). Reg. Stalin: Oraşul Stalin;
Rupea, Băile Homorod (r. Rupea); Făgăraş; Ighişu Vechi (r. Agnita); Valea Lungă, Şeica
Mică, Frîua, Proştea Mică şi Mare, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Sibiu, Guşteriţa, Noul,
Şura Mare, Racoviţa (r. Sibiu). Rcg. Hunedoara: Bărăbanţ (r.Alba); Cunţa, V. Secaşului,
(r. Sebeş); Deva; Bretea Romînă, Ruşi (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara:
Timişoara; Orşova, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova. Reg.
Piteşti: Rîmnicul Vîlcea. Reg. Ploeşli: Ploeşti. Reg. Bucureşti: Bucureşti: Cotroceni,
Chitila. Băneasa; Titu, Ghergani (r. Răcari); Comana (r. Vidra); Periş (r. Snagov). Reg.
Constanţa: Constanţa; TuzJa (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Galaţi. Reg. Birlad: Bîrlad.
Reg. Iaşi: Iaşi (Copou), Dl. Repedea, Bîrnova, Coada Stîncii. Aroneanu, Cristeşti, Dumeşti
(r. Iaşi); Ilîrlău, Belceşti; Tg. Frumos, Podu Iloaiei; Ţibana (r. Negreşti).
f. Laggeri (Jord.) Răv. FI. Jud. Iaşi (1940) 53. — F. Laggeri Jord. Pugill. pl. nov.
(1852) 7. — Racemul cu flori dese; peduncul mai zvelt. — Reg. Iaşi: Iaşi în cartierul
Tătăraşi.
R ă s p . gen. : Europa, Siberia, Asia de V.
4. F. parviîlora Lam. Encycl. II (1788)567; Popov in FI. U.R.S.S. VII

(1937) 714. — Fumăriţă. — Kisvirâgu fiistike. — Kleinbliitiger Erdrâuch.—
^ţuMHHKa Mejman. — Ic.: Pl. 13, fig. 5, 5a, b.
O. Plantă înaltq. de 10—20 (30) cm, cu una sau mai multe tulpini
glabre, glaucescente, culcata» sau ascendente, frunzoase. Frunze peţiolate,
bipenate, cu laciniile îngust liniare. Flori de 4—5 mm lungime, în racem
erect, scurt. Scpale ovate, aproape întregi, mici, aproape egale cu lăţimea
florii, lungi cit 1 /3 din lungimea acesteia fără pinten, caduce. Petale albe,
la vîrf roşii sau purpurii. Fruct ovat-sferic, de cca 2 mm în diametru, cu
P Al>AVER ACE AE 10 1
pedicel drept, patul, aproape tot atît de lung ca şi fructul, cu o bracteolă

± ovată, de obicei ± tot aşa de lungă ca şi pedunculul. — V—IX.
S t a ţ i u n e a . în locuri însorite, marginea drumurilor, semănăturilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Timişoara, în grădina publică a oraşului; Defi
leul Dunării. Reg. Iaşi: Iaşi.
R ă s p . gen. : Originară din Europa de S şi Africa de N. Adventivă în Europa cen
trală şi la noi.
5 .0 F. Schlcicheri Soyer-Willemet Obs. pl. Fr. (1828) 17; Popov in

FI. U.R.S.S. VII (1937) 713. - F. Wirtgem Schur Enum. pl. Transs. (1866)
38, non Koch. — Fumăriţă. — Schleicher fiistike.— Schleicher’s 'Erdrâuch.—
TţuuviHHKa nuiefîxepa. — E x s.: FRE nr. 2864, a, b. — I c .: Pl. 13, fig. 3,
3a, b.
O. Plantă înaltă de 10—30 (50) cm, ramificată de la bază, cu 1 sau mai
multe tulpini glabre, slab glaucescente. Frunze peţiolate, bipenate, cu laci
niile scurte, liniar-lanceolate, acute, late de 1—2 mm. Flori lungi de 5 —6 mm,
in raceme destul de bogate, la început dense. Sepale 2, cu mult mai înguste
decit lăţimea florii şi lungi numai cît 1 /5 parte din lungimea florii nepin-
tenate, ovate, ascuţite, ± dinţate, caduce. Petale externe roşii-roze, rar
albe, la vîrf întunecat roşii, cu dungă verde. Fruct sferic, neted,. la vîrf,
scurt mucronat, de cca 2 mm lăţime. Pedicel fructifer drept, patul, subţire,
lung de 2,5—4 mm, cu bracteole numai cîţ 1 /3 parte din lungimea pedi-
eelului. - V - I X .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri cultivate, însorite, pe lingă drumuri,
mirişti, vii.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Cărei, Foeni (r. Cărei). Reg. Cluj: Sucutard,
între Lacu şi Nas al (r. Gherla); Cheia Turzii (r. Turda); Cluj, Floreşti, Nădăşelu (r. Cluj).
Reg. Aut. M .: Tîrgu Mureş; Suseni (r. Reghin); Odorhei, Mereşti (r. Odorhei); Racul (r.
Ciuc); Zagon (r. Sf. Ghcorghe); Tîrgul Săcuesc. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara;
Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg.
Oradea: Oradea; Diosîg (r. Săcueni). Reg. Timişoara: Timişoara; V. Cernei, Mt. Domogled
(r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Piteşti; Dealu Mare (r. Drăgăşani). Reg.
Ploesti: Ploeşti. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Chitila); Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa:
Constanţa; Basarabi (r. Medgidia); Independenţa (r. Băneasa). Reg. Bîrlad: Cosmesti
(r. Tecuci). — Reg. Iaşi: Iaşi.
R ă s p . g e n . : Europa centrală, regiunea mediterancenă, partea europeană a
U.R.S.S., Caucaz, Siberia de V, Asia centrală.
6. F. Thuretii Boiss. Diagn. pl. or. 2 ser. fasc. I (1854) 15; FI. or. I
(1867) 137; Popov in FI. U.R.S.S.. VII (1937) 708. - I c .: Pl. 13, fig. 6,
6a, b.
O. Plante înalte de 15—30 cm, ramificate de la bază. Frunze cu lacinii
liniar lanceolate, acute. Flori lungi de 9 —10 mm, intens rozee, la vîrf
102 t'I.O lt A I U \ R .
atropurpurii. Inflorescenţa mai lungă decît frunza involucrală. Sepale • 2 ,

lat ovate, numai cu puţin mai înguste decît floarea, subdentate. Fructe
ovat sferice, mucronalc la vîrf, de cca 2 mm în diametru, aproape netede,
cu pediceli reflecţi (recurbaţi). — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Intre tufişuri.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Defileul Dunării, Cazane, SviniLa, Dl. Treş-
eovăţ, Plavişeviţa (r. Almaş).
Răsp. gen. : Balcani, Asia Mică, Oimeea, regiunea mediteraneeană.
7. F. Kralikii Jord. in Cat. hort. bot. Dijon (1848) 19; in Linn. XXIII
(1850) 471; Popov in FI. U.R.S.S. VII (1937) 709. — F. Anatolica Boiss. in
Pinard Pl. de Carie Exs. (1842) n. nud. et Diagn. pl. or. ser. 1. fasc. VIJI
(1849) 14. - L*.: Pl. 13, fig. 7, 7a, b.
O. Plante înalte de 10—25 cm, cu tulpină simplă sau slab ramificată,
glaucescentă. Inflorescenţa aproape de aceeaşi înălţime ca şi frunzele involu-
crale, neridicîndu-se deasupra lor. Frunze cu lacinii liniar lanceolate, acute.
Flori lungi de 5—6 (7) mm, rozee, cu vîrf violet-purpuriu. Sepale 2, lat ovate,
puţin mai late decît lăţimea florii, evident dinţate, lungi de 2—2,5 mm.
Fructe ovat sferice, obtuze, aproape netede, lungi de cca 1,5 mm, cu pedi
celi recurbaţi. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Tufişuri, locuri cultivate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timiîoara: Baziaş (r. Moldova Xouă); Defileul Dunării.
Reg. Craiova: Yîrciorova (r. Tr. Severin).
Răsp. g e n. : Balcani, Asia Mică, Crimeea, regiunea mediteraneeană.
x F. Jankae Hausskn. in Flora LVI (1873) 491 ~ rostellata X Schlei-

cheri.
Flori lungi de cca 7 mm, relativ înguste. Sepale lungi de 2 mm. Fruct
ovat sferic, scurt mucronat; celelalte caractere sînt intermediare între acelea
ale părinţilor.
Reg. Oradea: Săcueni.
Obs . După unii autori această plantă ar fi numai F. Schleicheri.
Fam. 36. CRUCIFERAE *) B. Juss.

in Hort. Trianon. (1759), A. L. Juss. Gen. (1789) LXVII et 237.
Plante ierboase, anuale, bisanuale sau perene, uneori semiarbuşti ( Iberis,
Alyssum), cu tulpină simplă sau ramificată. Frunze simple, lobate, palmat
sau penat compuse, alterne, fără stipele. Frunzele bazale formează uneori
rozete iar la speciile pitice de munte sînt adesea adunate în perniţev Perii
*) Prelucrată de Acad. E. I. Nyârâdy.

C I U T ] Fii H A K 103
unicelulari, simpli, ramificaţi, cu 2 —4 ramuri sau stelaţi, uneori fixaţi la

mijloc, foarte rar multicelulari, glanduloşi. Inflorescenţa racem simplu sau
compus, adeseori, cel puţin la început in forma de corimb. Flori fără bractei,
cu simetrie radiară, rareori bilateral simetrice (Iberis). Elemente florale
libere. Calieiu cu 4 sepale aşezate pe două cercuri, uneori cu baza uşor
dilatată (saciformă) sau la vîrf glugate. Petale 4 (rar mai multe), de obicei
lung unguiculate (Pl. 25, fig. lb, 2b), aşezate pe un singur cerc, în cruce
(de unde şi numele familiei); excepţional lipsesc sau se dezvoltă inegal
(Pl. 67). Staminc 6, pe 2 cercuri; 2 externe, mai scurte, aşezate în plan trans
versal (numite şi laterale) şi 4 interne, mai lungi, aşezate în plan median
(numite şi mediane), uneori prevăzute cu dinţi sau apendici în formă de
aripi membranoase (Pl. 57, fig. 2a, 4b). La baza staminelor se găsesc glande
nectarifere verzui, în număr variabil, ca mici proeminenţe în formă de per
niţă, de con, de inel sau filiform alungite (Pl. 14, fig. 1—55). Gineceu
superior, format din 2 cârpele concrescute, bilocular. Fructul silicvă, daca
este cel puţin de 3 ori mai lung decît lat (Pl. 16, fig. lb) sau siliculă, dacă
este mai scurt decît de 3 ori lăţimea lui (Pl. 22, fig. 2c, 2d). Stigmat
sferic, uşor (rar mai adînc) bilobat (Pl. 24, fig. 2b). La maturitate, fructul
se deschide de jos în sus prin 2 valve. Silicva, respectiv siliculă, este des
părţită în 2 loje printr-un perete fals, membranos, de origine placentară,
numit septum. Septumul poate fi de lăţimea valvelor (latisept), cînd fructul
este comprimat dorsiventral (Pl. 49, fig. 3a, 4a, Pl. 58, fig. Ic, 2b), sau mult
mai îngust decît valvele (angustisept) cînd fructul este comprimat dinspre
margini (Pl. 20, fig. 3b); După desfacerea valvelor şi împrăştierea seminţelor,
placentele întărite de obicei cu anumite ţesuturi, rămîn şi mai departe intacte,
formînd un cadru (replum) în care este întinsă membrana septumului (Pl.
53, fig. Ic). Fructele sînt uneori indehiscente. In acest caz, silicva polispermă
nearticulată după coacere se rupe transversal în bucăţi neregulate f Rapkanus
sativus, Pl. 83, fig. lb), iar dacă este articulată prin pereţii transversali
(lomenta), se rupe în părţi egale ( Rapkanus Raphanistrum, Pl. 83, fig. 2b).
Siliculă indehiscentă monospermă poate fi necomprimată, globuloasă sau de
altă formă (Pl. 82, fig. lb, Pl, 64, fig. 3b).
Sămînţa poate fi de mai multe feluri, după poziţia embrionului recurbat.
Această poziţie a servit că bază la sistematizarea veche a Cruciferelor.
Poziţii şi forme mai importante ale părţilor cmbrionale sînt: 1. cotiledoane
plane, radicula se reazimă longitudinal, pe mijlocul lor (embrion notoriz,
Pl. 15, fig. lb, 2c, Pl. 18, fig. Ic, Pl. 64, fig. 3c); 2. cotiledoane plane, cu
radicula aşezată pe marginea laterală a cotiledoanelor (embrion pleuroriz,
Pl. 62, fig. 5b); 3. cotiledoanele ± îndoite longitudinal şi suprapuse, iar
radicula aşezată tot pe axa longitudinală a cotiledonului (embrion ortoploc,
Pl. 77, fig. ld , Pl. 81, fig. Ic, Pl. 83, fig. 2c); 4. Cotiledoane dublu îndoite
longitudinal, cînd marginile Jor se îndoiesc din nou spre interior; 5. cotile
doane prelungite, îndoite de-a curmezişul odată (Pl. 64, fig. 2c), de două ori
sau înfăşurate spiralat (Pl. 22, fig. Ic).
Este caracteristică pentru Crucifere formarea unor celule cu mirozină
aşezate în mezofil (Pl. 37, fig. 10), sau în leptom (Pl. 37, fig. 11, 12). Aceste
celule, cu ocazia strivirii ţesutului, produc esenţa de muştar.
Familia Cruciferelor cuprinde aproape 3000 specii, răspîndite pe supra
faţa întregului glob pămîntesc. în R.P.R. se găsesc aproximativ 185
specii.
104 FLORA R .P.R .
Obs.: Cruciferele formează o familie care numai foarte greu poate fi orînduită într-un
sistem natural, pe baza principiilor filogenetice. Sistematizarea familiei a fost mult timp
artificială. Linne (1753), Adanson (1763) şi Grantz (1769) au clasificat-o după forma
fructelor, fiecare cu cîte o schimbare. R. Brown (1812) şi De Candolle (1821) au avut în
vedere forma embrionului. Sistemul lor a dominat multă vreme. Sistemul lui Velenovsky
(1883), Bayer (1905) şiCalestani (1908) s-a bazat pe forma foarte variată a glandelor ncc-
tarifere. Schweidler' (1905) a sistematizat Cruciferele după aşezarea celulelor cu miro-
zină, iar Prantl (1891) după forma stigmatelor şi a perilor, precum şi a unor proprietăţi
histologice.
Toate aceste însuşiri care au servit drept, bază la clasificări, sînt din punct de vedere
sistematic de mare importanţă, ele însă nu pot servi ca bază pentru o privire generală
asupra legăturilor de rudenie şi asupra dezvoltării filogenetice a Cruciferelor.
Prima încercare, pentru crearea unui sistem natural, a fost cea a lui Ilayek (1911).
Principiile cardinale ale lui Ilayek sînt şi astăzi valabile, totuşi nici el n-a reuşit să redea
relaţiile filogenetice dintre grupuri. Tot aşa nu sînt îndeajuns reprezentate faptele şi succe
siunile de desvoltare nici în sistemul lui O. E. Schulz (1936), pentru care motiv Janchen —
P l a n ş a 14. — Forma şi poziţia glandelor nectarifere din florile unor specii de

Crucifere, reprezentate in diagrame parţiale, după îndepărtarea învelişurilor florale.
Sub fiecare diagramă parţială se găseşte desenul în profil al staminelor şi nectariilor
din primul plan al florii respective, privite atît din lăLuri, cit şi din faţă. Toate figurile
cu 3 stamine sînt văzute din planul lateral, iar cele cu cîte 4 stamine din direcţia planului
median. Ovarul şi celelalte stamine din planul al doilea nu sînt, reprezentate în profile.
în diagramele parţiale desenate în această planşă, planul median al florii (care separă
3 stamine întregi deasupra şi 3 dedesubtul lui) este imaginat orizontal. Fiindcă acest plan
în diagrama completă a florilor de obicei se imaginează în poziţie verticală, se poate obţine
această poziţie dacă planşa este învîrtită cu 90° spre dreapta sau spre stînga.
Toate figurile sînt schematizate şi mărite. Figurile de la nr. 1, 2, 8, 9, 16, 17, 32.
33, 43, 48 şi 49 sînt desenate după literatură fără profile; toate celelalte sînt executate
după natură. Figurile aparţin următoarelor specii:
1. 21.
A llL a r ia o f ji c in a lis (după Turritis glabra 41. Thlaspi arvense
Schulz) 22. Rorippa arnphibia 42. Thlaspi Kovatsii
2. Sisymbrium altissimum 23. » austriaca 43. Conringia orientalis
3. Erysimum diffusum 24. » silvestrii 44. Diplotaxis muralis
4. Alliaria officinalis (după 25. * pyrenaica 45. Diplotaxis tenuiiolia (la
Nyâr.) 26. Berteroa incana baza staminei scurte a
5. Isatis praecox 27. Lunaria biennis profilului din dreapta
6. B un ias orientalii : 28. Alyssoides graeca glanda nu se vede.
7. Erysimum pannonicum ' 29. Alyssum Wicrzbickii Corect este ca la fig.
8. Chorispora tenella i 30. » saxatile 46 profilul din stînga\
9. Euclidium syriacum (31. » murale | 46. Brassica olcracea
10. Matthiola annua [ 32. Draba carinthiaca 47. » e lo n g a ta
11. Hesperis matronalis (2 33. Peltaria attiacea 48. Erucastrum nasturtiifo-
diagr.) 34. Iberis sempervirens lium
12. Ckeiranthus Cheiri 35. Biscutella levigata 49. Crumbe Tataria
13. Armoracia rusticana 36. C a p s e lla B u r s a - p a s to r is 50. Brassica Rapa
14. Barbaraea vulgarii 37. Neslia paniculata 51. Sinapis arvensis
15. Dentaria bulbijera 52. Eruca sativa
16. Arabii alpina (2 diagr.)
17. Cardamine impatiens 38. Aethionema recurvum 53. Cakile maritima
18. Dentaria glandulosa (Gr. Bot. Cluj) 54. Rapistrum perenne
19. Arabis hirsuta 39. Lepidium campestre 55. Rapkanus sativus i’Z
20. Cardaminopsis arenosa 40. L e p id iu m D r a b a diagr.)
PLANŞA 14
C RU CII-ÎSu.\îs 107
după alîLea încercări de sistematizare — a publicat (1942) un nou sistem, pe care îl urmăm
şi noi.
Dintre operele mai noi din Uniunea Sovietică. Flora U.R.S.S. voi. VIII (1939) se
ocupă cu sistematizarea Cruciferelor, avînd în vedere toate operele amintite. Sistemul
Cruciferelor din Flora U.R.S.S. se potriveşte mult cu cel mai nou al lui Janchen. Tribu
rile sînt identice, în afară de tribul hlrysimeae şi Drabeae, pe care FI. U.R.S.S. le are
în plus şi pe care Janchen lc-a înglobaL în tribul Hespcridcae, respectiv în Alysseae.
Ca să înţelegem mai bine descendenţa speciilor, adică formarea unora din altele şi
asLfel să putem aprecia valoarea filogenetică a sistemului, prezentăm pe scurt — ca exem
plu -- expunerea lui Janchen, referitoare la modificarea şi transformarea fructelor de
Crucifere.
Din silicva originală, străveche, s-a format prin scurtare;, siliculă cu scptuinul lat,
cilindrică sau turtită dinspre valve. O formă neevoluată, este cea cu septumul îngust
(angustisepta), care prin creşterea şi formarea valvelor în diferite moduri a suferit multe
•schimbări. Ca un ultim membru al acestor dezvoltări, este siliculă care se despică longi
tudinal în 2 părţi, fiecare monospermă şi indeshisccntă (Biscutella). Din silicva de tip
străvechi, s-a putut dezvolta o silicvă cu rostru mai scurt sau mai lung, indehiseenl, care
la început era fără sămînţă, apoi s-a dezvoltat cu una sau mai multe seminţe, aşa îneît
pe urmă s-a ivit o diferenţă esenţială între partea valvară şi partea rostrală a silicvei.
Pe calea degenerării totale a părţii valvare şi prin dezvoltarea pereţilor transversali în
rostrul multisperm, s-a format silicva articulată (lomenta). Pe de altă parte, dintr-o silicvă
de tip străvechi, nerostrată, devenită indchiscentă, prin împărţirea interiorului său prin
pereţi transversali s-a putui Turma o silicvă articulată, cu alte caractere decît la cea
amintită.
Prin degenerarea părţii valvare a silicvei, rămînînd partea rostrală cu una sau cu
puţine seminţe, s-a format o nuca de formă cu totul specifică.
Mai adeseori însă se nasc nuci din fructele indehiscente, scurte, nerostrate, pe calea
transformării lor în diferite moduri. Se găsesc nuci la diferite grupuri ale Cruciferelor,
întotdeauna insă ca un ultim stadiu al seriilor de dezvoltare. Cînd însă un fruct rostrat
are atît în partea valvară, cît şi în partea rostrală una sau puţine seminţe şi rămine inde-
hiscent, iar pe urmă se separă j_ unele de altele, avem dc a face cu o silicvă biarticu-
latâ (Cakile) ctc.
Descendenţa Cruciferelor este lămurită şi prin dezvollarea altor organe, de exemplu
a embrionului din sămînţă, sau prin situaţia glandelor necLarifere.
Plantulclc seminţelor la Cruciferele străvechi aveau stadiul cel mai simplu de embrioni
notorizi, respectiv cotiledoane incumbentc, adică cu radicula în poziţie dorsală faţă de
cotiledoane. Din acestea au urmat plante cu embrioni pleurorizi, respectiv cotiledoane
acumbenle, avînd radicula în poziţie laterală, aşezată la marginea cotiledoanelor. O tran
ziţie au însemnat tipurile cu embrioni no torizi dislocaţi, unde radicula este aşezată între
marginea şi mijlocul cotiledonului. Tot din embrionii notorizi pot deriva tipurile cu coti
ledoane îndoite longitudinal şi suprapuse, unde radicula e aşezată în şanţul îndoirii (orto-
ploc). O altă Lranziţie o reprezintă tipul cu cotiledoane îndoite, dar nesuprapusc, care se
poate considera ca o trecere între tipul notoriz şi cel ortoploc. Un alt stadiu în dezvol
tarea lor îl reprezintă cotiledoanele dublu îndoite longitudinal, cînd marginile cotiledoa
nelor îndoite se îndoiesc din nou spre interior.
Plecînd de la embrionii notorizi, putem ajunge la tipuri cu cotiledoane transversal
Îndoite, apoi dublu îndoite transversal în forma de S, sau înfăşurate spiralat.
în privinţa nectariilor se consideră ca tip străvechi, nectariile in formă de inel unitar,
nefragmentat. Din această formă s-au dezvoltat tipuri cu diferite moduri de fragmen
tare şi micşorare a nectariilor, precum şi separarea lor în grupe laterale şi mediane.
108 FLORA R.P.R.
Janchen, în sistemul său, a împărţit familia Cruciferelor în 0 triburi, care sc succed

potrivit gradului lor de dezvoltare filogenetică. în acest sistem sc consideră ca formă mai
veche aceea care are fructul lung, dehiscent, cu multe seminţe, ncrostrat, cu embrion
notoriz, glanda nectariferă în formă de inel închis, perii simpli, stigmatul ± globulos, etc.
Cruciferele cu fructe scurte (silicule) sau indehiscente (nuci, Iomente), rostrate, cu
replum îngust, glande nectarifere desfăcute, peri ramificaţi, embrioni pleurorizi, etc..
reprezintă forme mai recente de dezvoltare.
Se consideră drept tip mai vechi tribul Sisymbrieae, care astfel stă la începutul acestui
sistem. Toate celelalte triburi ca Hesperideae, Arab ideae, A lyaseae, Lepidieae şi Brassiccav.
descind din grupele variate ale Lrilmlui Sisymbrieae.
I m p o r t a n ţ a C r u c i f e r e l o r . Familia Cruciferelor arc o însemnătate, foarte
marc în legătură cu viaţa oamenilor. Făcînd abstracţie de cîteva specii (de exemplu Muş-
tarul de cîmp, Ridichea sălbatică, etc.), care prin răspîndirea lor extraordinară, devin
pentru agricultură buruieni dăunătoare, precum si de cele cîteva specii, care sînt consi
derate ca plante otrăvitoare (de exemplu Micsandra sălbaLică Erysimum crepidijolium,
despre care se afirmă că este otrăvitoare pentru gîştc şi Diplotaxis crucoidcs, deasemeni
toxică, pentru oi), în general majoritatea speciilor de Crucifere ne aduc multe foloase.
Observînd utilitatea lor, omul a cultivat cîteva din ele încă din antichitate. Printre Cm-
cifere sînt unele care constituicsc alimente propriu zise, altele servesc drept condimente,
altele ca substanţe medicinale. Se pot obţine din ele uleiuri de prima calitate pentru
alimentaţie şi industrie şi în fine, unele constituiesc frumoase şi plăcute flori din grădinile
noastre.
în scopuri alimentare se cultivă felurite soiuri din genul Brassica, de exemplu Napi.
Napi cureceşti cu rădăcina cărnoasă. Se mai cultivă pentru rădăcina lor Crambe tataria
şi Ilreanul. Pentru tulpina ei îngroşată, cărnoasă, se cultivă Gulia, iar.pentru inflorescenţa
şi ramurile devenite îndesuite şi cărnoase, Conopida. Frunzele tinere ale multor Crucifere-
se pot întrebuinţa ca salată, astfel este chiar şi buruiana Muştarul de cîmp, amintit mal
sus. Ca aliment sănătos şi cu spor, se cultivă în toată lumea diferitele soiuri ale Verzei,
cum sînt: Varza de iarnă, Varza creaţă, Varza de Bruxel, Varza roşie.
Din seminţele a numeroase specii de Crucifere se pot extrage uleiuri comestibile sau
industriale. în cultură întilnim mai multe specii oleifere, însă şi unele buruieni, ca de exem
plu Traista ciobanului, Punguliţa de cîmp, care ne pot da un ulei bun pentru iluminat
sau pentru uns maşinile. Din seminţele măcinate ale unor Crucifere se prepară muştarul,
care este un condiment mult folosit. Uleiul de muştar este un medicament folosit din
timpurile cele mai vechi. Frunzele de Cocklearia officinalis au fost întrebuinţate cu
succes sontra scorbutului; din această plantă se mai poate obţine sodă (COsNa2). Din
seminţele măcinate se prepară cataplasme întrebuinţate ca revulsiv sau contra bolilor
reumatice. Drobuşorul (isaJi*-) a servit multă vreme în Europa la prepararea vopselei
indigo, pînă cînd indigoul sintetic i-a luat locul.
Multe specii de Crucifere au atras atenţia omului prin frumuseţea lor, şi astfel au
fost plamate în jurul caselor. Varza roşie creaţă, prin frunzele sale întunecate şi încre
ţite serveşte ca plantă decorativă. Poporul nostru cultivă o mulţime de Crucifere pentru
florile lor atrăgătoare; prin cultură, unele au fost transformate în plante cu flori învoalte
şi de culori diferite. Astfel, una dintre cele mai plăcute plante ale poporului nostru este
Micsandra (Matthiola) şi Mieşuneaua ruginită (Cheiranihus). Atlt în grădinile rurale, cit
şi în cete orăşeneşti, mai putem vedea Nopticoasa (Hesperis matr.), diferite soiuri de
Iberis (Lilicele, Limba mării). Apoi Pana zburătorului (Lunaria)t datorită florilor sale fru
moase, cît şi siliculelor mari, turtite, cu peretele fals argintiu. Dintre soiurile de primă
vară găsim plantate, mai ales pe stîncăriile artificiale si speciile cu inflorescenţa exu
berantă din genurile Erysimum şi Alyssum.
r.ntU FiiisAK 109
1 a Fructul silicvă, care este de mai multe ori mai lungă decît lată
(Pl. 48, fig. lb. 3a). Proporţia între lăţime şi lungime se poate
observa ± şi la ovarul din floare ..................................................... .. 2
1 b Fructul siliculă, care este cel mult de 3 ori mai lungă deît lată (Pl.
53 fig. Ic, ld, Pl. 55 fig. Ic). Cîteodată siliculă plantelor Cakile şi
Isatis stă între aceste două tipuri de fructe. (Pl. 33, fig. 1, Pl. 21, fig.
2a, 3a)......................................................... ...................................................35
2 a Silicvă indchiscentă, cilindrică sau ± conică, cu conţinut spongios,
uneori gîtuită între seminţe în formă de mărgele. (Pl. 83, fig. lb, 2b).
Flori roşii sau alb u rii................................................................................ 3
2 b Silicvă dehiscentă, deschizîndu-se de jos în sus................ .............. 4
3 a Frunzele superioare, tulpina şi inflorescenţa cu peri glanduloşi erecţi.
Silicvă gîtuită între seminţe. Seminţe aripate.......... 151. Chorispora
3 b Plantă fără peri glanduloşi, glabră sau cu peri simpli. Silicvă ± cilin
drică, spre vîrf conică, cu conţinut spongios, uneori gîtuită între
seminţe în formă de mărgele........................................... 192. Raphamis
a Flori galb en e................................................................................................ 5
b Flori albe (rar cu nuanţe albe-gălbui), roşii sau violacee.............. 20
5 a Perii, cel puţin în parte ramificaţi, cîteodată bifurcaţi, fixaţi la mijloc
(ca acul magnetic) si strîns alipiţi de plantă (Pl. 23, fig. la, 2a,
Pl. 25, fig. la, 2c) ! .................................................................................. 6
5 b Peri simpli, neramificaţi sau (la Arabis) stelaţi................................... 9
6 a Frunze în'general compuse, ± penat sed a te.............. 142. Sisymbrium
6 b Frunze întregi, cel mult cu marginea puţin sedată ....................... 7
7 a Caliciu pe marginea superioară brun-roşietic. Corola brună sau galbenă
închis, odorantă. Stigmat bilobat, cu lobii ± erecţi. Sămînţă turtită,
aripată........................................................................................ Cheiranthus
7 b Caliciu verde sau gălbui. Corola de un galben viu sau palid. Lobii
stigmatului patenţi. Sămînţă globuloasă sau abia turtită, neari
p a tă 8
8 aSilicvă patrunghiulară sau cilindrică, mai lungă de 3 cm; stil de
1—3 mm lungime ........................................................... 148. Erysimum
8 b Silicvă comprimată, patrunghiulară, lungă de 1—2 {2^j2) cm, cu pedicel
foarte scurt; stil de 3 —7 mm lung (Pl. 29, fig. 2, 3 )___ 149. Syrenia
9 a Silicvă terminată într-un rostru mare şi ± turtit (Pl. 78, fig 1 b, 2 b ;
vezi şi Brassica) ................................................... ; .................................. 10
9 b Silicvă terminată cilindriform sau conic, fără un cioc evident (Pl. 76,
fig. la, 2a) ................................................................................................ 11
10 a Dosul valvelor carenat şi fără nervură laterală. Silicvă alipită pe axa
inflorescenţei, cu seminţe turtite, biseriate (Pl. 33, fig. 3, 3b)
186. Eruca
10 b Valve necarenate, însă cu 3 nervuri. Seminţe uniseriate, globuloase.
185. Sinapis (alba)
110 F L O R A l î. F .R .
l i a Silicvă terminată }: c o n ic .................................................................... 12

11 b Vîrfui silicvei nu e conic sau se termină cel mult cu un stil
cilindric ......................................................................................................14
12 a Valve 3 —5-nervate ............................................................... 185. Sinapis
12 b Valve 1-nervate ....................................................................................... 13
13 a Plantă 1—2-anuală. Itostru lung, adeseori mai lung de 10 mm. Să-
minţă globuloasă................................................................... 184. Brassica
13 b Plantă anuală, bisanuală sau perenă. Rostru scurt, conic. Sămînţă
alungită ........................................................................... 187. Erucastrum
14 a Valve fără nervuri................................................................... 154. Rorippa
14 b Valve 1—3-nervate, uneori multinervate ........................................... 15
15 a Valve 3 sau multinervate....................................................................... 16
15 b Valve uninervate, cel mult la bază se observă o nervură laterală
puţin evidentă, sau cu o reţea de nervuri (la Arabis)...................... 17
16 a Frunze tulpinale amplexicaule, cu margini întregi, glabre. Silicvă ±
4 sau 8-unghiulară (Pl. 72, fig. 2b, 3b)...........................182. Conringia
16 b Frunzele nu sînt amplexicaule, însă dinţate sau seetate. Silicvă ±
cilindrică........................................................................... 142. Sisymbrium
17 a Seminţe uniseriute (Pl. 16, fig. lb, Pl. 19, fig. Ic)........................... 18
17 b Seminţe biseriate (Pl. 32, fig. Ic, Pl. 33, fig. 3b ).. 183. Diplotaxis
18 a Flori la noi, albe, verzi-alburii sau de un galben-deschis. Silicve
lungi, arcuit pendule. Frunze amplexicaule...................... 161. Arabii?
18 b Flori de un galben viu. Silicvele nu sînt pendule. Frunzele nu sîn t.
amplexicaule................................................................................................10
19 a Plantă complet glabră, cu frunze superioare întregi sau lobate, la bază
sagitate ................................................................................ 153. Barbaraea
19 b Cel puţin tulpina e păroasă. Frunze penat seetate, nesagitate
187. Erucastrum
20 a Silicvă eilindro-conică, groasă, rostrată, indehiscentă, cu conţinut
spongios (Pl. 83, fig. lb ) ...............................: ......................192. Raphanus
20 b Silicvă subţire, cilindrică, patrunghiulară sau turtită, dehiscentă, fără
conţinut spongios .................................................................................... 21
21 a Stigmat în formă de sul sau din 2 lobi erecţi, strîns alăturaţi (Pl.
24, fig. 2b, Pl. 32, fig. 3 )...................................’...............................’.. 22
21 b Stigmat capitat, obtuz sau slab bilobat, uneori cu lobi ± dccu-
renţi ............................................................................................................ 24
22 a Stigmat în formă de sul. Plantă lipsită de peri glanduloşi
Malcolmia
22 b Stigmat cu 2 lobi ± paraleli, plani, erecţi, cel puţin la vîrf puţin
patenţi (Pl. 32, fig. 3, Pl. 24, fig. 2b)...................... '........................... 23
23 a Plantă suriu tomentoasă. Lobii stigmatului gheboşi pe partea exte
rioară, mai tîrziu ± divergenţi.. Sămînţă turtită (Pl. 32, fig. 3)
Matthiola
G U l‘ <;.IKK R Al- lll
23 b Plantă verde. Lobii stigmatului plani şi la exterior, mai tirziu ±

alipiţi (Pl. 24, fig. 2b). Sămînţă cilindrică...................... 150. Hesperis
24 a Valve fără nervuri (Pl. 44, fig. lb, 2b, Pl. 47, fig. 1, lb )................... 25
24 b Valve 1—3-nervate (Pl. 72, fig. 2b, 3b)............................................... 27
25 a Silicvă cilindrică, ± scurtă, cu seminţe biseriate.. . . 156. Xasturtium
25 b Silicvă turtită, alungită, cu seminţe uniseriate................................... 26
26 a Rizom cărnos sau acoperit cu solzi cărnoşi. Tulpina simplă, neramifi
cată, fără frunze bazale. Flori lungi de 10—25 mm. . . 158. Dentaria
26 b Plante fără rizom cărnos, adeseori cu frunze bazale abundente. Flori
mai m ic i........................................................................... 157. (ardaminc
27 a Silicvă turtită, cu 1 sau mai multe nervuri....................................... 28
27 b Silicvă dt cilindrică sau patrunghiulară............................................... 30*
28 a Silieve erecte, alipite pe axa inflorescenţei, cu seminţe biseriate.
Plantă svcltă ....................................................................... 160. Turritis
28 b Silieve ± patente, cu seminţe uniseriate........................................... 29
29 a Frunze bazale întregi, lent atenuate în peliol scurt sau aripat, celo
tulpinale sesile, adeseori sagitate sau cordate .................. 161. Arabis
29 b Frunze bazale brusc atenuate în peţiol lung, adeseori lirat sau
penat seetate, cele tulpinale îngustate spre bază. .. .159. Cardaminopsis.
30 a Frunze tulpinale amplexicaule, glabre ............................................... 31
30 b Cel puţin frunzele superioare nu sînt amplexicaule, cu marginile ±
dinţate .............. 32
•31 a Flori de un galben deschis. Auriculele frunzelor mai mici, ovate, la
vîrf rotunjite....................................................................... 182. Conringia
31 b Flori violete, cele inferioare de obicei ondulate. Auriculele frunzelor
mijlocii mari, late, rotunde ............................................... Moricandia
32 a Silicvă nearticulată, terminată în rostru proeminent,dar mai scurt
decît silicva (Pl. 33, fig. 3b, Pl. 74, fig. lb, 2b) ...............................33
32 b Silicvă fără rostru ........................................................................ 34
33 a Rostrul silicvei cilindro-conic. Seminţe u n iseriate.... 184. Brassica
33 b Rostrul silicvei turtit, cu 2 dungi, cu seminţe biseriate. Silicvă 3 - 5 -
nervată, alipită de a x ă ........................................................... 186. Ernca
34 a Silicvă 4-unghiulară; valvele cu o nervură foarte pronunţată şi 2
laterale mai subţiri; pedicelul mai gros decît silicva şi foarte scurt.
Frunze ± orbiculat cordate.................................. 143. Alliaria
34 b Silicvă cilindric-patrunghiulară. Valve uninervate, cu nervuri laterale
neînsemnate. Pedicel lung şi cu mult mai subţire decît silicva. Plantă
cu frunze înguste ........................................................... 144. Arabidopsis
35 a Siliculă asemănătoare unei silieve, articulată, din două articule ine
gale; cel superior turtit, cu 2 dungi, atenuat în formă de rostru, cel
inferior aşezat în cruce şi prevăzut cu margini proeminente. Flori
violete, rar albe. Plante de nisip, de pe litoral (Pl. 33, fig. 1)
188. Cakile
G U l‘ <;.IKK R Al- lll
23 b Plantă verde. Lobii stigmatului plani şi la exterior, mai tirziu ±

alipiţi (Pl. 24, fig. 2b). Sămînţă cilindrică...................... 150. Hesperis
24 a Valve fără nervuri (Pl. 44, fig. lb, 2b, Pl. 47, fig. 1, lb )................... 25
24 b Valve 1—3-nervate (Pl. 72, fig. 2b, 3b)............................................... 27
25 a Silicvă cilindrică, ± scurtă, cu seminţe biseriate.. . . 156. Xasturtium
25 b Silicvă turtită, alungită, cu seminţe uniseriate................................... 26
26 a Rizom cărnos sau acoperit cu solzi cărnoşi. Tulpina simplă, neramifi
cată, fără frunze bazale. Flori lungi de 10—25 mm. . . 158. Dentaria
26 b Plante fără rizom cărnos, adeseori cu frunze bazale abundente. Flori
mai m ic i........................................................................... 157. ('ardaminc
27 a Silicvă turtită, cu 1 sau mai multe nervuri....................................... 28
27 b Silicvă dt cilindrică sau patrunghiulară............................................... 30
28 a Silieve erecte, alipite pe axa inflorescenţei, cu seminţe biseriate.
Plantă svcltă ....................................................................... 160. Turritis
28 b Silieve ± patente, cu seminţe uniseriate........................................... 29
29 a Frunze bazale întregi, lent atenuate în peliol scurt sau aripat, cele
tulpinale sesile, adeseori sagitate sau cordate .................. 161. Arabis
29 b Frunze bazale brusc atenuate în peţiol lung, adeseori lirat sau
penat seetate, cele tulpinale îngustate spre bază. .. .159. Cardaminopsis.
30 a Frunze tulpinale amplexicaule, glabre ............................................... 31
30 b Cel puţin frunzele superioare nu sînt amplexicaule, cu marginile ±
dinţate .............. 32
•31 a Flori de un galben deschis. Auriculele frunzelor mai mici, ovate, la
vîrf rotunjite....................................................................... 182. Conringia
31 b Flori violete, cele inferioare de obicei ondulate. Auriculele frunzelor
mijlocii mari, late, rotunde ............................................... Moricandia
32 a Silicvă nearticulată, terminată în rostru proeminent,dar mai scurt
decît silicva (Pl. 33, fig. 3b, Pl. 74, fig. lb, 2b) ...............................33
32 b Silicvă fără rostru ........................................................................ 34
33 a Rostrul silicvei cilindro-conic. Seminţe u n iseriate.... 184. Brassica
33 b Rostrul silicvei turtit, cu 2 dungi, cu seminţe biseriate. Silicvă 3 - 5 -
nervată, alipită de a x ă ........................................................... 186. Ernca
34 a Silicvă 4-unghiulară; valvele cu o nervură foarte pronunţată şi 2
laterale mai subţiri; pedicelul mai gros decît silicva şi foarte scurt.
Frunze ± orbiculat cordate.................................. 143. Alliaria
34 b Silicvă cilindric-patrunghiulară. Valve uninervate, cu nervuri laterale
neînsemnate. Pedicel lung şi cu mult mai subţire decît silicva. Plantă
cu frunze înguste ........................................................... 144. Arabidopsis
35 a Siliculă asemănătoare unei silieve, articulată, din două articule ine
gale; cel superior turtit, cu 2 dungi, atenuat în formă de rostru, cel
inferior aşezat în cruce şi prevăzut cu margini proeminente. Flori
violete, rar albe. Plante de nisip, de pe litoral (Pl. 33, fig. 1)
188. Cakile
CltUCIFERAK 113
48 a Siliculă dilatată spre vîrf, triunghiulară, cu vîrf retezat sau emarginat.

Lojele cu multe seminţe ................................................... 174. Capsella
48 b Siliculă ovată, cu vîrf rotunjit sau acut. Loje cu 2 seminţe
175. Hutcliinsia
49 a Siliculă neturtită sau abia comprimată............................................... 50
49 b Siliculă mult comprimată (Pl. 60, fig. lb, 2b, 3b)........................... 62
50 a Siliculă divizată prin peretele despărţitor in 2 loje........................... 51
50 b Siliculă uniloculară, fără perete despărţitor , sau lojele sînt supra
puse ............................................................................................................ 57
51 a Flori galbene ............................................................................................ 52
51 b Flori albe, albe-gălbui sau violete.................................................... 54
52 a Frunze tulpinale sagitate. Siliculă obovată sau piriformă (Pl. 49,
fig. 2a, 3 ) ............................................................................... 172. Camelina
52 b Frunze îngustate spre bază. Siliculă globuloasă sau elipsoidă.......... 53
53 a Siliculă mare, de 10—13 mm lungime, globulos umflată, cu seminţe
aripate. Frunze întregi (Pl. 55, fig. 1) ...................... 164. Alyssoides
53 b Siliculă mai mică, cu seminţe nearipate. Frunze dinţate sau divizate
(vezi şi 14a).............................’. ............................................ 154. Rorippa
54 a Siliculă ovată, rigid păroasă, sesilă, indehisc'entă, cu stil în formă de
rostru curbat, cu 2 loji alăturate (Pl. 33, fig. 2 )___ 152. Euclidiiim
54 J) Siliculă fără rostru, dehiscentă, nepăroasă........................................... 55
55 a Plantă mare, din regiuni joase, ramificată, cu tulpină groasă. Frunze
bazale lungi de mai mulţi decimetri...............................155. Armoracia
55 b Plante mai scunde, cu frunze mici, din etajul subalpin.............. 56
50 a Plantă complet glabră, cu frunze bajzale cordate, ± rotunde. Siliculă
lungă de 3 —8 mm, ascuţită spre ambele c a p e te .... 170. Cochlearia
56 b Cel puţin frunzele bazale cu peri alipiţi, atenuate în peţiol. Siliculă
lungă de 2—3 mm, în general globuloasă...................... 171. Kernera
57 a Flori galbene .....................................: .................................................... 58
57 b Flori a lb e .................................................................................................... 61
58 a Siliculă globuloasă, + de 2 mm în di am., pe suprafaţă cu adîncituri
(Pl. 64, fig. 3b) ................................................................. ' ...1 7 3 . Neslia
58 b Siliculă ovată, piriformă sau articulată............................................... 59
59 a Siliculă oblic ovată (cîteodată o linie frîntă ne arată contopirea celor
două părţi), cu suprafaţa zgrăbunloasă sau carenat aripată pe muchii.
Plante cu glande sesile (PI. 22, fig. lb, 2c)................... 147. Bunias
59 b Siliculă piriformă sau compusă din 2 loje suprapuse, netedă sau ±
costată ........................................................................................................ 60
60 a Siliculă piriformă, la partea superioară mai lată, cu 2 loje sterile
suprapuse uneia uniovulate, de regulă fertilă. Siliculă fără articulaţie
vizibilă la exterior (Pl. 15, fig. 2d)...................................145. Myagrum
60 b Siliculă biarticulată, cu articul superior globulos, monosperm, cel
inferior alungit, 1—2-sperm, rareori gol (Pl. 80, fig. la, 2b)
189. Rapistrum8
8 G. G40
114 FLORA R .IM t.
61 a Frunze sagitate. Florile lungi de cel mult 3 mm. Siliculă ovată sau
lat elipsoidală........................ I91.-Calcpina
61 b Frunze rotunjite sau îngustate spre baza, nosagitate. Flori mai mari
de 5 mm. Siliculă globuloasă (Pl. 81, 82)...................... 190.* Crambe
62 a Flori galbene ........................................................................................... 63
62 b Flori albe sau violete ........................................................................... 64
63 a Stamine cel puţin în parte cu apcndiculi membranoşi. Siliculă zt
orbiculară, turtită sau ± globuloasă; lojele cu 1 —4 seminţe (Pl. 56.
fig. le, Pl. 58, fig. Ic, Pl. 61, fig. I c ).............................. 165. Alyssum
63 b Stamine fără apendice. Siliculă lanceolată, ovată sau eliptică; loje
cu mai multe seminţe (Pl. 62, fig. 3c, Pl. 63, fig. 3a).. 168. Draba
64 a Flori închis violete, rar albe. Siliculă marc de 2 —7 cm, turtită, sub-
ţiindu-se într-o codiţă (carpofor) lunga şi subţire. Frunze mari,
cordate (Pl. 53, fig. Id, Pl. 54, fig. lb ).......................... 162. Lunaria
64 b Flori albe, rar roşietice. Siliculă lungă de cel mult 1 cm. nu are codiţa
subţiată ................................................................................................... 65
65 a Petale adînc bifidate (Pl. 32, fig. la). Plante înalte de 30—70 cm
166. Berteroa
65 b Petale întregi sau abia emarginate. Plante de statură mică.............. 66
66 a Cele 4 stamine cu apendici laţi. Plante înalte de 10—20 cm, de culoare
cenuşie, cu tulpini foliate...............................................167. Schivereckia
66 b Stamine fără apendice. Plante mai mici. cu frunze tulpinale mă
runte ............................................................................................................ 67
67 a Frunze cuneate, 3 —5-fidate. Flori roşietice sau violet deschise. For
mează tufe dense pe stînci (Pl. 68, fig. 5 ).................. 169. Petrocallis
67 b Frunze întregi, nedivizate. Flori complet a lb e.: .................. 168. Draba
Tribul I. S i s y m b r i a e DC. Syst. II (1821) 150 et 438.

Fructul silicvă alungită necomprimată, fără rostru. dehiscentă, cu 2
valve, rareori o siliculă dehiscentă cu perete lat, sau o nucă de diferite
forme, foarte rar o lomentă. Embrion notoriz. Glandele neclarifere formează
inel închis, rar (Arabidopsis) cele laterale despărţite de cele mediane, sau
numai cele laterale prezente (Pl. 14, fig. 1—6). Peri simpli, rar ramificaţi.
Sepale deschise.
Subtribul 1. S i s y m b r i i n a a (Pranll) O. E. Schulz in Engl. Pflzr.

Heft 86 (1924) 45.
Fructul silicvă. Glandele nectarifere formează un inel închis (Pl. 14, fig. 2).
Celule cu mirozină fără clorofilă şi legate de vasele conducătoare (Pl. 37,
fig. 11, 12). Flori galbene, rar albe. Peri simpli, ramificaţi (Sisymbr. Sect.
Desc.urea) sau lipsesc (Sisymbrium).
P l a n ş a 15. Sisymbrium Sophia L., l a părţi florale, lb. secţiunea transversală a

seminţei (după Jlegi). — 2. Myagrum perfoliatum 1.., 2a frunze bazale, 2b. părţi florale,
2c. racem fructifer, 2d. secţiunea longitudinală a siliculei, 2e. secţiunea transversală a
seminţei.
P L A N ŞA ! 5
CUIX.IFEIIAK 1V7
Genul 142. S I S Y M B R I U M * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 199, nr. 547], ed. V (1754) 296, nr. 728, ed. VI (1764)
338 nr. 813, em. — V o i n i c i c ă.
' O, 2|. — Ş. Frunze alterne, întregi sau ± adine penat seetate, adeseori
runcinate, cu lob terminal mare, rareori, la S. Sophia, tripenat seetate. Peri
simpli, rar ramificaţi. Inflorescenţa raccm fără bractei, adeseori bogat rami
ficat. Sepale erecte pînă la orizontal patente, la baza ± saciforme, la vîrf
glugate. Petale unguiculate. Stamine simple, fără apendici. Glandele necta-
rifere laterale înconjoară baza celor 2 stamine scurte; cele mediane se pre
zintă ca nişte proeminenţe la partea exterioară, la baza sta minelor lungi
si slnt împreunate uneori într-un inel închis prin cele laterale (PL 14, fig. 2).
Ovar sesil, cu stigmat în formă de disc, foarte slab bilobat. Fruct silicvă
bivalvată. Valvele cu o nervură mijlocie pronunţată şi cu nervuri secundare.
Seminţe l-sau 2-seriate, elipsoidale sau cilindrice. Embrion notoriz.
Genul cuprinde cca 80 specii răspîndite în zona temperată a globului.
1 a Perii ramificaţi şi alipiţi. Frunze de 2 —3 ori penat seetate, cu segmente
dese, mărunte. Petale mici, verzi-gălbui ............................... 1. S. Sophia
1 b Perii simpli sau planta ± glabră. Frunze întregi sau simplu penat
seetate .............................................................................................. ! ............ 2
2 a Pediceli scurţi, groşi, de 1—3 mm lungime, rigizi. Silicvă lungă de
1—1,6 cm, subulată, subţiindu-se treptat spre vîrf şi alipită de axă
2. S. officinale
2 b Pedicel mai subţire şi mai lung. Silicvă egal de groasă, lungă, i
p a ten tă ............................................................................................................ 3
3 a Toate frunzele întregi; cele mijlocii lungi de 10—14 cm şi late de 20—40
(50) mm, lat lanceolate, păroase, pe margini serate sau aproape întregi.
Tulpină viguroasă, dreaptă, înaltă, des foliată. Inflorescenţă abun
dent ramificată ........................................................... 8. S. strictissimnm
3 b Cel puţin frunzele inferioare penat seetate sau chiar dacă uneori sînt
întregi, îngust liniare, late cel mult de 3 —6 mm, ± glabre.............. 4
4 a Frunze îngust liniar lanceolate; cele superioare întregi şi glabre, cele
inferioare penat fidate sau partite, cu foliole îngust lanceolate, întregi
şi scurte. Uneori acestea din urmă lipsesc.............. 9. S. polymorphum
4 b Frunze mai late, cu segmente late şi ± dinţate. Uneori frunzele infe
rioare seetate lipsesc iar cele superioare au segmente lungi, liniare
şi paralele ............................................................... .................................... 5
5 a Pediceli subţiri, cu mult mai subţiri decît silicvele............................... 6
5 b Pediceli rigizi, ± groşi cît silicv ele....................................................... 8
6 a Silicvele tinere întrec florile, crescind deasupra lor. Flori mici, cu petale
de cca 3 mm lungime, palide. Plantă ± glabră .................. 5. S. Irio
*) Cuvin tul « sisymbrion p a însemnat la scriitorii antici o plantă mirositoare. Dios-

corides a înţeles sub acest nuine pe Nasturtium officinale.
118 FLOR V R F.R.
t> b Silicvele tinere nu întrec florile. Flori mai mari, cu petale lungi de
5 —7 mm, galbene-aurii................................................................... ............ 7
7 a Tulpina ramificată de la mijloc în sus. Frunzele bazale pe timpul înflo
ririi lipsă. Plantă păroasă, cu peri rigizi, îndreptaţi in jos. Petale lungi
de cca 0,75 mm ............................................................... 3. S. Loeselii
7 b Tulpina ramificată de obicei de la bază. Frunzele bazale la înflorire abun
dente, glabre ca şi întreaga plantă. Flori mai mari, cu petale de 7 mm
lungime. Silieve dese, puţin încovoiate spre axă, lungi de 2,5—6 cm
şi late de 1 mm. Pedicelii mai g r o ş i...............................4. S. austriacuin
8 a Frunze superioare scurt peţiolate, sau aproape sesile, penat seetate,
cu lacinii întregi, liniare. Sepale la înflorire orizonlale, în stare de boboc,
cele 2 exterioare la vîrf glugate (Pl. 17, fig. 2a). Plantă verde, de obicei
numai in partea inferioară păroasă ........................... 7. S. altissimum
8 b Frunze superioare lung peţiolate, penat seetate cu lacinii ± dinţate
sau ondulate, lanceolate, sau la cele de la frunzele supreme alungit
lanceolate. Sepale Ja înflorire erecte, la vîrf neglugate. Plantă surie,
moale păroasă, rareori ± glabrescentă ................ 6. $. orientale
Secţia I. DESCTj UEA C. A. Mey. in Ldb. FI. alt. III (1831) 135.
Perii ramificaţi.
1. S. Sophia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 659. — Descurainia Sophia Wcbb et

Bcrthel. Phytogr. canar. 1 (1836—1840) 72; Prantl in Engl. et Prantl Pflzfam.
NI. 2 (1891) 192; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 83. - Discurea Sophia
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 54. — Exs. :^FRE nr. 1954 a, b sub Descu
rainia. — Te*: Pl. 15, fig. 1, la, b.
O sau O . Tulpină erectă, cilindrică, înaltă de 20—50 (70) cm, în partea

superioară ramificată, pubescentă. cu peri stelaţi. Frunze alterne, suriu
verzi, fin pubescente, cu peri stelaţi, lat ovate sau alungit ovate, lungi de
3—16 cm, de 2 —3 ori penat seetate, cu lacinii liniare sau îngust laciniate.
Aripile de primul ordin lanceolate, micşorate spre baza frunzei, cele inferioare
auric-ulat amplexicaule. Frunzele superioare sau cele ale ramurilor mai mici,
simplu penate, cu lacinii filiforme, alungite. Inflorescenţa un racem la vîrful
ramurilor, cu flori mici, lungi de 2,5—3 mm, palid gălbui; pedicelii de 2 ori
mai lungi decît florile. Sepale erecte, îngust eliptice, gălbui-verzi. Petale de
lungimea sepalelor sau mai scurte, îngust spatulate. Racem fructifer alungit,
lax, cu silieve lungi de cca 20 mm şi late de 1 mm, arcuit erecte, scurt ascu
ţite la vîrf, cu un stil foarte scurt şi cu stigmat disciform, nelobat. Pedicel
fructifer de 9—10 mm lungime, de cca 3 ori mai subţire decît silivea, cu care
formează un unghiu foarte obtuz (cca 170°). Valve cu nervură longitudinală
bine vizibilă, mărunt şi des boltite deasupra seminţelor. Seminţe uniseriate,
îngust ovat elipsoidale. Embrion notoriz. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . în locuri părăsite, în j urul satelor, pe lingă garduri,
CRUCIFERAF. '19
R ă s p . î n ţ a r ă: Reg. Baia Mare: Vişcul de Sus; Cărei; Sighet. Reg. Cluj: Anieş
(r. Năsăud); Bistriţa; Cluj; Cheia Turzii, Băile SăraLe Turda. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş;
defileul Mureşului, Reghin. Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Sighişoara, Sascliiz; Mediaş;
Şura Mare, Gustcriţa, Sibiu, Şcliinbăr, Bradu (r. Sibiu). Reg. Oradea: Mărţihaz (r. Salonta);
Oradea. Reg. Arad: comună. Reg. Timişoara: comună (Heuff.). Reg. Bucureşti: Bucureşti
pe malul Dîmboviţei; Slobozia; Mrca Cernica {r. Brăneşti). Reg. Galaţi: Măcin; Sulina,
Letca, Periprava, Caraorman, Tulcea, Chilia Veche (r. Tulcea); Ilanu Conache (r. Lieşti).
Reg. Birlad: Cosmos l.i Deal {r. Tecuci). Reg. Bacău: în jurul muntelui Ceahlău. Reg. Iaşi:
Bîrnova, Iaşi, Copou, Cristeşti, Dl. Repedea, Xiţelea, Ciurea, Nicolina, V. Bahluiului,
I. ngheni-Prut, Sculerii, Vladeni, Şipotc (r. laşi); Tg. Frumos, Băiceni, Sineşti (r. Tg.
Frumos); Buciumi (r. Negreşti); Cotnari (r. Hîrlău). - Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti
(r. Truşeşti).
V a r i a b i l i i » Lea s p e c i e i
î. tjpicuni Beck FI. NO 11, 1 (1892) 476. - Tulpina si frunzele _t suriu-verzi, acope
rite cu peri stelaţi, - Comună.
f. glabrcseens Beck l.c. — Plantă ± glabră. — Ici-colo, mai rar.
f. depauperâtuin Porc. in Schcd. ex Nyâr. f. nova inAdd. III, pag. 639 — f. pumilum
Porc. in Sched. —Tulpină subţire, înaltă de (6) 10 —20 cm, neramificată, numai cu 3 —5
flori. Frunze lungi de 10—15 mm. — Reg. Suceava: Cîrlibaba la Podul Bistriţei Aurii
(r. Vatra Domei).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele au un gust pipărat şi se întrebuinţează in Caucaz
in locul muşlarului. Cenuşa conţine multă silitră (azotat de potasiu).
R ă s p . gen. : Eurasia, Africa de X; introdusă în America de X şi S, Noua Zee-
Iandă.
Secţia II. VELÂRUM DC. Syst. II (1821) 459.

Silicvă subuliform îngustată spre vîrf.
2. O S. officinale (L.) Scop. FI. carn. II, ed. II (1772) 26. — Erysimum
officinale L. Sp. pl. ed. I (1753) 660. — Velarum officinale Schur Emim.
pl. Transs. (1866)54; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 52.— Brîncuţă.—
Szapora zsombor.— Gebrăuchliche Rauke. — ryjiHBiniK JienapcTReHUbiii. —
Ic.: Pl. 16, fig. 1, 1 a, b.
O — 0 . Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm, patent sau orizontal rami
ficată, cu ramuri lungi, înguste, terminate în inflorescenţe. Plantă peste tot
păroasă, rar glabrescentă. Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii ovat triun
ghiulare, lungi de 4 —8 cm, penat seetate, cu 1—4 perechi de segmente ori
zontal patente sau ± răsfrînte, pe latura inferioară întregi, pe cca supe
rioară dur dinţate; segmentul terminal mult mai mare, ± lobat dinţat.
Frunzele superioare sau cele ale ramurilor îngust lanceolate sau trifide.
Inflorescenţa un racem lung, îngust. Flori mici, foarte scurt pedicelate, înde-
suite. Sepale erecte, de 1,5—2 mm lungime, pubesccnte. Petale galbene
desoliise, pînă la 3 mm lungime, oblanceolatc, foarte lent atenuate. Racem
fructifer foarte alungit, cu silieve alipite de axă. Pedicel de (1) 2 (3) mm
12U FLORA R .P .R .
lungime, gros, tare. Silicvă de 10—16 mm lungime, subulată sau alungit

conică, îngustată lent spre vîrf, pubesccntă. Seminţe uniseriate, 5 —6 într-o
lojă, ± ovoide, turtite, brun roşcate, netede. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . în locuri ruderale, terenuri necultivate, lîngă drumuri.
R ă s p . In t a r ă : în regiunea de cîmpie, foarte comună în întreaga ţară. — Reg.
Baia Mare: comună peste tot; Salu Mare. Reg. Cluj: Anieş (r. Năsăud), Bistriţa; comună
în Cîmpia Transilvaniei; Cluj pe malul Someşului; între Poieni şi Ciucea (r. Huedin);
Cheţani (r. Luduş). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin; Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure);
Odorhei, Mţii Harghita (r. Odorhei). Reg. Stalin .- Sibiu, Guşteriţa, Bradu (r. Sibiu); Mediaş;
Sighişoara. Reg. Hunedoara: Petrila (r. Petroşani). Reg. Oradea: Oradea; Aleşd; Stîna
de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara: comună peste tot (Heuff.); Mehadia, Dl. Treşcovăţ
(r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova; Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi); Rastu (r. Băileşti);
Cerneţi, Vîrciorova (r. Tr. Severin). Reg. Piteşti: Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Sinaia. Reg.
Bucureşti: comună în jurul Bucureştilor. Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă). Reg.
Bacău: la poalele Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi: Iaşi, Repedea, Vişan, Capul Rediului, Bivo
lari, Sculeni (r. Iaşi); Podul Iloaiei, Tg. Frumos (r. Tîrgu Frumos); Belceşti, Hîrlău (r.
Hîrlău). — Reg. Suceava: Botoşani; Bosanci (r. Suceava).
f. lciocărpum (DC.) Borza Consp. FI. Rom. (1947) 125. — S. officinale var. leiocar-
pum DC. Syst. nat. II (1821) 460. — Silicvă glabră; plantă mai verde. — Reg. Cluj: Cluj
pe străzile Hajongardului.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de V.
Secţia III. IRIO DC. l.c. (1821) 463.

Silicvă cilindrică, cu seminţe lunguieţe, ± ovoidale.
3. S. Loeselii Jusl. in L. Cent. pl. I (1755) 18; Amoen. acad. IV (1759)

279.— LeptocarpeaLoeselii DC. Syst. II (1821) 202; Vassilcz. in FI. U.R.S.S.
VIII (1939) 44. — Voinicică. — Borzas zsombor. — LoseFs Rauke. —
ryjiHBHHK jie3ejmeB. — E x s .: FRE nr. 1249. — Ic.: Pl. 16, fig. 3, 3a.
O, 0 — OO. Rădăcină fusiformă. Tulpină erectă, de 40—80 (100)
cm înălţime, bogat frunzoasă, în partea superioară virgat ramificată, cu
peri simpli, lungi, deşi, rigizi, mai ales în partea inferioară îndreptaţi în jos.
în timpul înfloririi fără frunze bazale. Frunze treptat mai mici spre inflores
cenţă, păroase pe ambele feţe, cele superioare adeseori glabrescente, triun-
ghiular-ovate sau alungit ovate, adînc runcinate, cu segmente ovate sau
lanceolate, dur dinţate sau dinţat lobate, cu marginea inferioară a segmen
telor adeseori întreagă; cele superioare liniar-lanceolate, ± întregi. Inflores
cenţă racem simplu, la începutul înfloririi îndesuit globuloasă, apoi prelun-
P l a n ş a 16. — 1. Sisymbrium officinale (L.) Scop., la. părţi florale, lb. o silicvă
completă şi una cu seminţe vizibile. — 2. S. Irio L., 2a. părţi florale. — 3. S. Loeselii
Jusl., 3a. părţi florale.
PLANŞA 16.
C.RUCIFEltAK 123
gită foarte Tnult. Sepale de 3 mm sau puţin mai lungi, nedilatate saciform
la bază. Petale galbene, de cca 6 mm lungime, obovate sau alungit obovate,
uşor atenuate într-o unguicula scurtă. Pediceli fructiferi de 6 —10 mm lun
gime, glabri sau 4; păroşi, cu mult mai subţiri decît silicvele, patenţi sub
60—80°, rar aproape orizontali. Silieve lungi pînă la 3 cm şi puţin mai înguste
de 1 mm, puţin arcuite în sus, cu suprafaţă destul de netedă, paralel trincr-
vate, la vîrf cu un stil foarte scurt şi stigmat slab bilobat. Seminţe multe,
mici, uniseriate. — V I—VII (VIII).
S t a ţ i u n e a . Locuri părăsite, ruderale, lingă drumuri, garduri, mar
ginea arăturilor, în regiunea de cîmpie.
R ă s p . i n ţ a r ă : Comună. -- Reg. Cluj: Rodna, V. Şicului (r. Rodna), frecvent
în jurul Clujului, Someşeni, Apahida, Jucttl de Jos (r. Cluj); V. Florilor, Ceanul Mare,
Turda, Cheia Turzii, Copăceni, Sandu Ieşti (r. Turda); Războieni, Ocna Mureşului, Aiud,
Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Valea Lungă,
Prostea Mare şi Mică, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Sibiu. Bradu, Daia, Noul Săsesc,
Guşlerita, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Secaşului (r. Sebeş); Mesent.ea,.Benic,
Bărăbanţ, Alba Iulia (r. Alba); Simeria, Pcştişu Mare (r. Hunedoara); Ruşi (r. Haţeg);
Deva; Orăştie. Reg. Arad: Săvîrşin (r. Lipova); Arad, Micălaca (r. Arad). Reg. Timişoara:
pc locuri ruderale pe slînci şi pe pereţi (Ileuff.); Beregsău (r. Timişoara): Tisoviţa (r. Almaş).
Reg. Craiova: Craiova pe canalul colector. Reg. Bucureşti: pe marginea şoselei spre Olte
niţa. Reg. Calaţi: Letea (r. Tulcea). Reg. Birlad: Mărăşti (r. Panciu): pe malul Şiretului
la Cosmeşti-Deal (r. Tecuci). Reg. la şi: Ungheni-Prut, Dl. Repedea, laşi, Cristeşti, Copou^
Socola, Mîrzeşti, Şorogari, Ciurea, Voineşti (r. Iaşi); Tg. Frumos, Popeşti (r. Tg. Frumos)
Hîrlău, Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Ilorodniceni, Liteni (r. Fălticeni); Stînca-Ştefă-
neşli (r. Truşcşti): Bosanci (r. Suceava).
f. typicum (Beck). — S. Loeselii a. typicum Beck FI. NO II. 1 (1892) 477. — Silicvă
glabră, frunze şi tulpină păroase, seginenLe ovate. — Comună.
f. glabrcsceus (Schur) Beckh.-Haase FI. VVestf. (1893) 148. — Leptocarpuea Loe
selii b. globreseens Schur l.c. — L. Pseudo-Loeselii Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn
XV.2 (1877) 83. — Frunze tulpinale mai tîrziu glabrescente, cu segmente liniar lanceo
late, serale. Seminţe subbiseriate. — Pe pereţi, slînci, ruine, in locuri umbroase, la Ora
şul Stalin pe Mt. Tîmpa.
f. ciliâtuiu (Beck). — S. Loeselii {i. cilialum Beck l.c. — Silicvă lung ciliată. — Reg-
Aut. AI.: Tg. Mureş. Reg. Suceava: Suceava.
f. latisecium (Schur) Thell. in Hegi IV. 1 (1919) 17G. — Jêplocarpaea Loeselii DC.
a. latisecta Schur l.c. — Frunze de 6—12 cm, numai cu 1 —2 aripi ; lobul terminal cel
mai mare, ovat sau triunghiular. — Oraşul Stalin; Craiova.
R ă s p . gen. : Eurasia.
4. ? S. ausiriacum Jacq. FI. austr. III (1775) 35, tab. 262. — Sinapti
pyrenaica L. Sp. pl. ed. II (1763) 934.
O O sau 4 - Tulpină erectă, ramificată de obicei de la bază, înaltă de

10—80 cm, glabră, cu ramuri divaricat patente- Frunze bazale prezente la
124 PLUBA K .l’.fi.
înflorire, abundente, toate glabre, lirat penat seetate sau runcinat penat
seetate, cu lobi mai mult confluenţi. Raceme relativ dese, cu flori mărişoare.
Scpale lungi de 4 mm. Petale de 7 mm. Ovar glabru cu 28—40 ovule. Pedi
celi patenti, de 5 —10 mm lungime. Silieve ± erect patente, puţin încovo
iate spre axă, lungi de 2,5—6 cm şi late de 1 mm, cu stil lung de 0,5—1,5
mm. - V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe pereţi, stînci, coline.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte rară şi chiar dubioasă. A fost indicată de Schur (En. 53)
de lingă Sibiu.
R ă s p . g e n. : Europa de mijloc şi de V.
5. S. Irio L. Sp. pl. ed. i (1753) 659; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 44. - I c .: Pl. 16, fig. 2.
O — G. Tulpină înaltă de 10—60 cm, frunzoasă, în partea superioară
ramificată, fin pubescentă. Frunze ovat lanceolate sau ovate, cele inferioare
lung peţiolate, glabre sau fin pubescente, runcinat seetate, cu segmente
orizontal patente, ovat lanceolate, ± lobat dinţate, cu puţini dinţi (1—4).
Ramuri terminate în racem simplu, la început scurt şi îndesuit, mai tîrziu
alungit. Pediceli lungi cît florile sau cu puţin mai lungi. Sepale îngust elip
tice, de cca 3 mm lungime, erecte, palid galbene. Petale lungi de 4 mm, palide,
îngust spatulate şi atenuate în unguiculă. Silicvele tinere întrec întotdeauna
florile şi bobocii (Pl. 16, fig. 2), cele adulte ± erecte, îngust liniare, de 3 —4
cm lungime, cu pediceli cu mult mai înguşti şi asemănători cu cei de la
S. Loeselii, multisperme, cu seminţe uniseriate, mai mici de 1 mm. —
V I-V II.
S t a ţ i u n e a . Lingă drumuri, pe ruine, pereţi, răzoare, locuri înierbate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Plantă foarte rară. — Reg. Stalin: Sighişoara; Sibiu. Reg. Plo-
esti: Dl. Mare la Valea Călugărească (r. Ploesti). Reg. Iaşi: Ungheni la gară, Cristeşti {r.
Iaşi).
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeană, Europa centrală, U.R.S.S., Africa de
N, Asia de V.
6. S. orientâle Tom. Cent. pl. II (1756) 24, nr. 173; in L. Amoen. acad.
IV (1759) 322.— S. Columnae Jacq. FI. austr. IV (1776) 12 tab. 323; non L .;
Vassilcz. în FI. U.R.S.S. VIII (1939) 50. - E x s.: FRE nr. 1250. - Ie.:
Pl. 17, fig. 1, l a —c.
0 , 0 sau OO. Tulpină erectă, înaltă de 30—70 cm, în partea supe
rioară distanţat şi patent ramificată* cilindrică, păroasă sau glabrescentă.
P l a n ş a 17. — 1. Sisymbrium orientale Tom., la. părţi florale, lb. porţiune din.
racemul fructifer, lc. porţiune din silicvă cu seminţe şi valva căzută. — 2. S. altissimum L ..
2a. părţi florale.
PLANŞA 17
OllUClFERAK 1-7
Frunze bazale lanceolate, lung peţiolate, runcinal seclale, cu segmente triun

ghiulare, lat ovate, ± întregi, păroase, cele superioare cu segmente termi
nale confluente. Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii runcinate, cu segmente
lanceolate şi orizontal patente, pe marginea inferioară întregi, pe cea supe
rioară denticulate. Frunze supreme lanceolate, cu o singură pereche de seg
mente, cu segment terminal alungit, adeseori întregi, nedivizate. Inflores
cenţa racem simplu, la început cu flori dese, apoi alungită, cu silieve distan
ţate. Pediceli de lungimea florilor sau mai scurţi, păroşi. Sepale lanceolate,
lungi de cca 4 mm, păroase, erecte. Petale de 7—8 mm lungime, ovat elip
tice, galbene, atenuate în unguiculă lungă de 2 —3 mm. Silieve lungi de
5—8 (10) cm, groase de 1 —1,5 mm, cu pediceli rigizi, groşi aproape cit silicva,
glabrcscenţi sau scurt, păroşi şi valve longitudinal 3-nervate. Seminţe nume
roase, uniseriate, brune, mai mici de 1. mm, ± lurtit.e, emarginate Ja un
capăt. Embrion notoriz-. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri însorite şi părăsite, lingă drumuri, pe marginea
arăturilor, pe pereţi. Comună numai în părţile sudice ale ţării.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna în pădurea spre Corongiş. Reg. Stalin: Sighi
şoara ; Sibiu; gara Şinca Nouă [r. Făgăraş). Reg. Oradea: Oradea (rara). Reg. Arad: Pere
nul Mic (r. Arad); Cetatea Şoimoş (r. Lipovaj. Reg. Timişoara: locuri ruderale (Heuff.):
Baziaş (r. Moldova Nouă); Orşova (r. Almaş). Reg. Craiova: Craiova; Rast, Ristreţu ţr.
Băi Ieşti); Murla, Măceşul de Jos pe Grindul Tiţa (r. Gura Jiului); Maglavit (r. Calafat):
Turnu Scverin. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Cotroceni); Lehliu; CoYnana (r. Vidra). Reg.
Constanţa: Feteşti, Hagieni, Ţândărei (r. Feteşti); Năvodari, Corbu, Cernavodă (r. Med
gidia); Constanţa pe malurile de la vii; Amandza lîngă Babadag. Reg. Galaţi: Macin:
între 1. G. Duca şi M. Kogălnieeanu, colina Cajeraci între I. G. Duca şi Maiimudia, intre
Tulcen şi Prislav (r. Tulcea); Galaţi. Reg. Birlad: Tecuci. Reg. laşi.: Cristeşti, Cuculeni,
Aroneanu, Copou (r. Iaşi); V. Clanului (r. Huşi); Cepleniţa (r. Hîrlău).
Ya riabililalea speciei
După indumentul fructului se pot deosebi:
f. hebecărpum (Kochj V Buscli in FI. cauc. criL. III, î (1904 —io) 218. - S. Columnae
L. ji. hebecarpa Koch Kvn. ed. 111 (1857) 43. — S. Columnae a. hebecarpum Schur Knum.
pl. Transs. (1866) 53. — Silicva păroasă. Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă).
Reg. Constanta: intre Palaz şi Constanţa. Reg. Iaşi: Cristeşti, Aroneanu, Cucuteni (r.
laşi); Buhnlniţn. Cepleniţa (r. Hîrlău).
f. leiocărjmm (DC.) Hal. Consp. FI. gr. I (1901) 69. — .S’. Columnae leiocarpum
DC. Syst. II (1821) 409. — S. Coliunnae b. psilocarpum Schur 1. c. — S. Pseudo-Columnae
Schur Phytogr. in Yerh. NV Briinn XV. 2 (1877) 83, p.p. — Silicvă glabră. - Sibiu.
După păroziLalea şi forma părţilor plantei se poL deosebi:
f. hygrdphiluni (Fourn.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Kur. IV. 1 (1919) 181. — S. Colum
nae Jacq. f. A. firmius var. hygrophilum Fourn. Rechcrch. Crucit. (1865) 88. — S. Colum
nae c. Bscudo-lrio Schur Enum. pl. Transs. (1866) 53.— întreaga planLă glabreseentă.—
Reg. Aut. M .: Topii ţa. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Sebeş. R^g.
Constanţa: Yasile Roaitn (r. Negru Vodă).
f. maeroldiua (Pomel) Hal. l.c. — S. macroloma Pomel Nouv. Mal. FI. AU. (1874)
368. — Silicva nematură lungă de 9—11 cm, iar cea matură lungă pînă la 18 cm, de obicei
glabră. — în «Dobrogean (ex. Borza Consp. (1947) 125).
J 28 FLORA IS.I'.H.
var. subliastâtum (Willd.) Thell. in Zimmerm. Adv. Pfl. Mannli. (1907) 96. — Bras
sica subhastata Willd. Sp. pl. III, 1 (1801) 550. — Tulpina foarte ramificată de la bază.
Silicva foarte subţire, lată de 0,75—1 mm. întreaga plantă aproape glabră. — lieg. Sta
lin: Oraşul Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Sebeş.
R ă s p . g e n. : Europa de mijloc pînă în U.R.S.S., Europa de S, Asia de SV pînă

în India, Algeria, Insulele Canare, introdusă în Austria.
7. S. altfssimnm L. Sp. pl. ed. I (1753) 659. — S. Sinapistrum Gr.

Stirp. austr. I, ed. II (1769) 52; Glass. Crucif. (1769) 138. — S. pannonicum
Jacq. Ic. pl. rar. I (1781-86) 12, tab. 123; Collect. I (1786) 70; Vassilcz.
in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 49. - E x s.: FRE nr. 1251. - I c .: Pl. 17, fig.
2, 2a; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. II (1926) 188, fig. 34.
O —OO. Tulpină erectă, înaltă de (20) 30—50 (60) cm, cilindrică, in partea
inferioară setos hirsută, la mijloc şi spre vîrf glabră, de obicei ramificată,
des frunzoasă, ± divers foliată. Frunze inferioare şi bazale scurt peţiolate,
runcinat seetate, cu lacinii ovate sau ovat lanceolate, patente, puţin dinţate,
in număr de 4 —7, cele superioare sesile, mai puţin adine seetate şi ± con
fluente cu lobul terminal, peste tot setos păroase, în timpul înfloririi adeseori
toate lipsesc. Frunze mijlocii şi mai ales cele superioare penat seetate, cu
lacinii lungi, îngust lanceolate sau liniar lanceolate, pînă la filiforme, întregi
sau cu 1—2 dinţi mici, de obicei glabre, moi. Ramuri terminate în racem
simplu. Pedicelii cca de lungimea florilor. Caliciu lung de 4 —5 mm, cu sepa-
lele la înflorire orizontale, cele 2 externe la vîrf glugate. Petale galbene deschis
dc cca 8 mm lungime, cu limb alungit eliptic, care se subţiază pe neobservate
in unguiculă. Silicvă de 6 —7 cm lungime, lată de 1—1,5 mm, puţin mai
groasă decît pedicelul, cilindrică, spre vîrf puţin îngustată, terminîndu -se
intr-un stil scurt cu stigmat puţin lăţit, bilobat. Valvele cu cîte o nervură
mijlocie accentuată. Seminţe uniseriate, foarte numeroase, mici, mai scurte
de 1 mm, gălbui-brunii. Embrion notoriz. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Pe locuri pietroase sau nisipoase, însorite, lingă drumuri,
pe ruine, umpluturi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj pc Dl. Sf. Gheorghe, Cojocna (r. Cluj). Reg.
Aut. M .: Deva (r. Topliţa). Reg. Stalin: Şura Mică, Sibiu, Orlat, Veştem, Bradu (r. Sibiu):
Blaj (r. Tirnăveni). Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: în Banat
(Heuff.); Mt. Domugled, Orşova (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Severin
(r. Tumu Severin); Crdiova; Păd. Ciumurgia lingă Piscu Nou (r. Calafat.) Reg. Piteşti :
Ioneşti, Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra). Reg.
Constanţa: Constanţa, stepa Anadolchioi la Constanţa; Tuzla (r. Negru Vodă); Cernavodă,
Basarabi, Corbu (r. Medgidia); Lacul Sinoe pe insula de nisip, Jurilovca (r. Istria). Reg.
Galaţi: Letea, Isaccea, Mrea Cocoş, Movila Hîrtop Intre I. G. Duca şi Mahmudia (r. Tul-
cea). Reg. Birlad: Bîrlad, Păd. Barcea (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Mînzăteşti, Copou
(r. Iaşi). Reg Suceava: Suceava; Manoleasa (r. Săveni).
CRU C IFE R A E 129
Yariabilitatea speciei
f. pannonicum (Jacq.) Fiori et Paoletti FI. anal. ital. I, 2 (1898) 432. — S. panno
nicum Jacq. Ic. pl. rar. I (1781—86) 12, tab. 123, s. s. — Plantă scundă, de 20—30 cm
înălţime, cu tulpina simplă. — Reg. Aut. M .: podul Mureşului la Deda (r. Topliţa).
R ă s p . g e n. : Europa de mijloc, de E şi de S, Asia de SV. Introdusă în Europa
de N şi America de N.
Secţia IV. NORTA (Adans.) DC. Syst. II (1821) 461. - Norta Adans. Fam. II (1763)
417, pro gen.
Silicvă cilindrică, cu seminţe alungit cilindrice sau alungit elipsoidale.
8. S. strictfssimum L. Sp. pl. ed. I (1753) 660; Vassilcz. in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 41. — Norta striclissima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 54. —
Voinicică. — Magas zsombor. — Steife Rauke. — ryjiHBHHK catarau. —
E x s.: FRE nr. 1955 a, b. — Ic.: Pl. 18, fig. l a —c.
2J.. Tulpină erectă, viguroasă, înaltă de 50—100 (120) cm, cilindrică, glabră
sau păroasă, cu peri îndreptaţi în jos. Inflorescenţa o paniculă compusă
din raceme simple. Frunze dese, descrescente spre vîrf, întregi, lat sau îngust
lanceolate, alungit ascuţite sau acuminate, abrupt îngustate într-un peţiol
scurt. Frunze lungi de 10—14 cm, late de 2 —4 (5) cm, cu margini subîntregi,
dcnticulate, uneori dur dinţate, pe faţă ± glabrescente, pe dos mai des hir
sute; cele superioare mici, bracteiforme, liniar lanceolate, subsesile. Inflo
rescenţa ramurilor la început racem des, subcapituliform, mai tirziu alungit.
Peduncul subţire, de cca 6 mm lungime, de obicei glabru. Sepale lungi de
4 —5 mm, alungit eliptice, la vîrf rotunjite, cele 2 exterioare la vîrf glugate.
Petale intens galbene, de cca 8 mm lungime, oblanceolate, cu limb eliptic,
îngustat foarte uşor în unguiculă lată, Silicvă erectă sau ± patentă, slab
arcuită, lungă de 6 —7 cm, groasă de 1 mm, 4-unghiular cilindrică, la capăt
subţiată într-un rostru lung de 3 —4 mm, cu stigmat puţin mai lat, sferic.
Seminţe uniseriate, numeroase, de cca 2 mm lungime, alungit cilindrice,
brun roşietice. Embrion notoriz. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Creşte în grupe pe malul rîurilor, în boschete, dumbrăvi,
pe marginea pădurilor, uneori pe lîngă garduri, între stînci, în întreaga ţară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Marc: Vişeul de Sus. Reg. Cluj: Rodna, Năsăud;
Bistriţa ; Chiochiş (r. Beclean); Ganciu, Ciceu-Corabia, Păd. Logii (r. Dej); Ţaga (r. Gherla);
Feiurdeni, Sînmiclăuş, Somcşeni, Boju, Tunelul Cojocnei, Cluj (r. Cluj); Gligoreşti, Cheia
Turzii, Colţii Trăscăului, Stîncile Luncii de la Poşaga, Strîmtoarea de la Runc (r. Turda);
Aiud. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin; Odorhei, Lueta, Baia Sf. Cruce în Harghita
(r. Odorhei); Tg. Săcuesc, Pucioasa; Sf. Gheorghc, Vîlcele, Zagon (r. SIL. Glieorghe).
Reg. Stalin: Hărman (r. Slalin); Sighişoara, Noul Săsesc; Valea Lungă, Prostea Mare
şi Mică, Mediaş, Bazna, Şeica Mare şi Mică (r. Mediaş); Blaj, Mănărade (r. Tîrnăvcni);
Şura Marc, Tălmaciu, Cisnădie, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie; Colţii Trăs
căului pe Piatra Cetii (r. Alba). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: frecvent (Heuff.);
9 - c. 640
130 FLORA R .P .R .
Mt. Domogled (r. Almaş). Reg. Ploeşii: Bîsca Rozilei (r. Cislău). Reg. Bacău: Băile Slănic
(r. Tg. Ocna) ; Schitul Durău sub Ml. Ceahlău, Răpciuni, Cheile Bicazului (r. Ceahlău).
Reg. Iaşi: Iaşi, Breazu, Aroneanu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Plăvălar, Chilişeni, Bosanci,
pe Dl. Ciorsaci (r. Suceava); Capu Codrului (r. Gura Humorului); Uideşti (r. Fălti
ceni.)
V ariabilit atea speciei

f. typicum (Beck). — S. strictiss. a. typicum Beck FI. jNO II. 1 (1892) 476. — Frunze
evident dinţate, adeseori chiar dur dinţate, uneori dublu dinţate. — Comună.
f. suiri ut egrrum (Beck). — S. strictiss. fi. subintegrum Beck 1. e. — Frunze aproape
întregi sau numai mărunt şi distanţat dinţate. — Reg. Cluj: Aiud; Cheia Runcului (r.
Turda). Reg. Hunedoara: Cetatea Deva. Reg. Iaşi: Copou, Breazu (r. Iaşi).
Răsp. g e n . : Europa centrală, de E şi SE, Armenia.
9. S. polymorplium (Murr.) Roth Mau. bot. II (1830) 946; Vassilcz. in

FI. U.R.S.S» VIII (1939) 46, tab. III, fig. 23. — Brassica polymorpha Murr.
Nov. Gomm. Goctting. VII (1776) 35, tab. V I ; W et K. Pl. rar. Hung. I (1802)
93, tab. 90. — S. junceum M. B. FI. taur.-cauc. II (1808) 114. — Cheiranthus
junceus W. et K. l.c. III (1812) 259, tab. 234. — Norta juncea Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 54. - I c .: Pl. 18, fig. 2, 2a, b.
2J.. Rădăcină lemnoasă. Tulpină erectă, înaltă de 50—80 cm, cilindrică,
glabră sau în partea inferioară ± hirsută, în partea superioară sau de la
mijloc simplu ramificată, adeseori cu ramuri virgate. Frunze inferioare şi
mijlocii îngust lanceolate, glabre sau pe dos ± hirsute, cele inferioare lung
peţiolate, penat fidate sau penat partite, cu rachisul lat aripat, lacinii îngust
lanceolate, suberecte, de obicei 3 —5 pe o latură şi segment terminal foarte
lung, uneori numai cu 1—2 segmente neînsemnate. Frunze superioare liniar
lanceolate, întregi, sesile, ascuţite, spre bază foarte uşor atenuate, cele supreme
filiforme. Inflorescenţa racem simplu, mai tirziu alungită, glabră, cu pediceli
de 8—12 mm lungime, mai lungi decît florile. Caliciu lung de cca 4 mm, cu
sepale lanceolate, netede, obtuziuscule. Petale galbene, lungi de cca 6—7
mm, oblanceolate, uşor îngustate în unguiculă lată. Silicvă lungă de 25—35
mm şi lată de cca 3 /4 mm, cilindrică, pe valve cu cîte o nervură longitudinală
bine vizibilă, la vîrf se îngustează într-un stil lung de 2 mm, cu un stigmat
uşor bilobat. Seminţe uniseriate, numeroase, gălbui-roşietice, cilindrice, de
1 mm lungime şi 0,5 mm lăţime. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coline ierboase, fîneţe puţin alcaline şi locuri însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Leordina la gară (r. Vişeu). Reg. Cluj: Ocna
Dejului (r. Dej); Sucutard-Puini (r. Gherla); Turda. Reg. Aut. M .: Păulcni, Petreni (r.
Odorhei). Reg. Stalin: Mediaş, Prostea Mare şi Mică (r. Mediaş); Ocna Sibiului, Şura Mare
P l a n ş a 18. — 1. Sisymbrium strictissimum L., la. ramură fructiferă, lb. părţi

florale, lc. secţiunea seminţei. — 2. S. polymorphum (Murr.) Roth, cu frunze inferioare
penatsectate, 2a. idem, cu frunze inferioare întregi, 2b. părţi florale
P L A N ŞA 18
CR U C IFE R A E 133
<r. Sibiu). Reg. Timişoara: Oraviţa. Reg. Constanţa: Peninsula Kaleii, Istria, Portiţa (r.
istria); Corbu spre Periclie (r. Medgidia). Reg. Galaţi: fîneţele sărate din Deltă, Letea,
Caraorman (r. Tulcea). Reg. Iaşi: V. lui David, Aroneanu,Mîrzeşti, Yînători, Copou, Cris
teşti, Stînca, Coarnele Caprei, Breazu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Dîngeni, Stînca-Ştefăneşti
(r. Truşeşti).
var. latifdlium (Korsh.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 86 (1924) 102. — S. jun-
ceum M. B. var. latifolium Korsh. in Bull. Acad. sc. St. Petersb. 5. ser., IX.5 (1898) 412. —
Frunze inferioare ± sinuat dinţate, pînă la penatfidate, cele superioare întregi, lungi de
7—10 cm, late de 6—15 mm. — Comună.
var. intlgrum Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640. — Toate frunzele întregi, îngust
lanceolate sau liniar lanceolate. — Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
Răsp. g e n. : Europa de SE, Siberia.
Subtribul 2. A l l i a r i i n a e Janch. l.c. 17.

Fructul silicvă. Glandele nectarifere formează un inel închis. Celule cu
mirozină şi cu clorofilă aşezate în mezofil. Flori albe. Peri simpli sau lipsesc.
Genul 143. A L L I Â R I A * ) Scop.

FI. carn. ed. I (1760) 515. — U s t u r o i ţ ă
Plante bisanuale sau perene, cu tulpini ierboase, erecte şi frunze întregi,
cu peri simpli. Sepale ± patente, nedilatate saciform la bază. Petale albe.
Stamine simple, fără apendice, cele mici înconjurate la bază cu cîte o glandă
nectariferă, care împreună cu glandele situate în afara staminelor mediane
(mari), formează un inel ± închis (Pl. 14, fig. 1, 4). Silicva ± 4-unghiulară,
fără rostru, se deschide prin 2 valve boltite, cu o nervură longitudinală proe
minentă şi două nervuri laterale mai puţin proeminente. Pedicelul mai gros
decît silicva. Seminţe uniseriate, cilindrice, cu embrion notoriz.
A. officinalis Andrz. in M.B. FI. taur.-cauc. III, Suppl. (1819) 445;

N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 31. — Erysimum Alliaria L. Sp. pl.
ed. I (1753) 660.— Sisymbrium Alliaria Scop. FI. carn. II, ed. II (1772)26.
— Usluroiţă. — Hagymaszagu szegecs. —Gemeines Lauchkraut. —• HecHOnmiK
jieKapCTBeHHuii. — E x s.: FEAH nr. 2886. — I c .: Pl. 19, fig. 1, 1 a—c.
OO (4 ). Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—80 (100)
cm, de obicei neramificată, cilindrică, glabră, numai în partea inferioară
hirsută. Frunze egal distribuite pînă la inflorescenţă; cele bazale şi inferioare
lung peţiolate, rotund rcniforme, adînc cordate, ondulat şi dur crenate,
glabre sau pe peţiol şi pe dos moi păroase, cele superioare cu peţioli din ce
în ce mai scurţi, alungit cordate sau triunghiular cordate, adînc sinuat crenat
*) Nume derivat din «allium», deoarece frunzele frecate au un miros asemănător

cu al usturoiului.
134 FLO RA R .P .R .
dinţate, ascuţite, cele supreme cu vîrful alungit. Flori în racem de obicei

unic sau In 2—3 raceme, cele inferioare bracteate (1—2), celelalte fără bractei.
Pedicel lung cît floarea. Sepale de cca 3,5 mm lungime. Petale albe, de (5)
6 —7 mm lungime, cu limb obovat rotund, brusc îngustat în unguiculă lungă
de 2 mm. Pedicelul fructului scurt, mai gros decît silicva. Silicvă rigidă,
patent erectă, lungă de 5—7 cm şi lată de 2—3 mm, ± patrunghiulară, la
vîrf subulat subţiată. Nervura mediană a valvei foarte pronunţată, cele
secundare mai slabe. Seminţe numeroase, uniseriate, negre-brune, lungi de
3 mm şi late de 1—1,5 mm, ± aspre datorită sbîrciturilor longitudinale.
Embrion notoriz. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri umbroase, prin grădini, pe lîngă garduri, în
pometuri, pe lîngă drumuri, în boschete şi păduri de foioase, comună.
R ă s p . . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeu de Jos; Cărei; Satu Mare. Reg. Cluj:
Rodna Veche (r. Năsăud); Cămăraşu (r. Luduş); Băile Sărate Turda; Abrud (r. Cîmpeni)
Reg. Aut. M . : Tg. Mureş; Sovata (r. Sîngeorgiu de Păd.). Reg. Stalin: Hărman, Oraşul
Stalin. Reg. Hunedoara: Şercl (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Arad: Păd. Ciala
(r. Arad). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.); Baziaş (r. Moldova Nouă); Orşova (r. Almaş).
Reg. Piteşti: Cîmpulung, Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila şi
Băneasa; Pasărea, Crucea de Piatră (r. Vidra); Slobozia; Ciorogîrla (r. Mihăileşti); Cio
căneşti (r. Răcari); Mrea Căldăruşani, Ţigăneşti (r. Snagov). Reg. Ploeşii: Doiccşli (r.
Pucioasa); Buzău, Sărata-Monteoru pe Dl. Ciuhoiu. Reg. Constanţa: Babadag. Reg. Galaţi:
Cerna (r. Măcin); Nifon, Niculiţel (r. Tulcca). Reg. Iaşi: Iaşi, Bucium, Cîrlig, Mîrzeşti,
Breazu, Dl. Repedea, Bîrnova, Aroneanu, Coada Stîncii, Dumeşti, V. Ursu (r. Iaşi); Hîrlău.
Reg. Bacău: Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Pătrăuţi (r. Suceava);
Botoşani; Păd. Jureşti (r. Truşeşti).
î n t r e b u i n ţ ă r i . în Caucaz sc foloseşte drept condiment în locul usturoiului.
Seminţele pisate se folosesc uneori la cataplasine în locul muştarului. Din seminţe se
poate extrage un ulei gras.
Răsp. g e n. : Eurasia, Africa de N.
Subtribul 3. A r a b i d o p s i d i n a e O. E. Schulz în Engl. Pflzr-

Heft 86 (1924) 256.
Fruct silicvă (la speciile de la noi). Coaja seminţei la incolţire vîscoasă,
băloasă, nu ca la cele 3 subtriburi precedente. Peri ramificaţi sau simpli.
Genul 144. A R A B I D O P S I S * ) (DC.) Heynh.

in Holl et Heynh. FI. Sachsen I (1842) 538. — Sisymbrium sect. Arabidopsis
DC. în Mem. Mus. Paris VII (1821) 238. — Stenophragma Cel. Kvgt.
Ok. Prazs. (1870) 75 et in Flora LV (1872) 4 3 8 -4 4 2
*) După numele genului «Arabis» şi « opsis » = aspect, înfăţişare, deoarece speciile

acestui gen se aseamănă mult cu Arabis.
P l a n ş a 19. — 1. — Alliaria officinalis Andrz., la. părţi florale, lb. ramură fructi
feră, lc. porţiune din fructul deschis, cu seminţe. — 2. Peltaria alliacea Jacq., 2a. părţi
florale, 2b. corimb fructifer.
PLA N ŞA 19
C RU CIFERA E 137
Plante anuale sau bisanuale, debile, cu peri simpli şi ramificaţi. Sepale

egale, obtuze, nedilatate saciform la bază. Petale (la noi) albe. Glandele
nectarifere laterale ale staminelor scurte, în formă de inel deschis, cele mediane
bulbucate, împreunate cu cele laterale. Ovar sesil, cu stil scurt. Silieve liniare,
multisperme; valvele cu cîte o nervură mediană longitudinală şi cu nervuri
laterale neînsemnate. Embrion notoriz.
A. Thaliâna (L.) Heynh. in Holl et Heynh. FI. Sachs. I (1842) 538; N.

Busch în FI. U.R.S.S. VIII (1939) 77. — Arabis Thaliana L. Sp. pl. ed. I
(1753) 665. — Stenophragma Thalianum Cel. in Flora LV (1872) 438—
442. - E x s.: FRE nr. 1487. - I c .: Pl. 20, fig. 2, 2a.
O —OO. Tulpină înaltă de (8) 10—30 cm, în locuri fertile pînă la 50
cm; la exemplarele mici simplă, neramificată, erectă sau adeseori flexuoasă,
subţire, la exemplarele mai viguroase ramificată chiar de la bază, cu ramuri
virgate, uneori cu mai mulţi lăstari bazali, de obicei simplu păroşi. Baza
tulpinii cu o rozetă de frunze persistentă chiar pînă la fructificaţie; frunzele
rozetei oblanceolate sau spatulate, îngustate într-un peţiol evident, rotun
jite la vîrf, rar subacute, întregi sau ± adînc serate, hirsute, rar unele gla-
brescente. Frunze tulpinale alterne, bracteante la ramuri, îngust lanceolate,
îngustate spre ambele capete, întregi sau cele inferioare denticulate, ± gla-
brescente, adeseori cu peri bifurcaţi sau mai rar şi stelaţi. Racemul la început
îndesuit, apoi alungit. Peduncul subţire, lung de 5 —8 mm. Flori mici. Sepale
lungi pînă la 2 mm. Petale lungi de 3 —4 mm, cu limbul obovat, treptat
îngustat în unguiculă, în formă de pană. Stamine puţin mai scurte decît
petalele. Silieve erecte sau puţin patente, îngust liniare, lungi de 10—16
mm şi mai înguste de 1 mm, cilindric-patrunghiulare. Pcdicelul lung, cu
mult mai subţire decît silicva. Valvele cu o nervură longitudinală proemi
nentă, la vîrf cu un stil foarte scurt. Seminţe numeroase, de obicei uniseriate,
foarte mici (50.000 buc. — 1 gram), de cca 0,5 mm lungime. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . In locuri ierboase, fîneţe, pe lîngă drumuri, pe cîmpuri
şi arături.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Vişeu de Jos, gara Moisei (r. Vişeu). Reg.
Cluj: Rodna, Sîngeorz-Băi, Năsăud (r.,Năsăud); Cărei; Canciu (r. Dej); Poniţa (r. Zalău);
Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M . : Reghin; Tg. Mureş.
Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Sighişoara, Prod, Noul Săsesc (r. Sighişoara); Valea
Lungă, Mediaş, Prostea Mică (r. Mediaş); Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V.
Secasului (r. Sebeş); Alba Iulia, Oarda de Sus (r. Alba); Zam, Băcia (r. Hunedoara). Reg.
Oradea: Oradea, Reg. Arad : Arad, Pecica, Semlac, Andrei Şaguna (ferma Otvenes); Vinga
(r. Arad); Păuliş, Cladova (r. Lipova); Ineu. Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.); B azi aş
(r. Moldova Nouă); Sviniţa, Plavişeviţa, Orşova (r. Almaş). Reg. Craiova: MofJeni (r.
Craiova); Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi); Păd. Băla spre Segarcea. Reg. Bucureşti: Bucu
reşti (Herăstrău, Chitila); Ciocăneşti (r. Răcari); Pasărea (r. Brăneşti); Pîslari (r. Mihăi-
Icşti); Comana (r. Vidra); Mrea Căldăruşani (r. Snagov); Lehliu. Reg. Constanta: Feteşti,
Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti). Reg. Galaţi: Pietroiu (r. Brăila). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Bîr-
nova, Valea Lungă, Ciurea, Cucuteni, Popricani (r. Iaşi).
138 PLOUA R.P.R .
£. pusilia (Petit) Briq. Prodr. Pl. Corse II (1913) 2. — Stenophr. Thal. e. Petit in
Add. Cat. pl. Cors. — A. Th. var. simplex Grec. Pl. indig. (1901) 3; Supl. (1909) 17. —
Formă pitică, cu tulpină subţire, simplă, aproape fără frunze. - Reg. Ploeşti: Cotorca
(r. Urziceni). Reg. Galaţi: Viziru (r. Călmăţui).
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de V, Africa, America de N, Australia.
Subtribul 4. I s a t i d i n ae O. E. Schulz in Engl. Pflzfam. ed. II

<1936) 420, cm.
Siliculă turtită lateral sau adeseori aripată. Glandele nectarifere for
mează un inel închis. Celule cu mirozină aşezate atît în mezofil, cît şi în lepto-
mul vaselor conducătoare. Flori galbene. Peri simpli sau lipsesc.
Genul 145. M Y A G Ii U M *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 191, nr. 524], ed. V (1754) 289, nr. 713. - G o
l i c i c a.
Caracterele genului sînt cuprinse în cele ale speciei.
O M. perîoliâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 640; Vassilcz. in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 202, tab. X III, fig. 11. - Golicica. - Ureges legyfogo. - Glatte
Hohldotter. — HojieBKa npoH3eHiiojmcTHan. — E x s.: FRE nr. 2217. — Ic.:
Pl. 15, fig. 2, 2a—d.
O —G. Tulpină erectă, cilindrică, înaltă de 20—50 cm, complect glabră,
netedă, ± glaucă, ramificată, ± dens folială pînă la inflorescenţă, zdrobită
lasă miros neplăcut. Frunze inferioare oblong oblanccolate, atenuate în
peţiol îngust aripat, la margine inegal lobat fidate; cele tulpinale alungit
lanceolate, spre vîrf lent îngustate, întregi, acutiuscule, sesile, la bază
adînc sagitate, semiamplexicaule, cu auricule acritiuscule sau rotunjite,
complet glabre. Inflorecenţa un racem ± dens, la fructificaţie alungit
virgat. Peduncul erect, scurt, pînă la 4 mm lungime, la fructificaţie devine
foarte gros, tare şi rigid. Sepale pînă la 2,5 mm, lat eliptice, rotunjite; 2 dintre
ele puţin dilatate saciform la bază. Petale de cca 3 mm lungime şi 1 mm
lăţime, galbene deschise, îngustate spre ambele extremităţi. Stamine simple,
la baza celor laterale cu cîte o glandă nectariferă deschisă spre exterior, for-
mînd un inel împreună cu glandele situate la baza fiecărei stamine mediane.
Ovar sesil, conic. Fructul siliculă indehiscentă, obovat piriformă, puţin com-
*) După grecescul «myagros», derivat din « myia » — muscă şi «agra» —prin-

zător de muşte.
P l a n ş a 20. — 1. Turritis glabra L., la. părţi florale. — 2. Arabidopsis Thaliana

(L.) Heynh., 2a. părţi florale. — 3. Capsella Bursa-pastoris (L.) Mcdik., 3a. părţi florale,
3b. secţiunea transversală a fructului.
PLANŞA 20
CRU C IFE R A E 141
primată, la partea superioară lăţită şi bombată, la interior cu 2 încăperi

goale, suprapuse uneia unisperme (fig. 2d), cu un stil scurt, rigid, erect.
Sămînţă de cca 3 mm lungime, gălbuie, brun-roşietică, umple complect
încăperea sa. Embrion notoriz. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, ogoare, cîmpuri, locuri ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Satu Mare. Reg. Cluj: Rodna; Bistriţa;
Luduş, Cheţani (r. Luduş); Huedin; Cluj; Copăceni, Turda (r. Turda); Aiud, Ciumbrud,
Băgău (r. Aiud). Reg. Aut. M . : Tg.Mureş,Corunca,Yoiniceni(r.Tg.Mureş) ;Odorhei
Căpîlniţa, Vlăhiţa, Băile Homorod (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, V. Zizinului
(r. Stalin); Rupea; Sighişoara, Daneş, Daia, Seleuşu (r. Sighişoara); Merghindeal (r. Agnita);
Micăsasa, Proştea Mică, Mediaş, Yalca Lungă (r. Mediaş); Şura Mare, Guşteriţa, Sibiu
(r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia, Mesentea, Benic, Şard, Bărăbanţ, Dl. Bilac lîngă
Alba Iulia, Miceşti (r. Alba); V. Secaşului (r. Sebeş); Nădăştia Inferioară (r. Hunedoara);
Deva, Hărău, Şoimuş (r. Deva). Reg. Oradea: Oradea spre Salon ta. Reg. Arad: Bocsig
(r. Ineu). Reg. Timişoara: Timişoara la Mehala. Reg. Galaţi: Măcin.
R ă s p . g e n . : Europa de S şi centrală, pînă în partea europeană a U.R.S.S., Asia
Mică, Siria, Persia. în multe locuri adventivă (America de N., Australia).
Genul 146. I S A T I S *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 199, nr. 549], ed. V (1754) 301, nr. 738. - D r o-
b u ş o r.
Plante anuale, bisanuale sau perene, cu tulpină şi frunze glauce, glabre
sau dt viloase. Frunze întregi sau slab dinţate, mai rar cele inferioare uşor
sinuat lobate; cele bazale peţiolate, cele tulpinale sesile şi auriculate. Celule
cu mirozină aşezate în mezofil şi în leptomul vaselor conducătoare. Flori
galbene, în raceme adunate într-o paniculă corimbiformă. Stamine simple,
cele scurte înconjurate la bază cu cîte o glandă nectariferă în formă de inel
lobat la exterior şi interior, legată cu glandele de la exteriorul slaminelor
mediane printr-o prelungire slab vizibilă (Pl. 14, fig. 5). Fructul siliculă
alungit eliptică, cuneiformă sau ovată, indehiscentă, foarte turtită, la mijloc
mai groasă, cu o cavitate conţinând 1—2 seminţe suprapuse, de jur împrejur
sau numai în partea superioară aripată. Embrion notoriz (Pl. 21, fig. 2a şi
secţiunea).
I. linctoria L. Sp. pl. ed. I (1753) 670; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 212, tab. XI, fig. 9. — Drobuşor. — Festo csiilleng. — Fărber-Waid. —
Baiîfla KpacHjn>Han. — E x s.: FEAH nr. 578 sub I . praecoce. — I c .: Pl. 21,
fig. 2, 2a.
OO — 2J.. Plantă viguroasă, înaltă de 50—100 (140) cm, cu rădăcină
pivotantă, pe lîngă tulpină emiţînd simullan şi rozete. întreaga plantă glaucă,
glabră, sau în părţile inferioare ± patent viloasă, pînă la inflorescenţă des
*) De la grecescul «isatis» (isâzo = netezesc), deoarece planta Isatis a lui Dios-

corides era întrebuinţată pentru vindecarea rănilor, adică pentru netezirea pielii.
142 FLORA R .P .R .
frunzoasă. Frunzele rozetelor alungit oblanceolate, treptat îngustate în peţiol

lung, cu margini de obicei întregi, rotunjite la Yîrf. Frunze lulpinale inferioare
asemănătoare, atenuate, spre bază ± lat aripate şi auriculate; cele mijlocii
şi superioare lanceolate, sesile, amplexicaule şi auriculate (foarte rar — f.
banatica (Link.) — neauriculate), lungi de 3 —10 cm, glauce, întregi, glabre,
cele supreme trec pe neobservate în bractci. Inflorescenţă mare, largă, corim-
biform paniculată, cu ramuri inferioare lungi, adeseori şi cu ramuri secun
dare. Pedicel capilar, mai lung decît floarea, erect, după înflorire pendent,
cu capătul de sus îngroşat. Sepale eliptice, lungi pînă la 2 mm. Petale alun
git obovate, lungi de cea 3 mm, atenuate într-o unguiculă scurtă. Siliculă pen-
dentă, de formă şi dimensiuni variabile, eliptică, alungit obovată sau cuneată,
cu vîrf rotunjit şi adeseori cu un mucron mic sau ± emarginat, rar ± acut,
lungă de 8 —25 mm şi lată de 3 —7 mm, de culoare galbenă-brunic sau brunie
închisă, pînă la violet negricioasă, turtită, de obicei monospermă, uniloculară,
înconjurată cu o aripă ± mai lată decît loja seminţei, ± îngroşată, cu o
materie spongioasă. Loja cu seminţe alungit eliptică sau liniară, uneori puţin
mucbiată pe dos. Stigmat sosii. Sămînţă alungit elipsoidală, lungă de cca
3 mm, gălbuie-brună. — V—V il.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri ierboase şi pietroase, lingă drumuri, pe dealuri
stîncoase, mai ales în staţiuni mai calde. Se găseşte cultivată în grădinile
ţărăneşti.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Urmeniş (r. Sărmaş); Năsal
(r. Gherla); Cheia Turzii, Cheia Turului, Colţii Trăscăului, Poşaga (r. Turda); Cărpiniş,
Abrud pe Dl. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem»
(r. Ciuc) Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Stalin); Racoşul de Jos pe Dl. Tipeiului (r.
Rupea); Valea Lungă, Micăsasa, Proştea Mare şi Mică, Şeica Mare, Frîua (r. Mediaş);
Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba); Şoimuş,
Mintia (r. Deva); Băiţa (r. Ilia). Reg. Oradea: Oradea (cultivat.). Reg. Timişoara: pe
cîmpuri şi pe stîncăriile de la Dunăre (Hcuff.). Reg. Craiova: Turnu Severin, Vîrcio-
rova, Iloviţa (r. Turnu Severin); Balta (r. Baia de Aramă); Segarcea (r. Craiova); Tg.
Jiu. Reg. Piteşti: Găeşti,; Mţii Făgăraşului (Mt. Rîiosu). Reg. Ploeşti: Beceni. Reg.
Bucureşti: Bucureşti (Odăile, Băneasa); Arsache (r. Giurgiu); Titu (r. Răcari); Slobozia.
Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia); Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag (cultivat),
N. Bălcescu, Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Horia, Tulcca (cultivat). Reg. Iaşi: Iaşi
(Galata), Ungheni (r. Iaşi).
1 a Siliculă matură zveltă, de 4—5 ori mai lungă decît lată, spre ambele capete ±
uniform atenuată, acută sau acuminată, rar cu vîrf rotunjit. Nervurile pronunţate,
se ridică din planul siliculei. Flori lungi de 3,5—4 mm
P l a n ş a 21. — 1. Isatis tinctoria var. praecox (Kit.) Koch, la. părţi florale, lb.
racem fructifer puţin mărit, lc. siliculă, ld. frunze bazale. — 2. idem, var. vulgaris Koch,
racem fructifer, 2a. fruct puţin mărit şi secţiunea sa mărită. — 3. idem, var. transsilvanica
(Simk.)., racem fructifer, 3a. fruct puţin mărit.
PLA N ŞA 21
C R U CIFE RA E 1*45
var. transsilvanica (Simk.). — Isatis praecox ssp. Transsilvanica Simk. in Term.

fiiz. X (1886) 180. — Ic,: PI. 21, fig. 3, 3a. — Reg. Aut. M.\ Mt. «Ocsem» (r. Ciuc)
Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului la Crăpătură.
Obs . : Mărimea siliculelor variază simţitor, după cum rezultă din următoarele
măsurători: Piatra Craiului 20:5 mm, 19:4,5 mm, 17,5:3,5 mm, 16:4,5 mm,
12:4 mm; Mt. «Ocsem»: 13:3 mm.
1 b Siliculă matură de 2—4 ori mai lungă decît lata, spre vîrf nu este acută, nici acu-
minată, fără nervuri proeminente, adesea invizibile. Flori lungi de 2,5—3 m m .. 2
2 a Siliculă matură cel puţin de 3 ori mai lungă decît lată......................................... 3
2 b Siliculă matură cca de (1,5) 2—2,5 (3) ori mai lungă decît lată, eliptic obovată
var. praecox (Kit.) Koch Syn. ed. II (1843—45) 81. — Isatis praecox Kit. in
Tratt. Archiv. II (1814) 40, tab. 68 ct 68 b. - I c .: PI. 21, fig. 1, l a - d . - Reg.
Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Cheia Turzii, Scăriţa (r. Turda). Reg. Stalin
Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Şoimuş (r. Deva).
Obs . : După Simonkai, în Transilvania creşte numai I. praecox. Această
afirmaţie nu poate fi acceptată fără rezerve, deoarece siliculele sînt foarte varia
bile, aşa îneît chiar şi în acelaşi loc de creştere găsim exemplare care corespund cu
cu I. tinctoriay iar altele cu I. praecox. In Cheia Turzii au fost găsite fructe mature
cu următoarele dimensiuni: 13: 5 mm, 8,5: 5 mm, 8 : 8 1 / 4 mm, 8: 8 mm, 7: 3 mm,
6,5: 3,5 mm, aşadar raportul înLre lungime şi lăţime variază dc la 1,7—2,6. Exem
plarele dc la Chiochiş 17: 7 mm, de la Scăriţa 10—11: 4 mm, de la Şoimuş 12: 5.
f. leiocarpa (Ldb.). — I. praecox a. leiocarpa Ldb. FI. ross. I (1842) 211. —
Fructe glabre.
f. hebecarpa (Ldb.). — I. praecox p. hebecarpa Ldb. l.c. — I. dasycarpa
Ldb. Ind. hort. Dorpat. (1824) 4. — Fructe păroase.
f. banatica (Link). — I. banatica Link Enum. pl. Hort. Berol. II (1822)
149. — I. praecox var. banatica Borb. in MTK XV (1878) 209. — Frunze superioare
neauriculate. — Reg. Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier (r. Turnu Severin).
3 a Siliculă se îngustează spre bază în formă de pană................................................. 4
3 b Siliculă nu se îngustează, sau se îngustează prea puţin spre bază
var. campestris Stev. in DC. Syst. II (1821) 571. — Reg. Craiova: între Vîrcio
rova şi Gura Văii (r. Turnu Severin). Indicată şi din Dobrogea, fără localitate.
4 a Siliculă i de 3 ori mai lungă decît lată, cel mult de 16 mm lungime
var. vulgaris Koch Syn. ed. III (1857) 65. — Reprezintă tipul speciei. — Reg.
Cluj: Mt. Băişoara 1300 m, Mt. Scăriţa (12: 4 mm). Reg. Stalin: Valea Lungă (15: 6
mm, 14: 6 mm, r. Mediaş). — Reg. Ploesti: Dl. Istriţa (r. Mizil). Reg. Galaţi: I. G.
Duca (15: 4 mm, r. Tulcea). — Reg. Constanţa: Mangalia (14: 4 mm, r. Negru Vodă).
4 b Siliculă mare, de 3—4 ori mai lungă decît lată, lungă de (16) 18—25 mm, dens pubes-
centă
var. canescens (DC.) Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 134. — Reg. Timişoara: Orşova
(20:5 mm).
î n t r e b u i n ţ ă r i . In Europa drobuşorul a fost cultivat încă din timpuri stră

vechi. luliu Cezar scria că britanicii îşi vopseau corpul cu această plantă. Drobuşorul a
servit pentru pregătirea unei culori albastre ca indigoul. Meşteşugul de a fabrica această
vopsea era înfloritor în evul mediu. De cînd însă a fost descoperită planta Indigofera tinc-
toria din India orientală, care conţine o cantitate mult mai mare din această materie colo
rantă şi mai ales de cînd, în timpurile mai recente, indigoul se prepară pe cale sintetică,
pregătirea vopselei albastre din Isatis a încetat complect.10
1 0 - c. 640
146 FLORA R .P .R .
Pentru obţinerea vopselei, frunzele plantei cultivate se culegeau înainte de înflorire

şi erau măcinate în anumite mori, obţinîndu-se o pastă. Aceasta era amestecată cu apă
şi apoi era lăsată să fermenteze. Prin acest procedeu se forma indigoul, care nu se află pre-
format în plantă. După 14 zile, masa obţinută se punea la uscat sub formă de bucăţi sfe
rice. Urma apoi o a doua fermentaţie; calupurile de pastă uscată se frămîntau din nou
cu apă şi se mai amesteca apoi din timp în timp, vreo 5 săptămîni. Cînd fermentaţia înceta
complet, pasta se prezenta ca o masă verzuie neagră-brunie. După uscare, In această
stare, se vindea vopsitorilor.
Frunzele de drobuşor au fost folosite şi ca medicament antiscorbutic şi pentru vin
decarea rănilor.
Semănat împreună cu gramineele, dă un nutreţ uscat, bun pentru iarnă.
R ă s p . g e n. : Originară din Europa de SE şi Asia de V, de unde s-a răspîndit în
multe părţi.
Subtribul 5. B u n i a d i n a e Hay. Beitr. Bot. Centrbl. XXVII (1911)

215, Janch. l.c. 18.
Fructul siliculă indehiscentă, de regulă 4-unghiulară, cîteodată aripată
pe dungi, rar numai ovată. Glandele nectarifere formează inel închis. Celule
cu mirozină şi clorofilă aşezate în mezofil. Speciile de la noi au flori gal
bene. Peri simpli, rar ramificaţi. (PI. 22, fig. 1 c). Embrion notoriz, pleuroriz
sau spirolob.
Genul 147. B TJNJLAS*) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 195, nr. 536J, ed. V (1754) 300, nr. 737. - B r ă b i n,
H r e n i ţ ă.
Ierburi anuale, bisanuale, sau perene, ramificate, cu peri glanduloşi tari
şi peri simpli sau ramificaţi. Frunze simple, serate sau ± adînc runcinat
fidate. Sepale ± erecte. Petale obovatc, atenuate în unguiculă. Glandele
nectarifere de la baza staminelor mici, formează un inel închis sau deschis
spre exterior, adeseori ± împreunate cu glandele neînsemnate dintre stami-
nele lungi. Siliculă indehiscchtă, ovată, pînă la globuloasă, zgrăbunţoasă
sau aripată pe cele 4 muchii, cu 2—4 loculi.
1 a Siliculă oblic ovată, nearipată, cu 1—2 loculi. Flori lungi de 6 mm
1. B. orientalis
1 b Siliculă neregulat aripată, cu aripi dinţa Le, cu 4 loculi. Flori lungi
de 8 —13 m m ........................................................................... 2. B. Erucago
1. B. orientâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 235. — B. or. f. latifolia Zapal. Rozprawy 13 B (1913) 334. — Brăbin. —
*) Nume întrebuinţat de Dioscorides pentru o plantă asemănătoare cu ridichea.
P l a n ş a 22. — 1. Bunias Erucago L., la. părţi florale, lb. siliculă, lc. embrion cu
cotiledoane înfăşurate (Hegi). — 2. B. orientalis L., 2a. părţi florale, 2b. racem fructifer,
2c—e. siliculă şi secţiuni longitudinale.
PL A N ŞA 22
io*
C R U CIFERA E 149
Magas szumcso. — Hohe Zackenschote. — GBcp6nra BOCTomian. — E x s.:

FRE nr. 1014. - I c .: Pl. 22, fig. 2, 2 a -e .
OO, rar 2J.. Rădăcină pivotantă, lungă. Tulpină erectă, înaltă de 30—120
cm, ramificată, glabră sau rar păroasă şi cu glande rotunde, sesile. Frunze
bazale mari, lungi plnă la 25 cm, lat sau îngust lanceolate, glabrescente sau
păroase pe ambele fete, adeseori pînă la mijloc runcinate, cu segmente dur
dinţate, cel terminal cu mult mai mare, rar ± întregi sau ± lobate. Frunze
tulpinale asemănătoare, runcinate, lobat sectate sau întregi, uneori ± hastate
sau trilobate, scurt peţiolate, cele superioare lanceolate sau îngust lanceolate,
sesile sau atenuate spre bază, lung acuminate, glabre sau ± păroase. Flori
galbene, în racem bogat, mai tîrziu foarte alungit, cu pediceli patenţi ±
glanduloşi, de 2 —3 ori mai lungi decît florile. Caliciu cu sepalclc alungit
ovate, lung de cca 4 mm. Petale lungi de 5 —6 mm, obovate, cu unguicule
destul de brusc îngustate. Siliculă oblic obovată, lungă de 6 —10 mm, cu
vîrf ascuţit, netedă sau cu verucozităţi hemisferice, cu 1—2 loculi. Sămînţă
ovată. - V - V I I I .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri fertile, livezi, fîneţe, cimitire, pometuri, pe
cîmpuri, lîngă drumuri, frecvent. Se găseşte şi în regiunea montană. Ade
seori e buruiană în semănăturile de cereale, lucernă şi de trifoi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Sus, Borşa. Reg. Cluj: Rodna; V.

Anieşului (r. Năsăud); Bistriţa; Someşeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj); V. Florilor, Turda,
Cheia Turzii, Rimetea (r. Turda); Bonţida, Gherla, Sic, Ţaga (r. Gherla); Abrud, Neagra,
Vidra (r. Cîmpeni); Ciucea, Valea Drăganului, V. Ragului din Mţii Meseş (r. Huedin).
Reg. Aut. M .: Lacul Roşu (Ghilcoş), Cheile Bicazului (r. Gheorghieni); Topliţa, Borsec,
Deda, Bilbor (r. Topliţa); Tg. Mureş, Defileul Mureşului, Buza (r. Tg. Mureş); Odorhei,
Satu Mare (r. Odorliei); Pachia, Tg. Săcuesc (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg.
Stalin: Oraşul Stalin, V. Zizinului, Hărman pe Mt. Lempeş (r. Stalin); Aita Medie (r.
Rupea); Merghindeal, Alţina (r. Agnita), Prod, Daneş, Sighişoara, Criş (r. Sighişoara);
Valea Lungă, Micăsasă, Proştea Mică, Mediaş (r. Mediaş); Tiur, Blaj (r. Tlrnăveni); Roşia,
Noul, Şura Mare, Daia, Guşteriţa, Sibiu, Vurpăr (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăs
căului pe Piatra Geţii, Tăuţi, între Zlatna şi Abrud (r. Alba); V. Secaşului (r. Sebeş);
Orăştie; Sîngiorz (r. Hunedoara); ^Ciopea-Subcetate, Sarmisegetuza, Mţii Retezatului
pe V. Rîuşorului (r. Haţeg); Deva. Reg. Oradea: Vadul Crişului (r. Aleşd); Oradea, Sîn-
mărtin (r. Oradea). Reg. Arad: Nădab, Şimand, Adea (r. Criş); Chişindia, Hălmagiu
Avram Iancu (r. Gurahonţ); Ineu. Reg. Timişoara: comună în Banat (Heuff.), Cazane-
Ogradena (r. Almaş). Reg. Craiooa: Turnu Severin; Craiova; Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi);
Bistrelu (r. Vînju Mare). Reg. Piteşti: Rîmnicul Vîlcea; Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Cîm-
pina; Sinaia. Reg, Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra). Reg. Bacău: Poiana Sărată
(r. Tîrgu Ocna); Tulgheş la Pietrile Roşii, Mt. Tărhăuş din Pasul Ghiineş, Mt. Ceahlău
(r. Ceahlău); Piatra Nemnţ; Tg. Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Copou, Bîrnova, Dl. Repedea,
Aroneanu, V. Nicolina, Mogoşeşti, Voineşti, RoşcaRi (r. Iaşi); Stroeşti (r. Paşcani). Reg.
Suceava: Botoşani; Fălticeni, Mălini (r. Fălticeni); Suceava, Bosanci, Chilişeni (r. Suceava)
Şiret (r. Rădăuţi); Vama (r. Cîmpulung), Cîrlibaba pe Dl. Fluturica. Mt. Rarău (r. Vatra
Dorn ei).
150 FLORA R .P .R .
î n t r e b u i n ţ ă r i . In stare vie, animalele n-o ating, însă se consumă în fin._în

alte ţări rar se seamănă ca plantă furajeră.
R ă s p . g e n. : Europa; spre SE pînă în Armenia. în multe părţi numai adventiv.
2. O B. Erucago L. Sp. pl. ed. I (1753) 670. — B. dubia Zapal. in Roz-

prawy 13 B (1913) 335 (?). — Hreniţă. — Tarajos szUmcsi>. — Senfblăttrige
Zackenschote. — I c .: Pl. 22, fig. 1, l a —c.
OO. Rădăcină pivotantă. Tulpini erecte, ramificate, înalte de 30—60

cm, în partea inferioară păroase şi peste tot ± aspre datorită glandelor sesile.
Frunze bazale oblanceolate, atenuate în peţiol scurt, întregi, sinuat dentate
sau ± adînc sectate sau ± runcinate, la vîrf rotunjite, lungi de 5—10 cm,
glabrescentc sau păroase şi ± glanduloase. Frunze tulpinale inferioare ase
mănătoare cu cele bazale, cele mijlocii şi superioare lanceolate, pînă la liniar-
lanceolate, dinţate sau întregi. Flori în racem sărac şi rar, cu pediceli glan-
duloşi, lungi pînă la 18 mm. Flori galbene-aurii, mărişoare. Sepale lanceo
late, lungi de 4 mm. Petale obcordate, lungi de 8—13 mm, brusc îngustate
în unguiculă scurtă. Siliculă lungă de 10—12 mm, glanduloasă, cu 4 loculi,
cu stil alungit în formă de rostru, patrunghiulară, ± lat şi neregulat 4-ari-
pată; aripile cu margini dinţate. Sămînţă brună, lungă de 2—3 mm, triun
ghiular ovată, puţin turtită. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Slimnic, Ruşi (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zam
(r. Ilia). Reg. Timişoara: în Banat (Ileuff.).
Ob s . Prezenţa acestei plante în flora noastră o considerăm ca îndoelnică, deoarece
mai în urmă n-a mai fost regăsită. Zapalouicz o citează pe baza herbarului lui Schur, de
lîngă Sibiu «Western versus», eonsiderînd-o ca B. dubia Zap. (Rozpr. Akad. Krakov
Ser. III, tom. 12 B (1913) 335).
Răsp. gen. : Regiunea mediteraneeană, răspîndindu-se spre N pînă în Europa
centrală.
Tribul II. H e s p e r i d e a e Prantl. in Engl. et Prantl Pflzfam. III. 21,

ed. I (1891) 154.
Fructul silicvă lungă, nerostrată, dehiscentă, bivalvată, cilindrică sau
comprimată, rareori o lomentă sau o nucuşoară rostrată, necomprimată
(Euclidium). Embrion notoriz sau pleuroriz. Glandele nectarifere rar formează
inel, de regulă numai cele laterale prezente. Perii aproape întotdeauna rami
ficaţi. Sepale închise, foarte rar deschise (la celelalte 5 triburi sînt deschise).
Speciile unor genuri au stigmate adînc bipartite.
Subtribul 1. H e s p e r i d i n a e (Hay.) Janch. l.c. 18. — Alysseae

subtrib. Hesperidinae Hay. l.c. 211. — Silicvă sau lomentă dehiscentă. Embrion
Dotoriz, excepţional şi pleuroriz. Galiciu închis. Flori galbene, roşii, vio
lete sau albe.
CRUCIFERAG 151
Genul 148. E R Y S I M U M * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 198, nr. 845], ed. V (1754) 296, nr. 729, em. - M i c
sandre sălbatice.
Ierburi O — 2J., rar semiarbuşti, cu frunze simple, cu margini întregi
sau dinţate, păroase, cu peri alipiţi, 2—3 —4-furcaţi. Celule cu mirozină
fără clorofilă, legate de vasele conducătoare. Flori galbene, rar purpurii.
Sepale erecte, cu margini ± suprapuse şi coerente, 2 opuse, puţin dilatate
saciform la bază. Petale lung unguiculate, cu lamine patente. Filamente
libere. Glande nectarifere 4, cele 2 laterale înconjoară baza staminelor scurte
In formă de inel deschis spre exterior (Pl. 14, fig. 3, 7); celelalte 2 glande
liniare, aşezate la baza exterioară a staminelor mediane, libere sau avînd
legătură neînsemnată cu glandele laterale. Silicvă liniară, 4-unghiulară sau
± cilindrică, uneori turtită, dehiscentă, bivalvată; valvele cu nervură pro
nunţată. Stigmat uşor bilobat. Seminţe uniseriate. Embrion notoriz, numai
rareori pleuroriz.
' Cuprinde cca 125 specii, reprezentate în toate continentele, afară de
Australia. Deosebirile dintre specii sînt adeseori puţin evidente, aşa îneît
determinarea unor specii este anevoioasă.
1 a Frunze tulpinale pe faţă acoperite cu peri bifurcaţi, paraleli, strîns
alipiţi; la unele specii se‘pot găsi in amestec şi puţini peri mai mici,
trifurcaţi (Pl. 25, fig. la, Pl. 26, fig. 2 c)........................................... 2
1 b Cel puţin fata frunzelor tulpinale cu peri 3 sau 4-furcati, ± des risi
piţi (Pl. 26, fig. 1 b, Pl. 27, fig. l e ) .................................! .................... 6
2 a Pedicelul silicvei dezvoltat, lung de 3—4, (5) mm. Lamina petalelor
alungit cuneat ovată, lată cel mult de 3 mm, rareori mai lată-----3
2b Pedicelul silicvei dezvoltat, lung de 5 mm sau şi mai lung. Lamina
petalelor obovată, lată de (2,75) 4 —6 m m ....................................... 4
3 a Rozeta de frunze bazale lipseşte la înflorire. Frunze tulpinale liniar
lanceolate, la mijloc xnai late, întregi sau distanţat şi scurt dinţate.
Tulpina ramificată de sub mijloc, cu ramurile inferioare lungi, după
deplină dezvoltare ajung uneori aproape pînă la vîrful axei princi
pale. Caliciu lung de 3 —5 mm. Silicvele lungi, aproape perpendicular
patente, rigide, groase de 1—1,5 mm, adeseori arcuite în sus sau în
jos, cu pediccl gros, tare, aproape de grosimea silicvei. Silicvă se sub
ţiază treptat spre vîrf. Stigmatul nu e mai lat decît stilul
1. E. repandum
3 b Rozela de frunze bazale prezentă la începutul înfloririi, cu frunze
mai late la capătul superior, la vîrf i încovoiate spre exterior, treptat
subţiate, de obicei cu dinţi pronunţat ascuţiţi. Frunze superioare
întregi. Tulpină ramificată în partea superioară. Caliciu lung de 6—9
mm. Silicve erecte sau puţin patule, mai înguste, aşezate pe pediceli
cu mult mai subţiri decît silicvă.............................. 2. E. crepidifolium
*) Derivat din cuvîntul grecesc « cryomai» = a salva, a ajuta. Grecii numeau astfel
multe plante medicinale.
4 a Petale lungi, de (10) 12—14,5 mm, cu lamina lungă de 4—5 mm şi

lată de 23/4—4 m m ........................................................... 3. E. diffusum
4 b Petale lungi de 16—22,5 m m .................................................................. 6
o a Plantă bisanuală, la înflorire fără rozetă de frunze bazale sau cu puţine
frunze bazale. Tulpina înaltă, cu frunze rare, lat lanceolate şi verzi.
Racem lat de 25—30 mm. Petale de obicei lungi de 16—17 mm, cu
lamină lungă de 6 —7 mm şi lată de 3 —4 mm.......... 4. E. banaticum
5 b Plantă perenă, cu numeroase frunze bazale, cu baza îngroşată de
rămăşiţele vaginelor frunzelor din anii trecuţi. Frunzele, mai ales
cele bazale, adeseori argintii, atenuate în peţiol lung, întregi, foarte
dese. Plante relativ scunde, de stîncării, cu racem floral lat de 35—50'
mm. Petale lungi de (17) 19—22 mm, cu lamina lungă de 8—9 mm
5. E. saxosum
6 a Pedicel mai lung decît caliciul, de regulă de 2 —3 ori mai lung----- 7
6 b Pedicel mai scurt sau cel mult egal cu caliciul............................... 8
7 a Pedicel lung de 6 —8 mm, de 2 —3 ori mai lung decît caliciul. Sepale
lungi de 2—2,9 mm/Petale lungi de 4—5 mm şi late de cel mult 2 mm.
Valvele silicvei în partea inferioară fin păroase.. 6. E. chciranthoides
7 b Pedicel lung de 6 —15 mm. Sepale de 4 —6 mm, rar pînă la 7 mm.
Petale de 9 —12 mm, cu lamină obovată........................... 7. E. aurcum
8 a Petale lungi de (8) 8,5—12 mm şi late de 2 —3 mm. Stil lung de 1—1,5»
mm. Stigmat numai cu puţin mai lat decît stilul. Silicve aproape ali
pite de axa florală, cu valvele păroase pe dinăuntru. Plantă subţire
şi înaltă. Frunze întregi sau cu dinţişori foarte mărunţi
8. E. hieraciifolium
8 b Petale lungi de 14—25 mm, late de 5—9,5 mm. Stil mai scurt decît
lăţimea stigmatului. Stigmat cu marginea ± lăţită........................... 9
9 a Petale de culoarea gălbenuşului de ou, lungi de 14—18 mm, late de
4,8—7,9 mm. Silicvă lungă de 2 —6 cm .................. 9. E. pannonicum
9 b Petale de culoarea lamîici sau a sulfului, lungi de 18—24 mm, late de
6 —9 mm. Silicvă lungă de 5,5—8 (10) cm ........................................... IO'
10 a Plante de stîncării subalpine şi alpine, cu tulpină ± scundă, rigidă
sau şi mai înaltă, neramificată (rareori cu 1—3 rămurele), des foliată.
Frunze ± rigide ± dens sinuat dentate, cu margini + paralele,,
alipite de tulpină, se acoperă una pe al La, devin mai mici spre vîrful
tulpinii. Rozeta de frunze bazale de obicei prezentă la începutul
înfloririi. Racem mare, de (3,5) 4 —5,5 cm lăţime. 11. E. transsilvanicum
10 b Plante de sol bogat în humus, din etajul montan şi subalpin. Tulpina
zveltă, înaltă, uneori întins ramificată, cu frunze rărite, patente, cu.
P l a n ş a 23. — 1. Erysimum pannonicum Cr., la. părţi de silicvă, lb. secţiunea

transv. a silicvei, lc. frunze cu peri 3—4-furcaţi, ld. rozetă bazală, a—e. petalele plantei
tipice din diferite staţiuni, f—g. petale de la var. speciosum Nyâr. (din Cheia Turzii şi
Cţii Trăscăului), în mărime naturală. — 2. E. hieraciifolium Jusl., 2a. peri 3—4-furcaţi,
2b. secţiunea silicvei. — 3. E. repandum Ilojer, 3a. părţi florale, 3b. peri 2—3-furcaţi de-
pe frunzele tulpinale.
P L A N ŞA 23
CRUCI FERAE 155
margini convexe, distanţat sinuat dinţate, la mijloc mai late. Racem

mare (ca la E. transsilvanicum) ; cel principal pînă la 5 cm lăţime,
cele de pe ramuri de 2—3,5 cm lăţime.................. 10. E. Wittmanni
1. O E. repândum Hojer in L. Demonstr. pl. hort. Upsal. in Amoen.

acad. III (1756) 415; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939)116, tab.V I,fig.
1. — Bărbuşoară, Micsandre sălbatice. — Vetesi repcseny. — Brach-Schote-
rich. — }KeJiTyniHHK BHrpiiseHHun. — E x s.: FRE nr. 2768. — I c .: Pl. 23,
fig. 3, 3a.
O. Rădăcină pivotantă puternică, puţin ramificată. Tulpina erectă,
de 15—35 cm, rar mai înaltă, obtuz muchiată, rar simplă, de mai multe ori
ramificată de la mijloc sau chiar de la bază, cu ramuri lungi, ajungînd pînă
la vîrful axei principale, peste tot acoperită cu peri bifurcaţi. Frunze bazale
liniar lanceolate, adînc runcinate, la înflorire dispar. Frunze tulpinale infe
rioare lanceolate sau îngust lanceolate, distanţat scurt dinţate, foarte uşor
atenuate în peţiol, cele superioare liniar lanceolate, întregi sau denticulate,
sesile, însă lung cuneate, nelucitoare, suriu verzi, acoperite pe ambele feţe
cu peri bifurcaţi foarte subţiri, predominanţi, în amestec şi cu peri trifurcali
mai mici. Inflorescenţă racem simplu, la fructificaţie se prelungeşte şi devine
rar. Flori dese, aşezate pe pediceli lungi de 1—3 mm. Sepale liniar lanceolate,
lungi de (3) 4—5 mm. Petale gălbui, lungi de 8 —9 mm, rar mai scurte sau
mai lungi, cu limb alungit obovat, treptat îngustat în unguiculă foarte lungă,
cuneiformă. Silicvă cu pedicel aproape de aceiaşi grosime, ± orizontal patentă,
dreaptă sau adeseori încovoiată în jos sau în sus, subcilindrică, 4-unghiulară,
groasă de 1 —1,5 mm şi lungă de 5 —10 cm, verzuie, nelucitoare, foarte fin
şi rar alipit păroasă, uşor noduroasă datorită seminţelor proeminente, asemă
nătoare cu un şirag de mărgele, la vîrf subţiată în stil. Stigmat neînsemnat,
de lăţiihea stilului. Seminţe lungi de 1,2—1,7 mm, brun-galbene. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin arături, ogoare şi semănături, pe mirişti lîngă dru
muri, locuri pustii, comună.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Satu Mare; Vişeul de Sus. Reg. Cluj: Rodna;
Năsăud; Bistriţa; Iernut, Cuci, Luduş (r. Luduş); Cluj pe V. Chintăului, Suceag, Gîrbău
(r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Jabeniţa, Ruşii-
Munţi (r. Reghin); Tg. Mureş; Porumbenii Mari, la Lacul Racului, Păuleni, Pctrcni (r.
Odorhei); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Hărman (r. Stalin); Noul Săsesc (r. Sighi
şoara) ; Proştca Mică, Şeica Mare (r. Mediaş); Blaj (r. Tîrnăveni); Şura Mare, Guşteriţa,
Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Teiuş, Galda de Jos, Bărăbanţ, Alba Iulia, Yinţulde
Jos (r. Alba); V. Secaşului (r. Sebeş), Oră.ştie; Deva; Valea Sîngeorgiului (r. Hunedoara).
Reg. Oradea; Oradea; Salon ta, Mărţihaz. Reg. Arad: Arad; Adca, Pilul (r. Criş). Reg.
Timişoara: în Banat (Heuff.); Omor, Liebling (r. Deta); Baziaş (r. Moldova Nouă); Timi
şoara. Reg. Bucureşti: Roşiori de Vede. Reg. Ploeşti: Beceni, Căneşti (r. Beceni); Dl.
Istriţa (r. Mizil); Ulmeni (r. Buzău). Reg. Constanţa: Constanţa; Mangalia (r. Negru Vodă);
Istria (r. Babadag). Reg. Galaţi: pe malurile Dunărei la Brăila; Galaţi; Malcoci (r. Tulcea);
Măcin spre Smîrdanul Nou, spre Greci (r. Macin). Reg. Birlad: Ilanu Conache (r. Lieşti).
156 F L O R A 'R .P .R .
Reg. Iaşi: Iaşi, Cristeşti, Şorogari, Copou, Socola, Roşcani, Nicolina, V. Bahluiului,.
Mîrzeşti, Mînzăteşti, Cuculeni, Ţigănaşi, Ciurea (r. Iaşi); Tg. Frumos.
V a r i a b i l i ta tea s p e c i e i
f. miniâtum (Grec.)- — E. repandum (3. miniatum Grec. Consp. FI. Rom. (1898)
63. — Planta mică, înaltă de 5—10 cin, cu tulpină subţire. Racem terminal scurt.
Silicve fasciculate încă din timpul înfloririi. — Reg. Constanţa: pe cîmpuri însorite la
Constanţa; Mangalia.
f. eramosum Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 640. — Plantă înaltă, cu tulpină simplă,
neramificată. — Reg. Iaşi: V. Bahluiului, Mîrzeşti, Şorogari, Păd. Şcolii Normale « Vasile
Lupu» la N de Iaşi (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Buruiană de prin semănături. Este amintită şi din U.R.S.S.
ca plantă vătămătoare pentru cereale. Seminţele conţin un ulei gras (27,5° 0).
R ă s p . gen. : Europa de SE, Africa de N, Asia de V. în alte locuri numai
adventivă.
2. ? E. erepidiîdliuin Rchb. Iconogr. I (1823) fig. 1 3 .— Ic.: Pl. 24, fig.
1, la, b.
OO, sau rar 2J.. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, de 15—60 cm, în
partea superioară ramificată, acoperită cu peri bifurcaţi. Frunze bazale în
rozetă, la începutul înfloririi prezente, liniar lanceolate, la vîrf ± încovoiate
spre exterior, treptat îngustate în peţiol, ± sinuat runcinate, cu dinţi ascu
ţiţi. Frunzele tulpinale asemănătoare, treptat mai mici spre vîrful tulpinii,
mai puţin dinţate, cele supreme liniare, ± întregi, toate acoperite cu peri
bifurcaţi, paraleli, amestecaţi şi cu peri mai mici trifurcaţi. Flori dispuse
în raceme ia început dese, mai tîrziu laxe, cu pediceli lungi de 1—3 mm.
Sepale lungi de (6) 8 (9) mm, alungit lanceolate, nedilatate la bază. Petale
de 10—16 mm lungime, foarte lung unguiculate, cu lamină alungit obovală,
galbenă deschisă. Silicvă erectă sau puţin patulă, cu pedicel subţire, lung
de 3—4 mm, în dreptul seminţelor puţin noduroasă, cu valvele puţin bol
tite. Stilul lung de 1—2 mm, cu stigmat cel mult de aceeaşi grosime, neînsem
nat bilobat. Sămînţă lungă de 1,5 mm. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe cline stîncoase, prin locuri uscate de pe lîngă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : A fost indicată la noi din următoarele localităţi: Reg. Stalin:
Oraşul Stalin, Mt. Postăvarii (r. Stalin); Sibiu, Guşteriţa, Tălmaciu (r. Sibiu). — Reg.
Piteşti: Cîmpulung. Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra). Reg. Iaşi: Iaşi.
Ob s . Mai recent n-a mai fost regăsită, aşa că prezenţa ei la noi pare a fi îndoiel
nică. Această plantă este foarte periculoasă pentru gîşte. Conţine o substanţă otrăvi
toare, Erysimopicrina (C20H24O9).
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de S.
P 1 a n ş a 24. — 1. Erysimum crepidifolium Rchb., la. părţi florale, lb. porţiune mărită
a frunzei. — 2. Hesperis tristis L., 2a. racem fruclifer, 2b. stigmate, 2c. porţiune mărită
a frunzei.
P L A N ŞA 24
C RU CIFERA E 159
3. E. diîîusum Ehrh. Beitr. VII (1782) 157. — E. canescens Roth Cata-

lecta bot. I (1796) 76; N. Busch în FI. U.R.S.S. VIII (1939) 118. - E x s.:
FRE nr. 2766. - I c .: Pl. 25, fig. 2, 2 a - c .
OO sau 2J-' Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 30—120 cm,
simplă sau ramificată, numai la început cu rozetă de frunze dese la bază.
Frunzele rozetei liniar lanceolate, pe nesimţite îngustate în peţiol lung, cu
margini întregi sau foarte rar şi mărunt denticulate, acoperite cu
peri deşi, bifurcaţi, paraleli. Frunze tulpinale egal distribuite, liniar lanceolate,
cu margini întregi, spre bază foarte uşor îngustate, cu vîrf ascuţit, în subţioară
adeseori cu lăstari sterili, peste tot acoperite cu peri bifurcaţi, paraleli. Flori
în racem dens, alungit după înflorire. Pediceli erecţi, lungi de 4—6 mm. Sepale
lungi de 6,5—7,5 mm (în regiunea montană pînă la 9 mm), nedilatate saci-
form la bază, două opuse, puţin mai lungi, glugate la vîrf. Petale lungi de
10—14,5 mm, cu lamină lat obovată, de 2 3/4—4 mm lăţime şi 4—5 mm
lungime, foarte lung şi subţire unguiculată (7—9 mm lungime), de culoare
deschis galbenă (sulfurie). Silicvă patent erectă sau erectă, cu pedicel lung
de (3) 4 —7 (9) mm, lungă de 4 —8 cm, groasă de 0,5—1 mm, patrunghiu-
Iară, cu muchii verzi, pe feţe foarte fin suriu păroasă. Stil puţin mai lung
decît grosimea silicvei, cu stigmat subbilobat, puţin mai lat decît stilul.
Sămînţa lungă de 1—1,5 mm. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . In locuri uscate, însorite si pietroase sau ierboase, pe
]îngă drumuri, pe cîmpuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Foeni (r. Cărei). Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Vf.
Corongiş; Cojocna (r. Cluj); Gherla. Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Mt. Piatra Craiului (r.
Stalin); Arpaşul de Jos (r. Făgăraş); Bazna, Valea Lungă (r. Mediaş); Guşteriţa, Tălmaciu,
Ocna Sibiului, Vurpăr, Cacova Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Ruinele dc la Vinţul de
Jos (r.Alba); Valea Singcorgiului (r. Hunedoara); Orăşlie; Sebeş. Reg. Timişoara: în
Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Insula Ada Kaleh; Caracal. Reg. Ploeşti: Băicoi
(r. Cîmpina); Lunca Teleajenului pe la Scăeni (r. Ploeşti); Hrăneşti (r. Pucioasa); Buzău,
V. Nişcovului (r. Buzău); Beceni, Gîrla Sărăţii (r. Beceni); Speteni (r. Urziccni). Reg.
Bucureşti: în jurul Bucureştilor (Ciurel, Herăstrău, Băneasa, Chitila); Crucea de Piatră,
Călugăreai, Comana (r. Vidra); Pasărea, Mrea Cernica (r. Hrăneşti); Mrea Ţigăneşti (r.
Snagov). Reg. Constanta: Feteşti; Constanţa; Tuzla, Agigea, Mangalia (r. Negru Vodă);
Babadag, Istria, Enisala (r. Istria); Cheia (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Delta Dunării în
Păd. Lelea, Isaccea, Mrea Cocoş, Tulcea, AgighioL (r. Tulcea); Mt. Pricopan, între Măcin
şi Greci (r. Măcin); Galaţi, Bărboşi (r. Galaţi). Reg. Birlad: între Cosmeşti şi Tecuci,
între Hanu Conachi şi Păd. Drăgăncşti (r. Tecuci); Bîrlad; Vaslui. Reg. Iaşi: Iaşi (Copou),
Mîrzeşti, Mînzăteşti, Şorogari, Dl. Repedea, Vînători, Munteni, Cîrlig, Aroneanu, Bîr-
nova, Socola, Ciurea, Focuri (r. Iaşi); Erbiceni, Popeşti (r. Tg. Frumos); Buhalniţa,
Cepleniţa (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
Variabilitatea speciei-
f. typieum (Beck). — E. canescens a. typicum Beck FI. NO II (1892) 482. — Frunze
liniare cu margini întregi, adeseori ± convolute. — Comună.
160 FLORA R .P .R .
f. lancifolium (Beck). — E. canescens p. lancifolium Beck l.c. — Frunze îngust lan

ceolate, distanţat denticulate, de obicei plane, cele mijlocii late de 4—8 mm. — Reg. Iaşi:
Bîrnova (r. Iaşi).
f. grandiflârum Nyâr. in Bul. Şt. Secţ. Biol. Acad. R.P.R., tom. VII, nr. 2
(1955) 239, pro var. — Flori lungi de 16—17 mm. — Reg. Galaţi: în locuri stîncoase între
Greci şi Cema (Herb. CL).
î n t r e b u i n ţ ă r i . E. diffusum a fost introdusă în U.R.S.S. pentru scopuri medi
cinale. Se folosesc părţile aeriene, preparatele lor galenice şi glicozizii izolaţi care au acţiune
cardiatică asemănătoare strofantinei; reprezintă un medicament valoros, lipsit de acţiuni
secundare, înlocuind strofantina. După date recente, seminţele conţin o mare cantitate
de principii active.
Răsp. g e n. : Europa, Caucaz, Armenia.
4. E. banaticum Jâv. Magy. FI. cd. I (1925) 439. — I E . crepidifolium

var. angustifolium Gris. in Gris. et Sehenk in Wiegm. Arch. (1852) 308. —
E. crepidifolium, E. comatum, E. rhaeticum, E. silvestre Auct. mult. hung.
el rom. — Exs.: FRE nr. 2765; FHE nr. 177. — Ic.: Pl. 25, fig. 1, la, b.
OO. Tulpină erectă, înaltă pînă la 60 cm, solitară, rareori mai multe
la un loc, simplă sau în partea superioară ramificată. Frunze bazale oblan-
ceolate, foarte lung atenuate în peţiol, depărtat denticulate, dispar în timpul
înfloririi. Vaginele frunzelor bazale neînsemnate, nepersistente. Frunze
tulpinale egal distribuite pînă la inflorescenţă, ± rare, moi, lat lanceolate,
db verzi, de 3 —7 mm lăţime, puţin aripat atenuate în peţiol, cu margini
întregi sau mărunt denticulate, în subţioară uneori cu lăstari sterili, aco
perite cu peri bifurcaţi, paraleli. Pedicel lung de 3 —7 mm. Flori mari. Sepale
lungi de 6,5—10 mm, nedilatate saciform la bază. Petale lungi de (15) 16—17
mm, cu lamină obovată sau lat eliptică, lungă de (5) 6 —7 mm şi lată de
3 —4 mm, de culoare galbenă deschisă. Silicve inferioare de cca 9 cm lungime,
cele superioare mai scurte, patrunghiulare, foarte fin păroase, surii, cu stil
lung de 1—2 mm şi stigmat capitat, foarte uşor bilobat. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe povîrnişuri ierboase şi pietroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în locuri stîncoase pe lîngă Dunăre; Sviniţa la
Colonia Sirina (Borb.), Cazane pe calcar, Sulia Padina la Băile Ilerculane (r. Almaş). Reg.
Craiova: Vîrciorova şi Gura Văii (r. Tr. Severin). Reg. Piteşti: în făgete pe Mt. Cozia sub
Mrea Stînişoara, la 800 m, pe substrat de gnais, Mt. Cozia în Poiana Urzica La 1200 m,
Izvorul Armăsarilor, Stîna Rotundă la cca 1000 m, apoi pe Mt. Foarfecă lîngă gara Lotru,
la 800 m altitudine (r. Loviştea).
Ob s . După iconografia lui Reichenbach (Nr. 4393) se aseamănă mult cui?, silvestre
(Cr.) Scop.( = E. chairanthus Pers.). Nu este de mirare, dacă botaniştii vechi au confun-
P l a n ş a 25. — 1. Erysimum banaticum Jâv., la. porţiune din frunză, cu peri

bifurcaţi, lb. părţi florale. — 2. E. diffusum Ehrh., 2a. exemplar fructifer, 2b. părţi florale,
2c. păr bifurcat mărit.
PLANŞA 25
11 - $40
C RU CIFERA E 16S
dat-o. E. banaticum descris mai sus, seamănă mult şi cu E. diffusum, de care o putem
distinge prin florile mai mari. E. diffusum are florile cel mult de 14,5 mm lungime.
Yariabilitatea speciei *
var. latifolium Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640 — Frunze tulpinale pînă la 11
mm. Raceme florifere lungi, formînd corimb. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia pe coamă, între
Curmătura Urzicii şi Şeaua Gîtan, alt. 1200 m.
R ă s p . g e n. : R.P. Romînă, probabil şi în Iugoslavia.
5. E. saxosum Nyâr. in Bul. Şt. Secţ. Biol. Acad. R.P.R., tom. V II,
nr. 2 (1955) 238, Pl. 6, fig. 2.—E. banaticum, E. comatum, E. helveticum
et E. silvestre Auct. mult. hung. et rom. — E x s.: FHE nr. 177. — I c .:
Pl. 26, fig. 2, 2a—c.
2J. Tulpina la bază arcuit ascendentă, înaltă de 15—30 cm, simplă sau
în partea de sus ramificată, mai rar tufoasă, des frunzoasă. Frunze bazale
numeroase, persistente şi în timpul înfloririi, uneori chiar şi la exemplarele
fructifere. Baza tulpinii groasă, subnoduroasă datorită vaginelor persistente
ale frunzelor din anii trecuţi care acoperă abundent şi rizomul. Frunze bazale
îngust lanceolate sau liniare, spre vîrf se lăţesc treptat, late de 1—3 mm,
uşor îngustate în peţiol foarte subţire, ± argintii datorită perilor bifurcaţi
foarte denşi, la sfîrşitul sezonului de vegetaţie cad de pe vaginele persistente.
Frunze tulpinale dese, late de 2 —3,5 mm, i rigide, întregi, la vîrf adeseori
arcuite sau uncinate, în subţioară uneori cu lăstari sterili. Flori mari, for
mează un racem lat pînă la 5 cm. Pediceli lungi de (3) 4 —7 mm. Caliciu lung
de 8—10 mm, cu două sepale dilatate saciform la bază. Petale de 17—22
mm lungime, galbene sulfurii, cu lamină obovată, lungă de (7) 8—9 mm şi
lată de 4 —6 mm. Silicvă erectă, dreaptă, uneori patulă, zgrăbunţoasă,
arcuită sau curbată, lungă de 7—10 cm şi lată de 1 mm, 4-unghiulară, cu
feţe plane sau ± bombate deasupra seminţelor. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . în crăpăturile şi pe poliţele stîncilor calcaroase sau
pe gnais.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Scocu Scorota (1400 m)
şi Piatra Iorgovanului (1950 m). Reg. Timişoara: pe stîncăriile din jurul Băilor Herculane
(Mt. Domogled, Ciorici, « Schwitzhohle »), Cazane (60 m) (r. Almaş); Ciclova, «Alte
RoD » între Oraviţa şi Ciclova (r. Oraviţa); Moldova Nouă pe Cleanţu Baronului (500 m).
Reg. Craiova: stînci şistoase la Vîrciorova (50 m), Porţile de Fier, între Gura Văii şi
Vîrciorova, Valea Ţeşnei pe Inălăţu Mare (r. Turnu Severin); Mţii Cernei pe Mt. Oslea
1700 m, calc. Reg. Piteşti: pe stînci de gnais pe Mt. Cozia deasupra Mrei Stînişoara
(4250 m).
Ob s . Această plantă este foarte asemănătoare cu cea din fig. 4395 a lui Reichen-
bach, adică cu E. helveticum, dar exemplarele de E. helveticum din herbare nu arată că
tulpina inferioară ar fi atît de solzoasă ca în desen. în schimb, exemplarele de E. sil
vestre din herbare, în realitate se aseamănă mai mult cu planta noastră, decît cu desenul
nr. 4393 al lui Reichenbach. Aceste împrejurări de asemenea au îngreunat mult identifî"
164 FLORA J5.P.U .
carea sigură a acestei plante, precum şi a precedentei. Considerăm aceste două plan le-
ca specii aparte. Nu suntem însă pe deplin convinşi în privinţa relaţiilor care există
între planta noastră pe de o parte şi E. helveticum şi E. silvestre, pe de alia parte.
R ă s p . g (*n. : Endemică în R.P. Romînă.
6. E. cheiranthoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 661; N. Busch in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 108. - I c .: Pl. 26, fig. 1, l a - b .
O —G, foarte rar OO. Tulpină înaltă de 15 — 60 m, simplă sau ramificată
uneori de la bază. cu peri tri- sau bifurcaţi. Frunzele bazale lipsesc în timpul
înfloririi. Frunze tulpinale verzi, alungit lanceolate, lungi pînă la 9 cm şi
late pînă la 2 cm, acute, atenuate într-un peţiol scurt, întregi sau foarte
neînsemnat denticulate, răsfirate, cu peri rari şi mici, trifurcali, mai ales
pe dos adeseori amestecate cu bifurcaţi. Frunze superioare mai mici şi mai
evident denticulate. Flori mici, în racem ± dens, care se prelungeşte mult
după înflorire, cu pedicel lung de 6—8 mm, de 2 —3 ori mai lung decit caliciul.
Sepale de 2 —2,9 mm lungime, păroase şi membranoase la vîrf. Petale de
4,2—5 mm lungime, din care jumătate reprezintă lamina obovată, lată de
cel mult 2 mm, îngustată destul de repede in unguiculă. Silicvă relativ groasă
şi scurtă, dreaptă, lungă de cca 20 mm şi lată de 1 —1,5 mm, patent erectă,
uneori pînă la suborizontal patentă, subţiată abrupt într-un stil lung de
1 mm. Valvele în partea inferioară fin păroase, cu nervura mediană evidentă.
Stigmat numai cu puţin mai lat decît stilul, uşor bilobat. Sămînţă brun
roşcat deschisă, lungă de 1—1,2 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . In locuri ruderale, marginea' comunelor, lingă drumuri
şi pe cîmpuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa; Cluj; Turda; Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîm-
peni). Reg. Aut. M .: Borsec, Topliţa, Gledin (r. Topliţa); Reghin; Odorhei, Mereşti (r.
Odorliei); regiunea Ciucului; Tg. Săcuesc, Ojdula, Covasna (r. Tg. Săcuesc): Baraoll
(r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Pasul Timiş (r. Stalin); Racoşul de Jos
(r. Rupea); Şeicu Mare (r. Mediaş); Sibiu. Reg. Arad: Adea (r. Criş). Reg. Timişoara:
pe insulele Dunării (Heuff.). Reg. Bîrlad: Hanu Conachc (r. Lieşti). Reg. Suceava: Solea
(r. Gura Humorului); Iacobeni (r. Vatra Dornei).
I n l r e b u i n ţ ă r i . Conţine glicozizi cardiatici.
R ă s p. g e n. ; Europa, Asia de N, Africa de N, America dc N.
7. ? E. âureum M.B. FI. taur.-cauc. II (1808) 117, III (1819) 440;

N. Busch in Flora U.R.S.S. VIII (1939) 98. - Ic.: Pl. 28, fig. 1, la (după
Grossh. FI. Kavk. IV (1950) tab. XXVII, fig. 6).
OO. Tulpină groasă, înaltă de 40—120 cm, verde, de obicei ramifi
cată, peste tot acoperită cu peri 3 —4-furcaţi. Frunze oblong lanceolate,
P l a n ş a 26. — 1. Erysimum cheiranthoides L., la. părţi florale, lb. peri trifurcaţi
de pe frunză. — 2, E . saxosum Nyâr., 2a. racem fructifer, 2b. părţi florale, 2c. peri bifur
caţi (în cumpănă).
PLANŞA 26
D.
C R U C IFE R A E £67
serat dinţate, acute, patente. Sepale lungi de 4—6 mm, rar pînă la 7 mm.
Petale lungi de 9 —12 mm, galbene-aurii, cu lamina obovată. Pedicelii
silicvelor lungi de 6 —15 mm, patenţi, mai subţiri decît silicvele. Silicve
orizontale sau erecte, de obicei drepte, lungi de 20—40 mm, cu 4 muchii
sau cilindrice, cu suprafaţă ± neregulată, uşor noduroase din cauza semin
ţelor. Stil subţire, lung de 1,5—2 mm. Stigmat măciucat, uşor bilobat.
Sămînţă brună, lungă de 1,5 mm şi lată de 0,7—0,9 mm. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . în păduri, pe lîngă izvoare, margini de pădure, prin
tufişuri, pînă la 1800 m.
R ă s p . tn ţ a r ă : Reg. Bacău: Tg. Ocna pe Dl. Mugura; Piatra Neamţ la Păd.
Balaurului; Broşteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Iaşi. Reg. Suceava: Dorohoi.
Obs. Această plantă este dubioasă pentru flora noastră. Grecescu a publicat-o
din mai multe localităţi. Exemplarele colectate de el s-au nimicit insă în ultimul război
mondial. Planta nu se găseşte nici într-un alt herbar din ţară şi nici n-a mai fost regă
sită de nimeni de pe locurile indicate. Determinările lui Grescescu au fost bazate pe dese
nul din opera lui Delessert, precum şi pe exemplarele determinate ca E . aureurn de Blocld
colectate din Galiţia şi n-au fost comparate cu exemplarele din Caucaz. Cercetările vii
toare vor dovedi dacă această specie trebuie să fie omisă definitiv sau nu, din flora noastră.
R ă s p . g e n. : Caucaz.
8. E. hieraciifolium Jusl. in L. FI. suec. ed. II (1755) 234; Amoen. acad.

IV (1759) 279. - E. strictum G. M. Sch. FI. Wetter. II (1801) 451. - I e .:
Pl. 23, fig. 2, 2a, b.
OO, rar 2J.. Rădăcină pivotantă, lemnoasă, Tulpina erectă, zveltă,
strictă, înaltă de 40—100 cm, rar mai mică sau mai înaltă, colţuroasă, simplă
sau în partea superioară ramificată, cu ramuri zvelte, erecte, egal foliată
pînă la inflorescenţă, glabrescentă sau acoperită cu peri bifurcaţi, paraleli.
Frunze bazale în timpul înfloririi uscate sau distruse. Frunze tulpinale infe
rioare şi mijlocii oblanceolate, uşor atenuate în peţiol sau cuneat îngustate
şi sesile, pe margini întregi sau denticulate, obtuziuscule sau scurt acute, de
un verde mat, acoperite cu peri 3 —4-furcaţi, foarte subţiri, pe dos ameste
caţi şi cu peri bifurcaţi. Flori în racem dens. Sepale de 4 —5 cm, rar pînă
la 6 mm lungime, erecte, păroase, uşor saciform dilatate la bază. Petale de
8,5—12 mm lungime şi 2 —3 mm lăţime, cu lamină obovată sau cuneată,
foarte lung unguiculate, de culoare galbenă-deschisă. Silicve lungi de 4—5
cm, rar pînă la 6 cm, cu pediceli lungi de 4 —10 mm, drepte sau puţin arcuite,
erecte, aproape alipite de axa florală, groase de 1—1,5 mm, cu stil lung de
1—1,5 mm şi stigmat numai cu puţin mai lat decît stilul, 4-unghiular
cilindrice, fin păroase, cu valvele păroase şi pe dinăuntru. Sămînţă de
1,5 — 2 mm lungime. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri uscate la marginea pădurilor, lîngă drumuri
rîuri, pe locuri pietroase, blocuri de stînci. Destul de rară.
168 FLORA R .P .R .
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Păuleşti (r. Salu Mare). Reg. Cluj: Hida (r.
Huedin). Reg. Aut. M : între Borsec şi Corbu (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sibiu spre Răşi
nari, Bungard, Veştem, Tălmaciu, Cisnădie (r. Sibiu). Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria).
Reg. Galaţi: Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Broşteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Iaşi:
Bîrnova, V. Repedea, Cîrlig, Dl. Bursucăria, Dl. Frasin. Yînători pe Dl. Budăi împuţit
(r. Iaşi).
f. sinnato-dcntâtum Schur Phvtogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 87. — Diferă
de forma tipică prin frunzele mai pronunţat sinuat dinţate. — Reg. Stalin: Sibiu la « Sche-
weschbach».
ssp. exaltatum (Andrz.) Borza Gonsp. FI. Rom. I (1947) 124. — E.

exaltdtum Andrz. in B'ess. Enum. pl. Volh. (1822) 71, 83. — E. hieraciif.
f. robustum Schur l.c. 86.
2J.. Tulpină Înaltă pînă la 120 cm, ramificată de la mijloc. Frunze foarte
lungi, de peste 10 cm şi foarte late, distanţat dinţate. Silicvă exact tetra-
gonă, albicios pubescentă. Stil mai lung decît lăţimea silicvei.
Reg. Stalin: Tălmaciu lîngă Olt (r. Sibiu). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin).
Reg. Bucureşti: Bucureşti; Brăneşti, Pasărea; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Feteşti
Reg. Galaţi: Măcin. Reg. Iaşi: Iaşi; Vaslui. Reg. Suceava: Botoşani; Dorohoi.
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de E.
9. E. pannonicum Gr. Stirp. austr. ed. I (1762) 30; N. Busch in Flora

U.R.S.S. VIII (1939) 99. — Cheiranthus erysimoides L. Sp. pl. ed. I (1753)
661. — Erys. erysimoides Fritsch in Mitt. NV Wien V (1907) 92, non O.
Ktze. — E. odoratum Ehrh. Beitr. VII (1792) 157. — E. lanceolatum Rchb.
Ic. FI. germ. II (1837—38) 18, tab. 68, fig. 4393 b, non R. Br., nec alior.—
E. carniolicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 57, non alior., E. Fussi-
anum et elatum Schur l.c. (1866) 58. — E. Pseudo-odoratum Schur Phytogr.
in Verh. NV Briinn (1877) 84. - E x s.: FRE nr. 251. - I c .: Pl. 23, fig. 1,
l a —c + a —g.
O — OO. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—70
(95) cm, simplă sau ramificată, acoperită cu peri bifurcaţi. Frunze bazale
in rozetă, oblanceolate sau îngust lanceolate, lung atenuate în peţiol, de
obicei adînc runcinate, acoperite cu peri trifurcaţi, pe timpul înfloririi se
usucă si pier. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare cu cele ale rozetei,
cele mijlocii oblanceolate sau îngust eliptice, scurt peţiolate sau sesile, denti
culate sau dinţate, rar aproape întregi sau runcinate, cele supreme liniar
lanceolate. Flori în racem lung, lat de (2,5) 3 —4 (4,5) cm, cu pediceli patenţi
sau suberecţi, lungi de 3—5 mm. Sepale de cca 8 (9) mm lungime, Ianceo-
late, 2 opuse, dilatate saciform la bază, la vîrf membranoase şi glugate.
Petale foarte variabile ca dimensiuni după staţiuni: 14 x 4 ,8 mm în regiunile
uscate, calde, 18 X 5 — 18 X 7,9 mm, uneori şi mai mari (25 X 9,5) în regiu
CRTTCIFERAE 169
nile păduroase şi mai înalte; limb lat obovat, atenuat brusc în unguiculă
luiigă cit 2/3 din petală, de culoarea gălbenuşului de ou, devenind mai deschisă
cu cît mediul devine mai răcoros. Stamine lungi, cu antere exserte. Racem
fructifer alungit. Silicve lungi de 2—6 (7,5) cm, de obicei de cca 4,5—5 cm
lungime, pronunţat 4-muchiate, cu muchii aproape glabre, verzi, pe feţe
argintii, datorită perilor 2—3-furcaţi, foarte mici, deşi şi paraleli (Pl. 23,
fig. la). Stil de cca 1—2 mm lungime, cu stigmat capitat, uşor bilobat, mai
lat decît stilul. Sămînţă brună deschisă, de 1,5—2 mm lungime. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Frecventă prin pajişti, pe pante ierboase şi pietroase,
prin tufişuri, stîncării, în regiunea de cîmpie şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Satu Mare. Reg. Cluj: Rocina; Chiochiş (r. Be-
clean); Treznea pe Dl. Orolat (r. Zalău); Dăbîca pc Dl. Mare, Sic, Suculard (r. Gherla);
Păd. Sărmaşului Mare (r. Sărmaş); Dl. Riseg între Jebucu şi Crişeni (r. Huedin); Cojocna,
Cluj, Someşeni, Floreşti‘(r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Luncani, Sănduleşti,
V. Florilor, Tunelul Cojocnei, Runc, Colţii Trăscăului, Poşaga pc Piatra Vulturese şi Mt. Scă
riţa (r. Turda); Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Poiana Aiudului, Ciumbrud, Ciuguzel
(r. Aiud). Reg. Aut. M .: între Brcea şi Băla, Fărăgău, Toldal, Milas (r. Reghin). Reg. Stalin:
Oraşul Stalin pe Tîmpa, Dl. Talinenberg la Iiărman, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Racoşul
de Jos (r. Rupea); Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: V. Ampoiţei, CheiaCibului, Zlatna
(r. Alba); Deva, Şoimuş (r. Deva). Reg. Oradea: Valea Crişului în cheia Piatra Mun-
celului, DL « Bogiko » în Mţii Bihorului (r. Aleşd). Reg. Arad: Arad, Covăşinţ, Şiria pe
Cetate, Galşa (r. Arad); Cuvin (r. Lipova). Reg. Timişoara: Maidan pe V. Scofaina (r.
Oraviţa); Mehadia pe Mt. Arjana, Mt. Doinogled, Mt. Şiişcu (r. Almaş): Baziaş (r. Mol
dova Nouă). Reg. Craiova: Ada-Kaleh, V. Ţeşnei, Piatra Cloşanilor (r. Turnu Severin);
Păd. Bucovăţ (r. Craiova); Cheia Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. Lovi-
ştea); Cîmpulung, Nămăeşti, Piatra Năinăeştilor (r. Cîmpulung). Reg. Constanta: Babadag.
Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Iaşi: Tîrgu Frumos către Cotnari; Bîrnova, Şorogari,
Munteni, Cîrlig, Mîrzeşti, Ţigănaşi, Fundul Prisăcanilor (r. Iaşi). Reg. Suceava: Ţoleşti
(r. Fălticeni).
f. denticulatuin (Koch) Jâv. in MBIi XI (1912) 23. — E.odoratum a denticulalum
Koch Syn. ed. II (1843—45) 55. — Frunze foarte mărunt denticulate, cîteodată aproape
întregi. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Timişoara: Cazane, Băile Ilerculane (r-
Almaş). Reg. Iaşi: Păd. Cîrlig, Dl. Budăi împuţit lîngă Vînători, Dl. Frasin lîngă Aro-
neanu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Leucuşeşti (r. Fălticeni).
f. dentatum (Koch) Jâv. l.c. — E. odor. (3. dentatum Koch l.c. — E. odor. (3.
sinuatum Neilr. FI. NO (1859) 728. — Frunze tulpinale sinuat dinţate, cele inferioare aripat
fidate. — Reg. Cluj.: Fînaţele Clujului. Reg. Hunedoara: Petroşani. Reg. Timişoara:
Baziaş (r. Moldova Nouă); Bozovici (r. Almaş); Anina (r. Oraviţa); Caraşova (r. Reşiţa).
f. ruueinatum Nyâr. in Bul. Şt. Secţ. Biol. Acad. R.P.R., tom. VII, nr. 2 (1955)
239, pro var. — Frunze tulpinale inferioare penat sectate, cu aripi lungi, perpendi
culare pe rachis. întregi sau unidentate. De E. carniolicum se deosebeşte prin aripile mai
lungi şi mai rare. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Plecica şi Dl. « Keselv t>. Reg. Timişoara:
Maidan (r. Oraviţa). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. Loviştea).
f. brevisiliquosum (Schur) Jâv. l.c. — E. carniolicum b. brevisiliquosum Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 57. — E. pann. y. microcarpum Beck FI. NO II (1892). — Petale
lungi de 10—12 mm. Silicvă de 12—20 mm lungime şi 1,3 mm lăţime. Pedicel lung de
3—4 mm. — Oraşul Stalin.
f. Lumile Jâv. in MBL XI (1912) 23. — Plantă mică, de obicei neramificată.

Flori puţin mai mari. — Reg. Timişoara? abundent pe vîrful Mt. Domogled (r. Almaş).
f. magnum Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 640. — Frunze verzi, late de 2—3
cm. Floarea mai deschisă’. — Reg. Timişoara: Dl. Tilva Mare deasupra comunei Maidan
(r. Oraviţa); Cazane (r. Almaş). Reg. Oradea: Vadul Crişului (r. Aleşd).
f. umbrosum Jâv. l.c. — Silicvă lungă de 7—8 cm, verde. — în locuri
umbroase, mai rar.
var. speeiosnm Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 640. — Inflorescenţă mare, lată de
4—4,5 cm. Flori cu sepale lungi de 8—9 mm şi petale de 17—20 mm, de culoare ± gal
benă deschis. — Caracteristică pentru locurile mai înalte şi mai răcoroase. Se aseamănă
la port cu E. transsihanicum. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (600 m) şi pe Vf. Labirint (750
m). Mt. Scăriţa la Peşteră, Colţii Trăscăului (1000 m), Poşaga pe Mt. Vulturese, Runc
la Poşovalişte, Belioara (exemplar ramificat, 1300 m) (r. Turda). Reg. Aut. M . : Voşlo-
beni (800 m), Ghcorghieni, Vf. Pongraţ lîngă Gheorghieni (r. Gheorghieni); Racul (r.
Ciuc). Reg. Stalin: Timişul de Sus (800 m), Mt. Piatra Mare, Oraşul Stalin la Stîncile
lui Solomon (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Piatra Măceştilor la poalele Mt. Retezat (900
m), Peştera deasupra comunei Păros, 700 m (r. Haţeg). Reg. Oradea: Băiţa sub Stînca
Mare pe Dl. Muncel, Pietroasa pe Piatra Boghii (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Mehadia pe
Mt. Arjana, 1300 in. Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Stînişoara (r. Loviştea). Reg. Bacău: Tulgheş
la Pietrele Roşii.
R ă s p . g e n. : Europa centrală, Balcani de N, părţile europene ale U.R.S.S.
10. E. Wittmannii Zaw. Enum. pl. Galic, et Bucov. (1835) 81 et 194;

Aschers. et Engl. in OBZ XV (1865) 277; Grec. Gonsp. FI. Rom. (1898) 61.
— E. odoratum Baumg. En. stirp. Transs. II (1816) 262 p.p., non Ehrh. —
E. Baumgartenianum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 56. — Micsandre
sălbatice. — Keletikârpâti repeseny. — Exs. : FRE nr. 2767 sub var.
Czetzianum; FEAH nr. 3264 sub E. Wahlenb. — I c .: Pl. 27, fig. 2, 2a.
O O. Rădăcină pivotantă, groasă, cu ramuri secundare subţiri. Tulpină
erectă, înaltă de 30—45 cm, zveltă, groasă, colţuroasă, verde, acoperită
cu peri paraleli bifurcaţi, dens foliată, ramificată adeseori chiar de la mijloc.
La începutul înfloririi rozetă bazală încă prezentă, dens foliată, cu frunze
îngust sau liniar oblanceolate, atenuate în peţiol lung, adînc sinuat dinţate
sau subruncinate, verzi, cu puţini peri trifurcaţi risipiţi, cad pe rînd pînă
la sfîrşitul înfloririi. Frunze tulpinale, alungit lanceolate sau lanceolate,
mai late la mijloc, îngustîndu-se spre ambele capete; cele inferioare dese,
în semirozetă, cele mijlocii ± dese, lungi de 4 —7 cm şi late de 7—15 mm,
acute la vîrf, cuneiforme şi sesile, distanţat sinuat dinţate, uneori cu dinţi
alungiţi, verzi, acoperite cu peri trifurcaţi foarte mici, pe dos în amestec
şi cu puţini peri bifurcaţi. Frunzele superioare şi cele ale ramurilor asemă-
P l a n ş a 27. — 1, la, lb. E r y s i m u m t r a n s s ih a n ic u m Schur, de diferite mărimi,

Ic. idem, exemplar fructifer, ld. silicvă şi secţiunea ei mărită, le. porţiune de frunză cu
peri ramificaţi, lf. părţi florale. — 2. E . W i t t m a n n i i Zaw., 2a. părţi florale.
PLANŞA 27
&
C firC IFE R A K m
nătoare, însă liniar lanceolate sau liniare. Tulpina şi ramurile terminate

Intr-un racem florifer scurt şi foarte dens, cel principal lat de 4—5,5 cm,
«ele de pe ramuri late de 2 —3,5 cm, se prelungesc mult pînă la fructificaţie.
Flori odorante, de culoare galbenă deschisă ca sulful sau ca lămîia. Pedicel
floral lung de 4 —6 cm, cu mult mai scurt decît caliciul. Sepale liniar lanceo
late, lungi de 9—10,5 mm, albe-gălbui, submembranoase, foarte fin păroase,
la vîrf murdar verzi şi pe margini străveziu membranoase, două opuse, dila
tate saciform la bază şi ceva mai lungi decît cele nedilatate, la vîrf glugate.
Petale mari, ± de două ori cit caliciul, lungi de 18—24 mm, cu lamină sub-
rotundă sau lat obovată, lungă de 7—9 mm şi lată de 5—9 înm ( 6 x 7 —
*9x9 mm). Florile întrec puţin bobocii. Slamine mai lungi decît caliciul,
lungi cît unguicula petalelor, tecile. ieşind puţin în gîtul florii. Glande necta
rifere 4, libere. Ovar mai lung decît staminele. Silicve erecte sau arcuite,
lungi de 8 —10 cm, patrunghiulare, pe muchii verzi, pe feţe suriu verzi, cu
■peri alipiţi, foarte mărunţi. Stigmat mai lat decît silicvă, uşor bilobat, cu
stil foarte scurt, pînă la 1 mm. — V I—VII *).
S t a ţ i u n e a . Pe sol calcaros, sub stînci calcare, pe poliţele cu humus
ale stîncăriilor, la marginea pădurilor, în regiunea montană şi subalpină.
R ă s p . î n ţ a ţ ă : Reg. Bala Mare: Borşa la Lelici(960 m). Reg. CZw/;Mţii Rodnei
pe Mihăiasa (1700 m) şi Corongişul Mic (1600 m). Reg. Aut. M .: Mt. Hăghimaşul Marc,
Mt. «Ocsem». Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe Trăsnită (1500 m). Reg. .Suceapa; Mţii
Maramureşului: Piatra Ţibăului, 960 m (FEAII nr. 3264). V. Ţibăului din V. Bistriţa
Aurie; Mt. Suhardul; Mţii Rarăului (Pietrele Doamnei, Todirescu, Slătioara).
f. faseieulurt* Zapal. in Rozprawy t. 13 B (1913) 43. — Plantă ramificată la bază.
«u 2 —7 tulpini. — Reg. Suceava: Suceava; Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.
f. elatius Zapal. l.c. 43. — Plantă 45—55 cm înaltă, cu flori foarte numeroase; racemul
fructifer ocupă 1 /2 sau mai mult. din înălţimea tulpinii. — Reg. Suceava: Cîrlibaba
935 m (r. Cîmpulung).
f. brevifruetum Zapal. l.c. 44. — Plantă scundă, dc cca 14 cm. Silicve erecte, scurte,
lungi de 22—28 mm. — Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.
Răsp. g e n. : Endemism în Carpaţi.
11. E. transsilvânkum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 57.— E. odoratum

JBaumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 262 p.p., non Ehrh. — E. Baumgarte-
nianurn Jâv. in MBL XI (1912) 30, non Schur. — E. Czetzianum Jâv. l.c.
<1912) 29, non Schur. — E. Wahlenbergii Simk. Enum. FI. Transs. (1886) 85,
non Aschers. et Engl. —- E . Wittmanni Auct. et Grec. Consp. FI. Rom.
<1898) 61 pro max. parte. — Micsandre de munte. — Erdelvi repeseny. —
*) Descrierea de mai sus a fost Tăcută de pe exemplarele clasice din Mţii Pienini, de
pe malurile rîului Dunaieţ.
174 FLORA U.P.R.
Siebenbtirgischer Schoterich. — E x s.: FRE nr. 252 a, b. sub E. Baumg*r

nr. 2767 sub E. Wittm. var. Czetziano. — I c .: Pl. 27, fig. 1, l a —f.
O O — 2|.. Rădăcină oblică sau ± orizontală; coletul adeseori scvamos
datorită rămăşiţelor frunzelor din anii trecuţi. Tulpină erectă, dreaptă, ±
rigidă, nu prea groasă, rar arcuită şi mai mlădioasă, lungă de (5) 10—20—30
(50) cm, verde sau la bază violet-brunie, colţuroasă, acoperită cu peri bifur
caţi, aşezaţi paralel, solitară, neramificată, foarte rar cu ramuri puţine şi
slabe, cele mai rigide foarte des foliate, cele mlădioase mai rărit foliate.
Frunze bazale în rozetă densă, durabilă, prezentă adeseori şi la sfîrşitul înflo
ririi, liniar oblanceolate, mai late în pătrimea superioară, treptat îngustate
în peţiol, ± dens sinuat dentate, rar subruncinate, acoperite cu peri trifur
caţi, pe dos şi cu peri bifurcaţi. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare
cu cele ale rozetei. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare foarte dese, erecte,
± alipite de tulpină, ± rigide (mai rar mai rărite, mai moi şi patente), îngust
lanceolate sau liniar lanceolate, cu margini aproape paralele, mărunt şi distan
ţat denticulate, uneori aproape întregi, la vîrf acute, sesile şi cuneat atenuate
la bază, de culoare verde închisă sau deschisă, acoperite des cu peri trifur
caţi. Inflorescenţa un racem scurt şi dens, prelungit la fructificaţie, lat de
4—5,5 cm, cu flori mari, odorante, de culoare galbenă deschisă ca sulful
sau ca lămîia. Pedicel floral ± de 5 mm lungime, mai scurt decît caliciul.
Sepale de cca 9 —10 mm, rar pînă la 12,5 mm lungime, liniar lanceolate,
de culoare albă-gălbuie, la vîrf murdar verzui, cu margini membranoase,
2 opuse dilatate saciform la bază, cele nedilatate ± glugate la vîrf. Petale
cu lamină subrotundă sau lat obovată, subţiindu-se brusc într-o unguiculă
lungă şi îngustă, lungi de 18—25 mm, din care limbul de 7,5—9 mm lungime
şi (5,5) 6 —9 mm lăţime, mult mai lungi decît caliciul. Stamine lungi cît
unguiculele, vizibile în gîtul florii. Glande nectarifere 4, libere. La partea
exterioară a bazei staminelor lungi, la fiecare pereche, cîte o glandă uşor
trilobată, iar la partea interioară a bazei staminelor scurte cîte o glandă
fin lobulată, (Pl. 14, fig. 7), semilunară. Silicvă lungă de 6 —9 cm sau pînă
la 10 cm (rar mai scurtă de 4 —6 cm), erectă, arcuit erectă, rar pînă la orizontal
patentă, patrunghiulară, verde sau verde-cenuşie, cu peri fini, alipiţi. Stil
scurt, pînă la 1 mm, rar mai lung, cu stigmat mai lat, uşor bilobat. — VII
- VIII *).
*) La această descriere au servit pe lîngă exemplarele din Carpaţii romîneşti şi

multe exemplare din Mţii Pienini, colectate în diferiţi ani de Ullepitscli.
P l a n ş a 28. — 1. Erysimum aureum M. JB.} inflorescenţă, la. o frunză şi o porţiune

de tulpină. — 2. Cardaminopsis Halleri (L.) Hay., 2a. racem fructifer. — 3. C. kispida
(Myg.) Hay. — 4. C. Halleri ssp. ovirensis (Wulf.) Thell., 4a. racem fructifer. — 5. Hut-
ohinsia procumbens (L.) Desv. — 6. Draba dubia Sut. — 7. Iberis sempervirens L.,
7a. racem fructifer.
PLA N ŞA 28
CRUCIFERAE 177
Staţiunea. Pe stînci şi în crăpături de stînci calcaroase, în etajul

subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Petriceaua (1480 m), Groapa Iurii, Cear-
canu, V. Şes, Salhoi, Moştinu Mare, V. Bistriţa Aurie. M ţii Rodnei: Gărgălău, Mihăiasa,
Corongişu Mic, Poarta (1600 m). M ţii Rarăului: Rarău la Pietrele Doamnei. M ţii Bis
triţei: Pietrele Roşii şi Comarnicu la Tulgheş, Cheile Bicazului, Mt. Pietricica la Piatra
Neamţ. Ceahlău. Mţii Giurgeului: Surduc, Mt. Vid, Licaş, Hăghimaşu Mare, Hăghimaşu
Negru, Mt. «Ocsem», Piatra Singuratică, VigyâzOkd, TerkO. M ţii Ciucaşului: Ciucaş
(1500 m), Tesla (1300 m). M ţii Birsei: Oraşul Stalin, Postăvaru, Piatra Mare, Piatra
Craiului. M ţii Bucegi: între Sinaia şi Buşteni, Jepii Mari, Peştera Ialomiţei, V. Obîrşiei.
M ţii Rucărului: Dîmbovicioara. M ţii Făgăraşului: Mţii Cîrţişoarei şi Arpaşului, Lespezi
sub Negoiu, Rîiosu. Mţii Parîngului: Cheile Polovraci. M ţii Retezatului: Paroş-Peştera
(700 m), Piatra Măceştilor (1000 m), Faţa Fetii (1200 m), Dl. Pleşu (1500 m).
f. Czctziannm (Schur). — E. Czetzianum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 57. —
Ic. : Pl. 26, fig. la —c. — Formă scundă, cu tulpină rigidă, înaltă de 5—10 (15) cm .—
M ţii Rodnei: Mt. Corongişu Mic, Poarta (1600 m). M ţii Giurgeului: Mt. «Ocsâm », Hăghi
maşu Mare. M ţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Rarăului: Mt. Rarău.
f. rarifolium Nyâr. î. nova in Add. III, pag. 640. — Tulpină înaltă, neramificată, mlă
dioasă, cu frunze moi, rărite. — Mţii Rodnei: Mt. Corongiş. M ţii Birsei: Oraşul Stalin,
V. Timişului (850 m).
f. luxurians Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 640. — Tulpină groasă, cu frunze late de
cca 1 cm. — Pe sol bogat în humus şi în arsuri de pădure. — Mţii Maramureşului: V.
Ţibăului şi Lclici. Mţii Birsei: Oraşul Stalin.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă decorativă, potrivită pentru grădini alpine şi bună
meliferă. Exemplarele de pe munte, mîncate adeseori de oi, reînoindu-se, devin forme
scunde şi complet deformate.
R ă s p . g e n. : Endemică în Carpaţi.
Ob s . Grupa Pannonicum din genul Erysimum a fost fărîmiţată în mai multe specii,
care erau caracterizate prin deosebiri neînsemnate. Astfel, recunoaşterea şi interpretarea
lor justă constituie o dificultate. După monografia genului Erysimum î| lui Jâvorka (1912),
lanţul carpatic este populat de 3 «specii». în Carpaţii nordici este răspîndit aproape
exclusiv E . Wittmanni, în munţii Rodnei şi ai Sucevei E. Czetzianum, pe cînd în Carpaţii
răsăriteni şi meridionali se găseşte E. Baumgartenianum. Cercul de afinitate ai speciei E.
Wiitmannii nu-1 putem stabili numai pe baza diagnozelor date de Zawadzky. Nu sînt
satisfăcătoare nici exemplarele din herbar. Cercetările făcute pe teren la locul clasic, ne
duc la convingerea că E. Wittmannii în Pienini apare în două forme deosebite şi anume:
o formă de stîncării şi una de soluri afînate, bogate în humus, pe calcar. Avînd în vedere,
că aceste 2 forme se găsesc şi în Carpaţii mai sudici din R.P.R., mai mult din motive de
ordin practic, le vom considera ca specii. Ullepitsch trimitea pe vremuri pentru muzee
sub E. Wittmannii, de obicei forma de stîncării. Pe baza acestor exemplare nu s-a putut
forma o concepţie justă asupra naturii acestor plante. Pe de altă parte însă, pe malurile
rîului Dunaieţ şi în pădurile de conifere de acolo, peste tot creşte în abundenţă forma
de soluri bogate în humus, afînate, care probabil a fost văzută şi descrisă şi de Zawadsky.
Pe baza cercetărilor noastre trebuie să arătăm că E. pannonicum, care este proprie
regiunilor mai joase, trebuie să fie privită ca o plantă de bază, din care s-au dezvoltat
378 FLORA R.I'.R.
toate formele de munte. Răsplndindu-se spre munţi, treptat s-a transformat în sensul
că se prezintă cu flori mult mai mari, iar pe de altă parte, culoarea originară a florii a
devenit mai palidă, adică din galbenă intens (ca de gălbenuş de ou) a devenit galbenă
sulfurie sau ca lămîia, iar silicvele au devenit ± unicolore, adică verzui. Ajunse pe munţi,
plantele au continuat să se diferenţieze mai departe în ce priveşte habitul, în funcţie de
sol şi substrat. Toate celelalte caractere amintite, ca de exemplu lăţimea şi mărimea stig
matului, precum şi diferenţele de culoare ale corolei, , nu pot constitui elemente sigure
pentru a le deosebi.
Sîntem cu totul de acord cu constatările lui Ascherson şi Engler din OBZ XV (1865)
277, după care» atît între exemplarele de E. Wittmanni din Pienini, cît şi între cele de la
Lipto (CSR), se găsesc exemplare la care lungimea stilului corespunde cu lăţimea silicvei,
însă pot fi întîlnite şi exemplare la care valva silicvei ajunge pînă la stigmat, astfel că
stilul aproape lipseşte. Această constatare este valabilă şi pentru speciile de Erysimum
din munţii Transilvaniei.
Variabilitatea speciilor de Erysimum ne arată că unităţile diferenţiate nu s-au cris
talizat încă în cursul evoluţiei lor filogenctice, în specii definitive. Observăm mereu că
formele nu sînt identice, totuşi nu putem arăta hotărît diferentele lor concrete. Aşa s-a
întîmplat spre exemplu, că Thellung in Hegi FI. Mitt. Eur., care caută să ne prezinte
în mod amănunţit speciile din Europa centrală, nici nu aminteşte cele trei « specii» descrise
pentru Carpaţi. Trebuie notat, că în timp ce unele exemplare de E. pannonicum au flori
galbene mai închise, la multe alte exemplare culoarea este atît de palidă, îneît după culoare
abia pot fi deosebite de grupa E. Wittmannii. Această împrejurare a putut fi motivul,
pentru care Borza în Consp. FI. Rom. 1947 a cuprins toate speciile amintite îni?. panno
nicum. Iată deci, că în timp ce un autor le consideră drept specii bune, altul nici măcar
nu Ie aminteşte, iar în sfîrşit, alţii le reunesc.
Pe E. Wittmannii trebuie să-l considerăm drept rezultatul unei diferenţieri pe
bază ecologică a plantei. Astfel, E. pannonicum într-un mediu silvo-montan, cu
atmosferă umedă, are tulpina mai slabă, mai zemoasă, frunzele mai late, florile palide
şi din cale afară de mari. Dacă planta ajunge însă într-un mediu mai uscat, ea nu va putea
fi deosebită de E. pannonicum, aşa cum ne dovedeşte şi exemplarul publicat sub numele
de E. Wittmannii din FI. Hung. exs. nr. 959, I şi II.
Putem constata şi la E. pannonicum ajuns în regiunile montane într-un mediu pădu
ros, că tinde spre tipul E. Wittmanniiy prin var. speciosum.
Conform cercetărilor noastre, ne vom apropia mai mult de adevăr, dacă în afară de
E. pannonicum mai stabilim 2 specii, una silvo-montană şi alta alpino-subalpină, dis
tincte, datorită influenţelor edafice şi anume,: E. Wittmannixde pe soluri calcaroase afî
nate, reprezentată şi în Carpaţii romîncşti şi E . transsiloanicum de pe stîncile calcaroase
prezentă şi în Carpaţii nordici.
De această concepţie se apropie şi observările lui Grecescu in Consp. FI. Romîniei.
H ibrizi
X E. turdense Nyâr. sp. hybr. nova in Add. III, pag. 641 = hieraciifo
lium x pannonicum.
Prin habitul subţire şi mai rigid, prin frunzele alungit lanceolate, întregi
pe margini şi acoperite cu peri 3-furcaţi foarte mărunţi, se aseamănă cu
P l a n ş a 29. — 1. Cheiranthus Ckeiri L. — 2. Syrenia cana (Pili. et Mitterp.) Neilr.,

2a. părţi florale. — 3. S. cuspidata (M. B.) Rchb.
PLANŞA 29
CRUCI F E R AE 181
E. hieraciifolium. Prin racemul floral lat de 3 cm, cu flori mari, prin alcă
tuirea silicvelor, precum şi prin stigmatul capitat, seamănă cu E. pannonicum.
Deosebirile faţă de părinţi:
E. hieraciifolium E . turdense E. pannonicum
Diametrul racemului 3 cm 3—4,5 cm
1,5—2 cm
Caliciu 4,5—5 mm lung. 6 mm lung. 7—9 mm lung.
Petale 8,5—10 mm lung. 12,5 mm lung. 14—17 mm lung.
Petale 2—3 mm lăţ. 3,9 mm lăţ. 4,5—6 mm lăţ.
Stigmat ± lat cît stilul Stigmat lat cca de Stigmat capitat.
3 ori cît stilul
Perii silicvei rari, risipiţi în Perii silicvei denşi, paraleli Perii silicvei denşi, foarte
diferite direcţii, între ei cu capetele ± patente alipiţi, ± paraleli, aco
se vede pretutindeni peră complect valvele.
fondul verde.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: pe lîngă drum dc-a lungul marginii superioare a pădurii
de la Băile Sărate Turda.
X E. inixtefurcâtum Nyâr. in Bul. Şt. Secţ. Biol. Acad. R.P.R.
tom. VII, nr. 2 (1955) 239 = diffusum X pannonicum.
Prin frunzele înguste şi ± întregi, aduce cu E. diffusum.* Prin frunzele
mai late şi în parte dinţate seamănă cu E. pannonicum. Toate frunzele cu
peri 2- şi 3- furcaţi, în majoritate 3- furcaţi.
Reg. Iaşi: în V. lui David lîngă Iaşi.
Obs . Schur aminteşte în Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 85 pe E. Perowskia-
num Fisch. et Mey. După Schur este cultivată pentru florile sale mari de culoare porto
calie, fiind sălbăticită din grădini în Oraşul Stalin şi Sibiu. Ar avea originea în Caucaz.
Grossheim însă nu citează această plantă în opera sa Flora Kavkaza IV (1950).
Genul 149. S Y R E N I A * ) Andrz.

in DC. Syst. II (1821) 491.
Plante ierboase, O sau O, cu tulpini ± ramificate, des foliate şi frunze
întregi sau dinţate, acoperite cu peri 2 —3-furcaţi. Flori galbene/ Glanda
nectariferă mediană lipseşte. Silicve scurte, de 1—2 (2,5) cm lungime,
erecte, alipite de tulpină, cu pediceli scurţi, 4-unghiulare, turtite, cu valve
uninervate, la vîrf obtuze sau rotunjite, cu stil foarte lung (3—7 mm), cu
stigmat capituliform, uşor sau adînc bilobat. Seminţe aşezate în 1—2 serii.
După port, Syrenia se aseamănă foarte mult cu genul Erysimum, de care
diferă prin silicvă turtită şi prin stilul lung cît 1 /3 sau aproape 1 /2 silicvei.
• Determinarea speciilor
1 a Frunze alungit eliptice sau lanceolate, sinuat dinţate, acoperite cu
peri 3-furcaţi. Silicve lungi de 14—25 mm, cu stil lung dej3 —5,5 mm,
Stigmat capituliform. Seminţe uniseriate.......................1. S. cuspidata
*) Nume alcătuit din inversarea primelor 4 litere din Erysimum: Erys(imum),

Syre(nia).
182 FLORA R.P.I*.
1 b Frunze liniar lanceolate sau liniare, cu margini întregi, acoperite cu

peri bifurcaţi. Silicvă lungă de 8 —11 mm, cu un stil lung de 4 —5,5 mm
şi cu stigmat adînc lobat, cu lobi ± patenţi. Seminţe di biseriate
2. S. cana
1. S. cuspidâta (M.B.) Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 689. — Chei-
ranthus cuspidatus M. B. FI. taur.-cauc. II (1808) 120. — Erysimum cuspi-
datum DC. Syst. II (1821) 493: N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 127,
sub Erysimo. — E x s.: FRE nr. 254; FEAH nr. 581 sub Erysimo. — I c .:
Pl. 29, fig. 3; W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) tab. 231 sub Cheirantho.
0 — 0 . Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm, rigidă, colţuroasă, acope

rită cu peri bifurcaţi, simplă sau ramificată în partea superioară, pînă la
inflorescenţă des foliată. Frunze bazale în rozetă, dispar complet pînă la
Începerea înfloririi. Frunzele tulpinale inferioare cad de timpuriu, cele mijlocii
eliptice sau lanceolate, des aşezate, sesile, la vîrf acute, sinuat dur dinţate,
mai rar cu dinţi mărunţi, ± suriu verzi, cu peri trifurcaţi foarte mici, risipiţi
pe ambele feţe. Ramuri terminate în racem dens, cu flori galbene. Pedicel
florifer foarte scurt, lung abia de 1 mm. Sepale îngust lanceolate, îngustate
spre vîrf, lungi de cca 6 mm, nedilatate la bază. Petale lungi de 11 mm, cu
lamină obovată, îngustată brusc într-o unguiculă lungă. Stamine 6, cele
2 laterale relativ lungi. Ovar liniar, cu stil lung şi stigmat capitat. Silicvă
4-unghiulară, lungă de (12) 14—25 (32) mm, prelungită într-un stil de
3 —5,5 mm lungime, erectă, strîns alipită pe axa florală, foarte turtită. Valvele
di albe-cenuşii datorită perilor 3—4-furcaţi, mărunţi şi foarte deşi, cu
nervura mediană formînd o carenă lată. di verzuie. Seminţe uniseriate.
brune deschise, lungi de cca 1,2 mm, de cca 3 ori mai lungi decîţ late. —
V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase sau pietroase şi stîncoase, însorite,
la marginea pădurilor, prin locuri ruderale, coaste uscate, pe lîngă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Teregova, Armeniş (r. Caransebeş); Berzasca
(r. Moldova Nouă); între Mehadia şi Orşova,1ŞPlavişeviţa, Băile Herculane, Mt. Domogled,
între Drencova şi Sviniţa, Cazane (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei,
Turnu Severin; Craiova. Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra); Bucureşti. Reg. Constanţa:
Babadag, Enisala (r. Istria). Reg. Galaţi: Cerna (r. Măcin); Agighiol, Nifon, Niculiţel, Fili-
mon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea). Reg. Bîrlad: Dl. Alare (r. Bîrlad); Vaslui, Slobozia
(r. Vaslui). Reg. Iaşi: Iaşi, Voineşti, Dl. Repedea, Bîmova, Vlădiceni, Copou, Nicotină,
Bucium (r. Iaşi); Mădîrjac (r. Negreşti); Stroeşti (r. Paşcani); Păd. Hîrlău (r. Hîrlău).
Reg. Bacău: Răpciuni (r. Ceahlău).
R ă s p . gen. : Balcani, U.R.S.S., Europa de S, Asia de SY.
2. S. cana (Pili. et Mitterp.) Neilr. Aufz., Nachtr. (1870) 73. — Chei-

ranthus canus Pili. et Mitterp. Iter Poseg. Slav. prov. (1783) 146, tab. XV. —
Erysimum angustifolium Ehrh. Beitr. VII (1792) 155. — Syrenia angusti-
ORTJCIFERAE 183
folia Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 689; FI. U.R.S.S. VIII (1939) 129. -
E x s.: FRE nr. 253 a, b. — I c .: Pl. 29, fig. 2, 2a .; W. et K. Pl. rar. Hung.
I (1802) tab. 98 sub Erysimo angustif.; Prod. FI. II, ed. II (1939) tab.
CXXIII, fig. 2.
G, OO. Rădăcină lungă, pivotantă, cu multe ramuri secundare subţiri.
Tulpină erectă, rigidă, înaltă de 30—80 cm, de obicei ramificată, mai
rar simplă, cu ramuri virgate, acoperite dens cu peri bifurcaţi, aşezaţi
paralel, frunzoasă pînă la inflorescenţă. Frunze bazale liniare, împreună
cu cele tulpinale inferioare, persistă numai pînă la începutul înfloririi. Frunze
tulpinale liniare, late de 1—3 mm şi lungi de 40—70 mm, cu margini întregi,
adeseori ± convolute, suriu-verzi, acoperite cu peri bifurcaţi aşezaţi paralel,
în subţioară cu lăstari sterili. Flori galbene deschise, mai laxe decît la specia
precedentă şi aproape sesile. Sepale albe-gălbui, lungi de 9 mm, două opuse,
saciform dilatate la bază, lanceolate, ± membranoase, celelalte 2 îngust
lanceolate, la vîrf ± glugate. Petale lungi de cca 15 mm, cu lamina obovată,
lungă de 5—6 mm, treptat îngustată într-o unguiculă lungă. Racem fruc
tifer alungit, cu silicve ± dese, ± erect patule şi pediceli foarte scurţi (—1,5
mm). Silicve lungi de 8 —11 mm, 4-unghiulare, lateral turtite, pe valve
cu o carenă longitudinală, albe-cenuşii, cu peri foarte deşi, orientaţi
transversal şi mai puţin alipiţi, la vîrf prelungite într-un stil subţire, de
4—5,5 mm, cu stigmat evident bilobat, cu lobii ± patenţi. Seminţe mici,
în fiecare lojă aşezate ± în 2 serii. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . In locuri nisipoase, cîmpuri însorite, pe lîngă locuri
cultivate, drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Caracal, Celaru
(r. Caracal). Reg. Constanţa: Mamaia, Cernavodă, Satu Nou, Corbu, Peridie (r. Medgidia);
Constanţa; Cobadin, Pelinu (r. Negru Vodă); Independenţa (r. Băneasa); Enisala, Baba-
dag (r. Istria). Reg. Galaţi: Letea (r. Tulcea). Reg. Bîrlad: între Hanu Conachc şi Păd.
Torceşti (r. Tecuci).
Variabililatea speciei
f. brevisiliqua Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 641 — Silicvă oval lanceolată, lungă
pînă la 10—12 mm, lată de 3—4 mm. — Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Medgidia).
R ă s p . g e n. : Balcani de E, U.R.S.S. de S.
Genul 150. H E S P E R I S *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 195, nr. 538], ed. V (1754) 297, nr. 731. - Kladnia
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 53. — N o p t i c o a s ă , M i r o d e n i e .
OO — 4 . Plante ierboase, cu tulpină erectă, ramificată, la noi cu frunze
întregi, alterne, de obicei dinţate, cu peri lungi, simpli sau ramificaţi. Celule
*) Din grecescul t hesperis» = de seară, deoarece planta devine mirositoare mai

ales seara.
184 FLORA R.P.R.
cu mirozină fără clorofilă, aşezate în leptomul vaselor conducătoare. Inflo

rescenţa racem, fără bractei. Sepale mari, erecte, 2 opuse saciform dilatate la
bază. Petale de culoare violetă, purpurie, albă sau murdar gălbuie, lung un-
guiculate. Stamine libere, cele interne mai late decît ceWexterne, inegal aripate
Glandele nectarifere ale staminelor scurte (laterale) în formă de inel sau pătrat,
± lobate sau deschise spre exterior, cele ale staminelor lungi lipsesc. Ovar
cilindric, cu stil scurt şi stigmat adînc bilobat; lobii ± paraleli, plani, mai
tîrziu ± alipiţi. Silicvă liniar cilindrică sau 4-unghiulară, adeseori bombată
deasupra seminţelor, pe valve cu o nervură mediană, dehiscentă, uneori inde-
hiscentă, rupîndu-se în bucăţi. Seminţe mărişoare, ± cilindrice, uniseriate.
Embrion notoriz sau excepţional pleuroriz.
Genul cuprinde cca 24 de specii răspîndite mai ales în Europa şi Asia.
1 a Petale galbene-verzui sau galbene palide. Silicve turtite, la maturitate
cu margini înguste, aripate ............................................... 1. H. tristis
1 b Petale violet-purpurii sau albe. Silicve ± cilindrice...........................2
2 a Frunze mijlocii şi superioare sesile, cu baza abrupt lăţită, ± subcordate,
aproape amplcxicaule sau semiamplexicaule,adesea cuun peţiol
lung de 1 mm .............................................................................................3
2 b Frunzele mijlocii şi superioare cu baza îngustată, adeseori scurt sau
± lung peţiolate ....................................................................................... .7
3 a Tulpină şi în special frunzele, cu peri simpli şi periramificaţi. Flori
violete ..........................................................................2. H. oblongifolia
3 b Plante glabre sau cu peri simpli ........................................................... 4
4 a Tulpină, frunze şi pedunculi glabri ........................................................ 12
4 b Plantă ± păroasă, cu peri simpli............................................................... 5
5 a Tulpină, frunze, adesea şi inflorescenţa cu peri glanduloşi, rar gla-
brescente ............................................. ........................... .............................. 6
5 b Plantă neglanduloasă............................................................... 3. H. nivea
6 a Plantă cu peri glanduloşi ............................................... 4. H. silvestris
6 b Partea superioară a inflorescenţei glabră sau abia pubescentă, fără
glande. Tulpină şi frunze cu peri simpli şi glanduloşi
H. silvestris var. suaveolens
7 a întreaga plantă păroasă, uneori ± glabrescentă. Tulpina în partea in
ferioară de obicei des şi ± lung setos păroasă, sau dosul frunzelor
inferioare cu peri rari, risipiţi, uneori ramificaţi ....................................... 8 ,
7 b Plante glabre, adesea cu excepţia marginii frunzei, rareori interno-
diile inferioare puţin se to a se ................................................................... 12
8 a Frunze cu peri sim pli..................................................................................9
8 b Frunze cu peri simpli şi peri ramificaţi...........................5. H. cladotricha
9 a Flori albe ................................................................................................. 10
9 b Flori violete sau purpuriu-violete......................................................... 1110
10 a Frunze şi pedunculi des păroase .................. H. matronalis var. alba
10 b Inflorescenţă scurt pubescentă. Pediceli turtiţi, la exterior glabri
EL sibirica var. candida
CRUCI F E R AE 1 85
11 a Frunze ovat lanceolate. Petale uneori emarginate, cu un dinte ascuţit

sau obtuz. Silicvă cilindrică ± articulată, gîtuită între seminţe
' 7. H. matronalis
11 b Frunze alungit lanceolate. Petale rotunjite, neemarginate
6. H. sibirica
12 a Frunze lat lanceolate, glabre, dinţate sau denticulate. Pediceli glabri.
Flori purpurii........................................................................... 8. H. obtusa
12 b Frunze lanceolate, lung acuminate, glabre sau cele inferioare rar scurt
păroase. Pedicel cu o dungă pubescentă pe partea dinspre axă. Flori
albe ................................................................................9. H. moniliîormis
Secţia I. HESPERIDIUM DC. Syst. II (1821) 247; Prodr. I (1824) 183. - Deser-
Borb. in MBL I (1902) 344, pro subgen.
tic o la e
Pedicel fructifer îngroşat, patrunghiular turtit. Petale înguste, liniar lanceolate,
galbene surii sau galbene verzui, adeseori cu nervuri purpurii închise. Silicvă turtită, bimar-
ginată, egal de lată, lucioasă, pronunţat nervată.
1. H. trfstis L. Sp. pl. ed. I (1753) 663; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 248. — Kladnia tristis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 53. — Mirodenie.
— Szomoru estike. — Triibe Nachtviole. — Benepimiţa Mpa^man. — Ic.: Pl.
24, fig. 2, 2a-c.
0 0 — 4 . Rădăcină fusiformă, groasă. Tulpină cilindrică, înaltă de 25—50

cm, lung păroasă şi cu peri glanduloşi scurţi, frunzoasă, în partea superioră
ramificată. Frunze bazale lung peţiolate, cu lamină ovat eliptică sau îngust
eliptică, treptat îngustată în peţiol, întreagă sau slab ondulat denticulată,
obtuză sau subacută, păroasă, uneori glabrescenlă pe faţă. Frunze tulpinale
ovat lanceolate, subcordate, sesile sau îngust ovate, pînă la îngust lanceolate,
adeseori atenuate în peţiol scurt, acutiuscule, cu peri simpli sau bifurcaţi. In
florescenţa ± lată, formează o paniculă corimbiformă, cu peduncul patent
erect, lung de 2,5—4 cm, glabru sau dispers pubescent. Sepale îngust lanceo
late, de 9—11 mm lungime, spre vîrf lat alb membranoase, ± rărit păroase,
cele exterioare dilatate saciform la bază. Petale lungi de 20—25 mm, rar mai
lungi, cu lamină îngust lanceolată, rotunjită sau foarte rar emarginată, trecînd
în unguiculă liniară, lent atenuată, de culoare galbenă-verzuie, sau galbenă
spălăcită cu nervaţiune violetă. Stamine lungi de 12—15 mm. Racem fructi
fer alungit, cu peduncul gros, patent erect, lung de 2—6 cm. Silicvă lungă
de 8 —14 cm, turtită, cu margini plane, late de 3/, —1 mm. Valve netede,
lucitoare, late cît cca a treia parte din lăţimea silicvei, cu nervura mediană
foarte pronunţată. Vîrful silicvei lung şi lent ascuţit, cu stil foarte scurt;
lobii stigmatului aproape alipiţi sau puţin divergenţi. Sămînţă brună, lungă
de 2 ,5 - 3 mm. - I V -V I .
S t a ţ i u n e a . In locuri deschise, ierboase, abrupte, însorite, pe lîngă
drumuri în regiunea de cîmpie.
186 l'LO K A ft.P .R .
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Bând pe Dl. Castei (r. Luduş); Rodna în grădini

ţr. Năsăud); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaş); Fîneţele Clujului, Apahida, Cluj pe Dl. Techintău
(r. Cluj); Turda; Beclean la Păd. Leştean (r. Beclean). R e g . H u n e d o a r a : Dl. Bilac lîngă
Alba lulia, Drîmbar (r. Alba Iulia). R e g . A r a d : abundentă între Siria şi Păuliş (r. Arad).
R e g . T i m i ş o a r a : pe marginile cîmpurilor şi ale "viilor (Heuff.). R e g . B u c u r e ş ti: Comana
Intre tufişuri (r. Vidra); Lehliu; Slobozia. R e g . C o n s ta n ţa : Independenţa (r. Băneasa);
Medgidia, între Cernavodă şi Constanţa (r. Medgidia); Basarabi, Tuzla, Techirghiol, Man
galia (r. Negru Vodă); Babadag. R e g . G a la ţi: Nifon, Tulcea la Curcuz (r. Tulcea). R e g .
B î r l a d : Tecuci, Furceni (r. Tecuci). R e g . B a c ă u : Breaza (r. Tg. Neamţ). — R e g . I a ş i :
Focuri, Copou, Aroneanu, Şorogari, Cîrlig, Focuri (r. Iaşi); Bălceşti (r. Hîrlău); Vaslui.
R e g . S u c e a v a : Iacobeni, Cîrlibaba, V. Bistriţei (r. Vatra Domei); Stlnca-Ştefăneşti
ţr. Truşeşti).
var. atropurpurea Borb. in MBL I (1902) 346. — Perii frunzelor simpli şi ramificaţi.,
Pediceli glabri. Petale purpuriu-violacee, cu nervuri mai întunecate. — R e g . H u n e d o a r a :
Sebeş.
var. prelanâta Borb. 1. c. — Tulpina, frunzele şi caliciul cu peri lungi, foarte denşi,
lungi cît diam. tulpinii sau şi mai lungi, cei de pe ramuri şi mai lungi. Flori negre vio
lacee, împreună cu caliciul foarte dens alb viloase. Pedicel şi ovar glabre. — Reg. Con
s ta n ţa : Babadag, pe coline la Ciucurova (r. Istria).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Adeseori introdusă în grădini. Răspîndeşte un miros plăcut

•de Zambilă (.Hyacinthus). Plantă bună meliferă. Din seminţe se poate obţine prin presare
un ulei de calitate mai bună decît cel de rapiţă. Planta îmbunătăţeşte finul.
Răsp. gen. : Europa centrală, U.R.S.S. Europa de S.
Secţia II. DEILOSMA Andrz. in DC. Syst. II (1821) 448. — M on ticolae Borb. in
MBLI (1902) 369, pro subgen.
Pediceli fructiferi subţiri, puţin turtiţi. Pe Laie late, subrotunde sau obovate, ± abrupt
atenuate în unguiculă, violete, purpurii sau albe. Silicvă subcilindrică sau puţin turtită,
mai slab nervată, ± gîtuită între seminţe.
2. H. oblongifdlia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 52. — Ic.: Pl. 31,
fig. 1, la.
4. Rădăcină fusiformă, ± lemnoasă. Tulpină erectă, cilindrică, simplă,
neramificată, înaltă de 30—45 cm, dens foliată, aproape de bază glabră, mai
•sus scurt păroasă, cu peri simpli şi ramificaţi. Frunze bazale alungit eliptice,
lung sau scurt peţiolate, glabrescenle sau glabre. Frunze tulpinale inferioare
scurt peţiolate, cele mijlocii şi superioare sesile, cu bază lată sau subcordată,
ovate sau alungit ovate, acute, denticulate, spre bază adeseori şi cu dinţi mai
mărişori, toate la vîrf cartilaginoase, pe dos şi pe faţă cu peri scurţi, rigizi,
simpli şi bifurcaţi, egal distribuiţi şi nu prea deşi; frunzele au astfel aspect
glabrescent. Inflorescenţa un racem scurt, cu axa acoperită de peri mici,
rigizi, ramificaţi. Pediceli glabri, numai pe partea interioară (spre axă) cu o
Planşa 30. — 1. Hesperis silvestris Cr. — 2. H. matronalis L.

CRICIFERAi- 189
dungă de peri scurţi. Sepale glabre, numai la vîrf cu cîţiva peri lungi, cu margini
lat alb membranoase, cele externe cu baza saciform dilatată. Petale violete,
alungit obovate, atenuate în unguiculă lungă, aproape de 2 ori mai lungi
decît caliciul. — VI-VII.
S t a ţ i u n e a . In etajul subalpin al munţilor calcaroşi, pe povîrnişuri
şi căldări ierboase şi stîncoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Mţii Rodnei, pe Crăciunel (1000 m). R e g . S t a l i n :
Mt. Ciucaş (1600—1800 m), Piatra Mare, coama muntelui Tlmpa, Piatra Craiului dea
supra V. Vlăduşca şi în Crăpătură.
Răsp. gen.: Endemică în R.P.R.
3. H. nivea Baumg. Enum. stirp. Transs. (1816)'278. — Nopticoasăalbă,

Mirodea. — Feher estike. — Weisse Nachtviole. — Ic.: Pl. 31, fig. 3.
4 . Tulpină înaltă de 30—35 cm,, erectă, cilindrică, ramificată, foarte dens

retrors păroasă. Frunze inferioare scurt peţiolate, ovate sau ovat lanceolate,
cele superioare sesile, ovat lanceolate, amplexicaulc, cele de pe ramuri ovate,
* foarte scurt peţiolate, amplexicaule, mai pronunţat denticulate, foarte scurt
acuminate, dens simplu păroase. Inflorescenţă din raceme dispuse corimbi-
form împreună cu pedunculii dens suriu pubescente, cu peri alipiţi mai scurţi
şi mai lungi. Sepale palide, la vîrf barbate, pe jumătate de lungi cît pedicelii.
Petale albe, obovate. Ovar scurt pubescent, mai tîrziu devine ± glabru. Flori
foarte odorante. — VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase umede şi umbroase, pe malurile apelor,
în etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . : Mt. Piatra Arsă (1300—1370 m, r. Vişcu). R e g .
C lu j: Mţii Rodnei: Vf. Omului, Mt. Corongiş, Mihăiasa. R e g . A u t . M . : Mţii Călimani.
R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Piatra Craiului, Predeal în V. Rîşnoavei şi pe V. Prahoviţa;
Mţii Făgăraşului în V. Bîlii şi Mţii Arpaşului. R e g . H u n e d o a r a : Roşcani (r. Deva). R e g .
P l o e ş t i : Mţii Bucegi în V. Horoabei, Buşteni, Azuga (r. Sinaia). R e g . S u c e a v a : Mt. Suhard
la Ciocăneşti, Cîrlibaba (r. Vatra Domei).
f. leu cântha (Schur). — H . le u c a n tk a Schur Enum. pl. Transs. (1866) 52; Borb. in
MBL II (1903) 20. — H . a lb iflo r a Schur in Verh. SVN (1853) 66, non DC. — H . c a r p a tic a
Zap. in Rosl. Szala gor. Pokuczko-Marm. (1889) 106—107. — Tulpină înaltă, groasă,
păroasă. Frunze şi silicve glabre. — R e g . B a i a M . : Rîul Vaser, Mt. Cearcanu (r. Vişeu).
R e g . S t a l i n : Mţii Făgăraşului în V. Bîlii.|
f. stenophylla Zapal. in Rozprawy Acad. Krakov. ser. III, 13, B (1913) 565. —
Frunze mai înguste, cele mijlocii alungit lanceolate, cele superioare lanceolate, sinuat
dentate, adeseori denticulate. — R e g . S u c e a v a : Mt. Oiţei, Mt. Bodoş în V. Bistriţei
Aurii (r. Vatra Domei).
R ă s p . g e n . : Endemică în Carpaţi.
190 FLORA R.P.R.
4. H. silvestris Cr. Stirp. austr. I (1762) 34; ed. II (1769)32; N. Busch

in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 245. - H. inodora L. Sp. pl. ed. II (1763) 927. -
H. matronalis §. runcinata Neilr. FI. NO (1859) 721. — Exs.: FRE nr. 2533. —
Ic. Pl. 30, fig. 1.
OO — 4 . Tulpină erectă, înaltă de 40—80 (100) cm, cilindrică, des glan-
dulos păroasă, egal foliată, ramificată în partea superioară. Frunzele bazale
lipsesc la înflorire. Frunze tulpinale ovat lanceolate sau lanceolate, cele
superioare îngust lanceolate, toate sesile, semiamplexicaule, la bază cordate
sau trunchiate, la bază cu dinţi lungi, ascuţiţi, adînc incizi şi apropiaţi,
uneori retrorşi spre vîrf, cu dinţi treptat descrescenţi, cu vîrful ascuţit şi
± întreg, pe ambele feţe păroase şi ± glanduloase. Frunzele supreme
ale ramurilor asemănătoare, însă cu mult mai înguste pînă la liniar lanceolate.
Inflorescenţa la exemplarele slabe puţin ramificată, la cele viguroase bogat
ramificată, cu ramuri lungi, terminate în raceme glandulos păroase. Flori
în racem ± des, prelungindu-se foarte mult după înflorire. Pedicel florifer
subţire, lung de 15—20 mm, păros ca şi axa inflorescenţei. Sepale lungi
de 6—8 mm, îngust lanceolate, cu margini alb membranoase, nu prea des vi-
loase, cele externe saciform dilatate la bază. Petale lungi de;i8—20 mm, la forma'
tipică de culoare violetă, la unele forme albe, cu lamină alungit obovată sau
eliptică, atenuată în unguiculă mai lungă decît caliciul. Silicvă ± cilindrică,
subţire, glabră, lungă de 6 —10 cm, gîtuită ,între seminţe, cu pedicel lung de
2,5—3 cm. Sămînţă lungă de 2 mm. — V-VII.
S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri, poieni, margini de păduri, în regiunea de
cimpie şi montană
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Sighet. R e g . C l u j : Rodna; Chiochiş (r. Beclean);
Mţii Meseş la Ortelec, Treznea (r. Zalău); Lacu, Gherla, Sic, Bonţida (r. Gherla); Dej;
Corpadea, Boju, Cojocna, Dezmir, în jurul Clujului, Berchieşu (r. Cluj); Aiud; Turda,
Cheile Turzii (r. Turda); Lupşa, Cîmpeni, V. Ordencuşii (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Tg.
Mureş; Ideciul de Jos (r. Reghin); Bălan pe Mt. Ocscm (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin;
Mţii Arpaşului; Tălmaciu, Bungard, Daia, Guşteriţa, Slimnic, Orlat (r. Sibiu). R e g . H u n e
d o a r a : Feneş lîngă Zlatna, Mihalţ, Alba Iulia (r. Alba); Mercurea (r. Sebeş); Deva, Zamy
Roşcani (r. Ilia); Boiţa (r. Haţeg); Petroşeni. R e g . O r a d e a : Valcăul de Jos (r. Şimleu);
Oradea, Episcopia Bihorului, Sînmartin, Rontău, Tămăşeu (r. Oradea); Cadea (r. Săcu-
eni); Ciucea*, Valea Drăganului * (r. Aleşd ). R e g . A r a d : Pecica la Păd. Ciala, Mîsca,
Galşa, Pîncota, Pănatul Nou (r. Arad); Mocra (r. Ineu). R eg . T i m i ş o a r a ; Cctăţuia de la
Timişoara; Oraviţa; Plavişeviţa, Băile Herculane (r. Almaş). R e g . C r a io v a : Vîrciorova
pe V. Bahnei, Hinova pe Dl. Stîrminei (r. Turnu Severin); Breasta, V. Bisericii la Craiova
(r. Craiova). R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti; Comana (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa : Păd. Babadag.
R e g . G a la ţi: Niculiţel, Cocoş, Nifon, Balabancea, Isaccea (r. Tulcea). R e g . B î r l a d : Dăl-
hăuţi (r. Focşani). R e g . I a ş i : Neteda, Glodoasa, Bran (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Mţii Bărgăului;
Obs . : Cele însemnate cu * sînt dubioase; probabil se referă la H . s ib ir ic a .
P l a n ş a 31. — 1. H e s p e r is o b lo n g ifo lia Schur, la. părţi florale. — 2. I I . m o n ili-

fe r m is Schur, 2a. racem fructifer. — 3. H . n iv e a Baumg., frunză.
PLANŞA 34
CRUCIFERAE 193
Variabilitate a speciei
f. albiflăra Schur Sertum (1853) 7 et in Verh. SVN (1853) 66. — Flori albe. —
în « Transilvania ».
f. Schurii Nyâr. nom. nov. — H . s ilo . c. s u a v e o le n s Schur Phytogr. in Verh.
NV Briinn (1877) 81, non Andrz. — Frunze mijlocii rotunjite la bază şi ± peţiolate.
Pedicel ± de lungimea caliciului. Flori foarte odorante.— R e g . S t a l i n : Sibiu la « Lazareth-
\viese ».
f. trichogyna (Borb.). — A . s ilv . var. tr ic h o g y n a Borb. in MBL I (1902) 377. —
Plantă moale păroasă. Frunze tulpinale accentuat sau aproape aristat dinţate. Inflores
cenţă dens glandulos viloasă. Silicvă tînără glandulos păroasă, mai tîrziu ± glabră, sub
ţire. — R e g . T i m i ş o a r a : Păd. « Vadâszerdo » la Timişoara.
var. runcmăta (W. et K.) Borb. in MBL I (1902) 377. — H . r u n c in a ia W. et IC. Pl.
rar. Hung. II (1805) 220, tab. 200. — Tulpină şi frunze cu peri glanduloşi, lipicioşi, foarte
deşi, amestecaţi şi cu peri simpli. Silicve inferioare recurbate, toruloase (gîtuite între
seminţe). — R e g . C l u j : Aiud. R e g . 'T im iş o a r a : Băile Herculane.
var. suaveolens (Andrz.). — D e ilo s m a s u a v e o le n s Andrz. in DC. Syst. II (1821) 449. —
H . s ilv . var. V e le n o v s k y Fritsch in Verh. ZBG Wien (1895) 375. — H . V e le n o v s k y i Fritsch
l.c. (1896) 5 et (1899) 4G9. — I I . S te v e n ia n a Vel. FI. bulg. (1891) 31 et Suppl. (1898) 19,
non DC.; Grec. Supl. Consp. (1909) 16, non DC. — Tulpină şi frunze cu peri simpli
şi glanduloşi. Inflorescenţă glabră sau slab pubescentă. Pedicel de 2 ori mai lung decît
caliciul, db barbulat la vîrf. Silicvă glabră, toruloasă (îngustată între seminţe). — R e g .
B u c u r e ş ti: Comana la marginea pădurii în V. Gurbanului (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa :
Babadag, Ciucurova (r. Istria). R e g . G a la ţi: între Nifon (r. Tulcea) şi Greci (r. Măcin).
R e g . I a ş i : Ciurea (r. Iaşi).
Obs . Această plantă a fost confundată cu I I . S te v e n ia n a DC. Syst. II (1821) 452

et Prodr. I (1824) 189. I I . S te v e n ia n a DC.se deosebeşte însă prin: întreaga plantă neglan-
duloasă, frunze inferioare runcinat sectate, ± glabre, cele superioare pe ambele feţe cu
peri ramificaţi, iar tulpina şi silicvă rigid păroase.
R ă s p . g e n. : Europa centrală. Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S, Asia de SV.
5. H. cladotricha Borb. in MBL I (1902) 269; III (1903) 16.

4. Tulpină păroasă şi recurbat setoasă. Frunze lanceolate sau ovat lanceo
late, cele mijlocii şi superioare la bază mai late, scurtaeţiolate, lung acuminate,
cele supreme cu mult mai înguste, pe margini toate dur glandulos serate, rar
întregi (în Bucegi), pe ambele feţe cu peri rigizi, bifurcaţi, amestecaţi cu mai
puţini peri simpli. Inflorescenţă cu peri stelaţi scurţi, ici-colo glabră sub pedi
celi, la baza lor cu cîte o glandă. Pediceli comprimaţi, pe partea internă cu peri
stelaţi pe cea externă glabri. Flori mari, purpurii violacee. Caliciu violaceu,
în partea de jos glabru, la vîrf barbat. Silicvă subţire, lungă, glabră. — VI-VII.
S t a ţ i u n e a . La marginea pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, la Păd. Loinb. R eg . A u t. M . : Borsec (r. Topliţa).
R eg. T i m iş o a r a : Ruschiţa. (r. Caransebeş); Mchadica, Băile Herculane, Ogradena, Mt.
Goleţ, Plaviseviţa, Cazane (r. Almaş). — R eg . P l o e ş t i : Mţii Bucegi pe Mt. Moraru în V.
Rîpa Zăpezii (1800 m).
R ă s p . g e n. : It. P. Romînă, Iugoslavia, Austria.
13 — c. 640
394 FLORA R.P.R.
6. H. siblricaL. Sp. pl. ed. I (1753)663; N. BuschTn FI.U.R.S.S. VIII

(1939) 246. — H. inodora Auct. mult., non L. — Jfî. silvestris Cr. Stirp. austr.
I (1762) 34, p.p. — H. matronalis b. sibirica L. Syst. XIII (1774) 501.—Ie.:
Pl. 55, fig. 2
OO — 4 . Rădăcină fusiformă, ramificată, ± lemnoasă. Tulpină erectă,

cilindrică, înaltă de 50—80 cm, retrors păroasă sau setoasă şi cu peri mărunţi
şi ramificaţi, de regulă ramificată. Frunzele bazale la înflorire lipsesc. Frunzele
tulpinale inferioare îngust eliptice şi lung peţiolate, glabrescente sau scurt
păroase, cu margini întregi sau abia denticulate, cele mijlocii şi superioare
lanceolate sau alungit lanceolate, rar mai laţe, cu lăţimea maximă sub mijloc,
cu peţioli scurţi sau la cele mijlocii mai lungi, ± brusc îngustate, cu baza cune-
ată sau rotundă, la vîrf ± lung acute, pe margini denticulate, rar cu dinţi
mai pronunţaţi, pe ambele feţe scurt şi aspru păroase, rar şi cu cîte un păr
bifurcat. Inflorescenţa racem, cu axa şi pedunculul stelat păroase sau cu
peri bifurcaţi. Pediceli patenţi, de lungimea caliciului, sau cel mult dublu de
lungi, pe partea exterioară glabri. Caliciu lung de 5—6 (7) mm, cu sepale
alb membranoase, adeseori violet nuanţate, lung viloasc şi barbate, cele exte
rioare saciform dilatate la bază. Petale de obicei purpurii violete, de 15—20
mm lungime, cu lamina lat obovată, întreagă, rotunjită, foarte brusc îngustată
într-o unguiculă lungă şi îngustă, ieşită din caliciu pînă la o distanţă de 3 —5
mm. Pediceli fructiferi ± orizontal patenţi, neprelungiţi. Silicvă lungă, în
covoiată, adeseori recurbată, groasă pînă la i y 2-mm, netedă, lucitoare, pronun
ţat nervată şi toruloasă (ca mărgelele). — VI-VII.
S t a ţ i u n e a . în păduri, locuri stîncoase, umbrite sau puţin umede,
din etajul montan. Adeseori cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj în Păd. Lomb. Reg. Hunedoara: Mţii Reteza
tului între Gura Apei şi Berhini (r. Haţeg); Petroşani la Cetatea Bolii. Reg. Timi
şoara: Oraviţa, Dl. Tilva Mare deasupra comunei Maidan (r. Oraviţa); Dl. Goleţ,
Plavişeviţa, Ogradena. Cazane (r. Almaş). Reg. Piteşti: Mt. Foarfecă (800 m) deasupra
gării Lotru (r. Loviştea).
Obs . Planta indicată de Simk. din Transilvania sub H. inodora aparţine în parte
aici.
V a r i ab i l i t a t e a s p e c i e i
var. brevicuspis Borb. in MBL I (1902) 268 et II (1903) 14. — H . matr. var. ovali-
folia Schur Sertum (1853) 7. — Frunze scurte, ovate sau ovat lanceolate, scurt ascuţite,
cu peri simpli, rigizi, uneori între ei cu puţini peri furcaţi. — Reg. Hunedoara: prin tufi
şuri între Petroşeni şi Cetatea Bolii. Reg. Cluj: Ciucea la marginea pădurii (r. Huedin).
f. integerrima (Borb.). — H. sibir. var. integerrima Borb. in MBL II (1903) 14.—
Frunze ovat lanceolate, întregi. — în « Transilvania» şi « Banat» (Borza Consp. FI.
Rom. I (1947) 123).
var. glabreseens Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV.2 (1877) 81. — Frunze
aproape glabre, cu peri rari, pe margini ciliate. — Tulpina şi inflorescenţa moi păroase. —
C R U C 1FE R A E 195
Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: valea de lîngă Zam (r. Ilia). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi
la Schitul Peştera (r. Sinaia).
var. eândida (Kit.). — H. candida Kit. in Schulzer-Kanitz et Knapp Pflz. Slavonien
in Verh. ZBG Wien XVI (1866) 143. — H. inodora Pax Grundz. I (1898) 137, pro max.
p. — Ic.: Pl. 55, fig. 2. — Flori albe. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Crăciunel, Corongiş,
Mihăiasa; Giucea (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Valea Seacă (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin:
Mt. Postăvaru (r. Stalin). Reg. Timişoara: Mt. Poiana Rusca la Ruschiţa (r. Caran
sebeş).
Obs . Se deosebeşte de H. nivea prin frunzele mai înguste, cele superioare scurt
peţiolate, ovarul şi fructul glabre.
f. ealvâta (Borb.). — H. candida subvar. cahaxa Borb. in MBL II (1903) 15. —
Tulpină şi frunze glabre. — Reg. Ploeşti: Sinaia.
Ob s . Această formă se deosebeşte de II. moniliformis şi prin florile mai mici.
f. hortensia (DC.). — H. matronalis oc. hortensie DC. Prodr. I (1824) 189. — Tul
pină mare, groasă. Flori odorante, cu petale cmarginate şi mucronate. Frunze ovat lanceo
late, niciodată cordate. — Reg. Piteşti: în grădini la Curtea de Argeş.
Răsp. gen.: Europa centrală.
7. H. matronâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 663; N. Busch in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 244. — / / . inodora Auct., non L. — Nopticoasă. — Holgy
estike. — Gemeine Nachtviole. — BenepHHiţa HOqHan (Jmajma. — I c .: Pl. 30,
fig. 2.
0 0 — 4 . Rădăcină pivotantă ramificată. Tulpină înaltă de 50—80
(100) cm, erectă, simplă sau ramificată, cilindrică, setos păroasă, rar pubes
centă, în partea superioară şi cu peri scurţi, ramificaţi. Frunze tulpinale
inferioare lat eliptice, ± lung peţiolate, cele mijlocii lat ovate, pînă la ovat
lanceolate, treptat descrescente în sus, ± brusc îngustate în peţiol, la bază
rolunjite, pe margini denticulate sau dinţate, spre bază adeseori cu dinţi
mai mari, la vîrf acute, pe ambele feţe setos păroase cu peri simpli. Inflores
cenţă racem simplu sau ramificat, cu flori laxe, cu axă stelat păroasă. Pedi
celi cu o dungă glabră la exterior, la înflorire lungi de 5—10 mm, mai tîrziu
se prelungesc. Sepale lungi de 7—9 mm, pe margini alb membranoase, adeseori
violet nuanţate, ± glabre, la vîrf barbulate, cele externe saciform dilatate
la bază. Petale de 18—25 mm lungime, violet purpurii sau albe, cu lamină
obovat cuneată, la vîrf retezată sau emarginată, uneori cu un dinte ascuţit
sau obtuz, îngustată într-o unguiculă lungă, ieşită din caliciu. Silicvă glabră,
± erectă, cilindrică, ± articulată, cu pedicel orizontal patent. Sămînţă
lungă de 3 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe malul rîurilor, în tufişuri, rar spontană, mai adesea
se cultivă în grădini, de unde se sălbăticeşte, găsindu-se pe lîngă garduri,
locuri ruderale sau marginea pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna în grădini; între Poeni şi Ciucea (r. Huedin).
Reg . Stalin: Rîul Brescioarei (1800 m) din Mţii Făgăraşului.
13*
106 FLORA R.P.R.
Varia b ilit a te a speciei

★ var. âlba (Mill.). - H. alba Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. - Flori albe. -
Cultivată în grădini.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele conţin pînă la 50% ulei. Frunzele şi seminţele au
proprietăţi diuretice şi diaforetice. 'Plantă meliferă. Pentru florile plăcut mirositoare — mai
ales seara — se cultivă ca plantă ornamentală. *
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de E, Asia de V şi centrală.
8. H. obtusa Mncli. Melh. Suppl. (1802) 86. — H. alpina Schur in Verh.

SVN IV (1853) 66. - H . Kladnii Schur l.c. - H. glabra Schur l.c. - H .
matr. c. glabriuscula Schur Sert. (1853) 7, nr. 218, n. nud. — H . inodora e.
brevifolia et g. albiflora Schur Phytogr. în Verh. NV Briinn, XV. 2 (1877)
81. — H. pendula Ten. in Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 686, non DC.
2J-. Rădăcină fusiformă, lemnoasă, cu colet multicapitat. Tulpină erectă,
înaltă de 45—65 cm, ± ramificată, glabră. Frunze tulpinale puţin cărnoase,
ovat lanceolate, glabre, rotunji Le la bază, scurt peţiolate, cele superioare
sesile, toaLe inegal ± dur serat dinţate şi lung acuminate. Flori în racem,
purpurii, mari, cu caliciul şi pedicelii glabri. Silicvele tinere erect patente,
glabre. - V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . în locuri stîncoase, calcaroase, în tufişuri, la marginea
pădurilor din regiunea montană; se cultivă şi în grădini.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului, Mţii Arpaşului şi ai Cîrţişoarei.
^Reg. Oradea: Oradea la Păd. « Faţanoş ». Reg. Timişoara: Oraviţa la Marila. Reg. Piteşti:
Mţii Făgăraşului pe Ncgoiu. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe Caraiman şi V. Jepilor.
var. oltăniea Nvăr., var. nova in Add. III, pag. 641. — Tulpină înaltă, ramificată
cu ramuri subţiri, virgate. întreaga plantă glabră. Frunze inferioare lanceolate, mari,
pînă la 16 cm lungime, şi late pînă la 5 cm, distanţat mărunt denticulaLe sau cu dinţi
mijlocii, lung acuminate. Frunze superioare îngust lanceolate, cu bază lată, uneori aproape
hastate, ascuţit denticulate, lung şi fin acuminate. Flori violete, relativ mici. Sepale lungi
de 6 mm, alb membranos marginate, glabre, nebarbulatc, rar ici-colo cu 1—2 cili. Petale
lungi de 14 mm, cu lamina obovată, treptat îngustată în unguiculă. — VI—VII. — Reg.
Craiova: în locuri! abrupte cu tufişuri deasupra Dunării,; aproape de Vîrciorova (alt.
50—100 m), pe soluri şistoase (r. Severin).
Răsp. gen. : R. P, Romînă, Balcani.9
9. H. moniliîdrmis Schur in 0BZ VIII (1858) 22; Verb. SVN X (1859)

.166; Enum. pl. Transs. (1866) 52. — E x s.: FRE nr. 1486. — Ic.: Pl. 31, fig.
2, 2 a ...
Rădăcină ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 55—90 (100) cm, cilin
drică,1glabră, rar la bază ± păroasă, simplă sau puţin ramificată, dreaptă
sau ± flexuoasă, des frunzoasă, cu frunzele pînă la inflorescenţă foarte lent
CRUCTFERAE 197
descrescente. Frunzele bâzâie dispar de timpuriu, cele inferioare, medii şi

superioare lanceolate, îngust lanceolate sau îngust eliptice* cele inferioare
şi medii atenuate în peţiol lung de 2 —10 mm, cele superioare cu baza îngus
tată, subsesile, toate acute sau acuminate, denticulate, uneori aproape
întregi, cele mai mari lungi de (6)8—22 cm şi late de 2—5,5 cm, pe ambele
fete glabre, netede, numai pe margini ± scurt ciliate. Racem florifer scurt,
lat de 4 —8 cm, mai tîrziu se prelungeşte, cu axă scurt păroasă. Pedicel lung
de 15—25 mm, glabru, numai pe partea internă (spre axă) cu o dungă păroasă.
Caliciu do 7—8 mm lungime, cu sepale aproape glabre, spre vîrf lung bar-
bulate, alb membranoase, cele exterioare saciform dilatate la bază. Petale
albe, mari, lungi de 16—18 (20) mm, lat obovate, destui de brusc îngustate
în unguiculă, ieşite cu 1—3 mm din caliciu. Silicvă tinără adeseori flexu-
oasă, cea matură dreaptă sau arcuită, cu pedicel erect sau patent, lunga de
4,5—11 cm, foarte toruloasă (ca mărgelele), lată de 1,5—2,5 mm, glabră,
pronunţat nervată, cu un rostru scurt, terminat în 2 stigmate erecte, para
lele. Sămînţă brună, lungă de 3 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri stîncoase şi ierboase, prin văi înguste şi prin
cheile munţilor calcaroşi, în etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Crăciunel (1800 m), Poarta de pe Coron-
gişu Mic (1500 m). Reg. Aut. M .: Mţii Giurgeului: Mt. Hăghimaşu Mare (1600 m),
Mt. «Ocsem» (1500 m). Reg. Stalin: Mt. Piatra Graiului în Crăpătură; Mţii Făgăraşului:
Vf. Buleanu (1800 m). Reg. Timişoara: Mehadica (r. Almaş); Oraviţa pe V. Marila. Reg.
Ploeşti: Mţii Bucegi în V. Horoabei.
R ă s p . g e n . : Endemică în R. P. R.
Genul M A L C t f l M I A * ) R. Br.
In Ait. Hori. Kew. IV, ed. II (1812) 121, corr. Spreng. Anleit. II.2
(1818) 716.
Plante anuale, ,cu peri ramificaţi, fără peri glanduloşi. Sepale erecte,
cele laterale puţin saciform dilatate la bază. Speciile de la noi cu petale violet
deschise. Glande nectarifere 4, cîte două la ambele stamine scurte. Silicvă
cilindrică, numai puţin dehiscentă, cu valve trinervate. Stigmat acutiuscul,
lung aproape cît lăţimea silicvei. Seminţe biseriate. Celule cu mirozină în
leptom.
? M. africâna (L.) R. Br. l.c.; Vassilcz. in FI. tT.R.S.S. VIII (1939)

276, tab. XVI, fig. 4. — Hesperis africana L. Sp. pl. ed. I (1753) 663. —
I c .: W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) tab. 266 sub Hesperide.
O — O O . Tulpină înaltă de 20—40 cm, simplă sau ramificată, cu peri
ramificaţi. Frunze lanceolate, întregi sau puţin dinţate, atenuate în peţiol,
*) Numit după botanistul englez William Malcolm (1778—1805).

198 FLORA R.P.R.
obtuze, cele superioare sesile, cu baza cuneată, toate ramificat păroase. Sepale
erecte, neînsemnat saciform dilatate la bază. Petale violete, retezate sau
emarginate. Pedicel foarte scurt, de 1—3 mm lungime. Silicvă liniară, des
păroasă. Stigmat conic, în formă de sul. Seminţe biseriate. — V.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă drumuri şi umpluturi de pămint.
R ă s p . î n ţ a r ă : La noi dubioasă. Creşte în şesul Tisei, în R. P. Ungară; pro
babil trece şi peste frontiera noastră.
R ă s p . gen. : Europa de SE, Asia de V, Africa de N.
Obs . Schur citează în Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 74, specia Malcolmia
Chia DC. Syst. II (1824) 440, de lîngă Sibiu, fugită din grădini, care vegetează pe umplu
turile de pămint. Această specie se deosebeşte de M. africana prin sepalele accentuat saci
form dilatate la bază.
Subtribul 2. M a t t h i o l i n a e Janch. l.c. 18.

Siliculă lungă, dehiscentă, rar cu lomentă. Embrion pleuroriz. Caliciu
închis. Flori galbene, roşii, violete sau albe.
Genul C H E I R Â N T H U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 195, nr. 537J, ed. V (1754) 297, nr. 730, em. -
M i c ş u n e 1 e.
Plante perene sau frutescente, cu peri 2 — multi-radiaţi, alipiţi. Celule

cu mirozină fără clorofilă, prezente în leptomul vaselor conducătoare. Caliciu
erect, cu sepale saciform dilatate la bază. Petale albe, violete, purpurii,
la noi galbene-aurii sau brunii. Glande nectarifere 2 (4) înconjoară staminele
scurte în formă de semilună deschisă în afară (Pl. 14, fig. 12), rareori se mai
află încă 4 mici, rotunde, la baza staminelor lungi. Sdicvă lat sau îngust
liniară, 4-unghiulară, la specia noastră dorsiventral turtită; valvele cu
nervură mediană. Seminţe aproape biseriate, sau uniseriate, turtite, aripate.
• Ch. Cheiri L. Sp. pl. ed. I (1753) 661, em., ed. II (1763) 924. - Mic-
şunele ruginite. — Sârga viola. — Goldack. — Ic.: Pl. 29, fig. 1.
OO — 4 . Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 20—60
cm, la bază lignificată, erectă sau ascendentă, ramificată, abundent frun-
zoasă, în locul frunzelor căzute noduroasă, acoperită cu peri paraleli, bifur
caţi. Lăstarii tineri cu frunze în rozete, alungit lanceolate, lent atenuate
într-un peţiol scurt, acute, cu marginea întreagă sau fin denticulată, abun
dent şi alipit bifurcat păroase. Frunze superioare asemănătoare, treptat
descrescente, sesile, cu baza cuneat atenuată. Flori în racem dens, cu pediceli
erecţi, lungi de 5 —10 mm. Sepale de 9 —11 mm lungime, îngust lanceolate,
*) Compus din numele arab al plantei: « Kairi» sau « Kheyri» şi din cuvînlul gre
cesc « ânthos» = floare.
CRCC IFER A E 199
cu marginea membranoasă, alipit păroasă, scurt saciform dilatate la bază.

Petale lungi de 20—25 mm, cu lamină rotundă sau obovată, brusc îngustată
în unguiculă, retezată sau emarginată, de culoare galbenă-aurie, adeseori
brun nuanţată. Stamine lungi de 9 —11 mm. Racem fructifer prelungit.
Silicvă lungă de 3 —6 cm şi lată de 2—3 mm, 4-unghiulară, puţin compri
mată, erectă, des păroasă; valvele cu nervură mediană. Stil de 1—2 mm
lungime, cu stigmat bilobat, cu lobi divergenţi. Seminţe uniseriate, ± de
3 mm lungime, brunii deschise, aripate. Embrion pleuroriz. — V —VII.
S t a ţ i u n e a ş i r ă s p . î n ţ a r ă : La noi este o plantă apreciată şi
mult cultivată în ghivece sau în grădinile de flori. Se găsesc forme scunde sau
înalte, toate dezvoltîndu-se luxuriant, cu flori mari, în culori variate: galbene
deschise, aurii, portocalii, brunii şi chiar pînă la gălbui brunii negricioase,
atît simple, cît şi învoalte.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în afară de valoarea ei decorativă, planta se mai foloseşte
în multe locuri şi în scop medicinal, conţinînd glicozidele cardiatice cheirolina şi
cheiranthina care se găsesc în cantităţi mai apreciabile în seminţe. Florile şi seminţele
mai conţin mult tanin, mirozină, un ulei eteric .şi alte substanţe chimice.
R ă s p . g e n . : Europa de S, Africa de N, Asia de SV*
Genul M A T T H l O L A *) R. Br.
In Ait. Hort. Kew., ed. II (1812) 119, corr. Spreng. Arbeit. II, 2 (1818)
714. — M i c s a n d r e .
O — 2J-. Frunze nedivizate sau aripat divizate, cu margini întregi sau
dinţate. Plante în întregime ± suriu pubescente, datorită perilor ramificaţi
şi glanduloşi. Celule cu mirozină în leptomul vaselor libero-lemnoase. Stamine
simple, spre bază adeseori lăţite. Glande nectarifere 4, în formă de semicerc,
aşezate pe laturile exterioare ale staminelor scurte, cu cîte o prelungire înspre
staminele lungi. Glandele staminelor lungi lipsesc. Flori de diferite culori:
violete, roşii, albe sau gălbui-brunii. Silicvă cilindrică, suriu pubescentă,
dehiscentă, cu valve median nervate. Stigmat bilobat; lobii strînşi unul
lîngă altul, pe partea externă gheboşi. Seminţe turtite, uniseriate, cu sau
fără aripă. Embrion pleuroriz.
Genul cuprinde cca 50 specii, majoritatea băştinaşe în regiunea Medi-
teranei de S.
• M. incâna (L.) R. Br. în Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 119; Czer-
niak. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 298. — Cheiranthus incanus L. Sp. pl. ed.
I (1753) 662. — Ck. annuus L. l.c. — Mattkiola annua Sweet Hort. suburb.
Lond. (1818) 147. — Micsandre. — Kerti viola. — Winter Levkoje. — JleB K O ă
cejţoă. — I c .: Pl. 32, fig. 3.
*) După numele lui Pierandrea Mattioli, medic şi botanist italian, cunoscut în ştiinţă
sub numele latinizat Matthiolus (1500—1577).
O — 2|-. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 20—80 cm,

simplă sau ramificată, lignificată la bază, ± suriu pubescentă. Lăstarii tineri
cu rozetă de frunze mari, lanceolate, peţiolate, la vîrf obtuze sau rotunjite,
întregi, acoperite cu peri deşi, ramificaţi, glanduloşi, de culoare cenuşie sau
aproape verde. Frunze tulpinale scurt peţiolate sau atenuate în peţiol aripat,
rar sesile. Inflorescenţă racem lat, cu peduncul lung de 7—20 .mm. Sepale
de 13—15 mm lungime, alungit lanceolate, suriu pubescente, cu margini
membranoase, cele externe saciform dilatate la bază, strîns lipite unele de altele,
formînd împreună cu unguiculele un tub, in care se adună nectar. Petale
de 23—28 mm lungime, cu lamina lată, subrotundă sau obovată, lungă de
7—10 mm, brusc îngustată in unguiculă îngustă, de culori diferite: roz, pur
purie, violetă sau albă. Stamine mari, lungi de 11—12 mm, lăţite spre bază.
Staminele şi filamentele adeseori transformate în petale. In acest caz, recep
taculul se prelungeşte avînd un mugure la vîrf, de unde se desprind peste
50 de petale. Racem fructifer prelungit, cu silicve lungi de 4,5—15 cm,
late de 3—3,5 mm, cilindrice, puţin turtite, suriu lanuginoase; valvele cu o
nervură longitudinală. Stil lung. pînă la 1,5 mm, cu stigmat adînc bilobat;
lobii strînşi paralel unul lingă altul. Sămînţă turtită, lungă de 3 mm, aripată.
V -IX .
S t a ţ i u n e a ş i r ă s p . î n ţ a r ă . Foarlc râspîndită la noi ca plantă
ornamentală. Originară din jurul Mării Mediterane, unde creşte în . crăpă
turile stîncilor, ajungînd pînă la 1 m înălţime, şi trăind ca semiarbust pînă
la 5 ani.
Vâri a b i l i t a t e a s p e c i e i
Soiurile foarte numeroase de cultură se pot grupa în 3 categorii:

1. Micsandre de vară: f. anima Hort. — Plantă anuală. Există indivizi cu statura
înaltă sau scundă şi cu Hori de toate culorile, în afară de cea galbenă.
2. Micsandre de toamnă: f. autumiiâlis Hort. — Bisanuală. înfloreşte toamna şi la
începutul iernii. Silicvele se maturează în anul următor. Flori mai mari.
3. Micsandre de iarnă: f. hiberna. Hort. — Plantă bisanuală sau semiarbust, eu bază
lemnoasă. înfloreşte iama şi primăvara, pînă în vară.
î n t r e b u i n ţ ă r i * Plantă ornamentală foarte preţuită, mai ales în formele cu

flori învoalte, cultivată încă din antichitate. După datele experimentale, din seminţele
încolţite rapid, în majoritatea cazurilor se dezvoltă plante cu flori învoalte, iar printr-o
încolţire îndelungată, se obţin exemplare cu flori simple.
Răsp. gen.: Regiunea medileraneeană.
P l a n ş a 32. — 1. Berteroa incana (L.) DC., la. părţi florale, lb. racem fructifer,
Ic. siliculă cu seminţe. — 2. Clypeola Ionthlaspi L., 2a. siliculă mărită. — 3. Manhiola
incana (L.) R. Br.
PL A N ŞA 32
CRU C IFE R A E 203
Genul 151. C H O R I S P d B A * ) R. Br.

in DC. Syst. II (1821) 435; Prodr. I (1824) 186.
Plante anuale sau perene, cu peri simpli sau ramificaţi şi peri glanduloşi,
erecţi. Sepale erecte, alipite, Petale diferit colorate, lung unguiculate. Stamine
libere. Glande nectarifere 4, aşezate cîte una pe laturile staminelor scurte.
Celule cu mirozină în mezofil. Silicvă liniară, ascuţită la vîrf într-un rostru
lung şi gol, cu stigmat bilobat, cu lobi decurenţi pe fruct. Silicvă gîtuită între
seminţe, indehiscentă, transversal septată, rupîndu-se apoi în bucăţi, cu
■cîte 2 seminţe, rar cu o sămînţă. Seminţe biseriate, turtite, aripate. Embrion
pleuroriz.
Genul cuprinde cca 10 specii, răspîndite din regiunea mediteraneeană de
V., pînă în Asia centrală.
Ch. teneUa (Pali.) DC. Syst. II (1821) 435; Prodr. 1(1824) 186; I. Vassilcz.
in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 316. - Rapkanus tenellus Pali. Reise III (1776)
Anh. 105. - Exs. FRE nr. 634 a, c. - Ic.: Pl. 81, fig. 2, 2a.
0 — 0 . Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 10—30 cm sau şi mai
înaltă, cu peri lungi, puţini, risipiţi şi cu glande scurte, măciucate, mai adesea
simplă sau ramificată. Frunze bazale oblanceolate, obtuze sau rotunjite,
foarte lent atenuate în peţiol, întregi sau denticulate, uneori cu dinţi mai
mari, subţiri, glabre, glabrescente sau cu puţini peri risipiţi. Frunze tulpinale,
•asemănătoare, încet descrescente. Flori în racem scurt la vîrful tulpinii, la
fructificaţie alungit şi mult rărit. Pediceli florali scurţi, de 2 —3 mm lungime,
•cei fructiferi puţin prelungiţi şi îngroşaţi, obconici, cu glande măciucate. Sepale
lungi de 4—6 mm, membranos marginate, aproape glabre, adeseori roşietic
nuanţate, saciform dilatate la bază. Petale de 10—12 mm lungime, purpurii,
•cu lamina îngust obovat cuneată, îngustată în unguiculă lungă. Silicvă groasă
lungă de 4 —5 cm, cilindrică, de obicei arcuită în sus, cu pedicel ± egal de
gros, gîtuită între seminţe şi transversal septată, cu un rostru lung de 16—18
mm, ascuţit, indehiscentă, la maturitate rupîndu-se în bucăţi. Seminţe turtite,
aripate.—-IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri nisipoase, însorite, la margini de păduri,
prin vii, prin semănături şi ogoare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Bucureşti: Bucureşti: Pantelimon, Moara lui Ciurel;
Brîncoveanu (r. Răcari); Brăneşti, Mrea Cernica (r. Brăneşti); Feteşti; Lehliu; Slobozia.
Reg. Ploeşti: Buzău, Ulmeni. Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia); Constanţa. Reg.
Galaţi: Macin, Turcoaia, Greci (r. Măcin); Tulcea, Agighiol, Mrea Cocoş (r. Tulcea);
Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Birlad: Focşani, Odobeşti. Reg. Iaşi: Iaşi (Mrea Cetă-
ţuia, Copou, V. Nicolina), Ciurea, Cucuteni, Aroneanu, Mîrzeşti, Stînca (r. Iaşi); Tg.
Frumos, Spinoasa; Belceşti (r. Hîrlău); Roman; Vaslui în Păd. Paiu.
*) După grecescul «choris» = despărţit, şi «spora» = sămînţă, pentru că prezenţa,

seminţelor este evident arătată prin îngustarea (gîtuirea) silicvei între seminţe.
204 FLORA R.P.R.
f. caespit6scens Săvyl. et Rayss Mat. FL Bas. II in.Supl. Bul. Agric. III
(1926) 212. — Frunze bazale persistente şi după înflorire. — Adeseori Împreună cu forma
tipică.
R ă s p . g e n . : Din R. P. Romînă pînă în China de N.
Subtribul 3. E u c .li d i i n a e Janeh 1. c. 18.

Fructul o nucă rostrată. Caliciu deschis. Flori albe. Embrion pleuroriz.
Genul 152. E U C L I D I U M * ) R. Br.

in Ait. Ilort. Kew. IV, ed. II (1812) 74.
Caracterizarea genului identică cu cea a speciei.
E. syriacum (L.) R. Br. 1. c .; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 323,

tab. XIII nr. 10. — ĂrtasLaLica syi'iaca L. Sp. pl. ed. II (1763) 895. —
Soria syriaca Desv. Journ. bot. III (1813) 168, tab. 25, fig. 3. — Exs.-: FRE
nr. 1252. - Ic. PL 33, fig. 2, 2a.
O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 10—35 cm, ± rotundă,
foarte bogat ramificată dela bază, acoperită abundent cu peri simpli şi bifur
caţi. Frunze inferioare (la exemplarele normal dezvoltate) alungit ovate sau
alungit obovate, atenuate în peţiol, denticulate, pe ambele feţe ± păroase.
Frunze superioare alungit lanceolate sau eliptice, acute sau obtuze, atenuate
în peţiol. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescenţă mică, cu flori foarte
mărunte, cu pediceli de 0,8—1 mm lungime. Sepale ovate, alb marginate,
lungi de 0.8 mm. Petale albe, lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi de 1—1,2 mm,
îngustate în unguiculă. Stamine simple, lăţite spre bază, cel mult de 1 mm
lungime. Glande nectarifere 4, cîte una pe laturile staminelor scurte. Racem
fructifer foarte prelungit, de înfăţişarea unui spic rar. Pedicelii abia mai lungi
de 1 mm, îngroşaţi spre siliculă. Siliculă lungă de 3—4 mm, oblic ovată,
cu 2 loje alăturate, rigid păroasă, indehiscentă, cu 1—2 seminţe în fiecare
lojă. Stil de cca 2 mm lungime, subulat, cu un rostru curbat. Seminţe lat
eliptice, lungi de 1,2 mm, aripate pe o parte. Embrion pleuroriz. — V.
S t a ţ i u n e a . Prin păşuni, pe lîngă drumuri,-prin locuri sărate, însorite.
*) Din cuvintele greceşti « eu » = bun, adevărat şi « kleio » = închid, închis, după

orma fructului mic, închis (indehiscenl).
P l a n ş a 33. — 1. Cakile maritima Scop., la. părţi florale.— 2. Euclidium syriacum

(L.) R. Br., 2a. părţi florale. — 3. Eruca saliva Mill., 3a. părţi florale, 3b. două silicve
(una cu seminţe vizibile), 3c. sămînţă în secţiune.
PLANŞA 33
3c
V
C1U7CIFERAE 207
R a s p. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Bonţida, Luna de Jos (r. Gherla); Zăul de Cîmpie

(r. Sărmaş); Cluj pe fineţe, Somcşeni, Dezmir, Cojocna (r. Cluj); Valea Florilor, Luncani,
Turda, Rimetea, Sănduleşti (r. Turda); Chimitelnic (r. Luduş). Reg. Stalin: Blaj, Mănărade
(r. Tîrnăveni); Proştea Mare (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara:
pe lîngă drumuri şi marginea semănăturilor (Heuff.); Băile Călacea (r. Timişoara). Reg.
Craiova: Romîneşti, Leamna de Sus (r. Craiova). Reg. Piteşti: Ioneşti, Vultureanca
(r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti; Periş (r. Snagov); Tărtăşeşti (r. Răcari). Reg.
Galaţi: Brăila; Tulcea. Reg. Birlad: Păd. Dorasca (r. Tecuci). Reg. Constanţa: Constanţa;
Vasile Roaită. Reg. Jasi: Iaşi, Repedea, Cîrlig, Bîrnova, Aroneaiiu, Zahoma, Şorogari,
V. Bahluiului, Popricani, Vlădeni (r. Iaşi); V. Elanului, Epureni (r. Huşi); Tg. Frumos,
Podul Iloaiei, Sineşti (r. Tg. Frumos). Reg. Suceaoa: Dorohoi.
R ă s p. g e n . : Balcani, Europa de E, Asia de SV.
Tribul III. A r a b i d e a e DC. Syst. II (1821) 146; Janch. 1. c. 18.

Fructul silicvă alungită, nerostrată, bivalvată, dehiscentă, adeseori
turtită, rar cilindrică. Embrion pleuroriz, rar cu cotiledoane transversal pli-
sate. Glande nectarifere libere, rareori formînd inele sau prezente numai cele
laterale. Peri simpli sau ramificaţi.
Subtribul 1. C a r d a m i n e a e Janch. 1. c. 19.

Peri simpli sau lipsesc. Flori galbene, albe, rar roşietice sau violete.
Genul 153. B A R B A R A E Â *) Beckm.

Lexic. bot. (1801) 33; R. Br. in Ait. Hort. Kev. IV, ed. II (1812) 109,
sub Barbarea. — C r u ş ă ţ e a .
Plante bisanuale sau perene, glabre sau cu peri simpli, Celule cu mirozină
fără clorofilă, în leptomul vaselor conducătoare. Frunze bazale în rozetă.
Frunze tulpinale sesile, cu auricule late. Sepale externe scurt saciform dila
tate la bază, cele interne ± evident glugate. Flori galbene. Glandele nectari
fere înconjoară staminele scurte în semicerc, deschis spre exterior. Stamine
lungi în partea exterioară cu cîte o glandă lungă în formă de bastonaş. Stil
cu stigmat mic, turtit, puţin bilobat. Silicvă rotunjit 4-unghiulară, dehiscentă;
valvele cu o nervură mediană pronunţată şi o reţea fină de nervuri laterale.
Seminţe uniseriate, cu proeminenţe dese, aşezate în serii. Embrion pleuroriz.
Genul cuprinde 12 specii, răspîndite în Eurasia şi America.
1 a Frunze bazale dezvoltate, mari, adine cordat triunghiulare, late pînă
la 6 cm şi lungi de 7,5 cm, lung peţiolate, cu peţiol lung de 17—19 cm,
fără aripi, sau rar cu 1 pereche de. aripi, asemănătoare cu frunzele
dela Viola ambigua. Frunze tulpinale mari, cele supreme penat sectate,
*) După numele Sf. Barbara, patroana artileriştilor, care trăia în Asia Mică (Nico-
media) în jurul anului 350 e.n. Această plantă a fost considerată odinioară, ca făcătoare
de minuni.
208 FLO RA R.P.H .
cu lacinii liniar lanceolate. Silicvă lungă de 15—19 mm şi lată de

1, 8 mm .......... .....................................................................1. B. lepuznica
1 b Frunze bazale mai mici, lirat fidate, cu segment terminai mai mare şi
lacinii laterale mai mici. Frunze tulpinale lirat sectate, partite sau numai
lobat dinţate. Silicvă mai lungă şi mai îngustă ....................................... 2
.2 a Lamina terminală a frunzelor bazale mare, lat eliptică, necordată. Peta
le lungi de 4 —5 mm, cu puţin mai lungi decît caliciul. Silicve alipite
de a x ă .....................................*......................................................2. B. stricta
2 b Lamina terminală a frunzelor bazale mai mică. ± rotundă, cordată.
Petale lungi de 5 —7 mm, aproape de două ori mai lungi decît caliciul
Silicve erect patente................................................................... 3. B. vulgaris
1. B. lepuznica Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIV (1934) 97. — Ic.:
PI. 35, fig. 1, la ; Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj 1. c.
OO sau 4 . Rădăcină groasă, noduroasă. Tulpină erectă, deşi ul de groasă,

netedă, puţin brăzdată, înaltă pînă la 65 cm, în partea inferioară glabrescentă,
mai sus rar păroasă, ramificată, cu frunze distanţate. Frunze bazale rotund
ovate, cordate, ondulat denticulate, lung peţiolate, ^ mari, eordat triun
ghiulare, ondulat serate, pubescente, lungi de 7,5 cm şi late pînă la 6 cm,
lung peţiolate (—19 cm), cu peţiol nearipat, rar la unele frunze cu o
aripioară. Frunze tulpinale mari, descrescente, lat ovate, cele supreme
adînc aripat sectate, cu lacinii liniar lanceolate, pe margini întregi. Florile
necunoscute. Racem fructifer des, cu pedieeli erect patenţi (45°), lungi
de 6 —8mm, subţiri. Silicve drepte, lungi de 15—19mm, late de 1,8 mm, glabre,
gălbui, cu nervura mediană pronunţată şi cu o reţea de nervuri secundare mai
slabă, cu suprafaţă convexă deasupra seminţelor şi stil conic, lung de 3 mm.
Seminţe lat eliptice, lungi de 1,7 mm, foarte mărunt zgrăbunţoase. — VIL
Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: M-ţii Retezatului, în ripa rîului Lăpuşnicul
Mare, la alt de 1700 m.
Răsp. g e n . : Plantă endemică în R. P. Romînă.
2. B. stricta Andrz. in Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 72; N. Busch in FI.
U.R.S.S. VIII (1939) 131. - Cruşăţea. - Merev borbâlafu. - Steife Win-
terkresse. — Cypemia npnHîaTan. — I c .: Pl. 35, fig. 2, 2a.
O O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 50—75 (100) cm,
glabră, ramificată, ± cilindrică, fin brăzdată. Frunze bazale peţiolate, lirat
fidate, cu segmentul terminal mare, ovat sau lat eliptic, necordat, crenat şi
cu 1—3 perechi de lacinii mici, ovate. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare
P l a n ş a 34. — 1. Lepidium virginicum L., la. părţi florale, lb. silicvă, lc. frunze
bazale înaintea înfloririi. — 2. L. Draba L. 2a. părţi florale, 2b. racem fructifer. — 3. Bar-
baraca vulgaris R. Br., 3a. părţi florale, 3b. racem fructifer, 3c. silicvă deschisă.
PLANŞA 34
a
CRU C IFE R A E 211
cu cele mijlocii, nedivizate, sesile, alungit obovate, sinuat lobate, la vîrf din
ţate, la bază cu auricule alipite de tulpină; cele supreme ovat cuneate, spre
vîrf dinţate, la bază cu o auriculă mică. Inflorescenţă racem des. Sepale lungi
de 2,5—3 mm, erecte, cu margini membranoase, saciform dilatate la bază.
Petale lungi de 4—5 mm, rotunjite sau retezate, cuneiform atenuate, galbene
deschise. Stamine lungi de 3 —5 mm; cele 2 scurte înconjurate de cîte o nec-
tarie trilobată; încă 2 nectarii cilindrice stau aşezate pe linia mediană, deo
parte şi de alta a perechilor de stamine lungi. Racem fructifer foarte prelungit.
Silicvă lungă de 2 —3 cm şi lată de 1—1,5 mm, turtit patrunghiulară, cu pedi-
cel lung de 3 —5 mm, alipit de axă. Stil de 0,5—1 mm lungime. Seminţe de 1,5
mm lungime, fin zgrăbunţoase. Plantă cu gust iute. — IV-VI.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, în tufişuri, şanţuri, lîngă drumuri,
destul de rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Borşa (r. Vişeu). Reg. Cluj: Năsăud, Rodna;
Beclean.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de N.
3. O B. vulgâris R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 109; N.

Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 132. — Erysimum Barbarea L. Sp. pl.
ed. I (1753) 660. - B. Kayseri Schur in Verh. SVN IV (1853) 57. - B.
praecox Schur Enum. pl. Transs. (1866) 41, non Rchb. — Bărbuşoară, Cruşă-
ţea. — Kozonsâges borbâlafu. — Gemeine Winterkresse. — Cypemca o 6 h k h o -
BeHHan. — E x s.: II. Norm. FI. Tr. nr. 480. — I c .: Pl 34, fig. 3, 3a-c.
O O, rar 4 . Rădăcină groasă, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 30—

70 (90) cm, glabră, muchiată, ramificată. Frunze bazale şi tulpinale peţiolate,
lirate, cu 3 —4 perechi (rar 0 —2 perechi) de aripi alungit ovate sau lanceolate,
dinţate şi cu segmentul terminal rotund ovat, cordat, dur dinţat sau puţin
lobulat.Frunze tulpinale superioare sesile, auriculate, ovate, cuneat acuminate,
dinţate, lobate sau aripat fidate, groscioare, glabre. Raceme la început dense,
mai tîrziu prelungite. Pedicel erect, lung de 3 —4 mm. Sepale erecte, de 2,5—
3,5 mm lungime, rar mai lungi, lat membranoase, cele externe puţin saciform
dilatate la bază, cele interne cornute. Petale lungi de 5—7 mm, de două ori
mai lungi decît caliciul, îngust ovate, cuneiform atenuate, slab emarginate,
de culoare galbenă. Stamine lungi de 5—6 mm. Racem fructifer lung, cu
silicve lungi de 15—30 mm, late de 1—2 mm, rotunjit 4-unghiulare, patent
erecte, cu pedicel destul de gros şi lung de 4 —5 mm şi stil lung de cca 2,5 mm.
Seminţe de 1,3—1,5 mm lungime, ovate, cu suprafaţa fin reticulată. — IV-VI.
S t a ţ i u n e a . Prin arături, fineţe, pe lîngă rîuri, umpluturi, în regiunea
de cîmpie şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Vişeul de Sus, la V. Morii (r. Vişeu); Cărei. Reg.
Cluj: Rodna; Chiochiş (r. Beclean), Cluj la Hajongard şi Flnaţe (r. Cluj); Băile Sărate
212 FLORA R.P.R.
Turda, Cheia Turzii, Rime tea, Colţii Trăscăului. Poşaga pe Mt. Belioara şi Mt. Scăriţa
(r. Turda); Poiana Aiudului (r. Aiud). Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîngeorgiul de Păd.);
Păd. Cocoş lîngă Tg. Mureş; Dl. «Delhegv» deasupra comunei Ciumani, între Ţinea şi
Voşlobeni (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Predeal (r. Stalin); Sibiu, in văile
Mt. Negovanu din Mţii Sibiului. Reg. Oradea: Oradea; Salonta; Stîna de Vale (r. Beiuş).
Reg. Arad.: comună la Arad şi împrejurimi. Reg. Timişoara: prin arături şi locuri umede
(Heuff.), Timişoara; Silagiu în Păd. Cazane (r. Lugoj). Reg. Craiova: Lunca Jiului între
Craiova şi Bucovăţ (r. Craiova); Vîrciorova pe V. Bahnei, Cerneţi (r. Turnu Severin).
Reg. Piteşti: Cîmpulung. — Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşleni (r. Sinaia). Reg. Galaţi: Păd.
Ţiganca lîngă Nifon (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Dobrovăţ, Codăeşti (r. Codăeşti); Dl. Repedea,
Bîrnova, Dl. Mare (r. Iaşi); Hirlău. Reg. Suceava: Botoşani; Mt. Rarău.
Variabilitatca speciei
var. pâtens Neilr. FI. NO (1859) 730. — B. vulgaris a. typica Beck FI. NO II (1892)
462. - Silicvă dreaptă, patent erectă, lată de cca 2 mm, lungă de 13—20 mm. — Cea
mai comună în localităţile de mai sus.
f. Barthiana Schur Phytogr. in Verh. NV Brunn XV (1877) 75. — Frunze bazale
lirate, aripile mai mari alternează şi cu mici; toate circulare. Segmentul terminal mare,
cordat reniform, dur dinţat. — Reg. Aut. M .: Mţii Harghita la Vlăliiţa (r. Odorhci).
f. simplex Nyăr. f. nova in Add. III, pag. 642 — Frunze bazale lung peţiolate,
orbicular cordate, late de 1—2 cm, cu peţiol nearipat. — Reg. Cluj: Mt. Vulcan lîngă
Abrud (r. Cîmpeni).
f. pseudopradeox Schur l.c. — f. Csatoi Schur l.c. — Frunze bazale lirate, cu
(1) 2 perechi de aripi mici, eliptice, întregi. Segment terminal mare, orbicular, cu contur
colţuros dinţat. — Reg. Cluj: Cluj la Făget; Canciu (r. Dej); Băile Sărate Turda; Aiud
pe arături.
f. subcoriaeea Zapal. in Rozprawy l.c. 160. — Frunze mai mari, ± pieloase;
segmentul terminal lung de 4,5—6.5 cm., cele laterale mai scurte. — Reg. Suceava: Su
ceava.
var. arcuâta (Opiz) Fries Nov. FI. suec. ed. II (1828) 205. — Erysimum arcuatum
Opiz in J. et K. Presl FI. cech. (1819) 138. — Silicve curbat erecte, late de 1—1,5 mm,
lungi de 20—30 mm. — Reg. Baia Mare: Vişeul de Jos, Borşa (r. Vişeu). Reg. Ccuj: Gherla.
Reg. Aut. M .: SI. Gheorghe. Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Predeal (r. Stalin); Sibiu, Noul
(r. Sibiu). Reg. Timişoara: Plugova, Plavişeviţa (r. Almaş). Reg. Galaţi: Mrea Cocoş (r.
Tulcea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele tinere ale speciilor genului Barbaraea se pot între
buinţa în Ioc de salată. Au însuşiri antiscorbutice. Seminţele conţin mult ulei gras. Planta
este o bună meliferă. Cu florile sale în U.R.S.S. se vopseşte mătasea în galben. Pe cîin-
purile noastre este destul de frecventă, ca buruiană vătămătoare, putînd cauza pagube
în trifoişti sau în lucerniere. în U.R.S.S. uneori (mai ales var. arcuata) se înmulţeşte mult
prin semănături, fiind combătută prin măsuri agrotehnice potrivite, cosire sau stropire
cu soluţie de sulfat de fier şi alte erbicide.
R ă s p . g e n. : Eurasia, America de N. Introdusă în Africa, Australia şi Noua
Zeelandă.
P l a n ş a 35. — 1. Barbaraea lepuznica Nvdr., la. silicvă deschisă. — 2. B. stricta

Andrz., 2a. părţi florale.
PLANŞA 35
CRUC1FLRAE 215
Genul 154. R O R I P P A * ) Scop.

FI. cam. ed. I (1760) 520. — G ă l b e n e a .
Plante anuale sau perene, glabre sau cu peri simpli.Tulpina la bază ade
seori repentă, ascendentă sau erectă, goală sau cu măduvă, simplă sau rami
ficată. Frunze simple sau penat fidate, partite sau sectate şi serate. Celule
cu.mirozină, fără clorofilă, prezente în fascicolele liberiene. Sepale nedila
tate saciform la bază. Petale galbene, =ţ de două ori mai lungi decît caliciul.
Glande ncctarifere unite în formă de inel, întrerupt de mici intervale (Pl.
14 fig. 2 4 ,2 5 ); cele 2 mari, deschise spre exterior, înconjoară st aminele scurte,
cele 2 mai mici, aşezate la partea externă a staminelor lungi. Fructul siliculă
globuloasă, ovată sau elipsoidală, sau silicvă scurtă, toate bivalve, dehiscente,
fără nervuri sau slab nervate. Stil bine vizibil, cu stigmat mai lat. Seminţe
numeroase, biseriate, cu suprafaţa fin rugoasă sau foveolat reticulată. Embrion
pleuroriz.
1 a Frunze mijlocii şi superioare penat sectate, cu segmente îngust liniare
late cel mult de 2 mm, cu margini întregi şi ± paralele sau lăţite puţin
spre vîrf .............................................................................................. ..........2
1 b Frunze mijlocii şi superioare foarte diferite ca formă, nedivizate,
lobate, adînc fidate, pot fi chiar sectate pînă la nervura mediană, în
acest caz, segmentele sînt ici-colo dinţate, sau lobul terminal cu mult
mai lat decît segmentele laterale ........................................................... 3
2 a Segmente foarte înguste, liniare, abia mai late de 1 mm, cu margini
întregi, uniform de late. Frunze bazale lirate, cu segmentul terminal
mare. Racem scurt. Siliculă elipsoidală, umflată, cel mult de 5 mm
lungime (fără stil) şi de 1—2 mm lăţime, la ambele capete obtuză.
Stil scurt, destul de g r o s ............................................... 1. R. pyrenaica
2 b Segmente mai late de 1 mm, spre vîrf lăţite; segmentul terminal al
frunzelor bazale puţin mai mare decît cele laterale. Racem prelungit.
Silicvă alungită, cilindrică, lungă de 4 —5 mm, rareori pînă la 8 mm,
cu ambele capete subacute, lungă cît pedunculul sau cît jumătatea
acestuia. Stil scurt, destul de gros ...............................2. R. Kerneri
3 a Petale mici, lungi de 1—2,5 mm, numai cu puţin mai lungi decît cali
ciul sau egale cu acesta ............................................................................4
3 b Petale lungi de 3 —4 mm, cu mult mai lungi decît caliciul.................. 6
4 a Silicve bulbucate, de 2 —3 ori mai lungi decît late, lungi de 5—6 mm
şi late de 2—2,5 mm, aproape egal de lungi cu pedicelii. Flori
galbene deschise ........................................................... 3. R. islandica
4 b Silicve nebulbucate, comprimate, de mai multe ori mai lungi decît
late, sau cilindrice liniare. Flori galbene-aurii................................... 5
5 a Frunze bazale şi tulpinale inferioare (deobicei uscate în timpul înflo
ririi), cel mult cu 2—3 perechi de segmente întregi pe margini; cele
*) Acest nume, scris cu dublu «p », se găseşte pentru prima oară la Cordus, în Bota-
nologicon (1534) 44, 45.
216 FLO R A R .P .R .
superioare lirate sau simplu aripate. Silicvă alungit liniară sau aproape
cilindrică, comprimată, lungă de 6—8 mm, lată dc 1—1,5 mm. Raceme
scurte, foarte dense ........................................................... 4. R. prolifera
5 b Frunze inferioare aripate sau lirate, cu 3—5 perechi de segmente
dur şi adine serate, asemănătoare cu cele de la R. silvestris. Siliculă
scurtă sau alungit cilindrică, de 3—4 mm lungime şi 1 mm lăţime
17. x R. danubialis
6 a Siliculă exact sferică, de 3—6 ori mai scurtă decît pedicelul. Toate
frunzele nedivizate, serate. Tulpină compactă, necomprimabilă
5. Ii. austriaca
6 b Silicule diferite, lungi sau scurte; dacă sînt scurte, între ele se află
şi silicule aproape sferice, alungit sferice sau clipsoidale. Tulpină de
obicei groasă, fistuloasă, uşor comprimabilă...................................... 7
7 a Siliculă adeseori aproape sferică, de obicei însă alungită, de
1,5 ori mai lungă decît lată (rar mai lungă), apijoape egal de lungă cu
stilul .................................................................................................................8
7 b Siliculă mai lungă sau i alungit sferică, în care caz tulpina este
fistuloasă, comprimabilă ........................................................................ 10
8 a Frunze obovate sau oblanceolate, cuneate, atenuate în peţiol simplu
sau aripat, neregulat divizate, aripat sectate sau lobate, cu lobii acut
seraţi; cele superioare alungit cuneate, pe ambele feţe aspre.......... 9
8 b Frunze inferioare alungit ovate sau lirate, spatulat contrase sau alungit
lanceolate, aripate, acut dinţate; cele supreme liniar lanceolate, cele
ale ramurilor aproape lirate ...................................16. x R. hungarica
9 a Siliculă aproape sferică, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată. Frunze
auriculate ............................................................... 11. x R . neogradensis
9 b Siliculă în general elipsoidală, de 2 —3 ori mai lungă decît lată. Frunze
neauriculate sau puţin auriculate...................... 8. X R. armoracioides
10 a Siliculă elipsoidală, bulbucată, de 2 —3 ori mai lungă decît lată, puţin
mai lungă decît stilul sau pînă la de 2 ori mai lungă decît acesta, cu
pedicel de 3—6 ori mai lung decît siliculă........................................... 11
10 b Siliculă şi mai lungă, asemănătoare cu o silicv ă ............................... 13
11 a Tulpină groasă, fistuloasă, uşor comprimabilă. Frunze mijlocii şi
superioare nedivizate, dinţate, cele inferioare variabile, lirate, pectinat
aripate, rar întregi. Silicvă bulbucată, cu pedicel perpendicular patent
sau aplecat puţin în jos. Frecventă în ape stătătoare. 6. R. ampbibia
11 b Tulpină numai puţin, sau deloc fistuloasă, mai subţire. Frunze mijlocii
şi superioare ± incize................................................................................ 12
12 a Frunze mari, lat ovate, cele inferioare lirate, cu 3—4 aripi, îndesuite,
lanceolate, cele de la frunzele superioare liniare, ± confluente. Seg
mentul terminal al frunzelor mijlocii alungit, cuneiform. Racem scurt,
cu pediceli aproape orizontali patenţi.......... 15. X R. Haynaldiana
P l a n ş a 36. — 1. Nasturtium officinale R. Br., la. părţi florale, lb. secţiunea

transversală a seminţei (după Hegi). — 2. Jiorippa amphibia (L.) Bcss., 2a. părţi florale,
2b. racem fructifer, 2c. frunze bazale.
PLANŞA 3G.
CRUC1FERAE 219
12 b Frunze mai mici, asemănătoare celor de la R. austriaca, cele mijlocii

îngust alungite, auriculate, aripat sectate, rar ± nedivizate. Seg
mentele laterale, precum şi cel terminal ovat cuneiforme. Silicvă
elipsoidală, cu pedicel de 3 ori mai lung___ 8. x R . armoracioides
13 a Silicve de 2 ori mai scurte decît pedicelul, liniar elipsoidale, cilindrice
sau comprimate, puţin bulbucate. Stilul lung cît lăţimea silicvei sau
puţin mai scurt, uneori aproape lipseşte (între silicve pot fi şi cîteva
mai lungi, ± egale cu pedicelul, însă în general mai scurte decît silic-
vele de la R. silvestris)................................................................................ 14
13 b Silicve ± egale cu pedicelii sau mai lungi, sau la R. laeta uneori mai
scurte, liniar cilindrice sau comprimate. Stil mai gros, foarte scurt,
mai scurt decît lăţimea silicvei, sau egal cu aceasta....................... 16
14 a Tulpină fără stoloni, ± fistuloasă. Frunze mai mici, adînc aripat
sectate, cu segmentul terminal mai mare, ovat lanceolat. Pedicel
patent. Stil scurt, aproape lipseşte.............. 10. x R. barbaraeoides
14 b Tulpină ± repentă la bază, compactă, tare. Frunze aripat sectate,
lirate .......................................................................................................... 15
15 a Frunze penate, cu segmente liniare sau lanceolate, ± dinţate, cel
terminal nu e mai mare decît cele laterale. Raceme dense, cu pediceli
± erecţi. Plantă delicată.................................... 13. x R. stenophylla
15 b Frunze lirat penate, cu segmente late, ovat lanceolate, cel terminal
mai mare decît cele laterale. Racem lung, rărit, cu pediceli orizontali
patenţi sau ră sfrîn ţi................................................... 14. x R . prostrata
16 a Flori de aceiaşi mărime ca la R. austriaca. Racem fructifer alungit,
dens. Segmentele frunzelor cuneate. Stil subţire... 18. X R. permixta
16 b Flori mai mărişoare. Racem fructifer alungit, lax. Toate frunzele
penat sectate; segmentele nu sînt cuneate. Stil foarte scurt, mai gros,
la hibrid puţin mai lu n g ....................................................................... 17
17 a Segmentele frunzelor superioare înguste, cu marginea întreagă, foarte
rar cu 1—2 dinţi; cele dela frunzele inferioare puţin dinţate, de obicei
rotunjite sau obtuze la vîrf, în general mai înguste. Silicve mai groase,
egale cu pedicelii sau mai scurte............................... 9. x R. laeta
17 b Segmentele frunzelor ± adînc dinţate, cele ale frunzelor inferioare
ovat lanceolate. Silicve mai subţiri, egale cu pedicelii, sau mai lungi
7. R. silvestris
Secţia I. XEROBIA (Boiss.). — Nasturtium R. Br. Sect. II. Brachylobos DC. —§ 2

Zerobia Boiss. FI. or. I (1867) 181.
Plante mai scunde, de locuri mai uscate, adeseori tufoase. Frunze superioare şi medii
adînc fidate, cu segmente înguste şi întregi.
1. R. pyrenâica (L.) Rchb. Ic. FI. germ. II (1837—38) 15, tab. 54, fig.
4366; Spach Hist. nat. veg. Phan. VI (1838) 506. — Sisymbrium pyrenaicum
L. Syst. ed. X (1759) 1132. — Lepidium stylosum Pers. Syn. II (1807) 187. —
Nost. pyrenaicum R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 110. — Brachy-
lobus pyrenaicus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 39. — R. stylosa Auct. —
220 FLORA R.P.R.
Gălbenea. — Szâlas kânyafu. — E x s.: FRE nr. 1958 a, b, c. — I c .: PL

39, fig. 2, 2a, b, Pl. 37, fig. 8; Roch. Pl. Ban. rar. tab. XIII, fig. 28 sub
Nast. pyr.
Rădăcină pivotantă subţire, cu multe rădăcini secundare capilare.

Tulpină erectă, glabră, înaltă de 12—40 cm, subţire, de 0,5—1,2 mm în diam.,
uşor flcxuoasă, solitară sau lufoasă, ramificată în partea superioară, rar
începind de la mijloc. Frunze bazale în rozetă, lung peţiolate, lirat penate,
(rar întregi, obovate), cu 3 —5 perechi de aripi mici, obovat cuneate şi cu
segment terminal mare, subrotund ovat, neînsemnat ondulat dinţat, glabre
sau glabrescente, după înflorire pier. Frunze tulpinale egal distribuite pînă
la inflorescenţă, semiamplexicaule, la bază auriculate, penat sectate, cu 4 —5
perechi de aripi distanţate, îngust liniare, late de cca 1 mm sau mai înguste,
Întregi, glabre. Raceme dispuse adeseori în corimbe dese, cele fructifere prelun
gite, la exemplare mai mici ± scurte, la cele viguroase adesea foarte lungi.
Flori mici, galbene-aurii, cu sepale pînă la 3 mm şi petale pînă la 4 mm lun
gime alungit obovate, cuneiform atenuate. Siliculă elipsoidală, umflată, lungă
de 2—5 mm şi de obicei lată de 1—2 mm, glabră, la ambele capete obtuză,
cu stil scurt, pînă la 1/3 parte a siliculei şi stigmat puţin mai lat. Pedicel
de cca 1,5—2 ori (rar de 3 ori) mai lung decît siliculă. Seminţe globuloase,
lungi de 0,8—1 mm, brune-roşii, foarte fin zgrăbunţoase, aşezate pe două
rînduri. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, ± uscate, livezi, păşuni, în regiunea
de cimpie şi cea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Vişeul de Sus, Dragomireşli (r. Vişeu); V.
Bradului sub Mt. Ţiblcş (r. Baia M.). Reg. Cluj: Rodna; Năsăud, Valea Vinului (r. Năsăud);
Bistriţa; Treznca pe Dl. Olorat, Zalău, Ciumîrna (r. Zalău); Ocna Dej, Olpret, Canciu
(r. Dej); Nicula (r. Gherla); Milaş (r. Sărmas); Mt. Meseş, Săcueu sub Mt. Vlădeasa**13
P l a n ş a 37. — 1. Rorippa amphibia (L.) Bess., 3 silicule şi o secţ. transv. de

siliculă. — 2. R. armoracioides (Tsch.) Fuss, 2 silicule şi o secţ. transv. — 3. R. austriaca,
(Cr.) Bess., 2 silicule, o secţ. longit. şi una transv. — 4. R. islandica (Oed.) Borb., 3 sili
cule, unadeschisă cu seminţe, iar una în secţ. transv. — 5. R. laeta Nyâr. et Prod.,
siliculă. - 6.R. Kerneri Menyh., 2silicule. — 7. R. prostrata (Berg.) Sch. et Th., sili
culă. — 8. R. pyrenaica (L.) Rchb., 4 silicule. — 9. R. barbaraeoides (Tsch.) Cel., 2 sili
cule. — 10. Secţ. transv. a frunzei de la o specie din genul Arabis, cu 4 celule cu miro-
zină în mezofil. — 11. Secţ. transv. a unor vase libericnc de la frunza unei specii do
Arabis, avînd celule cu mirozină. — 12. Secţ. paralelă cu faţa frunzei la o specie de Arabis.
cu celule cu mirozină alipite de vasele liberiene (fig. 10, 11, 12, după Schweidler). —
13. R. stenophylla Borb. f. semipyrenaica Borb. — 14. R. stenophylla Borb. f. pseudosil-
vestris Borb. — 15. Cakile maritima L., fruct în secţiune. — 16. Crarnbe maritima L.,.
fruct în secţiune. — 17. Rorippa armoracioides var. semisilvestris Borb., frunză inferi
oară. — 18. R. silvestris, f. rivularis (Rchb.) Nyâr., frunză. — 19. R. prostrata (Berg.)
Schinz et Thell., cîte o frunză tulpinală inferioară şi superioară. — 20. Eruca saliva,
Gars., petală. — 21. Diplotaxis tenui/olia (Jusl.) DC., frunză tulpinală inferioară.
PLANŞA 37
CRUC1FERAR 223
Plaiu Bihorului, Valea Drăganului, Ciucea (r. Huedin); Cluj, Luna de Sus, între Mihăcşti şi
Berindu, Someşul Rece, Cojocna, Boju (r. Cluj); Băile Sărate Turda,CheiaTurzii, Poşaga
(r. Turda); malul Arieşului la Sălciua, Abrud, Piatra Struţu (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .:
V. Gurghiului, Fărăgău, Lăpuşna, Beica de Jos (r. Reghin); între Deda şi Topliţa
(Defileul Mureşului), Dl. Scaunul (r. Topliţa); Ceuaşul de Cîmpie (r. Tg. Mureş); Sovata
(r. Sîngeorgiul de Pădure); Firtuşeni, Cristurul Săcuesc, Petreni, Păuleni, Vîrghiş (r.
Odorhei); Mădăraş, Racul, Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Băile Homorod, Rupea (r. Rupea);
Mt. Postăvaru (r. Stalin); Merghindeal, Cincul (r. Agnita); Sighişoara; Arpaşul de Jos
(r. Făgăraş); Şeica Mare, Valea Lungă (r. Mediaş); Mănărade (r. Tîmăvcni); Sibiu, Roşia,
Şura Mare, Tălmaciu, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl.
Bilac, Bărăbanţ, Oiejdea, Tăuţi pe piatra Sînmihai (r. Alba); Săcărîmb (r. Ilia); Secăşel,
Mercurea (r. Sebeş); Bretea Romînă, Băeşti, Rîul Alb, Ohaba de sub Piatră, Ciopea, V.
Jieţului sub Mt. Parîng (r. Haţeg); Grădiştea de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea: Arsura,
Aleşd, Peştiş, V. Crişului, Lorău, Bratca, Ponoară, (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş).
Reg. Arad: Sebiş, Dezna, Chişindia, Iosăşel, Baltele, Vîrfurile, Ociu, Ilălmăgel (r. Gura-
lionţ). Reg. Timişoara: pe cîmpuri şi livezi, comună (Heuff.), între Ogradena şi Dubova,
Sviniţa, Dl. Trcşcovăţ, Globurău spre Mt. Arjana (r. Almaş). Reg. Craiova: între Popo-
veni şi Lascăr Catargiu (r. Craiova); Vîrciorova, Cerneţi pe Dl. Iorgutovei, Cireşu (r. Turnu
Severin); Breşniţa (r. Strehaia); Baia de Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă); Tg. Jiu.
Reg. Piteşti: CăUmăneşti, Mt. Cozia (r. Loviştea); Rîmnicu Vîlcea; Piteşti; Cîmpulung.
Reg. Ploeşti: între Predeal şi Sinaia. Reg. Bucureşti: malurile Dunării pe la Zimnicea şi
Bragadiru (r. Zimnicea). Reg. Suceava: Mesteacăn (r. Dorohoi); V. Putnei (960 m) lîngă
Vatra Dornei.
var. mieroeărpa Borb. in fîrt. Term. Tud. K6r. IX, nr. XV (1879) 58. — Flori şi
fructe de 2—3 ori mai mici. — Reg. Timişoara: Plavişeviţa la Cazane (r. Almaş).
R ă s p . g e n . : Europa de S, R.P. Romînă.
2. R. Kerneri Menyh. Kalocsavidek nov. (1877) 39; Menyh. et Borb.

în MTK XV (1877-78) 20. — Nast. silvestre y. Kerneri Grec. Consp. FI.
Rom. (1898) 51. — R. silvestris ssp. Kerneri Soo in Magy. novenyvilâg II
(1951) 620. — R. brachycarpa Hay., non G. A. Mey. sub Nast. brachycarpo. —
E xs.: FRE nr. 1960. — I c .: Pl. 39, fig. 1, la , b, Pl. 37, fig. 6.
4. Tulpină erectă, înaltă de 25—50 (55) cm, solitară, mai rar tufoasă,
glabră, ± cilindrică, în partea superioară ramificată, rareori şi mai jos. Frun
zele rozetelor sterile aripat sectate, glabre, în timpul înfloririi uscate, cu
4—5 perechi de segmente ovate sau obovate, atenuate în peţiol scurt, cu
1—2 sau mai mulţi dinţi duri; segmente terminale puţin mai mari, rareori
evident mai mari. Frunze tulpinale încet descrescente în sus, simplu penat
sectate. Segmentele frunzelor inferioare cuneat oblanceolate, întregi, rar cu
1—2 dinţi pe o latură, obtuze sau rotunjite, cel terminal uneori mai mare,
± lobat dinţat. Frunze mijlocii şi superioare cu segmente liniar lanceolate
sau liniare, întregi, spre vîrf ± dilatate, cuneiform atenuate, lungi de 8 —15
mm şi late de 1—2 (3) mm. Infloresecenţă racem simplu, pe toate ramurile,
prelungit după înflorire. Sepale gălbui-verzi deschise, lungi de 2—3 mim,

ovat lanceolate. Petale lungi de 4 —5 mm, cuneat oblanceolate, rotunjite
spre vîrf. galbene-aurii. Silicvă lanceolat eliptică, ± cilindrică, dreaptă sau
puţin curbată, oblic erectă, de obicei lungă de 4 —5 mm (fără stil), rareori
pînă la 8 mm şi de cca 1 mm lăţime, cu ambele capete subacute. Stilul mai
gros decît silicvă, lung de 3 /4 —1 mm. Pedicel fructifer lung de 6 —9 mm,
± orizontal, rar puţin erect. Seminţe uniseriate, foarte mărunte, de cca A/.>
mm lungime, deschis bruniu roşcate. —V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi şi lunci umede, ± sărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Vişeul de Jos (r. Vişeu); Cărei, Ghilvaci, Foeni
(r. Cărei): Ardcd, Vetiş (r. Satu M.). Reg. Cluj: Someşeni (r. Cluj). Reg. Stalin: Predeal
(r. Stalin). Reg. Oradea: revărsarea Crişului spre V. de Oradea; Mărţihaz, Salonta (r.
Salonta). Reg. Craiova: Lunca Craiovei, Lascăr Catargiu, Popoveni în păşuni lîngă Lacul
Popii, Păd. Bucovăţ, Radovanu (r. Craiova); Păd. Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg. Ploesti:
Cîmpina; Slănio (r. Văleni de Munte). Reg. Bucureşti: Bucureşti (Chitila); Buftea, Con-
ţeşti, Ciocăneşti, Titu (r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Bîrlad: Odobeşti (r. Focşani).
Reg. Bacău: Bacău; P. Neamţ. Reg. Iaşi: Bucium, Bîrnova, Aroneanu, Păd. Bordea,
V. Ilenei la Cuculeni, Cristeşti, Iaşi, Vlădeni, Roşcani, Şoldana, V. Bahluiului (r. Iaşi) ;
Belccşti (r. Ilîrlău); Podul Iloaiei (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: I.eorda (r. Botoşani);
Stinca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
var. tenella (Prod.). — R. prolifera var. tenella Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935) 133.
tab. XLIII. — Ic. : l.c. 134. — Plantă asemănătoare în toate privinţele, în special după
frunze, mai mult cu R. Kerneri, decît cu R. prolifera. De R. Kerneri se deosebeşte: prin
racemele fructifere mai scurte şi mai dese, silicve lungi de 4—5,5 mm şi late de cca 1 mm,
de aceiaşi lungime cu pedicelii. între exemplarele văzute se găseşte unul şi cu racem alun
git. — A fost recoltat în « Dobrogea », aproape de graniţă. s
f. ampliâta Nyâr. et I. Pop f. nova in Add. III, pag. 642. — Una sau două perechi
din segmentele frunzelor tulpinale mijlocii concrescute cu cele terminale. — împreună
cu tipul. — Reg. Oradea: la marginea canalului ce taie drumul Salonta— Mărţihaz, aproape
de comuna Mărţihaz.
R ă s p . g e n. : R.P. Romînă, Ungară şi Bulgaria.
Secţia II. HELIOBIA (Boiss.). — Nasturtium. R. Br. Scct. II. Brachylobos DC.—§ 1.
Ileliobia Boiss. FI. or. I (1867) 179.
Plante cu statură mai mare, de locuri apătoase, mocirloase. Frunze lobate, aripate
sau întregi.
3. R. islândica (Oed.) Borb. Balat. fl. (1900) 392: Schinz et Thell. in

Viertelj. Ges. Ziirich LIII (1908) 538. — Sisymbrium amphibium a. palustre
L. Sp. pl. ed. I (1753) 657; Lcyss. Fl. hal. ed. I (1761) 126, nr. 603. -
S. islandicum Oeder Fl. dan. III (1768) tab. 409. — S. palustre Pollich Hist.
pl. Palat. II (1777) 230, nr. 625; Leyss. Fl. hal. ed. II (1783) 166, nr. 679. -
Rorippa palustris (Leyss.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 27; J. Vassilez. in
Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 137. — Nasturtium palustre (Leyss.) DC. Prodr. I
C BU CIFERA E 225
(1824) 137. — Brachylobus palustris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 39. —
Răpită sălbatică. — Mocsâri kânyafu. — Gemeine Sumpfkresse. —
5KepymHHK 6ojioTHMă. — I c .: Pl. 41, fig. 1, la, b şi Pl. 37, fig. 4.
O —OO. Rădăcină pivotantă, subţire sau puternică, mult ramificată.

Tulpină erectă, de 10—60 cm sau şi mai înaltă, de obicei ramificată la partea
superioară sau de la mijloc, evident fistuloasă, mai ales la exemplarele vigu
roase, groasă pînă la 10 înm, de regulă glabră sau neînsemnat păroasă. Frunze
tulpinale inferioare oblanccolate, adînc lirat penat partite, ± peţiolate,
auriculate la bază, cu rachisul aripat; segmentele ± lat confluente, ovate
sau lanceolate, inegal acut dinţate sau (la exemplarele cu frunze mai obtuze)
subrotundat dinţate, cel terminal cu mult mai mare, lat ovat, pînă la alungit
ovat, dur şi des, adesea inciz dinţat. Frunze mijlocii şi superioare glabre
sau foarte slab păroase, subsesile sau sesile, auriculate, adînc penat sectate,
adeseori mai puţin lirate, uneori cu rachisul foarte lat aripat, cu segmente
ovat lanceolate, dur dinţate; segmentul terminal alungit ovat, inciz fidat.
Flori în raceme ± dense, cu ramuri erect patente sau la fructificaţie ± ori
zontal patente. Calieiu de 1—2 mm lungime. Petale galbene deschis, cca de
aceeaşi lungime ca sepalele sau mai scurte. Siliculă scurt cilindrică sau alungit
elipsoidală, umflată, lungă de 5 —6 mm, de obicei lată de 2—2,5 mm, dreaptă
sau abia curbată, cu pedicel de regulă orizontal, egal de lung sau puţin mai
scurt; stil foarte scurt, sub 1j mm. Seminţe mici, globuloase, foarte mărunt
verucoase. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, rovine, locuri temporar inundate,
şesuri sărăturoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: V. Prinosului Marc. Reg. Cluj: între Rodna
şi Năsăud; Bistriţa; Gherla, Bonţida (r. Gherla); între Apahida şi Sînicoară, Fînaţelc
Clujului, lacurile de la Sălicea (r. Cluj); Turda. Reg. Aul. M .: Săbed (r. Tg. Mureş);
Reghin; Lăzarea, Ciumani pe Dl. « Delhegy » (r. Gheorghieni); Ciceu, Racu, între Sîndo-
minic şi Bălan (r. Ciuc); Reci (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Predeal, Oraşul Stalin,
Hărman (r. Stalin); Sighişoara; Făgăraş; Porumbacu, Sibiu. Reg. Hunedoara: Brad;
Petroşeni. Reg. Oradea: Oradea; V. Crişului Repede între Bratca şi Bălnaca (r. Aleşd).
Reg. A rad : Arad, Glogovăţ, Mîndruloc (r. Arad); Săvîrşin (r. Lipova); între Grăniceri şi
Pilu la Lacul Sărat (r. Criş). Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.). Reg. Ploeşti: Sinaia;
Crivina (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Lacul Herăstrău; Periş (r. Snagov)
Reg. Constanţa: Cernavoda (r. Medgidia). Reg. Blrlad: Cosmeşti-Deal (r. Tecuci). Reg.
Bacău: Fîrţigi, Buhalniţa (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Iaşi pe V. Nicolinei. Reg. Suceava:
Ipoteşti (r. Suceava); Poiana Stampei (r. Vatra Dornei).
var. montana Briigg. ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV.l (1919) 317. — Tul
pină înaltă de cca 10—20 cm, ramificată. Frunzele ± egal aripat sectate, cu segment
terminal nu prea mare. — Reg. Ploeşti: Sinaia pe malul Prahovei.
Răs p. gen, : în toate continentele.
226 FLORA R .P-ll.
4. R. prolifera (Heuff.) Neilr. Aufz. Ung. u. Slav. Gefăss. (1866) 263. —

Nasturtium proliferum Heuff. in Flora XLV (1853) 624; in Verh. ZBG Wien
VIII (1858) 51. - Ic.: Pl. 38, fig. 2, 2a, b; Prod. Consp. I (1935) .132, Pl.
XLII.
OO. Tulpină înaltă de 45—60 (70) cm, erectă, ramificată numai în
partea superioară, formînd un corimb dens, rareori cu ramuri pînă la mij
locul tulpinii. Frunze bazale lirat penate, asemănătoare celor de la Cardamine
amara, cu 2—3 perechi de foliole subrotunde şi aproape întregi, cele tulpi
nale inferioare lirat penat partite, la bază îngust auriculate, cu 3—4 perechi
de segmente; în timpul înfloririi, împreună cu cele bazale se usucă. Frunze
mijlocii şi superioare penat partite, cu rachisul foarte îngust, de obicei nedin
ţat şi segmente romboidal ovate sau invers romboidal ovate, alungit sau
ovat lanceolate, adînc serate, aproape orizontale, îngustate într-un peţiol
scurt; segmentul terminal întotdeauna mai mare, cuneat la baza. Frunzele
supreme cu segmente liniar lanceolate. Raceme numeroase, scurte, foarte
dense, ramificate. Flori asemănătoare cu cele de la R . palustris, însă mai
dese, cu petalele puţin mai lungi decît sepalele, înguste, aurii. Pediceli ori
zontal patenţi sau ± erecţi, filiformi. Silicve alungit liniare, comprimate
sau aproape cilindrice, patent erecte, lungi de 6 —8 mm şi late de 1—1,5
mm, aproape cît jumătatea pedicelilor. Stil de 0,5 mm lungime. Seminţe
mici, roşcate, rotund ovate. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Pajişti umede, şanţuri, gropi, malul rîurilor.
Răsp. l'n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Deva; Bretea Romînă (r. Haţeg). Reg.
Timişoara: în lunci umede lîngă Dunăre (Heuff.); Mt. Hînea Camenei (r. Almaş).
Reg. Galaţi: Dunavăţul, Ivancea, Delta Dunării, Insula Dranova (r. Tulcea). Reg. Iaşi:
Vaslui pe V. Bîrladului.
var. brevieârpa (Vând.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 390. — Nast. proliferum var.
brevicarpum Yand. Reliq. Form. (1909) 22. — Silicve de 2—3 ori mai lungi decît late,
alungit ovate. Raceme fructifere des corimboase. — împreună cu forma tipică.
Răs p. gen. : R. P. Romînă, Balcani.
5. R. austriaca (Gr.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 103; Vassilcz. in Fl.
U.R.S.S. VIII (1939) 139. — Nast. austriacum Cr. Stirp. austr. I (1762)
15, tab. 2, fig. 1, 2. — Brachijlobus austriacus Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 41. —Gălbenea. — Osztrâk kânyafu. — Osterrcichische Wasserkresse. —
^KepymmiK aBCTpuficKuîi. — E x s.: FRE nr. 2653 a, b. — I c .: Pl. 39, fig. 3,
3a, Pl. 37, fig. 3.
P l a n ş a 38. — 1 . Rorippa armoracioides (Tsch.) Fuss, la, părţi florale, lb. racem
fructifer. — 2. R. prolifera (Ileuff.) Neilr., 2a. părţi florale, 2b. racem fructifer.
PLANŞA 38
CRUCI F E R AE 229
4. Rizom lemnos, noduros oblic sau vertical, scurt ramificat. Tulpină

erectă, înaltă de 40—80 (100) cm, muchiată, consistentă, cu măduvă, necom-
primabilă sau în partea superioară fistuloasă, frunzoasă pînă la inflorescenţă,
ramificată de la mijloc sau adeseori numai în partea superioară, de obicei
glabră, rar scurt păroasă. Frunze submerse — dacă sint prezente — pectinat
divizate, cele aeriene în general lanceolate, nedivizate, pe margini regulat
şi ± adine acut serate, glabre sau pe dos neînsemnat pubescente, lent descres-
cente spre inflorescenţă, cele inferioare lungi de 9—10 cm, atenuate, la bază
lăţite prin 2 auricule proeminente. Frunze mijlocii şi superioare mai mici,
atenuate, sesile, cu 2 auricule semiamplexicaule. Inflorescenţă racem simplu,
la înflorire îndesuit, la fructificaţie prelungit. Flori mici, cu sepale de 2 —3
mm lungime, lat eliptice. Petale lungi de 3 —3,5 (4) mm, alungit cuncat
obovate. Pedicel fructifer de obicei de 8 —10 mm lungime, rar mai lung,
de 3 —6 ori mai lung decît siliculă, ± orizontal patent, foarte subţire. Sili
culă sferică, de 1,5—3 mm în diametru, cu stil aproape tot atît de lung.
Seminţe 6 —12 in fiecare loje, de cca 1 mm lungime, bruniu deschise, fin
verucoase. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri apătoase, gropi, şanţuri cu apă, livezi umede
de lîngă rîuri, uneori pe lîngă drumuri mai uscate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Petro va la gară (r. Vişeu); Sa lu Mare, Vetiş
(r. Satu Mare); Dobra (r. Cehu Silv.) Reg. Cluj: Ţaga, Gherla; Treznea pe Dl. Orolat
(r. Zalău); Apahida, Dezmir, Someşeni, Fînaţele Clujului (r. Cluj); Aiten, Cheia Turzii,
Băile Sărate Turda (r. Turda); Aiud, Ciumbrud (r. Aiud); Cheţani (r. Luduş). Reg.
Aut. M . : Tg. Mureş; Reghin; între Deda şi Topliţa (r. Topliţa); Lăzarca, Cheile Bica-
zului, Lacul Ghilcoş (r. Gheorghieni); Corund, Odorhei (r. Odorhei); Sincrăieni, Tuşnad
(r. Ciuc); Tg. Săcuesc, Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Staiin: Oraşul Stalin, Hărman
(r. Stalin); Valea Lungă, Proştea Mică (r. Mediaş); Sibiu. Reg. Hunedoara: între Oieşdea
şi Galda de Jos, Bărăbanţ, Alba Iulia (r. Alba); de-a lungul Mureşului între Aiud şi
Zam; Hunedoara; Orăştie; Bretea Romînă (r. Haţeg); V. Sccaşului (r. Sebeş). Reg.
Oradea: Salonta spre comuna Mădăraş. Reg. Arad: Arad. Reg. Timişoara: în Banat
(Heuff.); Timişoara, între semănături la Pişchia (r. Timişoara). Reg. Craiova: Coţofeni
(r. Filiaşi); între Popoveni şi Balta Verde (r. Craiova); Zăvalu (r. Gura Jiului); Filaret
(r. Segarcea). Reg. Piteşti: Govora (r. Rîmn. Vîlcea); Curtea de Argeş; Cîmpulung.
Reg. Ploeşti: Sinaia; Cîmpina; Buzău; Slănic (r. Teleajen); Istriţa (r. Mizil). Reg. Bucu
reşti : Turnu Măgurele; Titu, Ghergani, Ciocăneşti (r. Răcari); Bucureşti (Băneasa, Măgu
rele) ; Satu Nou, Ciorogîrla (r. Mihăileşti); Mrea Căldăruşani (r. Snagov); Comana (r.
Vidra). Reg. Galaţi: Tulcea, Delta Dunării. Reg. Bîrlad: Adjud. Reg. Iaşi: Iaşi (Socola),
Bucium, Sculeni, Chişarăi, Cilibiu, Dl. Repedea, Ungheni, Mînzăteşti, Bîrnova, Goleşti,
Popricani, Prisăcani, Ciurea, Corneşti, Cucuteni, Vlădeni, Andrieşeni (r. Iaşi); Belceşti
(r. Hîrlău); Podul Iloaiei, Tg. Frumos (r. Tg. Frumos).
var. uiieroeârpa (Kitt.) Borb. in 6rtek. term. tud. kor. IX, nr. XV (1879) 57. —
Nast. austr. var. microcarpum Kitt. Taschenb. Fl. Deutschl. II (1837) 847. — Flori galbene
deschise cu petale mai mici. Stil egal cu siliculă sau puţin mai lung. — Reg. Baia M . :
Garei. Reg. Chij;*pe-malul Someşului, Fînaţele Clujului (r. Cluj); pe malul Mureşului
la-Aiud. Reg. Craiova; Lu-nca Craiovei şi a Jiului. Reg. Constanţa: Platoneşti (r. Feteşti).
w ..paehycşţpa;>(lâtt.) Borb. in MTK XV (1878) 197. — Nast. austr. var. pachy-
carpum K itt.. 1. c. — R. austr. f. brevistylon Zapaî. in Rozprawy l. c. 166. — Stil mai
scurt decît siliculă. —'Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Craiova: Craiova.
, var. angnstiîftlia (Schur). -- Rrachylobus austr. a. angustijolius Schur Bnum.pl.
Transs. (1866)-41;—-Frunze alungit lanceolate sâu liniare, dinţate. — Reg. Stalin: Sibiu.
Reg. Arad; Pusta. Ohelin lîngă x\rad,. Turnu (r. Arad).
. f. subjntegra Zppal. l.c. — Frunze subţiri, aspcrule, spălăcit dinţate sau întregi. —
Suceava.
f. minuscula Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 642. — Tulpină subţire. Frunze
mărunte, £ dinţate, lungi de 2—4 cm şi la te de 8—8 mm. Stil de lungimea siliculei, sau
mai lung. — Reg. Galaţi: Lacul Sărat lîngă Brăila.
R ă s p ."ge n. : Europa centrală şi de SE, Asia de SV.
6. R. amphibia (L.) Bess. Enum. pl. Volhyn. (1822) 27; J. Vassilcz. in

Fl.- U.R.S.S. VIII (1939) 138. — Sisymbrium amphibium L. Sp. pl. ed. I
(1753) 657 excl: var. oe, p, y. —' Brachylobus aniphibius Schur Enum. pl.
Transs. (1866) 40 et B. riparius Schur l.c. — Brachiolobus aniphibius AII.
fl. pedem. I (1785)' 278. — Gălbenea. — Csovesszâru kânyafu. — Wasser-
ki'esse. — iKepymnuK aeMHOBOjţnHÎi. — E x s.: FRE nr. 1959 sub f. varie
hirsuta. — I c .: Pl. 36, fig. 2, 2a—c., Pl. 37, fig. 1.
4 . Tulpină 'stibmersă cu rădăcini subţiri, dese, orizontale, în locuri mai
uscate eu rădăcini niai groase. Tulpină aeriană erectă, înaltă de 40—80 cm,
uneori pînă 1^ I m, de obicei glabră, groasă pînă la 1 cm, cilindrică, fistu
loasă, uşor comprimabilă, la exemplarele crescute pe sol mai uscat mai sub
ţire, de asemenea •fistuloasă, însă mai greu comprimabilă, rărit frunzoasă
pînă la inflorescenţă, adeseori ramificată de la mijloc. Frunze foarte varia
bile, în general lanceolate, pînă lâ liniar lanceolate, cele submerse pectinat
penat sectate, cu.segmente lungi, capilare (1/3—1/8 mm), cele aeriene infe
rioare pectinat penate, de obicei cu rachisul ± l&t şi cu lacinii lungi, late
d e-1—2 mm, e^le următoare fac tranziţie către frunzele întregi, i adînc
fidate sau lobate, cele mijlocii şi superioare nedivizate, accentuat dinţate,
cu dinţi aplecaţi înainte. Frunzele mijlocii atenuate spre ambele capete,
scurt ascuţite, .Îngustate în peţ.iol sau sesile. Uneori frunzele inferioare alungit
ovate, nedivizale, cordate sau eliptice, ou margini întregi sau ondulate, lung
peţiolate, sau lirale, cu: peliolul cu aripi iniei sau mari, confluente. Inflores
cenţa racem des pe ramuri zvelte (ramurile adeseori din nou ramificate),
la fructificaţie alungit. Pediceli florali1de 5 —7 mm lungime, mai tîrziu ajung
la 10—11 mm, devenind orizontali sau i reflecţi. Sepale lat eliptice, lungi
P l a n ş a 89. 1 Ronppa Kerneri Menyh., la . părţi florale, lb . racem fructifer. —

~2. -R. pyrenaica (L.) R chb., 2a. părţi florale, 2b. exem plar fructifer. - - 3. R. austriaca
(Gr.) Bess., 8a. părţi florale.
PLANŞA 39
CRUC1FERAE 283
pînă la 3,5 mm. Petale de cca 5 mm lungime, alungit obovate, cuneat ate
nuate. Siliculă bulbucată, scurt elipsoidală, cu stil foarte scurt, lungă do
3 —3,5 mm, rar pînă la 4 mm şi lată de 1,7—2,5 mm, de 2—3 ori mai
scurtă decît pedicelul. Sămînţă de 1 mm lungime, foarte fin verucoasă. —
V -V I I .
S t a ţ i u n e a . In ape stătătoare sau lin curgătoare, în mlaştini, stufă
rişuri, lunci umede, rar pe malurile lor mai uscate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Cărei; Satu Mare. Reg. Cluj: Bistriţa; Dej;
Sîntioana de Mureş (r. Luduş); Cluj, Chinteni (r. Cluj); Aiud. Reg. Aut. M . : Tg. Mureş;
Reghin. Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Blaj, Mănărade (r. Tîmăvcni); Sighişoara, Şaeş (r.
Sighişoara); Valea Lungă, Copşa Mică, Şeica Mică, Proştea Mică, Mediaş, Ţapu, Bazna,
Frîua (r. Mediaş); Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Oradea: între Salonta şi Mărţihaz.
Reg. Arad: Arad; între Mişca şi Adea (r. Criş); Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara:
Timişoara. Reg. Craiova: Balta Craioviţei (r. Craiova). Reg. Ploeşti: Cîmpina. Reg. Bucu
reşti: Bucureşti în apele Colentinei, Pantelimon; Cernica (r. Brăneşti); Comana (r. Vidra);
Alexandria. Reg. Galaţi: Galaţi, comună în Delta Dunării: Gîrla Magearu, Letea, Canalul
Matiţa, Dolhenca (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Cristeşti, Larga, Vlădeni, Munteni, Ciurea
(r. Iaşi).
VariabiIitatea speciei
1 a Frunze întregi, la bază auriculate
f. aurieulâta (DC.) Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 122. — Nast. amph. y
auriculatum DC. Prodr. I (1824) 139. — Roripa amph. (3. var. auriculata Rchb. Ic.
Fl. germ. II (1837—38) 15, tab. 52, fig. 4363 dextr. — R. riparia Schur Phytogr.
in Verh. NV Brunn XV. 2 (1877) 71. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Timişoara: (Heuff.).
Reg. Bucureşti: Bucureşti: lacurile de la Herăstrău şi Florcasca. Reg. Galaţi: Gîrla
Porcului la Sulina, Balta Somovei, Tulcea (r. Tulcea).
1 b Baza frunzelor neauriculată............................................................................................ 2
2 a Frunze inferioare pectinat aripate, cu segmente liniare sau capilare
f. lieterophyllum (Baumg.). — Sisymbr. amphib. y. heteropkyllum Baumg.
Le. 252. — Nast. amphib. (3. oariifolium DC. l.c. 139. — R. amphib. y. variif. Rchb*
l.c. fig. 4363 sin. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului, Feiurdeni (r. Cluj); Ţaga (r. Gherla).
Reg. Oradea: între Salonta şi Mărţihaz. Reg. Timişoara (Heuff.). Reg. Craiova:
Balta Craioviţei (r. Craiova). Reg. Galaţi: între Mrea Cocoş şi Nifon, Delta Dunării
(r. Tulcea). Reg. laşi: Ciurea, Hlincca (r. Iaşi).
Obs . : Se găsesc exemplare cu frunze adînc penat fidate pînă la inflorescenţă
(Popoveni, spre Lascăr Catargiu, r. Craiova). Adeseori toate frunzele penat lobate,
fac trecere între cele întregi şi cele pectinate (f. pinatifidum Baumg. Enum. stirp.
Transs. II (1816) 251 sub Sisymbrio). x
2 b Frunze inferioare întregi sau lirat aripate..................................................................... 3
3 a Frunze inferioare nedivizate, spre bază cuneate
f. aquntica (L.) Fritsch in Verh. ZBG XLIX (1899) 465. — Sisymbr. amph. .0.
aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — Nast. amph. y . indivisum DC. Prodr. l.c. —
Reg. Baia M . : Cărei. Reg. Cluj: Ţaga ,Gherla; Chiochiş (r. Beclean); Dej; Chinteni
(r. Cluj); Turda. Reg. Aut. M . : Tg. Mureş. Reg. Timişoara (Heuff.); Orşova. Reg.
Galaţi: Balta Somovei la Tulcea.
3 b Frunze inferioare lirat penate; înLre ele se află şi frunze eliptice, lung peţiolate... 4
•234 FLORA R.P.R.
4 a Frunze ± glabre
f. Iţratopinnatinda Borb. in MTK XV (1878) 194. — Reg. Galaţi: Tulcea.
4 b Frunzele inferioare, cu peţiolii lungi şi de obicei- şi tulpina, des setos păroase
f. viirie-liirsuta Nyâr în Bul. Grad. Bol. Cluj XX (1940) 40. — Reg. Galaţi:
Lacul Brăilei (Exs. : FRE nr. 1959).
7. It. silvestris (L.) Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 27; J. Vassilcz. in Fl.
■U.R.S.S. VIII (1939) 136. — Sisymbrium sylvestre L. Sp. pl. ed. I (1753)
657. — Brachylobus sylvestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 39. —E x s.:
FRE nr. 1961. - I c .: Pl. 41, fig. 2, 2 a - c , Pl. 37, fig. 18.
2J-. Rădăcină lungă, ± lignificată, cu o tulpină sau multicaulă. Tulpină
•cilindrică, ascendentă, erectă sau procumbentă, arcuită, de 20—60 cm,
glabră, adeseori foarte mult ramificată dc la bază, fistuloasă sau compactă.
Frunze penat sectate, foarte variabile. Frunze inferioare de obicei mari?
lungi de 8 —10 cm, glabre, sectate pînă la nervura mediană sau pînă la rachisul
aripat, cu segmente îngust lanceolate, lat lanceolate, pînă la alungit ovate.
ascuţit sau obtuz dinţate, uneori confluente, cel terminal numai cu puţin
mai mare. Frunze superioare asemănătoare, treptat dcscrescente, cu aripi
mai înguste. Inflorescenţă formată din raceme la început dense, după înflo
rire prelungite şi ± rărite. Pedicel floral subţire, lung de 5—8 mm. Sepale
patente, lungi pînă la 2,5 (2,7) mm. Petale galbene-aurii, lungi de 4 —43/4
mm, alungit obovate, atenuate în unguiculă cuneiformă. Silicve mature
liniare, cu pediceli de (5) 10—12 mm lungime, aproape divaricate, rare sau
mai dese, arcuit erecte, lungi de 10—15 mm, abia mai late de 1 mm, puţin
-comprimate, cu stil foarte scurt, mai scurt decît lăţimea silicvei. Stigmat
uşor bilobat, puţin mai lat decît stilul. Sămîntă lungă de 0,5 mm, roşietic
hrunie deschisă, foarte fin reticulat foveolată. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, şanţuri, livezi, locuri rudcrale, malul
rîurilor, poieni, comună de la cîmpie pînă în regiunea dc munte.
V îi r i a b i . l i t a t e a s p e c i e i
f. dentâta (Koch) Borb. in MTK XV (1878) 189. — Nast. sylv. var. deniaium Koch
Syn. ed. II (1843—45) 38. — Segmentele frunzelor inferioare ± adînc dinţate. — Reg.
Cluj: Chioohiş (r. Beclean); Canciu, Cusdrioara (r. Dej); Rodna; Cluj, Apahida (r. Cluj);
Băile Sărate Turda (r. Turda); intre Aiud şi Ciumbrud (r, Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş:
Praid, Sovata (r. Sîngeorg. dc Păd.); Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Mt. Harghita
deasupra, comunei Jigodin (r. Ciuc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Oradea: între Beiuş
.şi Pîncota (r. Beiuş); Salonta. Reg. Craiova: Păd. Ciuinurgia lîngă Piscu (r. Calafat). Reg.
Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni).
f. rlrularis (Rchb.). — R. rivularis Rchb. Ic. Fl. germ. II (1837 —38) 15, tab. 53,
fig. 4365. — Nast, rivulave Rchb. Pl. crit. VI (1828) ic. 711. — R. silv. f. montana Zapal.
in Rozprawy l.c. 173. — Segmentele frunzelor inferioare penaţifide. Silicve mai lungi
-dccîl pedicelii. — Reg. Cluj: Cluj, Apahida (r. Cluj); Bonţida (r. Gherla); Buru (r. Turda).
C.RUCIFERAE 235
Reg. Aut. M .: Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). iteg. Stalin: Sibiu. Reg.
Oradea: Salonta. Reg. Timişoara: pe prundişul rîurilor (Heuff.). Reg. Craiova: Baia de
Aramă. Reg. Bacău: Buda (r. Buhuşi). Reg. Suceava: Iacobeni (r. Vatra Dornei); Ţolcşti
(r. Fălticeni).
f. tenuifolia (Tsch.) Beck in Glasnik XXIII (1916) 89. — Nast. silv. a. tenuifolium
Tsch. in Flora XXIII (1840) 714. — Segmentele frunzelor superioare îngust liniare,
întregi. — Reg. Cluj: Rodna, Valea Vinului, V. Cioblc sub Mt. Ţibleş lîngă Suplai (r.
Năsăud); Zalău; Cluj, Someşcni (r. Cluj); Aiud, Ciumbrud (r. Aiud). Reg: Hunedoara:
între Petroşani şi Dl. Cetatea Bolii. Reg. Oradea: între Remeţi şi V. Iadului (r. Aleşd).
Reg: Craiova: Frăsinctu (r. Caracal).
f. denSiîlăra Borb. in MTK XV (1878) 189. — Silicve îndesuite ca la R. prolifera,
turtite, mai lungi decît pedicelii. — Reg. Baia M .: Vetiş (r. Satu M.); între Peteritea
şi Răzoare (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Fînaţele Clujului (r. Cluj); Roşia Montană (r. Cîmpeni);
lleanda Mare (r. Dej). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Oradea:
Băile 1 Mai, Seleuş (r. Oradea).
f. Pan fui (Borza). — R. silv. var. Panţui Borza Consp. Fl. Rom. I (1947) 122. — R.
Morisoni Beck Fl. NO II (1892) 465 et Auct. mult., non Tsch. — Nast. silv. f. subastylon
Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn (1877) 72. — Frunze de obicei auriculate. Silicule
scurte, lungi dc 4—6 mm. ± cît jumătatea pcdicclilor. — Reg. Aut. M .: Mţii Harghita
la Căpîlniţa (r. Odorhei). — Reg. Bucureşti: Ciorogirla, la marginea Păd. Cotroceanca
(r. Mihăileşti).
f. psendopalăstris (Schur). — Nast. silv. var. pseudopalustre Schur Phytogr. in Verh.
MV Briinn XV, 2 (1877) 73. — R. silv. f. macropetala Zapal. Rozprawy l.c. 174. -- Lobii
frunzelor mari, adeseori rotunjiţi. Silicve scurte, orizontale, cu stil alungit. — Reg. Cluj:
Apahida. Reg. Stalin: în lunci la Sibiu. Reg. Timişoara: Băile Ilerculane. Reg. Suceava:
Vatra Dornei.
f. subrepens (Schur). — Nast. silv. var. subrepens Schur l.c. 72. — Tulpină dccum-
bentă, cu stoloni scurţi. - Reg. Stalin: Sibiu pe V. Cibinului. Reg. Galaţi: Macin.
f. acutissima Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 642. — Segmentele frunzelor mijlocii şi
■superioare foarLe fin acute sau acuminale. Silicve scurte, cît jumătatea pcdicclilor. —
Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Lomb; Parcul oraşului Dej; între Poieni şi Ciucca (r. Huedin).
Reg. Hunedoara: Petroşani.
f. slliculdsa Neilr. Fl. NO (1859) 745. — Silicve scurte, drepte, rigide, ± groase,
lungi de 4—7 (8) mm. - Reg. Craiova: între Livezi şi rîul Jiu, foarte tipică şi comuna
(r. Craiova). Reg. Arad: Turnu (r. Arad). Reg. Timişoara: Sadova Nouă (r. Caransebeş).
Reg. Cluj: Cluj. Reg. Iaşi: Dumeşti (r. Iaşi).
f. Aschersoniana (Janka). Nast. Aschersonianum Jka, in OBZ XX (1870) 316,
n. nud. ex Simk. in MTK XVI (1881) 91, 94. - Frunze lirate. — Reg. Timişoara: în lungul
Dunării.
Răs p. ge n. : Burasia. Africa de N; introdusă în America de N şi de S.
Hibrizi
8. x H. armoracioides (Tsch.) Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 47 = aas-
iriaca x silvestris. — Nast. armoracioides Tsch. in Flora XXIII (1840) 707.
— Brachylobus armoracioides Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — E x s.:
FEAH nr. 2070. - le. s Pl. 38, fig. 1, la, b, Pl. 37, fig. 2.
4 . Plantă variabilă, asemănîndu-se cînd cu unul, cînd cu celălalt dintre
părinţi. Tulpină erectă, de 40—85 cm, cilindrică, compactă, foarte mărunt
236 FLORA R.P.R.
pubescentă, ramificată de la mijloc, sau cu puţin mai sus; ramuri la început

scurte, după înflorire de obicei se prelungesc foarte mult. Frunzele inferioare-
peţiolate şi auriculate, uneori adînc fidate, asemănătoare cu cele de la
R, silvestris, adeseori cu rachisul ± lat aripat, cu segmente ovat lanceolate,
± dur dinţate; alteori rombice sau obovate, atenuate în peţiol, pe margini
inegal inciz dinţate, sau dublu dinţate. Frunze mijlocii ± adînc sectate,
uneori lirat sectate, spre bază cu 1—2 perechi de segmente lanceolate, adînc
sectate, spre v îr f,ţi adînc şi dur dinţate. Frunze superioare asemănătoare
dar mai mici, cu segmente aculc, lanceolate sau liniare, netede sau puţin
scabre. Uneori toate frunzele inferioare şi mijlocii întregi, nedivizate, asemă
nătoare cu cele de la R, austriaca, rombice sau obovate, atenuate în peţiol
auriculat, pe margini ± adînc lobate sau dur dinţate, cu lobii din nou dinţaţi.
Pediceli subţiri, erecţi sau aproape orizontal patenţi. Silicve uneori ameste
cate, scurte cu lungi/de obicei de (1,5) 2—2,5 ori mai scurte decît pediceluL
cilindrice, globuloase sau alungit ehpsoidale, ± bulbucate, lungi de (2) 3—5-
mm, de 2—3 ori mai lungi decît late, cu stil aproape de 1 mm lungime şi
stigmat lat disciform, uşor bilobat. — V I—VII.
Reg. Baia M .: Cărei. Reg. Cluj: Cucerdea (r. Luduş); Aiud. Reg. Aut. M . ; Tg. Mureş;
Ideciul de Jos (r. Reghin). Reg. Stalin: Homorod (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Deva:
Hărău, Şoimuş (r. Ilia). Reg. Oradea: Seleuş (r. Oradea); Sînmartin (r. Beiuş) Reg. Aradr
pe malul Mureşului la Arad; Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Ploeştir
Dl. Mare la Valea Călugărească (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti;: Bucureşti; Ciorogîrla (r.
Mihăileşti). Reg. Galaţi: Măcin în ostroavele Dunării; Brăila. Reg. Iaşi: între Bîrnova
si Dl. Repedea (r. Iaşi).
V a r i a b i 1i t a t e a h i b r i d u l u i
1 a Frunze inferioare şi mijlocii ± întregi, rombice sau obovate, foarte rar aproape-
rotunde, dur dinţate, de regulă spre bază inciz dinţate, mărunt auriculate, cele supe
rioare mai adînc fidate, cu dinţii îndreptaţi înainte
var. integrifolium (Tsch.). — Nast. terr. a. integriţolium Tsch. in Flora XXIII
(1840) 711. — Roripa austriaco-silvestris Neilr. Fl. NO (1859) 345. — Brachylobus-
hyhridus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Roripa Turczaninowi Simk. in MNL
II (1878) 147; Enum. Fl. Transs. (1886) 73. - R. Neilreichii Beck Fl. NO II (1892)
465. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului; Borşa (r. Gherla); Treznea pe Dl. Orolat (r.
Zalău). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş spre Dl. «Somosteto»; Băile Ideciul de Jos (r.
Reghin). Reg. Stalin: Şelimbăr (r. Sibiu).
1 b Frunze ± adine lirat sau penat sectate..................................................................... 2
2 a Toate frunzele adînc, aproape pînă la mijloc, penat sectate; segmente ± distanţale,
decurente de-a lungul rachisului, dinţate sau cele de la frunzele superioare întregi,,
cu lobul terminal nu cu mult mai mare. Frunzele amintesc pe cele de la R. silvestris
var. scmisilvgslris Borb. in firtek. term. tud. kor. IX (XV) 1879) 48. — Reg.
Baia M.-: Dobra (r. Cehul Silv.). Reg. Cuj: Chiochiş (r. Beclean); Apahida, Some-
şeni (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş spre Dl. « Somosteto >>. Reg. Suceava: Iaco-
beni (r. Vatra Dornei).
2 b Cel puţin frunzele inferioare lirat sectate..................................................................... 3
3 a Frunze cu auricule iniei sau neauriculatc, sectate, cu segmente ± patente, acute-
şi dinţate, numai cele inferioare lirate. cu segmente rotunjite
var. terrestris (Tsch.). — Nast. terrestre Tsch. in Flora XXIII (1840) 708. —R.
artnoracioides var. Dacica Borb. l.c. 53. — R. terrestris Fuss Fl .Transs. exc. (1866>
CRUCIFERAE 237
47. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului şi şesul Nădăşelului (« Nâdastere ») (r. Cluj);
parcul oraşului Dej. Reg. Ploeşti: Cîmpina.
3 b Frunze cu auricule mari, obovate, atenuate; cele inferioare şi mijlocii lirat penate,
cu segment terminal mare, cele superioare adînc segmentate, cu segmente ± patente,
întregi, nedinţate
var. pinnatiîida (Tsch.) Borb. 1. c. 46. — Nast. terr. p. pinnatifidum Tsch. in Flora
1. c. 711. — R. armorac. f. ambigua Borb. 1. c. 54. — R. lerrestris var. eupinnaxifida Borb.
l.c. 48. — Brackylobus barbaraeoides Schur Sert. (1853) nr. 173. — Br. anceps Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 40. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului; Aiud. Reg. Aut. M .: Tg.
Mureş. Reg. Stalin: Cristian (r. Stalin); Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Tălmaciu (r.
Sibiu). Reg. Hunedoara: Oieşdea, Galda de Sus (r. Alba); intre Deva şi Zam, Hărău (r
Ilia); Hunedoara. Reg. Arad: pe malul Mureşului la Arad; Bocsig (r. Ineu); Sebiş pe
arături umede (r. Gurahonţ).
9. x R. laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. III, pag. 642 -
Kerneri x silvestris. — I c .: Pl. 37, fig. 5.
4. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă pînă la 45 cm, netedă,
glabră, cilindrică, adeseori tuf os ramificată de la bază, cu ramuri lungi. Toate
frunzele glabre, netede, ± lung peţiolate, adînc aripat sectate; cele inferi
oare lungi de 5 —8 cm, late de 10—17 mm, cu segmente lanceolate sau alungit
lanceolate, întregi sau cu 1—2 dinţi obtuzi, cu racbisul îngust sau lat de 2—4
mm, aripat; cele mijlocii şi superioare asemănătoare, ± scurt peţiolate,
neauriculate, cu segmente mai înguste, liniar lanceolate sau liniare, cu margini
întregi (foarte rar cu 1—2 dinţi), acute, în număr dc 2—4, cu racbisul abia
aripat; uneori perechile superioare confluente. Ramuri terminate în raceme
de flori, la început dense, la fructificaţie foarte alungite. Flori destul de mari,
galbene-aurii. Sepale lungi de cca 2,5 mm, lat eliptice, galbene-verzui. Petale
lungi pînă la 4 mm, obovat cuneate. Silicve variabile; uneori asemănătoare
cu cele de la R. Kerneri, lungi de 3 —4 mm, pe pediceli lungi de 6—7 mm;
alteori asemănătoare cu cele de la R . silvestris, lungi de 7—13 mm, drepte
sau arcuite, pe pediceli lungi de 7 mm.
Obs . Acest hibrid a fost întiia oară studiat pe un bogat material din şesul Tisei
(Gom. Bezdan din Jugoslavia). La noi a fost observat în următoarele localităţi: Reg. Cluj:
Chiochiş (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărţihaz, Gara Radvan (r. Oradea). Reg. Craiova:
Craiova în parcul oraşului, Islazul Popoveni, Lascăr Catargiu, mocirlele dintre Craiova
şi Creţeşti, Breasta (r. Craiova); Coţofeni (r. Filiaşi).
10. X R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. Prodr. Fl. Bohm. III (1875) 458
— islandica x silvestris. — Nast. barbaraeoides Tsch. in Flora X X III (1840)
713. - I c .: Pl. 40, fig. 1, la, Pl. 37, fig. 9.
Plante variabile, neramificate sau ramificate de la bază. Tulpină de
obicei subţire, erectă, fără stoloni, ± fistuloasă, comprimabilă sau abia
comprimabilă şi în acest caz muchiată. Frunze variabile, la bază de obicei
auriculate, adînc penat sectate, cu segmente dinţate, cel terminal mai mare,
ovat lanceolat, dinţat sau lobat. Silicve lungi de 7—8 mm, late de 1—2 mm,
slab arcuite, pe o parte mai bombate decît pe cealaltă, cu stil foarte scurt
sau aproape lipsă, amintind pe cele de la R. islandica, de obicei mai scurte
decît pedicelul patent. Planta se aseamănă adeseori cu R. armoracioides,
238 FLORA R.P.R.
de care se deosebeşte în special prin silicvele mai lungi, caracter de la R .

silvestris.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, pe malul rîurilor, nu prea frecventă-
R ă s p . î n ţ ar ă: Reg. Baia M .: pe cimpuri şi grădini; Cărei. Reg. Cluj: Cluj pe
rial Nădăşcl, la Finaţc, la Ferma Inst. de Agricultură, Răcătău (r. Cluj); Aiud; Dej lîngă
Someş; Mogoşeni între Beclean şi Nimigea de Sus (r. Năsăud). Reg. Craiova: Craiova în
parcul oraşului. Reg. fast.: Repedea (r. Iaşi). Reg. Suecava: Cîmpulung.
Variabilitatca hibridului
1 a Silicvă groasă dc 1—2 mm. cca de lungimea pedicelului
var. typica. Nyâr., var. nova in Add. III, pag 643.
1 b Silicvă mai subţire, groasă de cca 1 mm..................................... .*............................. 2:
2 a Frunze nedivizate, numai puţin incize. Silicvă liniară, de cca 8 mm lungime, cu
puţin mai scurtă decît pedicelul. Stil alungit, de 1,5 mm lungime.
var. căpillipcs Borb. in firt. term. tud. kor. IX, XV (1879) 28, 31. — Reg. Cluj:
Aiud pe malul Mureşului. Reg. Hunedoara: Deva.
2 b Frunzele inferioare lirate, cu segmente inciz dinţate, distanţate, cele superioare
aripat seclate, unele cu segment terminal mare. Silicve liniar elipsoidale, lungi aproape-
cît jumătatea pedicelului, adeseori amesLecate, scurte cu lungi
var. Reiclienbacliii Ivnaf in Opiz Sezn. (1852) 68, n. nud. pro gp. ex Simk. in
Akad. Kozl. XVI (1879) 89, 91. — R. uliginosa Simk. in MNL II (1878) 147; Enum.
Fl. Transs. (1886) 72. — Reg. Baia M .: Cărei. Reg. Cluj: Fînaţele Clujului şi rîul
Nădăşel, malul Someşului (r. Cluj); între Ciucea şi Pocni (r. Huedin); Cheia Tur/.it
(r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M .: Căpîlniţa (r. Odorhei). Reg. Stalin: Predeal (r.
Stalin); Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Oradea: la marginea păd. de la Seleuş şi
Chirişid (r. Oradea). Reg. Arad: Pâuliş prin vii la « Tovisegyhăza » (r. Lipova). Reg.
Craiova: Lunca Craiovei. Reg. Iaşi: Dorobanţu, Dl. Repedea (r. Iaşi).
f. astylis (Rchb.). — JSast. astyhn Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 684; Ic-
Fl. germ. II (1837-38) 15, tab. LV, fig. 4369. — Frunze Urate, cu segmente i
egale, ovat lanceolate şi lobul terminal mare, rotund ovat, toate egal şi dur dinţate.
Silicvă cilindrică. Stilul aproape lipseşte. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului, Apahida
(r. Clui); Borşa, Răscruci şi Bonţida (r. Gherla).
f. pubcscens (Borb.). — R. astylis Rchb. var. pubescens Borb. in MTK
XV (1878) 190; Iiîrtek. term. tud. kor. IX XV (1879) 27, 45. — Frunze pubescente,
± auriculate. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); Aiud în zăvoiul Mureşului.
f. pleiodbnta (Borb.). — R. Reichenbachii var. pleiodonta Borb. Ertek. l.c,
27, 43. — Frunze asemănătoare cu cele de la R. silvestris, însă cu segmentele des
inciz serate; lobul terminal rombic, des şi pectinat inciz, cu segmente îndreptate
înainte. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului.
f. umbrosa ţBorb.). — R. Reichenbachii var. umbrosa Borb. Frtek. l.c! 27,
43. — Frunzele inferioare lirate, cu segmentele apropiate, late, cu margini ± întregi.
Silicve scurte. Flori mai mici. Are înfăţişarea exemplarelor scunde de R. silves-
tris. — Reg. Timişoara: Hînca Camena deasupra Băilor Herculane (r. Almaş).
f. uliginosa (Simk.). — Mast. armorac. var. uliginosum Simk. in MTK XVI
(1881) 84, 94. — Frunze divizate în lacinii îngust liniare. Prin aceasta se aseamănă
P l a n ş a 40. — l. X Rorippa barbaraeoides (Tsch.) Cel., la. părţi florale. — 2. x R.

prostrata (Berg.) Sch. et Th., 2a. părţi florale. — 3. x R. hungarica Borb. var i dacica
(Grec.), 3a. părţi florale. — 4.x A*. Turczaninowi Czern., 4a. părţi florale.
PLANŞA W
—1
/ 7 \ /[\ □ I
A . j . lJ fii
Ţ \ / I li
\ / V t 11 J(
«i *i*
J □ 1MJ_/15
r.UUCIFERAE 211
cu -R. Kerneri, de care uşor se poate deosebi prin slilele foarte scurte, lungi abia
cît lăţimea fructului. — Reg. Oradea: pc ogoare şi lingă păduri la Seleuş (r. Oradea).
Obs . 1. Mai este publicată f. arenâria (Knaf.). — Nast. Reichenbachii var.
arenaria Knaf in Opiz Sezn. (1852) 68, n. nud. ex Simk. in Akad. Kozl. X V I (1879)
94 — dar fără descriere — din localităţile următoare:Reg. Cluj: Aiud. Reg. Oradea:
Oradea în partea de V. la «Osigât». Reg. Timişoara: Armeniş (r. Caransebeş).
Obs . 2. Amintim încă 2 forme rare, controversate, care după Borbâs (l.c.)
aparţin la R. barbaraeoides (Tsch.) Cel., iar după Siinonkai (Kn. Fl. Transs. (1886)
72) aparţin la R. armoracioides (Tsch.) Fuss:
f. macrostylis (Tsch.). — Nast. barb. 3. macroslylum Tsch. in Flora X X III
(1840) 713. — R. barb. var. eusiliquosa Borb. 1. c. 28, 45. — Frunze inferioare lirat penate,
cele superioare inciz sau adînc penat fidate, cu segmente îndreptate înainte, cele supreme
cuneate, adînc dinţate. Stilul lung. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului; Gherla; Aiud.
• f. auritula (Borb.). — R. Reichenbachii var. auritula Borb. Ertek. 1. c. 43. —
Frunze mijlocii şi superioare cu auricule mari, amplexicaule. Racem scurt, dens. — Reg.
Cluj: Fînaţele Clujului.
11. x R. neogradensis Borb. in MTK XV (1878) 198 — austriaca x

islandica, — I c .: Pl. 42, fig. 1, 2.
4. Tulpină erectă, la bază lemnoasă, înaltă de 30—55 (60) cm, netedă
sau muchiată, la planta clasică îngust cilindrică, în partea inferioară pubes-
centă, ramificată la vîrf sau începînd dc la mijloc. Frunze accentuat auri
culate, atenuate în peţiol aripat de dimensiuni foarte variate, lungi de 4—16
cm şi late de 1,5—5 cm. Frunze inferioare şi mijlocii penat fidate sau partite,
cu rachisul lat aripat. Segmentele distanţate; cele inferioare orizontal patente,
cele mijlocii îndreptate înainte, ovat lanceolate sau oblanceolate, dinţate, cele
superioare confluente într-un segment terminal mare, dur sau lobat dinţat,
cu dinţi acuţi. Frunze superioare mai mici, obovat lanceolate, adînc inciz
dinţate sau lobat fidate, cu dinţi inegali, adeseori în partea inferioară cu o
pereche de dinţi mai mari, patenţi. Inflorescenţă deasă, mai tîrziu alungită,
cu flori de mărimea celor de la R. austriaca. Siliculă tînără globulos elipsoi
dală, cel mult de 2 ori mai lungă decît lată, de aceeaşi lungime cu stilul sau
puţin mai lungă decît acesta.
Exemplarele găsite în R.P.R. diferă puţin de exemplarele clasice prin:
tulpina compactă (nu fistuloasă), siliculă puţin alungită, şi nu exact globu-
loasă, mai lungă sau egală cu stilul şi nu mai scurtă decît la planta clasică.
V a r i a b i 1i t a l e a h i b r i d u l u i
var. balşânsis Nyâr. ct Prod., var. nova în Add. III, pag. 643. — Ie. : PI. 42, fig. 2,
2a, b. — Plantă zveltă, ramificată numai la vîrf. Frunze inferioare lungi de cca 4—9 cm,
i scabre pe dos, în jumătatea inferioară regulat penat partite, în partea superioară lat
ovate, dur dinţate. — Reg. Craiova: lîngă Balş.
var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova in Add. III. pag. 643. — Ic. : Pl. 42, fig. 1,
la, b. — Plantă mare, luxuriantă, ramificată de la mijloc, cu frunze mari, lungi pînă la
16 cm şi late pînă la 5 cm, atenuate în peţiol lat aripat, cu auriculă lată de 5—7 mm)
la partea inferioară adînc penat partite, cu segmente late, dinţate, patente şi ascuţite,
spre vîrf lat ovate, inegal dur dinţate, pe ambele feţe netede, glabre sau pe dos abia
scabre. — Reg. Cluj: în parcul oraşului Dej, la marginea lacului.16
16 — c. 640
242 FLORA R.P.R.
Obs . Părinţii acestui hibrid n-au fost stabiliţi cu certitudine de către autor. Astfel,
în MTI£ XV (1878) 198, Borbâs dă ca părinţi pe R. amphibia şi R. austriaca, iar în JSrt.
t. t. kor. I X/ XV (1879) 22 indică sub semn de întrebare formula austriaca x islandica.
Această din urmă indicaţie o considerăm justă.
12. X R. complicâta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova in Add. pag. 643.
— neogradensis var. dejensis x silvestris.
Prin frunzele sale mari şi portul exuberant, la prima vedere seamănă
cu jR. neogradensis var. dejensis. Apar însă şi însuşiri de la R. silvestris prin
divizarea accentuată a frunzelor superioare şi în deosebi, prin silicvele lungi,
liniare, ± egale cu pedicelii.
Reg. Cluj: Dej, lîngă Someş şi în parcul oraşului; Mogoşeni, între Nimigea şi Be
clean (r. Beclean).
13. x R. stenophylla Borb. in firtek. term. tud. kor. IX/XV (1879)

21, 5 8 = silvestris x pyrenaica.— I c .: Pl. 37, fig. 13, 14; Prod. Gonsp. I (1935)
136, Pl. XLIV.
4. Rădăcină ± lemnoasă, uneori repentă şi emiţînd tulpini în lungul ei.
Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă sau erectă, de 20—40 cm ,± flexuoasă,
de obicei ramificată, glabră, sau în părţile inferioare scurt şi rigid păroasă.
Frunze penat sectate, asemănătoare cînd cu cele dela R, pyrenaica, cînd cu
cele dela R. silvestris; cele inferioare cu segmente ovat lanceolate, ± dinţate,
şi lobul terminal de obicei mai mare, uneori lirate; cele mijlocii şi superioare
cu segmente lanceolate sau liniare, cu segmentul terminal de aceeaşi mărime,
cu margini întregi sau dinţate. Frunzele supreme cu segmente liniare, întregi.
Inflorescenţa de regulă scurtă, densă, cu pediceli ± erecţi, cu flori asemănătoare
cu cele dela R, silvestris, Silicve comprimate, lungi de 5—8 (10) mm şi late de
1,2 mm, de obicei amestecate, de diferite lungimi, fără stil, pe pediceli erect
patenţi sau aproape patenţi, lungi de 6 —8 mm. Foarte rar silicvele sînt mai
scurte (3—4 mm) şi cu stil de 1 mm lungime.
Reg. Cluj: Cheţani (r. Luduş); Canciu (r. Dej); Săcuieu sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin).
Reg. A ut. M .: Tg. Mureş în mai multe locuri: Ia marginea Păd. Mureşeni, la marginea
podişului spre Sîngeorgiul de Mureş (r. Tg. Mureş); Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii (r.
Reghin); Dl. Sf. Ana (r. Ciuc).
V a r i a b i 1i t a t c a h i b r i d u l u i
f. typica Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 643. — Tulpină ramificată în partea
superioara. Frunze intermediare ca formă între cele ale părinţilor. — Prin locurile indi
cate mai sus.
f. pseu dosii vesiris Borb. 1. c. 20. — Ic. : Pl. 37, fig. 14. — Tulpina ramificată ± de
la bază. Segmente mai late, pronunţat dinţate. — Reg. Cluj: Cheţani (r. Luduş).
f. semipyrenâica Borb. 1. c. — I c .: Pl. 37, fig. 13. — Segmente liniare, întregi. —
Prin locurile indicate mai sus.
P l a n ş a 41. — 1. Rorippa islandica (Oed.) Borb., la. părţi florale, lb. racem fruc
tifer. — 2. R. silvestris (L.) Bess., exemplar înflorit, 2a. exemplar înainte de înflorire,
2b. părţi florale, 2c. racem fructifer.
PLANŞA 41
.-sa
16 -
CRUCI FURAli 245
var. vcsiculosa (Prod.). — Ii. prolifera Ileuff. var. vesiculosa Prod. Consp. Fl. Dohr;.
I (1935) 133, pl. XLIV. — Siliculele corespund cu cele de la Ii. pyrenaica, frunzele însă
ca la R. silvestris^ cu segmente mai late şi dinţata — Indicată din « Dobrogea de Sud »
14. x R. prostrata (Berg.) Schinz ct TheJl. in Viertcljahrschr. năt. Ges.

Zurich 58 (1913) 63 = amphibia X islandica. — Myagrum prostratum Ber-
geret Phyton. III (1786) 149, cum ic. — Sisymbrinm anccps Whlbg. Fl. Ups.
(1820) 223 pr. p. — Roripa anceps Borb. in Ert. t. t. kor. IX /XV (1879)
32—3 6 .— I c .: Pl. 40, fig. 2, 2a, Pl. 37, fig. 7, 19; Sav. et Rayss Mat.
Fl. Bas. II (1926) 194, tab. XI.
4. Rădăcină pivotantă. Tulpină solitară sau multiplă, ascendentă sau
erectă, de 30—70 cm* uneori mai înaltă, compactă sau fistuloasă. Frunze foarte
variabile; cele inferioare lung peţiolate, lirate, cu 1—2 perechi de segmente
întregi sau dinţate şi cu segmentul terminal mare, inegal obtuz dinţat, uneori
nedivizate; cele mijlocii şi superioarei scurt peţiolate, lirat sectate, cu segmente
ovat lanceolate şi dinţate; cele supreme lanceolate, neregulat adînc şi acut
dinţate, toate glabre, netede, la bază neauriculate sau ± auriculate. Racem
fructifer adeseori alungit, rărit, cu silicve lungi de 5 —6 mm (fără stă), late de
1,5 mm, ± bulbucate sau comprimate, puţin arcuite. Stil de 1—2 mm lungime.
Pedicel orizontal sau răsfrint, lung de 8 —10 mm. — V ^ V llI. — Prin locuri
temporar inundate, pe malul rîurilor.
Plantă rară. Staţiunile de la noi nu sînt stabilite, cu certitudine. — Reg. praiova:
Craiova; Robăneşti (r. Balş). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra) ; Giurgiu., fieş. ia şi:
Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi).
Obs . R. repens Borb. in iSrtek. t. t. kor. IX /X V (4 87.9) 25, 26, 29, 41 *= amphibia
x silvestris, asemănătoare cu R. prostrata (Berg.), este amintită în general de Prod. ;in
Flora ed. II (1939) 395 astfel: «Banat şi părţile vestice ale ţării, sporadică». Prezonţa
acestei plante pînă acum n-a putut fi confirmată pe teritoriul R.PdL. După• Borhâs,
R. repens e o plantă foarte polimorfă, caijp diferă de R. prostrata prin silicvele mai lungi
şi mai subţiri şi prin pedicelii foarte rar răsfrînţi. Silicve îngust alungite sau liniare,
lungi de 8—11 mm, puţin arcuite, aproape egale sau ± cu jumătate mai scurte decît
pedicelul. Frunze aripate, adeseori lirat fidate sau sectate. Aci aparţine:
var. subgîab6sa (Borb.). — R. subglobosa Borb. in MTK (1878) 193. — Tulpină erectă,
în partea inferioară setuloasă, cilindrică, fistuloasă, spre vîrf colţuroasă, compactă, glabră.
Fruct asemănător cu cel de la R. amphibia, de 2—3 mm lungime şi 1,5—2 mm lăţime,
aproape sferic, clipsoidal sau piriform* umflat.
Reg. Cluj: pe malul Someşului aproape de podul dc la Luna de Sus (Borb.) — Planta
trebue regăsită şi verificată.
15. x R. Haynaldiana Borb. in Ertck. t. t. kor. IX /X V (1879) 49 =

amphibia x prolifera. — Nasturtium anceps Heuff. Ennm. pL Ban. in Verb.
ZBG Wien VIII (1858) 50, Seţ>. pag. 15.
4- Tulpină ramificată dela bază, cu ramuri alungite, cilindrice, compacte,
spre bază mărunt pubescentă., spre vîrf glabră. Frunze inferioare ovate, obo
vate sau oblongi, accentuat auriculate, lirat penat fidate, cu lobul terminal
marc. Frunze mijlocii penat fidate, cu 3—4 perechi de segmente oblong lanceo
late. Segmentele dens şi dur serate; cele inferioare aproape orizontal patente
cele superioare confluente ou lobul terminal lanecolat, alungit cuneiform.
246 FLORA R.P.R.
Frunzele superioare cu segmente confluente, înguste, aproape întregi, cu dinţi

mici, cele supreme liniar lanceolate, dinţate. Toate frunzele glabre şi netede.
Inflorescenţa racem scurt,: compus, corimbiform, cu flori la vîrful ramurilor,
dense, subumbeliforme, pe pediceli aproape orizontal patenţi, de 3—4 ori mai
lungi decît siliculele tinere. Sepale reflecte, flavescente, mai scurte decît
petalele - VI-VII.
Reg. Timişoara: în locuri umede lîngă Lugoj {leg. Heuff.}.
Obs . Prodan (Fl. I (1939)397) menţionează de la noi şi pe R. erythrocaulis Borb. in
Jiîrt. t. t. kor. I X/ XV (1879) 29, 62 =--amphibia X islandica, care pînă în prezent nu
a fost confirmata. Se aseamănă cu R. islandica, de care se poale deosebi prin urmă
toarele: Frunze inferioare pectinat penat fidate, cele superioare liniar oblongi, cu mar
gini întregi. Silicule elipsoidale, de 2—tJ ori mai scurte decît pedicelii.
16. x R. iuingârica Borb. in Tanârcgyl. Rozi. (1877) 23; MTK XV

(1878) 197 ^ amphibia x austriaca. — l c . : Pl. 40, fig. 3, 3a.
Plantă asemănătoare la port cu R. austriaca, cu frunze late şi, cu excepţia
inflorescenţei, în întregime scurt patent pubescentă, rareori glabră. Tulpină
erectă, ramificată aproape dela bază, fisluloasă, striată, 3a vîrf dichotomic
ramificată, corimboasă, cu ramuri mai lungi decît axa principală, repetat rami
ficate, divaricate. Frunze inferioare alungit ovate sau lirate, atenuate într-un
peţiol de 2 —3 ori mai scurt decît lamina sau egală cu aceasta; pînă la înflorire
se usucă şi cad. Frunze mijlocii alungit lanceolate, des dinţate, la vîrf obtuze,
spre bază cu marginea întreagă pe o distanţă mai mare, auriculate, uneori
noauriculate. Frunzele ramurilor aproape lirate, scabre sau netede, cele supreme
liniare, cu margini întregi sau serate. Inflorescenţa corimb compus din raceme
± scurte şi dese. Petale lungi de 3,5—4 mm. Pediceli fructiferi de 4 mm lungime
divaricaţi, aplecaţi. Siliculă globuloasă sau puţin alungită, de lungimea stilului
sau chiar puţin mai lungă. — V I—VII.
Reg. Galaţi: Tulcea, Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi).
V aria b i l i t a t e a hibridului
1 a Tulpină cel puţin de lă mijloc în sus fistuloasă, comprimabilă, cu frunze auricu-
iale . . . . . . . ............... :..................................................................................................... 2
1 b Tulpină compactă sau abia fistuloasă, glabră, cu frunze ncauriculate
var. dacica (Grec.). — Nast. dacicurn Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 52. - ic . :
1*1. 40, fig. 3. 3a. — Reg. Bucureşti■: Bucureşti la gara Chitila.
2 a Tulpină în partea inferioară muchiată. Plantă mărunt şi rigid păroasă. Frunze
inferioare lirate, adeseori mari. Silicule eliptice
var. ripâria (Simk.). — Nast. pscudoriparia Simk. in MTK XIV (1879) 90 sau MTK
XVI M881) 85. — Reg. Arad.: in şanţurile cetăţii Arad.
2 b Plantă ± glabră, cu tulpină cilindrică. Frunze inferioare submerse, serate şi pec
tinat fidate. Silicule aproape sferice
var! Borbâsii (Menyh.). — Roripa Borbâsii Menyh. in OBZ XXIX (1879) 173. —
Rpg. Craiova: lîngă Coţofeni (r. Filiaşi).
P l a n ş a 42. — 1. x Rorippa neogradensis Borb. var. dejensis Nyâr. et Prod..

la. părţi florale, lb. fruct tînăr, mărit. — 2. x R. neogradensis Borb. var. balşensis .Nyâr.
et Prod., 2a. părţi florale, 2b. fruct tînăr mării.
Z* VâM V'Id
CRUClFEltAR 249-
17. X R. danubiâlis Borb. in MTK XV (1878) 188 = prolifera X sil

vestris.
Frunze inferioare penat sectate, cu lamina de 2 —3 ori mai lungă decît
peţiolul, cu 3 —5 perechi de segmente. Segmentele ovate sau lanceolate, dur
şi adînc serate (asemănătoare cu cele de la R . silvestris var. incisa Koch),
la bază auriculate, cel terminal numai cu puţin mai mare decît cele laterale*.
Rachisul lat. Raceme dense, cu flori mici. Silicvă scurtă sau alungit cilindrică,
de 3—4 mm lungime şi 1 mm lăţime. în partea sa inferioară, planta se asea
mănă cu R. prolifera de care se deosebeşte prin rachisul -frunzelor mai lat şi
segmentul terminal mai mic, mai alungit şi inciz dinţat.
Reg. Timişoara: în lunci umede la Plavişeviţa si Domaşnca (r. Almaş). Reg. Craiova:
Craiova în Grădina Botanică.
18. - x R. porimxta Borb. in Ertek. t. L kor. IX/XV (1879) 28, 30 =

barbaraeoides x silvestris.
Seamănă cu R. silvestris, însă are tulpina foarte ramificată. Frunzele infe
rioare lirat penate, cu segment terminal nu atît de mare ca la R. barbaraeoi
des ; cele următoare asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu segmente alun
git lanceolate. Frunzele superioare penat sectate, cu segmente înguste, late de
1—2 mm, drepte sau arcuite, distanţate, adeseori alterne, cu margini întregi,
cele din perechea superioară cuncat atenuale, peţiolate. Toate frunzele —excep
tând cele supreme — amplexicaule, cu auricule mici. Inflorescenţa corimb
des, cu raceme fructifere, alungite, dar dense. Silicve mai lungi decît
pedicelii sau egale cu aceştia, asemănătoare cu cele dela R. silvestris, cu stil
lung de 1 mm, liniare, comprimate, cu valve convexe şi stil lung de 1 mm. —
V I—VIL
Reg. Cluj: pe malul Mureşului lîngă Aiud.
19. x R. FHârszkyana (Prod.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 420 — austriaca

X Kerneri. — Nasturtium Filarszkyanum Prod. (Nast. Kerneri Menyh. X
Nast. austriacum Cr.) in MBL XVII (1918) 97.
Se aseamănă cu R. Kerneri prin frunzele penat fidate, cu lacinii paralele-

(mai ales la frunzele superioare) şi prin siliculele alungite. Cu R. austriaca se
aseamănă prin portul său mai viguros, ramurile fructifere mai lungi, laciniile
mai late şi siliculele mai scurte.
Planta tipică, descrisă din regiunea dintre Dunăre şi Tisa, are frunzele
inferioare şi mijlocii alungit obovate sau oblanceolate. La noi n-a fost găsită
încă.
f. ghelinensis Prod. ex Nyâr. f. nova in Add. III, pag. . . . — Frunze inferioare şi mij
locii mai mici, îngust lanceolate sau liniar lanceolate. Derivă din R. austriaca var.
angustifolia x R. Kerneri. — între părinţi la Pusta Ghelin lîngă Arad.
20. ? x R. kiillodensis Prod. in MBL XII (1913) 125 = amphibia x

Kerneri. — Ic .: Prod. Fl. II, ed. II (1939) tab. L.
La prima vedere se prezintă ca un exemplar foarte mare de R. Kerneri,
cu tulpină groasă, fistuloasă. Dela R. Kerneri are ramificaţia mai pronunţată,,
frunzele penat sectate, cu segmente alungit lanceolate, obtuze şi întregi pe*
■250 FLORA R.P.R.
margini, apoi racemele alungite, cu pedunculii arcuiţi în sus, precum şi silic

vele ascuţite la capete. De la R . amphibia are statura înaltă, tulpina groasă,
cilindrică şi fistuloasă, apoi mărimea florilor şi lungimea pedicelilor. Silic
vele puţin mai scurte şi mai groase decît cele de la R . Kerneri, de 1,5 (2) ori
mai lungi decît pedicelul.
Obs . Exemplarele clasice au fost găsite la comuna Kiillod din sudul şesului dintre
Tisa şi Dunăre. Se poate afla şi pe teritoriul R.P.R. (Prod. Fl. (1939) 397), dar prezenţa
•ei pînă acum n-a fost confirmată.
21. ? x R. Turczaninowi Czern. ap. Turcz. in Bull. Soc. nat. Mosc. XXVII
< 1854) 373 = austriaca x prolifera. — Nast. Turczaninowi Czern. Consp.
pl. Charc. (1859) 4. — Ic.: Pl. 40, fig. 4.
Frunze îngust auriculate, toate lirat penate, cele superioare alungite sau
lanceolate, cuneate spre baza; segmente patente, lanceolate, distanţate, distan
ţat dinţate, spre bază cuneate. Racem scurt şi dens cu flori mari ca la R.
austriaca. Siliculă elipsoidală, puţin mai lungă decît stilul, cu pedicel de 4 —5
ori mai lung, patul sau orizontal patent. Caracteristică este forma cuneată
a frunzei şi a segmentelor.
Ob s . Citată de Prodan (Fl. II (1939) 397) din R.P.R. Ulterior nu a mai fost
•confirmată.
Genul 155. A R M O R Â C IA *) Gărtn., Mey. et Scherb.

Fl. Wett. II (1800) 426. - H r e a n .
Plante perene, cu rădăcini groase, verticale. Tulpină ramificată. Frunze
bazale foarte mari, lungi de mai mulţi decimetri; cele tulpinale nedivizate,
•cele inferioare pectinat partite. Flori albe. Glandele nectarifere formează un
inel închis; cele exterioare ± patrunghiulare, de obicei deschise spre interior,
înconjoară cele 2 stamine scurte, cele mediane mai înguste, legate cu cele
laterale printr-o prelungire îngustă. Siliculă elipsoidală, cu mai multe
seminţe. Valve fără nervuri.
Gen înrudit îndeaproape cu Rorippa şi Cochlearia. De primul se deosebeşte
mai ales prin celulele cu mirozină din mezofil, iar de Cochlearia, prin natura
glandelor nectarifere (Pl. 14, fig. 13), prin formarea septului siliculei şi prin
forma fructului. Are 2 specii.
D e t e r m i n a r ea ] spejeiilor
1 a Siliculă lungă de cca 5 mm. Frunze bazale îngust alungite; cele tulpi
nale inferioare adeseori pectinat fidate, cele superioare crenate sau
dinţate ............................................................. .....................1. A. rusticana
1 b Siliculă lungă de 10—15 mm. Frunze bazale alungit ovate, întregi sau
foarte rar fidate, cele superioare de regulă întregi .......... 2. A. macrocarpa
*) Nume de plantă Ia Columclla şi Plinius.
P l a n ş a 43. — 1. Cochlearia pyrenaica DC. var. Borzaeana Com. et Nyâr., la. frunze
bazale, lb. părţi florale. — 2. Armoracia rusticana (Lam.) G. M. Sch., frunze bazale. 2a.
tulpină înflorită. — 3. A. macrocarpa (W. et K.) Baumg., raeem fructifer.
P L A N ŞA 43
CRUCI FKRA.E 25$
1. -}f A rusticana (Lam.) G. M. Sch. Fl. Wett. II (1800) 426: N. Busch

in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 142. — Cochlearia rusticana Lam. Fl. fr. II, ed.
I (1778) 471. — Cochlearia Armoraciah. Sp. pl. ed. I (1753) 674. — A.lapa-
thifolia Gilib. Fl. lith. II (1781) 359. — Hrean. — Orrfacsaro torma. — Mcrre-
tich. — X p e H fle p e B e n c H iiii. — I c .: Pl. 43. fig. 2. 2a.
4. Rădăcina groasă, verticală, dc obicei ± cărnoasă, albă. Tulpina erectă,

de 40—100 (125) cm, fistuloasă, în partea superioară ramificată. întreaga
plantă glabră. Frunze bazale foarte mari, lungi de 20—100 cm, alungit ovate,
cordate, inegal dantelate, lung peţiolate. Frunze tulpinale inferioare scurt
peţiolate, lobate sau pectinat fidate, cu lacinii liniar lanceolate, întregi sau
digitate. Frunze superioare cuneate, sesile, lanceolate, obtuze, inegal dinţate,
cele supreme liniare, ± dinţate. Inflorescenţa racem ± lax, cu pedunculi
de 5—7 mm lungime. Petale albe, de 5—7 mm lungime, lat obovate, atenuate
într-o unguiculă scurtă. Pediceli fructiferi lungi de 10—20 mm. Siliculă glo-
buloasă sau obovată, lungă de (4) 5 (6) mm cu stil lung de 0,5 mm, cu valve
convexe, fără nervură longitudinală. Stigmat capitat, slab bilobat. Lojele
de obicei cu cîte 4 seminţe, uneori sterile. Embrion pleuroriz. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Se cultivă mult, dar creşte şi spontan şi devine comună
lingă garduri şi în locuri umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: pe cîmpuri şi grădini; Borşa (r. Vişeu); Satu
Mare; Cărei la locul zis « Csalânos ». Reg. Cluj: Bistriţa; Năsăud; Canciu, Dej (r. Dej); So-
meşeni (r. Cluj); Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Odorhei; Cetăţuia (r.
Ciuc). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Mediaş, Valea Lungă, Agîrbiciu (r. Mediaş);
Homorod (r. Rupea); Sighişoara, Boiu (r. Sighişoara); Merghindeal (r. Agnita); Bradu,
Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie; Ruşi în V. Streiului (r. Haţeg). Reg. Oradea:
Oradea. Reg. Arad: Ineu la Crişul Alb. Reg. Timişoara: frecvent (Heuff.). Reg. Piteşti:
în locuri virane la Curtea de Argeş. Reg. Galaţi: Delta Dunării comună. Reg. Bacău:
Schitul Tărîţa (r. Momeşti); Frumoasa (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Iaşi, Bucium, Copou, Tomeşti,
Larga, Miroslava, Voineşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava).
f. pinnatifida Opiz ap. Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 507. — A. rustica
a. heterophylla Schur Phytogr. in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877) 94. — Frunze inferioare
pectinat sectate. — Reg. Stalin: lingă rîurile Olt şi Cibin la Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu).
f. homophylla (Schur). — Armoracia rustica b. homophylla Schur 1. c. — Toate frun
zele nedivizate. — împreună cu forma precedentă.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă mult cultivată pentru rădăcina sa folosită drept con
diment. Sucul extras din plantă este un bun medicament antiscorbutic. Folosită în mod
abuziv, poate cauza sîngerarea rinichilor. Rasă, în stare proaspătă are un gust şi miros
foarte arzător, datorit uleiului dc muştar. Hreanul se înmulţeşte uşor prin rădăcina sa,
în mod vegetativ, iar fructele rămîn adeseori sterile.
Răsp. gen.: Europa dc SV şi Asia de V. Introdusă în toate continentele.
254 FLORA R.P.R.
2. A. macrocârpa (W. et K.) Baumg. En. stirp. Transs. II (1816) 240.—

Cochlearia macrocarpa W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 201, tab. 184. —
I c .: Pl. 43, fig. 3; W. et K. l.c., tab. 184.
Se aseamănă mult cu A. rusticana, de care se deosebeşte prin următoarele:

Frunzele inferioare inegal şi ± inciz dinţate (nu pectinat sectate), cele supreme
liniar lanceolate, cu margini de obicei întregi. Flori mai mari, lungi de 7—8
mm. Siliculă piriformă sau sferică, lungă de 10—15 mm, cu loje multisperme
(cca 10 seminţe). Rădăcina cu gust mai puţin arzător. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, dar mai rar ca precedenta. Uneori
se cultivă.
R ă s p . f n ţ a r ă : Reg. Stalin: Homorod, Rupea (r. Rupea); Vulcan, Boiu (r.
Sighişoara); Sibiu, Tălmaciu, Daia (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea (cultivat). Reg. Timi
şoara: Berzasca, Palanca (r. Moldova Nouă). Reg. Bacău: Mrea Tărîţa (r. Moineşti).
Obs . Prezenta plantei la noi necesită verificare.
Genul 156. N A S T U R T I U M * ) R. Br.

in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 110. — N ă s t u r e 1.
A se vedea la specie caracterizarea genului.
N. officinâle R. Br. l.c.; J. Vassilcz. in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 143. -

Sisymbrium Nasturtium — aquaticum L. Sp. pl. ed. I (1753) 657. — S.
Nasturtium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 250. — Năsturel. — Vizi-
torma.— Brunnenkresse. — E x s.: FRE nr. 2656.— I c .: Pl. 36, fig. 1, la, b.
. Plantă înaltă de 25—90 cm, complet glabră. Rizom orizontal tîrîtor,.

cu multe rădăcini fibroase secundare. Tulpină ascendentă, ± groasă, moaler
uşor comprimabilă, frunzoasă, ramificată. Nodurile tulpinii emit adeseori
rădăcini fibroase adventive. Frunze penat compuse, cele inferioare lung peţio-
late, cu 3 —5 foliole, cele superioare mai scurt peţiolate, de obicei auriculate,
cu 5 —9 foliole. Foliolele ovate, lat ovate sau eliptice, foarte subţiri, pe margini
± ondulat crenate, cele terminale adeseori rotunde şi cordate. Racem florifer
cu flori dese, albe. Sepale lungi de 2 mm, cele externe puţin saciform dila
tate la bază. Petale obovate, atenuate în unguiculă lungă. Glande nectari
fere 4, cîte 2 la baza fiecărei stamine scurte. Racem fructifer rar, cu pediceli
lungi dc 10—15 mm, patenţi sau erect patenţi. Silicve lungi de 15—20 (25>
mm, ± falcate, cu stil scurt, conic. Sămînţă ovat globuloasă, de 1 mm lungime,,
dur reticulată. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă izvoare şi pîraie limpezi.
*) După cuvîntul latin « Na s t u r c i u mc u care Columella şi Plinius au denumit

planta Iêpidium satioum.
CRUCIFERAE 255
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Jos, de la Moisei în jos (r. Vişeu)*

Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Prejmer (r. Stalin); Sighişoara. Reg. Timişoara: în rîuri
(Heuff.). Reg. Craiova: Turnu Severin în grădina publică; Craiova la Fîntîna Obedeanu
şi în Parcul oraşului, Craioviţa, Malu Mare, Leamna, Bucovăţ (r. Craiova); Murta
(r. Gura Jiului). Reg. Bucureşti: Fundeni lîngă Bucureşti, pe malul Colentinei. Reg.
Galaţi: Delta Dunării. Reg. Constanţa: Satu Nou aproape de Babadag. Reg. Bacăur
Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Vatra Dornei.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Lăstarii tineri se folosesc primăvara ca salată. Au un gust
amar, aromatic şi puţin arzător, deoarece conţin ulei de muştar. în unele locuri se
cultivă. Din seminţe se poate prepara muştar. Ca plantă medicinală şi condimentară a
fost cunoscută încă din antichitate.
R ă s p . g e n . : Plantă aproape cosmopolită.
Genul 157. C A R D Â M I N E * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 541], ed. V (1754) 295, nr. 727, em. Gr*
Class. Crucif. (1769) 126. — S t u p i t u l c u c u l u i , R î j n i c ă .
FPlante anuale, bisanuale sau perene, ierboase sau semiarbuşti, cu tulpină,

simplă sau ramificată, glabră sau cu peri simpli. Frunzele bazale formează
adeseori rozetă, cele tulpinale alterne, simple sau penat sectate. Celule cu
mirozină fără clorofilă, în fasciculele libericne. Inflorescenţă racem simplu*
Caliciu cu sepale membranos marginate. Petale mai lungi decît sepalele,
unguiculate, albe, roşietice sau violete, foarte rar lipsesc. Stamine 6, simple,
rar cele 2 scurte lipsesc. Glande nectarifere 4; cele laterale mai mari, încon
joară etaminele scurte în formă de inel deschis spre interior, cele mediane
mai mici, aşezate cîte una la exteriorul perechilor de stamine lungi (Pl. 14r
fig. 17). Ovar sesil, cu 4—40 ovule, cu stigmat uşor bilobat. Fruct silicvă
liniară, dehiscentă. Valve plane, fără nervuri sau cu reţea de nervuri abia
vizibilă. Seminţe multe, uniseriate, nearipate, rar aripate. Tegumentul
umezit al seminţelor cîtorva specii devine mucilaginos. Embrion pleuroriz,.
excepţional notoriz.
Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite pe întreg globul.
1 a Flori mari, cu petale lungi de (4) 5—15 mm.............................................. 2
1 b Flori mici, cu petale lungi de 1,5—5 mm, uneori lipsesc...................... &
2 a Frunze mijlocii şi inferioare auriculate (la exemplarele scunde, alpine,
îndesuite, uneori se observă greu)........................................................... 3
2 b Frunze neauriculate .................................................................................... 4
3 a Toate frunzele penat sectate................................................... 9. C. gracca
3 b Cel puţin frunzele bazale nedivizate; cele tulpinale penate sau întregi*
Plante scunde de munţi....................................... ............ 7. C. resediîolia
*) După grecescul « kărdamon », nume folosit prima dată de Dioscorides pentru o-

specie de Cruciferă orientală.
:256 PLOUA- R.P.R.
4 a Plante scunde, adeseori cu tulpină flexuoasă, ramificată de la bază.

Silicvă matură de obicei unilateral şi ± orizontal patentă. Plantă
glaucă................................................... ....................................8. C. glauca
4 b Plante mai înalte, verzi, cu silicve mature erecte.................... *........ 5
-5 a Frunze tulpinale relativ puţine şi slabe, cu foliole îngust lanceolate
sau liniare, cu mult mai înguste decît cele ale rozetelor. Flori albe sau
de cele mai multe ori violete, cu antere gajbene. Silicvă cu rostru foarte
scurt. Plantă cu sau fără stoloni....................................... 6. 0. pratensis
5 b Tulpină foarte frunzoasă. Foliole lat lanceolate sau eliptice, mult mai
late decît cele ale frunzelor bazale. Flori întotdeauna albe, cu antere
violet închise. Silicvă cu rostru mult mai lung decît lăţimea silicvei.
Plante stolonifere................................................................... 3. C. amara
•6 a Frunze tulpinale auriculate........................................... 1. C. impatiens
*6 b Frunze neauriculate .................................................................................... 7
7 a Foliolele terminale ale frunzelor inferioare rotunde sau reniforme,
mai late decît cele laterale. Rozeta de frunze bazale prezentă. Petale
lungi de 2,5—3 m m ........................................................................................ 8
7 b Foliolele terminale ale celor mai de jos frunze tulpinale alungit cunei
forme. Rozeta de frunze bazale de obicei lipseşte. Petale de 2,5 mm
lungime................................................................................ 5. C. parrillora
■8 a Petale lungi de 2,5—3 mm, uneori lipsesc. Stamine de obicei 4. Pedi
celi florali lungi de 1,5—2 mm. mai tîrziu de 5—8 mm. Tulpină rar
frunzoasă. Silicve alipite de axa inflorescenţei. Plante de locuri ruderale
4. C. hirsuta
•8 b Petale de 3 mm lungime. Stamine 6. Pediceli florali de 3—4 mm lungime.
Tulpină bogat frunzoasă. Silicve patente. Plante de pădure 2. C. flexuosa
Secţia I. EUCARDÂMINE O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII (1903)

327, 418.
Anuale sau perene. Ovar 8—40-ovulat. PlacenLă subţire, cu perete fals, nefoveolat.
Funicul filiform sau neînsemnat aripat. Cotilcdoane plane, de obicei nepeţiolate.
1. C. impâtiens L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in Fl .U.R.S.S.

VIII (1939) 158. — Rîjnică. — Virâgrugo kakuktorma. — Spring-Schaum-
kraut. — CepjţeHHHK iieAOTpora. — E x s.: FRE nr. 2764. — I c .: Pl. 45,
fig. 1, la , b.
0 — OO. Tulpină erectă, înaltă de 25—65 cm, glabră, muchiată şi
brăzdată, fistuloasă, uşor comprimabilă, simplă, ramificată în partea supe
rioară, la exemplarele viguroase chiar de la bază. Rozeta de frunze bazale
“dispare înainte de înflorire, sau persistentă prin cîteva frunze. Tulpină abun
dent frunzoasă. Frunze peţiolate, penat compuse, auriculate la bază, cu
P l a n ş a 44. — 1. Cardamine amara L., la. părţi florale, 2b. racem fructifer,
Ic. lăstar de vară cu frunze trifoliate. — 2. C. amara L. ssp. Opizii (Presl) Cel., 2a. părţi flo
rale, 2b. racem fructifer.
17 - c . 640
CRUCIFERAE 259
auricule liniare, falcate. Foliolele frunzelor inferioare şi mijlocii ± distanţate,

rotunde sau lat ovate, peţiolate, 3 —5 - lobate sau sectate, cu lacinii lat
rotunjite sau obtuze. Foliolele frunzelor superioare cu lobi alungiţi, lanceo-
laţi, acuţi. Foliolele frunzelor supreme adeseori întregi, lanceolate sau liniare,
toate glabre sau pe margine şi pe auricule uşor pubescente. Flori în racem
foarte dens, prelungindu-se îndată după înflorire. Flori mici, albe. Sepale
de 1,5 mm lungime. Petale de 2 mm lungime. Stamine de lungimea peta
lelor. Silicve drepte, erecte sau ± patente, lungi dc 20—30 mm, late de
1—1,2 mm, turtite, netede, deasupra seminţelor neînsemnat bombate, ate
nuate într-un rostru mai lung decît lăţimea silicvei. Samînţă patrunghiulară,
lungă de 1,1 mm şi lată de 3/4 mm, roşietic brună. — V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Frecventă prin păduri umbroase, locuri umede, în
zăvoaie, tuferişuri din regiunea montană şi de cîmpie.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Borşa pe Pietrosu Mare şi V. Cizla, Vişeul
de Sus pe Gurguiata (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei sub Vf. Giflie, Fruntea Petrii
lîngă Romuli, Rodna (r. Năsăud); Teaca (r. Bistriţa); Gherla, Nicula (r. Gherla); Unguraş,
Olpret pe Dl. Bisericii (r. Dej); Cluj la Făget, Someşul Cald (r. Cluj); Cheia Turzii (r.
Turda). Reg. A ut. M .: Tg. Mureş; Sovata (r. Slngeorg. de Păd.); Lunca Bradului (r.
Topliţa); Mţii Giurgeului pe Piatra Singuratică, Tuşnad la Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). Reg.
Stalin: V. Timişului, Predeal pe V. Rîşnoavei (r. Stalin); Bazna (r. Mediaş). Reg. Hune
doara: Deva, Vulcaz în Mţii Poiana Ruscă (r. Hunedoara); Mţii Retezatului: Şerel, V.
Rîul Marc, Gura Zlata. Reg. Oradea: Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Arad: Şoimoş, V.
Cladovei (r. Lipova); Arad; Agriş (r. Ineu); Dezna, Răşchirata, Sebiş, Moneasa pe
Vf. Corbeasa, Mt. Găina (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Banat (Heuff.) ; Mehadia, Băile
Herculane, V. Dunării la Cazane (r. Almaş). Reg. Craiova: Cerneţi pe Dl. Iorgutovei
(r. Tr. Severin); Craiova. Reg. Piteşti: Cîmpulung, Bughea, Dîmbovicioara (r. Muscel);
Conţeşti (r. Piteşti); Cheile Argeşului, Mţii Făgăraşului pe Capra Budei sub Cheia
Gcgiu (r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Buşteni pe V. Jcpilor (r. Sinaia);
Văleni de M. Reg. Bucureşti: Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca (r. Mihăileşti); Comana (r.
Vidra). Reg. Galaţi: Letea, Niculiţel, Nifon (r. Tulcea); Cerna (r. Măcin). Reg. Birlad:
Dl. Marc (r. Bîrlad). Reg. Bacău: Cheile Bicazului, Mt. Ceahlău; Mrea Agapia (r-
Tg. Neamţ); Băile Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova, Voineşti,
Coada Stîncei, Dl. Repedea, Bran, Mogoşeşti (r. Iaşi); Hîrlău. Reg. Suceava: Pătrăuţi
(r. Suceava); Mt. Rarău.
var. aeutifolia Knaf in Flora XXIX (1846) 294. — Foliolele frunzelor tulpinale late
de 5—8 mm, cu lobii mai ascuţiţi. — Reprezintă forma tipică a speciei. — Comună.
f. humilis Peterm. Fl. Lips. (1888) 480. — Tulpină simplă sau abia ramificată
de cca 10 cm. Frunzele de 1,5—3,5 cm lungime, cu foliole mici. — Prin locuri însorite.
var. obtusifolia Knaf 1. c. — Foliolele frunzelor tulpinale mai late, de 10—20 mm
lăţime şi 15-28 mm lungime, cu lobi foarte laţi. — Frecventă prin păduri.
Răsp. g e n . : Europa, Asia.
2. C. flexuosa With. Bot. arrang. III, ed. III (1796) 578; N. Busch in
Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 159. — C. silvalica Link in Hoffm. Phyt. Blătt.
260 FLORA R.P.R.
I (1803) 50. — C. Drymeja Schur Enum. pl. Transs. (1866) 47. — C. umbrosa
Schur l.c., nori DC. — Rîjnică. — Erdei kakuktorma. — Wald-Schaum-
kraut. — Cepfle*iHiiK H3biijiiicthFi. — E x s.: FRE nr. 1481. — I c .: Pl. 46,
fig. 2, 2a, b.
O — OO, rar 4 . Rădăcină subţire. Tulpină erectă, înaltă de (7)
10—30 (50) cm, flexuoasă, solitară, în partea superioară puţin ramificată
(la formele de umbră de la bază ramificată şi bogat foliată), glabră sau ±
setos păroasă, cu rozeta de frunze bazale. Frunze bazale peţiolate, penat
compuse, cu 5 —9 foliole peţiolulate, obovate sau subrotunde, cea termi
nală mai mare, pe margini neregulat sinuat şi obtuz dinţate sau întregi,
glabre sau foarte dispers păroase. Frunze tulpinale mai scurt peţiolate, cu
5—11 foliole mai înguste, alungit ovate, lanceolate pînă la liniare, întregi
sau neregulat dinţate, cu dinţi puţini, glabre sau cu sete foarte răzleţe. Racem
pauciflor, la început dens, apoi prelungit. Sepale lanceolate, de cca 2 mm
lungime, alb membranoase pe margini. Petale alungit obovate, pînă la 3,5
mm lungime, cu unguiculă scurtă. Stamine 6. Pedicel fructifer patul sau
patent, de 5—8 mm lungime. Silicve patente sau ± erecte, turtite, netede,
deasupra seminţelor uşor bombate, lungi de 16—20 mm, late de cca 1 mm,
atenuate într-un stil scurt cu stigmat puţin mai lat. Sămînţă brun gălbuie,
patrunghiulară, de 1 mm lungime şi 0,6—0,8 mm lăţime. — V —YI.
S t a ţ i u n e a . In păduri şi văi umede, umbroase, relativ frecventă
mai ales în etajul montan.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Borşa pe Pietrosu Marc şi la Birţi, Repedea
pe Obnus, Moisei pe V. Dragoşului, Vişeul de Jos (r. Vişeu); Lăpuş. Reg. Cluj: Rodna,
Valea Vinului, Mţii Rodnei pe V. Rebri (r. Năsăud); Bistriţa; Treznea pe Dl. « Hcgyes»,
Poniţa în Mţii Meseş (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin); Poşaga pe V. Poşaga, Mţii Bihorului
sub Vf. Cucurbeta (r. Turda). Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure) ; Corund
pe V. «SoIyomkS », Mţii Harghita (r. Odorhei); Pasul Oituz (r. Tg. Săcuesc). Reg.
Stalin: Zizin pe V. Zizinului, Oraşul Stalin; Mţii Făgăraşului: Arpaşu, V. Viştea Mare,
Suru; Sebeşu de Sus la Poiana Neamţului, Rîu Sadului, Sadu pe Mt. Prejbe, Cisnâdie,
Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăştie; Fizeşti la Ponorici, Mţii Reteza
tului pe Gioca (r. Haţeg); Roşcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Aleşd; Stîna dc Vale, Pie
troasa pe V. Galbena (r. Beiuş); Sînmartin la Băile 1 Mai (r. Oradea). Reg. Arad:
Arăneag, Nadăş (r. Ineu); Gonop (r. Lipova); Nădălbeşti în Mţii Codrului, Răşchirata
sub Mt. Găina (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Fîrdia şi Hăuzeşti în Mţii Poiana
Ruscă (r. Făget); Băile Herculane, Defileul Dunării la Cazane (r. Almaş). Reg. Piteşti:
Olăneşti (r. Rîmn. Vîlcea); Arefu (r. Curtea de Argeş); Piteşti în zăvoiul Argeşului.
Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, Borca pe V. Bama
rului (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Schitul Rarău (r. Vatra
Dornei).
R ă s p . g e n . : Europa, Asia Mică şi de V, America de N.
P l a n ş a 45. — 1. Cardamine impatiens L., la. părţi florale, lb. racem fructifer. —
2. C. pratensis L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă în deschidere. — 3. C. pratensis L.
var. rivularis (Schur) Jâv. — 4. C. pratensis L. ssp. Hayneana (Wclw.) O. E. Schulz
PLANŞA 45
CIlUCIFERAE 263
3. C. amăra L. Sp. pl. ed. I (1753) 656; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
(1939) 163. — Stupitul cucului. — Keseru kakuktorma. — Bitteres Schaum-
kraut. — C ep jţeH H H K r o p t K H i i . — E x s.: FRE nr. 1706 a, b, c, nr. 2763 sub
var. umbr. — I c .: Pl. 44, fig. 1, la, b, 2, 2a, b.
2J-. Rizom orizontal, gros, cu multe rădăcini secundare, fibroase, emite
stoloni orizontali groşi. Tulpină erectă, de 10—60 cm, puţin şerpuitoare,
subţire sau groasă, pînă la 8 mm în diam., simplă sau la partea superioară
ramificată, puţin muchiată, cu măduvă sau în partea inferioară fistuloasă,
abundent frunzoasă, fără rozetă bazală sau cu 1—3 frunze bazale în timpul
înfloririi. Frunze penat compuse, cele inferioare adeseori veştejite pînă la
înflorire, cu 5—b foliole lanceolate sau eliptice. Frunzele de vară ale lăsta
rilor cu 5 sau adeseori cu 3 foliole rotunde (Pl. 44, fig. Ic). Frunze tulpi
nale mijlocii de obicei cu (5) 7—13 foliole (rar mai multe) eliptice sau lanceo
late, sesile sau îngustate brusc în peţiol foarte scurt, cu margini întregi, sau
cu puţini dinţi scurţi, obtuzi, uneori ondulat sau sublobat dinţate, cu foliolă
terminală de obicei mai mare. Frunze supreme asemănătoare, cu mai puţine
foliole. Toate frunzele glabre, numai pe margini slab pubescente, sau la unele
forme, cu peţiolul păros. Inflorescenţă racem scurt, dens, cu cel mult 20
flori, la fructificaţie puţin prelungit, devenind ovat. Sepale ovat eliptice,
lungi de 3,5—4 mm, alb membranoase, cele exterioare saciform dilatate
la bază. Petale albe, de 6 —9 mm lungime, eliptice, cu unguiculă scurtă.
Stamine lungi de cca 5 —6 mm, cu antere negre-violete. Peduncul fructifer
lung de 12—15 mm, patent. Silicvă lungă de 25—35 mm şi lată de 1,2
— 1,5 mm, turtită, netedă, deasupra seminţelor puţin bombată, atenuată
într-un rostru mai lung decît lăţimea silicvei. Sămînţă lungă pînă la 1,5 mm,
brun deschisă. — (IV) V —VII.
S t a ţ i u n e a . Păduri umede, şanţuri, în jurul izvoarelor, prin locuri
mocirloase, pe malul rîurilor, destul de frecventă de la cîmpie pînă în etajul
subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Repedea pe Pietriceaua şi V. Veveriţa,
Vişeul de Jos (r. Vişeu); Cheile Lăpuşului (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin).
Reg. Aut. M .: Sovata pe Mt. Saca (r. Sîngeorgiul de Pădure); Odorhei, Vlăhiţa, Căpîl-
niţa, Dealu în sfagnete (r. Odorhei); între Lăpuşna şi Sirod (r. Reghin); Borsec (r. Topliţa);
Măd'ăraş în Mţii Harghita, între Bălan şi Sindominic, Tuşnad (r. Ciuc); Voşlobeni, Lacul
Roşu, Mt. Suhardu (r. Gheorghieni); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Băile Homorod
(r. Rupea); Blaj, Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Copşa Mică, Ţapu, Proştea
Mică, Mediaş, Frîua (r. Mediaş); Sibiu, Mţii Sibiului (Prejbe, V. Brescioarei), Răşinari»
Cisnădioara, Cristian (r. Sibiu); Sighişoara; Oraşul Stalin, Prejmer, Ilărman, Timişul
dc Sus, Mt. Postăvaru, Predeal, Mţii Bucegi (r. Stalin); Mţii Făgăraşului la Lacul Bîlea.
Reg. Hunedoara: Orăştie; Zam (r. Ilia); Petrila (r. Petroşeni); Fizeşti la Ponorici, Mţii
Retezatului: Uric, Paltina, Galbena (r. Haţeg). Reg. Oradea: între Aleşd şi Pădurea
Neagră (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Arad: Moneasa (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Mţii Semenicului în turbării; Gladna pe V. Fîrdiei în Mţii Poiana Rusca
(r. Făget). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea; Piteşti, Conţeşti; Cîmpulung; Mţii Făgăra
264 FLORA R .P .R .
şului pc Capra Budei la Groapa Mieilor. Reg. Ploeşti: Sinaia; Cîmpina. Reg. Bucureşti:
Bucureşti la Chitila; Ciocăneşti (r. Răcari). Reg. Galaţi: Niculiţel (r. Tulcea). Reg.
Bacău: Buhuşi; Mrea Neamţu, Ocea, Pipirig (r. Tg. Neamţ); Timp eşti, Dragomireşti
(r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi, Niţelea, Bîmova, Dl. Repedea. Reg. Suceava: Dorneşti
(r. Rădăuţi); Mitocaş (r. Suceava); Sadova (r. Cîmpulung); Mt. Rarău; Capu Cîmpului
(r. Gura Humorului).
ssp. euamâra Nyâr. ssp. nova in Add. III, pag. 643.
Tulpină muchiată, cu măduvă şi lăstari i : subţiri. Frunze tulpinale da
obicei cu 2—4 perechi de foliole, adeseori obtuz dinţate, mai rar întregi. Flori
lungi de 8 —9 mm.
var. typica Beck Fl. NO II (1892) 253.— Tulpină şi frunze glabre sau aproape glabre.
f. microphylla (Schur). — C. amara var. micropkylla Schur Phytogr. in Verh..
NV Briinn, XV. 2 (1877) 78. — Tulpină procumbentă, cu nodurile inferioare stolonifere.
Frunze mici, cu foliola terminală lat 3-dinţată. — Reg. Stalin: Sibiu.
var. hirta Wimm. et Grab. Fl. Siles. II, 1 (1829) 265. — C. amara var. umbraticola
Schur 1. c. — Partea inferioară a plantei ± păroasă. — Reg. Stalin: Mt. Prejbe lîngă
Sadu (r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti în Păd. Popeasca (r. Răcari).
var. slrieta O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII, 4 (1903) 502. — Tulpină
erectă, dreaptă, rigidă. Frunze tulpinale superioare mai mici decît cele inferioare. Foliole
alungite ± întregi. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii.
var. maerophylla Wender. Fl. hassiaca (1846) 224. — Frunze mari, cele bazale lung
de 12 cm, cu foliolă terminală lată de 22—25 mm. Frunze tulpinale mai mari decît cele
inferioare, lungi pînă la 12,5 cm, cu foliolă terminală lungă de 30—70 mm şi lată de
18—48 mm. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: V. Sadului, Mt. Gotzenberg (r.
Sibiu). Reg. Oradea: rîurile dintre Aleşd şi Păd. Neagră (r. Aleşd).
ssp. Opizii (Presl) Cel. in Flora LV (1872) 434. — C. Opizii J. et G.
Presl Fl. cech. (1819) 1 3 6 .- Ic.: Pl. 44, fig. 2.
Tulpină şi lăstari groşi, i cilindrici; partea inferioară a tulpinii fistu
loasă. Frunze tulpinale cu 5—7 perechi de foliole eliptice, adeseori întregi,,
mai rar cu puţini dinţi. Flori mai mici, lungi de 6 —7 mm.
var. umbrăsa W. et Gr. Fl. Sil. II, 1 (1829) 265. — C. Bielzii Schur Enum. pl_
Transs. (1866) 50. — Tulpină şi frunze păroase. Reprezintă ssp. tipică. — Reg. Baia
Mare: Repedea pe Petriceaua, Borşa la Faţa Meselor, Mţii Rodnei (Puzdrea, Paltin)
(r. Vişeu). — Reg. Cluj: Valea Vinului, Mţii Rodnei: Obîrşia Rebri, între Bătrîna şi
Bucuiescu (r. Năsăud); Mţii Bihorului (Piatra Arsă în Vlâdeasa). Reg. Aut. M .: Mţii
Călimării pe Pietrosu; Mţii Harghita la Băile Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Făgă
raşului (Arpaşu, Breaza); Mţii Sibiului (V. Sadului, Duduruc). Reg. Hunedoara: Mţii
Parîngului spre V. Jieţului, Mţii Retezatului: Vf. Peleaga, Gropiţa sub Tomeasa (1800 m).
Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu-Godeanu la Groapa Bistra. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi: V. Ialo-
miţei sub Doamnele, între Schitul Peştera şi Cheile Tătarului.
var. erassifâlia (Opiz.). — C. crassifolia Opiz Naturalient. (1826) 412. — Tulpină
glabră. — Reg. Baia M .: Baia M.; Pietrosu Mare (r. Vişeu). Reg. Aut. M .: Mţii Călimani
P l a n ş a 46. — 1. Cardamine hirsuta L., la. părţi florale. — 2. C. jlexuosa With.,

exemplar de umbră, 2a. idem, exemplar din loc însorit, 2b. părţi florale. — 3. C. parvi-
flora L., 3a. părţi florale.
PLANŞA 46
CRUC1FERAE 267
pe rîul Jebrao (r. Topliţa). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: V. Peleaga la izvor, Lacul
Bucura (1700 m), Zănoguţa, Radeş, Lăpuşnicu Marc sub Vf. Bucura (r. Haţeg).
f. nâna Zapal. in Rozprawy ser. III, t. 12 (1912) 9. — Exemplare mature numai
pînă la 15 cm înălţime. — Reg. Baia M .: Mt. Pietrosu Mare (r. Vişeu).
var. sub-Opizii Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIV (1934) 97. — Rizom şi tulpină
-groase. Frunze bazale cu 4—5 perechi de foliole, cele tulpinale superioare cu 2—3 perechi
■de foliole, adeseori lanceolate şi dinţate. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: V. Rîului
Mare (600—900 m), Stîna Galbenă în Mt. Borăscu (1700—1900 m).
î n t r e b u i n ţ ă r i . In U.R.S.S. şi în Germania, frunzele se folosesc primăvara ca
salată, ca şi cele de la Nasturtium officinale. Odinioară se întrebuinţa şi ca plantă medi
cinală.
R ă s p . g e n . : Europa, Asia Mică, Mţii Altai.
4. C. hirsuta L. Sp. pl. ed. I (1753) 655; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
<1939) 159. - Exs.: FRE nr. 1707; FHE nr. 182. - Ie.: Pl. 46, fig. 1, la.
O, mai rar OO sau 4 . Rădăcină subţire. Tulpină solitară sau tufos
ramificată, ascendent erectă, de 7—30 (40) cm, de regulă glabră, la bază cu
rozetă de frunze penat compuse, cu 3 —7 foliole rotunde sau reniforme,
mici, cele terminale mult mai mari, toate scurt peţiolulate, dispers păroase
sau glabre. Frunze tulpinale puţine, 1—4, rare, scurt peţiolate, penate, cu
5 —9 foliole, cuneiforme, oblanceolate sau îngust lanceolate, lăţite treptat
spre vîrf, întregi, rar cu 1—2 dinţi, cele terminale mai mari, de obicei glabre.
Inflorescenţă la început densă, apoi prelungită. Sepale de cca 1,5 mm lungime,
cu margine albă membranoasă, glabre sau păroase. Petale alungit obovate,
± cuneiforme la bază, de 2,5—3 mm lungime, de 2 ori mai lungi decît
.sepalele, uneori lipsesc. Stamine de obicei 4. Pedicel fructifer de 7—10 mm
lungime, puţin îngroşat spre vîrf, patul sub unghiu mic. Silicvă de 15—20
mm lungime, rar şi mai lungă, lată de 1 mm, deasupra seminţelor bombată,
± paralelă cu axa inflorescenţei sau chiar alipită de axă, atenuată într-un
stil scurt şi gros, cu stigmat de aceeaşi grosime. Sămînţă lungă de 1 mm,
patrunghiulară, gălbuie-brunie. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umbroase, pe stînci, marginea pădurilor,
livezi, cîmpuri şi locuri arate umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Jos (r. Vişeu); Satulung Ia Satu
Mare. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud) ; Ganciu (r. Dej); Mţii Meseş pe Vf. Terbete (r. Hue
din); Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M. : Borsec (r. Topliţa), Lacul Roşu
în V. Surduc (r. Gheorghieni); Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighişoara;
Dl. Tipeiului la Racoşul de Jos (r. Rupea) ; V. Zizinului, Mt. Postăvaru (r. Stalin) ;
Sinea Nouă, Mţii Făgăraşului la Cascada Bîlea (r. Făgăraş); Sibiu, Cisnădie, Sadu (r.
Sibiu). Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş); Peştiş, Aleşd, Vadul Crişului (r. Aleşd).
Reg. Timişoara: prin livezi umede, păduri (Heuff.); Băile Herculane, Orşova pe Dl-
Alion, Plavişeviţa, Glavcina deasupra comunei Sviniţa (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîr-
ciorova la Porţile de Fier (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului (Negoiu, Po-
deanu, Paltin a ); Cîmpulung; Conţeşti (r. Piteşti). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni. Reg.
Bacău: Băile Slănic pe albia Slănicului (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Vatra
Dornei, Cîrlibaba, Ciocăneşti (r. Vatra Dornei).
268 FLORA R .P .R .
var. nmbrosa. (Andrz.) Turcz. in Bull. Soc. Nat. Mosc. XXVII, 2 (1854) 294. —
C. umbrosa Andrz. in DC. Syst. II (1821) 260. — C. fagetina Schur Enum. pl. Transs..
(1866) 47, n. nud. — Are înfăţişare laxă cu frunze mai late şi mai subţiri. — Reg. Hune
doara: Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: prin văi între Aleşd şi Păd. .Neagră. Reg. A radr
Chişindia, Dezna, Moneasa (r. Gurahonţ); Radna (r. Lipova).
Răsp. gen. : în regiunile muntoase ale emisferei nordice.
5. C. parviflăra L. Syst. ed. X (1759) 1131. — I e .: Pl. 46, fig. 3, 3a.

O. Tulpină subţire, glabră, înaltă de 10—35 cm, ± flexuoasă, solitară-
sau ramificată uneori chiar de la bază, fără rozelă de frunze bazale. Frunze
inferioare peţiolate, penate, cu 5—11 foliole ovat lanceolate, cuneiforme,
de obicei întregi, cea terminală puţin mai mare. Frunze superioare asemă
nătoare, cu foliole mai înguste, pînă la liniare, acute. Inflorescenţă mică,,
paucifloră, la început densă, apoi prelungită. Sepale lungi pînă la 1,3 mm.
Petale lungi de cca 2,5 mm. Stamine 6. Pedicel fructifer de 7—8 mm lungime,,
patent. Silicvă glabră, de 15—20 mm lungime şi lată de 3/4 mm, oblic erectă,.
atenuată într-un stil foarte scurt. Sămînţă lungă de cca 0,8 mm. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . în locuri cu mîl şi nisip, pe marginea rîurilor şi a lacu
rilor.
R a s p . în ţ a r ă : Reg. Aul. M .: Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Orlat (r.
Sibiu). Reg. Hunedoara: Dobra, Roşcani (r. Ilia). Reg. Oradea: Mărţihaz lîngă Păd..
Radovanu pe marginea canalului (r. Salonta).
Răsp. gen. : Eurasia, Africa de N, America de N.
6. C. pratensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 656; N. Busch in Fl. U.R.S.S.

VIII (1939) 166. — Stupitul cucului. — Reti kakuktorma. — W iesen-
Schaumkraut. — CepflCHHHK jiyroBoâ. — E x s.: FRE nr. 2762, nr. 1705. —
I c .: PI. 45, fig. 2, 2a, b, 3, 4.
4. Rizom scurt, gros, uneori cu stoloni orizontali, cu numeroase rădă
cini secundare fibroase. Tulpină erectă, înaltă de 10—50 (60) cm, de obicei
simplă, glabră, rareori ramificată, cu rozetă de frunze bazale. Frunzele rozetei
lung peţiolate, penate, cu 3 —11 foliole rotunde sau rotund ovate, distan
ţate, întregi sau neînsemnat dinţate, rar mai pronunţat dinţate sau colţu
roase; cca terminală cu mult mai mare, cordată sau reniformă, foarte rar
subtrilobată. Frunze tulpinale rare, 2—5 la număr, pectinat penate, cu 4 —10
perechi de foliole îngust lanceolate sau liniare, patent erecte, rar orizon
tale, întregi, cea terminală puţin mai mare şi uneori dinţată. Frunzele de
obicei glabre sau (mai ales cele ale rozetei) pubescente sau păroase. Inflo
rescenţă racem dens, mai tîrziu moderat prelungit. Sepale ovat lanceolate,.
lungi de cca 3 —4 mm, alb membranoase, la vîrf adeseori colorate mai închis..
CRUC1FERAK 269
.Petale alungit obovate, lungi de 5—10 mm, late de 3 —6 mm, violet deschise
sau închise, mai rar albe. Stamine cu antere galbene. Silicve dese, adunate,
erecte, numai puţin patule, lungi de 15—30 mm (rar mai lungi), late de
1—1,5 mm, turtite, netede, deasupra seminţelor puţin bombate, atenuate
in stil scurt şi gros, cu stigmat puţin mai lat. Sămînţă de 1,3 mm lungime,
gălbui brună. — IV—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, pe marginea rîurilor, în şanţuri,
turbării, păduri umede, locuri mocirloase din regiunea de cîmpie pînă în
■văile alpine.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Sus pe Mt. Noviciorul* la poalele
Pietrosului Mare (r. Vişeu); Mt. Vlăşchinescu în podişul ouăsan-maramureşan; Satulung
(r. Baia Mare). Reg. Cluj: Mt. Ineu, Rodna (r. Năsăud); Bistriţa; Mţii Meseş în multe
locuri (r. Zalău); Ganciu (r. Dej); Gherla, Sîntioana (r. Gherla); Huedin, Ciucea, V. Drăganu-
lui Aghireş (r. Huedin); Fînaţele Clujului (r. Cluj); Băile Sărate Turda (r. Turda); V. Cemic
la Abrud, Mt. Mare (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Iernuţel,
Reghin, Gurghiu, între Lăpuşna şi Şirod (r. Reghin); Răstoliţa, Pîr. Voivodeasa din
Mţii Călimani, Topliţa (r. Topliţa); Mădăraş în Mţii Harghita, Bălan, Tomeşti, Racul,
Sîncrăieni, Topliţa-Ciuc, Pasul Tolvaios (r. Ciuc); Izvorul Mureşului, Suseni, Yoşlobeni,
Ciumani pe Dl. « Dclhegy » (r. Gheorghieni); Odorhei, Cădişeni, Firtuşu, Dealul (r. Odorhei).
Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Tîmpa, Pasul Buzăului, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Mediaş,
Prostea Mică şi Mare (r. Mediaş); Sighişoara; Mţii Făgăraşului la Lacul Bîlea (r. Făgăraş);
Sibiu, Noul, Guşteriţa, Bradu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia;
•Orăştie; Fizeşti la Ponorioi, Ruşi (r. Haţeg); Zam (r. Ilia). Reg. Oradea: Oradea.
Reg. Arad: Mt. Muma (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ghiroda (r. Timişoara).
Reg. Craiova: Craiova; Mt. Parîngul la Găuri (r. Tg. Jiu). Reg. Ploeşti: Sinaia. Reg.
Bucureşti: Căscioarele (r. Crevedia); Lunca Dîmboviţei; Călugăreni, Comana (r. Vidra);
•Ciocăneşti (r. Răcari); Mrea Cernica la Anini (r. Brăneşti); Alexandria pe la podul
Nanov. Reg. Bacău: Piatra Neamţ; Mt. Nămira (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău sub
Fîntîna Măcărăscu (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Bălteni (r. Vaslui). Reg. Suceava: Mt. Rarău
(r. Vatra Dornei).
ssp. eupratensis Nyâr. ssp. nova in Add. III, pag. 644.
Flori mari cu petale obovate, de 8 —15 mm lungime.
1 a Flori alburii violete, sau violet deschise. Tulpină subţire, de obicei simplă. Folio
lele frunzelor de obicei cu margini întregi
var. graudiflora Neilr. Fl. NO (1859) 718. — C. prai. a. typica Beck Fl. NO
II (1892) 454. — La noi destul de rară. — Reg. Baia Mare: Satulung (r. Baia M.).
Reg. A rad: Şoimoş, Conop, Bîrzava (r. Lipova); Mocrea, Ineu, Tămand (r. Ineu);
Sebiş, Nădălbeşti, Moneasa, Răşchirata, Aciuţa (r. Gurahonţ). Reg. Hunedoara:
Zam (r. Ilia).
1 b Flori dc obicei albe. Tulpină groasă, ± fistuloasă şi foliole late, întregi, sau tul
pină subţire şi foliole evident dinţate ......................................................................... 2
2 a Tulpină groasă, la bază radicantă. Frunze de obicei cu puţine foliole, late, adeseori
mari şi întregi
var. palăstris W. et Gr. Fl. Siles. II, 1 (1829) 266. — C. fossicola Godet Suppl-
270 FLORA R .P .R .
Fl. du Jura (1869) 13. — C. pratensis î. fossicola Thell. in Hegi Fl. Mitt. - Eur.
IV, 1 (1919) 347. — C. paludosa Knaf in Flora (1846) 293. — Reg. Arad: Pecica, în
Păd. Ciala şi Păd. Remeteag (r. Arad). Reg. Ploeşti: în mlaştini lîngă calea ferată
la gara Prahova (r. Ploeşti).
2 b Tulpină mai subţire. Foliole evident dinţate, uneori ± 3 —5 sublobate
var. dentăta (Schult.) Neilr. Fl. NO II (1859) 718. — C. dentata Schult. Obs.
Bot. (1809) 126. — Reg. Stalin: Cisnădie, Sibiu (r. Sibiu). — Reg. Timişoara: în
Banat (Heuff.). Reg. Bucureşti: Malu Spart (r. Grevedia); Mrea Gernica la Anini
(r. Brăneşti).
ssp. Hayneana (Welw.) O. E. Schulz in Engl. Bot, Jahrb. X X X II, 4

(1903) 531. — C. Hayneana Welw. in Rchb. Fl. germ. exc. III (1832) 676.
Flori cu petale alungit obovate, lungi de 5—7 (8) mm.
1 a Flori deschis violete sau albe, cu nuanţe violacee. Foliolele frunzelor tulpinale adesea
orizontale sau uneori aproape răsfrînie. Plantă adeseori ramificată
var. eu-Hayneana Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 644. — C. Matthioli Mor.
ap. Comolli Fl. Gomense II (1835) 157. — C. pratensis vor. Matthioli Mor. ap. Asch.
et Kanitz Cat. Corn. Bosn. (1877) 75, n. nud. — Ic.: Pl. 45, fig. 4. — Cele mai multe
localităţi enumerate la C. pratensis, aparţin aici, apoi: Reg. Baia M .: Moisei (r.
Vişeu); Cărei. Reg. Cluj: Beclean, Chiochiş (r. Beclean); Canciu (r. Dej); Bistriţa;
Cluj la V. Morii, Fînaţe şi Făget; Călata, în mlaştinile de la Călăţele (r. Huedin);
Băile Sărate Turda, Mt. Mare, Colţeşti (r. Turda). Reg. Aut. M .: Topliţa-Ciuc, (r.
Ciuc); Lacul Racului la Porumbenii Mari, Dealul (r. Odorhei); Tg. Săcuiesc, Pucioasa,
Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Mţii
Bucegi (r. Stalin); Dumbrăveni (r. Sighişoara); Cisnădia, Sibiu, Şelimbăr, Răşinari,
Mt. Frumoasa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Jieţului (r. Petroşeni). Reg. Arad:
Arăneag, Tîmova (r. Ineu). Reg. Timişoara: prin livezi. Reg. Ploeşti: Predeal în
V. Rîşnoavei, Sinaia prin V. Căşăriei şi pe la Izvor (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt.
Ceahlău.
f. fâllax Gây. in MBL XV (1916) 17. — Petale foarte înguste, lungi de
5—6 mm şi late de 2—2,5 mm. — Reg. Stalin: Sibiu.
Domin mai deosebeşte în Schcd. ad. Fl. Cechosl. exs. Nr. 256 şi 257 următoarele
forme:
f. simplex Dom. l.c. 256. — Tulpină solitară, neramificată, mai delicată,
cu puţine flori.
f. subcorymbâsa Dom. l.c. 257. — Tulpină groasă, înaltă, multifoliată, rami
ficată, cu flori albe, puţin mai mari. ’
1 b Flori purpuriu violete sau violete. Frunze bazale cu foliole mărunte, ± cărnoase.
Plante subalpine, în stare floriferă de statură mică, inai tîrziu se prelungesc
var. rivularis (Schur) Jav. Magy. Fl.. (1925) 425. — C. rioularis Schur in Verh.
SVN III (1852) 84, Sert. (1853) 7 nr. 208 et 61, Enum. pl. Transs. (1866) 49. — C.
prat. var. alpicola Andrae in Bot. Zeit. XI (1853) 414. — C. prat. y. subalpina Heuff.
Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 52 sep. pag. 17. — Mţii Rodnei:
Ineu, Negreasa, Bueuiescu, Puzdrea, Corongiş. Culmea Stinlşoarei: Mrea Neamţu.
P l a n ş a 47. — 1 . Cardamine graeca L., exemplar fructifer, la. idem, exemplar

florifer, 1b. var. eriocarpa (DC.) Fritsch. — 2. C. resedifolia L., 2a. var. gelida (Schott)
Rouy et Fouc., 2b. părţi florale. — 3. C. glauca Spr., 3a. părţi florale. — 4. Schivcrcckia
podoliea Andrz., exemplar florifer, 4a. exemplar fructifer, 4b. părţi florale.
PLANŞA 47
CRU CIFERA E 273
»_
Mţii Buzăului: Pasul Buzău. Mţii Bucegi: V. Pclcşului, V. lalomiţei la Bolboci

şi turbăriile Lăptici, Doamnele, Bătrîna. Mţii Bîrsei: Piatra Graiului. Mţii Făgă
raşului: Suru, Negoiu, Clăbucetu, Jipu, Capra Budei la Iezerul Capra, Arpaşu,
Breaza, Lacul Bîlea. Mţii Ţarcu-Godeanu: sub Mt. Ţarcu. Mţii Bihorului: Stîna
dc Vale, Cornu Muntelui, Piatra Arsă, Vereşoaia, Mt. Bedetanilor, Cucurbeta.
Obs . : Din părţile maramureşene şi din Mţii Bihorului a fost publicată şi var. crassi-
folia (Pourr.) O. E. Schulz cf. Jâv. Magy. Fl. (1925) 425 şi Bul. Grăd. Bot. Cluj XXV
(1946) 79. — O. E. Schulz consideră în monografia sa (l.c. 533) planta de mai sus ca ssp.
crassifolia (3. rioularis (Schur). Var. crassifolia este foarte apropiată de var. rivularis şi
se deosebeşte — probabil — de aceasta numai prin florile de culoare mai deschisă.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele au proprietăţi antiscorbutice şi se folosesc uneori
drept condiment. Plantă meliferă.
R ă s p . gen. : Eurasia, America de N.
Secţia II. CAKDAMIN&LLA Pranll in Engl. et Prantl Pflzfam. IU. 2, ed. 1 (1891)
184, p. p.
Rizom cespitos sau repent. Ovar cu 12—24 (32) ovule. Placentă lată. Septum nefo-
veolat. Punicul neînsemnat aripat. Cotiledoane plane, sesile. Tulpină scundă, adeseori
lipseşte. Frunze mărunte. Glandulă nectariferă mediană neînsemnată sau lipseşte.
7. G. resedifdlia L. Sp. pl. ed. I (1753) 656. — Havasi kakuktorma. —

Resedenblăttriges Schaumkraut. — E x s.: FRE nr. 957 sSp. — I c .: Pl. 47,
fig. 2, 2a, b.
4. Plantă Înaltă de 2—10 (15) cm, dens cespiloasă, cu multe tulpini
erecte, simple sau ± ramificate, verzi închise. Frunze bazale lung peţiolate,
întregi, lat ovate sau rotunde, uneori trifide. Frunze tulpinale adînc penat
sectate, cu 5—7 foliole patente, îngust lanceolate sau liniare, spre bază cunei
form îngustate, unele auriculate, spre vîrf lăţite, foarte îngust decurente pe
rachis, cu segment terminal mai mare; uneori frunzele tulpinale sînt întregi
sau ± penat lobate, cu segmente ± scurte şi late. Inflorescenţă scurtă, densă,
în racem umbeliform. Sepale alungit ovate, de 2 mm lungime. Petale albe,
alungit obovate, de cca 4 mm lungime, .gpre bază cuneiforme, la vîrf rotun
jite, retezate sau emarginate. Stamine de 2 mm lungime. Silicve erecte,
lungi de 15—21 mm, late de 1,2—1,5 mm, la vîrf cu stil foarte scurt, for
mează o grupă deasă, ovată. Sămînţă subrotundă, lungă de cca 1 mm. —
V —VIII.
S t a ţ i u n e a . în etajul alpin şi subalpin, pe stînci, grohotişuri, pietri
şuri şi prin locuri abrupte.
var. typica Nyâr. var. nova in Add. III, pag. 644. — Toate frunzele tulpinale pînă la
rachis penat sectate, numai frunzele bazale întregi. — La noi rară. în Carpaţii Meri
dionali: Mţii Făgăraşului: Ucea Mare, Lacul Bîlea, Vf. Moşului, Vf. Piscului, sub Vf.
Vîrtopu. Mţii Parîngului, Mţii Retezatului: Faţa Retezatului,] Vf. Slăveiul, Tăul Negru,
Zănoguţa, Vf. Bucura.
1 S -C . 640
274 ELORA R.P.R.
var. gelida (Schott) Rouy et Fouc. Fl. Fr. I (1893) 241. — C . g e lid a Schott in OBW
V (1855) 145. — C . r e s e d ifo lia var. d a c ic a Heuff. Enuin. pl. Banat, in Verh. ZBG
Wien VIII (1858) 52, Sep. 17. — Toate frunzele întregi, cel mult ± penat lobate.
M ţ i i R o d n e i : Pietrosu Mare, Ineu. M ţ i i B u c e g i : Vf. Omul. M ţ i i B i r s e i : Mt. Piatra Mare.
M ţ i i F ă g ă r a ş u lu i: Capra Budei, Arpaşu, Breaza, Ucea Mare, Obîrşia Bîlei, Lacul Bîlea,
Obîrşia Doamnei, Negoiu, Budislavu, Ciortea, Bircaeiu, Suru. M ţ i i S i b i u l u i : Frumoasa,
sub Iezerul Cibinului. M ţ i i P a r i n g u l u i : Parîngu spre Găuri, Vf. Mîndra. M ţ i i R e te z a tu lu i r
Vf. Custura, Stîna Borăscu.
R ă s p . g e n. : Europa centrală, de N şi SV.
Seclia III. PTERONIilURUM (DC.) Nym. Consp. (1872) 37. — P te r o n e u r u m DC.

Syst. II (1821) 269, pro gen.
Plante anuale, foarte rar perene. Ovar 4—16-ovulat. Placentă 4; groasă, uneori ari
pată. Septum ± foveolat. Funicul ± dilatat. Cotiledoane plane, nepeţiolate. Plante ±
glauce. Silicvă .relativ mare.
8. C. glâuca Spreng. in DC. Syst. II (1821) 266. — I c .: Pl. 47, fig. 3, 3a.
O, OO, rar 4 . Plantă înaltă de 8 —15 (25) cm, glabră, evident glaucăr
± cespitoasă, cu tulpina adeseori flexuoasă, ramificată de la bază. Frunza
inferioare lung peţiolate, întregi sau trifidate; cele mijlocii neauriculate,
penat sectate, cu 1—3 (4) foliole alungit obovate, scurt atenuate în peţiol; cela
superioare adeseori trilobate, cele supreme asemănătoare, cu segmente mai
înguste, întregi. Sepale lanceolate, de cca 3,5 mm lungime. Petale albe, obovate,
la vîrf cmarginate, spre bază atenuate în unguiculă, late de 3 —4 mm şi
lungi de 6 —8 mm. Silicve unilateral aplecat patente, cu pediceli de cca 9'
mm lungime, lungi de 16—25 mm, late de 1,5—1,7 mm, atenuate într-un
stil lung de 1,2—2 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe pietrişuri de granit în etajul alpin.
R u s p. în ţ a r ă : Mţii Parîngului pe Mîndra (coastele de NE la 2300 — 2400 m alt.)
Obs . Plan La seamănă mult ca aspect cu C . r e s e d ifo lia de care se poate uşor deosebi
prin culoarea glaucă, frunzele neauriculate, petalele emarginate şi silicvele unilateral
patente.
R ă s p . gen. : Balcani, Italia de S.9
9. C. graeca L. Sp. pl. cd. I (1753) 655; N. Busch in Fl. U.R.S.S.VII1

(1939) 169. — Pteroneurum graecum DC. Syst. II (1821) 270. — Cardamim
longirostris Janka in MTK XII (1876) 164. — C. Rocheliana c. heterocarpa
Borb. in MTK (1877/78) 169. - Exs.: FRE nr. 958, 959; FHE nr. 181;
FEAH nr. 2896, 2897; HN nr. 8318. - I c .: Pl. 47, fig. 1, la, 1b; Hav. Pflzd.
(1916) 446; Prod. Fl. II, ed. II (1939) 547, fig. 2.
O. Rădăcină lungă, subţire. Tulpină simplă sau ramificată, înaltă de
8 —30 cm, glabră sau păroasă. Frunze subţiri, penate, cu 7—13 foliole peţiolate r
lat ovate. 3 —7-lobate sau fidate, cu lobi rotunjiţi; frunzele supreme asemănă-
CRUC1FERAE 275
toare, rareori cu foliole lanceolate, acute, întregi. Inflorescenţă racem pauci-

flor, cu 3 —8 (10) flori. Petale de (4) 5—6 mm lungime, albe. Silicve de
obicei lungi de 4 —5 cm şi late de 3^—4 mm, turtite, glabre sau păroase, uşor
atenuate într-un rostru lung de 4 —8 mm, cu pedicel gros, lung de 6—15
mm. Sămînţă turtită, roşcat brunie, de 4 mm lungime şi 2 mm lăţime. —
III-IV .
S t a ţ i u n e a . Pe stînci, la margini de pădure, tuferişuri, locuri ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . T i m iş o a r a : Drencova, Sviniţa pe Mt. Treşcovăţ, Plavişe-
viţa pe Mt. Ciucuru Mare, Ogradcna, pe malul Dunărei la ruinele Tricule şi la Cazane,
Orşova pe Dl. Alion (r. Almaş). R e g . C r a io v a : Vîrciorova pe V. Vodiţei, Y. Cerovăţului,
V. Bahnei, Porţile de Fier, Ruşiava, între Gura Văii şi Vîrciorova (r. Turnu Severin).
var. eriocârpa (DC.) Fritsch in Verh. ZBG Wicn XLIV (1895) 825. — P te r o n e u r u m
gr. var. e r io c a r p u m DC. Syst. II (1821) 270. — P t . R o c h e lia n u m Rchb. Deutschl. Fl.
I (1887) 69. — Ic. : PL 47, fig. lb. — Silicvă păroasă. — Pretutindeni împreună cu tipul.
O b s . Din Transilvania a fost publicată din cîteva locuri şi C a r d a m in e tr if o lia ta

L. Sp. pl. ed. I (1753) 654. A ceastă plantă nu este spontană la noi şi a fost confundată
cu C . a m a r a L., datorită frunzelor de vară, trifoliate, ale acestei specii (Pl. 44, fig. Ic.).
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia de V.
Genul 158. D E N T Â R Î A* ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 540], ed. V (1754) 295, nr. 7 2 Cardamine
Sect. I. Dentaria (L.) O. E. Schulz l.c: 326. — C o l ţ i ş o r .
Plante perene, cu rizom cărnos, orizontal, ± lung, acoperit în parte sau
total cu sevame cărnoase, cu apendice rudimentar la vîrf. Tulpină nerarai-
ficată, cu frunze alterne sau verticilate. Frunze bazale lung peţiolate, penat
sau palmat compuse, la înflorire adesea lipsesc. Frunze tulpinale deasemenea
penat sau palmat compuse, scurt peţiolate, cu margini dinţate. Inflorescenţă
racem umbeliform, cu puţine flori. Sepale alungit ovate, două laterale ±
dilatate la bază, verzi sau gălbui, albe sau roşietic nuanţate. Petale mari
(10—25 mm), obovate sau oblanceolate, albe, gălbui sau violete. Stamine
simple. Glandele nectarifere mediane, uneori lipsesc, la speciile de la noi cîte
una la exteriorul etaminelor lungi şi cîte una, deschise spre interior, în
conjoară staminele scurte (Pl. 14, fig. 15, 18). Silicvă liniar lanceolată,
lată, turtită, uşor atenuată într-un stil lung cu stigmat globulos. Valvele
plane, fără nervuri, la deschidere se încolăcesc spiralat. Seminţe uniseriate,
la umezeală devin mucilaginoase. Embrion de obicei pleuroriz, cu cotile-
doanele cu margini recurbate spre interior, mai rar plane (la D. bulbifera).
Reprezentat prin cca 16 specii răspîndite în Europa, Asia şi America
de N.
*) Num e d at de M atthiolus (1571), după cuvînlul latin dens = d in le , din cauza

rizomului cu sevam e dentiforme al unor specii.
27G FLOll.A. R.P.R.
Determinarea speciilor.
1 a La subţioara frunzelor se găseşte cîte un bulbii purpuriu închis
1. D. bulbifera
1 b Subţioara frunzelor fără bulbili ........................................................... 2
2 a Frunze ternate ............................................................................................ 3
2 1) Frunze penat sectate....................................................... 2. I). qiiinqiieîolia
3 a Flori violet purpurii. Stamine lungi cît jumătatea petalelor. Rizom
lung, subţire, din loc în loc îngroşat. între foliole şi între dinţii foliolelor
se află cîte un muguraş foarte mic, glanduliform. . . . 4. D. glandulosa
3 b Flori ocbroleuce. Stamine de lungimea petalelor. Rizom gros, cărnos.
Muguraşul glanduliform lipseşte........................... 3. D. enneaphyllos
1. D. bulbifera L. Sp. pl. ed. I (1753) 653; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
(1939) 147, pl. 7, fig. 2. — Cardamine bulbifera Gr. Classif. Cruc. (1769) 127. —
Colţişor. — Hagymâs fogasir. — Zwiebel-Zahnwurz. — 3y6nHKa KJiy6HeHOc-
na«. — E x s.: FRE nr. 636. — I c .: Pl. 48, fig. 2, 2a, b.
2ţ. Rizom lung, alb, orizontal, cilindric, din loc în loc cu cîte un solz gros
triunghiular, patent, din subţioară emite rădăcini fibroase. Tulpină ascen
dentă sau erectă, înaltă de 35—65 cm, cilindrică, neramificată, glabră, verde
deschisă sau alburiu verde, în partea inferioară nefoliată. Frunze bazale
lung peţiolate (la exemplarele florifcre lipsesc), imparipenate, cu 7 foliole
oblanceolate, dur dinţate. Frunze tulpinale alterne, cele inferioare cu 7 foliole
lanceolate, dur obtuz dinţate, cele următoare treptat descrescente, 5 sau
3-foliolate, pînă la îngust lanceolate, toate peţiolate, cele supreme simple,
liniar lanceolate, toate glabre sau mai ales la margine foarte slab pubescente,
în subţioară cu cîte un bulbii ovat globulos, negru violaceu. Inflorescenţă
racem scurt, cu 5—12 flori lung şi erect pedicelate. Sepale lanceolate, de
cca 5 mm lungime, cu margine albă membranoasă, cele interioare saciform
dilatate la bază. Petale mari, lungi dc 10—15 mm, obovate, atenuate în
unguiculă îngustă, deschis violete sau violet alburii. Stamine simple, lungi
de 7—8 mm. Florile adeseori sterile. Racem fructifer ± alungit. Pediceli
fructiferi de 10—17 mm lungime. Silicve lungi de 2,5—3 —4,5 cm, late de
2—2,5 mm, lucioase, puţin turtite, spreambele capete uşor atenuate,cu
stil lung de 2—3 mm şi stigmat globulos, mai lat decît stilul. Sămînţă mare,
lungă de cca 4 —5 mm. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . în păduri umbroase, dumbrăvi, mai ales în făgete.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare : Vişeul de Sus, Dragomireşti, Poieni (r. Vişeu);
Cărei în pădurile din jurul oraşului. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); BistriLa, Teaca; Trez-
P l a n ş a 48. — 1. D e n ta r ia e n n e a p h y llo s L., la. părţi florale, lb. siliculă deschisă

cu seminţe. — 2. D . b u lb ife r a L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă deschisă cu seminţe. —
3. D . g la n d u lo s a W. et K., 3a. siliculă deschisă cu seminţe.
PLANŞA 48
CRUCIFERAE 279
nea, Zalău; Canciu, Olpretpe Dl. Ciuha şi Dl. Băbîlna (r. Dej); Nicula, Ţaga, Puini
Iclod (r. Gherla); Călata pe Dl. Horaiţa, Ciucea pe Dl. Pleşu (r. Huedin); Cluj la Făget
şi Păd. Hoia; Vîlcele, Săliştea (r. Turda); Aiud; Roşia, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîm-
peni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş în Păd. Cocoş; Cheile Bicazului, Ciumani pe Dl. « Delhegy »
{r. Gheorghieni); Mţii Gurghiului pe V. Lăpuşna (r. Reghin); Odorhei, Cristuru Săcuesc,
Vîrşag, Firtuşu, Dealu la Lacul Dracului (r. Odorhei); Sovata (r. Sîngeorgiul de Pădure),
Borsec (r. Topliţa); Tuşnad-Băi, Mţii Harghita pe Dl. Mitaci (r. Ciuc); Zagon (r. Sf.
Gheorghe). Reg. Stalin : Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Micăsasă, Ţapu, Ighiş,
Proştea Mare, Prostea Mică, Mediaş; Sighişoara, Noul săsesc; Zizin pe V. Zizinului, Mt.
Postăvaru (r. Stalin); Belin (r. Rupea); Satu Mare, Guşteriţa, Cisnădioara pe Mt. « Gotzen-
berg», Sadu pe Mt. Prejbe, Avrig pe Mt. Bîrcaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia,
Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii; Săcărîmb, Zam, Deva (r. Ilia); Orăştie; Fizeşti la Pono-
rici, Grădiştea, Mţii Retezatului la Stîna din Rîu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea, Sîn-
martin la Băile 1 Mai: Poniţa în Mţii Meseş (r. Zalău); Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg.
Arad: Bîrzava, Şoimoş, Cladova pe V. Cladovei. Mţii Zarandului peDrocea (r. Lipova);
Mădrigeşti, Chişindia, Moneasa, Mţii Codrului pe Culmea Pleşului (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Mţii Semenicului; Băile Ilerculane (r. Almaş); Maidan pe Mt. Tilva Mare
(r. Oraviţa). Reg. Craiova: Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Conţeşti (r. Piteşti); Cîm-
pulung. Reg. Ploeşti: Cîmpina; V. Nişcovului (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti (r.
Răcari); Bucureşti la Băneasa; Comana, Călugăreni (r. Vidra); Pasărea (r. Brăneşti);
Căldăruşani, Mrea Ţigăneşti în Păd. Ciolpani (r. Snagov). Reg. Galaţi: Cerna, Greci (r.
Măcin) ; Nifon, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Birlad: Bîrlad. Reg. Iaşi: Slobozia
(r. Vaslui) ; Voineşti, Dl. Mare, Cîrlig, Coada Stîncei, Păd. Bîrnova, Păd. Repedea în
V. Vaslueţi (r. Iaşi); Hîrlău; Păd. Dobrovăţ şi Codăeşti (r. Codăeşti). Reg. Suceava: Todi-
reşti, Lipoveni, Mitocaş (r. Suceava); Broscăuţi (r. Darabani).
var. ptarmicifâlia DC. Syst. II (1821) 279. — Frunze superioare evident dinţate.—
Reg. Bucureşti: Ciorogîrla (r. Mihăileşti); Călugăreni (r. Vidra). — împreună cu tipul,
insă rar.
f. pildsa Waisb. in OBZ LI (1901) 130. — Tulpină în partea inferioară scurt
şi des păroasă. Frunze pe dos ± pubescente. Indicată din « Transilvania orientală ».
întrebuinţări. Rizomul plantei posedă proprietăţi astringente.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de SV.
2. D. quinqueîolia M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 109, III (1819) 436;

IST. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 148. - E x s.: FRE nr. 635. - I e .:
Pl. 49, fig. 1.
4. Rizom orizontal, solzos. Tulpină ascendentă, înaltă de 30—40 cm,
adeseori la bază cu bulbili alungit ovaţi. Frunze bazale lung peţiolate, penate,
ou 5—7 foliole oblanceolate, ± evident dublu dur serate, la vîrf aproape
lobate; foliolele superioare decurente. Frunze tulpinale de obicei 3, verticilate
sau alterne, 5 —7-penate, cu foliole lanceolate, evident dinţate, glabre, cele
superioare decurente. Inflorescenţa racem cu 5 —12 flori lung pedicelate.
Sepale de cca 6 mm lungime, verzi-roşietice, două cu baza saciform dilatată.
Petale purpurii-violete, lungi de 15—20 mm, cu lamina alungit obovată,
280 FLORA H.P.R.
atenuate în unguiculă lungă. Silicvă de 35—50 mm lungime şi de 2,5 mm

lăţime, erectă. — IV—V.
Răsp. în ţară: R eg . I a ş i : în Păd. Dobrina lîngă Huşi.
R ă s p . gen. : Europa, Asia de SV,
3. D. enneaphyllos L. Sp. pl. ed. I (1753) 653. — Bokolo fogasir. — Weisse

Zahnwurz. — I c .: Pl. 48, fig. 1, la, b.
2|.. Rizom orizontal, gros, cărnos, alb-gălbui. Tulpină erectă, înaltă de

15—30 (40) cm, simplă,'glabră, cilindrică, pînă la înflorire ± cărnoasă, frun-
zoasă numai sub inflorescenţă. Frunze bazale rare, lung peţiolate, trifoliale,
adînc dinţate. Frunze tulpinale de obicei 3, aşezate sub inflorescenţă, sub-
verticilate sau ± alterne, peţiolate, compuse din cîte 3 foliole mari, sesile,
alungit ovate sau lanceolate, rar ovate, pronunţat şi imperfect dublu serate.
Foliolă mijlocie simetrică, cele laterale la bază asimetrice. Inflorescenţă cu
5—10 flori mari, erecte, lung pedicelate. Sepale gălbui, lanceolate, lungi de
8 —10 mm. Petale ochroleuce, lungi de 15—20 mm, alungit obovate, atenuate
în unguiculă destul de lungă. Stamine şi pistil aproape de lungimea petalelor;
stilelc se prelungesc în decursul înfloririi, ieşind în afară. Silicvă mare, erectă,
lung pedicelată, lungă de 45—55 mm şi lată de 3,5 mm, atenuată într-un
rostru şi stil lung de 8—15 mm, cu stigmat mai lat decît stilul. Valve plane,
netede, cu nervuri longitudinale puţin evidente. Sămînţă subrotundă, lungă
de 3 —4 mm, pe o latură bombată, pe alta plană. — III—IV.
S t a ţ i u n e a . Rară, prin păduri de foioase, dumbrăvi, tufişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . T i m iş o a r a : în Banat, în păduri montane (Ileuff.). R eg .
Mţii Căpăţînei: Mt. Buila înlre Gurguiata şi Stoguşor (r. Rîmn. Vîlcea).
P ite ş ti:
__ î n t r e b u i n ţ ă r i . Odinioară rizomul a fost întrebuinţat în scopuri medicinale

(Radix Dcntariae). \
R ă s p . g e n. : Europa centrală, Peninsula Balcanică, Mţii Apenini.
4. D. glandulosa W. et K. în Willd. Sp. pl. III. 1 (1801) 478; Pl. rar.

Hung. III (1812) 302, tab. 272; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 148,
tab. VII, fig. 1. — Cardamine glandulosa Schmalh. Fl. Ross. med. et
austr. I (1895) 50. — C. glanduligera Schw. in Fedde Rep. XLVI (1939)
188. — Colţişor. — Ikrâs fogasir. — Driisen Zahnwurz. — 3yoHHKa
jKejiesHCTan. — E x s.: FRE nr. 637 a, b ; FEAH nr. 1697, I. — I c .: Pl.
48, fig. 3, 3a; W. et K. l.c. tab. 272; Hay. Pflzd. (1916) 336; Fl. U.R.S.S.
l.c. tab. VII, fig. 1.
P l a n ş a 49. — 1. Denlaria quinquefolia M. B. — 2. Camelina microcarpa Andrz.,

2a. siliculă şi secţiunea ei transv. — C. saliva (L.) Gr., 3a. siliculă şi secţiunea ei transv. —
4. C. Alyssum (Mill.) Thell., 4a. siliculă şi secţiunea ei transv. — 5. C. rumrlica V el.,
partea inferioară a tulpinii.
PLANŞA 4»
CRUCIF1S11AE 283
4. Rizom alb, lung, orizontal, subţire, ramificat, din loc în loc îngroşat,
cu solzi dentiformi. Tulpină erectă, ± cărnoasa, cilindrică, glabră, nerami
ficată, lungă de 15—35 cm, foliată numai sub inflorescenţă. Frunzele bazale
apar separat, fără tulpină, lung peţiolate, 3 sau rar 5-foliolate, cu foliole ovate
sau eliptice, glabre, dur dinţate. Frunze tulpinale 3, aşezate în verticil, ±
peţiolate, trifoliolate, cu foliole sesile, alungit ovate sau lanceolate, cele
laterale asimetrice, cu baza exterioară convexă, şi cea interioară concavă,
acute sau lung acuminate, dur sau inciz dinţate, cu dinţi terminaţi cu o
aristă moale, glabre, pe margini neînsemnat puberule, atît în unghiul folio-
lelor, cît şi în acel al dinţilor cu cîte un muguraş foarte mic, glanduliform-
Infloresecenlă cu 1—10 flori mari, erecte, pedicelate. Sepale ovat lanceolate*
ungi de 7 mm, membranoase, alburiu violete, cele interioare saciform dila
tate la bază. Petale de 15—20 (22) mm lungime, intens purpuriu violete»
alungit obovate, atenuate în unguiculă. Stamine lungi numai cît jumătatea
petalelor. Silicve erecte, lung pedicelate, lungi de 4—7 cm, late de 3 mm,
netede, puţin turtite, atenuate spre ambele capete, cu un stil lung de 5—10
mm. Sămînţă elipsoidală, lungă de 2,5 mm, brun întunecată, strălucitoare.—
I V -V I .
S t a ţ i u n e a . In păduri umbroase, pe soluri bogate în humus din etajul
montan pînă în cel subalpin.
l t ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Poienile de sub Munte, Bistra, Dragomireşti»
Vişeul de Sus (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei (Corongiş), V. Ţibleşului; Rodna, Măicru
(r. Năsăud); Bistriţa; Canciu, Dej, Dl. Babdiu şi Dl. Băbîlna lîngă Olpret, Unguraş
(r. Dej); Chiochiş (r. Beclean); Cluj la Făget şi în V. Plecica (r. Cluj); Turda în zăvoaie,
Rimetea sub Colţii Trăscăului, Poşaga de Sus (r. Turda); Mţii Bihorului pe Piatra Struţu
(r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: V. Gurghiului, între Lăpuşna şi Sirod, Mţii Gurghiului
(Făncelu), Aluniş, Reghin (r. Reghin) Defileul Mureşului între Deda şi Topliţa, V. Jebrac
din Mţii Călimani, Bilbor, Borsec (r. Topliţa); Sovata pe Dl. Bccheci (r. Sîngeorg. de
Păd.); Izvorul Mureşului, Ciumani, pe Dl. «Delhegy», Lacul Roşu, Pasul Bicaz (r.
Gheorghieni); Brăduţ, Rîul Domocoş şi « Teralja » lîngă Zagon (r. Sf. Gheorghe); Odorhei,
Vîrşag (r. Odorhei); Mţii Giurgeului: Mt. Hăghimaşu Marc şi Negru, Piatra Singu
ratică ; Bălan, Băile Harghita, Băile Tuşnad, Lacul Sf. Ana (r. Ciuc); Comandău (r. Tg.
Săcuesc). Reg. Stalin: Valea Lungă, Micăsasă, Proştea Mare şi Mică, Mediaş, Ţapu, Ighişu
(r. Mediaş); Mănăradc (r. Tîrnăveni); Sighişoara; Mt. Tesla sub Mt. Ciucaş, Mt. Pos-
tăvaru, Oraşul Stalin (r. Stalin); Mţii Făgăraşului, sub Mt. Suru (r. Făgăraş); Sebeşul
de Jos, Cisnădie, Cisnădioara, Sadu pe Mt. Prejbe, Bradu (r. Sibiu). — Reg. Hunedoara:
MţiiParîngului; Grădiştea (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Cetăţile Ponorului;
Aleşd şi Păd. Neagră prin văi (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş); Poniţa în Mţii Meseş
(r. Zalău). Reg. Arad: Arăneag (r. Ineu), Sebiş, Moneasa, Chişindia, Răşchirata, Zimbru,
Hălmăgel, Mţii Codrului pe culmea Pleşului către Mt. Găina (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara:
Oraviţa pe Dl. Tilva Mare, Anina (r. Oraviţa); Globurău, Mţii Semenicului (r. Almaş).
Reg. Piteşti: pe Argeş la poalele Mt. Glodu Mare în Zăvoiul Padina (r. Curtea de Argeş).
Reg. Ploeşti: Sinaia pe V. Peleşului, Mţii Bucegi pe V. Jepilor şi lîngă Buşteni la Urlătoare
(r. Sinaia). Reg. Bacău: Poiana Sărată (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău, Bicaz pe Bîtca Vacii,
Bisericani, Schitu (r. Ceahlău); MreaNcamţu, Ţolici (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Dl.Repedea,
Dl. Bordea, Bîrnova, Tomeşti, Dl. Marc (r. Iaşi); Todireşti (r. Negreşti); Hîrlău. Reg.
Suceava: Pătrăuţi, Lipoveni, Mitocaş (r. Suceava); Rădăuţi.
284 FLOIIA. R.P.R.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Pentru florile sale foarte frumoase şi mari, Fl. U.R.S.S. o

recomandă să fie introdusă în cultură ca plantă ornamentală. Singurul său desavanta|
este, că are o perioadă de înflorire scurtă.
R ă s p . g e n. : Regiunea Carpaţilor şi U.R.S.S. de V.
X D. Paxiana O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXXII (1903) 383 -

enneaphyllos X glandulosa.
Este indicată din R.P.R. dc Prodan în Fl. I (1939) 400, dar fără locali*
tate. Ar putea creşte numai în regiunile de unde este indicată D. ennea
phyllos.
Subtribul. 2. A r a h i d i n a e Hay. Fl. Steierm. I (1908) 466.

Peri ramificaţi, rar lipsesc. Flori albe, rar roşietice sau albăstrui, foarte-
rar galbene.
Genul 159. C A R I) A M l N O P S I S *) (C. A. Mey.) Hay.

Fl. Steierm. I (1908) 477. — Arabis L. Sect. Cardaminopsis C. A. Mev.
in Ldb. Fl. alt. III (1831) 19.
Plante ierboase, bisanuale sau perene, cu rozetă bazală de frunze lirat

fidate, sectate sau întregi, brusc îngustate în peţiol. Frunze tulpinale ± sesile
sau scurt peţiolate, îngustate spre bază, cu peri ramificaţi, rareori simpli.
Celule cu mirozină fără clorofilă, aşezate în fasciculele liberiene. Sepale nedi
latate saciform la bază. Petale lung unguiculatc, albe, roze sau violete. Glande
nectarifere 4; două în forma de inel deschis la exterior sau la interior, încon
joară cîte una din cele 2 stamine scurte, celelalte două, aşezate cîte una la
baza perechilor de stamine lungi. (Pl. 14, fig. 20). Silicvă liniară, turtită, cu
nervură mediană ± evidentă şi valve bombate deasupra seminţelor. Seminţe
uniseriate, turtite, nearipate sau slab aripate. Septumul tare, rămîne întins,
nu se afundă sub seminţe.
Genul cuprinde cca 11 specii, răspîndite în Europa şi Asia de E.
1 a Frunze tulpinale liniare sau liniar lanceolate, întregi, cu margini aproape
paralele, cuneiforme, atenuate spre bază, glabre. Flori albe, mari.
lungi de 7—10 m m ........................................................... 1. C. hispida
1 b Frunze tulpinale mai late, ovate, lanceolate, uneori abrupt atenuate,
dinţate, alteori adînc sinuat dinţate ....................................................... 2
2 a Plante stolonifere; sLolonii uneori ascendenţi, devin tulpini 'subţiri
2. C. Halleri
2 b Plante întotdeauna fără stoloni................................................................ 3
*) ivi urnit după asemănarea speciilor acestui gen, cu acelea ale genului Cardamine.
CRUCI FE11AE 285
3 a Anuală sau bisanuală, înaltă, de obicei cu tulpină solitară. Plantă cu

peri stelaţi. Frunze tulpinale adînc fidate, sinuat dinţate. Silicve late
cel mult de (0,8) 1—1,3 mm, îndreptate în toate direcţiile.. 3. C. arenosa
3 b Perenă, scundă, cu multe tulpini la fel de groase. Plantă glabră. Frunze
tulpinale de obicei spatulate, cu dinţi puţini, uneori întregi. Silicve
mai late de 1 mm, adeseori îndreptate u n ilateral.... 4. 0. neglecta
1. ? 0. hispida (Myg.) Hay. Fl. Steierm. I (1908) 478. — Arabis kispida

Mvgind în L. Syst. ed. XIII (1774) 501. — I c .: Pl. 28, fig. 3.
2J-. Rădăcină fusiformă. Tulpini numeroase, de 10—25 cm, de regulă

acoperite la bază cu resturile frunzelor uscate. Frunzele bazale în rozetă,
alungit obovate, atenuate în peţiol lung, întregi sau neregulat dur dinţate
sau ± adînc penat fidate, cu peri lungi, simpli sau furcaţi. Frunze tulpinale
liniar alungite, cu margini întregi, uneori ± paralele, spre bază cuneat îngus
tate. la vîrf acute sau obtuze, glabre. Inflorescenţă racem ± lax. Sepale de
cca 3 mm lungime, glabre, alb membranos marginate. Petale mari, obovate,
brusc atenuate în unguiculă, lungi de 7—10 mm, albe. Racem fructifer alungit.
Silicve patent erecte, lung pedicelate, adeseori amestecate, mici şi mari,
lungi de 12—40 mm şi late de cca 1 mm. Sămînţă ovată, de 1—1,5 mm lun
gime. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci, crăpături de stînci, pietrişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Prezenţa plantei la noi e dubioasă. Staţiunile publicate trebuesc
verificate. — Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului: «Gaura de Lotri» în Y. Zîrna (Baumg.).
Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.
Răsp. gen.: Emisfera nordică.
2. C. Halleri (L.) Hay. Fl. Steierm. I (1908) 470. — Arabis Halleri L.

Sp. Pl. ed. II (1763) 929. — A. Crantziana Baumg. Enum. stirp. Transs.
II (1816) 269. — Cardamine stolonifera Scop. Fl. cam. ed. II, I (1772) 22. —
I c .: Pl. 28, fig. 2, 2a, 4, 4a ssp.; W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 120,
sub Arabide.
4. Rădăcină ramificată. Tulpini solitare sau mai multe, de 5—35
<45) cm, de grosimi diferite, erecte sau ascendente, simple sau mult
ramificate.. Coletul emite stoloni aerieni foarte subţiri, cu rozetă de frunze
mică la capăt; adesea stolonii se ridică şi devin ttulpini florifere. Frunze
bazale în rozetă, lung peţiolate, cu limb rotund sau lat ovat, cordat, de
4 —20 mm lung, întreg sau cu 2 dinţi la bază, rareori unele lirat penate.
Frunze tulpinale alterne, uniform distribuite şi descrescente pînă la
ramura supremă, adeseori împreună cu ramurile unilateral aplecate, ±
peţiolate, rotunde, ovate sau cele superioare lanceolate, subîntregi, colţuros
dinţate sau dur şi inciz dinţate, uneori (mai ales cele inferioare) sublirat fidate,
glabre sau împreună cu tulpina simplu păroase, sau şi cu peri ramificaţi.
286 FLORA R.P.R.
Ramuri la fel de subţiri, uneori ramificate începînd de la bază, toate termi

nate într-un racem la început umbeliform, dens, mai tîrziu prelungit. Flori
albe sau violete. Sepale lungi pînă la 2 mm. Petale pînă la 5 mm lungime,
oblanceolat cuneiforme. Racem fructifer lung, dens, cu pediceli lungi de 4 —IO1
mm, suborizontal patenţi. Silicve erecte, făcînd cu pedicelul un unghiu obtuz,
lungi de 10—20—30 mm, late de cca 1 mm, adeseori gîtuite între seminţe
şi bombate deasupra seminţelor, netede, cu un stil scurt de 1 /2 mm. Sămînţa
eliptică, lungă de 1,3 mm, brun roşietică, pe o latură foarte slab aripată. —
(IV) V -V I I I .
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, stîncoase, pe marginea rîurilor, tufe-
rişuri umede, poieni şi păşuni în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeul de Sus, Borşa, Poienile de sub Munte,
Botiza sub Rapţ (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna, Valea Vinului, Mţii Rodnei pe Corongiş^
şi Cişa (r. Năsăud); Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M . : Borsec (r. Topliţa); Lăpuşna
(r. Reghin); Mţii Harghita, Mţii Giurgeului pe « Terko » şi Piatra Singuratică (r. Ciuc).
Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Mt. Piatra Mare, Mţii Bucegi, (r. Stalin); Mţii Făgăraşului:
Arpaşu, Vf. Luţele, Negoiu (2450 m); Răşinari (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii
Retezatului. Reg. Timişoara: în locuri ierboase şi pietroase (Heuff.). Reg. Piteşti:
Mt. Cozia la Mrea Stînişoara (r. Loviştea). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Jepilor.
Reg. Galaţi: Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Bacău: Tulgheş la Pietrele Roşii şi Pasul Tulgheş
(r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamnei, Cîrlibaba pe Mt. Fluturica
spre Tatarca (r. Vatra Dornei).
.Variabilitatea speciei
ssp. eu-Halleri Andr. in Borbâsia II (1940) 21.

Tulpini numeroase, înalte de 25—30 (45) cm, foarte bogat ramificate,
uneori începînd de la bază. Stoloni rar evidenţi, de obicei ascendenţi, adesea
devin tulpini. Flori albe.
f. pratensis Andr. l.c. 22. — Reprezintă tipul subspeciei şi descrierea este identică
cu a acesteia. Răspîndită în regiunea muntoasă a Europei centrale; în R.P.R. este slab-
reprezentată pe lingă graniţele dc NV ale ţării. Exemplare tipice s-au găsit în Mţii Rodnei
(Corongiş), Valea Vinului (r. Năsăud), la Ciucea, (r. Huedin), în Mţii Mcseş la V. Pol
cului şi la Poniţa (r. Zalău).
f. proseocarpâtiea (Zapal.). — Arabis Besseri Zap. ssp. proseocarpatica Zap. in Roz-
prawy Ser. III, 12 B (1912) 42. — Tulpină simplă sau ramificată, înaltă de 12—20 (40)
cm, adeseori ramificată chiar de sub mijlocul tulpinii. Tulpina şi silicvele roşii-brunii.
Frunze în mare parte cu peri furcaţi sau stelaţi. Flori violet deschise. în toate celelalte
privinţe identică cu ssp. eu-IIalieri. — Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamne
(1550 in).
f. roşea Nyâr. f. nova in Add. III, pag. 644. — Tulpină înaltă pînă la 38 cin, rami
ficată. Asemănătoare cu f. pratensis, dar cu flori roze violete. — Reg. Oradea: V. Drăga-
nului (r. Aleşd).
f. traeliytica (Fritsch) Ilay. Fl. Steierm. I (1908) 480. — Arabis Halleri var. trachy-
tica Fritsch in Verh. ZBG Wien XLIV (1894) 311. — Tulpina înaltă, uneori flexuoasă
de obicei solitară, bogat ramificată. Frunze bazale mari,, lungi de 7—11 cm şi late der
2,4—4 cm, lirate, cu 2—8 segmente. Frunze tulpinale inferioare de asemenea lirate, mari,
CRUCJPERAE 287
cele supreme liniar lanceolate, întregi sau digitate. Are înfăţişarea unei plante de umbră,
— Reg. Baia M .: în locuri umede lîngă Baia Mare (FEAH nr. 184). Reg. Cluj: în moli-
dişurile de deasupra băilor Valea Vinului 700—1000 m (r. Năsăud).
f. paradoxa (Ullep.) Andr. l.c. 28. — Arabis Halleri var. paradoxa Ullep. in OBZ
XXXVIII (1888) 19. — Tulpină repentă, de-alungul ei cu mai multe rozele cu frunze
deosebite. — Reg. Baia M .: Mt. «Kohât» deasupra oraşului Sighet (r. Baia M.).
ssp. ovirensis (Wulf.) Thell. în Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 424. —
Arabis stolonifera Auct. transs., non DC. — A. ovirensis Wulf. in Jacq. ColL
I (1766) 196. — A. Halleri ssp. transsilvanica Klast. în Preslia VIII (1929)
29, non Schur. — E x s.: FRE nr. 1485. — I c .: Pl. 28 fig. 4, 4a.
Tulpini de obicei solitare, scunde, înalte de 5—20 cm, neramificate sau
rar cu cîte o ramură scurtă şi slabă, glabre sau ± des păroase, cu peri simpli,
mai lungi decît diametrul tulpinii. Plantă în general mai debilă, cu stoloni
evidenţi, orizontali. Flori închis sau deschis violete, mai rar albe.
Aici aparţin cele mai multe localităţi enumerate în general la C. Halleri. Mai indi
căm: Reg. Baia M .: Vişeul de Sus în V. Sasului şi V. Rea (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii
Rodnei pe Gărgălău, Tarniţa, Ciflie (r. Năsăud); Ciucea, V. Uraganului, (r. Huedin);
Sohodol în pinet (r. Cimpeni). Reg. Aut. M .: Mţii Harghita, Mţii Giurgeului: Hăgimaşu
Mare,Mt. «Ocsem», Piatra Singuratică (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului: comună
prin toate văile şi piscurile (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului, Tăul Negru,
Vf. Peleaga şi Păpuşa, Zănoguţa, Vf. Saşilor, Lacul Zănoaga, Custura (1800 m)r
Vf. Bucura (2200 m), Borăscu, Galbina (r. Haţeg); Mţii Parîngului (r. Petroşani). Reg.
Oradea: V. Cepelor (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu Go-
deanu: Groapa Bislrei (2000 m), Godeanu, Murariu. Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe
Plaiul Micuşa; Mt. Parîng la Găuri şi Piatra Tăiată. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului:
Negoiu, Paltin, Rîiosu, Capra Budei. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe V. Cerbului. Reg. Suceava:
Mt. Rarău.
f. dacica (Heuff.). — Arabis ovirensis var. dacica Heuff. Enum. pl. Banat, in Verh.
ZBG Wien VIII (1858) 52, sep. pag. 17. — Asemănătoare cu tipul subspeciei. Flori întot
deauna roşii-violete. Tulpina peste tot scurt şi patent păroasă, în Banat (Heuff.) şi în
Carpaţii Meridionali împreună cu ssp. ovirensis.
Obs . Simonkai a avut oarecum dreptate, cînd a considerat pe f. dacica drept sino
nimă cu ssp. ovirensis (Enum. Fl. Transs. (1886) 77). Pe de altă parte nu e justă ridi
carea f. dacica la rangul de ssp., aşa cum a făcut Andreanszky (l.c.), cu atît mai mult
că în lucrarea citată nu a deosebit cu destulă preciziune aceste două plante.
R ă s p . g e n. : Europa centrală pînă în Peninsula Balcanică.
3. C. arenosa (L.) Hay. Fl. Steierm. I (1908) 478. — Sisymbrium arenosum

L. Sp. pl. ed. I (1753) 658. — Arabis arenosa Scop. Fl. carn. ed. II (1772)
32, tab. 40; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 191. — A. stricta Baumg.
Enum. stirp. Transs. II (1816) 270, non Huds., sec. Simk. Enum. Fl. Transs..
(1886) 76. — Frigurele. — Homoki foszlâr.— Sand-Schaumkresse. — Pe3yxa
necâHan. — E x s.: FRE nr. 1482 a, b, c,. — I c .: Pl. 50, fig. 1, la-e.
O — OO, rar 4 . Rădăcină pivotantă, ramificată, în primul an emite
o rozetă cu multe frunze orizontale, lirat sectate, cu 6 —7 perechi de segmente,,
cu segment terminal mai mare, acoperite cu peri simpli şi trifurcaţi. Tulpină.
"28 8 FLORA R.P.R.
erectă, de (5) 15—40 (88) cm puţin flexuoasă, solitară, în partea inferioară

stelat păroasă, în cea superioară glabră, foarte bogat ramificată (cu excepţia
celor din staţiuni alpine), uneori de la bază. Frunze tulpinale lanceolate, penat
fidate sau cele inferioare lirate, în subţioară cu ramuri lungi şi subţiri,
datorită cărora planta fructiferă diferă mult ca înfăţişare de cea floriferă
Frunze superioare lanceolate^ dinţate sau întregi. Inflorescenţa ramurilor
racem dens, umbeliform, mai tîrziu mult prelungit. Sepale lanceolate,
lungi de 3—3,5 mm, păroase, alb membranos marginate. Petale albe sau vio
laceu nuanţate, lungi de (5) 6 —10 mm, cu lamină obovată, atenuată în ungui
culă uneori abrupt lăţită (Pl. 50, fig. la). Pedicel fructifer lung de 6—10 mm,
subţire, patent. Silicve lungi de (8) 20—35 (40) mm, late de 0,8—1,3 mm,
glabre, turtite, deasupra seminţelor accentuat bombate, ascuţite într-un stil
foarte scurt, cu stigmat abia mai lat, de obicei erecte, dar şi patente, orizontal
patente, pendente, sau neregulat zbîrlite. Samînţă brun roşcată, lungă de
0,7—1,3 mm, foarte îngust aripată de jur împrejur, sau numai într-o parte.—
III-IV -V .
S t a ţ i u n e a . Pc stînci, în locuri ierboase, ruderale, în locuri cultivate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecventă şi comună în întreaga ţară :
var. typiea (Beck). — Arabis arenosa L. (3. lypica Bcck Fl. NO II (1892) 459. — Ic :
Pl. 50, fig. lb. — Flori roşietice sau violele. Petale lungi de 5—7 mm. Silicve erecte, late
de 0,8—1 mm, cu seminţe lungi de 3/ 4—1 mm. Plante de mărime mijlocie, adeseori
perene, din etajul montan şi subalpin. — Reg. Baia M .: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare,
Mt. Negriasa; Borşa (r. Vişeu); Defileul Lăpuşului (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Mţii Rodnei
pe Corongiş; Mt. Coroboi lîngă Gherla; Cluj la Păd. Mănăştur; Cheia Turului (r. Turda);
Chiochiş (r. Beclean); Baia de Arieş (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Mt. Scaunul, Defileul
Mureşului (r. Topliţa); Sovata pe Dl. Becheci (r. Sîngeorg. de Păd.); Mt. Hăghimaşu
Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Mt. Postăvaru, Hărman, Mţii Bucegi: Gaura
1600 m (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Păros Peştera 900 m (r. Haţeg); Zam, Deva (r. Ilia).
Reg. Oradea: Oradea; Mţii Bihorului la Cetăţile Ponorului; Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg.
A rad: Arad, Aradul Nou; Soimoş, Cladova (r. Lipova); Arăneag (r. Ineu); Sebiş, Moneasa,
Răşchirata, losăşel, Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mehadia pe Mt. Arjana,
Băile Ilerculane pe Mt. Domogled (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei şi
V. Cerovăţului (r. Tr. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, V.
Lotrului la Voi'neasa (r. Loviştea); Olăneşti (r. Rîmn. Vîlcea); Mţii Făgăraşului .pe V.
Rîul Doamnei; Dîmbovicioara (r. Muscel); Cheile Argeşului la Cetatea lui Vlad Ţepeş
(r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni, Mţii Bucegi: Schitul Peştera, Jepii
Mari, V. Jepilor. Reg. Bacău: Bicaz pe Piatra Corbului, Mt. Ceahlău, Mţii Bistriţei în
V. Barnarului (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Rarău, Mt. Giumalău; Gura Humorului.
var. Borbâsiî (Zap.). — Arabis arenosa ssp. Borbâsii Zap. in Rozprawy, Ser. III, 2,
(1912) 31 et f. rodnensis Zapal. 1. c. 33. — Petale lungi de 5 — 7,5 mm. Silicve erect patente
P l a n ş a 50. — 1. Cardaminopsis arenosa (L.) Hay., la. părţi florale, lb. racem
fructifer, lc. f. petrogena (Kcrn.) Jâv., ld. var. dependens Borb., le. var. perturbata Nyâr. —
2. C. negleeta (Schult.) Hav., 2a. părţi florale, 2b. exemplar fructifer.
PL A N ŞA 50
1 9 - C . 040
CRUCIFERAE 291
late de 1 — 1,3 mm. Seminţe lungi de (1) 1,3 (1,6) mm. Plantă mai scundă, înaltă de
5—25 cm, din etajul subalpin şi alpin. —Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Piatra Rea (1630—1860 m),
Mt. Cailor (1750 —4800 m), Corongiş (1715 — 1900 m), Mt. Cişa (1900— 2060 m).
f. Ineuensis (Zap.). — Arabis arenosa f. ineuensis Zap.l . c. 33. — Plantă scundă,
înaltă pînă la 8 cm, cu flori violete. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Mt. Ineu (2200 m).
f. innovans (Zap.). — Arabis arenosa f. innoaans Zap. 1. c. — Frunzele rozetelor
în subţioară cu stoloni foliaţi. Flori colorate, în parte albe. — Reg. Baia Mare: Mţii Gutin
pe stînci de andezit umede (1420 m alt.); Mţii Rodnei pe Corongiş (1850 m alt. pe calcare)
f. suffrutieosa (Zap.). — Arabis arenosa f. suffruticosa Zap. l.c. 34. — Plantă
înaltă pînă la 40 cm, cu tulpini numeroase şi stoloni foliaţi, scurţi, ieşiţi din subţioara
frunzelor din rozete. Frunze inferioare căzătoare de timpuriu. Flori variate, albe şi violet
deschise. — Reg. Suceava: Cîrlibaba 930 m, Dorna Cîndrenilor 835 m (r. Vatra Dornei).
var. depăndens Borb. in MTK XV (1878) 156. — Arabis muhijuga Borb. in Term.
tud. kozl. IX (1877) 46 et in Linnaea (1877) 604—605. — Ic. : Pl. 50, fig. ld .; Nyâr. Enum.
pl. Ch. Turzii (1939) 250, fig. 49, nr. 2. — Pediceli orizontali sau puţin răsfrînţi. Silicve
late de 0,8—1 mm, orizontale sau pendule, Seminţe lungi de 3/4—1 mm, nearipate. Plantă
uneori stoloniferă. — Reg. Baia Mare: Mţii Rodnei: Izvoru Cailor, Bucuiescu, Rebra;
Mt. Gutin. Reg. Cluj: Mţii Meseşului în V. Poicului. Reg. Oradea: Băiţa, Stîna de Vale
r. Beiuş).
O b s. Exemplarele originale ale lui Borbâs din Mt. Gutin sînt foarte instructive,
însă alte exemplare de pe acelaşi munte (Herb. Cluj) sînt foarte variabile; unele au silicve
erecte, altele orizontale, iar altele corespund cu var. perturbata.
f. stoloniferă Freyn in OBZ XXXIX (1889) 132. — Cu stoloni din axila frun
zelor. — Reg. Baia M .: Mt. Gutin.
var. perturbâta Nyâr. Enum. pl. Ch. Turzii (1939) 143 şi 251, fig. 50. — I c .: Pl. 50
fig. le. — Silicve numerase, lungi, curbate, aşezate neregulat, unele erecte, altele ori
zontal patente, iar altele ± pendente — Reg. Aut. M .: Stînceni (r. Topliţa). Reg. Cluj:
Cheia Turzii (r. Turda).
var. segetalis (Schur). — Arabis segetalis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 45.. —
A. aren. g. maxima Schur Sert. (1853) nr. 194 et in Verh. SVN (1853) 6. — Tulpină puter
nică, înaltă pînă la 45 (88) cm, groasă de 2,5—4 mm, fistuloasă, abundent ramificată.
Flori albe, cu petale lungi de 5—6 mm. — Prin locuri afinate, cultivate. — Reg. Cluj:
Fînaţele Clujului (74 cm înălţ.), Cojocna, Boju, (r. Cluj); Sic, Nicula (r. Gherla); Unguraş
(r. Dej); Ponor pe Mt. Bedeleu (r. Aiud); Vîlcele, Cheia Turului (r. Turda); Cetatea Lucia
la Cîmpeni. Reg. Aut. M .: Moişa, Tg. Mureş (r. Tg. Mureş); Iernuţeni spre Gurghiu (r.
Reghin). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Şelimbăr lingă Sibiu. Reg. Hunedoara:
Mţii Retezatului la Lunca Berhini (88 cm înălţ.) (r. Haţeg).
var. intermedia (Neilr.) Hay. Fl. Steierm. I (1908) 479.— Arabis aren p. intermedia
Neilr. Nachtr. Fl. Wien (1851) 262, non Freyn. — A. aren. var. sarmentosa Schur l.c. 44. —
Plantă perenă, cu mai multe tulpini şi rozete mici, mai puţin păroasă. Frunzele rozetei
aproape întregi. — în etajul subalpin şi alpin. — Reg. Baia M .: Vişeul de Jos şi de Sus
Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Corongiş, Vf. Ciflie lîngă Romuli (r. Năsăud); Dl. Jidovina în
V. Arieşului (r. Cîmpeni).
f. petrogena (Kera.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 436. — Arabis petrogena Kern. in
OBZ XIII (1863) 141. — I c .: Pl. 50, fig. Ic. — Flori albe, mari, cu petale de 8—9 mm
lungime. Silicvă lată de 1,6—1,7 mm.— între Timişul de Jos şi de Sus (r. Stalin); Deva.
Obs . Simonkai a afirmat că în Transilvania creşte numai C. petrogena (Enum.
77). Tot aşa Grecescu şi alţii au indicat această plantă în loc de C. arenosa. în realitate,
C. petrogena tipică cu flori mari şi silicve late este rară. Astfel, indicaţiile de răspîndire
date de autorii vechi nu pot fi considerate decît numai după o revizuire.
19*
292 VIj ORA R .P .R .
î. plutyphyllina (Tuzs.) Jâv. Magy. fl. ed. I (1925) 436. — Arabis aren. f. platy-
phyîlina Tuzs. iu BK VIII (1909) 260, fig. 3. — Frunze mari, cele bazale lungi de 15 cm,
late de 3—4 cm, cele tulpinale lungi de 8—10 cm, viu verzi, glabre sau glabresccnte,
lucitoare.— în locuri umbroase.— Reg. Cluj: Mţii Rodnei peMihăiasa; Cheia Turzii (r.
Turda). Reg. Hunedoara: Zlatna pe Colţii Frăsinelului (r. Alba). Reg. Stalin : Oraşul Stalin
pe Tîmpa. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Mt. Rîiosu.
f. oriaphila (Schur). — Arabis aren. k. oriaphila Schur En. 45. — Plantă de
statură mare. Flori rozee, de cca 2 ori mai mari decît la tip. Segmentele frunzelor acute.
Reg. Aut. M .: Mţii Giurgeului pe Mt. «Ocsem».
R ă s p . g e n. : Europa centrală, spre răsărit pînă în partea centrală a regiunii
europene a U.R.S.S.
4. C. neglecta (Schult.) Hay. Fl. Steierm. I (1908) 480. — Arabis neglecta

Schult. Oesterr. Fl. II, ed. II (1814) 248. — A. transsilvanica Schur, A. flori-
bunda Schur et A . glareosa Schur in Verh. SVN (1850) 106; Enum. pl. Transs.
(1866) 43, 44. - I c .: Pl. 50, fig. 2, 2a, b.
4. Plantă cespitoasă scundă, de 5—15 (20) cm. Rizom pivotant, la colet cu
rămăşiţele frunzelor trecute. Tulpini numeroase, de obicei neramificate, glabre,
la bază cu o rozetă bogată de frunze. Frunzele rozetei lung peţiolate, alungit obo
vate sau lat eliptice, nedivizate, cu margini întregi, sinuat dinţate sau ± adînc
lirat fidate, cu segmente rotunde, lucioase, glabre sau cu peri simpli, uneori
furcaţi sau stelaţi. Frunze tulpinale ovate sau alungit ovate, spatulate, atenuate
în peţiol, ascuţite, cu marginea întreagă sau puţin dinţată. Inflorescenţa
racem scurt, lax, glabru, erect. Sepale lungi de 2,5—3 mm, ovat lanceolate,
alb marginate, glabre sau ± păroase. Petale lungi de 6—7 mm, lanceolat cune
ate, rozee sau deschis violete. Stamine lungi, de 4,5 mm lungime. Silicve
orizontal patente, adeseori unilateral aplecate sau uneori răsfrînte, cu pediceli
lungi de 5 —9 mm, turtite, destul de groase, lungi de 15—35 mm şi groase de
1,5 mm, glabre, cu valve slab nervate, bombate deasupra seminţelor. Stil
lung de cca 3 /4 mm, cu stigmat turtit, cca de lăţimea stilului. Sămînţă
rotundă, netedă, brunie deschisă, lungă de 1—1,2 mm. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri cu izvoare, cu pietriş umed din văi, stînci
umede, în etajul subalpin şi alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Vf. Ineu, Corongiş, Dosu Grajdului, Vf. Omu.
Mţii Făgăraşului: Lacul Bîlea, Vf. Buteanu, Mţii Arpaşului, Vf. Rîiosu. — Mţii Sibiului:
Frumoasa.
Răsp. gen. : Carpaţi, Alpii de E.
Genul 160. T U R R I T I S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 198, nr. 546J, ed. V (1754) 298, nr. 733, em. - T u r i c e 1
Caracterizarea genului e cuprinsă în descrierea speciei.
*) Nume derivat din cuvîntul latin tunis = turn, din cauza creşterii sale înalte,
drepte şi rigide.
CRUC1FERAE 29?
T. glâbra L. Sp. pl. ed. I (1753) 666; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
(1939) 171. — Arabis glabra Bernh. Syst. Verz. Erfurt. I (1783) 219. — A.
perfoliata Lam. Encycl. I (1783) 219.— Turicel.— Magas toronyszâl..— Kahles
Thurnkraut. — BameHHiiEţa (BflateHKa) rjia^nan. — I e .: Pl. 20, fig. 1, la.
(DO. Rădăcină pivotantă. Tulpină zveltă, erectă, înaltă de 60—120
(150) cm, de obicei simplă, uneori ramificată, cu ramuri erecte, des foliatc
pînă la inflorescenţă, glaucă, glabră, adeseori numai la bază păroasă. Frunze
bazale în rozetă, lungi, lanceolate, îngustate în peţiol, întregi, sinuat dinţate
sau runcinat fidate, acoperite cu peri simpli sau stelaţi, se usucă în timpul înflo
ririi. Frunze tulpinale sesile, lanceolate, lung acute, la bază sagitat cordate,
amplexicaule, întregi, glabre, suriu glauce. Celule cu mirozină fără clorofilă,
aşezate în vasele liberiene. Inflorescenţa racem dens, cu flori erecte, prelun-
gindu-se după înflorire. Sepale lanceolate, erecte, lungi de 4—4,5 mm, nedila
tate la bază, membranacee, glabre. Petale oblanceolate, lung cuneate, lungi
de 6—7 mm, de culoare gălbuie sau verzi alburii. Stamine lungi aproape
cît petalele. Glande nectarifere 6, formează inel. Cele exterioare înconjoară
staminele mici, deschise spre interior. (Pl. 14, fig. 21). Pediceli fructiferi
lungi de 10—12 mm, erecţi. Silicvă lungă de 5 —8 cm şi lată de 1,8 mm,
alipită de axă, puţin turtită, cu valve boltite, accentuat nervate longitudinal,
la deschidere nu se încolăcesc. Stil scurt, cu stigmat turtit şi egal de lat. Seminţe
biseriate, turtite, brune, de 1 mm lungime. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . La margini de păduri, în păduri, tufişuri, tăieturi de
păduri, locuri stîncoase, din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M . : Foeni lîngă Cărei. Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Vf.
Ciflie, Fruntea Pietrii la Romuli (r. Năsăud); Gherla, Fizeşul Gherlii, Nicula (r. Gherla);
Dl. Ceriului la Olpret, Canciu (r. Dej); Zăul de Cîmpie, Sărmaşu (r. Sărmaş); Cliiochiş
(r. Beclean); Cluj (la Fînaţe, Făget, la «Sodorret» şi pe Dl. Plecica), Dezmir, Cor-
padea (r. Cluj); Cheia Turzii, Băile Sărate Turda, Luncani (r. Turda); Abrud sub Mt.
Vulcan (r. Cîmpeni); Aiud. Reg.'Aut. M . : Tg. Mureş; Defileul Mureşului, Mţii Călimani
(V. Voevodesei), Borsec (r. Topliţa); Sovata (r. Sîng. de Păd.). Reg. Stalin: Oraşul
Stalin, Hărman (r. Stalin); Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Rîului Mare (r. Haţeg).
Reg. Oradea: Aleşd; Oradea. Reg. A rad : V. Cladovei, Păuliş, Ghioroc, Cuvin (r. Lipova);
Mîsca, Şiria, Galşa (r. Arad); Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Moşniţa (r. Timişoara);
Baziaş (r. Moldova Nouă); Sviniţa sub Mt. Treşcovăţ (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrcio
rova, Cerneţi (r. Turnu Severin); Craiova. Reg. Piteşti: Curtea dc Argeş, V. Argeşului
la Gura Budei; Mrea Turnu (r. Loviştca); Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Slănic (r. Teleajen);
Dl. Nenciuleşti (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Bucureşti (Băneasa); Greci în Păd. Brînzeasca,
Mrea Căldăruşani (r. Snagov); Călugăreni, Crucea de Piatră în Păd. Uzun, Budeni,
Comana (r. Vidra); Mrea Cernica, Mrea Pasărea (r. Hrăneşti); Slobozia. Reg. Bacău:
Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi, Copou, Bîrnova, V. Nicolina, Dl. Mare (r. Iaşi); Graj
duri (r. Negreşti); Stroeşti (r. Paşcani); Hîrlău. Reg. Suceava: Găureni (r. Suceava).
var. trifarcato-pilosa O. Ktzc. — Plantă mai îndesuit păroasă. Frunzele tulpinale
cu peri trifurcaţi. — Reg. Iaşi: Copou, Breazu (r. Iaşi).
294 FLOllA R.P.B.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Tulpina poate fi prelucrată ca şi inul, avînd fibre bune pentru

ţesut.
Genul. 161. A R A B I S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 198, nr. 544], ed. V (1754) 298, nr. 732. - G î s c a r i ţ ă
Plante anuale sau perene, cu rădăcină fusiformă, cele perene cespitose cu
rozete de frunze ± numeroase. Tulpină simplă sau ramificată, cu peri simpli
sau stelaţi, rar glabră. Frunze întregi sau dinţate. Cele tulpinale sesile, sagitat
cordate sau atenuate. Celule cu mirozină şi clorofilă, aşezate în mezofil, uneori
lipsesc. Inflorescenţa racem cu flori erecte, albe, verzui-alburii, de un galben
deschis sau violete. Sepalele, la unele specii, accentuat saciform dilatate la bază.
Glandele nectarifere de la baza staminelor scurte în formă de inel, adeseori
deschis spre interior, cele de la baza staminelor lungi bilobate, libere sau legate
cu cele de la baza staminelor scurte, uneori degenerează (Pl. 14, fig. 16, 19).
Silicvă alungită, cu valve turtite, reticulat nervate şi cu o nervură mediană
puternică. Stilul scurt sau lipsă. Seminţe uniseriate, aripate sau nearipate;
tegumentul lor la umezeală devine mucilaginos. Embrion pleuroriz. Plante
calcarofile.
Genul cuprinde 140 specii răspîndite în regiunile temperate şi calde
1 a Frunze superioare cu bază cordată sau sagitată, sesile.......................... 2
1 b Frunze superioare rotunjite la bază, îngustate sau lipsesc................... 5
2 a Silicve ± paralele, unilateral aplecate. Flori galbene verzui 2. A. Turcita
2 b Silicve erecte sau patule, multilaterale. Flori albe............................ .3
3 a Plantă cespitoasă cu rozete sterile.......................................3. A. alpina
3 b Stoloni şi rozete sterile absente.................................................................... 4
4 a Plantă anuală, cu rădăcină şi tulpină subţire. Silicvă formează cu axa
un unghi de cca 4 5 ° ........................................................... 1. A. auriculata
4 b Plantă bis anuală sau perenă. Silicve erecte, alipite de axă 4. A. hirsuta
5 a Plantă fără stoloni .........................................................................................6
5 b Plantă cu stoloni subţiri, albi, lucioşi şi rozete sterile. Tulpină subţire,
debilă ....................................................................................7. A. procurcens
6 a Petale înguste, erecte, lungi de 4 —5 m m .......................6. A. corymbiflora
6 b Petale mai lungi şi mai late ............................................. 5. A. Jacquinii
Secţia I. ALOMATIUM DC. Syst. II (1821) 274. — Plante anuale.
Frunze tulpinale alungite, auriculate. Sepale saciform dilatate la bază. Sămînţă neari
pată. Silicvă abia mai lată decît pedicelul.
1. A. auriculâta Lam. Encycl. I (1789) 219; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII

(1939) 185, tab. X, fig. 2. — A. aur. a. Baumgarteni Schur Enum. pl.
*) Numele derivă probabil din numele unei plante de muştar, originară din Arabia.
CRUCIFERAE 295
Transs. (1866) 42.— A. patula Wallr. Schedul. crit. I (1822) 354. — Gîscariţă.
— Fiiles ikravirâg. — Ohr-Gănsekresse. — Pe3yxa ymacTan. — E x s.: FRE
nr. 2220. — I c .: Pl. 51, fig. 2, 2a.
O, uneori OO. Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină erectă, înaltă de
10—30 (40) cm, debilă, simplă sau ± ramificată şi ± viguroasă, aspră din
cauza perilor simpli sau ramificaţi, la bază cu rozetă mică de frunze obovate
ou margini întregi sau cu dinţi obtuzi, acoperite cu peri stelaţi. Frunze tulpi
nale alungit ovate sau eliptice, cu baza sagitat auriculată, mărunt dinţate, cu
peri stelaţi. Inflorescenţă cu puţine flori. Sepale de 2 mm lungime, alungit
ovate, alb marginate, glabre sau păroase, cele exterioare puţin saciform dila
tate la bază. Petale îngust cuneate, lungi de 3 —4 mm. Pedicel fructifer lung
de 1,8—4 mm, patul, formează cu axa un unghi ascuţit, de cca 45°, gros
aproape cît silicvă. Silicvă erectă, liniară, lungă de 10—25 mm şi lată de
0,8 mm, glabră sau cu peri stelaţi, cu stil foarte scurt. Valve turtite,
cu nervură mediană vizibilă. Săminţă lungă de 0,7—0,8 mm, netedă, brună,
nearipată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase şi uscate, pe stînci, tuferişuri, margini
de pădure, din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Cheia Turzii, Moldoveneşti,
Poşaga pe Mt. Scăriţa (r. Turda); Poiana Aiudului (r. Aiud); Fîneţele Clujului, Boju,
Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Odorhei. Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Hărman (r. Stalin);
Sibiu, Răşinari (r. Sibiu); Sighişoara; Rupea. Reg. Hunedoara: Şard, Bărăbanţ (r. Alba);
Mţii Retezatului pe Piatra Măceştilor, 900—1000 m (r. Haţeg); Hunedoara. Reg. Oradea:
Dl. « Somlo » şi Dl: «Pontosko » lîngă Oradea. Reg. Timişoara: Băile Herculane, de-a
lungul Dunării (r. Almaş). Reg. Galaţi: Isaccea, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg.
Constanţa: Basarabi (r. Medgidia).
f. typica (Beck). — A. aurie. a. typica Beck Fl. NO II (1892) 457. — Siliculă
glabră. — Comună.
f. dasycărpa Andrz. in DC. Prodr. I (1824) 143. — Silicvă cu peri simpli şi ste
laţi. — Reg. Aut. M . : Odorhei, pe «Budvâr». Reg. Hunedoara: Dl. Uroiu lîngă Simeria;
Hunedoara la Cetate şi pe Dl. Căpruţa.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S, Asia de SV, Africa de N.
Secţia II. TURRITA (Wallr.) Rchb. in Mossl. Handb. Gew. ed. II (1828) 1 1 -1 5 . -
Turrita Wallr. Schedul. crit. I (1822) 351, pro gen.
Frunze tulpinale amplexicaule. Sepale nesaciform dilatate la bază. Petale erecte,
galbene deschise. Silicvă foarte lungă, unilateral aplecată. Sămînţă îngust aripată.
2. A. Turrita L. Sp. pl. ed. I (1753) 665; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
(1939) 182, tab IX, fig. 3. — Erysimum alpinum Baumg. Enum. stirp. Transs.
II (1816) 263. — A. brassieaeformis Wallr. Sched. crit. I (1822) 359. — E x s,:
FRE nr. 2223. - I c .: Pl. 51, fig. 1, la, b.
296 FLO R A R .P .R .
OO— 4 . Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină înaltă de 40—70 cm.

Coletul primăvara terminat într-o rozetă de frunze laxă, mare, din care se ridică
tulpina solitară (rar mai multe), simplă.sau la partea superioară ramificată,
bogat frunzoasă, pînă la inflorescenţă acoperită cu peri simpli şi ramificaţi.
Frunzele rozetei eliptice sau alungit ovate, îngustate destul de brusc în peţiol,
pe dos verzi sau adeseori albăstrui violete. Frunze tulpinale sesile, eliptice
sau lanceolate, cu bază auriculat cordată, amplexicaule, ca şi frunzele bazale
± inegal sinuat dinţate, aspre din cauza perilor stelaţi. Inflorescenţă la început
un racem umbeliform des, mai tîrziu mult prelungit. Pedicel mai scurt decît
floarea. Sepale îngust lanceolate, de 5 mm lungime, nedilatate la bază, glabre
sau stelat păroase. Petale galbene deschise, oblanceolat cuneate, lungi de 8 —9
mm, cu limb puţin patent. Stamine de circa 5—6 mm, lungime. Racem fructi
fer mult prelungit, cu pediceli lungi de (3) 4 —9 mm, alipiţi de axă. Silicve
mature unilateral arcuite, orizontal patente, adeseori toate ± paralele, lungi
de 8—12 cm şi late de 2 —2,6 mm, turtite, moderat bombate deasupra semin
ţelor. Valve reticulat nervate, fără nervură mediană evidentă, glabre sau
păroase. Stil lung de 1—3 mm, cu stigmat tot atît de lat. Sămînţă rotundă
sau ovată, lungă de 2,5—3 mm, turtită, de jur împrejur aripată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, coaste pietroase, în tufişuri, din regi
unea de cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei (r. Năsăud); Cluj în V. Plecica (r. Cluj);
Cheia Turzii, Colţii Trăscăului (r. Turda); Poiana Aiudului (r. Aiud); Mţii Bihorului;
V. Ordencuşii, Piatra Struţu (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Mţii Giurgeului: Suhardu Mic
(r. Gheorghieni); Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Pasul Oituz (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin:
Hărman, Oraşul Stalin, Zărneşti (r. Stalin); Valea Lungă, Proştea Mică (r. Mediaş); Ra-
coşul de Jos (r. Rupea); Orlat (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Băiţa, Deva (r. Ilia); Sebeş.
Reg. Oradea: Mţii Bihorului: V. Iadului, Piatra Boghii, Piatra Galbenă. Reg. Timişoara;
Baziaş (r. Moldova Nouă); Băile Herculane, Orşova (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova
la Gura Slătinicului şi pe V. Bahnei, Mţii Mehedinţilor la V. Ţeşnei, Cerneţi pe Dl. Poro-
inei, Hinova pe Dl. Stîrminei (r. Tr. Severin); Craiova la Păd. Bucovăţ; Baia de Aramă;
Cheia Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: V. Oltului la Mrea Cozia (r. Loviştea). Reg. Plo
eşti: Sinaia pe V. Pelcşului, Buşteni la Urlătoare şi pe V. Jepilor. Reg. Constanţa: Ciucu-
rova (r. Istria). Reg. Galaţi: Greci pe Dl. Ţuţuiatu, Cerna (r. Măcin); Filimon Slrbu pe
Dl. Consul, între Mrea Cocoş şi Nifon (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Băiceni (r. Tg. Frumos);
Coada Stîncii, Dl. Repedea, Miroslava, Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bosanci (r.
Suceava).
f. eriocarpa (Schur) Jâv. Magy. Fl. (1925) 432. — A. eriocarpa Schur Enum'. pl.
Transs. (1866) 46. — Silicve pubescente. — Reg. Stalin .* Oraşul Stalin la stîncile lui Solo-
mon şi Poiana Stalin. Reg. Timişoara: în păduri la Băile Herculane (r. Almaş).
R ă s p . g e n. : Europa centrală, regiunea mediLeraneeană.
P l a n ş a 51. — 1. Arabis Turrita L., la. părţi florale, lb. racem fructifer.—
2. A. auriculata Lam., 2a. silicvă. — 3. A. hirsuta (L.) Scop., 3a. silicvă.
P L A N ŞA 51
CKUCIFE BA E 299
Secţia III. EUĂRABIS C. A. Mey. in Ldb. FI. alt. III (1831) 19. - Stoloni foliaţi.
Frunze tulpinalc amplexicaule. Sepale saciform dilatate la bază. Petate albe. Nectariile
staminelor scurte prelungite lateral. Silicve pstente, cu nervură mediană evanescentă
spre vîrf. Sămînţă îngust aripată.
3. A. alpina L. Sp. pi. ed. I (1753)664; N. Busch in FL U.R.S.S.VIII

<1939) 194. — A. A lp. a. diffusa Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
268. — A. Lerchenfeldiana Sehur Enum. pi. Transs. (1866) 42. — Gîscariţă.
— Havasi ikravirâg. — Alpen-Gănsekresse. — Pe3yxa ajiLmiăcnaH. — I c . : PI.
52, fig. 2, 2a-c.
4 . Rădăcină iniţială subţire, pivoianlă; mai tîrziu stolonii emit rs^dă.-

oini filiforme. Stolonii tineri verzi, frunzoşi, uneori foarte lungi (10—20
cm), cenuşii, ramificaţi, cu ramurile terminate in rozetă de frunze, formînd
o pajişte laxă. Tulpină ascendentă, mai rar erectă, de 5—45 cm, simplă,
la exemplarele mai viguroase ramificată uneori de la bază, acoperită cu
peri simpli şi stelaţi, pînă la inflorescenţă ± des şi descrescent foliată.
Frunzele rozelei oblong obovate, atenuate în peţiol scurt, acoperite cu peri
stelaţi, mai rar amestecaţi şi cu peri simpli, dur şi acut dinţate. Frunze tulpi-
nale ovate sau ovat lanceolate, sesile, cu bază cordată, amplexicaulă, sinuat
acut dinţate. Inflorescenţă la început racem dens, mai tîrziu prelungită.
Pedicel floral de 3 —8 mm lungime, glabru sau păros. Sepale de 3 mm lungime,
alb membranoase pe margini, glabre sau rareori cu peri stelaţi, cele exteri
oare accentuat saciform dilatate la bază. Petale alungit obovate, uşor îngu
state în unguiculă, lungi de 7—9 (10) mm (în Mţii Tatra de 10—13 mm),
late de 2,5—3,5 mm, albe. Stamine mari, de 5—6 mm lungime. Racem fruc
tifer alungit, la exemplarele pitice rămtnînd scurt, cu pediceli fructiferi la noi
de 5—10 mm (în M-ţii Tatra de 10—18 mm), erecţi sau patenţi, rareori
orizontali. Silicve de 25—45 (54) mm, excepţional pînă la 60 mm lungime,
late de 1,3—2 mm, turtite, erecte sau patule, multilaterale; valvele netede,
bombate deasupra seminţelor, cu nervuri abia vizibile. Sămînţă rotundă sau
lat eliptică, turtită, lungă de 1—1,5 mm, netedă, brună, de jur împrejur îngust
aripată. III—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci umede, în rămăşiţele organice şi anorganice
<detritus) dintre stînci, pe sfărîmături mărunte, pe lîngă izvoare, marginea
rîurilor, din etajul montan pînă în cel alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Maramureşului: V. Noveţu. Mţii Rodnei: Pietrosu Marc,
Cormaia, Obîrşia Rebri, V. Repedea, Vf. Galaţi, Corongiş, Cişa. M ţii Ţiblesului: Mt.
Arsu. M ţii Rarâului: pe Piatra Zimbrului şi Pietrele Doamnei. M ţii Bistriţei: Ceahlău
la Fîntîna Rece, Cheile Bicazului, Surduc. Mţii Călimării: Mt. Zuzurgău. Mţii Giurgeului:
Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem », Piatra Singuratică, « Terkd », « Vigyazoko », Mt. Vita.
M ţii Ciucaşului: Ciucaşu. M ţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii
Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Obîrşia, Doamnele, Vf. Omu, V. Cerbului, V. Ialomiţei
la Bolboci. Mţii Rucârului: V. Dîmbovicioarei. M ţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. Mţii Făgă-
300 F L O R A R .P .R .
rasului: Izvorul Giurgiului, Moldoveanu, Rîiosu, Capra Budei, Arpaşu, Paltina, Breaza,
Lacul Bîlea, Negoiu, Suru. M ţii Sibiului, Mţii Parîngului: Miru Mare. M ţii Retezatului:
Custura. Mţii Ţarcu-Godeanu: Groapa Bistrei. Mţii Gilâului: Mt. Scăriţa la Poşaga
(r. Turda). Mţii Trâscăului: Mt. Bedeleului. M ţii Bihorului: Piatra Arsă în Vlădeasa, Obîrşia
Arieşului Mic şi Mare, Cetăţile Ponorului.
Y ariabilitatea speciei
f. obtusildlia (Schur). — A. obtusifolia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 42. —
Frunze rotunjite la vîrf sau foarte obtuze. — pe stînci în Mt. Piatra Craiului.
Obs . : După Jâvorka, Magy. fl. (1925) 1285, această formă ar fi identică cu A. pierii-
niea Wol. într-adevăr, planta din Pienini corespunde prin părţile sale vegetative cu a
noastră, însă florile, ca şi cele de la A. alpina crescute în Mt. Tatra înaltă sînt
aôape de 2 ori mai mari.
f. laxa (Schur). — A. alpina c. laxa Schur 1. c. 42. — Plantă foarte laxă, cu sto~
Ioni şi rozete lax ramificate. — Mţii Făgăraşului: V. Arpaşului şi Y. Cîrţişoarei.
f. nâna (Baumg.). — A. alpina Ş. nana Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
268. — Tulpină scundă, de 3—5 cm, cu 2 frunze tulpinale; racem cu flori puţine. — M ţii
Rodnei: Bătrîna, Bucuiescu şi Obîrşia Rebri, Mţii Făgăraşului: « Comandau de la
Schmidt». Mţii Bucegi: piscurile Caraimanului, Vf. Bucşoiu. M ţii Birsei: Piatra Craiului.
f. urabrdsa (Grec.). — A. alp. p. umbrosa Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 54. —
înaltă, uneori stufoasă cu frunze mai dilatate, subţiri şi plane. — Mt. Ceahlău, în părţile
inferioare umbroase.
f. glabreseens (Borb.). — A, alp. var. glabrescens Borb. in MTK XV (1878)
147. — A. alp. a. brevipes Zapal. Rozprawy 1. c. 26. — Frunze tulpinale, pedicel şi caliciu
glabre, numai marginea frunzelor cu peri ramificaţi. — Mţii Bucegi: V. Mălăeşti, Vf.
Bucşoiu (2200 m). — M ţii Făgăraşului: Lacul Bîlea. — Mţii Rarăului: Rarău la Pietrele
Doamnei.
f. elongâta Zapal. 1. c.— Silicvă lungă pînă la 54 mm. — Mţii Rodnei: Pietrosu
Mare (1800-1860 in).
var. orrspâta (Willd.) Vis. Fl. dalm. III (1852) 126. — A. crispata Willd. Enum.
Hort. berol. (1809) 684. — A. alp. ssp. crispata Wettst. Beitr. Fl. Alb. Bibi. Bot. (1892)
18. — Frunze la început suriu păroase, mai mari, inai acut dinţate, cu dinţi divaricaţi
(orientaţi spre exterior). Petale mai brusc îngustate. Pedicelii şi axa subţiri, glabre sau
glabrescente. — Rcg. Oradea: pe pereţii calcaroşi şi pe blocurile de stînci năpădite de
muşchi lîngă Remeţi în V. Iadului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Rîul Miniş lîngă drumul
Anina—Bozovici (r. Oravila şi r. Almaş); Mt. Ţarcu pe Groapa Bistrei (r. Caransebeş).
Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi la Urlătoare, V. Peleşului, Obîrşia Văii Ialomiţa, 1920 m
(r. Sinaia).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă de primăvară, cultivată în grădini, mai ales în forma
invoaltă: f. ilore pleno Hort.
R ă s p. g e n. : Europa, Siberia, Himalaia, Alasca, Labrador.
Secţia IV. TURRITELLA C. A. Mey. 1. c. 18, 23. — Stolonii lipsesc. Frunze tulpi-
nale sesile, amplexicaule. Sepale nedilaLate la bază. Petale albe, erecte. Silicve erecte.
Seminţe aripate, spălăcite, punctate.
P l a n ş a 52.—1. Arabis hirsuta ssp. glabra (L.) Thell. — 2. A. alpina L., 2a. părţi
florale, 2b. racem fructifer, 2c. silicvă cu seminţe. — 3. A. procurrens W. et K., 3a. părţi
florale, 3b. racem fructifer. — 4. A. Jacquinii Beck
PLANŞA 52
C R U C IF E R A E 305
4. A, hirsuta (L.) Scop. Fl. carn. ed. II, II (1772) 30. — Turritis hirsuta
L. Sp. pl. ed. I (1753) 666; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 183. -
Gişpariţă. — Borzas ikravirâg. — Behaarte Gănsekresse. — Pe3yxa mep-
maBaa. — E x s.: FRE nr. 2221, a, b. — I c .: Pl. 51, fig. 3, 3a.
0 0 — 4 . Rădăcină pivotantă, adeseori foarte ramificată. Tulpini

rigid erecte, solitare sau adeseori mai multe la un loc, de 15—70 cm, simple
sau cele mai viguroase moderat ramificate, des frunzoase, cu peri simpli
sau ramificaţi, rareori glabrescente. Frunzele rozetei alungit obovate, uşor
îngustate în peţiol, cu vîrf rotunjit, pe margini întregi sau neregulat dinţate,
cu peri ramificaţi, rar glabrescente. Frunze tulpinale dese, descresccnte,
lanceolate, de obicei întregi sau dinţate, sesile, cu bază ± auriculată, obtuze
sau rotunjite. Inflorescenţă racem dens, mai tîrziu prelungit, cu pediceli
scurţi. Sepale lungi de 2,5—3 ipm, alb membranoase, glabre sau păroase,
cele 2 exterioare saciform dilatate la bază. Petale îngust cuneate, de 4,5—5
mm lungime, albe. Stamine de cca 4 mm lungime. Racem fructifer foarte
alungit. Pediceli fructiferi lungi de 3 —8 mm, alipiţi de axă. Silicve lungi
de 15—20 mm, late de cca 1,2 mm, erecte, toate strîns culcate pe axă, îngu
state brusc într-un stil foarte scurt, cu stigmat turtit. Valve turtite, bombate
deasupra seminţelor, cu nervură mediană bine vizibilă. Seminţe rotunde,
de cca 1,2—1,5 mm în diam., aripate de jur-împrejur, sau numai pe o parte,
netede, brune. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . In lunci, fineţe uscate, însorite, locuri stîncoase, margini
de pădure, lîngă drumuri, din regiunea de cîmpie pînă în etajul subalpin*
R ă s p . ! n ţ a r ă : Reg. Raia M .: Vişeul de Sus şi de Jos, Moisei, Dragomireşti

(r. Vişeu). Reg. Cluj: Mt. Crăciunel, între Rodna şi Năsăud, V. Strîmbă lîngă Romuli
(r. Năsăud); V. Drăganului (r. Huedin); Mt. Orolat din Mţii Meseş (r. Zalău); Bistriţa;
Canciu (r. Dej); Bonţida, Sic, Ţop (r. Gherla); Jucul de Jos, Apahida, Cluj la Fînaţe şi Fă
get (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Y. Sănduleştilor, Dealurile Trăscăului şi ale
Poşăgii (r. Turda); Vidra, Abrud pe Y. Cernic (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş,.
Cocoşi, Săbed, Băla (r. Tg. Mureş); Lăpuşna (r. Reghin); Odorhei; Borsec (r. Topliţa);
Mţii Giurgeului; Suhardu Mic, Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem », Mt. «Vigyâz6k5 »,.
Mt. « Vârbiikk»; Sîncrăieni, Turbăria Luci, Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Proştea Mică
şi Mare, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Rupea; Oraşul Stalin, Săcele, Hărman, Pasul
Timiş, Predeal, Mt. Postăvaru (r. Stalin); Cisnădioara, Guşteriţa, Şura Mare, Ocna
Sibiului, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Hunedoara; Mintia (r. Ilia).
Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Almaş). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu Severin).
Reg. Piteşti: Mt. Ghiţu, Curtea de Argeş; Cîmpulung. Reg. Ploesti: Sinaia, Mţii Bucegi
In V. Jepilor. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa:
Ciucurova, Babadag, Enisala (r. Istria). Reg. Galaţi: Niculiţel, Nifon, Mrea Cocoş, Cara-
orman, Păd. Letea (r. Tulcea). Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Mt. Surduc, Mt, Ceahlău,.
Mrea Durău, Tulgheş la Comarnic, Mt. Pietrosu Bistriţei deasupra Broştenilor (r. Ceahlău).
Reg. Iaşi: Iaşi pe V. Nicolinei, Bîrnova, Mogoşeşti, Cîrlig, Aroneanu, Rediu Aldei, Niţelea„
Dl. Repedea. Reg. Suceava: Mt. Rarău; V. Bistriţei Aurii (r. Vatra Dornei).
304 F L O R A R .P .R .
1 a Tulpină glabră. Frunzele tulpinale glabre sau numai pe margine păroase. Auricule
patente
ssp. glâbra (L.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 1 (1919) 404. — A. hirsuXa y.
glaberrima Whlbg. Fl. suec. I (1831) 415. — A. nemorensis Wolf in Hoffm. Deutschl.
Fl. Ii, ed. II (1795) 57. - A. sudetica Tsch. in Bot. Zeitg. XIX, 2 (1836) 4 0 7 .- I c .:
Pl. 52, fig. 1. — lîeg. Baia M . : Băile Borşa, Corhele Pietrosului, Vişeul de Sus,
Repedea, Gura Văii Gereruţi (r. Vişeu). Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt.
Baicu (Heuff.). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului: Vf. Rîiosu, Mt. Lespezi.
1 b Tulpină şi frunze păroase................................................................................................ 2
2 a Frunze tulpinale mic*, alungii lanceolate, auriculate, denticulate sau aproape încregi
Silicvă robustă, lată de cca 2 mm
ssp. Hornungiana (Schur) Simk. Enum. Fl. Transs. (1886) 76. — Arabis Hor-
nungiana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 43. — Turritis alpina Baumg. Enum.
stirp. Transs. (1816) 266. — Arabis ciliata Schur l.c. — A. hirsuta c. comosa Borb.
in MTK XV (1878) 151. - I c .: Tuzs. in M. T. fîrt. XXXIV (1916) 427, fig. 5. -
Mţii Rarăului: Rarău. 'Mţii Giurgeului: Mt. « Ocsem ». M ţii Blrsei: Piatra Graiu
lui. Mţii Bucegi. Mţii Sibiului (Baumg.). M ţii Retezatului (?) (Mţii Hunedoarei
după Baumg.). Mţii Mehedinţilor: V. Găinei la Baia de Aramă, Htnca Gamenei,
V. Ţeşnei la Gaura Fetei. Mţii Trâscăului: Piatra Caprei. Mţii Gilăului: Mt. Scă
riţa la Poşaga. M ţii Bihorului: Piatra Struţu la Vidra, Piatra Bochii, Piatra
Muncelu.
2 b * Frunze tulpinale mai mari. Silicvă mai îngustă, cel mult de 1,5 mm lăţime .......... 3
3 a Tulpini adeseori mai multe, ramificate. Frunze cordate, cu auricule alipite de tul
pină. Silicve abia de 1 mm lăţime, aproape fără nervuri, îndesuite
ssp. planisiliqua (Pers.) Thell. l.c. 404. — Turritis hirsuta planisiliqua Pers.
Syn. II (1807) 205. — Turritis nemorensis Wolf in Hoffm. Deutschl. Fl. II, ed. II,
(1795) 57. — Crişana (Borza Consp. (1947) 121.
Obs . A. nemorensis Wolf, după Ilegi 111. Fl. l.c., este considerată sinonim
cu ssp. glabra, iar după Hayek (Prodr. 406) ca sinonim cu ssp. planisiliqua.
3 b Tulpină mai adeseori solitară. Frunze tulpinale cordate, slab sagitate sau aproape
retezate; auriculele dacă sînt, nu se alipesc de tulpină. Silicve late de 1—1,5 mm.
Nervură mediană bine vizibilă.
ssp. euhirstita Hay. Prodr. Fl. bale. I (1924) 405.
F o r m e l e ssp. e u h i r s u t a
1 a Frunze tulpinale distanţate, cu bază slab cordată; auricule slab dezvoltate sau
aproape retezate ....................................................... ................................................... 2
1 b Frunze tulpinale numeroase, apropiate, cu bază cordată sau sagitată; auricule evi
dente, rotunjite sau acute................................................................................................ 3
2 a Frunze tulpinale ovat lanceolate, cele inferioare late de cca 9 mm, obtuze, mai ales
cele superioare ± amplexicaule. Tulpină îndesuit simplu păroasă
f. cordăta (Neilr.) Tuzs. in MTli! XXXIV (1916) 423. — A. hirsuta a. cordata
Neilr. Fl. NO (1859) 711, — I c .: Tuzs. Lc. 422, fig. 1. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin;
Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Berzasca (r. Moldova Nouă).
2 b Frunze tulpinale alungit lanceolate, cele inferioare late de cca 4—5 mm, lung acute,
cu baza ± retezată
f. hungarica Tuzs. 1. c, 428 et 426, fig. 3. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud). —
Reg. Arad: Mţii. Codrului la Brătcoaia (r. Gurahonţ).
3 a Tulpină în mare parte cu peri ramificaţi................................................................... 4

3 b Tulpină cu peri simpli............................................................. •................................... 5
4 a Frunze tulpinale cu margini întregi, cele bazale spatulate, aproape întregi sau în
parte cu dinţişori obtuzi. Frunze mai acute. Inflorescenţă mai scurtă
f. austriaca Tuzs. l.c. 423. — R eg. C lu j: Vidra (r. Cimpeni).
4 b Frunze tulpinale pronunţat dinţate, mai late. Inflorescenţă mai lungă
f. sagittăta (Bertol.) Tuzs. l.c. 429 et 426, fig. 4. — T u r r itis sa g itta ta Bertol. Pl.
genuenses (1804) 185. — A . sa g itta ta DC. Fl. fr. V (1815) 592 *). — A . cilia ta Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 43. — R eg.} A u t. M . : Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc.).
R eg. S ta lin : Bazna, Prostea Mică (r. Mediaş); Oraşul Stalin, Mţii Bucegi (r. Stalin);
Cisnădioara, Sibiu spre Răşinari (r. Sibiu). R eg. O ra d ea: Bulz, Ponoară (r. Aleşd).
R eg. A r a d : Arad, Pecica, Şemlac, Siria (r. Arad); Mţii Codrului la Brătcoaia. Moneasa
(r. Gurahonţ). R eg. T im iş o a ra : Băile Herculane (r. Almaş). R eg. C r a io v a : Vîrcio-
rova pe V. Bahnei (r. Turnu Severin). R eg. P lo e ş ti: Sinaia. R eg. G a la ţi: Nifon (r.
Tulcea).
5 a Frunze tulpinale ± des acoperite cu peri simpli şi ramificaţi. Tulpină abundent
păroasă, cu peri simpli
f. etrăsca Tuzs. 1. c. 424 et 427, fig. 6. — Reg. C lu j: Rime tea (r. Turda). R eg.
H u n e d o a ra : Mintia (r. Ilia). R eg. T im iş o a r a : Băile Herculane (r. Almaş).
5 b Frunze tulpinale subţiri, ± lucioase, cu puţini peri. Tulpină cu puţini peri simpli
f. glastifălia (Rchb.) Tuzs. in MTJE XXXIV (1916) 425. - A . h irsu ta y. glas-
tifo lia Rchb. in Sturm Deutschl. Fl. I (1827) 12, tab. 43. — R eg. T im iş o a r a : Băile
Herculane.
R ă s p. g e n. : Europa, Asia de N, Japonia, Africa de N, America de N.
Secţia V. LOMASP6RA DC. Syst. II (1821) 214, 234. — Frunze tulpinale sesile
sau scurt auriculate. Sepale nedilatate sau cele interioare scurt saciform dilatate la bază.
Petale albe, cu lamină patentă. Seminţe lat aripate.
5. A. Jacquinii Beck Fl. Hernst. (1884) Kl. Ausg. 195. — A. bellidifolia

Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 120, non Gr. — A. serpyllifolia Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 43. — I c .: Pl. 52, fig. 4.
4 . Rădăcină subţire. Rizomi multipli, oblici sau orizontali, mai groşi

<lccît tulpina, ramificaţi, acoperiţi cu rămăşiţele frunzelor căzute, terminaţi
în rozetă de frunze, emit] şi stoloni mai subţiri, repenţi, radicanţi. Tulpină
solitară sau multiplă, de 8 —30 (40) cm, arcuit ascendentă, neramificată,
glabră. Frunzele rozetei alungit ovate, atenuate lent în peţiol, rotunjite
la vîrf, cu marginea întreagă sau neregulat denticulată, glabre, rar neînsemnat
păroase la bază. Frunze tulpinale numeroase, alungit ovate, eliptice sau
lanceolate, glabre, obtuze, cu baza îngustată, sesile. Inflorescenţă racem
dens, cu pedunculi lungi de 3 —8 mm. Sepale erecte, nedilatate sau cele
interioare scurt saciform dilatate la bază, îngust membranaceu marginate,
de 3,5—4 mm lungime. Petale albe, alungit obovate, pînă la cuneiforme,*20
*) A se vedea şi recenzia lui Degen în MBL XVI (1917) 143.
20 - c. 640
3 06 FLORA, R.P.R.
lungi de 6—7 mm. Silicve erecte, alipite de axă, lungi de 2,5—3,5 cm şi late
de 1,8—2 mm, îngustate brusc într-un stil foarte scurt. Valve turtite, luci
toare, cu nervură mediană vizibilă şi cu nervuri secundare mai subţiri,
bombate deasupra seminţelor. Sămînţă rotundă, brun închisă, lungă de
1,5—2 mm, de jur împrejur îngust aripată. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Stînci umede, locuri umede, acoperite cu muşchi, în
etajul subalpin. Rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Bucovinei spre Rodna (Knapp). Mt. Rarău la Pietrele
Doamnei. Mţii Bucegi la Peştera Ialomiţei (Schur) «Banat, în păşuni umede» (Heuff.).
Ră s p . gen. : Carpaţi, Alpi, Pirinei.
Secţia VI. CHAMAEÂRABIS Paoletti in Fiori et Paol. Fl. anal. d’Italia. (1898) 428.
Plante scunde, ± cespitoase. Frunze tulpinale cu bază rotunjită, sesile. Sepale inte
rioare dilatate sau ncdilatale saciform la bază. Flori albe. Seminţe nearipatc. Peri simpli,
bifurcaţi sau stelaţi. Frunze uneori ciliate.
6 ? A. corymbiflora Vest in Steierm. Zeitschr. III (1821) 161.
0 0 — 4 . Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 8—20 cm, simplă

sau ramificată, cu peri simpli sau bifurcaţi. Frunzele rozelei obovate, ate
nuate în peţiol scurt, întregi sau rareori neregulat denticulate, cu peri simpli
sau bifurcaţi. Frunze tulpinale sesile, îngust ovat eliptice, obtuze, la bază
rotunjite, întregi sau neînsemnat denticulate, cu peri simpli şi ramificaţi.
Inflorescenţă racem dens. Sepale erecte, alungit ovate, de 2—2,5 mm lungime,
glabre, nedilatate sau neînsemnat saciform dilatate la bază. Petale albe,
de 4—5 mm lungime, îngust obovate, destul de brusc atenuate în unguiculă,
la vîrf retezate sau emarginate, rar rotunjite. Pedicel fructifer lung de 3—5
mm, erect. Silicve lungi de 16—30 mm şi late de 0,8—1,2 mm, la vîrf brusc
îngustate în stil foarte scurt. Valve turtite, deasupa seminţelor bombate,
cu nervura mediană vizibilă. Sămînţă de 0,8—1 mm lungime, nearipată. —
V -V I I .
S t a ţ i u n e a . In păşuni uscate şi pe pietrişuri înierbate, din regiunea
de munte.
R ă s p . î n ţ a r ă : La noi dubioasă. A fost indicată sub: var. hirta (Koch) Thell.
in H-cgi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 405. — A. ciliata p. hirsuta Koch Syn. ed. II (1843)
35. — Frunze tulpinale cu peri bifurcaţi. — Mţii Codrului: Briheni, pe stîncile din
Vf. Caprei, pe calcar (A. Paucă: Acad. Rom. XV. Mem. 1 (1940) 26). Cele 2 exemplare
colectate nimicindu-se în timpul războiului mondial (1944), identitatea plantei n-a putut
fi verificată.
Obs . La 21 Iunie 1953, pentru a regăsi planta, Acad. E. I. Nyârâdy a cercetat
Vf. Caprei (r. Gurahonţ) şi a găsit acolo numai pe A. hirsuta (L.) Scop. şi A . auriculata
Lam., această din urmă foarte abundentă. A. corymbiflora n-a fost regăsită şi probabil
că citarea de mai sus se datoreşte confundării ei cu A. auriculata.
R ă s p . gen. : Alpi, Pirinei, Carpaţi, Balcani.
CIUJCIFEUAK 307
7. A. procurrens W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 154, tab. 144. —

A. recta Baumg. Enum. slirp. Transs. II (1816) 269. — E xs.: FRE nr. 2222;
FHE nr. 185, FEAH nr. 2532. - Ic.: Pl. 52, fig. 3, 3a; W. et K. l.c.
4. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 12—24 cm, subţiri, debile,
simple, foarte rar ramificate, aproape glabre sau acoperite cu peri bifurcaţi,
la bază cu numeroşi stoloni subţiri, albicioşi, repenţi, terminaţi în rozetă
de frunze. Frunzele rozetelor alungit obovate, îngustate în peţiol, la vîrf
cu un mucron mic, cu margini întregi şi cu peri bifurcaţi, culcaţi, ± alb
marginate, pe faţă glabre, verzi, pe dos adesea bruniu-violete şi — mai ales
pe nervura mediană — păroase. Frunze tulpinale 2—8, ovate sau lanceolat
eliptice, cu bază îngustată, sesile, neauriculate, ± glabre sau pe dos rar
păroase. Inflorescenţă racem, cu pediceli florali patuli, lungi de 5—10 mm.
Sepale alungit ovate, lungi de cca 3,5 mm, lat membranoase, glabre, puţin
saciform lăţite. Petale de 6—7 mm lungime, albe, lat cuneate, rotunjite sau
retezate. Racem fructifer puţin alungit, cu silicve patule, rar patente, lungi
de 2,5—3,5 cm şi late de 0,8—1 ram, turtite, atenuate într-un stil scurt, cu
stigmat abia mai lat. Valve cu nervura mediană vizibilă şi bombate deasupra
seminţelor. Sămînţă netedă, brună, lungă de 0,8—1 mm, nearipată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci înierbate, la baza stîncilor, la margini de pădure
în regiunea de munte din părţile sudice ale ţării.
R «1s p. în ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Mţii Giurgcului pe Mt. «Ocsem » şi Alţii Harghita
(r. Ciuc), dubioasă în ambele locuri. Reg. Stalin: Pasul Turnu Roşu, Mţii Făgăraşului
pe Suru şi Prislopu; Răşinari, Tălmaciu, Boita (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Luncani
(r. Făget); Băile Herculane, Mt. Domogled pe V. Jerălăului şi la Prolaz (r. Almaş). Reg. Cra-
iova: Mţii Mehedinţilor: V. Ţcşnci Ia Gaura Fetei, Piatra Cloşanilor; Tismana la Peştera
Pahomie (r. Baia de Aramă); Cheile Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: V. Oltului de la
Cozia în sus pe Ciocane şi Cîrlige, Alt. Cozia lîngă AIrea Stînişoara (r. Loviştea).
Răsp. gen. : Europa de SE.
Obs . Speciile de Arabis, enumerate mai jos şi publicate de autorii vechi, nu cresc
Ia noi. Apartenenţa acestora, fără studierea exemplarelor originale, nu se poate stabili.
A. muralis Schur 1. c. 43, non Bertol. — Stînci calcare din Alţii Arpasului.
A. stricta Schur 1. c., non Huds. — Bucegi.
A. petraea Schur. 1. c. 44, non Lam.— Pe stînci calcare din regiunea montană şi alpină.
A. pumila Heuff. (Enum. 52), non Jacq. — «Banat» (Ileuff.) şi Reg. Suceava spre
Rodna (Knapp Pfl. Gal.).
A. Gerardi Schur 1. c. 43, non Bess. — Sibiu spre Răşinari.
x A. calcigcna Zapal. in Rozprawy l.c. 48 = alpina x hirsuta ssp. glabra.

Prin tulpina mai gracilă, stoloniferă, păroasă, cu frunze destul de late,
prin sepalele laterale saciform dilatate la bază, precum şi prin silicve, se
aseamănă cu A. alpina. Prin frunzele tulpinale auriculate, distanţat denti
culate, florile mai mici şi sepalele mai înguste, seamănă cu A. hirsuta ssp.
glabra.
Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Corongiş pe stînci 1900 m (Zapal.).
20 *
308 FLORA R.P.R.
Tribul IV. A l y s s e a e (Hay.) Janch. l.c. 19. — Alysseae subtrib.

Alyssinae Hay. Fl. Steierm. I (1908) 56.
Fruct de regulă o siliculă nerostrată, comprimată dinspre valve, rar o
silicvă scurtă, foarte turtită, o nuculă turtită sau o siliculă ± cilindrică.
Embrion aproape întotdeauna pleuroriz. De regulă prezente numai glandele
nectarifere laterale, rar şi cele mediane (Pl. 14, fig. 27). Peri de cele mai
multe ori ramificaţi.
Subtribul 1. L u n a r i i n a e Janch. l.c. 19. — Siliculă latiseptă, foarte

turtită; celulele epidermice ale septumului cu numeroşi pereţi paraleli.
Uneori fructul o nuculă aripată, fără septum. Peri simpli sau lipsesc.
Genul 162. L U N A R I I * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 194, nr. 534], ed. V (1754) 294, nr. 725. - P a n a
zburătorului, Lopăţea.
Plante ierboase anuale, bisanuale sau perene, cu peri simpli, cu frunze
mari, adînc cordate şi dinţate. Celule cu mirozină şi cu clorofilă, aşezate
în mezofil. Flori mari, violete. Sepale interioare înguste, simple, cele
exterioare mai late, adînc saciform dilatate la bază, lat membranoase, la
vîrf adeseori glugate. Petale mari, cu limb orizontal, de culoare violetă-
închisă. Glande nectarifere 2 la baza staminelor laterale, în formă de
inel cu lobi şi prelungiri sau rotunde şi aşezate în partea interioară a stami
nelor. (Pl. 14, fig. 27). Ovarul 4—6-ovulat, cu ginofor. Stil cu stigmat
capituliform, bilobat, cu lobi erecţi sau reclinaţi. Siliculă mare, de 2—7 cm,
eliptică sau ovată, uneori rotundă, foarte turtită, subţiindu-se într-o codiţă
(carpofor) lungă şi subţire. Septumul (peretele fals) alb, lucitor. Seminţe
mari, biseriate, reniforme, comprimate. Embrion pleuroriz.
1 a Ginoforul (pedunculul ovarului), în floare sau în timpul căderii înve
lişului floral cu mult mai scurt decît stilul ovarului. Stilul siliculei
adulte de 4—6 (8) mm lungime. Frunze supreme sesile sau foarte scurt
peţiolate, lat cordate. Flori intens violete sau roşii-violete. .1. L. annua
1 b Ginoforul în floare şi chiar la fructificaţie cu mult mai lung decît stilul.
Stilul siliculei mature foarte scurt, de (1) 2—3 mm lungime. Frunze
supreme atenuate în peţiol. Flori violet deschise.............. 2. L. rediviva
Obs . Comparaţia ginoforalui cu stilul, nu s-a mai întrebuinţat în literatură. După
experienţa noastră formează însă un criteriu constant, un mod sigur pentru determinarea
acestor specii.
1. L. ânnua L. Sp. pl. ed. I (1753) 653. — L . biennis Moench Meth.

(1794) 264. — Pana zburătorului. — Kerti holdviola. — Judas Silberling. —
I c .: Pl. 53, fig. 1, la —d.
*) De la cuvîntul latin «luna», deoarece forma seminţelor sugerează pe aceea a lunii.

O — OO, sau trianuală. Exemplarele anuale cu rădăcină hibernantă

simplă, pivotantă, cele bisanuale sau trianuale cu rizom nu prea gros, cilin
dric, neted, brun-cenuşiu, ± orizontal sau obbc, lung de 5—10 cm, drept
sau şerpuitor, ± lignificat, cu cicatricile frunzelor din anul trecut. Din capătul
inferior al rizomului pornesc rădăcini, care uneori pot fi îngroşate în formă
de tubercul sferic sau cilindric. Din capătul superior al rizomului, dintre
rămăşiţele uscate ale frunzelor vecbi, porneşte tulpina aeriană şi frunzele
bazale. Tulpină erectă, înaltă de 25—60 (100) cm, simplă sau ramificată,
± rigid păroasă. Frunze triunghiular ovate, lat şi uneori adînc cordate,
scurt acuminate, în partea de jos mai dur, spre vîrf mai mărunt obtuz dinţate,
adeseori cu un mucron foarte scurt, pe ambele feţe scurt şi rigid păroase,
cu peri culcaţi. Frunze inferioare lung peliolate, cele mijlocii şi superioare
scurt peţiolate, cele supreme sesile, inciz serate la bază. Inflorescenţă racem
umbeliform,, mai tîrziu foarte mult prelungit. Flori mari, cu pediceli erecţi.
Sepale lanceolate, lungi de 7—9 mm, membranos marginate, la vîrf violet
nuanţate, păroase; cele exterioare pronunţat saciform dilatate la bază, sub
vîrf glugate, cele interioare simple. Petale mari, de 19—20 mm lungime şi
9—10 mm lăţime, de culoare viu-roşie sau violetă, mai rar albe, cu limb
obovat şi unguiculă lungă de 5—6 mm. Stamine simple, de 8—9 mm lungime.
Ovar lanceolat, cu ginofor scurt, de 0,5 mm şi stil lung de 3 mm. Raportul
dintre ginofor şi stil se inversează foarte accentuat la fruct. Siliculă mare,
foarte turtită, lată pînă la 26 mm şi lungă de 25—40 mm, ± alungit eliptică,
rareori aproape rotundă, rotunjită la ambele capete sau cu vîrfuri obtuze,
cu valve subţiri, membranoase, netede, fără nervuri. Peretele fals (septumul)
alb argintiu, lucios. Carpofor (dezvoltat din ginofor) lung pînă la 18 mm.
Stil de 4 —8 mm, cu stigmat bilobat. Sămînţă rotundă sau reniformă, lată
de 7—10 mm, de jur împrejur aripată. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Cultivată mult prin grădini, de unde se sălbăticeşte.
Creşte spontan în părţile sudice ale ţării prin tuferişuri, la marginea pădu
rilor, pe coaste stîncoase.
var. eu-ânnua (Hay.). — L. annua I. cu-annua Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927)
424. — Plantă anuală sau hibemant anuală, cu rădăcini îngroşate. Siliculă ± rotundă
sau aproape eliptică, cu capetele rotunjite. — Cultivată.
f. articulata (Schur). — L. biennis a. orbiculata Schur Enum. pl. Transs. (1866)
64. — Siliculă rotundă. — Reg. Stalin: Guşteriţa prin vii (r. Sibiu).
f. Eschfaelleri Wiesb. in OBZ XXX (1880) 32. — Siliculă aproape eliptică. —
Cultivată prin grădini.
var. elliptica (Schur) Ţopa 1. c. — L. biennis b. elliptica Schur 1. c. — L. pachyrrhiza
Borb. in OBZ XLI (1891) 422; Term. fiiz. XVIII (1895) 93. — L. annua ssp. pachyrrhiza
Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 424. — Plantă bisanuală sau trianuală, cu rădăcină tuber-
culiform îngroşată. Silicule eliptice, adeseori de 2 ori mai lungi decît late, cu capetele ±
unghiulare sau rotunjite. — Reg. Timişoara: Băile Herculane, Mt. Domogled la Prolaz,
310 FLOIIA R.P.R.
Y. Dunării Ui Cazane, Plavişeviţa, Dubova, Mehadia pe Mt. Străjuţ (r. Almaş); Moldova
Nouă; Şasea pe V. Beiul Sec (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Yîrciorova la Porţile de Fer,
Iloviţa, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. Tr. Severin). Reg. Galaţi: Mrea Cocoş, Niculiţel
(r. Tulcea). Reg. Iaşi: Bîrnova spre Slobozia, Mogoşcşti, Dl. Marc (r. Iaşi); Huşi la Păd.
Dobrina (FRE nr. 1348 b).
Obs . După literatură (Borb. 1895, Jâv. 1925, Hay. 1927, Prod. 1939, etc.) var.
eu-annua (Hay.) are rădăcini neîngroşale, iar var. elliptica (Schur) Ţopa, rădăcini tuber-
culiform îngroşate. Cercetările mai recente, făcute de E. Ţopa (Rev.'Şt. «V. Adamachi»
XXXV (1948) 192), ne arată că rădăcinile tuturor formelor speciei L. annua h. au fire
tuberculiform îngroşate.
f. typica (Beck). — L. ann. pachyrrhiza f. elliptica Beck in Glasnik XXXVIII
(1917) 118. — Siliculă scurt eliptică, cu capetele rotunjite.
f. dalmatica Beck l.c. — Siliculă alungit eliptică, aproape de 2 ori mai lungă
decît lată, cu capetele rotunjit acuminate. — Amîndouă formele cresc prin locurile enu
merate.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Datorită florilor foarte frumoase, precum şi pentru fructele
sale, este mult cultivată prin grădini. După căderea valvelor, fructele servesc la confecţio
narea buchetelor uscate.
R ă s p . gen. : Europa de SE, Balcani. Adventivă, în Europa de N şi America
de N.
2. I . redivlva L. Sp. pl. ed. I (1753) 653; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII
(1939) 335.— Lopăţea. — Erdei holdviola.— Wildes Silberblatt.— JlyHHHK
OJKHBaipmHiî. — E x s.: FRE nr. 2866. — I c .: Pl. 54, fig. 1, l a —c.
2J-. Rizom gros, adeseori în zig-zag, cu cicatricele tulpinilor din anii

trecuţi orizontale sau oblice. Tulpină erectă, înaltă de 30—140 cm, cilin
drică sau puţin muebiată, scurt patent păroasă, ± ramificată în partea supe
rioară. Frunze mari, subţiri, lung peţiolate, adînc cordate, acuminate, dur
şi puţin inegal mucronat dinţate, verzi, pe ambele feţe scurt aspru păroase.
Frunze inferioare aproape opuse, lung peţiolate, cele superioare alterne,
mai mici, cu peţioli mai scurţi, păroşi şi canaliculaţi. Inflorescenţă racem
lax, cu flori erecte, cu pediceli lungi de 10—15 mm. Sepale erecte, lanceo
late, păroase, lungi de 5—6 mm; cele externe cu baza accentuat saciformă,
membranos marginate, glugate la vîrf, cele interne mai înguste, lăţite spre
vîrf şi cu un apendice sub vîrf. Petale mari, violete deschis, rar curat violete
sau albe, lungi de 15—18 mm, cu limb orizontal, obovat. Stamine simple,
pe partea interioară cu o dungă membranoasă spre glandele nectarifere;
cele laterale lăţite la bază. Ovar lanceolat, cu ginofor cu mult mai lung decît
stilul. Siliculă alungit eliptică, îngustată spre ambele capete şi acută, de obicei
lungă de 40—60 mm, şi lată de 15—30 (35) mm, cu valve glabre, reticulat
P l a n ş a 53.— 1. Lunaria annua L., exemplar fructifer, la. exemplar florifer, lb.părţi
florale, lc. silicvă deschisă, cu seminţe, ld. f. dalmatica Beck, racem fructifer.
PLANŞA 53
CRUCIFEBAE 313
nervate şi carpofor îndoit în jos, lung de 25—30 mm. Stil de (1) 2 —3 mm

lungime, cu stigmat bilobat, nu mai lat decît stilul. Sămînţă reniformă,
aripată, lată de 7 —10 mm. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, văi înguste, chei, coaste stîncoase şi tufe-
rişuri umbroase, pe soluri bogate în humus, în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Rona de Sus şi de Jos {r. Sighet); Ccrtezc (r.
Ouaş); Vişeul de Sus la Gura Văii Boului, Repedea pe Pietriceaua (r. Vişeu); Cheile Lăpu-
şului, între Peteritea şi Răzoare (r. Lăpuş); Reg. Cluj: Mţii Rodnei (V. Vinului); Mţii
Ţihleşului (Arsu); Mţii Meseş în mai multe locuri (r. Zalău); Canciu (r. Dej); V. Drăga-
nului (r. Huedin); Someşul Rece (r. Cluj); CheiaTurzii, Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg.
Aut. M .: Făncelu (r. Reghin); Mereşti (r. Odorhei); Mţii Giurgeului (Hăgliimaşu Mare,
« Ocsem »); Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Bîrsei (PiatraMare, Postăvaru, Piatra Craiului
la Crăpătură), Mţii Bucegi, Oraşul Stalin; Mţii Făgăraşului; Cisnădia, Cisnădioara pe Mt.
Gotzenberg (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii (r. Alba); Mţii
Retezatului (V. Rîul Mare, V. Lăpuşnicului), FizeştilaPonorici (r. Haţeg). Reg.Oradea: Vadu
Crişului, Aleşd, Pădurea Neagră, Remeţi (r. Aleşd); Uileacu de Beiuş, Borz, Stîna de Vale
(r. Beiuş); Mţii Bihorului (Piatra Galbenă, V. Izbucului). Reg. Arad: Mţii Zarandului
(Highiş, Drocca); Arăneag (r. Ineu); Moneasa, Dczna Veche, Răşchirata, Chişindia, Ilăl-
magiu (r. Gurahonţ); V. Şoimuşului (r. Lipova). Reg. Timişoara: Mţii Poiana Ruscă
(Padeşu); Băile Herculane, Mt. Domogled (V. Jelărău, Suha Padina, Şuşcu, Prolaz),
Maidan pe Mt. Tilva Mare (r. Oraviţa); Moldova Nouă. Reg. Craiova: Polovraci în
Cheile Olteţului (r. Novaci). Reg. Ploeşti: Sinaia pe V. Peleşului şi pe Mt. Furnica.
Reg. Bacău: Ghimeş-Făget (r. Moineşti); Mţii Oituzului pe Şandru Mare (r. Tg. Ocna);
Mt. Ceahlău pe V. Izvorul Alb, Cheile Bicazului, Pasul Tulgheş. Reg. Suceava: Mţii Bis
triţei (Cheile Barnarului).
var. typiea Borb. in Term. fiiz. XVIII (1895) 95. — Siliculă alungit lanceolat eliptică,
mai mult de 3 ori mai lungă decît lată, cu marginile aproape paralele. Carpofor lung de
15—25 mm. — Reg. Aut. M .: Făncel în V. Gurghiului (r. Reghin). Reg. B aiaM .: lîngă
rîul Tisa. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled pe V. Prolaz şi Vf. Şuşcului (r. Almaş).
var. intermedia Roch. Bot. Reise (1838) 63. — Siliculă eliptică, de cca 1,5 ori mai
lungă decît lată, acută sau ± obtuză la capete. — Reg. B aiaM .: între Peteritea şi Răzoare
(r. Lăpuş). Reg. Cluj: Cheia Runcului (r. Turda). Reg. Timişoara: Moldova Nouă;
Mehadia.
var. maeropoda Borb. l.c. — Siliculă eliptică sau alungit eliptică, de cca 2 ori sau
şi mai lungă decît lată, lungă de 40—55 mm şi lată de 20—25 mm, cu vîrf acut
sau obtuz. Carpofor lung de 30—35 mm. — Frecventă. Găsită în localităţile de mai sus.
var. oppositifălia Borb. l.c. 96. — Frunze superioare opuse. — Reg. Cluj: Canciu
(r. Dej). Reg. Oradea: Vadul Crişului (r. Aleşd). — Reg. Timişoara: Dl. Tilva Mare lîngă
Maidan (r. Oraviţa). Reg. Suceava-: Pătrăuţi (r. Suceava). — Reg. Bacău: Cheile Bica
zului.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Datorită frunzişului bogat şi siliculelor sale mari, decora
tive, în unele locuri este introdusă în cultură. Seminţele sale sub numele de « Semina
Violac graecae», au fost folosite în farmacie.
R ă s p . gen. : Europa, Siberia de V. Adventivă în America de N.
314 FLO RA R .P.R .
Genul 163. P E L T Ă R I A Jacq.

Enum. stirp. Vindob. (1762) 117, 260.
P. alliâcea Jacq. l.c. — E x s.: FRE nr. 638. — I c .: Pl. 19, fig. 2, 2a, b .;
Prod. Consp. Fl. Dobr. I (1935) 121, pl. XXXV.
4. Rizom multicapitat, ramificat, emite stoloni. Tulpină înaltă de 30—60
cm, erectă, abundent frunzoasă, cilindrică, glabră, simplă sau ramificată
la partea superioară. Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi, cele tulpinale
alungit ovate sau lanceolate, obtuze sau acute, sesile, cu baza adînc sagitat
cordată, amplexicaule, glabre, întregi sau neînsemnat denticulate, glauce,
strivite au miros de ceapă. Celule cu mirozină, în mezofilul frunzei. Inflores
cenţa o paniculă sau un corimb dc raceme. Sepale eliptice, de cca 2 cm lungime,
lat membranoase, alburii, simple. Petale albe de cca 4 mm lungime, cu limb
obovat, atenuat într-o unguiculă lungă de 1,5 mm. Pe ambele laturi ale
staminelor scurte se află cîte o glandă nectariferă semilunară, cele cu aceeaşi
poziţie de la ambele stamine, unite în perechi printr-un conectiv îngust (Pl.
14, fig. 33). Siliculă indehiscentă, uniloculară, monospermă, aproape
rotundă, aripată, nutantă, la vîrf rotunjită şi cu un stil foarte scurt în formă
de mucron, spre bază de obicei cuneiform îngustată, rar rotunjită, lungă
de 8,5—10 cm, lată de 6—9 mm, la maturitate pronunţat reticulat nervată
şi cu o nervură marginală. Pedicel foarte subţire de aceeaşi lungime ca siliculă.
Sămînţă rotundă, turtită, aşezată aproape la mijloc, lungă de 2—2,5 mm,
netedă, brună deschisă. Embrion pleuroriz. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste cu tuferişuri, margini de pădure, prin văi
stîncoase, pe lîngă rîuri.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Stalin: Ml. Piatra Craiului (r. Stalin). Reg. Hunedoara:
V. Rîului Mare din Mţii Retezatului (r. Haţeg); Mţii Parîngului, Petroşeni. Reg. Timi
şoara: V. Cernei deasupra Băilor Herculane,-Orşova pe Mt. Alion, Mt. Domogled (r. Alinaş).
Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor (V. Ţeşnei la Gaura Fetei), Vîrciorova pe V. Bahnei,
Iloviţa (r. Tr. Severin); Polovraci în Cheile Olteţului (r. Novaci). Reg. Piteşti: Dîmbo-
vicioara (r. Muscel). Reg. Galaţi: Balabancea, între Hamcearca (r. Tuicea şi Cerna
(r. Macin).
R ă s p . gen. : Alpii de S, Balcani.
Sublribul 2. A l y ş s i n a e Hay. Fl. Steierm. I (1908) 506.

Fruct siliculă elipsoidală, rareori sferică sau turtită; celulele epidermice
ale septumului cu numeroşi pereţi paraleli. Rareori fructul o nucuşoară
turtită, fără septum. Peri ramificaţi.
P l a n ş a 54. — 1 . Lunaria redivioa L., exemplar floriîer, la. părţi florale, lb. racem
fructifer, lc. frunză inferioară.
PLANŞA 54
Genul 164. A L Y S S O l D E S * ) Adans.
Fam. II (1763) 419. — Vesicaria Lam. Encycl. I (1783) 559.
Plante perene. Rozete cu frunze întregi, acoperite cu peri ramificaţi,

-stelaţi. Frunze tulpinale ± glabre, îngustate spre bază, cu puţine celule
cu mirozină în mezofil. Tulpină simplă. Inflorescenţă racem. Sepale erecte,
cele exterioare saciforme. Petale galbene, lung unguiculate. Stamine simple,
.lă Lite spre bază. Glande nectarifere 4, triunghiulare, cîte una pe ambele laturi
•ale staminelor scurte (Pl. 14, fig. 28), cele ale staminelor lungi lipsesc.
Siliculă ovată, globuloasă, umflată, atenuată în carpofor foarte scurt. Valve
foarte convexe, pergamentoase, cu nervuri reticulate. Sămînţă comprimată
:şi aripată. Embrion pleuroriz.
Obs . Glandele nectarifere sînt descrise uneori în literatură în mod diferit. Thel-
lung (in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 461) descrie glandele de la genul Alyssoides,
aproape aşa cuin sînt desenate de noi după natură (Pl. 14, fig. 28). O. E. Schulz, mono-
grafistul Cruciferelor (Die nat. Pflanzcnfam. Bd. 17 b. (1936) 488, fig. 296, P.) descrie
şi desenează la acest gen nuinai 2 glande mari, patrunghiulare, care înconjoară staminele
laterale în formă de inel, cu prelungiri la colţuri.
A. graecum.(Reut.) Jâv. in BK XXI (1923) 73. — Vesicaria graeca Reut.

in Boiss. Gat. Hort. Genev. (1855) 4. — Alyssum utriculalum W. et K. Pl.
rar. Hung. II (1805) 215, tab. 196, non L. — Alyssum graecum Simk. Tcrm.
fiiz. II (1878) 36, non Reut. — I c .: Pl. 55, fig. 1, l a —c; W. et K. l.c., tab. 196.
4. Rădăcină lungă, ramificată. Coletul emite mai multe tulpini scurte

(5—10), terminate în rozete de frunze. In anul următor din rozeta .terminală
se dezvoltă tulpina floriferă sau tulpinile sterile se dezvoltă mai departe,
ramifieîndu-se. (Pl. 55, fig. 1). Tulpină floriferă, erectă, înaltă de 20—50
cm, cilindrică, glabră, des foliată, simplă. Frunzele rozetelor spatulate,
•cele de pe lăstarii tineri oblanceolate, toate atenuate în peţiol lung ciliat
pe margini, întregi, verzi, pe ambele feţe ± des adpres stelat păroase. Frunze
•tulpinale sesile, lanceolate, acute, glabrescente pe ambele fele, rareori glabre,
uneori şi cu peri bifurcaţi, pe margini întregi şi ciiiate cu peri simpli, uşor
caduci. Inflorescenţă racem dens, scurl, cu flori mari, galbene, pe pediceli
erecţi, glabri, lungi de 5—8 mm. Sepale erecte, lanceolate, lungi de 9—10
mm, alb marginate, la vîrf glugate, cele exterioare la bază saciforme. Petale
lungi de 15—18 mm, cu limb patent, lat obovat, brusc atenuat într’o
unguiculă lungă, îngustă. Stamine simple, cele mari de 11—12 mm lungime,
la bază puţin lăţite. Ovar cu stil lung (9 mm). Pedicel fructifer lung de
10—17 mm, erect patent. Siliculă lat obovată, veziculos umflată, lungă de
*) Cuvînt compus, din grecescul « a lyssa» = (plantă folosită) contra turbării, şi

sufixul «-oides» = asemănător cu, plantele acestui gen fiind asemănăatore cu cele al
: genului A ly s su m .
318 FLORA R .P.R .
10—12 mm şi lată de 9 —10 mm. Valve glabre, boltite, reticulat nervate,.

cu nervura mediană abia vizibilă, glabre. Stil de 9 mm lungime, caduc,
cu stigmat bilobat. Sămînţă ovată, turtită, lungă de 1,8 mm, aripată de
jur împrejur, netedă, brună. — IV.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci şi prin păduri, rară.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Ml. Giorici (r. Almaş). Reg~
Piteşti: pe stînci calcare abrupte în V. Oltului pe la Şipote şi Cîrlige, Mt. Cozia lîngă dru
mul dintre Crucea de Piatră şi Mrea Stînişoara (r. Loviştea).
Obs . Jâvorka deosebeşte planta de la Băile Herculane (BK (1932) 73 şi Magy.
Fl. (1925) 444) ca ssp. macrocârpwn (Kit. in Herb.) Jâv., caracterizînd-o astfel: Frunze*
bazale cu peri stelaţi mărunţi, foarte deşi, cei bifurcaţi cel mult numai de-alungul ner
vurii principale.
K ă s p. gen. : Balcani, Asia Mică.
Genul 165. A L Y S S U M * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 194, nr. 533 et in Add. pag. 384], ed. V (1754) 298,
nr. 722. — A l b i ţ ă , C i u c u ş o a r ă .
Plante ierboase anuale, bisanuale sau perene, adeseori cespitoase, rar

subarbuşti, acoperite de regulă cu peri stelaţi. Perii stelaţi 8-multiradiaţi,
cu razele întinse de obicei în acelaşi plan, strîns alipiţi, formînd un înveliş
compact. în unele cazuri 1—3 raze ale perilor stelaţi se prelungesc unilateral
foarte mult, devenind patente sau perpendiculare şi dau plantei un aspect
zbîrlit (de ex. A. hirsutum, A. Pickleri). Tulpini simple sau ramificate. Frunze
nedivizate, cu margini întregi, rar dinţate, des stelat păroase, foarte rar şi
cu peri simpli. Celule cu mirozină puţine, în mezofiî. Flori în raceme, panicule
sau corimbe. Sepale erecte, subpatente, cu bază simplă. Petale galbene, de
obicei întregi. Stamine libere, aripate, cu apendici sau cu dinţi, uneori lăţite,,
foarte rar simple. Glande nectarifere 4, cîle două pe laturile ambelor stamine
scurte, triunghiulare, uneori filiform alungite; glandele staminelor lungi
lipsesc (Pl. 14, fig. 29, 30, 31). Ovar 2—16-ovulat, cu stil persistent şi stigmat
mic, puţin bilobat. Siliculă dehiscentă, eliptică sau rotundă, comprimată
dorsiventral dinspre valve, rar ± globuloasă. Valve convexe sau plane, rar
veziculos umflate, glabre sau stelat păroase, cu nervuri abia vizibile. Sămînţă
turtită, aripată sau nearipată. Embrion notoriz (după O. E. Schulz şi pleu
roriz).
Genul cuprinde peste 100 specii, cele mai multe fiind răspîndite în
regiunea mediteraneeană.
*) De la grecescul a = contra, şi lyssa = turbare, deoarece în antichitate s-a atri

buit acestei plante puterea de a vindeca turbarea.
P l a n ş a 55. — 1. Alyssoides graecum (Reut.) Jâv., exemplar florifer, la. exemplar

fructifer, lb. părţi florale, lc. siliculă întreagă, deschisă şi în secţiune. — 2. Hesperis sibi -
rica L. var. candida (Kit.).
PLANŞA 55*
CRUC1FERAE ' 321
1 a Inflorescenţă racem simplu. Tulpină neramificată, foarte rar cu
1—2 ramuri ............................................................................................... 2
1 b Inflorescenţă racem compus, paniculă sau corimb.......................... 15
2 a Silicule foarte turtite, cu feţe plane. Loje 4—8-ovulate, respectiv
cu 4 —8 seminţe...................................................... 1. A. liniîolium
2 b Silicule ± convexe. Loje 1—2-ovulate, rar pînă la 4-ovulate.......... 3
3 a Filamentele staminelor fără apendici, la bază cu 2 glande nectari
fere lungi, filiforme (Pl. 61, fig. 3b). Limbul petalei nu se îngustează,
ci se continuă într-o lamină mai lată decît limbul (Pl. 61, fig.
2a, 3b) ....................................................................................................... 4
3 b Toate filamentele, sau numai o parte din ele, dinţate, cu apendici.
Glandele nectarifere filiforme lipsesc. Limbul petalei lirat (Pl. 57,
fig. 2a, 4b) sau se îngustează în unguiculă (Pl 55, fig. lb, Pl. 56, fig.
la, 2a)........................................................................................................... 5
4 a Siliculă complect glabră, netedă. La baza staminelor mici se află
cîte o aripioară obtuză. Galiciu caduc de timpuriu. Petale lungi de
2—3 mm................................................................ 13. A. desertorum
4 b Siliculă stelat păroasă. La baza staminelor mici se află 2 glande nec
tarifere setiforme. Galiciu prezent şi la maturitate. Petale lungi de
2,5—4 mm............................................’...................... 12. A. Alyssoides
5 a Plante anuale, bisanuale, rar trianuale. Rădăcina lipsită de cicatrice
sau de rămăşiţele frunzelor din anii trecuţi. Rozeta de frunze bazale
lipseşte ....................................................................................................... 6
5 b Plante perene. Coletul tulpinii de obicei cu mai multe rozete de frunze
sau cu mai multe tulpini ascendente, la bază cu rămăşiţe de tulpini
sau frunze din anii trecuţi..................................................................... 10
6 a .Plante viguroase, peste 25 cm înălţime, Racem florifer lat cel puţin
de 15 mm. Pedicel fructifer lung de 7—12 mm.................................... 7
6 b Plante mai gracile, pînă la 25 cm înălţime. Racem florifer lat cel mult
de 10 mm. Pedicel fructifer lung de 4 —6 mm...................................... 8
7 a Tulpină pînă la 80 cm, simplă sau puţin ramificată la partea supe
rioară. Petale de 5,5—7 mm lungime, sublirate, cu limb alungit,
obcordat, atenuat într-o unguiculă lungă de 1,5—2,5 mm (Pl. 58,
fig. lb). Frunze mai late (pînă la 12 mm), mai verzi. Plantă de păduri
montane............................................................................ 4. A. Wierzbickii
7 b Tulpină de 20—40 cm, rar pînă la 60 cm, mai ramificată, cu ramuri
lungi. Petale de 4,5—5,5 (6) mm lungime, late de 2 mm, ± lirate,
cu limb alungit obcordat, constituind 1 /2 din lungimea petalei, ate
nuat în unguiculă lungă de 0,5—1 mm (Pl. 58, fig. 2a). Frunze mai
înguste (4—7 mm), mai surii. Plante de cîmpie............5. A. rostratum
S a Ovar şi siliculă adultă glabre, rotunde, pergamentoase, uşor compri-
mabile. Plante înalte de 5—10 cm, rar mai mici sau mai înalte, cu
racem fructifer scurt de 1—3 c m .................................. 6. A. minutum
8 b Ovar şi siliculă dens stelat păroase, cu consistenţă mai solidă. Plante
mai înalte ................................................................................................... 9
2 1 — C. 6 4 0
322 FLORA R .P .R .
9 a întreaga plantă alipit stelat păroasă. Siliculă lat eliptică sau obo-
vată, foarte mărunt şi fin stelat păroasă. Pedicel subţire, adeseori
mai lung decît siliculă ............................ 8. A. montanum ssp. Gmclini
9 b întreaga plantă zbîrlit păroasă. Silicule rotunde, acoperite cu peri
stelaţi şi simpli. Pedicel gros, rigid, lung cît siliculă sau mai scurt
7. A. hirsutum
10 a
Staminele lungi cu aripa în partea de sus dintată sau trunchiată
(Pl. 58, fig. lb, 2a, Pl. 59, fig. 2a)........................ ’............................ 11
10 b Aripa staminelor în partea de sus lent atenuată, nedinţată, liberă
(Pl. 59, fig. 3a). Racem scurt şi dens. Plantă cespitoasă, cu tulpini
sterile, numeroase, înaltă de 6—15 cm. Frunze superioare cu peri
furcaţi şi simpli............................................................ 10. A. pulvinare
11 a Pediceli cu peristelaţi strîns alipiţi, fără peri simpli....................... 12
11 b Pediceli cu peri simpli şi stelaţi; cîteva din razele perilor stelaţi mult
prelungite unilateral, patente ............................................................... 14
12 a Staminele lungi cu aripă unilaterală................................................... 15
12 b Staminele lungi cu aripă bilaterală. Tulpină erectă, adeseori rami
ficată. Siliculă ovată, aproape de 2 ori .mai scurtă decît pedicelul
(Pl. 57, fig. 3).................................... 8. Â. montanum ssp. Gmelinr
13 a Sepale lungi de 2,5 mm, caduce după înflorire. Petale lirate, lungi
de 4,5—5 mm. Frunze superioare şi pediceli numai cu peri stelaţi,
strîns alipiţi (Pl. 57, fig. 2, 2a)............................... 8. A. montanum
13 b Sepale de 4 —4,5 mm lungime, persistente adeseori pînă la maturi
tatea fructului. Petale lungi de 6—6,5 mm, accentuat lirate. Frunze
superioare şi pedicelii cu peri stelaţi alipiţi şi uneori zbîrlit păroşi
datorită perilor stelaţi cu raze prelungite şi subpatente
11. A. Stribrnyi
14 a Tulpină erectă, în partea superioară ± ramificată (Pl. 57, fig. 5}
9. A. repens ssp. transsilvanicum
14 b Tulpină decumbent ascendentă, simplă, neramificată
9. A. repens ssp. eurepen&
15 a Frunze bazale mari, oblanceolate, lungi de 40—100 mm, late de 10—
20 mm. Peri stelaţi foarte moi, cu raze flexuoase. Stamine cu apendici
foarte mici, aproape sferici. Petale adînc emarginate. Ovar cu 2 sau
mai multe ovule într-o lojă.................. ............................................... 15
15 b Toate frunzele mici, lungi de 5—30 mm şi late de 2—8 mm, cele infe
rioare spatulate. Peri stelaţi cu raze rigide. Toate staminele cu
apendici evidenţi, lungi. Petale rotunjite. Loje numai cu o singură
sămînţă (Pl. 59, fig. 1, la, Pl. 60, fig. 1,1b) .................................. 1716
16 a. Plantă înaltă de 30—45 (50) cm, cu tulpină ± dens frunzoasă, în tim
pul înfloririi fără rozete bazale. Inflorescenţă paniculă laxă, cu ramuri
şi raceme zvelte. Siliculă foarte bombată, adeseori veziculos umflată.
Rizom scurt, neted. (Pl. 56, fig. 1, la —e).................. 2. A. petraeum
16 b Plantă înaltă de 15—20 (25) cm, cu frunze bazale mari şi abundente;
frunze tulpinale puţine, rărite în partea de sus. Inflorescenţă corimb
compus, mai îngrămădit, cu raceme scurte. Siliculă turtită, netedă,
C R U CIFERA E 323
cel mult la mijloc puţin bombată. Rizom brun, lung, gros, scvamos
din cauza rămăşiţelor frunzelor din anii trecuţi (Pl. 56, fig. 2, 2a—c)
3. A. saxatile
17 a Plantă înaltă de 5—20 (25) cm, cu tulpini mai debile, decumbent
ascendente. Frunze mai mici, fără rozete în subţioara lor. Inflores
cenţă corimb simplu, lax. Siliculă convexă, in secţiune transversală
în formă de « S ». Sămînţă nearipată.................................................. 18
17 b Plante mai viguroase, înalte de 20—60 cm, cu tulpini erecte. Frunze
mai lungi, în axila lor adeseori cu rozete mici. Inflorescenţă corimb
compus, îndesuit. Siliculă plană, cu sămînţă aripată...................... 19
18 a Tulpină subţire, fără rozetă de frunze bazale. Indumentul păros al
siliculei foarte dens, omogen, cu perii stelaţi încîlciţi, formînd o pîslă
prin care nu se poate observa fondul verde al siliculei 14. A. tortuosum
18 b Tulpină mai rigidă, la bază cu rozete de frunze. Indumentul siliculei
mai puţin dens, cu peri stelaţi mai groşi, destul de rari, astfel că printre
razele lor se vede fondul verde al siliculei (Pl. 60, fig. 1)
15. A* Borzaeanum
19 a Razele perilor stelaţi lungi, ± patente şi ca urmare planta — mai
ales părţile sale florale — cu aspect hirsut.................. 17. A. Pichleri
19 b Razele perilor stelaţi de regulă mai scurte, adprese. Planta fără aspect
hirsut...................... ’. ............................................................. 16. A. murale
Secţia I. MENIOCUS (Desv.) Ilook. f. in Benth. et Ilook. Gen. pl. 1. 1 (1862) 74. -
Meniocus Desv. Journ. bot. III (1813) 173, pro gen.
Plante anuale. Staminele lungi dinţate, cele scurte cu un apendice lung ± dinţat.
Ovar cu 8—12 ovule. Siliculă foarte turtită, eliptică.
1. A. linifolium Steph. în Willd. Sp. pl. III (1800) 467. — Meniocus

linifolius DC. Syst. II (1821) 325; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939)
359. — Ciucuşoară. — Lenlevelu ternye. — Schildkraut. — IIjiocKOnjionHHK
jilhojifiCTHfciîî. — I c .: Pl. 61, fig. 1, lâ, b .; Prod. Gonsp. I (1935) Pl. XLV,
Prod. Fl. II (19Ş9) Pl. CXXXII.
O. Tulpină erectă, de 8 —35 cm, cilindrică, cu peri stelaţi alipiţi, la exem

plarele mici simplă, la cele viguroase ramificată de la bază, cu ramuri lungi.
Frunzele bazale la înflorire lipsesc. Frunze tulpinale inferioare caduce de
timpuriu, cele mijlocii liniare, late de 1,5—2 mm şi lungi pînă la 35 mm,
foarte uşor atenuate pînă la bază, suriu verzi, acoperite cu peri stelaţi alipiţi.
Inflorescenţă racem simplu, cu flori foarte mici la vîrful ramurilor. Sepale
eliptice, rotunjite, lungi de 1,5 mm. Petale lungi de 2 mm, obovat cuneate,
ochroleuce. Stamine cu apendici concrescuţi în parte cu filamentul. Racem
fructifer la exemplarele viguroase foarte alungit, lung pînă la 18 cm, cu
numeroase fructe. Pedicel fructifer de 4 —5 mm lungime, patent pînă la
suborizontal. Siliculă patentă în direcţia pedicelului, alungit obovată sau
eliptică, lungă de 6,5—7 mm şi lată de 3,5—4 mm, rotunjită la vîrf, netedă,
324 F I.0R A R .P .R .
foarte turtită, cu valve subţiri, prin care se vede sămînţă de culoare bruna
gălbuie, lungă de 1 —1,5 mm, foarte îngustat aripată. Stil scurt, de 0,5 mm
lungime. Loje cu 4—8 seminţe. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Locuri însorite, mai ales pe loessurile dunărene şi de pe
malul rîurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: pe malurile Borcei la Feteşti (r. Feteşti); Cer
navodă, Medgidia, Mireea Vodă (r. Medgidia); Constanţa; Lacul Razelm, Ceamurlia de
Sus, Babadag (r. Istria). Reg. Calaţi: Măcin; Tulcea, Hagilar pe Dl. Denistepe. Malcoci,
(r. Tulcea).
R ă s p . gen. : Balcani, U.R.S.S. de S, Asia.
Secţia II. AURINIA (Desv.) Meyer ap. Koch Syn. ed. I (1836) 58. —Aurinia
Desv. Jotirn. bot. III (1814) 162, pro gen.
Plante perene. Frunze bazale mari, lungi de 40—100 imn, late de 10 -2 0 mm, oblan-
ceolate. Perii stelaţi mai moi, cu raze lungi, flexuoşi. Petale emarginate. Filamente la bază
cu apendici mici, subsferici. Siliculă turtită sau veziculos umflată.
2. A. petraeum Ard. Animadv. bot. spec. alt. (1764) XXX, tab. 14. —
A. gemonense W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 951, tab. 92. — Aurinia petraea
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 61. — E x s.: FRE nr. 640 ssp. microcarp. —
I c .: Pl. 56, fig. 1, l a —c.
OO — Rădăcină lemnoasă. Tulpina subterană scurtă sau lipseşte.
Tulpini numeroase, înalte de 25—50 cm, ramificate în partea superioară.
Frunzele rozetei oblanceolate, sinuat sau lirat lobate, late de 0,5—3 cm,
albe-surii, în timpul înfloririi lipsesc. Frunze tulpinale îndesuite, lanceolate
sau îngust eliptice, sesile, atenuate în bază îngustă, la vîrf obtuze, foarte
slab denticulate sau aproape întregi, cenuşii-verzi, acoperite cu peri stelaţi
foarte fin radiaţi. Racem florifer compus, scurt, mai tîrziu ± alungii. Flori
îndesuite, galbene. Sepale de 2 mm lungime, stelat păroase. Petale de 4
mm lungime, obcordat cuneate, adînc emarginate. Stamine lungi de 2 mm,
la bază umflate, cu apendici mici, aproape sferici. Racem fructifer alungit,
cu pediceli patenţi, de 4 —5 mm lungime. Silicule lat obovate sau elipsoi-
dale, uneori aproape sferice, foarte convexe pe ambele laturi, veziculos
umflate, lungi de 3—5 mm, cu sti} lung de 1—1,5 mm, glabre, netede. Loje
cu 1—2 seminţe, aripate de jur împrejur. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe soluri calcaroase sau pe stînci.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Borşa la Gimpoieş (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii
Ţiblcşului (Arsu). Reg. Stalin: Rîu Sadului pe V. Sadului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara:
P l a n ş a 56. — 1. Alyssum petraeum Ard., la. părţi florale, lb. racem fructifer,
lc. siliculă mărită şi secţiunea ei, ld. ssp. microcarpum (Vis.) Jâv., racem fructifer, le.
siliculă mărită şi secţiunea ci. — 2. A. saxatile L. 2a. părţi florale, 2b. racem fructifer,
zc. siliculă mărită şi secţiunea ei, 2d. var. subsinuatum Borb., frunze bazale.
PLANŞA 56
L.
CRU CIFERAE 327
între Zlaşti şi Hunedoara, Govăşdia (r. Hunedoara); Mţii Retezatului pe Mt. Pleşu şi
Scocu Scorota. Reg. Timişoara: Caraşova (r. Reşiţa); Oraviţa, Şasea, Maidan pe' Fala
Mare (r. Oraviţa); Mt. Domogled pe V. Prolazului şi V. Şuşcului, Mehadia pe Mt. Străjuţ
si Mt. Arjana, V. Dunărei la Cazane (r. Almaş); Baziaş (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova:
între Gura Văii şi Yîrciorova, Bahna, Iloviţa, Mţii Mehedinţilor: Y. Ţeşnei în Faţa Cernei
ţr. Tr. Severin); Tismana deasupra mînăstirii (r. Baia de Aramă).
Tipul, la care se referă majoritatea localităţilor de mai sus, are siliculă lungă de 3—4
^(5) mm, la mijloc bombată şi de jur împrejur cu o margine plană (Pl. 56, fig. Ic).
ssp. microcârpum (Vis.) Jâv. Magy. Fl. (1925) 443. — A . microcarpum

Vis. Fl. dalm. III (1850) 115. — A. edentulum b. strictum Roch. Bot. Reise
(1838) 35. - E x s . : FRE nr. 640; HN nr. 3401. - Ic. : Pl. 56, fig. I d - e .
Siliculă matură de 4—5 mm lungime, globuloasă sau elipsoidală, vezicu
los umflată, fără margine plană.
Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă); Sviniţa, Mt. Domogled la Prolaz, Băile
Herculane (r. Almaş). Reg. Craiova: Turnu Severin; către Breşniţa (r. Strehaia), Mţii
Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă).
Obs . Numele de «microcarpum» nu înseamnă că fructul ar fi mai mic decît acel
al tipului, dimpotrivă, fructele sînt mai mari decît cele ale tipului. Visiani a dat numele
de «microcarpum» pentru a arăta deosebirea faţă de A. sinuatum L., care creşte în Dal
maţia.
R ă s p . gen. : Balcanii de E, Alpii de SE.
3. A. saxâtile L. Sp. pl. ed. I (1753) 650, p. p. — N. Buscb in Fl. U.R.S.S.

VIII (1939) 348. — A. Arduini Fritscb Excursfl. ed. I (1897) 253, 628. — A.
orientale Auct. — Aurinia media Schur Enum. pl. Transs. (1866) 61.— Exs::
FRE nr. 639 a - d ; FEAH nr. 3269 III. - Ic.: Pl. 56, fig. 2, 2 a -d .
4 . Plantă înaltă de 15—20 (25) cm, adeseori tufoasă, rar subfrutescentă.
Tulpina subterană brună, orizontală sau verticală, groasă, acoperită abundent
cu rămăşiţele frunzelor vechi. Rădăcina la capătul inferior al tulpinii subte
rane puternică, ramificată. Capătul de sus al tulpinii subterane la plantele
adulte ramificat, cu frunze bazale numeroase, mari şi cu tulpini erecte, ascen
dente, cilindrice, simple sau ramificate, stelat păroase. Frunze bazale alungit
obovate sau oblanceolate, acute sau obtuze, treptat îngustate în peţiol, întregi
sau mărunt denticulate, uneori (la varietăţi) sinuat lobate, cenuşii-verzi,
cele tinere argintiu-surii. Frunze tulpinale puţine, rare, sesile, lanceolate sau
liniar lanceolate, atenuate în bază îngustă. Flori galbene, în raceme scurte,
dense, dispuse de obicei în corimb simplu sau compus. Pedicel floral de 3—5
mm lungime, erect patent. Sepale ovat lanceolate, lungi de 2—2.5 mm,
spre vîrf membranoase, stelat păroase. Petale obovate, de 4 —5 mm lungime,
îngustate destul de brusc în unguiculă, la vîrf emarginate. Stamine de 2
mm lungime, lăţite la bază. Racem fructifer moderat alungit, cu pediceli
lungi de 5—6 mm. Silicule lat obovate, rar rotunde, turtite, lungi de 5—5,5
mm (numai la unele varietăţi mai lungi); vîrful de obicei rotunjit, rar retezat.
Valve plane, rar puţin convexe, netede, cu nervuri abia vizibile, glabre. Stil
de 1 mm lungime, cu stigmat îngroşat la vîrf. Sămînţă ± rotundă, turtită,
brună, lungă de 2 —3 mm, relativ lat aripată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri pietroase şi pe stînci calcare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M. .*Borşa la Lelici (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cheia Turului
(r. Turda). Reg. Aut. M .: Mercşti p. V. Vîrghişului (r. Odorhei); Mt. Hăghimaşu Mare
(r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului, Mt. Piatra Mare; Mţii Făgăraşului; Rîu Sadului
pe Dl. Caprei. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii, Vinţul de Jos la Cetatea
Zbernic (r. Alba); Deva pe dealuri, Herepea (r. Ilia); Fizeşti la Ponorici, Luncani, Mţii
Retezatului pe V. Rîul Mare (r. Haţeg); V. Jieţului sub Mt. Parîng (r. Petroşeni). Reg.
Timişoara: Sviniţa pe Mt. Treşcovăţ, între Sviniţa şi Plavişeviţa, Orşova pe Mt. Alion,
Mehadia pe Mt. Străjuţ (r. Almaş). Reg. Craiova: Suseni în Mţii Yîlcanului, Lainici în
Pasul Surduc (r. Tg. Jiu); între Vîrciorova şi Gura Văii (r. Tr. Severin); Polovraci în
Cheile Olteţului (r. Novaci). Reg. Ploeşti: Dl. Istriţa (r. Mizil). Reg. Constanţa: Ilîrşova,
Topalu, Băltăgeşti pe Dl. Alah-Bair; Cheia, Dropia (r. Medgidia); Adamclisi (r. Băneasa).
Reg. Galaţi: Greci pe Piscul înalt (r. Măcin); Mrea Cocoş, Nifon, Niculiţel (r. Tulcea).
Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica, Cheile Bicazului, Mt. Ceahlău (stîncile la
Boambe, Ocolaşu Mare şi Mic, Piatra Detunată). Reg. Iaşi: Iaşi pe Dl. Miroslava. Reg.
Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Pojorîta (r. Cîmpulung); V. Bistriţa Aurie, Mţii
Maramureşului pe Piatra Ţibăului (r. Vatra Dornei).
var. subsinuatum Borb. in MTK XV (1878) 178. — A. orientale Auct. — A. saxatile
var. albidum Tuzs. in BK VIII (1909) 266, p.p. — E x s.: FEAH nr. 3268. — Ic. î Pl. 56,
fig. 2d. — Siliculă mai mare, lungă de 5,5—6 mm. Frunzele rozetelor de obicei sinuat
lobate sau dinţate. — Reg. Hunedoara: V. Jieţului sub Mt. Parîng (r. Haţeg). Reg.
Timişoara: Sviniţa pe Mt. Treşcovăţ, Mehadia pe Mt; Străjuţ, Topleţ (r. Almaş). Reg.
Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier, Iloviţa (r. Tr. Severin). Reg. Galaţi: Măcin, Greci
(r. Măcin).
întrebuinţări. Foarte potrivită pentru ornamentarea stîncăriilor din gră
dini.
R ă s p . gen. : Europa centrală, Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S, Asia Mică.
Secţia III. EUALYSSUM Gris. Spicil. Fl. rumel. I (1843) 274.

Toate staminele dinţate sau cu apendici de diferite forme. Ovar 4-ovulat. Stil ± scurt.
Valve moderat bombate.
4. A. Wicrzbickii Heuff. Enum. pl. Banat. în Verh. ZBG Wien VIII

(1858) 57, Sep. pag. 22. - E x s.: FRE nr. 1013; FEAH nr. 3271.- I c . :
Pl. 58, fig. 1, la —c.
OO, rar trianuale. Rădăcină groasă, lemnoasă, cu colet ramificat. Tul
pini solitare sau numeroase, ascendente, robuste, înalte de 45—80 cm, cilin
drice, neramificate sau puţin ramificate în partea superioară, acoperite cu
CRU CIFERAE 329
peri stelaţi cu raze lungi, dens frunzoase pînă la inflorescenţă, fără rozete de
frunze bazale. Frunze tulpinale lanceolate, cele mijlocii late de cca 10—12
mm şi lungi de 4,5—5 cm, cele inferioare şi superioare puţin mai mici, cele
dinspre baza tulpinii caduce de timpuriu, întregi, acute, atenuate spre bază,
suriu verzi şi aspre din cauza perilor stelaţi destul de răriţi de pe ambele
feţe. Inflorescenţă racem dens, lat de 15—25 mm, după înflorire mult pre
lungit. Sepale lungi de 3 —4 mm, stelat păroase, mai rar la vîrf cu peri simpli,
membranoase, nedilatate saciform, repede căzătoare îndată după înflorire.
Petale galbene, lat obovat cuneate, puţin lirate, lungi de (5,5) 6—7 mm,
retezate la vîrf sau neînsemnat emarginate, late de cca 4 mm, cu unguiculă
lungă de 1,5—2,5 mm. Stamine lungi de 5 mm, cu apendici dinţaţi. Racem
fructifer uneori foarte lung. Pedicelii siliculelor inferioare lungi de 10—13
mm, la cele superioare puţin mai scurţi, patent erecţi, stelat păroşi şi uneori
şi cu peri simpli. Siliculă rotundă sau lat* obovată, lungă de 4—5 mm, foarte
mărunt şi des alipit păroasă, la mijloc evident bombată, la vîrf retezată
sau puţin emarginată. Stil puţin mai scurt sau rareori egal cu siliculă. Loje
de obicei cu o singură sămînţă lungă de cca 3 mm, îngust aripată, uneori
biovulate. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri pietroase, împădurite, prin tufişuri, în regiunea
de munte. Rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în pădurile şi pe stîncăriile de la Dl. Scofaina
deasupra comunei Maidan, Dl. Tilva Mare şi Mică la Oraviţa ; în păduri aproape de Svi
niţa (r. Almaş). Reg. Galaţi: locuri pietroase în Mţii Măcinului.
Obs . Borbăs afirmă (MTK (1878) 180) că a văzut această plantă provenită din
reg. Suceava, fiind colectată de Zawadsky sub A. montanum.
R ă s p . gen. : R. P. Romînă, Balcani. Jâvorka (Magy. Fl. (1925) 441) o indică din
Asia de SV şi din U.R.S.S. Flora U.R.S.S. insă nu o menţionează.
5. A. rostratum Stev. in Mem. Acad. Petcrsb. III (1809—1810) 295,

tab. 15, fig. 1; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 349. - Exs.: FRE
nr. 643 a, b. — I c .: Pl. 58, fig. 2, 2a—b.
O, O sau OO. Rădăcină lemnoasă, ramificată. Tulpini solitare sau
tuf oase, înalte de 20—40 (60) cm, erecte sau puţin ascendente, cilindrice,
des acoperite cu peri stelaţi alipiţi, des foliate, în partea superioară rami
ficate, mai rar neramificate. Frunzele bazale în timpul înfloririi lipsesc. Frunze
tulpinale îngust oblanceolate sau lat liniare, sesile, atenuate într-o bază
îngustă, obtuziuscule, întregi, cele mijlocii late de 4 —7 mm şi lungi de 35—45v
mm, pe dos canescente datorită perilor stelaţi foarte deşi şi alipiţi.Uneori
în subţioara frunzelor se găsesc rozete mici care pot dezvolta ramuri. Racem
florifer lat pînă la 2 cm, după înflorire foarte prelungit. Sepale lanceolate,
lungi de 3,5 mm, stelat păroase, nedilatate saciform la bază. Petale lungi
de 4,5—6 mm (sau 6—8 mm, conf. Săv. Mat. Fl. Bas.), late de cca 2 mm,
330 FLORA R .P .B .
cu limb alungit obcordat, alungit cuneat, constituind 1 /2 din lungimea

petalei, slab lirate; unguiculă de 0,5—1 mm lungime. Stamine de 3—4 mm
lungime, cu apendice dinţat. Racem fructifer lung, cu pediceli de 7—10
xnm (după Săv. l.c., 10—20 mm), stelat păroşi, uneori şi cu peri simpli, oblic
erecţi. Siliculă subrotundă sau lat obovată, lungă de 3—5 mm, la vîrf ±
retezată, acoperită cu peri stelaţi, denşi şi foarte mărunţi, foarte mult bom
bată la mijloc, uneori aproape bemisferică, cu o margine plană evidentă.
Stil puţin mai scurt decît siliculă, rareori de aceeaşi lungime (după Săv. l.c.
egal sau mai lung). Loje cu cîte 1—2 seminţe, lungi de cca 2 mm, brune,
îngust aripate. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri necultivate, mărăcinişuri, pe lîngă drumuri,
in regiunea de cîmpie.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: Segarcea. Reg. Ploesti: Speteni (r. Urziceni).
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa.* Comana pe coaste (r. Vidra); Mrea Cernica pe
coaste la «Anini» (r. Brăneşti). Reg. Constanţa: dunele de la Tuzla, Techirghiol (r. Negru
Vodă); Platoul Independenţa (r. Băneasa); Cernavodă, Ovidiu (r. Medgidia); Babadag,
N. Bălcescu pe Dl. Sepelgin (r. Istria). Reg. Galaţi: Mrea Cocoş, Filimon Sîrbu pe Dl.
Consul (r. Tulcea); între Macin şi Greci, Dl. Pricopanu, Piscul înalt (r. Măcin); Galaţi,
Bărboşi (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Valea Lupului, SLînca Rosnoveanu (r. Iaşi).
V â r i ab i i i t a t e a s p e c i e i
f. argenteum (Prod.) — A . rostr. var. argenteum Prod. I. Congr. al Nat. Rom.
Cluj (1928) 379—394. — Diferă de tip fiind mai alb argintie, datorită perilor stelaţi mai
numeroşi şi îndesuiţi. — Reg. Constanţa: Babadag pe marginea drumurilor. Reg. Galaţi:
Mrea Cocoş, Isaccea, Niculiţel, Filimon Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea).
var. vertiujcnănse Săv. et Rayss Mater. Fl. Bas. II (1926) 202. — Pediceli aproape
lanaţi, datorită perilor lînoşi şi simpli. Frunze pe margini cu peri simpli, ciliaţi. — Reg.
Iaşi: Dl. Stînca lîngă Cucuteni, Ezăreni şi V. Ursului (r. Iaşi).
f. Grinţescui (Prod.). — A. rostr. var. argenteum f. Grinţescui Prod. l.c. — Pedicel
floral şi cu peri simpli, lungi, însă mai puţini decît la varietatea tipică. — Reg. Con
stanţa: pe marginea drumurilor între Babadag şi Caucagia (r. Istria). Reg. Galaţi: Măcin
pe Dl. Pricopan.
Obs . 1. Această plantă e considerată anuală sau hibernant anuală (O — O)- Prodan
afirmă că trăieşte de obicei 2 ani şi piere în anul al treilea.
Obs . 2. Janka a cultivat în grădina sa din Sucutard (reg. Cluj, r. Gherla) pe Alyss.
rostratum M. B. din seminţe aduse de la Cernavodă (Reg. Constanţa). Dintre acestea,
găsim cîteva exemplare în Herb. Cluj, pe care Janka le-a considerat drept sinonime cu
A . Wierzbickii Hcuff. A. rostratum cultivat, s-a desvoltat foarte viguros. Exemplarele
bogat ramificate au frunze lungi de 5—8 cm şi late de 1,5 cm, iar cele mai puţin rami
ficate de asemeni au frunze mari şi sînt puţin mai verzi, decît cele din reg. Constanţa
şi Galaţi.
Janka semnalează că planta a fost anuală şi în grădină. Cu toate că este robustă,
ca nu poate fi identificată cu A. Wierzbickii, deoarece frunzele acesteia din urmă au alte
forme, sînt mai verzi, apoi planta are flori mai mari şi de obicei este neramificată.
Răsp. gen. : R.P. Romînă, Balcanii de E, U.R.S.S. de S.
CRU CIFERAE 331
6. A. minutum Schlecht. in DC. Syst. II (1821) 316; N. Busch in Fl.

U.R.S.S. VIII (1939) 353. - I c .: Pl. 61, fig. 4, 4a.
O. Rădăcină filiformă sau pivotantă, ramificată. Tulpini solitare sau

tuf oase, înalte de (3) 5—10 (12) cm, subţiri, cilindrice, arcuit ascendente,
foliate, neramificate, stelat păroase. Frunzele bazale dispar înainte de înflo
rire. Frunze tulpinale oblanceolat cuneiforme, cele inferioare subspatulate,
subacute sau obtuziuscule, late de 1—2,5 mm, lungi de 6 —12 mm, dens
stelat păroase, ici colo şi cu peri simpli. Inflorescenţa mică, la vîrful ramu
rilor, lată de cel mult 10 mm, adeseori cu peri simpli mai numeroşi. Sepale
hirsute, de 2 mm lungime, persistente. Petale numai cu puţin mai lungi
decît sepalele, galbene aurii, îngust cuneate sau liniare. Racem fructifer
puţin alungit, lung de 1—3 cm, lat de 1,5 cm, uneori dînd impresia unui
capitul. Pedicel relativ gros, oblic patent, lung de 4—6 mm. Siliculă orbi-
c-ulară, cu caliciu ± persistent, mai tîrziu caduc, de -cca 3 mm în diam.,
glabră, netedă, la mijloc accentuat bombată, cu margine evidentă, plană,
papiracee, la presare turtindu-se foarte uşor, la vîrf puţin emarginată, cu
stil scurt, de cca 0,5 mm lungime. Sămînţă ovată, brună, de 1,5 mm lungime,
de jur împrejur aripată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Locuri însorite, ogoare, pe lîngă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Constanţa; Mangalia, Basarabi spre Eschi-
hilbil (r. Negru Vodă); Atmagea (r. Istria). Reg. Galaţi: Măcin spre Greci, Jijila la Piatra
Roşie (r. Măcin); Mrea Cocoş, Delta Dunărei pe Insula Letea (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Cris-
teşti (r. Iaşi).
Răsp. g e n. : Balcani, U.R.S.S. de S, Asia Mică.
7. A. hirsutum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 106, III (1819) 433;

1\T. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 356. - E x s.: FRE nr. 417 a, b. -
I c .: Pl. 57, fig. 1, la.
O. Rădăcină simplă sau ramificată. întreaga plantă zbîrlit păroasă,

cu peri stelaţi. Tulpină înaltă de 5—20 (30) cm, solitară, tufos ramificată
de la bază, sau foarte abundent ramificată în tot lungul ei, formînd o tufă
globuloasă, foliată pînă la inflorescenţă, cu frunzele inferioare caduce de
timpuriu. Frunze tulpinale îngust lanceolate, atenuate în peţiol, acute,
foarte dens zbîrlit păroase, de dimensiuni variabile, lungi de 1—4 cm şi late
de 2—5 mm. Flori dispuse în raceme mici la vîrful ramurilor. Fructele se
dezvoltă repede, formînd un racem fructifer lung şi dens. Sepale lungi de
2 mm, foarte păroase, caduce de timpuriu. Petale albe-gălbui, îngust cuneate,
cu puţin mai lungi decît sepalele. Pediceli fructiferi relativ groşi, lungi de
4 —5 mm, patenţi sau patent erecţi, dens hirsuţi. Siliculă rotundă, de 5—5,5
mm în diam., la mijloc bombată, foarte dens păroasă, cu perii aşezaţi pe
332 FLORA 11.P.R.
tuberculi mici. Stil de 1,5—2 mm lungime, cu stigmat puţin mai lat. Sămînţă
eliptică, lungă de cca 2 mm, foarte îngust aripată. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Constanţa; Mangalia, Agigea, Pelinul, Techir-
ghiol (r. Negru Vodă); Medgidia, Cernavodă (r. Medgidia); Ceamurlia de Sus, Peninsula
Kaleh, Păd. Babadag, Altîntepe, Babadag (r. Istria). Reg. Galaţi:. Măcin pe Dl. Pricopan,
Greci pe Piscul înalt (r. Măcin); Tulcea, Agighiol.
R ă s p . gen. : Balcani, U.R.S.S. de S. Asia Mică.
8. A. montânum L / Sp. pl. ed. I (1753) 650. — I c .: Pl. 57, fig. 2,

2a, b, şi 3 ssp. Gmelini.
4 sau O — O O . Rădăcină .groasă, multicapitată. Tulpini ramificate
de la bază, tufoase, lax frunzoase, la bază decumbente şi ascendente, rar
erecte, înalte de 5—20 cm, cu rozete bazale sterile, dense, rar laxe sau chiar
lipsă. Frunzele rozetelor şi cele tulpinale inferioare oblong spatulate, rar
liniar spatulate, atenuate în peţiol, subacute sau obtuze, cele superioare
alungit cuneate sau liniare, acute sau obtuziuscule, toate acoperite cu peri
stelaţi ± îndesuiţi. Planta este astfel canescentă, mai rar argintie sau vires-
centă. Racem florifer scurt, cel fructifer ± alungit. Sepale stelat păroase,,
lungi de cca 2,5 mm, nedilatate saciform la bază, caduce după înflorire. Petale
galbene deschis, alungit cuneate, adeseori lirat cuneate, ştirbite sau retezate,
lungi de 4,5—5 mm, late de 2 mm, cu unguiculă scurtă. Stamine lungi cu aripă
aşezată unilateral, mai rar bilateral, unite cu filamentul pînă la 3/4 parte;
apendicele staminelor scurte liber, concrescut numai cu baza filamentului.
Siliculă rotundă, lat eliptică sau lat obovată, retezată sau puţin emarginată,
cu ambele feţe bombate, lungă de 4—4,5 mm, rareori mai scurtă, de jur
împrejur cu o margine plană, acoperită foarte îndesuit cu peri stelaţi cu mult
mai mărunţi şi fini decît cei de la părţile vegetative ale plantei. Stil lung
aproape cît siliculă, sau mult mai scurt. Sămînţă ovată, brunie, de 2 mm
lungime, ± lat aripată. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri pietroase şi ierboase, uscate, prin tuferişuri
şi nisipuri.
ssp. eumontânum Baumgtr. Sect. Eualyssum fasc. I (1907) X et 22. —
I c .: Pl. 57, fig. 2, 2a, b.
Plantă perenă, rar subfrutescentă, cespitoasă cu rozete sterile dense, rar
laxe şi tulpini ascendente. Frunze inferioare 'alungit obovate, cele superioare
P l a n ş a 57. — 1. Alyssum kirsutum M. B., la. siliculă mărită cu seminţe şi secţiu

nea sa. — 2. A. montanum L., 2a. părţi florale, 2b. frunză mărită, cu peri stelaţi. —
3. A. montanum ssp. Gmelini (Jord.) Thell. — 4. A. repens Baumg., 4a. ramură fructi
feră, 4b. părţi florale. — 5. A. repens ssp. transsilvanicum (Schur) Bgtr.
PLANŞA 57
C R U C IF E R \R 335
mai înguste, canescente sau aproape albe. Petale lirate, dc 4,5—5 mm lungime
şi de 2 mm lăţime. Aripa filamentelor lungi, unilaterală. Siliculă ± orbi-
culară, canescentă, de cca 4—4,5 mm lungime.
Reg. Oradea: V. Crişului Repede între Şuncuiuş şi Bratca (r. Aleşd). Reg. Timişoara:
pe dealuri însorite de-alungul Dunării (Ileuff.).
ssp. Gmelini (Jord.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. (1919) 451. —
A. Gmelini Jord. et Fourr. Brev. pl. nov. fasc. II (1866) 8; N. Busch in
Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 348. — A. mont. . dubium Heuff., var. 8. commuta-
tum Heuff., e. angustifolium Heuff. Enum. pl. Banat, in Verh. ZBG Wien
VIII (1858) 57, sep. pag. 22. — A. arenarium Auct. — A. erigens Auct. —
A. vernale Borb. Balat. Fl. (1900) 391, non Kit. ap. Hornem. Hort. Hafn.
(1815) 601. - I c .: Pl. 57, fig. 3.
Tulpină erectă, dreaptă, subţire, înaltă de 15—25 cm, adeseori rami
ficată, fără rozetă de frunze bazale. Rădăcină lungă, dreaptă, verticală.
Frunze liniar lanceolate sau liniare. Flori mici, cu petale cuneate, lungi de
3,5—4 mm, late de 1 mm. Stamine lungi, bilateral aripate. Racem fructifer
lung, lax. Siliculă obovat rotundă, lungă de cca 3 mm. — îndeosebi pe
nisipuri.
Reg. Baia M .: Foieni (r. Cărei). Reg. Timişoara: «Banat», în mai multe forme:
(Heuff.). Reg. Craiova: Porţile de Fier, lîngă Vîrciorova, Turnu Severin (r. Turnu Seve
rin) ; Craiova la Fint. Obedeanu; Grindul Baba Opriţa lîngă Bistreţu (r. Bâilcşli). Reg.
Iaşi (Grec.).
Obs . Situaţia subspeciei Gmelini este în mod diferit apreciată. 'Majoritatea auto
rilor o consideră anuală sau bisanuală. Fără îndoială că există exemplare mai viguroase,
la care se poate constata chiar vîrsta de 3 ani. Cu toate acestea, unii o subordonează spe
ciei A. montanum, care este vădit perenă. Baumgartner, monografistul speciilor perene
din Secţia Eualyssum, o consideră drept specie bună, perenă. în Fl. U.R.S.S. de asemenea
N. Busch o tratează ca specie independentă.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi mediterană, Apcnini, U.R.S.S.9
9. A. repens Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 237. — A. Wul-

feniannm Schur, non alior. — Cuişoară. — Havasi ternye. — Kriechende
Steinkraut. — E x s.: FRE nr. 641. — I c .: P1..57, fig. 4, 4a, b.
2J-. Rădăcină ± groasă, lemnoasă, multicapitată, emiţînd una sau multe
tulpini ierboase şi rozete de frunze sau lăstari sterili, cu frunze rare. Tulpină
înaltă de 15—40 cm, simplă sau ramificată, suberectă sau decumbentă,
frunzoasă. Frunze bazale adesea unilateral îndesuite, spatulate, cu limb
obovat, ± brusc îngustat în peţiol, acut sau obtuz. Frunze tulpinale lanceo
late sau liniar lanceolate, acute, lungi de 15—40 mm (uneori mai lungi decît
cele bazale), late de 2—8 mm. Tulpina şi frunzele cu peri stelaţi rari, cu raze
lungi şi relativ puţine. Numai perii stelaţi de pe pediceli şi sepale au cîteva
din raze mult prelungite unilateral, dînd astfel acestor părţi un aspect hirsut.
Racem alungit sau scurt. Sepale lanceolate, lungi de cca 4 mm, lung păroase,
verzi, caduce după înflorire. Petale obovat cuneate, sublirate, uşor emar
ginate sau aproape retezate, lungi de (5) 6—7 mm şi late de 3 mm, galbene-
336 i ’LOiiA n.r.p ,.
aurii, atenuate în unguiculă lungă de 1,2 mm. Stamine mari, de 4 mm lungime,

bilateral aripate, cu aripa în partea superioară evident dinţată; apendici*
staminelor scurte liberi, dinţaţi. Pedicel fructifer oblic-patent, lung de 5—9
mm. Silicule rotund obovate, la mijloc bombate, cu margini înguste, plane,
lungi de 3 —5 (6) mm, trunchiate sau emarginate, cu peri stelaţi, mărunţi,
relativ disperşi. Stil aproape cît siliculă de lung, sau cu mult mai scurt. Sămînţă
± rotundă, lungă de 1,5—2 mm, brunie, îngust aripată. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Din etajul montan sau subalpin, pînă în cel alpin,
pe stînci, coaste stîncoase sau în tuferişuri.
V-siriabilitatea speciei
ssp. eurăpens Baumgtr. Sect. Eualyssum fasc. I (1907) XII et fasc. II
(1908) 22. — A. repens Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 237. — A.
Rochelii Schur Enum. pl. Transs. (1866) 63.— A. Wulfenianum Schur l.c.—
Exs.: FRE nr. 641. - Ic.: PL 57, fig. 4, 4a, b .; Hay. Pflzd. (1916) 367;
Prod. Fl. II (1939) tab. 85, fig. 2.
Plantă cespitoasă cu numeroase tulpini dccumbente sau ascendente,
neramificate, lungi de 5—15 cm. Frunze inferioare ovat spatulate, adeseori
îndesuit adunate, cele superioare mai lungi, acute, ± verzui. Inflorescenţă
racem îndesuit, subcapituliform, după înflorire ± alungit. Petale ovat
cuneate, sublirate, aurii, lungi de cca 6 mm, late de 3 mm. Siliculă rotundă
de cca 5—6 mm lungime. Stil mult mai scurt decît siliculă adultă.
Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, Corhele Pietrosului, Piatra Albă (1680—1695 in), Ciar-
canu (1600—1750 m), Corongiş. Mţii Suhardului: pe stînci calcaroase. Mţii Bistriţei:
Ceahlău (Piatra Detunată) *). Mţii Giurgiului: Hăgliimaşu Mare, Mt. « Ocsem » *), Piatra
Singuratică*). Mţii Birsei: Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Caraiman, Bătrîna,
Doamnele, Obîrşia, Vf. Omu, Coştila, V. Cerbului, V. Ialomiţei. Mţii Făgăraşului: Rîiosu,
Mţii Brezei şi Arpaşului, Buteanu, Negoiu, Lespezi, Prislop, Suru. Mţii Iezer-Păpuşa:
Mţii Paringului: Găuri. Mţii Retezatului: Piatra Iorgovanului, Dîlma cu Brazi, Stănu-
lete. Mţii Mehedinţilor: Oslea. Mţii Ţarcu-Godcanu: Ţarcu la Izvorul Hidegu, Baicu.
f. orbiculâre Zap. in Rozprawy ser. III, XII B (1912) 223. — Siliculă exact
sau aproape exact rotundă, lungă de A—5 mm şi lată de 3,5—5 mm. — Reg. Suceava:
Mt. Suhard (Rehm.).
ssp. transsilvânicum (Schur) Baumgtr. l.c. fasc. I (1907) XII, fasc. II

(1908) 18. — A . transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 63. — A.
montanum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 238. — A. Wulfenianum
Schur l.c., non alior; A. Rochelii Schur l.c.; A. rostratum Schur l.c. — A.
mont. p. ramosum Heuff. Enum. pl. Banat, in Verh. ZBG Wien VIII (1858)
56, Sep. pag. 21. - A. alpestre Wolff in MNL I (1877) 56. - Exs.: FEAH
*) Plante netipice, arătînd oarecari asemănări cu ssp. transsilvanicum.
P l a n ş a 58. — 1. Alyssum Wierzbickii Heuff., la. ramură fructiferă, lb. părţi

florale, lc. siliculă mărită, deschisă şi secţiune. — 2. A. rostratum Stev., 2a. părţi florale,
2b. siliculă mărită, deschisă şi secţiune.
PLANŞA 58
22—c. 640
CRUCIPERAE 339
nr. 3270; FRE nr. 642 a, b. — I c .: Pl. 57, fig. 5; Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas.
II (1926) tab. XII.
Tulpină erectă, în partea superioară adeseori ramificată, rar simplă,
înaltă pînă la 40 cm, cu puţini lăstari sterili la bază. Frunze inferioare înde
suit adunate, puţin evidente, uşor caduce. Petale obovate, de cca 4,5 mm
lungime şi 1,5—2 mm lăţime, ± brusc îngustate în unguiculă lungă. Racem
fructifer alungit. Siliculă subrotundă, lungă de cca 3 —4,5 mm, cu stil aproape
de aceeaşi lungime.
R e g . B a i a M a r e : Cheile Lăpuşului (r. Lăpuş). R eg . C l u j : Rimetea pe Colţii Trăs
căului şi Mt. Bedeleului, Belioara pe Mt. Scăriţa*) şi Piatra Vulturese, PoşagadeSus pe
V. Segaşii, Mţii Gilăului Ia Şesul Craiului (r. Turda). R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului; Mt.
* Ocsem»*), Piatra Singuratică*); Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii, Aluniş (r. Reghin);
Mereşti pe Dl. «Nagymâl»; Turia la Pucioasa (r. Tg. Săcuesc). R e g . S t a l i n : Racoşul de
Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea); Oraşul Stalin pe Tîmpa, Mt. Postăvaru **), Mt. Piatra
Mare, Mţii Bucegi în V. Mălăeşti. R e g . H u n e d o a r a : Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei;
Mţii Retezatului pe Drăgşanu. R e g . O r a d e a : Bratca, Lorău, Suncuiuş *) (r. Aleşd). R e g .
A r a d : Şoimoş la Cetate (r. Lipova). R e g . T i m iş o a r a : între Drencova (r. Moldova Nouă)
şi Sviniţa (r. Almaş), Stara Sviniţa deasupra ruinelor Tricule, Băile Herculane pe Vf.
Şuşcului (r, Almaş). R eg . P i t e ş t i : Mţii Făgăraşului pe Capra Budei *), Mt. Ghiţu. R eg .
B u c u r e ş ti: Bucureşti (Băneasa); Comana (r.Vidra); Tr.Măgurele pe malul Oltului. R e g .
C o n s ta n ţa : Constanţa. R e g . G a la ţi: Isaccea, Niculiţel, Mrea Cocoş, Filimon Sîrbu, Agi-
ghiol (r. Tulcea); Galaţi, Bărboşi.
f. latifdlium Pteancu in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXIII (1943) 95. —Ie.: l.c. 93. —
Frunzele tulpinale şi ale lăstarilor lat lanceolate sau lat eliptice, late de 8—20 mm; petale
lungi de 5—7 mm. — R eg . C l u j : Mţii Meseş lîngă Ortelec, 420 m (r. Zalău).
Obs . Exemplarele tipice de A . r e p e n s şi A . tr a n s s ilv a n ic u m pot fi uşor recunoscute.
creşte atît în etajul montan cît şi pe solurile stîncoase ale regiunilor
A . tr a n s s ilv a n ic u m
de cîmpie, pe cînd A . r e p e n s este proprie etajului subalpin şi alpin. Dacă examinăm aceste
plante colectate din diferite regiuni, găsim o mare variabilitate între indivizi. în etajul
alpin prin văile răcoroase, pe versanţii nordici, creşte A . r e p e n s tipic; pe versanţii cu micro
climă mai dulce, pe coastele alpine mai uscate, planta se alungeşte, frunzele devin mai
înguste şi iau o înfăţişare diferită. Această formă e considerată de unii drept f. Roeheli
(Andrz.). A . tr a n s s ilv . ajungînd în regiuni mai înalte, devine mai scund, se ramifică mai
puţin sau deloc, şi se aseamănă în multe privinţe cu A . r e p e n s . /
Această chestiune a fost tratată în mod detaliat şi de către Baumgartner, monogra-
fistul secţiei E u a ly s s u m peren. După el, aceste două plante trebuiesc considerate ca reflec-
tind influenţa climatului şi condiţiilor altitudinilor diferite. S-a observat că A . tr a n s s ilv .
tipic, în urma modificărilor treptate ale organelor sale, în special ale tulpinilor care devin
procumbente, ale siliculei care se măreşte treptat, dă naştere la o serie întreagă de forme,
pînă ajunge la înfăţişarea lui A . r e p e n s tipic. Rămîne poate mai constantă numai lungimea
stilului.
Această variabilitate a indus în eroare pe mulţi botanişti. Din punct de vedere filo-
genetic, mai tînără este A . r e p e n s şi astfel varietăţile sale par a fi mai evidente chiar pe
aceleaşi locuri. De ex. pe Piatra Singuratică (1580 m) s-au recoltat exemplare cu tul
pini subţiri, procumbente, cu frunze obtuze, care trebuesc considerate drept A . r e p e n s .
Dar tot acolo se găsesc şi exemplare înalte, cu ramuri, care se pot socoti drept A . tr a n s -
*) Plante netipice, arătînd oarecare asemănare cu ssp. e u r e p e n s .

**) Plante netipice, arătînd oarecare asemănare cu ssp. e u r e p e n s .
22*
340 FLORA R.P.R.
Deasupra comunei Rimelea (r. Turda), pe Mt. Bedeleului (1100 m), creşte
s ilv a n ic u m .
un A . tr a n s s ilv a n ic u m ramificat, înalt de 45 cm, dar cu silicule foarte mari, aproape de
două ori mai mari decît cele editate în FEAH de la Şoimoş (r. Lipova).
A . tr a n s s ilv . variază şi în direcţia lui A . m o n ta n u m . în Herb. Cluj se află 2 exem
plare colectate de Freyn între Şuncuiş şi Bratca (r. Aleşd). Acestea sînt neramificate,
au lăstari sterili alungiţi, frunze înguste şi racem floral bogat, des. Freyn a considerat
această plantă drept A . W ie r z b ic k i i; planta însă aparţine mai degrabă la A . m o n ta n u m ,
decît la A . r e p e n s , cu care se seamănă.
R ă s p . gen. : R.P. Romtnă, Balcani, partea europeană a U.R.S.S. (Odesa), Stiria
Carintia.
10. A. pulvinârc Vel. Fl. bulg. (1891) 39; Suppl. I (1898) 25'. —
A. anguslifolium Deg. exs. pl. Ban. non Heuff. — I c .: Pl. 59, fig. 3, 3a—c.
2J-. Plantă înaltă de 6—15 cm, cu rizom lung, lemnos şi rădăcină lungă,
şerpuitoare. Coletul foarte ramificai, emite rozete de frunze sau lăstari
decumbenţi sau ascendenţi foarte numeroşi, dînd plantei un aspect cespitos.
Frunzele lăstarilor sterili oblanceolate sau ± spatulate, subacute sau obtu-
ziuscule, uşor îngustate în peţiol, lungi de 12—15 mm, acoperite foarte înde
suit cu peri stelaţi. Tulpină floriferă ascendentă, neramificată, la bază cu
frunze mici, spatulate, foarte îndesuit adunate, suriu albe din cauza perilor
stelaţi deşi. Frunze mijlocii şi superioare mai rărite, lanceolat spatulate,
atenuate în ppţiol lung, canescenlo, cu peri stelaţi şi simpli, puţin mai rar
distribuiţi. Inflorescenţă racem dens, scurt, ± capituliform, cu pediceli ±
păroşi; peri stelaţi cu razele alungite şi patente. Flori mărişoare, de culoare
galbenă deschisă. Sepale de 3,5 mm, lanceolate, cu baza nelăţită saciform,
stelat păroase, la vîrf adeseori, din cauza razelor lungi ale perilor, par simplu
păroase. Petale de cca 5,5 mm lungime, cu limb lat obovat şi atenuat brusc
într-o unguiculă lungă de 2 —3 mm, slab emarginate, nelirate, late aproape
de 3 mm. Stamine mari, în aparenţă simple, cu aripă foarte îngustă, spre
vîrf lent atenuată şi contopită cu filamentul (Pl. 59, fig. 3a). Aripa stami
nelor scurte în partea superioară nedinţată, liberă. Ovar lung cît stilul. Stigmat
globulos,. puţin mai lat. Pedicel fructifer ± gros, rigid, ± orizontal, de lungi
mea siliculei. Siliculă eliptică sau subrotundă, lungă de 4 —5,5 mm, emar-
ginată, ± plană, acoperită cu peri stelaţi foarte mărunţi. Stil de lungimea
siliculei sau mai lung. Sămînţă de 1,5 mm lungime. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, ierboase, aride, pe stînci; rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : între Gura Văii şi Schela Cladovei, deasupra
Gurii Văii spre Turnu Severin (r. T. Severin).
Răsp. gen. : R. P. Bulgaria şi R.P. Romînă.
P l a n ş a 59. — 1. A l y s s u m m u r a le W. et K., la. părţi florale, lb. silicule în diferite

forme, 2 deschise, cu seminţe aripate. — 2. A . S i r i b r n y i Vel., 2a. părţi florale, 2b.. siliculă
deschisă cu sămînţă şi secţiunea ei. — 3. A . p u lv in a r e Vel., 3a. părţi florale, 3b. racem
fructifer, 3c. siliculă deschisă cu sămînţă şi secţiune.
PLANŞA 59
’L
CRUCIFERAE 343
11. A. Stribrnyi Vel. Fl. bulg. (1891) "640; Suppl. I (1898) 24 ; Baumgtr.
Sect. Eualyssum II (1908) 3. — Ic.: Pl. 59, fig. 2, 2a, b..
2J-. Colet cu rădăcină verticală, pivotantă, foarte ramificată. Partea

bazală cu numeroşi lăstari şi tulpini:florifere neramificate, înalte de 6—20
cm. Frunze tulpinale inferioare îndesuit adunate, spatulate, destul de mici,
lungi de .7—8 mm, la unele exemplare lungi pînă la 12 mm, late de cca 3
mm, obtuziuscule, atenuate în peţiol, de culoare albă argintie, acoperite
foarte dens cu peri stelaţi, în timpul înfloririi treptat caduce. Frunze mijlocii
şi superioare subspatulat oblanceolate, lungi de 12—14 mm şi laţe de cca
2 mm, acute sau obtuziuscule, suriu canescente, acoperite, cu peri deşi, stelaţi,
uneori şi cu peri furcaţi. Racem florifer scurt, îndesuit, se alungeşte de timpuriu
in racem fructifer lung de 5—6 cm. Flpri de un galben deschis. Sepale lanceo
late, lungi de 4 —4,5 mm, stelat păroase, ici-colo cu cîte un păr simplu, nedi
latate saciform la bază, adeseori persistente, pînă la maturitatea fructului!
Petale lungi de 6—6,5 mm, late de 2—3 min, accentuat lirate (adeseori mai
pronunţat decît în Pl. 59, fig. 2a), ± emarginate. Stamine mari lungi de 4 mm,
concrescute cu apendicele dinţat, lung de 2,5—3,5 mm. Stil lung. Pedicel
fructifer de 6—7 mm lungime, cu indument variabil, uneori cu peri stelaţi
deşi, alipiţi şi netezi, sau zbîrlit păroşi din cauza unor raze ale perilor stelaţi
foarte prelungite şi patente. Siliculă rotundă, de cca 4 mm în diam., la vîrf
retezată, cu un stil lung de ± 4 mm, de obicei pe una din feţe mai bombată,
alb canescentă, acoperită cu peri stelaţi foarte deşi şi mici. Seminţe cîte
1—2 într-o lojă, eliptice, foarte slab şi întrerupt aripate. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin tuferişuri, locuri ierboase, pietroase, uscate; rară-
Râsp. în ţară: R eg. C r a io v a : în V. Bahnei aproape de Ijoviţa (r. Turnu
Severin).
Obs . Această specie este citată de la noi de Grecescu numai din localitatea de mai
sus. Descrierea noastră s-a făcut pe baza plantelor recoltate de Stribmy din locul clasic
(Stanimaka şi Papagliu în Macedonia), precum şi după compararea lor cu descrierile ori
ginale. Spre deosebire de aceste descrieri, noi am găsit două feluri de părozităţi pe
inflorescenţă, chiar la exemplarele clasice. De altfel, planta este destul de critică. Astfel,
Velenovsky o aşează lîngă A . r e p e n s (Fl. bulg. Suppl. I (1898) 25), pe cînd Baumgartner
(Eualyss. II (1908) 3) o consideră în cercul de afinitate al lui A . m o n ta n u m , de care
într-adevăr cu greu se poate deosebi. După cercetările noastre, cel mai bun criteriu de
deosebire ar fi mărimea florilor. Astfel, A . S t r i b r n y i are sepale şi petale cu mult mai lungi.
(Vezi Pl. 57, 59).
Răsp. g e n. : R.P. Bulgaria, R.P. Romînă.
Secţia IV. PSILONEMA (G. A. Mey.) Hook. f. in Benth. et Hook. f. Gen. pl. I
(1862) 74. - Psilonema C. A. Mey. in Ldb. Fl. alt. III (1831) 50, pro gen.
Stamine simple, fără apendice. Ovar 4-ovulat. Stil scurt. Glande nectarifere liniar
prelungite. Plante anuale.
344 FLORA R.P.R.
12. A. Alyssoides L. Syst. ed. X (1759) 1130. — Clypeola Alyssoides L.

Sp. pl. ed. I (1753) 652. — A . calycinum L. Sp. pl. ed. II (1763) 908; N.
Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 358. — Psilonema calycinum Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 62. — Albită. — Kozonseges ternye. — Kelch-Stein-
kraut. — BypaueK uameHHH#. — E x s.: FRE nr. 651 a, b, c. — I c .: Pl. 61,
fig. 3, 3a, b.
0 — 0 , foarte rar OO. Plantă înaltă de Q—25 (40) cm, cu înfăţişare
foarte variabilă după condiţiile staţionale. Rădăcină verticală, ramificată.
Tulpini solitare, simple sau abundent ramificate dcla bază, la bază decum-
bente, apoi arcuit ascendente, fără frunze bazale, foliată pînă la inflo
rescenţă, cu ramuri erecte. Ramurile acoperite cu peri stelaţi răriţi, înainte
de înflorire terminate cu rozete de frunze. Frunze oblanceolate, uneori
aproape spatulate, uşor îngustate în peţiol, erecte sau alipite de tulpină,
obtuziuscule, întregi, de 4—25 mm lungime, suriu verzi, acoperite cu peri
stelaţi. Racem florifer scurt şi des, mult prelungit după înflorire. Sepale
lanceolate, nedilatate saciform la bază, de cca 2 mm lungime, mai ales
la vîrf lung şi simplu păroase, persistente la maturitatea fructului. Petale
oblanceolate, la vîrf retezate sau emarginate, pe dos stelat păroase,
lungi de (2,5) 3 —4 mm, la deschiderea florii galbene deschis, apoi repede
se înălbesc, dînd racemului un colorit caracteristic. Stamine lungi sub 2
mm, toate simple, nearipate,, cele scurte la bază cu cîte 2 glande nectarifere
filiforme, lungi cît jumătatea staminelor. Racem fructifer lung, cu pediceli
lungi de 2—3 mm. Siliculă rotundă, de 3—4 mm lungime, la vîrf retezată
sau emarginată, cu un stil foarte scurt, de cca 1 /4 mm lungime; valve bom
bate, de jur împrejur cu o margine plană, ± verzi, acoperite destul de rar
cu peri stelaţi, mărunţi. Sămînţă ovată, gălbuie-brună, lungă de 1,2—1,5
mm, de jur împrejur îngust aripată. — IV—VII. Către toamnă înfloreşte
din nou.
S t a ţ i u n e a . Pe cimpuri, păşuni, coline însorite, locuri ruderale, pe
lîngă drumuri.
Răsp. în ţară: în toate provinciile, foarte comună.
1. Frunze ± verzui:
f. banali eu in (Heuff.). — A . c a ly c iu m 8. b a n a tic u m Heuff. Enum. pl. Banat,
in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 58, Sep. pag. 23. — Tulpină solitară, ramificată în partea
P l a n ş a 60. — 1. A l y s s u m B o rz a e a n u r n Nyâr., la. părţi florale, lb. siliculă mărită,

cu seminţe şi secţiune, lc. peri stelaţi măriţi. — 2. A . o b tu s ifo liu m Stev., 2a. părţi flo
rale, 2b. siliculă mărită, cu seminţe şi secţiune. — 3. A . to r tu o s u m W. et K., 3a. părţi flo
rale, 3b. silicule de forme diferite şi secţiunea lor. — 4. A . to r t . ssp. e x im iu m Nyâr.,
4a. siliculă cu sămînţă şi secţiune.
PLANŞA 60
CRUCIFERAE 347
superioară. Frunze ovat lanceolate, rărit stelat' păroase, verzi. — R e g . S t a l i n : Oraşul

Stalin. — R e g . T i m i ş o a r a : pe dealurile de lîngă Dunăre (Heuff.).
f. latifdlium (Schur). — P s ilo n e m a c a ly c in u m d. la lif o liu m Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 62. — A. c a ly c . y. fo lio s u m Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 69. — Frunze late, aproape
verzi, alungit spatulate, obtuze, în subţioara frunzelor adeseori cu rămurele sterile. —
R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin; Sibiu.
f. viride (Heuff.). — A. c a ly c in u m y. v ir id e Heuff. l.c. 59. — Frunze liniar lan-
ceolatc, cu peri stelaţi rari. Pedunculi şi caliciu cu peri lungi, în aparenţă simpli. — în
Banat (Heuff.).
f. ruderâle (Jord.). — A . ru d e ra le Jord. Diagn. (1864) 198. — Frunze lanceolate,
pe faţă verzi, pe dos cenuşii. Petale adînc emarginate. Siliculă mare. — în « Bihor » (Borza
Consp. (1947) 116).
2. Frunze i argintiu cenuşii:
f. subineânum (Grec.). — A. c a ly c in u m a. s u b in c a n u m Grec. l.c. 69. — Tulpini
neramificate. Frunze liniare, argintiu aurii. — împreună cu formele normale.
f. incânum (Heuff.). — A. c a ly c in u m £. in ca n u rn Heuff. — Plantă cu ramuri
difuze şi frunze argintiu-surii. — R e g . T im iş o a r a .
3. Alte particularităţi:
f. depressum (Schur) Borza Consp. J.c. - P s ilo n e m a c a ly c . c. d e p r e s s u m Schur
l.c. — Tulpină ramificată de la bază, decumbenlă, apoi ascendentă şi din nou ramificată,
cu multe raceme. — R e g . C l u j : Cluj la Ilajongard spre Făget, Someşeni (r. Cluj); Unguraş
(r. Dej); Băile Sărate Turda. — R e g . S t a l i n : Sibiu.
var. conglobâtum (Fii. et Jâv.). — A. co n g lo b a lu m Fii. et Jâv. in MBL IX* (1910)
146 et Jelentes M. N. Muz. (1910) 107, tab. 5, fig. II. — Tulpină foarte scundă (2—5 cm),
tufoasă. Racem dens, capituliform, cu puţine fructe. — R e g . G l u j : Băile Sărate Turda,
dar numai în forme apropiate.
13. A. desert6rum Stapf in Denkschr. Akad. Wien LI (1886) 302; N.

Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 354. - A. minimum Willd. Sp. pl. III
1801) 464, pr. p. quoad pl. e Siberia, non L. — Bărbişoară. — Pusztai
ternye. — Eypanen nycTfciuHHH. — E x s.: FRE nr. 653 b. — I c .: Pl. 61,
fig. 2, 2a-c.
O. Rădăcină subţire, verticală. Tulpină erectă, înaltă de 2—18 cm,
solitară, neramificată, ascendentă, stelat păroasă, la exemplarele viguroase
tufoasă, cu ramuri ± numeroase, simple sau din nou ramificate. Frunze
bazale sau rozete prezente numai foarte de timpuriu, cele tulpinale liniar
lanceolate, acute, uşor atenuate în peţiol, întregi, ± ‘ surii datorită perilor
stelaţi. Flori în racem dens, mult prelungit după înflorire. Sepale lanceolate,
lungi de cca 2 mm, adeseori zbîrlit păroase datorită razelor alungite şi
patente ale perilor stelaţi, caduce de timpuriu. Petale cuneat lanceolate,
lungi de cca 2—3 mm, retezate la vîrf. Cele 4 stamine lungi, pînă la jumă
tatea lor cu un apendice îngust, cu un dinte liber; cele 2 stamine scurte cu
cîte un apendice mai lat, 2—3-dinţat, concrescut cu filamentul. Ovar stelat
păros. Siliculă lat ovat rotundă, de 3,5—4,5 mm lungime, la vîrf emarginată,
cu un sţil de 0,5 mm lungime şi valve hemisferic bombate, cu o margine
348 FLORA R.P.R.
plană destul de lată, peste tot glabră, netedă. Loje cu 2 seminţe lungi de
1 mm, deschis-brunii, de jur împrejur îngust aripate. — III—V.
Foarte asemănătoare cu A. Alyssoides, de care se poate deosebi uşor
prin siliculele sale glabre, prin staminele toate aripate şi prin glandele
nectarifere lungi numai cît pătrimea filamentului.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri nisipoase, bătute de soare, locuri necultivate,,
ogoare, pe lîngă drumuri, frecventă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . S ta lin : Ocna Sibiului (Schur, dubios). R e g . A r a d : între
Pecica şi Şemlac, frecvent (r. Arad). R eg . T im iş o a r a : în păşuni nisipoase (Heuff.). R e g .
C ra io v a : între Gura Văii şi Vîrciorova (r. Turnu Severin); dunele de nisip dela Craiova;
albia uscată a Jiului între Comoşteni, Grindeni şi Lişteava, Măceşul de -Jos pe Grindul
Tiţa (r. Gura Jiului); Ciupercenii Vechi pe dunele de nisip (r. Calafat); Bistreţu pe
Grindul Baba Opriţa (r. Băileşti). R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti: Păd. Băneasa, Chitila,
Măgurele spre Dărăşti; Ciocăneşti (r. Răcari); Mrea Cemica, Mrea Pasărea (r. Brăneşti);
Comana (r. Vidra); Lehliu. R e g . P lo e ş ti: Ulmeni (r. Buzău). R eg . C o n s ta n ţa : Feteşti;
Cernavodă, Basarabi, Valul lui Traian (r. Medgidia); Mangalia (r. Negru Vodă); Păd.
Babadag, Peninsula Kaleh la Istria, Jurilovca (r. Istria); Topalu (r. Hîrşova). R e g . G a la ţi:
Viziru (r. Călmăţui); Greci pe Piscul înalt, Măcin (r. Macin); Caraorman în Deltă,
Tulcea, Sulina, Letea (r. Tulcea). R eg .'* B irla d : Cosmeşti-Deal (r. Tecuci); Focşani. R e g .
I a ş i : Copou, V. Nicolinei, Mînzăteşti, Popricani (r. Iaşi). R eg . S u c e a v a : Suceava;
Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
V â r i a b i l i t a t ea s p e c i e i
f. ponticum Prod. Întîiul Congr. al Nat. Rom. (1930)382. — Silicule rotunde, lungi
şi late de 5 mm. — R e g . C o n s ta n ţa : Techirghiol (r. Negru Vodă)
f. ramosissimum Grun. En. Borysth. (1869)114. — Tulpini numeroase, adeseori
ramificate, formînd tufă rotundă. Tulpinile exterioare uneori prostrate, cu raceme foarte
lungi. — R e g . C ra io v a : Caracal. R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti: Chitila, Herăstrău; Brăneşti,
Pasărea (r. Brăneşti). R eg . C o n s ta n ţa : Feteşti. R e g . B ir la d : Fălciu (r. Murgeni).
R ă s p . g e n .: R. P. Romînă, Balcani, URSS de S, Asia de SV.
Secţia V. ODONTARRHENA (C. A. Mey.) Koch Syn. ed. 1(1835) 59. - O d o n

C. A. Mey. in Ldb. Fl. alt. 111(1831)58, pro gen.
la r -r h e n a
Plante bisanuale sau perene, uneori subfrutesecentc. Inflorescenţă racem compus,
paniculă sau corimb. Toate filamentele cu apendici de obicei dinţaţi. Ovare biovulate.
Siliculă bombată sau plană.
14. A. tortuosum'W. ct K. Pl. rar. Hung. I '(1802) 94, tab. 91; N. Busch
in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 344. - I c .: Pl. 60, fig. 3, 3a, b.
OO — Plantă înaltă de 6 —20 cm, excepţional pînă la 60 cm (după
Hayek). Rădăcină verticală, lungă, ramificată. Tulpini florifere numeroase,
P l a n ş a 61. — 1, la. A l y s s u m lin ijo liu m Steph., exemplar mare şi mic, lb. părţi
florale, lc. siliculă cu seminţe şi secţiune. — 2. A . d e se rto ru m Stapf, 2a. părţi florale, 2b.
siliculă mărită, 2c. siliculă cu seminţe şi secţiune. — 3. A . A ly s s o id e s (L.)L., 3a. ramură
fructiferă, 3b. părţi florale. — 4. A . m in u tu m Schlecht., 4a. siliculă cu sepale şi secţiune.
PLANŞA 61
\Z
ic Vvj) % n
f fi f) fc)
j j Ci **
CRUCIFERAE 351
subţiri, întortochiate, rar ± erecte, decumbente şi ascendente, fără rozete

bazale, rar foliate, cele tinere albe-cenuşii datorită perilor stelaţi foarte deşi.
Uneori planta devine şi mai tufoasă prin ramurile prostrate din anii trecuţi,
care dau naştere tulpinilor noi. Frunze în general mici, cele inferioare ±
spatulate, cele superioare oblanceolate, toate uşor îngustate în peţiol, obtu-
.ziuşcule,. rar subrotunde, pe faţă suriu verzi, pe dos canescente sau argintiu
cenuşii. Inflorescenţă corimb simplu, lax, compus din 3—5 raceme den-
siuscule, acoperite cu peri stelaţi alipiţi. Sepale eliptice, de 2 mm lungime.
Petale galbene-deschis, lungi de cca 2,5 mm, rar mai lungi, cu limb obovat,
atenuat în unguiculă lată. Staminele lungi cu apendici concrescuţi, cele
scurte cu apendici liberi. Siliculă eliptică sau alungit obovat eliptică, lungă
de 3 —4 mm, lată de 2—2,5 mm, rotunjită sau puţin emarginată, cu stil
hing de 1 mm, canescentă, cu suprafaţa foarte fin şi des acoperită cu peri
stelaţi mărunţi, formînd o pîslă ± omogenă. Valve aproape plane, deasupra
seminţelor moderat bombate. Seminţe nearipate. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri, rareori pe stînci calcaroase sau pe sol
compact. ^
R ă s p . î n ţ a r ă : Planta descrisă mai sus reprezintă tipul speciei (ssp. typieuin
Nyâr. var. venim Nyâr. in Anal. Acad. R.P.R. Ser. A. Tom. I, Mem. 3 (1949) 50/114)
care la noi s-a găsit într-un singur, loc şi anume la Baziaş în raionul Moldova Nouă din
Reg. Timişoara (Herb. Belgrad). Datele lui Heuîfel din Banat se referă la nisipurile dela
Deliblat din Jugoslavia aproape de frontiera noastră iâr citările lui Simonkai (Enum.
Fl. Transs. 90) se referă la A . murale W. et K.
V â r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i
ssp. eximium (Nyâr.) Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VII (1927) 134,
Vorst. (Sep. ex Bul. Cluj) 120. — A. eximium Nyâr. l.c. VI (1926) 90; Nyâr.
in Anal. Acad. R.P.R. Ser. A. tom. I, Mem. 3 (1949) 86 (22), 119 (55). — I c .:
Pl. 60, fig. 4, 4a; Prod. Consp. I (1935) 140, Pl. XLVI et Fl. II (1939)
318, fig. 5.
Plantă scundă, erectă, mai rigidă, cu 1—3 raceme scurte. Inflorescenţa
± umbeliformă. Siliculă mărişoară, lat obovată, de cca 4 mm lungime şi 3—
3,5 mm lăţime. Sămînţă foarte îngust aripată.
Reg. Galaţi: pe coline calcaroase între Greci şi Gemă (r. Măcin).
ssp. elongâtum (Heuff.) Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VII (1927) 131,
Vorst. 117, et Anal. Acad. R.P.R. l.c. 49/113. — A. tort. p elongatum Heuff.
Enum. pl. Banat, in Verb. ZBG Wien VIII (1858) 56, Sep. pag. 21.
Tulpină erectă, înaltă de 20—37 cm, rigidă, cu rozete sterile în subţioara
frunzelor tulpinale.
Indicată de Heuffel din Banat, probabil recoltată din Deliblat (Iugoslavia).
R ă s p . g e n . : Europa centrală, Balcani de N, R. P.Romînă, U.R.S.S. europeană
şi Siberia.
352 FLORA R.P.R.
15. A. Borzacanum Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VI (1926) 90; IX (1929)
4; Anal. Acad. l.c. 73—74. — A. argenteum Grec., non AII. — A. tortuosum
Brandza," non W. et K. — A. obtusifolium Auct. rom., non St ev. — E x s.:
FRE nr. 647 a, b, c, — I c .: Pl. 60, fig. 1, la —c; Nyâr. in Bul. Grăd. Bot.
Cluj VII (1927) tab. II, fig. a, b, tab. IV, fig. 86, 87, tab VI, fig. 29,
tab. VII, fig. 3 4 -3 7 , tab IX,. fig. 4 4 -4 5 ; Prod. Consp. I (1935) 142, Pl.
XLVII.
Exemplarele viguroase perene, cele debile trianuale, înfloresc şi fructifică

o singură dată (hapaxante). Rădăcină lemnoasă. Tulpini numeroase, de 10—
25 (30) cm, erecte, ± rigide, cele laterale ascendente, ± flexuoase, la bază
cu mulţi lăstari sterili, toate acoperite cu un strat alb de peri stelaţi denşi,
care în timpul înfloririi se desface în bucăţi. Frunzele lăstarilor sterili albe, cu
indument gros de peri stelaţi, spatulate, lungi de 6—7 mm şi late de 4,75
mm, cu limb obovat sau subrotund, uneori mai lat decît lung, îngustat ±
brusc în peţiol scurt, foarte obtuze sau rotunjite. Frunzele tulpinale canes-
cente, pblanceolate, cu limbul ovat, uşor îngustate spre bază, în timpul înflo
ririi caduce, în subţioara lor adeseori cu rozete mici de frunze, care în mod
excepţional se pot dezvolta în ramuri florifere. Inflorescenţă corimb simplu
sau compus, cu ramurile patent erecte, drepte, rigide. Flori mici, galbene
deschis. Sepale de 1,5 mm lungime. Petale de 2 —2,3 mm lungime, oblanceo-
iate, cu unguiculă adeseori orbicular dilatată pe o lăture, devenind asimetrice
(Pl. 60, fig. la). Stamine mari lungi de 1,5 mm, de regulă curbate în formă
de semicerc, toate cu apendice. Racem fructifer lung de. 2—5 cm. Siliculă
obcordată, de 3 —3,6 mm lungime şi 2—2,3 mm lăţime, canescent verzuie,
cu peri stelaţi mici şi rari, neacoperind complect suprafaţa valvelor. Stil lung
de cca 1 mm. Valve deasupra seminţelor bombate, în secţiune transversală
drepte sau puţin ondulate (Pl. 60, fig. lb). Loje cu 1—2 seminţe nearipate. —
V -V I.
Staţiunea. Pe nisipurile litorale.
R ă s p . î n ţară: Reg. Constanta: între Tuzla şi litoral, Techirghiol, Agigea
(r. Negru Vodă); Gargalîc, Mamaia, Capul Midia (r. Medgidia); Peninsula Kaleh lîngă
Istria, malul Lacului Sinoe (r. Istria).
R ă s p . g e n . : R. P. Romînă, R. P. Bulgaria, U.R.S.S. de S.16
16. A murâle W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 5, tab. 6 ; N. Busch

in Fl. U.R.S.S. VIII (1939) 346. — A. argenteum Auct. mult., non. AII. —
Odonlarrhena alpestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 61. — O. tortuosa
Schur l.c. — E x s.: FEAH nr. 3273 sub A. arg.; FRE nr. 418 a, b, 419, 644,
645. — I c .: Pl. 59, fig. 1, la, b .; Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VII (1927)
fig. 1, 2, 3, lab. III, fig. 9 - 2 1 , tab.- VI, fig. 57, 58, tab. VIII, fig. 7 7 -8 0 ,
109, 118, tab. X, fig. 7 4 -8 1 , 8 4 -8 7 ; W. et K. l.c. tab. 6.
CIU C .IFE ilA E 353
4. Rădăcină groasă, lemnoasă, cu axa în partea bazai abundent rami

ficată. Tulpini numeroase, erecte, de 25—70 cm, tufoase, fără rozete
bazale sterile, in partea inferioară lemnoase, stelat păroase, foliate pînă la
inflorescenţă, cu frunze inferioare adesea îndesuite în formă de rozetă,
spatulate, caduce după înflorire, lăsînd cicatrice evidente. Frunze tulpinale
oblanceolat cuneate, lung atenuate, la vîrf acute sau obtuziuscule, lungi
de 10—20 mm, late de 3 —6 mm. (La umbră pot ajunge pînă la 40 mm
lungime şi 8 mm lăţime), pe faţă ± verzi, cu peri stelaţi răzleţi, pe dos albe
argintii, cu peri foarte indesuiţi, alipiţi, în subţioară cu rozete sterile de frunze
dintre care cele mai de sus pot dezvolLa ramuri florifere. Inflorescenţă corimb
compus, de obicei dens, formînd un strat orizontal de flori sau fructe, nu prea
gros, cu diam. de 5 —15 cm. Sepale lat lanceolate, de cca 2 mm lungime,
stelat păroase. Petale alungit obovate sau lat eliptice, galbcnc-aurii, lungi de
cca 3 mm, rotunjite şi atenuate destul de brusc în unguiculă, la exterior
adeseori cu peri stelaţi, foarte rar cu 1 —2 dinţi în formă de pinteni pe o singură
latură a unguiculei. Stamine de 2 mm lungime, toate cu apendice. Siliculă
comprimată, plană, acoperită cu peri stelaţi ± deşi (Pl. 59, fig. lb), cu dimen
siuni de 2,5 x 2,75 mm — 4,75 x 4,75 mm, rotundă, eliptică, mai rar obovată
sau obcordată. Sămînţă turtită, de 3 mm lungime, de jur împrejur lat aripată,
cu aripa de cca 1 /4—1 /2 din lăţimea seminţei. — VI—VTTT.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, andezilice, granitice, şistoase, pe
grohotişuri, locuri deschise sau împădurite din regiunea montană şi sub-
montană.
K ă s p. în ţ a r ă : Dăm aci localităţile din care se citează A. murale şi pentru
cure nu s-au putui determina subunităţile speciei.
Reg. Cluj: Mţii Bihorului pe Piatra Arsă (r. Huedin); Cheia, Colţeşti (r. Turda);
Izvoarele în Cheile Vălişoarei (r. Aiud); Abrud p. Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Stalin:
Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei (r. Alba); Hunedoara
pe Mt. Muncelu Mic; Ohaba de sub Piatră, Ponor (r. Haţeg). Reg. Piteşti: Olăneşti
(r. Rîmn. Vîlcea). Reg. Plocsti: Buzău. Reg. Galaţi: Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Birlad:
Odobeşti pe Măgura Odobeşlilor; Munteni (r. Tecuci). Reg. Bacău: Tg. Ocna.
1 a Siliculă rotundă, tot atît de lungă cît lată
var. rotundâtum Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VII (1927) 72, Vorstud. 58;
Anal. Acad. R.P.R. 1. c. 174 /110. — var. r o tu n d u m Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj
VI (1926)90.
f. typicum Nyăr. in Bul. 1. c. VI (1926) 90; VII (1927) 72; Vofttud. 58;
Anal. 1. c. 174 (110). — Siliculă lungă de cel puţin 4 mm sau şi mai lungă. — Reg,
Cluj: Buru (r. Turda). Reg. Hunedoara:. Cetatea de lîngă Săsciori (r. Sebeş);
Haţeg pe Mt. Orlea. Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Almaş).
f. lepldocârpum Nyâr. 1. c. VI (1926) 90, VII (1927) 72, 73, Vorst. 58, 60;
Anal. 1. c. 174 (110). — Silicule mai mici, cel mult de 4 min lungime. — Reg.
Cluj: Someşul Rece (r. Cluj); dealurile Arieşului lingă Moldoveneşti (r. Turda).
354 FLORA R.P.R.
Reg. Hunedoara: Cetatea Zebernic la Vinţul de Jos (r. Alba); Cetatea de lîngă
Săsciori, între Laz şi Căpîlna (r. Sebeş); Cetatea Deva. Reg. Craiova: Gura Văii (r.
Turnu-Severin). Reg. Piteşti: Mrea Turnu (r. Loviştca). Reg. Galaţi: Măcin: Mt.
Vraja, Mt. Suluc, Mt. Pricopan.
1 b Silicule nu tocmai rotunde, ci eliptice, obcordatc, cu virlul sau partea inferioară
mai alungite, îngust rotunjite, obtuze sau acutiuscule, uneori puţin emarginate.. . . 2
2 a Silicule de 5 x 4 mm, unele şi mai mici
var. macrocârpum Nyâr. in Bul. 1. c. VII (1927) 72, 74, Vorstud. 61, Anal. 1. c-
176 (112). — Reg. Timişoara: Sviniţa, Tisoviţa (r. Almaş).
2 b Silicule lungi cel mult de 4,5 mm, de obicei mai mici............................................. 3
3 a Siliculă ± obcordată, emarginată
var. cordatum Nyâr. Bul. 1. c. 72, 74, Vorst. 61, Anal. 1. c. 176 (112). — Reg.
Piteşti: Brezoi la poalele Mt. Ţurţudanu, Mrea Turnu (r. Loviştea).
3 b Silicule neobcordate, la vîrf sau la ambele capele obtuze, sau cu vîrful puţin pre
lungit
var. variabile Nyâr. in„Bul. 1. c. VI (1926) 90, VII (1927) 73, 74, Vorstud. 59, 61;
Anal. 1. c. (177) 113.
f. genuinum Nyâr. in Bul. 1. c. VII (1927) 73, 74, Vorst. 59, 61, Anal. 1. c.
177 (113). — Siliculă lat obovată, cu vîrful obtuz sau aproape rotunjit. — Reg. Cluj:
Someşul Rece şi Cald, Gilău (r. Cluj); Cheia Turzii pe tuf porfiric, Borzeşti, Mol
doveneşti pe augit-porfir, Colţii Trăscăului pe calcar, Vidolm, Mt. Scăriţa pe calcar
(r. Turda); Cacova, Poiana Aiudului (r. Aiud). Reg. Hunedoara: Sebeş, Săsciori
(r. Sebeş); Haţeg, între Ciopea şi Ohaba (r.Haţeg). Reg. Timişoara: Sviniţa,
Tisoviţa, Drencova, Plavişeviţa, Orşova, pe Mt. Alion (r. Almaş). Reg. Craiova:
Gura Văii (r. Turnu Severin); Gura şi V. Lotrului, Mrea Turnu, Mrea Stînişoara,
Mt. Cozia (r. Loviştea). Reg. Galaţi: Măcin pe Piscul înalt; Filimon Sîrbu pa
Dl. Consul (r. Tulcea).
f. cllipticum Nyâr. in Bul. 1. c. 73, 77, Vorst. 63, Anal. 1. c. 179 (115). — Sili
culă eliptică, la ambele capete rotunjită. — Reg. Galaţi: Măcin pe Dl. Suluc. Reg.
Constanţa: Tariverde (r. Istria).
f. biangulâre Nyâr. in Bul. 1. c. VI (1926) 90, VII (1927) 73, 77, Vorst. 63;
Anal. 1. c. 180 (116). — Siliculă eliptică, Ia ambele capete prelungită în unghiu
obtuziuscul. — Reg. Hunedoara: Cetatea Deva.
f. laxiusculum Nyâr. in Bul. 1. c. VII (1927) 73. Vorst. 59; Anal. 1. c. 180
(116). — Raceme mult alungite, inflorescenţă foarte laxă. — în locuri um
broase, frecventă
f. anâmalum Nyâr. in Bul. 1. c. 73, 77, Vorst. 59—63, Anal. 1. c. 180
(116). — Perii de pe frunze deformaţi, ramificaţi în diferite moduri, însă nestelaţi. —
Reg. Hunedoara: Cetatea Zebernic la Vinţul de Jos (r. Alba). Reg. Timişoara:
între Drencova şi Sviniţa (r. Almaş).
R ă s p . g e n . : R. P. Romînă, Balcani, U.R.S.S. de S, Asia Mică, Asia de SV.
17. A. Pichleri Vel. Fl. bulg. (1891) 38. — A. murale f. hirsuta Vandas
in Rel. Formanek (1909) 38. — I c .: Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VII
(1927) tab. III, fig. 28; 29 typ., 26, 27 f. stellul., tab. VIII fig. 103, 113.
Asemănătoare cu A. murale atit ca mărime, cît şi la înfăţişare, însă

datorită razelor perilor stelaţi deosebit de lungi şi ± orizontal patente*
rp .r r .m -:it ak 355
întreaga plantă apare zbîrlit păroasă, în special inflorescenţa şi fructele,

unde lungimea razelor perilor stelaţi depăşeşte adeseori diametrul ramurilor.
Această plantă din Balcani este reprezentată la noi numai prin:
f. stellulâtum Borza in Bul. Grăd. Bot. Cluj IV (1924) 60. — E x s.: FRE nr. 419. —
Razele perilor stelaţi lungi, dar mai puţin patente, caractere prin care se apropie de
A. murale. — Reg. Timişoara: între Drencova şi Sviniţa (r. Almaş). Reg. Craiova:
Vîrciorova pe V. Vodiţa şi V. Bahnei (r. Turnu Severin).
R ă s p . g e n. : R. P. Bulgaria şi R. P. Romînă.
Obs . Alyssum obtusijolium Stev. in DC. Syst. II (1821) 305 (Ic. : Pl. 60, fig 2a, b)
frecvent în sudul U.R.S.S. şi în Asia Mică, se găseşte în Dobrogea de S. Din R.P.R. însă,
pînă acum nu este cunoscut.
Genul 166. B E R T E R O l *) DC.

Syst. II (1821) 290. — C i u c u ş o a r ă .
B. incâna (L.) DC. Syst. II (1821) 291; N. Busch in Fl. U.R.S.S. VIII (1939)
339. — Alyssum incanumlj. Sp. pl. ed. I (1753) 650. —- Farsetiaincana R. Br.
in Ait. Hort. Kew. IV ed. II (1812) 97. — Ciucuşoară. — Feher hamuka. —
Graues Steinkraut. — Hkothhk ceptm — Exs. : FRE nr. 1012. — I c .:
Pl. 32, fig. 1, la-e.
O — OO. Rădăcină fusiformă lemnoasă, ramificată. Tulpini erecte,
înalte de 30—60 (95) cm, solitare sau numeroase, de obicei ramificate,
stelat păroase (razele perilor aşezate în direcţia tulpinii), frunzoase, la înflo
rire fără frunze bazale. Frunze inferioare alungit oblanceolate, atenuate în
peţiol foarte scurt, întregi sau cu denticuli abia vizibili, distanţaţi, obtuzi
sau ± rotunjiţi, verzi-cenuşii din cauza perilor stelaţi. Frunze tulpinale
mijlocii şi superioare alungit lanceolate, acute, sesile, atenuate. Celule cu
mirozină foarte rare în mezofil. Inflorescenţă raceni umbcliform dens, pre
lungit mult după înflorire. Pediceli erecţi, ± zbîrlit păroşi, cu peri simpli
şi stelaţi cu raze prelungite şi patente. Sepale ovat lanceolate, slab mem
branoase pe margini, lungi de 2 —2,5 mm, stelat păroase, nedilatate saci
form la bază. Petale albe, lungi de 4,5—5,5 mm, obcordat cuneate, bifidate
aproape pînă la mijloc, atenuate brusc într-o unguiculă mică. Stamine la
bază cu cîte un dinte intern, erect, care acoperă ovarul, cele scurte pe
ambele laturi cu cîte o glandă nectarifcră semilunară (Pl. 14, fig. 26).
Silicve în racem lax, turtit elipsoidale, lungi de 7—10 mm, la capete rotunjite,
obluze sau obtuziuscule; valvele acoperite cu peri stelaţi, rareori glabres
cente, convexe, fin reticulat nervate. Pediceli fructiferi erecţi, lungi de
*) După numele lui Iosif Bertero (1789—1831), botanist, cercetător al florei din
America de Sud.
23*
356 F L O ll A R .P .R .
5 —8 mm. Stil de 2 —3,5 mm lungime, ± stelat păros, cu stigmat hemi-

sferic, mai lat decît stilul. Sămînţă ± rotundă, lungă de 1,5—2 mm, turtită,
netedă, brună, slab muchiată. Embrion pleuroriz. — V —IX (XII).
S t a ţ i u n e a . Prin locuri nisipoase sau pietroase, uscate, prin ară
turi, pe lîngă drumuri, pîrloage şi locuri ierboase.
Răsp. î n ţ a r ă : Comună în toate regiunile ţării.
f-. compressa Borb. in MTK XV (1878) 180. — Frunze bazale lung peţiolate, îor-
inează rozelă sterilă. Siliculă ovovoidalâ sau suborbiculată, neboinbată ca la f.
tipică, la ambele capete rotunjită, lungă de 7—8 mm şi lată de 5—6 mm. — Reg. Timi
şoara: Cazane, Orşova (r. Almaş).
f. viridis (Tsch.). — B. viridis Tsch. ap. Rchb. Fl. germ. exc. (1830- 32) 672. —
B. incana (S. viridis Grec. Consp. (1898) 70. — Plantă verde, cu peri stelaţi puţini. Sili
culă acută la ambele capete. — în locuri umbroase, umede. — Reg. Baia M. : Leordina,
Vişcul de Mijloc (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cluj la Dîmbul Rotund, Finaţc, Sqmeşeni (r. Cluj).
R ă s p. g e n. : Eurasia, excl. Europa de S.
Genul OL Y P E O LA *) L.
Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei.
? C. Ionthlaspi L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 652. - Ic .: Pl. 32, fig. 2, 2a.
O. Rădăcină subţire, fibroasă. Tulpină înaltă de 3,5—13 cm, ramificată
la bază, la început decumbentă, apoi ascendentă, subţire, acoperită cu peri
stelaţi, în partea superioară neramificată. Frunze mici, spatulate, obovate
sau lanceolate, atenuate spre bază, întregi, stelat păroase. Celule cu miro-
zină puţine, în mezofil. Inflorescenţă racem scurt, dens. Sepale lanceolate,
lungi de 1,2—1,5 mm, nedilatate saciform la bază, mai tîrziu nuanţate in
roşu. Petale îngust cuneate, lungi de 1,5 mm, rotunjite, galbene, mai tîrziu
palide. Toate staminele cu apendici. Glande nectarifere 4, cîte una pe am
bele laturi ale staminelor scurte. Racem fructifer puţin prelungit. Pedicel de
2,5—3 mm lungime, încovoiat. Silicule nutante, orbiculare, aripate, lungi
de 3—4 mm, indehjscente, turtite, cu o singură lojă şi cu o sămînţă, acoperite
cu papile şi cu peri la vîrf măciucaţi (clavaţi), aşezaţi radiar. Stil foarte
mic, nu iese din ştirbitura siliculei. Sămînţă turtită, ovată, nearipată. —
I1 I-IV .
S t a ţ i u n e a . In locuri ierboase, uscate, nisipoase sau pe loess.
R ă s p . î n ţ a r ă : Indicata din «Moldova superioară» apoi din regiunea Galaţi.
Deoarece pînă astăzi n-a mai fost regăsită, o considerăm dubioasă pentru ţara noastră.
) Dela cuvîntul latin clypcolus = scut mic, cu referire la forma siliculei.

C IIC CI FK IIA K 357
Mai recent a fost descoperită în sudul Dobrogci (Capul Caliacra din R. P. Bulgaria)
Clypeola miervcarpa Moris. în 2 varietăţi, foarte aproape înrudită cu C. lonihluspi. Pro
babil şi planta din Moldova aparţine acestei specii din urmă.
R ă s p . gen. : Regiunea inediteraneeana.
Subtribul 3 . D r d b i n a c Hay. in Beili. Bot. Centrbl. XXVII (1911) 251.

Fructul o siliculă ± turtită. Septumul cu celule epidermice lipsite de
pereţi paraleli. Peri ramificaţi sau simpli.
Genul 167. S C H I V E R E C K I A * ) Andrz.

' in DC. Syst. II (1821) 300; DC. Prodr. I (1824) 160. — Schiverekia Rchb.
Handb. (1837) 259. — Schievereckia Nym. Consp. (1879) 54.
Scb. podolica (Bess.) Andrz. 1. c. (1821) 300; N. Busch in Fl. U.R.S.S.

VIII (1939) 371. — Alyssum podolicum Bess. Cat. hort. Crem. (1816) 8. —
Moenchia podolica Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 26. — Sch. romanica Proc.-
Procop. Pl. vase. St. Ştefăneşti (1901). — E x s.: FRE nr. 960. — I e .:
Pl. 47, fig. 4, 4a, b; Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. II (1926) tab. X III; Prod.
Fl. ed. II (1939) 245, fig. 2.
4. Plantă cu stoloni orizontali ramificaţi, cu ramurile terminate în rozete
sterile, cespitoase. Din unele rozete ies tulpini fertile, înalte de 8 —20 cm,
simple sau cu 1—2 ramuri, rărit foliate, acoperite cu peri stelaţi. Frunzele
rozetei oblanceolate. subspatulate, uşor îngustate, obtuziuscule, întregi sau
cu ciliva dinţişori, suriu-verzi datorită perilor stelaţi mărunţi. Frunze tul
pinale distanţate, alungit ovate sau lanceolate, sesile, pronunţat acuminat
dinţate, rar ± întregi, cu celule cu mirozină în mezofil. Flori mari, albe,
în racem dens, alungit după înflorire. Sepale ovate sau alungit ovale, stelat
păroase, longitudinal nervate, alb membranos marginate, lungi de 2—2,5 mm,
cclc interne puţin dilatate saciform la bază. Petale alungit obovate, lungi
de cca 5 mm, la vîrf retezate, atenuate brusc în unguiculă scurtă. Staminele
mari cu apendice concrescut, terminat într-un dinţişor. Staminele scurte
simple, fără apendici, la bază însă, de ambele laturi cu cîte o glandă nec-
tariferă semilunară. Pedicel fructifer patul-erect, lung de 7 —13 mm,' stelat
păros. Siliculă ovată sau eJipsoidala, uşor comprimată, lungă de 4,5—5 mm,
de culoare cenuşie, acoperită foarte dens cu peri stelaţi. Stil lung de cca
1 mm, cu stigmat mai lat decît stilul şi bilobat. Seminţe biseriate, cîte
4—8 într-o lojă, ovate, turtite, brun roşietice, ncaripate; integumentul la
umezire nu devine mucilaginos. Embrion pleuroriz. — III—V.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase.
*) După numele profesorului S. B. Schivercck, botanist, care dela 1782 a profesat

la I j \ vo\ v .
358 FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Suceava: pe coastele dela Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).

Singurul loc citat în literatură şi confirmat din R.P.R.
R ă s p . gen. : R. P. Romînă, U.R.S.S. de Mijloc pînă în Mţii Urali.
Genul 168. D R i B A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 194 ,nr. 535], ed. V (1754) 291, nr. 717. - F l ă -
m î n z i c ă.
Plante anuale, bisanuale sau perene, cele perene cu numeroşi lăstari

terminaţi în rozete, formînd perniţe ± dense. Tulpină solitară sau ramificată,
glabră sau stelat păroasă, frunzoasă sau fără frunze. Frunze bazale întregi
sau dinţate, glabre sau păroase, cele tulpinale sesile. Celule cu mirozină în
mczofil. Sepale erecte, cele interne mai late, cele externe foarte neînsemnat
saciform dilatate la bază, membranos marginate. Petale (la speciile noastre)
albe sau galbene, atenuate în unguiculă, rotunjite, emarginate sau adînc bifi-
date. Stamine 6, simple, fără apendice, rareori cele mari lăţite spre bază. Stami
nele scurte cu cile 2 glande nectarifere la bază, adeseori unite şi deschise
spre interior, cele lungi numai foarte rar cu glande. Ovar sesil, cu 4 — multe
ovule. Siliculă ovată, eliptică, lanceolată, rar pînă la liniară, dorsivontral
comprimată, glabră sau păroasă; valve plane sau convexe, în partea infe-.
rioară cu nervură mediană bine vizibilă. Loje cu seminţe biseriate, ovat
eliptice, comprimate, netede. Embrion pleuroriz (PJ. 62, fig. 5b).
Genul cuprinde aproape 400 specii, răspîndite in munţii zonelor tem
perate şi circumpolare.
1 a Petale adînc bifidate, albe. Silicule glabre. Plantă mică, anuală
13. D. verna
1 b Petale întregi, cel mult slab em arginate............................................... 2
2 a Plante anuale — bisanuale, cu tulpini zvelte, alungite, foliate (Secţ.
Drabella)....................................................................................................... 3
2 b Plante perene, scunde, de stînci, cu rozete de frunze abundente_____4
3 a Flori albe. Stamine 4. Frunze cu bază cordat auriculată. Siliculă
± mai lungă decît pedicelul.......................................... 1 1 . D. muralis
3 b Flori galbene. Stamine 6. Frunze sesile, cu bază îngustată. Siliculă
cu mult mai scurtă decît pedicelul.............................. 12 . D. nemorosa
4 a Flori galbene. Tulpină nefrunzoasa. Rozete foarte dese, compuse din
frunze lanceolate sau liniare, rigide, lung ciliate pe margini, în rest
glabre (Secţ. Aizopsis)............................................................................... 5
4 b Flori albe. Tulpină ± foliată. Frunze bazale mai late, mai moi, stelat
păroase, sau moi ciliate (Secţ. Leucodraba)......................................... 7
5 a Tulpină cu 2 —6 flori, înaltă de 1—5 cm. Frunze liniare, late de cca
0,5—0,7 mm. Siliculă des pubescentă, alungit ovată, acută, lungă
*) Derivă din grecescul drabe = arzător, pişcător.

CRUGIFEKAE 3 59
de (4,3) 5 —6 (6,5) mm, puţin bombată. Pedicelii inferiori mai lungi

decît siliculă, cei superiori mai scurţi sau egali cu aceasta
3. D. Haynaldi
' 5 b Tulpină de obicei cu mai multe flori, mai înaltă. Frunze mai late.
Siliculă aspru scurt setoasă sau glabră.............................................. 6
6 a Petale lungi de 6—8 mm. Siliculă lanceolată, glabră sau abia păroasă,
ascuţită. Stil de regulă cel puţin atît de lung cît lăţimea siliculei.
Pedicel mai scurt decît siliculă.......................................... 1. D. aizoides
6 b Petale lungi de 4 —6 mm. Siliculă eliptică, de jur împrejur scurt şi
rigid păroasă, ascuţită sau obtuziusculă, de cca 5—10 mm lungime
(foarte rar mai lungă) şi lată de 2—3 mm. Stil mai scurt decît
lăţimea siliculei...................................................................2 . D. lasiocarpa
7 a Stil lung de 1 —2 mm, de mai multe ori mai lung decît lat. Tulpină
nefoliată sau cu 1 —2 frunze liniare, împreună cu pedunculii stelat
păroasă ....................................................................................................... 8
7 b Stil cel mult încă odată atît de lung cit lat, cu stigmat capitat sau
slab bilobat. Tulpină cu 1—4 frunze mai late, de obicei ± dinţate.. 9
8 a Stigmat ± capitat. Stil de 0,2—2 mm lungime----- 4. 1). stellata
8 b Stigmat adînc bilobat. Stil de 1 —1,2 mm lungime.. 5. D. Simonkaiana
9 a Frunze adînc şi acut dinţate, lat ovate sau eliptice. Petale lungi de
3,5—4 mm. Silicule eliptice, pubescente sau rar glabre.. 7. D. Kotsehyi
9 b Frunze cu margini întregi sau slab şi puţin dinţate.......................... 10
10 a Pediceli stelat păroşi. Tulpină cel puţin în partea inferioară pubes-
centă şi păroasă ...................................................................... 10 . D. dubia
10 b Pediceli glabri. Tulpină glabră sau rărit scurt păroasă.................. 11
11 a Siliculă foarte zveltă sau îngust lanceolată, lungă de 6—8 mm, lată
de 1 —2 (2,5) mm, cu stil foarte scurt. Tulpină păroasă cel mult la
bază. Frunze ± păroase pe ambele feţe.............. 6. D. carinthiaea
11 b Siliculă obtuziusculă sau obtuză, ± lat eliptică sau alungit eliptică.
Tulpină complet glabră. Frunze pe ambele feţe glabre, numai pe
margini păroase .................... .................................................................. 1212
12 a Frunze bazale acute, cele tulpinale de obicei puţin dinţate, pe mar
gini stelat păroase, ciliate numai spre bază, pe ambele feţe glabre.
Stil de 0,5—0,75 mm lungime, cu stigmat mai mic decît grosimea
stilu lu i.......................................................................................8. D. Dorneri
12 b Frunze bazale obtuze, cele tulpinale întregi, glabre, numai pe margini
simplu ciliate. Stil foarte scurt sau lipseşte. Stigmat sferic
9. D. fladnitzensis
Secţia I. AIZOPSIS DC. Syst. II (1821) 332.
Tulpină nefoliată, scapiformă. Frunze înguste, rigide. Silicule ± ovate, cu valve
acute sau acutiuscule.
1. D. aizoides L. Mant. I (1767) 91. — Ic.: Pl. 62, fig. 5, 5a, b.

4. Plantă înaltă de 3 —10 cm, dens cespitoasă. Rădăcina relativ groasă;
coletul ramificat în ramuri scurte, ± groase, terminate în rozete dense, glo-
buloase. Tulpină floriferă nefoliată, simplă, nerarnificată, glabră. Frunzele
rozctelor liniare, cu margini paralele, late de 0,75—1,75 mm, rar mai late,
glabre, lucioase, pe margini rigid ciliate. Racem ovat, cu 2 —12 flori gal
bene, mărişoare. Sepale de cca 4 mm lungime, ovate, glabre, rotunjite, nedi
latate saciform la bază, alb marginate. Petale cuneat oblanceolate, lungi
de 6—8 mm, rotunjite, galbene. Stamine simple, de lungimea petalelor. Ovar
îngust eliptic, mai scurt decît stilul. Racem fructifer scurt. Pedicel glabru,
erect patul, de regulă mai scurt decît siliculă. Siliculă eliptică sau alungit
eliptică, lanceolată, glabră, la ambele capete acuta, lungă de 5—10 mm,
cu stil mai lung decît lăţimea siliculei (3—5 mm), cu stigmat la fel de lat,
hemisfcric; valvele plane, netede, glabre sau puţin păroase. Loje cu 6—12
seminţe biseriate, ovate, lungi de 1,5 mm, brunii. — IV—V.
S t a ţ i u n e a. Pe stînci calcaroase, sfărîmături mărunte, păşuni pietroase
din etajul montan pînă in cel subalpin.
var. înarma roşie nsis Zapal. in Rozprawy Akad. Krakow Ser. III, tom. 12 B (1912)
230. — Plantă mică, înaltă de 5—7 cm. Siliculă glabră. eliptică, lungă dc 6,5 —8,5 mm
şi lată de 2,5-3,2 mm, cu stil lung de 1,3—2 mm. — Miii Maramureşului: Pielriţa din
Mt. Farcău. Miii Rodnei: Piatra Rea.
var. earpâthiea Deg. ap. Iluljtik in MBL VII (1908) 242. — D. cuspidata Scliur
Sertum (1853) 8, non M. B. ct. D. aizoides b. cuspidata Scliur Enum. pl. Transs. (1866)
66. — Siliculă ovat lanceolată, foarte acuminată, adeseori puţin păroasă, lungă de 8 ~12
mm, cu stil de 6 mm lungime. Mţii Maramureşului: Pietriceaua (Repedea, r. Yişeu).
Miii Rodnei: Pietrosu Mare. Miii Blrsei: Piatra Craiului (Kv. in Pflzr. 35). Miii Bucegi :
Guţanu (Schur).
O b’s. Exemplarele colectate de Comun (Herb. ClujI din Mţii Rodnei (Aria Zimbrului
la Borşa, r. Yişeu), au slile în general mai lungi decît lăţimea siliculei, aşa că o putem
considera ca specia tipică.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de S.
2. I). lasiocârpa Roch. Pl. hung. exs. (1810) et Pl. ban. (1828) 1, 4. —
D. aizoon Whlbg. Fl. Carp. (1814) 98. — D. aizoides var. a. aizoon Baumg.
Enum. stirp. Transs. II (1816) 230. — Sziklai daravirâg. — Behaartes Felsen-
bltimchen. — E x s.: FRE nr. 255 a, b. — I c .: Pl. 62, fig. 4, 4a, b.
4 . Plantă înaltă de 4 —25 (30) cm, cespitoasă. Rădăcina subţire sau gros
cioară ; coletul se ramifică în ramuri scurte, terminate în rozete dense, glo-
buloase. Tulpina floriferă neramificată, nefoliată. Frunzele bazale la roze-
tele mici alungit ovate sau lanceolate, la rozetele mari adeseori de 2 feluri:
P l a n ş a 62. — 1. Draba nemorosa L., ia. părţi florale.— 2. D. muralis L. — 3. D .

verna L.f 3a. idem, exemplar mic, 3b. părţi Florale, 3c. siliculă eu seminţe. — 4. D. lasio-
carpa Roch., 4a. exemplar fructifer, 4b. frunză. — 5. D. aizoides L., 5a. exemplar fructifer,
5b. sămînţă secţionată.
liR T C lF E ltA i; 363
cele externe liniar lanceolate, cu margini convexe, late de 2,5—3 mm, cele
interne liniare cu margini paralele, late de 1—1,5 mm, toate glabre, lucioase,
numai pe margini destul de îndesuit şi lung ciliate. Racem florifer dens,
capituliform, cu 3 —26 flori, după înflorire se prelungeşte mult, complet
glabru. Sepale ovat lanceolate, lungi de cca 3,5 mm, cu margini membra
noase. Petale galbene, lungi de 4 —6 mm, oblanceolat cuneate, rotunjite.
Stamine simple, mai scurte decît petalele. Racem florifer alungit, rar scurt,
cu pediceli mai lungi (rar mai scurţi) decît siliculcle, patul erecţi, adeseori
arcuiţi în sus. Siliculă lungă de (5) 6—10 mm (excepţional — 12 mm), lată
de 2 —3 mm, îngust eliptică, ascuţită la ambele capete, cel puţin pe margini
scurt şi rigid păroasă, cu stil mai scurt decil lăţimea siliculei, lung pînă la
1 mm. Seminţe 6—10 într-o lojă. ovate, lungi de 0,9—1,3 mm. — IV—V.
S t a ţ i u n e a Pe stînci calcaroase.
R â s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turzii, Colţii Trăscăului (r. Turda); Reg. Aut.
M .: Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Hăghimaşu Negru, Mt. «Ocsem», Mt. « Terko »,
Suhardu deasupra Lacului Roşu. Reg. Stalin : Mt. Piatra Mare, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra
Craiului, Mţii Bucegi (r. Stalin); Mţii Făgăraşului; Mţii Sibiului pe Piatra Albă. Reg.
Hunedoara: Deva, Mintia (r. llia); Ohaba, Mţii Retezatului pe Piatra Iorgovanului şi
Scocu Scorota (r. Haţeg); Mţii Parîngului. Reg. Timişoara : Caraşova (r. Reşiţa); Oraviţa,
Maidan pe Dl. Scofaina, Ciclova Montană; Cazane, Mehadia pe Mt. Arjana, Mt. Domogled
(r. Âlmaş). Reg. Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier, V. Bahnei, Iloviţa, Bahna, V.
Ţeşnei la Gaura Fetei în Mţii Cernei (r. Tr. Severin). Reg. P iteşti : Mţii Făgăraşului
(Negoiu); Mţii Rucărului pe Mt. Giuvala. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi la Strunga şi pe
Bătrîna. Reg. Bacău : Cheile Bicazului.
ssp. Roeheliana (Stur). — D. las ioc. ( . Rocheliana Stur în OBZ XI

(1861) 183.
Racem alungit. Pedicel mai lung decît siliculă. Siliculă ± eliptică, de
7 mm lungime şi 3 mm lăţime, acută sau obtuziusculă, des scurt setoasă
(cel puţin pe margini), cu stil de ± 1 mm lungime. — Comună.
f. robusta O. E. Sehulz in Engl. Pflzr. IV. 105. Heft 89 (1927) 47.— Plantă i'rucli-
feră înaltă de 30 cm. Frunze lungi de 3 cm şi late dc 3,5 mm. Racem cu pînă la 50 flori.
Pediceli lungi de 8—16 mm. Silicule lungi de 7—9,5 mm, late de 3—4 mm, cu stil
de 2 mm lungime. Reg. Timişoara : pe stincile dela Cazane (r. Almaş).
var. glubruta Schott ap. Stur in OBZ l.c. — D. aizoides var. r. aţfinis Solim*
Sertum (1853) 8, non Host. — D. leiocarpa Schur ap. Stur in OBZ l.c. — I). lasioc. var.
decalvans Simk. Enum. FI. Transs. (1886) 93, excl. syn. Schur. — Silicule glabre. — Reg.
Stalin: Mţii Bucegi, Piatra Craiului (1850 m).
ssp. elongâta (Host) Jâv. Magy. FI. (1925) 430. — D. elongata Host FI.
austr. II (1831) 2Z1.— D . aizoides Roch. PI. Ban. rar. (1828) et Boţ. Reise
{1830) 50. — D. aizoides L. b. elongata Schur Sert. (1853) 8.
Tulpină şi racem alungit. Pediceli inferiori mai lungi decît siliculă. Siliculă
îngust lanceolată, lungă de 7—10 mm, lată de 2—3 mm, glabră, numai pe
margini rigid scurt setoasă, cu stil lung de 1 —2 mm.
364 KLOltA R.I\R.
Reg. Cluj: Cheia Turzii. Colţii Trăsni ului (1000 m). Reg. Aut. M. : Mţii Giurgeului:
Mt. «Oesein» şi « Terko ». Reg. Stalin : Mt. Postavaru, Mţii Bucegi în V. Horoabei spre
Strunga. Mţii Făgăraşului pe Yf. Moldoveanu. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Yf.
Piule (2000 m). Reg. Timişoara : Rîul Miniş pe şoseaua Anina-Bozoviri (r. Oraviţa);
Mehadia pe Mt. Arjana, Băile llerculane, Mt. Domogled pe Yf. Şuşcului şi V. Prolaz,
Mţii Cernei la Hinca Camenei, Defileul Dunării la Cazane (r. Almaş).
f. (loliehoeârpa O. E. Sehulz l.r. 44. — Plantă foarte viguroasă. Siliculă lungă de
12 mm şi lată de 2 mm. - Reg. Timişoara : Băile Herculane (r. Mehadia).
var. D£geiiii O. E. Sehulz 1. c. - Siliculă complet glabră. — Reg. Stalin: Mt.
Piatra Craiului (2200 m).
ssp. compâcta (Schott, Nvm. ot Ky.) Jâv. Magy. FI. 1. c. — D. compacta

Sch., N. ot Ry. Anaiect. bot. I (1854) 50. — D. ciliaria Baumg. Enum. stirp.
Transs. II (1816) 230, non Host. — D. Baumgartcnii Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 65, exel. syn. Stur. — D. comp. . Schottii Stur I. c. 185. — I c .: Pl. 63 r
fig. 6, 6a; Stur in OBZ 1. c. tab. I, fig. a. — Ic.: Prod. FI. II, ed. II
(1939), fig. 2.
Racem fructifer scurt. Pediceli ± niai scurţi decît siliculă. Silicule ± lat
eliptice, rotunjite la ambele capete, lungi de 5—6 mm, late de 2,5—3 mm,
foarte scurt setoase, cu stil scurt, de 0,25—0,75 mm. Frunze filiforme, late
de 2—2,5 înm.
Mţii Uimei: Piatra Mare. Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Furnica, Yf. cu
Dor, Caraiman, Obirsia, Yf. Omu, Yf. Burşoiu, Y. Mălăeşti, Y. Ţigăneşti, V. Horoabei.
var. pseudoaizoides Stur in OBZ XI (1861) 185. — Ic.: Pl. 63, fig. 5, 5a; Stur
in OBZ 1. c. tab. T, fig. b. - Siliculă glabră — Mţii Bucegi: Omul, Strunga (2000 m), V.
Mălăeşti (1900 m}.
lt ă s p. g e n . : Endemică in Carpaţi (şi în Dalmaţia).
3. D. Haynaldi Stur in OBZ XI (1861) 186. - Ic.: Pl. 63, fig. 4, 4a;
Prod. FI. II, ed. II (1939) 532, fig. 2; Stur in OBZ l.c., tab. II, 3 figuri
şi detalii.
:4. Plantă înaltă de 1 - 5 cm, cespitoasă, formează perniţe dense. Rădăcină
lemnoasă. Ramurile sterile lungi de 1—2 cm, terminate in rozele sferice, pînă
la 13 mm în diametru. Frunzele rozetelor lungi de 2,2—10 mm şi late de
0,5—0,75 mm, foarte rar peste 1,5 mm, da obicei pe margini şi la vîrf
cu cili rigizi, adeseori caduci. Tulpină scapiformă, erectă sau ascendentă, fără
frunze, glabră, in stare fructiferă de 25—40 (50) mm lungime, cu racem la
vîrf sau începînd dela mijloc. Flori mari, de obicei 2 —6, rar mai multe, foarte
apropiate. Scpalc ovate, concave, de cca 3,25 mm lungime, alb marginato,
glabre, căzătoare după înflorire. Petale obovat cuneate, puţin emarginate,
lungi de 4 —4,5 mm sau puţin rnai lungi, galbene, mai tîrziu devin albe.
Slamine simple, lungi cît sepalele. Pediceli fructiferi lungi de 4.5—8,5 mm,
rar pînă la 11 înm, erecţi patenţi. Siliculă alungit ovată, rar eliptică, la bază
rotunjită, spre vîrf atenuată, acută, lungă de (4,3) 5—6 (6,5) mm, lată de
3,25 m m ; valve accentuat convexe, fără nervuri, dens acoperite cu peri rigizi.
CRUCI h'KRAK 365
Stil lung de 1,4—1,8 mm. Seminţe mici, cîte 3—8 într-o lojă. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . Pe stînci în etajul alpin.
R â s p. în ţ a r A: în Carităţii Meridionali, ou formele dc mai jos.
V a r i a b i l i t a t e a s p c c i ei
f. orbâta (Stur.). — D. Hayn. a. orbata Stur l.c. — D. Hayn. s. stenopkylla Grec.
Consp. (1898) 70. — Aproape toate frunzele numai mucronatc, fără cili pe margini.
Tulpină, silicule şi stile mai mici. — Mţii Bistriţei: Ceahlău pe Panaghia. Mţii Birsei:
Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Vf. Bucşoiu, Podul Spintecăturilor, Plain
Ţapului, Grohotişu, Strunga.
f. eiliâta (Stur). — D. Hayn. S. ciliatc. Stur l.c., Frunze, inai ales cele exterioare,
ciliatc. Tulpină inai lungă. Silicule şi stile inai mari. - Mţii Birsei : Piatra Mare. Piatra
Craiului pe stînci deasupra Poienii Baciului.
R ă s p. gen. : Endemism în Carpaţii sudici.
X D. lastrungica O. E. Sehulz in Engl. Pflzr. IV, 105, Heft 89 (1927)

51 = lasiocarpa ssp. compacta X Ilaynaldi
Frunze scurte, late, pectinat ciliate ca la D. compacta. Tulpină zveltă,
racem lax, cu 1 —6 flori ca la D. Ilaynaldi. Flori mici, asemănătoare cu cele dela
I). compacta. Marginea siliculei scurt păroasă.
Mţii Bucegi: deasupra punctului Vama Strunga (2000 in. alt.l.
Secţia II. LEUCODRÂBA DC. Syst. nat. II (1821) 042.

Plante bisanuale sau perene. Tulpină folială. cu 1—3 frunze. Flori albe. Glandele
neclarifere ale staminelor lungi lipsesc. Siliculă cu stil evident.
4. ? D. stellâta Jacq. Enum. stirp. vind. (1762) 113, 256, tab. IV, fig. 3 .—
D. austriaca Cr. Stirp. austr. I, ed. I (1762) 10, tab. I, fig. 4. — I c .:
PI. 63, fig. 8, 8a.
4 . Colet bogat ramificat, cu ramuri terminate în rozete, împreună cu
rămăşiţele frunzelor din anii trecuţi formează o perniţă laxă. Tulpină simplă,
erectă, de 3 —14 cm, în partea inferioară stelat păroasă. Frunzele rozetelor
îngust obovate, atenuate în peţiol scurt, întregi sau dinţate la vîrf, des stelat
păroase, ici-colo la bază şi cu peri simpli. Frunzele tulpinii florifere 2 (3),
rar lipsesc, lat ovate, acutiuscule, cu bază îngustată, sesile, lax stelat păroase,
întregi sau dinţate. Racem dens, cu 3 —12 flori glabre, rar cu peri stelaţi
răzleţi. Scpale lat ovate, subrotunde, lungi de 2 înm. Petale albe, lungi de 4—5
mm, rar mai lungi, lat obovate, rotunjite sau puţin emarginate, brusc atenuate
în unguiculă scurtă. Pedicel fructifer lung de 5—10 mm. Siliculă lungă de 6—
10 mm şi lată de 2,5—4 mm, eliptică pînă la lanceolată, glabră. Stil. de
0,2—2 mm lungime, cu stigmat ± capitat. Seminţe 10—18, lungi de 1,3—1,5
mm, netede. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . In crăpăturile slîncilor calcaroase.
3 66 FLORA R.P.R.
R a s p . î n ţ a r ă : Hegi în FI. Mitt.-Eur. IV, 1 (1919) 382 o indică din «Buco

vina». Citarea lui Bauing. (Enum. II (1816) 231) după Simk. (Enum. (1866) 93) se referă
la D. carinihiaca Hoppe şi la D. Dorneri Ileuff. Datele din « Bucovina » au fost contestate
de Knapp (FI. Galiz. şi Buc. (1872) 312). Astfel, existenţa acestei plante în flora R.P.R.
este dubioasă.
R. ăsp. gen. : Alpii de E.
5. D. Simonkaiana Jâv. in BK IX (1910) 281, tab. III. A. — I e .: Pl. 63,

fig. 2, 2a-d.; Jâv. l.c. tab. III, fig. A et nr. 1—11; Prod. FI. II, ed. II
(1939) 545, fig. 1.
4 . Plantă dens cespitoasă, înaltă de 2 —7 cm. Tulpini sterile des ramifi
cate, cu ramuri terminate în rozete de frunze, sub rozete cu resturile frunzelor
uscate. Frunzele rozetelor alungit lanceolate, la mijloc ± mai late, lungi de
3 —12 mm şi late de 1—2 mm, întregi, îngustate uşor în peţiol, la vîrf obtu-
ziuscule, acute sau acuminate, ± verzi, opace, pe toată suprafaţa cu peri disperşi
şi 2 —4-ramificaţi, la margine distanţat şi lung ciliate, cu cili lungi cît jumătatea
laminei. Tulpina floriferă nudă sau 1—2-foliată, cu frunze liniar lanceolate,
sesile. Tulpină şi pediceli cu peri simpli şi ramificaţi. Inflorescenţă cu 3 —16
flori. Sepale lat eliptice, foarte mărunt păroase, lungi de 1 mm. Petale albe, lat
obcordate, atenuate în unguiculă scurLă (2—2,5 mm). Staminede 1—1,5 mm
lungime, cu jumătatea inferioară a filamentului lăţită. Siliculă lat elip
tică, convexă, la bază ± rotunjită, la vîrf acută sau obtuziusculă, lungă
de 5—6 mm, lată de 2—3 mm, acoperită lax cu peri mici, simpli şi ramificaţi.
Stil lung de 1—1,2 mm, filiform. Stigmat bilobat, uneori cu lobii din nou
bilobaţi. Seminţe 6 —lOîntr-o singură lojă, brun roşietice, elipsoidale, netede.—
VI.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci de granit.
R ă s p. in ţ a r ă : Mţii Parîngului: pe Dl. Badea (1700—1750 m), împreună cu
Poteniilla Haynaldiana.
Variabilitat.ea speciei
f. retyezatănsis Jâv. in BK XVII (1918) 55. — Frunze de obicei cu cîte un dinte.
Tulpină mai dens stelat păroasă. Siliculă ± îngust eliptică, cu stil lung şi stigmat întreg,
nebilobat. — Mţii Retezatului: în crăpăturile stîncilor din V. Rîuşorului.
P l a n ş a 63. — 1. Draba Kotschyi Stur var. flezuosa Stur, exemplar florifer, la.
idem, exemplar fructifer, lb. var. robusta Stur, exemplar fructifer. — 2. D. Simonkaiana
Jâv., 2a. frunză bazală mărită, 2b. siliculă mărită, 2c. stil cu. stigmate, 2d. părţi florale.—
3. D. Dorneri Heuff., 3a. siliculă cu seminţe, 3b. frunză bazală mărită. — 4. D. Haynaldi
Stur, 4a. frunză bazală mărită. — 5. D. lasiocarpa ssp. comporta (Sch., N. et Ky.) Jacq.
var. pseudoaizoides Stur, 5a. fruct mărit. — 6. D. lasiocarpa ssp. compacta (Sch., N.
et Ky.) Jacq., 6a. siliculă mărită. — 7. Z). carinihiaca Hoppe, exemplar florifer, 7a. idem,
exemplar fructifer, 7b. părţi florale. — 8. D . stellata Jacq., exemplar florifer, 8a. două
exempl. fructifere. — 9. D. fladnitzcnsis Wulf., exemplar fructifer. — 10. D. verna var.
praecox (Stev.).
PLANŞA 63
CRTTCIFERAK 369
Obs . O. E. Sehulz in Engl. Pflzr. (1.927) 253 a subordonat greşii această, formă la
D. Dorneri (a se vedea rectificarea lui Jâvorka în MBL XXIX (1930) 111).
R u s p. gen. : Kndernism al Miilor Parîng şi Retezat.
6. I). carinihiaca Hoppe in Flora VI (1823) 437. — D. Johannis Host

FI. austr. II (1831) 240; Schur Enum. pl. Transs. (1866) 65. — D. siellata
Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 231, p.p.; Schur l.c. 65 et Herbich
FI. Bucov. (1859) 358, cf. Simk. Enum. FI. Transs. (1886)93. — D.carinth.
ssp. orientigena Zapal. Rozprawy Akad. Krakow Ser. III, tom. 12 B (1912)
233. - Ic*: Pl. 63, fig. 7, 7a, b.
4 . Plantă înaltă de 2—14 cm, lax cespitoasă, cu rădăcină pivotantă.
Tulpinile de sub rozetele vii — în raport cu vîrsta lor — repetat ramificate
în etaje (mai ales cele din crăpăturile stîncilor) şi acoperite cu resturile frunze
lor rozetelor vechi. Frunzele rozetelor alungit eliptice, acute, uşor îngustate
spre bază, cu margini întregi, acoperite cu peri ramificaţi. Tulpini florifere
glabre, simple, foarte rar ramificate, numai la bază ± păroase. Frunze tulpinale
1 —2 , lanceolate sau alungit ovate, cu margini întregi sau denticulate, cu peri
ramificaţi, uneori 4: glabrescente, sau glabre. Flori 4—15, albe, în racem
lax, mai tîrziu mult prelungit. Sepale lat eliptice, de 1,3 mm lungime.
Petale lungi de 2,5 mm, alungit obovate, retezate, atenuate uşor în
unguiculă. Stamine simple. Pedicel fructifer glabru, ± egal cu siliculă.
Siliculă lanceolată sau liniar lanceolată, rar eliptică, atenuată spre ambele
capete, acută, cu margini subparalele, lungă de 6—8 (9) mm şi lată de 1 —2
(2,3) mm, glabră, foarte rar păroasă. Stil foarte mic, abia de 0,25 mm, cu stig
mat slab bilobat. Seminţe biseriate, pînă la 8 într-o lojă, eliptice, deschis
brune, lungi de cca 0,75 mm. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . în crăpăturile stîncilor din etajul alpin.
Variabili tatea speciei
var. genuina Stur l.c. 192. — Silicule glabre.— Mţii Maramureşului: Parcau, Groapa
Jurii, V. Vaser. Mţii Rodnei.: Pielrosu Mare, Muscheta, Puzdrele, Faţa Meselor, Gărgălău,
Yf. Omului, Galaţi, Mihăiasa, Rabla, Ineu, Corongiş, Crăciunel, Saca. Mţii Suhardului:
Suhardu. Mţii Rarăului: Rarău. Mţii Călimani. Mţii Bistriţei: Ceahlău. Mţii Birsei:
Piatra Mare, Poslăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Vf. Omu,
V. Cerbului, Doamnele. V. ialomiţei. Mţii Rucârului: Dîmbovicioara. Mţii Făgăraşului:
Buda, Negoiu pe Lespezi, Mţii Cîrţişoarei, Vf. Butcanu, Lacul Bîlca. Mţii Sibiului: Iezerul
Cibinului, Frumoasa. Mţii Paringului: Mt. Badea. Mţii Mehedinţilor: Scărişoara. Mţii
Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu în V. Groapa Bis trei.
f. ramiricans Zapal. l.c. 233. - Tulpina înaltă pînă la 14 cm, ± ramificată. —
Mt. Suhardu (r. Vatra Dornei).
f. suchardensis Zapal l.c. 235. — Plantă înaltă de 2—3,5 cm, compact cespitoasă.
Siliculă lungă numai de 4 —4,5 înm. — Ml. Suhardu (r. Vatra Dornei).
Î4 - c. 640
370 FLORA K.T’.R.
f. bardorensis Zapa], l.c. — Silicule foarte îngusle, lungi de 6—7 mm şi late

de 1 -1,2 mm, aproape orizontale. Plantă cu multe tulpini. — Mţii Maramureşului:
Mt. Băiţa. Mţii Rodnei: Gorongiş.
var. Porciusii Stur J.c. — Silicula pe margini cu peri subţiri şi scurţi, lax stelat
păroasă. — Mţii Rodnei: Gorongiş.
var. glabrâta Koch Syn. I, ed. III (1857) 55. — Frunze glabrescente sau glabre*
numai pe margini păroase. — Mţii Rodnei: Corongiş. Mţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii
Bucegi: V. Mălăeşti, Y. Ţigăneşti. Mţii Făgăraşului: Mţii Arpaşului. Mţii Sibiului; Mţii
Barîngului; Mţii Ţarcu-Codeanu: Mt. Ţarcu înV. Groapa Bistrei.
R ă s p . gen. : Carpaţii din R.P.R., Alpi, Pirinei.
7. D. Kotsehyi Stur in OBZ IX (1859) 33, cum ia b .; XI (1861) 189. —

D . androsacea et D. hirta Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 232. —
Ic.: PI. 63, fig. 1, la, b.; Prod. FI. II, ed. II (1939) 534, fig. 1 .
4 . Plantă înaltă de 2,5—13 cm, cu rădăcină pivotantă, subţire, în tinereţe
cu o singură rozeLă de frunze, după mai mulţi ani mult ramificată la bază,
cu ramuri terminate în rozete şi acoperite cu resturile frunzelor vechi. Frunzele
rozetelor alungit obovate, acute, uşor îngustate în peţiol, pronunţat şi acut
dinţate, pe margini cu peri simpli şi bi- sau trifurcaţi, pe feţe glabre sau cu
peri ramificaţi, rari. Tulpină şi pedunculi păroşi. Frunze tulpinale ovate,
sesile, acute, de obicei adînc şi acut dinţate, păroase ca şi frunzele rozetei. Flori
în racem scurt şi dens, la fructificare puţin alungit. Sepale lat eliptice, cu
margini alb membranoase, aproape glabre. Petale albe, lanceolat cuneate
uşor emarginate, lungi de 3,5—4 mm. Stamine simple, de lungimea sepale-
lor. Pedicel mai scurt decît fructul. Silicula alungit eliptică, lungă de (5)
6—7 mm, lată de 1,75 —2 mm, la ambele capete ± deopotrivă obtuziuscule
sau acutiuscule, cu stil scurt, tot atît de lung cît la t; valve netede, glabre,
foarte rar slab păroase. Seminţe cite 8 într-o loja, brunii, lungi de aproape
1 mm. - V -V I I .
S t a ţ i u n e a . Pe stînci în etajul alpin.
Y ariabilitatea speciei
• var. Oexn6sa Stur l.c. 35 et l.c. 189. — Tulpină mai înaltă .şi mai păroasă. Frunzele
inciz dinţate. Pedicelii inferiori mai lungi decît silicula. Reprezintă forma tipică a speciei. —
Mţii Ţiblcşului: Ţibleşu. Mţii Rodnei: Corongiş. Mţii Bistriţei: Ceahlău pe Toaca. Mţii
Ciucaşului: Piroşca. Mţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, Jepii Mari,
Caraiman, Babele, Vf. Omu, Podul Spinteeăturilor, Y. Doamnelor, V. Mălăeşti, V.
Ţigăneşti, Strunga. Mţii Făgăraşului: Rîiosu, Capra Budei, « Comandău la Schmidt»,
Arpaşu, Ucea Marc, Buteanu, Lacul Bîlea.
var. robusta Stur l.c. — Frunze dur dinţate. Pedicel mai scurt decît silicula. — Mţii
Ţibleşului: Ţibleşu. Mţii Rodnei: Corongiş. Mţii Birsei: Piatra Marc, Piatra Craiului
deasupra Poienii Baciului. Mţii Bucegi: Vf. Bucşoiu. Mţii Făgăraşului: Ucea Mare,
Arpaşu, Căprăreasa, Lacul Bîlea, Rîiosu, Capra Budei.
f. deminuta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 65, n. nud. ex O. E. Schulz l.c.
252. — Plantă înaltă numai de 1--2 cm. — Mţii Bucegi: în locuri însorite.
CUUr.lFERAK 371
f. dasy cârpa O. E. Schulz l.c .. 252. — Silicula acoperită cu peri simpli, bi- şi
triTurcaţi. — Mţii Bucegi: Vf. Omul (2500 m).
R ă s p . gen. : Endcmism al Carpalilor din R.P.R. (Se găseşte şi în Alpii de E)-
8. I). Dorneri Heuff. in OBZ VIII (1858) 25 et in Verh. ZBG Wien VIII
(1858) 59. — D. stellata Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 231, non
Jacq. — D. stylosa Simit. ap. Jâv. in BK IX (1910) 284, non Dulac, nec
Turcz. — Ie.: PI. 63, fig. 3, 3a, b .; SLur in OBZ XI (1861) tab. III; Prod.
FI. II, ed. II (1939) 545, fig. 2.
4 . Plantă înaltă de 3 —8 cm (în stadiu fructifer uneori pînă la 15 cm),

cespitoasă, la bază aproape lemnoasă, cu ramuri terminate în rozete de frunze.
Tulpina floriferă glabră, 1—2-foliată sau nefoliată, foarte rar cu 1—2 rămurele
fără frunze. Frunzele rozetelor alungit lanceolatc, atenuate spre bază, acute 7
întregi sau spre vîrf cu 1 —2 dinţişori, glabre pe ambele feţe, cu margini cili-
ate, spre vîrf numai cu peri bifurcaţi. Frunze tulpinale simplu ciliate, în rest
glabre, lungi de 6,5—8,5 mm, late de 2,25 mm. Racem floral subcorimbos,
cu 4—10 flori, mai tîrziu devine lax. Flori mici, albe. Sepale eliptice, concave,
glabre, lungi de cca 3 mm. Pedicel glabru i egal cu silicula, ± orizontal.
Silicula eliptică, rotunjită la ambele capete, lungă de 4,5—6,7 mm, lată de
2—3 mm, cu valve comprimate, glabre. Stil de cca 2 ori mai lung decît lat,
de 0,5—0,75 mm lungime. Seminţe cîte 5 —8 într-o lojă. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . în crăpăturile stîncilor din etajul alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Retezatului: pe coama care se întinde sub Vf. Retezat sp re
Valereasca, Piciorul Colţului (1900 m).
Obs . Var. retyezaiensis, pe care O. E. Schulz o atribuie acestei specii, aparţine
la D . Simonkaiana.
R ă s p . gen. : Endemism al Miilor Retezatului.
9. I>. fladnitzănsis Wulf. in Jacq. Miscell. ausLr. (1778) 147, tab. 17, fig.
1; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 4 0 3 . - Ic.: PI. 63, fig. 9; Prod.
FI. II, ed. II (1939) 533, fig. 3.
4 . Rădăcină relativ puternică. Tulpină de 1—5 (8) cm, la bază foarte rami
ficată, cu multe rozete foliare mici, îndesuite, formînd perniţe dense. Frunzele
rozetelor mici, obovat lanceolate, atenuate în peţiol, scurt acute la vîrf, ciliate
pe margini, cu peri simpli, pe faţă de obicei glabre. Frunze tulpinale 1—2,
sesilc, uneori inserate foarte jos, aproape de rozetă, ovate, pe margini întregi
şi simplu ciliate, în rest glabre. Tulpină şi pediceli glabri. Inflorescenţă
mică, subumbeliformă, cu 2 —7 flori. Sepale glabre, lungi de 1,6 mm, alb mem
branoase. Petale albe, cuneate, la vîrf retezate sau uşor emarginate, lungi
de 2—3,2 mm. Stamine simple. Pediceli fructiferi rigizi, patenţi, lungi de 2 —4
mm. Silicula eliptică sau alungit eliptică, lungă de 4 —5 mm, lată de 1 ,5—2
24*
mm, glabra, comprimată. Stil foarte scurt sau lipseşte. Stigmat sferic, sesil.
Sămînţă ovată. netedă, de 1 mm lungime, gălbuie brună. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . In crăpături de sjtînci, în etajul alpin.
H ă s p. în ţ a r ă . : Mţii Rodnei: Vf. Ineu. Mţii. Bucegi: Vf. Coştila, Caraiinan,
Vf. liucşoiu.
R â s p. g en. : Pirinei, Alpi, Carpaţii din R.P.R., Altai, Himalaia, regiunile polare.
10. ? D. dubia Suter FI. helv. II (1802) 46. — D. frigida Sauter in

Flora VIII (1825) 72. - I c .: PI. 28, fig. 6.
4- Plantă înaltă de 3 —14 cm, cespitoasă. Tulpina la bază des şi scurt
ramificată, cu ramurile terminate in rozete de frunze, formînd perniţe ±
dense. Tulpina floriferă cu 1—3 frunze sau nefoliată, rărit stelat păroasă,
mai mult la partea inferioară. Frunzele rozetelor îngust obovate, întregi,
dispers stelat păroase. Frunze tulpinale sesile, ovat lanceolate, dinţate sau
întregi. Inflorescenţă racem ± scurt şi bogat. Sepale alungit ovate, lungi
de 2 - 2,5 mm, spre vîrf adeseori păroase. Petale albe, lungi de 3 —4 mm,
îngust obovate, destul de brusc atenuate în unguiculă, rotunjite sau slab
emarginate. Pedicel fructifer patul erect, lung de 2,5—14 mm, glabru sau rar
stelat păros. Siliculă eliptică, lungă de 6—10 (13) mm, lată de 2 —3 mm, glabră,
rar păroasă la margine. Stil lung de 0,3 —0,4 mm, cu stigmat uşor bilobat.
Sămînţă lungă de 1 mm, ovată, deschis brună. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe stincării alpine.
R ă s p . î n ţ a r ă : Plantă dubioasă pentru flora R.P.U., indicată de .Jâvorka (Magy.
FI. (1925) 431) de pe Mt. Ţarcu.
R ă s p . g en. : Spania, Alpi, Tatra.
Secţia III. DRABfîLLA DC. Syst. II (1821) 351.

Plante anuale, rar bisanuale. Tulpină foliată cu 3 10 frunze. Glandele nectarifere
ale staminelor lungi lipsesc. Flori galbene sau albe. Stigmat — sesil.
11. D. murâlis L. Sp. pi. ed. I (1753) 642; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 451. - E x s : FRE nr. 961. - I c .: PI. 62, fig. 2.
O — OO. Rădăcină pivotantă foarte subţire. Tulpină erectă, înaltă

de 7—30 cm, simplă, rar ramificată, distanţat foliată, stelat păroasă, la bază
cu o rozetă de frunze alungit obovate, atenuate în peţiol scurt, acutiuscule,
întregi, cu peri ramificaţi ± denşi. Frunze tulpinale ovate sau lat ovate,
sesile, cu bază lată, cordat-auriculată,acute, serat dinţate, cu peri simpli
sau ramificaţi. Inflorescenţă raccm scurt, umbeliform, prelungindu-se mult
după înflorire. Sepale de 1,2—1,5 mm lungime, alb membranoase, păroase.
Petale albe, alungit obovate, uşor atenuate în unguiculă, rotunjite la vîrf,
lungi de 1,5—2 mm. Stamine de obicei numai 4. Pedicel fructifer lung de
C R rC IFK U A E 3 73
4 — 10 mm, glabru, orizontal patent, puţin mai lung decît silicula. Siliculo
alungit eliptice, lungi de 4 —7 mm, late de 1,5—2 mm, glabre, în racem lung,
lax. Stilul aproape lipseşte. Săminţă lungă de 0,8—0,9 mm, ovată, brună des
chisă. - V -V I .
. S t a ţ i u n e a . Pc coline ierboase, stînei umbrite, destul de rară.
It ă s p. în ţ a r a : Reg. Cluj: Bistriţa. Reg. Aut. M .: defileul Mureşului între
Deda şi Topliţa (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sighişoara; Rupea; Mt. Piatra Mare (r.
Stalin). Reg. Timişoara: Păd. Vînatului la Timişoara; Mehadia pe Dl. Străjuţ, Plavi-
şeviLa pe Mt. Ciucuru, Sviniţa, Cazane, Orşova pe Dl. Alion (r. Alinaş). Reg. Craiova:
Argeloaia (r. Filiaşi). Reg. Ploeşti: Sinaia pe stînei la Sf. Ana. — Reg. Galaţi: Mrea
Cocoş (r.’Tuloea). Reg. Iaşi: Coada Stîncii, între Breaza şi Ruscni (r. Iaşi).
R ă s p . gen. : Europa, Asia de V, Africa de NV, Canada.
12. D. nemorăsa L. Sp. pl. ed. I (1753) 643; A Tolm. in FI. U.R.S.S.
VIII (1939) 451, tab. XXVI, fig. 5. — D. nemoralis Ehrh. Beitr. VII
(1792) 152. — Flămînzieă. — Ligeti daravirâg. — Hain-Hungerbliimchen. —
KpynKa nepeaecKOBan. — I c .: Pl. 62, fig. 1, la ; FI. U.R.S.S. l.c. tab.
XXVI, fig. 5.
O. Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină erectă, înaltă de 10—30
(40) cm, simplă sau ramificată, foliată şi păroasă pînă la inflorescenţă. Frunze
inferioare adunate în rozetă, obovate, îngustate în peţiol scurt, obtuze, denti-
culate sau întregi, acoperite dens cu peri ramificaţi, ici-colo cu peri simpli.
Frunze tulpinale cu baza îngustată sau rotunjită, sesile, late sau îngust o va te,
denticulate, rar întregi. Inflorescenţa racem umbeliform dens, prelungit
după înflorire. Sepale lat eliptice, lungi de 1,2 mm, alb membranos margi-
nate, simplu păroase. Petale cuneate, emarginate, lungi de 2—4 mm, galbene
deschis. Stamine 6, mai scurte decît petalele. Racem fructifer foarte lung,
uneori începînd aproape dela bază. Pediceli fructiferi lungi de8-20mm,aproape
orizontali sau puţin erecţi, mult mai lungi decît silicula. Siliculă alungit
eliptică, cu laturi ± paralele, foarte rar alungit sau îngust obovată, lungă de
5— 7 mm, lată de 1,6—2 mm, mult mai scurtă decît pedicelul, glabră sau scurt
alipit păroasă. Stilul aproape lipseşte. Seminţe ovate, lungi de 0,6—0,7 mm,
numeroase într-o loja (— 16), brune, netede. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, pe cîmpuri, ogoare, lîngă drumuri, la
marginea pădurilor; comună.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Raia M .: Foeni (r. Cărei); Borşa (r. Vişeu). Reg. Cluj:
Valea Drăganului, Ciucea (r. Aleşd). Anicş (r. Năsăud); Bistriţa; Gherla, Sucutard (r.
Gherla); Unguraş (r. Dej); Mţii Meseş pe Măgura dela Pria (r. Şimleu); Cluj, Cojocna.
Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Băile Sărate Turda, Cheia Turzii (r. Turda); Oroiu (r.
Luduş). Reg. Aut. M . :'Tg. Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Gurghiu, Jabcniţa (r. Reghin);
Suseni, Lacul Roşu (r. Gheorgliieni); Bălan, Racul, Şumuleu, Tomesti, Mţii Giurgeului:
Mt. «Ocsciin », Mt. Vărbukk, Hăghimaşu Mare, Mt. « Tcrko » (r. Ciuc); Cătălină (r. Tg.
Sficuesc). Reg. Stalin: Mediaş, Proştea Mică, Valea Lungă (r. Mediaş); Sighişoara;
374 flora r . p .r .
Racoşul dc Jos pe Dl Tipeiului (r. Rupea); Oraşul Stalin, Bod, Ilărman, Mt. Piatra Mare
(r. Stalin); Sibiu, Cisnădioara, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia,
Şard (r. Alba); Geoagiu Băi (r. Orăştie). Reg. Timişoara. Reg. Piteşti: Mt. Gozia
(r. Loviştea). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Mlii Bucegi pe Piatra Arsă. Reg. Bucureşti: Bucureşti.
Reg. Iaşi: Mîrzeşii, Aroneanu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Pojorlta, V. Putnoi (r. Cîmpulung);
Dorneşti (r. Rădăuţi).
Variabili talea speciei

Planta tipică are silicula scurt alipit păroasă.
var. per mixta Schur Knum. pl. Transs. (1866) 66. — Silicule numai pe margini scurt
păroase. — Reg. Stalin: Sibiu.
var. leioeârpa Lindl. in Linn. XIII (1839) 33. — D. pseudomuralis Schur ap. Stur
in OBZ XI (1861) 194. — D. nemor. a. glabra Schur Enum. l.c. (excl. syn. Ehrh.).— Silicule
glabre. — Reg. Cluj: Sîngcorz-Băi (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa); Bălan
(r. Giuc); Reci (r. Sf. Gheorghe); Tg. Săcuesc. Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Hărman,
Oraşul Stalin (r. Stalin); Sibiu. Reg. Ploeşti: Buşteni (r. Sinaia); Podu Turcului prin lunca
Zeletinului (r. Zeletin). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău la Poiana Coacăzului (r. Ceahlău);
Borniş, Dragomireşti (r. Piatra Neamţ).
R ă s p . g e n . : Europa, Asia de N, America de N.
Secţia IV. EROPHIDA Rchb. Consp. (1828) 183.

Plante mici, anuale sau hibernanle, cu rozete. Tulpină fără frunze. Flori mici. Petale
albe, obovate, pînă la mijloc sau mai adînc bifidate. Staminele scurte pe ambele laturi cu
cîte o glandă nectariferă. Loje cu numeroase seminţe.
13. D. verna L. Sp. pl. ed. I (1753) 642. — Erophila verna A. Mey.
Preuss. Pflzgatt. (1839) 179; A. Tolm. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 456. -
E. vulgaris DC. Syst. II (1821) 356. — Flămînzieă. — Tavaszi daravirâg. —
Friihlings Hungerbliimchen. — B ecH H H K a BecenH H H . — E xs.: FRE nr. 962
a, b. ssp. majusc. — I c .: Pl. 62, fig. 3, 3a, b ; Pl. 63, fig. 10 ssp. praecox.
O. Rădăcină subţire, abundent ramificată. Tulpini de 2—15 (25) cm,

solitare sau numeroase, ramificate numai la bază, erecte sau arcuit ascendente,
fără frunze, ± păroase./Frunze bazale în rozetă, ovate, obovate, lanceolate,
atenuate în peţiol lat, acute, întregi sau ± dinţate, glabre, glabrescente sau
± păroase, cu peri stelaţi şi simpli. Inflorescenţa racem scurt şi des, prelungit
foarte mult după înflorire. Sepale lat ovate, alb marginate, lungi dc 1,5—2
mm. Petale albe, de 2—4 mm lungime, adînc bifidate. Stamine simple. Pedicel
fructifer foarte variabil, lung de 6—20 mm, uneori cu înfăţişare de ramură
lungă pînă la 4,5 cm, erect patent. Silicule variabile, de obicei eliptice,
cele extreme rotunde sau lanceolate, lungi de 4 —10 mm, de obicei de cea 7
mm şi late de 1,5—2 mm, glabre. Stilul aproape lipseşte. Seminţe nume
roase, brune, de 0,7 mm lungime. — III—V.
S t a ţ i u n e a . Comună prin arături, locuri ierboase, nisipoase, ruderale
sau stîncoase; de obicei apare in exemplare foarte numeroase.
CRUCIFERAE 375
Vâri a b i l i t a t e a speciei
Obs . 7). vcma este o specie foarte variabilă. A. Jordan s-a ocupat în mod experi
mental cu această plantă, stabilind la început (1852) 5 «specii», iar după 12 ani,
53 «specii ». în 1873 a afirmat că a putut constata pe cale experimentală cca 200
«specii» (specii elementare, jordaniene). Botaniştii de mai tîrziu au neglijat «spe
ciile» lui Jordan. care se puteau deosebi foarte greu. Totuşi alţii (De Bary, Rosen),
pe baza experienţelor făcute, au afirmat că acestea ar fi stabile. După Wibiral
însă (OBZ LXI (1911) 313) speciile lui Jordan nu pot fi identificate nici dacă avem la
dispoziţie un material bogat, bineînţeles în afară de cîtcva forme mai marcante, pe care
le tratăm şi ijbi.
1 a Silicula liniară, aproape de 5 ori mai lungă decît lată
var. americana (Pers.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. l.c. 351. — D. verna (3.
americana Pers. Syn. 11. (1807) 199. — Reg. Oradea: Oradea.
1 b Siliculă rotundă, eliptică sau lanceolată, cel mult de 2—3 ori mai lungă decît la tă .. 2
2 a Siliculă abia mai lungă decît lată. Stigmatul nu întrece vîrful staminelor lungi.. 3
2 b Siliculă cel puţin încă odată atît de lungă cît lată. Stigmatul depăşeşte sta-
minele lungi .................................................................................................................. 4
3 a Siliculă aproape rotundă, la ambele capete rotunjită. Frunze rar dinţate
var. spathalâta (Lâng). — D. spathulala Lâng in Sturm Deutschl. FI. Heft
65 (1798—1855). — în regiunea Aradului, mai ales în locuri alcaline.
3 b Siliculă lat ovată, la vîrf scurt acuminată. Frunze adeseori dinţate
var. praeeox (Stev.). — D. praecox Stev. in Mem. Soc. Nat. Mosc. III (1812)
269. — Ic.: Pl. 63, fig. 10. — Reg. Baia M .: Oarei. Reg. Cluj: Mţii Rodnei: Mt.
Saca, pe coama Mt. Gorongiş (r. Năsăud). Reg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Craiova:
Vîrciorova (r. Turnu Severin); Craiova prin lunci şi pe coaste spre Breasla. Reg.
Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă); Atmagea (r. Istria). Reg. Galaţi: Greci (r.
Măcin).
4 a Siliculă mai lată deasupra mijlocului ........................................................................ 5
4 b Siliculă mai lată la m ijloc........................................................................................... 6
5 a Siliculă mai lată numai cu puţin deasupra mijlocului, spre ambele capete slab acută,
alungiL obovată, lungă de 8—10 mm, lată de 3 - 4 mm
var. majuscula (Jord.) Ilausskn. in Verh. BV Prov. Brand. XIII (1871) 108. —
Erophila majuscula Jord. Pugill. (1852) 11. — Reg. Baia M .: Moisei la Obreja (r.
Yişeu). Reg. Cluj: Cluj la Becaş şi pe Dl Arinii, Cojocna. Boju, Suatu (r. Cluj);
Aiton (r. Turda). Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Almaş).
5 b Siliculă mai lată sub vîrf şi ± rotunjită, în partea inferioară treptat atenuată, lungă
de 5,5—6 mm
var. obcdiiica (De Bary) O. E. Schulz l.c. — Erophila obconica De Bary ap.
Rosen in Bot. Zeit. XLVII (1889) 601.— In « Transilvania» (Borza Consp. (1947) 11-9). '
6 a Siliculă asimetrică, cu o latură mai bombată, cel puţin de 3 ori mai lungă decît
lată, lungă de 6—8 mm şi lată dc 2- 3 mm
var. stenoeărpa (Jord.). — Erophila stenocarpa Jord. Pugill. (1852) 11. — Reg.
Baia M .: Foeni la Cărei. - Reg. Cluj: Cluj la Făget; Călata pe Mt. Chicera (r.
Huedin).
6 b Siliculă simetrică, cel mult încă odată lungă decît la t ă ........................................ 7
7 a Siliculă îngust lanceolată, dela mijloc spre ambele capete lent şi uniform îngustată,
eliptică, lungă de 6—8 mm şi lată de 2 —3 mm
376 FLORA R.IMl.
var. glabrcscens (Jord.). — Erophila glabrescens Jord. Pugill. (1852) 10. — Reg.
Cluj: Canciu (r. Dej.). Reg. Timişoara: Băile Hcrculune (r. Alinaş). Reg. Galaţi:
Sulina (r. Tulcea). — Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Valea Lungă (r. laşi).
7 b Siliculă lat eliptică, brusc atenuată la ambele capete, aproape rotunjită, lungă de
8—10 mm, lată de 4 —5 mm
var. Kroekeri (Andrz.) A. et G. FI. Xordostl. Flachl. (1898) 364. Erophila
Kroekeri Andrz. ap. Bess. Enum. pl. Yolh. (1822) 82, 103. - Reg. Cluj: Gherla,
Nieula, Borşa (r. Gherla); Beclean; Cluj la Făget, la Fînaţe şi pe malul Someşului'
Boju; Băile Sărate Turda; Cîmpeni. Reg. Aut. M.: Dealu pe platoul Mt. Harghita
(r. Odorhci); Tg. Mureş. Reg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Timişoara: Liebling (r.
Deta); Băile Herculane (r. Almaş).
R ă s p . g en. : Eurasia, America dc N.
Genul 169. P E T R O C A L L I S *) R. Br.

in Ait. Hort. Kew. IV, cd. II (1812) 93.
Plante de stînei, dens cespitoase, cu frunze mici, digitat 3—5-fidate. Celule
cu mirozina in mezofil. Peri simpli. Sepale patente, nedilatate saciform la
bază. Petale roşietice sau violete. Stamine simple. Glande nectarifere cîte
una, mica, triunghiulară, pe ambele laturi ale staminelor scurte. Glandele sta-
minelor lungi lipsă. Ovar sesil, cu stil scurt. Siliculă turtit eliptică. Valve
cu nervura mediană bine vizibilă. Seminţe turtite, nearipate, cîte 2 intr-o
lojă. Embrion plcuroriz.
P. pyrenâica (L.) R. Br. l.c. — Draba pyrenaica L. Sp. pl. ed. I (1753)
642. — I c .: Pl. 68, fig. 5, 5a-c.
2J-. Plantă în perniţe bombate, compacte. Rădăcina groasă, pătrunde în
crăpăturile stîncilor. Tulpinile la bază foarte dens şi repetat ramificate; ra
murile terminate în fiecare an în rozete etajate. Rozetele vii împreună cu tul
pina, de cca 1 —2 cm înălţime. Frunzele rozetelor cuneate, lungi de 4 —6 mm,
digitat 3 (5)-fidate, cu lacinii lanceolate, obtuze, dela mijloc în jos ciliate,
în stare uscată cu nervuri foarte evidente. Tulpină floriferă foarte scurtă,
pubescentă, abia se ridică peste nivelul rozetelor, cu puţine (2—4) flori foarte
scurt pedicelate. Sepale lat obovate, lungi de cca 2,5 mm, roşietic nuanţate,
membranos marginate. Petale alungit obovat cuneate, de 4—5 mm lungime,
roşietice sau violete deschis. Stamine simple. Ovar eliptic, cu stigmat sesil.
Siliculă obovată sau eliptică, glabră, turtită, lungă de 5 —6 mm şi lată de 3—4
*) Din grecesul petra = piatră, kâllos --- frumuseţe, podoabă, planta intr-adevăr
constituind o podoabă a stincăriilor.
P l a n ş a 64. 1. Kernera saxatilis (L.)Rehb., exemplar florifer, 1a. idem, exemplar

fructifer, lb. părţi florale, lc. siliculă cu seminţe. - 2. Calepina irregularis (Asso) Thell.,
2a. părţi florale, 2b. siliculă, 2c. sămînţă în secţiune cu cofiledoane plisate (după Hegi). —
3. Xeslia paniculata (L). Desv., 3a. părţi florale, 8b. siliculă. 3c. sămînţă în secţiune
embrion notoriz) (după llegi).
PLANŞA 64
V
r.RUCIFERAR 879
mm, cu nervură mediană evidentă. Sămînţă lat eliptică, lungă de 0,5—2

mm, de obicei numai una matură într-o lojă. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînei calcaroase, abrupte, din etajul alpin şi sub-
alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Bucegi (indicată de Baumgarten); Mţii Făgăraşului pe
Căprăreasa (indicată de Schur). Mai recent n-a fost regăsită.
R ă s p . gen. : Pirinei. Alpi, Carpaţi.
Tribul 5. L e p i d i e a e (Hay.) Janch. in OBZ XCI (1942) 19. — Lepi-

dieae Subtr. Lepidinae Hay. FI. Steierm. I (1908) 529.
Fructul, de cele mai multe ori, o siliculă angustiseptă, comprimată dinspre
marginea laterală, cu pereţi falşi înguşti, mai rar o siliculă necomprimată
sau o nuculă, sau compus din 2 loje suprapuse, cu cîte o sămînţă, despicîn-
du-se la maturitate; foarte rar o silicvă scurtă, cu pereţi înguşti. Fructul
întotdeauna fără rostru. Valve adeseori muchiate sau aripate. Embrion
notoriz. (Pl. 64, fig 3c, Pl. 72, fig. 1b), pleuroriz (Pl. 62, fig. 5b), sau ortoploc
cu cotiledoane transversal îndoite (Pl. 64, fig. 2 c). Glande nectarifere adeseori
numai laterale şi despicate în două (Pl. 14, fig. 36, 41), rar se găsesc şi glande
mediane (Pl. 14, fig. 39, 40). Peri mai adesea simpli, rar ramificaţi.
Subtribul 1. C o c h l e a r i i n a e O. E. Scbulz in Engl. Pflzfam.

17 b. (1936) 459; Janch. l.c. 19.
Fructul siliculă puţin comprimată sau necomprimată, rareori silicvă
scurtă. Peri simpli sau lipsesc. Embrion pleuroriz sau notoriz.
Genul 170. C O C H L E Â R I A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 192, nr. 528], ed. V (1754) 292, nr. 720. - L i n g u r e a
Plante ierboase, perene, glabre. Frunze întregi, groase, cărnoase, adeseori
amplexicaule. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale patente, concave, nedi
latate saciform la bază. Petale albe-ochroleuce, întregi. Stamine simple.
Glande nectarifere triunghiulare, cîte una pe ambele laturi ale st aminelor
scurte. Siliculă sferică, elipsoidală sau ovată, cu valve convexe, cu pereţi
subţiri, cu nervură mediană evidentă pînă la vîrful siliculei. Loja cu 2 —4
ovule pendule. Stil scurt. Sămînţă ovată sau elipsoidală, foarte puţin compri
mată, papiloasă, fără aripă. Embrion pleuroriz.
Din cele 25 specii ale genului la noi creşte numai una.
C. pyrenâica DC. Syst. II (1821) 365. — C. officinalis Heuff., Schur,

non L. — Lingurea. — Kalânlevelu fu. — Echtes Loffelkraut. — I c .: Pl. 43,
fig. 1 , la, b.
4. Rădăcină groasă. Tulpini erecte sau ascendente, înalte dc 15—30
(50) cm, simple sau ramificate, ± brăzdate. Frunze bazale lung peţiolate,
*) După latinescul coclilear = lingură, referitor la forma frunzelor bazale dela

Cochlearia officinalis.
cu limb rotund sau ovat, cord al sau reniform, de obicei întreg, mai rar
sinual dinţai, neted, cărnos. Frunze tulpinale inferioare ovate sau obovate,
uneori sinuat lobat dinţate, îngustate în pcţiol ± lung, cele superioare alungit
obovate, sesile, cu auricule ± amplexicaule, întregi sau sinuat lobat dinţate.
Ramuri terminate în racem florifer dens, prelungit mult după înflorire.
Sepale lanceolate, lungi de 3—3,5 mm. Petale eliptice, albe sau ochroleuc
nuanţate, lungi de cca 5 mm, late de 2,3 mm, cu unguiculă scurtă. Stamine
simple. Pedicel fructifer patul, lung de 7—9 mm. Siliculă elipsoidală sau
aproape sferică, lungă de 6—6,5 mm, cu stil scurt, de 0,5 mm şi stigmat
hemisferic, puţin turtit, mult mai lat decît stilul; valve convexe, cu nervură
mediană proeminentă. Seminţe cîte 2 —4 intr-o lojă, subrotunde, puţin
comprimate, lungi de 1—3 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase sau stîncoase, umede.
Planta descrisă mai sus reprezintă var. eu-pyrenaica Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur.
IV, 1 (1919) 138, care probabil creşte în reg. Timişoara, în locurile pietroase din munţi
(Roch. ap. Heuff. Emnn. Ban. (1858) 61). Această dată necesită verificare. Schur o
indică de lîngă Sibiu, ca plantă sălbăticită din grădini.
Mai sigură este:
var. Borzaeana Corn. et Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXVI (1946) 78 et FRE nr.
2760. — Diferă de var. eupyrenaica prin statura mare, înaltă de 40—60 (70) cm, tulpina
principală groasă pînă la 8 mm şi frunzele mai mari. — Beg. Baia M .: în ape lin curgă
toare, pe calcar, în rîul dintre dealurile Prislop şi Măgurice spre Salhoi, la alt. de
1285 m, aproape de Borşa (r. Vişeu).
Obs . Este de remarcat că această specie poate suporta temperaturi foarte scăzute.
C. officinalis L., foarte înrudită cu planta noastră, serveşte ca medicament antisoorbutic,
din care cauză a fost mult cultivată. Marinarii o preţuiesc mult. Frunzele au un gust
arzător, asemănător cu al muştarului. Planta a fost întrebuinţată ca medicament contra
multor boli. în ţările nordice se foloseşte ca zarzavat şi salată. Conţine un ulei eteric
şi serveşte la prepararea unei lincturi.
Răsp. gen.: Emisfera nordică.
Genul 171. K E R N E R A * ) Medik.

Pflzgatt. (1792) 71.
Caracterele genului sînl. cuprinse în descrierea speciei.
K. saxâtilis (L.) Rchb. in MossJ. Handb. II, ed. II (1828) 1142. — Mya-
grum saxatile L. Syst. ed. X (1759) 1125. — Cochlearia saxatilis Lam. FI.
fr. II (1778) 471, Encycl. II (1786) 165. - E x s.: FRE nr. 784. - I c .: Pl. 64,
fig. 1 , l a —c.
4. Rădăcină viguroasă. Tulpini s’olitare sau mai multe, înalte de
10—30 (40) cm, ± flexuoase, puţin colţuroase şi brăzdate, subţiri, rar simple,
*) Nume dedicat botanistului I. S. Kerner (1755 -1830) din Wiirttemberg (iar nu

după numele botanistului austriac A. Kerner (1831 —1898).
CRVCIFERAK 381
de obicei ramificate, în partea inferioară păroase, spre vîrf glabre. Frun

zele bazale în rozete, în general peţiolate, spatulate, cu limb ovat, eliptic,
aproape subrotund, obtuz sau acut, întreg sau dinţat, lobat-dinţat pînă
la penat lobat, acoperit cu peri alipiţi. Frunze tulpinalc oblanceolate, cunei
forme, în spre vîrf încet descrescente, cele mijlocii şi superioare întregi,
îngust lanceolate, cu bază îngustă, sesile, rareori auriculate şi semiamplexicaule,
de obicei glabre. Celule cu mirozină abundente în mczofil, adeseori şi în
vasele liberiene. Inflorescenţa ramificată formează o paniculă foarte laxă,
rar numai racem simplu. Sepale alungit ovale sau lat eliptice, lungi de
1,75—2,25 mm. glabre, gălbui verzi, membranoase pe margini. Petale albe,
lat eliptice sau obovat cuneale, lungi de cca 4 mm, late de 1,5—2 mm, rotun
jite, cu unguiculă scurtă. Staminele mediane (cele lungi) geniculat curbate
(PI. 64, fig. 1 b le arată drepte). Staminele cele scurte pe ambele laturi cu cîtc
o glandă nectariferă mică, triunghiulară. Pedicel fructifer patul, subţire,
lung de 7—12 (15) mm. Siliculă sferică, elipsoidală sau lat obovată, puţin
comprimată, de obicei lungă de 2—3 mm, cu stil scurt de cca 0,3 mm şi
stigmat disciform, mai lat decît stilul; valve convexe, ± rigide, ± evident
reticulat nervate. Seminţe cîte 4 —5 (6) într-o lojă, biseriate, mici, sub 1
mm lungime, turtite, netede, slab aripate pe o mică porţiune a marginii.
Embrion de obicei pleuroriz. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, în crăpături de stînci, din etajul
montan pînă în cel alpin.
R ă s p . î n ţ a r a : Reg. Cluj: Mţii Ţibleşului {Arsul; Mţii Rodnei: Vf. Stiol, Galaţi
(r. Năsăud); Pcşaga pe Mt. Scăriţa şi Piatra Vulturese (r. Turda); Rîmeţi în Cheile
lumeţului (r. Aiud): Vidra pe Piatra Struţu, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cimpeni). Reg.
Aut. Af.: Mţii Călimam; Mţii Giurgeului (Mt. «Ocsem»). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului
(Tesla); Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului; Mţii Bucegi; Mţii Făgă
raşului: Arpaşu, Buteanu, V. Doamnei, VI. Cocoriei. Suru. Reg. Hunedoara: Mţii Retc-
zaLului pe Piatra Iorgovanului şi Stănulete. Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Cetăţile
Ponorului (r. Beiuş). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului: Negoiu pe Lespezi, Capra Buda;
Mt. Ghiţu; Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi: Jcpii Mari, V. Babei,
Caraiman, V. Jepilor, Coştila, Peştera Ialomiţei. Rcg. Bacău: Cheile Bicazului.
V ariabilitatca speciei
L integrata Rouy eL Fouc. FI. fr. II (1895) 20L — Frunze bazale spatulate, obtu-
ziuscule, întregi sau spre vîrf abia dinţate. Reg. Cluj.: Posagu pe Piatra Vulturese,
Colţul Fereştilor şi Mt. Scăriţa (r. Turda). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului. Reg. Timişoara:
Băile Herculane (r. Almaş). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi pc Piatra Arsă deasupra Sinaiei
şi pe Mt. Coeora.
f. sinuata Rouy et Fouc. l.e."- Frunze bazale eliptice, lanceolate, acute, dinţate,
pînă la aripat lobate. — Reg. Cluj: Rîmeţi la «Piatra din Cheile Rîmeţului» (FRE nr.
78'») (r. Aiud). Reg. Stalin: Rîşnov la stînoile « Etwich » (r. Stalin); Mţii Făgăraşului
pc Mt.. Trăsni La.
f. sulmuriculata (Fiori) Thcll. in Hegi FI. Mitl.-Eur. IV. 1. (1919) 144. — Cock-
learia saxatilis f. subauriculata Fiori Nuovo Giorn. bot. ÎL. XIII (1906) 310. Frunzele
382 FLORA R.P.H.
tulpinale amplexicaule, la baza cu un colţişor în forma de dinte. — Reg. Aut. M .: Mţii

Ciurgeului: Mt. «Ocsem», Mt. Hăghimaşu Marc.
R ă s p . g e n. : Mţii Pirinei, Mţii Europei centrale şi de S.
Subtribul 2. C a p s e l l i n a e Hay. FI. Sleierm. I (1908) 523.

Fructul siliculă obcordată sau turtită, nearipată, cel mult muchiată,
multispermă, rar o nuculă globuloasă. Peri ramificaţi.
Genul 172. C A M E L IN A *) Gr.

Stirp. austr. ed. I (1762) 17. — L u b i ţ.
Plante anuale sau bisanuale, cu tulpini erecte. Frunze sesile, sagitate,
amplexicaule. Celule cu mirozină în ţesutul liberian (PI. 37, fig. 11, 12).
Sepale erecte, nedilatate saciform la bază. Petale galbene deschis. Stamine
simple, cele scurte pe ambele laturi cu cîte o glandă nectariferă. Stil lung.
Siliculă obovată sau piriforma, îngust marginată; valve foarte convexe,
cu nervură mediană evidentă. Seminţe biseriate, numeroase, trimuchiate.
Embrion notoriz.
1 a Petale lungi de 5—7 mm, alburii. Frunze şi tulpină în partea inferioară
viloase, cu peri simpli, lungi şi deşi........................... 1 . C. rumelica
1 b Petale lungi de 3—4 (6) mm, ochroleuce. Plantă cu peri simpli sau
ramificaţi, răzleţi, neviloşi sau chiar glabrescentă............................... 2
2 a Siliculă matură lungă de 7 —10 mm (fără stil), cu secţiunea transver
sală aproape circulară, ca o băşică, cu pereţi moi care se turtesc uşor.
Stil lung de .1,5—2 mm. Sămînţă lungă de 2—2,5 mm. Frunze glabre
sau glabrescente........................................... ........................ 2. C. Alyssum
2 b Siliculă matură mai mică, în formă de pară turtită, cu pereţi tari.
Sămînţă lungă de 0,7—1,5 mm....................................................... ’. . . . 3
3 a Tulpină în partea inferioară stelat păroasă, fără peri simpli. Frunze
glabre, întregi sau ± denticulate. Siliculă lungă de 7—9 mm, cu stil
de 1,5—2 mm lungime........................................................... 3. C. sativa
3 b Tulpină şi frunze cu peri simpli şi stelaţi, ± abundent păroase. Sili
culă lungă de 5 —6 mm, cu nervură mediană abia vizibilă. Stil lung
de 2 —2t5 m m ................................................................... 4. C. microcarpa
1. C. rumelica Vel. in Sitz. bohm. Ges. (1887) 448, et FI. bulg. (1891)
43. — C. albiflora Kotschy in Boiss. FI. or. I (1867) 312; J. Vassilcz. in FI.
U.R.S.S. VIII (1939) 598.— C. sylv. p. albiflora Boiss. FI. or. I (1867) 312.—
C. albiflora (Boiss.) Jâv. Magy. FI. (1925) 428. — I c .: PI. 49, fig. 5.
O . Rădăcină verticală. Tulpină erectă, înaltă de 30—60 cm (la Mangalia
şi de 15 cm), foliată, la bază cu rozetă de frunze, simplă sau cu puţine ramuri
*) Din cuvintele greceşti chamai = întins pe pămînt, şi linon = in, adică planta
care creşte prin culturile de in.
CRUCI FERAE 38»
lungi. Frunze bazale peţiolate, ovat eliptice, cele tulpinale inferioare la bază
trunchiate, sesile, cele mijlocii şi superioare cu baza sagitată, amplexicaule,
acute, întregi sau dinţate. Tulpina inferioară şi frunzele foarte viloase, cu
peri simpli, lungi şi deşi. Perii ramificaţi prea puţini sau lipsesc. Inflores
cenţă densă, după înflorire devine un racem foarte lung şi lax. Sepale lanceo
late, glabre, verzi, lungi de 3 mm. Petale îngust oblanceolate, cuneate, lungi
de o—7 mm. Stamine simple. Pedicel fructifer erect patent, lung de 10—12
mm. Siliculă piriformă, spre bază ± lung atenuată, ± lat marginată, de
cca 6 —7 mm lungime, cu pereţii moi. Stil lung pînă la 2 mm. Seminţe bise-
riate, ovate slab comprimate. — VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri uscate, însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi); Segarcea; Devesel
(r. Vînju Mare); albia uscată a Jiului între Gomoşteni, Grindeni şi Lişteava (r. Gura
Jiului). — Reg. Constanta: Mangalia (r. Negru Vodă).
R ă s p . g e n . : Europa de SE.
2. ( \ Alyssum (Mill.) Thell. Verz. Săm. Zurich (1906) 10. — Myagrum

Alyssum Mill. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — C. dentata Pers. Syn. I (1805)
191. — (7. foetida Fr. Mant. III (1843) 70. — C. linicola Sch. et Spcnn. in
Spenn. FI. Friburg III (1829) 958; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939)
601. — C. macrocarpa Wierzb. in Rchb. Ic. FI. germ. II (1837—38) 10,
tab. 24, fig. 4294 b. - E x s.: FRE nr. 2532. - Ic.: PI. 49, fig. 4, 4a.
O sau G . Rădăcină pivotantă, lemnoasă. Tulpină erectă, înalte de

30—60 cm, solitară, simplă sau ramificată, în partea inferioară pubescentă,
mai sus glabră, netedă. Frunzele bazale în timpul înfloririi lipsesc. Frunze
tulpinale ± îngust lanceolate, lungi, sesile, ascuţite, la bază sagitate, amplexi-
caule, întregi sau dinţate, uneori cele inferioare lobat incize, glabre sau pubes-
cente la margine. Inflorescenţă racem corimbiform, după înflorire mult
alungit şi lax. Pedicelii florilor inferioare foarte mult prelungiţi. Sepale lungi
de 4 mm, verzi, eliptice, cu cîţiva peri simpli pe dos. Petale îngust lancco-
late, cuneate, lungi de 6 mm. Stamine simple, cele lungi de 4 mm. Pedicel
fructifer lung de 15—25 mm, drept sau flexuos, erect patent sau ± orizontal
patent, uneori ± refract. Siliculă umflată, piriformă sau aproape sferică,
la vîrf puţin retezată sau emarginată, împreună cu stilul lungă de 9—12
mm; stilul de cca 2 mm. Valve pronunţat boltite, moi, uşor comprimabile,
mai tirziu se întăresc. Sămînţă lungă de 2—2,5 mm. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . în semănăturile de in, din regiunea de cîmpie şi de
dealuri, rareori trece şi pe locurile ruderale învecinate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Valea Vinului, între Rodna şi Năsăud (r. Năsăud);
Zăul de Cîmpie (r. Sărmaş); Cluj; Luna de Jos (r. Gherla); Ciucea peV. Surducului
(r. Huedin); Vidra, Neagra, Scărişoara (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: între Gara Galaşi şi
Topliţa (r. Topliţa); Voşlobeni, Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Sîncrăieni (r. Ciuc) ;
384 FLORA R.l’.R.
Oăpîlniţa (r. Odorhei); Tg. Săcuesc. Reg. Stalin: Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara:
Alba Iulia. Reg. Oradea: Vadu Grisului (r. Aleşd); Cristior, Băi La, Vaşcău (r. Beiuş) Reg.
Timişoara: prin semănături (Heuff.). Reg. Craiova: Virciorova (r. Turnu Severin). Reg.
Bucureşti: Bucureşti la Panlelimon. Reg. Constanţa: Babadag, Ciuourova, Enisala ţr.
Istria). Reg. Galaţi: Letea, între Lelea şi Rosetti, Agighiol (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Iaşi,
Vlădeni, Larga, Perieni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava); Şiret, Dorneşli.
Calafindeşli (r. Rădăuţi); Comăneşti (r. Gura Humorului).
V ariabilii alea speciei

f. intcgrifolia (Fr.) K. Maly in Allg. Bot. Zeit. (1909) 133. — C. foetida var. integrifolia
Fr. Novit. Mant. III (1832-42) 70. — Frunze cu margini întregi, cel mult distanţat den-
ticulate. — Reprezintă tipul speciei. — Comună. — Reg. Aut. M.: între Gara Galaşi şi To
pliţa (r. Topliţa); Izvorul Mureşului (r. Ghcorghieni). Reg. Suceava: Pojorîta (r. Cîmpulung).
f. dentâta (Fr.) K. Maly l.c. — C. foetida var. dentata Fr. l.c. — Frunze dinţate. —
împreună cu precedenta.
f. pinnatifida (Pers.) K. Maly J.c. — C. dentata var. pinnatifida Pers. Syn. I (1817)
191. — Frunze penat lobate. — împreună cu celelalte forme, insă mai rară.
3. C. sativa (L.) Gr. Stirp. austr. I (1762) 17, p.p. — Myagrum sativum
L. Sp. pl. ed. I (175x3) 641, p.p. — C. saliva p. glabrala DC. SysL II (1821)
516.— C. glabrala Fritsch Exoursiorisfl. (1897)^247; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S.
VIII (1939) 600. — C. macrocarpa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 67, non
Wierzb. — Lubiţ. — Repce gomborka. — Gebauter Leindotter. — Pmwtik
HpoBoii. — I c .: Pl. 49, fig. 3, 3a.
0 — 0 . Tulpină înaltă de 30—100 cm, erectă, solitară, simplă sau
ramificată, în partea inferioară cu peri scurţi, furcaţi şi simpli, sau glabră.
Frunze tulpinale 'triunghiular lanceolate, acute, la bază sagitat scmiamplexi-
caule, adeseori întregi sau distanţat denticulate, cu peri disperşi, ramificaţi
şi simpli, uneori glabrescentc sau glabre. Inflorescenţă densă, după înflo
rire se prelungeşte foarte mult. Sepale alungit ovate, puţin păroase, lungi
de 2,5 mm. Petale albe gălbui, îngust oblanceolate, subliratiforme, lungi
de 4 mm. Stamine simple, de 2,5 mm lungime, ajungînd aproape pînă la
stigmat. Pedicel fructifer erect patent. Siliculă (cu stil cu tot) lungă de 7
— 9 mm, rotunjită, piriformă, în secţiune transversală aproape circulară;
valve pronunţat convexe, tari; stilul de 1,5—2 mm. Sămînţă brună deschisă,
lungă de 1 —1,5 mm. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Adeseori cultivată; sălbăticită în locuri ruderalc.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Bistriţa; Naica Drăganului,
Clucea (r. Huedin); Cluj; Turda. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin; Odorhei; Vilocle
(r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mediaş; Oraşul Stalin; Sibiu, Şura Mare şi .Mică, Guştcriţa.
Sadu (r. Sibiu); Sighişoara, Noul Săsesc. Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăşlie; V.
Secaşului (r. Sebeş) ;Deva; Ohaba Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea. Reg.
Timişoara: prin livezi şi semănături (Heuff.). Reg. Galaţi: Macin. Greci pc V. Radului:
Nifon, Be.şLepe, Letea, Agighiol (r. Tulcca).
CRUCIFERAE 385
î n t r e b u i n ţ ă r i . Această plantă se cultivă încă din timpurifoarte vechi. Seminţele

ei s-au găsit în cantităţi mari în vetrele preistorice. Conţinutul ei de ulei este de 27—31%.
Uleiul proaspăt se apropie în calitate de untdelemnul alimentar. Se mai întrebuinţează
la luminat şi la prepararea săpunurilor şi constituie o hrană excelentă pentru păsări.
Din tulpină se fac mături. Simonkai relatează (Aradm. FI. pag. 30) că planta a fost
mult cultivată în regiunea Aradului la Tămand şi Glogovăţ.Cînd se întîrzie cu semă
natul rapiţei, în locul ei se seamnă Camelina, deoarece penlru aceasta nu e tîrziu nici în
luna Septembrie. După experienţele sovietice, Lubiţul creşte bine şi pe soluri sărate,
unde cerealelor nu le prieşte. La noi pînă acum nu s-a ocupat nimeni cu ameliorarea
acestei plante. în U.R.S.S. însă, mai ales la Voronej, pe calea selecţionării a fost amelio
rată atît de mult, încît conţinutul în ulei a fost ridicat pînă la 40,5%.
R ă s p . g e n. : Eurasia.
4. 0. microcârpa Andrz. in DC. Syst. II (1821) 517; Prodr. I (1824)

201, s.s.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 599. - C. silvestris Wallr.
Schedul. crit. I (1822) 347. — C. campestris Schur Phytogr. in Mitt. NV
Briinn (1877) 92. - I c .: Pl. 49, fig. 2, 2a.
O. Rădăcină verticală, lemnoasă; rădăcini secundare orizontale. Tulpină
erectă, înaltă de 25—70 cm, verde, solitară, simplă sau ramificată, cu ramuri
lungi, des foliată, acoperiLă îndesuit pînă la ramuri cu peri simpli lungi şi
peri ramificaţi mai scurţi. Ramuri glabre, rar pubescente. Frunze lanceolate
sau îngust lanceolate, cele inferioare obtuziuscule, la bază atenuate, celelalte
acute, întregi sau distanţat denticulate, sagitate la bază, semiamplexicaule,
sesile, aspru păroase. Inflorescenţa la vîrful ramurilor, deasă, umbeliformă,
după înflorire se prelungeşte foarte mult, aşa încît lungimea racemului fruc
tifer poate să depăşească jumătate din aceea a plantei. Sepale verzi, alungit
ovale, ± păroase, de 2,5 mm lungime. Petale palid galbene, oblanceolate,
lungi de 4 mm, sublirate. Stamine simple, de 2,5 mm lungime, lungi cît pis
tilul. Pedicel fructifer drept sau arcuit, lung de 12—16 mm. Siliculă obovată
sau piriformă, bombată pe ambele feţe, în general comprimată, cu o margine
plană, îngustă, la vîrf rotunjită, spre bază atenuată, lungă de 5—6 mm
{fără stil) şi lată de 4 mm; valve bombate, tari, cu nervură mediană longi
tudinală puţin proeminentă. Stil de 2—2,5 mm lungime. Loje cu 8 —13 seminţe
brune, ovate, de cca 1 mm lungime. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe, locuri ierboase, pîrloagc, semănături.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: între Rodna şi Năsăud (r. Năsăud); Chiochiş (r.
Beclean); Cluj, Boju (r. Cluj); Alton, Băile Sărate Turda, Cheia Turzii, Moldoveneşti
(r. Turda), Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Aiud. Reg. Aut. M .: Atid (r. Sîngeorgiu
de Păd.); Reci (r. Sf. Gheorghe), Odorhei, Vîrghiş. Reg. Stalin: Ilărman pe Dl. « Tali-
nenberg» (r. Stalin); Sibiu, Ocna Sibiului (r. Sibiu); Mediaş. Reg. Hunedoara: Miceşti,
Şard (r. Alba); Deva. Reg. Oradea: între Mărţihaz şi Salonta (r. Salonla). Reg. Arad:
Păuliş (r. Lipova); Chişineu, Pădureni (r. Criş); Glogovăţ (r. Arad). Reg. Timişoara:
Timişoara; Baziaş (r. Moldova Nouă); Liebling (r. Deta); Sviniţa, Orşova (r. Almaş). Reg,
Craiova: Vîrciorova la Porţile de Fier (r. Tr, Severin); lunca Jiului la Coţofenii din Faţă
(r. Filiaşi) şi Murta (r. Gura Jiului). Reg. Ploesti: Ploesti. Reg. Bucureşti: Bucureşti (Chitila25
25 — c. 640
386 F LO llA ll.P.11.
Băneasa, Gotroceni); Ciocăneşti, Buftea (r. Răcari); Periş, Vînători (r. Snagov); Cioro-
gîrla (r. Mihăileşti); Mrea Cernica (r. Brăneşti); Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa:
Feteşti; Constanţa; Mangalia (r. Negru Vodă); Cheia, Cernavodă (r. Medgidia). Reg.
Galaţi: Brăila; Măcin; Letea, Sf. Gheorghe (r. Tulcea). Reg. Birlad: Cosmeşti-Deal
Păd. Dorasca, Păd. Barcea (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Mînzăteşti, Iaşi, Gopou, Voineşti,
Horleşti, Păuleni, Popricani, Mîrzeşti, Aroneanu, Ţigănaşi pe V. Plopu, Brătuleni, Munteni,
Miroslava, Bîmova (r. Iaşi); Belceştipe Dl. Ciomag (r. Hîrlău); Tg. Frumos. Reg. Suceava:
Suceava. Botoşani la Păd. Barcea.
var. pilosa DC. Prodr. I (1824) 201. — Siliculă mai mare, lungă de 6—7 mm. Frec
ventă. — Reg. Cluj: Cluj, Someşeni, Gîrbău (r. Cluj).
Genul 173. N E S I I A * ) Desv.

Journ. bot. III (1814) 162. -'V ogelia Medik. Pflzgatt. (1792) 32, tab.
1, fig: 6, non J. F. Gmel. (1791), nec Lam. (1792). — D r o b.
N. paniculâta (L.) Desv. l.c.; J. Vassilcz. in FI. U.R.S.S. VIII (1939)

602, tab. X X, fig. 2. — Myagrum paniculatum L. Sp. pl. ed. I (1753)894.—
Vogelia paniculata Hornem. Hort. Hafn. II (1819) 594. — Drob. — Bugâs
somorje. — Tinkensame. — HecjMH MeTejimaTan. — E x s.: FRE nr. 2219. —
I c .: Pl. 64, fig. 3, 3a—c.
O. Rădăcină pivotantă, lemnoasă, verticală. Tulpină erectă, înaltă de
25—80 cm, solitară, simplă sau ramificată de la mijloc în sus, în partea infe
rioară stelat păroasă, mai sus din ce în ce mai glabrescentă, pînă la inflo
rescenţă dens foliată. Frunze alungit Janceolate, cele inferioare atenuate
într-o bază destul de lată şi caduce de timpuriu, cele mijlocii şi superioare
sesile, adînc sagitate, mai lat sau mai îngust lanceolate, obtuziuscule sau
acute, cu margini întregi sau obtuz denliculale, toate stelat păroase. Celule
cu mirozină legate de vasele liberiene. (Pl. 37, fig. 11, 12). Inflorescenţa un
racem dens, corimbiform, după înflorire alungit foarte mult. Sepale erecte,
alungit ovatc, lungi de 1—1,5 mrn, alb membranoase, nedilatate saciform
la bază. Petale galbene, alungit cuneate, lungi de cca 2 mm, atenuate într-o
unguiculă pronunţată. Stamine simple, lungi de 1—1,5 mm. Glande necta-
rifere 4, cîte una pc ambele laturi ale slaminelor scurte şi cu cîte o prelungire
spre staminele lungi (Pl. 14, fig. 37). Pedicel fructifer erect patent, lung de
7—12 mm. Siliculă sferică foarte puţin comprimată, indehiseentă, cu diam.
de cca 2 mm, în stare matură uşor caducă. Valve tari, alveolat reticulate.
*) După numele lui I. A. N. Nesle, întemeietorul grădinii botanice dela Poitiers (1844).
CRUCIFERAE m
Stil lung de 1 mm. Stigmat lat cît stilul. Ovule iniţiale 4, din care se dezvolta
1—2 seminţe. Septumul lipit de valvă sau liber, formînd 2 loje. Sămînţă
ovata, galbuie-brună, lungă de 1,3 mm. Embrion notoriz. (PI. 64, fig. 3c).—
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături şi locuri ruderale, ogoare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Chiochiş {r. Beclean); Sucutarcf
(r. Gherla); Cluj, Apahida, Corpadea, Boju pe Dl. Cioltu (r. Cluj); Rediu, Alton, Turda,
Sănduleşti, Dealurile dela Lunca lîngă Poşaga (r. Turda); între ML Gorgan şi Stupini
(r. Bistriţa); Iernut, Cuci, Cheţani (r. Luduş); Vidra, Scărişoara, Neagra (r. Cîmpeni).
Reg. Aut. M .: Tg. Mureş, Săbed, Cîmpeniţa (r. Tg. Mureş); Odorhei, Păuleni, Căpîlniţa
(r. Odorhei); Bălan, Sîndominic, Sîncrăieni, Şumuleu, Miercurea Ciuc (r. Ciuc). Reg.
Stalin: Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Prostea Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Hărman
(r. Stalin); Noul, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Sccaşului (r. Sebeş), Alba
Iulia pe Dl. Bilac, Cetea, Tăuţi, Şard, Miceşti (r. Alba); Orăştie, Şibot (r. Orăştie); V.
Sîngeorzului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Traniş în Mt. Vlădeasa (r. Aleşd). Reg. Arad:
Vîrfurile, Aciua (r. Gurahonţ); Culugăreni (r. Arad). Reg. Timişoara: Timişoara. Reg.
Craiova: Şimian, Hinova (r. Turnu Severin). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa şi
Pantelimon; Căldăruşani (r. Snagov). Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia) ; Constanţa.
Reg. Bacău: Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Horleşti (r. Iaşi); Cotnari (r.
Hîrlău). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni).
R ă s p . gen. : Europa, Asia de V, Africa de N.
Genul 174. C A P S E L L A * ) Medik.

Pflzgatt. I (1792) 85. — T r a i s t a ciobanului.
Plante anuale sau bisanuale, cu tulpini ierboase simple sau ramificate.
Frunze. inferioare polimorfe, întregi, penat lobate, fidate sau sectate, cele
tulpinale întregi, sagitate. Peri simpli sau ramificaţi. Celule cu mirozină îti
leptom. Inflorescenţa racem. Sepale erecte, nedilalate saciform la bază.
Petale albe. Stamine simple, cu 4 glande nectarifere, cîte 2 la baza stami-
nelor scurte, cu prelungiri liniare în direcţia staminelor lungi (PI. 14, fig. 36).
Siliculă dehiscentă, angustiseptă comprimată lateral, obcordat triunghiu
lară, la vîrf retezată sau emarginată, cu stil foarte scurt; valve în formă
de luntre, reticulat nervate. Loje multisperme. Embrion pleuroriz.
C. Bursa-pâstoris (L.) Medik. 1. c .; J. Vasilcz. in FI. U.R.S.S. VIII

(1939) 604. — Thlaspi Bursa-pastoris L. Sp. pl. ed. I (1753) 647. — Bursa
pastoris Wigg. Prim. FI. bolsat. (1780) 47. — Traista ciobanului. — Pâsz
tortâska. — Gemeincs Hirtentăschel. — IlacTyniBH CyMKa o6HKHOBeiiHafl.
O — OO. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 6 —60 (100)
cm, de obicei solitară, simplă sau ramificată, ± glabră sau, mai ales la partea
inferioară, cu peri ramificaţi. Frunzele bazale în rozetă, oblanceolate, treptat
*) Derivat din cuvîntul latin capsula = cutiuţă, capsulă mică, referitor la forma
fructului.
388 FLOBA R.P.R.
-Îngustate in peţiol, foarte variabile ca formă, întregi, dinţate, sinuat lobate,

runcinat fidatc sau sectate, cu lacinii întregi sau dinţate, acute. Frunze
tulpinale întregi, sau dinţate, rar ± lobate sau cele inferioare penat divi
zate, sesile, sagitate, cu auricule destul de mari, amplexicaule. Frunze supreme
îngust lanceolate sau liniare, nedinţate, toate acoperite ± dens cu peri
simpli sau ramificaţi. Inflorescenţa racem mult prelungit după înflorire.
Sepale lat ovate sau lanceolate, lungi de 1—2 mm, alb marginate, erect
patente. Petale obovate, albe, lungi de 2,5—3 mm, rotunjite, rar puţin
^marginale. Peduncul fructifer lung de 7—17 mm, orizontal patent sau
puţin erect. Siliculă triunghiular obcordată, numai excepţional ascuţită sau
rotunjită (var. drabiformis Murr şi var. camelinijormis Murr, în Tirol), lungă
de 6—9 mm, lată de 4 —6 mm, la vîrf retezată sau emarginată, cu margini
drepte sau puţin convexe, glabră. Stil foarte scurt, abia de 0,25 mm lungime,
egal de lat cu stigmatul. Seminţe numeroase, deschis brunii, lungi de 0,8—1
mm. - IV—VII ( - X I ) .
S t a ţ i u n e a . Prin livezi, cimpuri, locuri cultivate sau ruderale, pără
site, pe lînga drumuri, în grădini.
Răsp. în ţară: Foarte comună pretutindeni, cu numeroase varielăţi, pînă în
etajul subalpin.
1. După înfăţişare:
var. nana Baumg. Enum. stirp. Transs. 11 (1816) 246. - var. parviflora Beck FI.
ISO II (1892) 492. — Tulpină filiformă, înaltă de 2—5 cm. Frunze bazale ovat lanceolate,
întregi, dinţate. — în desişuri sau locuri ruderale.
var. veronieiformis Murr ex Hegi III. FI. Mitt-Eur. IV. 1 (1919) 365. — Plantă
scundă, neramificală, înflorind pînă jos, la bază. Flori şi fructe cu bracteole liniare, rigid
păroase. Pediceli erecţi. -- Reg. Ploeşti: Nenoiuleşti în V. Nişcovului (r. Buzău).
2. După felul frunzelor bazale:
var. ‘integrifdlia DC. Syst. II 1822) 384. — Thlaspi Schranldi Gmel. Syst. veg. (1796)
974. — C. bursa-p. var. simplicifolia Pers. Syn. II (1807) 189. — Frunze bazale nedivizate,
întregi, uneori ± dinţate sau sublobate. — Reg. Baia M .: Cărei, în grădini. Reg. Cluj :
Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M .: Tg. Săcuesc. — Reg. Stalin: Timişul de Jos, Oraşul
Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Judele. Reg. Timişoara: Timişoara.
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Păd. Băneasa. Reg. Iaşi: Iaşi la Copou.
var. typica Beck FI. NO II (1892) 492. — Frunze bazale penat lobate, fidatc sau sec
tate. — Se pot distinge mai multe forme:
f. siimâta (Schlechtd.). — C. bursa-p. var. sinuata Sohlechtd. FI. Berol. I
(1823) 345. — Frunze bazale sinuat lobate. — Frecventă. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud);
Băile Sărate Turda. Reg. Hunedoara: Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane(r.
Almaş). Reg. Iaşi: Dl. Repedea, Aroneanu (r. Iaşi).
f. pinnatifida (Schlcchtend.). — C. bursa-p. var. pinnatifida Schlechtd. l.c. —
Frunze bazale în majoritate runcinat penat fidate sau scctate. — Frecventă. — Reg. Cluj:
Cluj la Dîmbul Rotund şi Cariera Mănăşturului. Reg. Timişoara: Pecenişca, Băile Herculane
(r. Almaş). — Reg. Iaşi: V. Baldinului, Şorogari (r. Iaşi).
CRUC1FERAE 38
var. coronopifălia DC. Syst. I (1821) 384. — Frunze bazale penat sectate, cu lacinii
fin acuminate, la virf fidat dinţate. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara:
Petroşeni. — Reg. Timişoara: Dl. Clavcina lingă Sviniţa (r. Almaş) Reg. Ploeşti: Nen-
ciuleşti (r. Buzău).
3. După flori:
var. decăndra Doll FI. Bad. III (1862) 1310. — C. apetala Opiz in Flora V (1822)
269. — Petalele lipsesc sau sînt transformate în stamine. Stamine 10. — Reg. Stalin:
Sibiu, Ocna Sibiului. Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Timişoara aproape de Casa
Verde. Comună în Dobrogea (Prod.). Reg. Iaşi: laşi la Copou.
4. După fructe:
1 a Siliculă neemarginată, cu vîrf acut sau rotunjit, diferind complet de fructul obişnuit.
Aici aparţin cîtcva forme care încă nu s-au găsit în ţara noastră, ca de ex.: var.
drabiformis Murr in OBZ (1899) 168 şi var. cameliniformis Murr I.C ., ambele descrise
din Tirol, cu silicule turtite. — C. Ileegeri Solms in Bot. Zeit. (1900) 167, cu silicule
neturtite, ci ovoidalc, ascmănîndu-se cu cele dela Camelina, descrisă din Landau
(Pfalz).
1 b Siliculă emarginată la vîrf ............................................................................................ 2
2 a Silicule aproape pe jumătate de mici faţă de formele normale
var. micro carpa Grec. Supl. (1909) 20. — Reg. Craiova: Burila Mare (r. Vînju
mare).
2 b Silicule de mărime obişnuită, lungi de 6—9 m in ..................................................... 3
3 a Marginile convergente ale siliculei drepte sau puţin convexe.Siliculă treptat
îngustată spre bază ........................................................................................ ••............. 4
3 b Marginile siliculei ± concave sau cu o linie obtuz ruptă. Siliculă mai brusc îngus
tată, la partea inferioară mai îngustă......................................................................... 6
4 a Siliculă slab emarginată, mai mult retezată
var. ruderalis (Jord.). — C. ruderalis Jord. Diagn. (1864) 340. — Reg. Cluj:
Băile Sărate Turda. Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni).
4 b Siliculă evident emarginată ........................................................................................ 5
5 a . Siliculă obcordată, aproape tot atît de lungă cît lată
var. triangula Beck FI. NO II (1892) 492. — 'Thlaspi polymorphum Gilib. FI.
lith. IV (1781) 06. — C. Bursa-p. f. laticarpa Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 253, c. diagn.
hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) .31. — Frunze
nclirate; lobul terminal nu e mai mare. -- Plantă comună. '
var. exotica (Pers.). — Thlaspi exotica Pers. Syn. II (1807). — Frunze livrate,
cu lob terminal evident mai mare. — Reg. Cluj.: Mţii Rodnei la Buf în V. Anieşului
(r. Năsăud); Băile Sărate Turda.
5 b Siliculă evident mai lungă decît lată
var. major Hagenb. Fl. Basil. II* (1834) 149. - C. Bursa-p. var. genuina Crep.
Notes fasc. I (1859) 11. — Siliculă lungă pînă la 1 cm, cu stilul ajungînd pînă la
1/3 a emarginaţiei anterioare. — Reg. Graiova: Vîrciorova (r. Tr. Severin). Reg.
Iaşi: Breazu, Dl. Repedea (r. Iaşi).
var. steno carpa Crep. l.c. — Siliculă îngust cuneiformă, de 2 ori mai lungă decît
lată. Stil aproape egal cu emarginaţia. — Citată din Cîmpia Transilvaniei.
6 a Plantă înaltă. Racem foarte lung. Silicule mici, adeseori sterile. Stil mai lung decît
emarginaţia siliculei. Petale roşietice
. var. gracilis (Gren.). — Bursa gracilis Gren. FI. Massil. (1857) 17. — Reg. Timi
şoara: Ogradena (r. Almaş).
390 FLORA R.F.R.
6 b Plantă de munte, cu tulpina scapiformă, fără frunze. Siliculă concavă la margini,

puţin emarginată, cu lobi rotunjiţi
var. alpina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 72. — Bursa alpestris Miegcv. in
Bull. Soc. Bot. France III (1863) 10. — Mt. Piatra Craiului; Mţii Făgăraşului; Mţii
Retezatului pe Judele.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Foloase: în toiul înfloririi se colectează ca plantă medicinală.
Sub formă de ceai, sirop, pulverizat pus în vin, combate durerile de stomac, pierderile de
sînge. Se foloseşte în ginecologie, conţinînd un alcoloid, uri glicosid, saponină .şi altele.
Seminţele conţin 20—25% ulei, care în U.R.S.S. se întrebuinţează în industrie.
Pagube: buruiană dăunătoare. Un exemplar poate produce pînă la 50.000 seminţe,
putîndu-se astfel înmulţi extraordinar de mult. Rozetele sale împiedică dezvoltarea semănă
turilor şi adăposteşte insecte vătămătoare. Pentru extirparea ei agrotehnica perfecţionată
dă bune rezultate.
R ă s p. g e n .: Pe lot globul pămîntesc.
Genul 175. H U T C H l N S I A * ) R. Br.

in Aii. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 82. — N o c i 1 ă.
Plante anuale, bisanuale sau perene, scunde. Frunze penat sectate. Celule
cu mirozină în ţesutul liberian. Sepale patente, nedilatate saciform la bază.
Petale albe sau roşietice. Stamine simple. Glande nectarifcre pe ambele
laturi ale staminelor scurte. Silicule angustisepte, comprimate lateral, ovate,
eliptice, acute sau rotunjite; valve în formă de luntre, comprimate, ±
muchiatc. Stilul lipsă sau foarte scurt. Loje cu 2 seminţe pendule. Embrion
notoriz sau pleuroriz.
1 a Plantă perenă, alpină, dens cespitoasă, cu frunze cărnoase..................
1. H. brevicaulis
1 b Plante anuale, necespitoase, cu frunze subţiri................................... 2
2 a Siliculă cu 2 —4 seminţe................................................... 2. H. petraea
2 b Siliculă cu mai multe seminţe ................................... 3. H. procumbens
Secţia I. HUTCIIINSIA (R. Br. pro p. pro gen.) Hegi IU. FI. Mill. - Eur. IV. 1
(1919) 357. Plante perene, alpine. Tulpini fără frunze. Loje cu 1 —3 seminţe.
1. H. brevicâulis Hoppe in Sturm deutsch. FI. (1834) fasc. 65. — Noccaea

brevicaulis Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 663. — H. alpina Auct. mult.
non R. Br. conf. Pl. 12, fig. 1, 2. — H. caulifera Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 71. — Nocilă. — Havasi szintor. — Gemse Kresse. — E x s.: FRE nr.
1015 a, b. - I c .: Pl. 12, fig. 2, 2a.
4. Rădăcină destul de puternică, cu colet ramificat; ramurile terminate
cu rozete de frunze, care se dezvoltă din tulpini floriferc de 2 —5 cm, nefo-
*) După numele botanistei irlandeze Ilutchins.

CRUCIFERAE 391
liate, fin pubescente, mai ales în partea superioară. Frunzele rozetelor peţio-
late, penat compuse ± cărnoase, glabre; cele de la bază adeseori trifidate,
cele următoare sectate, cu 1—4 perechi de lacinii eliptice sau ovate, uneori
aproape rotunde, mici, lungi de 2 —3 mm, obtuziuscule sau rotunjite, distante.
Inflorescenţa racem dens, capituliform, puţin prelungit după înflorire. Sepale
eliptice, lungi de cca 1,5 mm, spre vîrf alb membranoase. Petale albe, obo-
vate, alungit obovate, sau oblanceolate, lungi de 2 —4 mm, late de 1—1,8
mm, atenuate uşor sau ± brusc în unguiculă. Glande nectarifere cîte una pe
ambele laturi ale staminelor scurte. Pediceli fructiferi erect patenti, lungi
de 2—6 mm, fin pubescenţi. Siliculă lat lanceolată, comprimată dinspre
margini, lungă de 3 —4 mm, lată de 1,5—2 mm, cu stil foarte scurt, aproape
lipseşte; valve în formă de luntre, turtite, muchiate, cu nervură mediană.
Seminţe cîte 2 sau 1, ovate, turtite, brune deschise, lungi de 1 mm. —
V -V I I I .
S t a ţ i u n e a . în crăpăturile stîncilor, pe grohotişuri mărunte în etajul
alpin.
Planta tipică are petale de 4 mm lungime, oblanceolate sau îngust obovate, îngustate
foarte uşor în unguiculă. — Creşte în Alpi. La noi se găseşte:
var. transsilvânica Nyăr. var. nova in Add. III, pag. 644. Petale obovate, alungit
obovate, rar mai înguste. ± îngustate brusc In unguiculă, lungi de 2—3,2 mm, late de
1 —1,8 mm. — M ţii Ţibleşului: Arsu, Ţibleş. M ţii Rodnei: Ineu, Gărgălău. M ţii Birsei:,
Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Jepii Mari, Caraiman, Omu, Obîrşia*,
V. Cerbului, V. Mălăeşti *, Bătrîna *, Schitul Peştera. M ţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. Mţii
Făgăraşului: Rliosu, Capra Budei. Iezerul Giurgiului, Vf. Buteanu, Ucea Mare, Lacul
Urlea, Arpaşu. Creasta Tărîţa, V. Bîlei *, V. Doamnei, Negoiu, Ciortea, Suru. M ţii Rete
zatului: Vf. Piule.
Obs . 1. Localităţile prevăzute cu steluţa arată că acele exemplare au fost anali
zate de noi. Celelalte localităţi sînt luate din literatură.
O b s . 2. Autorii au publicat din Carpaţii Meridionali atît pe H. alpina (Torn.)
R. Br., cît şi pe H. brevicaulis Hoppe. Prima dată Jâvorka a contestat prezenţa plantei
H. alpina în Transilvania (Magy. FI. (1925) 427). K. Rechinger s-a ocupat cu compararea
acestor două plante şi le-a desenat în OBZ XLI (1891) 322, tab II. în Carpaţii noştri, noi
n-am putut găsi exemplare corespunzătoare cu H. alpina. Această specie (comună în Tatra
şi în Alpi) are petale lungi de 4—o mm, pe cînd H . brevicaulis din Carpaţii noştri are petale
de 2—3,2 mm lungime. Aceste diferenţe în ce priveşte dimensiunea petalelor, apar
mai evidente la inflorescenţa întreagă. Planta dela noi nu corespunde nici cu H. brevicaulis
tipică descrisă din Alpi, după cum se poale vedea din descrierile de mai sus. Astfel am
deosebit-o sub numele de var. transsilvanica.
Răsp. g e n . : Alpi, Balcanii de V.
Secţia II. IIORNtÎNGIA (Rchb.) Prantl in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III, ed.
I (1891) 189. — Hornungia Rchb. Deutschl. FI. I (1837) 33, tab. 4190, pro gen.
Plante anuale, cu tulpină foliată, cu peri stelaţi foarte mici. Siliculă cu 4 seminţe.
392 FLORA lt.P .ll.
2. H. petraea (L.) R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 82; N. Busch
in F l.U .R .S .S . VIII (1939) 548. — Lepidium pelraeum L. Sp. pl. ed. I (1753)
644. — Hornungia petraea Rchb. Deutschl. FI. I (1837) 33. — Draba petraea
Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 235. — I c ,: Pl. 12, fig. 3.
•O. Rădăcină filiformă sau puţin mai groasă. Tulpină înaltă dc 2—10,
(15) cm, simplă sau ramificată adeseori de la bază, subţire, filiformă, foliată,
foarte mărunt pubcscentă sau glabrescentă. Frunzele bazale în rozetă, pelio-
late, penat sectate, cu lacinii obovat cuneatc, la vîrf acuminato, cele tulpi-
nale sesile, foarte mici, penat sectate, cu lacinii liniar lanceolate. Inflores
cenţa racem dens, prelungit după înflorire. Sepale erecte, ovate, foarte mici.
Petale albe, mici, de cca 1 mm lungime, alungit obovate. Stamine simple,
Întrec puţin petalele. Peduncul fructifer ± orizontal, lung de 2—6 mm.
Siliculă eliptică, largă de 3 mm, comprimată lateral, la capete obtuză sau
rotunjită, fără stil; valve în formă de luntriţă, cu nervură mediană pro
nunţată. Seminţe 2—4, mici, de 0,7 mm lungime. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, stîncoase, însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Plantă rara. Dalele exislenle trebuiesc confirma le. — Beg.
Baia M. : Mt. Gutin. Beg. Cluj: Cluj; regiunea Năsăudului (Alexi in Ilerb. Cluj). Bag.
Hunedoara: Cetatea Deva. Beg. Timişoara: în Banat (Roch. ap. Ileuff.).
R ă s p. ge n. : Europa, Asia Mică, Africa de X.
Secţia III. HYMENOLOBUS (Nutt.) Hegi l.c. 357. — Hymenolobus Nutt. in Torr.
et Gray FI. N.-Am. I (1838) 117.
Siliculă cu multe seminţe, rotunjită sau ± retezată, de obicei glabră.
3. H. proctimfoens (L.) Desv. Journ. bot. III (1814) 168. — Lepidium

procumbens L. Sp. pl. ed. I (1753) 643.— Capsella procumbens Fr. Nov. Suec.
Mant. I (1832—42) 14. — Hymenolobus procumbens Nutt. ex Torr. et Gray.
FI. N.-Am. I (1838) 117. — Hornungia procumbens Hay. Prodr. FI. bale.
I (1927) 480. - Ic.: Pl. 28, fig. 5.
O. Rădăcină subţire. Tulpină simplă sau repetat ramificată de la bază,
înaltă de 5—15 (20) cm, ascendentă sau erectă, glabră sau dispers pubescentă.
Frunzele inferioare peţiolate, întregi sau penat lobate, cu lacinii lanceolate,
întregi, cu lobul terminal mai mare. Frunze superioare îngust lanceolate,
puţin dinţate sau întregi. Inflorescenţă racem dens, cu flori foarte mici,
mult prelungit după înflorire. Sepale de 0,75—1 mm lungime. Petale albe,
cuneate, puţin mai lungi decît sepalele. Stamine 4 sau 6, simple. Pedicel
fructifer orizontal. Siliculă eliptică sau îngust obovată, rar suborbiculară,
lungă de 2,5—3,5 mm, obtuză sau neînsemnat emarginată, cu valve fin ner-
vate. Stigmat sesil. Sămînţă lungă de 0,6 m m ; la umezeală tegumentul devine
mucilaginos. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe nisipurile de pe malul Mării Negre sau în fineţe şi

locuri stîncoasc, sărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Mamaia spre Corbu; Niculae Bălcescu pe
Dl. Sepclgin, Istria in Peninsula Kaleh (r. Istria). R e g . G a la ţi: abundenta în Delta Dunării,
Sf. Gheorghe, Sulina, Agighiol (r. Tulcea).
Răsp. g e n . : Pe toate continentele.
Subtribul 3. Thlaspidinae Hay. FI. Steierm. I (1908) 537.

Fructul siliculă multispermă, turtită, de obicei aripată sau pronunţat
mucbiată, rar o nuculă comprimată. Perii simpli sau lipsesc.
Genul T E E S D Ă L I A * ) R. Br.
in A it. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 83
? T. nudicdulis (L.) R. Br. 1. c. 83; N. Busch in F l/U .R .S .S . V III (1939)

593. — Iberis nudicaulis L. Sp. pl. ed. I (1753) 650. — Ic .: Pl. 69, fig. 1,
la , b.
O Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpini solitare sau mai multe, înalte

de 5 —20 cm, simple, foarte rar ± ramificate, erecte sau arcuit erecte, glabre,
nefoliate, rar cu 1 —2 frunze mici. Frunzele în rozete bazale, lungi de 1—5
cm, peţiolate, glabre sau slab păroase, spatulate, lirat sectate, cu lacinii obtuze,
adeseori decurente pc rachis, cea terminală lată. Celule cu mirozină în mezofil.
Inflorescenţa racem dens, scurt, alungit după înflorire. Pedicel disciform
lăţit sub floare. Sepale lat triunghiulare, ovate, alb marginate, de cca 1 mm
lungime. Petale inegale, două lanceolat eliptice, lungi de 2 mm, celelalte 2
eliptice, lungi de 1 mm. Stamine 6, la bază cu cîte o membrană ovată (Pl.
69, fig. la ). Stil foarte scurt. Silicule comprimate dinspre margini, lat elip
tice sau lat obovate, lungi de 3 —4 mm, uşor emarginate, îngust aripate,
pe o parte puţin concave, pe cealaltă accentuat convexe. Loje cu cîte 2
seminţe pendule. Pedicel fructifer ± orizontal patent, de lungimea siliculei.
Săijiînţă rotund ovată, turtită, lungă de 1 —1,2 mm, nearipată. Embrion
pleuroriz. — IV —V.
Staţiunea. Prin arături, locuri ierboase, păşuni.
R ă s p . î n ţ a r ă : Baumgarten a publicat-o din Făgăraş şi dela Miercurea Ciuc
Planta n-a mai fost regăsită, astfel ca prezenţa ci în ţară rămîne dubioasă.
Răsp. gen.: Aproape în întreaga Europă.
*) După numele lui Robert Teesdale, botanist englez.

394 FLO R A R .P .R .
Genul 176. T H L A S P I * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 193, nr. 530], ed. V (1754) 292, nr. 719. — P u n-
g u 1 i ţ ă.
Plante anuale, cu frunze de obicei cordate, sagitate, rar rotunjite la bază.

Celule cu mirozină în mezofil (Pl. 37, fig. 10). Sepale nedilatate saciform la
bază. Petale albe, rar puţin colorate, egale, ± unguiculate. Stamine libere,
simple, fără apendice. Glandele nectarifere în număr de 4 semilunare, stau
fie cîte 2 pe ambele laturi ale celor 2 stamine scurte, trimiţînd cîte o prelun
gire spre staminele lungi (Pl. 14, fig. 41), fie cîte una la baza staminelor lungi
(Pl. 14, fig. 42). Fructul siliculă angustiseptă, comprimată dinspre margini,
cu 2 loje, dehiscentă, cu pereţi subţiri, ± adînc emarginată, mai rar trun
chiată, cu stil evident; valve în formă de luntre turtită, cu aripă (carenă)
± lată. Seminţe cîte una sau mai multe în fiecare lojă, elipsoidale, puţin
turtite, nearipate, cu suprafaţa foveolată, fin punctată sau netedă. Embrion
pleuroriz.
Gen polimorf, cu cca 60 specii răspîndite în Europa, Asia si America
de S.
1 a Plante anuale sau bisanuale. Frunzele bazale dispar după înflorire.

Stilul siliculei mature m ult mai scurt decît emarginatura....................2
1 b Plante perene. Frunzele bazale prezente şi la maturitate. Stil egal cu
emarginatura siliculei sau mai lung ........................................................... 4
2 a Frunze ovate, cu lăţim ea m axim ă în treimea inferioară. Siliculă lungă
de cca 5 mm. Sămînţă n eted ă..................................... 1. Th. perfoliatum
2 b Frunze alungit obovate sau lanceolate, cu lăţimea maximă deasupra
mijlocului sau la mijloc. Siliculă lungă de 7 —17 mm. Seminţe foveo-
late sau încreţite .............................................................................................. 3
3 a Siliculă lungă de 6 —7 mm, cu margine îngustă. Pedicel de obicei cu
m ult mai lung decît siliculă. Sămînţă foveolată. Frunze mijlocii cu
lăţim ea cea mai mare deasupra mijlocului. Plantă cu miros de usturoi
2. Th. alliaceum
3 b Siliculă lungă de 12—15 (17) mm, cu marginea lată. Pedicel mai scurt
sau cel mult de lungimea siliculei. Seminţe concentric încreţite. Frunze
mijlocii de obicei la mijloc mai la te ................................. 3. Th. arvense
4 a Stilul nu depăşeşte ştirbitura siliculei. Pedicel mai scurt decît siliculă
matură. Racem fructifer relativ scurt. Frunze bazale eliptice, treptat
îngustate în p e ţ i o l .................................................................... 4. Th. dacicum
4 b Stil mai lung decît ştirbitura siliculei. Pedicel de obicei mai lung decît
siliculă. Racem fructifer m ult alungit. Frunze bazale ovate sau rotunde,
brusc îngustate în peţiol, uneori aproape cordate___ 5. Th. Kovâtsii
1. Th, perloliâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 646; N. Busch in FI. U .R .S.S.
V III (1939) 585, tab. X X X III, fig. 6. — Th. montanum et Th. praecox Auct.
*) Thlaspi său Thlaspis era o plantă din care grecii preparau un fel de muştar.
C llU C IF E R A E 39.S
Transs., non L., nec W ulf. — Punguliţă. — Gallerozo tarsolyka. — Sten-

gelumfassendes Tăschelkraut. — H p y T K a noJieBan. — E x s .: FR E nr. 2428
a, b. - I c .: Pl. 65, fig. 2, 2 a - d . ; FI. U .R .S.S. 1. c., tab. X X X III, fig. 6.
O, rar O . Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 6 —15 cm, solitară
sau adeseori de la colet foarte ramificată, planta devenind astfel tufoasă,
cu mai multe tulpini erecte, simple, rar ramificate. Frunze bazale ± înde-
suite, obovate, atenuate în peţiol, întregi sau denticulate, dispar după înflo
rire. Frunze tulpinale sesile, ovate, adînc cordate sau sagitate, întregi sau
cu margini denticulate, acute sau obtuziuscule. Flori mici, în racem dens,
alungit mult după înflorire. Sepale eliptice, de cca 1 mm lungime. Petale
albe, lungi de cca 2 mm (în Pl. 65, fig. 2b, petală nenormală, pipernicită),
alungit spatulate. Stamine simple, mai scurte decît sepalele. Glande necta-
rifere foarte mici. Pedicel fructifer orizontal patent, numai cu puţin mai
lung decît siliculă. Siliculă obcordată, lungă de 4 —6 mm, spre bază ± îngus
tată, la vîrf destul de adînc emarginata, pe o latură convexă, pe cealaltă ±
plană, pe margini aripată; aripa puţin îndoită în sus, cu lobii obtuzi sau
rotunjiţi, puţin divergenţi. Stigm atul aproape sesil. Septumul semieliptic,
corespunzător cu forma siliculei. Seminţe cîte 4 în fiecare loje, subrotunde,
lungi de cca 1 mm, gălbui-brunii, netede. — I I I —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, grădini, lîngă drumuri, vii, pe cîm-
puri, comună în întreaga ţară.
f. amplificaţiim Schur Phytogr. in Mitt. NV Briinn XV (1877) 94. — T h . p . f.
m u ltic a u le Zimm. et Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 122. — Tulpini numeroase,
± scunde, de aceeaşi înălţime. — R e g . C l u j : Băile Sărate Turda. R e g . S t a l i n : Guşte-
riţa (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Oarda de Sus (r. Alba). R e g . I a ş i : Munteni, Aroneanu,
Cîrlig (r. Iaşi).
f. caespitescens Murr in Allg. bot. Zeitschr. XI (1905) 147.— R ozetade frunze bazale
persistentă pînă la maturitatea fructelor. Tulpină lungă de 10—15 cm, ± decumbentă. -
R e g . C lu j: Cluj la V. Popii. R e g . I a ş i : Aroneanu (r. Iaşi).
f. den tatu m Borb. in MTK XV (1878) 202. — Frunze accentuat dinţate. — R e g .
A r a d : Ineu, în tăieturi de pădure.
f. simplicissimum DC. Syst. II (1821) 379. — T h . p . a. m in im u m Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 68. — Tulpină scundă, solitară, simplă, cu inflorescenţă paucifloră. —
R e g . C l u j : Băile Sărate Turda. — R e g . I a ş i : Aroneanu (r. Iaşi).
Obs. In U .R .S.S. este considerată ca o buruiană dăunătoare a semănăturilor.

R ă s p . gen.: Europa, Asia de V, Africa de N ; introdusă în America de N.
2. Th. alliâceum L. Sp. pl. ed. I (1753) 646. - I c . : Pl. 65, fig. 3, 3 a - d
O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, înaltă de 20—60 cm, simplă
sau ramificată, fin striată, glabră, numai spre bază adeseori păroasă,
fără rozetă de frunze la bază. Frunze lanceolate sau oblongi, verzi glauce,
396 FLO R A R .P .R .
cele inferioare peliolate, cele mijlocii şi superioare sesile, adeseori cu

lăţim ea cea mai mare în partea superioară, sagitate la bază, obtuziuscule,
distanţat denticulate, cele superioare întregi, ± acute, toate glabre, cu miros
de ceapă. Inflorescenţa racem foarte m ult prelungit după înflorire. Sepale
eliptice, lungi de 1,5 mm. Petale albe, de 2 ,5 —3 mm lungime. Stamine simple,
de lungimea sepalelor. Stil foarte scurt, aproape lipsă. Pedicel fructifer ori
zontal patent, mai lung decît siliculă. Siliculă obovată, lungă de 6 —7 mm,
pulin comprimată, pe latura inferioară foarte convexă, pe cea superioară
mai slab convexă, la vîrf puţin emarginată, cu margini îngust aripate şi
puţin încovoiate în sus; valve în formă de luntriţă, transversal nervate, cu
aripa îngustată spre bază. Sămînţă ovoidă, puţin turtită, lungă de 1,5—1,8
mm, bruniu închisă, cu suprafaţa foveolată. Plantă cu miros de usturoi. —
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, pîrloagc, porumbişti vechi. Rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Xăsăud; Canciu (r. Dej); Huedin. Reg. Hunedoara:
Orăştie; Deva. Reg . Oradea: Oradea; Beiuş în vii foarte comună. Reg. A rad: Pîncota
în vii şi pe fîneţclc Sodom (r. Arad); Chişineu-Criş; Ineu, Bocsig, Tîrnova, Drăuţi (r. Ineu);
Bîrzava, Savîrşin pe V. Mureşului (r. Lipova). Reg. Timişoara: Lugoj. Reg. Craiova:
Simian, Hinova (r. Tr. Severin).
Răsp. gen. : Europa de S.
3. Th. arvense L. Sp. pl. ed. I (1753) 646; N. Busch in FI. U .R .S.S. V III
(1939) 581, tab. X X X III, fig. 4 . ~ Punguliţă. - Mezei tarsolyka. - Acker
Tăschelkraut. — flpyTKa noJieBan. — E x s .: FR E nr. 2429. — I c . : Pl. 65,
fig. 1, l a —c.
0 — 0 . Rădăcină pivotantă. Întreaga plantă glabră, gălbui-verde. Tul

pină erectă, înaltă de 15—40 (60) cm, foliată, fără rozetă bazală, solitară,
simplă sau ramificată de la bază, uneori foarte extinsă, sau ramificată numai
în partea superioară. Frunze inferioare ± peţiolate, cele mijlocii şi superioare
sesile, sagitate, amplexicaule, alungit ovate sau lanceolate, spre bază puţin
îngustate, obtuze sau rotunjite, ± adînc dinţate, uneori sinuat dinţate.
Inflorescenţă racem dens, prelungit foarte m ult după înflorire. Sepale elip
tice, îngust alb marginate, lungi de 1,5—2 mm. Petale albe, obovat cuncate,
lungi de 3 —4 mm. Stamine mici simple. Pedicel fructifer de lungimea fruc
tului sau puţin mai scurt. Siliculă mare, lungă de 12—15 (17) mm, lat elip
tică sau aproape orbiculară, comprimată, lat aripată, la vîrf rotunjită, adînc
emarginată, cu marginile adînciturii apropiate şi paralele; în adîncitură stig-
P l a n ş a 65. — 1. Thlaspi arvense L., la . părţi florale, lb . siliculă, lc . secţiunea

transv. a siliculei. — 2. Th. perfoliatum L., 2a. idem, exemplar mic, 2b. părţi florale,
2c. siliculă, 2d. secţiunea transv. a siliculei. — 3. Th. alliaceum L., 3a. părţi florale, 3b.
siliculă, 3c. secţ. transv. a siliculei, 3d. sămînţă.
PLANŞA 65
matul aproape sesil. Aripa slab radiar nervată, la vîrf pînă la 4 mm lăţim e.
Seminţe de obicei cîte 5 —6 într-o lojă, ovate, lungi de 1,5—2 mm, negre-
brunii, concentric striate. Plantă cu miros de usturoi. — IV —VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri cultivate, ogoare, pîrloage, pe lînga drumuri;
foarte comună în întreaga ţară.
V a r i a b i 1 i t a Le a s p e c i e i
f. na num Peterm. FI. Lips. (1838) 473. — Plantă înaltă de 5 —12 cm, subţire, simplă.
Frunze mici, înguste, întregi. — Ici-colo, pe soluri sărace.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta zdrobită are miros de usturoi, deoarece conţine rhoda-
nalil şi alilsulfid. Seminţele cu gust iute conţin sinigrină, care sub acţiunea mirozinei
se transformă în ulei de muştar; mai conţin şi 20—33% ulei bun pentru iluminat. în trecut
a fost întrebuinţată ca depurativ şi ca diuretic. Planta verde îndepărtează ploşniţele si alte
insecte. Prin înmulţirea sa în mare măsură, devine dăunătoare pentru semănături. Semin
ţele care se produc în număr foarte mare, ajungînd în cereale, dau pîinii miros de usturoi.
Tot aşa şi cu laptele vacilor hrănite cu această plantă. Deaceea planta trebue cosită
înainte de înflorire, ia r ‘desmiriştitul executat imediat după secerat.
Răsp. gen. : Eurasia.
4. Th. dâcicum Heuff. in OBZ V III (1858) 26; Verii. ZBG Wien, V III
(1859) 61. — Th. alpestre Baumg., Schur, Fuss, non L. — Th. dacicum (3.
rodnense Porc. Enum. pl. Nasz. (1878) 7, append. ad MNL II (1878). — Th.
dacicum j3. transsilvanicum Porc. FI. Năsăud. (1881) 169. — Th. rotundifo-
lium Auct. transs., non Gaud; Th. trojagense et f. abbreviatum Zapal. in
Rozprawy t. 13 B (1913) 316, 317, saltem pro p. — I c . : Pl. 66, fig. 2, 2a—c;
Prod. FI. ed. II, 2 (1939) 540, fig. 1.
4. Rizom vertical sau oblic, cu rădăcini fibroase, cu una sau mai multe
tulpini erecte, de 5 —25 (35) cm, simple, glabre, la bază cu rozetă de frunze.
Frunzele rozetei eliptice sau obovate, treptat îngustate în peţiol, rotun
jite la vîrf, întregi (uneori după uscare ondulate)* puţin pieloase. Frunze
tulpinale egal distribuite pînă la inflorescenţă, eliptice sau lat eliptice, excep
ţional ovat subrotunde (după Heuffel), sesile, sagitate, amplexicaule, cu auri
cule ± rotunjite. întregi, cu vîrf obtuziuscul. Inflorescenţă relativ scurtă, ±
umbeliformă, 4 ascunsă între frunzele supreme. Racem fructifer scurt, puţin
prelungit după înflorire, lung de cca 1 —2 cm, rar pînă la 4 —5 cm, de obicei
dens. Pedicel fructifer orizontal, rigid, lung de 2 —4 mm, m ai scurt decît siliculă,
Siliculă matură lungă de 7 —8 (9) mm (la exemplarele pipernicite 5 —6 mm),
alungit cuneat obovată, aripată, la vîrf ştirbită, pe o latură plană, pe cea
laltă convexă. Aripa marginală la bază îngustă, spre vîrf se lăţeşte treptat,
tenninîndu-se deoparte şi de alta a ştirbiturii în 2 lobi puţin divergenţi, cu
vîrful rotunjit, laţi de 1,5 mm. Stilul siliculei mature ± de lungimea emar-
ginaţiei sau mai scurt. Seminţe de obicei 4 într-o lojă, elipsoid ale, lungi de
1,5 mm, brunii. — V I—V IL
Staţiunea. Pe coaste stîncoase şi ierboase în etajul subalpin şi alpin.

R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Toroiaga la Stîna lui Vartic (1475—1880
m) Mt. Miraju (1550 m). M ţii Rodnei: Gorhele Pietrosului (1750 m), Turnu Roşu sub Pie-
trosu Mare (1850 m), V. Bucuiescu sub Piatra Albă (1750 m),, între Cormaia şi Obîrşia
Rebri (2020 m), Corongiş, Mihăiasa, Galaţi, Gărgălău, Grăciunel, Picioru Tîlbarului,
Batrîna, între Prislopu Pictrii Albe şi Păltiniş. M ţii Călimării: Pietrosu. M ţii Ciucaşului:
Giucaş, Piroşca, Tesla. M ţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Graiului. M ţii Bucegi:
Caraiman, Coştila, Schitul Peştera, M ţii Făgăraşului: Capra Budei, Rîiosu, Picioru Burcului
deasupra com. Porceşti. Mt. Cozia. M ţii Parîngului: Mîndra, Straja (1400 m). M ţii Reteza
tului: Lacul Zlătuia, Lacul Zănoaga, Judele, Zănoguţa, Lacul Bucura, V. Pietrile, VI.
Bucura (2260 ni), Vf. Peleaga (2020 m), Pîrgu, Borăscu, Stîna Galbena (1700—1900 m).
M ţii Ţarcu-Godeanu: Baicu, Godeanu, Scărişoara.
O b s . Diagnoza speciei Th. dacicum, dată de Heuffcl (l.c.) necesită îndreptări.
Heuffel scria: «Rădice m ulticipite», «foliis caulinis ovato subrotundatis» şi «siliculis
inferioribus pedunculo brevioribus ». Aceste însuşiri se găsesc numai în cazuri excepţionale
şi nu la majoritatea exemplarelor, iar ultima frază citată trebue înţeleasă tocmai invers.
var. korongiânum Czetz in Sched. et ap. Jka. in OBZ VI (1856) 363 n. nud. —
Th. Korongiense Czetz ap. Jka. in Linn. X X X (1859) 558. — înfăţişarea, frunzele şi in
florescenţa ca la Th. dacicumt de care se deosebeşte net prin siliculcle mai asemănătoare cu
cele dela Th. Kovâtsii, deoarece stilul este mult mai lung decît ştirbitura, care de obicei
este aproape retezată şi cu lobii aripilor puţin pronunţaţi. Pedicelii fructiferi inferiori egali
cu siliculă, sau mai lungi. — M ţii Rodnei: Mt. Corongiş (1900 m). M ţii Bucegi: Vîrful
cu Dor (2006 m), V. Cerbului (1800 m). M ţii Retezatului: Zănoguţa.
ssp. banaticum (Uechtr.) Jâv. Magy. FI. (1925) 406. — Th. banaticum
Uechtr. in OBZ X X V (1875) 186. — Th. alpestre Heuff., non L. — E x s .:
FR E nr. 2430. - I c . : Pl. 66, fig. 3, 3a, b.
Plantă in general viguroasă, înaltă de 15—31 cm, Racem fructifer scurt,

lung de 2,5 —10 cm. Peduncul fructifer orizontal, rigid, lung de 4 —5 mm.
Siliculă alungit cuneat obcordată, lungă de (9) 10—12 mm. Lobii emarginaţiei
divergenţi, cu vîrf rotunjit şi puţin aplecat spre interior. Stilul siliculei mature
ajunge numai pînă la 1 /3 —1 /2 a emarginaţiei.
M ţii Birsei: Mt. Piatra Craiului (Borb.); M ţii Cernei: Mt. Domogled, V. Cernei.
la Poiana Balta Cerbului.
R ă s p . g e n . : Carpaţii din R.P.R.
5. Th. Kovâtsii Heuff. in Flora X X X V I (1853) 624. - Th. alpestre

Porc., non L. — Th. alpinum Baumg., Schur, non L. — Th. cochleariforme
Schur, Fuss, Jka., non DC. — Th. Jankae Borb.. non Kern. — Th. longira-
P l a n ş a 66. — 1. Thlaspi Kovâtsii Heuff., la . racem fructifer, lb . părţi florale,

lc . siliculă — 2. Th. dacicum Heuff., 2a. idem, exemplar mic, 2b. părţi florale, 2c. siliculă. —
3. Th. dacicum ssp. banaticum (Uechtr.) Jâv., 3a. idem, exemplar mic, 3b. siliculă.
PLANŞA 6$
CRL'CIFER A E 103
cemosum Schur in OBZ V III (1858) 22; Enum. pl. Transs. (1866) 69. — Th.
montanum Fuss, Schur, non L. — Th. praecox Schur, Fuss, non W ulf. — Th.
trojagense Zapal. in Bull. Acad. Crac. B (1913) 444. — Buruiana viermelui.
— Kovâcsfele tarsolya. — E x s .: F R E nr. 153; FEAH nr. 2524. — I c . :
Pl. 66, fig. 1, la -c ; Romer Pflz. Burzenlănd. (1898) T. 8; H ay. Pflzd. (1916)
362; Prod. FI. II, ed. II (1939) 115, fig. 2.
2J-. Rădăcină pivotantă. Tulpină subterană adesea evidentă, în partea

inferioară trece în rădăcină, iar în cea superioară de obicei abundent ramifi
cată, dă naştere unor stoloni scurţi, repenţi, term inaţi în rozete de frunze
sau unor rozete sesile şi la tulpini florifere. Astfel planta adeseori este foarte
tufoasă, rar cu tulpină solitară. Tulpină erectă, înaltă de 8 —25 (60) cm, uneori
ascendent erectă, adeseori flexuoasă, glabră sau foliată, simplă, rareori cu 1—2
ramuri zvelte. Frunze bazale lung peţiolate, cu limb lat ovat, eliptic sau
rotund, uneori mai lat decît lung, întreg, rar slab ondulat dinţat, la vîrf rotunjit,
îngustat foarte brusc în peţiol, cu baza adeseori cordată. Frunze tulpinale
alungit ovate sau lanceolate, sesile, adînc sagitate, amplexicaule, cu auricule
pronunţate, rotunde, pe margini întregi, la vîrf obtuze sau rotunjite. Inflores
cenţa la început un racem dens, umbeliform, curînd însă se prelungeşte. Sepale
alungit ovate, lungi de 2 —2,5 mm, albe sau verzi-gălbui. Petale albe, obovate,
treptat îngustate în unguiculă cuneată, lungi de 3 ,5 —4,5 (5) mm. Stamine
simple, lungi de 2 —3 mm. Racem fructifer lung, cu silicule aşezate rar. Pedi-
celi orizontal patenţi, lungi de 6 —10 mm, de obicei mai lungi decît siliculele,
rar subegali cu acestea. Siliculă matură lungă de 5 —7 mm, alungit obovat
cuneată, ± slab emarginată, uneori subtruncată, îngust aripată, cu lobii
terminali d ivergen ţi; stilul m ult ieşit deasupra emarginaţiei. Seminţe de obicei
cîte 3 —4 într-o lojă, ovoidale, brune deschis, lungi de cca 2 mm. — IV —V.
S t a ţ i u n e a . In fîneţe şi păşuni uscate, pe coaste stîncoase, ierboase
din etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . .* Cheia Lăpuşuliii (r. Lăpuş). R e g . C lu j : Mţii
Rodnei: Corongiş, Mt. Craja la Rodna, Pălarca (r. N ăsăud); Bărăi, Feiurdeni, Apahida,
Căianu, Boju, Fînaţele Clujului, Cluj la Hajongard, Nudăşel, Dl. Strpja Mare (r. Cluj);
Aiton, Valea Florilor, Turda, Cheile Turzii, Colţii Trăscăului (r. Turda). R e g . A u t . M . :
Şumuleu, Mţii Giurgeului: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem », Piatra Singuratică (r. Ciuc). ^
R e g . S ta lin : Mţii Ciucaşului: Ciucaş, Piroşca, Tesla; Mţii Birsei: V. Gîrcinului, Piatra
Mare, Postăvaru, Piatra Craiului; Hărman, Predeal, Oraşul Stalin; Mţii Bucegi (r. Stalin);
Mţii Făgăraşului pe Suru (r. Făgăraş). R e g . H u n e d o a r a : Govăşdia (r. Hunedoara). R e g .
P i t e ş t i : Mt. Ghiţu, Dîmbovicioara (r. Muscel). R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi. R e g . B a c ă u :
Mt. Ceahlău pe Gardul Stănilelor.
var. affiue (Schott et Ky.). — T h . a f fin e Schott et Ky. in Kotschy exs. '(1850)
n. nud. ex Boiss. FI. or. I (1867) 327. — Tulpină subţire, lungă. Siliculă triunghiular
obcordată, spre bază alungită, la vîrJT scurt emarginată. Stil lung cît jumătatea siliculei. ,
404 F L O R A R .P .R .
Loje cu cîte 7—8 seminţe. — în pajişti alpine şi subalpine. — R e g . C lu j: Mţii Rodnei:

pe Corongiş. R e g . A u t . M . : Mt. «Ocsem», Hăghimaşu Mare. R e g . S ta l i n : Mt. Piatra
Craiului; Mţii Făgăraşului pe Mt. Suru. R e g . H u n e d o a r a : slinei calcare la Govăşdia (r.
Hunedoara). R e g . P lo e ş ii: Mţii Bucegi: Caraiman şi Jepii Mari. R e g . B a c ă u : Gura
Stănilelor din Mt. Ceahlău.
R ă s p . g e n . : R. P. Romînă, Balcani.
Genul 177. A E T H I O N E M A * ) R. Br.

in Ait. Hort. Kew. IV, ed. II (1812) 80.
Plante anuale sau perene, ramificate de la bază şi complet glabre. Frunze
ovate pînă la îngust lanceolate, întregi, cele inferioare adeseori îndesuite. Celule
cu mirozină fără clorofilă, în leptom. Sepale ± erecte, două dintre ele dila
tate saciform la bază. Petale albe sau roşietice, unguiculate. Stamine mari
cu apendici în partea interioară; cele 2 scurte simple, pe ambele laturi, la
bază, cu cîte o glandă mică nectariferă (Pl. 14, fig. 38). Fruct siliculă compri
mată, lat aripată, obcordată, netedă, la unele specii de două feluri (hetero-
oarpie); unele silicule mai mari, cu 2 loje, dehiscente, cu 2—4 seminţe într-o
lojă, altele asemănătoare, dar cu mult mai mici, indehiscente, fără perete fals,
cu o singură sămînţă. Sămînţă la cele dehiscente cu suprafaţa neregulată,
umezită devine mucilaginoasă, lsa cele indehiscente netedă, umezită nu devine
mucilaginoasă. Embrion notoriz la cele dehiscente, iar la cele indehiscente
pleuroriz.
Genul cuprinde cca 35 specii anuale pînă la perene şi subfrutescente
La noi creşte o singură specie.
Ae. saxâtile (L.) R. Br. 1. c. — T h la s p i s a x a tile L. Sp. pl. ed. I (1753) 646.
E xs.: FRE nr. 541. — I c .: Pl. 12, fig. 4, 4a.
2J.. Rădăcină pivotantă. în primul an planta are 1—2 tulpini, înalte de
5—20 (30) cm, în anii următori se ramifică mult din baza lemnoasă. Ramuri
ascendente, simple sau ramificate, foliate. Frunze inferioare ± îndesuite,
± alungit obovate, uneori lanceolate sau eliptice, îngustate în peţiol.
Frunze mijlocii şi superioare Îngust lanceolate sau aproape liniare, îngus
tate în peţiol scurt, la vîrf acutiuscule, întregi, groase, ± cărnoase şi
glauce. Flori în racem dens, după înflorire mult prelungit, mici, albe
sau roşietice. Sepale alungit ovate, membranos marginate, lungi de 1,75 mm.
Petale obovat cuneate, lungi de cca 3 mm. Stamine scurte simple, cele lungi
pe latura internă cu apendice membranos, în partea superioară cu un din-
ţisor. Fructe de 2 feluri (hetcrocarpie):
1) siliculă lat eliptică, pînă la orbiculară, lungă de 6—8 mm şi lată de 4—6
mm, dehiscentă prin 2 valve, cu pedicel arcuit curbat, mai scurt decît siliculă,
pe latura inferioară convexă, pe cealaltă concavă, lat aripată, cu nervuri radi-
*) Derivat din cuvîntul grecesc aetlies = neobişnuit, şi ncma = fir, aţă, din cauza fila
mentelor sale aripata sau dinţate, ceea ce la plante nu este în general obişnuit.
C R U C IF E R A E 405'
are, la vîrf adînc emarginată. Stil scurt, cel mult cît jumătatea emarginaţiei.-
Seminţe 2—4 în fiecare lojă, ovat eliptice, lungi pînă la 1,5 mm, pe suprafaţă
cu neregularităţi. Stratul neregulat la umczire se îmbibă cu multă apă, um-r
flîndu-se şi învelind sămînţă cu un strat străveziu, gelatinos. Embrion notoriz.
2) silicule asemănătoare, dar cu mult mai mici, indehiscent,. cu pediceli
drepţi şi erecţi, lat aripate, fără perete fals, se desprind în întregime de pe
pedicel. Ovule 2—4, din care se dezvoltă numai unul, cu suprafaţă netedă,
nedevenind mucilaginoasă la umezeală. Embrion pleuroriz (Pl. 36, fig.
lb). - IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, abrupte.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Mţii Ţibleisului (Mt. Ţibleş şi Arsu). R e g . T im iş o a r a :
pe stînci deasupra Băilor Herculane, Cheia Prolazului la Pecenişca (r. Almaş). R e g .
C r a io v a : MLii Mehedinţilor: V. Ţeşnei la Gaura Fetei.
var. typicum Beck: FI. NO II (1892) 496. — Toate siliculele deopotrivă de mari,
dehiscenle. La noi nu s-a aflat.
var. heferoearpum Beck in Verh. ZBG Wien XL (1892) 17 Sitzb. — Silicule infe
rioare mari, dehiscente, cele superioare mici, indehiscente. Răspîndită în localităţile mai
sus enumerate.
var. baimtieum (Jka.) Thell. in Ilegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 113. — A e . b a n a -
lic u m Jka. in Linn. X X X (1859) 558. — Toate siliculele mici, indehiscente, monosperine.
După Janka, la Băile Herculane.
Răsp. gen.: Alpi, R. P. Ungară, R. P. Romînă, B alcani.
O b s. Mai recent, cu problema heterocarpiei s-a ocupat în mod experimental Malî-
şeva R. S. (Bot. Jurnal (1953) nr. 3). între altele, a făcut experienţe cu unele specii
heterocarpice de Crucifere (A e th io n e m a c a r n e u m ), constatînd că în anumite condiţii de
mediu, ele pot avea fructe uniforme. Astfel în condiţii de umiditatcêxcesivă au produs
numai un singur fel de fructe, iar în condiţii de secetă au fructificat în felul celălalt.
Din fructele ambelor experienţe s-au obţinut urmaşi monocarpici. A mai stabilit apoi,
că seminţele fructelor deosebite ale speciilor heterocarpice conţin cantităţi diferite de
materii nutritive, astfel ele au proprietăţi fiziologice deosebite, care apoi influenţează
activi LaLea vitală a seminţelor în timpul germinării. Autoarea relevă apoi, că hetero-
carpia constituie un consum mai raţional al materiilor nutritive, ca rezultat al selecţiei
naturale. în sfîrşit, ajunge la concluzia că heterocarpia trebue considerată ca o adap
tare biologică în urma acţiunii factorilor externi asupra plantei.
R ă s p . g e n . : î n munţii Europei centrale şi de S; Algeria.
Subtribul 4. I b e r i d i n a e Hay. 1. c. 291.
Fructul silicvă turtită, aripată, de obicei cu 2 seminţe, sau siliculă dehis-
centă. Peri simpli sau lipsesc, rar ramificaţi.
Genul 178. I B E R I S * ) L.
406 F L O R A R .P .R .
Plante anuale, bisanuale, sau perene, glabre sau cu peri simpli, cu tulpină
îrunzoasă. Sepale erecte, nedilalate saciform la bază. Petale albe, roşii sau vio-,
lete, inegale, mai ales cele marginale foarte radiante. Stamine simple (fără
apendicul), cele scurte cu cîte o glandă nectariferă pe ambele laturi (Pl. 14,
fig. 34). Pedicel fructifer ± comprimat, pe o latură pubescent. Fruct sili
culă ovată sau orbiculară, angustiseptă, comprimată dinspre margini, lat
aripată, emarginată, biloculară, dehiscentă, cu cîte un ovul pendul. Sămînţă
turtită, la umezeală mucilaginoasă. Celule cu mirozină atît în mezofil cît şi
în leptomul frunzelor. Embrion pleuroriz.
Cuprinde cca 30 specii, dintre care multe se cultivă şi la noi prin
grădini.
1 a Plantă perenă, subfrutescentă, cel puţin la bază lemnoasă. Frunze ±

groase, cu margini în tr e g i.......................................................................... 2
1 b Plantă anuală, bisanuală, trianuală, ierbacee ...................................... 4
2 a Plantă scundă, de.5—10 cm, cu frunze înguste, ± liniare, late abia de
1,5 mm, groase, aproape cilindrice. Siliculă puţin mai lungă decît lată,
spre vîrf lat aripată, adînc emarginată. Stil lung dc 1—1,5 mm, ±
egal sau puţin mai lung decît emarginaţia .................. 1. I. saxatilis
2 b Plantă înaltă pînă la 50 cm, cu frunze mai late, ± spatulate, întotdeauna
plan e.............................. ................................................................................ 3
3 a Ramuri florifere lemnoase, fragile. Frunze lat spatulat cimeate, mai
late de 5 mm, îngustate în peţiol. Inflorescenţă lată, cu flori mari,
albe; racem scurt, cel fructifer nu se prelungeşte. Siliculă mai lată decît
lungă, nearipată, neemarginată sau puţin emarginată. Stil lung de 1
mm. Sămînţă aripată .................................................. 6. I. sempcrflorens
3 b Ramuri florifere ierbacee, mlădioase. Frunze îngust spatulate sau liniar
lanceolate, abia pînă la 5 mm lăţime, întotdeauna întregi. Racem fruc
tifer bogat în fructe, lax, prelungit. Siliculă puţin mai lungă decît lată,
la vîrf lat aripată. Stil lung de 1,5—2 mm, depăşeşte emarginaţia.
Flori albe..........................................................................7. I. sempervirens
4 a Frunze întregi sau numai la vîrf cu 1—2 dinţi.......................................... 5
4 b Frunze — cu excepţia celor supreme — serate, dantelate, sau aripat
fidate ...... ............................. ......................................................................... 6
5 a Tulpina la bază adeseori lemnoasă şi foarte ramificată, de obicei scundă.
Frunze inferioare spatulate, cele superioare liniar spatulate, obtuziuscule,
toate întregi, glabre. Racem fructifer dens, scurt, ovat. Flori albe sau
rozee, foarte radiante. Stil de 2 ori mai lung decît emarginaţia siliculei
2. I. taurica
Pl a n ş a 67. — 1. I b e r is a m a r a L., la . părţi florale, lb . siliculă şi secţ. sa trans

versală. 7 2. / . p i n n a t a Jusl., 2a. parii florale, 2b. siliculă şi secţ. transv. — 3. I . s a x a -
t i l i s Torn., 3a. exemplar fructifer, 3b. părţi florale, 3c. siliculă şi sccţ. transv. — 4. I . u m -
b e lla la L., 4a. părţi florale, 4b. siliculă şi secţ. transv. — 5. / . ta u r ic a DC., 5a. părţi flo
rale, 5b. siliculă şi secţ. transv.
PLANŞA 67
CRUC1FERAE 409
5 b Tulpină ierbacee, simplă, sau în partea superioară (rar şi mai jos) rami
ficată. Frunze tulpinale lanceolate sau liniar lanceolate, acuminate.
Flori rozee sau roşii. Racem fructifer foarte dens, umbeliform. Pediceli
puţin îngroşaţi spre bază. Lobii siliculei erecţi; emarginaţie adîncă.
Stil lung de 2—3,5 mm, ± de lungimea lobilor... 4. I. umbellata
6 a Racem fructifer prelungit foarte mult, lax. Fruct orbicular, îngustat
spre vîrf, cu lobii erecţi. Frunze dinţate, rar aproape întregi sau puţin
lobate. Flori albe . . . . ’. .................... *.......................................3. I. amara
6 b Racem fructifer foarte scurt, umbeliform. Petale foarte radiante. Plante
scurt pubescente. Frunze de obicei penat fidate sau sectate, cu rachis
filiform şi 1—3 perechi de lacinii liniare. Siliculă spre vîrf abia
îngustată, cu lobi divergenţi, obtuzi, cu stil egal sau puţin mai lung
decît emarginaţia. Flori a lb e .............................................. 5. I. pinnata
1. 1. saxătilis Torn. Cent. pl. II (1756) 23, in L. Amoen. acad. IV (1759)
321; N. Busch in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 551. — s a x . ssp. v e rm icu la ta
Prod. Consp. I (1935) 120. — E xs.: FRE nr. 1951. — I c .: Pl. 67, fig. 3, 3a-c.
2J.. Plantă subfrutesccntă, cespitoasă, înaltă de (2)5—10 cm. Rădăcină
groasă, lemnoasă. Tulpina la bază mult ramificată, cu ramuri scurte şi mai lungi,
acestea din urmă ± repente; toate ramurile terminate în rozete sau lăstari
des frunzoşi. Frunzele rozetelor liniare sau liniar lanceolate, obtuziuscule
sau acutiuscule, adeseori mucronate, groase, cărnoase, semicilindrice, spre bază
puţin îngustate, lungi de 1—2 cm, late de 1—1,5 mm, glabre sau scurt ciliate.
Tulpină floriferă pubescentă, cu frunze asemănătoare celor bazale. Inflorescenţă
racem scurt, prelungit puţin după înflorire, cu flori albe sau şi roşietice. Sepale
puţin roşietice, alb marginate, lungi de cca 4 mm. Petale de 2 feluri; cele
exterioare cu mult mai mari decît cele interioare, lungi de 6 —8 mm ,cele inte
rioare lungi de cca 5 mm. Racem fructifer scurt. Pediceli orizontali sau puţin
erecţi, lungi de 4—7 mm, scurt pubescenţi. Silicule ovat patrunghiulare, puţin
îngustate spre ambele capete, lungi de 5—8 mm şi late de 4,5—6 mm, de la
mijloc în sus aripate; aripa se lăţeşte brusc în sus, la vîrf adînc emarginată,
cu lobi puţin divergenţi, obtuzi sau acutiusculi, erecţi. Stil de 1—1,5 mm
lungime, cca de lungimea ştirbiturii (sau puţin mai lung). Sămînţă ovată,
lungă de 3 —3,5 mm şi lată de 2 mm. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, în crăpăturile stîncilor.
Răsp. î n ţ a r ă : R e g . C o n s t a n ţ a : Băltăgeşti pe Dl. Alah-Bair (r. Hirşova).
Măcin pe Mt. Pricopan şi Dl. Bujorului, Greci pe Dl. Ţu[uiatu, între Tur-
R eg. G a la ţi:
coaia şi Ccrna pe Dl. Chervent (r. Măcin). ^
O b s . Independenţa formei I . s a x . ssp. v e r m i c u l a t a (M. B.), citată mai sus în
sinonimie, precum şi prezenţa ei în Dobrogea, nu este încă lămurită. Faţă de adnotaţia
publicată pe eticheta Florei Rom. exs. Nr. 1951, unde se spune că această varietate
este deosebită pe nedrept, trebuie să amintim că şi în DC. Prodr. I (1824) 181 se carac
terizează această varietate la fel cu Hayek şi Prodan. Noi n-am văzut exemplare din
Dobrogea cu frunze hotărît obtuze.
R ă s p . g e n . : Europa de S şi SE (Crimeia).
410 F L O R A R .P .R .
2. ? I. tâurica DC. Syst TI (1821) 402. — I c .: Pl. 67, fig. 5, 5a, b

OO — OOO. Rădăcină pivotantă. Tulpină decumbentă, la bază lem
noasă, groasă pînă la 8 mm, bogat ramificată, emite ramuri florifere ± decum-
bente, apoi ascendente, înalte de 10—25 cm, cilindrice, frunzoase, aspru pubes-
cente, simple sau ramificate, ierbacee, fără rozete la bază. Frunzele inferi
oare sau cele ale lăstarilor tineri spatulate, atenuate lent în peţiol, cu limb
obovat sau lanceolat, întreg şi rotunjit. Frunze tulpinale oblanceolate sau
slab spatulate, obtuziuscule, treptat îngustate în bază îngustă, lungi pînă la
3,5 cm, late de 3—4 mm, întregi, glabre, scurt şi rar ciliate pe margini. Inflo
rescenţă racem scurt şi dens, prelungit puţin pînă la fructificaţie. Sepale
lat obovate, nuanţate in roz, străvezii, membranoase, lungi de 3 mm. Petale
mari, foarte radiante, albe sau rozee, lungi de 7—8 mm, cele mici de cca 5 mm,
cu limb eliptic, lung de 5 mm; brusc atenuat în unguiculă. Stamine simple.
Racem fructifer .scurt, ovat. Pediceli patent erecţi, cei inferiori puţin mai
lungi decît siliculă, cei superiori ± egali. Siliculă turtită, pe latura superioară
subplană, pe cealaltă bombată, lungă de 7—8 mm, lat eliptică, de la mijloc
în sus aripată, adînc emarginată, cu lobi erecţi, obtuzi. Stil de două ori mai
lung decît ştirbitura, cu stigmat disciform mai lat. Seminţe cîte una în fie
care lojă, semieliptice, brune negricioase, lungi de cca 4 mm. — V.
S t a ţ i u n e a şi răsp. în ţară. Prin locuri pietroase. Indicată din « Dobro
gea », fără precizarea localităţii.
R ă s p . g e n . : Balcani, U.R.S.S. de S europeană.
3. * I. amăra L. Sp. pl. ed. I (1753) 649. - I c .: Pl. 67, fig. 1, la, b.
O. Rădăcină ramificată. Tulpină erectă, înaltă de (12) 20—30 (40) cm, soli
tară, simplă sau ramificată, uneori foarte extins sau corimbos ramificată, cilin
drică, ierbacee, glabră, în partea superioară împreună cu ramurile rar şi aspru
pubescentă. Frunzele bazale lipsesc în timpul înfloririi. Frunze tulpinale oblan-
ceolat spatulate, cuneat îngustate pînă la bază, dur şi obtuz dinţate sau chiar
sinuat lobat dinţate, cele superioare numai spre vîrf dinţate, toate glabre,
± distante, pe margini înspre bază slab şi scurt ciliate. Inflorescenţă racem
dfcns, mult prelungit pînă la maturitate, cu flori albe, foarte radiante, cu un
miros plăcut. Sepale ovate, lungi de 2-2,5'inm , alb marginate. Petale albe,
cele lungi de 5—7 mm, cele scurte de 3—3,5 mm, lat eliptice, îngustate brusc
în unguiculă. Racem fructifer alungit.pînă la 6 cm, cu pediceli orizontali,
puţin mai lungi decît siliculă. Siliculă aproape circulară, turtită, cu ambele
laturi ± egale, lungă şi lată de 6—7 mm, începînd de la bază. aripată, adînc
emarginată, cu lobi erecţi, acuţi sau acuminaţi, distanţaţi. Stil puţin mai
lung, rar mai scurt decît ştirbitura. Seminţe cîte una în fiecare lojă, semi
eliptice, brune negricioase, lungi de 3 mm. Plantele însămînţate toamna
înfloresc în V—VI, iar cele însămînţate primăvara, înfloresc în VII—VIII.
Staţiunea. Plantă mult cultivată în grădinile cu flori, în mai multe

forme horticole.
R ă s p . g e n . : Europa, Algeria. Introdusă în Crimeea şi Transcaucazia, Japonia,
Noua Zelandă, America de S.
4. * I. umbellâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 649. — Limba Mării. — Krătai

tatârvirâg. — Doldiger-Bauernsenf. — I c .: Pl. 67, fig. 4, 4a, b.
O, O O . Rădăcină pivotantă. Tulpină ierbacee, erectă, la exemplarele
viguroase groasă, puternică, înaltă de 15—50 (70) cm, solitară, simplă sau
ramificată mai ales la partea superioară, glabră ca şi întreaga plantă. Frunze
lanceolate sau liniar lanceolate, late de 5—6 mm, îngustate în peţiol scurt,
acute sau acuminate, întregi, spre vîrf cu unu sau mai mulţi dinţi, pe una sau
pe amîndouă laturile (are şi forme cu frunze foarte înguste, de 0,5—1—2 mm).
Inflorescenţă foarte densă, capituliformă, roşie-violetă (în grădini cu diferite
variaţiuni de culori), cu florile laterale foarte radiante. Sepale ‘ovate, ± mem
branoase, nuanţate în roşu. Petalele mari ale florilor laterale de cca 8 —10
(13) mm lungime, lat obovate, îngustate brusc în unguiculă lungă de 2 mm.
Racem fructifer scurt, dens, umbeliform, cu pediceli erecţi, puţin îngroşaţi
spre bază. Silicule îngrămădite la acelaşi nivel, acoperindu-se una pe alta,
lat eliptice, de obicei de 6—9 mm lungime şi 5—9 mm lăţime (dimensiunile pot
varia după vigoarea plantei), în partea inferioară îngust aripate, spre vîrf
foarte lat aripate, cu 2 lobi erecţi, triunghiulari, acuţi sau fin acuminaţi. Stil
de 2—3,5 mrn lungime, mai scurt sau puţin mai lung decît lobii. Sămînţă
asimetric ovată, brună, lungă de 2,5 mm.— V—VI, V II—VIII, ca la / . a m a r a .
S t a ţ i u n e a . Mult cultivată în grădinile de flori, în culori şi înfăţişări
variate. Uneori sălbăticită, de ex. la Cluj, Someşeni. Seminţele sale, cu gust
iute, în trecut erau oficinale.
Răsp. gen.: Europa de S si Insula Creta.
5. -X-I. pinnâta Jusl. Cent. I (1755) 18 in L. Amoen. Acad. IV (1759)

278. - I c .: Pl. 67, fig. 2, 2 a -b .
O , O O . Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, solitară, înaltă de 10—25 cm,
la exemplarele plăpînde simplă, la cele mai viguroase ramificată la bază sau
în partea superioară, acoperită împreună cu ramurile cu peri scurţi, groşi 7
în formă de puncte. Frunzele bazale dispar pînă la înflorire. Frunze tulpinale
penat fidate sau sectate, cu racHisul filiform, lungi de 1,5—4 cm, cu 1—3
perechi de lacinii liniare, obtuze, late de 0,5—1 ram. Inflorescenţă racem
scurt, dens, umbeliform, cu flori foarte radiante. Sepale obovate, de 2 mm
lungime, cu margini ± membranoase. Petale albe, eliptice, îngustate brusc
în unguiculă lungă de 6—7 mm. Racem fructifer foarte scurt, umbeliform
sau capituliform. Pedunculii puţin îngroşaţi spre bază, unilateral aspru
412 F L O R A R .P .R .
pubescenţi, cei inferiori mai lungi şi erecţi, cei superiori scurţi, astfel că sili
culele se îngrămădesc şi se acoperă la acelaşi nivel. Siliculă ± patrunghiular
circulară,- de 5—6 mm lungime şi tot atît de lată, la bază lat rotunjită, spre
vîrf puţin îngustată, aripată de la mijloc în sus, cu cei 2 lobi divergenţi, obtuzi,
cu vîrfurile aplecate în afară. Stil egal s£.u puţin mai lung decît ştirbitura.
Sămînţă brun negricioasă, semieliptică, lungă de cca 3 mm. — V—VI,
V II—VIII, variind după data însămînţării (Vezi. la / . a m a ra ).
S t a ţ i u n e a . Se cultivă ici-colo prin grădini (Grec.).
întrebuinţări. Se foloseşte ca salată şi ca antiscorbutic.
R ă s p . g e n . : E u ropa de S, Asia Mică.
6. * I. semperfl6rens L. Sp. pl. ed. I (1753) 648.

4. Plantă şubfrutescentă, înaltă pînă la 50 cm, cu tulpină lignificată, groasă
de 3 mm, ± netedă şi cu cicatricele frunzelor vechi, ramificată în partea
superioară, cu ramuri ierbacee florifere, lungi de 5—18 cm, glabre. Frunze
persistente, oblanceolate, subspatulate, groase, pieloase, treptat îngustate în
peţiol, întregi, la vîrf rotunjite sau rareori obtuze; cele inferioare late pînă
la 13—15 mm şi lungi de 5—6 cm, cele superioare late de 4—5 mm. Racem
dens, scurt, lat peste 4 cm, cu flori mari, radiante. Sepale lat eliptice, lungi
de 4 mm, la partea superioară membranoase. Petale albe, cele mari lungi
de cca 10 mm, lat obovate, abrupt îngustate în unguiculă lungă de 2—2,5
mm, cele mici aproximativ cît 1 /2 din cele mari. Stamine mai scurte decît
petalele cele mici. Racem fructifer neprelungit sau puţin prelungit, cu pedun-
culi erect patenţi, unilateral aspru puberuli. Siliculă foarte turtită, cu mult
mai lată decît lungă, lată de 9—10 mm, lungă de 5 mm, nearipată, la vîrf
în linie dreaptă, sau abia emarginată, cu stil lung de 1 mm. Seminţe cîte una
în fiecare lojă, orbiculare, lungi de 4—5 mm, de jurîmprejur aripate. înflo
reşte în tot timpul anului în ghivece, mai ales dela X —V.
S t a ţ i u n e a . Se cultivă în ghivece, înflorind şi iarna. Grecescu o
aminteşte de la Curtea de Argeş.
Răsp. gen.: Sicilia, Persia.
7. -X- I. sempervirens L. Sp. pl. ed. I (1753) 648* — I c .: Pl. 28, fig. 7,
Plantă subfrutescentă, ramificată în etaje în fiecare an, cu ramuri lemnoase.
Ramuri i lungi, procumbente sau erecte, lignificate, emit tulpini ierbacee,
florifere, lungi de 10—15 cm, mlădioase, cilindrice, glabre, verzi, neramifi
cate. Frunze tulpinale îngust lanceolate, (rareori eliptice sau lanceolate),
cel mult de 5 mm lăţime, la bază puţin îngustate, la vîrf obtuziuscule, glabre,
pe margini întregi. Inflorescenţă racem scurt, dens, cu flori foarte radiante.
Sepale ovate, lungi de cca 3 mm, puţin membranoase pe margini. Petale
albe, lungi de cca 9 mm, alungit obovate, brusc îngustate în unguiculă: Racem
fructifer bogat, lax prelungit, Pediceli fructiferi unilateral pubescenţi, ori
zontal patenţi, uneori ± recurbaţi sau patent erecţi, cca de lungimea siliculei.
Siliculă subrotund patrunghiulară, puţin mai lungă decît lată,- lungă de
7,5 mm şi lată de 6 mm, în partea inferioară îngust aripată, în cea supe
rioară lăţită, la vîrf adînc emarginată, cu lobi obtuzi, divergenţi. Stil de
1,5—2 mm lungime, depăşeşte ştirbitura siliculei. Sămînţă ovată, lungă de
3 —3,5 mm brunie, nearipată. — IV—V —VI. înfloreşte adeseori încă odată
toamna.
S t a ţ i u n e a . Se cultivă ici-colo în grădini.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Cele mai multe specii de I b e r i s enumerate mai sus, nu sînt
plante spontane din flora ţării noastre. Sînt totuşi foarte răspînditc ca plante cultivate
şi unele foarte potrivite şi pentru comercializare ca flori tăiate. I . s e m p e r v i r e n s , ca
plantă verde şi iarna, c potrivi Lă pentru bordura straturilor de flori sau pentru stîn-
cării. I . s e m p e r f l o r e n s înfloreşte şi iarna, în casă. Unele specii se pot modela prin tun
dere iar cele anuale, cu florile lor bogate şi viu colorate, constituie o podoabă în
grădini.
Răsp. gen.: Europa de S.
Genul 179. B I S C U T E L L A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 193, nr. 531], ed. V (1754) 294, nr. 724. - O c h e -
1 a r i ţ ă.
Plante anuale sau perene. Tulpina cu peri simpli, uneori nefoliată. Inflores
cenţă racem simplu sau corimbos. Sepale patule sau erecte, la unele specii
adînc şi lung dilatate saciform la bază. Petale uniforme, galbene. Stamine
simple. Glande nectarifere la fiecare specie altfel dezvoltate (Pl. 14, fig. 35).
Stil lung. Siliculă foarte comprimată, în partea de sus şi de jos emarginată,
asemănîndu-se cu o pereche de ochelari, la maturitate se despică în două
mericarpe închise, cu cîte o singură sămînţă. Sămînţă comprimată, pe funicul
lung. Embrion pleuroriz. Celule cu mirozină în leptom.
Dintre cele 6 specii, la noi se găseşte numai specia de mai jos.
B. levigâta L. Mant. II (1771) 255. — Ochelariţă. — Kozonseges korong-

pâr. — Glattes Brillenschotte. — E x s.: FRE nr. 1483, 1484. — I c : Pl. 68,
fig. 3, 3a—c, 4, 4a.
Colet multicapitat, ± lignificat. Tulpini solitare sau mai multe, înalte de
15—30 (45) cm, erecte, ramificate, puţin foliate, păroase, rar glabre, la bază
cu rozete de frunze şi sub acestea cu rămăşiţele frunzelor uscate. Frunze
bazale spatulate sau cuneat lanceolate, lung peţiolate, setos păroase, rar glabre,
întregi sau dinţate, uneori lobat dinţate. Frunze tulpinale îngust lanceolate
*) Denumire compusă din 2 cuvinte latine: bis = de două ori şi scutella = scut
mic sau blid mic, din cauza formei fructelor.
414 F L O R A R .P .R .
sau liniare, mici, întregi, obtuziuscule, de obicei cu baza puţin lăţită, sesilă-
Flori galbene-aurii în racem lax, corimbos ramificat. Sepale gălbui-verzui,
lungi de 2,5—3 mm, patule, nedilatate saciform la bază. Petale alungit
obovate, cuneate, la bază brusc îngustate în unguiculă .scurtă, pe ambele
lături cu cîte un dinţişor lung de 5—6 mm. Stamine simple. Peduncul fructifer
patent, cu puţin mai lung sau egal cu fructul. Siliculă foarte comprimata,
netedă sau ± aspră, lungă de peste 1 cm, compusă din' două jumătăţi orbicu-
lare, emarginată la ambele capete, de jur împrejur îngust aripată, cu stil lung
ieşit din ştirbitură. Sămînţă turtită, lungă de 2,2,5 mm, cade împreună cu
valva înehisă. — V—VI (VII).
S t a ţ i u n e a . Coaste stîncoase şi ierboase, grohotişuri, păşuni, pe soluri
calcaroase, în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . în ţ a r ă : R e g . C l u j : Mţii Rodnei (Corongi.su Mare şi M ic); Cheia Turzii,
Mţii Trăscăului (Colţii Trăscăului), Mţii Gilăului: Piatra Vulturesc şi Mt. Scăriţa deasu
pra Corn. Poşaga (r. Turda). R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului: Ilăghimaşu Marc, Hăghimaşu
Negru, Mt. « Ocsem ». R e g . S t a l i n : Ilărman pe Dl. « Talinenberg » (r. Stalin); Mţii Ciu-
caşului; Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Craiului; Mţii Bucegi în V. Mălăeşti; Mţii Făgă
raşului: Arpaşu, Suru, Straja, Plaiu Tătarului. R e g . T i m i ş o a r a : Băile Herculane (r.
Almaş). R e g . C r a i o v a : Mţii Mehedinţilor: V. Cernei, V. Ţeşnei, Piatra Cloşanilor; Pasul
Lainici (r. Tg. Jiu). R e g . P ite ş ti* : Gara Lotru pe Mt. Foarfecă (r. L oviştea); Mţii Făgă
raşului (sub N egoiu); Dîmbovicioara (r. Muscel). R e g . P l o e ş i i : Mţii Bucegi: Buşteni la Urlă-
toare, V. Jcpilor, Vf. Omu. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău, Cheile Bicazului, Mt. Măgura din
V. Bistricioarei.
1 a Siliculă lungă de 4 —7 mm şi încă odată pe atît de la tă ........................................ 2

1 b Siliculă mai lungă de 10 mm
var. macroeârpa Koch Syn. ed. II (1843—45) 71, ed. III (1857) 62. — B . a l p e s t r i s
W. et K. Pl. rar. Ilung. 11.1 (1812) 253, tab. 228. — Ic.: Pl. 68, fig. 4. — R e g . C l u j :
Mţii Rodnei pe Corongiş. R e g . A u t . M . : Mt. «Ocsem», Hăghimaşu Marc. R e g .
S t a l i n : Mţii Ciucaşului; Mţii Bucegi; Mt. Piatra Craiului. R e g . T i m i ş o a r a : Mt.
Domogled. — R e g . B a c ă u : Mt. Suhardu din Cheile Bicazului.
2 a Suprafaţa valvelor aspră din cauza proeminenţelor mărunte
var. saxătilis Schleich. in Lam. et DC. FI. fr. IV, ed. III (1806) 690 et DC.
Syn. (1806) 377.*— B . la e v ig . f. s c a b r a Koch Syn. ed. II (1842—45) 71, ed. III (1857)
62. — B . l a e v i g . var. t r a c h y e a r p a Borb. in OBZ XLIII (1893) 360. — R e g . C l u j :
Mţii Rodnei pe Corongiş; Mţii Ţibleşului pe Arsu şi Ţibleşu. R e g . H u n e d o a r a : Mţii
Parîngului. R e g . T i m i ş o a r a : Băile Herculane (r. Almaş)
2 b Suprafaţa valvelor glabră, netedă............................'.............................. ........................... 3
3 a Frunze ± aspru păroase, cenuşiu-verzi, mate
Planşa 68. — 1. C o r o n o p u s p r o c u m b e n s Gilib., la . părţi florale, lb . silicu lă .—

2. C. d id y m u s (L.) Sm., 2a. siliculă. — 3. B i ş c u t e l l a l e v i g a t a L. var. v u l g a r i s Gaud.
f. d e n t a t a Gren. et Godr., 3a. ramură fructiferă, 3b. părţi florale, 3c. siliculă. — 4.
B . l e v i g a t a var. a l p e s t r i s (W. et K.), 4a. siliculă. — 5. P e t r o c a l l i s p y r e n a i c a (L.) R. Br.,
5a. părţi florale, 5b. siliculă, 5c. frunză mărită.
PLANŞA 68
CRUCI FER A E 417
var. vulgâris Gaud. FI. Helv. IV (1829) 233. — B . la e v i g . c. m o l l i s Schur

Enum. pl. Transs. (1866) 70. — Are 3 forme:
f. integrata Gr. et Godr. FI. fr. (1848) 136. — Frunze bazale ± întregi. —
Exs.: FRE nr. 1484 p.p. — B e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Corongiş şi Mihăiasa. R e g . A u t .
M . : Mt. Hăghimaşu Mare. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului; Mţii Bucegi: Bătrîna, Piatra
Arsă, V. Ialomiţei, Obîrşia, Caraiman, Doamnele, V. Cerbului, Vf. cu Dor; Mt.
Piatra CraiiM. R e g . T i m i ş o a r a : Mt. Domogled. R e g . C r a i o v a : Mt. Oslea deasupra
Tismanei. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău: Piatra Detunata, Toaca. R e g . I a ş i : Bîrnova
(r. Iaşi).
f. dentâta Gr. et Godr. 1. . — Ie. : Pl. 68, fig. 2. — Limbul frunzelor bazale
dinţat sau serat. — Forma cea meu comună. — R e g . C l u j : Cheile Turzii, Colţii
Trăscăului, Belioara pe Mt. Scăriţa (r. Turda); Baia de Arieş (r. Cîmpeni). R e g .
A u t . M . ; Mt. «Ocsem» (FRE nr. 1483). R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului; Mţii Bucegi
(Mt. Grohotiş între Guţan şi Strunga). R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi pe Vf. cu Dor.
R eg. B a că u : Mt. Ceahlău pe Detunata. R e g . I a ş i : Bîrnova.
f. ambigi a (DC.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 99. B . a m b ig u a
DC. Syst. II (1821) 415; Wallr. Schedul. crit. I (1822) 338. — Frunze dinţate
în tot lungul lor. — R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi pe V. Ialomiţei. R e g . B a c ă u : Bicaz
pe Piatra Gorbinei (r. Ceahlău).
3 b Frunze glabre sau numai pe margini ciliate. Plantă înaltă pînă la 30 cm
var. glâbra (Clairv.) Gaud. FI. Helv. IV (1829) 235. — B . g l a b r a Clairv. Man.
herbor. (1811) 216. - B . l u c i d a DC. Ann. Mus. Par. X VIII (1812) 300, t* V II. -
B . la e v . var. g la b r e s c e n s Schur Enum. pl. Transs. (1866) 70. — R e g . C l u j : Mţii
Rodnei pe Vf. Ineu. O mai indică şi Grecescu (Consp. 74), dar fără localitate.
f. Bucegii (Simk). — B . B u c s e c s i i Simk. in B K . VI (1907) 19 et (5). — Tul
pină glabră, frunze glabre şi pe margini; plantă mică, înaltă de 10—20 cm. — R e g .
S t a l i n : Mţii Bucegi în V. Mălăeşti.
O b s . 1. Zapalowicz mai aminteşte de var. m a r m a r o s i e n s i s Zapal. in Rozprawy

t. 13 B (1913) 332), cu petale lungi numai de 4—4,8 mm şi sepale mai late, apoi
de f. m u l t i c e p s Zapal. 1. c. cu bază ramificată, cu 5 —15 tulpini. Amîndouă de pe
Mt. Corongiş din Mţii Rodnei.
O b s . 2. Nomenclatura speciei B . l e v i g a t a , precum şi a cercului ei de afinitate,
este complicată. Aceeaşi plantă a fost descrisă de diferiţi autori sub diferite denumiri
şi comentate în sens diferit. Simonkai în monografia sa (BK VI (1907) 19 şi (5)) declară
că B . l e v i g a t a şi B . d i d y m a , descrise de Linne ca anuale, ar fi problematice şi trebuie
puse ca sinonime la B . l u c i d a . Autorul mai arată că B . l u c i d a DC. este o plantă apu
seană, care nu creşte la noi. Are frunze bazale glabre, numai pe margini rar ciliate şi
tulpina fără frunze, înaltă de ± 30 m. Această specie la noi este reprezentată, după
Simk., prin B . B u c e g i i (Simk.), care e scundă de 10—20 cm, cu tulpină foliată şi
frunzele complet glabre şi lucitoare.
Jâvorka însă (Magy. FI. (1925) 403) subordonează pe B . B u c e g i i ca sinonimă la
B . a l p e s t r i s Thellung (in Hegi FI. Mitt.-Eur.) şi prelucrează altfel diferitele forme ale
acestor specii. O orînduire defini Livă în haosul formelor se poate face numai pe baza
unui studiu monografic, care ar cuprinde speciile de pe întregul continent.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S, din Portugalia pînă în R.P.R.
Subtribul 5. L e p i d i i n a e Hay. FI. Steierm. I (1908) 529.

Fructul siliculă turtită, dehiscentă, sau o nuculă. Embrion (faţă de cele 3
sub triburi precedente) cu cotiledoane transversal plicate. Glande nectarifere
mediane prezente. Perii simpli sau lipsesc, rar ramificaţi.
Genul 180. L E P I D I U M * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 192, nr. 527], ed. V (1754) 291, nr. 718. - H r e n i ţ ă,
Urda vacii.
Plante bisanuale, sau perene, în alte ţinuturi şi subfrutescente, glabre

sau cu peri simpli. Tulpină solitară sau multiplă, adeseori ramificată, foliată.
Frunze diferite, dela liniare pînă la lat eliptice, întregi, dinţate sau penat
sectate, peţiolate sau sesile, cordate. Celule cu mirozină in mezofil (la L.
Draba şi în leptom). Inflorescenţă racem simplu, sau mai m ulte raceme dis
puse în corimb. Sepale alungit ovate, concave, nedilatate saciform la bază.
Petale de obicei albe, spatulate, uneori lipsesc, sau mai mici decît sepalele.
Stamine 6, sau numai 2 —4. Glande ncctarifere mici, sau mari, bilobate,
cîte una allernînd cu staminele (Pl. 14, fig. 39, 40). Ovar cu 2 ovule, cu stil
de obicei foarte scurt. Silicule mici, dehiscente (exceptînd la L. D raba),
comprimate, rotunde, eliptice, romboidale sau cordate, netede; loje cu cîte o
sămînţă pendulă. Septum îngust, lanceolat sau eliptic. Sămînţă ovată, rar
puţin aripată; tegum entul la umezeală devine mucilaginos. E m b r io n i
notoriz.
Genul cuprinde vreo 125 specii răspîndite pc întreg globul.
1 a Frunze tulpinale superioare ovate sau lanceolate, cu baza cordată,

sagitată ................................................................................................................. 2
1 b Frunze tulpinale superioare liniare sau lanceolate, cu baza cuneiform
îngustată ................................................................................................................. 5
2 a Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii de 2 —3 ori penat sectate, cu
lacinii lin iare; cele superioare lat ovate, întregi, adînc cordate, amplexi-
caule. Flori ochroleuce ........................................................4. L. perfoliatum
2 b Toate frunzele tulpinale nedivizate, sagitate, cel mult frunzele bazale,
care dispar repede, ± lir a t e .............................................................................. 3
3 a Siliculă indehiscentă, invers cordată, mai lată la bază, spre vîrf ascuţită,
cu stil lung de 1 mm, în partea inferioară ± umflată, cu m ult mai
scurtă decît pedicelul. Inflorescenţa corimb compus, ± dens. Petale
albe, ± mai lungi de 4 m m ............................................................ 1. L. Draba
3 b Siliculă dehiscentă, ovată sau obovată, cu stil scurt, pînă la 0,5 mm
lungime, ± turtită sau concavă. Inflorescenţă mai laxă, cu ramuri
lungi, mai distanţate, rareori şi racem simplu. Petale cel m ult de
3,5 mm lu n g im e .................................................................................................... 4
4 a Plantă perenă, cu rădăcină foarte groasă. Tulpina la bază acoperită
cu fibre brune ale frunzelor vechi. Frunze bazale eliptice, cu margini
întregi, lung şi îngust peţiolate, cu 3 —4 nervuri principale ieşite din
peţiol. Plantă glabră; numai inflorescenţa scabră din cauza perilor
*) Nume derivat din grecescul lepidion = solzişor, din cauza desimii şi â micimii
fructelor acestei plante, care aduc întrucîtva cu nişte solzi. Unele specii s-au întrebuinţat
drept medicament pentru bolile de piele, după analogia imaginată dintre aceste fructe
şi solzii pielei.
CRUCII* E l i A E 419
mici, măciucaţi. Siliculă acută, nearipată, mai scurtă decît pedi

cel ul .................................................................................. 5. L. cartilajn eu m
4 b Plantă anuală iau bisanuală, cu rădăcină simplă, pivotantă. Frunze
bazale cu o singură nervură principală, adeseori sinuat lobate sau braţe,
întreaga plantă des catifelat păroasă. Siliculă spre vîrf lat aripată, ±
lungă cît pedicelul ............................................................ 2. L. campcslrc
o a Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii lat eliptice sau ovat lanceolate,
nedivizate, dens şi ± mărunt serate. Bobocii florali formează globule
albe din cauza sepalelor alb m em branoase.................... 6. L. latifolium
5 b Frunze liniare, liniar lanceolate sau penat s e c t a t e ................................. 6
6 a Plante perene. Toate frunzele tulpinale îngust liniare sau liniar lan
ceolate, întregi, foarte uşor îngustate. Plantă înaltă cu ramuri subţiri ±
rigide, virgate. Frunzele bazale de obicei dinţate, lipsesc la înflo
rire .......................................................................................... 7. JL. gram iniîolium
6 b Frunze tulpinale accentuat serate sau penat sectate............................. 7
7 a Siliculă lungă de 5 —6 mm, în partea superioară lat aripată; pedicel
mai scurt decît siliculă, erect sau culcat pe axă. întreaga plantă
glabră, netedă. Frunze penat sectate, cu lacinii în g u ste.. 3. JL. sativum
7 b Siliculă lungă de 2 —3,5 mm, ncaripată sau neînsemnat aripată, cu
pediceli patenţi, mai lungi decît siliculă. întreaga plantă i aspră datorită
perilor foarte mărunţi, ca nişte p u n cte........................................ ............... 8
8 a Frunzele bazale la planta tînără simplu penat sectate, cu lacinii ovate,
adînc serate şi lobul terminal mai mare (Pl. 34, fig. Ic), la înflorire
dispar. Frunze tulpinale mijlocii îngust alungit lanceolate sau liniar
lanceolate, treptat îngustate în peţiol, accentuat inciz serate, cele
superioare ± întregi. Petale albe, obovate, cu unguiculă lată.
Siliculă rotundă, comprimată, lungă de 3 —3,5 mm şi lată de
3 m m ...........................................................................................9. L. vriginicum
8 b Frunzele bazale odată şi de 2 ori penat sectate, cu lacinii liniare. Frunze
tulpinale simplu penate, cu lacinii înguste, întregi; cele superioare
nedivizate sau cu 1 —2 perechi de lacinii liniare nedinţate. Siliculă
lungă de 2 —2,5 mm, puţin mai lungă decît lată. Petalele lip
sesc ................................................................................................... 8. L. rudcrale
Secţia I. CÂRD ARI A (Desv.) DC. Syst. II (1821) 534. — Lepia Desv. in Journ.
Bot. III (1814) 166.
Siliculă indehiscentă, nearipată, bulbucată. Stil lung. Pedicel evident mai lung
decît stilul.
1. L. Drâba I,. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in FI. U .R .S.S. V III
(1939) 504, tab. X X V III, fig. 3. — Draba ruderalis Baumg. Enum. st.irp.
Transs. II (1816) 232. — Cardaria Draba Desv. Journ. bot. III (1814)
163.— Urda vacii, H reniţă.— Otszeli zsâzsa.— Graue Kresse. — KjionoBHHK
KpynKOBHjţmrfm — Exs.: Pl. 34, fig. 2, 2a, b.
Zj. Rădăcină groasă, lemnoasă, verticală, uneori oblică, mai rar repentă.
Tulpini solitare sau numeroase, înalte de 2 0 —40 (50) cm, erecte, cilindrice, ±
420 FL O R A R .P .R . 1
scurt păroase, des foliate, spre vîrf repetat ramificate, formînd un corimb
dens. Frunze cenuşii-verzi datorită perilor scurţi şi d e şi; cele bazale ± peţio
late, de obicei sinuat lobate sau lirate, în tim pul înfloririi dispar, cele mijlocii
şi superioare ± eliptice sau ovat lanceolate, sesile, cu bază sagitat cordată,
amplexicaule, distanţat dinţate sau denticulate, cu dinţi îndreptaţi în afară.
Inflorescenţă corimb compus, dens, cu flori plăcut mirositoare. Sepale alungit
ovate, lungi de ± 2 mm. Petale albe, de cca 4 mm lungime, cu limb lat obovat,
îngustate în unguiculă. Stamine 6, simple. Racem fructifer puţin alungit,
lax, erect arcuit. Pedicel filiform, patent, glabru, cel puţin de 2 ori mai
lung decît fructul matur (fără stil). Silicule obcordate, la partea inferioară
mai late, bulbucate, spre vîrf ascuţite, lungi de 3 ,5 —4,5 mm, cu un stil
lung de 1 mm. Valve nearipate sau cel m ult muchiate, cele mature ±
reticulate, indehiscente. Săm înţă ovată, puţin comprimată, brunie. Embrion
notoriz. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, lîngă drumuri, prin curţi, locuri ruderale
sau prin semănături, de obicei în pilcuri dese.
Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară, ca buruiană dăunătoare.
V ariabilit atea speciei

var. macrodontum Borb. in Bekesm. FI. (1881) 39. — Frunze glabre, foarte accentuat
dinţate. — R e g . B a c ă u ; Broşteni (r. Ceahlău).
î n t r e b u i n ţ ă r i ; Seminţele sale cu gust înţepător au fost întrebuinţate ca şi
piperul, iar planta servea drept medicament. Crescînd foarte abundent, înnăbuşeşte
semănăturile tinere, usucă pămîntul prin sistemul rădăcinilor sale puternice şi răpeşte
umezeala necesară rădăcinilor cerealelor.
O b s . După cercetările făcute asupra plantei de la noi, cele 2 capete exterioare
ale glandelor (Pl. 1 4 , fig. 40) sînt libere. După desenul lui Schulz (Naturi. Pflzfam.
(1936) 416) aceste capete sînt concrescute cu cele de la glandele vecine.
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, Europa centrală şi de E, Siberia de V.
Introdusă în multe locuri pe glob.
Secţia II. LEPIA (Desv.) DC. Syst. II (1821) 528. — L e p i a Desv. Journ. bot. III
(1814) 166, pro gen.
Siliculă spre vîrf accentuat aripată; aripa lată, concrescută cu stilul, care o întrece
puţin. Pedicel orizontal, egal cu fructul.
2. L. campcstre (L.) R. Br. in A it. Ilort. Kew. IV, ed. II (1812) 88;
N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 506. — Thlaspi campestre L. Sp. pl.
cd. I (1753) 646. — Hreniţă. — Mezei zsăzsa. — Feld Kresse. — K jioiiobhm k
nojieBOH. — Exs.: FR E nr. 1948. — Ic.: Pl. 69, fig. 3, a, b.
G —O O . Rădăcină simplă, pivotanlă. Tulpini înalte de 20—40 (50) cm,

solitare, rai* mai m ulte, drepte, erecte, dens foliate, dens şi scurt
patent păroase, de obicei ramificate, cu ramuri zvelte, terminate în
raceme, formînd o inflorescenţă foarte lax ramificată. Frunze bazale

întregi sau lirat lobat-fidate, cu o singură nervură principală, în tim pul
înfloririi încep să se usuce. Frunze tulpinale inferioare îngustate în peţiol scurt,
cele mijlocii şi superioare lungi de 1 —3 cm, lanceolate sau ovat lanceolate,
sesile, cu baza sagitat cordată, amplexicaulă, sinuat denticulate, mai rar
întregi, toate mărunt şi moale păroase. Inflorescenţa racem simplu, la
început dens, după înflorire foarte m ult alungit. Sepale ovate, lungi de
1,5—2 mm. Petale de 3 mm lungime, cu limb obovat, şi unguiculă lungă.
Stamine simple. Peduncul fructifer orizontal patent, păros sau glabru, de
lungimea siliculelor. Siliculă lungă de 5 —6 mm, erectă, pc partea inferioară
convexă, pe cea superioară concavă, lat ovată, spre bază ± bulbucată, spre
vîrf comprimată şi lat arip ată; valvele dela mijloc în sus accentuat aripate,
pe suprafaţă cu numeroase proeminenţe mici. Stilul în partea inferioară
concrescut cu aripa, pe care o întrece puţin. Săm înţă ovoidală, abia com
primată, mărunt verucos papiloasă, brună. Embrion notoriz. — V —VI. ,
Staţiunea. Pe cîmpuri, ogoare, locuri ierboase în regiunea de
cîmpie şi de munte.
Răsp. în ţ a r ă : Foarte comună în întreaga ţară.
Variabililatea speciei
f. typicum Posp. FI. osterr. Kustenl. I (1897) 520. — L . c â m p . a. c a lc ic o lu m , r ig id u m ,
etc., p s e u d o k ir tu m Schur Phytogr. in Mitt. NV Brunn XV (1877) 97. — Rădăcină groasă.
Tulpină păroasă, la vîrf ± corimbiform ramificată. Frunze păroase, ± cenuşii, ±
accentuat sinuat dinţate. — Comună.
f. plurieâule Thell. in Mitt. Bot. Mus. Univ. Zurich X X V III (1906) 94. — Două sau
mai mulle tulpini apar din aceeaşi rozetă. — R e g . C l u j : intre Gîrbău şi Cluj, între P ala
şi Ghcorghieni (r. Cluj). R e g . A u t . M . : Mureşeni, Budiu Mic (r. Tg. Mureş). R e g . I a ş i :
Şorogari (r. Iaşi).
f. polycârpum Ch. Guffr. ap. Thell. in Ilegi 111. FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 80. —
Tulpină cu ramuri florifere începînd de la bază. — R e g . C r a io v a : Vîrciorova (r. Turnu
Severin).
f. simplex Pauquy FI. Dept. Somm. (1831) 43. — Rădăcina subţire, cu capul neîngroşat.
Tulpină zveltă, simplă, cel mult cu 1—2 ramuri. — R e g . A u t . M . : Gurghiu (r. Reghin);
Păd. Cocoş la Tg. Mureş; Sovata la Lacul Roşu (r. Sîngeorgiul de Pădure).
f. intcgrifălium Beck FI. NO II (1892) 493.— Frunze tulpinale cu margini întregi.—
R e g . B a c ă u : Dl. Cozla lin g ă .P . Neamţ.
f. glabrâtnm (Lej. et Court.) Thell. in Hegi 1. c. — L . c â m p . var. g la b r a tu m Lej. et
Court. Compend. FI. belg. II (1831) 313. — L . c â m p . b. u m b ro s u m Schur 1. c. — Plantă
glabră, verde. — R e g . S t a l i n : Sibiu.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele sale *erau odinioară oficinale.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de SV, Asia Mică. Adventivă şi în alte părţi de pe glob.
Secţia III. CARDAMON DC. Syst. II (1821) 533.

Siliculă spre vîrf lat aripată, emarginată. Stil cu puţin mai scurt sau mai lung
decît ştirbitura, la bază concrescut puţin cu lobii aripei. Cotiledoane trifidate. Pedicel
erect, mai scurt decît fructul. Frunze aripat compuse.
422 FL O R A R .P .R .
3. -X- L. satfvum L. Sp. pl. ed. I (1753) 644; N. Busch in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 508.— Greson. — Kerti zsâzsa.— Garten Kresse. — K jioiiobhiik
noceBHoii. — i c . : Pl. 71, fig. 2, 2a, b.
O Rădăcină pivotantă, subţire. Tulpină solitară, erectă, înaltă de

2 0 —40 cm, cilindrică, glabră, simplă sau spre vîrf ramificată, ± pruinoasă.
Frunze bazale de obicei lirat penate, cu lacinii dinţate sau mai adînc fidate.
Frunze tulpinale inferioare de 1 —2 ori penat sectate, cu lacinii acuminat din
ţate. Frunze mijlocii şi superioare ± penat sectate, trifoliate sau numai dinţate,
cele supreme liniare, simple, cu margini întregi. Inflorescenţă racem lax.
Sepale îngust eliptice, lungi de cca 1,5 mm, uneori cu puţini peri pe dos.
Petale lungi de 2 — 2,5 (3) mm, albe, uneori roşietice, cu limb obovat, ate
nuat în unguiculă lungă de 1,5 mm. Racem fructifer alungit, glabru. Pedun-
cul fructifer erect sau puţin patul, mai scurt decît fructul. Siliculă turtită,
la t ovat eliptică, lungă de 5 —6 mm şi lată de 3 —4 mm, aripată începînd
din treim ea inferioară; aripa se lăţeşte treptat pînă la vîrf, unde este emar
ginată. Lobii aripei obtuzi, erecţi, în partea inferioară concrescuţi cu stilul, care
nu depăşeşte emarginaţia. Valve netede, glabre. Săm înţă ovoidală, abia
turtită, netedă, brună-roşietică. Embrion notoriz, cu cotiledoane îm părţite
în cîte 3 lacinii. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . Cultivată prin grădini.
R ă s p . î n ţ a r ă : Adeseori sălbăticită (subspontană): Năsăud; Cluj; Oraşul S talin ;
Sibiu; Bucureşti; Şasea Montană, r. Oraviţa (Heuff.).
După Heuffel, în R e g . T im iş o a r a se mai cultiva: var. crispum (L.) DC. Syst. II
(1821) 534. — JL s a tiv u m (3. L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 644. — Frunze pe margini crispate.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta tînără se întrebuinţează ca salată şi are un gust înţe
pător. Sămînţă se întrebuinţează pentru prepararea muştarului, în scop medicinal sau
alimentar. Seminţele conţin 58% ulei. Altă dată era plantă medicinală. Cultura ei este
foarte veche; seminţele sale au fost găsite şi în piramidele din Egipt. Astăzi se cultivă
pe întreg globul pămîntesc.
R ă s p . g e n . : Spontană în Africa de NE şi Asia de SV.
Secţia IV. NASTURTIOIDES (Medik.) Thell. 1. c. - N a s iu r tio id e s Medik. Pflzen-

gatt. I (1792) 81.
Cotiledoane nefidate. Pedicel de lungimea fructului sau mai lung, patent. Petale rudi
mentare sau lipsesc. Peri adeseori măciucaţi.
4. L. perfoliătiim L. Sp. pl. ed. I (1753) 643; N. Busch in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 512.— N asturtium perfoliatum Bess. Enum. pl. Volh. (1821) 2 6 .—
I c . : Pl. 69, fig. 2, 2 a, b.
P l a n ş a 69. — 1. T e e s d a lia n u d ic a u lis (L.) R. Br., la . părţi florale (cu 2 feluri

de petale), lb . siliculă. — 2. l e p i d i u m p e r fo lia tu m L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă.—
3. L . c a m p e s tr e (L.) R. Br., 3a. părţi florale, 3b. siliculă. — 4. L . ru d e r a le L., 4a. părţi
florale, 4b. siliculă.
P L A N Ş A 69
O — O O . Rădăcină pivotantă. Tulpina înaltă de 15—40 (70) cm,

solitară, erectă, cilindrică, slab păroasă sau com plet glabră, des foliată, la
exemplarele pipernicite simplă, uneori foarte extins ramificată. Frunzele
bazale liniar lanceolate, lung peţiolate, de 2 —3 ori penat sectate, cu lacinii
si rachis liniare, slab păroase; cele tulpinale inferioare (cam pînă pe la
mijlocul tulpinii), de asemeni simplu sau dublu penat sectate sau penat
fidate, toate moi, dispar curînd după înflorire. Frunze tulpinale superioare
întregi, lat ovate, cu margini întregi, sesile, la bază adînc cordate, amplexi-
caule, glabre, puţin pieloase, persistente şi după m aturitatea fructelor,
accentuat reticulat nervate. Flori mici în racem dens, după înflorire prelungit.
Sepale de cca 1 mm lungime, lat eliptice. Petale galbene deschis, lungi de
1,5 mm, spatulate, îngustate în unguiculă lungă. Stamine 6, simple. Racem
fructifer prelungit, adeseori glabru. Pedicel fructifer patent, sub cca 60°,
de lungimea siliculelor, sau cei inferiori ceva mai lungi. Siliculă lat ovată
sau subrotundă, romboidal eliptică, lungă de 3 ,5 —4 mm şi lată de cca 3 mm,
foarte îngust aripată, la vîrf foarte puţin emarginată, cu stil scurt, depă
şind puţin ştirbitura. Săm înţă ovoidală, turtită, netedă, foarte slab ari
pată, brună. Embrion notoriz. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . Cîmpuri aride, pe lîngă drumuri, livezi semisărate, locuri
pustii.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M .: Satu Mare. R e g . C l u j : Cluj, Gojocna (r. Cluj);
Cătina (r. Sărmas); Turda. R e g . A u t . M .: Reghin. R e g . O r a d e a : Oradea; Gara Vadu Cri-
şului (r. Aleşd.) R e g . A r a d : Arad, Pecica, Şemlac, Bătania (r. Arad); Grăniceri, Chişineu,
Adea, Nădab, Şimand (r. Gris); Ineu. R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara; Liebling (r. Deta).
R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Băneasa); Tărtăşeşti, Ciocăneşti (r. Răcari); Lehliu; Slobozia.
R e g . C o n s t a n ţ a : Stupina, Crucea (r. Ilîrşova); Basarabi, Tîrgşor (r. Medgidia); Vasile
Roaită, Cobadin (r. Negru Vodă). R e g . G a l a ţ i : Tulcea, Agighiol, M. Cogîlniceanu, Delta
Dunării în Păd. Letea (r. Tulcea); Brăila, V. Şiretului (r. Galaţi). R e g . I a ş i : Podu Iloaiei
(r. Tg. Frumos): Iaşi, Mînzăteşti, Copou, Beldiman, Miroslava, Ungheni-Prut, Cucuteni,
Cîrlig, Aroneanu, Coada Stîncii, Focuri, Fîntînele, Vlădeni, Şipote (r. Iaşi), R e g . S u c e a v a :
Botoşani.
V a r i a b i 1i t a t e a speciei
f. simplex L. Richt. in OBZ (1872) 167. — Plantă scundă, înaltă pînă la 15 cm,
± neramificată. — R e g . C l u j : Băile Sărate Turda. R e g . I a ş i : Mîrzeşti (r. Iaşi).
f. elâtum O. Ktze. in Act. Hort. Petrop. X (1887) 167. — Mai înaltă, în partea supe
rioară ramificată. — Forma cea mai comună.
f. ramosissima O. Ktze. 1. c. — Plantă foarte ramificată aproape de la bază. — R e g .
C l u j : Băile Sărate Turda.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de E, Balcani, partea europeană de S a U .R .S.S.,

Asia de V. Adventivă în diferite locuri pe glob.
5. L. cartilagineum (I. May). Thell. in Viertelj. ztirich. naturf. Ges.

LI (1906) 173 et Mon. Lepid. in M itt. bot. Mus. Univ. Ztirich X X V III
(1906) 152. — Thlaspi cartilagineum I. May. in Abh. Bohm . Ges. (1786)
426 F L O R A R. P. R .
235, tab. 7, fig. 1. — Lepidium crassifolium W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802)

4, tab. 4; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 514, tab. X X IX , fig. 2 . - E x s .:
F R E nr. 1950. - I c . : Pl. 70, fig. 2, 2a, b, Pl. 71, fig. 3, 3a, b .; W. et K.
l .c .; FJ. U .R .S .S . l.c .; Prod. FI. 11, ed. II (1939) fig. 2.
4. Rădăcină groasă, tare, cu rămăşiţele frunzelor vechi. Tulpini solitare

sau mai m ulte, înalte de 1 2 —20 cm, arcuit ascendente, apoi erecte, foliate,
ramificate, glabre, în partea superioară pe ramuri şi mai ales pe pediceli cu peri
groşi, cilindrici, la vîrf rotunjiţi, aşezaţi uniseriat, adică numai pe o parte
a ramurilor, între ei şi peri mai scurţi, măciucaţi. Frunze ± groase, pieloase,
± glauce, glabre. Frunze bazale lung peţiolate, cu peţiol subţire, eanali-
culat. Lamină eliptică sau ovată, lungă de 2 ,5 —4 cm şi lată de 1,5—2 (3) cm,
brusc îngustată; cele tulpinale sesile, lanceolate, cu baza sagitată, ample-
xicaule. Sepale eliptice sau ovate, alb marginate, lungi de cca 2 mm. Petale
albe, de 3 —3,5 mm lungime, cu limb obovat, atenuat în unguiculă sau cunei
form. Stam ine 6, simple. Raceme fructifere relativ scurte, dense, formează
un corimb compus. Pedicel fructifer patent, rnai lung decît fructul. Siliculă
ovată sau ± rombică, lungă de 3 —4 mm, comprimată, nearipată, puţin
ascuţită, cu stil scurt; valve muchiate, cu nervuri reticulate. Săm înţă ovoi-
dală, turtită, fin verucoasă, nearipată. Embrion notoriz. V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin sărăturile stepelor.
R ă s p. î n ţ a r ă : R e g . C o n s t a n ţ a : Mamaia, sub Năvodari (r. Medgidia). R e g . G a l a ţ i :
la NE de Piscu, V. Gerului la N de Vameş (r. Galaţi). R e g . B î r l a d : V. Elanului lingă Giur-
cani (r. Murgeni). R e g . I a ş i : Iaşi, V. Prisăcii, la SE de Focuri, Cucuteni (r. laşi).
R ă s p . g e n . : Europa de SE, Asia Mică, Asia de SV pînă în Altai.
6. Iu latiîdlium L. Sp. pl. ed. I (1753) 644; N. Busch in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 515. — Hrenoasă. — Borsos zsâzsa. — Breitblăttrige Kresse. —
K jiouobhhk mnpoKOJiHCTHHft. — I c .: Pl. 70, fig. 1, la , b; Prod. FI. II,
ed. II (1939) 278, fig. 1.
4. Rădăcină groasă, tare, m ult ram ificată, cu gust arzător ca hreanul.
Colet cu puţine răm ăşiţe de frunze vechi. Tulpină solitară, erectă, dreaptă,
înaltă de 5 0 —100 cm, glabră, frunzoasă, ram ificată, cu ramuri patente,
purtînd numeroase rămurele scurte (1—2 cm), fiecare term inate cu o inflores
cenţă. Frunze groase, pieloase, glabre; cele bazale foarte lung peţiolate,'
cu limb alungit ovat, lat de 3 —5 cm şi lung pînă la 10 cm, dantelat serat.
Frunze tulpinale inferioare lat eliptice sau ovat lanceolate, mai scurt peţio
late; cele m ijlocii şi superioare lungi de 5 —10 cm şi late de 1 —2 cm, ovate
sau ovat lanceolate, acute sau acum inate, dinţate sau întregi, cu frunze
P l a n ş a 70. — 1. L e p i d iu m la lif o liu m L., la părţi florale,1b. siliculă — 2. L. c â r ti -

la g in e u m(î. May.) Thell. 2a. părţi florale, 2b. siliculă, 2c. siliculă cu o valvă căzută.
P L A N Ş A 70
CRUCI FER AE 429
bracteante, înguste, foarte ascuţite. Inflorescenţă compusă din raceme corim-

biforme sau ± globuloase, formînd o paniculă piramidală mare, laxă. Bobocii
florali globuloşi, albi, cu. sepale lat alb membranoase, lungi de 1—1,5 mm, pe
dos puţin pubescente. Petale albe, lungi de 2 —2,5 mm, cu limb rotund, în
gustat în unguiculă. Stam ine 6, simple. Fructe grupate în racem scurt, um beli
form, cu pediceli foarte subţiri, subcapilari, mai lungi decît fructele. Siliculă
puţin comprimată, la t eliptică sau aproape orbiculară, lunga de cca 3 mm
şi lată de 2,3 mm, cu vîrful rotunjit; stilul aproape lipseşte, stigm atul semi-
globulos. Valve m uchiate, nearipate, glabre, uneori la început slab pubescente.
Săm înţă elipsoidală, puţin turtită, netedă, nearipată. Embrion notoriz. —
vi-vii.
Staţiunea. Locuri umede, băltoase, puţin sărate.
R ă s p . î n ţ a r a : R e g . C r a i o v a : Craiova. R e g . P l o e ş t i : Buzău. R e g . C o n s t a n ţ a :
Mangalia (r. Negru Vodă); Jurilovca, Babadag (r. Istria). R e g . G a l a ţ i : Brăila, Galaţi, Va-
sile Alexandri, Malcoci (r. Galaţi); Lelea, C. A. Rosetti, Periprava, Delta Dunărei pe.Braţul
Sf. Gheorghe (r. Tulcea). R e g . I a ş i : Iaşi pe malul Ţicăului şi al Bahluiului, Ungheni-
Prut, Cristeşti, Stînceni, Nicolina, Gropniţa, Uricani, Larga, Vlădeni, Aroneanu, Gucuteni,
Focuri, Fîntînele (r. Iaşi); Cotnari (r. Hîrlău). R e g . S u c e a v a : Suceava.
O b s . Datele lui Baumgarten pentru Roşia (Reg. Cluj, r. Cîmpeni) şi ale lui Schur
pentru Ocna Sibiului, sînt greşite.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Foarte rar se cultivă ca plantă culinară, deoarece proaspete
au gust înţepător ca piperul, iar rădăcina are gustul hreanului. în trecut a fost medicinală,
întrebuinţîndu-se contra hidropiziei, erupţiunilor pielei şi ca antiscorbutic.
R ă s p . g e n . : Eurasia, Africa de N.
7. L. gram iniîdlium L. S yst. nat. II, ed. X (1759) 1127; Sp. pl. ed. II
(1763) 900; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 524. - I c . : Pl. 71,
fig. 1, la , b.
2J-. Rădăcină groasă, adînc pivotantă. Colet ramificat, cu răm ăşiţele

vechi de frunze. Tulpini erecte, înalte de 3 5 —70 cm, foarte mărunt aspru
pubescente, uneori aproape glabre, foliate, ram ificate de la mijloc sau şi de mai
jos, cu ramuri drepte, rigide, virgate, în partea inferioară mărunt foliate.
Frunze bazale lung peţiolate, cu limb lanceolat spatulat, dantelat, uneori
spre buză penat fidat, cu lobi laţi, obtuzi, uscate înainte de înflorire. Frunze
tulpinale liniar lanceolate sau liniare, lungi de 3 —6 cm şi late pînă la 5 mm,
de obicei cu margini întregi, la subţioara lor adeseori cu lăstari sterili, cu frunze
liniare. Inflorescenţa un racem nu prea lung, la vîrful ramurilor. Flori mici.
Sepale alungit ovate, lungi de 1 —1,5 mm, îngust alb marginate. Petale albe,
lungi de 1,5—2 mm, obovate, atenuate în unguiculă scurtă. Stam ine 6, simple.
Racem fructifer moderat alungit, cu axa glabră, rar pubescentă. Pedicel
fructifer erect, de lungim ea siliculei sau mai lung. Siliculă ovată, lungă de
430 F L O R A R .P .R .
2 ,5 —3, 5 mm, puţin comprimată, rotunjită la bază, spre vîrf ± ascuţită,

cu stil foarte scurt; valve m uchiate, nearipate, glabre. Săm înţă ovoidală,
comprimată, brună-galbenă. Embrion notoriz. — V I—V II.
S t a ţ i u n e a . Prin arături sau lanuri, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . H u n e d o a r a : Deva pe marginea mocirlei de lingă calea feraLă.
Craiova; CalaFat. R e g . C o n s t a n t a : Mangalia (r. Negru Vodă).
R e g . C r a io v a :
Obs . î n Europa de S este o plantă medicinală populară, ca şi L . la tif o liu m .
R ă s p . g e n . : Europa de S şi Asia de SV.
8. L. ruderâle L. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III

(1939) 511. — Păducherniţă. — Biidos zsâzsa. — Schutt Kresse. — K jio-
uobhhk MycopHbiii. — E x s .: FR E nr. 1947 a, b . — I c . : Pl. 69, fig . 4, 4a, b .
O — O O - Rădăcină pivotantă subţire. întreaga plantă la frecare dă

un miros neplăcut. Tulpină solitară, erectă, înaltă de 15—25 cm, ramificată,
cu ramuri erecte sau patente, term inate în inflorescenţă, ± aspru pubescente
din cauza perilor foarte mărunţi, rigizi. Frunze bazale peţiolate, lungi de
5 —7 cm, dublu penat sectate, cu aripi primare alungit ovate, distanţate şi
cu lacinii secundare ovate, întregi sau d in ţa te ; uneori aripile primare liniare
şi puţin fidate. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare cu cele bazale,
uneori numai puţin sectate, de obicoi dispar pînă la înflorire împreună cu cele
bazale. Frunze mijlocii simplu penate, cu lacinii lungi, liniare, cele superioare
nedivizate, liniare, întregi, obtuziuscule. late de 1 —2 m m ; în subţioara frun
zelor mijlocii se găsesc rozete sterile, dintre care unele se dezvolta în ramuri.
Flori mici, verzui. Sepale îngust lanceolate, de 1 mm lungime. Petalele lipsesc.
Stam ine de obicei numai 2, din cele lungi. Racem fructifer alungit, ± rărit,
fin aspru pubescent. Pedicel subţire, patent, mai lung decît fructul. Siliculă
de 2 —2,5 mm lungime şi de 1,5—2 mm lăţim e, lat ovată, moderat compri
m ata, scurt atenuată la bază, la vîrf puţin emarginată, cu stigm at aproape
se sil; valve m uchiate, la vîrf neînsem nat aripate, netede. Săm înţă ovoidală,
turtită, netedă, gălbuie-brunie. Embrion notoriz. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . Plantă ruderală, pe lîngă garduri, locuri bătătorite, pe
lîngă drumuri şi străzi, pîrloage, păşuni alcaline.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte comună în întreaga ţară. Producînd seminţe din abundenţă,
se răspîndeşte în mare măsură.
f. pygmaea Todor in BuJ. Grăd. Bot. Cluj X X V III (1948) 23, Sep. 67. - Plantă mică,
înaltă de 3 — 4 cm. — în locuri sărate. — R e g . C l u j : Băile Sărate Turda.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Erbivorele se feresc de ea, însă dacă au consumat-o, mirosul

neplăcut al plantei se resimte la carnea, laptele sau la brînza preparată din acest lapte.
Uscată şi pulverizată se întrebuinţează ca insecticid.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de V. Adventivă în diferite locuri pe glob.

CRUCTFERAE 431
9. I . virgmicum L. Sp. pl. ed. I (1753) 645; N. Busch in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 512. - Ic.: Pl. 34, fig. 1, la , b, c.
0 — 0 0 . Rădăcină pivotantă. Tulpină solitară, erectă, înaltă de

3 0 —55 cm, slab aspru pubescentă, datorită perilor foarte mici şi deşi, de obicei
bogat ramificată, cu ramuri şi rămurele term inate în inflorescenţă. Frunze
bazale (în tim pul înfloririi se usucă) lung peţiolate, penat sectate, uneori
lirate, cu lacinii ovate sau sem iovate, inciz dinţate, acoperite cu peri mai lungi,
alipiţi, puţin vizibili. Frunze tulpinale inferioare asemănătoare, cu mai puţine
la cin ii; cele terminale obovate şi confluente cu cele laterale superioare. Frunze
tulpinale m ijlocii lungi de 3 —5 cm şi late de cca 5 mm, ± alungit lanceolate,
mai rar lanceolate, uşor îngustate în peţiol, accentuat inciz dinţate, cu dinţi
aplecaţi puţin inafară, pe margine şi pe dos, dealungul nervurii principale,
cu peri scurţi, recurbaţi. Frunze superioare liniar lanceolate, treptat îngu
state în peţiol, acuminate, mărunt şi alipit păroase sau glabrescente, întregi
sau cu puţini dinţi. Inflorescenţă deasă, după înflorire alungită. Sepale eliptice,
lungi de 1 mm. Petale albe, lungi de 1,5 mm, obovate, cu unguiculă lată.
Stamine 6, simple, cu antere mari. Racem fructifer alungit şi dens. Pediceli
erect patenţi sub un unghiu de cca 60°, puţin mai lungi decît fructul. Siliculă
± circulară, lungă de 3 —3,5 mm şi lată de 3 mm, puţin emarginată, cu stig
m at se sil: valve m uchiate, foarte îngust aripate de la mijloc spre vîrf. Săm înţă
ovoidală, comprimată, netedă, în partea inferioară slab aripată, gălbuie-
brunic. Embrion pleuroriz. — V I —V II.
Staţiunea. Plantă adventivă, răspîndită mai ales pe lîngă gări,
garduri şi in locuri ruderale.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Ciucea (r. Huedin). R e g . O r a d e a : Vadu Crişului la
gară (r. Aleşd). R e g . P i t e ş t i : Gara Lotru (r. Loviştea).
Răsp. g e n . : America de N.
Genul 181.' C O R 0 N O P U S * ) I. G. Zinn
Catal. Hort. Gotting. (1757) 325. — T a l p a stîncii.
Plante anuale sau bisanuale, cu frunze penat sectate. Celule cu mirozină

în leptom . Inflorescenţă opusă frunzelor. Sepale 4. Petale 4, albe sau ochro-
leuce, rar lipsesc. Stam ine simple, 6, rar 2. Glande nectarifere cilindrice
sau semilunare, cîte una pe ambele laturi ale stăminelor scurte şi cîte una
conică, între stam inele lungi. Silicule reniforme sau din două părţi gemene,
angustisepte, cu pereţi groşi, reticulat verucoase, indehiscente, sau lojele
cad împreună cu sămînţă. Fiecare lojă cu o săm înţă ovat eliptică. Embrion
notoriz, cu cotiledoane Încreţite şi apoi aplecate, cu radiculă lungă, arcuită.
Sămînţă la umezeală devine m ucilaginoasă.
*) După grecescul korone = cioară şi pus = picior. Coronopus nume de plante la

Theophrastos şi Dioscorides, probabil din cauza frunzelor fidate.
82 F L O R A R .P .R .
1 a Pedicel mai scurt decît floarea sau-fructul. Petale albe, mai lungi decît
sepalele. Siliculă neemarginată, apiculată, cu stil evident. Fruct dinţat
pe margini, cu nervuri proem inente................................. 1. C. procumbens
1 b Pedicel egal sau mai lung decît floarea sau fructul. Petale ochroleuce.
mai mici decît sepalele, uneori lipsesc. Siliculă adînc emarginată, fără
stil, cu marginea nedinţată şi mai slab n ervată................2. C. didymus.
1. C. procumbens Gilib. FI. lith. II (1782) 52; N. Busch in FI. U .R .S .S

V III (1939) 538. — C. squamatus (Forsk.) Aschers. FI. Prov. Brand. I (1864)
62. — L epidium squamatum Forsk. FI. aeg.-arab. (1775) 117. — Senebiera
Coronopus Poir. Encycl. V II (1806) 76. — Talpa stîncii. — Kuszo varjtilâb.
— Niederliegender Krăhenfuss. — BopoHbH Jiana npocTepTaa. — E xs.: FRE
nr. 1957. — Ic.: Pl. 68, fig. 1, la , b.
O — O O . Rădăcină lungă, pivotantă, puternică. Tulpini procumbente

sau ascendente, lungi de 5 — 40 cm, comprimate, foarte ramificate, cele pro
cumbente radicante la noduri, bogat foliate, glabre. Frunze lung peţiolate,
cu limb obovat, simplu sau dublu penat se c ta te ; segmentul terminal simplu,
cele laterale primare lobate sau fidate, cu lacinii ovate sau lanceolate, obtu-
ziuscule sau rotunjite. Flori mici, adunate în raceme dense, opuse frunzelor,
aşezate de la baza tulpinilor pînă la vîrf. Sepale lungi de 1,5 mm, alb mar-
ginate. Petale albe, spatulate, de 2 mm lungime (Pl. 68, fig. la , petală dege
nerată). Siliculă reniformă, lată pînă la 4 mm şi înaltă de 2 ,5 —3 mm, cu
pedicel lung de 1 —2 mm, la partea inferioară emarginată, la cea superioară
neemarginată, apiculată, cu stil evident, pe suprafaţă reticulat foveolat
verucoasă datorită nervurilor proeminente, pe margini accentuat dinţată,
indehiscentă. Săm înţă de 2 —2,5 mm lungime, gălbuie-brună. — V — V III.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, nisipoase sau pietroase, umede, pe
lîngă drumuri, prin şanţuri şi în jurul fîntînilor de ţară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Năsăud; Sucutard (r. Gherla); Gojocna, Apahida
(r. Cluj); Valea Florilor, Tureni (r. Turda). R e g . A u t . M . : Săbed în jurul gării (r. Tg. Mureş).
R e g . S t a l i n : Sighişoara; Sibiu.'Reg. O r a d e a : Băile 1 Mai lîngă Oradea. R e g . A r a d : Arad;
Pădureni, Nădab, Chişineu-Criş, Grăniceri (r. Criş). R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara la Mehala;
Sviniţa (r. Almaş). R e g . C r a i o v a : Craiova suburb. Lascăr Catargiu. R e g . P l o e ş t i : Cîmpina.
R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Herăstrău); Malul Spart la podul Argeşului (r. Crevedia);
Comana (r. Vidra)’. R e g . C o n s t a n ţ a : Feteşti; Istria; Mamaia spre Corbu (r. Medgidia).
Reg. I a ş i : Breazu, Copou, Sculeni, intre Slobozia şi Voineşti (r. Iaşi). Reg. S u c e a v a : Făl
ticeni pe trotuare.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă cu miros pronunţat şi cu gust amar. în trecut a fost
întrebuinţată sub numele de « Herba Coronopi» ca medicament antiscorbutic şi diuretic.
P l a n ş a 71. — 1. L e p i d i u m g r a m i n i f o l i u m L., la părţi florale, lb . siliculă. — 2. L .

L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă. — 3. L . c a r t i l a g i n e u m (I. May.) Thell., 3a. părţi
s a tiv u m
florale, 3b. siliculă.
PLANŞA 71
C R T T C IF E R A K 486
Din cenuşa sa, se făcea un medicament contra pietrelor din vezica urinară. în unele locuri
frunzele se folosesc drept salată, iar rădăcinile se consumă fierte.
R ă s p . g e n . : Originar din Europa şi din reg. mediteraneeană. Adventivă în multe
locuri pe glob.
2. C. dldymus (L.) Srn. FI. brit. IT (1804) 691. — Lepidium didym um L.

Mant. I (1767) 92. - N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 538. - Senebiera
pin natifida DC. Mem. Soc. hist. nat. (1799) 144, tab. 9. — S . didym a Pers.
Syn. II (1807) 185. — Talpa stîncii. — Zweiknotiger Krăhenfuss. —
BopGHBH jiana flBonqaTaH.— Ic.: Pl. 68, fig. 2, 2 a.
O — O O . Tulpină procumbentă sau ascendentă, înaltă de 10 — 30 cm,

ramificată, glabră sau păroasă. Frunze bazale lung peţiolate, simplu penat
sectate, cu 4 —7 perechi de aripi ovale sau obovate, ± adînc lobat.dinţate.
Frunze superioare mai mici, cu lacinii mai puţin dinţate, glabre sau păroase.
Flori mici, adunate în racem aşezat opus frunzelor. Sepale de cca 0,5 mm
lungime. Petale mai mici, gălbui, uneori lipsesc. Stamine de obicei 2, rar
4 sau 6. Racem fructifer lung de 2 —3 cm. Pedicel fructifer egal de lung sau
aproape de 2 ori mai lung decît fructul. Siliculă reniformă, la vîrf şi la bază
adînc emarginată, fără stil, compusă din 2 părţi gemene, cu suprafaţa bom
bată, reticulat rugoasă, pe margini fără dinţi, lată de 2 —3 mm, dehiscentă.
Sămînţă gălbuie deschisă, de 1 —2 mm lungime. Plantă cu miros neplăcut.—
VI - V i l i .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri rud’erale, în jurul gărilor şi a porturilor. Plantă
adventivă, adusă cu mărfuri din America.
R ă s p . în ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Constanţa pe calea ferată. P e g . G a l a ţ i : Sulina
(r. Tulcea).
Răsp. g e n . : America de S.
Tribul 6. B r a s s i c e a e H ay. in Beih. Bot. Centrbl. X X V II (1911) 254;

Janch. in OBZ XCI (1942) 20.
Fruct întotdeauna rostrat, la lim ita dintre rostru şi restul fructului
(partea valvară) cu o articulaţie care în unele cazuri se desface la m aturitate.
Partea valvară a fructului poate fi polispermă sau cu puţine seminţe, uneori
monospermă sau fără sămînţă, sau degenerată. Partea rostrală, de asemenea
poate avea 1 —2 sau mai multe seminţe, sau fără sămînţă. Fructul poate fi:
silicvă dehiscentă, cînd partea valvară este polispermă; siliculă rostrată
indehiscentă, cînd partea valvară şi rostrul sînt monosperme sau fără sem in ţe;
silicvă articulată indehiscentă (lomentă), cînd partea valvară are numai 1—2
seminţe sau e fără seminţe iar partea rostrală are de asemenea 1 —2 seminţe,
în cazul cînd partea valvară are puţine sem inţe sau e lipsită de seminţe,
şi cea rostrală are mai m ulte seminţe, partea valvară poate degenera iar
cea rostrală la m aturitate se rupe în fragmente m onosperm e; fructul este în
acest caz o lomentă rostrată. Embrion ortoploc, cu cotiledoanele îndoite
longitudinal, rar notoriz sau pleuroriz.
436 F L O R A R .P .R .
Subtribul 1. M o r i n c a n d i i n a e Hay. FI. Steierm. I (1908) 547.

Silicvă cilindrică sau colţuroasă, cu rostru scurt, fără seminţe. Embrion
notoriz. Săm înţă nearipată sau slab aripată. Glande mediane foarte mici
sau lipsesc, cele laterale la interiorul staminelor mici (Pl. 14, fig. 43).
Genul M O R IC A N D I A * ) DC.
Syst. nat. II (1821) 626; Prodr. I (1824) 221.
Sepale erecte, cele 2 laterale saciforme. Petale lung unguiculate, violacee.

Glande nectarifere aşezate la partea internă a staminelor scurte, la cele
mediane lipsesc. Silicvă dehiscentă, fără rostru. Valve convexe, pronunţat
nervate. Seminţe 1 —2-seriate, turtite. Embrion pleuroriz.
M. arvănsis (L.) DC. 1. c. — Brassica arvensis L. Mant. (1767) 95. — Ic.:

Pl. 104, fig. 1, 1 a.
0 0 - 0 0 0 ( 4 ) . întreaga plantă glabră, glaucă. Tulpina rotundă,

înaltă de (20) 4 0 —80 (120) cm, adeseori ramificată de la bază, cu ramuri
lungi. Frunze alungit ovate, ± cărnoase, sesile, amplexicaule, cu auricule
late, rotu n d e; cele supreme de obicei cu margini întregi, cele mijlocii şi infe
rioare ondulate sau sinuat obtuz dintatc, cele mai de jos îngustate spre bază-
Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescenţa racem lax, cu flori mari. Pediceli
patuli, lungi de 3 —7 mm, mai tîrziu foarte distanţaţi. Caliciu închis, cu
sepale îngust lanceolate, lungi de 9 —11 mm, membranoase pe margini, cele
2 laterale pronunţat saciform dilatate la bază. Petale purpuriu-violete, lungi
de (20) 2 4 —26 mm, cu limb obovat, fin nervat, îngustate brusc în unguiculă
îngustă şi puţin mai lungă. Stamine libere, aproape de lungimea unguiculei.
Ovar sesil, cu stil de 2 ,5 —3 mm lungime, cu stigm at bilobat. Glandele nec
tarifere mediane lipsesc, cele laterale semilunare. Silicule erect patule, lungi
de 4 —5 (7) cm, cu pediceli lungi de (5) 7 —8 mm, patrunghiulare, puţin turtite
dinspre"'laturi, cu valve pronunţat uninervate, scurt rostrate. Stigm at neîn
sem nat bilobat, cu lobi carpidiali ± decurenţi, indehiscenţi, cu numeroase
seminţe biseriate, elipsoidale, comprimate, netede, lungi pînă la 1 mm, la
ambele capete scurt aripate. Cotiledoane longitudinal îndoite (embrion orto-
ploc). - V - V III (IX ).
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă drumuri, pe cîmpuri, la noi adventivă şi foarte
rară.
R ă s p . î n ţ a r ă: Subspontană în Grădina Botanică şi în Grădina Spitalului Pan-
telimon din Bucureşti.
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană.
*) Numit după Moîsc Etienne Moricand, botanist din Geneva (1780 — 1854), autorul
Florei din Veneta (1820).
Genul 182. C O N R Î N G I A * ) Adans.
Fam. II (1763) 418.
Plante anuale sau hibernante, com plect glabre, ± glauce, cu tulpini

erecte, simple sau puţin ramificate. Frunze ovate sau orbiculare, cu margini
întregi, puţin cărnoase, cele mijlocii şi superioare adînc amplexicaule. Celule
cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, cele laterale saciform dilatate la bază.
Petale — la noi — gălbui deschise sau verzui. Stam ine libere. Glande necta-
rifere la speciile de la noi semilunare, aşezate la baza internă a staminelor
scurte (Pl. 14, fig. 43). Glandele mediane lipsesc. Fructul o siliculă dehis
centă, ± 4- sau 8-unghiulară, cu 2 valve, cu 1 —3 nervuri longitudinale pro
nunţate. Stil scurt, cu stigm at nelobat, puţin mai lat decît stilul. Seminţe
uniseriate, nearipate, netede, um ezite cu apă căldicică, suprafaţa lor devine
granuloasă. Embrion notoriz.
Genul cuprinde 6 specii, cu centrul de răspîndire în Mediterana de E.
1 a Petale verzui-alburii, lungi de 10—13 mm. Silicve patente, cu 4 muchii

şi valve cu cîte o singură nervură................................. 1. C. orientalis
1 b Petale galbene sulfurii, lungi de 6 —8 (9) mm. Silicve alipite de axă,
8-m uchiate şi valve cu cîte 3 nervuri............................. 2. C- austriaca
1. C. orientâlis (L.) Andrz. ap. DC. Syst. II (1821) 508; N. Busch in

FI. U .R .S .S . V III (1939) 496. — Brassica orientalis L. Sp. pl. ed. I (1753)
666.— E rysim u m austriacum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 263.—
jF. planisiliquum Jka. in Linn. X X X (1859—60) 556.— E xs.: FR E nr. 420.—
Ic.: Pl. 72, fig. 3, 3a, b.
0 — 0 Rădăcină pivotantă. întreaga plantă glabră, glaucă. Tulpină

erectă, înaltă de 20—50 (70) cm, solitară, simplă, numai rar puţin ramificată.
Frunze bazale alungit obovate, îngustate în bază simplă, ± lată, mai rar
scurt peţiolate. Frunze tulpinale eliptice sau obovate, cu baza adînc cordată,
amplexicaulă, îngust cartilaginos marginate. Inflorescenţă racem compus din
flori mari, nu prea îndesuite, prelungit m ult după înflorire. Sepale lanceolate,
lungi de 5 —6 mm, cele exterioare puţin saciform dilatate la bază. Petale
gălbui sau verzui-albe, lungi de 10—13 mm, cu limb alungit obovat, atenuat
cuneiform în unguiculă lungă de 3 mm. Racem fructifer foarte alungit, cu
silicve distanţate, patente sub unghiu ascuţit. Pedicel fructifer lung de
10—16 mm, patent. Silicvă mare, lungă de (6) 8 —12 cm, lată de 2 —2,5 mm,
patrunghiulară, dreaptă sau arcuită, oblic erectă, la vîrf treptat îngustată
*) După numele lui H. Corning, profesor şi medic (1606 — 1681). Planta a fost descrisă
prima dată sub numele C o u r in g ia , corectat pe urmă în C o n r in g ia de Link în Enum. pl.
Hort. Berol. II (1822) 172. De alţii a fost menţionată în mod greşit ca G o r in k ia .
438 F L O R A R .P .R .
în stil lung de 1,5 —2 mm, cu stigm at egal de la t; valve cu cîtc o singură

nervură longitudinală proeminentă. Săm înţă alungit ovată, netedă sau foarte
fin verucoasă, lungă de 2 —2,5. mm, brună. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Prin arături, semănături, pe locuri virane, ogoare, tufe-
rişuri, margini de păduri, la cîmpie şi dealuri. Nu creşte pe nisipuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. C l u j : Cluj, Suceag, Cojocna (r. Cluj); Sucutard, Puini
(r. Gherla); Valea Florilor (r. Turda). R e g . A u t . M . : Tg. Mureş, Săbcd, Cumpăniţa (r. Tg.
Mureş), Orăşeni, Păuleni, Petreni, Căpîlniţa, Vlahi ţa, Odorhei, Băile Homorod (r. Odorhei)
R e g . S t a l i n : Caţa, Homorod, Drăuşeni, Rupea (r. Rupea); Sibiu, Slimnic, Şura Mare,
Bungard (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Alba lulia pe DI. Bilac, Şard (r. Alba); Orăştie;
V. Secaşului, Mercurca (r. Sebeş); Bretea Romînă (r. Haţeg). R e g . O r a d e a : Băile 1 Mai
lîngă Oradea. R e g . A r a d : Arad, Şofronea, Turnu, Andrei Şaguna, Micălaca, Pecica, Băţania,
Şemlac (r. Arad). R e g . T im i ş o a r a : în Banat (Heuff.). R e g . C o n s ta n ţa : Mangalia (r. Negru
Vodă). R e g . G a la ţi: Măcin, Greci (r. Măcin). R e g . I a ş i : Aroneanu, Spinoasa, Mîrzcşti,
Bîrnova, Copou.
î n t r e b u i n Lar i . După FI. U .R .S.S., planta tînără se mănîncă în Caucaz cu

sare, oţet, ceapă şi ulei. Seminţele conţin un ulei gras.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de V, Africa de N.
2. C. austriaca (Jacq.) Sw eet Hort. brit. ed. 1 (1 8 2 7 )2 5 ; N. Busch in FI.

U .R .S .S . V III (1939) 496. — Brassica austriaca Jacq. FI. auslr. III (1775)
45, tab. 283. — E x s .: F R E nr. 1248. — I c . : Pl. 72, fig. 2, 2a, b.
G, © . Se aseamănă foarte m ult cu C. orientalis, de care se deosebeşte

prin : Flori puţin mai mici, cii petale lungi de 6 —9 mm, de culoare galbenă
sulfurie. Pedicel fructifer lung de 5 —7 mm, erect. Silicve erecte, ± alipite
de axă, 8-unghiulare; valve cu cîte 3 nervuri longitudinale pronunţate, cea
din mijloc mai groasă. Săm înţă lungă de 2 ,8 —3 mm, brună. — V I —V II.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci, creste pietroase, tuferişuri, locuri ruderale,
foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cheile Turzii pe Povîrnişul lui Pop (r. Turda). R e g .
C ta io v a :Vîrciorova către Gura Slătinicului şi la Porţile de Fier (r. Tr. Scvcrin).
R ă s p . g e n . : î n ţările dunărene, Asia Mică, Caucaz.
Subtribul 2. B r a s s i c i n a e Hay. FI. Steierm. I (1908) 548. — Sina-

peae subtrib. Brassicinae Prantl N at. Pflzfam. ed. I. (1891) 175, pro p.
Silicvă cu rostru cilindric sau turtit, fără sem inţe sau adeseori cu seminţe.
Glande mediane (ca şi la subtriburile următoare) întotdeauna bine dezvol
tate. Cotiledoane longitudinal îndoite.
P l a n ş a 72. — 1. B r a s s ic a o le ra c e a L., la . porţiune din raccmul fructifer, lb . embrion

cu cotiledoane tăiate, — 2. C o n r in g ia a u s tr ia c a (Jacq.) Sweet, 2a. părţi florale, 2b. silicvă
în secţiune. — 3. C . o r ie n ta lis (L.) Andrz., 3a. părţi florale, 3b. silicvă în secţiune.
PLANŞA 72
Genul 183. D I P L O T Â X I S * ) DC.
Syst. nat. II (1821) 628. — P u t u r o a s ă .
Plante anuale sau perene, adeseori la bază lem noase, glabre sau cu peri
simpli, cu rozetă de frunze la bază. Frunze de obicei penat lobate sau fidate,
cu celule de mirozină în mezofil. Inflorescenţă racem simplu, lax, alungit
m ult după înflorire. Sepale erecte sau patente, uneori saciform dilatate "la
bază. Petale galbene, rareori albe sau roşii, unguiculate. Stam ine simple,
la partea interioară a bazei celor scurte cu cîte o glandă nectariferă reniformă,
iar la partea exterioară a bazei celor lungi cu cîte o glandă lingulată sau cordată
(Pl. 14, fig. 44, 45). Silicvă liniară sau liniar lanceolată, uneori cu carpofor
scurt, dorsiventral comprimată, term inîndu-se într-un rostru cilindric, de
obicei fără sem inţe. V alve plane, cu nervuri longitudinale. Sem inţe numeroase,
biseriate, nearipate. Embrion ortoploc, cuprinzînd radicula în jghiabul
cotiledoanelor îndoite longitudinal.
Genul cuprinde cca 15 specii, răspîndite mai ales în regiunea m editerane-
eană.
1 a Petale albe. Silicvă de 2 —3 ori mai lungă decît pedicelul. D inţii frun
zelor alb c a r tila g in o şi.................................................................1. D. erucoides
1 b Petale galbene. D inţii frunzelor nu sînt cartilaginoşi..................................2
2 a Plante perene, cu bază lem noasă. Frunze întotdeauna adînc seclate,
cu lacinii alungite, ± înguste, distanţate, cca term inală de lăţim ea
celor laterale (Pl. 37, fig 21), rar cu frunze nedivizate şi liniar lan
ceolate. Sepalele din bobocii florali evident cornute. Silicule la bază,
deasupra nodului de inserţie a petalelor şi a staminelor, cu un carpofor
scurt (1 —1,5 mm) ................................................................ 2. D. texmifolia
2 b Plante anuale sau hibernante. Frunze ± adînc lirat fidate sau num ai
lobate, întotdeauna cu lobul term inal mai mare şi m ai la t decît cei
laterali; lobii nu sînt accentuat d in ţaţi; frunzele uneori nedivizate şi
alungit spatulate. Sepalele din boboci nu sînt cornute. Silicule se sile.. 3
3 a Lobii frunzelor obtuzi sau rotunjiţi. Pedicel mai scurt decît floarea
proaspăt deschisă. Petale lungi de 3 —4 mm şi de cca 1 mm lăţim e,
de lungim ea staminelor. Stil de cca 1 (1,5) mm lungim e, ± de lăţim ea
s tig m a tu lu i....................................................................................... 3. D. vim inea
3 b Lobii frunzelor mai acuţi. Pedicel ± egal de lung cu floarea proaspăt
deschisă. Petale lungi de 6 —8 mm şi late de 3 —4 mm, întrec stam i-
nele. Stil lung de 2 mm, la vîrf m ai îngust decît stigm atul bilobat
4. 1). muralis
1. D. erucoides (L.) DC. Syst. II (1821) 631. — S in apis erucoides Torn.

Cent. pl. II (1756) in L. Am oen. acad. IV (1759) 322. — l c . : Pl. 73, fig. 4,
4a; Prod. Consp. I (1935) 119, fig. 2.
*) Din grecescul diplos = dublu, şi taxis = rînd, scrie, din cauză că seminţele sînt
biseriat aranjate?
442 F L O R A R .P .R .
0 — 0 . Rădăcină subţire, pivotantă. Tulpină înaltă de 2 0 —60 cm, la

început cu rozetă de frunze bazale, la bază ram ificată şi acoperită cu sete
retrorse. Frunze bazale lirat penate, cu 1 —4 (6) perechi de lacinii ovate, nere
gulat dinţate şi cu lob term inal mai mare, ovat rotund ;cele tulpinale asem ănă
toare, descrescente, îngustate în peţiol scurt sau sesile, pînă la bază penat
obate, pe ambele feţe alipit păroase, cu dinţii alb cartilaginoşi. Inflores
cenţă dt densă, m ai tîrziu prelungită, alipit păroasă. Pedicel floriferlung
cît caliciul. Sepale oblice, îngust eliptice, lungi de 4 —5 mm, îngust membra-
naceu m arginate, cele laterale puţin saciform dilatate la bază. Petale albe,
lungi de 7 —11 mm, late de 3 —5 mm, lat eliptice, îngustate în unguiculă
scurtă. Pediceli fructiferi ± groşi, lungi de 7 —13 mm, cei inferiori adeseori
bracteaţi, patenţi. Silicvă erect patentă, cu un carpofor foarte scurL (— 1
mm), lungă de 2 5 —40 mm, lată de 2 m m ; valve plane, cu suprafaţa bom bată
în dreptul celor 2 rînduri de sem inţe. Rostru lung de 2 —4 mm, lanceolat,
de obicei fără săm înţă, rar cu o singură săm înţă. Săm înţă de 1 mm lungime
şi de 0,7 mm lăţim e, — V — IX .
S t a ţ i u n e a . A dventivă sau sălbăticită pe lîngă porturi.
Răsp. î n ţ a r ă : R e g . G a l a ţ i : Sulina (r. Tulcea).
R a s p. g e n . : în regiunea mediteraneeană, din Portugalia pînă în MesopoLamia.
2. D. tenuifolia (Jusl.) DC. Syst. II (1821) 632, excl. Sisym br. laevi%.\
J. Vassilcz. in FI. U .R .S .S . V III (1939) 457. — Sisym brium tenuifolium
Jusl. Cent. pl. I (1755) 18, in L. Amocn. acad. IV (1759) 279. -
D . variabilis Roch. Pl. Ban. rar. (1828) Index II. S p e c .,p r o p .— P uturoasă.—
N em etfu. — Aestiger D oppelsam e.— JţBypnflKa TOiiKOJiHCTHaH.— Ic.: Pl. 37,
fig. 21, Pl. 73, fig 3, 3a.
4. Rădăcină pivotantă groasă, ± lem noasă. Tulpini numeroase, de 3 0 —

60 cm înălţim e, arcuit ascendente, foliate, ram ificate cu ramuri viguroase,
fără rozetă de frunze bazale, în partea inferioară patent şi rărit setoase,
m ai sus ± glabrescente. Frunze groscioare, glabre, ± glauce, lung peţiolate,
adînc penat sectate, cu segm ente lungi, lanceolate pînă la liniar lanceo
late, distanţate, lobat dinţate, mai rar subîntregi; lobul term inal ± egal
de lat şi de lung cu cei laterali; rachisul ± mai lat decît laciniile, sau
şi mai îngust. Mai rar frunzele sînt nedivizate şi liniar lanceolate. Inflo
rescenţă ± densă, după înflorire prelungită. Sepale îngust sau la t eliptice,
lungi de cca 5 mm, mcmbranaceu m arginate, glabre sau fin păroase,
cele 2 externe accentuat patente, la vîrf cornute, cele laterale erecte. Petale
P l a n ş a 73. — 1. D i p l o l a x i s v im in e a (L.) DC., la . părţi florale. — 2 . D . m u r a lis

(L.) DC., 2a. părţi florale. — 3. D . te n u ijo lia (Jusl.) DC., 3a. părţi florale. — 4. D . e r u c o id e s
(L.) DC., 4a. părţi florale.
PLANŞA 73
galbene, lat eliptice, lungi de 9 —12 mm şi late de cca 6 mm, îngustate în ungui
culă scurtă. Pediceli fructiferi inferiori de lungim ea silicvei, cei superiori numai
pînă la 1 /3 de lungi, erect patuli. Siliculă liniar lanceolată, lungă de 2 5 —35
mm şi lată de 2 mm, la bază cu un carpofor lung de 1 — 1,5 mm, la vîrf îngu
stată într-un stil conic, cu stigm at m ai la t şi bilobat. Rostru scurt, fără
sămînţă. Săm înţă gălbuie-brună, eliptică, lungă de 1,2 mm şi lată de 3 /4
mm. — V — IX .
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, pîrloagc, lîngă drumuri, umpluturi,
pe ruini de ziduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Turda lingă Arieş. R e g . S t a l i n : Sighişoara; Sibiu,
Turnu Severin, Vîrciorova (r. Turnu Severin). R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti
R e g . C r a io v a :
(Chitila); Comana (r. Vidra). R e g . P lo e ş t i : Buzău; Beceni. R e g . C o n s ta n ţa : Feteşti; Tuzla,
Vasile Roaită pe ţărmul mării (r. Negru V odă); Basarabi, Cernavodă (r. Medgidia). R e g .
G a la ţi: Horia, Balabancea (r. Tulcea). R e g . I a ş i : Iaşi, Dl. Repedea (r. Iaşi).
f. angustiîolia Wirtg. FI. Preusz. Rheinl. I (1870) 167. — Rachis lat de 3 — 5 mm,
lacinii înguste. — R e g . C o n s ta n ta : Vasile Roaită (r. Negru Vodă).
f. Integrifălia (Koch). — D . t e n u ij , var. in te g r if o lia Koch Syn. ed. I (1835) 57. —
D . r a m o s is s im a Spreng. Neue Entd. III (1822) 52. — Toate frunzele nedivizate, liniar
lanceolate, sinuat dinţate sau întregi. — Miroslava (r. Iaşi); Bucureşti.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S, Asia de SV, Maroc.
3. D. vim lnea (L.) DC. Syst. II (1821) 635; J. Vassilcz. in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 457. — Sisym brium vim ineum — L. Sp. pl. ed. I (1753) 658.
I c . : Pl. 73, fig. 1, la .
O. Rădăcină pivotantă, subţire. întreaga plantă mică, mai delicată,

înaltă de 10—25 (30) cm, aproape glabră. Tulpina nefoliată, sau numai la
bază cu 1—2 frunze. Frunzele aproape ţo a le bazale, oblanceolate, adînc
penat fidate, cu lob terminal mare, ± rotund obovat, sinuat dinţat; cei
laterali triunghiular ovaţi sau rotunjiţi, cu margini aproape întregi. Inflo
rescenţă cu puţine flori, prelungită după înflorire. Pedicel floral mai scurt
decît floarea. Sepale eliptice, lungi de peste 2 mm, membranos marginate.
Petale ochroleuce, după înflorire brune, obovat cuncate, lungi de 3 —4 mm
şi late de 1 (1,5) mm. Stam ine simple, de lungim ea petalelor. Pediceli fructi
feri erect patuli, cei inferiori adeseori de lungim ea silicvei, cei superiori scurţi.
Silicvă lungă pînă la 2 cm, ascuţită la ambele capete, fără carpofor; valve
plane, rostru scurt, fără săm înţă. Stigm at de lăţim ea stilului. Săm înţă lungă
de 1 mm, ovată, turtită, galbenă-brunie. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Prin arături, locuri ruderale, pîrloage, pe ziduri, lîngă
drumuri; rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cojocna, Mociu (r. Cluj). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia.
R eg. I a ş i: Cîrlig, Mîrzeşti (r. Iaşi).
446 F L O R A R .P .R .
O b s . A mai fost publicată din Oraşul Stalin, Făgăraş şi Sibiu, confundată fiind cu
D . m u r a lis .
Răsp. g e n . : Europa, Asia de SY, Algeria.
4. D. murâlis (L.) DC. Syst. II (1821) 634; J. Vassilcz. in Fi. U .R .S .S .

V III (1939) 458. — Sisym brium murale L. Sp. pl. ed. I (1753) 658, p. p.
— D . vim inea Schur Enum . pl. Transs. (1866) 60 et Phytogr. in Mitt. NV
Brtinn, XV (1877) 89, non DC. — D. pseudoviminea Schur 1. c. — Putu-
roasă. — K ozonseges kânyazsâzsa. — M auer-Doppelsame. — ^BypnflKa
CTeHHan. — I c .: Pl. 73, fig. 2, 2a.
O — O O . Rădăcină pivotantă, rar lignificată şi atunci perenă. Tulpini

numeroase, înalte de 20—50 (55) cm, neramificate sau ram ificate numai în.
partea inferioară din axila unei frunze, în partea superioară adeseori nefoliate,
acoperite cu sete rctrorsc, rărite. Frunze bazale în rozetă, glabre sau pe margini
± păroase, alungit oblanceolate, atenuate în peţiol lung, penat fidate sau
sectate, rar numai lobat d in ţa te ; lacinii laterale ovate, triunghiulare, uneori
mai alungite, obtuz din Late, rar întregi, cea terminală mai mare, obovată,
uneori trilobată; rachis uneori destul de îngust. Frunze tulpinale asem ănă
toare. Inflorescenţă laxă, foarte alungită după înflorire, uneori pe jum ătate din
lungimea tulpinii. Pedicel florifer ± egal de lung cu floarea proaspăt deschisă.
Sepale îngust lanceolate, de cca 4 mm lungim e, îngust membranos marginate,
la vîrf adeseori cu cîţiva peri răzleţi. Petale galbene deschis, lat obovate,.
îngustate în unguiculă scurtă, lungi de cca 7 mm (în general de 6 —8 mm),
late de cca 3 —4 mm, după înflorire de obicei brune. Stam ine simple, mai scurte
decît petalele. Pediceli fructiferi patuli, mai scurţi decît silicvă. Silicvă liniar
lanceolat subulată, spre ambele capete atenuată, sesilă (fără carpofor). Rostru
scurt, fără săm înţă. S til cilindric, de 2 mm lungime, cu stigm at mai lat şi
bilobat. Săm înţă de 1,1 mm lungim e, elipsoidală, puţin turtită. — V —IX .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri cultivate, arături, ogoare, locuri ruderale,
pe lîngă drumuri şi rîuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . R a i a M . : Rîul Iza (r. Sighet); Vişeul de Sus. R e g . C l u j :
Nicula (r. Gherla); Cojocna, Cluj, Boju (r. Cluj); Aghireşu (r. Huedin); Valea Florilor,
Cheile Turzii, V. Sărată, Moldoveneşti, Vidolm, Rime tea (r. Turda); Aiud. R e g . A u t . M . :
Tg. Mureş; Tg. Săcuesc. R e g . S t a l i n : Tiur (r. Tîrnăveni); Oraşul Stalin, Predeal, Hărman
(r. Stalin); Valea Lungă, Micăsasa, Prostea Mare, Copşa Mică (r. Mediaş); Ocna Sibiului
(r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia, Tăuţi, Cetea, Benic (r. A lba); Sebeş; Deva, Şoimuş,
Mintia (r. Ilia); Orăştie. R e g . A r a d : Pecica, Şcmlac (r. Arad); Agriş (r. Ineu). R e g . T i m i
ş o a r a : în Banat (Heuff.). R e g . C r a io v a : Craiova. R e g . P lo e ş ti: Cîmpina; V. Slănicului
spre Beceni. R e g . B u c u r e ş ti: Ciocăneşti (r. Răcari); Bucureşti: Chitila, Mogoşoaia. R e g .
C o n s ta n ţa : Constanţa. R e g . G a la ţi: Brăila, Galaţi; Mrea Cocoş, Sulina (r. Tulcea). R e g .
B a c ă u : la poalele Mt. Ceahlău; Cetatea Neamţului (r. Tg. Neamţ). R e g . I a ş i : laşi, Copou,
Dl. Repedea, Mînzăteşti, Aroneanu, Vînători, Cucuteni, Dl. Stînoa, Miroslava, Dumcşti,
Cîrlig, Şorogari, V. Adîncata, Rediu-Tătar (r. Iaşi); Scobinţi (r. Hîrlău). R e g . S u c e a v a :
Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşli), imaşul de la Văratic (r. Fălticeni); Suceava; Rădăuţi;

Gura Humorului; Cîmpulung Moldovenesc.
f. vulgâris Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1909) 213. — Frunze puţin adînc
penat lobate, cu lacinii late, apropiate, dinţate sau întregi. — Cea mai comună formă.
f. caulâscens Kitt. Taschenb. FI. Deulschl. cd. II (1844) 907. — Tulpină fără
rozetă de frunze, înaltă, mult ramificată pînă la inflorescenţă, foliată. — R e g . C l u j : terenul
inundabil de la Floreşti spre Gura Baciului, Fînaţele Clujului, Someşeni (r. Cluj); Aiud
(Baenitz, HN nr. 7747 sub D . te n u if .) ; spre Buru (r. Turda). R e g . S t a l i n : Proştea Mare
(r. Mediaş).
f. pseudoviminea (Schur). — D . p s e u d o v im in e a Schur Phytogr. in Mitt. NV
Brunn XV (1877) 89. — Flori mici. Petale lungi de 4 — 5 mm, abia întrec sepalele, în
rest ca tipul. — R e g . A u t . M . : Tg. Săcuesc. R e g . G a la ţi: Tulcea.
var. pinnatifida Noulet FI. bass. sous-pyren. (1837) 46. — D . m u r a lis f. in te r m e d ia
Hagenb. Tent. FI. Basil. Suppl. (1843) 133. — D . in te r m e d ia Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 60. — D . m u r . c. B a r th ia n a Schur Phytogr. 1. c. — Plantă cu rozetă de frunze
bazale. Prin laciniile mai|lungi ale frunzelor ne reaminteşte pe D . te n u ifo lia , însă lobul
terminal este mai mare. Carpofor foarte scurt, pînă la 'l /2 mm. — R e g . A u t . M . : Dl. Sf.
Ana la Tg. Mureş. — R e g . S t a l i n : Valea Lungă (r. Mediaş); Oraşul Stalin; Sibiu. R e g .
G a l a ţ i : I. G. Duca şi Mahmudia (r. Tulcea).
f. pollin£nsis X. Terracc. ap. Fiori et Paol. FI. anal. ital. I. 2 (1898) 449. — Frunze
lung spatulate, întregi, numai sinuat dinţate. — Ici-colo împreună cu f. v u lg â r is (de ex.
la Fînaţele Clujului).
var. subper^nnis Xyâr. et Todor var. nova in Add. III, pag. 645.—Baza repetat rami
ficată, cel puţin timp de 4 ani. Ramuri scurte, cu rămăşiţele frunzelor vechi. Flori galbene
sau roşii închise. Exemplarul văzut arc frunze mici, lungi de 1 — 2 cm, spatulate, sinuat
lobate. — R e g . B t r l a d : pe nisipurile Şiretului lîngă Cosmcşti-Deal (r. Tecuci).
R ă s p . g e n . : Europa centrală, de SV şi de S, Africa de N. Introdusă şi în alte locuri
de pe glob.
Genul 184. B R A S S I C A * ) L.
0 , 0 0 sau 2J.. Tulpini simple sau ramificate, la bază uneori lignificate,

foliate, ± glauce, glabre sau cu peri simpli. Frunze inferioare lirat sau run-
cinat penat fidate sau sectate, uneori întregi şi cu margini dinţate spre bază
sau amplexicaule, cele inferioare adeseori în rozetă. Celule cu mirozină în
mezofil. Inflorescenţă m ult ramificată, formînd o paniculă. Flori de obicei
mari. Sepale erecte sau patente, cele exterioare puţin glugate, cele inte
rioare puţin saciform dilatate la bază.Petale galbene, (rar albicioase), ungui-
culate. Stamine libere, simple. Glande nectarifere 4; cîte una semilunară
la partea interioară a bazei staminelor scurte şi cîte una la partea exterioară
a bazei perechilor de stam ine lungi (Pl. 14, fig. 46, 47, 50). Pistil şubulat
cilindric, cu stigm at globulos sau puţin bilobat. Silicvă cilindrică, biconvexă
sau dorsiventral comprimată, rostrată, dehiscentă, ± patentă, rar erectă;
*) Numele verzei la Cicero şi la alţi autori romani.

448 F L O R A I l.P .R .
valve convexe, accentuat uninervate, cu reţea de nervuri secundare. Rostrul-

uncori mare, fără seminţe sau cu 1 —2 seminţe. Seminţe mari, sferice, pen
dule, nearipate, uniseriate. Cotiledoane adînc emarginate, canaliculat îndoite,
cu radicula cuprinsă în îndoitură.
Genul cuprinde cca 34 specii, cu centrul genetic în regiunea meditera-
neeană.
1 a Frunze tulpinale superioare peţiolate. Petale lungi cel m ult pînă la
10 mm. Silicvă lungă de 1 —3 c m ................................................................. 2
1 b Frunze tulpinale superioare cordat amplexicaule sau cu baza ± lată,
sesile. Petale lungi de 6 —25 mm. Silicve lungi de 4 —11 c m ................ 4
2 a Silicvă la bază evident îngust şi lung pedicelală. Sepale erecte în tim pul
înfloririi. Frunze alungit cuneate, lung peţiolate, oblanceolate, cele
inferioare şi mijlocii sinuat lobate sau penat fidate (la ssp. armora-
cioides nedivizate, cu margini sinuat dinţate sau întregi). Plante bis-
anuale sau perene ..................................................................... 1. B. elongata
2 b Silicvă scurt pedicelată. Sepale patente. Frunze inferioare lirate, cu

lobul terminal foarte mare şi cei laterali uneori prea putini. Plante
anuale ...................................................................................................................... 3
3 a Pedicel de obicei mai scurt decît sepalele, sau ± egal cu acestea.

Silicve lungi de 13—20 mm, alipite de axă, cu rostru subţire, cilindric,
lung de cca 1,5—3 mm, numai puţin lăţit spre bază. Plantă înaltă,
foarte extins ramificată, cu frunze m ari............................. 2. B. nigra
3 b Pedicel mai lung decît sepalele. Silicve lungi de 2 ,5—4 (5) cm, groase,
patente, cu rostru conic, lung de 5 —10 mm, se îngustează subulat
spre vîrf .......................................................................................... 3. B. june ea
4 a Florile deschise stau ± mai sus decît bobocii florali; partea înflorită
a racem ului scurtă şi deasă. Petale lungi de 6 —10 mm, viu galbene.
Frunze inferioare viu verzi, cele superioare glauce
6. B. Rapa (campestris)
4 b Flori deschise mai scurte, stau mai jos decît bobocii florali; partea
înflorită a racemului mai lungă, cu flori mai rare. Petale lungi de
12—25 mm. Toate frunzele glauce ................................................................. 5
5 a Tulpina din primul an scurtă, butucoasă, conică sau globuloasă, în

parte lignificată, cu cicatrice mari şi evidente ale frunzelor căzute.
Frunze groase, cărnoase, glabre. Frunzele tulpinilor florifere sesile, cu
bază ± îngustată. Caliciu închis. Sepale şi stamine erecte. Petale de
cca 20 mm lungime (12—25), alburii sau galbene sulfurii. Marginea
silicvei ondulată ......................................................................... 4. B. olcracea
5 b Tulpină subţire, nelemnoasă şi fără cicatrice evidente. Frunze mai
subţiri, cele mijlocii şi superioare cu baza cordată, amplexicaule, cele
P l a n ş a 74. — 1. B r a s s ic a R a p a L. f. c a m p e s tr is (L.) Bogcnh., la . părţi florale,

lb . silicvă. — 2. B . N a p u s L., 2a. părţi florale dc la B . o le r a c e a , 2b. silicvă de la B . N a p u s .
L.
Or u c i f e r a e 451
bazale ± păroase. Caliciu deschis în tim pul înfloririi. Sepale şi stamine

mici, ± patente. Petale lungi de 12—16 mm, v iu -g a lb en e.. 5. B. Napus
1* B . elongâta Ehrh. Beitr. V II (1792) 159; E. Sinskaja in FI. U .R .S.S.

V III (1939) 464. — Eruca elongata Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
264. — jErucastrum elongatum Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 694. — Muştar
alb sălbatic. — N yulânk kâposzta. — Langrispiger Kohl. — KanycTa
xpeHOBHflHan. — Exs.: F R E nr. 415; FEA H nr. 3261 sub Erucastr. elong. —
Ic.: Pl. 76, fig. 1, la , b ; W . et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 28.
O O — 4 . Rădăcină viguroasă, lemnoasă. Tulpini cîte una sau uneori mai

m ulte, înalte pînă la 1 m, abundent ramificate, cu ramuri lungi, virgate,
glabre sau cu peri răzleţi. Frunze bazale (în tim pul înfloririi lipsesc) ase
mănătoare cu cele tulpinale inferioare, setos păroase, peţiolate, lungi pînă
la 15—20 cm, penat lobate sau fidate, uneori numai serate. Frunze supe
rioare descrescente, ± glauce, glabre, lanceolate sau liniar lanceolate, acute
sau obtuze, îngustate în peţiol, distanţat dinţate, pînă la întregi. Inflores
cenţa racem semiglobulos la vîrful ramurilor, prelungit foarte m ult după
înflorire. Peduncul florifer mai lung decît caliciul, glabru. Sepale îngust
eliptice, lungi de 3 —5 m m , cu marginea membranacee, aproape erecte, cele
laterale cornute, nedilatate saciform la bază. Petale galbene deschis, lungi
de 7,5—9 mm, obovate, atenuate în unguiculă mai lungă decît limbul. P e
duncul fructifer lung de 5 —12 m m , patent erect. Silicvă erectă, în unghi
obtuz cu pedicelul, cu carpofor evident, lung de 1 —3 mm (Pl. 76, fig. la ),
liniar lanceolată, lungă de 1 —2,5 cm şi lată de 1,5-^ 2 mm. Valve cu ner
vura mediană accentuată, deasupra seminţelor foarte bom bate, în partea
superioară rotunjite, cu un rostru conic îngust fără sămînţă, cu vîrf mai
îngust, sau de lăţim ea stigm atului. Sem inţe cîte 6 —8 în fiecare lojă, glo-
buloase, uniseriate, cu diam. de cca 1,2 mm, prin umezire devin puţin muci-
laginoase. — V I —V II.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste, umpluturi, pe malul uscat al rîurilor, în
regiunea de cîmpie.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Sucutard, rîul Sărat (r. Gherla); Cluj, pe Dl. « Kup-
hegy », Suat, Cojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Borzeşti, Luncani pe « Fiiggo », Pîr.
Aiuniş la Băile Sărate Turda, Cîmpia Turzii, Turda, Mihai Viteazu (r. Turda); Ocna Mure
şului pe Dl. Banta, Ciumbrud, Ciuguzel (r. Aiud); Valea Largă (r. Sărmaş), Ţigăreni,
Ilădăreni (r. Luduş). R e g . A u t . M . : între Fărăgău şi Poarta (r. Reghin); Chendu Mare
(r. Sîng. de Pădure). R e g . S t a l i n : Mediaş, Frîua, Agîrbiciu, Şcica Mică şi Mare, Proştea
Mică si Mare', Ţapu, Cenade, Valea Lunga, Micăsasa, (r. M ediaş); Bahnea, Blaj, Tiur
(r. Tîrnăveni); Cund, Prod, Sighişoara, Gogan, (r. Sighişoara); Merghindeal, Alţina (r.
Agnita); Şura Mare, Guşteriţa, (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Orăştie; Zam (r. Ilia). R e g .
T im iş o a r a : pe dealurile de-alungul Dunării (Heuff.). R e g . C r a io v a : Craiova. R e g . C o n s ta n ţa :
pe malul Dunării la Cernavodă, Basarabi (r. Medgidia); Constanţa; Mangalia, Cobadin
(r. Negru Vodă); Independenţa (r. Băneasa). R e g . G a la ţi: Galaţi, Bărboşi (r. Galaţi);
452 F L O R A R .P .R .
Măcin; Isaccea, Niculiţel (r. Tulcea). R e g . B î r l a d : Berheci (r. Tecuci). B e g . I a ş i : Iaşi,

Slînca, Coada Stîncii, Mînzăteşti, Sucuşeni, Chipereşti, (r. Iaşi).
var. gigantâa Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 264, c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R .P.R .
Secţ. Şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 31, pro forma. — Tulpină înaltă, foarte extins rami
ficată. Frunze tulpinale mari, adînc penat sectate, cu lacinii lungi de 4 — 6 cm şi late
dc 2 — 3,5 cm. — B e g . C l u j : prin rupturile dealului «K tiphcgy» de lîngă Cluj; Iclod
(r. Gherla).
var. maerocărpa Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 235, fig. 780 a —c. — Silicvă
lungă de 3 — 3,5 cm, cu pedicel de 2,5 cm lungime. Ovar cu 20 — 24 ovule. — B e g .
G a la ţi: în stepe lîngă Malcoci (r. Tulcea).
ssp. armoracioides (Czern.j A. ct G. Fl. NO Deutschl. Flaohl. (1898) 360. —

Brassica armoracioides Czern. ap. Turcz. in Bull. Soc. Nat. Mosc. X X V II,
2 (1854) 311. - Ic.: Pl. 76, fig. 2, 2a, b.
Tulpină groasă, extins ramificată, cu ramuri fructifere scurte, formînd
coroană sferică. Frunze glauce, glabre, cuneat îngustate in peţiol scurt, cu
margini ± dur dinţate sau aproape întregi, cele superioare întregi. Stil mai
gros, scurt cilindric.
B e g . C l u j : în timpurile din urmă se răspîndeşte în multe locuri, astfel la Fînaţele
Clujului, Dl. « Pokolkoz », « Csillâghegy», în semănături de Sparcetă, Dl. « Kuphegy »
de lîngă Cluj, între Boju şi Tunelul Cojocnei pe marginea liniei ferate. B e g . C o n s ta n ţa :
lîngă gara Tîrguşor, Cernavodă (r. Medgidia); Mangalia în jurul lacului, Coroana (r. Negru
Vodă). B e g . G a la ţi: pe cîmpuri lîngă Jurilovca (r. Tulcea). R e g . I a ş i : Breaza, Focuri,
Munteni (r. Iaşi). R e g . B a c ă u : Ruseni (r. Ceahlău); Prisaca (r. Moineşti).
O b s . în unele regiuni se cultivă ca plantă oleiferă. în Uniunea Sovietică din semin
ţele sale se extrage un ulei semisicativ, bun pentru alimentaţie, iluminat şi vopselărie.
Seminţele conţin cca 34% ulei.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S, U .R .S.S. de S şi Asia de SV (răspîndirea
speciei); U .R .S.S. de S şi Asia de SV, pînă în R. P. Romînă (răspîndirea subspeciei).
2. B. nfgra (L.) Koch in Rohl. Deutschl. Fl. IV, ed. III (1833) 713;
E. Sinsk. in Fl. U .R .S.S. V III (1939) 466. — S in apis nigra L. sp. pl. ed. I
(1753) 668. — Muştar negru. — Fekete muştar. — Schwarzer Senf. — Top-
uHiţa êpHaa. — Exs.: F R E nr. 2655. — Ic.: Pl. 77, fig. l,la -d .
O. Rădăcină pivotantă. Tulpină înaltă de 1 —2 m, cilindrică, groasă

şi adeseori setos păroasă, în partea superioară glabră şi extins ramificată,
cu ramuri lungi, virgate. Toate frunzele lung peţiolate, cele inferioare şi
mijlocii de obicei foarte mari, pînă la 20 cm lungime, variabile; cele infe
rioare lirat penat compuse, cele m ijlocii şi superioare lirat penat fidate sau
P l a n ş a 75. — 1 . B r a s s ic a o le ra c e a L. var. a c e p h a la DC. — 2. idem, var. g o n g y lo d e s

L .— 3. idem, var. g e m m ife r a (DC.) Thell.— 4. idem, var. s a b a u d a L .— 5. idem, var. c a p ita ta
L. — 6. idem, var. B o t r y t i s L. — 7. B , R a p a f. d e p r e s s a (DC.) O. E. Schulz, 7a. idem, cu
rădăcini mai turtite.
P L A N Ş A 75
C m r C IF E R A E 455
lobate, cele supreme ± întregi, foarte înguste glabre; aripile (una sau mai
m ulte perechi) m ici şi segm entul terminal mare, lat ovat, de obicei lobat,
de un verde închis, d inţate; dinţii cu vîrf cartilaginos. Inflorescenţă racem
dens la vîrful ramurilor, mai tîrziu m ult alungit. Pedicel florifer mai scurt,
sau cel m ult egal cu caliciul. Boboci florali obovaţi, glabri. Sepale lungi de
3 ,5 —4,5 mm, lanceolate, răsucindu-se longitudinal devin şi mai înguste.
Petale galbene, de 8 mm lungime, obovate, treptat îngustate în unguiculă
de lungimea limbului. Pistil subulat, cu stil filiform. Pedicel fructifer scurt,
de 3 —4 mm lungime, erect, alipit de axă. Silicvă erectă, de asemenea ali
pită de axă, lungă de 13—15 (20) mm şi lată de 1,5—2 mm, îngustată
brusc la ambele capete, comprimată, patrunghiulară, cu stil subţire, cilindric,
de 1,5—3 m m lungime, lăţindu-se puţin spre bază; valve cu nervura mediană
accentuată, bom bate, de culoare brună, cu verucozităţi foarte fine, egale. —
V I-V II.
S t a ţ i u n e a . Pe marginea arăturilor, prin semănături, zăvoaie sau
în locuri ruderale.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . : Sighet, Satu Mare. R e g . C l u j : Rodna, Bistriţa,
Gherla; Dej, Cancin (r. Dej); Cluj; Turda, Tritenii de Jos (r. Turda); Aiud; Ocna Mure
şului (r. Aiud). R e g . A u t . M . : Tîrgu Mureş; Mercurea-Ciuc; Sovata (r. Sîng. de P ă d .) ;
Petclea (r. Reghin). R e g . S t a l i n : Feldioara (r. Stalin): Sibiu, Guştcriţa (r. Sibiu). R e g .
H u n e d o a r a : între Deva şi Alba Iulia; Oieşdea (r. Alba); Zdrapli (r. Brad); Zam (r. Ilia);
Boita (r. H aţeg); Călan, Batiz (r. Hunedoara). R e g . O r a d e a : Trăian, Sînmăriin (r. Oradea);
Sîmbăta (r. Beiuş). R e g . A r a d : Ineu, Bocsig (r. Ineu); Gurahonţ, Iosăşcl (r. Gurahonţ).
R e g . T i m i ş o a r a : Prigor. Orşova, Plugova (r. Almaş). R e g . C r a i o v a : Craiova. R e g . P i t e ş t i :
Călimăneşti (r. L oviştea); Rîmnicu Yîlcea. R e g . P l o e ş t i : Cîmpina; P loeşti; Buzău. R e g .
B u c u r e ş t i : Titu (r. Răcari); Mrea Snagov in dreptul cătunului Fundu (r. Snagov); Bucu
reşti. R e g . C o n s t a n t a : pe cîmpuri şi stepe (Prod.). R e g . G a l a ţ i : Brăila, Galaţi. R e g . B a c ă u :
Frumoasa (r. Buhuşi). R e g . I a ş i : Valea Lungă (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Suceava; Botoşani.
f. turgida (Pers.) Alef. ex Hegi FI. Mitt.-Kur. IV, 1 (1919) 2 3 7 . — B . t u r g i d a Pers.
Syn. II (1807) 2 0 7 . — Fruct scurt, umflat, pronunţat nervat, cu rostru conic. — R e g .
B a c ă u : Păstrăveni (r. Tîrgu Neamţ). R e g . I a ş i : Muncel, Văleni (r. Roman). R e g . S u c e a v ă :
Rădăşeni (r. Fălticeni).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Muştarul negru se cultivă la noi din timpurile cele mai vechi.
Planta tînără se poate consuma ca salată, sau ca legumă, înlocuind spanacul. în anii
seeetoşi, muştarul negru care creşte repede, înlocueşte alte plante furajere. Seminţele
măcinate « Farina seminum Sinapis » se folosesc în medicina veterinară pentru unele boli
interne ale animalelor, iar extern, în medicina umană, ca revulsiv sub formă de hîrtie
de muştar («charta sinapisata») sau cataplasme de muştar. Din făina seminţelor, ames
tecată cu apă, se extrage uleiul de muştar. Glucozidul sinigrină, care se găseşte în
cantităţi apreciabile în seminţe, sub acţiunea enzimei mirozină, se dedublează în esenţă
de muştar. Muştarul are un gust şi un miros foarte înţepător, producînd lăcrimarea
ochilor. Pus pe piele, produce băşici. Disolvat în alcool, se foloseşte în fricţiuni contra
reumatismului şi a altor boli. Făina fină de muştar se întrebuinţează şi în scopuri alimen
tare. Fiartă cu must şi cu vin, serveşte la prepararea muştarului casnic.
456 F L O R A R .P .R .
Răsp. gen.: Europa centrală, de S, SV şi SE, Asia de V. Adventivă în multe

locuri pe glob.
3. B. jâncea (L.) Czern. et C oss.; Czern. Consp. pl. Chark. (1859) 8; Coss.
App. FI. Juv. in Bull. Soc. bot. Fr. VI (1859) 609; E. Sinsk. in FI. U .R .S .S ,
V III (1939) 465. — S in apis juncea L. Sp. pl. ed. I (1753) 668 excl. syn,
Herm. - Ic.: Pl. 77, fig. 2."
O. Rădăcină subţire, pivotantă. Tulpină solitară, înaltă pînă la 1 m T

la bază ± păroasă, mai sus glabră, frunzoasă, în parteaTsuperioară mai slab
•ramificată, cu ramuri erecte, împreună cu frunzele glaucă. Frunze inferioare
şi mijlocii peţiolate, pe dos păroase, lirat penat fidate, cu 1—2 perechi de
lacinii mici, alungite şi cu lobul terminal foarte mare, ovat sau obovat. Frunze
neregulat inciz dinţate; dinţii cu vîrf cartilaginos. Frunze superioare mai
mici, toate alungit obovate sau cuneat lanceolate, cele supreme liniare, toate
peţiolate. Inflorescenţa racem dens, umbeliform, prelungit m ult după înflo
rire. Boboci florali obovali, glabri. Scpale lungi de 4 —5 mm, alungit elip
tice, deseori răsucite devenind filiforme, patule, nedilatate saciform la bază.
Petale ± de 2 ori mai lungi decît sepalele, galbene deschis, destul de brusc
îngustate în unguiculă. Pedicel fructifer de 8 —10 mm lungime, patent sub
45°. Silicvă ± îngroşată, lungă de 2,5 —4 (5) cm şi la m aturitate lată de
2 ,5 —4 mm, patentă, patrunghiulară, puţin comprimată, brusc îngustată
într-un rostru lung de 5 — 10 mm, subţiată treptat pînă la stigm atul lăţit
şi sferic; valve convexe, cu o serie de boltituri deasupra seminţelor şi cu
o nervură puternică longitudinală. La silicva matură se observă şi o reţea
de nervuri ± spălăcite. Sem inţe globuloase, cu diam. de 1,5 mm, uniseriate,
cîte 8 —12 într-o lojă, pe suprafaţă cu verucozităţi egale, dese, foarte fine. —
V -V III.
S t a ţ i u n e a . Prin arături, locuri ruderale, pe lingă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă . : Plantă adventivă şi încă puţin răspîndită. — R e g . G a l a ţ i :
între Isaceea şi Mrea Cocoş (r. Tulcea); la poalele Mt. Pricopan între Macin şi Greci, între
Măcin şi Cerna (r. Măcin).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele, pe lîngă ulei de muştar, mai conţin cca 47% ulei
gras care se întrebuinţează în industria alimentară. In U .R .S.S. — după suprafaţa cul
turilor — este una din primele plante oleaginoase.
Răsp. gen. : Africa de NE, Asia de E. A dventivă în diferite locuri pe glob.
4. B. olerâcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 667, excl. var. k . ; E. Sinsk. in

FI. U .R .S .S . V III (1939) 460. — Varză, Curcchi. — Kâposzta. — Gemti-
sekohl. — KanycTa oropotfHafl. — Ic.: Pl. 72, fig. 1, l a —b, Pl. 74, fig. 2a.
P l a n ş a 76. — 1. B r a s s ic a e lo n g a ta Ehrh., la . siliculă în deschidere, lb , părţi

florale. — 2. idem, ssp. a r m o r a c io id e s (Czern.). A. et G., 2a. racem fructifer, 2b. părţi
florale.
PLANŞA 76
C R U C IF E H A E 459
O O , mai rar O sau 2J**. Rădăcină ramificată, lemnoasă, niciodată căr

noasă. Tulpina în primul an groasă, butucoasă, în partea inferioară lem
noasă, cu cicatricele frunzelor căzute, glabră, glaucă. Exemplarele cu căpă-
ţînă au coceanul exterior obconic, lemnos şi coceanul interior conic, cărnos.
Frunze inferioare peţiolate, de obicei lirate, cu limbul terminai foarte mare
şi cu aripi mici, cărnoase, cu nervura mediană groasă, proeminentă. Frunzele
superioare ale tulpinii florifere- alungit obovat cuneate sau alungit liniare,
dinţate sau aproape întregi, spre bază îngustate sau rotunjite sau puţin
cordat amplexicaule. Toate frunzele glauce. Inflorescenţa un racem lung,
lax, cu flori deschise, aşezate sub bobocii florali. Pedicel floral de lungimea
florii. Sepale erecte, îngust eliptice, între 6 —12 mm lungime, nedilatate
saciform la bază. Petale alburii, galbene sau sulfurii, variază în lungime
între 12—25 mm, de 2 ori m ai lungi decît sepalele, îngust sau mai
lat obovate, destul de brusc îngustate în unguiculă. Stamine simple, diferă
puţin în lungime. Glande neclarifere mediane erecte (Pl. 14, fig. 46).
Pedicel fructifer patent erect. Silicvă lungă de 7 —11 (13) cm şi lată de 3 —5
mm, cilindrică, puţin comprimată. Valve convexe, deasupra seminţelor ±
cu nervură mediană proeminentă şi cu nervuri secundare slabe, în interior,
la vîrf, cu un apendice scurt şi la t care reprezintă capătul devenit liber al
stratului interior al valvei şi care intră în cavitatea rostrului. Roslru subulat,
lung de 10—15 mm, puţin comprimat, treptat subţiat de la bază pînă la stig
m atul semiglobulos, fără seminţe sau cu 1 —2 seminţe. Seminţe uniseriate,
cîte 8 —16 într-o lojă, aproape sferice, cu diam. de 2 —4 mm, brune sau cafeniu
negre, foarte fin striate*). Embrion notoriz, cu cotiledoane late (Pl. 72, fig.
lb ). - V —V II.
Staţiunea. Plantă alimentară im portantă. Se cultivă mult sub
diferite varietăţi şi forme pe întreg globul pămîntesc. în stare spontană se
găseşte pe malurile maritime stîncoase din Franţa şi Anglia, precum şi pe
litoralul Mării Mediterane. Forma spontană se numeşte D. oleracea var.
-silvestris L. Sp. pl. ed. II (1763) 932. Este o formă perenă, înaltă de peste
2 m, cu frunze distanţate. Toate celelalte varietăţi sînt forme de cultură.
Yariabilitatea speciei din cultură
1 a Sistem caulinar foarte îndesuit ramificat, cu ramuri şi pediceli scurţi, eărnoşi. Flori
pipernicite, toate îndesuile la vîrful tulpinii, formînd o masă confluentă, albă,
gălbuie, rar puţin violetă, înconjurată de frunze tulpinale mari (Pl. 75, fig. 6)
var. BotrytisL. Sp. pl. ed. I (1753) 667. — Conopidă. — Kârfiol. — Blumenkohl.—
IţBeTHan uanycTa. — Plantă culinară valoroasă, cu vitamină B şi C, de regulă
bisanuală. S-a reuşit să fie transformată în plantă anuală astfel încît fiind semă
nată în decembrie sau ianuarie şi dîndu-i-se condiţiuni optime, produce seminţe
în septembrie. în afară de Conopida propriu zisă, rar se mai găseşte în cultură
*) Germinaţia seminţelor este de 85—94$ş, păstrîndu-şi această facultate timp de

*4 ani. într-un gram sînt 260—300 seminţe.
460 F L O R A R .P .R .
şi Conopida cimoasă [f. eymâsa Duch. in Lam. Encvcl. I (1783) 745], avînd numeroase
ramificaţiuni cu căpăţîni mici, formate din muguri florali nedesvoltaţi. Conopida
are şi cîteva soiuri dc cultură. Este destul de rezistentă la frig. La început are nevoie
de lum ină/însă după formarea căpăţînii trebuie ferită de prea multă lumină. Este
pretenţioasă în ce priveşte umiditatea, care însă exagerată, îi opreşte creşterea. La
noi se cultivă foarte mult.
1 b Inflorescenţa şi ramurile normale, lungi, laxe .................................................................. 2
2 a Tulpină globuloasă în primul an, cu miezul cărnos, pe din afară cu frunze şi cu cica
trice (Pl. 75, fig. 2)
var. gongylddes L. l.c. — B . o le r a c e a v a r . c a u l o r a p a DC. Prodr. I (1824) 214. —
Gulie, Caralambă. - Karalâbe. — Kohlrabi. — Kojn>pa6HH3m penHan «anycTa.
Plantă culinară, cultivată. Variază la culoare, formă, mărime şi timpul necesar pentru
a ajunge la dezvoltare deplină. Astfel, sînt soiuri verzi, violete, cu formă sferică, tur
tite, alungite, dela mărimea unui ou de găină pînă la 5 kg. Sînt gulii de vară şi
de iarnă. Soiurile alungite se lignifică uşor.
2 b Tulpină cilindrică sau conică, neglobuloasă .................................................................. 3
3 a Tulpină alungită, subcilindrieă, cu o rozetă de frunze la vîrful ei. în subţioara

frunzelor sau deasupra cicatricelor se dezvoltă muguri mari sub formă de căpăţîni
mici, globuloase (Pl. 75, fig. 3).
var. gemmifăra (D C.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. TV. 1 (1919) 247. — B .
o ie r . c. b u l l a t a 8. g e m m i j c r a DC. Syst. II (1821) 584. — Varză de Bruxelles. — Bim-
bos kel. — Sprossenkohl. — HoReuinoBan mjih dpioccejibCKan KanycTa. — Este o-
legumă mult apreciată, fiind mai uşor digerată decît Varza albă şi fiind bogată în
vitamina C. Rezistă bine la temperaturi scăzute, suportă geruri de —10°, cere
multă umiditate şi sol fertil. Este cu atît mai valoroasă cu cît căpăţînile sale mici
sînt mai compacte, mai numeroase şi cu cît tulpina e mai lungă. Un exemplar înalt
dă 500 gr. de căpăţîni, pe cînd unul scund dă numai 200—300 gr.
3 b în subţioara frunzelor nu se găsesc căpăţîni m ici..........................................................4
4 a Tulpină înaltă, cilindrică. Frunze distanţate, nu se învelesc (Pl. 75, fig. 1)

var. acephala DC. Syst. II (1821) 583 (excl. var. a). — Varză furajeră. — Takar-
mâny kâposzta. — JIncTOBan nanycTa. — Legumă de iarnă, nepretenţioasă, crescînd
şi în locuri umbroase. Se cultivă pentru nutreţ. Un soi remarcabil este /. l a c i n i a t a
L. Sp. pl. ed. II (1763)^932, cu frunze penate, foarte ondulate şi încreţite.
4 b Tulpină scurtă şi butucoasă. Frunzele se învelesc strîns, formînd căpăţînă...........5
5 a Frunze netede, foarte strîns învelite, formînd o căpăţînă compactă (Pl. 75, fig. 5)
var. capitâtaL. Sp. pl. ed. I (1753) 667. — Varză de iarnă. — Fejes kâposzta..—
Kopfkohl. — KouaHHan KanycTa. — Legumă de mare importanţă alimentară, mult
răspîndită. Are numeroase forme de cultură, care se deosebesc atît prin perioada dc
vegetaţie cît şi prin forma şi culoarea căpăţînii.
a ) soiurile timpurii, cu perioadă de 70—120 zile de vegetaţie, cu căpăţînă mică şi
puţin compactă, cu o greutate dc 1 — 2 kg (rar 3), cum este de exemplu, «Varza
Colliozniţa»,
b ) soiurile semitimpurii, se dezvoltă în 120—140 zile, cu căpăţînă mai mare, mai
îndesată şi cu producţie mai mare, de exemplu, « Varza de P lo e şti», « Varza bielo
rusă», etc.
c) soiurile tîrzii, care se dezvoltă în timp mai îndelungat, de 150—170 zile. Au
căpăţînă mare, de 4 —12 kg, de ex. «Varza de Buzău», sau «Varza tîrzie rde
Moscova», foarte bune pentru murat, etc.
C R U G IF E R A E 461
După culoare se mai poate aminti: Varza roşie [f. r u b r a (L.) Thell. in Hegi
FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 247.— B . o l. var. r u b r a L. Sp. pl. ed. I (1753) 667].—
Se consumă gătită sau crudă, ca salată. Nu se întrebuinţează pentru murat. Are
cîteva soiuri de cultură.
5 b Frunze încreţite, între nervuri cu ridicături convexe, veziculoase, pe margini cris
pate. Căpăţînă moale, laxă (Pl. 75, fig. 4).
var. sabauda L. l.c. — B . o ie r . var. b u l l a t a DC. Syst. II (1821) 584, excl. f.
8. — Varză creaţă. — Kelkâposzta. — Blasenkolil. — CaBOăCKan KanycTa. — Legumă
de vară mult preţuită. Are mai multe form e: cu căpăţînă sferică, alungită, cu frunze
sectate şi foarte crispate, precum şi soiuri de vară şi de toamnă. Este cu atît mai
valoroasă cu cît frunzele sînt mai lipsite de clorofilă.
î n t r e b u i n ţ ă r i şi o b s e r v a ţ i i . Varza a fost cultivată din timpurile

■cele mai vechi; ea era preţuită foarte mult la Greci şi la Romani. Originea străveche
a verzei pare a fi pe litoralele vestice ale Europei. După alţii, patria ei ar fi numai malu
rile stîncoase ale Mediteranei. Soiurile cultivate astăzi provin probabil din mai multe forme
apropiat înrudite, din părţile mediteraneene. Teophrastos (sec. IV — III î.e.n.) cunoştea
numai 3, iar Plinius (sec. I. e.n.) 6 forme de varză. Tournefort (sec. XVII c.n.) descrie
20 de forme. Dela Tournefort şi pînă astăzi numărul soiurilor de cultură a crescut conside
rabil, ajungînd la peste 100. Pentru originea europeană a soiurilor de varză pledează
•şi împrejurarea că în diferite limbi europene găsim multe expresii pentru diferitele soiuri,
în schimb astfel de cuvinte sînt rare în limbile asiatice.
Soiurile de varză dau recolte satisfăcătoare numai pe păinînt bine lucrat şi bogat
în azot. Dintre toate, Conopida în special, pretinde o cultură mai îngrijită şi un sol mai
îngrăşat. Varza constituie un aliment important, nelipsit în gospodării. Căpăţînile se
păstrează în pivniţă, pentru a fi consumate şi iarna în stare proaspătă. Varza se consumă
în stare crudă, ca salată, fiartă sau murată. Conţine 90,2% apă, 5,0% hidraţi de carbon,
1,8% substanţe azotoase, 0,2% grăsimi, 1,6% celuloză şi 1,2% săruri minerale. în cenuşa
•ei se află 8% sulf; după salată conţine cel mai mult fier.
Căpăţînile destinate pentru înmulţirea prin seminţe se păstrează peste iarnă în locuri
ierite de ger (pivniţi), în nisip uscat şi se replantează primăvara în sol bine pregătit.
Din sămînţă se poate obţine ulei.
Varza are foarte mulţi duşmani atît între insecte, cît şi între plantele criptogamice
parazitare. Dintre insectele vătămătoare amintim:
Păduchele cenuşiu al verzei ( A p k i s B r a s s i c a e ), suge seva şi produce stagnarea creşterii.
Puricele de pămînt ( I l a l t i c a o l e r a c e a ), roade şi găureşte frunzele; plantele tinere pot
fi com plet distruse.
Coropişniţa, retează rădăcinile .şi coletul plantei.
Ploşniţa verde ( E u r y d e m a o le r a c e a ) atacă planta pînă în toamnă.
Gărgăriţa verde ( C e n t h o r r h y t i c h u s p l c u r o s t y g m a ) şi alte specii dc Gărgăriţă, aduc
mari pagube prin atacarea rădăcinilor.
Omizile fluturilor de varză ( P i e r i s B r a s s i c a e , N o c t u a B r a s s i c a e ) t rod complet
frunzele.
Omida fluturelui Buha verzii ( M a r n e s t r a B r a s s i c a e ) sapă galerii în căpăţînă verzei
şi o murdăreşte prin excrementele sale. Varza atacată nu se poate conserva peste iarnă.
Musca verzei ( C h o r t o p h i l a B r a s s i c a e ) atacă rădăcinile. Planta se veştejeşte şi apoi se
usucă. Pagubele se pot ridica pînă la 80—90(J/ .
Combaterea acestor insecte dăunătoare constituie una din grijile cultivatorului. în
general, măsurile de combatere se referă la modul de prelucrare a pămîntului, Ja curăţirea
■şi arderea rămăşiţelor de plante uscate care pot fi infectate sau pot adăposti insecte şi în
cele din urmă, la tratarea plantelor sau a solului cu diferite substanţe chimice.
-162 F L O R A R .P .R .
Dintre numeroasele boli ale verzei, cauzate de paraziţii criptogamici şi bacterii amintim
următoarele:
Putregaiul plantulelor, pe urma căruia tulpina de sub cotiledoane se brunifică, se îne-
greşte şi apoi putrezeşte.
Putregaiul rădăcinilor, care produce putrezirea rădăcinii principale din apropierea
coletului, datorită bacteriilor din grupa P s e u d o m o n a s . Boala atacă şi căpăţînile în timpul
conservării lor în pivniţă; la cele neputrezite, dar infectate, dacă sînt plantate din nou
pe cîmp, boala continuă să ajungă la seminţe.
Hernia verzei ( P l a s m o d i o p h o r a B r a s s i c a e ) . Rădăcina principală şi cele secundare
prezintă umflături mari şi mici. Planta piere iar ciuperca infectează solul.
Mana cruciferelor: pe faţa frunzelor apare un puf alb-cenuşiu, apoi frunzele se usucă
şi planta atacată piere.
Nervaţiunea neagră: nervurile frunzei se colorează în brun, pînă la negru. Planta
poate fi atacată în toate fazele sale de dezvoltare şi pagubele pot fi mari.
Cu combaterea bolilor criptogamice se ocupă numeroase studii de specialitate, din care
trebuesc însuşite măsurile necesare pentru preîntîmpinarea şi combaterea acestor boli.
în general trebue să ştim că la primele simptome ale bolilor criptogamice, plantele ata
cate trebuesc zmulse din pămînt şi nimicite prin foc. Plantulele trebuiesc rărite, bine aeri
site şi luminate. Terenul trebue dezinfectat prin aţiumite substanţe şi lăsat necultivat
timp dc cîţiva ani. Din jurul culturilor de varză trebue plivite toate Cruciferele spontane
care pot fi gazde pentru adăpostirea şi transmiterea bolilor.
Răsp. gen. : Litoralele Europei dc V şi dc S; cultivată în toate continentele.
5. -rf B. Nâpus L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, excl. syn. plur., em. Metzger
in Syst. Beschr. Kult. Kohlarten (1833) 39. —=• B. campestris DC. et Auct.
nonnull., non L. — Napi cureceşti. — Repcekâposztâ. — Repskohl. —
BpiOKBa, p a n e . — I c .: Pl. 74, fig. 1, la .
O — O O . Rădăcina subţire, pivotantă sau îngroşată şi frunzoasăr

subţire, nelemnoasă şi fără cicatrice evidente. Frunze cenuşii sau glauce;
cele inferioare peţiolate, lirat penat partite, cu lobul terminal mare, la început
păroase, cele mijlocii şi superioare nedivizate, ovat lanceolate sau lanceolate,
sesile, dinţate sau întregi, cu bază cordată, amplexicaulă. Inflorescenţa
racem alungit, cu florile deschise situate mai jos decît bobocii florali; pedi-
celii puţin mai lungi decît florile. Sepale patule, îngust eliptice, nedilatate
saciform la bază, lungi de 6 —8 mm. Petale galbene, de 12—16 mm lungime,
lat obovate, îngustate destul de brusc în unguiculă lungă de 4 —5 mm. Sta-
mine simple. Glande nectarifere ca la B . oleracea. Pediceli fructiferi patenţi.
Silicvă patent erectă, lungă de 4 ,5 — 11 cm şi lată de 3 ,5 —4 mm, puţin turtită.
Rostru comprimat, conic, lung cît 1l3—ljb parte a silicvei, se subţiază
pînă la lăţim ea stigm atului. Seminţe uniseriate, globuloase, cu diam. do 1,5—2
mm, negre-glauce sau roşii întunecate, aproape netede. — IV —V III.
P l a n ş a 77. — 1 . B r a s s i c a n i g r a (L.) Koch, inflorescenţă, la . porţiune inferioară

a tulpinii, 1b. părţi florale, lc . silicvă, ld . secţiunea transversală a seminţei (după Hegi). —
2. B . j u n c e a (L.) Czern. et Coss.
PLANŞA 77
C i lU C I F E R A E 465
S t a ţ i u n e a . Se cultivă la noi în următoarele varietăţi, dintre care

unele apar subspontan la marginea locurilor cultivate şi pe lîngă drumuri.
var. arvensis (Lam.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 254. — B . o ie r .
var. a r v e n s i s Lam. Encycl. I (1783) 742. — B . c a m p e s t r i s A. o le i f e r a DC. Syst. II (1821)
589. — B . p r a e c o x W. et K. ap. Schult. Obs. bot. (1809) 131. — Colza. — Plantă anuală
sau bisanuală, cu rădăcină tare, subţire, necărnoasă. — Importantă plantă oleiferă. Se
cultivă mult ca plantă oleaginoasă, de unde adeseori se sălbăticeşte. — R e g . C l u j : în semă
nături la Salva, Rodna (r. Năsăud).
var. Napobrâssica (L.) Rchb. in Mossl. Handb. Gew. II, ed. III (1833) 1220. —
B . o ie r . k. n a p o b r a s s i c a L. Sp. pl. ed. I (1753) 667. — Broajbe. — Rădăcină îngroşată,
cărnoasă, o vată sau globuloasă. — Un aliment foarte gustos de iarnă. Varietăţile cu rădăcini
mari constituie un bun nutreţ pentru vite.
Ob s . Cultivarea Napilor cureceşti (Colzei) este străveche. în ce priveşte situaţia
ei sistematică, stă între B r a s s i c a o le r a c e a şi B . R a p a t dc care cu greu se poate deosebi.
Din această cauză diferiţi autori aşează formele de B . N a p u s cînd la B . o le r a c e a , cînd la
B . R a p a , iar unii au considerat-o drept un hibrid între aceste specii. De aici provin multe
confuzii în literatură.
în trecut, B . N a p u s a fost cultivată mai mult decît astăzi. Uleiul de iluminat în evul
mediu era extras din această plantă. Seminţele conţin cca 42% ulei. Astăzi este semănată mai
mult toamna, şi este recoltată în iunie. Uleiul extras este gros, galben sau cu nuanţă brună.
Din el se fabrică săpun, margarină, etc.; se foloseşte şi la ungerea maşinilor, iar turtele
rezulLate constituie un bun nutreţ pentru animale. Se întrebuinţează şi ca furaj verde,
dezvoltîndu-se repede. *
R ă s p . g e n . : Eurasia. Patria originară necunoscută.
6. ->f B. Râpa L. Sp. pl. ed. I (1753) 666, em. Metzger Syst. Beschr. kult.
Kohlart. (1833) 51. — B . c a m p e stris L. l.c., pr. p. — B . N a p u s L. p. p., non
Metzg., nec. Thell. — B . c a m p e stris L. et B . R a p a L. ap. E. Sinskaja in
FI. U.R.S.S. VIII (1939) 462, 463. - Rapiţă. - Kerekrepa, Vadkâposz-
takoro. — Riibenkohl. — KanycTa nojieBan, Pena, Ic . : Pl. 14, fig. 50, Pl. 74,
fig. 1, la, b.
O — O O . Rădăcină subţire, pivotantă sau îngroşată în formă de nap,
cărnoasă. Tulpină înaltă de 50—100 (150) cm, ± ramificată, împreună cu
frunzele superioare suriu glaucă. Frunze bazale şi tulpinale inferioare peţio
late, lirat penat sectate, cu lobul terminal mare şi cu aripi mici, întregi sau
dinţate, ± setos păroase sau glabre. Frunze submijlocii sesile, ± lirate, din
ţate sau întregi, cele mijlocii şi superioare sesile, nedivizate, întregi, glauce,
glabre, adînc cordate şi amplexicaule. Inflorescenţa racem umbeliform, după
înflorire se prelungeşte, m ult; flori deschise, la aceeaşi înălţime sau mai sus
decît bobocii florali. Pedicel florifer de obicei mai lung decît floarea, care e
mai mică decît la specia precedentă. Scpale patente, îngust ovate, nedilatate
saciform la bază, lungi de 4—5 mm. Petale de 6,5—10 mm lungime, viu
galbene, alungit obovâte, îngustate în unguiculă cuneată. Pedicel fructifer
466 F L O R A U .P .ll.
erect patul. Silicvă lungă dc 4—6,5 mm, lată de cca 3 mm, comprimată;
valve convexe, cu o reţea de nervuri vizibile. Rostru lung cît cca 1/2—1/4
valvei, comprimat conic, uşor îngustat în stil mai subţire decît stigmatul.
Seminţe uniseriate, sferice, cu diam. de 1,5—2 mm, la cele sălbatice negre
sau cenuşii-negre, la cclc cultivate brunii-roşietice, cu suprafaţă ± vizibil
reticulată. — IV—VIII.
S t a ţ i u n e a . Se cultivă pretutindeni ca plantă importantă oleiferă
sau pentru nutreţ. Se sălbăticeşte adeseori prin locuri ierboase, pe lîngă
drumuri, umpluturi, locuri ruderale, etc., iar uneori devine buruiană.
var. silvestris (Lam.) Briggs. FI. Plymouth (1880) 20. — B . a s p e r i f o l i a a. s i l v e s t r i s
Lam. Encycl. I (1783) 746. — B . R a p a C. o l e i f e r ă DC. Syst. II (1821) 591, p. p. et
B . N a p u s A. o le i f e r ă DC. l.c., p.p. — Rădăcină subţire, necărnoasă. Are următoarele forme:
f. campestris (L.) Bogenh. Taschb. FI. Jena (1850). — B . c a m p e s t r i s L. Sp. pl.
ed. I (1753) 666, s. str. — Rapiţă sălbatică. — Rădăcină subţire, anuală. Plantă subţire,
puţin ramificată, chiar şi pe soluri fertile cel mult pînă la 40 cm înălţime. Inflorescenţă
paucifloră. Seminţe mici, accentuat rcticulat foveolate. — Este considerată ca tipul săl
batic şi spontan al speciei. Pe cîmpuri, lîngă drumuri, adeseori buruiană.
f. biennis (Metzg.) Alef. Landw. FI. (1866) 246. — B . R a p a o le i f e r ă b i e n n i s Metzg.
Syst. Beschr. kult. Kohlart. (1830) 50. -- Rădăcină subţire, însă hibernantă. Plantă mai
viguroasă decît forma precedentă, bine ramificată, înaltă pînă la 1 m, înfloreşte în al doilea
an. Se cultivă pentru seminţele sale.
var. Râpa (L.) Thell. in Ilegi FI. Milt.-Eur. IV. 1 (1919) 261. — B . R a p a L. Sp. pl.
ed. I (1753) 666, s. str. et B . N a p u s p. L. l.c. — Ie. : Pl. 74, fig. 1. — Q Q . Rădăcina
îngroşată, cărnoasă, fusiformă, globuloasă sau turtită, de diferite culori. — Se cultivă
mult ca legumă şi pentru nutreţ.
f. depresa (DC.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 51. — B . R a p a A. d e p r e s s a
DC. Syst. II (1821) 590. - Ic. : Pl. 75, fig. 7, 7a. — Rădăcini moi, cărnoase, albe, sfe
rice sau turtite. Cultivată la Cetăţuia (i\ Ciuc).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă încă din timpuri străvechi. Patria de origină este
necunoscută. Rădăcina sa cărnoasă constituie un bun furaj pentru animale. Frunzele unor
soiuri sînt folosite ca salată sau în loc de spanac. Soiurile cultivate pentru seminţele lor,
dau ulei de prima calitate.
O b s . Asupra ultimelor 3 specii, literatura este confuză începînd cu Linne, fiecare
monografie tratînd în mod diferit variabilitatea acesLora. în prelucrarea de faţă s-a adoptat
sistemul şi concepţia lui Thellung.
B * R a p a şi B . N a p u s sînt plante foarte asemănătoare; chiar şi formele lor se desfă
şoară în mod paralel şi în acelaşi sens. Deosebirea principală constă în aceea, că B . N a p u s
are întotdeauna bobocii florali alungiţi, elipsoidali, care nu sînt depăşiţi de florile
deschise, cu petale mai lungi de 11 mm, pe cînd B . R a p a are bobocii florali mai
scurţi, ovaţi, depăşiţi de florile deschise, cu petale mici, pînă la 10 mm. O altă
deosebire constă în depozitarea dc cristale de hesperidină la florile de B . R a p a păstrate
în alcool, pe cîtă vreme la B . N a p u s nu se depun asemenea cristale. încercările de hibri
dizare între B . o le r a c e a şi B . R a p a au rămas fără rezultat. Astfel B . N a p u s şi B . R a p a
le considerăm ca specii de sine stătătoare.
Răsp. g e n . : Eurasia, Africa de N.
Genul 185. S Î N A P I S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 197, nr. 543], ed. V (1754) 299, nr. 735. - M u ş t a r .
Plante anuale, ierboase, ramificate, cu frunze penat lobate sau fidate,
cu peri simpli. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale nedilatate saciform
la bază. Petale galbene. Glande nectarifere 4, cîte una reniformă sau patrun-
ghiulară la partea interioară a bazei staminelor scurte şi cîte una lingulat
triunghiulară înaintea perechilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 51). Silicvă ±
cilindrică, dehiscentă, terminată într-un rostru lung, foarte comprimat, de
forma unei săbii, sau la unele specii mai puţin comprimat, terminat într-un
stigmat uşor bilobat. Valve convexe, cu 3—5 nervuri longitudinale accen
tuate, uneori toruloase (constrînse între seminţe), păroase sau glabre. Sămînţă
globuloasă, uniseriată. Cotiledoane adînc emarginate, îndoite longitudinal,
cu radicula aşezată în îndoitură.
Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite îndeosebi în regiunea medite-
raneeană.
1 a Frunze mijlocii şi superioare întregi sau numai neregulat lobate, dur
dinţate, cele inferioare lirat sectate. Rostru conic, abia comprimat, lung
pînă la 1/3 parte a silicvei.......................... ................... 1. S. arvensis
1 b Frunze sectate pînă la rachis, cu 2—4 perechi de segmente. Rostru
foarte comprimat, în formă de sabie, lung aproape cît valva, sau şi
mai lung ...................................................................................................... 2
2 a Segmente ovate sau rotunde, cel terminal cu mult mai mare decît
cele laterale. Silicvă alb hirsută, lată de 3—5 mm. Tulpină păroasă
2. S. alba
2 b Segmente lanceolate, ± acute, cel terminal puţin mai mare decît cele
laterale. Silicvă glabră, lată de 4—7 mm. Tulpină glabră, păroasă
numai la bază .................................................................. 3. S. dissecta
1. O S. arvensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 668. E. Sinskaja in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 467.— S . ca m p e stris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59, non Bess.—
Rapiţă, Muştar de cîmp.— Vadrepce, Mezei muştar. — Acker Senf.— ropmuţa
nojicBan. — E x s.: FRE nr. 2761, forma. — Ic. : Pl. 78, fig. 1.
O. Rădăcină pivotantă, adeseori cu numeroase ramuri secundare. Tul
pină înaltă de 30—80 cm, erectă, frunzoasă, cilindrică, puţin striată, de obicei
ramificată (uneori chiar foarte mult ramificată), setos păroasă, în sus glabrcs-
centă. Frunze de un verde deschis, ± des păroase; cele inferioare lung peţio
late, alungit obovate, lungi de 15—20 cm şi late de 5—6 cm, rar întregi, de
obicei lirat penat lobate sau fidate, cu segment terminal foarte mare, nere
gulat sinuate sau dinţate, cele superioare mai mici, scurt peţiolate sau sesile,
*) Sinapis, numele latin al muştarului la Columella şi Plinius, derivat din grecescul

«sinapi» sau «sinapy», numele plantei după Micandros şi Theophrastos.
468 F L O R A R .P .It.
eliptice, ovate, nedivizate sau la exemplarele mai viguroase lobat incize.

neregulat dinţate, cu vîrfuri cartilaginoase. Frunzele bracteante ale ramu
rilor, mici, lanceolate, cele supreme liniare. Florile de la capătul ramurilor
formează iin racem globulos sau umbeliform, prelungii foarte mult pînă la
maturitatea fructelor. Pedicel florifer mai scurt decît floarea, glabru sau păros
Împreună cu axa. Boboci florali elipsoidali sau aproape obovaţi, la vîrf
cornuţi. Sepale glabre, lungi de 5—6 mm, inegal de late, de 1—3 mm, se
răsucesc repede, patente sau mai mult erecte, nedilatate saciform la bază,
la vîrf glugate. Petale galbene sulfurii, de 2 ori mai lungi decît sepalele, lungi
de 9 —12 mm, cu limb obovat, patent, îngustate brusc în unguiculă lungă
de 4 —5 mm, erectă. Pedicel fructifer erect, lung de 4—6 mm, îngroşat
spre vîrf. Silicve patule sau erecte, drepte sau arcuite, lungi de 3—4,5 mm
şi în stare matură late de 2,5—3 mm, aproape cilindrice, rar netede, adeseori
toruloase (gîtuite), dc obicei ± obtuz colţuroase din cauza nervurilor accen
tuate. Valve lat rotunjite la ambele capete, cu 3 (5) nervuri longitudinale,
la maturilate toruloase şi subţiri sau mai groase şi ± lemnoase, netede,
cilindrice, în acest din urmă caz se deschid tîrziu. Rostru lung, aproape cît
1 /3 parte a valvei, conic, puţin comprimat, longitudinal nervat, treptat
îngustat spre vîrf, mai îngust decît stigmatul. Rostrul uneori cu o singură
sămînţă, iar lojele cu 6—12 seminţe uniseriate. Sămînţă globuloasă, de 1—1,3
mm în diametru, roşie închisă sau neagră-brunie, la umezeală devine mnei-
laginoasă. — V—IX.
S t a ţ i u n e a şi răsp. în ţară. Prin semănături, locuri cultivate, pîr-
loage, pe lîngă drumuri, pretutindeni foarte comună (este o buruiană ce
trebue combătută).
var. genuina Godrr FI. Lorr. I (1843) 46 ex. Thell. in Hegi FI. Mitt. - Eur. IV. 1 (1919)
2 6 5 .— S . a r v e n s i s a. t y p i c a Beck FI. NO II (1892) 486. — Ic.: Pl. 78, fig. la (siliculă). —
Peduncul îngroşat mult în sus. Silicvă groasă, cu pereţi tari, lungă de cca 2,5—3 cm
şi lată de 2,5—3,5 mm, puţin toruloasă, obtuz colţuroasă, cu nervuri neînsemnate. Rostru
± scurt, conic. Răspîndită în mai multe forme.
f. leioeârpa Gaud. FI. Helv. (1836) 570. — S . a r v . a. t y p . f. l e i o c a r p a Beck
l.c. — S . a r v . a. v u l g a r i s Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 78. — Silicvă glabră. — R e g .
C l u j : Apahida (r. Cluj). R e g . A u t . M . : între Tg. Mureş şi Voiniceni. R e g . C o n s t a n t a :
Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă). R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava).
f. media Acloque FI. Fr. (1894) 82. — Silicvă cu puţini peri risipiţi. Comună
între formele precedente şi între cele următoare.
f. orientâlis (Jusl.) Godr. FI. Lorr. I (1843) 46, ap. Thell. 1. c. 265.— S . o r i e n t a l i s
JusI. Cent. pl. I (1755) 19, in L. Amoen. acad. IV (1759) 280. — Silicvă cu peri patenţi
Planşa 78. — 1. S i n a p i s a r v e n s i s L., la . silicvă de la f. t y p i c a , lb . silicvă de la f.

S c h k u h ria n a (Rchb.) Hagenb. — 2. S . d i s s e c t a Lag., 2a. părţi florale, 2b. silicvă. —
3. S . a lb a L., 3a. silicvă.
PLANŞA 78
sau retrorşi, ± deşi. — Comună. — R e g . C l u j : frecventă în Cîmpia Transilvaniei. R e g .

A u t. M . : Fărăgău (r. R eghin); Sovata (r. Sîngeorg. de P ă d .); Odorhei. R e g . S t a l i n :
Hărman (r. Stalin); Bazna (r. Mediaş). R e g . O r a d e a ; Oradea; Aleşd. R e g . A r a d : comună în
întreaga regiune. R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara. R e g . C o n s t a n ţ a : Constanţa. R e g . G a l a ţ i :
în Deltă lîngă Tulcea. R e g . I a ş i : Aroneanu, Bîrnova (r. Iaşi).
f. incisa G. Don. ap. Sweet Hort. Brit. ed. III (1839) 42. — S . a r v . b. d e s e r t o r u m
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 59. — Plantă viguroasă, foarte ramificată. Fisunze inferioare
foarte mari, pînă la 30 cm lungime, neregulat incize. — R e g . C l u j : Prin locuri grase în
Hajongard la Cluj. R e g . S t a l i n : Sibiu.
f. integrifdlia Stokes Bot. Mat. Medic. III (1812) 477. — Toate frunzele simple,
nedivizate. — Comună pe soluri sărace.
var. Schkuhriana (Rchb.) Hagenb. Tent. FI. Basil. Suppl. (1843) 138. — S . S c h k u k -
r i a n a Rchb. Ic. FI. germ. I (1837—38) 103, tab, 87, fig. 4425 b. — Ic.: Pl. 78, fig. lb . —
Silicvă subţire, îngustă, de 1,5—2 mm diam., pronunţat toruloasă (gîtuită între seminţe),
uneori ca mărgelele, adeseori falcată, datorită nervurilor longitudinale foarte evidente
apare 8-unghiulară. Rostru lung şi subţire. Flori mici. Are forme cu silicve glabre (f. 1.
16vis Beck l.c. 486) şi cu silicve hirsute (f. 2. hirsuta Beck l.c.). — R e g . C l u j : foarte comun
tn forma 1 şi 2. Aici aparţine şi exemplarul d in F R E nr. 2761. — Chiochiş (r. B eclean);
Floreşti, f. 2. (r. Cluj); Băile Sărate Turda; Luduş f. 1 şi 2. R e g . A u t . M . : Tg. Mureş
f. 1. şi 2; Gheorghieni f. 1; Vîlcele f. 1 şi 2 (r. Sf. Gheorghe). R e g . S t a l i n : Oraşul
Stalin f. 2. R e g . A r a d : Ghioroc (r. Lipova). R e g . T i m i ş o a r a : în Banat (Heuff.), Timi
şoara. — R e g . C o n s t a n ţ a : Medgidia f. 2. R e g . I a ş i : între Zugravi şi Fîntînele, Şipote
(r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Bosanci, f. 2 (r. Suceava).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Muştarul de cîmp este o buruiană caracteristică semănăturilor

de primăvară. Exemplarele încolţite toamna pier peste iarnă. Primăvara creşte mai repede
decît planta cultivată, pe care o înăbuşe. Este o plantă dăunătoare semănăturilor, deoarece
se înmulţeşte foarte abundent. Un singur exemplar poate produce 25.000 de seminţe,
care ajungînd în pămînt, îşi păstrează capacitatea de încolţire timp de mai multe decenii.
Dacă în cursul lucrărilor solului sămînţă veche ajunge la suprafaţă, încolţeşte. Stîrpirea
acestei buruieni reuşeşte numai pe calea plivirilor repetate, prin aplicarea asolamentelor,
prin folosirea substanţelor chimice potrivite şi prin curăţirea seminţelor cerealelor. Stîr
pirea muştarului de cîmp se impune şi fpentru motivul că adăposteşte diferite ciuperci şi
insecte vătămătoare.
De altfel planta tînără este bună pentru scopuri culinare, pregătită ca spanacul. Sămînţă
se foloseşte pentru extragerea uleiului. Se mai foloseşte şi ca adaus la prepararea muşta
rului. Bună plantă meliferă.
Răsp. gen.: Eurasia. Adventivă in diferite locuri pe glob.
2. * S. âlba L. Sp. pl. ed. I (1753) 668; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII
(1939) 468. — Muştar alb. — Feher muştar. — Weisser Senf. — ropmma
6ejian. — I c .: Pl. 78, fig. 3, 3a.
*
O. Rădăcină subţire, pivotantă. Plantă peste tot păroasă. Tulpină
înaltă de 30—60 cm, erectă, ramificată, cilindrică, puţin striată, cu peri de
obicei retrorşi. Frunze tulpinale peţiolate, lungi de 5—15 cm, lat ovate,
lirat penat sectate, cu 2—3 perechi de aripi rotunjite, ovate sau alungit
ovate, obtuz dinţate; lobul terminal cu mult mai mare, de regulă cu
aripi superioare ± lat confluente. Racem florifer dens, mai tîrziu mult pre
472 F LO RA It.P.R.
lungit. Pediceli florali păroşi, lungi de 5—7 mm. Boboci florali elipsoidali.
Sepale patente la înflorire, lungi de 4—5 mm, răsucindu-se repede, devin
subţiri. Petale galbene, lungi de 7—9 mm, cu limb obovat, atenuat în ungu~
iculă aproape tot atît de lunga. Pedicel fructifer lung de cca 10—13 mm,
orizontal sau uneori răsfrînt. Silicvă lungă de 2,5—4 cm, lată de 3 —5 mm,
alb hirsută.- Rostru foarte comprimat, în formă de sabie, de lungimea silicv.ei
sau de 2—3 ori mai lung, decurent puţin pe silicvă, uneori falcat, spre vîrf
treptat îngustat, terminîndu-se cu un stigmat evident bilobat şi cu o sămînţă
la bază. Valve des şi rigid păroase, toruloase (gîtuite), longitudinal trinervate,
la partea interioară a vîrfului cu o prelungire scurtă, rotundă, dezlipită de
valvă (este capătul stratului interior al valvei), care intră în golul rostrului.
Seminţe cîte 2—3 în lojă, globuloase, cu diam. de 1,7—2,5 mm, galbene
sau cenuşii, foarte fin punctate. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Plantă mult cultivată şi subspontană.
R ă s p . în ţ a r ă : R e g . B a i a M . : Satu Mare; prin grădini în raionul Vişeu. R e g .
C lu j: Cluj; Aiud. R e g . A u t . M . : între Tg. Mureş şi Sîngeorgiul de Mureş, Dumbrăvioara
(r. Tg. Mureş). R e g . S t a l i n : Sibiu, Guştcriţa (r. Sibiu); M ediaş; Sighişoara. R e g . T i m i ş o a r a :
Orşova. R e g . C r a i o v a : Craiova. R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Chitila, Dudeşti). R e g . C o n
s t a n ţ a : Baia ţr. Istria); Constanţa. R e g . G a l a ţ i : în Deltă lîngă Tulcca; Galaţi. R e g . I a ş i :
Miroslava (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Dorna Cîndrenilor (r. Vatra Dornei); Suceava.
var. melauosperma Alef. Landw. FI. (1866) 250. — Seminţe închis sau deschis brtiniu
violele. Se găseşte ici-colo.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă pentru seminţele sale care conţin ulei în proporţie
de 30—37%. Uleiul galben-auriu este bun pentru alimentaţie, iluminat, ungerea maşi
nilor şi pentru fabricarea săpunului. Mai conţin dextrină şi un glicozid «sinalbin» care
se colorează în roşu în contact cu alcaloizii. Din seminţele măcinate se mai prepară în unele
regiuni plasturele de muştar sau un muştar comestibil, slab, dar care îşi păstrează gustul
mai mult timp decît acela preparat din B r a s s i c a n i g r a . Seminţele de muştar se folosesc
în scopuri medicinale, adesea împreună cu cele de muştar negru, pentru iritarea (hiperemi-
zarea) pielei. Frunzele tinere pot fi consumate ca şi spanacul. Datorită creşterii sale rapide,
se foloseşte şi ca furaj verde, cosit înainte sau în timpul înfloririi. în medicina populara
se întrebuinţează în contra durerilor de cap, a reumatismului şi a bolilor de articulaţii.
Răsp. gen.; Reg. mediteraneeană, Asia de V.
3. S. dissecta Lag. Gen. et Sp. pl. (1816) 20; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S.
VIII (1939) 468, pro syn. S . a lb a e . — S . a lb a var. g la b ra ta Simk. in MTK
XVI (1881) 95. - I c .: Pl. 78, fig. 2, 2a, b .; Prod. Consp. FI. Dobr. I (1935)
123, pl. XXXVI.
Q. Tulpină înaltă de 30—60 cm, păroasă la bază. Frunze peţiolate,

glabre sau ± păroase, penat sectate, cu 3—4 perechi de lacinii laterale alungit
ovate sau lanceolate, dur dinţate sau lobat dinţate, ± acute; lobul terminal
CRUCI F E R AE 473-
puţin mai mare. Frunzele superioare scurt peţiolate, cu mai puţine lacinii
sau chiar simple. Pedicel floral şi inflorescenţă glabre. Scpale lanceolate-
lungi de 4—4,5 mm. Petale galbene, lungi de 6—9 mm, obovat cuneate,
Ovar glabru, cu stil filiform, lung de 2—3 mm. Pedicel florifer patul, lung
de 10—14 mm. Silicvă erectă, lungă de 18—30 mm (inel. rostrul), umflată,
lată de 4—7 mm, glabră sau mai rar păroasă. Rostru zvelt, lung de 12—20*
mm, în formă de sabie, adeseori cu o singură sămînţă. Valve cu 3 nervuri.
Sămînţă globuloasă, de cca 2,2 mm în diam., suriu brună. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Plantă adventiţă, frecventă mai ales în semănăturile
de in ; uneori şi cultivată. Thellung citează cultivarea ei şi din Romînia (Hegi-
FI. Mitt.-Eur.* IV.l (1919) 206).
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : Oradea. R e g . C o n s ta n ţa : Raşova, Mamaia, Corbul
dc Jos (r. Medgidia). R e g . I a ş i : Aroneanu, Mînzăteşti, Bîrnova (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a :
Leorda (r. Botoşani); Ţoleşti (r. Fălticeni).
var. suborbiculata N. Busch in FI. cauc. erit. III. 4 (1908) 258. — Silicvă mică, cu-
valve scurte, aproape rotundă; rostru lung de 7-10 mm. — R e g . C o n s ta n ţa : Raşova (r
Medgidia).
Răsp. gen.: Regiunea mediteraneană, U .R.S.S. europeană de S.
Genul 186. E R t C A *) Adans.

Fam. II (1763) 418.
Plante anuale sau bisanuale, glabre sau păroase, cu tulpină frunzoasă,.
ramificată. Frunze lirate sau penat sectate, cu celule de mirozină în mezofil.
Flori mari, cu pediceli scurţi. Sepale erecte, puţin saciform dilatate spre
bază. Petale albe sau gălbui, rar purpurii, cu nervuri negre-purpurii, lung-
unguiculate. Glandele ncctarifere cîte una trilobată la partea interioară a
staminelor scurte şi cîte una linguiformă la partea exterioară a staminelor
lungi (Pl. 14, fig. 52). Stigmat cu 2 lobi erecţi. Pedicel fructifer scurt, erect.
Silicvă alipită de axa inflorescenţei, lată, dehiscentă, cu o nervură mediană,
şi cu rostru comprimat, lat, triunghiular alungit, fără sămînţă. Seminţe
biseriate, rotunde, turtite, nearipate. Embrion ± notoriz, cu cotiledoane
îndoite longitudinal şi radicula aşezată în jghiabul îndoiturii (Pl. 33, fig. 3).
E. satlva Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 1. — B r a s s ic a E r u c a L. Sp.

pl. ed. I (1753) 667; E. Sinsk. in FI. U.R.S.S. VIII (1939) 469. - E r u c a
vesicaria, (L.) Cav. em. Thell. ssp. s a tiv a (Mill.) Thell. in Hegi FI. Mitt.-Eur.
IV.l (1919) 201. - Ie;: Pl. 14, fig. 52, Pl. 33, fig. 3, 3 a - c , Pl. 37, fig. 20.
O. Rădăcină subţire, pivotantă. Tulpină cilindrică, înaltă de 20—60'
cm, uneori şi mai înaltă, ramificată, cu ramuri erecte, frunzoasă, glabrsl
*) Numele plantei la Columella şi Plinius.

47 4 F L O R A R . r .n .
sau păroasă. Frunze tulpinale inferioare peţiolate, lirat penat sectate, rareori
dublu penat sectate sau fidate, cu lobul terminal ovat, puţin mai mare decît
cei inferiori, cu care uneori este ± confluent. Lacinii laterale ovat lanceo-
late, obtuze sau rotunjite, cu margini întregi sau dinţate, uneori chiar adînc
lobate, spre bază treptat descrescente; rachisul ± aripat. Frunze tulpinale
superioare descrescente, scurt peţiolate, penat partite, cu lobul terminal
mai mare şi lacinii laterale întregi sau dinţate, uneori scurte, în formă de
lob sau dinte, pe dos de-alungul nervurii principale păroase sau glabre.
Inflorescenţa, racem ± lung, lax, cu flori mari. Pedicel florifer patent
lung de 2—4 mm. Sepale erecte, închise, de 8—10 mm lungime, la vîrf puţin
glugate, îngust alb marginate, puţin saciform dilatate la bază. Petale mari,
lungi de 20—30 mm, la început gălbui, apoi albe, accentuat purpuriu-negru
nervate. Limb lat obovat, la vîrf retezat sau rotunjit, atenuat brusc în ungui-
culă mai lungă decît limbul, unguicula ieşind puţin din caliciu. Antere maj
lungi decît caliciul. Ovar cilindric, cu stil lung şi turtit. Pedicel fructifer
gros, erect, lung de 3 —4 mm. Silicvă erectă, cilindrică, puţin turtită, alipită
-de axă, lungă de 2—3 cm, lată de 4 —5,5 mm, cu stil mai lung, turtit, triun
ghiular, lung de 6—8 mm, cu stigmat abia mai lat. Valve netede, cu nervuri
mediane, la capătul de sus rotunjite. Seminţe biseriate, rotunde, brune,
lungi de 1,5—2 mm, netede. — (V) V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, pe lîngă drumuri, mai ales în părţile sudice
-ale ţării, probabil rămasă din culturile vechi.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj pe malul Someşului în locuri ruderalc şi pe
Dl. Cetăţuia*. R e g . S t a l i n : Sibiu. R e g . H u n e d o a r a : pe marginea unor semănături lîngă
Dl. Bilac dela Alba Iulia; Dobra, Deva (r. Ilia). R e g . C r a i o v a : Mofleni (r. Craiova).
R e g . B u c u r e ş t i : pe marginea străzilor, locuri cultivate sau necultivate, Pantelimon, gara
Mogoşoaia, pe Cheiul Dîmboviţei spre podul Elefterie. R e g . C o n s t a n ţ a : Constanţa; Mamaia
{ r. Medgidia). R e g . G a l a ţ i : între Măcin şi Greci* (r. Măcin); I. G. D u ca*, între Letea şi
C. A. Rosetti (r. Tulcea). R e g . B î r l a d : la S de Tecuci, Păd. Torceşti (r. Tecuci); Bîrlad.
R e g . I a ş i : Copou, Ciurea, Dl. Repedea, Cristeşti, între Iaşi şi Tg. Frumos, Aroneanu,
Breazu, Vlădeni (r. Iaşi) şi de aci pînă la Zlătunoaia din Reg. Suceava r. Truşeşti; între
Grajduri şi Scînteia (r. N egreşti); pe malul Şiretului la Paşcani.
var. exotica (Hortul) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. (1919) 184. — S i n a p i s e x o t i c a
Ilortul ap. DC. Syst. II (1821) 368. — întreaga plantă glabră. — Borza Consp. (1947)
111 o indică din « Muntenia ». Exemplarele studiate de noi şi notate mai sus cu steluţă,
aparţin acestei varietăţi.
var. cappad6cica Post^Fl. Syn. Palest. (1883—1896) 79. — Indicată de la Timişoara.
După A. et G. Syn. V. 4 (1936) 113, este sinonimul plantei normale, păroase.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă cultivată din timpuri străvechi, mai ales în regiunea
mediteraneeană, ca oleiferă, pentru prepararea muştarului, apoi ca salată şi legumă.
deşi planta are un gust iute şi amar. în secolul trecut a fost cultivată şi în
Europa cenLrală, de unde s-a sălbăticit. în Transilvania a fost cultivată la Dobra,
Deva, Sibiu, însă din părţile ciscarpatinc nu avem date asupra culturii ei, iar Brandza şi
C R U C IF K R A E 475
•Grecescu nici nu amintesc de prezenţa acestei plante în ţară. Seminţele se folosesc şi în

medicină.
Răsp. gen. : Regiunea mediteraneeană.
Genul 187. E B U C Â S T R U M * ) (DC.) C. Presl

FI. sic. I (1826) 92. — B r a s s ic a sect. E r u c a slru m DC. Syst. II (1821)
582 . — D ip lo ta x is Sect. E r u c a s tr u m Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 8 1 . —
H ir s c h fe ld ia Sect. E r u c a stru m Hay. in Beih. Bot. CentralbJ. XXVII, 1. Abt.
(1911) 260.
Plante anuale pînă la perene, ramificate, frunzoase, cu peri simpli. FJori
inferioare adesea bracteate. Sepale nedilatate saciform la bază. Petale gal
bene, rar albe. Stamine simple, la partea inferioară a bazei celor scurte cu
cîte o glandă nectariferă trilobată, iar înaintea perechilor celor lungi cu
cîte o glandă mare. Pistil sesil, cu stigmat capitat, nelobat sau foarte puţin
bilobat. Silicvă liniară, patentă, bombată deasupra seminţelor, cu rostru
scurt, conic, fără sămînţă, rar cu 1—2 seminţe; valve 1-nervate. Seminţe
uniseriate, ovate, comprimate, nearipate. Embrion notoriz, cu cotiledoane
îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii.
1 a Flori nebracteate. Sepale la înflorire orizontal patente. Petale galbene
sulfurii, lungi de 8 —12 mm. Staminele lungi patente. Ovar cu 14—38
ovule. Silicvă lungă de 1—3 cm, cu un ginofor scurt; rostru lung de
1—3 mm, uneori cu o sămînţă..............................1. E. nasturtiifolium
1 b Cel puţin florile inferioare bracteate. Sepale erecte. Petale albe-gălbui
sau verzui, lungi de 6—8 mm. Staminele lungi alipite de ovar. Ovar
cu 40—44 ovule. Silicvă lungă de 24—44 mm, fără carpofor; rostru
lung d e |2 —4 mm, fără sămînţă...................................... 2. E. gallicum
1. E. nasturtiiîdlium (Poir.) O. E. Schulz în Engl. Bot. Jahrb. LIV. Beibl.

(1916) 56. — S in a p is n a s tu r tiifo lia Poir. in Lam. Encycl. IV (1796) 346. —
B r a s s ic a eru c a stru m L. Sp. pl. ed. I (1753) 667, p. p. — E r y s im u m eru c a stru m
Scop. FI. carn. ed. II (1772) 828. — S is y m b r iu m o b tu sa n g u lu m Hali. ap.
Schleich. Cat. pl. Helv. (1803) 48. — E r u c a eru c a stru m Baumg. Enum. stirp.
Transs. II (1816) 265. — E r u c a stru m o b tu sa n g u lu m Schleich. ap. Rchb.
FI. [germ. exc. III (1832) 693. — D ip lo ta x is E r u c a stru m Gr. et Godr. FI.
Fr. I (1848) 81. — H ir s c h fe ld ia e ru c a stru m Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV
Wien V (1907) 92 et Excursionsfl. ed.? II (1909) 265. - I c .: ‘Pl. 79, fig.
1, la, b.
OO — 21. Rădăcină pivotantă, lungă, ramificată, împreună cu axa
bazală ± lemnoasă. Tulpină înaltă de 40—60 (80) cm, muchiat brăzdată,
*) Derivat din numele genului Eruca şi cuvîntul astrum = asemănare, fiind asemă
nătoare cu Eruca.
476 F L O R A R .P .R ,
în partea inferioară rctrors dens păroasă, frunzoasă, ramificată de sub mijloc.

Frunze aspru păroase mai ales pe rachis; cele bazale în rozetă, peţiolate*
penat' sectate, ± lirate, lungi de 10—20 cm şi late de 4—6 cm, cu 5—7
perechi de lacinii ovate sau alungite, dur şi obtuz dinţate sau lobate, cu
vîrful rotunjit, decurentc pe rachis şi concrescute cu laciniile vecine; lobul
terminal puţin deosebit. La prima vedere, aceste frunze ne reamintesc frun
zele de P e d ic u la r is S c e p tru m C a ro lin u m sau de S en ecio J a co b a e a , (după Thel-
lung). Frunze tulpinale ± asemănătoare, mult mai mici; perechile de lacinii
se răresc în jos; ultima pereche de la baza frunzei ca o urechiuşe amplexi-
caulă. Flori nebracteatc. Inflorescenţa un racem ± dens, globulos, după
înflorire se prelungeşte, cu axa glabră, rar cu puţini peri răzleţi. Pedicel floral
de lungimea caliciului, nebracteat (uneori, cu excepţia celui de jos). Sepale
alungit eliptice, lungi de (4) 5 (6) mm, adeseori se înfăşoară, verzi-gălbui*
aproape orizontal patente. Petale galbene, lungi de 8—12 mm, late de 3—4
mm, cu limb obovat, brusc îngustat în unguiculă de aceeaşi lungime. Staminc
patente faţă de ovar, cu antere de 2 mm lungime; după polinizare anterele
se răsucesc. Racem fructifer lung. Pediceli lungi cît jumătatea silicveloj, ±
orizontal patenţi. Silicvă lungă de 1—3 cm, lată de 1 —1,5 cm, erectă, dreaptă
sau curbată, cu ginofor scurt şi rostru de cca 1—3 mm lungime, uneori cu
o singură sămînţă. Valve cu o nervură longitudinală, deasupra seminţelor
bombate, la capătul superior intern cu o mică prelungire, întinsă în cavi
tatea rostrului. Stigmat mai lat decît stilul, puţin bilobat. Seminţe unise-
riate (uneori la mijlocul lojei nehotârît biseriate), alungit ovate, de 1,2 mm
lungime, brune-roşietice. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Coline însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate, foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r a : R e g . C lu j: , foarte abundent la Aghireş, pe calea 1‘erală (r.
Huedin). R e g . S t a l i n : Sibiu (Schur). R e g . H u n e d o a r a : Sebeş (Schur); aceste două din
urmă contestate de Simonkai.
Răsp. gen.: Europa centrală şi de SV.
2. E. gâllicum (Willd.) O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. LIV. BeibL

(1916) 56. — $ is y m b r iu m g â llic u m Willd. Enum. Hort. Berol. II (1809)
678. — E r u c a stru m P o llic h ii Schimp. et Spenn. in Spenn. FI. Friburg. III
(1829) 946. — H ir sc h fe ld ia P o llic h ii Fritsch ap. Janch. in Mitt. NV Wien
(1907) 92. — E r u c a E r u c a stru m Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
265. — Muştar alb sălbatic. — Francia nvurgaszâl. — Franzozische Hun-
drauke. — I c .: Pl. 79, fig. 2, 2a.
O — O O . Tulpină înaltă de (15) 30—60 cm, în partea inferioară păroasă*
în cea superioară glabră, frunzoasă, abundent ramificată. Frunze bazale şi
P l a n ş a 79. — 1. E r u c a s tr u m n a s tu r tiif o liu m (Poir.) O. E. Schulz, la . părţi florale,

1b. două silicve (una deschisă). — 2. E . g â llic u m (Willd.) O. E. Schulz, 2a. părţi florale.
P L A N Ş A 79
C R U C IF E 11A E 479>
tulpinale inferioare lung peţiolate, adînc penat sectate, la exemplarele slabe

mici şi numai sinuat lobate sau aproape întregi. Laciniile frunzelor lanceo-
late, mai înguste decît la specia precedentă, sinuat lobate, distanţate, des
crescente In jos; urechiuşa amplexicaulă de la bază lipseşte. Rachis aripat
în jum ătatea superioară, cu lacinii confluente, în partea inferioară nearipat.
Inflorescenţa un racem ± globulos, ulterior m ult alungit. Flori, respectiv
fructe, inferioare şi mijlocii bracteate, cu bractei lanceolate, penat lobate.
Sepale verzi, erecte, lungi de 4 —5 mm. Petale albe-gălbui sau verzui, lungi
de 6 —8 mm, late de cca 2 (3) mm, cu limb ovat lanceolat, îngustat în ungui-
culă scurtă. Stam ine alipite de ovar. Pedicel fructifer scurt, de cca 1 /4 din
lungimea silicvci, erect patent. Silicvă lungă de 2 4 —44 mm, lată de 1,5 mm
sau şi mai lată, erect patentă, fără carpofor. Valve cu o nervură mediană
longitudinală, deasupra seminţelor accentuat bombate. Rostru lung de
2 —4 mm, cilindric, fără sămînţă. Săm înţă alungit ovată, lungă de 1,2 m m ,
brună-roşietică. — V I —V II.
S t a ţ i u n e a . Pe malurile râurilor, pe prundişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Aiud. Reg. S t a l i n : la OU în comuna Racoviţa (r.
Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia. R e g . G a la ţi: Galaţi.
Răsp. gen.: Europa centrală şi de V.
Subtribul 3. C a k i l i n a e DC. Syst. II (1821) 427, em. O. E. Schulz
in Engl. Pflzr. (1923) 7.
Silicvă sau siliculă cu 2 articule. Partea valvară dehiscentă sau indehis-
centă. Partea rostrală întotdeauna cu seminţe. Cotiledoane plisate lateral
sau răsucite spiralat, iar nu îndoite longitudinal. Embrion notoriz sau pleu-
roriz. -
Genul 188. C A K I L E *) Adans. .
Fam. II (1763) 423; Gaertn. Fruct. II (1791) 287, tab. 141, fig. 12; DC.
Syst. II (1821) 428.
Plante anuale, glabre, ramificate, cu frunze cărnoase, simple pînă la

dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale erecte, saciform dila
tate la bază. Petale violete sau albe, unguiculate. Pe latura internă a stam i
nelor scurte se află cîte 2 glande semilunare, iar înaintea staminelor lungi,
cîte o glandă (Pl. 14, fig. 53). Stigm at lat, sesil. Fruct o silicvă scurtă, cu pereţi
groşi, spongioşi, articulată din 2 părţi inegale; partea inferioară (valvară)
mai scurtă, hastată, cu o săm înţă, cea superioară (rostrală) la baza de legă
tură cu cea inferioară bom bată, comprimată, patrunghiulară, lanceolată
sau în formă de stilet, cu o săm înţă; la m aturitate se desface uşor. Sămînţă
mare, puţin comprimată. Embrion pleuroriz. 1
C. maritima Scop. FI. carn. II, ed. II (1772) 35. — B unias Cakile L. Sp.
pl. ed. I (1753) 670, p. p. — C. [mărit y. laciniata Hallier in Schlecht.-H all.
------------------------ ^
*) Nume arab cu înţeles necunoscut, provenit din cuvîntul Kakelch.
480 F L O R A R .P .R .
FI. Dcutschl. X IV (188) 44; N. Busch in FI. U .R .S.S. V III (1939) 473. -
Ic.: Pl. 14, fig. 53, Pl. 33, fig. 1, la , Pl. 37, fig. 15; Prod. FI. II, ed. II (1939)
276, fig. 1.
O. Rădăcină lungă, pivotantă. Tulpină înaltă dc 15—40 cm, cilindrică,

glabră, decum bentă sau ascendentă, de obicei ramificată. Frunze verzi,
groase, cărnoase, peţiolate, simple sau pînă la de 2 ori penat compuse, lungi
de 3 —6 (10) cm, cu lacinii semicilindrice. Inflorescenţa racem simplu, cu
flori umbeliform indesuite la vîrf, după înflorire se prelungeşte. Pediceli
floriferi nebracteaţi, scurţi. Flori mari. Sepale alungit eliptice, obtuze, de
cca 4 —5 mm lungime, cele laterale saciform dilatate la bază. Petale violete
sau rozee, rar albe, lungi de 8 —12 mm şi late de 4 —5 mm, lat obovate, îngus
tate brusc în unguiculă îngustă (Pl. 33, fig. la ). P istil cilindric, de obicei
cu 2 ovule, rar cu mai m ulte. Stigm at slab bilobat, dc lăţim ea stilului. Pediceli
fructiferi îngroşaţi, lungi de 3 —4 mm, erecţi sau aproape orizontal patenţi.
Fruct o silicvă articulată, cu pereţi groşi, spongiosi, lungă de 10—22 (25)
mm şi lată de 4 —6 mm. Articulul inferior persistent, conic, cilindric, monos-
perm, cu vîrf hastat, lă ţit; articulul superior lanceolat subulat sau conic,
comprimat patrunghiular, monosperm, de 1,5—3 ori mai lung decît cel
inferior. In locul articulaţiei se vede o linie în zig-zag, avînd 2 colţuri cu poziţie
mai înaltă şi 2 mai joase; acestea din urmă, uneori terminate în apendici
corniculaţi lungi de 0 ,5 —2,5 mm (Pl. 33, fig. 1). Stigm at mai îngust decît
vîrful rostrului. Săm înţă mare, lungă de 3 —4 mm şi lată de 1,5—2 mm,
îngust ovată comprimată, netedă, gălbuie-brună, la umezeală nu devine
mucilaginoasă. — V I —IX .
S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri maritime.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Techirgîiiol (sub /. la c in ia ta ), Lacul Tuzla,
Agigea, Vasile Roaită, Mangalia (r. Negru Vodă); Mamaia (r. Medgidia). R e g . G a la ţi
Sulina, Jurilovca (r. Tulcea).
C. m a r itim a variază foarte mult în arealul său de răspîndire, după înfăţişarea plantei,
forma frunzelor, felul inflorescenţei şi al fructului.
La noi este reprezentată prin:
ssp. euxina. (Pobed.). — C. euxina Pobed. ex Grossh. Ocred. rast. Kavk.

(1949) 386 et in N ot. syst. herb. Inst. Bot. Komarov Leningr. X V (1953)
7 1 —74, fig. 3. — C. ederdula Jord. Diagn. (1864) 344, non Hooker. c
Articulul inferior al fructului fără apendice corniculat la locul articulaţiei
şi numai rareori cu proeminenţe rudimentare la colţurile inferioare (la cele
lalte forme din regiunile străine cu apendice lung de 1 —3 mm). Frunze simplu
penat sectate, cu lacinii întregi sau ± dinţate (Pl. 3?ţ fig. 15).
Răspîndită pc litoralul Mării Negre din R. P. Romînă, prin Odesa, Crimeea pînă la
Balum .
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă cu gust înţepător şi sărat. Frunzele se întrebuinţează

contra scrofulozei şi diareei. Flori odorante, melifere. Sepalele erecte. închise, formează
un tub, care se umple cu nectar. Seminţele conţin un ulei gras.
R ă s p . g e n . : pe malul mărilor în Europa, Asia de SV şi Africa de ' N. Adventivă
în America dc N şi Australia.
SubLribul 4. R a p k a n i n a e Hay. FI. Steierm. i (1908) 555.

Silicvă cu 2 articule: partea valvară de obicei indehiscentă, cu puţine
seminţe sau numai cu o singură sămînţă, sau fără seminţe, uneori degene
rează com plet; partea (articulul) rostrală unispermă sau cu puţine sem inţe;
fructul uneori o lom entă (silicvă articulată) cu rostrul articulat prin pereţii
transversali şi cu partea valvară conţinînd 1 sau puţine seminţe sau fără
seminţe, uneori complet degenerată. Cotiledoane întotdeauna îndoite longi
tudinal.
Genul 189. B A P I S T R U M * ) Crantz

Class. Cruc. (1769) 105. — C i u r 1 a n.
Plante anuale sau perene, ramificate, frunzoase, simplu păroase. Frunze
lirat penat sectate, rar nedivizate. Celule cu mirozină în mezofil. Sepale
patule, nedilatate saciform la bază. Petale galbene, rar albe, unguiculate.
Stamine simple, libere. La partea interioară a bazei staminelor scurte se află
cîte o glandă nectariferă alungită, reniformă sau poligonală, iar la partea
exterioară a bazei perechilor de stamine lungi cîte o glandă mică, ligulată.
Ovar sesil, cu stil şi stigm at puţin bilobat. Racem fructifer lung, rigid, virgat.
Fruct silicvă articulată din 2 articule suprapuse, indehiscente. Articulul
inferior (partea valvară) mai îngust, cu o singură sămînţă, rar cu 2 supra
puse, de forme variate (după cum conţine 1 sau 2 seminţe, sau rămîne steril).
Articulul superior (partea rostrală) ovat sau globulos, longitudinal brăzdat,
terminîndu-se în stil ± lung, de obicei monosperm, rar bisperm, cu pereţi
despărţitori. Săm înţă ovată sau elipsoidală, la umezeală nu devine muci-
laginoasă. Cotiledoane îndoite longitudinal, îmbrăţişînd radicula.
Genul cuprinde 8 specii, dintre care la noi se găsesc două.
1 a Partea rostrală a silicvei atenuată în stil scurt, conic (Pl. 80, fig. 2b).
Silicvă glabră, lungă de 7 —8 (10) mm. Petale lungfde 5 —6 mm. Frunze
tulpinale întotdeauna penat sectate, cu lob terminal abia mai mare
decît laciniile laterale, puţin descrescente........................... 1. R. perennc
1 b Partea rostrală a silicvei păroasă, la vîrf brusc îngustată într-un stil
lung cît corpul articulului (Pl. 80, fig. la ). Petsde lungi de 6 —10
mm. Frunze tulpinale lirate, cu lob terminal mare şi lacinii mici, dcscrc^-
cente, la exemplarele mai puţin viguroase nedivizate, alungit obovate,
îngustate în peţiol, uneori cu fragmente de lacinii pe pcţiol
2. R. rugosum
*) Nume de plantă la Columella, compus din rapa = napi şi astrum = înfăţişare,
formă, deoarece planta se aseamănă cu unele specii de B r a s s ic a .
482 T h O I i \ R .P.R .
1. R . perenne (L.) AII. FI. pedem. I (1785) 258; N. Busch in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 472. — M yagrum perenne L. Sp. pl. ed. I (1753) 893. — B unias
Erucago Landoz Kvâr. korny. nov. (1844) 4, non L. — R apistrum Erucago
Landoz in Erd. Muz. iSvk. II (1861—63) 27. — Cakile perennis Baumg.
Enum. stirp. Transs. II (1816) 225. — R apistrum costatum Schur Enum .
pl. Transs. (1866) 74. — Ciurlan alb. — Evelo rekenyo. — Gemeiner Raps-
dotter. — PernrnK MHorojieTHuîi. — E x s .: F R E nr. 963. — I c . : Pl. 80,
fig. 2, 2a, b.
OO — 4 . Rădăcină groasă, pivotantă. Tulpină erectă, la exemplarele

viguroase peste 1 cm grosime, aspru setos păroasă, cilindrică, foarte m ult
şi dens ramificată, formînd o coroană cu înfăţişare sferică, cu ramuri glabre,
la m aturitatea fructelor virgate. Frunze ± rigide, cele inferioare peţiolate,
aspru păroase, lungi de 10—16 cm şi late de 3 —6 (10) cm, penat sectate,
cu lacinii lanceolate, inegal colţuros sera te; segm entul terminal de aceeaşi
mărime sau puţin mai mare. Frunze mijlocii scurt peţiolate sau sesile, glabre
sau pe dos dispers păroase, asemănătoare cu cele inferioare, cele superioare
alungit lanceolate, nedivizate, slab lobate sau dinţate. Inflorescenţă la vîrful
ramurilor, racem lax, globulos, prelungit m ult după înflorire. Pedicel floral
glabru, mai lung decît caliciul. Sepale de cca 3 mm lungime, lanceolate,
erect patule, îngust alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale viu
galbene, lungi de 5 —6 mm, late de 2 mm, alungit obovate, uşor îngustate
în unguiculă. Pedicel fructifer de lungimea articulului inferior al fructului
sau puţin mai lung. Silicvă întreagă lungă de 7 —8 (10) mm, culcată pe axă,
glabră. Partea valvară a silicvei alungit cilindrică sau elipsoidală, netedă,
de obicei cu o singură săm înţă; partea rostrală ovată sau globuloasă (Pl.
80, fig. 2b), longitudinal brăzdată, îngustată brusc într-un stil scurt, conic,
cu stigm atul lat cît stilul, monospermă, la m aturitate se deslipeşte uşor de
pe partea persistentă a silicvei (aceasta din urm ă se împrăştie cu ocazia
rostogolirii plantei, m inată de vînt). Săm înla, în partea valvară a silicvei,
îngust elipsoidală, în partea rostrală mai m ult ovată, lungă de cca 2 mim
brun gălbui roşietică, netedă. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, coaste ierboase însorite, pe marginea ară
turilor, lîngă drumuri şi pîrloage, pe lîngă semănături şi porumbişti.
R ă s p . î n .L a r ă : R e g . C l u j : Cluj (Dl. Lomb, Hoia), terasele Someşului între
Cluj şi Gilău, Cojocna, Boju, Căianu, Suat (r. Cluj); Valea Florilor. Ceanul Mare, Ber-
chieş, Mihai Viteazu, Turda (r. Turda); Aiud; Sărmăşel, Cămăraşu (r. Sărmaş). R e g .
A u t . M . : Izvorul Mureşului la Ţinea (r. Gheorghieni) R e g . S t a l i n : Blaj, Dîrlos, Tiur
(r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Micăsasă, Prostea Mică (r. Mediaş); Guşteriţa, Şură Mare,
Ocna Sibiului (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Miceşti, Alba Iulia pe Dl. Bilac, Partoş (r.
A lb a); Mintia (r. Ilia ); V. Secaşului (r. Sebeş), Streisîngeorgiu (r. Hunedoara). R e g . A r a d :
P l a n ş a 80. — 1. R a p i s t r u m r u g o s u m (L.) AII., la . fruct mărit, lb . sămînţă în

secţ. transversală. — 2. R . p e r e n n e (L.) AII., 2a. părţi florale, 2 b. fruct mărit.
PLANŞA 80
C U U C I F E R A li 485
Peregul Mic (r..Arad). R e g . T i m i ş o a r a : Berzasca (r. Moldova Nouă). R e g . C r a io v a : Vîrcio-

rova (r. Turnu Severin). R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti la Băncasa; Comana (r. Vidra). R e g .
C o n s ta n ţa : Techirghiol, Mangalia, Agigea (r. Negru Vodă); Intre Babadag şi Enisala (r.
Istria). R e g . G a la ţi: Brăila; între Măcin şi Greci, Măcin pe Dl. Pricopan. R e g . I a ş i :
Aroneanu, Mîrzeşti, Vînători, Copou, Capul Rediului, Valea Lungă, Movileni, Larga,
Cîrlig, Şorogari, Sculeni, Munteni, Focuri (r. Ia şi); Spinoasa (r. Tg. Frum os); Coarnele
Caprei, Belceşti (r. Hîrlău). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
R ă s p . gen.: în partea estică a Europei centrale, Balcanii de E, U .R .S.S. euro

peană de S.
2. R. rugosum (L.) AII. FI. pedem. I (1785) 257. N. Busch in FI. U .R .S.S.
V III (1939) 472. — M yagrum rugosum L. Sp. pl. cd. I (1753) 640. — Cakile
rugosum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 226. — I c . : Pl. 80, fig. 1,
la , b.
G — OO. Rădăcină subţire. Tulpină solitară, înaltă de 2 5 —60 cm‘.

erectă, puţin colţuroasă, în partea inferioară păroasă, mai sus glabrescentă,
simplă sau repetat ramificată. Frunze subţiri, rărit păroase, cele superioare
glabre. Frunze bazale şi tulpinale inferioare peţiolate, lungi de 5 —15 cm,
lirat penat fidate sau lobate, cu lacinii scurte, descrescente, serate şi cu seg
m entul terminal mai mare. Adeseori frunzele sînt neînsem nat segmentate,
avînd numai cîteva lacinii rudimentare sau pe peţiol cu fragmente de la cin ii;
uneori sînt nedivizate, alungit obovate sau eliptice, îngustate în peţiol şi
pronunţat sinuat dinţate (Pl. 80, fig. 1). Frunze mijlocii şi superioare scurL
peţiolate, lanceolate, puţin lobate sau întregi. Inflorescenţa compusă din
raceme subglobuloase, prelungite m ult pînă la m aturitate. Pedicel mai scurt
decît caliciul, rar egal cu acesta, glabru sau păros. Sepale erecte, îngust elip
tice, lungi pînă la 3,5 mm. Petale lungi de 6 —10 mm, late de 3 mm, galbene
sulfurii, albindu-se uşor. Fruct lung de cca 8 —10 mm, păros, rar glabru,
alipit de axă. Partea valvară a silicvei îngust elipsoidală, de obicei cu o
sămînţă, uneori, cînd rămîne sterilă, este subţire, cilindrică, în formă de
pedicel. Partea rostrală (articulul superior) ovată pînă la globuloasă, păroasă,
longitudinal brăzdată cu dungi cu neregularităţi, la vîrf brusc îngustată
într-un stil filiform de aceeaşi lungime cu articulul, la interior cu o sămînţă.
Stigm at bilobat, mai lat decît stilul. Săm înţă lungă de cca 1,8 mm, în partea
valvară puţin mai mică, gălbuie-brună, netedă, nu se gelifică la umezire. —
V -V III.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, locuri virane, pe lîngă drumuri şi umpluturi,
rară, de m ulte ori introdusă întîm plător. *
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cojocna, Cluj (r. Cluj); Turda. R e g . S t a l i n :
Sighişoara, Daneş, Criş (r. Sighişoara); Marpod, Nocrich (r. Agnita). R e g . T im i ş o a r a :
în Banat (Heuff.). R e g . P i t e ş t i : Călimăneşli (r. Brezoi). Din «Dobrogea» indicată
de Prodan.
486 FI-ORA R .P .R .
VariabilitaLea speciei
var. ycndsum DC. Syst. II (1821) 432. — R . g la b r u m Iiost FI. austr. II (1831) 220. —
R. ru g .
f. g la b r a tu m Borza Consp. FI. Rom. I (1947) 112. — Fructul glabru.— R e g . S u c e a v a :
Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană. Introdusă în Europa centrală şi de N
America de N şi S, Africa de S, Australia.
•Genul 190. C R A l B E * ) L.
Gen. pl. [ed. I ((1737) 199, nr. 548], ed. V (1754) 301, nr. 739. - V a r z ă
d e m a r e.
Plante anuale, bisanuale sau perene, cu rădăcină puternică, uneori căr

noasă, de grosimea braţului. Tulpină rigid ramificată, cu frunze mari, întregi
sau dublu penate. Celule cu mirozină în mezofil. Inflorescenţă compusă din
numeroase raceme ± globuloase. Flori albe, m ai mari de 5 mm. Staminele
cele lungi adesea cu dinţişori, Glande nectarifere cîte una între perechile
de stamine lungi şi cîte una semilunară la baza interioară a staminelor scurte
(Pl. 14, fig. 49). Fruct articulat, compus din 2 părţi neegale; partea infe
rioară mică, de 1 —2 mm, în continuarea pedicelului, cu săm înţă degenerată,
cea superioară mare, globuloasă, cu o singură sămînţă, la m aturitate tare,
cu reţea de nervuri. Peretele despărţitor poate fi observat numai în stare
nematură. Stil foarte scurt. Săm înţă mare, elipsoidală. Embrion ortoploc.
Cotiledoane îndoite, îmbrăţişînd radicula.
Genul cuprinde cca 19 specii, dintre care la noi cresc două.
1 a Frunze inferioare ovate, lobate pînă la fidate, glabre, glauce. Sepale
lungi de 4 —5 mm. Petale de 8 mm lungime. Plante de nisipuri mari
tim e ................................................................................................ 1. C. maritima
1 b Frunze inferioare de 2 —3 ori penat sectate, păroase, verzi. Sepale
lungi de 3 —3,5 mm. Petale de 5 —6 mm lungime. Plante de stepă
2. C. tataria
1. C. maritima L. Sp. pl. ed. I (1753) 671.— E. Czerniak. in FI. U .R .S .S .

V III (1939) 478. — Varză de mare. — Tengerparti tâtorjân. — Gemeiner
Meerkohl. — KaTpaH npHMOpcKHâ. — E x s .: FR E nr. 416. — I c . : Pl. 37,
fig. 16, Pl. 81, fig. 1, l a —e.
4. Rădăcină lungă, groasă, ramificată, em iţînd şi stoloni subterani. Tul

pină erectă, cilindrică, netedă, foarte ramificată. Frunze bazale lung peţiolate,
cu limb mare, glabre, glauce, ovate, împreună cu peţiolul lungi de 3 0 —40
cm, inegal fidate sau partite, uneori lirate, cu 1 —2 aripi separate, lobate şi
inegal dinţate, uneori cordate, Frunze tulpinale mijlocii mai înguste, dinţate
sau trilobate, cele supreme bractciforme, lanceolate, îngustate spre bază
*) După cuvîntul grecesc crâmbe = varză.

C B T JC IF E R A E 487
întregi sau dinţate. Inflorescenţă extinsă, bogată, ± scvaros ramificată,

compusă din numeroase raceme umbeliforme, care se prelungesc m ult la
m aturitatea fructului. Sepale erecte, lat alungite, de cca 4 —5 mm lungime,
alb marginate, nedilatate saciform la bază. Petale albe, lat eliptice sau obo-
vate, lungi de cca 8 mm, patente, la vîrf retezate sau emarginate, îngustate
brusc într-o unguiculă scurtă. Stam inele cele scurte simple, cele lungi în
treimea lor superioară cu dinţi de 1 m m lungime (Pl. 81, fig. la ). Racem
fructifer lung, cu pediceli patenţi, drepţi, lungi de cca 10—15 mm, purtînd
cîte o siliculă articulată, lungă de cca (6) 8 —10 mm. Partea inferioară a
fructului scurtă, neînsem nată (1 mm), ca o prelungire a pedunculului, cu o
săm înţă degenerată; partea superioară (rostrală) globuloasă, lungă de 7—8
mm, cu perete gros, spongios (Pl. 37, fig. 16), la mijloc cu o singură săm înţă,
pe suprafaţă cu o reţea de nervuri ± vizibile, la m aturitate caducă, indehis-
centă. Stilul lipseşte. Stigm atul lat, rotund. Săm înţă cenuşiu brună, lungă
de 4 —5 mm şi lată de 3,5 mm. Cotiledoane longitudinal îndoite, îmbrăţişînd
radicula. — V —V IL
S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri maritime.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Constanţa, Techirghiol, Vasile Roaită (r. Negru
Vodă); Mamaia (r. Medgidia); Jurilovca, Babadag (r. Istria). R e g . G a la ţi: Bcibugeac
(r. Tulcea).
var. păntica (Stev.) O. E. Schulz in Engl. Pllzr. IV, 105 (1919) 2 2 9 -2 3 1 . — C r a m b e

Stev. ex Rupr. FI. cauc. (1869) 293, n. nud. — Sepale mai scurte, de cca 4 mm
p o n tic a
lungime (la tip de 5 mm). Partea rostrală ± globuloasă, perfect globuloasă sau globulos
comprimată, lungă numai de 6 — 7,5 mm şi lată de 5,5 — 8,5 mm. — Citată de O. E.
Schulz din reg. Constanţa: pe istmul « Cosa-Cuciuc » între Lacul Sinoe şi Marea Neagră
(r. Istria).
O b s . După cercetările noastre, partea rostrală a fructului variază în lungime chiar
pe aceeaşi plantă, între 7 — 9 mm sau între 6 — 8 mm, iar în sudul Dobrogei (Sabla)
cresc exemplare cu partea rostrală lungă de 10 — 11 mm. Suprafaţa fructului poate fi
netedă, cu umflături mici, puţin proeminente sau cu încreţituri ± pronunţate.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele conţin cca 47% ulei gras. După FI. U .R .S.S. în
Caucaz se consumă ca legumă.
R ă s p . g e n . : pe litoralurile Mării Negre şi ale Oceanului Atlantic.
2. C. tatâria Sebeok Diss. m ed.-bot. de Tataria hung. (1779) 7, etiam

in Jacq. Mise. austr. II (1781) et Ic. pl. rar. I (1781), tab. 13, 129; E. Czer-
niak. in FI. U .R .S .S . V III (1939) 478. — C. tat. a. hungârica DC. Syst. II
(1821) 653 et Prodr. I (1824) 225. — Tîrtan, Hodolean. — Buglyos tâtorjân. —
Tataren Meerkohl. — KapTaH TaTapcKHiî. — E x s .: F R E nr. 154 a, b , ;
FEAH nr. 2057. - I c .: PL 82, fig. 1, l a - d , ; Prod. FI. II, ed. II (1939)
tab. L X , sub ssp. aspera.
488 F L O R A R .P . R .
2J-. Rădăcină foarte lungă, pînă la 120 cm, groasă ca braţul, neagră-brună,
la interior albă, cărnoasă, dulce, cu colet m ulticapitat (Pl. 82, fig. ld ). Tul
pina înaltă de 60—90 (100) cm, colţuroasă, groasă pînă la 5 cm, păroasă,
scvaros şi rigid ramificată, formînd o coroană extinsă, globuloasă. Frunze
bazale foarte mari, lung peţiolate, rombice, de 2 —3 ori penat sectate, păroase
sau glabrescente, cu lacinii mari, lanceolate sau ovate. Frunze tulpinale
scurt peţiolate, penat lobate, cele superioare bracteante, simple, liniar lanceo
late. Inflorescenţă foarte mare, compusă din numeroase raceme dense, umbe-
liforme care se prelungesc după înflorire. Pediceli floriferi de 6 —10 mm
lungime. Sepale ovat lanceolate, rotunjite la vîrf, alb marginate, lungi de
cca 3 —3,5 mm. Petale albe, alungit ovate, brusc îngustate în unguiculă
scurtă, lungi de 5 —6 mm şi late de 3 mm. Stamine lungi de 2 ,5 —3 mm,
deasupra mijlocului cu un dinte. Glande nectarifere 4, două de formă semi-
lunară înconjoară staminele scurte, celelalte două aşezate la baza pere
chilor de stamine lungi (Pl. 14, fig. 49). Fruct siliculă articulată, lungă de
cca 5 —7 mm. Partea valvară sterilă, de cca 1 mm lungime (se vede bine
în PL 82, fig. la , pistilul dintre glande); partea superioară (rostrală) globu
loasă, lungă de cca 4 —5 mm, 4-muchiată, reiiculat nervată, cu pereţi subţiri,
tari şi lemnoşi. Săm înţă globuloasă, cu diam. de 3,5 mm. Cotiledoane longi
tudinal plisate, îmbrăţişînd radicula. — IV —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coline ierboase, însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Fînaţele Clujului (r. Cluj); Chiochiş (r. Beclean);
Clieţani (r. Luduş); Zăul de Cîmpie (r. Sărmaş). R e g . S t a l i n : Drăuşeni (r. Rupea); Şura
Mare, Guşteriţa (r. Sibiu). R e g . T i m i ş o a r a : in Banat (Ileuff.). R e g . I a ş i : Iaşi, Brcazu,
Mîrzeşti, Cîrlig, Larga pe Dl. lui Dumnezeu, Epureni, Rădeni, Păuleni, Şorogari, Vînători,
Vlădeni, Rediu-Tătar, Horleşti (r. Ia şi); Belceşti (r. Hîrlău); Spinoasa (r. Tg. Frumos).
R e g . S u c e a v a : Leorda (r. Botoşani); Bosanci, Dl. Frumoasa (r. Suceava).
var. âspera (M. B.) Boiss. FI. or. I (1867) 406. — C . a s p e r a M. B. FI. taur. cauc. II
(1808) 90. — Plantă matură pînă la peduncul inclusiv, dens şi rigid .păroasă. — R e g . C l u j :
Cluj, Cojocna (r. Cluj); SucuLard (r. Gherla); Luduş, Tăureni (r. L uduş); Turda, Valea
Florilor, Urca, Ceanul Mare, Cheia, coastele deasupra comunei Luncani (« Gerendi Fiiggo »);
Călăraşi (r. Turda); Unirea (r. Aiud). R e g . S t a l i n : Tiur, Blaj (r. T îm ăveni); Proştea Mare
şi Mică, Şeica Mare (r. Mediaş); Merghindeal (r. Agnita); Drăuşeni (r. Rupea). R e g .
H u n e d o a r a : Orăştie; Dl. Bilac lîngă Alba Iuîia.
var. pinnatiîida (R. Br.) O. E. Schulz in Engl. Pflzr. Heft 70 (1919) 235. — C . p i n n a -
t i f i d a R. Br. in Ait. Hort. Kew. IV, cd. II (1812) 72. — Frunze inferioare numai simplu
penat fidate, cu lobi ovaţi, dur sinuat dinţaţi. — R e g . C l u j : Boju (r. Cluj); Turda. — R e g .
S u c e a v a : Suceava, fîneţele din Căldăruşa la Zahareşti, Bosanci, Dl. Strîmba (r. Suceava).
var. Biebersteinii (Jka.) O. E. Schulz. — C . B i e b e r s t e i n i i Jka. in Term. fuz. V III
(1884) 36. — Siliculă m ică; partea inferioară împreună cu pedicelul lungă de 0,5 — 1 mm,
P l a n ş a 8 1 . — C r a r n b e m a r i t i m a L., ramură floriferă, la . părţi florale, lb . racem

fructifer, lc . siliculă matură, ld . frunză inferioară, le . sămînţă în seci. transversală. —
2. C h o r i s p o r a te n e l l a (Pali.) DC., 2 a. parii florale.
PLANŞA 81
r iT M ftel
Ic
partea superioară lungă de 3 — 4 mm. Sămînţă lungă de 2,2 mm. — R e g . C lu j: Sucutard

(r. Gherla). R e g . S t a l i n : Sibiu.
var. crassifălia (Răv.). — C . t. ssp. c r a s s i f . Răv. F l.şiv e g . Iaşi (1940) 57, cum icon.—
Bractei obconice, întregi, groase, cărnoase. înfloreşte cu o lună mai tîrziu decît tipul. —
R e g . I a ş i : Mîrzeşti (r. Iaşi); Spinoasa, Sîrca (r. Tg. Frumos).
var. turctânsis (Prod.) Nyâr., comb. nova in Add. III, pag. 645.— C . t u r d e n s i s Prod.
FI. det. pl. Rom. II, ed. II (1939) 392 cum descr. rom. — Plantă mică, înaltă de
10 — 15 cm, ramificată de la bază, cu ramuri subţiri şi comprimate, foarte dispers păroase.
Frunze întregi, ligulate sau penat fidate, glabre. Flori mari. — R e g . C l u j : Turda, Cheia
Turzii pe coline.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcina foarte groasă, cărnoasă şi dulce, se consumă ca

salată, iar împreună cu frunzele sale, ca legumă. Conţine amidon şi zahăr. Plantă meliferă.
R ă s p . g e n . : Europa centrală, U .R .S.S. europeană de S, Siberia de V.
Genul 191. C A L E P I N A * ) Adans.

Fam. II (1763) 423.
Caracterizarea acestui gen monotip e cuprinsă în descrierea speciei.
C. irregularis (Asso) Thell. in Schinz et Kell. FI. Schweiz ed. II (1905)

I, 218, II, 87, 356; N. Busch in FI. U .R .S .S . V III (1939) 491. - M yagrum
irregulare Asso Syn. Stirp. Arag. (1779) 82. — Crambe Corvini AII. FI. pedem.
I (1785) 256. — Bunias cochlearioides W illd. Sp. pl. III (1800) 412 et W.
et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 111, tab. 107. — Calepina Corvini Desv. Journ.
Bot. III (1814) 158. - E x s.: FR E nr. 2116 b. - I c .: Pl. 64, fig. 2, 2 a - c ;
W. et K. l.c. tab. 107.
O — O O . Rădăcină lungă, pivotantă. Plantă glabră, cu tulpină înaltă

de 20—50 (70) cm, solitară, erectă sau ramificată de la bază şi atunci ± ascen
dentă, adeseori şi mai sus ramificată, frunzoasă. Frunze gălbui-verzi, cu
celule de mirozină în mezofil. Frunze bazale dispuse în rozetă, lungi de 4 —10
cm, peţiolate, cu limb obovat, lung peiiolat, unele întregi sau sinuate, altele
lirat penat lobate. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare lungi de 2 —4 cm,
de obicei obtuze, întregi sau distanţat sinuat dinţate, spre bază puţin îngus
tate, sesile şi amplexicaule, cu bază sagitată şi cu auricule patente. Flori
mici, cel m ult de 3 mm, nebracteate, albe, în inflorescenţă la început sferică,
mai tîrziu m ult prelungită. Pedicel floral lung de 3 —5 mm. Sepale erect
patule, alungit eliptice, gălbui-verzi, alb marginate, lungi de 1 — 1,5 mm,
nedilatate saciform la bază. Petale albe, lanceolat cuneate, cele 2 interioare
mai mari, lungi de 2,8 mm, cele exterioare lungi de 2 mm. Stamine sim p le;
la partea interioară a bazei celor scurte se află cîte o glandă nectariferă lobată,
*) Calepina (Chalepina), format din numele oraşului Haleb (Chalep, Aleppo). După
unii este un cuvînt fără înţeles cunoscut.
492 F L O R A R .P .R .
iar la partea exterioară a bazei perechilor celor lungi cîte o glandă alungită.
Ovar sesil, cu ovul pendul. Stil neînsem nat, cu stigm at mic, sesil. Pedicel
florifer arcuit erect, lung de 2 —3 ori cît fructul. Fruct ovoidal sau lat elipsoidal,
indehiscent, lung de 3 —4 mm, lat de 2 —2,5 mm, la vîrf îngustat brusc
într-un rostru conic şi scurt, cu peretele tare, cu o singură lojă monospermă,.
cu suprafaţa reticulată, zbîrcită, cu 2 dungi longitudinale opuse, accentuate.
Sămînţă globuloasă, lungă de 1,5 mm. Embrion notoriz, cu cotiledoane
îndoite longitudinal, pe la mijloc din nou îndoite transversal spre interior
şi închizînd radicula (Pl. 64, fig. 2c). — IV —VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase însorite, pe lîngă drumuri, căi ferate.
Plantă migratoare, în unele locuri apare şi apoi dispare.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Aiud. R e g . S t a l i n : Sighişoara. R e g . H u n e d o a r a : Alba
Iulia; Orăştie. R e g . A r a d : Pecica, Şemlae (r. Arad); Păuliş (r. Lipova). R e g . T i m i ş o a r a :
Timişoara. R e g . C r a i o v a : Craiova în Parcul oraşului şi suburbia Dămăneşli; Studina
(r. Caracal); Calafat; către V. Bahnei (r. Turnu Severin). R e g . B u c u r e ş t i : Grădiştea spre
Comana pe marginea drumului (r. Vidra). R e g . C o n s t a n ţ a : Basarabi (r. Medgidia). R e g ~
G a l a ţ i : Tulcea.
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de S, Asia dc SV7 Algeria.
Genul 192. R Ă P H A N U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 196, nr. 539], ed. V (1754) 300, nr. 736. -
R i d i c h e .
Plante anuale, mai rar bisanuale sau trianualc. Rădăcină pivotantă,

adeseori îngroşată. Tulpină ramificată, frunzoasă, cu peri simpli sau glabres-
centă. Frunze inferioare lirale, cele superioare simple. Celule cu mirozină
în mezofil. Sepale erecte, puţin saciform dilatate la bază. Petale lung ungui-
culate, albe, roşii, violete sau albăstrui, cu nervaţiune mai întunecată. Sta
mine libere, simple. La partea interioară a bazei staminelor scurte se afla
cîte o glandă mare, lobată sau semilunară, iar înaintea perechilor de stamine
lungi cîte o glandă mică, uneori pipernicită (Pl. 14, fig. 55). Stilul aproape
lip seşte; stigm at semiglobulos, puţin bilobat. Fruct format din 2 părţi (arti
cule). Partea inferioară (valvară) foarte scurtă, fără sămînţă, adeseori dege
nerată. Partea superioară (rostrală) mare, cilindrică sau conică, indehiscentă,
în interior cu mai m ulte sem inţe, la vîrf rostrată. A cest articul superior poate
fi pielos sau lemnos, cu aspect de şirag de mărgele, care la urmă se rupe în
bucăţi, sau poate avea o consistenţă spongioasă, nearticulată. Seminţe
pendule, globuloase, puţin comprimate. Embrion notoriz, cu cotiledoane
longitudinal îndoite, avînd radicula în îndoitură.
Genul cuprinde cca 10 specii, cele mai m ulte originare din regiunea medi-
teraneeană.
*) Dc la rhâphanos sau rhaphanis, numele ridichii în greceşte.
P l a n ş a 82. — 1. C r a m b e t a t a r i a Sebcok, ramură floriferă, la . părţi florale, lb . sili

culă mărită, lc . o parte din frunza bazală, ld . partea superioară a rădăcinii.
P L A N Ş A 82
O b s. « Silicvele » genului R a p h a n u s nu sînt omoloage cu cele ale celorlalte Crucifere;

ele corespund numai în ce priveşte rostrurile lor. Din acest punct de vedere, este instructivă
următoarea comparaţie:
Silicvele propriu zise cu valve, nu iau parte la formarea aşa numitei « silic v e » de la
R a p h a n u s , deoarece acestea se atrofiază. De la silicvele normale ale Brassicinelor (de ex.
D i p l o t a x i s , E r u c a s t r u m ) pînă la acest stadiu al fructelor de R a p h a n u s , întîlnim o seric de
forme de silicve, care se deosebesc în mod progresiv. Această gradaţie este foarte convingă
toare, dacă luăm în considerare fructele Brassiceelor mediteraneene, care nu cresc la noi.
Treceri gradate pot fi observate şi la speciile noastre. Aşa de ex. D i p l o t a x i s , E r u c a s t r u m ,
B r a s s i c a y au silicvele cu mult mai lungi şi mai voluminoase decît rostrul lor, care totuşi
conţine 1 —2 seminţe. La S i n a p i s , E r u c a , partea rostrală s-a dezvoltat foarte mult faţă do
partea valvară. La C a k i l e , partea rostrală a întrecut puţin partea valvară, avînd amîndouă
cîte o singură sămînţă. La R a p i s t r u m , partea valvară a rămas evident pipernicită faţă
de cea rostrală, dar uneori conţine totuşi cîte o sămînţă. La C r a n ib e , dezvoltarea rostrului
şi atrofierea părţii valvare înaintează atît de mult, încîl partea valvară nu mai dă naştere
la sămînţă. în sfîrşit, la R a p h a n u s , partea valvară (inferioară), în multe cazuri este complet
redusă.
1 a Silicvă lată de 3 —5 mm, cu pereţii duri şi fr a g ili.. 1. K. Raphamstrum
1 b Silicvă lată de 5 —15 mm, rar pînă la 25 mm, cu pereţii spongioşi şi
nefragili...................................................................................................................... 2
2 a Silicvă lată de 5 —8 mm, gîtuită între seminţe, term inată într-un cioc
lung. Ovar cu 3 —8 ovule. Petale lungi de 14 m m ........... 2. R. Landra
2 b Silicvă lată de 8 —25 mm, de obicei de 10 mm, treptat îngustată. Ciocul
fructului conic. Ovar cu 10—21 ovule. P etale lungi de 16—22 mm
3. R. sativus
1. O R. Raphaiustrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in FI. U .R .S.S.

V III (1939) 494. — Raphanistrum segetum Baumg. Enum . stirp. Transs.
II (1816) 280. — Raphanus Landra Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75, non
Moretti. — Ridiche sălbatică. — R epcsenyretek.— Acker Rettich. — PeflBKa
noJieBâH. — I c . : Pl. 83, fig. 2, 2 a —c.
O. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 3 0 —60

(80) cm, cilindrică sau obtuz m uchiată, rărit păroasă, ramificată adeseori
începînd de la bază, frunzoasă. Frunze inferioare şi mijlocii peţiolate, dispers
setos păroase, obovat lanceolate, lirat penat fidate, cu 2 —4 perechi de
lacinii ovate, descrescente în jos; segment term inal cu m ult mai mare, rotund,
ondulat sau lobat dinţat, de obicei confluent cu lacinia vecină. Frunze supe
rioare nedivizate, lanceolate, dinţate, cu dinţi cartilaginoşi. Inflorescenţa
racem corimbiform, cu flori m ari; florile inferioare întrec bobocii florali,
avînd pedicelul lung de 17—30 mm. Sepale glabre, la vîrf barbulate, îngust
eliptice sau lanceolate, lungi de 8 —10 mm, late de 1,5 mm, erecte, se închid;
cele laterale dilatate saciform la bază. Petale lungi de 16—21 mm, de obicei
de 18 mm, albe, roşii, violete, rar gălbui, cu nervaţiunea întunecată; limb
496 FLORA R .P.R .
obovat, atenuat brusc într-o unguiculă puţin mai lungă decît caliciul. Racem
fructifer alungit, cu fructe rare, cu pediceli patenţi, lungi de 15—30 mm.
Silicvă subţire, indehiscentă, în formă de şirag de mărgele, gîtuită între
sem inţe, lungă dc 3 —6 mm, lată de 3 —5 mm, cu 8 dungi paralele longitu
dinale accentuate (rar mai puţin accentuate), cu cioc lung de 10—15 mm
şi stigm at bilobat, la m aturitate foarte fragilă, se rupe în bucăţi conţinînd
cîte o sămînţă elipsoidală lungă de 3 mm şi lată de 2 mm, roşietic brună,
foarte fin verucoasă. A ceastă silicvă corespunde părţii rostrale a silicvelor
Cruciferelor. Partea valvară mică, pipernicită, abia de 1 mm lungime, e
vizibilă după căderea fructului matur, la vîrful pedicelului. Cotiledoane
late, emarginate, îndoite longitudinal, cu radicula în jghiabul îndoiturii. —
V -IX .
Staţiunea. Prin arături, printre plantele cultivate, pe pîrloage,
mirişti, foarte comună, constituie o buruiană ce trebuie să fie com bătută
ca şi S in a p is arvensis.
var. ocltrollucus (Stockes) Peterm. FI. lips. (1638) 498. — R . a r t i c u l a t u s Stockes y.
c c h r o le u c u s Stockes Bot. Mat. Medic. 111 (1812) 483. — R a p h a n i s t r u m s e g c t u m b.c. v e r -
s i c o l o r Schur Enum. pl. Transs. (1866) 75. — Petale ochrolcucc sau albe, violet nervate. —
Frecventă. — R e g . A u t . M . : Lăzarea (r. Ciuc).
var. Ititeus L. in Amoen. acad. VI (1764) 449 in textu. — R . s e g . a. c o n c o lo r Schur
1. c. — Petale galbene, cu nervuri galbene sau brunii.— Schur o indică din Transilvania.
R e g . B a i a M . : Vişeul de Sus.
var. purpnrâseens Dumort. FI. bclg. (1827) 122. — R . s e g . var. d. v e r s ic o l o r Schur
1. c. — Flori violete deschise sau roşietice, cu nervuri violete. — Schur o citează din Tran
silvania.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Buruiană dăunătoare plantelor de cultură. De obicei apare
în masă şi produce foarte multe seminţe, care îşi păstrează capacitatea de încolţire pînă
la 6 ani. Stîrpirea acestei buruieni este deci anevoioasă. Cîmpul năpădit de ridichea săl
batică se coseşte în timpul înfloririi, spre a împiedica coacerea fructului. Prin prăşirea
repetată şi prin asolamente potrivite, se combate cu succes. Frunzele tinere se pot folosi
ca legume. Săinînţa conţine 25% ulei gras, bun pentru iluminat.
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, de unde s-a răspîndit în toate continentele.
2. R. Landra Moretti FI. insubr. ined. ap. DC. Syst. II (1821) 668. —
Ic .: Pl. 83, fig. 3.
G — O O . Rădăcină subţire. Tulpină înaltă de 3 0 —60 cm, glabră, spre

partea inferioară distanţat setoasă. Frunze inferioare penat sectate, cu 4 —6
perechi de lacinii distanţate, descrescente în jos, neregulate, uneori unele
Planşa 83. — 1. R a p h a n u s s a t i v u s L., la . părţi florale, lb . racem fructifer. — 2. R.

L., 2a. părţi florale, 2b. siliculă, 2c. sămînţă în sect. transversală. — 3.
R a p h a n is tr u m R.
L a n d ra Moretti, ramură fructiferă.
PLANŞA 83
AA'.
CRUCIFERAE 499
foarte mici. Flori relativ mici. Sepale lungi de 6 —7 mm, rar setoase. Petale
lungi de cca 14 mm, albe sau ochroleuce, violet sau galben nervate, cu limb
obovat, de lungim ea unguiculei. Ovar cu 3 —4 ovule. Silicvă lungă de 2 ,5 —5,5
cm, lată de 5 —8 mm, cu puţine (1 —3) articule, cu cioc lung de 1 ,5 —3 —5
cm, cel puţin de 2 ori mai lung decît articulul superior.
R ă s p. î n ţ a r ă: A fost găsită într-un singur loc, la Constanţa (Petrescu).
R ă s p . g e n . : Plantă de origină mediteraneeană, dc unde a radiat prin Peninsula

Balcanică spre N, ajungînd ca plantă adventivă şi la noi.
3. * R. satfvus L. Sp. pl. ed. I (1753) 669; E. Sinsk. in FI. U .R .S.S.

VIII (1939) 493.— Ridiche. — Kerti retek.— Retich. — PejţbKa noceBHan. —
Ic.: Pl. 14, fig. 55; Pl. 83, fig..l, l a - b .
0 , 0 , O O . Rădăcină pivot antă, subţire sau îngroşată, cărnoasă.
Tulpină înaltă de 20—100 cm, erectă, cilindrică, netedă, bogat ramificată, ±
fistuloasă, glabră sau setos păroasă. Frunze inferioare peţiolate, mari, lungi
de 20—30 cm, lirat penat sectate, cu segmentul terminal mare, rotund sau
eliptic, neregulat ondulat, crenat, cordat sau confluent cu laciniile înveci
nate. Lacinii ovate, ondulat dinţate, descrescente spre baza frunzei, viu
verzi, des sau mai rar setos păroase. Frunze mijlocii asemănătoare, scurt
peţiolate, cu mai puţine lacinii laterale, cele superioare lanceolate, ± întregi,
toate verzi închise. Inflorescenţa racem lax, cu flori mirositoare, mari, cele
inferioare cu pedicelul alungit, ajung sau întrec zona bobocilor florali; mai
tîrziu axa inflorescenţei se prelungeşte m ult. Sepale îngust lanceolate, lungi
de 7—10 mm, glabre sau păroase. Petale albe sau violete, cu nervaţiune
mai închis colorată, lungi de 16—22 mm, cu limb obovat, cuneat îngustat
într-o unguiculă lungă cît caliciul. Stamine simple, lungi de 9 —11 mm. Glande
nectarifere 4, cîte una lobată sau semilunară la partea interioară a bazei
staminelor scurte şi cîte una, mai puţin dezvoltată, înaintea bazei pere
chilor de stam ine lungi (Pl. 14, fig. 55). Ovar sesil, subulat, cu 10—21 ovule.
Fructul matur lung de 3 —9 cm şi lat de 8 —25 mm, de obicei de 10 mm,
cilindric, puţin la t şi brăzdat în sens longitudinal, îngustîndu-se treptat
într-un cioc conic, la m aturitate nu se rupe în bucăţi; suprafaţa pieloasă,
interiorul spongios şi lacunos, cu mai m ulte sem inţe biseriate.
A cest fruct mare reprezintă partea rostrală a silicvei de tipul Cruciferelor.
Partea valvară este pipernicită, sterilă, rar cu o săm înţă; cavitatea ei se
poate observa la baza « s ilic v e i» dacă facem o secţiune longitudinală în
fruct.
Săm înţă alungit globuloasă, brună, lungă de 3 (4) mm, cu suprafaţa
foarte fin verucoăsă. — V —IX .
S t a ţ i u n e a . Se cultivă foarte m ult în numeroase forme, de unde
se sălbăticeşte.
500 F L O R A R .P .R .
1 a Rădăcină bisanuală, mare, de 5 — 20 cm în diam., cu carnea tare, compactă, cu

gust înţepător
var. niger (Mill.) Pers. Syn. II (1807) 208. — R. niger Mill. Gard. Dict. ed. VIII
(1768) nr. 4. — Ridiche de iarnă. — Teii retek. — Grosser R ettich........ .'...............2
1 b Anuală. Rădăcina mică, de 1 — 3 cm în diam., cu carne moale, zemoasă, cu gust
neînţepător
var. radicula Pers. Syn. II (1807) 208. — Ridiche de lună.— Honapos retek.—
Radieschen .............................................................................................................................. 5
2 a Rădăcină globuloasă ............................................................................................................. 3
2 b Rădăcină alungită ................................................................................................................ 4
3 a Rădăcină mare, neagră, puţin alungită
f. subglobăsus Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 657.
3 b Rădăcină gălbui verde, rotundă, groasă de 3 — 5 cin
f. chăris Alef. Landw. FI. (1866).
3 c Rădăcină albă sau gălbuie, globulos turtită sau alungit globuloasă
f. ăl bus DC. Prodr. I (1824) 228. — Albă-rotundă. — Kisnyâri.
3 d Rădăcină violet rozee,globulos alungită
f. autumnali» Alef. 1. c.
4 a Rădăcină neagră
f. vulgăris DC. Syst. II (1821) 665. — Neagră-lungă.
4 b Rădăcină albă
f. angustâtus Alef. 1. c. — Ridichi de bere. — Sorretek.
4 c Rădăcină brună
f. brunneus Alef. 1. c.
4 d Rădăcină cenuşie sau cenuşie-gălbuie
f. griseus DC. Prodr. 1. c .— De vară.
5 a Rădăcină i globuloasă.
f. rotundus DC. Prodr. 1. c. — Roză rotundă.
Variază în ce priveşte culoarea cărnii şi ooajei rădăcinii care pot fi albe, roze sau
roşii. Aceste variaţiuni au fost descrise de diverşi autori ca subforme.
.5 b Rădăcină alungită.
f. oblongus DC. Prodr. 1. c. — Roză lungă.
Deasemeni şi la această formă se cunosc «subforme» cu' rădăcina albă,r roşie
sau cenuşie.
Mai putem deosebi următoarele varietăţi care n-au niciodată rădăcină îngroşată:
var. gilvăstris Koch Syn. ed. II (1845) 1019. — Plantă sălbăticită, provenită din
diferite forme ale celor cultivate. Are statură mai mică, fruct mai mic, cu seminţe mai
puţine de 10. — Ici-colo devine vulgară.
var. olăifer (DC.) Metzg. ex Hegi FI. Mitt.-Eur. IV. 1 (1919) 280.— iî. r a d i c u l a y.
o le ife r ă . DC. Syst. II (1821) 664 et Prodr. I (1824) 228. — Plantă viguroasă, cu fructe mari,
cu 10 — 18 seminţe bogate în ulei. Originară din China. Din funinginea uleiului acestei
plante mult cultivate, chinezii prepară tuşul. Cultivarea acestei plante s-a încercat' şi în
'Europa, dar cu rezultate nesatisfăcătoare.
O b s . Cultivarea ridichii este foarte veche. După Ilerodot, la construirea piramidei

'<<Chufu» (2700 ani î.c.n.) pentru alimentarea muncitorilor s-a folosit ridichea în cantităţi
mari. Mai tîrziu a ajuns la Romani, apoi la Germani, unde s-au produs ridichi de diinen-
R ESED A CEA E 501
siuni mari, « copulate». Acestea se produceau aşeztnd săminţa in miezul unei ridichi dez
voltate, unde încolţea, apoi crescînd, continuau să sc dezvolte împreună..
Originea ridichii cultivate, precum şi locul ei în sistematică, nu sînt încă definitiv
.stabilite. Unii autori afirmă că a fost transformată prin cultură din R a p h a n u s R a p h a -
n is tr u m , sprijinind afirmaţia aceasta cu anumite experienţe dc cultură şi că R . s a l w u s
s-ar putea transforma în R . R a p h a n is tr u m . Alţii contestă aceste experienţe, susţinînd că
R . s a z iv u s trebuie considerată ca o specie de sine stătătoare,
î n t r e b u i n ţ ă r i . Ridichea este bogată în vitamine. Se consumă în stare crudă.

Din frunze se pot găti şi mîncări. în vechime era plantă oficinală din cauza proprietăţilor
sale antiscorbutice şi diuretice. Seva extrasă se foloseşte ca insectifugă. Gustul înţepător
al ridichei e datorit sulfurii de alil.
Răsp. g e n . : Patria originară necunoscută. Se cultivă pe tot globul pămîntesc.
Fam . 37. R ESED A C EA E DC. *)

Theor. elem. ed. I (1813) 214.
O, Oi) sau 4 . Plante ierboase rar lemnoase la bază. Frunze alterne,

mai lungi decît late, întregi sau divizate, cu stipele foarte mici, ca nişte din-
ţişori. Inflorescenţa racem sau spic, terminală sau la subţioara frunzelor:
Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2 —8, cu estivaţie valvară, libere,
uneori unite la bază. Petale în număr egal cu sepalele, cu csţre alternează,
de forme diferite chiar în aceeaşi floare, cele mai multe divizate în 3 —8
lacinii. Stamine 3 —40, inserate pe un disc unilateral, caracteristic familiei,
provenit prin lăţirea axei florale. Antcre introrse. Gineceu superior, din
2 —6 cârpele, unite între ele pînă aproape de vîrf sau libere, delimitînd o
singură loje. Stigm ate sesile. A xa florii la uncie specii prelungită intr-un
ginofor. Ovule numeroase, campilotrope. P lacentalie parietală, sau central
bazală. Fruct capsulă, aproape totdeauna deschisă la vîrf, uneori foliculă
sau bacă. Seminţe reniforme sau ovale, de obicei fără endosperm, cu embrion
nul îndoit în formă de arc.
Familia cuprinde 6 genuri: Caylusea, Astrocarpus, Reseda, Oligomeris,
OchradenuSj R andonia. La noi în Iară creşte numai genul Reseda. Unele
Resedacee sînt de interes horticol, altele medicinal, iar altele industrial.
De remarcat că în tulpinile tuturor Resedaceelor se găseşte mirozina,
o diaslază care se întîlneşte la toate speciile din fam. Cruciferae.
Genul 193. R E S E D A **) L.

Gen. pl. [ed. 1 (1737) 158, nr. 447 et in A dd. pag. 383, em.], ed. V (1754)
207, nr. 535. — R o z e t ă , R e c h i e .
0 , 0 , 4 . Plante ierboase, rar lemnoase la bază, cu frunze întregi sau divi

zate. Flori cu simetrie zigomorfă prin prezenţa discului unilateral şi a ine
galităţii petalelor. Sepale 4 —8. P e ta le '4—8, cu o parte bazală, ligula, din
care se desprinde lam ina, de cele mai m ulte ori divizată. Stamine nume-
*) Prelucrată de I. Ş e r b ă n e s c u .
**) De la cuvîntul latin sedo, -are. Resedo = a calma, a linişti din nou.
502 F L O R A R .P .R .
roase. Gineceu din 2—5 cârpele. Fruct capsulă. Semintemici, ovoidale, netede
sau rugoase.
Genul cuprinde cca 50 specii, răspîndite în Europa, America de N,
Africa.
i a Flori tetramere, în raceme spiciforme alungite. Cârpele 3, cu margini
îndoite în interior. Petale spălăcit galbene. Frunzele toate întregi,
îngust lanceolate.................................................................. 1. R. Luteola
1 b Flori pentamere sau hexamere în raceme paniculate. Cârpele 4, sau
cînd sînt 3, se ating cu marginile purtătoare de ovule, fără a se îndoi.
Petale diferit colorate. Frunze de regulă sectate, foarte rar toate
întregi .......................................................................................................... 2
2 a Flori pentamere. Cârpele 4. Toate frunzele penat sectate.. 6. R. alba
2 b Flori hexamere, de culori diferite .......................................................... 3
3 a Petale superioare cu limbul trifid, galben. Frunze toate penat sectate
2. R. Iuţea
3 b Petale superioare cu limbul digitat sau penat multilaciniat, de culori
variate (albă, alb-verzuie, albicioasă, roşietică sau brun-roşie)...... 4
4 a Petale Superioare digitat multilaciniate. Numai frunzele inferioare
întregi, cele superioare tripartite............................................................. 5
4 b Petale superioare penat laciniate, albe. Sepale după fructificare mărite.
Numai frunzele mijlocii 3-sectate. Capsulă obovat-oblongă, netedă
sau papiloasă, nutantă .................................................. 4. R. Phyteuma
5 a Flori albe, brune sau roşietice, mirositoare. Capsulă obovat campa-
nulată, cu dinţi foarte scurţi. Plantă de cultură___ 3. R. odorata
5 b Flori albicioase, nemirositoare.. Capsulă ovat campanulată, cu dinţi
subpatenţi, ascuţiţi .......................................................... 5. R. inodora
Secţia I. LUTEOLA DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 67.

Sepale şi petale 4. Stamine pînă la 30. Cârpele 3, unite numai în parte.
1. R. Luteola L. Sp. pl. ed. I (1753) 448; E. Czerniak. in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 608. — Gaude. — Festo rezeda. — Fărber Resede. — Peaeâ
HtejrreHbKaH. — I c .: Pl. 85, fig. 2, 2a—b.
G. Rădăcină fusiformă, lungă, galbenă. Tulpină dreaptă, înaltă de
50—130 cm, simplă sau slab ramificată. Frunze lanceolate, liniare, întregi
sau cu doi dinţi mici la bază, glabre, sesiţe sau cele inferioare scurt peţio
late, plane sau ± ondulate. Inflorescenţa un racem spiciform îngust, dens,
foarte alungit. Pediceli florali scurţi. Sepale 4, oval oblongi, persistente, mai
scurte decît petalele. Petale 4, galbene deschise. Lamina petalei superioare
cu 3 lobi întregi sau cu pînă la 8 diviziuni inegale; celelalte puţin lobate sau
simple. Stamine £0—30, glabre. Cârpele 3, concrescute numai în parte.
RESEDACJSAE 503
■Capsulă aproape sferică, lungă de cca 4 mm, cu 6 coaste şi 3 dinţi mari, ascu
ţiţi. Seminţe reniforme, brune, lucioase. — VI—VIII (IX).
S t a ţ i u n e a . Stepe, coaste ± aride. Comună în regiunea deluroasă
şi de cîmpie.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Cojocna (r. Cluj); Valea Florilor, între Agîrbiciu
şi Boian, Turda, Cheile Turzii (r. Turda); Ormeniş ţr. Aiud); Dej; Năsăud; Monariu
(r. Bis Irita). R e g . S t a l i n : Blaj (r. Tîrnăveni); Proştea.Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Şura
Mare (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia, Zlatna (r. Alba); Orăştie; Sebeş; Grind,
Săcărîmb (r. Ilia). R e g . O r a d e a : Borşa pe Burchiţa (r. Oradea); Vadu Crişului (r. Aleşd).
R e g . T i m i ş o a r a : Sviniţa (r. Almaş). R e g . C r a i o v a : Turnu Severin, Vîrciorova, Marga,
Schela Cladovei. R e g . P i t e ş t i : Călimăneşti (r. Loviştea), Ciofrîngeni, Curtea de Argeş,
Corbeni (r. Curtea de Argeş). R e g . P l o e ş t i : Cărpiniştea pe Dl. Balaurului (r. Beceni). R e g .
C o n s t a n ţ a : Constanţa; Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag. R e g . G a l a ţ i : Cerna (r.
Măcin), Brăila; Galaţi; Tulcea. R e g . I a ş i : Aroneanu (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Odinioară era întrebuinţată foarte mult ca plantă tinctorială,
pentru care era cultivată pe scară întinsă. Conţine în ţesuturile tuturor organelor o sub
stanţă colorantă, luteolina, care colorează firele în galben frumos şi durabil. Din ea se
scoate şi un lac galben. De asemenea se mai întrebuinţa şi în medicină împotriva viermilor
intestinali. Meliferă.
R ă s p . g e n . : Europa de V, centrală şi de S, Asia de SV, Africa de N, America
de N, Chili.
Secţia II. RESEDÂSTRUM DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 66.

Sepale şi petale 6 — 8. Stamine 13 — 40. Cârpele 3.
2. R. Iuţea L. Sp. pl. ed. I (1753) 449; E. Czerniak. in FI. U.R.S.S.

VIII (1939) 610. — Rechie. — Vaderezeda. — Gelbe Resede. — Peseta
HcejiTafl. — E x s.: FRE nr. 2431. — I c .: Pl. 84, fig. 4, 4 a-d.
O, rar 4 . Plantă glabră sau papilos scabră, cu tulpină erectă sau ascen
dentă, înaltă de 30—60 (70) cm, ramificată dela bază, uneori simplă. Frunze
alterne, cele dela bază trifide, rar întregi, cele mijlocii dublu ternate sau 2 - 3 -
penat fidate, cele superioare trifide, cu segmentele lanceolate, pînă la liniare,
cu margini ± ondulate. Inflorescenţa un racem terminal, la început scurt
şi dens, mai tîrziu alungit. Pedicelii tot atît de lungi cît florile. Sepale 6, ±
liniare, inegale. Petale 6, verzui galbene, mai lungi decît sepalele, caduce,
cele superioare trilobate, cu lobul mijlociu liniar, pe jumătatea celorlalţi
mult mai laţi. Stamine de obicei 20, cu filamente filiforme, prevăzute cu peri
scurţi ca şi anterele. Capsulă ovat oblongă, erectă, la vîrf trunchiată, cu 3
dinţi scurţi. Seminţe ovale, netede, lucioase, brune închis. — VI-IX.
S t a ţ i u n e a . Cîmpuri, coaste aride, pe margini de drumuri, semănă
turi; comună din regiunea de cîmpie pînă în regiunea dealurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Săcel (r. Vişeu). R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe,
Cojocna, Apahida (r. Cluj); Huedin, Stîna (r. H uedin); Stîna (r. Zalău); Turda, Triteni
504 F L O R A R .P .R .
(r. Turda); Rachis, Ciuguzel (r. A iu d ); Năsăud, Rodna (r. Năsăud). R e g . A u t . M . : Miercurea-
Ciuc; Reghin. R e g . S t a l i n : Sighişoara. R e g . H u n e d o a r a : Răcătău, Orăştie (r. Orăştie):
Apoldul de Sus, Sebeş, V. Sccaşului (r. Sebeş); R e g . O r a d e a : Salonta spre Rădvani.
R e g . C r a i o v a : Tg. Jiu; Poiana Mare (r. Balş). R e g . P i t e ş t i : R. Vîlcea, Govora (r. R.
Vîlcea); Curtea de Argeş; Ioneşti, Vultureanca (r. Găeşli). R e g . P l o e ş t i : Sinaia; Cîmpina;
Dîlma pe Vf. Dîlma, Beceni, Cîmpulungeanca (r. Beceni); Istrila (r. Mizil); Cernăteşti
(r. Buzău); Pogoanele în Păd. Meteleu; U rziceni;* Dumitreşti (r. R. Sărat). R e g . B u c u
r e ş t i : Bucureşti (Chitila, Băneasai; Periş (r. Snagov); Ciocăneşti (r. Răcari); Comana
(r. V idra); Giurgiu; Slobozia. R e g . C o n s t a n t a : Vasile Roailă, Agigea, Negru Vodă, Mangalia
(r. Negru V odă); Ţăndărei, Gura lalomiţei, Hagieni, Feteşti (r. F eteşti); între Stupina
şi Crucea (r. Hîrşova); Basarabi, Cernavodă (r. Medgidia). R e g . G a l a ţ i : Movila Miresei,.
Brăila; Galaţi; Ruşeţu (r. Fii. Sîrbu); între Măcin şi Greci (r. Măcin); între I. G. Duca
şi Mahmudia (r. Tulcea). R e g . B î r l a d : Jigălia (r. Murgeni); Focşani. R e g . I a ş i : Bîrnova,
Aroneanu, Mînzăteşti, Ţigănaşi, Perieni, Roşcani, Gropniţa, Fîntînele, Uricani, Ezărcni,.
Ciurea, Moineşti (r. Iaşi); Vaslui; Luncani (r. Paşcani); Hărpăşeşti, Albeşti, Spinoasa
(r. Tg. Frumos); Coarnele Caprei, Belceşti (r. Ilîrlău). R e g . B a c ă u : Oneşti (r.-Tg. Ocna).
R e g . S u c e a v a : Botoşani; Suceava.
f. gracilis (Ten.). — R . g r a c i l i s Ten. Viagg. in Basilic. (1827) 122. — R . I u ţe a var.
r a m o s is s im aGrec. Consp. (1898) 90. — R . I u ţe a var. g r a c i l i s Gr. et Godr. FI. Fr. I
(1848) 188.— Tulpina foarte ramificată, cu baza sublcmnoasă. Ramuri foarte subţiri. Frunze
toate 3-fidate, cu lacinii liniare foarte înguste, cele mijlocii rar bifide sau trifide, glabre.
Capsulă alungit ovată, nepapiloasă, cu dinţi ascuţiţi. — R e g . C l u j : Cluj la Tăietura Tur
cului. R e g . P l o e ş t i : Urziceni; Meteleu, CoLorca (r. Pogoanele). R e g . C o n s t a n ţ a : Con
stanţa; Agigea, Techirghiol, Negru Vodă; Basarabi, (r. Medgidia). R e g . G a l a ţ i : între
Măcin şi Greci, la poalele Mt. Pricopan (r. Măcin). R e g . B î r l a d : Cosmeşti (r. Tecuci).
f. stricta (Muell.). — R . I u ţe a var. s t r i c t a Muell. in DC. Arg. Monogr. Rcsed. (1868)
570. — Tulpina dreaptă, alungită, simplă sau puţin ramificată. Frunze sectate, cu seg
mente ± înguste, ascuţite şi papiloase pe margini. Raceme lungi, înguste. Capsule papiloase.
cu dinţi ± lungi, subacuminaţi. — R e g . P l o e ş t i : Urziceni, Gîrbovi (r. Urziceni); Meteleu
(r. Pogoanele). R e g . G a l a ţ i : între Măcin şi Greci (r. Măcin); Movila Miresei, Brăila.
f. papillosii Borb. Budap. fl. (1879) 255. — Partea inferioară frunzoasă a plantei
cu sete (papile) albe, scurte. Tulpini, pedunculi şi muchiile fructului papiloase. — R e g .
C l u j : Floreşti, Someşeni (r. Cluj). R e g . S t a l i n : Hărman (r. Stalin). R e g . H u n e d o a r a :
Haţeg. R e g . C r a i o v a : Peşteana-Jiu (r. Tg. Jiu). R e g . P l o e ş t i : Bălăncşti pe Goleş (r.
Cislău). R e g . B u c u r e ş t i : Pasărea la halta Cozieni (r. Brăneşti). R e g . I a ş i : Popricani, Vînă-
tori pe Dl. Frasinu (r. Iaşi).
f. nutans (Boiss.). — R . I u ţe a var. n u t a n s Boiss. Fl. or. I (1867) 192. — Capsulă
subnutantă sau pendulă. In Dobrogea, rară (Kanitz in Pl. Rom. (1879—1881) 180).
O b s . Kanitz 1. c. mai citează şi pe R . I u ţe a f. b r a c h y c a r p a Uechtr. et Sint. n. nud.
din stepele stîncoase de la Cerna (r. Măcin), dar fără nici o descriere.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în trecut era întrebuinţată în medicină ca diuretică, sudori-
fică şi vulnerară. Melifcră.
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de S, Africa de N.
P 1 a n ş a 84. - 1. R e s e d a o d o r a t a L., la . petală superioară, lb . fruct.— 2. R . P h y -

L., 2a. fruct. - 3. R . i n o d o r a Rchb., 3a. petală superioară, 3b. fruct.— 4. R . lu l e a L.„
te u m a
4a. floare mărită, 4b. racem fructifer, 4c. fruct, 4d. petală.
PLANŞA 84
R ESED A CEA E 507
3. -)f R. odorâta L. Sp. pl. ed. II (1762) 646; E. Czeriniak. in. Fl. U.R.S.S.
VIII (1939) 610. — Rozetă. — Szagos rezeda. — Wohlriechende Wau. —
Peseta «ynmcTaH. — I c .: Pl. 84, fig. 1, la, b.
O (în cultură devine perenă). Tulpini fragede, ramificate dela bază,

scabriuscule, înalte de 30—60 cm. Frunze întregi, spatulate sau cuneat lan
ceolate, rareori cele superioare ternat incize. Inflorescenţa un racem dens,
scurt, ± piramidal. Flori foarte plăcut mirositoare. Pedicelii de 2 ori mai lungi
decît caliciul. Sepale 6, liniar spatulate, obtuze, tot atît de lungi cît corola,
mai tîrziu reflecte, după înflorire nu se lungesc. Petale 6, galbene, verzui,
sau galbene-verzui, în cultură brune, albicioase, sau brun-roşii, cele superi
oare cu cei 2 lobi laterali de obicei 6—8 partiţi. Stamine cu filamente nedila
tate în partea superioară şi cu antere ± roşii-ruginii. Capsulă obovat-campa-
nulată, lungă de 1—1,5 cm, papilos aspră, cu pedicel lung, mai tîrziu nutantă.
Seminţe reniforme, mate, pînă la 1,8 mm lungime, transversal rugoase. —
V I-IX .
întrebuinţări. Cultivată prin grădini şi glastre pentru florile sale foarte
mirositoare. Meliferă.
R ă s p . g e n . : Egipt, Libia. în Europa pentru prima oară s-a cultivat în Grădina
Botanică din Paris, prin anul 1787, de unde prin celelalte grădini botanice s-a răspîndit
în culturi în toată Europa.
4. R. Phyteuma L. Sp. pl. ed. I (1753) 449. — I c P l . 84, fig. 2, 2a.
0 — 0 . Tulpină înaltă de 10—40 (50) cm, glabră sau papilos scabră,

erectă sau ascendentă, ramificată. Frunze inferioare întregi, cuneat lanceolate,
spatulate, la vîrf rotunjite, celelalte trisectate, cu lacinii subspatulate. Inflo
rescenţa racem scurt, dens, mai tîrziu alungit, lax. Pediceli de lungimea cali
ciului, după fructificaţie alungindu-se pînă la 10 mm. Sepale 6, spatulate,
după fructificaţie alungindu-se mult. Petale 6, albe sau albe verzui, cele
superioare cu numeroase lacinii ± penate. Stamine cu filamente dilatate spre
vîrf şi antere de un galben palid. Capsulă ovat oblongă, îngustată spre bază,
la vîrf puţin contrasă, cu 3 dinţi scurţi, ascuţiţi, netedă sau papiloasă, mai
tîrziu pendulă. Seminţe mari, de 2—2,5 mm cenuşii sau roşietice, rugoase. —
V I-IX .
S t a ţ i u n e a . Locuri înierbate, pietrişuri, margini de drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . T im i ş o a r a : Defileul Dunării. — R e g . • P i t e ş t i : Horezu.
R e g . G a la ţi:
Beştepe (r. Tulcea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă meliferă. în trecut era folosită în medicină ca plantă

sudorifică şi depurativă.
R ă s p . g e n . : Europa de S, Asia de SV, Africa de N.

508 F L O R A R .P .R .
5. R. inodăra Rchb. Icon. II (1837—1849) 22. — E. Czerniak. in FL

U.R.S.S. VIII (1939) 609. — R . m e d ite rra n e a Bess. ex Boiss. Fl. or. I (1867)
428. - I c .: Pl. 84, fig. 3, 3a, b.
O. Tulpină înaltă de 40—60 cm, ramificată. Frunze inferioare întregi*

± spatulate, cele superioare tripartite, glabre. Inflorescenţa un racem la
început scurt, apoi alungit. Pedicclii mai lungi decît caliciul. Sepale 6, liniare*
alungite după fructificare. Petale 6, albicioase, cele superioare 3-sectate; lobii
laterali cu 4—6 lacinii liniare. Stamine glabre. Capsulă ovat campanulată,
cu muchii scabriuscule, la vîrf cu 3 dinţi subpatenţi, ascuţiţi. Seminţe mari*
rugoase. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Cîmp uri, margini de drumuri, coaste.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . T i m i ş o a r a : Defileul Dunării. R e g . r i o e ş t i : Izvorul Dulce pe
Dl. Balaurului (r. Beceni); Rîmnicu Sărat. R e g . C o n s t a n t a : Hagieni (r. F eteşti); Con
stanţa; Basarabi (r. Medgidia); Mangalia (r. Negru V od ă); Topalu (r. Ilîrşova); Jurilovca
(r. Istria). R e g . G a l a ţ i : cîmpiile dc la Brăila şi Calaţi; Drogu (r. Fii. Sîrbu); Măcin, Greci.
Cerna (r. Măcin); Tulcea, Mrea Cocoş (r. Tulcea); Satu Nou (r. Galaţi). R e g . l a ş i : V
Jijiei (r. Iaşi).
Răsp. gen.: Europa de S şi de SE.
Secţia III. LEUCORESEDA DC. in Duby Bot. Gali. I (1828) 66.

Sepale şi petale 5 —6. Stamine 9 —13. Cârpele i, concrescute la vîrf.
6. R. âlba L. Sp. pl. ed. I (1753) 449. — R . su ffru tic u lo sa L. Sp. pl. ed.
II (1762) 645.
0 — 4 . Tulpină înaltă de 20—70 (90) cm, rar papiloasă, glaucă, lemnoasă

la bază, erectă, simplă sau ramificată în partea superioară. Frunze penat
sectate, cu numeroase lacinii lanceolat liniare, decurente. Inflorescenţa racem
dens, mai tîrziu lax. Flori fără miros special, cu pediceli mult mai scurţi
decît fructele. Sepale 5. Petale 5, de 2 ori mai lungi decît sepalele, albe, 3-
lobate, cu lacinii lanceolate. Stamine glabre, mai scurte decît petalele. Capsule
± cilindrice în 4 muchii, la vîrf cu 4 dinţi ascuţiţi. Seminţe negre sau găl
bui, rugoase. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri ruderale, pietroase. A fost introdusă prin grădini
ca plantă ornamentală, de unde a devenit subspontană.
Răsp. în ţară: R eg. C lu j: Năsăud. R eg. S ta lin : Guşteriţa (r. Sibiu). R eg.
Constanţa.
C o n s ta n ţa :
Răsp. gen.: Europa de S, Asia de SV, Africa de N.
P l a n ş a 85. — 1. R e s e d a a l b a L., la . floare murită, lb . fruct mărit. — 2. R.

lu t e o la L., '2a. floare mărită, 2b. fruct deschis, mărit.
PLANŞA 85
C IS T A C E A E 511
Ordinul PABIETALES
Fam. 38. CISTACEAE *) (DC.)- Lindl.

Nat. syst. ed. II (1836) 91. — C is tin e a e DC. Theor. elem. (1819) 244;
cf. Grosser C ista ce a e in Engl. Pflzr. Heft 14 (1903) 1.
Plante perene sau anuale, semiarbuşti sau ierboase, cu tulpini ± erecte
sau procumbente. Frunze întregi, uneori cu margini revolute, opuse, mai rar
alterne, cu sau fără stipele. Florile în raceme simple terminale, cime simple
sau paniculate, uneori solitare. Flori radiare (actinomorfe), hermafrodite,
de tipul 5, cu periant dublu. Caliciu persistent din 5 sepale, cele 2 externe1
mai mici sau lipsesc. Corolă din 5 petale, galbene sau rozee. Stamine numeroase,
cu filamentele libere, de cele mai multe ori toate fertile, mai rar cele externe
sterile. Ovar superior; compus din 3 cârpele, unilocular, sau incomplet 3 - 1 0 -
locular, cu 3 placente parietale. Ovule numeroase. Stigmat 1. Fructul o
capsulă multispermă, sau cu 12 sau 6 (mai rar 3) seminţe, de obicei 3-valvară,
pieloasă sau lemnoasă. Seminţe subrotunde sau poliedrice. Endosperm făinos.
Embrion curbat sau răsucit în formă de spirală.
D e t e r m i n ar e a g e n u r i l o r
1 a Frunze opuse, rar liniare. Toate staminele fertile. Stigmat capitat
194. Helianthemum
1 b Frunze alterne, îngust liniare (cca 1 mm lăţime), ascuţite la vîrf. Sta
minele externe sterile. Stigmat trilobat .................... !. .195. Fumana
Genul 194. H E L I Â NT H E M UM **) Adans.

Fam. II (1763) 443 — M ă l ă o a i e , Iarba osului.
Plante perene sau anuale, semiarbuşti sau ierboase. Frunze întregi, ±
late, rar liniare, opuse sau cele superioare alterne, cil sau fără stipele. Inflores
cenţa cincin racemiform, terminal. Pedicelii florali adeseori recurbaţi
după înflorire. Caliciu persistent din 5 sepale; cele 2 externe de 2—3 ori mai
scurte decît cele interne, acestea din urmă cu 3—5 nervuri ± costate. Petale
5, galbene deschise sau portocalii. Stamine numeroase, toate fertile. Ovar
din 3 cârpele, unilocular sau incomplet trilocular, cu 3 placente parietale.
Stil lung în formă de filament, adesea geniculat la bază. Stigmat mare,
capitat sau trilobat. Fructul o capsulă uniloculară sau incomplet triloculară,
deschizîndu-se loculicid prin 3 valve. Embrion curbat.
1 a Frunze stipelate .......................................................................................... 2.
1 b Frunze nestipelate .......................... ............................................................4
2 a Plante ierboase, anuale. Stil scurt şi drept. Pediceli florali arcuiţi în
sus (ascendenţi) ............................ ..................................1. H. salicifolium
*) Prelucrată de M. R ă v ă r u ţ.
j De la cuvintele greceşti helios = soare, şi ânthemos = floare.
512 F L O R A R .P .R .
2 b Plante frutescente, perene. Stil lung, la bază ± geniculat. Pediceli

fructiferi arcuiţi în jos (reflecţi).................................................. ............3
3 a Faţa inferioară a frunzelor (foarte rar şi cea superioară) suriu stelat
tom entoasă.................................................... .............2. H. nummularium
3 b Frunze verzi, nu sînt tomentoase, cel mult pe faţa inferioară acoperite
cu fascicule disperse de peri stelaţi.................................. 3. II. hirsutum
4 a Frunze pe fala inferioară, sau pe ambele feţe cenuşiu sau alb tomen
toase .................... ......................................................................4. H. canum
4 b Frunze verzi pe ambele feţe, netomentoase.......................................... 5
5 a Frunze eliptice sau lanceolat obovate, la vîrf ± obtuze, aproape de 3 —4
ori mai lungi decît late. Inflorescenţa cu 2—6 flori destul de mari.
Muguri florali o v a li.......................... '...............................5. H. alpestre
5 b Frunze liniar lanceolate, ascuţite, aproape de 8 ori mai lungi4decît
late. Inflorescenţă cu 3 —10 flori, de mărime mijlocie. Muguri florali
rotunjiţi.............................................................................. 6. H. rupiîragum
Secţia I. BRACHYPETALUM Dunal in DC. Prodr. I (1824) 271; Willk. Ic. et

dcscr. pl. II (1856) 83. — A p h a n a n tk e m u m Spach in Ann. sc. nat. 2 ser. VI (1836) 360
Plante anuale, cu flori mari în inflorescenţe racemoase simple, rar aşezate în perechi;
pediceli uniflori. Sepale 5, cele externe nuci, cele interne acuminate, cu 3 nervuri pro
eminente. Petale galbene, uneori la bază mai întunecate, mici şi înguste, uneori mai
scurte decît sepalcle externe. Stamine 10—20. Stil scurt şi drept. Capsulă în 3 muchii
glabră sau aproape glabră, mai rar păroasă; pedicelii fructiferi arcuit patenţi.
1. H. salicifolium (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 21; Juzcp.
in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 338. — Cistus salicifolius L. Sp. pl. ed. I (1753)
527. — H . niloticumvdLT.lasiocarfwm Brandza, non Pers. nec Boiss. — Mălă-
oaie. — Fuzlevelu tetemtoldo. — Weidenblătteriges Sonnenroschen. —
CojiHiierţBeT mbojihcthlih.. — I c .: Pl. 86, fig. 8.
O. Tulpini simple sau deseori chiar dela bază des ramificate, înalte de
5—25 cm, arcuit ascendente, mai rar erecte sau procumbente, de culoare
verde deschis sau cenuşiu sure, vilos tomentoase. Frunze stipelate, lungi
de 1—2 cm, late de 0,2—0,7 cm, opuse, obovate sau obovat lanceolate, mai
rar aproape rotunjite, la bază îngustate într-un peţiol lung de 2—6 mm,
la vîrf obtuze, pe ambele feţe stelat tomentoase, cu nervuri evidente şi
cu marginile puţin revolute. Stipele lanceolate sau liniar lanceolate, ±
ascuţite, stelat tomentoase, pe jumătate mai scurte decît frunzele. Inflores
cenţă cincin alungit, lax, "pe 2 rînduri, spre vîrf puţin nutant, cu 6—13 flori
aşezate în faţa unor bractei lanceolate sau liniar lanceolate, totdeauna mai
scurte decît pedicelii florali. Pedicelii florilor, ca şi ai fructelor, patenţi şi
curbaţi în sus (arcuiţi) şi aproximativ de lungimea caliciului. Sepalele externe
liniar lanceolate, pe jumătatea celor interne de formă ovată sau ovat lanceo-
lată, ascuţite şi cu 3 nervuri proeminente. Petale cuneate, invers ovate, mai
lungi sau mai scurte decît sepalele, palid gălbui, la bază mai întunecate şi
caduce de timpuriu. Stamine 10—20, lungi aproximativ cît jumătatea sepa-
lelor interne. Ovar cu 3 muchii, ovat sferic, puţin păros pe muchii înspre
vîrf. Stil scurt, drept, în formă de coloană. Stigmat puţin mai înalt decît
staminele. Capsulă polispermă, subsferică, în 3 muchii, glabră. Seminţe
brun palide, poliedrice, aproape de 1 mm lungime, cu verucozităţi mărunte,
albe. - I V -V .
S t a ţ i u n e a . Locuri însorite, uscate, pietroase, pante muntoase, stepe.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Medgidia, Basarabi, Palazu Mic (r. Medgidia);
Mangalia (r. \e g r u Vodă).
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană, Europa de V, Crimeca, Gaucaz, Asia de
SV, Egipt, Tunis şi Maroc.
Secţia II. EUHEL1ÂNTIIEMUM Dunal in DC. Prodr. I (1824) 276, p.p. em.
Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 103.
Plante perene, cu inflorescenţe raccmoase, simple, cu bractei. Petale mai lungi
decît sepalele interne, mai rar egale cu acestea, galbene, albe sau roze. Stamine numeroase,
dispuse în cîteva rinduri. Stil filiform, gcniculat la bază. Capsulă ovată sau sferica,
închisă în caliciu sau mai lungă decît acesta.
2. H. numimilârium (Ti.) Mill. Gard. Dicl. ed. VIII (1768) nr. 12, p. p;
Juzep. in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 334.— C is ta s n u m m u la r iu s L. Sp. pl. ed.
I (1753) 527. - I I . vu lg a re Gărtn. Fruct. I (1788) 371, tab. 76. - H . v u l
g a re ssp. n u m m u la r in m Tehll. in Bull. Herb. Boiss. 2 ser. VIII (1908) 791. —
Iarba osului. — Kozonseges tetemtoldo. — Gemeincs Sonnenroschen. —
C o j ir a ţ e iţ B e T M O H eT a jm cT H H H . — I c .: Pl. 86, fig. 4.
4. Semiarbust înalt de 10—40 cm, puternic ramificat, cu tulpini ascendente,

mai rar prostrate, lignificale la partea inferioară, de culoare cafenie sau cenuşiu
cafenie, împărţite în articule de cicatricele transversale ale inserţiei frunzelor,
± păienjeniu păroase, în partea superioară verzi-cenuşii, tomentoase. Frunze
opuse, slipclale, lungi de 4—25 (40) mm, late de 3 —8 (15) mm, oblongi
ovale, mai rar liniar lanceolate sau ovat rotunjite, pe faţa superioară verzi,
± acoperite cu peri rari şi alipiţi, rareori ± tomentoase sau glabre, pe faţa
inferioară alb stelat tomentoase, cu o nervură mediană proeminentă şi cu
margini revolute sau plane; peţiol lung de 2 —5 mm. Stipele late de 1 —1,5 (2)
mm, liniar lanceolate, pe ambele feţe glabre, pe margini cu peri lungi, albi,
oblic îndreptaţi spre vîrf. Inflorescenţă cincin cu 2—15 flori; pediceli florali
dens tomentoşi, de lungimea caliciului sau mai lungi; la fructificaţie de obicei
reflecţi. Sepale fin tomentoase pe partea externă; cele externe liniar sau liniar
lanceolate, dc 2—3 ori mai scurte decît cele interne, cele interne lungi de 5—10
mm, ovale, verzui sau^galbcne-verzui, cu 4 nervuri longitudinale proeminente,
± acoperite cu fascicule de peri lungi de 1 —1,5 mm, între nervuri fin tomen
toase, rar puţin păroase, pînă la aproape glabre. Petale lungi de 7—15 mm,
51 4 F L O R A R .P .R .
galbene-aurii sau gălbui-albicioase, lai ovate, la bază cu o pată mai întunecată

galbenă citrină sau portocalie. Stamine numeroase. Ovar oval sferic, acoperit
cu fascicule dese de peri, care-i dau un aspect zbîrlit tomentos. Stilul de 2
ori mai lung decît ovarul, la bază geniculat, ascendent, în partea inferioară
filiform, spre vîrf îngroşat, Stigmatul ceva mai înalt decît staminele. Capsulă
cu 3 muchii, lungă de 5—7 mm, de culoare galbenă închisă, rotunjit ovală,
scurt păroasă. Seminţe lungi de 1,5—2 mm, brune, poliedric rotunde sau
ovale, cu tegumentul mărunt pronunţat verucos. — V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, nisipoase, tufişuri rare, din stepă şi
pînă în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj la Păd. Iloia, Cojocna, Boju (r. Cluj); între
Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud); Rodna (r. Năsăud); Bistriţa; Breaza, Canciu (r. Dej);
Gherla la Someş pe coasta Dl. Coroboi (r. Gherla); Turda, Cheia Turzii, Runc (r.
Turda); V. Drăganului sub Mt.. Ylădeasa (r. Huedin). R e g . A u t . M . : Odorhei; Breţcu
(r. Tg. Săcuiesc); Miercurea-Ciuc, Bălan, pc Mt. «Ocsem», Mihăileni (r. Ciuc); Lăzarea
(r. Gheorghieni). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin, Predeal, Mţii Ciucaşului: Piatra Laptelui,
Tesla, Mt. Piroşca; Mţii Bîrsei: Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului;
V. Timişului, Mţii Bucegi (r. Stalin); Mţii Făgăraşului pe Mt. Suru; Avrig, Şura Mare,
Roşia, Turnu Roşu, Tălmaoiu, Tălmăcel (r. Sibiu); Cenade, Mediaş, Şeica Mare, Proştea
Mare, Valea Lungă (r. Mediaş); Blaj, Tiur (r. Tîrnăveni); Sighişoara; Săscior pe Mt,
Cetate (r. Făgăraş). R e g . H u n e d o a r a : Şoimuş, Hărău, Deva, Mintia (r. Ilia ); Alba Iulia»
Dl. Bilaclîngă Alba Iulia, Bărăbanţ (r. Alba); V. Secaşului lîngă Sebeş, V. Sebeşului
către Căpîlna (r. Sebeş); Ohaba de sub Piatră, Rîu Bărbat, Ocolişu Mare, V. Bălţilor
deasupra com. Ciopea, Mţii Retezatului (r. TIaţeg); Hunedoara. R e g . C r a i o v a : Govora
(r. Rîmn. Vîlcea); Golotreni, B rezoi,Voirieasa (r. Loviştea). R e g . P i t e ş t i : Nămăeşti pe
Stînca Mînăstirii, Cîmpulung (r. Muscel); Vultureanca (r. G ăeşti); Curtea de Argeş,
Valea Brazilor (r. Curlea de Argeş). R e g . P l o e ş t i : Sturzeni (r. Tîrgovişte); Vulcana,
V. Ialomiţei între Pucioasa şi Moroeni (r. Pucioasa); Sinaia, Buşteni, Mţii Bucegi pe
Piatra Arsă (r. Sinaia); Cîmpina; Mţii Ciucaşului: Mt. Zăganu în V. Tîmpei, Mt. Roşu
(r. Teleajen); Gura Milei pe V. Bîseei, Broasca (r. Cislău), Mţii Buzăului. R e g . B u c u r e ş t i :
Bucureşti la Chitila; Buftea (r. Răcari). R e g . G a l a ţ i : Delta Dunării în Păd. Caraorman
Şi Letea (r. Tulcea). R e g . B a c ă u : G him eş-Făget. (r. M oineşti); Mrea Văratec. (r. Tg.
Neamţ); Mt .Ceahlău, Broşteni, Călugăreni (r. Ceahlău); Verşeşti, Caraclău, Băile Slănic
r. (Tg. Ocna). R e g . I a ş i : Voineşti, Schitu-Stavnic (r. Iaşi).
1 a Flori potrivit de mari, de 4,5—2,3 cm în diam. Plante de altitudini mici şi de
regiuni deluroase. Inflorescenţă adesea multifloră........................ var. nummulârium
I b Flori mari de 2,3—3,2 cm în diam. Plante de munţi înalţi. Inflorescenţă paucifloră
var. tomentosum
var. nummulârium (L.) Schinz et Thell. FI. Schw. ed. III, II (1914). — C i s t u s
L. Sp. pl. ed. I (1753) 527. — H . v u lg a r e a Baumg. Enum. stirp. Transs.
n u m m u la r iu s
II (1816) 86 et I I . s e r p y l l i f o l i u m Baumg. 1. c. — H . to m e n t o s u m Dunal in DC. Prodr. I
(1824) 279.— H . h e t e r o p h y l l u m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 77. — H . C h a m a e c i s t u s
Mill. ssp. 2. n u m m u l â r i u m (Mill.) Gross. var. a. to m e n t o s u m j(Scop.) Gross. Cistac. in
Engl. Pflzr. Heft 14 (1903) 84. — Semiarbust prostrat sau ascendent, înalt de 10—35 cm.
Frunze liniar lanceolate, pînă la oval alungite, lungi de 6—30 mm şi late de 2—5
mm, pe fala inferioară tomentoase, pe cea superioară dispers păroase sau ± fin
tomentoase, foarte rar fglabrc. Boboci oval alungiţi, ascuţiţi. Sepale interne lungi de
5—8 mm, fin tomentoase, rar glabre, cu sau fără peri lungi pe nervuri, sau numai aici
cu fascicule de peri scurţi. Petale rotunjite, invers ovate, lungi de 8—12 mm, galbene-
aurii, rar portocalii sau gălbui albicioase. — Mţii Bucegi; Mţii Făgăraşului pe Suru,
Pasul Turnu Roşu (Baum g.); Cluj.
f. dlseolor (Rcb.) Jancben Gislac. Osterr.-Ung. (1909) 43. — H . v u l g a r e Gars.
f. d i s c o l o r Rchb. Fl. germ. cxc. ITI (1832) 714. — H . v a r i a b i l e a. d is c o l o r Spach in Ann.
Sc. nat. 2 ser. YI (1836) 362. — I I . v u l g a r e a. g e n u i n u m p. d i s c o l o r Willk. Ic. et descr.
pl. eur. austro-occid. II (1856) 113. — Frunze tomentoase numai pe faţa inferioară, pe
cea superioară dispers păroase sau glabre. — R e g . P l o e ş t i : Mţii Ciucaşului pe Vf. Brato-
cea (r. Cislău). R e g . S u c e a v a : Gimpulung Moldovenesc, Pojorîta.
var. tomentosum (Scop.) Schinz et Thell. Fl. Sohw. II, ed. III (1914). — C i s t u s lo m e n -
t o s u s Scop. Ann. hist. nat. (1769) 53, n. nud. ; Fl. carn. I, ed. II (1772) 376, tab. 24. —
H . v u lg a r e p. Baumg. En. 1. c. - H . t o m e n t o s u m Spreng. Syst. veget. II (1866) 952. —
H . m a c r a n t k u m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 76. -- Semiarbust ascendent pînă la erect,
înalt de 12—40 cm. Tulpini ± dens şi lung păroase, în partea superioară verzi-cenuşii.
Frunze alungit ovate sau lat lanceolate, lungi de 10—30 (40) mm şi late de 4 —10 (15) mm,
de 2—A ori mai lungi decît late, cu margini plane sau uşor revolute, pe faţa superioară
verzi, acoperite cu peri disperşi, alipiţi, îndreptaţi spre vîrf, uneori slab tomentoase, pe
faţa inferioară dens stelat tomentoase. Sepale interne lungi de 7—10 imn, acoperite pe
nervuri cu fascicule de peri lungi de 2 mm, între nervuri lax şi scurt tomentoase [sau ±
dispers păroase, uneori glabre. Petale lungi de 10—15 mm, galbene, la bază portocalii.
Capsule acoperite cu fascicule de peri scurţi. Seminţe cafenii, ovoide, uneori colţuroase,
mărunt punctat verucoase.
O b s . Seamănă cu var. n u m m u l â r i u m , de care se deosebeşte prin mărimea remarcabilă

a florilor şi prin statura mai viguroasă. — R e g . C l u j : Cluj. R e g . S t a l i n : Mţii Bucegi: V.
Mălăeşti, Grohotişu; Mt. Postăvaru, Oraşul Stalin (r. Stalin); Tălmaciu (r. Sibiu). R e g .
H u n e d o a r a : Mţii Retezatului pe Faţa Fetii deasupra Gura Apei (r. Haţeg); Păd. Gruşeţ
la NE de Drîmbar (r. Alba). R e g . C r a i o v a : Mţii Mehedinţilor, Mt. Oslca deasupra Tismanei>
Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă); Golotreni (r. Loviştea). R e g . P l o e ş t i : Mt. Penteleu:
Faţa Silvestrului, Vf. Penteleu, Lilieci, Ciuta, Gura Milei (r. Cislău); Mţii Bucegi: Fur
nica, Piatra Arsă, Caraiman, Schitul şi Cheia Ialomiţei, V. Horoabei, Doamnele, Vîrful
cu Dor, Jepii Mici, Jepii Mari (r. Sinaia).
f. Scopolii (Willk.) Janch. Cistac. 1. c. 50. — H . v u lg a r e b. g r a n d i j l o r u m p.
d i s c o l o r 1. S c o p o l i i Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 115. — H . S c o p o l i i Rouy et Fouc. Fl.
Fr. II (1895) 298. — H . C k a m a e c i s t u s ssp. n u m m u l â r i u m var. p. S c o p o l i i Grosser Cist.
in Engl. Pflzr. (1903) 85. — Frunzele tomentoase numai pe faţa inferioara, iar pe cea
superioară dispers păroase. — R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi, în Cheile Ialomiţei.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de SV.
3. H . hirsutum (Thuill.) Merat. N ouv. fl. env. Paris ed. I (1812) 204;
Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 333. — C istus hirsutus Thuill. Fl. env.
Paris (1799) 266. — C. oi>atus Viv. Annal. Bot. I, 2 (1804) 174. — H . ovatum
(Viv.) Dun. in DC. Prodr. I (1824) 28 0 .— H . obscurum Pers. Syn. II (1807) 79
(excl. var. p.). — H . hirturn Baumg. Enum . stirp. Transs. II (1816) 86. —
H . rupicolum Schur Enum . pl. Transs. (1866) 77. — H . Ckamaecistus ssp.
I. barbatum (Lam.) Gross. var. hirsutum (Thuill.) Gross. in Engl. Pflzr-
(1903) 82. — Iarba osului. — Sz'îros tetem toldo. - Gemeines Sonnen-
roschen. — CojmiţeiţBeT meTirancTOBOJiocHCTBiii. — E x s .: ERE nr. 1524.—
I c . : Pl. 86, fig. 1, 2, 3.
:+. Semiarbust înalt de 10—40 cm, cu tulpini erecte sau ascendente, aco
perite cu o pîslă deasă de peri tom entoşi, uneori glanduloşi. Frunze stipelate,
liniar lanceolate pînă la lat ovate, lungi de 8 —30 mm şi late de 1,5—10
(14) mm, cu peţioli de 2 —4 mm lungime, cu margini plane, rareori uşor revo
lute, verzi pe ambele feţe, cea superioară acoperită cu peri disperşi, îndreptaţi
înainte, cea inferioară cu peri stelaţi disperşi, rar numai pe margini şi pe ner
vura mediană păroase, sau în întregime glabre. Stipele lanceolate, pe ambele
feţe dispers păroase sau glabre, pe margini cu perişori lungi, albi, drepţi
sau uşor îndoiţi. Inflorescenţa cincin ± alungit, cu 4 —15 flori; uneori florile
solitare; bobocii lunguieţi ovali, ascuţiţi. Pediceli florali reflecţi. Sepale
externe lung păroase, cele interne lungi de 5 —10 mm, scurt tom entoase sau
acoperite, în special pe nervuri, cu fascicule de peri lungi. între nervuri dis
pers păroase sau aproape glab re; nervurile sepalelor interne adeseori roşie-
tice, mai rar sepalele peste to t roşietice, mai cu seamă în boboc. Petale
lungi de 8 —18 mm, galbene-aurii, rar portocalii sau galbene albicioase, spre
bază cu o pată mai închisă, cuneiforme şi uşor emarginate. Stam ine nume
roase. Ovar ovoid rotund, acoperit cu fascicule dese de peri, ce-i dau un aspect
zbîrlit tom entos. Stil geniculat, ascendent, la bază filiform, spre vîrf îngroşat.
Stigm at puţin mai înalt decît stamjnele. Capsulă ovoid sferică, cu 3 muchii,
de un galben murdar, lungă de 5 —6 mm ,acoperită cu fascicule dese de peri
şori scurţi. Seminţe poliedrice, rotunde, cafenii închis, de 1—2 mm lungime,
pe suprafaţă punctiform verucoase. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . Dealuri pietroase, nisipoase şi ealcaroase, prin tuferişuri,
fineţe uscate şi pe coaste.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Petro va la Lazuri, Yişeul de Sus la Săcătura
şi pe Arşiţa, Mţii Rodnei pe Corongiş; Peteiitea (r. L ăpuş); Dl. Craiu aproape de
Olpret, Canciu (r. D ej); Mt. Meseş lîngă Ciuinîrna (r. Zalău); Chioehis, Buza (r. B eclean);
Cluj în Păd. Hoia (r. Cluj); Cheia Turzii, RirneLea (r. Turda); Ponor (r. A iud); Dăbîca
(r. Gherla); Scărişoara, Vidra pe Piatra Struţu, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). R e g .
A u t . M . : Borsec, Topliţa pe Dl. Văii (r. T opliţa) ; Sîndominic (r. Ciuc) ; V. Mureşului
între Ţinea şi Voşlobcni, Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni): Mţii Baraoltuîui lîngă
Mereşti, Zetea (r. Odorhei). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin, Mţii Ciucaşului, Alţii Bucegi
(r. Stalin); Mţii Făgăraşului: Trăsnită, Suru, B uteanu; Sibiu, Guştcriţa, Cisnădioara pe
Dl. Gotzenberg, Tălmaciu (r. Sibiu); Băile Bazna (r. Mediaş); Dumbrăveni (r. Sighi
şoara). R e g . H u n e d o a r a : Cetea (r. Alba). R e g . T i m i ş o a r a : Buziaş (r. Lugoj). R e g . P i t e ş t i :
Rueăr la Pajera. şi V. Muierii (r. Muscel); Curtea de Argeş. R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi
P l a n ş a 86. — 1. H e l i a n t h e m u m h i r s u t u m (Thuill.) Mcr. — 2. idem, var. g r a n d i -

(Scop.) Sch. et Th. — 8. idein, f. a n g u s t i f o l i u m Willk. — 4. H . n u m m u l â r i u m (L.)
jlo r u r n
Mill. — 5. I I . a l p e s t r e (Jacq.) DC. f. g l a b r a l u m Dun. — 6. idem, f. h i r t u m (Koch) Pacher.
— 7. H . r u p i f r a g u m Kern. — 8. H . s a l i c i f o l i u m (L.) Mill. — 9. I I . c a n u m (L.) Baumg.
PLANŞA 86
V
pe Piatra Arsă. R e g . B a c ă u : Broşieni, Hangu, Mt. Ceahlău Ja Fîntîna Rece (r. Ceahlău);
Mrea Bisericani, între ML Pietricica şi Piatra Neamţ (r. Piatra Neamţ) ; Mrea Neamţ
(r. Tg. Neam ţ); Băile Slănic, V* Trotuşului la Dofteana (r. Tg. Ocna). R e g . S u c e a v a :
Cîmpulung, Pojorîta, Mt. Rarău, Schitul Rarău (r. Cîmpulung).
1 a Flori de 1,5—2 cm în diam. Sepale interne între nervuri tomentoase, pufoase sau
cu peri scurţi, fasciculaţi. Inflorescenţă multifloră. Plante de regiuni deluroase
var. hirsutum
1 b Flori mari, pînă la 3,5 cm în diam. Sepale între nervuri glabre sau glabrescente,
foarte rar păroase, pe nervuri cu fascicule de peri lungi, care rareori pot lipsi.
Inflorescenţă paucifloră. Plante de munţi în alţi............................ var. grandiflorum
var. hirstitum (Thuill.) May. Prodr. Fl. bale. I (1927) 494. — C i s t u s h i r s u t u s

Thuill. Fl. env. Paris (1799) 266. — Frunze liniar lanceolate pînă la lat ovate, lungi
de 8—30 mm şi late de 1,5—10 mm, pe faţa superioară cu peri disperşi, îndreptaţi
înainte, pe cea inferioară cu peri stelaţi disperşi, sau numai pe margini şi pe nervura
mediană păroase, pînă la aproape glabre. Inflorescenţă multifloră. Sepale interne de
5 —8 mm lungime, între nervuri tomentoase sau des puberule, pe nervuri cu sau fără
fascicule de peri, lungi de T—1,5 mm. Petale de 8 —12 mm lungime. Flori de 1,5—2 cm
în diam. — R e g . H u n e d o a r a : Brad. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău. R e g . S u c e a v a : Mt. Stîni-
şoara; Mt. Rarău.
1 a Frunze ovate pînă la ovat alungite, cele inferioare şi mijlocii obtuz rotunjite
f. typicum Beck Fl. NO II (1892) 526. — H . o b s c u r u m Pers. Syn. II
(1807) 79. — H . C k a m a e c i s t u s f. o v a t u m (Vis.) Gross. Cistac. 1. c. (1903) 82. —
H . h i r s u t u m (Thuill.) Merat f. o b s c u r u m Pers., Janch. Cistac. Osterr.-Ungarns
(1909) 55. — R e g . C l u j : Cheia Turzii (r. Turda); Mt. Chicera între Călata şi Bociu
(r. Huedin); Cluj. R e g . A u t . M . : Mţii Baraoltului lîngă Mereşti (r. Odorhei).
R . S t a l i n : Mt. Talinenberg lîngă Sînpetru (r. Stalin) R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău.
1 b Frunze liniar sau eliptic lanceolate ................................................................................... 2
2 a Frunze liniar lanceolate, de cca 2 mm lăţime
f. angustifălium Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 113. — Ic. : Pl. 86, fig. 3. —
R e g . C l u j : Cluj, V. Pustie lîngă Floreşti (r. Cluj). R e g . H u n e d o a r a : Vf. Stînei
la V de Alba Iulia.
2 b Frunze liniar lanceolate sau eliptic lanceolate, lungi de 1,5—4,5 cm şi late de
4 —9 mm
f. laneeolâtum Willk. 1. c. — R e g . C l u j : între Gîrbău şi Cluj, Fînaţele Clujului,
Mihăieşti, Berindu, V. Plecica lîngă Cluj (r. Cluj); Huedin. R e g . A u t . M.: Sovata
(r. Sîng. de Păd.), V. Şicasău lîngă Zetea (r. Odorhei). R e g . H u n e d o a r a : între Vf. Osoiu
şi Brad (r. Brad). R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău, Schitul Durău (r. Ceahlău); Piatra
Neam ţ; Mrea Văratec (r. Tg. Neam ţ); Băile Slănic pe Mt. Pufu, între Poiana Uzu
şi Dărmăneşti (r. Tg. Ocna). R e g . I a ş i : Tătăruşi (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Culmile
Stînişoarei pe Hălăuca (r. Fălticeni); Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpulung).
var. graqdifldrum (Scop.) Schinz et Thell. Fl. Schw. II, ed. III (1914) 249. — C i s t u s
g r a n d iflo r u s Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 377, tab. 25. — H . o v a t u m (Viv.) Dun. var.
g r a n d i f l o r u m (Scop.) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 495. — I I . g r a n d i f l o r u m Lam. et DC. Fl.
fr. IV (1805) 821. — Ie. : Pl. 86, fig. 2 .— Frunze oblongi sau lat lanceolate, pînă la lat ovale,
lungi de 15—32 (40) mm şi late de 6 —14 mm, de 2 —4 ori mai lungi decît late, pe
520 F L O R A R.1MI-
ambele feţe sau cel puţin pe cea superioară dispers păroase. Inflorescenţă cimoasă, cu
3 — 8 flori şi pedicelii lung tomentoşi. Sepale interne lungi de 7 —10 mm, intre nervuri
glabre, rareori dispers şi scurt tomentoase, pe nervuri cu peri fasciculaţi, lungi de cca
2 mm. Petale de 1 0 — 18 mm lungime. Flori pînă la 3,5 cm în diam. — R e g . B a i a M a r e
Mţii Maramureşului: Farcău, Cearcanu; Mţii Rodnei: Corhele Pietrosului, Turnu Roşu sub
Vf. Pietrosu. R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Corongiş. R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului: Suhardu
Marc, Surduc, Ghilcoş, Licaş. Mt. Vid, Hăgliimaşu Mare, Hăghimaşu Negru, Piatra Singu
ratică, Mt. « O csem », Mt. « T erko», Mt. Cîmpu Alb; Sîndominic, Bălan (r. Ciuc)-
R e g . S t a l i n : Predeal (r. Stalin); Tălmaciu, Porceşti (r. Sibiu), Alţii Făgăraşului pc Vf.
Suru. R e g . P i t e ş t i : Mţii Făgăraşului: Rîiosu aproape de Lespezi, Capra Budei între
Groapa Micilor şi Cheia Gegiu: V. Dîmboviţei. R e g . P l o e ş t i : Buşteni. R e g . B a c ă u :
Tulgheş la Pietrele Roşii, Mţii Giurgeului în reg. Cheilor Bicazului (Piatra Panţirului,
Piatra Bîrnadului, Poliţele Bardosului), Alţii Bistriţei pe Ceahlău (r. Ceahlău). R e g .
S u c e a v a : Pojorîta (r. Cîmpulung).
R ă s p . g e n . : Europa centrală, Peninsula Balcanică. Crimeea, Caucaz. Transcau-

cazia, Daghestan, regiunea Nipru lui.
Secţia II. PSEUDOCISTl'S Dun. in DC. Prodr. I (18*2'») 275, p.p. — Sect. C k a m a e -
Willk. Ic. et descr. pl. II (1856) 139.
cifstuî
Flori bb mici, in oincine simple, duble sau triple, rareori solitare. Petalele puţin
mai lungi decît sepalele interne, galbene. Stamine numeroase. Toate frunzele fără slipcle,
rar cele superioare stipclale.
4. II. caniim (L.) Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 8F>; Juzep. in
Fl. U .R .S .S . X V (1949) 345. - Cistus canus L. Sp. pl. ed. I (1753) 525. -
C. marifolius L. Sp. pl. ed. II (1762) 741, p. p. — Rhodax canus Fuss FL
Transs. exo. (1866) 79. — H. marif. (L.) Mill. var. £. canum (Jacq.) Gross.
Cistac. (1903) 117. - K x s.: FR E nr. 1288 a, b. - I e ,: Pl. 86, fig. 9.
2J.. Semiarbust înalt de 10—20 (30) cm, de la bază ± ramificat, cu rădă

cini adînci şi puternice. Ramuri florifere mai lungi decît cele sterile, ascen
dente sau erecte, puţin tom entoase sau spre vîrf des tomentoase, cu sau
fără peri patenţi, de obicei fără peri glanduloşi. Tulpini în partea inferioară
scurt articulate de la cicatricele frunzelor, cu scoarţă neregulată ce uneori
se exfoliază. Frunze liniar lanceolate pînă la ovat lanceolate sau obovate,
lungi de 6 —30 mm, late de 2 —6 mm, îngustate înlr-tin peţiol de 2 —8 mm,
spre vîrf ± ascuţite, pe faţă verzui pînă la cenuşiu alb tom entoase, cu peri
lungi, alipiţi şi îndreptaţi spre vîrf, pe dos sure sau alb tom entoase, pe mar
gini lung alipit păroase. Flori solitare sau cîte 2 —15 în inflorescenţă, cu
pediceli de 6 —15 mm lungime. Boboci sferici, obtuzi sau scurt ascuţiţi. Sepale
externe liniare, obtuze sau slab ascuţite, de 1 /2 sau 3 /4 a celor interne:
acestea din urmă oblongi, verzui-galbene, de 4 —6 mm lungime, cu 4 ner
vuri evidente, împreună cu cele externe foarte slab sau deloc tom entoase,
de obicei acoperite cu peri lungi, alipiţi sau patenţi. Petale rotunjit obovate
pînă la cuneiforme, de un galben închis, de 3 —8 mm lungime, de cca 2
CI ST ACE AE 521
ori mai lungi decît sepalele interne. Ovar aproape sferic, ± tom entos, cu
peri fasciculaţi. Pediceli fructiferi erecţi sau orizontal patenţi, rareori reflecţi.
Stil la bază genic-ulat (în formă de S), spre vîrf îngroşat, de lungimea ova
rului. Stigm atul întrece staminele. Capsulă lungă de 3 —4 mm, alungit
ovoidă, uşor trigonă, ± păroasă, cel puţin spre vîrf. Seminţe rotunjite
sau ovoid poligonale, brun-roşcate, netede sau uşor punctate. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, în special calcaroase, în regiunile delu
roase şi muntoase.
Răsp. în ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj pe Mt. « Csigadomb» şi Ia Iloia (r. Cluj);
Colţii Trăseăului, între Aiud şi Rimctea (r. Turda). R e g . A u i. M . : Sf. Gheorghe;
Odorhci pe DL Budvâr, Corund (r. Odorhei); Mţii Giurgeului pe ML Suhardu (r. Ciuc).
R e g . S t a l i n : Pasul Timiş, Oraşul Stalin pe Tîmpa; Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a :
Hunedoara pe Dl. Căpruţa, Streisîngeorgiu. Govăşdia (r. Hunedoara). R e g . T i m i ş o a r a :
Şanoviţa (r. Lugoj). R e g . C r a i o v a : Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de
Aramă). R e g . P i t e ş t i : pe Mt. Ghiţu (r. Curtea de Argeş). R e g . P l o e s t i : Mţii Bucegi; Mizil pe
St în ca Toii ani lor.
f. vineăle (Willd.) Syme in Syme e l Sowerby Engl. Bot. II, ed. III (1864) 9. —
C is tu s v in e a lis Willd. Sp. pi. TI, 2 (1800) 1195. — R h o d a x v in e a lis Fuss FI. Tr. exo. (1866)
79. - Plantă lax cespitoasă. Ramuri florifere înalte de 6—20 cm, neglanduloase, cu
3 - 1 0 flori. Frunze obovat oblongi, eliptic lanceolatc sau liniar lanceolate, lungi de
6—30 mm, late de 2 -6 mm, acute. r£r obtuziuscule, niciodată obtuze, cele inferioare nu
formează rozete şi nici nu sînl mai mari. PeLale de 4 —6 mm lungime. Pediceli florali
erecţi sau patenţi — R e g . B a i a M . : Mţii Rodnei pe Pietrosu. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşnlui
pe Y f. Piroşca şi Piatra Laptelui, Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru; Mţii Făgăraşului:
Vf. Suru, Vf. Piscu Laiţii, Slrunga Dracului sub Negoiu; Mţii Sibiului: Yf. Pleşu, Y f
Foltea; Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi.
f. virescens (Ten.) Janch. in Abh. ZBG Wien, IV, H. 1 (1907) 18, pro subf. — // . i t a -
li c u n i A. v i r e s c e n s Ten. FI. Xapol. IY (1830) 75 şi 316. — Frunze tomenloase numai pe faţa
inferioară, pe cea superioară verzi. — R e g . C l u j : Cheile Turzii (r. Turda). — R e g . H u n e
d o a r a : Yf. Stînii la V. de Alba lulia.
R ă s p. g e n . : Europa, Asia Mică, Armenia.
5. H. alpestre (Jacq.) DC. FI. fr. V (1815) 622, cxcl. var. \i. et-vj; Juzep.
in FI. U .R .S .S . XV (1949) 343. — Cistus alpestris Jacq. Enum. stirp. Vindob.
(1762) 93 et 248. — C. oelandicus Jacq. austr. IV (1776) 52, tab. 399, nori
L. — II. vinealc Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 84. — II. hirtum
Baumg. l.c., non alior.— H. glabellum Schur Enum. pi. Transs. (1866) 75. —
Rhodax oelandicus Fuss FI. Transs. exc. (1866) 78. - Mălăoaie. — Havasi
tetem toldo. — Alpcn Sonnenroschen. — C o jiH n e iţB e T n p n a J iB n w H C K iifi. *—
i c .: PI. 86, fig. 5, 6, 7.
4. Scmiarbust des eespitos, înalt de 3 — 12 cm, cu rozele sterile de frunze

şi tulpini mărunte, cu ramuri florifere arcuit ascendente, puţin tomentoase,
522 F L O R A R .P .R .
în partea superioară deseori glanduloase. Frunze nestipelate, de 6 —18 mm

lungim e şi 2 —6 mm lăţim e, eliptice, lanceolate sau obovat lanceolate,
la vîrf obtuz rotunjite, îngustate In peţioli foarte scurţi (pînă la 7 mm lun
gime), cu margini plane sau puţin revolute, verzi pe ambele feţe, acoperite
ou peri lungi, alipiţi, disperşi sau aproape glabre. Inflorescenţă simplă, cu
2 —6 flori, foarte rar cu ramuri bazaîe cu mai multe flori, fără glande sau
puţin glanduloasă. Mugurii florali ovali. Sepale verzi-cenuşii, dispers tome-
toase sau netom entoasc, de obicei acoperite şi cu peri lungi patenţi sau ali
piţi, cele externe aproape liniare sau oblongi, lungi de 4 —6 mm, pe jum ă
tatea celor interne rotunjit obtuze. Petale de 7 — 10 mm lungime, lat obo-
vate, galbene-aurii, cu o pată mai închisă la bază, aproape de 2 ori mai lungi
d ecît sepalele. Ovar acoperit cu peri fasciculaţi. Pediceli fructiferi erecţi,
patenţi sau reflecţi. Stil geniculat la bază, spre vîrf îngroşat. Stigm at mai
lung decît staminele. Capsulă lungă de 4 —6 mm, acoperită cu fascicule
disperse de peri scurţi. Sem inţe brune, colţuroase şi punctiform verucoase. —
V I-V III. ’ ’ .
S t a ţ i u n e a . Păşuni pietroase. în etajul alpin şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r a : R e g . B a i a M a r e : Mţii Maramureşului pe Cearcanu. M ţ i i
R o d n e i: Izvoru Cailor. R e g . C l u j : Mţii Rodnei: Corongiş la Portiţă, Putreda, Vf. Geme-
nea; Rodna (r. N ăsăud); Cluj la Păd. Hoia. R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului: Mt. «Ocsem ».
R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului: Tesla, Piroşca, Piatra Laptelui. Mţii Bîrsei: Postăvaru,
Piatra Mare, Piatra Craiului; Mţii Bucegi, Oraşul Stalin pe Tîmpa; Mţii Făgăraşului:
Prislop, Arpaşu, Căprăreasa, Vîrtopu, Podrăgelu, V. Doamnei, Strunga Dracului,
Negoiu, Jghiabu Văros, Suru; Mţii Sibiului: Fol tea, Pleşu. R e g . H u n e d o a r a : Mţii R ete
zatului. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Caraiman, Babele, Coştila, Obîrşia, V. Cerbului,
Omu, Doamnele, Schitul Peştera, V. IToroabei; Mţii Ciucaşului: Zăganu deasupra văii
Pîrîul Alb. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău. R e g . S u c e a o a : Mt. Stînişoara, Mt. Rarău la Pietrele
Doamnei, Cîmpulung Moldovenesc, Pojorîta pe Mt. Muncelu.
Vâri abilitatea speciei

1 a Frunze pe ambele feţe ± bogat alipit păroase
f. hirtum (Koch) Pacher in Pacher et Jabornegg. FI. Kărnt. III (1887) 153. —
H . o e la n d ic u m p. h ir tu m Koch Syn. FI. Germ. et Helv. ed. I (1837) 80.— H . a lp e s tr e
var. o b tu s a iu m et p e tio la tu m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 76.— Ic. : PI. 86, fig. 6.—
R e g . S t a l i n : Mt. Piatra Craiului. R e g . T im i ş o a r a : Băile Herculane pe Mt. Domo-
gled. R e g . P i t e ş t i : Mţii Făgăraşului: Capra Budei între Groapa Mieilor şi Cheia
Gegiu, Portiţa şi Piciorul Caprei. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Peştera Ialomiţei,
Strunga, Obîrşia, Coştila, Caraiman. R e g . B a c ă u : Mţii Bistriţei, Călugăreni
(r. Ceahlău).
1 b Frunze numai pe margini şi pe nervura mediană dispers ciliate sau complet
glabre t
f. glabrâtum Dun. in DC. Prodr. I (1824) 75. — H . g la h e llu m Schur Enum. pl.
Transs. (1866) 75. — Ic.: Pl. 86, fig. 5. — R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Corongiş.
R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin, Mţii Bucegi. R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi pe Babele.
Răsp. gen.: Europa centrală si de S.

6. H. rupiîrâgum Kern. in OBZ X V III (1868) 18; Juzep. in FL U .R .S.S.

X V (1949) 340. — H . m arijolium Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
•85, non Dun. — H . alpestre (Jacq.) Dun. f. 3. rupifragum (Kern.) Gross.
Cistac. (1903) 121. — H . rupifr. Kern. f. orientale (Gross.) Janch. in Abh.
ZB G W ien IV, 1 (1907) 52 et Cistac. Ost.-Ung. (1909) 85. - Mălăoaic. -
Sziklai tetem toldo. — Felsen Sonnenroschen. — CoJiHiţeiţBeT CKaJiojiOMHHH.--
E x s .: FEA H nr. 880. - I c . : Pl. 86, fig. 7.
2J.. Semiarbust înalt de 5 —20 cm, formînd tufă deasă, mai rar laxă, de
obicei cu rozetc sterile de frunze. Ramurile florifere de la bază arcuit ascen
dente, cafenii închis, cu o nuanţă violetă sau roşietică, în partea superioară
fin tom entoase, uneori ± glanduloase, despărţite în partea inferioară in
articule scurte prin cicatricele transversale ale frunzelor; lăstarii sterili scurţi,
de 2 —4 cm, terminîndu-se în cîte o fasciculă. Frunze opuse, ± liniar lanceo
late, lungi de 10—30 mm şi late de 1,5—5 mm, verzi pe ambele feţe, acope
rite în special pe nervuri cu peri lungi, albi, alipiţi, ± disperşi sau fasciculaţi
(uneori spre vîrf apropiaţi în formă de pensule), acute, cu margini puţin revo
lute sau aproape plane, spre bază îngustate într-un peţiol lung de 2 —8 mm,
uneori uşor roşcat, lă ţit la bază şi cuprinzînd tulpina, sau aproape sesile.
Inflorescenţă simplă, rărită, cu 3 —10 flori, mai rar de la bază puţin rami
ficată sau cu flori mai numeroase, ± glanduloasă; pediceli de (2) 6 —13
mm lungime, îndreptaţi oblic în sus, drepţi sau puţin îndoiţi; bractei de
2 —3 (4) mm lungime, liniare, tom entoase pe ambele feţe. Muguri florali
rotunjiţi. Sepale ± tom entoase, acoperite cu peri lungi, patenţi sau erecţi,
uneori glanduloşi; cele externe concrescute la bază cu cele interne şi de 2
ori mai scurte decît acestea, cele interne eliptice, de 4 —5 mm lungime,
verzui-galbene, cu nervuri mai închise, uneori neclare. Petale lungi de 3 —8
mm, galbene sau galbene-portocalii, obovat cuneate, la bază cu o pată mai
închisă. Ovar acoperit cu fascicule dese de peri. Pediceli fructiferi erecţi
sau orizontal patenţi, sau încovoiaţi în formă de S, rar reflecţi. Stil geniculat
spre bază şi îngroşat spre vîrf; stigm atul mai lung decît staminele. Capsulă
erectă, de un galben închis, ovată, lungă de 4 —5 mm, ± acoperită cu peri
fasciculaţi. Sem inţe lungi de 1,5—2 mm, ovale, brune, netede sau mărunt
verucos punctate. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . Păşuni în locuri pietroase în etajul alpin şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M .; Mţii Rodnei pe Corongiş. R e g . A u t . M .: Mţii
Giurgeului: Mt. Ghilcoş, Suhardu Mare, Suhardu Mic, Mt. Vid, Mt. «Ocsem», H ă.
ghimaşu Mare, Mt. « T erko», Piatra Singuratică, Cîmpu Alb între Hăghimaşu Mare
şi Negru. R e g . C l u j : Mţii Trăscăului; Mţii Gilăului: Mt. Scăriţa lîngă Poşaga, Cheile
Turzii; Mţii Bihorului: Piatra Struţu deasupra Com. Vidra. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului:
Ciucaş, Piroşca, Tesla; Oraşul Stalin pe Tîmpa, Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Mare,
Piatra Craiului; Mţii Făgăraşului: Suru, Prislopu, Arpaşu, Negoiu. R e g . H u n e d o a r a :
Mţii Retezatului* R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialomiţei. R e g . B a c ă u :
Mţii Bistriţei pe Ceahlău. R e g . S u c e a v a : Mţii Stînişoarei; Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.
f. skerirense Simk. Enum. Fl. transs. (1866) 106: Term. fxiz. X (1886) 180, pr. sp .—
Axa inflorescenţei neglanduloasâ sau foarte puţin glanduloasă. Frunze pe ambele
feţe scriceu caneseente, cu peri albi, fasciculaţi (nu verzi şi lungi), disperşi sau aproape
glabre ca la H . r n p if r a g u m tipic. — R eg. Cl uj : Alţii Gilăului: Mt. Scăriţa lîngă Poşaga
(r. Turda).
Răsp. g e n . : Europa centrală si dc S., U.R.S.S. de SV, Asia Mică.
Genul 195. U ' M A S A * ) (Dun.) Spach
in Ann. sc. nat. 2 ser. VI (1836) 359. — Helianthemuni Seci. Fumana Dun.
in DC. Prodr. 1 (1824) 274.
Semiarbuşti ramificaţi, procumbenţi, cu ramuri alungite, cele mai tinere
sure. Frunze alterne, uneori opuse, foarte înguste, puţin eiliate, ascuţite la
vîrf, cu margini revolute şi uninervate. Flori hermafrodite, solitare sau puţine
(1—4), la vîrful ramurilor. Sepale 5, cele 2 externe mai mici decît cele 3
interne, acestea din urmă cu 4 —5 nervuri. Petale 5, galbene-aurii. Stam ine
numeroase (20—40), cele externe sterile, cu filamente moniliformc. Ovar
3-carpelar, subtrilocular, cu placentaţie parietală, 2 —4-ovulat. Stil subţire,
drept sau la bază uşor geniculat-arcuit, de 3 ori mai lung decît ovaru l:
stigm at capitat subtrilobat. Capsulă ± incomplet triloculară, trivalvară,
cu 3 —12 (de obicei 12) seminţe. Embrion răsucit 'in spirală, eu cotiledoane
liniare.
F. procumbens (Dun.) Gr. et Godr. Fl. Fr. 1 (1848) 173; Juzep. in FJ.
U .R .S.S. XV (1949) 349. — IIelianlhemum procumbens Dnn. in DC. Prodr.
I (1824) 240. — Cistus Fumau a U. Sp. pl. ed. I (1753) 595. - Heiianthemum
Fumana Mill. Gard. Dict. ed. V IU (1768) nr. 6. - Ic.: Pl. 87, fig. 2.
^1-. Semiarbust înalt de 6 —15 (20) cm, puternic ramificat, tufos. Ramuri
procumbente sau ascendente, scurt păroase, subţiri, de 1 —2 mm în diam.,
la bază lignificate. Tulpini, frunze, pediceli florali şi caliciu adesea 4; cu
peri alipiţi, relativ scurţi şi rigizi. Frunze sesile, alterne, fără stipele, foarte
înguste, liniare, aciculare, aproape în 3 muchii, rigide, la vîrf ± a scutite, adesea
pe margini eiliate sau scabro şi revolute, de 0 ,4 —1,5 cm lungime şi 0 ,5 —2’
mm lăţime. Flori solitare, rar formînd inflorescenţe foliate compuse din 3 —4
flori. Pediceli ± de lungimea caliciului, aproape egali cu frunzele cele mai
apropiate, rar mai lungi decît acestea, arcuit reflecţi, neglanduloşi. Sepale
externe cca de jum ătatea celor interne, verzi, liniar lanceolate, ascuţite şi
*) Re la latinescul fumus — fum, deoarece unele specii sînt foarte fin tomentoase,
putîndu-sc asemăna* cu fumul care acoperă fin obiectele. ^
P l a n ş a 87. — 1. M y r ic a r ia g e r m a n ic a (L.) Resv. — 2. F u m a n a pro cu m b en s

(Dun.) Gren. el Godr. 8. V io la mirabilis I... exemplar tînăr, 8a. exemplar matur. —
4. J\ a lp in a L.
TAM AR1CACEAE 527
cu margini ciliate; cele interne lat ovate, ascuţite, glabre sau alipit puberule,
roşcate, cu 4 —5 nervuri proeminente, de culoare mai deschisă şi i zim ţate.
Petale de 8 —10 mm lungime, galbene, cu baza maculată. Ovar tricarpelar*
oval rotund, numai în partea superioară dispers scurt păros, în rest glabru.
Capsulă galbenă închisă, lucioasă, aproape sferică, cu 3 muchii, glabră sau
spre vîrf cu puţini peri disperşi, cu 3 —12 seminţe (de obicei 12). Seminţe
mari, ovale în 3 muchii, de cca 2 mm lungime, negre castanii, lucioase şi
netede. - V —V III.
S t a ţ i u n e a . Coaste şi coline calcaroase şi nisipoase, deschise şi aride,
dune fixate.
R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Mţii
Trascăului (r. Turda). R e g . H u n e d o a r a : Alba lulia. R e g . T im i ş o a r a : Stepa Timişoarei.
R e g . C r a i o v a : Schela Cladovei spre Dudaşu lîngă Turnu Severin. R e g . P lo e ş t i : pe
Slînca Tohanilor la Mizil. R e g . G a la ţi: Delta Dunării în Păd. Caraorman şi. Letea
(r. Tulcea).
Răsp. gen.: Europa centrală şi de S, Asia Mică, regiunea Caucaz.
Fam. 39. TAMARICACEAE *) Lindl.

Nat. Syst. Bot. ed. II (1836) 126. — Tamariscineae Desv. in Ann. Sc. nat.
1. ser. IV (1825) 344.
Arbuşti sau semiarbuşti, rareori arbori. Frunze alterne, întregi, mici, ±
sevamiforme, uneori mai mari, punctat glanduloase, de obicei sesile, rareori
peţiolate, fără stipelc. Perii lipsesc sau sînt slab reprezentaţi, unicelulari.
Muguri mici, liberi, neîngropaţi, acoperiţi cu 2 —3 solzi glabri. Inflorescenţe
în raceme spieiforme, reduse uneori la o singură floare. Flori hermafrodite,
rareori dioice, actinomorfe, dialipetale, tetra-pentamere, rareori polimere,
situate la subţioara bracteilor, fără bracteole. Caliciu persistent, cu 4 —5
sepale libere, rareori ± concrescute la bază. Petalele în general libere, rareori
concrescute, caduce. Stamine 4 —10 (12—Î4), în număr egal sau dublu
decît al pieselor florale, rareori numeroase, aşezate în 1 sau 2 cicluri fixate
pe un disc hipogin, cu filam ente de obicei libere sau ± concrescute într-un
tub sau în fascicule. Antere bilocularc, extrorse, rareori introuse. Conectivul
prelungit adesea într-un mucron. Polen cu 3 brazde germinative, simplu
sau grupat în tetrade. Gineceu superior, format din (2) 3 (5) cârpele con
crescute. OVar dc obicei ovoid piramidal, trigon, unilocular sau mai tîrziu
septat prin creşterea secundară a ţesuturilor placentare. Ovule 2 pînă la
numeroase, parietale sau bazai parietale, ascendente, cu 2 integumenLe,
aproape fără funicul. Stile (1) 3 (5), libere, rareori ± concrescute, adesea
foarte scurte, respectiv slab diferenţiate de partea ovarială. Stigm ate term i
nale capitate sau clavat spatulate. Capsulă piramidal prismatică, cu 3 —5
laturi, dehiscentă pînă la bază prin 3 —5 valve. Seminţe numeroase, cu sau
fără endosperm, acoperite cu peri unicelulari lung acuminaţi sau purtînd
la vîrf un rostru ± acoperit cu acelaşi fel de peri. Embrion drept, oblong.
Cotiledoane plane sau plan convexe, oblongi.
*) Prelucrată de C. Z a h a r i a d i.
Această familie cuprinde cca 130 specii. Majoritatea speciilor se găsesc
în Asia centrală şi în Regiunea mediteraneeană orientală, restul în Africa
de N, în Europa, India şi Japonia.
1 a Slam ine 4 —5 —6 (rareori 8 —14), de lungime egală (la speciile noastre),
cu filam ente libere, înguste, nearipate, cel m ult uşor lăţite la bază, fixate
pe un disc hipogin (PI. 88, fig. 15). Antero extrorse. Stile 3 —4, scurte.
Stigm ate spaLulate, plane sau concave. Sămînţă cu un rostru apical
acoperit în întregime cu p e r i ................................................... 196. Tamarix
1 b Slam ine 10, alternativ inegale, cu filamente în jum ătatea lor infe
rioară concrescute (la speciile noastre) într-un tub care înconjoară
gineceul. Antero introrse, cel puţin în faza tînără. Stil scurt, la
început distinct, mai tîrziu trecind lent în ovar. Stigm at capitat,
trilobat. Săm înţă cu un rostru apical purtînd peri numeroşi numai pe
partea lui superioară . . v ............................................... 197. Myricaria
Genul 196. T Ă H A R i X * ) L.
Gen. pl. [ed. 1 (1737) 84, nr. 240], ed. V (1754) 131, nr. 337, emend. Desv.
in Ann. Sc. Nat. 1 ser. IV (1825) 308. — C ă t i n ă r o ş i e .
Arbuşti sau arboraşi cu ramuri virgate, adesea nutante. Frunze alterne,
întregi, punctat glanduloase, mici sau în formă de solzi. Inflorescenţe în
raceme spiciforme aşezate fie pe ramurile foliate din anul curent, fie pe axele
scurte ce iau naştere lateral pe ramurile din anii precedenţi. Flori herma
frodite, rareori dioice, 4 —5 —6-mere, de culoare roşie, violacee, roze sau
albe. Caliciu persistent, adine fidat. Corolă cu 4 —5 petale (rareori mai nume
roase), drepte, întinse sau conivente, adesea asimetrice, marcescente sau
caduce. Androceu cu 4 —5 (rareori 6 —14) stamine. Filamente libere, înguste
sau ± dilatate la bază, fixate pe un disc aşezat între baza ovarului şi stamine,
adesea concrescut cu baza staminelor, num it « disc h ip o g in » (Pl. 88, fig.
tb), de formă variată. Antere extrorse, obtuze sau aeuminâte. Gineceu tri
şau tetramer. Ovar conic sau alungit eliptic, atenuat spre partea superioară.
Placentaţie bazai parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stile 3 —4, scurte.
Stigm ate spatulate, plane sau uşor concave, aşezate oblic pe extrem itatea
stilului. Capsulă piramidat unghiulară, uniloculară, cu 3 —5 valve dehiscente
pînă la bază. Sem inţe numeroase, mici, comprimate, fără endosperm, pre
văzute cu un rostru apical, îngustat treptat spre vîrf, cu peri unicelulari
pe toată lungimea lui.
Genul cuprinde cca 100 specii răspîndite în Iran, în jurul Mării Caspice,
in regiunea mediteraneeană orientală, în Africa de N şi mai puţine în Europa,
m ult mai reduse la număr în Indii, Japonia şi Africa de S.
1 a Flori tetramere. Inflorescenţele apar înainte sau împreună cu frun
zele şi iau naştere pe ramurile din anii precedenţi. Filamentele stanii-
*) Dela Tamaris, vale şi rîu pe coasta vestică a Peninsulei Iberice, azi Tambre
(provincia Goruna), sau dela Tamaro, rîu lîngă Neapole. După unii, cuvînLul are
origină ebraică (Tamaruk).
TA MA RIC ACE AE 529
nelor ± dilatate la bază şi fixate pe lobii discului hipogin (Secţ. E pi-

discus) ..................: ...................................................................... 1. T. tetrandra
1 b Flori pentamerc. Inflorescenţele apar după frunze şi iau naştere pe
ramurile ierbacee din anul curent................................................................ 2
2 a Corolă caducă după înflorire. Filamentele staminelor ± dilatate la
bază, fixate pe discul hipogin (Secţ. EpUophus)................ 2. T. gallica
2 b Corolă persistentă chiar şi pe timpul fruc-tificaţiei. Filamentele stam i
nelor nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin (Secţ. Meso-
disciis) .................................................................................. 3. T. ramosissima
1. * T. tet-r&ndra Pali. in Neue Nord.. Beitr. VII (1796) 430; Gorschkova

Notul. Syst. ex Herb. Acad. Sc. U .R .S.S. V II, 4 (1938) 79 et in FI.
U .R .S.S. X V (1949) 298. — Cătină roşie. — Kerti tamariska. — Viermănnige
Tamariske. — Fpe6emnPiK êTbipexTbrniHKOBbiH. — Ic.: Pl. 88, fig. 3, 3a.
Arbust înalt de 2 —3 (4) m, foarte rămuros. Scoarţa lujerilor din anul

trecut de culoare brună închisă sau brună roşietică. Frunze acuminate, ovat
lanceolate, lungi de 1,5—>2 mm, late de 0,5 mm, cu marginile carlilaginoase.
înflorire timpurie, înainte sau împreună cu frunzele. Inflorescenţă raceme
spiciforme numeroase, lungi de 2 0 —45 (70) mm şi cu diametru de 5 —6 (7)
mm, aşezate perpendicular sau in poziţie uşor nutantă pe ramuri lignificate
de 1—2 —3 ani, solitare, nefascieulate. Aceste ramuri sînt adesea însoţite
de 1—2, rareori 3 lujeri vegetativi încă neramificaţi în timpul înfloririi,
lungi de 5 —10 mm. Bractei liniar triunghiulare sau lanceolate, acuminate,
mai lungi dccît pedicelii. Pediceli lungi de 0,3 — 0,5 (1) mm, mai scurţi sau
egalînd caliciul. Flori tetramere, larg deschise în limpul înfloririi, îndesuite,
acoperind ± axa florală, de un roz violaceu intens, rar a lb e; în stare vie cu
miros de miere, uscate cu miros de răşină. Caliciu lung de 1,3—1,4 (2) mm.
Sepale cu margini alb membranoase, alungit obovate, inegale; 2 opuse
mai late, carenat apiculate, celelalte 2 mai mici şi mai înguste, obtuze sau
subobtuze, fără carenă. Petale alungit eliptice, cu margini ± paralele, obtuze,
lungi de 2 ,0 —2,2 (2,5) mm şi late de 0,9—1,1 mm, extinse in tim pul înflo
ririi; extrem itatea superioară îndoită în afară în unghiu drept, uneori uşor
răsfiîntă. Disc hipogin, conic dilatat, cu 4 lobi pc care sînt fixate filamentele.
Stamine de 2 ori mai lungi decît petalele, rar de aceeaşi lungime, cu fila
mente uşor şerpuitoare, liniar filiforme, lăţite la bază în punctul de inserţie
pe discul hipogin. Ovar şi stil de 1,0—1,8 mm lungime. Stile 3, mai scurte
decît ovarul. Stigm ate 3, dilatate. Capsulă de 5 ,5—6 mm lungime. — V.
R ă _s p. în ţ a r ă : Plantată în parcuri.
Ră s p . g e n .: Europa de 8, Asia de 3Y.
2. T. gâllica L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 270, p. p. emend. Webb in Hook.

Journ. Bot. III (1865) 422; Webb in Ann. Sc. N at. ser. 2, V, 16 (1841) 264.—
530 F LO RA R .P .R .
Cătină roşie. — Francia tamariska. — Franzosische Birtze. — I c . : Pl. 88,

fig. 2, 2 a —c.
Arbust rămuros, înalt de 1 —4 (1 0 ) m. Scoarţa lujerilor din anul trecut

netedă, roşie cenuşie; cea a celor de 2 ani acoperită cu lenticele. Frunze m ici,
lungi de 1 —2 mm, glabrc, oval lanceolate, acute, glaucescente, glandulos
punctate. Flori în raceme spiciforme subţiri, late de 3 —4 —5 mm, aşezate
pe lujerii verzi, nelignificali, din anul curent. Bractei ovate sau îngust triun
ghiular lanceolate, acuminate, lungi de 1,5 mm, ajungînd aproape pînă la
extrem itatea caliciului. Flori pentamere, mici, globuloase în bobocul floral,
de obicei rozee. Caliciu lung de 1,5 mm. Sepale mici, obovat lanceolate.
Petale mici, lungi de (1, 6) 2 ,5 —3 mm şi late de 1 — 1,2 mm, oval lanceolate,
obtuz rotunjite, caduce. Stamine de 2 — 3 mm lungime, cu filamente ±
dilatate la bază, fixate pe discul hipogin; antere neapiculate sau scurt api-
culate. Ovar lung de 1,0— 1,2 mm şi lat de 0,6 mm. Stil şi stigm ate de 0 ,5 —0,6
mm lungim e; stigm atele lat spatulate.
S t a ţ i u n e a ş i r ă s p . i n ţ a r ă . Rareori cultivată ca plantă orna
m entală (adesea confundată de horticultori cu T . ram osissim a).
Răsp. gen.: pe coastele Mediteranei şi a Oceanului Atlantic.
3. T. ramosissima Ldb. FI. alt. I (1829) 424; Gorschk. in FI. U .R .S .S .

XV (1949) 311. — T . pentandra Pali. FI. ross. I, II (1788) 72, non tab. 79. —
T. P allasii Auct. ross. el rom., non Desv. (1824), sensu DC. Prodr. III (1828)
26. — T. paniculata Stev. in DC. Prodr. III (1828) 26, n. nud. — T . gallica
A uct. rom., plur., T. pentandra H oţt., T . odessana Hort., T . hispida aestivalis
Hort. — Cătină roşie. — rpc6cnnmK MiioroBeTBHCTBTfi. — E x s .: FRE nr. 577r
578 sub T . P a lla sii. - I c . : Pl. 88, fig. 1 l a b.
Arbust rămuros, de 1 —3 (4) m înălţim e. Scoarţa lujerilor din anul trecut

± cenuşiu roşcată, ± fisurată, cu lenticele numeroase, alungite. Frunze
ovoide sau deltoid cordate, lungi de 2 —5 mm, late de 1—2 mm, ascuţite,
aproape amplexicaule, glaucescente, erodat rugoase pe margini. înflorire
tîrzie, după înfrunzire. Inflorescenţă formată din raceme spiciforme nume
roase, laxe, lungi de (15) 25—45 (50) mm şi late de 3 —5 (8) mm, pedunculate,
aşezate lateral şi uneori terminal pe lujerii verzi, nelignificaţi, din anul curent.
Pedunculii racemelor scurţi, de 0,2 —1,0 mm lungime. Bractei ovoid oblongi,
ovat dilatate la bază sau lanceolate, uneori liniar subulate, lungi de 1 —1,5
(2,5) mm, mai lungi sau egale cu pcdicelii florilor, egalînd sau uneori depăşind
extrem itatea caliciului (caracter variabil chiar pe aceeaşi ramură), mai scurte
decît florile. Pediceli lungi de 0,5 —0,7 mm, mai scurţi sau egali cu caliciul.
Flori pentamere, strînse la vîrf în tim pul înfloririi, laxe, lăsînd axa racemului
bine vizibilă, de un roz deschis sau albe, slab mirositoare. Caliciu lung de
0 ,7 —1,0 mm, cu sepale inegale, obtuze sau subobtuze, cu margini m em
T A M A R IC A C E A E 531
branoase, fin erodate. Corolă lungă de 1,8—2,0 mm. Petale conivente, obo-
vate, uşor asimetrice, lungi de 1,2—2,5 mm şi late de 0,7—1,3 mm, obtuze,
concave, cu unguicula foarte îngustă şi scurtă, persistente chiar şi in tim pul
fructificaţiei. Disc hipogin, plan, format din 5 lobi trunchiaţi sau bilobaţi,
roz închişi, deosebindu-se de culoarea palidă a corolei şi a anterelor. Stamine
lungi de 2 ,5 —4 mm, depăşind corola, cu filamente adesea uşor şerpuitoare,
înguste, liniar filiforme, nedilatate la bază, fixate între lobii discului hipogin.
Antere înainte de dehiscenţă m ai late decît lungi sau de acelaşi diametru,
neapiculate sau uşor apiculate, depăşind corola, aproape de aceeaşi culoare
roz deschisă ca şi petalele. Ovar lung de 1 mm şi lat de 0,5 mm, de formă
piramidal prismatică, fixat printr-un singur punct central pe discul hipogin.
Stile şi stigm ate de 0,5 mm lungime, lat spatulate, m ult mai scurte decît
anterele. Capsulă triunghiulară în secţiune, piramidal prismatică, lungă de
3 —4 mm şi lată de 0 ,7 —1 mm, de 3 —4 ori mai lungă decît corola. Seminţe
mici de 0,25 mm lungime, cu apendice aristiform, acoperit în întregime cu
peri lungi. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Prin aluviunile nisipoase ale rîurilor, zăvoaie, adesea cu
tendinţa spre sărătură. Tinerele plante provenite din germinaţia seminţelor
cresc adesea în masă, formînd pilcuri pe malurile uşor înclinate ale Dunării
şi ale Şiretului, care apar treptat prin scăderea apelor. în acelaşi biotop se
găsesc în amestec formaţiuni similare de S alix *).
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : Grindul Orbului (r. Calafat). Reg. Piteşti: pe

matca Rîului Tîrgului (r. Muscel); Deleni pe V. Oltului (r. Slatina). R e g . P lo e s t i : V.
Rîmnicului (r. B uzău); V. Sărăţii (r. M izil); V. Călmăţuiului (r. Pogoanele); V. Bîsca
Miqă (r. Cislău). R e g . B u c u r e ş ti: Fierbinţi, Ţigăneşti (r. Snagov); pe V. lalom iţei (r.
Urziceni şi Slobozia), V. Dunării şi Braţul Borcea (r. Călăraşi), R e g . C o n s ta n ţa : Mamaia,
Techirghiol (r. Negru Vodă); V. lalom iţei, Ţăndărei (r. Feteşti). R e g . G a la ţi: Carasubat,
Somova (r. Tulcea); Greci spre Igliţa (r. Măcin); Măicăneşti pe V. Buzăului (r. L ieşti);
Bărboşi, Galaţi (r. Galaţi) şi în raioanele Brăila şi Bujor pe V. Şiretului; pe aluviunile
Buzăului şi Călmăţuiului (r. Filimon Sîrbu). R e g . B i r l a d : Furceni pe V. Prutului (r.
Tecuci); V. Putnei (r. Adj u d ); V. Milcovului, Odobeşti (r. Focşani). R e g . B a c â u : în
raionul Tg. Neamţ. R e g . I a ş i : V. Jijiei (r. Iaşi).
f. alMîldra (G. Grinţ.).— T . P a l l a s i i var. a lb iflo r a Gh. Grinţ. in Bul. Grăd.

Bot. Cluj V (1925) 95. — T . r a m o s is s im a Ldb. var. a lb iflo r a Gorschkova Not. Syst.
Herb. Ac. Sc. U .R .S.S. V II, 4 (1938) 8 0 - 9 3 et in FI. U .R .S.S. XV (1949) 311. -
Flori albe.
f. aestivâlîs (Hort.) Zahariadi comb. nova. — Sporadic în arealul speciei tip ice;
cultivată în parcuri. înfloreşte mai tîrziu, către sfîrşitul Junii iulie, începutul Iui august,
cînd majoritatea arbuştilor decorativi sînt trecuţi.
*) în unele ţări (U .R.S.S.) poate deveni o buruiană ce invadează culturile irigate

si mai ales candele de irigaţie.
:i$ 2 FLO IIA R .P .R .
. ; var. odcssâna (Stev.) Schmalh. FI. szed. iujn. Ross. I (1845) 69. — T . o d e s sa n a
Stev. ex Bge. Tent. Gen. Tamar. sp. (1852) 48. — Raceme mai lungi dccît la specia tipică
. (6—8 cm în loc de 3—5 cm). Bractei liniar subulate, lungi de 1,5—2,8 mm (la specia
tipică ovate, oblongi sau lanceolate, lungi de 1,0—1,5 (2,0) mm). — Cultivată adeseori
în parcuri'.
R as'p. g e n ' : Europa de SE, Asia de SV, Mongolia şi China.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Speciile genului T a m a r i x se cultivă ca plante decorative pentru
portul lor elegant (mai ales în timpul înfloririi). Florile sînt melifere. Datorită reducerii
suprafeţeii foliare, precum şi activităţii glandelor epidermice, aceste specii sînt rezistente
la secetă şi la un anumit grad de salinitate. De aceea ele pot fi folosite în condiţiunile
speciale de stepă, de săraturi şi chiar de litoral, ca elemente constitutive ale perdelelor
de proiecţie şi pentru fixarea nisipurilor; adesea plantată în perdelele de protecţie ale
căilor ferate. Speciile acestui gen conţin în abundenţă substanţe tanoide. Frunzele şi
ramurile mai conţin eter mctil-quercelinie şi acid galic. Florile conţin şi esculină. Datorită
conţinutului ridicat 2n>substanţe tanante (8—18%), scoarţa şi rădăcinile sînt întrebuinţate
pentru argăsirca pieilor. Cu ramurile verzi se vopsesc pieile în diferite nuanţe, dela negru
la roşu vişiniu. Medicina populară întrebuinţează scoarţa rădăcinilor ca diuretic, sudorific,
aperitiv şi astringent. Coaja ramurilor este întrebuinţată ca astringent şi hemostatic;
fiartă în oţet ea este insecticidă. Frunzele şi ramurile sînt preconizate contra boaîelor splinei
şi contra reumatismului, iar florile contra icterului. Lemnul este sudorific, foarte greu
şi in stare verde se scufundă în apă (densitatea depăşeşte 1.0): se întrebuinţează pentru
diferite obiecte mărunte şi ca lemn de foc, arzînd bine şi în stare verde.
în afară de speciile descrise mai sus, se mai întîlncştc prin parcuri, grădini şi pepiniere:
Bge. Tcnt. gen. Tam. (1852). — T . c k in e n s is S. et Z. FI. jap. I. Lab.
T . ju n ip e r in a
71 (1835) et Hort. p. p. non Lour. — T . r ă s p ic ă Hort. Gali. ex Dippel, Handb. Laub-
holzk. 111 (1893) 9. — Caracteristică prin înflorirea ei timpurie şi prin florile pentamere;
prin aceste caractere diferă de T . le ir a n d r a .
Genul 197. M Y R I C Â R I A * ) Desv.

in Ann. Se. N ai. IV (1825) 349. - C ă t i n ă mică.
Arbuşti sau semiarbuşti, cu ramuri virgate şi port asemănător cu acela

al speciilor genului Tam arix. Frunze alterne, punctat glanduloase, de obicei
mici, uneori ating 15 mm, întregi. Inflorescenţe în raceme spiciforme term i
nale, simple sau ramificate, iau naştere pe ramurile principale sau pe cele
laterale. Flori hermafrodite, pentamere, de culoare albă-roz, bracteate;
braeteolele lipsesc. Caliciu divizat pînă la bază în 5 sepale. Corolă cu 5 petale
oblongi sau obovate, asimetrice. Stamine în număr dublu cît acela al pieselor
florale şi alternativ inegale. Filam ente în partea inferioară membranos aripate,
concrescute pînă la cea jum ătatea lor inferioară sau numai la bază într-un
tub care înconjoară gineceul. Antere introrse, devenind cu vîrsta aparent
extrorse. Gineceu superior, trimer. Placentaţie bazai parietală. Ovule nume-
*) Dela grecesul myrike, numele speciilor de T a m a r i x în antichitate.
P l a n ş a 88. — 1. T a m a r i x r a m o s is s im a Ldb., la . inflorescenţă mărită, lb . staminele

şi pistilul floarei cu discul hipogin. — 2. T . g a llic a L., 2a. inflorescenţă mărită, 2b
racem fructifer, 2c sămînţă, — 3. T . le ir a n d r a Pali., 3a. floare mărită.
P L A N Ş A 88
T A M A R IC A G EA E 535
roase, anatropc, aproape fără funicul. Stil scurt, la început distinct, ma

tlrziu trecînd lent în ovar. Stigm at capitat, trilobat. Capsulă alungit pira
midală, uniloculară, cu 3 valve dehiscente pînă la bază. Seminţe mici, nume
roase, fără endosperm, prevăzute cu un rostru apical, cu peri numeroşi în
partea superioară.
Genul cuprinde cca 10 specii, răspîndite în Asia centrală şi Asia Mică,
pînă în China spre E şi pînă în Europa spre V (Scandînavia şi Franţa).
M. germânica (L.) Desv. l.c. 349; Gorschk. in FI. U .R .S.S. X V (1949)

323. — Tam arix germanica L. Sp. pl. ed. I (1753) 271. — Cătină mică. — Cser-
m ely ciprus. — Deutsche Porstbirtze. — MnpnKapnH repMaHCKaa. — E x s .:
FR E nr. 815 a, b. - I c . : Pl. 87, fig. 1.
Semiarbust înalt de 0 ,5 —2,5 m, rămuros, cu ramuri virgate. Scoarţa

ramurilor din anul trecut ± brunie-roşietică cel puţin pe o latură, uneori
gălbuie, cu o pată de culoare deschisă deasupra punctului de inserţie a ramu
rilor. Frunze glaucescente, de 2 —4 (5) mm lungime şi de 0 ,5 —1,0 mm lăţime,
liniare sau liniar lanceolate, obtuze, glandulos punctate; faţa superioară
plană, cea exterioară bom bată, fără carenă. Inflorescenţa un racem spici-
form, terminal, simplu sau ramificat, la început lung de 4 —6 cm, ajungînd
la m aturitate de 15—16 cm. Bractei mai lungi decît pedicelii, cele inferioare
alungite, lungi de 7,5 mm şi late de 2,5 mm, ovate şi lat membranoase la bază,
îngustate într-un vîrf verde, subulat. Pediceli lungi de 2 —4 mm, cu 4 ner
vuri proeminente. Flori pentamere, rareori tetramere, de culoare roză, mai
rar albe. Sepale persistente, de 3 —4 (5) mm lungime, liniar lanceolate, verzi,
cu marginile îngust membranoase, cu extrem ităţi drepte sau îndoite spre
interior, subobtuz apiculate, aproape de aceeaşi lungime cu petalele. Petale
lungi de 4 —4,5 (5) mm, late de 1,8 mm, alungit lanceolate, erodat denticu-
late la vîrf, cu o nervură mediană care nu atinge vîrful petalei. Staminc 10,
cu filamente concrescute pe o lungime de 2 mm într-un tub perigin; partea
liberă a filamentelor alternativ mai lungă şi mai scurtă. Antere subrotunde,
roşii sau purpurii. Ovar piramidal cu 3 muchii, atenuat la vîrf. Capsulă alungit
piramidală, prismatic triedră, ascuţită, lungă de 1 2 —13 mm şi lată de 4 mm,
depăşind m ult caliciul. Sem inţe liniar alungite, de 1 mm lungime şi de 0,3
mm lăţim e, foarte uşoare (0,065 mg), la vîrf cu o aristă de 2 —2,5 mm lun
gim e; partea inferioară a aristei lipsită de peri, lungă de 0 ,6 —1 mm, partea
superioară acoperită cu peri lungi de 4 —5 mm. — V I—V III.
S t a ţ i u n e a . Pe prundişurile rîurilor de munte, unde formează aso
ciaţii caracteristice (Myricarieta), ce reprezintă pionierii vegetaţiei acestor
aluviuni temporar inundate.
R ă s p. î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . ; Vişeul de Sus. R e g . C l u j : V. Anieşului (r. N ăsăud);
Mţii Călimani pe V. Pîrîului Lung lîngă Colibiţa (r. B istriţa); pe malurile Someşului (r.
Cluj); Poşaga de Jos. Mihai Yiieazu, Poiana (r. Turda); Lunca Mureşului (r. Aiud).
R e g . A u t . M . : Izvorul Mureşului (r. Gheorghieni); Sîndominic (r. Ciuc). R e g . S t a l i n :
536 FLO ItA lt.P .R .
(r. Tîrnăveni); Şelimbăr, Tăhnadu (r. Sibiu); Predeal, V. Tîrlungului spre Satulung,
Zărnesti (r. Stalin); Mţii Arpaşului şi ai Cîrţişoarei (r. Făgăraş). R e g . H u n e d o a r a : Bretea
Romînă, Bretea Streiului. Bacşti (r. Haţeg); Geoagiu pe V. Geoagiului (r. Orăştiej;
Sebeş. R e g . T im i ş o a r a : Mehadia (r. Almaş). R e g . P it e ş t i : lunca Argeşului la Albeşti
şi Corbeni (r. Curtea de Argeş); pe matca Rîului Tîrgului la Cîmpulung (r. Muscel);
pe malul Oltului şi pe matca pinului Olăncşti, Rîmnicu Vîlcea (r. R.-Vîlcea), tn zăvoiul
Oltului pe la Slatina (r. Slatina). R eg. P lo e ş t i : pe prundişurile Prahovei, Poiana Ţapului,
Azuga, Mt. Retevoiu ţr. Sinaia); V. Teleajenului, Cheia (r. Teleajcn), în albia
Prahovei (r. Ploeşti), pe malurile Teleajenului, Cîmpina pe V. Doflanei (r. Cîmpina), pe
matca lalomitei între Pucioasa şi Moroeni, V. Brăteiului din V. laloiniţei (r. Pucioasa);
Bîsca Mică, Siriu, Secuiu (r. Cislău). R eg . B a c ă u : pe malurile Trotuşului, Moldovei şi
Bistriţei, la poalele Ceahlăului (r. Ceahlău), în raionul Moineşti; Dofteana, V. Uzului pe
matca Trotuşului, la Băile Slănic pe malurile Stanicului (r. Tg. Ocna); pe malurile
Bistriţei şi ale Grintieşului ţr. Piatra N eam ţ); la Mrea Ncamţu pe pîrîul Nemţişor ţr.
Tg. Neamţ) ; pe malurile Bistriţei (r. Bacău). R e g \S u c c a v a : în lunca Moldovei la Şasea şi
Mălini (r. Fălticeni); Cacica (r. Gura Humorului); Pojorîla pe malul Moldovei (r. Cîmpu
lung), pe V. Barnarului şi la Borca (r. Vatra Dornei); în raionul Rădăuţi.
î n t r e b u i n ţ ă r i : î n general sînt aceleaşi ca şi la T a m a r ix . Din scoarţă se poate
prepara o vopsea neagră. Datorită conţinutului în Lanin se întrebuinţează la argăsirea
pieilor. în vechime a fost considerată ca plantă medicinală; frunzele, scoarţa proaspătă,
seminţele şi rădăcinile au fost întrebuinţate intern în boalele ficatului, splinei, rinichilor
şi băşicii, precum şi pentru micşorarea fluxului menstrual. Extern planta a fost. recoman
dată pentru vindecarea Jcucoreii, rănilor si durerilor de dinii. Cercetările mai noi au arătat
prezenţa vitaminei C în cantitate de 85 mgr la 100 gr.
R ă s p. g e n . : Europa, Asia Mică, Caueaz, Afganistan.
Fam. 40. FRANK ENIACEAE *) A. St. Hill.

in Bull. Soc. philom. (1815) 22 et Meni. pl. plac. centr. (1816) 39, p.p.,
DC. Theor. elem . (1819) 244, p.p., Bartl. Ord. (1830) 290.
Plante ierbacee sau sem ilem noase, anuale sau perene, cu frunze mici,
obovate, liniare sau de obicei aeiculare, la bază sau pe întreaga faţă inferioară
păroase. Stipele membranoase. Flori radiare, adesea hermafrodite, dispuse
în mai m ulte A-erticilc. Caliciu tubulos, persistent, cu sepale concrescute, la
vîrf cu 4 —5 (7) lobi egali. Corolă formată din 4 —5 (7) petale libere, unguicu-
late, membranos marginate. Stam ine 4 —6 sau numeroase, dispuse în 2 —3
cicluri; uneori unite la bază. Antcre inLrorse, cu grăunciori de polen sferici*
sau tetraedrici. Gineeeu 2 —4-carpelar, cu ovar superior, unilocular, multio-
vular. Stil 1. Stigm ate 3 —4, filiforme. Fructul capsulă loculioidă. Sem inţe
scabre, coriace, cu endosperm făinos.
Genul 198. F K A N K E K I A **) L.

Gen. pl. [ed. 1 (1737) 129 nr. 362], ed. V (1754) 154, nr. 401.
Caracterele genului la fel cu cele ale familiei.
*) Prelucrată de A l. B u i a .
j După numele lui Johann Frankenius. profesor de medicină dela Upsala (+ 1661).
FHAXKENITACEAK 537
J a Plantă anuală, cu tulpină ierbacee. Frunze obovate, pe dos pulverulent

subtom entoase ..................................................................... 1. F. pulverulenta
1 b Plantă perenă, cu Lulpina frutescentă şi ramuri patul hispid păroase.
Frunze liniare, la bază su b ciliate.......................................... 2. F. hispicla
1. F. pulverulenta L. Sp. pl. ed. I (1753) 332; Gorschk. in FI. U .R .S .S .

X V (1949) 273. - T e.: Pl. 89, fig. 2, 2a.
0. Tulpină ierbacee, lungă de 1 0 —20 (30) cm, simplă sau întins ramificată,
culcată la păm înt, pubescentă. Frunze obovate, plane, pe faţă glabre, pe
dos pulverulent subtom entoase, lungi de 2 —7 mm şi late de 1—2,5 mm, la
vîrf obtuze, retuze sau em arginale, spre bază îngustate într-un peţiol scurt
de 1 — 1,5 mm, ± ciliat. Flori mici, dispuse cîte una, rar mai m ulte, la sub
ţioara frunzelor sau la vîrful ramurilor. Caliciu cu sepale concrescute, cilin
dric, glabru, lung de 2 ,5 —3,5 mm, lat de 1 —1,5 mm, evident 5-nervat, la
vîrf cu 5 dinţişori subulaţi, lungi de 0,5 — 1 mm. Pelale rozee, alungit lanceo-
late sau oblong obovate, pe margini fin dinţate, lungi de 3 ,5 —4 (5) mm şi
late de 0,7 —1 mm, unguiculate aproape dela mijloc. Stam ine 6. Gineceu 3 -
rar 2 —4-carpclar, cu ovar superior unilocular, uniovular, un stil şi 3 —4 stig
m ate filiforme. Fructul capsulă alungit ovată cu 3 deschizături, lungă de 2
mm şi lată de 1 mm. Sem inţe alungit elipsoidale, spre bază ascuţite, lungi
de 0 ,5 —0,7 mm şi late de 0,3 mm, palid brune, subscabre. — V II—V III.
S t a ţ i u n e a . în nisipurile sărăturoase maritime şi pe marginea lacu
rilor sărate marine. Pe solonceaguri şi soloneţuri. Rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ta : Cetatea Istria (Kaleh), pe litoralul Mării Negre
la Capul Midia, în jurul Lacului Sinoe (r. Istria). — R e g . C e d a ţi: Delta Dunării.
R ă s p . gen. : Regiunea mcditeraneennă, R. P. Romînă, U.R.S.S. de S. Siberia
de V, Asia dc SY.
2. F. llispida DC. Prodr. I (1824) 349. - I<\ hirsuta L. Sp. pl. ed. I
(1753) 474, var. hispida Boiss. FI. or. I ,(1867) 780. — F x s .: F R E nr. 163
b. - I c . : Pl. 89, fig. 1, la .
4. Subarbusl. Rizom lemnos. Tulpină frutescentă, lungă de 20—40 cm,

începînd dela bază puternic ramificată, ± suberectă, hispid păroasă. Frunze
veri,icilate, liniare, aeiculare, lungi dc 3 —8 mm şi late de 0 ,5 —4 mm, cu margini
revolute, patente, la vîrf uşor ascuţite, cu baza îngustată într-un pcliol de
0,5 —1 mm, pe faţa inferioară cu peri albi scurţi, ± deşi, la bază slab ciliate.
Flori dispuse în verticile axilare şi terminale. Caliciu cilindric, patul hispid
păros, de 4 ,5 —5 mm lungime şi de 1 ,2 —1,8 mm lăţim e, cu 4 —5 nervuri proe
m inente. Petale 5, rozee, purpurii, obovate, fin dinLate, lungi de 6 —7 mm,
late de 2 ,5 —4 mm, spre bază îngustate într-o unguiculă lungă de 3 —3,5 m m .
538 FL O R A R .P .R .
Stam ine 6. Gineceu 3-carpelar, cu un ovar superior unilocular, m ultiovular.

1 stil şi 3 stigm ate filiforme. Fructul capsulă ovată sau alungit ovată, lungă
d e 2 ,5 —3 mm şi lată de 4,5 mm, cu 3 deschizături. Seminţe foarte mici,
de 0 ,3 —0,5 mm, cărămizii deschise. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Pe solonceaguri şi soloneţuri umede, în nisipurile sără-
turoase maritime, în locurile sărate din jurul lacurilor marine.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ta : în jurul Lacului Sinoe, Cetatea Istria(Kaleh),
între Lacul Duingi şi Lacul Sinoe, mlaştinile sărate dela Sinoe, pe litoralul Mării Negre
pe Insula Lupilor spre Portiţa (r. Istria).
Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană, U .R .S.S. de S, Asia de SV.
Fam. 41. ELATINACEAE *) Lindl.
N at. syst. ed. II (1836) 88
Plante ierboase, anuale, rar perene, gracile, amfibii. Tulpini simple sau
ram ificate, repente sau ascendente, cilindrice, glabre sau ± pubescente.
Frunze cu limb întreg sau dinţat, opuse, rar verticilate, glabre sau pubescente,
-cu stipele mici, membranoase. Flori actinomorfe, bisexuate, hipogine,
m ici, axilare, sesile sau pedicelate, uneori cu bractei, solitare sau reunite în glo-
merule sau ± umbeliforme. Caliciu 2—5-partit, sau sepale 5 (3), libere. Corolă
cu 2 —5 petale libere, albe sau roze, alternînd cu segm entele caliciului.
Stam ine libere, în număr egal sau dublu cu al petalelor. Gineceu cu ovar
sferic sau ovoid,- 2 —5 (6)-locular, cu 2 —5 (6) stile, cu stigm ate scurte,
capitate. Fructul capsulă polispermă, 2 —5 (6)-loculară, deschizîndu-se prin
2 —5 (6) valve. Sem inţe numeroase, foarte mici, drepte sau curbate, netede
sau zbîrcite, lungi de 0,5 mm, fără endospcrm. Cotiledoane scurte.
Fam ilia cuprinde 2 genuri, cu cca 35 specii răspîndite pe întreg
globul păm întesc.
Genul 199. E L A Ţ I N E * * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 118, nr. 335], ed. V (1754) 172, nr. 451. - A lsi-
nastrum Vaill. ex Schur Enum. pl. Transs. (1866) 126.
*) Prelucrată de E. Ţ o p a.
**) După grecesul elatine = din lemn de brad (elate = brad), folosit pînă în sec.
X V III pentru genul K i c k x i a . în înţelesul de astăzi a fost folosit mai întîi de botanistul
Joseph Pitton de Tournefort (1656—1708).
*
P l a n ş a 89. — 1. F r a n k e n ia h is p id a DC., la . floare mărită. — 2 . F . p u lv e r u le n ta
L., 2a. floare mărită. — 3. E la tin e A ls i n a s t r u m L., 3a. un verticil floral, 3b. sămînţă
mărită. — 4. E . h e x a n d r a DC., exempl. din mocirlă, 4a. idem, de pe uscat, 4b. floare
mărită, 4c. sămînţă, mărită. — 5. E . h u n g a r ic a Moesz, 5a. floare mărită, 5b. sămînţă
mărită. — 6. E . g y r o s p e r m a Duben, 6a. floare mărită, 6b. sămînţă mărită. — 7. E
a m b ig u a Wigth, 7a. floare mărită, 7b. sămînţă mărită. — 8. E . tr ia n d r a Schkuhr, 8a.
floare mărită.
PLANŞA 89
RL AŢIN A C KA E 541
Plante anuale miei, cu rădăcini la noduri. Frunze ovale, alungit eliptice

sau liniare, cu marginea Întreagă sau slab dinţată. Flori mici, actinomorfe.
Genul cuprindea 25 specii răspindite în regiunile tem perate şi cele tropir
ale ale ambelor emisfere, dintre care la noi se găsesc 6 specii.
1 a Frunze verticilate, nepeţiolate. Tulpină groasă, erectă sau ascendentă,
ram ificată numai la bază. Stam ine în număr dublu decifc acel al peta
lelor (Secţ. Potam opilhys) ...............................................1. E. Alsinastrum
1 b Frunze opuse, peţiolate. Tulpină culcată, spre vîrf ascendentă, rami
ficată ............................................................................................................... î ------ 2
2 a Stam ine 3, aşezate într-un ciclu (haplostemone) (Seci. Crypta) . . . . 3
2 b Stam ine 6 —8, aşezate în două cicluri (diplostcmone) (Secţ. Elati-
nella) ...........................................................................................................................4
3 a Flori aproape sesile, cu caliciu 2 (3)-fidat. Seminţe puţin curbate
6. E. Iriandra
3 b Flori cu pediceli de 1,5 - 2 ,5 mm lungime. Seminţe drepte sau abia
curbate ............................................................................................5. E. ambigua
4 a Flori trimere, cu pediceli florali mai lungi decît peţiolii foliari. Seminţe
± drepte ............................................................................ .. 2. E. hexandra
4 b Flori tetram ere. Stam ine 8. Sem inţe curbate în formă de potcoavă sau
de seceră ........................................................................................................... ...... 5
5 a Flori sesile sau subsesile, cu pediceli cel m ult de 0,3 mm lungime. Sepale
m ai scurte decît capsula şi ± egale cu petalele. P elioli foliari mai lungi
decît la m in a .............................................................................. 3. E. gyrospcrma,
5 b Flori cu pediceli de 0 ,5 —3 (4 —6) mm lungime. Sepale de 2 ori mai
lungi decît petalele şi c a p s u la ...............................................4. E. hungarica
Secţia I. POTAMOPITI-IYS Seub. in Nova Acta Ac. Leop. Nat. Cur. XXI (1845) 56.
Frunze verticilate. Tulpină erectă sau ascendentă. Stamine 8.
1. E. Alsinastrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 368: Gorschk. in FI. U .R .S .S .

X V (1949) 262. — E. verticillatum Lam. FI. fr. III (1778) 11. — Alsiriaslram
galiifolia Vaill. — I c . : Pl. 89, fig. 3, 3a, b.
Tulpină lungă de 2 —100 cm, nefoliată, erectă sau ascendentă, la bază

adesea ram ificată şi cu rădăcini la noduri. Frunze sesile, în treg i; cele inferioare
(submerse) cîte 8 —16 în verticile, liniare, uninervate, de 3 —5 cm lungime
şi 0 ,5 —1 (2) m m lăţim e, cele superioare (aeriene), eîlc 3 —5 (8) în verticile,
ovat lanceolate, cu 3 —7 nervuri, de 0 ,4 —1,3 (1,5) cm lungime şi 1,5—5 (8)
mm lăţim e; stipelelanceolate, gracile, membranoase, de 1—2,5 mm lungime.
Flori sesile, verticilate, aşezate în subţioara aproape a tuturor frunzelor.
Caliciul cu 4 sepale, reunite la bază, triunghiulare, lungi de 1 —2 mm, late
de 0,5 mm, uninervate. Petale 4, albe verzui, eliptice, ovate sau oblongi,
lungi de 1,5—2,5 (3) mm şi late de 0 ,6 —2 mm, obtuze, aproape egale cu caliciul
542 F L O R A R .P .R .
sau puţin m ai lungi. Stam ine 8, m ai scurte decît petalele. P istil cu ovar
rotund, 4-locular, cu stile filiforme şi stigm ate capitate. Capsulă sferică,,
de 3 —5 (6) mm în diam ., 4-loculară. Sem inţe numeroase, obovat alungite,,
puţin curbate, lungi de 0 ,6 —1 mm, roşcate. — V I —IX .
S t a ţ i u n e a . Sporadică în lacuri, bălţi, iazuri, m laştini, fineţe inun
dabile.
O b s . Această specie prezintă modul cel mai complex de adaptare la mediul încon
jurător. După cum verile sînt secetoase, umede sau ploioase, planta dintr-o staţiune poate
trece dela viaţa terestră la cea seiniumedă, acvatică sau invers, modifieîndu-şi atît inter-
nodiile, frunzele, cît şi pedicelii florali; specializare pe care o întîlnim şi la alte plante-
acvatice. Această acomodare dă posibilitate florilor să se ridice şi la nivelul apei.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Războieni-Cetate (r. Aiud). R e g . A u t . M . : Sîncrăieni
la rîul « Nagyospatak » (r. Giuc); Reci la « Retyi Nyir », Sîntionlunca (r. Sf. Gheorghe);
Teleac (r. Odorhei). R e g . S t a l i n : Blaj (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Frîua (r. Mediaş);
Răşinari, Şura Mică, Gura Rîului, Ocna Sibiului (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Balomir spre
Rîul Streiu (r. Haţeg). R e g . A r a d : Arad. R e g . T i m i ş o a r a : Liebling, Jebel (r. D eta );
Săcălaz (r. Timişoara). R e g . B u c u r e ş t i : Malu Spart în Păd. Căscioreanca (r. Grevedia);
O lteniţa; Heleşteul Colentinei la Buftea, Ciocăneşti (r. R ăcari); Periş spre Buftea, Ciolpani
(r. Snagov); Comana (r. Vidra); Mrea Cernica (r. Brăneşti).
Variabilitalea speciei
1 a Florile inferioare cu pediceli de 1 —5 mm lungime, cele superioare sesile
var. scmipcdunciilăta Soran et Ţopa, var. nova in Add. III, pag. 645 - R e g .
T i m i ş o a r a : Liebling la « T ofaia» (r. Deta).
1 b Toate florile sesile
var. sessiliflora Soran et Ţopa, var. nova in Add. III, pag. . . . — Foarte
comună.
f. terrestris Seubert in Xov. Acta Leop. X X I (1845) 57, tab. V, fig. 2. —
Tulpini aproape erecte, scurte, de 2 —10 (15) cm lungim e; frunze liniar lanceolate,
mai lungi decît internodiile. — Frecventă la marginea apelor, împreună cu varietatea
tipică.
f. a qu atica Seub. l.c. — E . A l s . f. f l u i t a n s Seub. l.c. — Tulpina simplă sau
ramificată, lungă de (5) 10—30 (40) cm. Frunze submerse liniare, liniar lanceolate,.
uninervate, subulatc, cele aeriene lanceolate, ovoid lanceolate, mai lungi decît inter
nodiile. Flori fsubmerse. — în ape curgătoare. — R e g . O r a d e a : orczăriile dela
Mărţihaz lîngă Păd. Rădvan (r. Oradea).
f. submlrsa Gliick in Wasser u. Sumpfg. III (1911) 374. — Tulpina simplă,
cu frunze liniare, submerse. Plantă asemănătoare cu f. f l u i t a n s a lui H i p p u r i s -
v u l g a r i s . — în ape adînci, împreună cu varietatea tipică.
Ră s p . gen.: Eurasia.
Secţia II. ELATINfiLLA Seub. l.c. 46.

Frunze opuse. Stamine în număr dublu decît acel al petalelor.
2. E . hexandra DC. Ic. pl. Gali. rar. I (1808) 14, tab. 43 fig .l; Gorschk..
in FI. U .R .S .S . X V (1949) 264. - E . H ydropiper (3. L. Sp. pl. ed. I (1753)>
367. - I c . : Pl. 89, fig. 4, 4a-c.
li L A T I N A C E A E 543
O. Plantă gracilă foarte ram ificată, lungă dc 2 —20 cm. Ramuri prin
cipale repente, cele secundare ascendente, la noduri cu rădăcini. Frunze
opuse, obovat alungite, obtuze, îngustate în peţiol, lungi de 5 —10 mm şi
late de 2 —3,5 mm. Stipele de regulă triunghiulare, străvezii. Flori pedicelate,
alterne, rar opuse, trimere. Pedicelii în general mai lungi decît peţiolii frun
zelor. Caliciu cu 3 sepale unite la bază, lat triunghiular ovate, ± ascuţite,
de 0 ,5 —1 mm lungime şi 0 ,3 —0,5 mm lăţim e. Petale 3, roze, ovat oblongi,
de 0,7 —1,5 mm lungim e şi 0 ,3 —0,6 mm lăţim e. Stam ine 6. Ovar cu 3 stile
lungi de 0,5 mm (la formele submerse de 9 mm). Capsulă sferică, com
prim ată, de 1,5 mm în diam., 3-loculară. Sem inţe numeroase, aproape
drepte, lungi de 0,5 mm, galbene sau brune, 6-unghiulare, zbîrcitc trans
versal. - V I - V I I .
S t a ţ i u n e a . Sporadică prin locuri m lăştinoase.
R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : Breaza, Sîmbăta de Jos (r. Făgăraş); Sibiu. R e g .
A rad: Ineu pe V. Crişul Alb. Reg. Timişoara: Lugoj.
R ă s p . g e n . : Europa centrală, Scandinavia, Ucraina.
3. E. gyrosperma Diib. in Meinsh. FI Ingr. (1878) 66 — E . U ydropiper

L. Sp. pl. ed. I (1753) 369, p. p . ; Gorschk. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 265. -
E .H yd ro p ip e r Oeder FI. Dan. I, fasc. III (1764) 7, p.p. — E . Oederi Moesz in
MBL V II (1908) 20. - I c . : Pl. 89, fig. 6, 6ab.
O. Plantă gracilă, ram ificată, repentă, de (0,7) 2 —4 (15) cm lungime.

Frunze opuse, alungit obovate sau spatulate, peţiolate, lungi de 1,5—20
mm şi late de 0 ,5 — 2,5 (4) mm, cu peţioli pînă la de 3 ori mai lungi decît
lamina. Stipele mici, abia vizibile, membranoase, triunghiulare, dinţate,
lu ngi de 0 ,3 —0,5 mm. Flori aproape sesile, cu pediceli lungi de 0,3 mm.
Sepale 4, reunite la bază, lat lanceolate, ovate, adeseori dinţate pe o margine,
aproape egale cu fructele şi m ai scurte decît capsula. Petale 4, eliptice,
ovate sau obovate, lungi de 1 mm şi late de 0,5 mm, pulin mai lungi decît
caliciul. Stam ine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă turtită, sferică, 4-lc cu-
lară, de 1,5—2 mm în diametru. Sem inţe în formă de potcoavă, cu braţe
neegale, roşcate, zbîrcite transversal, lungi de 0,3 mm. — V I—IX .
S t a ţ i u n e a . în ape stătătoare, locuri inundabile.
Răsp. în ţară: R eg. A u t. M . : Turia la Pucioasa (r. Tg. Sacuesc).
Răsp. gen.: Europa, Siberia de V, Asia Mică, America de N.
4. E. hungârica Moesz in MBL VI (1908) 24; Gorschk. in FI. U .R .S .S .

X V (1949) 266. — i?. cam pylosperm a Borb. Term tud. Kozl. X III (1881)
315. - I c . : Pl. 89, fig. 5, 5a, b.
O. P lantă mică, ram ificată, tîrîtoare, lungă de 3 —6 cm. Frunze oblongi
sau lanceolate, lungi de 4 —6 (9) m m şi late de 1 — 1,7 mm, obtuze, cu peţioli
544 VLOP.A Tt.IMl.
dc 1—2 mm lungim e, cele superioare uneori aproape sesile. Stipele lanceolate

sau ± triunghiulare, dinţate, ascuţite, lungi de 1 — 1,5 mm. Flori tetramere.
solitare, alterne, cu pediceli lungi de 1,5—2 mm. Sepale 4, oblongi, inegale,
lungi de 1,5—2 mm şi late dc 0 ,5 —1 mm, obtuze, aproape de 2 ori mai
lungi decît petalele. Petale 4, eliptice sau rotunde, lungi de 0 ,8 —1 mm şi late
de 0 ,5 —0,7 (3) mm. Stam ine 8, mai scurte decît petalele. Capsulă sferică,
turtită, 4-valvă şi 4-loculară, de 1,3 mm în diam. Sem inţe numeroase,
roşcate, in formă de potcoavă sau seceră, lungi de 0,5 mm. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . în rîuri, iazuri, lacuri şi m laştini.
Răsp. î n ţ a r ă : R e g . A r a d . : V. Crişului Alb lîngă lneu; Varşand (r. Crişi.
R eg. T im iş o a r a : Ronat (r. Timişoara).
R ă s p . g e n . : Europa centrală, Ucraina, pînă în Siberia de V.
Secţia 111. CRYPTA Seub. 1. c. 41.

Frunze opuse. Numărul staminelor egal cu acel al petalelor.
5. E. ambigua W igth in Hook. B ot. Mise. II (1831) 103; Gorschk. in

FI. U .R .S .S . X V (1949) 270. - I c .: Pl. 89, fig. 7, 7 a, b.
O. P lantă tîritoare, foarte ramificată. Tulpină de 1,5—3 (6) cm lungime,

ou rădăcini la noduri. Frunze opuse, obovate sau ± lanceolate, lungi de 2 —4
(5) mm şi late de 0,7 mm, obtuze, întregi, cu peţioli de 1 mm lungime, sau
aproape sesile. Stipele mici, de 1 mm lungime, membranoase, lanceolate, as
cuţite, cu margini dinţate. Flori solitare, alterne. Pedicelii florali ± îngroşaţi,
de 1,5—2,5 ram lungime, la fructificaţie curbaţi în jos. Caliciu 3-divizat, cu
segmente obovate sau lat eliptice, lungi de 0,5 mm şi late de 0,3 mm. Petale,
3, eliptice sau ovate, lungi de 1 —1,5 mm şi late de 0,5 mm, roze de
2 —3 ori mai lungi decît caliciul. Stam ine mai scurte decît petalele.
Ovar obovat, trilocular, cu 3 stile. Capsulă de 1,3—1,5 mm în diam., 3-loculară.
Seminţe numeroase, foarte mici, [obovat alungite, lungi de 0,5 mm, aproape
drepte sau puţin curbate, zbîrcite transversal. — VTI—V III.
S t a ţ i u n e a . Prin lacuri, iazuri.
Ră sp. în ţ ară: R eg. A u t. M .: Reci la « R c ty i-X y ir >> (r. Sf. Gheorglie). R eg.
O ra d ea : Oradea.
Răsp. g e n . : Europa centrală. U.R.S.S. (Ucraina şi Siberia de V), Coreea, Asia de S.
6. E. triândra Schkuhr Bot. Handb. I (1791) 345; Gorschk in FI. U .R .S .S .

X V (1949) 270. — A lsinastrum triandrum Rupr. FI. Ingr. (1860) 197. — I c . :
Pl. 89, fig. 8, 8a.
O. P lantă scundă, înaltă de 2 —8 (10— 15) cm. Tulpină ramificată, culcată,
spre vîrf şi cu ramuri ascendente, cu internodii scurte, de culoare roşie, cu
rădăcini la noduri. F nm ze opuse, alungit ovate sau liniare, lungi de 5 —14
mm şi late de 1 —2 mm, obtuze, întregi, de culoare verde închisă, scurt peţio-
D ROSERACEAE 545
late. Stipele mici, de 0 ,7 —1 mm lungim e, lanceolate, ovate sau triunghiulare,

membranoase, ascuţite, dinţate, sesile, caduce. Flori ± sesile, opuse sau alterne,
foarte mici. Caliciu 3-(2)-divizat, ± persistent, cu segm ente triunghiular
ovate, lungi de 0,5 (0,7) mm şi late de 0,3 mm, cel de al treilea segm ent
atrofiat, lung de 0,3 mm. Petale 3, ovate sau ± rotunde, albe sau roze, de
0,7 (1) mm lungime şi 0,5 mm lăţim e. Stam ine 3 (ciclul intern lipseşte),
mai scurte decît petalele. Ovar sferic, lung de 0,7 mm şi lat de 0,9 mm, tri-
locular, cu 3 stile persistente. Capsulă comprimată, de 1 —1,5 mm în diam.,
3-loculară. Sem inţe puţin curbate, roşcate-brunii sau brunii, zbîrcite, de
0 ,5 —0,7 mm lungime. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Prin mocirle argiloase şi nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : orezăriile de lingă pescăria şi pădurea Rădvan (r.
Oradea). R e g . T im i ş o a r a : Timişoara la Elisabetin.
Răsp. gen.: Eurasia, America de N şi centrală.
Fam. 42. DRO SERACEAE *) DC.
Theor. elem . ed. I (1813) 214.
Plante perene, de turbării sau acvatice, adaptate pentru prinderea şi

digerarea insectelor. Unele sint lipsite de rădăcini (Aldrovanda), altele pierd
de timpuriu rădăcina principală, rămînînd numai cu cele secundare. Frunze
alterne, rar verticilate, prevăzute cu peri sau lobi sensibili. In prefoliaţie cele
două jum ătăţi ale lim bului sînt răsucite spre faţa superioară. Flori actino-
morfe, hermafrodite, pentamere, rar tetram ere. Caliciu gamo- sau dialisepal.
Corolă dialipetală. Androceu isostem on. P istil 1. Stilc 3 —5, rar 1, simple
sau m ultipartite. Ovar superior, unilocular, cu 5, rar cu 3 cârpele (Drosera).
Placentaţie parietală. Fructul capsulă 3 —5-valvată. Sem inţe mărunte, de cele
m ai m ulte ori foarte numeroase.
Fam ilia cuprinde 4 genuri, dintre care Drosera numără peste 80 specii,
iar Aldrovanda, Dionaea şi Drosophyllum sînt m onotipice, Dionaea m uscipula,
originară din Carolina (America de N) şi D rosophyllum lusitanicum , răspîndit
în Maroc, Spania şi Portugalia, sînt cultivate în grădini botanice.
1 a Frunze aşezaLe în verticile la nodurile tulpinii. Pseudopeţiolul cuneat,

la vîrf .terminat cu cîte 4 —6 peri subulaţi şi cu cîte o lam ină bivalvă.
Flori solitare. Capsule 5-valve. Plantă de apă fără rădăcini
200. Aldrovanda
1 b Frunze aşezate în rozete radicale, acoperite cu peri glanduloşi lung
pedicelaţi, roşiatici, cleioşi. Inflorescenţe ciinoase. Capsule 3 —5-valve.
Plante de m laştină, mai ales de turbării cu Sphagnum, cu rădăcini
a d v e n tiv e ........................................................................................... 201. Drosera
) Prelucrată de E. Ţ o p a.
iU 6 F L O R A rs.P .R .
Genul 200. A I D R O V A N D A *) L.
[Diss. nov. pl. gen. resp. Chenon in L. Amoen. acad. III (1751) nr. 1101%
Gen. pl. ed. V. (1754) 136, nr. 350.
Plantă perenă fără rădăcini, cu tulpină filam entoasă, natant submersă.

Frunze cîte 6 —9 în verticil, cu pscudopcţioli laţi, turtiţi, cuneiformi, term i
nali la partea superioară cu 4 —6, rar 1 —3 sete, de 6 —8 mm lungime. Lamina
formată din două părţi semicirculare, pe margine cu dinţi scurţi. Pediceli
florali axilari, uniflori, mai lungi decît frunzele. Sepale 5, alungit ovate. Petale
5, albe sau albe-verzui, ovate. Stam ine 5, cu filam ente subulate. Ovar superior,
unilocular, cu 5 stile filiforme, term inate prin stigm ate în formă de ciucure.
Capsulă pendulă, globuloasă, înconjurată de caliciul persistent, se deschide
prin 5 valve. Sem inţe de regulă 10, rar 1—8, negre, netede, lucioase.
A. vesiculăsa L. Sp .pl. ed. I (1753) 281 ; Juzep. in FI. U .R .S .S . IX (1939)

1. — Otrăţel. — Aldrovănda. — W asserfalle. — F x s .: FR E nr. 542 a, b. —
I c . : Pl. 90, fig. 1, la, b.
4 . Plantă acvatică, fără rădăcini, plutind aproape de suprafaţa apei şi

făcind impresia unui am ent mai mare de salcie. Tulpină cu numeroase articu
laţii, simplă sau uneori puţin ram ificată, verde sau brunie, de 10 cm, rar
pînă la 30 cm lungime. Frunze mai adesea 8 în* verticil, străvezii, lacunos
um flate, cuneăte, spre bază îngustate în formă de peţiol, care la vîrf se termină
prin 4 —6 (rar 1 —3) segm ente laciniiforme, subulate, de 6 —8 mm lungime.
In parenehimul acestor pseudopeţioli, ca şi în tulpină , se află spaţii mari
cu aer, care înlesnesc m enţinerea plantelor deasupra apei. Fiecare pseudo-
peţiol este acoperit cu 700—900 glande mici, cu 2 braţe. Lamina reniform
orbiculată, în partea centrală ventricos îngroşată, pe linia mediană articulat
îndoită, de 5 —7 mm lungime şi lată de 8 —10 mm. Lamina frunzei se închide,
îndoindu-se dealungul nervurii mediane, formînd 2 valve, între care sînt prinse
animalcule de apă. Flori axilare, solitare, la vîrful unui pedicel robust, mai
lung decît frunzele. Caliciu cu 5 sepale persistente, ovale sau alungit ovale,
spre partea superioară uneori ciliate, lungi de 3—4 mm şi de cca 2,5 mm lăţime.
Stamine 5, cu filam ente subulate. Ovar globulos, cu 5 stile filiforme, term inate
prin stigm ate peniciliform ramificate. Capsulă globuloasă, uniloculară, cu 5
valve, de regulă cu 10 sem inţe lungi de 1,5 mm şi late de 1 mm. — V II—V III.
Staţiunea. în ape stagnante, la marginea lacurilor, printre stuf
(Phragmites), papură (T ypha) pipirig (Scirpus lacustris), roşăţea (Butomus),
iarbă neagră (Scrophularia alata), etc., cu un substrat de turbă, în care
hibernaculele se pot păstra mai bine peste iarnă decît în nisip. In astfel de
locuri ferite de intem perii, o aflăm adesea întovărăşită de R iccia ]luilan$7
) După numele profesorului de botanică din Bologna, Ulisse Aldrovandi (1522—1605).

D ROS KI VAC EA E 547
Ricciocarpus natans, Spirodela polyrrhiza, Utricularia vulgaris, Î7. B rem ii, ş. a.7
mai rar cu Wolffia arrhiza, Caldesia parnassifolia, etc.
R ă s p . î n ţ a r a : Sporadică. Foarte frecventă în Delta Dunării. Moesz 0.(1907)
a descoperit-o într-o baltă de la Reci (Rctyi-Xvir) din reg. Autonomă Maghiară (r. Sf.
Gheorghe), de unde a dispărut din cauza secării bălţilor. După Borbâs (Magy. Orv. Term.
vizsg. (1890 - 1891) 480) aceeaşi soartă a avut-o între Oradea şi Arad, de unde a dispărut
în urina extinderii reţelelor de comunicaţie. In regiunea Craiova s-a găsit în părţile de la
Cernelele (r. Craiova), iar Ţopa o citează din BalLa la «Ciungi» de lingă Gogoşi (r. Vînju
Mare), FRE nr. 542 b. Panţu (1902 — 1931) a descoperit-o în regiunea Bucureşti în Balta
Bfdleni şi în Lacul Gruiu (r. Snagov). De lîngă Mrea Ţigăneşti (r. Snagov) a dispărut nu
de mult. în 1951 Ţopa a descoperit-o la cătunul Fundu şi Coada Căţelul (comuna Turbaţi)
şi în V. Slubeuîui (comuna Izvorani), toate în jurul Lacului Snagov (Reg. Bucureşti, r.
Snagov). Sintenis (1873) a semnalat-o în bălţile dunărene la Caraorman (r. Tulcea). Gre-
cescu (1909) o citează de la Malcoci (r. Tulcea). Teodorescu (1911) b colectează din Merhei
de lingă Lelea (r. Tulcea), iar Prodan o menţionează din Balta Somovei (r. Tulcea). în
FRE nr. 542 s-a publicat din Gîrla Porcului de lîngă Sulina (r. Tulcea).
R ă s p . gen.: Eurasia, Africa, Australia.
Ob s . L în răspîndirea acestei specii joacă un rol important apa şi păsările. Cu aju
torul acestor agenţi, atît seminţele cît şi turionii lungi de 4 — 7 mm şi laţi de 2,5 — 6 mm,
pot fi transportaţi dintr-un loc in altul. Datorită înmagazinării amidonului de către
frunzuliţele turionului, acesta din urmă in timp de iarnă se cufundă în apă, unde rămîne
piuă în primăvară. în aprilie, prin consumarea amidonului, turionul Încolţeşte şi se ridică
din nou deasupra apei, unde începe o nouă perioadă de vegetaţie. La noduri, dcalungul
tulpinii, se dezvoltă frunzele verticilate cu rol de capcană, pentru prinderea micilor animale
de apa (C y c l o p s , D a p h n i a , C y p r i s , etc.). Frunza are aparenţa unei vezicule, cele două
jumatăţi-valve ale limbului formînd un unghiu de 00°. Nervura mediană constituie axa de
mişcare. Marginile valvelor sînt răsfrînte către interior şi sînt prevăzute cu creste dinţate,
unele mai mari şi altele mai mici. Pe faţa superioară deosebim 4 zone: prima, marginală,
dinţată, fără glande, a doua, către interior, cu glande, a treia, din nou fără glande, apoi
a patra, apropiată de nervura mediană, atît cu glande digestive ce secretă enzime pro-
teolitice, cît şi cu peri sensilivi. în apă, la temperatura de 24 — 30°, valvele sînt deschise.
Întîmplător, dacă ânimalcule de apă vin în atingere cu perii sensitivi sus amintiţi, valvele
w închid. Cu cît este mai mare numărul perilor atinşi, cu atît închiderea se face mai repede.
Prin închiderea valvelor, spaţiul dintre ele se micşorează, animalculele capturate Vin în
atingere cu glandele digestive, care emit'enzime proteolitice pentru digerarea organismelor
Urmează apoi absorbţia substanţelor lichefiate. Aldrovanda are frunze mai slabe decît
D io n o A }a \ ele se închid cu mult mai încet şi digeră numai o singură dată.
O b s . 2. Printre anomalii, după Moesz, se cunosc indivizi fără pseudopeţioli şi fără

sete. apoi exemplare ale căror frunze dintre 2 verlieiie pot fi alterne, precum şi indivizi
c u flori gemene. Tot Moesz a descoperit în jurul Oraşului Stalin şi var. D u r i e u i Gasp. ap.
Moesz in Ann. .Mus. Nat. Hung. V (1882) 524.
* Genul 201. D R <î S E R A *) L.

^Gen. pl. [ed. 1 (1737) 89, nr. 253], ed. V (1754) 136, nr.] 351. - R o u ă
cerului.
*) După greeesul drosos = rouă, deoarece glandulele plantei secretă un lichid ca

'ou a, cu care digeră insectele.
548 F L O R A H .P .R .
Plante perene cu rădăcini fibroase şi rizom vertical, fusiform, care se reino-

eşte de la an la an, odală cu creşterea plantei. Frunze aşezate în rozete bazale.
Fiecare frunză alcătuită dintr-un petiol lung şi un limb rotund, obovat
sau liniar cuneat, acoperit pe faţa superioară cu o m ulţim e de glande roşie-
tice, cleioase, lung pedicelate. A ceste glande (care au fost num ite de Darwin
tentacule) sînt sensitive şi secretă sucuri cu ajutorul cărora planta prinde,
omoară şi digeră insectele, Inflorescenţă cimoasă alcătuită din flori radiare,
cu caliciu profund 5-fidat. Corolă cu 5 petale alungit cuneate, albe. Andro-
ceu cu 5 antere extrorse; polen în tetrade. Ovar superior, de regulă cu 3,
rar 4 —5 cârpele pluriovulate. Capsulă deschizîndu-se prin 3 —5 valve,învelită
în caliciul persistent. Sem inţe numeroase, fusiforme, cu tegum ent subţire.
Genul cuprinde 86 specii, dintre care 10 specii se găsesc în emisfera
de N, 14 în America de S, 15 în Africa de S, iar restul de 47 specii sînt răspîn-
di te în Austialia. La noi cresc spontan: D . rotundifolia, D. anglica, D. inter
media şi D . obovata.y
O b s . Dat fiind că speciile de D r o s e r a trăiesc pe turbă bogată în azot, dar care nu
poate fi absorbit, ele completează substanţele proteice digerînd insecte, ca Odonate,
Collembole, Diptere şi altele. în stare de repaus, glandele ce se află pe suprafaţa lim
bului stau întinse. Orice excitaţie a glandei, mecanică sau chimică, se transmite la limb
şi deci la celelalte tentacule, care încep să se aplece toate în spre centru, acoperind
insecta ce s-a aşezat acolo. Tentaculele sînt prelungiri formate din epiderma şi ţesutu
rile subepidermice ale limbului. Prin mijlocul pcdicelului trec o serie de traheide care la
vîrf se ramifică, alcătuind un fel de pachet, înconjurat de un strat de celule turtite, care
la rîndul lor sînt împrejmuite de celule glandulare, marcate la mijloc prin cîte o vacuolă.
Cînd se produce excitaţia, vacuola din aceste celule se fragmentează şi se colorează.
S-a dovedit că numai regiunea superioară, de cap, a tentaculelor este sensitivă. Dacă
această regiune de cap se taie, atunci nu se mai produce excitaţia. Căldura moderată,
electricitatea, ca şi orice substanţă organică azotată, acţionează puternic şi determină
mişcări ale tentaculelor. Un fragment de fir de păr, în greutate de J0,000832 mg, poate
determina curbarea tentaculelor. Substanţele neazotate nu provoacă totuşi nici o mişcare.
După ce insecta este moartă, aceste glande, din producătoare de mucus cleios, devin
producătoare de enzime proteolitice (droserină), care analoage cu pepsina sucului gastric
al animalelor carnivore, înlesnesc digestia. Produsele de digestie în stare lichidă sînt
apoi absorbite de glandulele mici, scurt pedicelate sau sesile, ce se află pe suprafaţa
mediană a limbului. (După resturile de schelete chitinoase nedigerate ce rămîn pe
frunzele de D r o s e r a , se poate evalua numărul de insecte, în medie 15—20, ce cad pradă
pe o frunză în timpul unei perioade de vegetaţie.
S-a dovedit că speciile de D r o s e r a pot fi cultivate şi fără hrană animală, dacă au
suficient azot, fosfor şi potasiu, însă devin mult mai pipernicite. S’a găsit că D r o s e r a
creşte în greutate de 2 ori mai mult, iar florile de 3 ori şi fructele de 5 ori, atunci cînd
îşi completează hrana cu insecte.
1 a Capsulă cu şănţuleţe longitudinale. Sem inţe de 0,5 mm lungime. Tulpini

la bază de cele mai m ulte ori arcuite, ascendente; Frunze late de
2 —5 mm ........................... ...................................................3. D. intermedia
Planşa 90. — 1. A l d r o v a n d a v c s i c u l o s a L., la . un verticil de frunze, lb . floare

mărită, văzută din faţă. — 2, 2a. D r o s e r a i n t e r m e d i a Hayne. — 3. D , r o t u n d i j o l i a L. — 4.
D . o b o v a ta M. et K., 4a. frunză mărită. — 5. D . a n g l i c a Iluds.
PLANŞA 90
i >r «j ^ e r a ’: e \ : . 561
1 b Capsula fără şănţuleţe. 4; netedă. Tulpină erectă..................................2

2 a Frunze întinse orizontal, cu lamină rotunjită (orbiculară). Sem inţe de
1 —5 mm lungim e ............................................................ 1. D . rotundifolia
2 b Frunze obişnuit verticilate, cu lam ină liniar cuneată sau ob ovată----- 3
3 a Lamina frunzelor liniar cuneată. Capsulă bine dezvoltată. Seminţe de
1 mm lungim e ..............................................................................2. i). angliea
3 b Lamina frunzelor obovată. Capsulă obişnuit slab dezvoltată. Polen
şi sem inţe de regulă atrofiate................................................... 4. 1). obovata
l^ D . rotundifolia L. Sp. pi. ed. I (1753) 283; Juzep. in FI. U .R .S .S .

IX (1939) 2. — Rorella rotundifolia AII. FI. pedem. II (1785) 88. — Rouă
cerului. — H asm atfu.— Rundblăttriger Sonnentau.— E x s .: FR E nr. 545 a7
nr. 546 a, b, c. — I c . : PI. 90, fig. 3.
Frunze în rozete la baza tulpinii, cu limb rotund, de 0 ,4 —1 cm lungime

şi 0,4 5 —1,8 cm lăţim e. Peri glandulari capitaţi, acoperă partea superioară
a limbului, cei marginali de 4 —5 mm lungime, cei mediani lungi de
0 ,5 —1 mm. Peţioli glabri, de 1 —7 cm lungime. Tulpini floriferc erecte,
puţine (1 —3), înalte de 10—25 (30) cm (la f. breviscapa Rgl. de 4 —6 cm)
întrec de 2 —4 ori frunzele. Inflorescenţa cimă scorpioidâ multifloră. Caliciu
tubulos campanulat, lung de 3 ,5 —4 mm. Corolă albă, alungit obovată,
lungă de 4 —6 mm. Capsulă oblongă, netedă, de 5 —6,5 mm lungime şi de
2 —2,5 mm lăţim e. Sem inţe fusiforme, netede, de un galben deschis, lungi pină
la 5 m m .—V I —V III.
S t a ţ i u n e a . Prin turbării, în care dom ină Sphagnum.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a ia M a r e : Mţii Ouaş-Gutin: V f. Brazilor la SV de Remeţ
(r. Sighet) şi tinovul Vlăşchinescu la E de Firiza (r. Şomcuţa Mare); Hoteni în tinoavele
«La B altă» (r. Sighet); Mţii Ţiblcşului la îezeru Mare la NE de VI. Pietrii, Dragomireşti
la Dumbravă, Poienile de sub Munte la Taul Bălţii (r. Vişeu). R e » . C l u j : Rodna (r. N ăsăud);
Călăţele, între Călăţele şi Belceşti, Văleni, Ciucca pe V. Poicului, Valea Drăganului (r.
Huedin); Mţii Gilăului: Mt. Marc, Padiş, Piatra Grăitoare şi Vf. Cirligaţi la Izvoarele
Someşului Cald; Someşu Cald pe Dl. Beleş (r. Cluj); V. Vadului lingă Belioara (r. Turda);
Neagra şi de aci pînă la Mt. Cucurbeta din .Viţii Bihorului (r. Cîmpeni); Băgau (r. Aiud).
R e g . A u t . M . : Borsec la « Harmas L ig e t» (r. Topliţa); V. Sălardului din Mţii Gurghiului
(r. R eghin); Izvorul Mureşului la « .Vlarosnvir » (r. Gheorghieni); Tuşnad pe Mt. « Biidos »
şi leacul Si*. Ana, Mţii Harghita in Pasul Tolvaioş, Sîncrăicni şi la turbăria Luci (r. Ciuc):
Covasna (r. Tg. Săcuesc); Ozun, Reci în niestecănişul de la « Retyi-Nyir » (r. Sf. Gheorghc);
Vlăhiţa. Băile Ilomorod pe « Lassu Âg patak », Corurid ţr. Odorhei). R e g . S t a l i n : Cirţa,
Arpaş la Gloduri şi La Găuri (r. Făgăraş); Şaeş în tinov (a dispărut în ultimii 10 ani)
(r. Sighişoara). R e g . H u n e d o a r a : Petroşeni la Cîndetu. R e g . O r a d e a : Remeţi (r. A leşd):
Stina de Vale (r. Beiuş), R e g . C r a i o v a : Crasna din Vale la E dc Fintina din Mieria şi între
Izvoare, Gurani pe V. Crasnei (r. Novaci). R e g . P l o e s t i : Mt. Penleleu la Lacul Manta,
Lacul Roşu şi Şapte Izvoare, V. Bîsca Mare (r. Cislău); Bisoca ţr. Beceni). R e g . B a c ă u :
Poiana Sărată (r. Tg. Ocna). R e g . S u c e a v a : Crucea în Tinovul Mic din Gura Bărnărelului
(a dispărut), Vatra Dornei, Dorna Cîndrenilor, Şarul Dornei, Cosna, Poiana Stampei
(r. Vatra Dornei); între Pojorîta şi Fundul Moldovei (r. Cîmpulungj.
552 FL O R A R .P .R .
î n t r e b u i n ţ ă r i . Părţile aeriene ale plantei sînt de mult întrebuinţate în medi

cina populară. Glandele frunzelor produc enzime proleolitice al căror principiu activ nu
este încă cunoscut. Ilerba Droserae se consideră ca un leac specific în contra tusei con
vulsive, superior altor plante medicinale. în U.R.S.S., ţărăncile opăresc oalele de lut
punînd în apa fierbinte frunze dc D ro se ra , deoarece fermenţii din frunză dizolvă substanţele
proteice chiar în porii vasului.
R ă s p. g e n . : Eurasia, America dc N. £
2. D. ânglicâ Huds. FI. Angl. I, ed. II (1778) 35. — D . longifolia L. Sp.

pl. ed. I (1753) 282, p. p .; Juzep. in FI. U .R .S .S . IX (1939) 5. - Rorella
longifolia Gilib. FI. lithuan. V (1798) 141. — E xs.: FR E nr. 543 a, b. — I c . :
Pl. 90, fig. 5.
2J-. Frunze dispuse în rozete la baza tulpinii, cu limb liniar alungit sau liniar
cuneat, de 1,5—4 cm lungim e şi 0 ,2 —0,5 cm lăţim e, acoperit pe faţa superioară
cu peri glanduloşi, lungi pînă la 7 mm. Peţiol glabru, de 2 —9 cm lungime.
Tulpini scapiforme 1 —3, erecte, de 2 ori mai lungi decît frunzele. Flori
puţin mai mari decît la specia precedentă. Caliciu de 5 —6 mm lungime.
Corolă cu petale spatulate, de 5 —7 mm lungim e, albe. Androceu de cca 5 mm
lungime. Capsulă ovată, netedă, depăşind lungim ea caliciului. Sem inţe
închise la culoare, fusiforme, de cca 1 mm lungim e. — V I I —V III.
S t a ţ i u n e a . Sporadică prin turbării, împreună cu Sphagnum .
R ă s p. î îi ţ a r ă : R eg. A u t. M . : Băile Tu.şnad pc Mt. « Budos »; Misentea, Sîncrăieni
(r. Ciuc). R eg . S ta lin : Hărman (r. Stalin).
R ă s p. g e n . : Eurasia, America de N. ^
3. D. interm edia H ayne Bot. Bilderbuch (1798) 18; Flora U .R .S .S . IX

(1939) 6. — D . longifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 282, p.p. — I c . : Pl. 90,
fig. 2, 2 a.
2J-. Frunze în rozete la baza tulpinii (scapului), îndreptate în sus, cu lamină

cuneat obovată, lungă de (5) 7 —12 mm şi lată de 2 —4 (4,5) mm. Peţiolii de
1,3—3 cm lungim e: tulpini de regulă 1 —3, la bază arcuite, ascendente, de
5 —8 cm lungim e, adesea cu puţin mai lungi decît frunzele. Sepale lungi de
3 —4 mm, unite la bază. Petale 5 (rar 6), obovate, albe, pînă la 5 mm lungim e.
Stam ine 5 (rar 6), de 3 —4 mm lungim e. Capsulă piriformă, cu 3 —4 şanţuri
longitudinale. Sem inţe de 0,5 mm, ovate, cu tegum ent alipit, subverucos şi
negru. - V I I - V I I L
S t a ţ i u n e a . Sporadică prin turbării.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Mţii Gilăului; Mt. Marc, Tăul Căpăţînii, Tăul Sărat
Calul de Piatră, Izvoarele V. Şoimului.
R ă s p . g e n . : Europa, India Occidentală, America de N.
VIO LA C EA E 553
4. D . obovâta Mert. et Koch in Rohl. D cutschl. FI. II (1826) 502. — D .

rotundifolia x D . anglica Lasch in Bot. Zeit. X V (1857) 514. — E x s .: F R E
nr. 544; F H E nr. 748. - I c .: Pl. 90, fig. 4, 4 a .
4 . Frunze îndreptate de cele m ai m ulte ori în sus, obovate, sau în formă

de lopată, cu lam ina lungă de 1 ,2 —2 cm şi lată de 0 ,4 —0,9 cm. Peţioli
treptat îngustaţi, de 4 —5 cm lungim e. Scap de 10—15 (20) cm lungime,
glabru, de 2 —3 ori mai lung decît frunzele. Cima cu 1 —8 flori. Stigm ate
bilobate. Capsulă adesea redusă, m ai scurtă decît caliciul. Sem inţe obovate,
lungi de cca 1 mm. — V I —V II.
S t a ţ i u n e a . Sporadică prin turbării, împreună cu ambii părinţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg, A u t . M .: Turbăria Mohoş aproape de Băile Tuşnad (r. Ciuc)

Răsp. g e n . : Europa. Vf
Fam. 43. VIOLACEAE *) DC.

in Lam. et. DC. FI. fr. IV, ed. III (1805) 801.
Plante ierboase, la noi înalte de 5 —30 cm, în alte ţări semiarbuşti, arbuşti
şi arbori, cu frunze alterne, întregi, glabre sau pubescente, stipelate. Pedunculi
’cu 2 bracteole. Flori solitare, bilateral simetrice (zigomorfe), mai rar cu sime
trie radiară (actinomorfe), hermafrodite, sau mai rar (cele exotice) unisexuate.
Sepale 5, persistente. Petale 5, libere, neegale, cea inferioară de regulă mai
marc, prelungită în formă de pinten drept, um flat sau subţire, adesea ridicat
In sus. Stainine 5, formează în jurul ovarului un cilindru în ch is; filamentele
scurte sau lipsă (Pl. 91, fig. 2); antere cu conective apendiculatc la partea
superioară (Pl. 91, fig. 2 c). Ovarul cu un stil şi un stigm at, complet acoperit
de stamine, sesil, unilocular, format din 3 cârpele (rar 2 —5). Ovule răsturnate
(anatrope) cu placentaţie parietală. Fruct capsulă loculicidă, se desface în
lungul suturilor prin 3 valve elastice (Pl. 92, fig 2 c, Pl. 93, fig. 3 a). Seminţe
prevăzute cu un apendice cu conţinut uleios (elaiosom). Embrion drept (Pl.
91, fig. 3, 4, 25, 26).
Obs . în familia Violaceelor sc observă două feluri de flori: flori chasmogame, adică
flori obişnuite, cu corolă evident deschisă şi flori cleistogame, lipsite de corolă, cu toate
piesele florale închise în caliciu în timpul fecundaţiei şi care de obicei stau la baza
plantei, pe suprafaţa solului sau sînt ascunse în pămînt. La florile cleistogame, grăun
tele de polen, fără să cadă din tecile anterci, dă naştere la un tub polinic care pătrunde
prin stigmat la ovule produeîndu-se astfel o autofecundare. Formarea hibrizilor pe această
'cale nu este posibilă.
Genul 202. V I O L A * * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 267, nr. 679], ed. V (1754) 402, nr. 898. - V i o r e a ,
Tămîioară, Toporaş, Pansea.
*) Prelucrată de G. G r i n ţ e s c u , M. G u ş u l e a c , şi Acad. E. I. N y ă r â d y.
**) Din cuvîntul latinesc Viola, derivat din diminutivul grecesc «Vion», nume de
floare des întîlnit în mitologia greacă.
554 flora r .p .h.
Flori pedunculate, aşezate la subţioara frunzelor, cu 2 bracteole la bază.

Sepale ± egale, la bază cu apendici pronunţaţi, Îndreptaţi în jos. Petale inegale,
cea inferioară de regulă mai mare şi prevăzută la bază cu un pinten gol, celelalte
unguiculate. Stamine cu filam ente foarte scurte, late, libere. Anler'e libere sau
puţin unite, cu conectivul la vîrf cu apcndicul triunghiular; cele două inferi
oare cu cîte o ncctarină care se Întinde In pinten (Pl. 91, fig. 1 şi 2 d). Ovar
format din 3 cârpele cu numeroase ovule. Stil alungit, la partea inferioară
de cele mai m ulte ori subţiat şi uneori îndoit, la partea superioară ± îngroşat
(mai rar subţiat), glabru. Stigm at fie în formă de rostru ± îndoit în jos, fie
oblic disciform sau prevăzut cu un guler incom plet şi scurt rostrat, fie capitat
turtit bilobat sau globulos urceolat, cu deschizătura în partea anterioară (Pl.
91, fig. 5 —23). Fructul capsulă, se desface în 3 valve. Seminţe rotund ovale,
cu endosperm bogat şi funicul transformat în carunculă (strofiolă) bogată
în materii oleaginoase şi dezvoltată mai ales la grupa « Uncinatae », consti
tuind un mijloc de răspîndire cu ajutorul furnicilor (elaiosom).
Genul cuprinde aproxim ativ 500 specii, răspîndite pe tot globul pămîntesc.
D e t e r m i n a i * ea speciilor
1 a Stigm at în formă de rostru curbat, ± ascuţit (Uncinatae) sau foarte
scurt (Rostratae) (Pl. 91, fig. 5, 6, 7, e tc .)................................................. 2
1 b Stigm at fie oblic gulerat sau oblic disciform, cu un rostru scurt, fie
turtit si bilobat sau globulos urceolat, cu deschizătura în partea
anterioară (Pl. 91, fig. 15, 18, 1 9 - 2 3 ) .......................................................20
2 a Tulpină glabră sau peste tot păroasă, cu peri neregulaţi..........................3
2 b Tulpină lipsă, sau în caz că se dezvoltă, uniserial păroasă........................19
3 a Plante ± tufoase, fără tulpină norm ală.....................................................4
3 b Plantă cu tulpină foliată, cu sau fără rozetă de frunze b azale............. 10
4 a Plante cu stoloni .................................................................................................5
4 .b Plantă fără stoloni ( V. collina produce adeseori dinrizom şi din rădăcini
ramuri asemănătoare unor stoloni) .............................................................8
5 a Stoloni de obicei scurţi şi groşi, albicioşi sau verzi, întotdeauna pro-
s t r a ţ i ........................................................................................................................... 6
5 b Stoloni subţiri, ± alungiţi, ± ascendenţi, neînrădăcinaţi, adeseori
floriferi ................................................................................................4. V. alba
6 a Stipele lat ovatc, de 6 —7 mm lungime, scurt fimbriate, brun glanduloase,
necilitate sau obiş ciliate la vîrf (Pl. 92, fig. 2 a). Frunze orbicular
cordate. Flori cu petale de un violet închis. Petale drepte........... 7
6 b Stipele lanceolate, de 1,5 —3 cm lungime, ciliate, lung fimbriate, cu
fimbriile mijlocii cel puţin egale cu jum ătatea lăţimii stipelei (Pl.
92, fig. 3 b). Frunze cordat ovate, mai rar orbicular cordate. Petale fie
în întregime întunecat violete şi la uscare albastre deschis sau albe,
fie în 1 /3 —1 /2 inferioară albe şi în partea superioară întunecat vio
lete sau albastre ..............................................................................3. V. suavis
7 a Frunze rotunjite, reniform cordate sau lat ovate, ± egal de lungi şi
late, de 1 —3 cm diam. Stipele ovat triunghiulare, la bază late de 5 —6
mm, lungi de 6 —7 mm, cele superioare mai lungi, puţin lanceolate,
VIO LAC EA E 555
glabre, scurt timbrate, cu fimbrii brun glanduloase. Flori violete.

Stigm at cu rostru uncinat, aproape egal cu diametrul stilului. Plantă
comună, odorantă........................................................................ 1. V. odorata
7 b Frunze de aceeaşi formă, de un verde deschis, translucide, subţiri,
fragile, cele mature foarte alungite (pînă la 27 cm), cu limbul de 5 —S
cm lăţim e. Stipele palide, membranoase, ovat ascuţite, scurt glandulos
ciliate. Flori ± odorante. Rostrul stigm atului orizontal sau suberect,
mai scurt decît diametrul stilului. Plantă rară din Dobrogea 2. T. ignobilis
8 a Frunze de primăvară şi vară, împreună cu peţiolii, cu peri deşi, albi

hirsutiformi, moi, m ătăsoşi mai ales pe dos. Stipele lung fimbrate, pe
margini şi pe fimbrii c i l i a t e ....................................................... 7. V. collina
■8 b Frunze ± pubescentc, sau glabre, trunchiate sau adine cordate, unele
decurente în peţiol. Stipele cu fimbrii mai scurte şi slab c i l i a t e ___ 9
9 a Frunze de primăvară la bază profund cordate, mai lungi decît late

5. V. hirta
9 b Frunze de primăvară la baze cuneate, trunchiate sau foarte uşor cor
date, cu sinul larg deschis, decurente în peţiol, triunghiular ovate sau
triunghiular o b lo n g i..................................................... ............... 6. Y. ambigua
10 a Tulpini cu rozete de frunze b azale................................................................ 11
10 b Tulpini fără rozete de frunze b azale............................................................14
11 a Plantă înaltă de 5 —16 cm, glabră. Frunze orbiculat cordate, egal de

lungi şi late, la vîrf subacute sau obtuziuscule, cele inferioare pînă la
10 mm diametru, cele superioare pînă la 15—16 mm diametru. Stipele
lat ovate, fimbriate sau dinţate. Flori violet ceru lee.,17. V. rupestris
11 b Plantă înaltă pînă la 15 cm sau şi mai înaltă, gracilă, cu frunze ovat
cordate, ascuţite, mai lungi decît l a t e ........................................................12
12 a Plantă gracilă, cu frunze inferioare subreniforme, ob tu ze; cele superioare

scurt subacuminate. Stipele liniar lanceolate, lung cuspidate, ± p e c tin a t
fimbriate, cu fimbrii lungi, întotdeauna mai scurte decît peţiolul
14. Y. silvestris
12 b Plantă ± robustă, cu frunze larg cordate, aproape egal de lungi şi
late, la vîrf ± m ucronate.................................................................................. 13
13 a Plantă cu puţine tulpini, fără resturi uscate. Frunze ± orbieulare,

pînă la 4 cm diametru, dispers scurt păroase sau glabresccnte. Slipelcle
inferioare pînă la jum ătatea lungimii lor concrescute cu peţiolul; cele
superioare libere şi dinţate. Flori mari, peste 25 m m . .15. Y. Riviniana
13 b Plantă cespitoasă cu numeroase resturi uscate. Frunze orbiculare.
scurt mucronate, de 5 —6 cm diametru, cele văratice groase, pe dos
cu nervuri sau cu o zonă de culoare purpurie, pe dos dispers părcase
sau glabre. Flori mici, fără miros. Petalele pe margini pătate cu liliachiu
sau albe, pe dos slab cerulee...............................................16. Y. Sieheana 14*
14 a Plantă com plet glabră, cu puţine tulpini, înalte de 4 —20 cm. Limbul
frunzelor ovat lanceolat, atenuat în peţiol aripat................10. V. pumila
14 b Plantă pubescentă sau parţial glabră. Frunze ovat lanceolate, cu bază
trunchiat cordată sau cu n eată......................................................................... 15
556 F L O R A R .P . R .
15 a Stipele mari, evident foliacee, egale sau aproape egale cu peţiolii

superiori. Plante înalte de 14—50 cm, ± pubescente ..8 . Y. elatior
15 b Stipele mici, nefoliacee........................................................................................16
16 a Stipele inferioare cafenii, înguste, aproape întregi, de 5 —7 mm lungim e;

cele mijlocii verzi, lanceolate, serate sau întregi, mai scurte decît jum ă
tatea pcţiolului, cele superioare mai scurte şi mai înguste, de lungim ea
peţiolilor, acuminate .................................................................9. Y. stagnina
16 b Stipele puţin vizibile, lungi cît jum ătatea peţiolului, ± d in ţa te........... 17
17 a Stipele lungi de 2 ,5 —5 mm, cele superioare de 8 —10 mm. Frunze mici,

cordate la bază, oblong ovate, obtuze, glabre, rar subpubescente la
b a z ă .................................................................................................... 11. Y. canina
17 b Stipele mai mari, uneori lungi pînă Ia jum ătatea peţiolului sau mai
l u n g i ............................................................................................................................... 18
18 a Stipele bazale lungi de 6 —10 mm, late de 1—3 mm, cele superioare
lungi de 15—25 mm şi late de 3 —5 mm, lanceolate, rărit dinţate.
Frunze subcordate, ovat lanceolate, ± acuminate, unele la bază puţin
asimetrice, cu vîrful îndreptat într-o p a rte.................... 12. Y. montana
18 b Stipele inferioare penat fidat lacerate, foliacee, mai lungi decît jum ă
tatea peţiolului. Frunze oblong ovate, la bază subcuneate, întotdeauna
subcordate ..............................................................................13. Y. Jordanii
19 a Tulpini la început lipsă sau foarte scurte, dezvoltîndu-se ulterior în

timpul înfloririi; la m aturitate de cca 40 cm, uniseriat păroase
18. Y. mirabilis
19 b Tulpini întotdeauna lipsă. Rizom alungit, subţire, cu stoloni subterani,
subţiri, repenti, lung articulaţi, la capetele lor cu puţine frunze în
rozetă, glabre, din mijlocul cărora se ridică pedunculii cu flori. Stipele
lungi de 5 —10 mm, întregi sau puţin denticulate, concrescute pe jum ă
tate cu peţiolul. Stigm at fără papile, cu rostru scurt şi orificiu mare
19. Y. uliginosa
20 a Stigm at turtit bilobat, fără rostru sau urceolat, claviform sau globulos,.
de ambele părţi cu 2 smocuri de peri între care se află orificiul. Stil
± drept (Pl. 91, fig. 19—2 3 ).......................................................................... 21
20 b Stigm at cu rostru scurL, oblic disciform sau înconjurat parţial de un
guler (Pl. 91, fig. 15—1 7 ) ................................................................................... 22
21 a Stigm at turtit, invers cuneat şi bilobat, cu orificiul între lobi (Pl. 91,
fig. 18). Frunze bazale reniforme, uşor eronat dinţate. Tulpină de obicei
cu 2 flori. Flori mici, galbene. Sepale ciliat d in ţa te; pinten întotdeauna
galben ..........................................................................’................23. Y. biîlora
21 b ’ Stigm at urceolat clavat, pînă la globulos, cu orificiu anterior (Pl. 91,
fig. 1 9 - 2 3 ) ..........................................................................................................24 2*
22 a Stigm at larg disciform, cu rostru îngust cilindric (Pl. 91, fig. 17).
Plante fără stoloni. Frunze cenuşii-verzi, dinţate, triunghiular sag-
tate, larg cordate. Bracteole întregi, de 5 —8 mm lungime, aşezate mii
jos de mijloc. Flori violacee sau pestriţe, lungi de 10—25 mm. Pinten
mai lung decît apendicele c a lic iu lu i./.....................................22. Y. Jo6i
VIO LAC EA E 557
22 b Stigm at ou rostru scurt si larg, oblic, cu guler parţial la bază (Pl. 91,
fig. 15).................................. '................................................. '................................ 23
23 a Frunze bazale glabre, rotund reniforme sau ovate, cordate, la vîrf
obtuze, mai rar scurt acum inate. Stipele libere, albicioase, membra
noase. Bracteole aşezate puţin mai jos sau mai sus de mijlocul pedun-
culului. Flori roşii liliachii, cu pintenul aproape egal cu apendicele
sepalelor.......................................................................................... 20. V* palustris
23 b Frunze bazale relativ mari, lat ovate, orbiculare, cordate sau reniforme,
pe dos ± pubescente, cu vîrf obtuz sau mai rar rotunjit. Bracteole
aşezate mai sus de mijlocul pedunculului. Flori violet deschise, cu pin
tenul de 2 —3 ori mai lung decît apendicele sep a lelo r.. . .21. V. epipsila
24 a Tulpină scurtă, decumbentă sau lipsă. Flori mari, de un albastru
închis ......................................................................................................................25
24 b Tulpini alungite, ascendente, erecte. Stipele dinţate sau penat partite 27
25 a Plantă fără tulpini, cu frunze şi pedunculi bazali. Frunze ovale sau sub-
rotunde, cu lamina sub 1 cm lungime. Stipele mici, întregi, concrescute
cu peţiolul .................................................................. 24. V. alpina
25 b Tulpina există, însă foarte scurtă. Stipele libere, dinţate sau penat
partite .................................................................................................................. 26
26 a Stipele evident dinţate. Plantă cu ltiv a tă ............................. 26. Y. altaica
26 b Stipele penat partite. Petale închis violete, rar gălbui sau albe. Plantă
c u lt iv a t ă ....................................................................................... 25. Y. calcarata
27 a Stipele triunghiular ovate, de jur împrejur dinţate. Pinten peste 1

cm lungime. Plantă c u ltiv a tă .............................................27. Y. cornuta
27 b Stipele lungi, late, foliacee, cu 1 —3 dinţi laţi, ascuţiţi, sau evident
penat p a r tite ......................................................................................................... 28
28 a Plante perene, cu lăstari sterili subterani sau aerieni, rizom subţire,

orizontal şi tulpină ascendentă. Lacinia terminală a stipelelor de obicei
întreagă şi egală sau cu puţin mai mare decît laciniile laterale. Plante
din regiunea m ontană-subalpină, cu flori m ari..........................................29
28 b Plante anuale sau perene, fără lăstari sterili. Lacinia terminală a stipe
lelor ± dinţată, de obicei mai mare şi mai lată decît cele laterale. Plante
din regiunea decîmpie şi cea m on tan ă...........................................................30
29 a Frunze mijlocii eliptice sau lanceolate, cele superioare liniar lanceolate,

fin ascuţite. Stipele fin sectate ......................................29. V. declinata
29 b Frunze mijlocii ± rotunde, cele superioare alungit ovate, adeseori
cordate sau lat lanceolate. Stipele mult mai fidate . . . . 28. V. dacica
30 a Flori foarte mari (4—5 cm). Plantă cultivată în diferite culori sau
pestriţă ................................................... Y. Wittrocfciana (hortensis Auct.)
30 b Flori lungi de 1,5—3 cm ........................................................................... 3131
31 a Flori mijlocii sau mari, de 2 —3 cm în diam., cu petale mult mai lungi

decît sepalele...........................................................................................................32
31 b Flori mici, pînă la 1,5 cm în diam., cu petale delungimea sepalelor sau
mai scurte.................................................................................................................35
558 FJ.ORA R .P .R .
32 a Cel puţin cele 2 peLale superioare, sau adesea toate petalele, de la înce
putul înfloririi, v io le te ........................................................................................33
32 b Toate petalele galbene de la începutul înfloririi, mai tîrziu uneori cu
slabe nuanţe violacee *) 34
33 a Plante anuale sau hibernante .......................................... 30. Y. tricolor
33 b Plante perene ......................................................................... 31. V. Bielziana
34 a Plante anuale sau hibernante, zvelte, cu internodii alungite. Frunze
mijlocii şi inferioare lat cordate o v a te................................. 32. Y. luteola
34 b Plante bisanuale saii perene, multiflore. Frunze mijlocii eliptice sau
ovat oblongi, ± cuneate la bază ......................................33. V. saxatilis
35 a Plante înalte de (10) 15—30 cm, glabre sau glabrescente. Petale cu
pinteni lungi de 7 —15 m m ...................................................34. Y. arvensis
35 b Plante scunde, înalte dc 2 —10 cm, rar mai înalte, des suriu pubes-
ce n te ........................................................................................................... 36
36 a Floare lungă de 4 —7 mm, alb gălbuie, numai cu pintenul violet. Frunze
mijlocii orbiculare sau lat ovate, cele superioare oblongi sau liniar
lanceolate ............................................................................. 35. Y. Kitaiboliana
36 b Floare lungă pînă la 16 mm, cu petalele superioare violete. Toate frun
zele tulpinale lanceolate sau liniar lanceolate. Plante de nisipuri
37. Y. hym ettia
S u b g e n u l NOMIMIUM (Ging.) Kupff. in OBZ (1903) 328; in Kusn., Busch et

Fom. FI. Cauc. crit. 111, 9 (1909) 167.— Sect. N o m im iu m Ging. Mem. fam. Viol. (1823) 1*
Stil treptat îngroşat înspre vîrf. Stigmat foarte variat, cu rostru simpiu sau ± cîrligal,
oblic gulerat sau aşezat pe un disc oblic.
Secţia I. UNCINATAE Kupff. in OBZ l.c.

Stigmat uncinat, cu rostru în unghiu drept sau îndoit în jos, de aceeaşi lungime cît
diametrul sliîului sau de 2 ori mai lung.
1. V. odorâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V

(1949) 363. — V. W iedemanni Boiss. FI. or. I (1867) 457. — V. sarmentosa
M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 172. — Tămîioară, Viorea. — Illatos ibolva —
Wohlriechendes Veilchen. — Onajma Ayninc/raH.— E x s.: FR E nr. 446
b. - I c . : Pl. 91, fig. 1, 2, 5, Pl. 92, fig. 2, 2 a.
4 . Plantă înaltă de 2 ,5 —15 cm, cu rizom gros, articulat, cu rozetă

de frunze bogată şi cu stoloni aerieni scurţi sau lungi, groşi, repenţi, cu
*) Coloraţia violetă de mai tîrziu constituie un caracter latent al celor mai multe
Viole cu flori galbene. Astfel, din indivizi cu flori curat galbene, s-au obţinut prin cultură
şi selecţionare timp de mai mulţi ani, Viole cu flori curat violete. Culoarea violeta latentă,
poate apare în proporţii şi în răstimpuri diferite. A tît timp cît nuanţa violacee apare neîn
semnată faţă de fondul principal, galben al florii, aceasta poate fi considerată nuinai ca
un fenomen întîmplător. care din diferite cauze apare în mod capricios. Fenomenul este
in legătură şi cu îmbătrînirea florilor după polenizare. Aşa se explică că acelaşi individ
poate avea florile la început (deschise) galbene iar după polenizare, cu nuanţe violacee.
Pentru corecta determinare a Violelor din Secţia E u lr ic o lo r e s , trebuie avut în vedere şi
acest fenomen.
VJ0LACKA12 559
rădăcini advcntive la noduri. Frunze verzi închise, rotunde, reniform cor

date sau lat ovate, mari, de 1,5—3 cm lungime şi aproape to t atît de late, ±
lucioase, glabre sau aproape glabre; cele de vară glabrescente, cu limb de
4 —6 cm lungime şi + to t atît de lat, cu baza adine cordată. Stipele triun
ghiulare, late de 5 —6 mm, lungi de 6 —7 mm, cele interne lanceolate, glabre,
fimbriate, cu fimbrii scurte, dese, brun glanduloase. Flori mirositoare. Pedi-
celi glabri sau uşor alipit pubescenţi. Bracteole aşezate la jum ătatea pedun-
culului sau mai sus. Sepale ovate, obtuze la vîrf. Petale ovate, de un violet
închis, mai rar albe, sulfurii, albastre, roşcate, pestriţe, lungi de 1—2,5 cm, ±
emarginate sau întregi; cele laterale lanceolate, cea inferioară cu un pinten
obtuz, lung de 2 —4 mm, puţin mai lung decît apendicele sepalelor, drept
sau îndoit în sus, de culoare violetă. Stil turtit lateral, cu stigm at îndoit
în formă de cîrlig, cu rostrul aproape egal cu diametrul stilului (Pl. 91, fig. 5).
Capsulă sferică, triedrică sau hexagonală, cu muchiile puţin pronunţate,
verde sau purpurie. — III —IV.
S t a ţ i u n e a . Prin zăvoaie, tuferişuri, lunci, pe marginea pădurilor
de foioase, prin poieni, de-alungul cursurilor de ape, mai cu seamă în regiunea
deluroasă şi de cîmpie.
Răsp. în tară: Comună în întreaga ţară.
var. genâina Boiss. FI. or. I (I (1867) 458; Grec. PI. ind. Rom. (1901) 4 . — V .
a d o r a taa. t y p i c a Beck FI. NO II (1892) 515. — Stipele scurte, de 5—6 mm lungime, lat
ovate sau lat triunghiulare, la mijloc late de 3—5 mm, glabre, scurt timbrate, glanduloase
cu glandule brune; fimbriile mai scurte decît lăţimea stipelelor. Flori violete. — R e g . C l u j :
Cluj în Grădina Botanică (FRE nr. 446 b). R e g . T im i ş o a r a : Băile Herculane, Mt. Domo-
gîed (r. Almaş). R e g . C r a io v a : Bucovăţ pe rîpa Jiului (r. Craiova). R e g . P lo e ş t i : Pucbeni
la Păd. Balota (r. P loeşti); Borăneşti sub coasta Ialomiţei (r. Urziceni). R e g . B u c u r e ş ti:
Titu în pădure (r. Răcari); Pasărea In Păd. Pustnicu (r. Brăneşti). R e g . G a la ţi: Mrea Cocoş
(r. Tulcea). R e g . B î r l a d : Neguleşti (r. A djud); Focşani la Păd. Crîngu, Coteşti. R e g . I a ş i :
laşi la Galata şi Copou; Huşi în Păd. Dobrina. R e g . S u c e a v a : Păd. Tîrnauoa (r. Botoşani)
var. ciliatii G. Grinţ. var. nova in Âdd. III, pag. 645. — Exs*: FRE nr. 446 a. —
Partea superioară a stipelelor, împreună cu fimbriile rărit păroase. — R e g . C l u j : Cluj la
Făget, Finaţe şi la Ilajongard. R eg. C r a io v a : Bucovăţ, Lunca Craîovei, Palilula în Păd.
Solomon, Podari în V. Hoţului (r. Craiova); Gura Motrului în Păd. Arginteşti (r. Filiaşi).
R eg. P i t e ş t i : Piatra Olt în Păd. Miloov (r. Slatina). R e g . P lo e ş t i : Tîrgovişte la Mrea Dealu,
Văcăreşti în Păd. Văcărească (r. Tîrgovişte); Brazi (r. P loeşti); Sinaia pe V. Căşăriei;
Armăşeşti (r. Urziceni). R e g . B u c u r e ş ti: Periş (r. Snagov); Brăneşti. R e g . C o n s ta n ta :
Gura Dobrogei în tuferişuri (r. Medgidia). R e g . B a c ă u : Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica;
Tg. Neamţ la Cetatea Neamţului. R e g . I a ş i : Huşi în Păd. Dobrina; laşi la Copou, Bucium.
var. sarmentosa M.B. FI. Laur.-cauc. I (1808) 172, III (1819) 166. — Rizoin scurt,
cu 5—10 stoloni lungi de 20—50 cm, subţiri, tîrîtori, adesea înrădăcinaţi, la maturitate
foarte flexuoşi, ca şi peţiolii frunzelor, cu internodii lungi de 3—7 cm. Frunzele stolonilor
reniform cordate, cu virful obtuz, sinul bazai larg deschis şi peţiolii scurţi. Frunzele
dc pe rizomul principal inegale, cu limbul cel mai mare de 8 cm lungime şi 7 cm lăţime,
orbicular. Stipele ca Ia specia tipică. — R e g . C r a io v a : Gura Văii (r. Tr. Severin). R e g .
560 FLORA R.P.R.
P lo e ş t i : Armăşeşti (r. Urziceni); Seciu-Boldeşti pe Dl. Gîlmeia (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş ti:

Pasărea în Păd. Pustnicu (r. Brăneşti). R e g . C o n s ta n ţa : Esecliioi în Păd. Cîsîca (r. Adamclisi).
f. Simonkaiana Gây. in MBL XY (1916) 49. — Frunze pe faţă glabre (la tip
pubescenle), în rest ca la tip. — R e g . C l u j : Cluj; Aiud..
După culoarea şi forma petalelor, pot fi deosebite următoarele forme:

1 a Petale late de 5—6 m m ........................................................................................................ 2
1 b Petale înguste, de 2—3 min., jumătate albastre azurii şi jumătate albe
f. caertilea G. Grinţ. f. nova in Add. III, pag. 646. — R e g . P i t e ş t i : în
zăvoiul Oltului spre Halta Calinderu şi satul Milcov (r. Slatina). — R e g . B u c u r e ş ti:
Bucureşti în Păd. Otopeni.
2 a Petale liliachii
f. lilăeiiia (Rossm.) Wiesb. in Baenitz Herb. Europ. (1890) 6394. — V .
iila c in a Rossm. ap. Rchb. FI. germ. exc. III (1832) 705, nr. 4498; cf. Baenitz Herb.
Europ. — R e g . P i t e ş t i : Piatra Olt în Zăvoiul Oltului (r. Slatina)
2 b Petale de altă cu loa re..........................: ................................................................................ 3
3 a Petale pestriţe, alb cu violet

f. variegâta (DC.). — V . o d o r a ta v a r ie g a ta DC. Prodr. I (1824) 297. — Exs. :
FRE nr. 447. — R e g . C l u j : Cluj în Grădina Botanică şi pe Dl. Hajongard.
3 b Petale albe sau galbene ......................................................................................................... 4
4 a Petale albe. Pedunculi uşor păroşi. Sepale obtuze

f. dumetdrum (Jord.). — V . d u m e to r u m Jord. Pug. pl. nov. (1849) 16. —
V . o d o r a ta var. d u m e to r u m Rouy et Fouc. FI. Fr. III (1896) 25. — V . o d o r a ta var.
a lb a Auct. pl., non Bess. — V . o d o ra ta f. a lb iflo r a Neuman Sveriges FI. (1901)
268. — R e g . C r a io v a : Gura Văii po Pîr. Vodiţa (r. Tr. Severin).
4 b Petale galbene la bază. Pedunculi păroşi. Stipele la vîrf ± ciliate. Bractei ovate şi
ciliate. Capsulă îndesuit păroasă
f. sulîurea (Cariot) Rouy et Fouc. l.c. (1896) 26. — V . s u lf u r e a Cariot
Et. fleurs. ed. II (1860) 63. — R e g . B u c u r e ş ti: Păd. Bolintin (r. Crevedia).
î n t r e b u i n ţ ă r i : întreaga plantă conţine alcaloidul violina analoagă emetinei

din rădăcină de ipecahuana şi mai mulţi glicozizi cu conţinut de ester metilic ai acidului
salicilic. Rădăcinile conţin cantităţi însemnate de saponine. Datorită acţiunii acestor
saponine, rădăcinile se folosesc în prezent în scopuri medicinale ca expectorant. în medicina*17
P l a n ş a 91. — 1. V . o d o r a ta L., secţ. long. a florii. — 2. idem, poziţia staminclor:

a. stigmat, b. apendice lameliform pe antere, c. antere, d. apendici nectariferi la 2 antere*—
3. V . h ir ta L., sămînţa şi caruncula.—4. V . c o llin a Bess., sămînţa şi caruncula. —5. V . o d o r a ta
L., pistil. — 6. V . s u a v is var. c y a n e a (Cel.), pistil. — 7. V . h ir ta L., pistil (prelungirea punc
tată după datele lui Kupffer).— 8. V . s ilv e s tr is Lam., pistil (2 exemplare).— 9. V . R i v i n i a n a
Rchb., pistil din profil şi din faţă.— 10. V . r u p e s lr is Schm., pistil.—11. V . elaxior Fr., pistil.—
12. V . c a n in a L., pistil din profil şi din faţă. — 13. V . u lig in o s a Bess., pistil din profil şi din
faţă.— 14. V . m ir a b ilis L., pistil.— 15. V . p a l u s t r i s L., pistil.— V . e p i p s il a Ldb., pistil.—
17. V . J o o i Jka., pistil.— 18. V . b if lo r a L., pistil din faţă şi din profil.— 19. V . a lp in a Jacq.,
pistil. — 20. V . tr ic o lo r L. pistil. — 21. V . a r v e n s is Murr., pistil din profil şi din faţă. —
V . d e c lin a ta W. et K., pistil. — 23. V . s a x a t i l i s Schm., pistil., — 24. V . u lig in o s a Bess.
înfăţişarea plantei florifere, 24a. idem, secţiunea peţiolului. — 25. V . tr ic o lo r L., sămînţa
cu earunculă. — 26. V . a m b ig u a W. et K., sămînţa cu carunculă.
Figurile 5—23 sînt mărite de 10 ori şi toate originale.
PLANTA 91
VIO LA C EA E 563
populară sînt folosite florile pentru proprietăţile lor pectorale, sudorifice şi uşor laxative.
Plantă decorativă. Prin selecţiune şi cultură sistematică, din specia sălbatică horticultorii
au ajuns să producă varietăţi cu flori mari, ± luni? pedunculate, de diferite nuanţe între
violet şi albastru, plăcut mirositoare. Mai de mult, ţara noastră importa violete din Italia
şi Franţa. Astăzi acest comerţ a încetat, deoarece şi grădinarii noştri le pot cultiva. Cultura
lor reuşeşte numai sub geam. Cele mai căutate varietăţi din comerţ sînt: Violete de patru
sezoane, care înfloresc aproape Lot anul, Violele de Parina, cu flori lung pedunculate, de
un albastru deschis şi foarte odorante şi Violete «de France», cu cele mai mari flori dintre
varietăţile cultivate. \
Răsp. g e n . : Europa, Asia Mică, Siria, Caucaz.
2. V. ign6bilis Rupr. FI. Cauc. (1869) 148; Kupffer in FI. cauc. crit. (1909)
185; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 364.
2ţ. Plantă asemănătoare cu V. odorata, înaltă d c 3 —7 cm, după înflorire

de 15—27 cm. Rizom gros, cu internodii scurte. Stoloni aerieni lungi de ±
22 cm, cu rădăcini la noduri şi rozete de frunze. Frunze la început mici, de
1 — 7 cm, deschis verzi, translucide, subţiri, fragile, toate ± uniforme, cele
dezvoltate lungi pînă la 27 cm, late dc 5 —8 cm, rotunde sau rar ovate, foarte
obtuze, cu sinul bazai adînc sau larg deschis, pe margini fin crenate sau
crenat dinţate, glabre sau spre bază, pe peţioli şi pe nervuri fin pubescente. Sti
pele membranoase, palide, ovat ascuţite, cuspidale, pe margini ± ciliate, ±
lung fimbriate şi ± glanduloase. Flori 1, rar 2, lungi de 2 cm, deschis violete,
± odorante, cu peduncul glabru sau slab pubescent, cu peri reverşi. Bractei
2, aşezate la mijloc sau mai jos. Sepale glabre, ovate sau alungit ovate, obtuze.
Petale cu margini întregi sau fin crenate, cele laterale barbulate. Pinten
lung de 2 —3 mm, drept, obtuz. Ovar pubescent. Stil turtit lateral, cu rostru
orizontal sau suberect, îndoit în formă de cîrlig, mai scurt decît diametrul
stilului. Capsulă de 5 —7 mm în diametru. Flori cleistogame, adesea ± nume
roase. — I I I —IV.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci şi prin crăpăturile stîncilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Basarabi, în fundul văii, Gura Dobrogei (r.
Medgidia). R e g . G a la ţi: Măcin pe Mt. Pricopan la Piatra îm bulzită; Beştepe (r. Tulcea).
Răsp. g e n .: R. P. Romînă, Caucaz, Persia.
3. V. suâvis M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 164; W . Beckr. Viol. eur.

(1910) 8 et Viol. Schw. in Neue Dcnkschr. Sehw. Nat. Ges. XLV, 1 (1910) 9;
Juzep. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 365. — V. odorata p. Steveni Bess. Cat.
hort. Cremen. (1811) Suppl. II, p. 17; M. B. l.c. (1819) 164. — F. odorata p.
suavis Boiss. FI. or. I (1867) 458. — F. sepincola Kupff. in Kusn., Busch
et Fom. FI. cauc. crit. III (1909) 186, non Jord.; W. Becker in Beib. B ot.
Centralbl. X X X V I, 2 (1918) 19, s.l. — Toporaşi. — OnajiKa npHHTHan. —
I c . : Pl. 91, fig. 6, Pl. 92, fig. 1, la , 3, 3a, b.
564 F L O R A R .P .R .
4- Rizom îngroşat, cu stoloni scurţi, ± îngroşaţi, orizontali, subterani.

Frunze de vară în general mai îngust sau mai lat cordat ovate, obtuziuscule,
acuminate, cu lăţim ea cea mai mare în treimea inferioară, cu peri scurţi
şi alipit sericei, mai rar glabre, foarte lung peţiolate. Stipele lungi de 1,5—3
cm, ± îngust lanceolate, palid verzui, aproape glabre, ± lung fim briate;
fimbriile mijlocii lungi cît 1 /2 din lăţim ea stipelei. Bractei de obicei înserate
în partea inferioară a pedunculului, mai rar lăţite. Petale fie în întregime
violete şi la uscare albastre deschis sau albe, fie în 1 /3 —1 /2 inferioară albe
şi în partea superioară întunecat violete sau albastre. Pinten scurt şi gros.
Capsulă mare, globuloasă, alipit pubescentă sau glabră. Flori mirositoare. —
I I I -I V .
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tuferişuri, locuri umbrite, prin luncile rîu-
rilor, de la cîmpie pînă în etajul m ontan.
O b s . W. Becker, monografistul Violelor, consideră pe F . s u a v is ca o « specie
colectivă » care cuprinde mai multe « microspecii » (subspecii). Situaţia sistematică a acestor
subspecii înrudite nu este pe deplin clarificată, după cum nu este stabilită precis nici aria
lor geografică. Din această nesiguranţă a rezultat că însuşi W . Becker şi-a modificat
opinia în repetate rînduri (cf. OBZ (1941) 63—66). După acest autor (Beih. Bot. Centralbl.
(1918) 19), F . c y a n e a descrisă în opera sa-Viol. eur. (1910) 15, corespunde numai în mică
parte cu V . c y a n e a în sensul lui Celacovsky şi în mai mare măsură cu F. p o n tic a creată
de el mai tîrziu (Beih. l.c.) iar pe de altă parte, această V . p o n tic a se aseamănă foarte mult
cu F. s c p in c o la Jord. din Europa, occidentală. Aşadar, după W. Becker, F. s u a v i s ,
p o n tic a , s c p in c o la , a u s tr ia c a şi W o îf f ia n a sînt microspecii (subspecii) subordonate la V .
s u a v is s.l., iar F. c y a n e a este considerată ca specie aparte, pe cînd după Hand.-Mazz.
(OBZ l.c.), F. c y a n e a ar aparţine deasemeni la această grupă, aşa cum o tratăm şi noi.
Deoarece aceste unităţi se deosebesc prin caractere de valoare sistematică relativ mică şi
dc constanţă îndoelnică, noi le considerăm numai ca varietăţi în cadrul speciei F. s u a v i s .
Vâri abilitatea speciei
1 a Stigmat cu rostru uncinat., îndoit în jos (Pl. 91, fig. 6 ).............................................. 2

1 b Stigmat cu rostru orizontal sau puţin ridicat (Pl. 91, fig. 7 )...................................... 3
2 a Peţiolii frunzelor dc vară relativ scurţi, Frunze slab pubescente. Petale violacee,
numai la bază a lb e ........................................................................................ var. austriaea
2 b Peţiolii frunzelor de vară foarte lungi. Frunze aproape glabre, cărnoase. Petale ±
cerulcc, în jumătatea de jos curat albe. Stipele lanceolate, lungi *de 2 —3 cm. Capsulă
glabrescentă......................................................................................................... var. cyanea
3 a Bracteole aşezate sub mijlocul pedunculului. Peduncul pubescent. Stipele mari,

lungi de 2—4 cm. Capsulă ± glabrescentă................................................. var. suavis
3 b Bracteole aşezate deasupra mijlocului pedunculului. Peduncul cu peri deşi, reverşi.
Stipele mici, lungi de 1 —2,5 cm şi late de 3 —4 mm. Capsulă alipit sau patent
păroasă .................................................................................................... var. Jagcllonica
P l a n ş a 92. — l r Viola suavis M. B., var. cyanea (Cel.). — la . idem, exemplar

mic. lb . stipelă. — 2. F. odorata L., 2a. stipelă. — 3. F. suavis M. B. var. suavis (M. B.),
3a. idem, 2 frunze de vară, 3b. stipelă.
PLANŞA 92
V IO L A C E A E 567
var. austriaca (A. et J. Kern.). — V. austriaca A. et J. Kern. in Ber. Nat.-med.

Ver. lnnsbr. III (1872) L X X I, non A. Kern. in Sehed. FEAH I (1881) 13, nr. 67: W.
Becker Viol. eur. (1910) 13; Viol. Schw. in ]STeue Denkschr. Schweiz. Natf. Ges. XLV,
Abh. 1 (1910) 9. — V. suavis Andrae in Bot. Zeit. XI (1853) 416, sec. Simk. Enum. (1886)
109; Wiesb. in Verb. ZBG Wien (1873) 544. — Frunze de vară ovate sau alungit ovate,
subacuminate, la bază deschis cordate, slab pubescente, cu peţioli relativ scurţi. Stipele
lanceolate, glabre sau spre vîrf rărit ciliate, lung fimbriate; fimbriile mijlocii lungi de
1 —1,5 mm, brun glanduloase, egale cu jumătatea lăţimii stipelei. Bractei înserate sub
mijlocul pedunculului. Petale deschis violete, în treimea inferioară albe. Stil cu rostru
uncinat. Capsulă slab pubcscentă sau glabră. Flori mirositoare. — Reg. Stalin: Sibiu.
Guşteriţa (r. Sibiu) ; Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Craiova:
Cerneţi, Hinova pe Dl. Stîrmina (r. Tr. Severin); Bucovăţ, malul Jiului spre Leamna,
malul Jiului spre Işalniţa (r. Craiova); Strehaia.
• var. cyanea (Cel.). — V. cyanea Cel. in OBZ (1872) 349; W. Becker Viol. Schw.
l.c. (1910). — V. austriaca A. Kern. in Sched. FEAH I (1881) 13, nr. 67, non. A. et J.
Kern. l.c. (1872); Beck FI. NO II, 1 (1892) 526. — V. sepincola ssp. cyanea (W. Becker)
Gams in Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 648. - Ic. : Pl. 91, fig. 6, Pl. 92, fig. 1, la , b.
Frunze lat cordat ovate, cu sinul bazai puţin adînc şi deschis, la vîrf obtuziuscule, rar
subacuminate, aproape glabre, cu peţioli foarte lungi şi lamină groasă. Stipele ± lanceo-
latc, ± alungit acuminate, de 2—3 cm lungime, glabrescente, ± fimbriate, cu fimbrii
glanduloase, ± ciliate. Bractei relativ mai scurte decît la specia precedentă, înserate sub
mijlocul pedunculului. Petale albastre, deschis violete pînă la întunecat violete, în jumătatea
inferioară albicioase. Stigmat cu rostru uncinat. Capsulă glabrescentă. Flori mirositoare. —
Reg. B aia M . : Vişeu pe V. Morii, Borşa pe V. Şerban şi V. Muierii, Petrova la Ohloha
ţr. Vişeu). Reg. Cluj: Cluj la Hajongard, Păd. Hoia, Fînaţe, Tăietura Turcului, Becaş;
Cheia Turzii, Băile Sărate Turda (r. Turda). Reg. A ut. M .: Covasna (r. Tg. Săcuesc).
Reg. Stalin: Dăişoara (r. Rupea). Reg. Ploeşti: Breaza de Sus (r. Cîmpina); Valea Călu
gărească, Scăeni, Boldeşti pe Dl. Gîlmeia şi V. Bisericii, Seciu pe V. Atîrnaţi sub Dl.
Gîlmeia (r. Ploeşti); Vitioara de Sus în zăvoiul Teleajenului (r. Teleajen). Reg. P iteşti;
Vărzaru (r. Piteşti).
f. perfimbriata (Borb.). — V. cyanea var. perjimbriata Borb. in OBZ X X X IX
(1889) 415. — Stipele lung fimbriate, cu fimbriile lungi cît lăţimea stipelei. — Cluj pe
Dl. Hajongard.
var. suavis (M. B.). — V. suavis M. B. FI. Taur.-cauc. III (1819) 164, s. str .;
Juz. in FI. U.R.S.S. XV (1949) 365. - V. odorata major M. B. l.c. I (1808) 171. — V.
sepincola Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III. 9 (1909) 186, s. str., non
Jord. — V. pontica W. Becker Viol. asiat. et austral, in Beih. Bot. Centralbl. X X X V I,
2 (1918) 18. — Ic. : Pl. 92, fig. 3, 3a, b; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) 178, Pl.
X X X V a. — Plantă cu stoloni ± scurţi, subţiri, orizontali, adesea subterani. Frunze
lung peţiolate, lat ovate sau orbicular ovate, pe margini crenulate, la bază adînc cordate,
cu sinul relativ îngust; cele de vară mai adînc cordate, rotunjite, subacuminate, pubes
cente. Stipele alungit lanceolate, lungi de cca 2 —3 cm (la mijloc late dc cca 3 mm;, lung
glandulos fimbriate, cu fimbrii mijlocii lungi cît juma lalea lăţimii stipelelor, împreună
cu acestea ± ciliate, mai ales în partea superioară. Flori mirositoare, cu petale în partea
de sus cerulee, în jumătatea de jos albe, cu bracteole lungi de 1 cm, aşezate sub mijlocul
pedunculului. Peduncul pubescent. Stigmat cu rostru orizontal sau puţin ridicat tn sus (nu
uncinat ca Ja V. odorata, V. suavis var. austriaca şi var. cyanea). Capsulă mare, globu-
loasă, slab pubcscentă sau glabrescentă. — Reg. Craiova : Reşca, Amărăşti la Păd. Prapor
ţr. Caracal). Reg. Ploeşti: Brazi, Romîneşti, Puclieni (r. P loeşti); Buzău la Păd. Dumbrava;
Armăşeşti, Urziceni (Moara Veche), Sinteşti^ Borăneşti, Speteni, Goşereni (r. Urziceni)
568 F L O R A R .P .R .
R e g . B u c u r e ş t i : Gomana (r. V idra); Periş, Ţigăneşti spre Mînăstire (r. Snagov); Cri vina
(r. Crevedia); Clinceni (r. Mihăileşti); Bucureşti: Pantelimon, Otopeni, Păd. Băneasa,
Chitila, Mogoşoaia; Brăneşti, Păd. Pustnicu la Mrea Pasărea (r. Brăneşti); Slobozia in
Păd. Moş Toma si Slobozeanca, coasta lalomiţei (r. Slobozia); Frumuşica (r. Leldiu .
R e g . C o n s ta n ta : Piua Petrei (r. Feteşti); Gura Dobrogei, Cheia, Basarabi (r. Medgidia :
Esechioi, stînci la Lacul Gîrliţa, Almalău (r. Adamclisi). R e g . G a la ţi: Macin pe Dl. Pricopan;
Letea, Mrea Cocoş (r. Tulcea). R e g . I a ş i : Iaşi la Copou. R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefâ-
neşti spre Prut (r. Truşeşti).
var. JagelIonica (Zap.). — V . s u a v is ssp. J a g e lh n ic a Zap. Consp. FI. Galic, in Rozpr.
Akad. Umj. lom. 14 B (1914) 219. — V . r o x o la n ic a Blocki în OBZ X X X V III (1888) 15. —
l '. r o x o la n ic a Zap. l.c. 225, pro hybr. o d o r a ta X J a g e llo n ic a . — V . m ir a Zap. l.c. 233.
pro hybr. J a g e ll. x s ilv e s tr is . — Plantă matură robustă, cu stoloni subterani şi aerieni
numeroşi, în parte ascendenţi. Frunze de vară mari, cenuşii-verzi, lat ovate, la bază adînc
cordate, cu peţioli lungi pînă la 30 cm, cu peri reverşi. Stipele ± îngust lanceolate, lungi
de 1 —2,5 cm şi în partea inferioară late de 3—4 mm, glandulos fimbriate şi ciliate, cu
fimbrii lungi de 0,7—1,5 (1,8) mm, ciliate. Pedunculi acoperiţi cu peri deşi, reverşi.
Bracteole inserate deasupra mijlocului pedunculului. Petale albe sau întunecat violete,
la uscare devin dc un albastru deschis. Stigmat cu rostru orizontal, îndreptat înainte.
Capsulă globuloasă, ± alipit sau patent păroasă. — R e g . S u c e a v a : Rediu, Petreşti,
Albeşti, Slînca-Ştefăneşti spre Prut (r. Truşeşti).
R ă s p . g e n . : Europa, Balcani, Asia de SV.
4. V. aI U Bess. Prim. FI. Galic. I (1809) 171; Juzep. in FI. U .R .S .S

X V (1949) 366, tab. X V III, fig. 3. - 7 . scolophylla Jord. Obs. pl. crit. V II
(1849) 9. — 7 . virescens Jord. in Bor. FI. Centr. Fr. II, ed. III (1857) 77.—
7 . Armena Boiss. et H uet Diagn. III, Ser. II, 5 (1856) 48. — 7 . alba ssp.
armena (Boiss. et Huet) W . Becker in Allg. bot. Zeitschr. 76 (1905) 28. —
Viorele albe. — Fehăr ibolya. — W eisses Veilchen. — Onajnta 6ejian. — Exs.:
F R E nr. 1525. - I c . : Pl. 93, fig. 3, 3a, Pl. 94, fig. 1, la , 2, 2a, 3, 4, 4a.
21. Rizom gros, cu stoloni subţiri, ± alungiţi, ascendenţi, neînrădăcinaţi,

adeseori floriferi, uneori în locuri uscate lipsesc (/. subcollina Gremli, Pl. 94,
fig. 2). Frunze lungi de 1 —7 cm, late de 1 —5,5 cm, ± lat ovate, cu margini
plane, slab crenate, la bază ± adînc cordate, cu sinul ± îngust, mai rar
deschis, pubescente, cu peri lungi, rigizi, albicioşi, mai rar glabre. Peţiolii
deasemeni cu peri rigizi, reverşi. Frunzele stolonilor adesea mai scurte,
aproape triunghiulare, cu baza largă. Stipele liniar lanceolate, ciliate, dis
tanţat şi lung fimbriate. Bracteolele înserate mai sus de m ijlocul peduncu
lului. Flori mirositoare, de 1 —2 cm lungime. Sepale oblongi sau ovate, obtuze,
ciliate, cu apendiculi scurţi. Petale obovate, albe, violete sau pestriţe, cele
laterale puţin barbulate, cea inferioară cu pinten lung, turtit lateral, obtuz,
cu vîrful puţin îndoit în sus, violet sau verzui. Ovar pubescent. Stil cu rostru
îndoit în jos. Capsulă de 2 —3 mm în diam., sferică, acoperită cu peri seti-
formi. — I I I —IV.
P l a n ş a 93. — 1. V io la J o r d a n i i Hanry. — 2. V . k y m e t t i a Boiss. et Heldr., 2a.
sepală, 2b. frunză tulpinală cu 2 stipele. — 3. K. a h a Bess., 3a. stipelă.
P L A N Ş A 93
V IO L A C JiA E 571
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, printre arbuşti, în regiunea colinelor şi cea

m ontană, pînă la alt. do cca 700 m.
O b s . Fără frunze mature şi mai ales fără cele iernatice, precum şi fără stoloni,
determinarea speciei este grea. Stolonii lipsesc aproape regulat la exemplarele de pe locuri
uscate (f. subcollina Gremli), sau la hibrizii cu specii neflagelate; în majoritatea cazurilor
însă sînt trecuţi cu vederea. Mai bătătoare la ochi este culoarea florilor, care variază intre
alb şi violet, de obicei în acelaşi loc, aceste variaţiuni fiind considerate ca forme. După
cercetările noastre, culoarea florilor stă în strînsă legătură cu culoarea frunzelor, care la
rîndul ei este legată dc conţinutul în antocian. în primele stadii ale dezvoltării plantei
•din seminţe, putem stabili şi culoarea florilor ce vor apare mai tîrziu; indivizii cu frunze
deschis verzi vor produce flori albe, pe cînd cei cu frunze închis verzi, flori colorate în roz»
roşu sau violet.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Valea Largă (r. Sărmaş); Turda, Cheile Turzii,

Reg. Aut. M .: Cristuru Săcuiesc (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Rîşnov; Gisnădia,
Cisnădioara, Sadu, Şura Mare, Guşteri ţa, Sibiu; Proştca Mică, Biertan, Mediaş. Reg.
Hunedoara: Deva; Zam (r. Ilia); Alba Iulia. Reg. Timişoara: Timişoara; Tisoviţa, Băile
Ilereulane pe Mt. Domogled ţr. Almaş). Reg. Craiova: Gura Văii in V. Vodiţei, Turnu
Severin, Cerneţi pe Dl. Iorgutovei (r. Tr. Severin); Carpen, Pleniţa; Gura Motrului în
Păd. Arginteşti (r. F iliaşi); Lunca Craiovei, Bucovăţ pe Coasta Jiului, Leamna, Podari în
Păd. Hoţului, Palilula în Păd. Solomon, Şopotu (r. Craiova); Reşca, Praporu (r. Caracal).
Reg. P iteşti : Piatra Olt la Păd. Milcov (r. Slatina); Govora, Rîmnicu V îlcea; Valea Rea
(r. Curtea de Argeş); Piteşti în Păd. Trivalea; Cîndeşti (r. Muscel); Mrea Stinişoara sub
Mt. Cozia (r. Loviştea); Petreşti (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Tîrgovişte, Teiş, Văcăreşti,
Mrea Dealu, TViforîta, Ochiuri, Răsvad (r. Tîrgovişte); Lăculeţe (r. Pucioasa); Breaza,
Cîinpina, Băneşti, Moreni (r. Cîmpina); Mărgineanca, Brazi, Plopeni, Seciu-Boldeşti pe Dl,
Gîlmeia, Bărcăneşti, Tinosu, Valea Călugărească (r. P loeşti); Nenciuleşti, Dobrileşli (r.
Buzău); Urziceni, Broşteni (r. Urziceni). Reg. Bucureşti: Crivina, Bolin ţinu, Malu Spart în
Păd. Căscioarele (r. Crevcdia); Ciorogîrla în Păd. Cotrooeanca (r. Mihăileşti) ; Bucureşti:
Cotroceni, Roşu, Pantelimon, Păd. Andronache, Băneasa, Mogoşoaia, Otopeni, Chitila;
Bîcu, Buftea. Ciocăneşti (r. Răcari); Căldăruşani, Ţigăneşti, Ciolpani (r. Snagov); Brăneşti,
Cernica, Pasărea (r. Brăneşti); Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Slava-Cerchcză (r.
Istria); Gîrliţa, Esechioi, Băneasa (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Luncaviţa (r. Măcin).
Reg. B lrlad: Tecuci; Bîrlad, Mrea Adam. Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Dl. Cozia şi pe
Cernegura; Mt. Ceahlău pe Ocolaşu Marc; Petricani în Păd. Ţiglău, Graşi (r. Tg. Neamţ).
Reg. Ia şi: Huşi în Păd. Dobrina; Iaşi (Copou, Galata), Bucium, Vişan, Niţelea, Bîrnova,
Mîrzeşti, Schitu Stavnic, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani, MînăstireaDoamnei,
Mrea. Agafton (r. Botoşani).
f. albillora (Wiesb.) Hogi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 647. — V. alba var. albillora
Wiesb. in Deulsch. Bot. Mon. (1855) 45. — Flori albe. Este tipul speciei.
f. violarea (Wiesb.) Hegi 1. c. — V. alba var. violacea Wiesb. 1. e. — V. alba var.
Besseri Beck FI. NO 11. 1 (1892) 513. — Flori violacee.
f. variegăta (W. Beokr.) Hegi 1. c. — V. alba vdi.variâgata W. Becker Viol. eur. (1910)
21. — Flori pestriţe.
f. rul>ra (Bicknell) Hegi. 1. c. — V. alba var. rubra Bicknell in W. Becker 1. c. 21. —
Flori roşii.
o72 F L O ItA R .P .R .
f. roşea (Freyn) Hegi 1. c. — F . a lb a var. ro ş e a W. Becker. 1. c. — F . s c o to p h y lla

Jord. var. ro şe a Freyn in Verh. ZBG Wien XVII (1867) 262. — Flori roze.
f. eaerulca G. Grinţ. f. nova in Add. III, pag. 646. — Flori ceruleu albastre.
ssp. Dehnhardiii (Ten.) W . Beckr. Veilch. bayer. FI. (1902) 11. — V.

Dehnhardtii Ten. in Ind. sem. hort. Neap. (1830) 12; Syll. (1841) 117; V.
odorata (3. Dehnhardtii Boiss. FI. or. I (1867) 458. — V. Cretica Boiss. et
Heldr. in Boiss. Diagn. II, Ser. 1, V III (1849) 51. - I o .: Pl. 94, fig. 1, la .
Frunze de vară lat ovate, ovat orbiculare sau rotunde, la vîrf obtuze
sau rotunde, mai rar spre virf cu margini subconcave şi acutiuscule, la bază
cu sinul profund, ± îngust cordat, alb hispidc sau glabrescente, foarte rar
glabre. Frunze de primăvară lat ovate sau reniforme, lungi de 4 —6 cm şi
late de 4 —5,5 cm, mai rar de 2 —4 cm în diam. Stipele brune sau verzi, punc
tate, pe margini hispide, distanţat fimbriate, cu fimbrii brun glanduloase,
ciliate şi glabre, cele mijlocii mai lungi decît jum ătate din lăţim ea stipelei.
Bracteole inserate la mijlocul pedunculilor. Sepale oblongi, obtuze. Petale
mari, ± emarginate, cele laterale puţin barbulate, violete, variegate sau albe.
Capsule 'globuloase, acoperite cu peri scurţi. — I I I —IV.
jReg. T im i ş o a r a : Băile Herculane pe Vf. Şuşcului (r. Almaş). R e g . C r a io v a : Leamna,
Bucovăţ, Palilula pe V. Solomon, Podari pe V. Hoţului (r. Craiova). R e g . G a l a ţ i : Macin
pc Dl. Pricopanului şi sub Mt. Suluc.
Răsp. gen. a subspeciei: Europa de S.
Răsp. g e n . a s p e c i e i : Europa centrală şi dc S, Caucaz, Asia de SV, Algeria.
5. V.Turta L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949)

369, tah.„jl8, fig. 4. — Viorea nemirositoare. — Borzas ibolya. — Rauhhaa-
riges Veilchen. — Onajina KOpoTKOBOJiocucTaH. — E x s .: FR E nr. 449. —
I c . : Pl. 91, fig. 3, 7, Pl. 95, fig. 1, l a - c .
2|_. Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical sau ascendent, uneori rami
ficat. Frunze de primăvară de obicei ovate sau triunghiulare, cordate sau
puţin trunchiate, de regulă nu mai lungi decît late, cu vîrful în unghiu ascuţit.
Peţiolii zţ: pubescenţi sau glabri. Frunzele de vară oblong ovate, mari, cu
lamina de 4 —10 cm lungime şi 2 ,5 —5,5 cm lăţim e, la bază profund şi ±
deschis cordate, crenat dinţate, scurt pubescente, cu peţioli lungi de 5 —20
cm, scurt pubescenţi. Stipele ovat lanceolate, lungi de 2 —4 mm, pe margini
întregi sau fimbriate, cu fimbrii rare care nu depăşesc jum ătate din lăţim ea
stipelei. Pedunculi florali mai lungi decît frunzele de primăvară, cu brac
teole aşezate la mijloc. Flori violete sau palid violete, lungi de 15—20 mm,
fără miros. Sepale alungit ovate, obtuze. Petale recurbate spre interior, emar
ginate ; pinten roşcat, ascuţit, cu vîrful puţin îndoit în sus. Stil turtit lateral,
P l a n ş a 94. — 1. V io la a lb a Bess., s s p . D e h n h a r d tii (Ten.) Beckr., la . o parte din

stipelă (mult mărită). — 2. F. a lb a Bess. f. s u b c o llin a Grcmli, 2a. stipelă. — 3. F . a lb a
Bess. — 4. F. a lb a Bess., 4a. două stipele.
P L A N Ş A 94
cu vîrful îndoit în formă de cîrlig. Capsule sferice, de regulă pubescente.

Seminţe cu carunculă (elaiosom) mare. — III —V.
S t a ţ i u n e a. La marginea pădurilor, in crînguri, zăvoaie, fîneie, pîr-
loage.
Răsp. în ţară: Comună în toată ţara.
f. vulgâris DC. Prodr î. (1824) 295. — V. hirta var. pubescenlifolia W. Becker Viol.
eur. (1910) 34. — Reprezintă tipul speciei. Frunze dezvoltate hirsute, cu peţioli patent
hirsuţi şi lamină alungit ovată. Flori mai mici de 2 cm. — Comună.
f. gliibritdlia (W. Beckr.). — V. hirta var. glabrifolia W. Beckr. 1. c. — Frunze dez-
voltaLe glabre, cu peţioli glabri sau rar păroşi. — Cluj la Hajongard.
f. siibciliăta (Borb.). — F. hirta var. subciliata Borb. Vasm. FI. (1887) 253. — Diferă
de tip prin bracteile mai lung acuminate si ciliate, petale mai înguste şi mai lungi. —
Cheile Turzii.
f. product a Nyăr. in Borbăsia III (1941) 92. — Lamina cu marginile concave şi
± lung aeuminată. — Reg. Cluj: Tăuţi (r. Cluj).
1. grandiliora Pacher FI. carinth. III (1887) 152. — Floare foarte mare, lungă de
20—25 mm. — Reg. C lu j : Cluj la Lacul Sălicea, Fînaţele Clujului in tuferişuri la
Copîrşaie (r. Cluj).
f. fraterna (Rchb.). — V. hirta var. fraterna Rchb. Pl. crit. I (1823) 39. — Plantă
mică, cu frunze mici, ± glabrescentă. Florile se ridică deasupra frunzelor. Formă timpurie
de primăvară, din pajişti. — Reg. C lu j : Cluj la Făget, Tăuţi, Dl. Ciuha (r. Cluj).
f. dlba Ging. in DC. Prodr. I (1824) 295. — V. hirta a. nivea Schur Enum. pl.
Transs. (1866) 79. - Flori albe.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de SV şi pînă în Altai.
6. V. ambigua W .e t K .P l. rar. Hung. II (1805)208; Juzep. in FI. U .R .S.S.

X V (1949) 370. — V. campeslris M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 171. — F.xs,:
FR E nr. 450 a, b. - I e . : Pl. 91, fig. 26, Pl. 95, fig. 2, 2 a - c ; W. et K., l.c.,
pl. 190; Săv. et Rayss. Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 34b.
4 . Plantă fără stoloni, înaltă de 3 —15 (20) cm. Rizom destul de gros, de
obicei vertical sau oblic, cu internodii scurte, indesuite, cu o rozetă de frunze,
sau ramificat la capătul superior, cu 2 —4 rozete de frunze, formînd o tufă
mică, rotundă. Primele frunze de primăvară mici, lat ovat cordate, glabre
sau glabrescente, cele următoare alungit ovate sau triunghiulare, ± cărnoase,
spre vîrf alungite şi obtuze, cu margini uşor convexe sau plane, mărunt
crenat dinţate, scurt hirsute, la bază deschis cordate sau trunchiate, de regulă
cu sinul bazai puţin arcuit şi scurt atenuat în peţiol. Peţioli retrors şi ±
scurt păroşi. Frunzele văratice de 2 ori mai lungi decît late, cu marginea
slab concavă sau dreaptă, spre vîrf contrase, obtuze sau subacuminate, spre
bază mai late, slab pubescente, rar glabre. Stipele îngust lanceolate sau liniar
subulate, glabre sau rar pubescente, distanţat fimbriate. Flori 1 sau mai
m ulte, egale sau ± mai lungi decît frunzele. Peduncul floral cu 2 bractei
576 F L O R A R .P .R .
fixate aproape de mijloc, adeseori chiar mai sus. Flori lungi de 15—20 mm.
Sepale alungit eliptice, de obicei glabre. Petale închis violete, cele superioare
alungit obovate, uşor îngustate în unguiculă. Pinten ± violet, puţin îndoit
în sus, mâi lung decît apendicele sepalelor. Stil turtit lateral; stigm at cu
rostru în formă de cîrlig. Ovar şi capsulă sferice, des pubescente. Seminţe
cu apendice cărnos (carunculă) lung. (Pl. 91, fig. 26). — I I I —IV.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, uscate, poieni, fineţe, stînci, pe sol
sărac în calcar.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j : Bistriţa, V. Şieului (r. Năsăud); Apahida pe Dl. Ciuha,
Cluj (Fînaţe, Păd. Hoia, la Copîrşae), Cojocna (r. Cluj); Băile Sărate Turda, Cheia Turzii,
Săcel (r. Turda); Ciumbrud (r. Aiud). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Sînpetru, (r. Stalin);
Mănărade (r. T îm ăveni); Sebeşul de Jos, Guşteri ţa, Şura Mare, Daia, Tălmaciu, Slimnic
(r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaş); Dăişoara (r. Rupea); Sighişoara. Reg. Hunedoara:
Boz, Sebeş (r. Sebeş). Reg. Tim işoara: în Banat (Heuff.), Reg. Craiova : Arginteşti
(r. Filiaşi), Pleniţa în Păd. Verbiceni; Corabia. Reg. P iteşti: PiaLra Olt în Păd. Milcov
(r. Slatina); Piteşti la Trivale. Reg. P loeşti : Cîmpina, Ciocîrlia în Păd. Arion şi la Movila
Ţiganului, Dudeasca-Armăşeşti, Coşereni, Sinteşti, Borăneşti, Bărcăneşti pe coasta Ialo-
miţei (r. Urziceni). Reg. Bucureşti: Păd. Darvaşi-Crevenciuc (r. Alexandria); Gruiu
(r. Olteniţa). Reg. Constanta: Ciucurova (r. Istria); Gura Dobrogei, Basarabi (r. Medgidia):
Casimcea (r. Hîrşova); Ostrov, Coada Lacului Gîrliţa (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Greci
la Coasta îm bulzită (r. Măcin); Bărboşi pe malul Prutului (r. G alaţi); Tulcea la Cîşla,
Beştepe (r. Tulcea). Reg. Birlad: Vîrteşcoiu pe Dl. Şuţu (r. Focşani). Reg. Ia şi: laşi
(Copou, Galata), V. Largă, Cristeşti, Schitul Stavnic, Miroslava, Slînca pe Dl. Vulturi,
Uricani, Valea Lupului (r. Iaşi); Dealu (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Mînăstirea Doamnei
(r. Botoşani).
f. gymnocârpii (Jka.) Beck FI. NO II. 1 (1392) 512; Becker Viol. eur. (1910) 42. —
V. gymnocarpa Janka in OB Wochenbl. VII (1857) 199, n. seminud., in Linn. X X X (1859)
559. — Capsule glabre. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Lacu (r. Gherla). Reg. Stalin:
Dăişoara (r. R upea); Şura Mare, Sibiu, Cisnădioara, Cisnădie, Boiţa (r. Sibiu); Oraşul
Stalin. Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş).
f. âspcra Nyâr. in Borbâsia III (1941) 92. — Frunze cenuşii pe ambele feţe din
cauza perilor denşi şi scurţi. — Cluj în Păd. Hoia.
Răsp. g e n . : Europa, Asia de SV.
7. Y. collina Bess. Catal. Hort. Cremen. (1816) 151; Juzep. in FI. U .R .S .S .
X V (1949) 373, tab. 18, fig. 5. - I c . : Pl. 91, fig. 4, Pl. 95, fig. 3, 3a, b.
4 . Plantă fără stoloni. Rizom gros, vertical, cu nodurile frunzelor din

anii trecuţi îndesuite,, adesea cu ramuri scurte term inate în rozete de frunze.
Frunze de primăvară lat ovate pînă la orbiculare, acute sau scurt acum inate, la
P l a n ş a 95. — 1. Viola hirta L., exemplar de primăvară, timpuriu, la . idem, exem

plar de primăvară, lb . idem, frunze şi fruct, Ic. stipele. — 2. V. ambigua W. et K., exeinpi.
florifer, 2a, 2b. idem, exemplare cu frunze dezvoltate şi cu fructe. 2c. stipelă. — 8.
V. collina Bess., exempl. florifer, 3a. exeinpi. cu frunze dezvoltate şi cu frunze, 3b. stipelă.
PLANŞA 95
bază ± adînc cordate, cu peri deşi, albi, moi, mai ales pe faţa inferioară;
cele văratice de regulă orbiculare, la bază adînc şi îngust cordate. Toate
frunzele inciz crenate pînă la subrepand crenate, pe faţă moale şi mătăsos
păroase, cu peţioli albi hirsuţi sau pubescenţi. Stipele îngust lanceolate,
lung acuminate, palid verzui, ± lung fimbriate, cu fimbrii lungi cît jum ă
tatea stipelei sau mai lungi, pe margini şi fimbrii des ciliate. Flori mici, miro
sitoare. Pedunculi dispers hirsuţi, cu bracteole lungi, aşezate deasupra m ij
locului. Sepale lanceolate, late, ciliate, cu apendicele mai lat trunchiat. Petale
violet închise (la plantele noastre), îngust obovate, rotunjite la vîrf, cele late
rale barbate. Pinten scurt, recurbat în sus. Stigm at cu rostru subţire, ori
zontal. Capsule globuloase, hirsute. — I I I —IV.
S t a ţ i u n e a . In locuri deschise, uscate, mai rar prin tufişuri, pe sol
calcaros.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj: la Fîntîna lui Bilaşcu, Dl. Hajongard, Fînaţele
Clujului; Turda, Cheile Turzii, Tureni (r. Turda); Valea Mare, Rodna (r. N ăsăud); Bistriţa.
R e g . A u t . M . : Sovata (r. Singeorgiul de Pădure). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Sînpetru
(r. Stalin); Sibiu, Cisnădioara, Sadu, Tălmaciu, Sebeş, Guşteriţa, Daia, Şura Mare,
Noul, Slimnic (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaş), R e g . H u n e d o a r a : Govăşdia (r. Hune
doara). R e g . C r a io v a : Vîrciorova la Porţile de Fier, Cerne ti (r. Turnu Severin), Şimnicu
prin vii (r. Craiova); Reşca (r. Caracal). R e g . P lo e ş t i : Cîmpina; Strejnicu, Crivina,
Seciu pe Dl. Gîlmeia, Ploeşti; Mţii Bucegi în V. Jepilor (r. Sinaia); Gîrbovi în Păd.
Groasa (r. Urziceni); Dobrileşli (r. Buzău). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti (Chitila); Săbăreni
în păd. R îioasa; Ciocăneşti (r. R ăcari); Afumaţi la Plrlitură (r. B răneşti); Lehliu
(r. Lehliu). R e g . R î r l a d : Răstoaca pe Dl. Roşia (r. Focşani). R e g . B a c ă u : Răpciuni
(r. Ceahlău); R e g . I a ş i : Schitul Tărîţa, Dl. Repedea (r. Iaşi).
f. stolonilera Murr in W. Beckr. Veilchfl. Tirol (1902) 9. — Rizom ramificat în 1—2
turioni scurţi, fără lăstari. — R e g . P lo e ş t i : Seciu-Boldeşti pe Dl. Gîlmeia în V. Ludului
(r. P loeşti); Dobrileşti (r. Buzău).
O b s . V . c o llin a este puţin variabilă. In flora noastră, planta cu frunze tinere
seamănă mai mult cu V . h i r t a , dar se deosebeşte prin părozitatea mai abundentă a
frunzelor, cu peri mai moi, patenţi, albi şi lucitori. Mult mai caracteristice sînt stipelele
cu peri deşi, drepţi, pe faţă, margini şi fimbrii.
Răsp. g e n . : Europa, U.R.S.S. pînă în Manciuria, Coreea.
Scot. II. ROSTRATAE Kupff. in Kusn., Busch et Fom. FI. cauc. crit. III, 9 (1909)
167, 193. — Gruppe R o s tr a ta e Kupff. in OBZ LIII (1903) 328. — A x i l l i f lo r a e W. Becker
Viol. eur. (1910) 44.
Stigmat mai scurt decît jumătatea diametrului stilului, slab aplecat şi îngustat
într-un orificiu terminal (Pl. 91, fig. 8—14).
8. V. elâtior Frios N ovit. FI. Suec. ed. II (1828) 277; Morariu in Anal.
Acad. Rom. Ser. III, t. 21 (1946) 252; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949)
389; W . Becker Viol. eur. (1910) 63; Viol. asiat. (1917) 391. - V. persicifolia
580 F L O R A R .P .II.
Schkuhr Bot. Handb. V II (1803) 857, non Roth (1789). — V. montana Borb.
in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. ed. H i (1890) 213, non L. - E x s .: FR E nr.
451. - I c . : Pl. 91, fig! 11, Pl. 96, fig. 1.
2J-. Plantă înaltă dc 14—50 om, cu tulpini drepte, în întregime acoperită

cu peri foarte scurţi. Frunze lanceolate sau ovat lanceolate, cu baza trun
chiată sau puţin cordată, mai rar slab cuneată, cu peţiol îngust aripat. Stipele
foarte mari, de 2 —3 cm lungime, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate,
de cele mai m ulte ori în partea inferioară inciz dinţate, în cea superioară
cu marginea întreagă; cele mijlocii de lungimea peţiolului, cele superioare
mai lungi decît acesta. Florile ating sau depăşesc adesea lungimea frunzelor.
Pedunculi cu bracteole aşezate m ult mai sus de mijloc. Sepale lanceolate,
ascuţite. Petale obovate, albastre deschis şi cu striaţiuni albastre închis,
la bază albe, cele laterale pronunţat barbulate, cu pinten verzui, cu puţin
mai lung decît apendicele sepalelor. Capsula pronunţat muchiată, ou vîrf
ascuţit, glabră. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . In lunci uscate, păduri, la margini de păduri, tuferişuri,
în regiunea de cîmpie şi de dealuri.
f. pubescens Morariu in An. Acad. Rom. Ser. I i i, Tom. 21 (1946) 252. — întreaga
plantă des şi scurt păroasă. — R e g . C l u j : Cheia Turzii lîngâ moară (r. Turda). R e g
B u c u r e ş t i : Ghimpaţi, Petru Rareş în Păd. Albele (r. Mihăileşti); Ylaşin în Păd. Teşila
(r. Giurgiu); Hrăneşti.
f. glabrescens Morariu 1. c. Tulpina şi frunzele glabre sau cu peri disperşi în lungul
nervurilor de pe dosul frunzei. — R e g . O r a d e a : între Tărian şi Borş (r. Oradea). R e g .
P l o e ş t i : Crivina în Păd. Clinceanca (r. Ploeşti); Nucet in Păd. iuda Mare (r. Tîrgovişte).
R e g . B u c u r e ş t i : Săbărcni în Păd. Rîioasa (r. Răcari).
Răsp. g e n . : Eurasia.
9. V. stagnina Kit. in Schult. Ost. FI. ed. II (1814) 426; W. Beckr.

Veilch. bayer. FI. (1902) 28; Viol. eur. (1910) 61. — V. persicifolia *) Roth
Tent. FI. germ. II (1789) 270; W. Beckr. Viol. asiat. ct austral, in Beih. Bot.
Centralbl. X X X IV .2 (1917) 393; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V (1949) 390. -
V. lactea Rchb. Ic. pl. crit. I (1823) tab. 208; FI. germ. cxc. III (1832) 707
p. p., non S m .; Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab. X V I, fig. 4507. — V. stricta
Hornem. FI. dan. (1827), tab. 1812, non Hort. Hafn. II (1815) 958, nec
Gmel. - E x s .: FR E nr. 1527. - I c . : Pl. 97, fig. 2.
*) Numele V . p e r s i c i f o l i a , deşi mai vechi, a fost utilizat de alţi autori (Frics, Kunth
etc.) şi pentru alte specii înrudite ( V . e l a l i u r Fr.), astfel că adoptăm denumirea cu un
singur sens a lui Kitaibel.
P l a n ş a 96. — 1. V i o l a e l a t i o r Fr. — 2. F. m o n t a n a L., exemplar mare, 2a. idem

exempl. mic. — 3. V . c a n i n a L., exempl. mare, 3a. idem, exempl. mic.
P L A N Ş A 96
V IO L A C E A E . 583
4 . Rizom orizontal, em ite din loc în loc tulpini florifere, înalte de 1 0 —25
(40) cm. Frunze inferioare oblong lanceolate, cu baza slab cordată, trun
chiată sau îngustată în peţiol uneori neregulat aripat, mai lung decît lam in a;
cele mijlocii cu lamina de 2 —3 cm, mai lungă decît peţiolul; cele superioare
mai înguste, la vîrf obtuze. Toate frunzele de un verde deschis, inciz serate,
glabrescente. Stipelele inferioare cafenii, înguste, aproape întregi, lungi de
5 —7 m m ; cele mijlocii verzi, lanceolate, serate sau întregi, lungi de 8 mm,
mai scurte decît jum ătatea peţiolului; cele superioare mai scurte şi mai
înguste, acuminate, de lungimea peţiolului. Flori mici, de un albastru palid,
uneori aproape albe, cu contur circular. Pinten verzui, puţin mai lung decît
apendicele sepalelor. Sepale ovat subulate, lungi de 5 mm şi late de 1 —2
mm, pe margini albe. Bracteole subţiri, la nivelul curburii pedunculului.
Capsula ovoidă, ascuţită, cu coaste obtuze, glabră. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri umede, prin mlaştini.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Rodna (r. N ăsăud); Bistriţa; Dej, Canciu (r. Dej);
Cluj la Fineţe şi la Făget, Cojocna, Boju (r. Cluj). R e g . A u t . M . : Mţii Gurghiului pe
Măgura Mare (r. Reghin). R e g . S t a l i n : Turnişor, Ocna Sibiului, Şura Mare şi Mică, Sibiu,
Guşteriţa, Cisnădioara pe Dl. Gotzenberg, Tălmaciu, Sebeşul de Sus (r. Sibiu); Nocrich
(r. Agnita); Boiu, Sighişoara; Rupea; Oraşul Stalin. R e g . H u n e d o a r a : Hunedoara; Deva.
R e g . O r a d e a : Mţii Bihorului (r. Beiuş). R e g . T i m i ş o a r a : Mehadia (r. Almaş). R e g .
C r a i o v a : Crihala (r. T. Severin); Breşniţa-Motru (r. Strehaia). R e g . P l o e ş t i : Mrea Cheia
(r. Teleajen); Ploeşti: R e g . B u c u r e ş t i . Mrea Ţigăneşti (r. Snagov); Mrea Pasărea (r. Bră
neşti). R e g . I a ş i : Iaşi la Nicolina; Hadîmbu (r. Negreşti). R e g . S u c e a v a : Botoşani
în Păd. Boisa.
V a r ia b i i i ta te a s p e c i e i
f. vulgăris F. Schultz ex Hegi FI. Mitt.-Eur. V. 1 (1925) 623. — Stipele lungi de
± 1 cm. — Forma cea mai frecventă.
f. maerostipulâta (Schur). — V . m a c r o s t i p u l a t a Schur Enum. pl. Transs. (1866)
8'i. — Plantă mai mare, cu stipele mai lungi. — R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe.
Răsp. g e n . : Europa de V şi NV, U.R.S.S.
10. V. pumila Chaix in Vili. H ist. pl. Dauph. I (1786) 339, II (1787) 666;
Juzep: in FI. U .R .S .S . X V (1949) 392. — V. pralensis Mert. et K ochin Rohl.
Deutschl. FI. II, ed. III (1826) 267; Rchb. Ic. FI. germ. III (1840) 5, tab.
X V II, fig. 4507 b. — V. lactea Fr. Nov. FI. Suec. ed. II (1828) 276, non Sm. —
I c . : Pi. 97, fig. 3 ; Săv. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934), tab. X X X V , fig. b.
4 . Plantă înaltă de 4 —20 cm, în tim pul fructificaţiei pînă la 30 cm, com
plet glabră. Rizom scurt, cu rădăcini foarte ramificate. Tulpini singuratice,
drepte, cu internodii inferioare scurte, acoperite cu stipele brune. Stipele
mijlocii şi superioare mai lungi decît peţiolii, sau aproape egale, lanceolate
sau oblong lanceolate, cu marginea întreagă sau prevăzute la bază cu dinţi
subulaţi destul de lungi. Frunze subcoriacee, de culoare verde închis, lungi
584 F L O R A R .P .R .
de 5 —6 cm, late de 1,5 —2 cm, ovat lanceolate, spre bază îngustate şi decu
rente într’un peţiol pronunţat aripat, cu margini distanţat mărunt dinţate,
la vîrf de obicei întregi, glabre, numai pe margini uneori cu peri foarte scurţi,
setacei, ± rari. Pedunculi florali de lungimea frunzelor sau mai lungi, prevă
zuţi cu 2 bractei. Flori nemirositoare, lungi de 12—18 mm, albicioase sau ±
violet palide, cu strii de culoare mai închisă. Sepale curbat lanceolate, cu
apendice de 1—2 mm. Petale îngust obovate, cu pinten aproape conic, obtuz,
lung de 2 —4 mm, verzui, mai lung decît apendicele sepalelor. Stil îndoit în
formă de rostru, prevăzut la vîrf cu papile. Capsulă ovat alungită, poliedrică,
glabră. - V - V I .
S t a ţ i u n e a . Prin lunci, păduri, margini de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : B istriţa; Rodna (r. N ăsăud); Cheile Turzii ţr. Turda);
Cluj la Cariera Mănăşturului şi în pădure. R e g . A u t . M . : Gheorghieni. R e g . S t a l i n : Mer-
ghindeal (r. Agnita), Mănărade (r. Tîrnăveni); Sighişoara; Sibiu; Oraşul Stalin. R e g .
H u n e d o a r a : Alba Iulia. R e g . P i t e ş t i : Petreşti (r. Găeşti). R e g . P l o e ş t i : Zăvoiul Ialomiţei
la Urziceni, Movilita (r. Urziceni); Măneşti (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la
Păd. Andronache; Mrea Ţigăneşti, Periş spre Snagov (r. Snagov); Brăneşti; Buftea
(r. R ăcari); Crevenicu (r. Vida). R e g . J o ş i : Aroneanu, Stînca (r. Iaşi). — R e g . S u c e a v a :
Bosanci, Suceava, Zahareşli ţr. Suceava).
f. âlba Nyâr în Borbâsia III (19V1) 97 — Flori albe. — R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe
în Valea Primă.
var. fallacina Uechtr. in OBZ (1871) 307. — Frunze mai late, la bază retezate sau
puţin cordate. -- R e g . C l u j : Cluj în V. Plecica şi la Fînaţe.
Răsp. g e n . : Europa centrală, Balcani de N, U .R .S.S., pînă în Siberia de V’
11. V. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p. p., emend. Rchb. Pl. crit. I
(1823) 60, non Ging. in DC. Prodr. I (1824) 298; Juzep. in FI. U .R .S.S. X V
(1949) 398, tab. X V III, fig. 6. — V. canina ssp. typica W. Becker in Beih.
Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 386. — V. ericetorum Schrad. ex Link
Enum. Hort. berol. 1 (1 8 2 1 )2 4 0 ; Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. ed. III
(1892) 24. — V . canina (3. ericetorum Rchb. l.c. — V. pum ila p. ericetorum
Ging. in DC. l.c. 299. — Viorele sălbatice. — Sovâny ibolya. — Hunds-Veii-
chcn. — OnajiKa coOa^Ba. — E x s .: F R E nr. 1526 a, b. — I c . : Pl. 91, fig.
12, Pl. 96, fig. 3, 3a.
A-. Rizom scurt. Tulpini adesea singuratice, rar 2 —3, înalte de 5 — 15

(30) cm, ascendente, mai rar drepte, în tim pul fructificării puţin mai înalte.
Internodii inferioare scurte, cele mijlocii ± alungite. Frunze cu lamină lunga
de 1—4 cm, lată de 0 ,7 —2,8 cm, ovate sau alungit ovate, cu baza cordată,
cu margini ± convexe sau rareori uşor concave, obtuze sau cu vîrf retezat,
crenate, glabre sau spre bază uşor pubescente. Peţioli nearipaţi, de lungim ea
imbului sau mai lungi. Stipele lungi de 2 ,5 —5 mm, cele superioare de 8 —10
V IO L A C E A E 685*
mm, de obicei m ai scurte decît jum ătatea peţiolului, subulate sau liniare,,
cu margini întregi sau cu puţini dinţi de diferite lungimi. Pedunculi florali
la subţioara frunzelor, la vîrf cu cîte 2 bracteole. Flori lungi de 1—2 cm r
nemirositoare. Petale obovate, albastre, numai la bază albe, cele inferioare
mai scurte decît cele laterale, barbulate. Pinten cilindric, obtuz, albicios-
sau ± gălbui, de 1,5—3,5 mm, mai lung decît apendicele sepalelor. Sepale
falcate, cu apendiculi lungi de 2 mm. Stigm at cu papile la vîrf (Pl. 91, fig.
12). Capsulă alungit ovată, glabră. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri deschise, păşuni, tuferişuri, margini de păduri,,
mai ales pe soluri nisipoase, uscate.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . R a i a M . : Yişeul dc Sus la Gurguiata (r. Vişeu). R e g . C l u j :
Năsăud; Cluj la Făget şi la Fînaţe, Feleac (r. Cluj); Ciucea (r. Huedin); Canciu (r. Dej);.
Vîlcele, Poşaga (r. Turda); Neagra, Vidra (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Valea Strîmbă
(r.Gheorghieni); Frumoasa, (r. Ciiic); Praid (r. Sîng. de Păd.); Reghin. R e g . S t a l i n : Valea
Lungă, Mediaş, Proştea Mare şi Mică (r. M ediaş); Sighişoara, Măgheruş (r. Sighişoara);.
Mţii Arpaşului (r. Făgăraş); Zărneşli, Mt. Piatra Craiului în V. Prăpăstiilor, Oraşul Stalin
pe Tîmpa şi la Poiana, Mt. Piatra Mare, Ghimbav, Ilărman, Predeal (r. S talin ); Sibiu.
R e g . H u n e d o a r a : Hărău, Zam, Săcărîmbu (r. liia ); Subcetate, Ohaba, Rîu Bărbat
ţr. H aţeg); Hunedoara (r. Hunedoara); V. Secaşului, Merourea (r. Sebeş); Orăştie. R e g .
O r a d e a : Remeţi (r. Alşcd). R e g . A r a d : Mţii Codrului (r. Gurahonţ). R e g . C r a i o v a : Lunca
Craiovei; Roşiile (r. Oltcţu). R e g . P i t e ş t i \ Mţii Iezer-Păpuşa pe Ml. Muşuroaiele (r. Muscel) ;
Piteşti la Păd. Trivalea, Conţeşti (r. Piteşti); Valea Mare (r. Găeşti). R e g . P l o e ş t i : Scciu
în V. Toma (r. P loeşti); Cîmpina. R e g . B u c u r e ş t i : Comana, Ghimpaţi (r. Vidra); Buftea*
Ciocăneşti, Tărlăşeşti (r. R ăcari); Bucureşti: Mogoşoaia, Băneasa, Roşu. R e g . C o n s t a n t a :
Băneasa (r. Adamclisi). R e g . G a l a ţ i : Gulianca (r. Măicăncşti); Tulcea. R e g . B î r l a d :
Panciu. R e g . B a c ă u : Petricani (r. Tg. Neamţ); Sărata pe Dl. Balaurului (r. Piatra
Neam ţ); Mrea Durău (r. Ceahlău). R e g . I a ş i : Bîrnova, Ccrbuieasa, Busnea (r. Ia şi); Păd.
Puiu (r. Vaslui).
V a r i a b i 1i t a t c a s p e c i e i
I. typica (W. Becker). — V . c a n i n a ssp. t y p i c a Becker Viol. asial. et austral,.
in Beih. bot. Centralbl. XXX I V (1917) 386. — Tulpină ascendentă sau dreaptă, înaltă
de 15—30 cm. Frunze alungit ovate, obtuze sau subacuminate, la bază cordate, glabre,.
rai' spre bază slab pubescente, lungi de 2—3,5 cm şi late de 1,5—2,5 cm. Peţiol aproape
de lungimea laminei sau de 2 ori mai lung. Petale obovate, albicioase sau albastre, cu
pinten mai lung decît apendicele sepalelor. — R e g . A u t . M . : Frumoasa (r. Ciuc). R e g ..
S t a l i n : Mţii Făgăraşului spre Lacul Bîlea (r. Făgăraş). R e g . P i t e ş t i : Petreşti (r. Găeşti).
R e g . P l o e ş t i : Seciu pe Dl. Gîlmeia (r. Ploeşti); Schiuleşti (r. Teleajen); Sinaia, Buşteni.
f. ericetdrum (Schrad.). — V . e r i c e t o r u m Schrad. in Hayne Arzneigew. III (1813)
tab. 3. — V . c a n i n a (L e r i c e t o r u m Rchb. Pl. crit. I (1823) 60. — Plantă scundă, culcată
pe pămînt, lungă de 5—13 cm (matură şi mai lungă), cu flori ± numeroase. Frunze relativ
mici, ovate, coriacee, cu peţiol mai lung decît limbul. Pedunculi lungi de 5 —6 cm,
depăşind uneori cu mult frunzele. — R e g . C l u j : Vidra pe Mt. Găina (r. Cîmpeni); Someşul
Rece (r. Cluj). R e g . A u t . M . : Borsec (r. Topliţa). R e g . S t a l i n : pe dealuri la Făgăraş-
(r. Făgăraş); Avrig, Turnişor, Sadu pe Mt. Pleşu, Răşinari (r. Sibiu); Oraşul Stalin pe Tîmpa,.
Predeal (r. Stalin). R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu, V. Lotrului (r. Loviştea). R e g . P l o e ş t i :
Tîrgovişte pe malul Ialomiţei; Plopeni (r. Ploeşti); Mrea Cheia (r. Teleajen). R e g B a c ă u
Schitul Durău (r. Ceahlău); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica.
• 586 FLOIIA ll . P . l t .
f. albiflora Gh. GrinL f. nova in Add. III, pag. 646. — Petale albe. — R e g .
P lo e ş ti: Schiuleşti (r. Teleajen).
var. llicorum Rchb. 1. c. — Plantă mai înaltă, cu frunzele superioare mai acute. —
R e g . C l u j : Cluj în Păd. Făget.
Răsp. g e n . : Eurasia, Japonia, America de N.

O b s . Formele mai mari se apropie la port de V . m o n t a n a şi de V . m o n t a n a ssp.
S c h u l t z i i şi au fost descrise sub diferite nume ca: V . R u p i i AII., V . p u m i l a var. c o r d i j o l i a .
V . o e n e n s i s Borb. ş.a.
12. Y. montana L. FI. Suec.1 (1755) 305; W . Beckr. Viol. Europ. (1910)
57; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V (1949) 396. — V. canina y. montana Fries Nov.
FI. Suec. ed. II (1828) 273. — V. canina ssp. montana W . Beckr. Viol asiat.
et austral, in Beih. Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 386; Gams in Hegi FI.
M itt.-Eur. V (1925) 621. - E x s .: FR E nr. 1529. - I c . : Pl. 96, fig. 2, 2a.
4 . Rizom scurt, uneori orizontal. Tulpini solitare sau mai m ulte, drepte,
glabre sau dispers pubescente, cele florifere înalte de 15—35 cm, la fructifi-
caţie alungite (pînă la 40 — 45 cm) şi aplecate spre pămînt, cu întrenoduri
lungi, subţiri, arcuite sau în zig-zag. Stipele inferioare cafenii, membranoase,
dinţate, lungi de 6 —10 mm, late de 1 —3 m m ; cele mijlocii verzi, lanceolate,
lungi de 15—25 mm, late de 3,5 mm, adesea variabile ca dimensiuni şi
formă, cele superioare verzi, dinţate, uneori lungi, alteori mai scurte decit
peţiolii ± aripaţi. Frunze ovate sau lat ovate, cu vîrf obtuz, puţin îndreptat
într-o parte, la bază cordate pînă la trunchiate, puţin asimetrice, cu peri
disperşi pe toată suprafaţa; cele inferioare mici, cu peţioli de 3 —4 cm, dispar
de timpuriu, cele mijlocii de regulă mari, lungi de 2 ,5 —5 cm şi late de
1,5—2 cm, cele superioare uneori mai mici. Pedunculi florali în partea supe
rioară cu 2 bracteole. Flori palid albastre, albastru violete sau albicioase,
nemirositoare, lungi de 1,5—2,5 cm, cu petale late, obovate, cea inferioară
mai scurtă decît cele laterale, puţin barbulate; pinten cilindric, obtuz,
galben albicios sau verde, subţire, lung de 2 —4 mm, depăşind m ult apendi
cele sepalelor. Sepale ovate, subulate, late, cu apendicele de 2 mm. Stigm at cu
papile. Capsulă alungit ovată, obtuză, uşor poliedrică, glabră, lungă de 7 —10
mm, lată de 3 —4 mm. — IV —V.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, în locuri umede, pe coastele pîraielor. în
regiunea dealurilor şi etajul m ontan.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Borşa la Faţa Meselor, Vişeul de Sus, Drago-
mireşti (r. Vişeu). R e g . C l u j : Mţii Ţibleşului, Rodna (r* Năsăud); Ciucea. Călăţele
(r. Huedin); Cluj la Făget; Cheile Turzii (r. Turda); Rîmeţi (r. Aiud). R e g . S t a l i n : Mt.
Postăvaru, Sînpetru, Codlea (r. Stalin); Persani (r. Făgăraş); Răşinari, Sadu, Tălmaciu,
Mţii Sibiului, Turnişor, Noul, Sibiu, Rupea; Sighişoara. R e g . H u n e d o a r a : Sebeş; Dobra
P l a n ş a 97. — 1. V i o l a r u p e s t r i s Schm. var. a r e n a r i a (DC.) Beck, la . stipelă

mărită, lb . stipelă dc la V . r u p e s t r i s Schm. — 2. V . s t a g n i n a Kit. — 3. V . p u m i l a
Chaix. — 4. V . s a x a t i l i s Schm. — 5. idem, var. p s e u d o - B i e l z i a n a Nyâr.
P L A N Ş A 97
ţr. Ilia). R e g . T i m i ş o a r a : Mţii Semenicului. R e g . P i t e ş t i : Băile Govora (r. Rîmn. Y îlcea);

Y. Lotrului, Mrea Turnu, Mrea Stînişoara pe Mt. Cozia (r. L oviştea); Pelreşti în lunca
NeajIovului (r. Găeşti); Piteşti la Păd. Trivalea. R e g . P l o e ş t i : Cîndeşti-Yale, Teiş la Păd.
Prisaca, Yăcăreşti în Păd. Văcărească, Ochiuri (r. Tîrgovişte); Mislea în Păd. Mărgineanca
(r. Cîmpina); Hîrşa (r. Ploeşti): Slănic (r. Teleajen). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd.
Băneasa; Clinceni (r. Mihăileşti); Săftica (r. Snagov); Dîrza, Ciocăneşti, Săbăreni în Păd.
Rîioasa, Buftea (r. Răcari). R e g . B a c ă u : Piatra Neamţ pe Mt.. Cozia şi ML. Pietricica:
Petricani, Graşi, Ţibucani (r. Tg. Neamţ) .
var. stenotdma Borb. Balal. FI. (1900) 396. — Frunze mai înguste, atenuate in peţiol,
necordate. — R e g . S t a l i n : Şura Mică (r. Sibiu).
ssp. Schultzii (Bill.) Kirschl. ex Hegi FI. M itt.-Eur. V. 1 (1925) 621. -

V. Schultzii Bill’. in Fl. X X III (1840) 121. — V. canina ssp. montana var.
Schultzii W . Beckr. Viol asiat. in Beih. Bot. Centralb. X X X IV , 2 (1917)
•387.
Rizom lem nos, simplu sau tufos ramificat, uneori stolonifer, cu 10—20
sau mai multe tulpini, arcuit ascendente, la bază cu numeroase frunze persi
stente. Tulpini glabre, înalte de 13—15 cm. Frunze ovate, la bază cordate
sau trunchiate, cele mai dezvoltate lungi de 3,5—4 cm şi late de 1,8—2 cm,
puţin pieloase, glabre, brune-cafenii, peste to t brun roşcat punctate. Stipele
brune, alungit lanceolate, lungi de 8 —12 mm şi late de 15—20 mm, îndesuite,
denticulate, unite la bază cîte 2, dinţate şi lung fim briate; cele inferioare
m ult mai scurte decît jum ătatea lungim ii peţiolilor, cele superioare egale cu
peţiolii. Toţi pedunculii florali ajung aproape la acelaşi nivel şi întrec cu mult
frunzele, sub curbură cu 2 bracteole subulate. Flori la început de un albastru
ceruleu, apoi albe albăstrii. Petalele laterale barbulate, cea pintenată mai scurtă,
± cmarginată, cele superioare întregi. Pinten după înflorire alb-gălbui, bifid,
rar recurbat în sus, de obicei drept, de 2 —3 ori mai lung decît apendicele sepa
lelor. Sepale ascuţite, drepte sau puţin arcuite, cu marginile alb dungate.
Capsulă obtuză, glabră. — IV —V. — Prin locuri umede şi umbrite, mai
m ult prin m laştini secate.
R e g . P l o e ş t i : Văcăreşti în Păd. Văcărească pe V. Plopului, Teiş în Păd. Dimitropol
ş i în zăvoiul Ialomiţei (r. Tîrgovişte).
Răsp. g c n .: Europa.
13. Y. Jordanii Hanry Cat. pl. Var (1853) 159; Juzep. in Fl. U .R .S .S .
X V (1949) 392; W. Beckr. Viol asiat. (1917) 379 . - V. danubialis Borb.
in MNL (1889 - 1890) 79. - V. Vandasii Vel. Fl. bulg. suppL (1891) 641.. -
V. provincialis Burnat Fl. Alp. mărit. VI (1906) 265; W . Beckr. Viol. eur.
(1910) 60. - I c .: Pl. 93, fig. 1: Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) ta b
3 4 c.
2J-. Rizom gros, oblic ramificat. Tulpini glabre sau aproape glabre, înalte
de 20—40 cm, uniform şi abundent foliate. Stipele mari, cele mijlocii aproape
de aceeaşi lungime cu peţiolii, dinţate în partea inferioară; cele superioare
m ai lungi decît peţiolii, foliacee, lanceolate sau ovat lanceolate, ± întregi,
m F L O R A R .P .R .
± glabrescente, cele inferioare pectinat fimbriate. Frunze ± întregi, aproape

glabre, lung peţiolale, lat ovate sau alungit ovate, acuminate, cordate, cre
nate, slab pubescente sau glabre. Flori mari, cu corola lungă de 2,5 cm şi lată
de 16 mm. Petale obovate, spălăcit violete, cu nervuri de un albastru închis,
cele laterale barbulate; pinten verde gălbui, adînc bifid, lung de 5 mm, depă
şeşte lungimea apendicelui sepalelor inferioare. — I I I —V.
S t a ţ i u n e a . Locuri'umbrite dealungul cursurilor de apă şi prin păduri,
pe soluri bogate în humus.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : Păd. Crihala lingă Breşniţa (r. Turnu Severin);
Popînzăleşti, Simniceni (r. Balş); Cîrcea pe calea ferată, pe coasta Jiului la Podari şi
Palilula, pe rîpa Bucovăţului, pe coasta şi lunca Jiului la Bucovăţ, Lunca Craiovei la
Mofleni (r. Craiova); Gura Molrului (r. Filiaşi); Sălcuţa (r. Pleniţa); în lunca Oltului
(r. Caracal). R e g . B u c u r e ş ti: Bălăci (r. Roşiori de Vede); Bucureşti în Păd. Andronache
(r. Bucureşti); Păd. Dascălu-Creaţa, Păd. Căldăruşani (r. Snagov); Păd. Pasărea (r. Bră
neşti). R e g . C o n s ta n ţa : Băneasa, Coada lacului Gîrliţa (r. Adamclisi); Ovidiu, Gura
Dobrogei (r. Medgidia); Casimcea (r. Hîrşova); Păd. Babadag, Păd Ciucurova (r. Istria).
R e g . G a la ţi: Niculiţel, Păd. Taiţa (r. Tulcea). R e g . B l r l a d : Podu-Turcului (r. Zeletin).
R e g . I a ş i : Ciurea (r. Iaşi).
f. albifldra G. Grinţ. f. nova in Add. III, pag. 646. — Flori albe.— R e g . C r a i o v a :
Păd. Bucovăţ (r. Craiova).
var. pseudoelâtior (W. Beckr.). — V. J o r d a n i f. p s e u d o e l a l i o r W. Beckr. Yiol. asiat.
jn Beih. Bot. Centralbl. X X X IV , 2 (1917) 379. — V. p r o v i n c i a l i s f. p s e u d o e l â t i o r W. Beckr.
Viol. eur. (1910) 61. — Plante viguroase, la înflorire înalte de 20—30 cm, la maturitate
şi mai înalte, scurt pubescente, la baza tulpinilor cu resturi de frunze uscate. Plantă mai
pubescentă, cu frunze mai înguste, asemănătoare la formă cu cele dela F. e l a t i o r ; în rest
nu se deosebeşte de F. J o r d a n i i . — R e g . B l r l a d : Focşani în Păd. Crîngu Mieilor. R e g .
B u c u r e ş t i : Comana (r. V idra); Păd. Dascălu-Creaţa (r. Snagov).
var. iasstânsis (Răvăruţ). — F. l a s s i c n s i s Răvăruţ in Ann. Sc. Nat. Iassy X X II, 1
(1941) 238, pl. V. — Plantă robustă, înaltă pînă la 75 cm, dispers păroasă, cu tulpină în
zig-zag, slab ramificată. Frunze lat ovat cordate, scurt peţiolate. Pedunculi foarte scurţi,
lungi de 0,5 —1,5 cm, înlreoînd puţin lungimea peţiolului. SLipele întregi sau numai cu
puţini dinţi la bază. — R e g . I a ş i : Şorogari (r. Iaşi). ^
Răsp. gen.: Franţa, R. P. Ungară şi Romînă, Balcani de N, Asia Mică.
14. V. silvestris Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 680, p. p., emend. Rchb.
Pl. crit. cent. I (1823) 80; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 3 7 8 . - V.
canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p.p. sensu Ging., non L. Fl. Suec. ed.
II (1755) 305. — V. silvatica Fries ex Hartm. f. in Bot. Notis. (1841) 81. —
Colţunii Popii. — Erdei ibolya. — W ald-Veilchen. — (DnaJina jiecuaa — Exs.:
FR E nr. 2789 sub V. intermed. p. p. — I c . : Pl. 91, fig. 8, Pl. 98, fig.
3, 3a, b.
4 . Rizom scurt, cu scvam e, dintre care iau naştere cîteva tulpini şi o rozetă
de frunze cu peţioli lungi, uneori hibernante. Tulpini ascendente sau drepte,
VIO LA C EA E 591
înalte de 8 —15 cm, la fructificare pînă la 25 cm, rar şi mai înalte, cu internodi-
ile mijlocii mai lungi decît celelalte. Frunze lat ovate pînă la rotund cordi-
forme, cu lamină lungă de 2 —7 cm şi lată de 1,5—2 cm, verzi închis, uneori
pe dos liliachii, scurt păroase, aspru pubescente sau glabre, cu margini crenate,
în 1 /4 —1 /2 superioară plane sau uşor convexe; cele inferioare aproape reni
forme, obtuze, de regulă cu sinul bazai îngust, cele tulpinale superioare
scurt acuminate sau acute, cu peţioli relativi scurţi. Stipele superioare concres
cute 2 cîte 2, brune, solziforme, celelalte libere, brune, lungi de 5 —10 mm şi
late de 1 —2 mm, liniar lanceolate, pe margini des şi lung pectinat fimbriate,
sau uneori aproape întregi, mai scurte decît peţiolul. Pedunculii toţi cauli-
nari, prevăzuţi cu cîte 2 bracteole aşezate mai sus de mijloc. Flori lungi de
15—22 mm, de culoare purpuriu violetă, la bază colorate m ai închis, cu dungi
liliachii. Sepale 5, îngust lanceolate, cu apendicele slab dezvoltat, cele superioare
aproape fără apendicul, cel m ult de 1 mm lungime. Petale alungit ovate,
înguste, cele laterale mai scurte decît cea inferioară, barbulate, cu pinten lung
de 5 —7 mm, tubulos, drept sau arcuit în jos. Stil cu papile la vîrf şi cu rostru
orizontal (Pl. 91, fig. 8). Capsulă alungit ovată, ascuţită, poliedrică, glabră-
IV -V I.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, cu deosebire în regiunea colinelor şi etajul
montan.
var. pseudolivida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 89. — Frunze reniforme. — R e g .
C lu j:Cluj în Păd. Făget. — R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin pe Tîmpa.
var. transsilvănica W. Beckr. Viol. eur. (1910) 52. — Frunze la bază cordate, giaBres-
cente. Stipele foarte lung fimbriate. — R e g . C l u j : Cluj în Păd. Hoia, Făgetul Clujului,
Feleac, Sălicea (r. Cluj). — R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin.
Obs . Se apropie (după W. Beckr. 1. c.) de V . S ie J tea n a .
Răsp. g e n . : Europa, Asia temperată, pînă în Japonia.15
15. V. R iviniăna Rchb. Pl. crit. 1 (1823) 81; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V

(1949) 381. - I c . : Pl. 91, fig. 9, Pl. 98, fig. 2.
2]_. Rizom scurt, gros, ramificat, cu rozete de frunze bazale puţin numeroase.
Tulpini înalte de 6 —25 cm (la m aturitate pînă la 45 cm), ascendente sau erecte.
Frunze bazale lat cordiforme sau reniforme, cu sinul bazai adînc, la vîrf
obtuze sau acutiuscule, cu margini crenate, plane sau convexe. Frunze tulpi
nale cu limbul pînă la 4 cm în diametru, de regulă puţin m ai lungi decît late,
dispers şi scurt pubescente, uneori glabrescente, destul de groase, verzi sau
verzi deschis. Stipele superioare liniar lanceolate, pe margini des şi lung pec
tinat fimbriate, dinţate sau aproape întregi, cele mijlocii nedinţate, lungi de
5 t- 15 mm şi late de 1—3 mm. Peduncul floral cu 2 bracteole aşezate mai sus
392 FLOULA R .P .R .
de mijloc. Flori mari, lungi de 25—30 mm, cerulee sau violet deschise, la inte
rior albe, nemirositoare, cu petale relativ late, cele laterale m ai scurte decît
petala cu pinten, barbulate, cea inferioară cu un pinten cilindric, drept sau
puţin îndoit în sus, lung de 3 —5 mm, gros sau ± subţire, obtuz sau emar-
ginat la vîrf, gălbui albicios. Sepale la t lanceolate, alungite, cu apendice evi
dent, la cele superioare lung de 1 mm, la cele inferioare de 2 —3 m m lungime.
Stigm at glabru sau la vîrf cu papile, îndreptat în sus. Capsulă alungit ovala,
± a sc u ţită , glabră. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri în locuri umede, poieni şi pe lingă cursul
apelor din regiunea dealurilor şi etajul montan.
O b s . V . R i v i n i a n a sc deosebeşte adeseori greu de V . s ilv e s tr is . Astfel, plantele din
staţiuni mai umbroase se apropie uneori mult de V . s i l v e s t r i s . Aceste forme sînt de obicei
interpretate ca hibridul V . R i v i n i a n a x s ilv e s tr is ( V . in te r m e d ia Rchb.); au însă polenul
ertil. în Europa de SE şi Asia Mică V . R i v i n i a n a este Înlocuită cu V . S ie h e a n a . In
Balcani, însă, V . S ie h e a n a sc apropie de V . s i l v e s t r i s , plantele respective fiind descrise
de W. Becker ca V . s ilv e s tr is var. tr a n s s ilv a n ic a .
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r c : Vişeu. R e g . C l u j : Rodna, Năsăud (r. N ăsăud);

■Colţii Trăscăului (r. Turda). R e g . A u t . M . : Gurghiu (r. Reghin). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru,
Oraşul Stalin la Poiana Stalin şi la cariera de Piatră, Predeal; Mănăradc, Blaj (r. Tîrnăveni);
Mediaş, Valea Lungă, Prostea Mică şi Mare (r. Mediaş); GuşLeriţa, Sadu pe Mt. Prejbe,
Sibiu. Şura Mare, Noul, Cacova Sibiului (r. Sibiu) R e g . H u n e d o a r a : Petroşani. Reg*
‘T i m i ş o a r a : în Banat (H euff.); Anina (r. Oraviţa); Reşiţa. R e g . C r a io v a : Lunca Craiovei
(r. Craiova). R e g . P i t e ş t i : Mrea Horezu (r. Horezu); Mţii Iezer-Păpuşa pe Mt. Muşu
roaiele (r. Muscel); Corbu Nou, Teslui ţr. Slatina). R e g . P lo e ş t i : Strejnicu (r. Ploeşti);
Posada, Buşteni pe V. Jepilor (r. Sinaia); Lăculeţe (r. Pucioasa). R e g . B u c u r e ş ti: Vidra,
Comana, Călugărcni, Crucea de Piatră, Mihai Bravu (r. Vidra). R e g . B l r l a d : Focşani la
Cring; Dobrineşti (r. Tecuci). R e g . B a c ă u : Tg. Ocna; Dărmăncşti la Coroboaia ţr. M oineşti);
Piatra Neamţ pe Pietricica, Bahna.
V a r i a b i Ii t a t e a s p e c i e i
f. albillora W. Beckr. Viol. eur. (1910) 55. — Flori albe. — R e g . R î r l a d : Focşani

la Păd. Crîngu, Coteşti la Păd. Ilieşti (r. Focşani).
var. nemorosa Neum., W ahlst. et Murb. Viol. Suec. exs. (1886) 12; W. Beckr.
1. c. — E x s ,: FRE nr. 1528. — Sepale cu apendiculi scurţi. Petale mai înguste, violacee
■ca şi pintenul. — R e g . C l u j : Cluj la Cariera de piatră din Mănăştur.
Răsp. g e n . : Europa, U .R .S.S., Asia Mică.
16. V. Sieheana W . Beckr. in Bull. Herb. Boiss. 2 ser. t. II (1902) 751;

Juzep. in F l. U .R .S .S . X V (1949) 383. — V.neglecta M. B. Fl. taur.-cauc.' I
<1808) 172, non Schm. — V. R iviniana Rcbb. Ic. pl. crit. (1823) 81, p. p. — V .
P 1 a n ş a 98. — 1. V io la S ie h e a n a W. Beckr., exempl. de primăvară, la . idem; exempl.

de vară. — 2. V . R i v i n i a n a Rchb. — 3. V . s ilv e s tr is Lam., 3a. fruct închis şi deschis,
3b. stipele.
PLANŞA 98
R ivinian a var. diversa Greg. Brit. Viol. (1912) 49, c. tab. — I c . : Pl. 98.
fig. *4, la .
2J-. Plantă m ică, cespitoasă, cu numeroase resturi uscate, la înflorire de 6 —8

cm. Rizom ramificat, m ulticapitat, cu tulpini aeriene ascendente sau aproape
erecte, cu internodii mijlocii lungi, la bază cu o rozetă de cîteva frunze lung
peţiolate. Stipele concrescute pînă Ia jum ătate, lat lanceolate, des fimbriate,
rărit dinţate, ± glanduloase, brune închis, cele bazale lungi de 7 —11 mm.
Frunze bazale ± reniforme, crenate, cu sinul bazai ± larg deschis, la vîrf
adesea obtuze sau rotunjite, de 5 —6 cm în diametru, ± glabre, deschis verzi,
cu nervuri roşietice, pe margini cu perişori roşcaţi. Frunze tulpinale rotunde
sau lat ovate. Pedunculi floriferi cu 2 bracteole subulate, aşezate deasupra
mijlocului. Flori m ici, lungi de 15 mm. Petale pe faţă ± albe, pe dos ±
cerulei (sau la exemplarele crescute la umbră) ± dungate cu liliachiu; cea
pintenată la vîrf ± ştirbită sau dinţată, la mijloc cu 8 strii albastre închis.
Pinten de 3 —5 mm, curbat în sus, galben verzui sau alb verzui. Sepale lanceo
late, alb marginate. Ovar glabru. — I I I —V.
S t a ţ i u n e a : In regiunile păduroase, pe coaste rîpoase şi prin tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . P lo e ş t i : Breaza, Brebu pe Y. Doftanei (r. Gîmpina); între
Ochiuri şi Răzvadu (r. Tîrgovişte); Ceptura pe Dl. Orzoaia (r. Cricov). R e g . B a c ă u : Dăr-
măneşti la Rîpa Bărbuleşti (r. M omeşti); Cuejdiu pe Mt. Pietricica (r. Tg. Neamţ).
R ă s p . g e n . : Regiunea mediteraneeană şi atlantică, Europa centrală şi de S,

U .R .S.S. europeană.
17. V. rupestris Schm idt in Neue Abhandl. bohm. Ges. 1 (1791) 60;
Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 388. — V. livida Kit. in Roem. et Schult.
Svst. (1819) 363. - I c . : Pl. 97, fig. 1, la , lb .
4 . Rizom scurt, cu rozetă de frunze bazale şi 1 —5 tulpini lungi pînă la 16

cm, erecte sau procumbente, Frunze pubescente pînă la glabre, la t ovate pînă
la rotunde, cordate, crenate; cele bazale mici, pînă la 10 mm diametru,
la vîrf obtuze sau rotunjite, cele tulpinale de 15—16 m m diametru, la vîrf
uşor mucronate. Frunzele mature cu lim bul mare, pînă la 3,2 cm lungime
şi 2,7 cm lăţim e. Stipele lat ovate, egale cu 1 /4 —1 /5 din lungim ea peţiolului,
dinţate sau fimbriate, cu dinţii adesea foarte atenuaţi, lungi de 7—8 m m.
Flori relativ mici. Sepale lat ovat lanceolate, ± obtuziuscule, cu apendice
scurt. Petale obovat alungite, albastru-violete; pinten de aceeaşi culoare,
sau puţin mai albicios, pînă la alb, de 2 —3 ori mai lung decît apendicele
sepalelor, uşor ridicat în sus, ± obtuz. Stigm at drept, scurt rostrat, cu papile
la îndoitură. Capsule elipsoidale mici, ± ascuţite, glabre. — V —V I.
S t a ţ i u n e a . Locuri argiloase, pe grohotişuri de calcar, pe malurile
pîraielor, în păduri, din etajul m ontan pînă in cel alpini,
596 F L O R A R .P .R .
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : Predeal (r. Stalin). R e g . C r a io v a : Vîrciorova pe

V. Vodiţei (r. Tr. Severin); Bistreţu (r. Băileşti). R e g . P i t e ş t i : Coteneşti la Getaţea lui
Negru Vodă (r. Muscel). R e g . P lo e ş t i : Bârcăneşti (r. Ploeşti); Mţii Ciucaşului pe Mt.
Zăganu la Stînca Vînătorului (r. Teleajen). R e g . B a c ă u : Dofteana la Poiana lui Cuţui
(r. Tg. Ocna); Schitul Durău pe Mt. Bocu (r. Ceahlău); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica.
var. arenaria (DC.) Beck Fl. NO II, 1 (1892) 519. — V . a r e n a r ia DC. in Lam. et
DC. FI; fr. IV. 2, ed. III (1805) 806, s. str. — Ic. :P1. 97, fig. 1, la ; Săv. et Rayss Mat.
FI. Bas. III (1934) tab. X X X IV a. — Plantă peste to t lin păroasă sau pubescentâ, cu
2—3 tulpini simple. Flori relativ mari. Pinten de 3 ori mai lung decît apendicele sepalelor
Ovar şi capsule pubescent tomentoase, ascuţite, lungi de 6 mm. — V —VI. — Prin poieni
în etajul montan şi subalpin, pe grohotişuri, pe lingă stînci şi dărîmături de stînci. — R e g .
S t a l i n : Tălmaciu, Sadu (r. Sibiu); Oraşul Stalin. R e g . P lo e ş t i : Sinaia pe V. Căşăriei;
Mţii Bucegi între Schitul Peştera şi V. Colţei pe V. Ialomiţei (r. Pucioasa).
Răsp. g e n . : Eurasia, pînă în Camciatca; Canada.
18. V. mirâbilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 936; Juzep. in FI. U .R .S .S . X V

(1949) 375. - E x s .: F R E nr. 2786. - I c . : PI. 91, fig. 14, Pl. 87, fig. 3, 3a.
21. Rizom m ulticapitat, la extrem itatea superioară cu resturi de stipele

brun roşcate, la început em ite o rozetă de frunze bazale şi flori, mai tîrziu
tulpini foliate, erecte, de 6 —40 cm, de regulă uniseriat pubescente, uneori
glabre. Frunze bazale relativ mari, la m aturitate cu lamina de 5 —10 cm lungime
şi cel puţin to t atît de lată, verzi deschis, subţiri, de obicei rotund reniforme,
cu vîrf obtuz sau scurt acum inat, la bază cordate, pe margini rotunjit crenate,
pe ambele feţe dispers pubescente sau glabre, lung peţiolate, cu peţioli de obicei
uniseriat păroşi, cu peri drepţi sau reflecţi; cele tinere răsucite în formă de
cornet. Frunze tulpinale cîte 1 —3, de aceeaşi formă ca cele bazale sau reni
forme, obtuze sau scurt acuminate. Stipele feruginee, cu margini întregi,
cele inferioare la t ovate, persistente m ultă vreme, cele superioare ovat oblongi
sau lanceolate, ascuţite, glabre sau pubescente, pe margini ciliate. Flori odorante,
cu petale întregi, obovate; cele bazale numeroase, deschise (chasmogame),
de cca 2 cm, deschis liliachii pînă la palid roşietice, de obicei sterile, lungpedun-
culate (5 —12 cm ); cele de pe tulpină fertile, de regulă cleistogame, mai rar
cu corolă dezvoltată albastră-violetă. Sepale lanceolate sau ovat lanceolate,
de obicei obtuze, mai lungi sau m ai scurte decît capsula. Pinten gros, mai lung
decît apendicele sepalelor. Capsulă ovat conică, acuminată, glabră. — IV —V,
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, m ai ales în făgete.
R ă s p . î n ţ a r ă : Din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan, comună în
întreaga ţară.
f. pratensis Nyâr. in Borbăsia III (1941) 95. — Frunze mici. — în fineţe umede
— R e g . C l u j : Cluj la Fînaţe.
Răsp. g e n . : Eurasia, Japonia.
19. V. uligindsa Bess. Prim. Fl. Galic. (1809) 169; Schrad. Neues Journ.
IV (1810) 80; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 401, tab. 18, fig. 7 . -
I c . : Pl. 91, fig. 13, 24, 24a.
2|_. Rizom lung, subţire, tîrîtor, ± ramificat, em ite stoloni subpămînteni,

subţiri, tîrîtori, lung articulaţi, rozete bazale cu puţine frunze şi pedunculi
florali. Frunze rotund cordate sau reniforme pînă la ovate sau triunghiular-
ovate, crenat serate sau dinţate, la bază cordate sau emarginate, cu lamina
lungă de 2 —6 cm şi lată de 1,5—4 cm, glabre sau slab pubescente. Peţioli
de 2 —15 cm lungime, mai lungi decît lam ina, în partea superioară Îngust
aripaţi. Stipele ovate sau lanceolate, lungi de 5 —10 mm, pe margini întregi
sau fin dinţate, concrescute pe jum ătate cu peţiolul. Pedunculi florali de 5 —12
cm, cu 2 bracteole ce cad de timpuriu, aşezate mai sus de mijloc. Flori mari,
lungi de 2 —3 cm, violete închis, nemirositoare, cu petale destul de înguste,
ce nu se ating şi pinten conic obtuz, puţin îndoit in sus, lung de 3 —5 m m,
violet închis. Sepale lanceolate sau lat lanceolate, ± ob tu ze, lungi de 4 —8
mm. Stigm at lipsit de papile cu rostru puţin evident sau lipsă, cu orificiu
relativ larg. Capsulă alungit ovată, obtuză, glabră. — IV —Y.
S t a ţ i u n e a . Prin turbării, zăvoaie, margini de păduri umede, pe malul
pîraielor de m unte, pe soluri acide.
Răsp. în t ar t ă: R e g . B a i a M a r e : «î n M armaţia» (cf. Prodan).
O b s . Această specie a fost indicată în Fl. Rom. în munţii din « Moldova superioară »
de Guebh. şi de Czihâk în August Kanitz Pl. Rom. (1881) 16, dar de atunci şi pînă azi
nu s-a regăsit. Schur o citează de la Cîrţişoara (r. Făgăraş), iar Simonkai contestă prezenţa
ei în Transilvania.
Răsp. g e n . : Europa.
Secţ. ITI. PLĂGI OST IGMA Godr. Fi. Lorr. ed. II (1857) 86, p. p .; Juz. in Fl.
U .R .S.S. X V (1949) 402.
Stigmat cu rostru conic-oblic, erect, cu un guler îngust în partea de sus a bazei
rostrului. Plante acaulc, cu pedunculi bazali şi flori fără miros (Pl. 91, fig. 15, 16).
20. Y. palustris L. Sp. pl. ed. I (1753) 934; Juzep. l.c. 403. — I c .: Pl.
91, fig. 15, Pl. 99,* fig. 3.
2ţ. Plantă înaltă de 3 —15 cm. Rizom subţire, repent, articulat, sevamos,
emite stoloni aerieni, subţiri, articulaţi, lungi de 3 —10 cm, cu internodii
lungi. Frunze bazale în rozetă, cîte 2 —5, rotund reniforme, la bază cordate,
la vîrf rotunjite sau obtuze, rar scurt acuminate, pe margini slab crenat dinţate,
cu lam ina lungă de 1 —5 cm, lată de 1,5—6 cm, pe ambele feţe glabre, galben-
verzui, lucitoare. Peţioli îngust aripaţi, de 1 —14 cm. Stipele alungit ovate
sau ovat lanceolate, libere, membranoase, albicioase, ascuţite. Pedunculi
florali lungi de 4 —10 cm, cu bracteole aşezate aproape de mijloc. Flori lungi
598 FLO IIA R .P .R .
de 0 ,7 —1,5 cm, roşiidiliachii, palide sau albicioase, nemirosîtoare.. Sepale

ovat obtuze, cu apendice scurt. Petale obovate, .cea inferioară cu strii violete.
Pinten spălăcit liliachiu, lung de 2 mm, de 1,5 ori mai lung decît apendicele
sepalelor. Stigm at cu rostru scurt, înconjurat la bază parţial cu un guler
cu orificiu larg. Capsulă ovată, în secţiune ± poliedrică, glabră. — IV —V.
S t a ţ i u n e a - Lunci şi poieni umede, turbării, pe malul rîurilor şi
pîraielor.
Răsp. în ţară: R eg. G a la ţi: pe plaur plutitor în D elta Dunării, abundentă
(r. Tulcea).
O b s . Această plantă a fost citată pentru prima dată din « M oldova» după Czihâk
şi Szab6 în Brandza Prodr. Fl. Rom. (1879—1883) 147, apoi de Czihâk in Kanitz Pl. fl.
Rom. (1881) 16. Grecescu (Consp. Fl. Rom), o citează de la Cîmpina, iar Simonkai o
indică de la Rupea după Bâumg., de la Lacul Bîlea după Schur şi de la Mediaş după
Salzer. în toate aceste localităţi nu s-a confirmat.
Răsp. g e n . : Europa, Asia pînă în Camciatca; America de N.
21. V. epipsila Ldb. in Ind. sem. Hort. Dorpat. (1820) 5; Juzep. in Fl,
U . R .S.S. X V (1949) 404. - V. sc a n d ic a Fries Summa Veg. Scand. (1846) 35. -
V . p a lu s tr is Nyâr. in F R E nr. 445, non L. — E x s . : FR E nr. 445 sub F.
p a lu s tr is (rectif. in Bul. Cluj X II (1932) 102 in V. e p ip s .). — I c . : Pl. 91, fig.
16, PI. 99, fig. 4 ; Emlâkk. Szekely Muz. (1829) 574, fig. 6.
4 . Rizom repent, oblic sau orizontal, subţire, articulat, acoperit cu resturi

brune de stipele vechi, emite stoloni aerieni, cu internodii alungite. Frunze
bazale de obicei -2, lat ovate, rotunde sau aproape reniforme, late de 0 ,8 —
5,5 cm (la fructificare pînă la 10 cm), cu baza adînc cordată, la vîrf obtuze,
mai rar rotunjite, pe margini crenate, pe faţă glabre, pe dos ± pubescente,
mai ales în lungul nervurilor. Peţioli îngust aripaţi, lungi de 1 —6 cm, la fruc
tificare pînă la 10 cm. Stipele la t lanceolate, libere, membranoase, lungi de
1 cm. Flori de 1,5 cm (mai mari decît la F. p a lu s tr is ) , violete deschis,
cu pedunculi groşi ce nu depăşesc frunzele, cu 2 bracteole aşezate m ai sus de
mijloc. Sepale ovat lanceolate, cu apendice scurt, obtuz. Petale alungit ovate,
cele laterale fără cili sau foarte slab ciliate, cea inferioară cu nervuri violete;
pinten destul de gros, obtuz, uşor îndoit în sus, de 2 —3. ori mai lung decît
apendicele sepalelor. Stigm at în formă de cui turtit, gulerat, cu un rostru
scurt, îndreptat oblic în sus. Capsulă lungă de 1 cm, alungit ovată sau elipsoi-
dală, glabră. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin tinoave şi m laştini, în poieni şi păduri umede, m ai
ales în regiunea nordică, pe soluri acide.
P l a n ş a 99. — 1 . V io la b if lo r a L., exemplar dezvoltat, la . idem, exempl. mic,

lb . fruct, lc . ovar cu stil şi stigmat. — 2, 2a, 2b. V. J o o i Jka. în diferite stadii de dez
voltare, 2c. fruct deschis. — 3, 3a. V . p a l u s t r i s L. două exemplare. — 4. V . e p i p s i l a
Ldb.
PLANŞA 99
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . A u t . M . : în tufcrişurile mocirloase ale rîului « Kovespatak »

la Joseni (r. Gheorghieni); în turbăria Luci, 1079 m, deasupra comunei Sîncrăîeni (r. Ciuc).
R ă s p . g e n . : Europa Siberia de V , America de N.
Secţia IV. VIOLIDIUM (C. Koch). — V io lid iu m G. Koch in Linnaea XV (1841) 251,
p. subgen; Juzep. in Fl. U .R .S.S. XV (1949) 408. — A d n a ta e W. Becker in Engl. et Prantl
Pflzfam. X X I, ed. II (1925) 368.
Plante acaule, fără stoloni, cu frunze şi flori bazale. Stipele concrescute cu peţiolul
pînă la mijloc sau mai sus. Stigmat cu rostru îngust cilindro-conic, îndreptat în jos şi fixat
pe un disc lat, oblic (pl. 91, fig. 17).
22. Y. Jo6i Janka in Ost. Bot. W ochbl. V II (1857) 158; in Linnaea X X X

(1859) 588; Juzep. in Fl. U .R .S .S . X V (1949) 419. — V. sciapkila Schur in
Verh. SVN V (1854) 81, non Koch. —. V. ambigua Salzer in Verh. SVN V II
(1856) 53, non W . et K. — V. prionantha Jka. in OBZ V III (1858) 200, non
Bge. — F. transsilvanica Schur in OBZ X (1860) 184. — F. macroceras Bge.
s.l. ssp. Jooi Kupff. in FI. cauc. crit. III (1909) 221. — Tămîioară. — Jo6
ibolyâja. — E x s .: F R E nr. 454 a, b ; FEA H nr. 572. — I c . : Pl. 91, fig. 17,
Pl. 99, fig. 2, a, b, c.
4 . Plantă înaltă de 10—27 cm , cu rizom scurt, gros, simplu sau ramificat,

fără stoloni. Frunze tinere mici, reniform cordate sau triunghiular cordate,
obtuze, mucronat dinţate, glabre, verzi cen u şii; cele mature mari, groase,
ovat triunghiulare, la bază cordate, cu sinul de regulă larg deschis, dublu
serate, cu dinţi mari şi mici. Peţioli lungi pînă la 15 cm. Stipele liniar lanceolate,
ascuţite, concrescute pînă la jum ătate cu peţiolul. Flori roze, sau roşietic-
vioiacee, purpuriu-violet m aculate, mirositoare, de 1 —2,5 cm lungime. Brac
teole întregi, de 5 —8 m m lungime, aşezate mai jos de mijlocul pedunculului.
Sepale alungit ovate, obtuze, cu apendicul scurt. Petale subrotund ovate,
la vîrf ± crenate, cele laterale la bază glandulos barbulate, cea inferioară
trunchiată şi ± .c r en a tă . Pinten ± drept, obtuz, mai lung decît apendicubi
sepalelor. Ovar ovat globulos, glabru. Stigm at larg disciform, cu rostru
îngust cilindric. Capsulă elipsoidală, lungă de 8 m m şi lată de 4 mm. Seminţe
cu apendice cărnos (elaiosom) mare. — IV —V.
S t a ţ i u n e a . în eta ju l m ontan şi subalpin, pe stînci şi grohotişuri cal-
caroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj Ia cariera Mănăştur şi pe Dl. Gîrbău (r. Cluj);
Cheile Turzii, Colţeşti, Rimetea, Poşaga pe Mt. Scăriţa (r. Turda); Poiana Aiudului, V ăii-
şoara (r. A iud); Gîrda (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Borsec (r. Topliţa); Frumoasa (r. Ciuc)-
R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin (pe Tîmpa, Pîr. Dracului, stîncile lui Solomon, Dl. Stejărişului,
drumul spre Poiana Stalin), Codlea pe Măgura Codlei, Mt. Postavaru, Zărneşti în V. Pră-
păstiilor, Mt. Piatra Craiului; Racoşul de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). R e g . H u n e .
d o a r a : Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii (r. A lba); Orăştie; Hunedoara; Haţeg. R e g . T i m i
ş o a r a : Băile Herculane (r. Almaş). R e g . B a c ă u : Tulgheş, Mt. Măgura din V. Bistricioarei,
Bicaz pe Piatra Corbului, Bicazul Ardelean, Cheile Bicazului (r. Ceahlău); Piatra Neamţ
-602 F L O R A R ,P .R .
pe DL Cozia; Mţii Oituzului pe V . Uzului (r. Tg. Ocna). R e g . S u c e a v a : Mţii Bistriţei pe

V . Barnarului (r. Vatra D om ei); Pojorţta pe Mt. Adam şi E va (r. Qmpulung).
O b s . F. J o o i aparţine ciclului de forme F. tn a c ro c e ra s Ldb. s. 1., foarte înrudite intre
-ele şi foarte variat interpretate de diferiţi autori. W. Becker (Jahrb. Bot. Beib. X II (1917)
183) înglobează în F. m a c r o c e r a s Ldb. şi specii din Extremul Orient, ca F. P a t r i n i i şi
V .p r i o n a n t k a . Kupffer 1. c. restrînge numărul formelor la 3 subspecii: -4) ssp. e u m a c r o c e ra s ,
cu flori violacee, din Altai, B ) ssp. p u r p u r e a y cu flori purpurii, din Caucaz şi C ) ssp. J o o i,
'din Transilvania, deci 3 subspecii deosebite mai mult din punct de vedere geografic, decît
morfologic.
Răsp. g e n . : Endemică în R.P.R.
Subgenul 2. DISCHÎDIUM Ging. Mem. Viol. (1823) 1.

Plante perene, caulescente, cu frunze bazale, cu stipele mici, libere. Flori mici, galbene,
«cu 4 petale îndreptate în sus şi una îndreptată în jos; cele laterale nebarbulate. Stigmat
bilobat, fără rostru, cu orificiu pe partea ventrală, între cei 2 lobi (Pl. 91, fig. 18).
23. V. Mflora L. Sp. pl. ed. I (1753) 936; Klok. in Fl. U .R .S.S. X V (1949)
442. — Viorele galbene. — Sârga ibolya. — Zweibliitiges Veilchen. — <X>najiKa
JţnyxiţBGTkonan. — E x s .: F R E nr. 453. — I c .: Pl. 91, fig. 18, Pl. 99, fig.
1, la , b, c.
4 . Tulpină înalta de 2 —20 cm, solitară, subţire, adesea ascendentă, cu

2 —3 noduri, glabră. Frunze bazale 2 —3, rar 4, cu peţioli lungi şi subţiri, larg
reniforme sau orbiculare, de regulă glabre sau slab pubescente pe dos în lungul
nervurilor. Frunze tulpinale lat ovate sau reniforme, cu baza cordată, rotunjite
la vîrf, cele superioare scurt acum inate; toate pe margini crenat dinţate, cu o
glandă puţin vizibilă în vîrful dinţilor. Stipele mici, de 4—6 mm lungime,
ovat lanceolate, ascuţite sau obtuze, cu marginea întreagă. Flori 1 —2, rar 3,
•de culoare galbenă palida sau galbenă ca lămîia, cu pedunculi lungi de 1—6
cm. Sepale liniar lanceolate sau lanceolate, destul de ascuţite, cu apendice
puţin dezvoltat, glabre sau pe margini scurt ciliate sau ciliat dinţate. Petale
alungit ovate, lungi de 0 ,5 —1 cm, cu dungi brune, cele laterale nebarbulate,
cea inferioară cu pinten foarte scurt, obtuz. Stigm at turtit bilobat, fără rostru,
cu orificiu la partea ventrală, între lobi. Capsulă lungă de 4 —7 mm, alungit
ovoidă, glabră. — V I —V III.
S t a ţ i u n e a . în etajul subalpin şi alpin, prin păduri, pe stînci umede,
marginea pîraielor, pe substrat calcaros.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Vişeul de Sus, Borşa pe Pîr. Cizla şi Mt. Păltiniş,
Mţii Maramureşului pe Mt. Cearcanu, Mţii Rodnei pe Puzdrele şi Pietrosu Mare (r. Vişeu).
R e g . C l u j : Mţii Rodnei: Corongiş, Ineu; Mţii Ţibleşului: Arsu, Ţibleşu; Neagra, Scări
şoara (r. Cîmpeni); Mţii Gilăului pe Mt. Mare (r. Turda). R e g . A u t . M . : Mţii GurgTnului;
Mţii Giurgeului (Hăghimaşu Mare); Mţii Harghita. R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului; Oraşul
Stalin pe Tîmpa, Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului; Mţii Făgăraşului:
Vf. Moşului, Urlea, Arpaşu Mic, Creasta Tărîţa, Bîlea, Laiţa, Strunga Dracului, Negoiu,
Ciortea, Budislavu, Suru; Mţii Sibiului pe M t^Prejbe şi la Păltiniş. R e g . H u n e d o a r a :
V IO LA C EA E 603
Petroşeni, Mţii Paringului: Mîndra, Cîrja, Slăveiu, Gruia, Mija Mare; Mţii Retezatului:
Lacul Bucura, Custura Retezatului, V. Lăpuşnicu Mare, Păpuşa. R e g . O r a d e a : Stîna de
Vale, Băiţa (r. B eiuş); Mţii Bihorului Ia Cetăţile Ponorului. R e g . C r a i o v a : Mţii Mehe
dinţilor pe Coama Mohorului. R & g. P i t e ş t i : Mţii Lotrului pe Mt. Băgău; Mţii Făgăraşului:
Suru, Prislopu, V. Caprei, Podeanu sub Negoiu, Galbena. R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi:
V. Peleşului, Brînelc Furnicii, Piatra Arsă, V . Urlătorilor, Caraiman, V. Albă, Coştila,
Obîrşia, V. Cerbului. Peştera Ialomiţei; Mţii Ciucaşului pe Mt. Zăganu (Pîr. Stînei). R e g .
B a c ă u : Mt. Ceahlău (Duruitoarca, Piatra Lată, Stănilele); Mţii Oituzului pe Şandru Mare.
R e g . S u c e a v a : Dorna Cîndrenilor în mlaştini pe Pîr. Secu, V. Prinosu Mic din V. Bistriţa
Aurie (r. Vatra Dornei); Mt. Rarău.
R ă s p . g e n . : Eurasia; Japonia, America de N.
Subgen. 3. MELĂNIUM (Ging.) Kuptf. in Kusn. Busch et Fom. Fl. cauc. crit. III,
•9 (1909) 221; Ktok. in Fl. U .R .S.S. X V (1949) 4 5 2 .— M e l a n i u m Ging. Mem. fam. Viol.
(1823), pro Sect.; Kupff. in OBZ LIII (1903) 329.
Flori cu 4 petale îndreptate £n sus şi una îndreptată în jos, toate divers colorate. Stigmat
capUat globulos, urceolat, cu orificiul în partea ventrală, fără rostru, cu fascicul de peri
în formă de buză. (Pl. 91, fig. 19 — 23).
Secţia I. CRENATIFOLIA (Borb.) W. Beckr. Viol. eur. (1910) 77. - C re n a tifo lia e
Borb. in Koch-Hallîer Syn. I (1892) 214.
Frunze crenate.
24. Y. alpina Jacq. Enum. stirp. Vindob. (1762) 159 et Obs. (1762) 291,
nr. 87. — Micşunea de m unte. — H avasi ibolya. — Alpen-Veilchen. — E x s .:
F R E nr. 4 5 2 . ' - I c . : Pl. 91, fig. 19, Pl. 87, fig. 4 ; Hay. Pflzd. I (1916)438;
Prod. Fl. II, ed. II (1939) 95, fig. 2.
4 . Plantă scundă, fără tulpină, cu rizom cilindric, scurt, des acoperit

de resturile stipelelor. Frunzele toate bazale, cu limb de 1 —1,5 (2) cm lungime,
rotund ovate, la bază ± cordate, evident crenate, cu peţioli lungi de 1—2
cin. Stipele lanceolate, de cca 5 mm lungim e, cu margini întregi, concrescute
pînă la mijloc cu peţiolul. Flori mari, de 1,5—3 cm, albastre închis. Pedunculi
lungi de 2 —5 (10) cm, cu bracteole membranoase sau colorate, alterne, aşezate
deasupra mijlocului. Sepale oblongi, puţin dinţate, ascuţite, cu apendice
aproape pătrat, în partea superioară crenat dinţat. Petale superioare obovate,
•cea inferioară lat obcordată, emarginată, cu un pinten obtuz, de. 3 —4 mm lun
gime. Stigm at urceolat clavat sau sferic, cu orificiu anterior. Capsulă glabră,
puţin m ai lungă decît sepalele. Sem inţe netede, lungi de 1,2—1,5 mm. —
V -V I I I .
S t a ţ i u n e a : în etajul subalpin şi alpin, pe stînci şi în pajişti pietroase,
pe substrat calcaros.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i Ţ i b l e ş u l u i : Ţibleşu, Arsu. M ţ i i R o d n e i : Pietrosu Mare, Ineu.
M ţii B a r d u l u i : Rarău la Pietrele Doamnei. M ţ i i B i s t r i ţ e i : Ceahlău: Lespezi, Ocolaşu
Mare, Brînele de sub Ocolaş, Toaca, Stănilele. M ţ i i G i u r g e u l u i : Hăghimaşu Mare, Mt.
« Ocsem Mt. Vid, Piatra Singuratică. M ţ i i C i u c a ş u l u i : Ciucaşu, Zăganu. M ţ i i B i r s e i :
604 FL O R A R .P .R .
Piatra Mare, Postăvarii, Piatra Craiului. M ţ i i B u c e g i : Vf. cu Dor, Furnica, Jepii Mici,
Caraiman, Creasta Babelor, Coştila, Colţii Obîrşiei, V. Cerbului, Vf. Omu, V. Ialomiţei
în Cheile Urşilor. M ţ i i F ă g ă r a ş u l u i : Paltina, Lespezi, Prislop, Lacul Bîlea, Ciortea, Suru.
M ţ i i S i b i u l u i : fundul Văii Sadului.
R ă s p . g e n . : Carpaţi, Alpii de E.
25. -)(■T. calcarâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 935.
4 . Rizom subţire, ramificat, cu stoloni scurţi, subterani. Tulpina foarte

scurtă, numai de 5 —10 mm, rar mai lungă. Frunze ovate pînă la lanceolate
cu lamina lungă de 2 —4 cm şi lată de 3 —8 mm, obtuziuscule, c r e a t e . Stipele
libere, mai adeseori penat partite, pe partea internă cu o lacinie, pe cea externă
cu 1—3 lacinii liniare şi cu lacinia terminală întreagă. Flori cîte 1 sau 2, lungi
de 3 —4 cm, cu petale violete închis, rar galbene sau albe, lat ovate. Liniile
nectariene laterale formează un unghiu obtuz cu cele mediane ale petalei
inferioare. Pinten lung de 8 —15 mm. Stigm at cubic capitat, rotunjit. — V II
-V III.
S t a ţ i u n e a . Cultivată prin grădini; a fost întrebuinţată ca şi' F.
cornuta, pentru obţinerea soiurilor cu flori mari şi bogate.
R ă s p . g e n . : Originară în Alpi, în Jura de S şi Italia.
26. * V. altâica Ker-Gawl. in Edwards Regist. (1815) 54; Klok. in Fl.

U .R .S .S . X V (1949) 476.
4 . Rizom subţire, m ulticapitat. Tulpină cu internodii scurte. Frunze ovat

oblongi, crenate, cu peţiol mai lung decît lamina. Stipele libere, mici?
cu cîte 1—2 dinţi pe fiecare latură. Flori lung pedunculate (3—14 cm), mari,
lungi de 2 ,8 —4,5 cm, albastru-violete* Petale lat obovate, cea inferioară
obcordată, toate crenate. Pinten lung de 3 —6 mm. Sitgm at oblong capi
tat. - V —V III.
S t a ţ i u n e a . Se cultivă prin grădini, îm preună cu F. cornuta şi F .
calcarata; întrebuinţată în horticultură pentru obţinerea de soiuri noi.
R ă s p . g e n . : Originară din Altai (Siberia occid.) şi Tianşan (Asia centr.).
27. * V. cornuta L. Sp. pl. ed. II (1763) 1325; W . Beckr. Viol. eur.
(1910) 86.
4 . Rizom cu tulpini înalte de 2 0 —40 cm, ascendente sau erecte. Frunze

peţiolate, ovate, cu bază slab cordiform trunchiată. Stipele triunghiular ovate7
de jur-im prejur inciz dinţate, de lungim ea peţiolului. Flori lungi de 3 —4
cm şi late de 2 —3 cm, odorante. Petale violete sau liliachii, rar albe, îngust
cuneate; liniile nectariene ale petalelor laterale formează un unghiu ascuţit
cu liniile petalei inferioare. Pinten îngust, mai lung de 1 cm. Stigm at alungit
capitat, dens păros. — V I—V III.
V IO LA C EA E 605
S t a ţ i u n e a . în cultură prin grădini; întrebuinţată mai ales la încru

cişări pentru obţinerea soiurilor bogate în flori.
R ă s p . g e n . : Originar^ din Mţii Pirinei şi Alpii carnici.
28. V. dâcica Borb. in MNL (1890) 79; W . Beckr. Vioi. eur. (1910) 88. -
V. prolixa W . Beckr. in Beib. B ot. Centralbl. X V III, 2 (1905) 383. — V .
declinata ssp. bulgarica Forman. in Verh. NV Briinn (1898) 87. —■Unghia
pasării. — E rdelyi ârvâcska. — E x s .: F R E nr.. 2788 a, b. — I c . : PL 100,
fig. 3 ; Jâv. Fl. Hung. (1934) fig. 2420.
Rizom cu stoloni tîrîtori, subţiri, albicioşi şi scvamoşi. Tulpini glabre

sau glabrescente, înalte de 15—35 cm. Frunze mijlocii ovate sau ± rotunde,
la te pînă la 1 cm, cele superioare alungit ovate, adeseori cordate sau lat lanceo-
late, cu margini crenate. Stipele ovat lanceolate, rărit ciliate, pînă la mijloc
sau în treimea inferioară penat partite, rar inciz lobate, cu segmente destul
de late, cel term inal puţin mai mare decît celelalte. Flori mari, lungi de peste
25 mm. Sepale lanceolat ascuţite, puţin mai lungi decît capsula, cu apendice
vizibil. Petale violete deschis, lat obovate, cea inferioară trunchiată, cele mijlocii
orizontale, barbulate. Pinten aproape egal cu apendicele sepalelor sau cu ju
m ătate mai lung. Capsule glabre, egale sau puţin mai scurte decît sepalele. —
V II-V III.
S t a ţ i u n e a . Prin păşuni şi fineţe montane, pînă în etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e ; Vişeul de Sus la No vi dor, Repedea pe Mt. Pietri
ceaua la Rija (r. Vişeu). R e g , C l u j : Mţii Rodnei; Valea Draganului sub Mt. Vlădeasa
(r. Huedin); Gheţarul Scărişoara, Mt. Găina (r. Cîmpeni). R e g , S l a l i n : Mt. Piatra Mare
(r. Stalin); Mţii Sibiului. R e g . H u n e d o a r a : Mţii R etezatului: Lacul Bucura, Lacul Gemenea,
Custura, Păpuşa, Borăscu. R e g . T i m i ş o a r a : Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Mic, Mt. Baicu la
Izvorul Rece. R e g . C r a i o v a : Mţii Mehedinţilor pe Mt. Oslea. R e g . P i t e ş t i : Mţii Făgăraşului
jpe Mt. R îiosu; Dîmbovicioara (r. Muscel); Mţii Lotrului la Păscoaia şi Zaroştea Mare.
R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi pe V. Gaura. R e g . B a c ă u : sub Mt. Ceahlău în Poiana Durău
R ă s p . g e n . : R. P. Romînă, Balcani de N.
29. V. declinata W . et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 248, tab. 223; W .
Beckr. Viol. eur. (1910) 90; Klok. in FL U .R .S .S . X V (1949) 457. - Unghia
^pasării. — A lhavasi ârvâcska. — Hângendes Veilchen. — Onajma ckjio-
•HeHHaH. — E x s .: F R E nr. 164 a, b. — I c . : PL 91, fig. 22; Pl. 100.
fig. 1; W. et K. l.c. tab. 223; P ax Grundz. I (1898) 152, fig. 4c; Hay.
Pflzd. I (1916) 360; Prod. Fl. ed. II (1939) 95, fig. 2.
2J-. Rizom subţire, cu stoloni aerieni. Tulpini ascendente, înalte de 15—30

«cm, glabre ca şi întreaga plantă, numai în partea inferioară papiloase. Frunze
lungi de 12—30 mm, la te de 3 —7 mm, pe margini dinţat crenate, cu 3 —4
dinţi de fiecare parte; cele inferioare rotund ovate, lung peţiolate, cele
m ijlocii oblongi sau lanceolate, scurt peţiolate, cele superioare oblong lan-
606 FL O R A R .P .R .
ceolale, aproape sesile, cu stipele lungi de 7 —12 mm, fin palm at sectate-
în 4 —8 (10) lobi liniari, cel terminal nefiind mai mare decît cei lateralii
Flori 1 —4, cu pedunculi lungi de 15—40 mm. Sepale liniar lanceolate, lungi
de 8 —14 mm, cu un apendicul lung de 2 ,5 —4 mm. Corolă lungă de 2 0 -3 5 -
mm, de culoare albastră liliachie; pinten lung de 3 —6 mm. Capsulă ovată,
lungă de 7 - 8 mm. - V I I - V I I I .
S t a ţ i u n e a . Din etajul subalpin, pînă în cel alpin, caracteristică pentru,
păşuni cu N ardus stricta, în jnepenişuri, rarişti de pădure, locuri însorite, pe-
stînci, grohotişuri, între 900—2000 m alt., rar mai sus.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în toţi Carpatii din R .P.R .
vai'. Eneehteliî Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 88. — V . d e c l i n a t a a. g r a c i l i s Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 86, nom. confus. — Plantă scundă, subţire, înaltă de 8 — 12 cm,
cu 1 — 2 flori mari, azurii, cu unguiculă galbenă, cu vinişoare purpurii ce devin galbene-
pe lamina azurie a petalei. — M ţ i i B u c e g i : Peştera Ialomiţei, împreună cu tipul. M ţ i i
B l r s e i : Piatra Craiului.
var. major (Roch.). Grec. L.c. — V . m u t a b i l i s b. i n t e r m e d i a et e. m a j o r Roch. Enum..
pl. Banat. (1828) 6, n. nud. — F. d e c l i n a t a var. m o n t a n a Schur 1. c. 86. — Plantă mare,
stufoasă, cu frunze şi flori numeroase şi mari. — M ţ i i B u c e g i . M ţ i i S i b i u l u i : Mt. Prejbe,
Mt. Frumoasa. Se mai citează din munţii din Reg. Suceava.
O b s . F. d e c l i n a t a este o specie cu legături filogenetice cu alte specii din ciclul F. I u ţ e a .
şi t r i c o l o r . E a se aseamănă foarte mult cu F. D u b y a n a Burnat din Tirolul de S şi se deose
beşte de ea aproape numai prin prezenţa stolonilor aerieni.
R ă s p . g e n . : Endemică pentru Carpaţii păduroşi, orientali şi meridionali.
Secţia II. EUTRICOLORES (Klok.). - E u t r i c o l o r e s Klok. in FI. U .R .S.S. XV (1949V

461, pro serie.
Plante anuale, bisanuale sau perene, de statură mijocie.’Petale mai mari decît sepalele,
pestriţe, albe, violete, albastre sau galbene. Tulpini şi frunze ± păroase.
30. V. tricolor L. Sp. pl. ed. I (1753) 935, p .p .; Klok. in Fl. U .R .S .S . X V

(1949)462.—Trei fraţi pătaţi. — Hâromszinu ârvâcska. — Stiefmiitterchen. —
<DnajiKa TpexiţBeTHan. — E x s .: F R E Nr. 1530. — I c . : PI. 91, fig. 20, 25;.
Pl. 100, fig. 4, 4a, b.
Plantă anuală sau hibernantă, înaltă de 8 —46 cm, de culoare verde închisă,,
i n întregime uniform pubescentă, cu peri scurţi şi drepţi, îndreptaţi în jos.
Tulpină arcuită dela bază sau ascendentă, simplă sau ramificată. Frunze lungi
de 1—3 (5) cm, late de 5 —20 mm, pe margini cu 3 —6 dinţi obtuzi de fiecare
parte. Frunzele inferioare lat ovate, ovat triunghiulare sau alungit ovate, puţin.
P l a n ş a 100. — 1. V i o l a d e c l i n a t a W. et K. — 2. F. B i e l z i a n a Schur. — 3. F. d a c i c a
Borb. — 4. F. t r i c o l o r L., 4a. frunză superioară cu stipele, 4b. frunză inferioară cu stipele.—
5. F. a r v e n s i s Murr. var. b ic o lo r R. et Schult.
PLANŞA 10»
.V rfcL A C E A E f)09
tftiffifeavâ, lâ bâfcă puţin rotunjite, m ai rar cunea1,e, cu peţioli m ai lungi decît

l&âmst; cele mijlocii alungit ovate sau ovat lanceolate, lâ bază cuneate, cu
peţioli scu rţi; cele superioare aluiigit lanceolate, obtuz acuminate, spre bază
treptat îngutate, cu peţiol foarte scurt, pe margini obtuz serate. Stipele lungi
de 3 —30 mm, penat partite, rar lirate, cu 3 lobi laterali interiori, 3 —6 lobi
laterali exteriori şi lobul term inal mare, ± foliaceu. Pedunculi florali lungi
de 3 —12 cm, în partea interioară ;scurt] pubescenţi, mai sus glabri, cii 2
bracteole membranoase alterne, aşezate sub flori sau puţin mai jos. Sepale
liniare sau alungit lanceolate, lungi de 1,3—5 mm, pe margini lung ciliate,
cu apendiculi aproape ovali sau rombici, colţuroşi, lungi de 1,5—4 mm, laţi de
1,5—2,5 mm, neregulat dinţaţi. Flori lungi de 15—20 mm. Petala inferioară
Împreună cu pintenul lungă de 12—18 mm şi lată de 7 —15 m m ; pintenul
lung de 3 —6 mm, slab arcuit în sus. Petale superioare obovate, de regulă
violet închise, mai rar violet deschise, galbene sau albe. Petalele laterale ovale,
albe, ochroleuce, galbene sau violete albăstrui, la bază acoperă cu marginile
petalele superioare. Petala inferioară triunghiulară, cu marginile rotunjite,
la bază Întotdeauna galbenă, cu 5 —7 dungi de culoare închisă, pe margini
adesea palid violetă, cu pinten albastru sau albastru violet. Capsulă alungit
ovată, lungă de 7 — 10 mm. Săm inţă cu caruncula (elaiosom) redusă. (Pl. 91,
fig. 25). - V - V I I I .
S t a ţ i u n e a . In lunci umede, la marginea pădurilor, prin fineţe mon
tane, pe coaste şi stîncării în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M . : Borşa, Vişeul de Sus, Vişcul de Jos la Zăvoiu
Mare (r. Vişeu). R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Ineu şi Corongiş (r. Năsăud); Căpuşu Mare
{r. Cluj); Cîmpia Turzii (r. Turda); Uioara de Sus (r. A iud); Vidra, Scărişoara, Neagra
{r. Cîmpeni); Canciu (r. Dej); Valea Drăganului (r. Huedin). R e g . A u t . M . : Gurghiu (r.
Reghin), Remetea, Ditrău, Izvoru Mureşului (r. Gheroghieni); Tuşnad (r. Ciuc); Bicsad
{r. Sf. Gheorghe); Breţcu (r. Tg. Săcucsc); Odorhei. R e g . S t a l i n : Sighişoara; Proştea
Mică, Mediaş (r. Mediaş); Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului, Bran, Săcele, Oraşul Stalin;
Mţii Sibiului, Ocna Sibiului, Noul (r. Sibiu); Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş). R e g . H u n e
d o a r a : Bretea Romînă, Haţeg {r. Haţeg); Orăstie; Strei-Săcel (r. Hunedoara). R e g . T i m i
ş o a r a : Mţii Semenicului. R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi. R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Chitila.
R e g . C o n s t a n ţ a : Babadag (r. Istria); Medgidia; Mangalia (r. Negru Vodă); Băneasa
(r. Adamclisi). R e g . C a l a ţ i : prin fineţe în raionul Tulcea. R e g . B a c ă u : Buhuşi; Comă-
neşti (r. Moineşti); Tg. Ocna. R e g . I a ş i : Paşcani prin fineţe. R e g . S u c e a v a : Vama (r. Cîin-
pulung); Arbore (r. Rădăuţi). *
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta întreagă (Herba Violae tricoloris) se Întrebuinţează

ha medicină ca diuretic şi în boli de piele. Micşorează presiunea sanguină. Preparatele
galenice se folosesc în U .R .S.S. în contra tusei şi ca expectorant. Planta conţine, pe lîngă
alcaloidul violina, rutină şi alţi glicozizi, precum şi. saponine.
Răsp. gen.: Eurasia; ca buruiană, aproape cosmopolită.
31. V. Bielziana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 86. — F. sicula Schur
Lc. — F. pQlychroma Kern. in Sched. ad FE A H nr. 575 (1882) et in Sched.
610 F L O R A R.P.R*
II (1882) 89. — V. pseudolutea Gây. nou Schur. — V. alpestris Auct-, non

DC. — I c . : PL 100, fig. 2; Nyâr. in Scripta Bot. II (1943) 33, fig. 1 et pag.
36, fig. 2; Nyâr. Kv. fl. V (1943) 378, Pl. 48, fig. 1.
4 . Rizom m ulticapitat. Tulpina lungă pînă la 4 0 —60 cm, rar 70 cm, as
cendentă, ramificată. Frunze inferioare mici, ovat cordate sau cordate, cele
mijlocii, ovate, la bază trunchiate, cele superioare alungit lanceolate, ±
hirsut păroase, gros crenate. Stipele penate, cu laciniile laterale liniare şi laci
nia mijlocie mare, ovat lanceolată, atenuată în peţiol lung, asemănătoare
frunzelor. Flori mari de 2,6 cm, tricolore, lung pedunculate. Petale late, sub-
rotunde, dele 2 superioare violete, cele 2 laterale alb barbulate, albastre, cu cite
3 striaţiuni.Petala inferioară (cu pinten) la vîrf rotunjită, neemarginată, de
2 ori mai lungă decît sepale! e, cu 5 striaţiuni, în fund galbenă, trecînd în alba
stru sau ± alî> violet, sau în jum ătatea inferioară complet deschis v io letă ;
pe dos în ju m ătăţea superioară alb spălăcit-violetă sau deschis violetă. Sepale
inegal lanceolate, ± ciliate sau glabre, drepte sau falcate, 5-nervatej apendi
cele subrotund, de 4 ori mai mic decît sepalele. — V —V II.
S t a ţ i u n e a . In regiunea submontană, prin fineţe, păşuni .şi pe mar
ginea tuferişurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cîmpia Turzii (r. Turda); Valea Drăganului (r. Hue
din); Alb ac (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M . : Remetea, sub poalele Dl. Ditrău, Izvorul Mure
şului (r. Gheorghieni); Dl. Frumos lîngă comuna Frumoasa (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Mt.
Piatra Craiului la poale, V. Rîşnoavei.Ia Pîr. Rece, fîneţe pe lîngă calea ferată spre Pre
deal (r. Stalin). R e g . H u n e d o a r a : Mţii Parîngului, V. Surduc, Petroşeni, Petrila (r. Petro-
şeni). R e g . P i t e ş t i : Lereşti (r. Muscel); Mt. Cozia la Mrea Stînişoara (r. Loviştea); V.
Argeşului la Cumpăna (r. Curtea de Argeş). R e g . P lo e ş t i : V. Teleajcnului sub Mt. Zăganu.
Slănic la Cetate, Drajna, Schiuleşti pe Dl. Vulpii, Mţii Ciucaşului pe Mt. Zăganu la Pîr,.
Alb (r. Teleajen); Breaza (r. Cîmpina): Teiş, Ochiuri, Răsvadu (r. Tîrgovişte); Pietro-
şiţa la Pătrana şi Dl. Ţîţa (r. Pucioasa). R e g . G a l a ţ i : Lunca viţa (r. Măcin). R e g . B a c ă u :
Mt. Ceahlău (la Coacăz şi Casa Cneazului, Piatra Lată), Mt. Grinţieşu (r. Ceahlău) ; Mrea
Agapia, Petricani (r. Tg. N eam ţ); Moineşti pe Măgura, V. Asăului, Palanca (r. M oineşti);
V. Uzului şi V. Slănicului (r. Tg. Ocna). R e g . I a ş i : Sperieii (r. N egreşti); Tătăruşi (r. Iaşi).
R e g . S u c e a v a : Culmea Stînişoarei pe Mt. Hălăuca, Văleni pe V. Suha Mare (r. Fălticeni);
Botoşani, Leorda, Mrea A gafton; Mt. Rarău; Dorna Cîndrenilor pe ML Ouşor (Pîr. Haidu)^
Roşu, Poiana Stampei (r. Vatra Dornei).
. Variabilitatea speciei
Specia tipică are tulpina înaltă pînă la 25 cm, cu frunze la te ; cele inferioare lat cor-
dale, late de.12—16 mm, cele mijlocii ovate, cele superioare lanceolate, rar toate ovate. —
R e g . C l u j : Fînaţele Clujului (forme apropiate). R e g . A u t . M . : Turia (r. Tg. Săcuesc).
var. perrabnsta Borb. in Koch-HalL-Wolhf. Syn. ed. III (1892) 221. — V . p s e u d o
l u t e a Gây., non Schur. — Ie. : Nyâr. in Scripta Bot. II (1943) 33, fig. 2 et Kv. fl. I.c.
378, fig. 2. — Frunze inegal de late. Tulpina înaltă de 40—50 cm, cu internodii lungi.
Frunze inferioare ovate sau eliptice, mai înguste de 10 mm, cele mijlocii şi superioara
ngust lanceolate sau liniar lanceolate. Stipele fin secla te.—R e g . C l u j : Cluj pe malul Some
şului; Rodna (r. Năsăud); Cheile Turzii (r. Turda). R e g . A u t . M . : V. Gurghiului între
V IO LAC EA E
Lăpuşna şi Sirod (r. Reghin); între Borsec şi Corbu (r. Toplita), Izvorul MuresuJui jr
Gheorghieni); Mţii Harghita intre riurile Mădâraşu Mare şi Mic (r. Ciuc). ' /
f. minor Nyâr. in Bul. şt. Acad. R.P.R . Seci., şt. biol. tom. III (1951)
Tulpină înaltă de 10—20 cm, mai mult tufoasă. — R e g . S t a l i n : Mt- Piatra' Craiuluicip
Cheile Văii Rîtdui.
f. speciâsa Nyâr. in Bul. şt. Acad. R .P.R . l.c. — Floare foarte, mare, lungă .de
3—4 cm. — R e g . A u t . M . : Mţii Gurghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin).
R ă s p . g e n . : Carpaţi. '
32. V. luteola (Schur) Gây. in MBL X V I (1917) 124, 126. — F. tricolor

f. luteola Schur Enum. pLTranss. (1866) 85. — Ic .: Pl. 401, fig. 1. .
O, O O, rar 4 . Tulpină cu internodii lungi. Frunze, inferioare rotunjit

ovate, cele m ijlocii alungit ovate pînă la oblongi, cu bază trunchiat cor dată,
cele superioare îngust lanceolate, toate crenate pe margini. Stipelele frunzelor
m ijlocii cu lacinii'Iaterale liniare şi lacinia term inală eliptic lanceolată, cren aiă;
stipelele frunzelor superioare toate liniare, cea terminală cu margini i întregii
Flori mari, lungi de 3 cm, la început galbene. — V I—V II.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi păşuni, mai ales în etajul m ontan şi sub-
alpin.
R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . R a i a M . : Borşa, Vîşeul de Sus (r. Vişeu). R e g . C l u j : Valea
Drăganului sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin). R e g . A u t . M . : Dl. Frumos lîngă Frumoasa
(r. Ciuc). R e g . T i m i ş o a r a : Orşova pe Mt. Alion (r. Almaş). R e g . C r a i o v a : Schela Gladovei
(r. T. Severin). R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu (r. Loviştea). R e g . B a c ă u : Moineşti pe Măgura,
Dărmăneşti pe Măguricea (r. Moineşti). R e g . I a ş i : Larga (r. Iaşi); Dagîţa (r. Negreşti).
V a r i a b i 1i l a t e a s p e c i e i
f. mutabilis Nyâr. in Bul. şt. Acad. R .P.R . l.c. 33. — Unele flori cu nuanţe violete
pe petalele superioare. — R e g . T i m i ş o a r a : Orşova pe Mt. Alion (r. Almaş). '
R ă s p . g e n . : Europa centrală.
33. Y. saxâtilîs Schm. FI. Roem. III (1793) 257.— F. tricolor ssp. suiţalpina
Gaud. FI. H elv. II (1828) 210. — F. tricolor var. alpestris DC,, Prodr. I
(1824) 303. — F . pseudolutea Schur Enum. pl. Transs.(1866) 87. — F. Iuţea
Landoz, Schur, Fuss, non Huds. — F. sudetica Schur, Fuss, Czetz, non
Willd. — F . Z o y sii Baum g., Fuss., non W ulf. — Trei fraţi. — Sziklai ibolya.
— F elsen -V eilch en , — I c . : Pl. 91, fig. 23, Pl. 97, fig. 4, Pl. 101, , fig V %
G. 4 . Tulpină înaltă de 10—40 cm. Frunze bazale şi inferioare iniei, lung

peţiolate, rotunde sau lat ovate, lungi de 6 ,5 —1,5 cm, cele m ijlocii alungite j
eliptice, scurt peţiolate, cele superioare lanceolate, la bază ± îngust cuneâtc,
sesile. Stipelele frunzelor mijlocii lungi de 1,5 cm, penat partite, cu lacm ii
liniare, ascuţite; cea terminală foarte mare. Stipelele superioare mari, lungi
de 3 cm. Pedunculii de 5 —15 cm lungime, cu bractei aşezate aproape de
vîrf. Flori mari de 2 5 —30 mm lungim e, galbene sulfurii; petalele mijlocii
cu strii de culoare închisă, barbulate. Pinten delicat, drept sau puţin curbat
612 FL O R A R .P .R .
Iii sus, ItLcLg de 3 —5 iftm. Sepale lanceolate, ascuţite, întotdeauna mai scurte
d ecît p eta lele; apendice de cca 4 ori inai scurt decît sepalele. Capsulă ovată,
glabră. - V - V I I I .
S t a ţ i u n e a . în păşuni şi locuri stîncoase, în regiunea dealurilor,
etajul m ontan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r a : R e g . B a i a M . : Baia Borşa, Dragomireşti pe V . Furului, Vişetil
de Sus la Gura Noveţului (r. Vişeu). R e g , C l u j : Mţii Ţibleşului, Mţii Rodnei; Cluj la
Fînaţe; Cheia Turzii (r. Turda); Vidra, Scărişoara, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni);
Vaiea Drăganului sub Vlădeasa, Ciucea (r. Huedin). R e g . A u t . M . z Praid (r. Sîng. de Păd.);
Gurghiu (r. Reghin); DI. Frumos Ia Frumoasa, Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). R e g .
S t a l i n : Mt. Piatra Mare, Mţii Bucegi, Mt. Piatra Craiului, Oraşul Stalin, Predeal, Mt.
Postăvaru (r. Stalin); Sibiu, Sadu. R e g . H u n e d o a r a : Cîmpul lui Neag (r. Petroşeni);
Băiţa, Zam (r. Ilia); Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). R e g . C r a i o v a : V. Bistriţei (r.
Tg. Jiu); Craiova. R e g . P i t e ş t i : Conţeşti (r. Piteşti); Călimăneşti, Malaia (r. Loviştea);
Olăneşti, Runcu (r. R . V îlcea); Cetăţeni, Cîmpulung (r. M uscel); V. Argeşului la Cum
păna şi Cheile Argeşului (r. C. de Argeş). R e g . P l o e ş t i : Sturzeni (r. Tîrgovişte); Vulcana-
Băi (r. Pucioasa); Mţii Bucegi: Schitul Peştera, Vîrful cu Dor, Cheile Tătarului, V.
Horoabei, Zănoaga; Cîmpina; Văleni de Munte. R e g . B a c ă u : Bicaz, Mt. Ceahlău la Toaca;
Tg. Neamţ, Crăcăoani, Ţibucani (r. Tg. N eam ţ); Băile Slănic (r. Tg. Ocna). R e g . I a ş i :
Larga (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Stînceni (r. Botoşani); Mt. Rarău la Pietrele Doamnei.
Tipul speciei are frunze înguste.
f. turbulenta Nyâr. Kv. fl. IV (1943) 376 c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R .P.R .
Secţ. şt. biol. III, 1 (1951) 33. — Unele flori cu nuanţe violete, neregulate. — Mţii Rodnei
pe Corongiş.
var. pseado-Bielziana Nyâr. 1. c. — V . B i e l z i a n a Gây. non Schur. — Ic.: Pl. 97-
fig. 5. — Frunze late. — Frecventă. — Cluj; Cheile Turzii.
f. triooloriflăra Nyâr. Kv. fl. 377 et in Bul. şt. L c. — Uncie flori cu nuanţe violete
neregulate sau cu petale în parte galbene, în parte violacee. — Mţii Rodnei pe Corongiş;
Cheile Turzii; Mţii Harghita.
var. ehrysospieniifâHa A. Richt. ap. Nyâr. 1. I. c. c .■— Ic.: Pl. 101, fig. 2. —Frunze
inferioare rotunde sau reniforme, mai late decît lungi, prin dinţâtură şi formă reamin-
tindii-he cele 'de la C h r y s o s p le n iu m . — R e g . C l u j : Cîmpeni lîngă Peştera Lucia.
f e ă s p . g e n . : Europă centrală şi dc S.
34. V. ârveusis Murr. Prodr. stirp. Gotting. (1770) 73; Klok. in Fl. U .R .S .S .
.XV (1949) 468; W . Beckr. in M itt. thiiring. bot. Ver. (1904) 26. — V . tri
color var. arvensis DC. Prodr. I (1824) 303. — V. bicolor Baum g. Enum.
sfâf). Tîfănss. I (1816) 185. — V. segetalis Schur Enum. pl. Transs. (1866)-
85. — Trei fraţi pătaţi. — Mezei ârvâcska. — Acker Veilchen. — Onajma
nojieBăH. — E x s .: F R E nr. 1531 a, b , pro var. — I e . : Pl. 91, fig. 21, Pl.
101, fig. 3.
P l a n ş a 101. — 1. V i o l a l u t e o l a (Schur) Gây. — 2. V . s a x a t i l i s Schm. var. c h r y s o s -

A . Richt. — 3. V . a r v e n s i s Murr., 3a. idem, var. g r a c i l e s c e n s (Jord.) Rouy et
p le n iifo lia
Fouc. — 4. V . K i t a i b e l i a n a R. et Schult., 4a. idem, exempl. mic, 4b. idem, var. s t e p p o s a
(W. Beckr.) Săv. e t Rayss. — 5. V . W i t t r o c k i a n a Gams.
PLANŞA 101
VIOLACEAE 615
O, O O. Tulpini ascendente, mai rar erecte, înalte de 5 —50 cm, simple

sau ramificate la bază, glabre sau foarte scurt pubescente. Frunze şi stipele
foarte variabile, crenate sau crenat serate, cu 2 —3 (7) dinţi de fiecare parte,
scurt pubescente mai ales pe margini şi pe faţa interioară în lungul nervurilor.
Frunze inferioare scurt ovate sau rotund eliptice, cu baza puţin emarginată
sau rotunjită, cu peţiol de lungimea lam inei; cele mijlocii alungit ovate sau
eliptice, cu bază cuneată, decurente într-un peţiol scurt, cele superioare
alungit lanceolate, cu peţiol foarte scurt. Stipele lungi de 2 —40 mm, penat
partite, cu lacinia terminală foliacee, eliptică pînă la îngust lanceolată, ±
crenată sau cu margini întregi ca şi frunzele; laciniile laterale liniare, îngust
lanceolate, din care 3 interne şi 6 externe. Pedunculi numeroşi lungi de 25—
110 mm, cu 2 bracteole lanceolate, glabre, aşezate către vîrf, în curbura
pedunculului. Flori mici, pînă la 1,5 cm lungime. Sepale oblong lanceolate,
lungi de 4 —12 mm, cu apendici lungi de 1 —4 mm, neregulat dinţaţi.
Corolă m ai scurtă decît caliciul sau aproape egală, lungă de 6 —14 mm,
galbenă deschisă, cu petale superioare mai palide. Petala inferioară de
4,5—10 m m ; pinten lung de 1—4 mm, nu depăşeşte apendicele caliciului.
Capsulă lungă de 6 —10 mm, cu sem inţe alungit ovate, lungi de 1 ,5 —1,8
mm. - I V - I X (X).
S t a ţ i u n e a . Pc ogoare, islazuri, marginea drumurilor, locuri culti
vate, pe malurile rîurilor, foarte comună. Se urcă pînă la lim ita culturii
cerealelor.
R ă s p . In ţ a r ă : Comună în toate regiunile ţării.
1 a Frunze mijlocii şi superioare lanceolate, ascuţite. Stipele lanceolate, ascuţite, pe
margini cu 1 — 2 dinţi
var. Gzeeeseai Guşul. var. nova in Add. III, pag 646.—R e g . Craiova: Vîrciorova,
pe coaste şi prin tuferişuri (Deg. in Herb. G. Grinţ. sub V. banatica).
1 b Frunte mijlocii şi superioare lanceolate, la vîrf obtuze. Stipele neregulat laciniate *
cu lacinia terminală mult mai mare decît cele laterale............. ........................... 2
2 a Cele 2 petale superioare violete chiar de la începutul înfloririi, cele laterale palid
galbene, cel mult pe margini cu nuanţe violacee. Corola egală sau mai mică decît
caliciul. Frunze interioare cordate, cele superioare alungit ovate sau lanceolate,
Plante anuale sau bisanuale
var. bieoloT R. et Schult. Syst. V (1819) 382. — F. banatica*) Kit. ap. R. et
Schult. 1. c. — Ic .îP l. 100, fig. 5. — R e g , Tim işoara: în Banat (H euff.); Sviniţa pe
Dl. Treşcovăţ (r. Almaş). — R e g , C l u j : Cheile Turzii (r. Turda).
*) V , b a n a tic a a fost în mod diferit interpretată, mai ales pentru faptul că Reichen-
bach {Ic. fig. 4517) o desenează cu flori mari, albastre, astfel cum nu se întîlneşte în natură,
pe cînd la planta originală a lui Kitaibel, culoarea florilor nu se mai poate aprecia, petalele
fiind decolorate. A trebuit aşadar, să recurgem la descrierea lui Roemer et Schulless din
lucrarea citată.
616 F L O R A R .P .R .
f. Totundifâlia (Nyâr.). — V . a r v e n s i s var. f a n a t i c a (Kit.) Nyâr. f. e u - b a n a t i c a

Nyâr. subf. r o t u n d i f o l i a Nyâr. Kv. fl. IV (1943) 378, c. diagn. hung. e% in BuL şt.
Acad. R .P.R . Secţ. şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 33. — Frunzele inferioare lat
cordate sau rotunde. — Cluj la Făget.
f. pulchella (Gây). — F. p u îc k e lla Gây. in MBL XVI (1917) 125. — Plantă
anuală mai debilă, cu tulpină simplă, cu intcrnodii alungite. — B e g . C l u j : Cluj la
Fînaţe şi la Bepaş; Buru (r. Turda).
2 b Toate petalele de la început palid sau alburiu galbene (mai ţîrziu pot apare nuanţe
violete slabe şi neregulate)..................................................................................................... 3
3 a Ramuri inferioare zb procumbente. Peduncul patent, egal sau puţin mai lung cu
bractea sa. Caliciu mai lung decît petalele
var. paters (W ittr.).— V . a r v e n s i s ssp. p a t e n s W ittr. Viol. Stud. in Acta IJ. Rprg.
II, 1 (1897) 85, tab. V, fig. 63 — 70, tab. VI, fig. 7L — B e g . C l u j : Mţii Trăscăijipi
pe Colţii Trăscăului (FRE nr. 1531, p. p.). R e g . A u t . M . : Tg. Mureş în Păd. Cocoş
şi Pad. «Nagyerdo », Corunca. R e g . S t a l i n : Sibiu prin arături. R e g . C r a i o v a : Craiova
prin semănături, Cîrligi în fineţe (r. Craiova). B e g . P l o e ş t i : prin vii la Coptura pe
Dl. Otzoaia (r. Cricov); Păd. Prisaca (r. Tîrgovişte). B e g . B a c ă u : Slănic [ţ . Tg.O.cna);
Dragomireşti (FRE nr. 1531 b) (r. Piatra Neamţ). R e g . l a ş i : Copou, Breaza {r. jLşşi).
3 b Ramuri inferioare oblice sau lipsesc. Peduncul de obicei cu mult mai lung decît
stipelele ....................................................................................................................................... 4
4 a Dinţii frunzelor obtuzi. Segmentul terminal al stipelei mare, foliaceu............... 5

4 b Dinţii frunzelor mai acuţi. Stipelă uneori aproape întreagă, atenuată spre ambele
capete ........................................................................................................................................... 6
5 a Plantă de un verde închis. Frunze inferioare rotunde sau ovate, obtuze. Peduncul
după înflorire patul, cu bracteole în apropierea florii
var. rarâlîs Jord. in Bor. Fl. Centr. Fr. JT, ed. III (1857) 81. — R e g . C l u j : Cheile
Turzii, Colţii Trăscăului (FRfî nr. 1531) (r. Turda); Cluj. Someşul Cald (r. Cluj).
R e g . A u t . M . : Tg. Mureş la Corunca şi pe Dl. Acăţari; Sovata (r. Sîng. de Păd.).
R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu sub Mt. Cozia (r. Loviştea). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti
(r. Truşeşti).
5 b Plantă, de un verde viu. Cel puţin frunzele superioare mai înguste. Peduncul mult
alungit, de 2 — 3 ori mai lung decît frunza, cu bracteole la 1,5 — 2 cm de la floare
var. grâcileseens (Jord.) Rouy et Fouc. Fl. Fr. III (1896) 46. — V g r a c i l e s c e n s
Jord. Obs. II (1846) 20, tab. 2, fig. B. — Ie.: Pl. 101, fig. 3a. — R e g . C l u j : Cluj la
Hajongard, Manăştur, Fînaţele Clujului şi la Floreşti. R e g . O r a d e a : Mţii Bihorului
R e g . A u t . M . : Tg. Mureş pe Dl. Urieşul. Corunca. R e g . P l o e ş t i : Seciu pe Dl. Gîlmeia
prin vii (r. Ploeşti).
6 a Plantă difuz ramificată. Pedunculi patenţi după înflorire. Frunze lanceolate sau
liniar lanceolate. Segmentul terminal al sţipelei neasemănăţor cu frunzele, liniar
lanceolaţ, cu marginea aproape întreagă. Corola palid galbenă, uneori cu nuanţe
violete, abia mai lungă sau inai scurtă decît caliciul
var. segctâlls (Jord.) Rouy et Fouc. 1. c. 45. — V . s e g e t a l i s Jord. 1. c. 12, tab. 1,
fig. B. — R e g . C l u j : Ciucea (r. Huedin). R e g . A u t . M . : Cristuru Săcuiese (r. O derhei);
Tg. Mureş pe DL Sf. Ana. R e g . O r a d e a : Mţii Meseşului. R e g . C r a i o v a : Bucovăţ pe
coasta Jiului (r. Craiova); Simniceni (r. B a îş); Segarcea; Amărăşti ţr. Caracal);
pe lingă drumuri în raionul Fiii aşi. R e g . P l o e ş t i : Boldeşti (r. Ploeşti); Slăiţic
(r. Teleajen); Mizil. R e g . B u c u r e ş t i : Bălăşoeni (r. Crevedia); B răneşti; Vida pe
rîul Glavacioc. R e g . C o n s t a n t a : Lacul Gîrliţa (r. Adamclisi).
V IP L A G S A E 4317
6 b Ramurile şi pedunculii după înflorire erect patente iar nu difuze. Frunze lanceolate.
Segmentul mijlociu al stipelelor ± foii ac eu, ± lat, dinţat. Corolă egală, sau puţin
mai lungă decît caliciul, adesea cu nuanţe violacei
var. agresţis (Jord.) Rouy e t Fouc. 1. c. 46. — V . a g r & t i s Jord. 1. c. 15. — R e g .
C l u j : Cluj (la Mănăştur, V. Beeaşului şi malul Someşului), între Mihăeşti şi Berindu
(r. Cluj); Valea Florilor (r. Turda). B e g . O r a d e a : Mţii Meseş la Texb.etea. B e g . T i m i
ş o a r a : V. Cernei, Meliadia (r. Almaş). B e g . C r a i o v a : V. T.opolniţei suJ> Păup.eşti
(r. T. Severin). R e g . G a l a ţ i : V. Pîriului spre Greci (r. Macin). R e g . S u c e a v a : Bosanci
(r. Suceava).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Părţile aeriene se folosesc tot sub numele de « Herba Violae

tricoloris», cu aceleaşi indicaţiuni.
R ă s p. g e n .: Europa centrală şi dc N, U .R .S.S, pînă în Siberia; ca buruiană, aproape
cosţnopolită.
35. V. Kifaibeliăna Roem. et Schult. Syst. Veg. V (1819) 383; Klok.

in Fl. U.R.S.S. XV (1949) 469; Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. III in Acad.
Rom. Stud. Cercet. XXIV (1934) 181. — V . trico lo r p. h ir ta DC. Prodr. I
(1824) 304. — V . tricolo r ssp. m in im a Caud. FI. Helv. II (1828). — I c .:
Pl. 101, fig. 4, 4a.
O. Mante scunde, de 2—10 cm înălţime (în locuri umbroase mai înalte),

cu tulpini drepte, uneori ascendente sau aproape procumbente, simple sau
ranjificate la bază, de culoare cenuşie, cu perişori scurţi, îndoiţi în jos. Frunze
lungi de 5—30 mm, late de 1—10 mm, pe margini destul de gros dinţat
crenate, cu 2—4 dinţi de fiecare parte, împreună cu stipelele scurt păroase;
cele tinere lat spatulate, mici, cu peţiol mai lung decît lamina. Frunze t $ -
pinale mijlocii circulare sau lat ovate, cu peţiol aproape de aceeaşi lungime
cu lamina sau mai lung; cele superioare oblong Jan,ceelate sau liniar lancea-
laie, se dezvoltă la sfîrşitul înfloririi. Stipele palmaţ partite, cu. lacipja ţer-
mipală fojiacee, crenat dinţată, lungă de 10—25 mm, în totul aşempngtoare
eu frunşeje corespunzătoare; Iaciniile laterale liniar înguste, pînă la alungit
OVUte, 4e forma şi mărimea laciniei terminale, cele interne cîte 3—5, Flori
1—14, mici, cu peduncul lung de 22—75 mm, îa bază scurt pubeşcenţ, mai
spş glabru. Sepale liniare sau alungit lanceolate, lungi de 5,5—8 mm, ou
apendice lung de 1,5—2 mm, pe margini fin dinţate. Corola lungă de 4 —7
mm, mai scurtă decît caliciul, de culoare albă gălbuie, uneori cu petalele
superioare albastre. Petala inferioară împreună cu pintenul lungă de 6—7
mm; pinten lung de 1—2 mm, obtuz, violet. Capsulă sferic ovată, lungă
de 4—7 mm, cu seminţe lungi de 1—3 mm* — IV—VII*
S t a ţ i u n e a . Pe coaste pietroase sau nisipoase, stepice.
R ă s p . î n ţ a r ă : B e g . S t a l i n : Oraşul Stalin; Dăişoara (r. Rupea). R e g . H u n e d o a r a :
Deva. B e g . C r a i o v a : Bucovăţ prin locuri nisipoase la Jiu (r. Craiova). B e g . B u c u r e ş t i :
Oomaaa (r. Vidra). B e g . C o n s t a n ţ a : Mangalia (r. Negru Vodă). B e g . G a l a ţ i : Lacul Sărat
(r. Brăila). R e g . I a ş i : Bîrnova spre Grajduri (r. Iaşi).
618 F L O R A R .P .R .
var.stepposa (\V. Beckr.) Sav. et Ravss Mat. Fi. Bas. 1 li , m Acad. Rom. St ud.
Gercet. X X IV (1934) 180. — V . K i t a i h . ssp. s t e p p o s a W . Beckr. Viol. exs. nr. 154 (1905).—
Exă.: F R E nr. 1532. — Ic*: Pl. 101, fig. 4b. — Plantă de nisip, neramificatu, cu rădăcini
lung pivotante, des şi mărunt cenuşiu păroase. Tulpină simplă, lungă de 10 — 40 cm,
mai Tar ramificată, cu pedunculi florali începînd de la bază. Frunze inferioare ovate,
îngustate în peţiol, cele mijlocii mai mari, obovate, cele superioare liniar lanceolate, lungi
de 25 tnm, late de 2,5 mm. Stipele penat partite, liniar subulate. Pinten violet, arcuit în
sus. — R e g . C r a i o v a : Bucovăţ pe rîpa Jiului, Cîrcea, Palilula, la păd. Solomonj Obe-
deanu pe nisipuri (r. Craiova); Bistreţu (r. Băilesti). R e g . B u c u r e ş t i : Slobozia pe nisipurile
Ialomiţci. R e g . C o n s t a n ţ a : pe stînci lîngă Lacul Gîrliţa (r. Adamclisi); Vasile Boaită pe
nisipuri (r. Negru Vodă). R e g . G a l a ţ i : Bcştepe (r. Tulcea).
var. pygmaea Lindm. in Prodr. Fl. Tscheraigow. (1872) 18. — V . p a r v u f a 'V en . Sylioge
(1831) 118, non Tineo. — Plantă înaltă de 6 — 10 cm, în toate părţile mai mică. Tulpină
subţire, ciliată, la bază cu o mică rozetă de frunze persistente, rar cu frunze distanţate.
R e g . C r a i o v a : pe coasta Jiului la Bucovăţ (r. Craiova). — R e g . B u c u r e ş t i : pe albia veche
a j l alo miţei şi în Păd. Doiceasca (r. Slobozia).
R ă s p. g e n . : Europa de S, Caucaz, Asia Mică.
36. V. hymettia Boiss. et Heldr. Diagn. pl. or. III, Ser. II, 1 (1855) 57. —
V. tricolor p. H ym ettia Boiss. Fl. or. I (1867) 466. — V. Kitaibeliana var.
typ ica , f. hym ettia W. Becker Viol. eur. (1910) 94. — I e .: Pl. 93, fig. 2, 2a, b.
O. Tulpini în rozetă, culcate pe nisip, mai rar simple şi erecte, cea cen
trală viguroasă, celelalte radiar flexuoase, lungi de 3 —6 cm, cenuşiu argintii.
Frunze bazale scurt peţiolate, cu 5—6 dinţişori, lungi de 1,5 cm, cele mij
locii şi superioare liniar lanceolate, lungi de 2 cm. Stipele sectate pînă la
bază, cu diviziuni laterale întregi; lacinia terminală eliptică, uşor crenulată.
Pedunculi în secţiune rombici; bracteole aşezate aproape la curbura pedun-
culilor, ± violete, triunghiulare. Sepale lungi de 5 mm, în stare proaspătă
punctate cu violet, ciliate pe margini, cu apendice evident. Corolă plană,
lungă de 16 mm şi lată de 10 mm, mai mare decît la F* K itaibeliana şi F.
arvensis , cu petalele superioare violet albastre, cele laterale şi cea inferioară
galbene; pinten curbat în sus, violet, mai lung decît apendicele (2,5 mm).
Petala inferioara lungă de 16,5 mm, (fără pinten), emarginată, cu 7 strii intens
violete. Fructe tinere sferice, verzi, pătate cu violet închis, la maturitate
alungite, ± ascuţite, glabre. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Pe nisipuri sburătoare sau fixate cu plantaţii de salcîm.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a i o v a : Obedeanu pe nisipuri (r. Craiova); Păd. Vrancea
Pătule, Jiana Veche, Ostrovu Mare (r. Vînju Mare); Păd. Steriu Vînători (r. Pleniţa).
R ă s p. g e n.: R. P. Romînă, Balcani.
H ib r iz i
X V, multicaulis Jord. Pugil. (1852) 15 = alba X odorata. — F. plu ri
caulis Borb. in. Koch-HaU.-Wohlf.. Syn. ed. III (1892) 179 et Balat. Fl.
(1900) 395.
Frunze ovate sau rotunde, neacuminate, cu baza cordată, pubescente.

Stipele lanceolate, foarte păroase, cu fimbrii ciliate, cele mijlocii mai scurte
decît lăţimea stipelei. Corola ca, formă şi mărime asemănătoare cu cea de la
V. alba. Plante asemănătoare cind cu F. alba, cînd cu V. odorata. Influenţa
celei dinţii se recunoaşte de obicei prin prezenţa frunzelor iernatice, ovate
pînă la alungit ovate. De la F. odorata are frunzele rotunde, cu b ază,cor
dată. - I I I -I V .
R e g . C r a i o v a : Bucovăţ pe.coasta Jiului, Podari pe V. Hoţului, Palilula pe V. Solomon
(r. Craiova); Gura Motrului (r. Fi]iaşi). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti In Păd. Băneasa; Bră
neşti la Păd. Pustnicu; Comana (r. Vidra). R e g . P l o e ş t i : Pucheni (r. Ploeşti); Coşereni
(r. U rziceni); Mţii Ciucaşului pe Mt. Zăganu la Poiana Sttnei (r. Teleajen). R e g . I a ş i : Huşi la
Păd. Dobrina.
f. basilensis (W. Becker). — V. b a s i l e n s i s W. Becker Viol. Schweiz in Denkschr. Schw.
N at. Ges. XLV, 1 (1910) 10. — Formă asemănătoare mai mult cu F. o d o r a t a . Stoloni
puţini, ascendenţi ca la V . a l b a , mai tîrziu aşternuţi şi înrădăcinaţi. Frunze bazale iernatice,
mari, după formă, culoare şi părozitate aproape ca acelea de la V . a l b a . Frunze tinere ase
mănătoare celor de la V . o d o r a t a , mici, cu bază deschis cordată. Stipele inferioare scurte,
ovat lanceolate, cele superioare puţin mai lungi, toate fimbriate. cu fimbriile de la vîrf şi
de pe nervura mediană ciliate (F. a lb a ) . Flori violacee ca la F. o d o r a t a . — II I —IV. — între
părinţi. — R e g . C r a i o v a : Leamna (r. Craiova).
f. YOTarlbergensIs (W. Becker). — V . v o r a r ib . W . Becker Viol. Schw. 1. c. — De la F.
o d o r a t a are: rizom cu stoloni ascendenţi, mai tîrziu tîritori, frunze bazale cordat ovate cu
sinusul bazai profund şi îngust, stipele lat lanceolate, scurte, glandulos fimbriate, în
partea superioară ± ciliate. De la F. a l b a are: frunze inferioare cordate, cu sinul deschis,
subacuminate, însă aproape glabre (ca la F. o d o r a t a ), stipele superioare alungit lanceolate,
scurt fimbriate, pe margini şi pe nervura mediană ± ciliate, flori liliachii. La port şi forma
frunzelor, a stipelelor şi a corolei evident mai apropiată de V . o d o r a t a . — Intre părinţi.—
R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin pe Tîmpa; Păd. Cisnădia (r. Sibiu). R e g . C r a i o v a : Basarabi pe
malul Dunării (r. Calafat); Păd. Segarcea. R e g . P i t e ş t i : Mrea Turnu (r. Loviştea). R e g .
P l o e ş t i : Păd. Brazi (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti Ia Cotroceni pe malul Dîmbo
viţei; Afumaţi (r. Brăneşti). R e g . C o n s t a n ţ a : Adamclisi, Esechioi (r. Adamclisi). R e g . C a l a ţ i :
Luncaviţa (r. Măcin). R e g . I a ş i : Iaşi (Galata, Copou pe V. Lupului), DI. Repedea (r. I a ş i,
X Y. adulterina (Godr.) Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 176, sub F. hirto-
alba = alba X hirta. — F. adulterina Godr. These hybr. (1844) 18.
Rizom multicapitat, emite flori, fascicule de frunze şi stoloni lungi de

10—20 cm, culcaţi sau ascendenţi. Stolonii deasemeni, la capete cu flori şi
fascicule de frunze. Frunze iernatice asemănătoare ca formă şi părozitate
cu cele de la V. alba , celelalte asemănătoare celor de la F. alba şi F. hirta .
Stipele lanceolate, alungite, numai în partea superioară fimbriate şi ciliate.
Bractei aşezate la jumătatea pedunculului floral. Flori de un albastru
liliachiu, ca formă apropiate de acelea de ia F. alba; petale emarginate, Cu
pinten ca la F. hirta. Se aseamănă cu F. alba prin stolonii bine dezvoltaţi
şi prin lăţimea frunzelor şi părozitatea acestora. — III—IV.
R e g . P l o e ş t i : Seciu-Boldeşti în Păd. Toma (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti:
Păd. Pantelimon, Păd. Băneasa, Păd. Chitila; Săbăreni în Păd. Rîioasa; Mrea Ţigăneşti
(r. Snagov); Afumaţi în Păd. Plrlitura (r. Brăneşti).
f. badensis (Wiesb.). - F. b a d e n s is Wiesb. in OBZ X X IV (1874) 225. - De la F . h ir ta
are: rizomul ± ramificat, stolonii foarte scurţi sau lipsă, frunze mature ovate, brusc ascuţite)
620 F L O R A R .P .I t.
cu peţioli db pubescenţi cu peri reverşi. Stipelele, ca şi frunzele, puţin mai laţe decit la
V . h i r t a şi mai înguste decît la V . P e la V . oJJba, căreia îi seamănă în stadiul de pri
măvară, are: stoloni ± înrădăcinaţi, frunze mature pubescente, cu peri albi argintii, o d e
tomnatice 1 — 2, adesea iemajfcfce, siftUl bazai db deschis şi stipele înguste, lungi, la vfrf
şi pe nervura mediană ciliaţe. — R g g . C r a i o v a : Şopotu [r. Craiova); Caraula (r. P leniţa);
Segarcea. R e g . P l o e ş t i : lyirea Deaju (r. Tîrgovişte); Broşteni în Păd. Zapa {r. Urziceni).
R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Băneasa. R e g . B a c â u : Piatra Neamţ pe Mt. Pielxipica
spre Pîr. Cuejdiu; Bălţăteşti (r. Tg. Neamţ).
X V. Wiesbauiii Sabr. in OBZ XXXIV (1884) 133 = alba X collina. —

V. iragrans (alba X collina) Wiesb. in Hal. et Braun Nachtr. (1882) 1667
non Sieber (1823).
De la V. alba are: frunzele bazale iernatice, stolonii ascendenţi şi brac-
teolele îiişep^tp Da&i sîjs de mijlocul pedunculului. Pe la V. collina arerindu-
mentul a&icios, frunzele cu baza cordată şi pintenul petalelor scurt. Stipele
lung fimbriate si păroase, mai înguste decît la V. alba şi mai late decît la
V. collina. — III—IV.
R eg . P lo e ş ti: Seciu-Boldesti pe Dl. Gîlmeia şi Păd- Toma (r. Ploeşti).
X V. bihamnsis Simk. in Akad. Kozl. XVI (1879) 96 = suavis var.

cyanea X hirta.
Rizom simplu saii cu stoloni scurţi. Frunze ovat rotunde, aproape glabre.
Seamănă mai mult cu V. suavis var. cyanea.
R e g . O r a d e a : Săldăbagiu, Dl. « Somlo », Rontău, Tărian (r. Oradea). R e g . A r a d : Sebiş
pe Dl. « Piliske * (r. Gurahonţ).
f. Kerneri (Wiesb.). — V . K e r n e r i Wiesb. in OBZ X X X (1880) 189, et pro a u s t r i a c a
X h i r t a , 1. c. (1871) 152. — Plantă cu stoloni. Frunze inferioare adînc cordate, cu limb
mare, relativ scurte, uniform păroase, ovale sau rt obtuze. Are caractere intermediare,
deopotrivă d<ela ambii părinţi. — în împrejurimile Clujului, între părinţi, destul de frecventă.
f. monostorensis (Nyâr.). — V . m o n o s t o r e n s i s (c y a n e a X < h i r t a ) Nyâr in Borbasia
III (1941) 94 et Kv. fl. V (194$) 372, fig. 47. — Seamănă mult cu V . h i r t a , dc care se
deosebeşte prin rizomul ramificat, orizontal, subrepent. Frunze lung peţiolate, cu lamina
puţin cordată, de 2 ori mai lungă decit lata. — Cluj la marginea oraşului, la Manăştur,
Hajongard, Păd. Iloia şi Păd. Făget, destul de frecventă între părinţi.
X V. p e r m ix ta Jord. Obs. Fragm. VII (1849) 6 = hirta x odorata. —

F. hybrida Schur Enum. pl. Transs. (1866) 79.
La port seamănă mai mult cu F. hirta . Formează tufe ± dense. Stoloni
senrţi, rar puţin alungiţi, frunzoşi, ascendenţi. Frunze mai lungi decît florile,
cu lamina corelat rotundă, abia mai lungă decît lată, ± păroase. Frunzele
inferioare seamănă mai mult cu cele de la F. odorata , cele superioare mai
mult cu cele dela F. hirta. Flori nemirositoare..
R e g . P l o e ş t i : Păd. Brazi (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Păd. Pantelimon
şi la Cotroceni pe malul Dîmboviţei. R e g . I a ş i : Uricani (r. Iaşi).
f . ocnipontâna (Murr). — V . o e n i p o n t a n a Murr in Dcutsch. bot. Mon. (1886) 151.—
PJai>te solitare sau în tufe laxe, fără stoloni sau mai rar cu stoloni subţiri, scurţi. Frunze
mai mici, nu mai lungi decît florile, seamănă mai mult cu cele de la V . o d o r a t a : sînt însă
mai acute şi pubescente. Flori mirositoare. — Cluj la Făget, la Fîlitîita lui Biîaşcu şi pe
dealurile din împrejurimi.
f. pseudosepincola (W. Becker). — F. p s e u d o s e p . W. Becker Viol. exs. (1902) 56 et
Viol. eur. (1910) 110, 111. — V . s e p i n c â l a Beck Fl. NO II, 1 (1892) 516. — Plante Heces-
pitoase, ca şi F. o d o r a t a , cu stoloni lungi, ramificaţi, ± groşi, lignescenţi, radicanţi. Frun
zele asemănătoare cu cele de la F. o d o r a ta , însă mai pubescente şi subacuminate, nu depă
şesc florile. Flori nemirositoare. — R e g . P l o e ş t i : Halta Teiş în luncă (r. Tîrgovişte). R e g .
B u c u r e ş t i : Bucureşti in Păd. Pantelimon. R e g . I a ş i : Iaşi la Copou pe V. Lupultii; Huşi
în Păd. Dobrina.
X Y. Sardagnae W. Becker Viol. eur. (1910) 102 == suavis Vâr. austriaca

X odorata.
Stoloni adesea alungiţi, subţiri, ca la F. odorata . Frunze inferioare
rotunde, ± rotund reniforme, cele superioare lat ovate, la vîrf obtuz
ascuţite, cu peţiol de 1,5 ori mai lung decît limbul (ca la F. suavis var.
austriaca ). Stipele mai scurte şi mai late decît la V . suavis var. austriaca , însă
mai înguste şi mai lung fimbriate decît la F. odorata . Plantă de cele mai
multe ori sterilă
R e g . C r a i o v a : Podari pe V. Hoţului, lunca Craiovei, Bucovăţ pe coasta Jiului, Păd.
Sălcuţa (r. Craiova). R e g . P i t e ş t i : Piatra Olt la Halta Calinderu spre satul Milcov (r. Slatina)
XY. revoluta Heuff. in Rchb. Fl. Germ. exc. III (1832) 705 = ambigua
X hirta .
*— F. hirtaeformis {ambigua x hirta) Wiesb. in OBZ XX X (1880)
190. — E x s.: FRE nr. 456 a—c. »
Rizom puternic desfăcut în turioni. Frunze adînc cordate la bază, unele
cu sinul bazai îngust, ± păros, ca la F. hirta , altele cu sinul larg deschis,
cu margini drepte, sau cu baza trunchiat cordată pînă la îngustată în peţio
lul puţin dilatat, ca la F. ambigua . Flori violete, unele mirositoare, altele fără
miros. — IV.
R e g . C l u j : Cluj la Păd. Lomb şi Fînaţe, Apahida pe DJ. Ciuha (r. Cluj). R e g . C r a i o v a :
Şopotu (r. Craiova); Verbicioara (r. P leniţa); Arginteşti, Gura Moţrului (r. Filiaşi). R e g .
P i t e ş t i : Milcov pe malul Oltului (r. Slatina). R e g . P l o e ş t i : Păd. Arion la Ciocîrlia (r. Urzi
ceni). R e g . B u c u r e ş t i : Crevenicu la Păd. Darvaşi (r. Vida). R e g . G a l a ţ i : Greci la Piatra
îm bulzită (r. Macin). R e g . C o n s t a n ţ a : Gura Dobrogei (r. Medgidia). R e g . l a ş i : Iaşi la
Copou pe V. Lupului, Miroslava, Uricani (r. Iaşi).
f. Peterfii (Nyâr.). — F. P c t e r f i i N y â r.= F. h ir ta * x J o â i in Scbed. FRE nr. 455 in
Bul. Inf. Grăd. Bot. Cluj IV (1924) 66. — F. a m b i g u a x h i r t a f . P e t e r f i i Nyâr. in Bul.
Grăd. Bot. Cluj X II -(1932) 102. — Exs.: FR E nr. 455. — Peţiolul frunzelor foarte lung şi
gros, de 3 — 4 ori mai lung decît lamina glabră şi lucitoare. — Cluj la cariera Mănăşturului.
f. ambiguiîormis Nyâr. in Borbasia III (1941) 92. — Seamănă la port mai mult cu
F. a m b i g u a ; părozitatea peţiolilor, prezintă însă caracter mijlociu, între părinţi. — Cluj
la Fînaţe, destul de frecventă.
X Y. vindobonensis Wiesb. in OBZ X X X (1880) 191. — F. suavis ssp.

cyanea x odorata W. Becker Viol. eur. (1910) 102 F. suavis var. cyanea x
odorata.
Frunze tinere cu margini convexe, =t pentagonale, cordat ovate; cele mature
cu limb lat ovat, de 8 cm lungime şi 6 cm lăţime, şi peţiol de 2 ori mai lung
622 FI.OKA n . p . l l .
decit limbul. Stipele îngust lanceolate (ca la V. suavis var. cyanea), insă
cu fimbrii scurte şi lungi, glabrescente sau slab ciliate. De la V . odorata are
unele frunze tinere mai scurt peţiolate, cu lim bul rotund, de 3 —5 cm în
diam., ± pubescent şi cu stipele late. — IV —V.
R e g . C l u j : Făget spre Sălicea (r. Cluj). R e g . P lo e ş t i : Ceptura pe lîngă vii, Dl. Oraoaia
şi V. Urlci la Urlaţi (r. Cricov).
X V, balotensis G. Grinţ. = alba X suavis var. suavis. — V. alba x

suavis W. Becker Vio), eur. (1910) 106, pro p.
Rizom cu lăstari aerieni floriferi, lungi. Frunze iernatice groase, triun
ghiulare ( V. alba), cele tinere mai late decît lungi, rotunjite la vîrf, slab ascu
ţite (V. suavis). U nele stipele la t triunghiulare, ciliate pe dos şi margini,
glandulos fimbriate ( V. alba), altele foarte îngust lanceolate, lungi, lung
fimbriat glanduloase si ciliate pe margini şi pe fimbrii. Flori pătate, alb cu
violet. - III —IV.
R e g . P lo e ş t i : Bărcăneşti, Pucheni la Păd. Balota, Romîneşti, Brazi (r. Ploeşti);
Lunca Buzăului (r. Buzău) ; Coşereni în zăvoiu (r. Urziceni). R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti
la Păd. Băneasa, Otopeni; Săbăreni în Păd. Rîioasa (r. Răcari); Brăneşti. R e g . C o n s ta n ţa :
Almalău, Gîrliţa la Canara, Esechioi (r. Adamclisi). R e g . I a ş i : Iaşi (Galata, Copou pe V.
Bădărău), Stînca.
X V. kalksburgcnsis W iesb. in OBZ X X IV (1874) 225, X X V II (1877)

153 = alba X suavis var. austriaca. — V. alba X austriaca W iesb. in Verh.
ZBG.W ien (1875) 820. — V. 'alba X cyanea W. Becker Viol. eur. (1910) 106,
non alior.
Seamănă mai m ult cu V. alba. Frunze lung peţiolate, amestecate, de forme
diferite, corespunzătoare ambilor părinţi; cele de primăvară mici, la vîrf
obtuz ascuţite, cele mature mari. Unele stipele înguste, alungite, pe nervura
mediană puternic ciliate ( V. alba), altele mai mari, cu fimbrii lungi, glabre
sau am estecate cu ciliate. Flori palid albasLre, mirositoare ( V. suavis var.
austriaca). — IV —V. — între părinţi, împreună cu V. alba X odorata.
R e g . C r a io v a : Păd. Bucovăţ, Podari în V. Hoţului, Palilula în Păd. Solomon, Leamna
în zăvoiu (r. Craiova); Gura Motrului (r. Filiaşi); Păd. Amăraşti la Romula şi Reşca
(r. Caracal); VîrciorOva pe Pîr. Vodiţa (r. T. Severin).
f. Ronnigeri (W. Becker). — V. R o n n ig e r i W. Becker Viol. eur. (1910) 107. — Seamănă
mai mult cu V . s u a v is var. a u s tr ia c a . Unii stoloni scurţi, alţii alungiţi. Frunze mari, lung
peţiolate (pînă la 20 cm), cu limbul puţin mai lung decît lat, acut, cu margini convexe sau
convex pentagonale. Stipele pe margini glabre, cu fimbrii lungi, cele dinspre vîrful stipelei
± ciliate. Unele frunze mature iernează, avînd stipele cu nervura mediană ciliată ( V . a l
b a ) .— R e g . P l o e ş t i : Seciu-Boldcşti pe DL Gîlmeia (r. Ploeşti); Breaza (r. Cîmpina).
x Y. intcrjecta Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. I, ed. III (1892)

190 = collina x hirta Borb. Balat. Fl« (1890) 395. — V. subcollina Borb.
in Koch- H all.-W ohlf. l.c.
Prin forma şi consistenţa frunzelor se aseamănă cu V. hirta, iar prin
stipelele lung acum inate, păroase şi lung fimbriate, cu V. collina. Se intîl-
nesc şi exemplare cu frunze ca la V. collina şi stipele ca Ia V. hirta (acestea
au fost descrise ca V. subciliata Borb.). Flori nemirositoare.
VIOJLA CEA E 623
R eg. C l u j ; Cluj pe coama Ţechin tăului. între Mihăeşti şi Berindu (r. Cluj). — R eg.
T im iş o a r a : Oraviţa.
x Y. Dioszegiana Borb. in MNL (1889) 79; Koch-Hall.-W ohlf. Syn.

I, ed. III (1892) 166, 191 ^ ambigua x collina.
Prin stipelele păroase pe dos şi ciliate pe margini, prin forma unora din
frunze adînc cordate, precum şi prin părozitatea moale a frunzelor de pri
măvară, se aseamănă cu 7 . collina. Unele frunze sînt însă alungit acute,
cu nervaţiune caracteristică şi cu peţiolul lă ţit spre lamină, ca la V. ambigua.
Cluj pe coama Techintăului şi la Fînaţe în V. Primă*
X V. merkenstcinănsis W iesb. in Hal. et Braun N&chtr. (1882) 166 =
collina x odorata.
Stoloni viguroşi, cu internodii lungi. Frunze adînc cordate, lat ovate,
subacuminate, pe dos abundent păroase, lung peţiolate. Stipele neregulat
şi scurt glandulos fimbriate. Pinten albicios, scurt. Flori albastre-violete
deschis, mirositoare.
Cluj pe DI. Hajongard.
X V. neoburgensis Erdm. in Allg. bot. Zeit. X IV (1908) 72 = suavis

var. cyanea x hirta x odorata.
De la V. suavis var. cyanea are: Stoloni groşi, ± luxigi, bracteole aşezate
la partea inferioară a pedunculului, stipele evident fimbriate şi forma cîtorva
din frunze. De Ia V. hirta are: ram ificaţia slabă a capului rizomului la unele
exemplare şi cîteva frunze de mai tîrziu mai înguste, cu vîrful m ai îngust
şi mai alungit şi cu peţiolii abundent păroşi. De la V. odorata are unele frunze
rotund cordate.
Cluj la V. Popii, pe Dl. Rotund în plantaţia de salcîm şi in Grădina Botanică.
X Y. Skofitziana W iesb. in OBZ X X X V I (1886) 190 = elatior x pum ila.

— V. sabpubesccns ( V. montana x p u m ila) Borb. in OBZ X L (1890) 26.
Tulpini înalte de 1—2 cm, ‘glabrescente. Frunze lanceolate, înguste, la
bază cuneiforme şi decurente în peţiol, cu stipele bazale înguste, m ai scurte
decît peţiolul, abia pînă la jum ătatea lui (V. pum ila). La acelaş exemplar
se găsesc şi frunze ± ovat cordate, cu stipele îngust lanceolate, m ai lungi
decît peţiolul. Peduncul subţire, alungit. Flori mari, violete deschis. — IV. —
îm preună cu părinţii.
• . X V. intermedia Rchb. Pl. crit. V II (1823) 3 = R ivin ia n a .x silvestris. —

V . pinguicula Borb. in Koch-Hall.-W ohlf. Syn. I, ed. III (1892) 206.
Plante foarte variate; unele exemplare cu înfăţişare de V. R ivin ian a,
prin frunzele mai lungi, obtuze, ± mucronate şi stipelele pe margini rărit
dinţat fim briate; altele asemănătoare cu V. silvestris, cu frunze cordate, ±
acuminate, mai lungi decît late şi stipele ± pectinat fimbriate, cele supe
rioare rărit şi mai lung fimbriate. Flori puţin m ai mari decît la V. R ivin ian a.
R eg. P lo e ş ti: Seciu-Boldeşti pe V. Ludului sub Atîrnaţi (r. Ploeşti).
X V. W einharti W. Beckr. in Allg. bot. Zeit. (1899) 75 = V. montana x

R iviniana.
624 FL O R A R .P .R .
Tulpini drepte, numeroase, înalte pînă la 50 cm. Frunzele inferioare

ca la V. Riviniana^ m ai late. decît lungi, obtuze, uşor mucronate, cete supe
rioare larg ovate sau îngust ovate, ascuţite. — V.
R e g . laşi: Huşi la Păd. Dobrina.
X V. mixta, A. Kern. in OBZ X V III (1868) 21, non Herb. = montana x

silvestris. — F. longicornis (canina (silvestris) X Einseleana) Borb. l.c .
(1892) 210.
De la F. montana are: lipsa frunzelor bazale, tulpină alungită, limbul
frunzei alungit şi florile mari, cerulei. De la F. silvestris are: marginile ante
rioare ale frunzelor arcuite, peţiolul nearipat şi stipelele mici, înguste şi des
fimbriate. — Intre părinţi. — IV —V.
R e g . C r a io v a : Gura Văii (r. T. Severin); Gura Lotrului (r. Loviştea). R e g . P lo e ş t i :
Răsvad pe coaste rîpoase (r. Tîrgovişte).
X V* borussica (Borb.) W . Becker Veilch. bayer. Fl. (1902) 2 3 = canina

X silvestris. — F. neglecla var. borussica Borb. in Koch-HalL-Wohlf.
Syn. I, ed. III (1892) 206.
Dela F. silvestris are: prezenţa frunzelor bazale, ovate, ± acute, cu
baza cordată şi stipele dens brun fimbriate. De la F. canina are unele frunze
cu baza trunchiată sau uşor cordată, cu sinul bazai larg deschis. Flori
albastre albicioase. — V.
R e g . P lo e ş t i : Mislea în Păd. Mislea-Mărgineanca, Seciu-Boldeşti pe Dl. Gîlmeia la
Păd. Toma (r. Ploeşti).
X V. neglecta Schm. FI. Boem. III (1794) 55 = canina x R ivin ian a. —

F. intersita Beck Fl. NO I I .l (1892) 521.
Frunze inferioare ovat cordate, cele superioare mai alungite, cu jum ă
tate mai lungi decît late, ± acute. Stipele spre vîrf fimbriate, spre bază
rar şi scurt fimbriate sau întregi.
R e g . Cluj: Cluj la Făget.
X V. D iifiortii FotiiHăde ap. R ouy in Revue B ot. II (1904) 156 = alba X

silvestris. — F. âigenea R ouy et Fouc. p. D uffortii Rouy et Fouc. Fl. Fr.
IX (1905) 460.
Frunze subobtuze, cele ale stolonilor subacuminate. Petale relativ mici,
violete.
R eg. A r a d : Şiria (r. Arad).
X V. P â x ia iia Dog. et Zsâk m MBL X II (1 9 1 3 ) 2 1 , t a b . 1 = alpina X

declinata.
Se deosebeşte de F. alpina prin: tulpini şi stoloni desvdltate, stipele şi
bractei lung fimbriate, sepale mai lungi, mai înguste şi m ai ascuţite, cu apen-
dici m ai lungi. De F. declinata se deosebeşte prin: statura m ai scundă, tul
pină m ai puţin ramificată, stipele m ai puţin divizate, frunze m ai lung peţio
late, cu lam ină mai scurtă, mai lată, m ai puţin adînc serată şi neatenuată
în p e ţio l; floarea cu m ult mai mare, sepale mai late, acute şi nu acuminate,
V IO LAC EA E 625
petale mai late, sobrotunde, cu m ult m ai lungi decît sepalele, cea infe
rioara emarginată.
R eg, S ta lin : Mţii Făgăraşului, pe clinele ierboase şi pietroase deasupra Lacului
Bîlea.
X V. Kotschyana W . Beckr. in Beih. bot. Centralbl. X V III. A ht. II

{1905) 391 sub V. prolixa x tricolor = Bielziana X dacica.
Prezintă caractere mijlocii între cele ale părinţilor. De la F . dacica are:

Tulpina, frunzele şi stipelele m ai puţin păroase, stipelele superioare mai
evident palm at sectate, cu segm entele mai mari spre vîrf, sepalele mai
înguste şi mai alungite şi petalele deasemeni m ai alungite şi îngustate spre
bază. De la V. Bielziana are: stipelele cu segm entul terminal mare şi serat,
cele inferioare m ai m ult penat scctate şi flori mai mici, cu colorit m ai m ult
galben.
Mţii Retezatului.
O b s . : Borbâs a publicat din Carpaţii nordici pe F. c a r p a tic a Borb. in Koch-Hall.-
Wohlf. Syn. I, ed. III (1892) 2 2 2 şi în OBZ XLI (1891) 422 = d e c lin a ta X tr ic o lo r . Acest
hibrid n-a fost încă menţionat de la noi, dar după cum observă W. Becker (Viol. eur. (1910
144), este probabil că se va găsi, părinţii respectivi fiind specii comune.
X V. W ittrockiana Gams in Hegi Fl. M itt.-Eur. V , 1 (1925) 616 =

altaica x Iuţea x tricolor. — F. kortensis A uct., non V. tricolor var. hortensis
Hort. — F. tricolor m axim a Hort. — V. grandiflora Hort., non L., nec V ili.,
nec Host. — F. tricolor e. macrardha Schur Enum. pl. Transs. (1866) 85. —
Pansea. — Kertiârvâcska. — Garten-Stiefmiitterchen. — AmoTHHBirjiaaKH. —
I c . : Pl. 101, fig. 5.
0 — 0 0 . Tulpină simplă sau ramificată de la bază, înaltă de 10—25

(35) cm, adesea cu internodii scurte. Frunze la t ovate, ± cordate, uneori
brusc atenuate, la vîrf rotunjite, cu peţiol egal sau mai scurt decît limbul,
repand crenate, de obicei glabre, cele superioare ovale sau lanceolate. Stipele
mari, penat fidate, cu segm ente întregi. Flori una sau mai m ulte, ± rotunde,
lung pedunculate, foarte mari, cu diam. de 4 —6 cm, galbene, violet închise,
sau vărgate in moduri deosebit de variate. — Cultivată pretutindeni ca
plantă ornamentală de grădină.
O b s . Această specie, ca şi alteie menţionate moi jos, sînt rezultatul unei seri
întregi de încrucişări şi selecţionări, începute în Anglia în 1810. La început s-a încrucişat
. V . tr ic o lo r cu V . a lta ic a adusă din Rusia. Au urmat apoi alte încrucişări executate de
horticultorii din Olanda, Belgia şi Franţa, obţinîndu-se plante cu diferite flori unicolore,
de la alb pînă la negru purpuriu, apoi cu flori vărgate şi cU flori mari pînă la 10 cm în
diametru. Speciile folosite la aceste încrucişări cu F. tr ic o lo r (plantă anuală) sînt: F. Iu ţea
Huds., F. c o r n u ta L., şi V . c a lc a r a ta L., toate perene. Principalii hibrizi întîlniţi în cul
tură sînt: F. Iu ţea X tr ic o lo r * cu flori mari în care predomină culoarea galbenă, F. tr ic o lo r x
lu le a , cu flori bi- tri- sau multicolore, cu pinteni scurţi. în afară de această serie cu flori
mari, în care F. Iu ţea Huds. intră sub var. g r a n d i f h r a y mai există o serie provenită din
încrucişarea speciei F. Iu ţea cu F. c a lc a r a ta , sau F. c o r o n a ta , care dau încrucişări cu
flori mai mici şi unicolore, cu pinten lung şi uşor mirositoare. Aceste încrucişări au ajuns
la un număr foarte mare, cu forme din cele mai curioase.
626 F L O R A R .P .R .
Fam . PA SSIFLO R A C EA E *) Lindl.
Nat. syst. ed. II (1836) 67; Harms in Engl. et Praiitl Pflzfam- III.6
(1893) 69, ibid. ed. II, X X I (1925) 470.
Arbori sau arbuşti, adeseori plante acăţătoare cu cîrcei sau volubile.

Frunze alterne, peţiolate, cu sau fără stipele, întregi sau lobate, uneori palmat
partite. Flori hermafrodite sau unisexuate, monoice sau dioice, în generai
pentamere, actinomorfe, solitare sau grupate in cime. La baza mugurilor
florali se găsesc 2 —3 bractei cordiforme. Caliciul şi corola fixate pe mar
ginea unui receptacul în formă de cupă. Caliciu dialisepal din 3 —5 sepale.
Corolă din 3 —5 petale libere, prevăzută în general cu o coroniţă simplă sau
multiplă, alcătuită din numeroşi apendici filiformi, Ia bază cu un disc necta-
rifer. Stam ine 5, formînd la bază un tub care înconjoară ginoforul. In general
gineceul ridicat pe o prelungire a axei florale (ginofor), la un nivel superior
faţă de inserţia învelişurilor florale, dispoziţie caracteristică pentru cele
mai m ulte Passifloracee. Ovar superior, unilocular, format din 3 cârpele,
cu placentatie parietală. Ovule numeroase, anatrope. Stil trifid. Fruct o
bacă ovoidă, ± cărnoasă. Sem inţe numeroase. în general arilate; endosperm
puţin dezvoltat; embrion voluminos.
Passifloraceeie se înrudesc deaproape cu Cucurbitaeeele şi cu Begonia-
ceele. de care se deosebesc prin ovarul lor întotdeauna superior.
Familia cuprinde cca 390 specii repartizate în 18 genuri. Plante răspîn-
dite în toate regiunile tropicale ale globului. Cele mai multe sînt americane
sau africane, o parte sînt asiatice, iar cîteva sînt răspîndite prin insulele
Oceanului Pacific.
Genul P A 8 S I F I O R A * * ) L.
Gen. pl. ed. V (1754) 410, nr. 910; DC. Prodr. III (1828) 322; Harms
in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 6 (1893) 86; ibid. ed. II, X X I (1925)
495. — C e a s o r n i c .
Arbuşti acăţători. Tulpina cu cîrcei. Frunze alterne, întregi sau 3 —5

palm at lobate, uneori palm at fidate. Flori hermafrodite, mari, solitare sau
reunite în cime axilare de cîte 2 —3 flori, însoţite de bractei cordiforme. Sepale
4 —5, oblong lanceolate, în general petaloide. Petale 4 —5, de aceeaşi formă
şi mărime ca sepalele. Coroniţă simplă sau dublă. Stamine 4 —5, cu antere
oscilante. Ginofor ± dezvoltat. Fruct o bacă sferică sau ovoidă, cărnoasă.
Seminţe arilate în întregime, cu tegum ent seminal punctat; endosperm
cărnos, puţin dezvoltat; cotiledoanele embrionului foliacee.
Genul cuprinde cca 300 specii răspîndite In America tropicală, Asia,
Africa orientală şi insulele Oceanului Pacific.
*) Prelucrată de I. G r in ţ e s cu . ,
**) De la latinescul passio = suferinţă, şi flos = floare, aluzie la o veche interpre
tare mistică aLribuiLă organelor florale.
Planşa 102. — P a s s if lo r a c a e r u le a L. — 2. D ic e n tr a s p e c ta b ilis (L.) Lem. — 3„

3a. B e g o n ia r e x Puţzeys, două frunze cu coloraţie diferită.
P L A N Ş A 102
P A S S IJP L O R a C E A E 629
■X- P. caeralea L. Sp. pl. ed. I (1753) 957. — Ceasornic. — Golgotavirâg. —

Passionsblume. — I c . : Pl. 102, fig. 1; Curtis’s Bot. Mag. I (1793) 28.
Plantă lemnoasă, căţărătoare cu cîrcei, se urcă pînă la 5 —6 m. Frunze
glabre, palm at sectate, cu lobii oblongi, acu m in aţi; stipele falciforme. Flori
albastre sau roze. Sepale 5, albe verzui. P etale 5, de aceeaşi formă şi dim en
siuni ca sepalele. Coroniţa petalelor din 2 verticile, cel extern alcătuit din
numeroşi apendici filiformi (radii), la bază purpurii, la mijloc albi şi* la virf
albaştri. Ginofor bine dezvoltat. Stamine 5. Ovar unilocular. Stile 3, de
culoare roşietică. Fruct o bacă ovoidă, cărnoasă, galbenă la m aturitate. —
V I-X .
Plantă originară din Brazilia şi Peru, introdusă şi răspândită în Europa
la începutul sec. al X V III-lea.
Printre varietăţile acestei specii se remarcă « o form ă» cu flori albe, plăcut mirosi-
toare, cunoscută în horticultură sub numele de P a s s if lo r a C o n s ta n c e E l i o t (in The Garden
I (4887) 595).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivata ca plantă de ornament, e folosită la acoperirea gar
durilor, zidurilor, chioşcurilor, precum şi la decorarea ferestrelor. în seră fructifică. Planta
conţine alcaloidul passiflorina, cu proprietăţi terapeutice. Fructele conţin glucoza şi o
serie de acizi organici.
•X- P. incarnâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 759.

Specie asemănătoare cu P . caerulea L., de care sc deosebeşte prin frun
zele sale trilobate, prin florile sale albe şi mirositoare cu coroniţă pur
purie şi prin fructul său volum inos, de mărimea unui măr, la maturitate
de culoare portocalie.
Specie aclim atizată de mai m ulţi ani în Grădina Botanică din Bucureşti,
dar nu fructifică.
O b s . Multe alte specii ale genului P a s s if lo r a sînt folosite în terapeutică, sau sînt
cultivate numai ca plante de podoabă; unele, cum sînt de exemplu P . e d u lis Sims şi P .
q u a d r a n g u la r is L., produc fructe comestibile de mărimea prunelor sau a iămîilor, foarte
apreciate de populaţia ţinuturilor calde. Părţile aeriene se întrebuinţează în terapeutică
datorită proprietăţilor se dative şi analgetice. Micşorează presiunea sanguină.
Fam. BEGONIACEAE *) R. Br.

in Tuckey Congo (1818) 464, n. nud. ex DC. Thăor. elem, (1819) 247;
Klotsch in Abhandl. Akad. W iss. B erlin (1855); A. DC. M6m. sur fam.
Begoniacees in Ann. Sc. nat. 4 sdr. X I (1859) 93.
Plante ierboase, perene, subfrutescente sau frutescente, în general sucu
lente, rareori sarmentoase. Frunze alterne, distice, adeseori asimetrice, sti-
pelate, întregi, uneori palm at lobate sau palm at fidate. Flori unisexuate
*) Prelucrată de I. Grinţescu.
«30 FLO RA 1LP.R .
monoice. Periant petaloidL Stamine numeroase; Ovar superior din 3 cârpele,

adeseori triaripat. Ovule numeroase, cu placentaţia axilară. Stile 3, ± con
crescute, cu stigm ate răsucite. Fruct capsulă. Seminţe numeroase, m ici,
fără endosperm.
Begoniacecle sînt plante tropicale sau subtropicale, răspîndite mai ales
în America, Asia şi mai puţin prin insulele Oceanului Pacific. Prin florile
lor unisexuate monoice şi prin ovarul lor inferior, Begoniaceele se înrudesc
de-aproape cu Cucurbitaccele, de care se deosebesc mai ales prin andro-
ceul lor.
Genul B E G O N I A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 360 nr. 901, in App.], ed. V (1754) 475 nr. 1024;
Irmscher in Engl. et Pranll Pflzfam. X X I ed. II (1925) 572. — Begonie. —
Bcgonia. — Schiefblatt.
Periantul florilor masculc din 2 v erticile; cel extern din 2 (rar 3) diviziuni,
cei intern deasemenea din 2, rar din 3 diviziuni. în general diviziunile interne
mai mici decît cele externe. Periantul florilor femele din 2—5 diviziuni,
in general inegale. Stamine numeroase, cu filamente ± concrescute. Ovax
inferior, trilocular, cu 3 muchii sau 3 aripi. Stile 3, ± concrescute, la vîrf
bifide şi răsucite în spirală. Ovule numeroase, cu placentaţie axilară. Fruct
o capsulă trigonă sau triaripată cu dehiscenţa loculicidă sau septicidă. Seminţe
numeroase, mici (0,4 mm lungime şi Q,2 mm grosime), cu tegum ent reticulat;
endosperm aproape nul. Embrion cărnos, cu cotiledoane plan convexe. Plante
perene cu rizom sau cu tubere. Frunze asimetrice. Inflorescenţa un dichaziu
terminal sau axilar, în general lung pedunculal.
Genul Begonia cuprinde peste 400 specii, răspîndite în toate regiunile
calde ale globului.
Determinarea cîtorva specii cultivate
1 a Plante de statură variabilă, cu rizom. Frunze persistente, virescente,

pronunţat asimetrice. Flori de 1,5—3 cm în d iam ................................. 2
1 b Plantă de statură m ică, ou tuber, cu vegetaţia întreruptă în tim pul
iernii. Frunze aproape simetrice. Flori de 5 —6 cm In d ia m ............. .3
2 a Faţa superioară a frunzelor cu pete albe sau prevăzută cu o bandă lată
argintie, de jur împrejurul lim b u lu i................................................................ 4
2 b Faţa superioară a limbului fără p e te ................................................................ 5
3 a Frunze orbiculare sau reniforme, db lobate, de 5 —10 cm în diam. Inflo
rescenţă un dichaziu din 3 flori mari, de cca 5 cm în diam. Flori roze.
Capsulă pubescentă ........................... ..................................... 5. B. rosiîlora
*) Dedicat lui Michel Begon (1638—1710), fost guvernator francez la St. Domingo
(Antile), protector al ştiinţelor naturii.
P l a n ş a 103. — 1. B e g o n ia m a c u la ta Raddi, la . floare masculă, lb . floare femelă,

Ic. secfc. transv. a ovarului. — 2. B . s e m p e r f lo r e n s Link et Otto. — 3. B . ro a iflo ra
flook. fii.
P L A N Ş A 103
B E G D N IA G E A E 63$
3 b Frunze cordiforme, lobate. Inflorescenţă un dichaziu din 2 flori mari*

de 6 —7 cm în diam. Flori de un roşu-cinabru. Capsulă glabră
6. B . Veitchii
4 a Tulpina principală foarte scurtă sau nulă. Frunze mari sau foarte mari,
cu o bandă lată, argintie de jur împrejurul lim bului........... ..4 . rex
4 b Tulpina principală înaltă. Frunze de mărime mijlocie, oblong ovate,
cu numeroase pete circulare alb e...........................................2. B . maculata
5 a Frunze subcordiforme, pe dos de un roşu purpuriu, la subţioară cu

b u l b i l i .................................................................*......................... 3. B. Evansiana
5 b Frunze ovate, cărnoase, glabre, de aceeaşi culoare verde sau arămie
pe ambele feţe, fără bulbili la subţioară ................1. B. semperflorens
1. • B . semperflârens Link e t Otto Ic. pl. rar. (1828) tab. IX . —

B . Hookeri Sweet sec. Index Kew. — Begonie. — Mindignyilo begonia. —
Immerbltihendc Begonie. — I c . : Pl. 103, fig. 2.
4 . Plantă subfrutescentă, înaltă de 3 0 —50 cm, cărnoasă, de culoare verde

sau verde arămie. Frunze oblic ovate sau subcordiforme, uşor dinţate, lucioase;
cele inferioare cu peţioli roşietici şi limb de 8 —9 cm lungime şi 6 —7 cm lăţim e,
cu marginile cilia te ; cele superioare sesile şi uşor convolute la bază în formă
de cornet. Stipele ovat alungite, membranoase, ciliate. Flori de 1,5—2 cm
în diam., roze, dispuse în dichazii de cîte 3 —10 flori. Periantul florilor mascule
cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Capsulă cafenie, la m aturi-
ta te cu 3 aripi, dintre care una mai dezvoltată şi obtuză. înfloreşte aproape
continuu.
Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa prin anul 1828. în cli
m atul ţării noastre este cultivată mai m ult ca plantă an u ală; în sere şi in apar
tam ente se comportă ca plantă perenă.
var. atropurpurea Hort. in Rev. Hort. (1891) 84. — Plantă de culoare arămie, cu
flori de un roşu viu. — Cultivată ca plantă de ornament. Cunoscută mai mult sub
numele de B . V e rn o n Hort.
var, nâna Hort. in Rev. Hort. (1881) 330. — Plantă pitică, stufoasă, înaltă pînă
la 20 cm. Frunze mici, verzi sau arămii, de 4 —5 cm în diam., neregulat dinţate, ciliate.
Flori mici, roze, roşii sau albe, de 2—2,5 cm în diam.
O b s . Planta cunoscută în comerţul de fiori sub numele de « B . g r a c ilis * nu este

decît o formă a acestei varietăţi. A nu se confunda cu B . g r a c ilis Humb. et Bonpl.
in Curt. Bot. Mag. nr. 2966, care este o plantă înaltă, cu frunze şi flori mai mari.
î n t r e b u i n ţ ă r i . A tît specia tipică, cit şi varietăţile enumerate sînt folosite

în arta horticolă pentru borduri, straturi, ronduri şi mozaicuri.
634 F L O R A R .P .R .
2. # B. maculâta Raddi in Mem. Mod. X V III (1820) 406. — B. argyro-

stigm a Fisch. ex Link et Otto, Ic. pl. select. (1820) 23, tab. X . — Begonie
pestriţă. — Foltos begonia. — Flecken-Begonie. — I c . : Pl. 103, fig. 1.
4 . Planta frutescentă, înaltă de 90—150 cm, glabră. Frunze oblic ovat lan
ceolate, lungi de 15—18 cm şi late de 4 —6 cm, cordate, pe faţă de un verde
deschis, cu pete mici circulare, pe dos de culoare roşie purpurie. Flori de culoa-.
rea mărgeanului, formînd o paniculă laxă, compusă din cime. Periantul florilor
mascule cu 4 diviziuni, cel al florilor femele cu 5 diviziuni. Stile 3, bifide,
eu stigm ate răsucite în formă de şurub. Capsula cu 3 aripi egale.
Specie originară din Brazilia, introdusă în Europa în 1821. Numeroasele
varietăţi se deosebesc prin dimensiunile petalelor şi după coloritul florilor.
O b s . Plantele cultivate prin sere şi apartamente sub numele de B . lu c e r n a p u n c ta ta
Hort. sînt hibrizi proveniţi din încrucişarea speciei B . m a c u la ta sau B . c o r a llin a Hort
cu alte specii de Begonia.
3. + B. Evansiana Andrews Bot, Repos. (1808) tab. 627. — B. discolor

(R. Br.) A iton Hort. Kew. ed. II (1810) 184.— B . bulbifera Hori. in Vilmor^
Fl. pl. terre ed. III (1896) 155.
4 . Plantă frutescentă, înaltă de 50—60 cm, glabră, flexuoasă, de culoare

roşietică. Frunze mari, subcordiforme, asimelrice, neregulat dinţate, cu dinţi
mici şi ascuţiţi, pe faţă hispidule, pe dos roşii purpurii, la subţioară cu bulbili.
Flori roze, de 3 ,5 —4,5 cm în diam., dispuse în cime laxe. Androceul pronunţat
monadclf. Capsulă triaripata de cca 2 cm in lungime, cu una din aripi puţin
mai dezvoltată, — V I I —X .
Specie originară din Extrem ul Orient, China, Japonia, Java. Plantă deco
rativă de seră sau apartament, se înm ulţeşte prin bulbili.
4. + B. rex Putzeys Fl. d. serres et jard. X II (1858) 141. — I c , : Pl.

102, fig. 3, 3a.
4 . Plantă ierboasă. Tulpina foarte scurtă sau lipseşte. Rizom oblic. Frunze
mari, lungi de 2 0 —30 cm şi late de 15—20 cm, ovat cordiforme, asimetrice,
cu nervaţie palm ată şi peţiol sevamos, roşietic, pe faţă verzi-măslinii, cu o
zonă lată argintie de jur îm prejurul limbului. Flori mici, de un roz palid,
dispuse în dichazii de cîte 4 —5 flori. Capsulă triaripată, cu una din aripi mai
dezvoltată.
Cultivată în sere temperate sau de apartament, cu numeroase forme ce
se deosebesc prin dimensiunile şi coloritul frunzelor. Se înm ulţeşte uşor pe
P l a n ş a 104. — 1. M o r ic a n d ia a r v e n s is (L.) DC., la . părţi florale. — 2. M a c le a y a

-cordata (Willd.) R. Br., 2a. var. m ic r o c a r p a Maxim. — 3. E s c h s c h o ltz ia c a lif o r n ic a Cham.
P L A N Ş A 104
BEG ONIACEA E 637
cale vegetativă, chiar dintr-un fragment de frunză. Plantă originară din Indiile
orientale, introdusă în Europa în 1858.
5. • B. rosiflăra Hook. fii. in Curtis’s Bot. Mag. tab. 5680. — B . peru-

viana A. DC. in Ann. sc. nat. 4-e ser. X I (1859) 133. — I c . : Pl. 103, fig. 3.
4 . Plantă înaltă de 2 0 —25 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană

scurtă. Frunze orbiculate sau ± reniforme, de 5 —10 cm în diam., aproape
simetrice, cu marginea lim bului roşietică. Peţioli, bractei şi pedunculi, precum
şi pedicelii florali pubescenţi şi roşietici. Inflorescenţa un dichaziu din 3 —5
flori mari, de cca 5 cm în diam ., cu flori roze. Capsulă pubescentă, cu aripile
neegale.
Plantă originară din Peru, introdusă In Europa prin 1867. Specia tipică
se află numai în colecţiile grădinilor botanice din Bucureşti şi Cluj. Hibrizii
acestei specii sînt cultivaţi pe suprafeţe întinse în unele întreprinderi horticole
din ţară (Codlea, r, Stalin).
6. # B. Yeitchii Hook. fii. in Gard. Chron. (1867) 734.
4 . Plantă înaltă de 20—30 cm. Tulpină subterană tuberizată, cea aeriană

foarte scurtă şi pubescentă. Frunze cărnoase, cordiforme, aproape simetrice,
lobate, pe margini crenulate şi ciliate. Pedicelii îflorali roşii. Inflorescenţa
un dichaziu din 2 flori pedicelate, cu pedunculii lungi de 25—30 cm. Flori
mari, de 6 —7 cm în diam. Periantul florilor mascule cu 4 —8 diviziuni, de
culoare roşie cinabru; periantul florilor femele cu 5 diviziuni. Capsula glabră,
triaripată, cu una din aripi mai dezvoltată.
Plantă originară din Peru, introdusă în Europa în acelaşi timp cu specia
precedentă.
Hibrizi
X B. gigantea Hort. = semperflorens x Lynehiana.
Se caracterizează prin portul său înalt de 3 0 —50 cm şi prin frunzele sale

cu marginile roşii şi ciliate. Flori de 4 —5 cm în diam.
X B . Abcl Carricre Hort. = rex x Evansiana in Rev. Hort. (1874) 13.J
Are dela B . rex aspectul argintiu al frunzelor, iar dela B. Evansiana portul
înalt.
Prin încrucişări între B . V e itc h iiy . B . b o lw ie n s is şi B . r o s iflo r a s-au obţinut o serie
de hibrizi, care se deosebesc prin coloritul variat ăl florilor, care poate fi: alb, roz, roşu,
galben, portocaliu dc toate nuanţele. Toţi aceşti hibrizi sînt remarcabili prin florile
lor mari.
638 F L O R A R .P .R .
Obs . Hibrizii Begoniilor cu tubere, cunoscuţi in horticultura sub denumirea 4 t

Ilort. sînt mult folosiţi la alcătuirea rondurilor şi straturilor din
B . tu b c r - k y b r id a
şi parcurile publice. Toamna, după căderea primelor brume, tuberele lor trebuie dez
gropate şi păstrate peste iarnă în nisip.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Organele vegetative aeriene ale Begoniilor conţin acid oxafic.
Frunzele se bucură de proprietăţi antiscorbuticc, diuretice şi laxative. în unele părţi
ale globului, frunzele Begoniilor sînt alimentare.
ADDENDA
D IA G N O S E S P L A N T A R U M NOVARUM IN TOM O I I I F IO R A E R .P .R .
COM M EM ORA T A R U M
PAPAŢER L.
X P. hungaricum Borb. var. duhiifolium A. Nyâr. var. nova — P . du-

bium x P . Rhoeas. — Habitu et praecipue foliis P . dubio simile. Capsulis
± rotundatis, ovatis vel obovatis. Pedicellis adpresse vel patulo pilosis.
Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş).
var. rhocadifolium A. Nyâr. var. nova = P . dubium x < P . Rhoeas. —

P . obîongatum Auct. rom .et hung* non Boiss. — P . Rhoeas var. oblongatum
Nyâr. Kv. fl. IV (1942) 243. - I c . : tab. 9, fig. 3.
H abitu et praecipue foliis P . Rhoeadi simile. Capsulis ± elongatis vel
obconicîs, p ed icellis± pâtulo vel patente hirsutis.
Cluj.
CORTDALIS Vent.
C. cava ssp. Marschalliana (Pali.) Hay. f. leucanlha A. Nyâr. f. nova.
Floribus albis vel albo roseis.
Reg.Ploeşti: Sinaia ad pedem m ontis Furnica. Reg. Bucureşti: Băneasa
(r. Bucureşti). Reg. Blrlad: Monast. Adam (r. Blrlad). Reg. Iaşi: Niţelea
(r. Iaşi).
SISYMBKIUM L.
S. Sophia L. f. depauperatum Porc. in Sched. ex Nyâr. f. nova. — S .

Sophia f. pum ilum Porc. in Sched.
Caulibus valde simpiicibus, (6) 10—20 cm altis, eramosis, 3 —5-floris,
foliis 10—15 mm longis.
Reg. Suceava: Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
<640 F L O R A R .P .R .
S. polymorphum (Murr.) R oth var, integram Nyâr, var. nova.

Foliis omnîbus integra, anguste lanceolatis, vel lineari lanceolatis.
Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
ERT8IHUM L.
E . repandum H ojer f. eramosum Nyâr. f. nova

Planta elata, caule simplici, eramoso.
Reg. Iaşi: V. Bahluiului, Mîrzeşti, Şorogari, in silvisP aed ag «V . Lupu*
d ictae ad septentriones oppidi Iaşi.
E . banaticum Gris, var. latilolium Nyâr. var. nova.

Foliis caulinis usque ad 11 mm latis, racemis floriferis longis, corymbum
formantibus.
Reg. P iteşti: in jugo m ontis Cozia inter (Curmătura* Urzicii) et « Şeaua
G îta n » alt. 1200 m.s.m . (r. Loviştea),
E. pannonicum Cr. f. m agnum Nyâr. f. nova.

Folia viridia, 2 —3 cm lata. Floribus patentioribus.
Reg. Timişoara: Mte T ilva Mare supra pagum Maidan (r. Oraviţa
Cazane (r. Mehadia). Reg. Oradea: Vadu Crişului (r. Aleşd).
var. speciosnm Nyâr. var. nova.
Inflorescentia magna, racemus 4 —4,î>cm latus. Sepalis 8 —9 mm longis,
petalis 14—20 mm longis, ± dilute luteis. Propria locorum altiorum et umbro-
sorum. H abitu E. transsilvanico simile.
Reg. Cluj: Cheia Turzii (600 m) et Vf. Labirint (750 m), Scăriţa ad speluncam
C olţii Trăscăului (1000 m), Mte Vulturese ad Poşaga, Poşovalişte ad pagum
Runc, Belioara, exemplaria ramificată (1300 m) (r. Turda). Reg. A ut M.:
Piatra Roşie ad Tulgheş, Voşlobeni (800 m), Gheorghieni, Vf. Pongracz prope
Gheorghieni (r. Gheorghieni); Racul (r. Ciuc). Reg. Stalin: Timişul de Sus
(800m), Piatra Mare, Stînca Solomon ad opp. Stalin (r. Stalin). Reg. Hune
doara: Piatra Măceştilor sub Mte R etezat (900 m), ad speluncam supra
pagum Paroş (700 m) (r. H aţeg). Reg. Oradea: sub Stînca Mare ad Mte
Muncel propre pagum Băiţa, Pietrosu, Piatra Boghii (r. Beiuş). Reg.
Timişoara: Mte Arjana (1300 m) (r. Mehadia). Reg. Piteşti: Mte Cozia,
Stînişoara (r. Loviştea).
E. transsilvanicum Schur f. rarifolium Nyâr. f. nova.

Elatum , eramosum ,caule flexuoso, foliis mollibus distantibusve.
Reg. Cluj: Mte Corongiş. Reg. Stalin: Oraşul Stalin (FR E nr. 252b, p.p.)
Tim işul de Sus (850 m) (r. Stalin).
f. luxurians Nyâr. f. nova.
Caulibus crassis, foliis ± 1 cm latis. In solo fertili et in silvis post incendia.
ADDENDA 641
Reg. Baia M.: V. Ţibăului, Lelici (FR E nr. 2767). Reg. Stalin: Oraşul
S ta lin (FR E nr. 253b, p.p.).
X E . turdense Nyâr. sp. hybr. nova = hieraciifolium x pannonicum.

H abitu gracili et rigidiore, foliis elongato lanceolatis, margine mtegerrimis
et pilis trifurcatis minimis obtectis, ad E . hieraciifolium vergens. Racemo
3' mm lato, floribus m agnis, forma siliquarum et stigm ate capitato E. panno-
nico simile. A parentibus differt:
E . hieraciifolium E. tu rd e n s e E . p a n n o n ic u m
Diam. racemi 1,2—2 cm 3 cm ’ 3—4,5 cm
Calyx 4,5—5 mm longus 6 mm longus 7—9 mm longus
Petalum 8,5—10 mm longum, 12,5 mm longum 14—17 mm longum
et 2—3 mm latum 3,9 mm latum 4,5—6 mm latum
Stigma stylo latius Stigma stylo circa Ier latius Stigma capitatum
Ob pilos siliquae laxos, dis- Siliquae pili densi, paralelii, Siliquae pili densi, paralelii,
persos, epidermis siliquae apicibus ± patentibus. valvas perfecte obtegentes.
ubique apparet.
Reg. C luj: praeter viam ad mărgineni superiorem silvae balnearum Băile

Sărate Turda.
/
SYRENIA Andrz.
S. cana (Pili. et Mitterp,) f. brevisiliqua Nyâr. f. nova.

Siliquis ovato lanceolatis, 10—12 mm longis, 3 —4 mm latis.
Reg. Constanţa: Satu Nou (r. Medgidia).
HESPERIS L.
H. silvestris Cr. f. Schurii Nyâr. nom . novum . — II. suaveolens Schur

Phytogr. in V N V Briinn (1877) 81, non Andrz.
Folia media basi rotundata et ± petiolata. Pedicelii calycibus ± aequilongi.
Floribus intense odorantis.
Reg. Stalin: in bortis ad opp. Sibiu.
H. obtusa Mnch. var. oltenica Nyâr. var. nova.

Planta elata, ramosa, ramis tenuibus, virgatis. Tota planta glabra. Folia
inferiora lanceolata, magna, usque ad 16 cm longa et ad 5 cm lata, minute et
remotc denticulata, vel dentibus mediocribus longa acuminatis. Folia superiora
anguste lanceolata, basi lata, nonnunquam fere hastata, acute denticulata.
longa et subtiliter acum inata. Floribus violaceis, proportionaliter p arvis
Sepala 6 mm longa, membranaceo marginata, glabra, ebarbata, sparse hic-
illic 2—3 ciliis praedita. Petala circa 14 m m longa, lamina obovata, sensim
in unguiculam aequilongam attenuata. — V I—V II.
642 F L O R A R .P .R ,
Reg. Craiova: in locis abruptis, fruticetisve, supra fluv. Danubium prope

pagum Vîrciorova, solo schistaceo, alt. 50— 100 m. s.m. (r. Tum u Severin)
BARBARAEA R. Br.
B. vulgaris R. Br. var. patens Neilr. f. sim plex Nyâr. f. nova

Folia basalia longe petiolata, orbiculato cordata, 1—2 cm lata, petiolis
exalatis.
Reg. Cluj: Mte Vulcan propre oppidum Abrud (r. Cîmpeni).
RORIPPA Scop.
R. Kerneri Menyh. f. ampliata Nyâr. et I. Pop, f. nova.

1—2 pares segm enta foliorum m edium cum segmento terminali connata,
itaque foliorum apice obovato, 2—4-dentato. Una cum typo.
Reg. Oradea: ad marginem canalis, versus viam Salonta-Mărţihaz, prope
pagum Mărţihaz.
R. austriaca (Cr.) Bess. f. m inuscula Nyâr. f. nova.

Caulibus tenuibus. Foliis m inutis, ± remotis, 2 —4 cm longis et 3 —£ mm
atis. Stylus silicula aequilongus vel paulo longior.
Reg. Galaţi: Lacul Sărat propre Brăila.
•R. silvestris (L.) Bess. f. acutissima Nyâr. f. nova.

Segmentis foliorum mediorum et superiorum acutissimis vel acuminatis.
Siliquae breves, semis pedicellorum.
Reg. Cluj: Dl. Lomb ad oppidum 'Cluj; circa oppidum D ej: inter pagos
Poieni et Ciucea (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Petroşem.
X R . laeta Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova = Kerneri x silvestris.

Perennis, rădice perpendiculari. Caulis erectus, usque ad 45 cm altus,
levis, glabcr, cylindricus, saepe e basi dumoso ramificatus, cum ramis longis.
Folia omnia profunde alato seclata, inferiores 5 —8 cm longa, 10— 17 mm lata,
segmentis lanceolatis vel elongato lanceolatis, integris v e l. 1— 2 dentibus
obtusis, rachidc alato, 2—4 mm lato. Folia glabra, le via, ± elongato petio
lata, media et superiora similia, sed segm entibus angustioribus, linearibus
vel lineari lanceolatis, marginibus integris,acutis, 2 —4 paribus, pares
superiores paribus terminalibus interdum confluentes, rachide v ix alata, ±
brevi petiolata, exauriculata. Inflorescentia initio densa, postea m ulto elon-
gata. Floribus sat magnis, aureo flavis. Sepalis circa 2,5 mm longis, lato
ellipticis, luteo viridibus. Petalis ad 4 mm longis, ovato cuneatis. Siliquae
variae, nonnullae m ulto similis illis R . K erneri, alterae illis R . silvestris,
primae (una cum slylo) 3 —4 mm longis (stylis 0,6 mm, pedicellis 6—7 mm
A DD ENDA 643
longis), secundo 7— 13 m m longis, rectis vel arcuatis (pedunculis circa 7 mm

longis).
. Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean). Reg. Oradea: Mărţihaz, Gara Rădvan
(r. Oradea). Reg. Craiova: Craiova, Islazul Popoveni, Lascăr Cat'argiu, in
paludibus inter Craiova et Creţeşti, Cotofeni, Breasta (r. Craiova).
R. barbaraeoides (Tsch.) Cel. var. typica Nyâr. var. nova.

Silicula 1—2 mm crassa, cum pedicello aequilonga. Una cum specie
hybrida.
R. neogradensis Borb. var. balşcnsis Nyâr. et Prod. var. nova*. — I c . : tab.

42, fig. 2a, b.
Planta elata, solum ad apicem ramosa. Foliis inferioribus circa 4— 9 cm
longis, dorso ± scabris, in dimidio inferiore regulariter pinnatipartitis, in parte
superiore lato obovatis, grosse dentatis.
Reg. Craiova: prope Balş.
var. dejensis Nyâr. et Prod. var. nova. — I c . : tab. 42, fig. 1, la , b.
Planta magna, luxuriosa, a medio ramosa, foliis magnis, ad 16 mm longis
et ad 5 cm latis, in petiolo lato alato attenuatis, cum auricula 5^—7 mm lata.
Parş inferior foliorum p rofunde. pinnatipartita, segmentis latis, dentatis,
acutis, patentibus, pars superior late ovata, inaequaliter grosse dentata
supra et subtus levis, glabra vel dorso paulo scabra.
Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad marginem stagni.
X R. complicata Nyâr. et Prod. sp. hybr. nova — neogradensis var.

dejensis x silvestris.
Foliis magnis et habitu valido primo visu ad R . neogradensem var. dejensem
vergens, sed tam en segm entis foliorum superiorum profunde sectatis et prae
cipue siliquis longis, linearibusve et cum pedicellis aequilongas, ad R . silvesirem
vergens.
Reg. Cluj: circa oppidum Dej et ad ripam fluvii Som eş; Mogoşeni inter
pagos Nim igea et Beclean (r. Beclean).
X R . stenophylla Borb. f. typica Nyâr. f. nova.

Caulis superne ramosus. Forma foliorum intermedia inter folia parentium.
U na cum parentibus.
CARDAMINE L.
0 . amara L. ssp. euamara Nyâr. ssp. nov.
Caulis angulatus, medullosis, turionibus ± tenuibus. Folia caulina vulgo
foliolis 2 —4 paribus, saepe obtuse dentatis, raro integris. Floribus majorihus
8 —9 mm longis. Complures subunitates veteres comprehendit, vide textum .
romanicum.
tU4 F L O R A R .P .R .
C. pratensis L. ssp. cupratenSis Nyâr. ssp. nova.

Floribus magnis, petalis elongato obovatis, 8 —15 mm longis. Complures
subunitates veteres comprehendit, vide textum romanicum.
ssp. H ayneana var. eu-H ayncana Nyâr. var. nova. — C. M atthioli Mor- ap*
Comolli Fl. Comense II (1835) 157. — C. pratensis var. M atthioli Mor. ap.
Asehers. et K anitz Cat. Corn. Bosn. (1877) 75, n. nud. — I c . : tab. 45, fig. 4.
; Floribus dilute lilacinis v el albis. Foliola foliorum caulinum saepe horizon-
talia vel nonnunquam immo reversa. Planta interdum ramosa.
Reg. Baia M.: Moisei (r. V işeu); Cărei. Reg. Cluj: Beclean, Chiochiş
(ri feeclbân); Canciu (r. D ej); B istriţa; Cluj ad V. Morii, Fînaţe, F ăget (r.
C luj); Mte Horaiţ supra pagum Călata, in paludibus ad pagum Călăţele (r.
Htiedin); Băile Sărate Turda, Mte Mare, Colţeşti (r. Turda). Reg. A ut. M.:
Topliţa-Ciuc (r, C iuc); Lacul Racului ad pag. Porumbenii Mari, Dealul (r. Odor-
h e i); Tirgu Săcuesc, Pucioasa, Pachia (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe).
Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Predeal în V. Rîşnoavei, Mte Bucegi (r. Stalin);
Dumbrăveni (r. Sighişoara); Cişnădie, Sibiu, Şelimbăr, Răşinari, Mte Frumoasa
(r. Sibiu). Reg. Hunedoara: V. Jieţului (r. Petroşeni). Reg. Arad: Arăneag,
Tîrnova (r. Ineu). Reg. Timişoara: in pomariis. Reg. Ploeşti. Sinaia in V.
Căşăriei et ad Izvor (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău.
C. rcsedifolia L. var. typica Nyâr. var. nova.

Omnibus foliis caulinis usque ad rachidem pinnatisectatis, soliim foliis
basalibus integris. Planta rara.
In Carpatibus meridionalibus, m ontibus Făgăraş: Ucea Mare, Lacul Bîlea,
Vf. Moşului, Vf. Piscului, sub cacumine Vîrtopul; Mte Parîng; Mtes Retezat:
Faţa Retezatului, Vf. Slăveiu, Tăul Negru, Zănoguţa, Vf. Bucura.
CÂRD AM INOPSIS (C.A. Mey.) Hay.
C. Hallcri f. roşea Nyâr. f. nova.

Planta ad 38 cm alta, ramosa. Ad. f. praLensem similis, sed floribus roseo
violaceis.
Reg. Cluj: V. Drăganului (r. Huedin).
H U T C H I N SI A R. Br.
H . brevicaulis Hoppe var. transsilvanica Nyâr. var. nova.

Petahs obovatis, vel elongato obovatis, rariter angustioribus, ± abrupte
in unguicula attenuatis, 2 —3,2 mm longis, 1—1,8 mm latis.
.. Reg. Cluj: Mtes Rodnei: Ineu, Gbergheleu; Arsu, Ţibleşu. Reg. Stalin:
Piatra Marer Postăvaru, Mtes Bucegi: Bătrina, V. M ălăeşti; Piatra Craiului.
Mtes Făgăraş: Ucea Mare, Lacul Urlea, Ciortea, Obîrşia Doamnei et Bîlii,
ADDENDA 645
M tes Arpaşului, Tărîţa. Reg. Hunedoara: Vf. Piule. Reg. Piteşti: Mte Suru,
Negoiu,: Capra Budei, Iezeru Giurgiului, sub cacumine Buteanu, Vf.
Riiosu, Păpuşa. Reg. Ploeşti: Mtes Bucegi: Sehitul Ialom iţei, Obîrşia, V ’
Cerbului, Jepii Mari, Caraiman, Omu,
DIPLOTAXIS DC.
D . muralis (L.) DC. var. subperennis Nyâr. et Todor var. nova.

Caulibus basi iteratim ramosis saltem quadriennis, ramis brevibuş cum
reliquis foliorum vetustorum . Floribus luteis et obscure rubris. Exemplaria
nostra foliis parvulis, spathulatis, sinuato lobatis, 1—2 cm longis.
Reg. Bîrlad: in sabulosis fluvii Şiret prope Cosmeşti-Deal, alt. 60 m. s.m.
(r. Tecuci).
CRAMBE L.
C. tataria Sebedk var. turdensis (Prod.) Nyâr, comb. n ova.— C, turdensis

Prod. F1. II, ed. II (1939) 392, cum descr. rom.
Planta parva, 10—15 cm alta, e basi ramosa, ramis gracilibus compressis,
sparsissime hirsutis. Folia integra, ligulata vel pinnatifida, glabra. Floribus
magnis.
Reg. Cluj: Turda, Cheile Turzii, in collibus.
ELATINE L.
E . Alsinastrum L. var. semipedunculata Soran et Ţopa, var. nova.

Pedicelii florum inferiorum 1—5 mm longi, superiorum şessiles.
Reg. Timişoara: Liebling in loco dicto Tofaia (r. Deta),
var. sessiliflora Soran et Ţopa, var. nova.
Pedicellis florum sessilibus.
Ubique frequens.
VIOLA L.
V. odorata L. var. ciliata G. Grinţ. var. nova. — E x s .: FR E nr. 746 a.

Apicibus stipularum una cum fimbriis rariter pilosis.
Reg. Cluj: Cluj in Făget, FînaLe, Hajongard. Reg. Craiova: Podişul Lupului
ad Bucovăţ, Platoul Bucovăţ ad ripam fluminis Jiu, Lunca Craiovei, in sil-
vis Solomon ad Palilula, Podari in V. H oţului (r. C raiova); in silvis A rginteşti
ad Gura Motrului (r. Filiaşi). Reg. P iteşti: Piatra Olt in silvis ad Milcov
(r. Slatina). Reg. Ploeşti: in Monast. Dealu, Văcăreşti ad silvam Văcărească
(r. T îrgovişte); Brazi (r. P lo eşti); Sinaia ad V. Căşăriei; in silva Armăşeşti
(r. Urziceni). Reg. Bucureşti: in silvis Periş (r. Snagov); in silva Brăneşti.
G4G F L O R A R .P .R .
Reg. Constanţa: in turfosis ad Gura Dobrogei (r. Medgidia). Reg. Bacău:

Mte Pietricica ad Poliţe (r. Piatra N ea m ţ); Cetatea Neamţului (r. Tg. Neam ţ).
Reg. Iaşi: Huşi in silvis Dobrina; Iaşi (Copou, Bucium),
f. cacrulea G. Grinţ. f. nova.
Petalis 2 —3 mm latis, dimidia parte caeruleis, dimidia albis.
Reg. P iteşti: in nemoribus flum . Olt versus H alta Calinderu et pagum
Milcov (r. Slatina). Reg. Bucureşti: in silvis Otopeni ad Băneasa (r. Bucu
reşti).
V. alba Bess. f. caerulea G. Grinţ. f. nova.

Floribus caeruleis.
Reg. Craiova: Turnu Severin ad V. Vodiţa.
V. canina L. f. albillora G. Grinţ. f. nova.

Petalis albis.
Reg. Ploeşti: Schiuleşti (r. Teleajen).
V. Jordani Hanry f. albillora G. Grinţ., f. nova.

Floribus albis.
Reg. Craiova: in silvis Bucovăţ (r. Craiova).
V. arvensis L. var. Grecescui Guşul. var. nova.

Caulis ad 50 cm altus, procumbens, ad apicem adscendens, ad nodos ±
flexuoso geniculatus. Folia superiora fere lineari lanceolata, acuminata, sub-
integra. Stipulae foliorum mediorum late lanceolatae, fere longitudine foliorum,
ad marginem exteriorem 1 —3-dentatae, latae, acutae, lacinia term inali
non distincta. Exemplaria sicca petalis sublilacino ochroleucis, sepala superan-
tibus, calcare tenui, cca 4 mm longo. — IV —V II.
Reg. Craiova: Vîrciorova in collibus et fruticetis, leg. Degen 1905 in herb.
G. Grinţ. sub « V. banatica ».
INDEX ALFABETIC
al claselor, ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor, cu sinonimiile lor
Pag. Pag.
Aethionema R. Br.................................. 404 Alyssum minutum Schlecht................... 331
» b a n a tic u m J k a ...................... 405 » montanum L ............................ 332
* saxatile (L.) R. Br............. 404 a m o n ta n u m Baumg...................336
Aldrovanda L............................................. 546 a murale W . et K.................. 352
* vesiculosa L.............................546 » o b lu s if o liu m Auct.................... 352
Alliaria Scop............................................ 133 a o r ie n ta le Auct.............. 327, 328
» officinalis Andrz.................... 133 d petraeum Ard...........................324
A ls in a s tr u m Yaill.................................... 538 » Pichleri Vel............................ 354
» g a liif o lia Yaill........................ 541 a p o d o lic u m Bess.........................357
a ir ia n d r u m Rnpr........................ 544 » pulvinare Vel............................340
Alyssoides Adans.................................... 317 * repens Baumg...................... 335
» graecum (Reut.) Jâv.......... 317 » r e p e n s Baumg........................ 336
Alyssum L................................................ 318 » R o c k e lii S c h u r ..................... 336
a c d p c s tre W o lf f ........................ 336 a rostratum Stev........................ 329
» Alyssoides (L.). L................... 344 » r o s tr a tu m Schur ................ 336
a a n g u s tif o liu m Deg.................... 340 * r u d e r a le Jord........................... 347
*> A r d u i n i Fritsch ................. 327 » saxatile L.................................. 327
» a r e n a r îu m A u c t . .................. 335 » Stribrn3i V el............................ 343
» a r g e n te u m A uct........................ 352 » tortuosum W . et K............ 348
* Borzaeamim Nyâr..................352 » tr a n s s ilv a n ic w n Schur . . . . 336
» e a ly c in u m L ........................... 344 d u tr ic u la tu m W. et K.......... 317
» c o n g lo b a tu m Fii. et J â v .. 347 » v e r n a le Borb.......................... 335
» desertorum S ta p f................. 347 >► Wierzbickii Heuff....................328
* e r ig e n s Auct............................. 335 » W u lf e n ia n u m S ch u r.. 335, 336
a e x i m i u m Nyâr...........................351 A n a s ta tic a s y r i a c a L .............................. 204
» g e m o n e n se W. et K.............. 324 Arabidopsis Heynk................. 134
» G m e lin i Jord. et F ou rr... 335 » Thaliana (L.) H eynk-------137
» g r a e c u m Simk........................ 317 Arabis L....................................... \ ..........294
» hirsutum M. B ......................... 331 a alpina L..........................................299
» in c a n u m L..................................355 » a r e n o s a Scop................................. 287
» linifolium Steph.................... 323. » auriculata Lam............................ 294
» m ic r o c a r p u m V is...................... 327 » b e llid if o lia Jacq........................... 305
» m in im u m W illd........................ 347 » B e s s e r i Z a p ........... ................ 286
648 F L O R A R .P .R .
A r a b i s b r a s s ic a e fo r m is Wallr............... 295 A r is to lo c h ia r o tu n d a Auct. ............... 26

* x calcigena Zap...................... 307 9 S ip k o L’H erit................. 27
9 c ilia ta Schur................... 304, 305 9 to m e n to s a S im s ............. 28
» corymbiflora V est.................... 306 Aristolochiaceae Lindl........................... 2 f
» C r a n tz ia n a Baumg.................. 285 Armoracia Gartn., Mey.et S ch erb .. . 256
* c r is p a ta Willd........................... 300 9 la p a th if o lia Gilib.............263
» e r io c a r p a Schur ................... 296 9 macrocarpa (W. et K.j
9 f lo r ib u n d a Schur ................... 292 Baumg...........................254
» G e r a r d i Schur ........................ 307 9 rusticana (Lam.) G. M. Sch. 253
9 g la b r a Bernh............................. 293 Asarum L.................................................. 21
* g la r e o s a S c h u r ........................ 292 9 europaeum L.......................... 22
* H a lie r i L .- ................................ 285 9 o f f ic in a le Mnch...................... 22
* hirsuta (L.) Scop..................... 303 A u r i n i a m e d ia Schur ........................ 327
9 k i s p i d a Myg. ........................ 285 9 p e tr a e a Schur ........................ 324
f H o r n u n g ia n a Schur ........... 304
* Jacquini B e c k ........................ 305 Barbaraea Beckm................................... 297
9 L e r c k e n f e ld ia n a Schur .... 299 » K a y s e r i S c h u r ..................... 211
9 m u lţiju g a Borb.......................... 291 p lepuznica Nyâr.........................208
9 m u r a lis Schur ......................... 307 9 p r a e c o x Schur .................... 211
» n e g le c ta Schult........................... 292 9 stricta Andrz............................ 208
9 n e m o r e n s is Wolf ..................... 304 9 vulgaris R. Br....................... 211
9 o b tu s if o lia S c h u r ..................... 300 Begonia L................................................. 630
*9 o?irert$£$ W ulf........................... 287 9 Abel Camere Hort.............. 637
9 p a t u l a Wallr.............................. 295 9 a r g y r o s lig m a Fisch................ 634
9 p e r f o lia ta Lam.......................... 293 % b u lb ife r a Hort........................ 634
9 p e tr a c a Schur ........................ 307 9 d is c o lo r (R. Br.) A it................. 634
9 p e tr o g e n a Kern......................... 291 9 Evansiana A n d r e w s .......... 634
9 procurrens W. et K................ 307 9 x gigantea Hort............ 637
9 p u m i l a Heuff............................ 307 9 H o o k e r i S w e e t ..................... 633
9 r e d a Baumg.............................. 307 9 maculata Raddi ....................634
9 s a g itta ta DC. . . .•...................... 305 9 p e r u v ia n a A. DC..................... 637
9 s e g e ta lis Schur .................... 291 9 rex Putzeys ......................... 634
9 s e r p y l l i f o li a Schur . : ........... 305 9 rosiflora Hook. fii...................637
9 s to lo n if e r a Auct........................ 287 9 semperflorens Lk.et Otto 633
9 s tr ic ta Baumg. ........................ 287 9 Veitchii Hook. f i i.................. 637
9 s tr ic ta S ch u r............................ 307 Bcgoniaceae R. Br.................................. 629
9 s u d e tic a Tsch. ........................ 304 Berberidaceae Torr. et G r a y ............. 28
9 T h a lia n a L................................ 137 Berberis L................................................. 28
» tr a n s s ilv a n ic a S ch u r............... 292 9 A q u i f o l i u m P u r s h .............. 33
9 Turrita L................................... 295 9 Tbunbergii DC...................... 32
A r g e m o n e p y r e n a i c a L........................... 64 9 vulgaris L............................... 31
Aristolochia L.......................................... 25 Berteroa DC. ............................................355
9 angulizans Michx. 28 9 incana (L.) DC........................ 355
9 Clema ti tis L.......................... 25 » v i r i d i s Tsch............................... 356
9 durior Hill .......................... 27 Biscutella L.............................................. 413
9 h ir s u ta Miihlbg..................... 28 * a lp e s tr is W. e t K.................. 414
9 in f e s ta Salisb. 25 * a m b ig u a DC............................. 417
9 lo n g a A uct.............................. 25 9 B u c s e c s ii Simk.........................417
9 Iu ţe a Desf............................... 26 9 g la b r a Clairv.............................417
9 m a c r o p h y lla Lam. ...... 27 * levigata L. . . 1.........................413
9 pallida Willd......................... 26 9 l u c id a DC.................................. 417
IN D E X A L F A B E T IC 649*
B o c c o n ia c o r d a ta W illd....................... . 63 Camelina Alyssum (Mill.) T h e ll..... 383

B r a c h y lo b u s a m p h ib iu s A uct................. 230 » c a m p e s tr is S c h u r ................... 385
fr a n c e p s S c h u r ..........................237 * d e n ta ta Pers............. ............ 383
s> a r m o r a c io id e s S c h u r .......... 235 fr f o e tid a Fr................................ 383
fr a u s tr ia c u s Schur ................. 226 fr g la b r a ia Fritsch ................. 384
» b a r b a r a e o id e s S ch iir............ 237 » lin ic o la Sch. et Sp.............. 383
fr h y b r id u s Schur .................... 236 fr m a c r o c a r p a A uct........... 383, 384
fr p a l u s t r i s Schur ................. 225 » microcarpa Andrz................... 385
fr p y r e n a i c u s S ch u r................... 219 fr rumelica Vel..............................382
fr r i p a r i u s S c h u r ........................ 230 * sativa (L.) Cr....................... 384
fr s y l v e s t r i s Schur..................... 234 fr s ilv e s tr is Wallr.................. 385
Brassica. L................................................. 447 Capsella Medik........................................... 387
fr a r m o r a c io id e s Czern............. 452 » a p e ta la O p iz .......... . ....... *... 389
fr a r v e n s is L.................................. 436 » Bursa-pastoris (L.) Medik. 387
fr a u s tr ia c a Jacq.......................... 438 fr p r o c u m b e n s Fr.......................... 392
fr c a m p e s tr is Auct. 462, 465, 466 » r u d e r a lis Jord...........................389
fr elongata Ehrh.......................... 451 Cardamine L ............................................... 255
fr E r u c a L.................................... 473 » amara L..................................... 263
fr e r u c a s tr u m L........................... 475 * B i e l z i i Schur .................... 264
fr juncea (L.) Czern. et Coss. 456 fr b u lb ife r a Cr................................276
fr Napus L ........................... 462 » c r a s s if o lia Opiz ....................264
fr nigra (L.) Koch ................... 452 fr d e n ta ta Schult...........................270
fr oleracea L..................................456 fr D r y m e j a Schur ................... 260
fr o r ie n ta lis L................................ 437 fr f a g e tin a S c h u r ..................... 268
* p o ly m o r p h a Murr....................130 * flexuosa W ith......................... 259
fr p r a e c o x W. et K.....................465 fr f o s s ic o la G o d e t........................269
fr Rapa L. ............................. 465 * g e lid a Schott .......................274
fr s u b h a s ta ta W illd...................... 128 » g la n d u lig e r a Schw................. ’ 280
» tu r g id a Pers...............................455 fr g la n d u lo s a Schmalh..............280
Bunias L................................................... 146 fr glauca Spreng.......................... 274
» C a k ile L......................................479 » graeca L................................. . 2 7 4
fr c o c h le a r io id e s W illd.............. 491 fr H a y n e a n a W elw...................... 270
fr Erucago L ..................................150 * hirsuta L...................................267
fr » Landoz ................. 482 » impatiens L...............................256
fr orientalis L....................... . . 146 fr lo n g ir o s tr is Jka........................ 274
B u r s a a l p e s tr is Miegev......................... 390 » M a tth io li Mor. ........................270
* g r a c ilis Gren.................................... 389 fr O p i z i i J. et C. P resl............264
* p a s t o r i s W igg................................... 387 » p a lu d o s a K n a f ..................... 270
parviflora L............................. 268
Cabomba Aubl......................................... 37 fr pratensis L................................ 268
» caroliniana A. Gray ........... 38 fr resedifolia L.............................. 273
Cakile Adaus............................................. 479 » r i v u l a r i s S c h u r ..................... 270
fr e d e n tu la Jord. ........................... 480 » R o c h e lia n a c. h e te r o c a r p a
fr maritima Scop................................479 Borb....................................... 274
fr p e r e n n is Baumg.......................... 482 » s i l v a t i c a Link ....................... 259
fr r u g o s u m Baumg. ....................... 485 » s to lo n ije r a Scop........................285
Calepina Adaus............................. i ____ 491 » u m b r o s a Auct................... 260, 268
fr C o r v in i D esv.............................491 Cardâminopsis (C. A. Mey.) Hay....... 284
* irregularis (Asso) Thell. . . 491 fr arenosa (L.) Hay. ................... 28,7
Camelina Cr.................................................382 fr Halleri (L. )H ay......................285
fr a lb if lo r a A uct........................... 582 > hispida (Myg.) H ay............ 285
650 F L O R A R .P .R .
Cardaminopsis neglecta (Schult.) Hay. 292 Conringia orientalis (L.) A n d rz.........437

C a r d a r ia D r a b a D esv........................... 419 Coronopus I. G. Z i n n .............................4 3 f
C a s ta lia a lb a W ood................................ 43 9 didymus (L.) Sm.............. 435
Ceratophyllaceae G r a y ........................ 49 * procumbens Gilib..................432
Ceratophyllum L .................................... 49 » s q u a m a tu s (Forsck.) Ascb. 4 S
9 demersum L ........................... 53 Corydalis V ent.......................................... # 4
* g r a n u lo s u m Schur ............ 50 9 a lb if lo r a K it............................ 9 4
9 H a y n a l d i a n u m Borb............ 50 * b ic a lc a r a Vel.......................... 34
» platyacanthum Gham.......... 54 * b u lb o s a Pers.......................... 93
9 submersum L ......................... 50 » capnoides (L.) Pers.............. 93
Cheiranthus L.......................................l. 198 » cava (L.) Schw. e t Koerte 93
9 a n n u u s L....................................199 9 d e n s if lo r a Presl ................. 89
9 c a n u s Pili. et Mitterp. . . 182 » d e p a u p e r a ta Schur ............. 89
9 Cheiri L...................................... 198 » d i g i t a l a Pers........................... 86
9 c u s p id a iu s M. B .......................182 9 x dobrogensis Prod............. 95
» e r y s im o id e s L ............................168 » fa b a c e a Pers............................ 89
* in c a n u s L................................. 199 9 G e b le r i Ldb. ......................... 92
* ju n c e u s W. et K ................. 130 » H a l l e r i W illd.......................... 86
Chelidonium L......................................... 62 9 intermedia (L.) M e r a t ____ 89
» c o r n ic u la tu m L....................... 60 » M a r s c h a llia n a Pers............... 91
* g la u c u m L. 61 9 P s e u d o - p u m ila Schur . . . . 89
9 majus L ................................... 62 » pumila (Host) Rchb.......... 90
Chorispora E . Br. .*.............................. 203 9 p u m i l a Schur ..................... 86
» tenella (Pali.) DC.................. 203 9 s liv e n e n s is Vel........................ 89
C k r y s e is Lindl.......................................... 61 » solida (L.) Sw........................ 86
9 c a lif o r n ic a Torr, et G ray.. 62 Crambe L.................................................. 486
Cistaceae (DC.) Lindl................................ 511 9 a s p e r a M. B .............................. 488
C is tu s a lp e s tr is Jacq............................ 521 » B ie b e r s te in ii Jka.....................488
* c a n u s L..................................... 520 9 C o r o in i A ii................................. 491
9 F u m a n a L..................................524 9 maritima L................................ 486
9 g r a n d if lo r u s Scop.....................519 9 p i n n a t i f i d a R. Br....................488
9 h ir s u tu s Thuill............515, 519 9 p o n tic a Stev.............................. 487
9 m a r if o liu s L .............................. 520 9 tataria S e b e o k ..................... 487
9 n u m m u la r iu s L .........................513 9 tu r d e n s is Prod........................ 491
» o e la n d ic u s Jacq........................ 521 Cruciferae B. Juss.................................... 102
» o v a tu s V iv.................................. 515
* s a l ic if o liu s L............................ 512 D e ilo s m a s u a v e o le n s Andrz......................193
9 to m e n to s u s Scop....................... 515 Dentaria L................................................ 275
9 v in e a lis W illd................. . v. 521 9 bulbifera L................................ 276
Clypeola L................................................... 356 9 enneaphyllos L.........................280
» A l y s s o i d e s L........................... 344 9 glandulosa W. et K............280
9 Ionthlaspi L........................... 356 9 x Paxiana O. E. Schulz . 284
Cochlearia L................................................ 379 9 quinquefolia M. B ................... 279
» A r m o r a c ia L ............................. 253 D e s c u r a in ia S o p h i a Webb et Berth. 118
» m a c r o c a r p a W. et K ......... 254 Dicentra Bernh........................................ 84
9 o f f ic in a lis H euîf.......................379 9 spectabilis (L.) Lem............ 84
9 pyrenaica DC........................... 379 D i c l y t r a Borkh......................................... 84
9 r u s tic a n a Lam....................... 253 Diplotaxis DC.............................................441
» s a x a t i l i s Lam........................... 380 9 E r u c a s tr w n Gr. et G odr... 475
Conringia A d a n s...................................... 437 » erucoides (L.) DC............ .... 441

9 austriaca (Jacq.) Sweet . 438 9 in te r m e d ia Schur ............... 447
I N D E X A L F A B E T IC 651
Diplotaxis muralis (L.) DC.................. 446 Elatinaceae Lindl................................... 538

» p se u d o v im in e a Schur 446, 447 Elatine L .......................................... .. 538
» ra m o siss im a Spreng............ 445 » Alsinastrum L..........................541
p tenuifolia (Jusl.) DC........ 442 » ambigua W igth ................ 544
* v a r ia b ilis Roch.................... 442 » c a m p y lo s p c r m a Borb......543
» viminea (L.) DC; .......... 445 » gyrosperma Dub..................... 543
D isc u r e a S o p h ia Schur ..................... 118 » hexandra DC.................. 542
Draba L.................................................. 358 » hungarica M o e s z ................ 543
p aizoides L................ ........... 359 » H y d r o p i p e r A u ct.. . 542, 543
» a izoon Wahlbg...................... 360 p O e d e r i Moesz ..................... 543
» an drosacea Baumg.............. 370 & triandra Schkuhr ............ 544
» a u stria ca Cr......................... 365 » v e r lic iU a tu m Lam............541
p B a u m g a rte n ii S c h u r .......... 364 E r o p h U a g la b re sc e n s Jord..................... 376
& carinthiaca Hoppe . *----- 369 p K r o c k e r i Andrz................376
* c ilia r is Baumg.................... 364 * m a ju s c u la Jord.............. 375
* co m p a cta Sch., N. et Ky. 364 * o b c o n ic a De B ary........ 375
» cKspidaJa Schur ......... . 360 » s te n o c a r p a Jord........................ 375
& Dorneri Heuff....................... 371 * v e r n a A. Mey................ 374
* dubia Suter ...................... 372 » v u lg a r is DC..................... 374
p elongato, Host .................. 363 Eruca Adans............................................... 473
p fladnitzensis Wulf.............. 371 » e lo n g a ta Baumg...............451
* fr ig id a Sauter .................. 372 * e r u c a s tr u m B a u m g ... 475, 476
* Haynaldi Stur .............. 364 » sativa Mill........................ 473
* Âirto Baumg........................ 370 * v e s ic a r ia ssp. s a t i v a (Mill.)
p J o h a n n is H o s t .......... 369 Thell..............................473
» Kotschyi Stur ......... 370 Erucastrum (DC.) Presl ................... 475
» lasiocarpa Roch................... 360 p e lo n g a tu m Rchb...............451
* x lastrungica O.E. Schulz 365 » gallicum (Willd.) O. E. Şch. 476
* leio ca rp a Schur ............... 363 * nasturtiifolium (Poir.) O.
* muralis L............................. 372 E. S c h u lz ........................ 475
» n cm o ra lis Ehrh.................... 373 » o b tu s a n g u lu m Schleich.. 475
» nemorosa L.......................... 373 p P o tl i c h i i Sch. et Sp....... 476
* p e tra ea Baumg.................... 392 Erysimum L...............; ........................... 151
d p ra e c o x Stev......................... 375 p A l l i a r i a L......................... 133
* p se u d o m u ra lis Schur ..... 374 * a lp in u m Baumg............ 295
9 p y r e n a ic a L................. . 376 p a n g u s lijo liu m Ehrh. . . . . 182
» ru d era lis Baumg.................. 419 p a r c u a tu m O p i z .............. 212
» Simonkaiana Jâv................. 366 p aureum M.B................... 164
* sp a tk u la ta Lâng ............... 375 * a u s tr ia c u m baum g........437
» stellata Jacq........................ 365 » banalicum Jâv.............160, 163
» * Baumg........ 369, 371 p B a r b a r c a L...................... 211
» s ty lo s a Simk.. ...................... 371 9 B a u m g a r te n ia n u m
» verna L........................., .... 374 A uct......................... 170,173

p can escen s R oth................ 159
^ Drosera L............................................... 547
p c a r n io lic u m Schur ............. 168
» anglica Huds.................. 552
& cheiranthoides L............. 164
» intermedia Ilayne .......... 552 p c o m a tu m A uct................. 160, 163
» lo n g ifo lia L........................... 552 p crepidifolium Rchb........ 156
p obovata Mert. et Koch . 553 p c u s p id a tu m DC................ 182
» rotundifolia L...................... 551 p C z e lz ia n u m Auct . . ' . . 173, 177
Droseraceae DC..................................... 545 p diffusum Ehrh. ................. 159
652 F L O R A R .P .R .
E r y s im u m e la tu m Schur ............ . .: 163 F u m a r ia m ic r a n th a L a g ..................... 9 9

* eru ca stru m Scop.....................475 9 m u c r o n u la ta Schur ............ 9 9
9 e ry sim o id e s F ritsch ............ 168 9 officinalis L............. .......... * 9 6
9 e x a îta tu m Andrz..................... 168 » parviflora Lam........................ 109
* F u s s ia n u m Schur .............168 9 p r e k e n s ilis Kit.......................; 99
» helveticu m Auct. ...................163 » p u m i l a H o s t ........................ 99
» hieraciifolium Jusl................. 167 » rostcllata Knaf ................ 9 9
» lan ceo la tu m Rchb................... 168 9 Schleicheri Soyer-Will..........109
o x mixtefurcatum Nyâr.. 181 9 s o l i d a Ehrh.............................. 86
» o d o ra tu m Auct. 168, 170, 173 9 s p e c ta b ilis L ............................. 84
9 o fficin a le L. ........................ 119 9 Thuretii Boiss.......................... 101
* pannonicum Cr...................... 168 9 t r a n s s ilv a n ic a Schur . . . . . 99
* p la n is iliq u u m Jka................. 437 9 Vaillantii Loisel. .................. 109
9 P seu d o -o d o ra tu m Schur .. 168 9 W ir ţg e n i Schur . . ...............101
» repandum Hojer ............ 155
* rh a eticu m Auct. ..................160 Glaucium Adans..................................... 59
* saxosum Nyâr........................163 9 coraiculatum (L.) Curt.. . 66
j> silve stre Auct............... 160, 163 * flavum Cr. ....................... 61
* s tric tu m G. M. Sch............467 » le io c a r p u m Boiss.................. 61
* transsilvanicum Schur .. 173 9 lu te u m Scop........................... 61
* x turdense Nyâr............... 178 * p h o e n ic e u m Cr......... ............ 66
9 W a h len b erg ii Simk................. 173 9 tr ic o lo r Bernh........................ 61
* Wittmannii Z aw .-----170, 173
Eschscholtzia Cham.............................. 61 H a c q u a r tia m a c r o p h y lla Dumort. 27
» califomica Cham.................. 62* Helianthemum Adans.............................. 511
Euclidium R. Br. ............................... 204 9 alpestre (Jacq.) DC.............521
9 syriacum (L.) R. Br.........204 9 canum (L.) Baumg........... .. 526
» C k a m a e c is tu s ssp. b a r b a tu m
R. Br........................ 355
F a rs e tia in ca n a var. * k ir s u tu m (Thuill.)
Frankenia L........................................... 536 Gross......................................515
9 h irsu ta var. k is p id a Boiss. 537 » F u m a n a Mill.............................524
9 hispida DC.............................. 537 » g ld b e llu m Schur ___ 521, 522
9 pulverulenta L........................537 9 g r a n d if lo r u m Lam. et DC. 519
Frankeniaceae A. St. Hill. .............. 536 * hirsutum (Thuill.) M er... 515
Fumana (Dun.) Spach ..................... 524 9 h ir tu m Baumg.................. 515 ,521
* procumbens (Dun.)Gr. et 9 ita lic u m A. v ir e s c e n s Ten. 521
Godr..................................... 524 9 m a c r a n th u m Schur ...............515
Fumaria L.............................................. 95 * m a r if o liu m B a u m g ............ 523
9 A n a to lic a Boiss.......................102 9 nummularium (L.) M ill... 513
9 bu lbosa a. c a va L.....................90 9 o b sc u ru m * Pers................. 515, 519
9 9 p. in term ed ia L. 89 9 o v a tu m (Viv.) Dun................. 515
9 9 y. so lid a L.............. 86 9 p r o c u m b e n s Dun............ .. 524
* ca p n o id es L............... 92 9 r u p ic o lu m Schur ................ 515
9 ca va Mill................................ 90 j> rupifragum Kern.................... 523
9 d e n siflo ra DC........................ 99 9 salicifolium (L.) Mill......... 512
9 fa b a cea Retz......................... 89 9 S c o p o lii Rouy et F o u c... 515
* H a lie r i Willd....................... 86 9 to m e n to s u m Spreng.................515
9 x Jankae Hausskn............. 102 9 v in e a le Baumg......................... 521
9 Kralikii Jord...........................102 9 v u lg a r e Gârtn....................... 513
* in term e d ia Ehrh. . . . : ___ 89 Hesperis L ................................................ 183
9 M a rsc h a llia n a Pali.............. 91 . * a f r ic a n a L................................. 197
I N D E X A L F A B E T IC 653
J l e s p e r i s a lb a Mill.................................196 Kernera saxatilis (L.) Rchb'............ 380

* a lb îflo r a Schur .............. 189 K la d n ia Schur ................................... 183
» a l p i n a Schur ....................... 196 * tr is tis S ch u r.......... ............ 185
* c a n d id a Kit........................... 195
p c a r p a tic a Zap. ..................... 189 Leontice L.............................................. 33
» cladotricha Borb......................193 p odessana Fisch..................... 33
p g la b r a S c h u r ............................196 Lepidium L...............................................418
» in o d o r a Auct . . . . . 190,194,195 p campestre (L.)R. Br. .. 420
» K l a d n i i S c h u r ..................... 196 * cartilagineum(I. May.)
* le u c a n th a Schur ................ 189 Thell.................................. 425
* matronâlis L. . . ; ..............195 p cra ssifo liu m W.et K. . . 426
» moniliformis S c h u r ............ 196 p d id y m u m L........................... 435
& nivea Baumg.............................189 p Draba L................................... 419
* oblongifoliâ Schur ..............186 p graminifolium L..................... 429
* obtusa Mnch........................... 196 * latifolium L. ....................... 426
» p e n d u la Ten. . . . . .............. 196 » perfoliatum L....................... 422
» r u n c in a ta W. ct K..................193 p p e tra eu m L.............................. 392
* sibirica L. ............................. 194 p procu m ben s L..........................392
» silvestris C r .------ . . . . 190, 194 » ruderale L. . ........................430
» S te v e n ia n a Vel. .................. 193 » sativum L................................422
p tristis L.................................... 185 p sq u a m a tu m Forsk...................432
& V e le n o v s k y i F ritsc h ............. 193 p s ty lo s u m Pers.......... ............ 219
ir s c h fe ld ia e r u c a s tr u m Fritsch. ___ 475 » virginicum L...........................431
* P o ll i c k i i Fritsch ................. 476 L ep to ca rp ea L o e se lii DC. ................... 120
H o r n u n g i a p e tr a e a Rchb...................... 392 Lunaria L.......................... 308
% p r o c u m b e n s H ay..................... 392 » annua L................................ 308
•Hutchinsia R . Br................................... 390 » b ien n is Mnch. . ; .............. 308
p a l p i n a Auct.............................. 390 p p a c k y r r k iz a Borb...................309
* brevicaulis Hoppe ........... 390 p rediviva L............................ 310
» c a u lif e r a Schur ............... 390
it petraea (L.) R. Br. ____ 392 M a c le y a Rchb. 63
& procumbens (L.)Desv. . . 392 Macleaya R. Br............ ........................ 63
J J y m e n o lo b u s p r o c u m b e n s N utt............ 392 » cordata (Willd.) R. Br........ 63
Hypecoum L............................. ; ............ 56 Mahonia Nutt........................................ 32
* procumbens L......................... 56 p Aquifolium (Pursh) Nutt.. 32
Malcolmia R. Br................................... 197
Iberis L..................................................... 405 * africana (L.) R. Br............ 197
» amara L .....................................410 Matthiola R. Br.......................................199
n u d ic a u lis L.- .................... 393 p a n n u a S w eet....................... 199
p pinnata Jusl.............................411 p incana (L.) R. Br................ 199
p saxatilis Torn...........................409 M cn io cu s lin ifo liu s DC................. 323
p semperflorens L .- ...................412 M ocn ah ia p o d o lic a Bess........................ 357
p sempervirens L........................412 Moricandia DC............................ 436
* taurica DC.............................. 410 p arvensis (L.) DC.. ............. 436
p umbcllata L. ..................... 411 Myagrum L................................: ..........138
Isatis L. .................................................. 141 p A ly s s u m Mill..........................383
% b a n a tic a Link .......... .......... 145 » irregulare A sso ................... 491
* p r a e c o x Kit. ........................ 145 » p a n ic u la tu m L.......................386
* tinctoria L ...............................141 » peren n e L............................. 482
» perfoliatum L............... 136
IKernera Medik........................................ 380 p p ro stra tu m Bergeret -------245
654 F L O R A R .P .R .
M ya g ru m ru gosu m L............................. 485 Papaver Argemone L.......................... 68

» sa tie u m L................................ 384 » a r v e n s e Borkh....................... 69
9 sa x a tile L.............................. 380 9 c o U in u m Bogenh.................... 78
Myricaria Desv............................... 532 9 c r u c ia tu m Jord. 76
» germanica (L.) Desv...........535 9 D o d o n a e i Timb. 75
» dubium L ............................... 77
Nasturtium R. Br................................. 254 9 e r r a tic u m Jord....................... 77
9 an ceps Heuff........................... 245 * g ld b r a tu m Coss. et Germ. 69
9 a rm o ra cio id es Tsch............ 235 » hungaricum Borb................. 79
9 A sch erso n ia n u m Jka...........235 9 hybridum L ........................... 69
» a sty lo n Rchb........................... 238 » in te r m e d iu m Auct..........64, 75
9 a u stria eu m 0 .......................... 22.6 » la e v ig a tu m M. B .................... 78
» b arbaraeoides Tsch................. 237 * o f fic in a le Auct. 80
» d a c ic u m Grec. ................... 246 » orientale L............................. 79
F ila r s z k y a n u m Prod...........249 9 pyrenaicum (L.) A. Kern. 67
» officinale R. Br......................254 d Rhoeas L................................ 70
* p a lu stre DC.............................224 9 r u m e lic u m V el....................... 74
9 p e rfo lia tu m Bess..................... 422 » somniferum L ....................... 80
9 p ro life r u m Heuff.................... 226 » s ir ig o s u m Schur ................ 73
» p s e u d o r ip a r ia Simk............. 246 )> t r i f i d u m O. Ktze.................. 74
9 p y r e n a ic u m R. Br................. 219 P a rieta les................................................... 511
» riv u la re Rchb..........................2?4 Passifloraceae Lindl.................................. 626
» silve stre y . K e rn e ri Grec... 223 Passiflora L........................................... 626
* terrestre Tsch.......................... 236 » caerulea L.............................. 629
Nelumbium Juss................................... 37 9 incarnata L ............................ 629
9 sp e e io su m Willd................... 37 Peltaria Jacq.............................................. 314
Nelumbo Adans.................................. 37 » alliacea Jacq.............................314
* nucifcra Gaertn................... 37 Petrocallis R. Br....................................... 376
Neslia Desv..............! ............................ 386 9 pyrenaica (L.) R. Br. . . 376
» paniculati (L.) Desv......... 386 P s ilo n e m a c a ly c in u m Schur ............. 344
N occa ea b revica u li$ \ Rchb....................’ 390 * P te r o n e u r u m g r a e c u m DC........................274
N o r ta ju n cea Schur» ........................... 130 » R o c h e lia n u m Rchb..................275
9 s tr ic tis s im a Schur ........... 129
Nuphar Sm. 38 Ranales .................................................. 21
9 luteum (L.) Sm................... 38 Baumg............495
R a p k a n i s t r u m s e g e tu m
» m in u s Durn........................... 39 Raphanus L........... ................................... 492
» sericeu m Lang....................... 39 » Landra M oretti....................... 496
* ten ella Rchb......................... 39 » 9 Schur .................... 495
Nyinphaea L.......................................... 40 9 n ig e r Mill................................... 500
9 alba L. ............................... 43 9 Raphânistrum L......................495
9 candida J. P r e sl................ 47 9 sativus L....................................499
» Lotus L . / ............................ 40 9 te n e llu s Pali...............................203
» Iuţea L................................... 38 Rapistrum Cr..............................................484
Nymphaeaceae DC................................ 34 9 c o s to tu m S ch u r.........................482
9 E r u c a g o Landoz ................... 482
O d o n ta rrk en a a lp e s tr is Schur .......... 352 9 g la b r u m Host ..................... 486
» to rtu o sa Schur ................ 352 » perenne (L.) AII.......................482
9 rugosum (L.) AII.................. 485
Papaveraceae B. Juss.......................... 54 Resedaceae DC........................................... 501
Papaver L . ........................................... 64 Reseda L.................................................... 501
9 a g riva g u m Jord.................... 76 9 alba L. ................ 508
IN D E X A L F A B E T IC 655
R e s e d a g r a c ilis Ten................................... 504 x Rorippa Turczaninowi Czern.........250

9 inodora Rchb............................ 508 9 9 Simk.......... 236
* Iuţea L ................................... 503 9 u lig in o sa Simk.................... 238
9 Luteola L................................... 502
» m e d ite r r a n e a Bess.................... 508 S ch ievereckia Nym................................ 357
9 odorata L...................................507 Schivereckia Andrz................................. 357
* Phyteum a L ............................ 507 Schivereckia podolica (Bess.) Andrz. 357
9 s u f f r u tic u lo s a L ........................ 508 » ro m a n ica Proc.-Procop. . . 357
R h o d a x c a n u s Fuss ............................ 520 S ch ip erek ia Rchb................................... 357
* o e la n d ic u s Fuss ............... 521 S en eb iera C oron opu s Poir. .'.............432
* v in e a lis Fuss .................... 521 9 d id y m a Pers. . . . : ................. 435
Rhoeadales . . . ; ..................................... 54 * p in n a tif id a DC. . , ............ 435
R o r e lla lo n g ifo lia GilLb..................... . . 552 Sinapis L................................................... 467
9 r o tu n d if o lia AII.........................551 * alba 1^................................... 471
Rorippa Scop..............................................215 9 arvensis L.................................467
9 amphibia (L.) Bess..............230 9 c a m p e stris S c h u r ................... 467
9 a n c e p s Borb.............................. 245 9 dissecta Lag............................. 472
9 x armoracioides (Tsch.) * eru coides L..............................441
Fuss ................................. 235 9 e x o tic a Hort............................. 474
9 austriaca (Gr.) Bess.............226 9 fu n cea L....................................456
9 a u s tr ia c o - s ilv e s tr is Neilr. . . 236 9 n a s tu rtiifo lia Poir...................475
9 x barbaraeoides (Tsch.) 9 n ig ra L................................... 452
Cel.......................... .............237 9 o rie n ta lis L............................... 468
9 B o r b d s i i Menvh........................246 9 p y r e n a ic a L..............................123
9 b r a c h y c a r p a H ay..................... 223 9 S ch k u k ria n a Rchb.................. 471
9 x complicata Nyâr. et S ip h is ia glab ra Rafin........................... 27
P ro cL ................................. 242 9 tom en iosa Raf........................ 28
9 x danubialis Borb.............. 249 Sisymbrium L.......................................... 117
9 x Filarszkyana (Prod.) 9 A llia r ia Scop...........................133
Jâv......................................... 249 9 altissimum L........................... 128
9 x Haynaldiana Borb. . . 245 » a m p h ib iu m L........................... 230
* X hungarica Borb...............246 9 a n cep s Whlbg.......................... 24j>
9 islandica Borb...........................224 9 aren osu m L............................ 287
* Kerneri Menyh....................... 223 9 austriacum Jacq..................... 123
9 x kullodensis Prod............ 249 9 C olu m n ae Jacq.................. 124
9 x laeta Nyâr. e t P rod.. . 237 9 g a llic u m Willd.........................476
9 M o r is o n i B e c k ..................... 235 9 Irio L........................................ 124
9 N e i l r e i c h ii Beck ................. 236 9 isla n d icu m Oed........................224
9 x neogradensis Borb. . . 241 9 fu n ceu m M. B...................... 130
9 p a l u s t r i s (Leyss.)B ess.. . 224 9 Loeselii Jusl............................ 120
9 x permixta Borb...................249 9 m acrolom a Pomel ............ 127
9 prolifera (Heuff.)N e ilr ... 226 9 m u ra le L................................ 446
9 x prostrata (Berg.) Sch. et 9 N a s iu r tiu m Baumg................ 254
Th......................................... 245 » o b iu san gu lu m Hali..................475
* pvrenaica (L.) Rchb.......... 219 9 officinale (L.) Scop.............119
9 r i p a r i a Schur ..................... 233 9 orientale Tom...................... 124
9 r i v u l a r i s Rchb.......................... 234 » p a lu str e Poli............................224
9 silvestris (L.) B e s s ............. 234 9 p a n n o n ic u m Jacq................... 128
* X stenophylla Borb...........242 9 polymorphum (Murr.) Roth 130
9 s u b g lo b o s a Borb........................245 9 P seu d o -C o lu m n a e Schur .. 127
9 te r r e s tr is Fuss ........................236 * P se u d o -L o eselii Schur .. 123
■656 F L O R A R .P .R .
S is y m b r iu m p y r e n a ic u m L.......... .. 219 ■Thlaspi m o n ta n u m A u c t ........... 394, 403

fr S in a p is tr u m Cr......................... 128 fr perfoliatum L. ............394
fr Sophia L.....................................118 fr p o ly m o r p k u m Gilib................389
» strictissimum L........................ 129 » p ra e c o x Auct................. 394, 403
fr s y lo e s tr e L..................................234 fr ro tu n d ifo liu m Auct................ 399
fr te n u if o liu m J u s l . ................. 442 » s a x a tile L. ..........................j 434
» o im in e u m L............................. 445 fr S c h r a n k ii Gmel....................*J ţp
S o r i a s y r i a c a D esv.................................... 204 fr trojagerise Auct............ 399, jjQ
S te n o p h r a g m a Cel....................................... 134 Turritis L.................................................. 29B
fr T h a lia n u m Cel............ . ......137 » a lp in a Baumg.........................304
Syrenia Andrz............................................ 181 » glabra L...................................293
* a n g u s tif o lia Rchb................... 182 fr h i r s u t a L..................................303
fr cana (Pili. et Mitterp.) fr n em oren sis Wolf .................. 304
Neilr....................................... 182 » s a g itta ta Bertol....................... 305
fr cuspidata (M. B.)R c h b ... 182
V e la ru m o fficin a le S ch ur..................... 119
Tamaricaceae Lindl.................................527 V e sic a r ia Lam.......................................... 317
T a m a r is c in e a c D esv............................... 527 » graeca Reut. . ..................... 317
Tamarix L ....................................................528 Victoria Lindl........................................ 47
fr c a s p ic a Hort.............................. 532 fr cruziana d’Orbigny........... 48
» c k in e n s is S. et Z..................... 532 fr regia Lindl............................ 48
fr gallica L.................................. 529 Viola L.......................................................553
fr fr A uct............................ 530 fr adulterina Godr.................... 619
fr g e r m a n ic a L...............................535 fr a g restis Jord............................617
fr ‘ h i s p i d a a e s tiv a lis Hort. . . 530 » alba Bess.......... ...................... 568
fr j u n i p e r i n a Bge.............. .. 532 » a lp e s tr is Auct.......................... 610
fr o d e s s a n a Hort...........................£30 fr alpina Jacq............................. 603
fr P a l l a s i i A uct.............................530 fr. altaica Ker-Gawl....................604
fr p a n ic u la ta Stev........................ 530 » ambigua W. et K..................575
» p e n ta n d r a Auct.........................530 » fr Salzer .............. 601
& ramosissima Ldb..................... 530 fr a re n a ria DC. ................... 596
* tetrandra P ali.................. :. 529 » arvensis Murr..........................612
Teesdalia R. Br........................................ 393 fr a u stria ca Kern........................567
fr nudicaulis (L.) R. Br........... 393 b a d en sis Wiesb.......................619
Thlaspi L......................................................394 fr x balolensis G. Grinţ. .. 622
fr a f fin e A uct................ ..------- 408 » b a n a tica Kit............................ 615
fr alliaceum L ............................ 395 fr b a silen sis W. Beckr............ 619
fr a lp e s tr e A uct............... 399, 400 » bicolor Baumg...................... 612
fr a lp in u m Auct............................400 » Bielziana Schur ............... 609
» arvense L................................... 396 fr » Gây. . : ............... 612
» b a n a tic u m Uechtr.................... 400 » biflora L................................ 602
» B u r s a - p a s to r is L.................. 387 fr x bihariensis Simk.............620
fr c a tn p e s tr e L................................420 fr x borussica (Borb.) W.
» c a r tila g in e u m I. May........... 425 Beckr................................. 624
» c o c h le a r ifo r m e Auct.............. 400- » calcarata L........................... 604
» dacicum Heuff....................... 399 fr c a m p e stris M. B.................. 575
* e x o tic a Pers..............................389 fr canina L....................... 584, 590
fr J a n k a e Borb..............................400 fr collina Bess............................. 576
» K o r o n g ie n s e Czetz ............ 400 fr cornuta L................... 604
fr Kovâtsii Heuff......................... 400 fr C retica Boiss. et Heldr. . . 572
& lo n g ir a c e m o s u m Schur . . 400 fr c y a n e a Auct............................ 567
IN D E X A L F A B E T IC 65 V
Viola dacica Borb........................... 605 V io la o e n ip o n ta n a Murr .................... 620

» d a n u b ia lis Borb...................... 589 9 palustris L.......................................597
» declinata W. et K.............. 605 » p a r v u l a Ten.....................................618
» D e h n h a rd tii Ten..................... 572 » x Paxiana Deg. et Zsâk. . . 624
» d ig en ea • Rouy et Fouc. .. 624 » x permixta Jord...........................620
» X Dioszegiana Borb......... 623 9 p e r s ic if o lia A uct................... 579, 580
» X Duffortii Fouill............. 624 9 P e t e r f i i Nyâr.................................. 621
» d u m eto ru m Jord.......................560 9 p in g u ic u la Borb.............................623
*> elatior F r ie s ......................... 579 » p lu r i c a u l i s Borb..............................618
» epipsila Ldb............................. 598 9 p o ly c k r o m a Kern........................... 609
» ericeto ru m Schrad....................584 » p o n tic a W. Beckr....................... 567
» g racilescen s Jord.................. 616 9 p r a te n s is Mert. et Koch . . . : 583
» g ra n d iflo ra Hort.................. 625 » p r io n a n tk a Jka............................ 601
» g y m n o ca rp a Jka.................. 576 » p r o l i x a W. Beckr....................... 605
* hirta L.................................. 572 » p r o v in c ia lis Burnat ............... 589
» h irta efo rm is Wiesb.................. 621 9 p s e u d o lu te a A uct........... .... 610, 611
» k o rten sis Auct....................... 625 » p s e u d o s e p in c o la W. Beckr. .. 621
» hymettia Boiss. et Heldr. 618 9 p u lc k e lla Gay..................................616
» Ias$ien $i$ Răvăruţ ............ 590 9 pumila C h a ix ............................. 583
» ignobilis Rupr....................... 563 9 x revoluta Heuff....................... 621
» x interjecta Borb............. 622 9 Riviniana Rchb.................... 591, 592
» x intermedia Rchb.......... 623 9 R o n n ig e r i W. Beckr................. 622
9 in te r sita Beck .................... 624 9 r o x o la n ic a Auct..............................568
•> Jooi Jka................................. 601 » rupestris Schm...............................595
» Jordani Hanry ................. 589 9 x Sardagnae W. Beckr........... 621
» x kaîksburgensis W iesb... 622 9 s a r m e n to s a M. B ............................ 558
9 K e rn e ri Wiesb..........................620 9 saxatilis Schm............................. 611
» Kitaibeliana Roem. ct 9 s c a n d ic a Fries ........................ 598
Schult............................... 617 » S c h u ltz ii Bill....................................589
x Kotschyana W. Beckr. 625 9 s c ia p h ila Schur ......................... 601
» lactea Auct.................... 580, 583 » x Skofitziana Wiesb................... 623
» lila c in a Rossm......................... 560 9 s c o to p k y lla Jord..............................568
* liv id a Kit ........................... 595 9 s e g e ta lis Auct.......................... 612, 616
» lo n g ico rn is Borb...................... 624 9 s e p in c o la Auct................... 563, 567
)> Iuţea L andoz........................ 611 9 s ic u la Schur ......................... 609
» luteola (Schur) Gây............611 9 Sieheana W. Beckr....................... 592
9 m acroceras Bge. ssp. Jooi » s i lv a tic a Fries ............................ 590
K upff................................ 601 9 silvestris Lam................................. 590
i> m a cro stip u la ta Scliur --------583 9 stagnina K it............................ 580
9 X merkensteincnsis Wiesb. 623 * s tr ic ta Auct......................................580
o m ir a Zap................................ 568 9 suavis M. B ........................ 563, 567
i> mirabilis L............................... 596 9 s u b c o llin a Borb........................... 622
t> x mixta Kern...................... 624 9 su b p u b e s c e n s Borb...................... 623
* x m o n o sto ren sis Nyâr. 620 9 s u d e tic a Schur............................. 611
» montana L. ................. 586 j> s u lf u r e a C a rio t......................... 560
9 » Borb.................... 580 9 tr a n s s ilv a n ic a S c h u r ................. 601
» x multicaulis Jord............. 618 9 tricolor L..........................................606
» neglecta M. B........................... 592 9 uliginosa Bess..................................597
» x neglecta Schm................... 624 9 V a n d a s ii Vel....................................589
» x neoburgensis Erdm. .. 623 9 x vindobonensis Wiesb............ 621
9 odorata L............................... 558 9 v ir e s c e n s Jord..................... 568
658 ÎTLORA fc.t.fc.
W. Beckr.
V io la v o r a r lb e r g e n s is 619 V io la Z o y s i i A uct.................... 611
* x Weinharti W . Beckr.............. 62?» Violaceac DC........................................... 553
» W ie d e m a n n i Boiss. ............... 558
V o g e lia Medik.............................................386
» x Wiesbaurii Sabr...................... 620
» x Wittrockiana Gams ............ 625 » p a n ic u la ta Hornem.......................386
CONŢI N IT U L ŞI COLABORATORII VOLUMULUI III
Prefaţă ..................................................................................................................... Redacţia

Fam. Aristolochiaceae....................................................................................... A. Nyârâdy
Fam. Berberidaceae....................................................................................... - Al. Beldie
Fam. Nvmphaeaceae, Ceratophyllaccae............................................................. E. Ţopa
Fam. Papaveraceae ....................................................................................... A. Nyârâdy
Fam. Cruciferae .................................................................................................B l- Nyârâdy
Fam. Resedaceac I. Şerbănescu
Fam C istaceae........................................................................................................ M. Răvăruţ
Fam. Tamaricaceae C. Zahariadi
Fain. Frankeniaceae ........................................................................................... Al. Buia
Fam. Elatinaceae, Droseraceae...............................................................................E. Ţopa
Fam. Yiolaeeae........................................ G. Grinţescu, M. Guşuleac, E. 1. Nyârâdy
Fam. Begoniaceae, Passifloraceae.............................................................. 1. Grinţescu
Addenda diagnoses plantarum novarum in tomo III Florae

R .P.R. comm em oratarum ..................................................... M. Guşuleac, C. Vâczy
Executarea desenelor:
Planşele: 1, 6, 11, 12, 21, 32, 48, 49, 5 1 - 5 4 , 65, 66, 75,
78, 80, 83—85, 9 2............................................................................ A. Macskâsy
Planşele: 2, 4, 5, 7, 13, 1 5 - 1 8 , 28, 30, 31, 37, 42, 4 4 - 4 7 ,
5 6 - 6 3 , 67, 68, 7 2 - 7 4 , 76, 77, 81, 82, 87, 88, 91,
93—98, 101—104 ........................................................................... E. Lazânyi
Planşele: 3, 8 - 1 0 , 19, 20, 24, 2 5 - 2 7 , 29, 3 4 - 3 6 , 38,
3 9 - 4 1 , 6 9 - 7 1 , 89, 9 0 .................................................................. A. Dâzsa
Planşa: 14 ........................................................................................................ I. Pâlffy
Planşele: 22, 33, 43, 50, 64, 79, 86 ..........................................................M. Vâczy
Planşele: 23, 99, 100 ................. .................................................................. :M. Kirâly
ADĂUGIRI ŞI ÎNDREPTĂRI
LA VOL. / / AL FLOREI R. P. R.
La speciile indicate mai jos, la « Răsp. în ţară », se vor adăuga o serie de

localităţi, după cum urmează:
Cerastium ano iuuium (pag. 42): Reg. Ia şi : Ungheni, Y. Bahluiului, Valea Lupului)
Cristeşti, Gucuteni, Vlădeni, Tomeşti, Iazul Beldiman (r. Iaşi); Podu Iloaiei (r. Tg.
Frumos).
Arenaria rigida (pag. 96): Reg. Galaţi: Dl. Vria la N de Vlădeşti (r. Bujoru).
Spcrgularia salina (pag. 10S): Reg. Bîrlad: Jigălia pe V. Elanului (r. Murgeni).
Reg. Bacău: Tg. Ocna, Băile Slănic, CaTaclau pe Dl. Slatina (r. Tg. Ocna); Oglinzi
(r. Tg. Neamţ). Reg. Ia şi : Cristeşti, Mîrzeşti, Aroneanu, Dorobanţu, Cîrlig, Vînători,
Roşiori, Tacobeni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Răuseni (r. Suceava).
Spergularin marginala (pag. 109): Reg. Iaşi: Cristeşti, Aroneanu, Dorobanţu,
Mîrzeşti, Focuri, Fîntinclc, Leţcani pe V. Bahluiului (r. Iaşi).
Tunica prolifera (pag. 212): Reg. Galaţi: Galaţi, Bărboşi; Hanu Conache (r. Lieşti).
Reg. Iaşi: Ruseni, Ezăreni (r. Iaşi).
Lyelmis Coronarii» (pag. 129): Reg. Hunedoara: Sebeş la Păd. Groapa. Reg. Bîrlad:
Bîrlad la Păd. Cringu; Tecuci, Puţeni; Pechea (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Uricani, Coada
Stîncii, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Galaţi: Pechea (r. Galaţi).
Dianthus pseudarmeria (pag. 224): Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti).
DiaitUms giganteiformis (pag. 242): Reg. Galaţi: intre şoseaua Diecheni-Câlmăţui şi
Hanu Conachi (r. Lieşti).
Dianthus eapitatus (pag. 258): între Iveşti (Reg. Galaţi, r. Lieşti) şi Torceşti (Reg.
Bîrlad, r. Tecuci). Reg. Iaşi,: Popricani, Ezăreni, Focuri, Belceşti, Vînători, Spinoasa,
Mădîrjao (r. Iaşi).
D. spieulifolitis (pag. 264): Reg. Bacău: Mt. Ceahlău.
D. guttatus (pag. 273): Reg. Galaţi: Galaţi; Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg.Birlad:
Tecuci; Bîrlad la Păd. Crîngu. Reg. Suceava: Dorohoi.
D. pallens (pag. 279): Reg. Galaţi: Hanu Conache (r. Lieşti).
D. leptopetalus (pag. 279): Reg. Galaţi: între Măstăcani şi Oancea (r, Bujoru).
E phorbia Peplis (pag. 305): Reg. Galaţi: Hanu Conache.
E. villosa (pag. 309): Reg. Bacău: Piatra Neamţ pe Dl. Balaurului. Reg. Iaşi:
Horleşti, Ungheni, Bîmova, Ciurea, Iaşi.
E. valdevillosocarpa (pag. 313): Reg. Iaşi: Belceşti pe Dl, Ciomag (r. Ilîrlău);
Hlincea, Bîrnova, Dl, Repedea (r. Iaşi).
662 FLORA R.P.R .
E. palustris (pag. 313): R eg. B îr la d ; Bîrlad. R eg. l a ş i : Ciurea, Cristeşti, Beldiman,

Costuleni (r. Iaşi).
E. polyehTOma (pag. 314): R eg. B îr la d : Adjud. R eg . l a ş i : Voineşti, Stavnic. R eg.
S u c e a v a : Rediu în Păd. Hidra (r. Truşeşti); Păd. Brăteni (r. Botoşani).
E. angulata (pag. 317): Reg. B a c ă u : Pipirig, Mrea Neamţu, Vînători-Neamţ (r.
Tg. Neamţ).
E. earnioliea (pag. 321): R eg. B a c ă u : Băile Slănic.
E. lneida (pag. 333): R eg. B îr la d : Bîrlad. R eg. l a ş i : Iaşi la Nicolina, Ciurea,
Beldiman, Cucuteni, Bălteni, Bîrnova, Ungheni, Costuleni, Cristeşti. R eg. S u c e a v a :
Siminicea (r. Suceava).
E. Seguieriana (pag. 342): R eg. B a c ă u : Tg. Neamţ, Grumăzeşti, Vînători-Neamţ.
Lunca, Condreni, Blehea, Timişeşti. R e g . B îr la d : Bîrlad, Zorleni, Banca. B eg. I a ş i:
Iaşi, Bîrnova, Aroneanu, Cristeşti; Ruginoasa (r. Paşcani). R eg. S u c e a v a : Mălini (r.
Fălticeni).
E. stepposa (pag. 346): R eg. B îr la d : Adjud; Bîrlad, Banca, Zorleni; V. Elanuhij
(r. Murgeni). R eg. B a c ă u : Tg. Neamţ, Condreni. Vînători-Neamţ, Grumăzeşti (r. Tg,
Neamţ). R eg. I a ş i : Cristeşti, Ruginoasa (r. Paşcani); Tomeşti, Goruni, Cristeşti, Beldiman.
Costuleni, Aroneanu, Coada Stîncii, Mînzăteşti (r. Iaşi); Bohotin (r. Codăeşti).
E. agraria (pag. 351): R eg. B îr la d : Bîrlad; Şuletea (r. Murgeni). R eg. B a c ă u :
Izvoare (r. Piatra Neamţ). R eg. I a ş i : Iaşi, Niţclea, Cîrlig, Aroneanu, Mînzăteşti, Valea
Ursului, Ţigăneşti, Slînca-Ştefăneşti, Chişcăreni, Hermeziu, Breazu (r. Iaşi); Scheia
(r. Negreşti).
var. puberula : R eg. l a ş i : Stînca (r. Iaşi).
var. arenaria : R eg. I a ş i : Iaşi la Socola, Cucuteni pe V. Bahluiului, Vl&diceni
(r. Iaşi).
var. l&tifolia : R eg. I a ş i : Mîrzeşti (r. Iaşi),
var. cuboea : R eg. I a ş i: (Bîrnova (r. Iaşi).
La pag. 179, rîndul 22 (la var. Flormuzakii Guşul.): în loc de nomen novus,
se va citi nomen novum.
La pag. 343, la Variabilitatea speciei Euphorbia Seguieriana, se va adăuga:

I. glareosiformis Todor in An. Fac. Agron. Cluj, XI (1947) 187. — Formă inter
mediară între E . S e g u ie ria n a şi E . glareosa, în ce priveşte mărimea bracteilor, ciatiilor şi
lăţimea frunzelor (4 —7 mm). - R eg. B îr la d : Tecuci, pe albia majoră a Şiretului spre
abrupt.
La pag. 492, la explicaţia Planşei 81: în loc de 3. A , Simonhaianum Schur,

se va citi 3. A. Hosteanum Schur.
D a t l a c u le s 11 . l i . 1954. D u n d e t i p a r 09.0$. 1955. T i r a j
3500. S î r t i e v e lin ă s a tin a tă 80 g . m . F o r m a t 10f7O x 100.
C o li e d ito r ia le 3 9 ,7 . C o li d e t i p a r 41x!v 104 P la n ş e ti p ă r i te
la ti p o . C o m a n d a 040. A . 62î l . P e n tr u b ib lio te c ile m i c i z n d ic ile
d e c la s if ic a r e : 581 .9 ( R ) . P e n tt'u b ib lio te c ile m a r i, in d ic ile d e
c la s ific a r e : 581.9 (4 9 8 ) (0 2 1 ) = 59.
Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică, nr. 4.

Călea Şerhan Vodă nr. 433 —135. Bucureşti, R. P. K.
A C A D E M IA R E IP U B L IC A E P O P U L A R IS R O M A N IC A E
FLORA
REDACTORE PRINCIPALI:
A cad . TRAIAN SĂVULESCU
IV
C O L L A B O R A T O R E S T O M I IV:
AL. B E L D I E , AL . BUIA, M. G U Ş U L E A C ,
A c a d . E. I. NYARADY, A cad . I. PRODAN, M. RĂVĂRUŢ
EDITIO ACADEM IAE REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE

1 9 5 6
A C A D E M IA R E P U B L IC II PO PULARE R O M ÎN E
FLORA
R E P U B L IC II PO PULARE R O M ÎN E
REDACTOR PRINCIPAL:
A cad . TRAIAN SĂVULESCU
IV
C O L A B O R A T O R II VOLUM ULUI IV :
AL . B E L D I E , AL . B U I A , M. G U Ş U L E A C
A c a d . E. 1. NYARADY, A c a d . I. PRODAN, M. RĂVĂRUŢ
EDITURA A C A D EM IEI REPTTBLICII POPULARE ROMlNB

1 9 5 6
F LORA R E P U B L I C I I P O P U L A R E R OMÎ N E
REDACTOR PRI NCIPAL:

A cademician TR. S Ă V U L E S C U
COLECTIVUL DE REDACŢIE : Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil);

PREFAŢĂ
In volumul de faţă prezentăm 7 familii, cuprinzînd 37 genuri cu specii

spontane şi 17 genuri cu specii cultivate, însumînd un total de 293 specii
spontane şi 90 specii cultivate, cu numeroase varietăţi şi forme. Cea mai
însemnata familie dintre cele tratate în acest volum este familia Rosaceelor,
cu numeroase specii, dintre care multe prezintă o deosebită importanţă pentru
industria şi economia tării, pentru medicină, horticultură, precum şi pentru
transformarea naturii. Din această familie fac parte speciile de pomi
fructiferi, cultivate încă din timpuri străvechi şi din care, cu timpul, s-au
creat numeroase soiuri de cultură. Astăzi, mărirea numărului acestora şi
ameliorarea lor prin procedeele miciuriniste, ne deschid largi perspective.
Cu o deosebită grijă au fost prelucrate speciile cultivate din subfamiliile
Pomoidee şi Prunoidee, stabilindu-se nomenclatura romînească a soiurilor
de cultură. în acest sens, prelucrarea s-a făcut în strînsă colaborare cu
Institutele de Pomologie din Bucureşti şi Cluj.
Este cunoscut că în lucrările floristice mai recente, speciile din subfamilia
Pomoideelor sînt reunite într-un singur gen, Prunus. Pomologii, însă, atribuie
acestor specii mai multă independenţă, deosebind astfel mai multe genuri
(prun, piersic, cais, cireş, migdal, mălin), interpretare folosită de altfel şi
în trecut de mai mulţi sistematicieni. Aceasta ne-a determinat să despărţim
genul Primus în mai multe genuri ca: Prunus (prun), Cerasus (cireş, vişin),
Amygdalus (migdal), Armeniaca (cais), Persica (piersic) şi Padus (mălin).
Genul Rubus (murele şi zmeura), atît de important din punctul de vedere
al produselor alimentare şi medicinale ce oferă şi cu largi perspective de
ameliorări, a fost prelucrat pentru prima oară la noi în mod sistematic şi
pe baza recoltării de material de pe întreg cuprinsul ţării. Ne-am bucurat
la aceste recoltări de un însemnat sprijin din partea Direcţiilor regionale
silvice şi ocoalelor silvice din ţară. Din cercetările întreprinse, rezultă că
flora rugilor (Rubus) de la noi este în deosebi de bogată şi variată. Acest
6 FLORA R.P.R.
gen, cu numeroasele lui unităţi noi, a contribuit mult la extensiunea volumului.

Pentru genul Roşa (măceşi şi trandafiri) dispunem de o foarte bogată
literatură botanică, ceea ce a permis ca speciile să fie prelucrate cu întreg
cercul lor de afinitate, aducîndu-se noi preciziuni în ce priveşte cunoaşterea
variabilităţii lor.
între celelalte familii tratate aci găsim de asemeni multe plante folo
sitoare, cu fructe comestibile (Ribes), medicinale (Hypericum) sau de impor
tanţă horticolă (SempcrvLvum, Elaeagnus, Philadelpkus, etc.). Apoi, unele
din acestea sînt endemisme ale ţării noastre.
Pentru datele cu privire la importanţa medicinală a plantelor tratate,
am avut concursul preţios al Institutelor Medico-Farmaceutice din Cluj şi
Tîrgu Mureş. Deascmeni, la redactarea observaţiilor asupra importanţei şi
utilizării forestiere ale plantelor lemnoase, ne-am bucurat de colaborarea
Laboratorului de Dendrologie din Institutul de Cercetări Silvice.
REDACŢIA
Ord. G U T T I F E R Â I j E S
Fam. 44. Hyperlcuceae Lindl.
Genul 203. H ypericu m L. Pag.
humifusum L. 25
acutum Mnch. 25
perforatum L. 26
maculatura ...................... 80
61cgans Steph.................... 88
hirsutum L. 34
montanum L..................... 37
Rochelii Gris. et Schenk 37
rumelicum Boiss.............. 88
transsilvânicum Cel......... 41
umbellâtum Kern............. U
alpigSnum Kit. 42
calycinum L...................... 45
Androsaâmum L.............. 46
carinthiacum Frohl. 46
Laschii Frohl.................... 46
Ord. R O Ş A L E S
Fam. 45. Crassulăceac DC.
Genul 204. Sedum L.
roseum (L.) Scop. . . . 49
maximum (L.) Hoffm. 53
purpureum (L.) Schult. 54
Fabâria K och ................ 57
spurium M. B. 58
hybridum L..................... 58
dasyphyllum L. 61
album L........................... 61
alpestre Vili..................... 62
Hillebrandii Fenzl . . . 02
acre L............................... 63
FLORA R.P.R .
Pag.
sexangulâre L................ 64
rupestre L....................... 65
ochroleucum Chaix........ 66
Cepa6a L......................... 66
atr&tum L........................ 69
caespitosum (Cay.) DC. 69
rubens L........................ 70
hispânicum L. 71
villosum L...................... 72
ânnuum L........................ 72
Genul 205. Scm pervivum L.
ruthănicum (Koch) Schn................................... 74
montanum L........................................................... 77
tectorum L.............................................................. 78
Schlehani Schott ................................................ 79
II euffelii S ch o tt.................................................... 80
soboliferum Sims ................................................ 81
banâticum Doink. '.............................................. 82
Degeniânum Domk............................................... 82
brunneifolium (Praeg.)Domk............................... 82
Michaelis Borsi Domk.......................................... 85
Fam. 46. Saxlfragâceac DC.

Genul — A stilbe Hamilt.
japonica (C. Morr. et Decne) A. Gray ........ 86
Genul — Bcrgcnia Mnch.
crassifolia (L.) F ritsc h ........................................ 87
Genul 206. S axifraga L.

Hirculus L............................................................... 90
cvmbalâria L.......................................................... 93
tridactylites L....................................................... 94
adscendens L............................................................ 95
cernua L........ .......................................................... 97
carpâthica Rchb................................................... 97
bulbifera L.............................................................. 98
androsâcca L.......................................................... 101
moschâta Wulf....................................................... 102
cymosa W. et K. 104
aizoides L................................................................ 105
oppositifdlia L........................................................ 106
retuşa Gouan .................................................... 109
bryoides L............................................................... 1.10
aizoon J acq............................................................ 111
demissa Sch. et Ky.............................................. 115
stellâris! L................................................................ 119
hieraciifolia W. et K........................................... 120
ENUM ERAREA SISTEMATICĂ 9
Pag.
894. S. cuneifolia L.......................................................................................................... 120
S. Rocheliana Sternb.............................................................................................. 122
S. luteo-viridis Sch. et Ky................................................................................... 123
S. rotundifolia L...................................................................................................... 125
S. heucherifolia Gris. et Sch. 126
— S. sarmentosa L...................................................................................................... 127
X S. Paxii Engl. et Irmsch....................................................................................... 127
Genul 207. ChrysospUnium L.
Ch. alternifolium L................................................................................................. 128
900. Gh. oppositifolium L. 131
Genul 208. Parnâssia L.
P. palustris L.......................................................................................................... 132
Genul — Philadelphus L.
— Ph. coronarius L..................................................................................................... 134
— Ph. latifolius Schrad.............................................................................................. 134
— Ph. inodorus L......................................................................................................... 134
Genul — Deutzia Thunb.
— D. crenata Sieb. et Zucc. 135
Genul Hydrangâa L.
— II. opuloides (Lam.) G. Koch .......................................................................... 135
y' Genul 209. Ribes L.
R. GrossulAria L..................................................................................................... 139
R. rubrum L........................................................................................................... 141
R. hcteromorphum Ţopa 142
R. petraâum Wulf................................................................................................ 142
R. alpinum L. 146
R. nigrum L........................................................................................................... 146
— R. sanguineum P u r sh ......................................................................................... 147
— R. âureum Pursh 148
Fam. 47. Tkymelaeaccac Adans.
Genul 210. Thymclaea Mill.
Th. Passerina (L.) Coss. el Germ........................................................................ 149
Genul 211. Dâphne L.
D. Laureola L......................................................................................................... 153
910. D. Mezereum L..................................................................................................... 153
D. Blagayâna Frey................................................................................................ 154
D. Cneorum L................................................ 155
Fam. 48. Elaeagnâceae R. Br.
Genul — Elaeâgnus L.
— E. angustifolia L..................................................................................................... 157
30 FLORA R .P R.
Genul 212. Hippophae L. p^-

913. H. Rhamnoldes L. 168
Fam. '«9. Rosdceac Juss.
Genul — Physocărpus (Camb.) Maxim.
— Ph. opulifolius (L.) M a x im .,...-........................................................................ 187
Genul 213. Spiraea L.
S. salicifolia L. ...................................................................................................... 171
S. hypericifdlia L.................................................................................................... 172
S. crenata L............................................................................................................. 176
S. media F. Schm................................................................................................. 176
S. ulmifolia Scop................................................................................................... 179
— S. prunifolia Sieb. et Zucc.............................................................................. 180
— S. Thunbergii Sieb.................................................................................................. 180
— S. cantoniensis Lour. 180
x S. Vanhouttci Zabel 180
— S. japoniea L. 180
— S. alba Dur.............................................................................................................. 183
— S. Douglasii Hook. 183
— S. tomentosa L...................................................................................................... 183
— S. Bumalda Kochnc ......................................................................................... 188
— S. Billiardii C. K. Schneid. 184
Genul — Sorbdria (Ser.) A. Br.
— S. sorbil’olia (L.) A. Br......................................................................................... 184
Genul — Exochorda Lindl.
— E. grandiflora (Hook.)Lindl. 187
— E. Albcrti Rgl. 187
Genul 214. Aruncus Adans.
A. vulgaris Raf........................................................................................................ 188
Genul 215. Cotoneâster Med.
920. C. melanocârpa Lodd............................................................................................. 191
C. tomentosa (Ait.) Lindl. 192
G. integ^rrima Medik. 492
Genul — Pyrâcantha Roem.
— P. coccinea R oem er.............................................................................................. 197
Genul 216. Cydonia Mill.
C. oblonga Mill. 108
Genul — Ckaenomeles Lindl.
— G. japonica Lindl. 205
Genul 217. Pirus L.
P. Pirâster (L.) Medik........................................................................................... 203
— P. sativa Lam. et DC................. : ....................................................................... 207
P. nivâlis Jacq........................................................................................................ 212
P. elaeagrifolia Pali................................................................................................ 215
ENUM ERAREA SISTEMATICĂ 11
Pag.
— P. salicifolia L. fii................................................................................................. 215
X P. babadagânsis Prod. 216
Genul — Eriobotrya Lindl.
— E. japonica (Thunb.) Lindl. 216
Genul 218. Malus Mill.
— M. baccâta (L.) Borkh. 218
— M. Ilalliana K oehne............................................................................................. 221
M. floribunda Sieb. 221
— M. Toringo Sieb..................................................................................................... 221
— M. coronâria (L.) Mill........................................................................................ 222
— M. spectâbilis (Ait.)Borkh. 222
— M. prunifolia (Willd.) Borkh................................................................................ 222
927. M. silvestris ( I i.) Mill............................................................................................. 223
M. pumila Mill........................................................................................................ 224
X M. purpurea Rehd................................................................................................. 230
x M. Scheideckeri Zabel ......................................................................................... 230
Genul 219. Sorbus L.
S. Aucupâria L. 239
930. S. domestica L..................................................................................................... 243
S. Chamaemespilus (L.) Cr................................................................................ 244
S. torminâlis (L.) Cr............................................................................................ 247
S. Aria (L.) Cr....................................................................................................... 249
S. eretica (Lindl.) Fritsch ................................................................................. 253
S. Mougeotti Soy. - Will. et Godr. 254
S. dacica Borb. 255
S. Borbâsii Jâv. 255
x S. Paxiana Jâv ..................................................................................................... 256
x S. semipinnata (Roth) Hedl ....................................................................... 256
Genul 220. Cratcegus L.
C. monogyna Jacq................................................................................................ 259
C. Oxyacântha L................................................................................................... 262
940. C. pentagyna W. et K. 266
C. nigra W. et K.................................................................................................. 266
— C. grandiflora (Sm.) K o c h ................................................................................ 269
— C. coccinea L. 269
— C. Crus-galli L....................................................................................................... 270
— C. Azarolus L........................................................................................................ 270
x C. Oxyacantha x monogyna L asch ................................................................ 270
Genul 221. Mcspilus L.
M. germanica L. 271
Genul 222. Amelânchier Medik.
A. ovâlis Medik. 272
Genul — Kerria DC.
— K. japonica (L.) DC............................................................................................. 275
12 FLORA R .P.R .
Genul — Rhodoiypus Sieb. et Zucc. Pag-

— R. kerrioides Sieb. et Zucc.................................................................................. 275-
Genul 223. Rubus L.
— R. odorâtus L......................................................................................................... 277
R. saxatilis L.......................................................................................................... 278-
944. R. idaeus L............................................................................................................. 281
R. suberectus G. Anders. 287
R. plicâtus Whe. et Nces 288’
R. sulcâtus Vest ................................................................................................. 292
R. nitidus Wbe. et Nees ................................................................................. 299
950. R. affinis Whe. et Nees 300*
R. procerus P. J. Miill. 304
R. banâticus Nyâr. 312.
R. bifrons V e s t .................................................................................................... 315
R. cuspidifer Miill. et Lef.................................................................................... 316
R. geniculâtus Kalt................................................................................................ 319
R. Margaritae Gây................................................................................................ 320-
R. Vestii Focke ................................................................................................. 323-
R. pubescens Whe................................................................................................. 324
R. moestus Holuby ............................................................................................. 331
960. R. arduenânsis Libert ......................................................................................... 331
R. severinensis Nyâr. 335*
R. drăuţânsis Nyâr................................................................................................ 335-
R. saxosus Nyâr.................................................................................................... 336
R. constrictus Lef. et M...................................................................................... 339
R. phyllostâchys P. J. Miill................................................................................ 340*
R. thyrsanthus Focke ...... 344
R. tum idus............................................................................................................. 343
R. cândicans Whe.................................................................................................. 348*
R. teregovensis Nyâr............................................................................................ 355-
970. R. petnicânsis Nyâr............................................................................................... 356»
R. Cirlioarae Nyâr........................................................ 356
R. aciodontus Lef. et M...................................................................................... 359*
R. subvillosus Sud................................................................................................ 359*
R. vulgâris Whe. et Nees ................................................................................. 366
R. Loretianus Sud. 371
R. moldâvicus Nyâr. 371
R. cuiedensis Nyâr................................................................................................ 375-
R. myricae F ock e................................................................................................. 375
R. bracteosus Whe................................................................................................ 376
— R. laciniâtus Willd................................................................................................ 379
980. R. Questieri Lef. et M......................................................................................... 379
R. Maasi Focke ................................................................................................. 380-
R. majusculus Sud........ ....................................................................................... 383-
R. rhombifolius Whe............................................................................................ 384
R. neopyramidâlis Nyâr....................................................................................... 387
R. macrophyllus Whe. et N e e s......................................................................... 388
R. longebracteâtus Nyâr. 391
R. slatinânsis Nyâr................................................................................................ 391
E N U M E R A R E A SI ST EM AT ICA ___ 1 3
Pag.
silvâticus Whe. et Nees 392
nemorensis Lef. et M. 395
splendidiflorus Sud............. 396
bicolorispinosus N yâr........ 399
subvillicâulis Nyâr.............. 400
seciurânsis Nyâr. 403
ocnensis Nyâr. 403
măgurensis Nyâr. 404
exornâtus Nyâr.................... 407
argenteus Whe. et Nees 408
tomentosus Borkh. 412
vaccârum Nyâr.................... 424
lipovensis Nyâr.................... 427
pilifer Sud............................. 428
macrostâchys P. J. Miill. . 431
vestitus Whe. et Nees 432
adscitus Genev.................... 435
tenuispinosus Nyâr. 436
doftanânsis Nyâr. 436
Grcmlii F o c k e .................... 439
Colemannii Blox.................. 440
Miilleri Lef............................ 443
laetecolorâtus Nyâr............. 443
hebccâulis Sud..................... 444
subcoriaceus Nyâr.............. 447
rariglandulosus Nyâr. 447
chloroclâdus Sabr............... 448
grandiflorus Nyâr................ 452
Râdula Whe..................... 455
apiculâtus Whe.................... 460
thyrsiflorus Whe. et Nees 463
granulâtus M. et Lef. . . . 464
fuscus Whe........................... 464
rubristamincus Nyâr........... 468
fagetânus Nyâr.................... 468
melanoxylon Miill................ 471
omalus Sud......................... 475
vallispârsus Sud.................. 475
perşanimontis Nyâr............ 479
pseudodoftanensis Nyâr. . 480
Hystrix Whe. et N............. 483
hebecârpus P. J. Miill. . . . 483
Koehleri Whe. et Nees . . . 484
opipârus Nyâr...................... 491
Schleicheri Whe................... 492
scâber Whe........................... 496
tereticaulis P. J. Miill. . .. 499
purpurâtus Sud..................... 500
Bellardii Whe....................... 503
14 FLORA R .P.R .
PţljŢ.
1037. R. rivulâris P. J. Miill. 504

R. scrpens Whe..................................................................................................... 511
R. niveoserpens Nyâr........................................................................................... 515
1040. R. hirtus W. et K................................................................................................ 51G
R. românicus Nyâr................................................................................................ 531
R. caesius L........................................................................................................... 532
x R. rârus Nyâr......................................................................................................... 530
x R. semibanâticus Nyâr. 530
X R. cazanânsis Nyâr................................................................................................ 539
x R. alionensis Nyâr.................................................................................................. 539
x R. ghilcoşânsis Nyâr. 540
x R. meridiânus Nyâr............................................................................................... 540
X R. virgultorum P. J. Miill................................................................................... 540
X R. bahusiensis Scheutz......................................................................................... 543
X R. ciuriensis Nyâr.................................................................................................. 543
X R. Villarsianus Focke ........................................................................................ 543
x R. holosericeus Vest ................'........................................................................ 544
x R. idaeoides Ruthe ............................................................................................. 544
x R. oreogeton F ocke.............................................................................................. 544
X R. Baenitzii Sud.................................................................................................... 544
X R. dumeştiensis Nyâr............................................................................................ 544
X R. impeditus Nyâr................................................................................................ 547
X R. Holandrei P. J. Miill....................................................................................... 547
x R. dumâlis Hal....................................................................................................... 547
X R. laxissimus Nyâr................................................................................................ 548
x R. semipubescens Sud.......................................................................................... 548
X R. cuspidâtus P. J. Miill. 548
x R. spinescens P. J. Miill...................................................................................... 548
X R. Warnstorfii Focke ......................................................................................... 548
x R. grandifrons Borb.............................................................................................. 551
x R. maximus Marss................................................................................................. 551
x R. Berthae Borb.................................................................................................... 551
X R. dolosus Nyâr..................................................................................................... 551
X R. ambifarius P. J. Miill. 552
X R. semilhyrsiflorus Sud........................................................................................ 552
X R. agrâstis W. et K.............................................................................................. 552
X R. vaccariformis Nyâr.......................................................................................... 556
x R. planitiei Nyâr................................................................................................... 556
x R. Schnelleri Hol................................................................................................... 556
X R. strugensis Sprib................................................................................................ 559
X R. dâcicus Borb..................................................................................................... 659
X R. bellispinosus Nyâr............................................................................................ 559
X R. varius Nyâr....................................................................................................... 559
X R. ciuceaânsis Nyâr.............................................................................................. 559
x R. pilicans Nyâr.................................................................................................... 560
X R. robusticaulis Sud............................................................................................. 560
X R. incertus Hal...................................................................................................... 560
x R. anguslârum Nyâr............................................................................................. 560
x R. coarctatiflorus Sud.......................................................................................... 563
ENUM ERAREA SISTEMATICA ,15
Pag.
x R. polyânthus P. J. Mull.................................................................................... 563
X R. paşcanânsis Nyâr. et Prod............................................................................ 563
X R. jibouensis Nyâr................................................................................................ 563
X R. genisanthus Nyâr............................................................................................. 563
X R. macrosetus (Kupc.) Gây................................................................................ 564
x R. iaşi^nsis Nyâr................................................................................................... 564
x R* mirabilis N y â r ................................................................................................. 564
X R. priszakcnsis Simk. 564
x R. pallidiformis Sud............................................................................................. 567
x R. chlorostylus N. Boul. 567
X R. scabrohirtus Sabr............................................................................................ 567
X R. insolâtus P. J. Miill. 568
x R. submitis Kupc. 568
x R. dobrensis Simk. 568
X R. nadascnsis Simk............................................................................................... 568
X R. haematocâulon N. Boul. 571
X R. kodruensis Simk.............................................................................................. 571
x R. idaeus x saxatilis CafI.................................................................................... 571
X R. hoghizânsis Nyâr............................................................................................ 571
x R. voronensis Nyâr............................................................................................... 571
x R. supersanimontis Nyâr. 571
x R. cotlium Sud...................................................................................................... 572
X R. silaşensis Nyâr................................................................................................. 57*2
X R. semifecundus Sud............................................................................................ 572
x R. tomentaccus Sud............................................................................................. 575
X R. semischleicheri Sud........................................................................ : ............... 575
X R. anomâlus P. J. Miill....................................................................................... 575
x R. albosparsusNyâr............................................................................................... 575
X R. deznensis Nyâr................................................................................................. 575
x R. pscudorivularis KupC. 576
X R. areopliilus P. J. Mull. 576
X R. longiramulus S a b r ........................................................................................ 576
X R. scythicus (Sabr.) Gây.................................................................................... 576
X R. tunelcnsis Nyâr................................................................................................ 573
x R. semicanescens Sud......................................................................................... 573
Genul 224. Frag.iria L.
1043. F. vcsca L.............................................................................................................. 583
F. moschâta Duch................................................................................................. 584
F. viridis Duch....................................................................................................... 587
x F. intermedia B a c h ............................................................................................ 591
X F. Hagenbachiana Lâng. 592
Genul 225. Comdrum L.
C. palustre L.......................................................................................................... 595
Genul 226. Potentilla L.
— P. truticosa L........................................................................................................ 601
P. bifurca L............................................................................................................ 601
P. HaynaldianaJka. 602
P. caulâscens L...................................................................................................... 605
F.X l ’MEII ARE A SISTEMATICA 17
Genul 227. Geum L. P^f.

1081. G. montanum L. 661
G. reptans L. 662
G. rivale L............................................................................................................... 665
G. aleppicum Jacq. 667
G. urbânum L.......................................................................................................... 668
x G. sudeticum Tausch 671
x G. intermedium Ehrh............................................................................................. 671
x G. spurium F. et Mey.......................................................................................... 671
Genul 228, Dryas L.
D. octopelala L. 672
Genul 229. Waîdsteinia Willd.
W. ternâta (Steph.) Fritsch .............................................................................. 673
W. geoides Willd...................................................................................................... 674
Genul 230. Aremonia Neck.
A. Agrimonioides (L.) Neck.................................................................................. 677
Genul 231. Filipendula. L.
1090. F. Ulmâria (L.) Maxim......................................................................................... 678
F. hexapetala Gilib................................................................................................. 679
Genul 232. Alchemilla L.
A. arvensis (L.) Scop............................................................................................. 683
A. conjuncta Bab................................................................................................... 684
A. mollis (Buser) Rothm....................................................................................... 685
A. glaberrima Schm............................................................................................... 685
A. hybrida (L.) Mill............................................................................................... 686
A. vulgdris L........................................................................................................... 690
Genul 233. Agrimonia L.
A. Eupatoria L. 698
A. odorata Mill. 699
1100. A. pilosa Ldb. 700
Genul 231. Sanguisorba L.
S. olficinâlis L......................................................................................................... 703
S. minor Scop. 707
Genul 235. Roşa L.
R. arvensis Huds..................................................................................................... 712
R. gâllica L.................... 716
R. Jundzillii Bess................................................................................................... 723
R. tomentosa Sm. 727
R. micrântha Sm.................................................................................................... 733
R. rubiginosa L. 735
R. agrestis Savi .................................................................................................. 740
1110. R. elliplica Tausch .............................................................................................. 744
R. caryophyllacea Bess. 74 8
R. canina L.............................................................................................................. 751
38 FLORA R.P.R.
Pa*?.
1133. R. dumâlis Bechst................: ............................................................................... 762
R. dumetorum Tliuill............................................................................................ 7Gf>
R. coriifolia F r ic s................................................................................................. 780
R. pendulina L....................................................................................................... 782
R. spinosissima L................................................................................................... 787
R. rubrifolia Vili.................................................................................................... 780
R. mollis Sm ith..................................................................................................... 790
i i 20. R. Coziae Nyâr....................................................................................................... 790
R. obtusifolia Dcsv................................................................................................ 793
R. foetida Hemn................................................................................................... 798
R. vosagiâca Desp..................................................................... 799
R. Polliniâna Spreng............................................................................................. 800
R. ferox M. B........................................................................................................ 802
R. ferociformis Prod. 802
R. stylosa Desv...................................................................................................... 803
x R. reversa W. ct K. 803
x R. sabedensis Prod. 804
x R. argeşana Nyâr. 804
— R. inuUiflora Thunb. 811
— R. setigera Rich..................................................................................................... 811
— R. moschâta Hcrrm. 812
— R. timişorensis Prod. 815
— R. submoschâta Prod........................................................................................... 815
— R. seinpervircns h. 816
— R. napocânsis Prod............................................................................................... 816
— R. damascena Mill.. ............... 819
— R .. damasceniformis Prod. 820
— Rr oenlifolia L............................................................ 820
— R. alba L. ...... ...................................................................................................... 823
— R. turbinâta Ait..................................................................................................... 823
— R. poinifera Herrm....................................................................... 824
— R. humilis Marsh. 821
— R. majalis L........................................................................................................... 827
— R. rugosa Thunb.................................................................................................... 828
— R. hernisphaerica Herrm. 828
— R. indica Lindl. 828
— R. fragrans Thory 828
— R. polyanlha Ilort................................................................................................ 828
— R. semperflorens Gurt. 833
— R. carolina L.......................................................................................................... 831
— R. Banksiac R. Br................................................................................................ 831
Genul 236. Prunus L.
P. spinosa L. 885
P. domestica L. 838
1130. P. insilitia Jusl...................................................................................................... 841
P. cerasiFera Ehrh. 845
— P. Simonii Carr. 846
— P. nigra Ait............................................................................................................ 846
— P. americana Marsh.............................................................................................. 847
38 FLORA R.P.R.
Pa*?.
1133. R. dumâlis Bechst................: ............................................................................... 762
R. dumetorum Tliuill............................................................................................ 7Gf>
R. coriifolia F r ic s................................................................................................. 780
R. pendulina L....................................................................................................... 782
R. spinosissima L................................................................................................... 787
R. rubrifolia Vili.................................................................................................... 780
R. mollis Sm ith..................................................................................................... 790
i i 20. R. Coziae Nyâr....................................................................................................... 790
R. obtusifolia Dcsv................................................................................................ 793
R. foetida Hemn................................................................................................... 798
R. vosagiâca Desp..................................................................... 799
R. Polliniâna Spreng............................................................................................. 800
R. ferox M. B........................................................................................................ 802
R. ferociformis Prod. 802
R. stylosa Desv...................................................................................................... 803
x R. reversa W. ct K. 803
x R. sabedensis Prod. 804
x R. argeşana Nyâr. 804
— R. inuUiflora Thunb. 811
— R. setigera Rich..................................................................................................... 811
— R. moschâta Hcrrm. 812
— R. timişorensis Prod. 815
— R. submoschâta Prod........................................................................................... 815
— R. seinpervircns h. 816
— R. napocânsis Prod............................................................................................... 816
— R. damascena Mill.. ............... 819
— R .. damasceniformis Prod. 820
— Rr oenlifolia L............................................................ 820
— R. alba L. ...... ...................................................................................................... 823
— R. turbinâta Ait..................................................................................................... 823
— R. poinifera Herrm....................................................................... 824
— R. humilis Marsh. 821
— R. majalis L........................................................................................................... 827
— R. rugosa Thunb.................................................................................................... 828
— R. hernisphaerica Herrm. 828
— R. indica Lindl. 828
— R. fragrans Thory 828
— R. polyanlha Ilort................................................................................................ 828
— R. semperflorens Gurt. 833
— R. carolina L.......................................................................................................... 831
— R. Banksiac R. Br................................................................................................ 831
Genul 236. Prunus L.
P. spinosa L. 885
P. domestica L. 838
1130. P. insilitia Jusl...................................................................................................... 841
P. cerasiFera Ehrh. 845
— P. Simonii Carr. 846
— P. nigra Ait............................................................................................................ 846
— P. americana Marsh.............................................................................................. 847
ENUMERAREA SISTEMATICA 10
Genul 237. Cerăsus Adans. Pa?-

1132. G. fruticosa (Pali.) G. Woron.............................................................................. 848
— G. vulgâris Mill............................................. 851
C. âvium (L.) Mneh. 853
— G. serrulâta (Lindl.)............................................................................................. 858
G. pumila (L.) Michx............................................................................................ 858
G. japonica (Thunb.) Lois..................................................................................... 861
Genul 238. Amygdalus L.
A. nana L.................................................................................................................. 861
A. communis L........................................................................................................ 863
— A. triloba (Lindl.) Ririk......................................................................................... 864
Genul — Armeniaca A. L. Juss.
— A. vulgâris Lam. 867
Genul — Persica Mill.
— P. vulgâris Mill. 870
Genul 239. Pddus Mnch.
1135*)P. racemosa (Lam.) C. K. Schncid. 875
— P. virginiâna (L.) Mill........................................................................................... 877
— P. serotina (Ehrh.) Agardh.................................................................................. 878
— P. Laurocerasus (L.) Mill..................................................................................... 878
R Mâhaleb (L.) 13orkh. 879
Hi bri zi
X Gerapadus Fontanesiâna(C. K. Schncid.) 880
X Primus fruticans Whe. 880
X Cerasus ei'fusa Host................................................................................................. 883
X Cerasus eminens (B eck )......................................................................................... 883
Fam. - Platanâceae Lindl.

Genul — Plalânus L.
— P. orienlâlis L........................................................................................................ 884
— P. occidenlâlis L.................................................................................................... 884
X P. acerifolia (Ait.) Willd. 884
’ ) 1136, Ulmus pumila de la «Adăugiri şi îndreptări la Voi. I al Florei R .P .R .»
din Flora R.P.R., Voi. II.
SEMNE CONVENŢIONALE ŞI PRESCURTĂRI
III-X la sfirşitul descrierii, indică m. monstruozitate

lunile în care înfloreşte Mrea mînăstirea
planta descrisă MLii munţii
O plantă anuală Mtele muntele
G planta hibernaută ’ Obs. observa ţiuni
00 plantă bisanuală PI. planşa
4 plantă perenă (vivace) Păd. pădurea
î) arbore Pir. pîrîul
X) arbust Răsp. gen. răspîndirea generală
$ plan tă căţărătoare r. raionul
floare maseulă Eeg. Regiunea
floare femelă
Yf. vîrful
floare hermafrodită
V. valea
specie hibridă
mai inult, mai mare X Nord, miazănoapte
< mai puţin, mai mic
s Sud, miazăzi
mai mult sau mai puţin E Est, răsărit
6 plantă cultivată
V Vest, apus
buruieni, a căror existentă tab. tabula
este legată de terenurile FPvE Flora Romaniac Exsiccata.
cultivate sau protejate de Un herbar întocmit la
om Cluj, de la 1921 —1947, in
I>lanle din ţinuturile calde, 70 de exemplare şi trimis
cultivate la noi în camere, în schimb la diferite centre
plante dubioase universitare din ţară şi din
— 7 mm pînă la 7 milimetri străinătate. S-au editat
alt. altitudine 2900 nuincrc.
Dl. dealul FEAII Flora Exsiccata austro-hun-
diam. diametru garica. Un herbar întoc
Exs. exsiccata mit cu acelaşi scop ca şi
f. foarte FRE, la Yiena, de la
fig. figura 1881 —1913, cuprinzînd şi
Fînt. fintîna plante din ţara noastră.
Herb. herbar S-au editat în total 4000
Ic. iconografie, ilustraţie numere.
22 FLORA R .P.R .
FHE Flora Hungariae exsiccata. BK Botanikai Kozlemenyek, Bu-

Un herbar întocmit în dapest
centurii, la Budapesta, de FI. NO Flora von Nieder-Osterreich.
la 1912—1932, cuprinzînd MBL Magyar Botanikai Lapok,
şi plante din tara noastră. Budapest.
S-au editat 1000 numere' MNL Magyar Novcnytâni Lapok,
HN Herbarium Normale, editai Cluj.
de 1. Dorller la Viena, MTK Mathematikai es Termeszet-
cuprinde peste 5000 plan tudom m ânyi Kozlemc-
te, cîteva colectate din nyek, Budapest.
Romînia. OBZ Osterreichische Botanische
ABZ Allgemeine Botaniscfie Zeit- Zeitsclirift, Wien.
schrift Verh. SVN Verhandlungen u. Mitthei-
lungen d. Siebenbiirgische
A. et G. Syn. Aschersolm et Graebner : Vereins fur Naturwissen-
Synopsis der Mitteleur. schalt, Hermannstadt.
Flora. Verh. ZBG Verhandlungen u. Mitthei-
Bul. Grăd. Buletinul Grădinii Botanice lungen d. Zoologishe-Bo-
Bot. Cluj şi al Muzeului Botanic de tânischen Gesellschaft,
la Univ. din Cluj Wien.
Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin- virgulă aparţin

aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane
deosebite.
Ordinul GUTTIFERĂLES
Fam. 44. HYPERICÂCEAE *) Lindl.
Nai. sysl. ed. 11(1836) 7 7 /— Gultiferae Juss. Gen. (1789) 243.
Plante ierbacee, tufe sau arbori (în regiunile tropicale), cu frunze opuse,
rar alterne, simple, nestipelate. Flori radiare, complete. Sepale 5 sau 4, imbri
cate. Petale în acelaşi număr, inferioare (hipoginice), deseori în grupe de 3
sau 5, formînd dichazii terminale la care se adaugă de obicei dichazii laterale,
constituind astfel inflorescenţe de diferite forme. Stamine numeroase, reunite
în 3 sau 5 fascicule. Gineceu 3— 5 - carpelar, 1— 5 - locular, cu tot atîtea
stile. Ovule multe, pe două rînduri în fiecare lojă, anatrope. Fruct de regulă
capsular. Seminţe de obicei drepte, cilindrice, fără endosperm. Plante bogate
în materii răşinoase şi uleioase.
Genul 203. H Y P E R I C U M **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 231, nr. 606], ed. V (1754) 341, nr. 808. — P o j a r -
n i ţ ă, I a r b a S f. I o n .
Ierburi sau tufe cu frunze opuse, punctat transparente sau negru pătate.
Flori galbene, în inflorescenţe cimoase. Sepale 5. Petale 5, de obicei contorte
sau convolute în mugure. Stamine multe, de obicei -± reunite în 3—5 grupe
(fascicule), cîleodată cu glande hipoginice intercalate. Gineceu 3— 5 - car
pelar, 1—5-locular; ovule multe. Stile 3—6. Capsule cu 1—5 loje.
1 a Plante glabre .............................................................................................. 2
1 b Plante acoperite cu peri. Frunze alungit ovale, pină la ovale, cu puncte
transparente. Cimele formează o inflorescenţă cilindrică. Sepale pe
margini cu glande sesile sau subsesile....................... 6. H. hirsutum
2 a Tulpini de obicei multe, foarte subţiri, culcate, mai tirziu ascendente,
fără fascicule foliarc în subţioara frunzelor. Petale numai puţin mai
*) Prelucrată dc M. G u ş n 1 e a c şi Acad. E. I. N y â r ă d y .
**) Nume dc plantă la Plinius şi Hippocrates, probabil numele plantei Hypericum
crispum L. răspîndită în Grecia.
24 FLORA R.P.R.
lungi decît sepalele; acestea la margine dinţate şi glanduloase sau

întregi. Stamine 15—2 0 ............................................ 1. H. hurnifusum
2 b Tulpini mai groase, de obicei solitare, erecte. Stamine 50—60 . . . . 3
3 a Sepale cu margini întregi, n efim briate.................................................... 4
3 b Sepale col puţin spre vîrf dinţate, fimbriate sau glandulos c ilia le .. 6
4 a Tulpină cilindrică, netedă sau prevăzută cu 2 muchii longitudinale.
Frunze ovale pînă la liniar ovale, cu puncte numeroase mici şi trans
parente. Sepale lanceolat ascuţite ........................... 3. H. perforalum
4 b Tulpină cu 4 muchii longitudinale, ncaripate sau aripate............... 3
5 a Tulpină patrunghiulară, nearipată. Frunze eliptice sau lat ovale,
deseori fără puncte transparente. Sepale eliptice, pînă la ovale
' 4. H. maculatum
5 b Tulpină cu 4 muchii îngust aripate. Frunze lat eliptice sau ovate, cu
bază dilatată, semiarnplexicaulă, îndesuit transparent punctate. Bractei
şi sepale lanceolat acu te..................................................... 2. H. acutum
6 a Fimbriile sepalelor lungi ± ^ît jumătatea lăţimii sepalelor. Frunze pe
margini negru p u n cta te ....................................................................................... 7
6 b Fimbriile sepalelor cu mult mai scurte decît jumătatea lăţimii sepa
lelor ................................................................................................................... 0
7 a Tulpina sub inflorescenţa nefoliată sau abia foliată, cu internodiile
gradat alungite. Frunzele superioare străveziu şi des punctate, gradat
micşorate. Fimbrii cuglande mari, globulos măciucate. Petale
nepunctate..................................................................... 7. H. montanum
7 b Tulpina foliată pînă la inflorescenţă, cu internodiile aproape egale.
Glandele fimbriilor mici. Petale ± punctate sau stria te ................... 8
8 a Frunze alungit eliptice sau eliptic lanccolate, cu baza îngustată, sesile,
cel mult cele din perechea superioară cu baza subcordată, pe margini
şi pe dos ± desnegrupunctate ................................ 9. H. rumelicum
8 b Frunze alungit sau lanceolat triunghiulare, cu baza adine cordată,
semiamplexicaule, mai late spre bază, numai pe margini negru punc
tate .......................................................................................... 8. H. Rochelii
9 a Tulpină ramificată în partea superioară, rareori simplă. Axila frun
zelor cu rămurele sterile ................................................ 5. H. elegans
9 b Tulpină simplă. Axila frunzelor fără rămurele sterile .................. 10
10 a Sepale triunghiular alungit lanceolate, cu marginii drepte; glan
dele terminale negre ale fimbriilor accentuat măciucate (clavate), ±
mai groase decît stipita lor; vîrful glandelor adesea ± plan (rete
zat). Frunze pe întreaga faţă ± uniform negru şi gălbui punc
tate ..............................................................................11. H. umbellatum
10 b Sepale lanceolate sau ovat lanceolate, cu margine arcuită, convexă;
glandele terminale negre ale fimbriilor abia mai groase decît stipita
lor. Frunze numai de-a lungul marginii cu un rînd de puncte
negre ............................................................................................................... 111
11 a Sepale pe margini cu fimbrii rudimentare, foarte scurte, puţine, rare,
uneori abia cîteva la vîrful sepalelor^ sau chiar lipsesc. Petale mai scurte
nV PF-BT O A C EA E 25
de 15 m m , nefim briatc pe m argini. In regiunea m on tan ă şi subal-

p in ă ...................................................... ................ .. 10. H. transsil’vanicum
11 b Sepale cu fimbrii bine dezvoltate, uniform dese. Petale mai lungi de
15 mm, pe margini mărunt fimbriate. în regiunea alpină şi subal-
pină .................................................................................. 12. H. alpigenum
1. H. kumiFusum L. Sp. pi. ed. I (1753) 785; FI. U.R.S.S. XV (1949)

219, tab. X, fig. 1. — Exs.: FRE nr. 2005. — Ic.: PI. 1, fig. 3.
O — 4 . Tulpini foarte ramificate de la bază, culcate, mai tîrziu ascendente,
foarte subţiri, fără fascicule foliare în subţioara frunzelor. Frunze sesile sau
subsesile, ovale pînă la alungit ovale sau eliptic lanceolate, obtuze, glauce,
pe faţă de obicei transparent punc tate, la margine cu puncte negre. Inflores
cenţă în monochazii împerechiate sau simple, rar cu flori solitare. Sepale
inegale, 3 mai mari, ovale, obtuze sau scurt acuminate şi 2 mai mici, lanceolate,
toate cu margini întregi sau slab glandulos dinţate. Petale lungi de 5— 7 mm,
puţin mai lungi decît sepalele, invers obtuze pînă la alungit ovale, de un galben
deschis, la margine cu glande negre. Stamine 15—20, mai scurte decît petalele.
Capsulă ovată, lungă de oca 5 mm, ou ciungi umplute cu răşină. Sămînţa
cilindrică, lungă de 0,5—0,6 m m .— VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri turboăse, pe sol nisipos sau argilos, umed, pe
ogoare nisipoase, pe margini de drumuri, pe izlazuri, la margini de păduri şi
prin poieni, dela şes pînă în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Dragomircşti la Dumbrava, Vişeu de Jos pe
Drăguiasa (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); V. Turului (r. Turda); Mţii Bihorului
între Cucurbela şi Găina, Vidra (r. Cimpeni). Reg. Aul. M .: Reci (r. Sf. Gheorgbc).
Reg. Stalin: Predeal, Timişul de Sus (r. Codlca); Porceşti (r. Sibiu); Mţii Făgăraşului:
Poiana Neamţului din Mţii Avrigului, Mt. Mierea, V. Doamnei, V. Laiţa, Arpaşul, Breaza;
Sinea Marc pe Pîr. Merişoara Mică (r. Făgăraş). Reg. Oradea: Valea lui Mihai pe drumul
Dobriţinului (r. Săcueni); Mţii Codrului pe Vf. Pleş (r. Ineu). Reg. Piteşti: Rucăr
(r. Muscel); Mt. Ciocanu (r. Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Călugăreni, Crucea de Piatră,
Păd. Uzun (r. Vidra). Reg. Bacău: ML. Şandru (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău (r. Ceahlău).
var. typicum Beck FI. NO II (1892) 529. — Sepale cu margini înLregi sau unele din
ele cu foarte puţini dinţişori fără glande. Tulpină culcată. — Forma cea mai răspindită.
var. Liottardi (Vili.) Beck 1. c. — H. Liotiardi Vili. Hist. PI. Dauph. III (1789) 504,
lab. 44. — Tulpină erectă. Flori cu 4 sepale şi 4 petale. Stamine 10—15. — Reg. Baia
M .: Dragomireşti la Dumbrava, V. Drăguiasa (r. Vişeu), împreună cu f. tipică. *
R ă s p . g e n. : Europa centrală.
2. H. acutum Mnch. Meih. (1794) 128; FI. U.R.S.S. XV (1949) 241, tab.
XI fig. 1. — H . quadrangulum L. Sp. pl. ed. I (1753) 785, p. p .— H . quad-
rangulum Grantz Stirp. austr. ed. II (1769) 98, non L. — II. quadrangulare
Muri*, in L. Syst, nat. ed. XIII (1774) 701, excl. sv n .— H. lelrapterum Fries
Novit. FI. suec. ed. I (1823) 9 4 .— Şovîrvariţă. — Mocsâri orbânefu. — Fiii-
26 FLORA R.P.R.
gel Johanniskraut.— 3sepo6ofî ocTpBiii.— E x s.: FREnr. 4521 a, b. — le.:

PI. î, fig. 1 a—b.
4 . Plantă înaltă de 20—30 cm (— 1 m), erectă, în partea superioară rami
ficată, cu 4 muchii îngust aripate. Frunze lat eliptice sau alungit ovate, semiarn-
plexicaule, abundenL şi pelucid punctate, cu nervurile primare evidente şi
cele secundare mai puţin vizibile. Flori mici, în monochazii împerechiate sau
simple, formînd un corimb sau o paniculă deasă. Bractei şi sepale lanceolate,
acuminate, la vîrf subulate, întregi, nefimbriate. Petale de un galben palid,
puţin punctate, de 2 ori mai lungi decît caliciul. Capsulă conică, mică,
aproape încăodată mai mică decît caliciul. Seminţe cilindrice, fin alveo-
late. — VII—VTTT.
S t a ţ i u n e a . In locuri ± umede, fineţe de păduri, în tufişuri, pe lingă
pîraie $i izvoare, prin turbării, dela cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa; Rodna (r. Năsăud); Chiochiş (r. Boolean);
Cluj la Ilajongard, Feleac, Fîneţele Clujului. Reg. Aut. M .: Lucta (r. Odorhci); Mt.
«Ocsem» (r. Ciuc). Reg.Stalin: Oraşul SLalin, Mt. Postăvaru, Hărman (r. Codlea); Rupea;
Mediaş; Noul Săsesc (r. Sighişoara); Bradu, Veştem, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hune
doara: Petroşeni; Dl. Cozia lingă Deva, Săoărîmb, Băiţa (r. Ilia); Covragi pină la Pui pe
pîrîul Streiu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Curluiuşeni (r. Săcuieni); V. Grisului Negru între
Beiuş şi Oradea; Fînaţe (r. Lunca Vaşcăului); Sebiş, Cil, Căldarea Brătcoaiei la N de
Plesciu (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Vîrciorova, Cerneţi pe Dl. Iorgutova şi Dl. Dumbră-
viţa (r. Tr. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Horezu; Ciocanii pe
V. Muierii (r. Muscel). Reg. Ploesti; Gara Prahova, Moara Domnească (r. Ploeşti); Buzău.
Reg. Bucureşti: V. Sabarului, Călugăreni, Crucea de Piatră pe la Şipot (r. Vidra); Bucureşti
la Chitila. Reg. Constauta: Delta Dunării. Reg. Bacău: Bieaz pe Bîtca Vacii (r. Piatra
Neamţ). Reg. Suceam: Broşteni (r. Fălticeni).
f. tfpicum Guşul. f. nova in Add. IV, pag. 885. — Plantă înaltă pînă la’l m, robustă,
dens ramificată. — Forma cea mai comună.
f. humilc Boeningli. ex Hegi 111. FI. MiLl.-Eur. V. 1 (1925) 521. — Plantă scundă
înaltă pînă la 20 cm, puţin ramificată numai în partea de sus. — R eg. S u ceava : Calafin-
deşti (r. Rădăuţi).
R ă s p. g e n. : Europa, Siberia, Asia Mică, Africa de NV.
3. H. perforâtiim L. Sp. pi. ed. I (1753) 785; FI. U.R.S.S. XV (1949) 248,
tab. XII, fig. 1. - Pojarnilă.— Kozonseges orbânefu. — Echtes Johannes-
kraut. — 3Bepo6on npojţbipaBJieHHHiî.— Ic.: PI. 2, fig. 1, la —d, 2.
4 . Tulpină în partea inferioară lemnoasă, înaltă de 20—100 cm, cilindrică,
cu 2 muchii longitudinale, cu tulpini adventive. Frunze sesile, ovale pînă la
P l a n ş a 1. — 1. Hypericum acutum Mnch, 1 a. porţiune de tulpină cu muchii ari

pate, lb. dosul unei frunze. 2. H. kirsutum L. 2a. boboc floral cu glande. —
3. H. humifusum L.
PLANŞA 1
ITYPF.Rir.ACEAE 29 '
eliptice sau liniar ovale, cele inferioare rotunjite la bază, cele de sus îngustate
spre bază, glabre, cu multe puncte transparente, la margine şi pe faţă cu
puncte negre. Flori în dichazii, care trec în bostrixuri; dichaziul terminal,
împreună cu ramurile laterale terminate în dichazii, formează un corimb sau
mai rar o paniculă. Sepale lanceolate, ascuţite, nefimbriate, glabre sau punctate,
cu glande negre. Petale de un galben frumos, lungi de 10— 13 mm, de 2
ori mai lungi decît sepalele, negru punctate. Stamine mai scurte decît
petalele. Capsula ovală, de 2 ori mai lungă decît caliciul, neregulat vezieuloasă.
Sămînţa cilindrică, la ambele capete acuminată, fin alveolată. — VI— IX.
S t a ţ i u n e a . Frecventă pe locuri destul de uscate, calcaroase sau sili-
cioase, prin păduri, fineţe, lîngă ape, pe lingă drumuri, pe ogoare neîngrijite.
Răsp. în ţară: Răspîndită în toată ţara.
Va v i a b i l i t a t e a speciei
1 a Tulpini tinere foarte subţiri, dese, de obicei procumbente. Frunze mici, lungi de
7 —18 mm şi late de 3,5 —9 mm. Sepale lungi de 4,5—6 mm
var. semiliumiîusum Nvăr. in Bul. şt. Sect. Şt. Biol. etc. tom. VII (1955) 46, sep.
p. 18, PI. 2, fig. 3. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia, 1200—1400 m, pe gneis (r. Rm. Vîlcea).
1 b Tulpini mai groase, tari, de la început erecte .......................................................... 2
2 a Inflorescenţa ramurilor foarte laxă, cu ramuri secundare lungi,cu flori distanţate,
formînd spice laxe, unilaterale
var. decompositum Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 85. — Reg. Aut.
M .: Băile Şugaş lîngă Sf. Ghcorghc.
2 b Inflorescenţa ramurilor îndesuită; ramurile secundare scurte, cu flori dese........ 3
3 a Frunze mari. Flori mici, cu sepale mai late de 1 mm.................................................. 4
3 b Frunze mici. Flori cu sepale mai înguste de 1 rmn...................................................... 5
4 a Frunze relativ mici, lat ovate, rar eliptice. Sepale lungi de7 mm, late de 1 —1,5 mm,
lanceolate, cu margini întregi, nepunctate
var. vulgare Neilr. FI. NO (1859) 826. — II. perj. a. typicum Beck FI. NO II (1892)
530. — Reg. Baia M .: Lăpuş. Reg. Cluj: B edean; Cluj la Copîrşaie; Cheia Runcului,
Cheia Turzii, Hăşdatc (r. Turda). Reg. Aut. M .: Păd. Cocoş la Tg. Mureş; Sovata;
Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Dl. Tîmpa; Sibiu. Reg. Timişoara :
Dl. Alion la Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Cloşani (r. Baia de
Aramă). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava).
4 b Frunze lat ovate pînă la lat lanceolate. Sepale lanceolate, lungi de 4—6 mm şi late
de 2—3 mm. Petale lungi de 10—15 mm
var. latifolium Koch Syn. ed. II (1843) 146. — II. perjoralum var. latifolium
Gaud. FI. helv. III (1828-1833) 627. - Ic.: PI. 2, fig. 1, la- b. - Reg. Cluj: Be
dean; Cluj la V. Morii; Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Odorhei, Mereşti (r. Odorhei);
Băile Şugaş (r. Sf. Gheorghe). Reg. Hunedoara: Alba Iulia, Mt. Piatra Cetii (r.
Alba). Reg Piteşti: Mt. Foarfecă (r. Rm. Vîlcea); în pădurea dintre Slălioara şi
Milostea (r. Horezu). Reg. Galaţi: V. Radului (r. Macin).
5 a Frunze alungite, cele eaulinare îngust ovate pînă la eliptice, aproape liniare, ±
revolute
var. anguslifolium DC. FI. Fr. V ed. III (1815) 630. — I c .: PI. 2, fig. 2. — Reg.
Cluj: Rodna (r. Nasăud); Chiochiş (r. Beclean); Berchieş (r. Turda). Reg. Aut. M .:
Tirgu Mureş la capela « Mârjafi» şi Dl. « Templomdornb»; Izvorul Mureşului la
30 FLORA R.P.R.
Ţinea (r. Gheorgheni); Mt. Harghita (r. Ciuc). R e g . H u n e d o a r a : Petroşeni. R e g .

T i m i ş o a r a : Timişoara; Mehadia (r. Orşova). R e g . C r a i o v a : Gloşani (r. Baia dc Aramă).
. R e g . C o n s ta n ţa : Tulcea. R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava).
5 b Frunze de obicei inai scurte de 10 mm, ovate, liniare sau alungit ovate, atenuate
spre bază. Sepale miei, lungi de 3 —4 mm şi late de 0,7 —1 mm. Fructe lungi de
4—6 mm şi late de 3 mm
var. mlcrophyllnm DC. Prodr. I (1824) 550. — H . v e r o n e n s e Schrank in Hoppe
Bot. Taschenb. (1811) 95. — R e g . C l u j : Cheia Turzii. R e g . O r a d e a : Salonta. R e g .
T i m i ş o a r a : Mehadia (r. Orşova)
î n t r e b u i n ţ ă r i . înmuiată sau fiartă în ulei, pojarniţ.a a fost întrebuinţată încă

din anlichitate la vindecarea rănilor. în medicina populară se întrebuinţează în contra
viermilor, histeriei, astmei, ftiziei, tensiunii, sciaticii, la turburări de menstruaţie, apoi
pentru combaterea bolilor dc plăinîni, slomac, rinichi, contra nervozităţii şi nevralgiei.
Odinioară, sucul ei galben, obţinut prin presare din boboc, se întrebuinţa la vrăjitorii.
Punctele negre ale frunzelor şi florilor sale conţin uleiuri eterice, tanin, răşină, zahăr,
vitamină C, acid pectinic, cauciuc, apoi malerii colorante roşii şi galbene. Cu sucul ei
roşu se colorează rachiul. Planta se întrebuinţează şi ca surogat de ceai. Pojarniţa se
vinde şi astăzi pe piaţă în multe regiuni, ca plantă medicinală.
Abundenţa plantei pe fineţe degradează furajele. Este o plantă vătămătoare îndeosebi,
pentru caii cu părul alb în cazul cînd aceştia, după consumarea ei, stau mai mult timp
la soare. Această toxicitate fotochimică este cauzată de unul din principiile active pe care
le conţine. Astfel, toxicitatea ei este mai redusă în cazul animalelor ţinute la umbră sau
în grajd.
R ă s p . g e n. : Eurasia, Africa boreală, America, Australia.
4 4. H. maculaţii in Gr. SLirp. austr. ed. II (1769) 98; FI. U.R.S.S. XV (1949)
242, tab. XII, fig. 1. — H. quadrangulum L. p. p. — H. corrimutatum Schur
Emim. pl. Transs. (1866) 132, non N olte.— E x s.: FRE nr. 1520 a—d.—Ic.:
PI. 2, fig. 3, 3a.
4 . Tulpină înalta de 20—50 cm, de regulă scurt ramificată, în partea
superioară cu 4 muchii pronunţate, nearipate. Frunze sesile, cele inferioare
eliptice sau lat ovale, adeseori fără puncte transparente, cu nervuri reliculate
proeminente, cele superioare semiamplexicaule, de obicei cu rămurele axilare.
Flori destul de mari, dispuse in dichazii pauciflore, terminale, uneori şi cu
ramuri inferioare. Sepale ovale pînă la eliptice, întregi. Petale lungi de 3—4
mm, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, de un galben frumos. Capsulă ovală,
de 1—2 cri mai lungă decît caliciul. Seminţe fin alveolate. — VII— IX.
S t a ţ i u n e a . In locuri + umede, în păduri, tufişuri, intre jnepeni, prin
poieni, în rărituri de pădure, fineţe umede, mlăştinoase, din regiunea montană
pînă în cea alpină, pe soluri calcaroase, granitice, şistoase, andezitiee,
de gresie, etc.
Răsp. în ţară: Comună în toată regiunea muntoasă şi deluroasă.
P l a n ş a 2. — 1. I l y p e r i c u m p e r f o r a tu m L. var. Koch, 1 a. boboc floral

la t i f o l i u m
şi caliciu, lb. frunză. 2. H . p e r f o r a t u m var. a n g u s tif o liu m DC. — 3. H . m a c u la tu m Cr.,
3a. floarea văzută din partea inferioară.
PLANŞA 2
HYPERICACEAE 33
var. tfpicum (Frohlich). — H . m a c u la tu m Cr. ssp. l y p i c u m Frohlich Formenkr.
Art. Hyperic. in Sitzb. Akad. Wiss. Wien, Mat. Nat. Kl. voi. CXX, 1 (1911) 560. —
I I . o b tu s u m Mnch. Mcth. (1794) 129. — Sepale obtuze, cu puncte negre. Petale lungi
de cca 10 mm, pe faţă cu multe glande foarte fine, îngust liniare, de obicei de culoare
neagră. — Foarte răspîndită.
var. immacnlâtum (Murb.). — I I . q u a d r a n g u lu m var. im m a c u la t u m Murb. Beitr. FI.
Siidbosn. in Lunds Univ. Arsskr. XXVII (1891) 152. — H . m a c u l. ssp. im m a c u la tu m
Frohl. 1. c.— Sepale şi petale fără puncte şi fără strii negre, numai cu strii pelucide. — R e g .
A u t. M .: Mereşti (r. Odorhei). R e g . S t a l i n : Mţii Bucegi în V. Mălăcşti (r. Codlea); Mt.
Păltiniş 900 m, Vf. Negoiu (r. Sibiu).
Răsp. g e n. : Europa, Siberia de V.
5. H. elegans Steph. in Wffld. Sp. pl. IV, 3 (1806) 1469; FI. U.R.S.S.
XV (1949) 243, tab. XI, fig. % — H . Kohlianum Spr. FI. Hali. (1806)214.—
E x s.: FRE nr. 2003 a; FEAH nr. 515. — Ic.: Pl. 3, fig. 1, 1 a—b.
2J-. Rizom oblic, simplu pînă la foarte ramificat, lemnos, cu rădăcini
abundente, cu tulpini puţine sau mai multe, cele subţiri sterile, cele mai groase
florifere, erecte sau la bază ascendente, cilindrice, în partea superioară bimu-
chiate, ramificate. Frunze sesile, semiamplexicaule, de obicei de lungimea
intemodiilor, cele inferioare ovat lanceolate, puţin atenuate spre vîrf, cele
superioare alungit lanceolate, de obicei mult atenuate spre vîrf, dar cu vîrf
obtuz sau rotunjit, cu margini puţin revolute, cu puncte negre şi transparente,
la bază puţin cordate, în subţioară de obicei cu rămurele sterile. Bractei în
parte acuminate şi fimbriate. Flori în dichazii şi monochazii reduse, consti
tuind o paniculă ± dezvoltată. Sepale ovat lanceolate, ascuţite, pe margini
cu fimbrii glandulifcre. Petale lungi de 10— 12 mm, ovat lanceolate, galbene,
cu puncte negre. Capsulă lungă de 7 mm, cu glande vesiculoase, liniare. —
VI— VII.
S t a ţ i u n e a . De regulă pe locuri uscate şi însorite, mai ales pe soluri
calcaroase, dar şi pe gresii, dela cîmpie pînă în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Lacu, Mociu (r. Gherla); Fîneţele Clujului, Dl. Ionului
şi Căpuşul Mic, Cojocna, Boju (r. Cluj); Tureni, Cheia Turzii, Hăsdate (r. Turda); între
Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud); Grindeni (r. Luduş). R e g . S t a l i n : Bahnea, Laslău, Blaj
fr. Tîrnăveni); Guşteriţa, Ocna Sibiului, Şura Mare (r. Sibiu); Şcica Mică, Şeica Mare,
Valea Lungă, Micăsasă, Proştea Mare şi Mică (r. Mediaş); Dumbrăveni, Sighişoara, Noul
Săsesc (r. Sighişoara). R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia, Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei,
Ciuguzcl (r. Alba); Şoimuş (r. Ilia); Sebeş. R e g . B u c u r e ş t i : Comana (r. Vidra). R e g .
C o n s ta n ţa : Hagieni, Ţăndărei (r. Feteşti); Baia, Babadag (r. Istria); Mahmudia, Dl. Hîrtop,
Tulcea (r. Tulcea); Independenţa, Cobadin, Movila Verde (r. Negru Vodă). R e g . G a l a ţ i :
Făurei (r. Filimon Sîrbu); Măcin, între Greci şi Cerna (r. Măcin); Brăila. R e g . l a ş i :
Vaslui; Bîrlad, Dl. Mare; Vlădeni, Focuri pc V. Prisăcii, Iaşi, Rediu Tătar pe Dl. Ciocalău
(r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Fălticeni; Suceava, Bosanci
(r. Suceava); Calafindeşti pe Horaieţ (r. Rădăuţi).
34 FLOHA R.P.R.
var. gcmîinum Guşul. var. nova in Add. IV. pag. 885.— Frunze ovate sau alungit
ovate, ± triunghiulare, plane sau puţin revolute, cele rameale mai înguste şi de obicei
mai revolute. — Este forma tipică şi cea mai răspîndită.
var. stepposum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 175. — Pl. 5, fig. 1. —
Frunze tulpinale alungit ovate pînă la alungit lanceolate, cu margini revolute. Ramurile
axilare sterile dens foliate, cu frunze cu margini foarte convolute sau răsucite, aproape
canaliculate. — Reg. Constanta: între Valea Nucarilor şi Mahmudia (r. Tulcea).
O b s. La prima vedere se aseamănă foarte mult cu H. kyssopijolium M. B.. care
are Insă toate frunzele spre bază atenuate şi nicidecum cordate.'
Răsp. ge n. : Europa centrală, Caucaz, Siberia.
6. H. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 786; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 227,
tab. X, fig. 3. — II. villosum Gr. Stirp. austr. ed. I, 2 (1763) 62. — Ic.: Pl.
1, fig. 2, 2a.
2J-. Rizom ± scurt, lemnos, cu rădăcini din mai multe noduri, cu una
sau inai multe tulpini, la bază orizontale sau oblice, apoi brusc ascendente
şi erecte, cilindrice, neramificate sau cu ramuri scurte. Tulpini înalte de
40— 120 cm, acoperite peste tot cu peri scurţi. Frunze sesile sau foarte scurt
peţiolate, ovale sau oval alungite, obtuze, dens păroase, cu puncte transparente,
fără glande negre. Inflorescenţa cilindrică, compusă dintr-un dichaziu termi
nal şi mai multe laterale. Bractei scurte, liniar lanceolate, cu margini puţin
glanduloase. Sepale îngust lanceolate, lungi de 4—5 mm, pe margini cu glande
negre, globuloase, scurt stipitate sau sesile. Petale galbene, ovale, îngust ligu-
liforme, cu puţine glande negre, puţin mai lungi decît etaminele. Capsule lungi
de 8 mm, cu strii longitudinale rezinifere. Seminţe cilindrice, fin papiloase,
lungi de 1— 1,2 mm. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri, la marginea pădurilor şi poienilor, mai ales
în locuri defrişate, dela cîmpie pînă în etajul subalpin.
Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară.
1 a Inflorescenţă redusă la citeva flori; toate ramurile laterale monochazii............. 2
1 b Inflorescenţă mare; ramurile lateral^ în dichazii sau monochazii, cele inferioare
formînd raceme de dichazii
f. elătum Guşul. f. nova in Add. IV. p.«g. 885.— Comună.
2 a Inflorescenţă cu ramuri mici, erecte
f. minus Guşul. f. nova in Add. IV. pag. 885.— Reg. Cluj: Cheia Turzii.
2 b Inflorescenţă mai marc, cu multe ramuri erecte, formînd o paniculă ovală
P l a n ş a 3. — 1. I ly p e r i c u t r i e le g a n s 8leph., la. frunză mărită, lb. boboc floral

mărit. — 2. H . u m b e lla tu m Kern., 2a. boboc floral. — 3. H . tr a n s s ilv a n i c u m Cel., 3a.
caliciu cu bracteolă şi ramificaţii florale.
PLANŞA 3
HYPF.IUCACEAE
f. eongestum (Bor.). — I I . h ir s u iu m var b e o n g e s tu m Bor. Fl. Centre ed. I (1857.)

125. — R e g . I a ş i : Iaşi in Păd. Cîrlig.
Răsp. g e n. : Europa, Siberia, Cauciz, Armenia, Africa de NV.
7. H. montânum L. Fl. Suec. ed. II (1755) 266; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

245. — I c .: Pl. 4, fig. 1, la.
Rizom scurt, orizontal, puţin ramificat, de obicei cu o tulpină erectă,
glabră, cilindrică, înaltă pînă la 60 cm şi mai multe subţiri, sterile. Frunze
alungit ovate sau ovat lanceolate, sesile, cu bază puţin cordată, semiamplexi-
caulă, pe margini întregi şi negru punctate, obtuze sau acutiuscule, dedesubt
glauce verzui, înspre vîrful tulpinii descrescente şi mai distanţate. Flori în dichazii
sau monochazii reunite în racem. Sepale lanceolate, denticulaLe, scurt fim-
briate; fimbriilc sepalelor, şi ale bracteelor cu glande negre, bulbucate
in formă de măciucă. Petale alungit lanceolate, lungi de 10 mm, de un
galben deschis. Capsulă de 2 ori mai lungă decît caliciul, ovată, cu nervuri
paralele. Sămînţa lungă de cca 0,7 mm, mărunt papiloasă. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . In grupuri mici, pe coaste stîncoase, în rărituri de pădure,
prin fîneţe, la cîmpie, dealuri şi mai ales în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e ; Vişeu. R e g . C lu j: Chiochiş (r. Beclean);
Năsăud; Canciu (r. Dej); Mţii Meseş (r. Jibou); Mt. Beliş la Izvorul Someşului Cald (r.
Huedin); Fînaţele Clujului (r. Cluj); Mocin (r. Sărmaş); Cheia Turzii, Hăşdate, Cheia
Turului, Alton, Poşaga de Sus, Vîlcele (r. Turda); Vidra sub Piatra Poienilor (r. Cîmpeni).
R e g . A u t . M . : Lunca Bradului (r. Reghin); Sovata (r. Sîng. de Pădure); Lacul Sf. Ana,
Mt. «Ocsein» (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare (r. Codlea); Valea
Lungă, Mediaş, Prostea Mică (r. Mediaş); Sighişoara; Merghindeal (r. Agnita); Cisnădia,
Cisnădioara, Tălmaciu, Sadu, Şelimbăr (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Cheia şi V. Gălzii,
Galda de Sus, Zlatna, Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei, Tăuţ, Alba Iulia pe Dl. Mamut
(r. Alba); Orăştie; Mţii Retezatului în V.Rîului Mare (r. Haţeg). R e g . O r a d e a : V. Poieni
la Pietroasa (r. Lunca Vaşcăului). R e g . B a c ă u ; Piatra Neamţ. R e g . S u c e a v a : Stulpicani
pe Mt. Lung (r. Gura Humorului); Mt. Ouşor, Mt. Suhard, Mt. Ţapu fr. Vatra Dornci ;
Pojorîta, Mt. Rarău, Mt. Giumalău (r. Cîmpulung).
var. typicum Beck Fl. NO II (1892) 531. — H . e le g a n tis s im u m Cr. Stirp. austr. ed.
I, 2 (1763) 63. — Frunze glabre pe ambele feţe.
var. scâbrum Koch Syn. ed. I (1835 135. — I I . m o n t â n u m s c a b e r u lu m Beck l.c .
— Frunze scabre pe faţa inferioară. — Împreuna cu forma tipică. — R e g . C l u j : Chiochiş
(r. Beclean); Cheia Turzii (r. Turda). R e g . S tn lin ; Mediaş. — R e g . H u n e d o a r a : Mţii Rete
zatului la Gura Zlata..
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi dc N, U.R.S.S. centrală, Caucaz, Armenia*
China şi Algeria.
8. H. Rochelii Gris. ct Schenk It. hung. in Wiegm. Archiv XVIII, 1 (1852)

299.— II. Richeri Roch. Pl. rar. Ban. (1828) 49, tab. X II, fig. 27, s. 1. non
38 f l o r a n .r.ii.
Vili. — E x s.: FRE nr. 1522; FEAH nr. 2856. — Ic.: Pl. 4, fig. 2, 2a; Roch.
Pl. rar. Ban. 1. c .; Prod. Flora II (1939) 546, fig. 1.
2J-. Tulpină erectă, în partea superioară bimuchiată, foliată pînă la inflores

cenţă, cu internodii aproape egale. Frunze alungit triunghiulare, cordat ample-
xicaule, la bază mai late, pe dos glauce, numai pe margine negru punctate.
Bractei înguste, ciliat glanduloase. Sepale ovat lanceolate, cu fimbrii liniar
subulate, trinervatc, la vîrf cu glande negre, mici. Corola de mărimea aceleia
de la H . perforatum, de culoarea lămîii, întreagă, pe margine negru punctată,
de 2 ori mai lungă decît sepalele. Stile 3, mai rar 5. Capsule tricarpelare, de
culoare cafenie, cu pete ridicate, purpurii-galbene, cu vezicule răşinoase.—
VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase.
R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . T i m i ş o a r a : Mt. Domogled deasupra Băilor Herculane (r.
Orşova). R e g . C r a io v u : V. Ţeşnei la Gaura Fetii, Vîrciorova spre Cura Văii (r. Turnu
Severi n).
var. lypieum Guşul. var. nova in Add. IV. pag. 885. — H . R o c h e l ii Gris. et Schenk
1. c. — Ic.: Jâv. ct Csapodi lc. F i. Hung. (1934) tab. 338, fig. 2370. — Tulpina în partea
de sus, in afară de dichaziul terminal, cu 2—4 monochazii terminale. — R e g . T i m i ş o a r a :
Băile Herculane.
var. latronum Guşul. var. nova. in Add. IV. pag. 885. — I I . R ic h e r i Roch. Pl. rar.
Banat. (1828) 49 tab. XII, fig. 27. — Plantă foarte ramificată, în subţioara fiecărei perechi
de frunze cu ramuri purtînd monochazii. — R e g . T i m i ş o a r a : Băile Herculane.
Răsp. ge n. : R.P.R., Balcanii de N.
9. H. rumelicum Boiss. Diagn. pl. or. ser. I, 1'aso. VIII (1849) 114.
Rizom lemnos, simplu sau ramificat. Tulpini sterile şi fertile, înalte de
25—35 cm, puţin arcuit erecte, cilindrice, sub inflorescenţă slab muchiate,
cu puncte negre rare, pînă la inflorescenţă egal şi des frunzoase. Frunze alungit
eliptice sau eliptic lanceolate, ± mai lungi decît internodiile, sesile, îngustate
la bază, cu margini revolute, la vîrf obtuze, mai rar rotunjite sau acuţiuscule,
glabre, pe dos glauce, ± negru punctate ea şi pe margini, rar unele cu puţine
puncte străvezii. Inflorescenţa de obicei un dihaziu terminal cu puţine flori.
Bractei lanceolate, mai lungi decît pedicelii, lung glandulos fimbriate. Sepale
ovat lanceolate, 3-nervate, răzleţ negru punctate, cu fimbrii dese şi viguroase,
terminate în glande, adeseori mai lungi decît jumătatea lăţimei sepalei, de
obicei şi cu fimbrii mai scurte, secundare. Petale de 2—3 ori mai lungi decit
P l a n ş a 4. — 1. H y p e r i c u m m o n tâ n u m L., la. boboc floral. — 2. H . R o c h e lii Gris.

ct Schenk, 2a. boboc floral.— 3. I I . a lp ig e n u m Kit., 3a. boboc floral, 3b. petală cu glande
la vîrf. — 4. H . a lp ig e n u m var. u m b e lla tlfo n n e Nyâr.
PLANŞA 4
II Y P E l t l C A r . l î A E 41
caliciul, dispers negru punctate, pe margini glandulos denticulate. Capsule

ovate sau globulos ovate, cu vezicule răşinoase. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Pe coaste abrupte, calcaroase, însorite, rară.
Răsp. în ţară: R e g . C ra io v a : lingă Calafat pe coasta abruptă a Dunării, aproape
de pădurea Başcov.
Răsp. gen. : Balcani.
10. H. transsilvânicum Cel. Phytogr. Beitr. in OBZ X XIV (1874) 138. —

H. maculatum Fuss Fl. transs. exc. (1866) 133, nr. 678, non AII., nec
Cr. — Ii. Burseri Kern. in OBZ (1868) 245. — E x s.: FHE nr. 845 sub H.
alpig. — I c .: Pl. 3, fig. 3, 3a.
4 . Rizom orizontal, cilindric, puţin ramificat. Tulpină înaltă de 10—35
(45) cm, procumbentă de la bază, apoi erectă, cilindrică, în partea de sus slab
bimuchiată. Frunze opuse, eliptice, ovale sau alungit ovale, uneori ovate,
sesile, cu baza rotunjită, subcordată, semiamplexicaule, spre margine serial
negru punctate, fără puncte pelucide, pe dos glaucescente, cele de sub inflores
cenţă deltoidal ovale, sesile. Bractei liniare sau lanceolat liniare, fimbriate;
fimbriile ± egale cu diametrul bracteii sau mai scurte, în vîrf cu cîte o glandă
mică, neagră. Inflorescenţa un dichaziu terminal, cu 1— 10 flori. Sepale oval
lanceolate sau liniar alungite, cu margine convexă, cu fimbrii rudimentare
scurte, puţine, rare, uneori abia cîteva la vîrful sepalelor sau chiar lipsesc.
Petale pînă la 15 mm lungime, nefimbriate pe margini, pe întreaga faţă negru
punctate sau negru striate. Cârpele cu vezicule negre, ovat globuloase; seminţe
punctat striate. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . In etajul montan şi subalpin, prin pajişti şi tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . A u t . M . : Vîlcele (r. Sf. Gheorghe); Mţii Giurgeului pe
Hăghimaşu Mare (FHE nr. 845 sub H . a lp ig .) . R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin la Cetăţuie,
Mt. Piatra Mare 1750 m, Mţii Bucegi: Mt. Gaura 1600 m; Sibiu la « Schewisch-
bach», Veştcm, Bradu, Săcel, Tălmaciu (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Apoldu de Sus
(r. Sebeş). R e g . P i t e ş t i : fîneţele de sub Mt. Piatra, 1200 m, Mt. Cozia (r. Rm. Vîlcea); Mţii
Făgăraşului: Mt. Zănoaga (r. Curtea de Argeş); Schitul Nămăeşti pc Muscelul Topliţei
(r. Muscel). R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi: Peştera Ialomiţei, Jepii Mari. R e g . B a c ă u : Mţii
Slănicului pcŞandru Mare (r. Tg. Ocna); Ghimeş-Făgel pe Pîr. Tatroş 740 m (r. Momeşti).
f. perglandulosum Guşul. f. nova. in Add. IV. pag. 885. — Sepale şi bractei cu glande
pe margini. — împreună cu tipul.
f. maculatiforme Guşul. f. nova in Add. IV. pag. 885. — Sepale şi bractei aproape
lipsite de glande. — R e g . S t a l i n : Or. Stalin; Sibiu la « Schewischbach».
Răsp. gen. : Endemism în R.P.R.1
11. H. umbellâtum Kern. in OBZ X III (1863) 141, 247; Veget. Verhăltn.
Ung. u. Sieb. (1875) 79. — E xs.: FRE nr. 2002; FEAH nr. 519. — Ic.: Pl.
42 FLOliA ll.P.R.
3, fig. 2, 2a; Pax Grundz. II (1908) 67, fig. 6: Hay. Pflzd. (1916) 455; Prod.
Flora II (1939) 557, fig. 1.
4. Rizom lung, cilindric, puţin Ramificat. Tulpina înaltă de 35—65 cm,
patrunghiulară. Frunze mari, cordal ovate, ovat lanceolate, glabre, pe ambele
feţe cu puncte negre şi gălbui străvezii. Inflorescenţă din monochazii, formînd
o umbelă mică, în timpul infloririi acoperită de cele 2 frunze supreme, ovat
rotunde. Sepale triunghiular alungite, lanceolate, cu margini drepte, acute,
negru striate, dinţate; dinţii spre vîrf glanduloşi, glandele mai scurte decît
diametrul sepalelor, mai groase decît stipita lor, cu vîrful adesea ± plan.
Bractei foarte îngust liniare, cu fimbrii lungi, intrecind diametrul bracteii
de cel puţin 2 ori. Petale de 3—«-4 ori mai mari decît caliciul, des negru punctate
şi striate. — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri de fag şi pe stînci umbroase în regiunea
montană.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Cluj: Vidra la Poienile de sub Piatră şi la piatra Struţu
în V. Arieşului Mic, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni).
Răs p. ge n. : Endemism în R.P.R.
12. H. alpigenum Kit. în Addit. Fl. Hung. ap. Kanitz in Linnaea XXXII
(1863) 550; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 255. — H. alpinum W. el K. Pl. rar.
Hung. III (1805) 294, tab. 265, p. p., non Vili. et Auct. rom., hung. mult. —
H. Richeri Auct. mult., non Boiss., nec Vili. — H . Burseri Simk. în MTK
XV (1878) 537, non Spach.— H. fimbrialum Schur in VSV III (1853) 85,
non Lam. — II. androsaemijolium Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 134 et Suppl.
(1909) 35. — Exs.: FRE nr. 2006; FEAH nr. 518 sub II. androsaemif.\ FHE
Nr. 845. — Ic.: Pl. 4, fig. 3, 3a,b, 4; W. et K. 1. c .; Pax Grundz. II (1908)
208, fig. E—T sub H. alpino\ Prod. Flora II (1939) 95, fig. 1.
'4-, Rizom orizontal, cilindric, puţin ramificat, la capăt uneori foarte

ramificat. Tulpina înaltă de (15) 20 40 cm, în partea inferioară arcuit ascen
dentă, apoi erectă, cilindrică, glabră, numai în partea superioară slab bimu
chiată, spre bază cu frunze caduce de timpuriu, dela mijloc in sus pînă la
inflorescenţă des frunzoasă; frunzele de multe ori mai lungi decît internodiile.
Frunze variabile, eliptice, ovat eliptice sau ovale, late de 6—20 mm, sesile,
cu baza rotundă, puţin atenuată, semiamplexicaulă, la vîrf obtuze sau rotun
jite, glabre, pe faţă viu verzi, pe dos mai deschise sau puţin glauce, pe margine
cu un şir de puncte negre. Inflorescenţă în monochazii cu 1 pînă la puţine
flori, formînd un corimb sau o paniculă. Sepale ovat lanceolate, cu margini
convexe, acute, des fimbriate, cu fimbrii uniforme, dese, lungi aproape cît
P l a n ş a o. — 1. Hypericum elegans Steph. var. stepposum Săv. et Rayss, 1 a. floare

mărită. — 2. H. androsaemmn L., 2a.inflorescenţă fructiferă. — 3. H. calycinum L.
PL A N ŞA 5
HYPEUICACEAE 45
lăţimea jumătăţii sepalei, terminate cu glande, ± de grosimea fimbriei» Petale

alungit obovat cuneate, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, lungi pînă la 15
mm, galbene deschis, negru punctate, la exterior adeseori roşietice, pe margini
înspre vîrf mărunt fimbriate. Capsulă ovată, negru şi ± vesiculos punctată.
Seminţe curbat cilindrice, lungi de 1,1 mm, fin brăzdate longitudinal. —
VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, stîncoase, în etajul subalpin, coborînd
uneori pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Pop Ivan, Vf. Corbu 1675 m, Farcău,
V. Repedea, Prislopaş, Toroiaga, Lunca Ciasa 1305 m, Mt. Sacu 1270 m, Prislopu Cataramei
1570 m, Cearcanu 1820 m. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare (sub Piatra Albă 1590 m, Căldarea
Drăguşu 2040 m, Căldarea de N a Pietrosului 2260 m), Vf. Puzdrelor 1900 m, Inău, Corongiş,
Dosu Grajdului, Crăciunel. Vf. Raţei. M ţii Bardului: Giumalău, Schitul Rarău 1400 m.
Mţii Călimării: între Vf. Căliman şi Vf. Pietrosu, Voevodeasa, Bradu Ciont, V. Haitii.
Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem d. M ţii Ciucaşului: Ciucaş 1960 m, Tesla.
M ţii Birsai: Postăvaru 1800 m, Piatra Mare, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: V. Mălăeşti,
Jepii Mari 2000 m, V. Jepilor, platoul Jepilor Mici, Caraiman, V. Cerbului 2300 m. M ţii
Iezer-Păpuşa: Păpuşa. M ţii Făgăraşului: Piciorul Popii, V. Doamnei, Creasta Tărîţa,
Arpaşu, Breaza, Bîrcaciu, Vf. Moşului 1800 m, Urlea, V. Pojortei, Coasta Zîrnei 2000 m,
Ucea Mare, Viştea Mare, V. Bîlea, Negoiu pe Lespezi şi Paltina, Suru. Mt. Cozia. M ţii
Parîngului: Slăveiu Mare, fîncţcle alpine deasupra Petroşenilor. M ţii Bihorului: Piatra
Grăitoare, Cucurbeta, Rotunda, Vf. Bohodei şi Vf. Britiei pînă la Vf. Roteşti şi Vf. Vlădeasa
1560—1570 m. M ţii Codrului: Dl. Boului (r. Gurahonţ).
f. fogarasense (Kârpâti) Borza Consp. Fi. Rom. II (1949) 186. — H . alpi
genum var. fogarasense Kârpâti B. K. XXXVII (1940) 27. — Plantă mai scundă, cu
multe tulpini, formînd tufe. Frunze mai înguste, viu verzi. — M ţii Făgăraşului: pe
stîncării în V. Bîlea 800—1500 m.
f. latifolium (Beck). — H. alpigenum var. latifolium Beck in Glasn. XXX
(1919) 208. — Sepale mai înguste. Frunze late, eliptic ovate, slab îngustate. — M ţii Bucegi:
V. Mălăeşti, 1800 m.
var. umbellatiîorme Nyâr. Adnot. Fl. Rom. în Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939)
85. — I c . : Pl. 4, fig. 4. — Frunzele înspre vîrf din ce în ce mai mari, cele superioare ovate
sau lat ovate, cordate, late de 2—3 cm. Inflorescenţa de obicei multiformă. ± umbelată. —
M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, 1900 m.
R ă s p . g e n. : R.P.R., Carniolia. Peninsula Balcanică, Asia Mică.
-X- H. calycinnm L. Mani. I (1771) 106. — I c .: Pl. 5, fig. 3.

4 . Plante subfrutescente, înalte de 20—50 cm, cu ramuri patrumuchiate.
Frunze mari, eliptice, late pînă la 4 cm, obtuze, persistente. Flori solitare,
mari, cu diametru de 6—8 cm, aurii, nutanle. Sepale inegale, la maturitate
patente sau reflexe. Stamine în 5 fascicule. Stile 5.
Se cultivă în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj, precum şi în alte
grădini. Iernează fără protecţie şi se răspîndeşte foarte mult prin stoloni.
Ră s p . gen.: Grecia, Turcia Asia Mică dc NV.
4G FLORA R .P .ll.
-X- H. Androsaemum L. Sp. pl. ed. I (1753) 784. — Androsaemum offi-

cinale AU. Fl. pedem. II (1785) 47. — I c .: Pl. 5, fig. 2.
Arbust înalt pînă la 80 cm. Frunze mari, lat ovate. Dichaziul terminal
pauciflor. Sepale ovate, obtuze, întregi. Petale aurii, puţin mai lungi decît
sepalele. Stamine în 5 fascicule. Stile 3. Fructul bacă.
Cultivat prin grădini.
H ibri zi
X H. carinthiacum Frohl. in Sitzb. Akad. Wiss. Wien Nat. Kl. voi. CXX
1 (191J) 580 = maculatum x perforatum. — H. commutatum Nolte Novit.,
Fl. holsat. (1826) 169, p. p. — H. Desetangsii Lamotte a. genuinum Bonnet
in Bull. Soc. Bot. Fr. X X V (1878) 277. — H . mixturn C. du Mulin in OBZ
(1867) 390.
Tulpină cu 2— 4 muchii. Frunze cu puţine puncte transparente. Sepale
ovate, alungit lanceolate, la vîrf obtuze sau ascuţite. Petale cu puncte şi strii
negre.
Reg. Cluj: Vîlcele (V. Morii) lîngă Feleac; Turda. Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîng.
de Pădure); între Ţinea şi Voşlobeni (r. Gheorghieni). Reg. Hunedoara: Lăpuşna. Reg.
Galaţi: DI. Suluc la Măcin. Reg. Iaşi: Vînători, DL Frasin (r. Iaşi).
f. maeulutiforme Frohl. I. c. — Tulpini în 4 muchii. Frunze cu reţea deasă de nervuri
pelucide şi sepale mai mult obtuze. — între părinţi.
f. perforatiforme Frohl. 1. c. — Tulpini biinuchiatc. Frunze cu nervuri reticulate,
slab pelucide. Sepale alungit ovate, ± obtuze. - Intre părinţi.
X H. Laschii Frohl. 1. c. = aculum x maculatum.— H . tetraplcro - qua-

drangulurn Lasch in Linnaea IV (1829) 414.
Tulpini cu 4 muchii. Frunze aproape semiamplexicaule, dens şi mărunt
reticulate, transparente. Inflorescenţă mai ramificată decît la H. maculatum.
Sepale ovale sau îngust ovale, aproape obtuze sau ± acuminate. Petale de
2—3 ori mai lungi decît sepalele, slab negru punctate. Plantă de regulă sterilă.
Reg. Cluj: Năsăud; Chiochiş (r. Beclean). Reg. Stalin: Poarta-Bran, Mt. Postăvarii
(r. Codlea); Păltiniş (FRE nr. 1520 d) (r. Sibiu). Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
Ordinul IlOSALEH
Fam. 45. CRASSULACEAE *) DC.
in Bull. Soc. philom. (1801) 1, nr. 49.
Plante anuale sau perene, ierboase şi suculente. Frunze groase, cărnoase,
plane pînă la cilindrice, nedivizate, de obicei cu margini întregi, alterne, rar
opuse sau verticilate, lipsite dc stipele. Flori radiare, hermafrodite, mai rar
dioicc, grupate în inflorescenţe umbeliforme, cimoase, capitulo-cimoase, spicate
crassulachak 47
sau în panicule. înveliş floral format din caliciu şi corolă. Sepale numeroase
(4—20), libere, mai rar concrescute la bază. Petale în acelaşi număr cu sepalele
şi\dternînd cu ele, libere sau concrescute la bază. Stamine concrescute la
bază cu petalele, în număr egal şi alternînd cu acestea, sau în număr dublu,
în care caz unele sînt alterne, iar altele opuse petalelor. Filamente libere între
ele şi ascuţite. Antere ovale, biloculare, introrse, deschizîndu-se prin crăpături
longitudinale. Ovare în acelaşi număr cu petalele, opuse acestora, de obicei
libere, rar ± unite la bază, uniloculare, cu pistile libere şi cu stigmate de
obicei capitate. Ovule numeroase (foarte rar puţine), anatrope, cu placentaţie
parietală. La baza carpelelor se găsesc solzi nectariferi izolaţi. Fructe folicule
polisperme, libere sau unite la bază, cu vîrf urile drepte sau radiate, deschizîn
du-se spre partea internă prin crăpături longitudinale. Seminţe fără endos-
perm sau cu endosperm foarte redus.
1 a Frunzele bazale formează o rozetă aproape sferică sau stelată. Sepale,
petale şi ovare 6 sau 12 (rar pînă la 20) ...................205. Sempervivum
1 b Frunzele bazale nu formează rozetă. Sepale, petale şi ovare de obicei
5, mai rar 4 sau 6 ................................................................ 204. Sedum
Genul 204. S E D U M * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 136, nr. 383], ed V (1754) 197, nr. 513. — I a r b ă
grasă.
Plante anuale sau perene, ierboase, cu tulpini cărnoase, adeseori ramificate

de la bază. Frunze cărnoase, plane sau cilindrice, întregi, rar serate sau dinţate,
alterne sau opuse, mai rar verticilate, lipsite de stipcle. Inflorescenţa cimă sau
racem, umbeliformă, paniculată sau corimbiformă. Flori de tipul 5 (mai rar
4 sau 6), hermafrodite, rareori unisexuate. Sepale libere sau ± unite la bază.
Petale în număr egal cu sepalele, libere, mai rar unite puţin la bază. Stamine
în număr dublu, rar în acelaşi număr cu petalele, libere, introrse. Ovare în
acelaşi număr cu petalele, libere sau puţin unite la bază, terminate cu stile
evidente, pe linia de sudură cu numeroase (rar puţine) ovule anatrope. La
baza si în afara fiecărei cârpele se află cîte un mic solz nectarifer, oval sau
alungit oval, înlreg sau scurt emarginal. Fructe folicule polisperme, deschi-
zindu-se prin cîte o crăpătură longitudinală spre partea interioară. Seminţe
mici, lipsite de endosperm.
Determinarea speciilor.
1 a Stamine de obicei 5, în număr egal cu petalele ............................... 2
1 b Stamine 10—12, totdeauna în număr dublu decît petalele .......... 3
2 a Plante în partea superioară glandulos pubescente. Frunze semicilin-
drice, lungi de 1—2 (2,5) cm, distanţate ................... 18. S. *rubens
2 b Plante glabre. Frunze mici, ovale, aproape acoperindu-se între
ele ................................................................................. 17. S. caespitosum
*) De la cuvîntul latinesc sedare = a potoli, frunzele suculente potolind durerile

provocate de răni.
F L O R A U.P.JK.
3 a Frunze plane, lanceolate sau ovate, adeseori din la le ....................... 4

3 b Frunze cilindrice sau semicilindrice, cărnoase .................................... 10
4 a Flori dioice sau poligame, de tipul 4 ...............: ............ 1. 8. roseum
4 b Flori hermafrodite, de tipul 5—0 ............................................................ 5
5 a Plante anuale sau bisanuale. Frunze întregi, cele inferioare spatulate,
cele superioare liniar sau lanceolal cuneate. Inflorescenţa glanduloasă,
ramificată ± de la b a z ă .................................................... 15. S. Cepaea
5 b Plante perene. Frunze cel puţin spre virf dinţate sau serate. Inflores
cenţa corimboasă, glabră ........................................................................ 6
6 a Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, fără lăstari ascendenţi ............... 7
6 b Rădăcini fibroase. Tulpini ascendente, de la bază cu lăstari ascendenţi,
formînd pajişti ............................................................................................. 8
7 a Flori roşii sau rozee. Sepale lungi de 5—6 mm. Petale erecte, de 12— 14
mm lungime, cele de curînd deschise lungi de 7—8 mm. Filamente
roşii. Folicule 5, erecte, alungit o v a te ....................... 5. S. spurium
7 b Flori galbene aurii. Sepale lungi de 2—3 mm. Petale radiar întinse,
lungi de 5—6 mm. Filamente galbene. Folicule 5, oblic răsfrînte în
formă de stea ................................................................ 6. S. hybridum
8 a Flori albe gălbui. Frunze superioare opuse 2. S. maximum
8 b Flori roşietice. Frunze alterne, mai rar o p u s e ................................... 9
9 a Petale arcuit reflecte. Ovare sulcate. Frunze adeseori opuse sau
verticilate, sesile ............................................................ 3. S. purpureum
9 b Petale nereflecte. Ovare nesulcate. Frunze alterne, cel puţin cele
inferioare şi mijlocii peţiolate ....................................... 4. S. Fabaria
10 a Plante anuale sau bisanuale, foarte rar perene (£. villosurn), fără
lăstari radicali sterili ................................................................................ 11
10 b Plante perene, cu lăstari radicali sterili, culcaţi la suprafaţa solului
şi îndesuit foliaţi ......................................................................................... 14
11 a Petale şi sepale 6. Petale de 4 ori mai lungi decît sepalele, alburii, pe
fata inferioară cu o dungă roşie ........................... 19. S. hispanicum
11 b Petale şi sepale 5. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalele ___ 12
12 a întreaga plantă, dar mai ales inflorescenţa glandulos pubescentă
20. S. villosurn
12 b Plante glabre ............................................................................................. 13
13 a Plante înalte de 3—8 cm, brune roşietice. Frunze scurt măciucate sau
cilindrice. Petale albe verzui sau roşietice verzui, puţin mai lungi
decît sepalele........................................................................ 16. S. atratum
13 b Plante înalte de 8 —15 cm, verzi. Frunze liniare, semicilindrice. Petale
galbene, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele .......... 21. S. annuum
14 a Flori albe sau rozee 15
14 b Flori galbene .... 16
CRASSULACEAE 49
15 a Inflorescenţa sau chiar toată planta glandulos păroasă. Frunze glauce,

ovale sau subrotunde, cu faţa superioară plană şi cea inferioară
bom bată....................................... ................................. 7. S. dasyphyllum
15 b Plante glabre. Frunze verzi, cărnoase, liniar cilindrice.. 8. S. album
16 a Frunze obtuze la vîrf. Folicule d ivaricate.............................................17
16 b Frunze acute la vîrf. Folicule erecte ..................................................... 20
17 a Frunze ovate, alungit ovate sau triunghiularovate, bombate pe faţa
inferioară ..................................................................................................... 18
17 b Frunze liniare, cilindrice sau semicilindrice,mai rar obovate . . . . 1 9
18 a Tulpini acoperite cu numeroase frunze alipite, la uscare devenind albi
cioase. Frunze ± triunghiular ovate sau alungit triunghiulare
10. S. Qillebrandii
18 b Tulpini lipsite de frunze persistente, care să devină prin uscare albi
cioase. Frunze ovate, pe dos giboase ............................... 11. S. acre
19 a Frunzele lăstarilor sterili aşezate pe 6 rînduri. Frunze liniar cilindrice,
cu baza obtuză, prevăzute cu un scurt pinten. Petale acute
12. S. sexangulare
19 b Frunzele lăstarilor sterili dispuse neregulat, formînd rozete scurte.
Frunze obovate, pînă la aproape liniare, fără pinten la bază, plane pe
faţa superioară. Petale obtuze ................................... 9. S. alpestre
20 a Petale erecte, palid gălbui. Ramurile inflorescenţei scurte, densiflore.
Frunze verzi, plane pe faţa superioară ............... 14. S. ochroleucum
20 b Petale divergente, de un galben intens. Inflorescenţă foarte ramifi
cată. Frunze suriu verzi, convexe pe aţnbele feţe. . . 13. S. rupestre
Secţia I. RIIODIOLA (L.) Scop. Introd. (1777) 255. — Rhodiola L. Gen. pl. cd.
î (1737) 318, pro gen.
Rizom cărnos, erect, spre vîrf cu frunze membranoase, reduse la solzi, late şi alipite.
Din mugurii de la subţioara acestor frunze nasc în fiecare an tulpini aeriene neramificate.
Frunze tulpinale plane. Flori dispuse în corimb, dioice, rar hermafrodite, cele mascule
cu cârpele rudimentare, cele femele fără stamine, cu periant redus sau lipsă.
1. S. roseum (L.) Scop. Fl. carn. I, ed. II (4772) 126; Fl. U.R.S.S. IX
(1939) 29. — Rhodiola Roşea L. Sp. pl. ed. I (1753) 1035. — Sedum Rhodiola
DC. Fl. Fr. III et IV (1805) 586. — Rujă. — Rozsikagvoker — Rosenwurz. —
Po;ţnoaa poaoBan. — Exs.: FRE nr. 2432. — Ic.: Pl. 6, fig. 3, 3 a, 4.
4 . Plantă in altă de 10—35 cm, formînd tufe. Rizom gros, cărnos, cilin
dric, cu miros puternic de trandafir, acoperit cu numeroşi muguri, din care
nasc noi tulpini aeriene. Tulpini erecte, simple, groase, îndesuit foliate, în
partea superioară uneori puţin colorate în roşu. Frunzele din partea superioară
a tulpinii îndesuite, alterne, îngust ovale sau lanceolate, sesile, spre bază
cuneate, ascuţite, rareori obtuze, în jumătatea superioară cu margini dinţate,
plane, cărnoase, glabre, lungi pînă la 3 cm. Cele din partea inferioară mai
late, invers ovat alungite. Inflorescenţa corimb terminal dens. Flori dioice
4 — c. 135
$o FLORA R .P.R .
(foarte rar hermafrodite), 4-mere, rar 3- sau 5-mere. Cele mascule cu 4

sepale purpurii, lanceolate, scurte, 4 petale liniare, lungi de 3—4 mm, gălbui
sau roşietice, 8 stamine mai lungi decît petalele şi 2—4 ovare de obicei avortate;
cele femele cu 4 sepale, 4 petale pînă la 2 mm lungime (adeseori lipsesc) şi
4 ovare, fiecare la bază cu un solz nectarifer, oval alungit, spre vîrf bilobat.
Folicule 4, erecte, de 6— 12 mm lungime, cu un vîrf scurt. Seminţe lungi pînă
la 1,5 mm, brune.— VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, în regiunea subalpină şi alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Groapa Jurii, Farcău, Ziinbroslavu Mare.
M ţii Ţibleşului: Ţibleş. M ţii Ouaş-Gutin: Gutin. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Cimpoieş,
Izvorul Cailor, Corongiş, Vf. Puzdrelor, Ştiol, Inău, Vf. Gemenea. M ţii Călimării. M ţii
Bistriţei: Ceahlău (Panaghia, Fîntîna Rece, Piatra Detunată, Ocolaşul Mare şi Mic). M ţii
Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem». M ţii Oituzului: Na mira. Mţii Ciucasului:
Piroşca. M ţii Blrsei: Postăvaru, Pialra Mare, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă,
V. Babei, Caraiman, V. Albă, Coştila în V. Priponului, V. Cerbului, Vf. Omu, Doamnele,
Colţii Ţapului, Grohotişu, V. Obîrşiei, Strunga, Tătaru. M ţii Iezer-Păpuşa: Păpuşa. M ţii
Făgăraşului: Suru, Budislavu, Ciortea, Negoiu, Laiţa, Arpaşu, Bîlea, Vîrlopu, Podragu,
Podrăgelu, V. Zîrnei, Vf. Luţele, Vînăloarea lui Butcanu. M ţii Sibiului: Frumoasa. M ţii
Paringului. M ţii Vllcanului: Straja. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. Mţii Retezatului:
Borăscu, Tăul Negru. M ţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara. M ţii Bihorului: V. Cepilor.
VariabililaLea speciei
Plan La este destul de variabilă în ce priveşte înălţimea şi in oarecare măsură şi după
forma frunzelor.
Tipul speciei are frunze mai groase, lat ovate sau lat eliptice, cu baza uneori subcor-
dată. Această plantă la noi se găseşte numai în forme apropiate şi de obicei împreună cu
subspecia care urmează mai jos (f. subcardata Glaab. ex Ilegi 111. Fl. Mitt.-Eur.
IV, 2 (1923) 528).
ssp. Scopolii (A. Kern.). — Rhodiola Scopolii A. Kern. ex. Simk. Enum.
Fl. Transs. (1886) 234. — S. roşeam f. cuneiformis Glaab. ex Regi 1. c.
Frunze cuneat lanceolate, cuneat eliptic lanceolate sau obovat cuneate. —
Frecventă.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în trecut rizomul gros al plantei, cu miros de trandafir, era
întrebuinţat în medicina populară contra durerilor dc cap.
Răsp. g e n. : Eurasia, America de X.
Secţia II. TELfiPHIUM S. F. Gray Nat. arrang. brit. pl. II (1821) 539.
Flori hermafrodite, de tipul 5, albe, roze, roşii sau galbene verzui. Rizom gros sau lung
şi subţire, fără frunze solzoase. Rădăcini subţiri, fusiforme sau tuberculiforme. Tulpini
erecte sau ascendente, mai adesea se usucă şi mor în fiecare an. Frunze plane, late,
cărnoase.
P l a n ş a 6 . — 1 . Sedum maximum (L.) Sut. — 2. S. Fabaria Koch, 2a. floare mărită.—

3. S. roseum (L-) Scop. f. Scopolii (Kern.), exemplar cu frunze eliptice, 3a. şi 4 idem,
exemplare cu frunze eliptic, lanceolate, din care 3a. exempl. fructifer.
PLANŞA 6
CRASSULACKAI3 53
2. S. maximum (L.) Hoffm. DeuLschl. FL I (1791) 156; Fl. U.R.S.S. IX

(1939) 5. — S. Telephium s. maximum L. Sp. pl. ed. I (1730) 430. — S. lati
folium Bert. Amoen. ital. (1819) 366. — Iarbă de urechi. — Bablevelu var-
jtihâj.— Grosse Fetthenne.— Ototok GojinmoiL— Exs.: FRE nr. 2433 a, b.—
Ic.: Pl. 6, fig. 1.
4 . Rizom napiform, gros, uneori ramificat. Tulpini de 20—50 (70) cm?
erecte, rareori ascendente, simple sau ramificate în partea superioară, glabre,
verzi închise. Frunze cărnoase, lungi de 5—13 cm şi late de 2—5 cm, plane,
glabre, simplu şi neregulat serate, cele superioare opuse, ovale pînă la aproape
rotunde, cu bază scurt cordată, cele inferioare de obicei alterne, obovate, cu
baza atenuată, sesile sau chiar scurt petiolate, la bază cu frunze în rozetă.
Inflorescenţa corimb terminal dens. Flori hermafrodite, alburiu galbene-
verzui. Pedicelii mai scurţi decît florile. Sepale 5, rareori 6, pînă la 1,5 mm
lungime, triunghiulare, ascuţite, de 3 ori mai scurte decît petalele. Petale 5,
rareori 6, de 3— 4 mm lungime, alungit ovate, acute. Stamine 10, de aceeaşi
lungime cu petalele, cele interne concrescute la bază cu acestea. Solzi
nectariferi alungiţi şi emarginaţi. Folicule 5, îngustate spre bază şi ter
minate cu un vîrf ascuţit. Seminţe lunguieţe, de 1—2 mm lungime,
cafenii. — VII—X.
S t a ţ i u n e a . în păduri de foioase, tufişuri, grădini.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Ruscova, Leordina, Vişeu de Jos la V. Morii
Mţii Maramureşului la Lelici şi Codreava (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mt. Ţibleş (r. Nâsăud);
Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean); Turda, Cheia Turzii, Săliştc, Pruniş la Păd. Rîmeţi (r.
Turda); Silvaşu de Cîmpie, Păd. Baldului, Păd. Ooarelor (r. Sărmaş); Temut la Păd.
Cigaşia (r. Luduş); Bucium pe Detunata (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Băile
Sovata (r. Sîng. de Pud.); Reghin, Gurghiu la Păd. Mociarul de Sus şi Dl. Viilor (r. Reghin);
între Deda şi Topliţa (r. Topliţa); Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Odorhei.
Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Sighişoara, Vidacut; Şura Marc, Hamba (r. Sibiu); Băile Bazna
(r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Petreşti, Laz. Clinic, V. Sebeşului la Tău (r. Sebeş); Mţii
Retezatului la Gura Zlata şi pe V. Rîul Mare (r. Haţeg); Mt. Vulcan (r. Petroşeni);
(Deva; Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea: Dumbrăviţa (r. Beiuş). Reg.
Timişoara: Hitiaş la Păd. Sîrbova, Buziaş (r. Lugoj); Mţii Semenicului, V. Dunărei la
Cazane (r. Orşova); Lipova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Mţii Mehedinţi
lor pe Piatra Cloşanilor, Tismana pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă); Mrea Lainici (r. Tg.
Jiu); Craiova. Reg.Pitesti: Călimăneşti (r. Rm. Vîlcea); Mţii Făgăraşului pe Capra Budei
r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti'. Mţii Bucegi: Mt. Zăncaga; Mţii Buzăului: Silvestru ş
V. Bîsca în Pcnteleu (r. Cislău). Reg. Bucureşti; Lehliu; Ciocăneşti (r. Răcari); Crucea
de Piatră, Călugăreni, Comana (r. Vidraj; Păd. Pustnicu, Păd. Pasărea, Păd. Ccrnica
(r. Brăneşti). Reg. Constanţa: 6 Martie, Jurilovca N Bălcescu pe Mt. Sepelghin (r. Istria);
Dropia (r. Medgidia); între Isaccea şi Tulcea, între Mahmudia şi Dunavăţu (r. Tulcea);
Hîrşova la Canarale. Reg. Galaţi: Ardealu pe Piatra Roşie (r. Măcin); Mţii Vrancei;
Torceşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Bicaz pe Mt Cosmiţa, Dămuc, Şugău, Mt. Surduc,
Piatra Neamţ pe V. Cuiejdiu şi Mt. Pietricica ir. P. Neamţ); Broşteni, V. Neagra,
V. Barnarului, Mt. Ceahlău (r. Ceahlău); Caraclău, Tg. Ocna; Mt. Straja (r. Moineşti).
Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea, Coada Stîncii, Mîrzeşti, Cîrlig, Vînători. Perieni,
54 FLORA R .P.R .
(r. Iaşi); Posada (r. Murgeni). Reg. Suceava: Ciocăneşti (r. Vatra Dornei); Pojorîta,
V. Pulnei, Lucina (r. Cîmpulung); Fălticeni la Păd. Huşilor.
1 a Frunze eliptice, alungit ovate sau invers alungit ovate, cel mult de 2,7 ori mai
lungi decît l a t e ................................................................................................................. 2
1 b Frunze alungit eliptice sau lanceolate, cel puţin de 3 ori mai lungi decît late___ 3
2 a Tulpina, Irunzele, uneori şi florile roşcate
f. rulfescens (Schur). — S. max. a. rufescens Schur Enum. pl. Transs. (1866)
226. — Reg. Cluj: Mt. Colţeşti (r. Turda). Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). Reg.
Timişoara: în sudul Banatului. Reg. Bacău: Cetatea Neamţului (r. Tg. Neamţ).
2 b Plantă verde sau glaucă
f. veruin Nyâr. ex Răvăruţ f. nova in Add. IV. pag. 886. — Comună.
3 a Plantă de un roşu vînăt
f. nigrum Domokos in Mitt. Univ. f. Agranvissenschaft Bpesta (1953) 105. —
Reg. Timişoara: în sudul Banatului.
3 b Plantă curat verde
f. Scberffelii (Borb.) Jâv. in Magy. fl. (1925) 452. — S. max. var. Scherffelii
Borb. in TTK Potf. XXVIII (1896) 58. - Reg. Aut. M .: Corund (r. Odorhei).
Răsp. ge n. : Europa, Caucaz, Asia Mică.
3. S. purpureum (L.) Schult. Osterr. Fl. I, ed. II (1814) 686; Fl. U.R.S.S.
IX (1939) 53. — S. Telephium 0. purpureum L. Sp. pl. ed. I (1753) 430. —
S. purpurascens Koch Syn. I, ed. II (1843) 284. — I c .: Pl. 7, fig. 5, 5a.
4 . Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, înalte de (15) 30—60 cm, solitare
sau mai multe. Frunze cărnoase, plane, glabre, inegal serat dinţate în special
spre vîrf, alterne, adeseori opuse sau verticilate, de 2—7 cm lungime şi 1—3
cm lăţime, cele inferioare alungit lanceolate, de obicei cu baza îngustată,
sesile, cele superioare alungit obovate, lanceolate] pînă la invers ovate, cu
baza rotunjită, foarte rar îngustată, sesile. Flori de tipul 5, grupate în corimb
terminal dens. Caliciu de 2,5 mm lungime. Sepale lanceolate, acute, verzi,
concrescute la bază. Petale roz purpurii pînă la roşii închise, de 2—3 ori mai
lungi decît sepalele, eliptic lanceolate, acute, de la mijloc arcuit reflecte (răs-
frîntc), la vîrf puţin canaliculate. Staminele interne fixate cu 1/3— 1/4 mai
sus de baza petalelor şi aproape egale cu acestea. Ovare sulcate. Folicule erecte,
roşii sau roze, lungi pînă la 6 mm, cu un rostru scurt, roşu, îndoit în afară, mai
scurte decît staminele. Seminţe numeroase, pînă la 1 mm lungime, cafenii,
îngustate la un capăt. — VII—VIII.
P l a n ş a 7. — 1. Sedum rubens.L., la. idem, exemplar mic, lb. floare mărită. —

2. *ST. rubrum (L.) Thell., 2 a. idem, exemplar mic. — 3. S. dasyphyllum L. — 4. S.spurium
M.B., 4 a. floare cu bractee şi fructul. — o. S. purpureum (L.) Schult., 5 a. floare mărită.—
6. S. album L. — 7. S. villosurn L. — 8. S. hybridum L., floare cu bractee şi fructul.
PLANŞA 7
CRASSULACEAE 57
S t a ţ i u n e a . Locuri stincoase şi pietroase din regiunea montană, poieni

de pădure şi tufişuri, pe sol argilos sau pietros.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mt. Gulin pe Vf. Arsu. Reg. Cluj: Mt. luau.
Rodna (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Mţii Harghita (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin;
Sibiu, Mţii Făgăraşului: Arpaşu Mare, Podrăgel (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului
pe Piatra Cetii (r. Alba). Reg. Timişoara: Mţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara. Reg.Piteşti:
Băile Olăneşti, Golotreni (r. R. Vîlcea); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna; Mţii Iezer-
Păpuşa: Izvorul între Pietre la poalele Mt. Sturu; Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti:
Sinaia. Reg. Bacău: Mrea Gaşin şi Mrea Slănic (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Coada Iazului
Chiri® către Dl. Şapte Oameni (r. Iaşi).
var. occidentale Frod. in Acta Ilort. Gothebg. V. Append. (1929) 61 —69. — Plantă
înaltă de 10—15 cm. Frunze inferioare lungi de 2 cm şi late de 1 cm, alungit cuneate,
spre vîrf :*r dinţate, pe ambele feţe cu numeroase puncte brune sau negre. — Prin sărături
puternice. — Reg. Iaşi: V. Sărată (r. Murgeni); în sărături la N de Vînatori (r. Iaşi).
f. albiflonim (Koch). — S. purpurascens (3. albiflorum Koch Syn. I, ed. II (1846)
302. — Flori albe. — Reg. Piteşti: Călimăneşti, Mt. Cozia (r. Rm. Vîlcea); Mt. Arefu
(r. C. dc Argeş); Mt. Leaota (r. Muscel). Reg. Bacău: Broşteni pe Mt. Barnaru (r. Ceahlău).
R ă s p . g e n. : Eurasia, America de N (întrodusă).
4. S. Fabâria Koch Syn. ed. I (1837) 258. — S. carpaticum Reuss Kveln.

Slov. (1853) 162. — S. Telephium ssp. Fabaria Schinz et Kell. Fl. Schweiz
ed. III (1909) 255. — Exs.: FRE nr. 2434.— Ic.: Prod. Fl. II (1939) 135
fig. 1 sub carpatico. —Ic.: Pl. 6, fig. 2, 2a.
4 . Rădăcini napiforme. Tulpini erecte, înalte de 30—60 cm, solitare
sau mai multe. Frunze alterne, glabre, albăstrui, alungit lanceolate, inegal
dinţate, cu dinţii îndreptaţi înainte, spre bază întregi, cuneat îngustate, cel puţin
cele mijlocii şi cele inferioare peţiolate. Flori de tipul 5, grupate în corimb
dens. Sepale lanceolate, acute, de 2—3 ori mai scurte decît petalele. Petale
purpurii, patente, nereflecte, la vîrf puţin canaliculate. Staminele interne fixate
cu 1/3 mai sus de baza petalelor. Ovare nesulcate. Folicule erecte, roşii sau
roze, cu un rostru uşor îndoit în afară. — VI—VII (VIII).
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase şi păduri, in regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Inău, Crăciunel, Ar;a Zimbrului. M ţii Rarăului:
Rarău. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Panaghia, Fundul lui Ghedeon,; Ocolaşu Mare). M ţii
Harghitei. M ţii Buzăului: Piatra dintre Bîsce şi Piatra Lespezilor. M ţii Birsei: Postăvaru,
Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Sinaia la Sf. Ana, Piatra Arsă, V. Albă, Grohotişu, V. Horoa-
bei. M ţii Rucârului: Leaota, V. Dîmbovicioarei. Mţii Făgăraşului: Suru, Bîlea, Arpaşu,
Negoiu pe Lespezi, Paltina, Capra Budei în Cheia Gegiu. M ţii Sebeşului: Iezerul Surianu.
Mţii Ţarcu-Godeanu: Gugu, Branu. M ţii Bihorului: V. Cepilor, Stîna de Vale (r. Beiuş).
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de SE.
Secţia III. EUSEiDUM Boiss. Fl. or. II (1872) 775. — Seda genuina Koch Syn. ed.
I (1837) 259, pro sect.
58 FLORA U .P .R .
Plante cu rizom repent, mai adesea verzi, formînd tufe dese la bază. Tulpini erecte,
repente sau ascendente, cele florifere cu lăstari sterili. Frunze de obicei semicilindrice sau
plane. Flori albe, roşii, roze sau galbene.
-X- 5. S. spurium M. B. Fl. taur. cauc. I (1808) 352; Fl. U.R.S.S. IX (1939)
7 4 .— Floare grasă. — Kuszo varjuhâj.— Unechte Fetthenne. — Owtok
jTOHîHhiii. — I c .: Pl. 7, fig. 4, 4a.
4 . Rizom repent, lung, cu rădăcini subţiri, filamentoase, ramificate. Tul
pini înalte pînă la 20 cm, ascendente, pubescente sau scabre, la bază cu lăstari
ascendenţi, lungi de 3—6 cm, prevăzuţi cu frunze în rozetă, formînd pajişte
deasă; cele fertile cu urmele frunzelor căzute. Frunze cărnoase, lat cuneat
obovate, la vîrf obtuze sau rotunjite, sinuat crenat serate şi cartilagineu
papiloase, lungi de 2—4,5 cm şi late de 7—20 mm, glabre, cel puţin cele mijlo
cii opuse. Inflorescenţa cimă compusă, umbelat corimbiformă, densă. Flori
sesile sau scurt pedicelate, roze sau purpurii, cu bractei puţin mai lungi decît
caliciul. Sepale lungi de 5—6 mm, la florile de curînd deschise de 3—4 mm,
îngust lanceolate, cărnoase, verzi sau roşietice, trinervate, persistente, libere
aproape pînă la bază. Petale erecte, de 12— 14 mm lungime, cele dc curînd
deschise lungi de 7—8 mm, îngust lanceolate, fin acuminate, alb rozee sau
roşii, spre vîrf şi pe linia mediană mai închis colorate. Stamine .10, libere,
la bază unite cu petalele, puţin mai scurte decît acestea, cu filamente roşii
şi antere roşii portocalii. Solzii nectariferi albicioşi, puţin mai laţi decît lungi.
Folicule 5, erecte, roşietice, alungit ovate, de cea 8 mm lungime. Seminţe
alungite, de aproape 1 m m .— VI—VIII.
Cultivată în toată ţara prin grădini şi cimitire, de unde uneori se sălbă
ticeşte.
întrebuinţări. Plantă decorativă din grădini şi cimitire.
R ă s p. ge n. : Europa, Asia Mică, Caucaz.
-X- 6. S. hybridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 431; Fl. U.R.S.S. IX (1939)
70, tab. 4, fig. 5a. — I c .: Pl. 7, fig. 8.
4 . Rizom repent şi ramificat, cu numeroase rădăcini subţiri. Tulpini
ascendente, verzi, glabre, de 15—20 (30) cm lungime, puţin ramificate, cu
lăstari sterili, scurţi, ascendenţi, cu frunze în rozetă, formînd pajişte, des
foliate pînă la inflorescenţă. Frunze alterne, glabre, cărnoase, cuneat obovat
lanceolate, cele inferioare ± peţiolatc, obtuze, crenat serate, întregi în partea
alemiată, lungi de 2 —5 cm şi late de 1—2 cm. Inflorescenţă paniculat corimbi
formă, cu ramuri alungite, cu inflorescenţe parţiale cimoase. Flori prevăzute
cu bractei lanceolat eliptice. Sepale liniar lanceolate, de cca 2— 3 mm lungime,
P l a n ş a 8. — 1. Sedum Hillebrandii Fenzl. — 2. S. sexangulare L. —3. S. rupestre

L. — 4. i$'. alpestre MII. — 5. S. ochrolcucum Chaix in Vili., 5a. floare mărită.
PLANŞA 8
CRAS Si:L ACE AE G1
palid verzui, concrescute la bază, la vîrf rotunjite. Petale galbene aurii, de

2 ori mai lungi decît sepalele, de 5—6 mm lungime şi 1 mm lăţime, lanceolat
eliptice, foarte fin acute, patente, radiar întinse. Stamine 10, cu filamente
galbene şi antere portocalii, cele opuse petalelor puţin mai scurte decît aces
tea, cele opuse sepalclor egale în lungime cu petalele. Pistile verzi, mai scurte
decît petalele, cu stigmate filamentoase. Solzi nectariferi puţin mai laţi decît
lungi, la vîrf brusc retezaţi. Folicule 5, oblic răsfrînte în formă de stea, la
bază concrescute aproximativ pe 1/3 din lungimea lor, spre vîrf roşietice.
Seminţe numeroase, eliptice, cu puţin mai scurte de 1 mm. — VI—VIII.
Cultivată ca plantă decorativă, mai ales la Sinaia.
7. S. dasyphyllum L. Sp. pl. ed. I (1753) 431. — Ic.: Pl. 7, fig. 3.

4 . Plantă înaltă de (3) 5— 15 cm, cu lăstari sterili foliaţi şi culcaţi. Tulpină
ramificată, dela bază ascendentă sau ± erectă, subţire, glaucă, în partea supe
rioară glandulos păroasă. Frunze glauce, ovale sau subrotunde, glabre, opuse
şi încrucişate sau alterne, groase, cărnoase, pe faţa superioară aproape plane,
pe cea inferioară bombate, devenind astfel semicilindrice pînă la semisferice,
sesile. Inflorescenţa cimă laxa, paucifloră, glandulos pubescentă. Flori cu
pediceli lungi de 3—5 mm, glanduloşi. Sepale 5, ovale, obtuziusculc, glabre
sau dispers glanduloase. Petale 5, oval lanceolate, ascuţite sau obtuze, de 2—3
ori mai lungi decît sepaleld, albe sau slab roze, cu o dungă purpurie pe faţa
externă în lungul nervurii mediane. Stamine de obicei 10, cu antere roşii
purpurii. Folicule 5, erecte, terminate cu un vîrf scurt ascuţit. Seminţe deschis
brune, cu zbîrcituri longitudinale. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi ziduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa). — Reg. Stalin: Oraşul
Stalin. — Mai este indicată fără localitate din « Banat» şi « Moldova».
R ă s p . g e n. : Europa, Africa de N.
8. S. album L. Sp. pl. ed. I (1753)432; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 82.— Iarba
faptului. — Fehcr varjuhâj. — Weisser Mauerpfeffer. — OairroK 6e.ni»iii. — I c .:
Pl. 7, fig. 6.
4 . Rizom tîrîtor, cu rădăcini fibroase. Tulpini ascendente, înalte de 8—20
(30) cm, glabre, la bază cu lăstari sterili, repenţi, ce poartă la vîrf rozete
de frunze ± erecte. Frunze alterne, cărnoase, glabre, verzui sau roşietice,
cilindrice, liniar lanceolate, aproape patente, obtuze, sesile, lungi de 6— 12 mm
şi late de 2—4 mm, la bază cu un pinten scurt, obtuz. Inflorescenţa corimb
ramificat, cimos sau paniculat (paniculă corimboasă). Flori numeroase,
de tipul 5, scurt pedicelate, cu pedicelii egali sau mai lungi decît caliciul.
Sepale lat ovate, obtuze, slab trinervate, verzi, concrescute la bază şi persis
62 FLORA R .P .R .
tente. Petale ovat lanceolale, acute sau obtuziuscule, albe sau slab roz violete,
la bază puţin concrescute, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele. Stamine 10r
puţin mai scurte decît petalele, cu antere purpurii, cele opuse petalelor con
crescute la baza.' Solzi nectariferi mici, cu baza îngustată, spre vîrf obtuz
emarginaţi. Folicule 5, neunite, cilindrice, erecte, îngustate într-un vîrf
subţire, lung de cca 5 mm. Seminţe alungite, deschis brune. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, mai ales calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turului (r. Turda». Reg. Aut. M .: Reghin;
Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Turnu Roşu (r. Sibiu); Rupea; Oraşul Stalin. Reg.
Hunedoara: Hunedoara; Dobra (r. Sebeş). — Indicată din «Banat» şi «Moldova» fără
localitate.
R ă s p . ge n. : Europa, Asia Mică, Asia de V şi N, Africa de N.
9. S. alpestre Vili. Hist. pl. Dauph. III (1789) 684. — S. repern Schleich.
in DC. FI. fr. IV, 2 ed. III (1815) 5 2 5 .— E x s.: FRE nr. 1964 a, b. — Ic.:
Pl. 8, fig. 4; Prod. FI. II (1939) 91, fig. 2.
4 . Plantă înaltă de (2) 5—8 cm, glabră, formînd pajişti ± dese. Rădăcini
fibroase. Lăstari numeroşi, ascendenţi sau erecţi, cu numeroase frunze
îndesuite, aşezate dispers; lăstarii scurţi aproape în formă de rozete, simpli
sau ramificaţi. Tulpini ascendente. Frunze alterne, cărnoase, glabre, fără
pinten la bază, alungit invers ovale, pînă la liniare, pe faţa superioară aproape
plane, pe cea inferioară puţin bombate, obtuze, sesile şi cu o mică prelungire
dedesubtul locului de inserţie. Inflorescenţa simplă sau 2— 5-fidată. Flori
scurt pedunculate, cîte 1—5 la vîrful tulpinii. Sepale 5, ovale, erecte şi obtuze.
Petale 5, alungit ovale, obtuze, palid galbene, rareori pătate cu roşu, erecte
sau numai puţin patente. Stamine 10, galbene. Folicule groase, cu un vîrf
scurt ascuţit, divaricat. Seminţe alungite, netede. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase în regiunea montană şi alpină..
R ă s p . î n ţ a r ă : Alţii Maramureşului: Girbova, Repedea, Paltin, V. Cizla (la
Borşa), Şerban, Farcău, Codreava, V. Ţibăului. M ţii Rodnei: Pietrosu Marc, Puzdrea Bor-
şenească şi Vişin casca, V. Pietroasa, Inău, Corongiş. M ţii Călimani. Alţii Ciucaşului:
Ciucaş, Piroşca. M ţii Birsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Piatra Arsă,
Caraiman, Babele, V. Albă, Coştila, V. Cerbului, Omu, Moraru, Bătrîna, V. Obîrşiei. M ţii
Făgăraşului: Ciortea, Arpaşu, Negoiu pe Lespezi, Laiţa, Lăiţel, V. Capra, Lacul Bîlear
Vînătoarca lui Buteanu, Vf. Moşului, Căldarea Podragului, Moldovanu, Căldarea Giur
giului, Capra Budei, Iezerul Budei, Vf. Rîiosu. M ţii Sibiului: Iezerul Cibinului. Alţii
Paringului: Mindra, Cîrja, Pîcleşu, Vidra pe Pravăţ. Mţii Retezatului: Şesele, Tăul Negru,
Platoul Hades, Slăveiu, Căldarea Zănoaga şi Zănoguţa, între Bucura şi Peleaga, Pir.
Judele, Piafra Turcului, Custura. Alţii Ţarni-Godeanu: Tutila, Godeanu. Mţii Bihorului:
Cucurbeta.
R ă s p . ge n. : Europa, din Pirinei pină în Carpali şi Balcani, Asia Mică.10
10. S. Hillebrandii Fenzl în Verb. ZBG Wien VI (1856) 449. — S. Sarto-

rianum Boiss. Diagn. III, Ser. 1T, fasc. 2 (1956) 62. — S. acre £. Sartorianum
CRASSULACEAE 63
Boiss. FI. or. II (1872) 784. — S. neglectum Ten. FI. Napol. IV (1830) 250. —
Ic.: Pl. 8 , fig. 1.
2J-. Rădăcini subţiri, fibroase. Lăstari ramificaţi, formînd pajişti. Tulpini
ascendente, acoperite cu numeroase frunze imbricate. Frunzele de la baza
tulpinii uscîndu-se devin albicioase şi nu cad; celelalte frunze ale tulpinii şi
ale lăstarilor alipite, trunghiular ovate sau alungit triunghiulare, convexe,
pe faţa inferioară sesile. Flori sesile, dispuse în racem 2—4-fidat, cu ramurile
erecte şi multiflore. Sepale 5, obtuze. Petale 5, lanceolate, acuminate, de 3
ori mai lungi decît sepalele, galbene. Folicule 5, divaricate. — V — VII.
R a ţ i u n e a . Stînci calcaroase şi nisipuri, în locuri expuse.
R ă s p . îft I a r ă : Reg. Timişoara: Timişoara; Fîntina Fetii, Coronini (r. Moldova
Nouă). Reg. Cmiova: Mţii Mehedinţilor; între Schela Cladovci şi Porţile de Fier, Gura
Văii, V. Dunării aproape de Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Ploesti: Mt. Zăganu la Tesla.
Reg. Constanta: Negreşti şi Petroşani (r. Negru Vodă): Mt. Alah Bair lingă Bălt^geşti
(r. Hirşova); Mrea Cocoş la Cruce (r. Tulcea); Medgidia la Carieră (r. Medgidia) ;?T.
Bălcescu pe ML Sepelgin, Babadag (r. Istria); Girliţa (r. Adamclisi). Reg. Galaţi: Măcin
pe Mt. Suluc, Mt. Pricopanu intre Macin şi Greci, Piscu înalt lîngă Greci, între Greci
şi Cerna (r. «Măcin).
Răsp. gen: Europa de SE.
11. S. âcrc L. Sp. pl. cd. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 8 8 .—
Iarbă' de şoaldină. — Borsos varjuhâj. — Scharfer Nauerpfeffer. — O h h t o k
— I c .: Pl. 9, fig. 5, 5a.
Plantă glabră, înaltă de 5— 15 cm. Rădăcini subţiri, fibroase. Lăstari
sterili de 1—3 cm Înălţime, adesea culcaţi, ramificaţi, formînd pajişti, în parte
tîrîndu-se subteran. Tulpini numeroase, ascendente, acoperite cu numeroase
frunze ± imbricate, mai tîrziu i caduce, simple, numai spre vîrf cu ramuri
fîorifere. Frunze lungi de 2—3 mm şi late de 2—3,5 mm, cărnoase, ovale,
obtuze, plane pe faţa superioară, convexe pe cea inferioară, cu baza obtuză
şi trunchiată, glabre, sesile şi cu gust acru; cele ale lăstarilor sterili imbricate,
dispuse pe 5—6 rînduri, cele ale lăstarilor fertili adeseori mai distanţate.
Inflorescenţa din 2—5 ramuri spiciforme, dispuse în semiumbelă laxă sau con
trasă. Flori de tipul 5, aproape sesile. Sepale 5, alungit ovate, obtuze, glauce
sau gălbui, libere pînă la bază. Petale 5, liniar lanceolate, acute, aproape ori
zontale, galbene-aurii, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine 10, galbene-
aurii, aproape de lungimea petalelor. Solzi nectariferi mai laţi decît lungi,
aproape pătraţi. Folicule dispuse stelat, cu un vîrf scurt de 1 mm. Seminţe
deschis brune, ovale, longitudinal zbîrcite. — V—VIL
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, nisipoase şi pietroase, pe ziduri vechi.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia M .: Borşa la Ştiubee, Bislra pe Topolău (r. Vişeu);
V. Lupusului între Peteritea şi Masca (r. Lăpuş). Reg. C l u j : Mţii Mescş (r. Zalău); Bistriţa;
lunca Someşului la Cluj, Fînaţele Clujului, Sînicoară (r. Cluj); Turda la Băile Sărate,
64 FLOIIA R .P.R .
Cheile Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara; Mediaş; Oraşul
Stalin pe Tîmpa, Predeal; Gura Rîului, Cisnădioara, Turnu Roşu, Porceşti (r. Sibiu).
Reg. Hunedoara: Deva; între Ciopea şi Ohaba (r. Haţeg). Reg. Oradea: între Borz şi Şoimi pe
malul Crişului(r. Beiuş). Reg. Timişoara: pe coline nisipoase în «Banat». (Heuff.). Reg.
Piteşti: Slatina; Corbeni pe Mt. Ghiţu. (r. C. de Argeş); Cîmpulung, Mihăeşti, Coteneşti
la Cetatea lui Vlad Ţepeş (r. Muscel); Cîineni (r. Rm. Yîlcea). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi la
Sinaia, Buşteni (r. Cîmpina); Brăneşti (r. Pucioasa); Varlam (r. Cislău). — Reg. Bucu
reşti: Chitila, Bucureşti. Reg. Galaţi: V. Şuşiţei (r. Yrancea); între Cosmeşti şi Tecuci:
Hanu Conachi (r. Lieşti). Reg. Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna); Mt. Pietricica lingă
Piatra Neamţ (r. P. Neamţ); Mt. Ceahlău. Reg. Ia şi: Iaşi la Niţelea, Dl. Repedea, Uri-
cani, Bîrnova (r. laşi); Stroeşti (r. Paşcani); Cotnari, Belccşti (r. Hîrlău). Reg. Suceava:
Botoşani; Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Dorohoi; Şiret; Suceava, Liteni, Stroeşti (r.
Suceava); Botoşana, Cacica (r. Gura Humorului).
f. imbricâtum (Beck). — S. acre var. imbricatum Beck in Fedde Rep. XVIII (1922)
129. — Frunze tulpinale foarte des imbricate, lat ovale, egal de lungi şi de late, sau
puţin mai lungi decît late. Flori mari, cu petale de 8—9 mm lungime. — Reg. Bacău:
V. Cracăului (r. P. Neamţ).
R ă s p . g e n . : Europa, Asia de N. şi V, Asia Mică, Africa de N.
12. S. sexangulâre L. Sp. pl. cd. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939)
87. — S. mite Gilib. FI. lithuan. II (1782) 182. — S. boloniense Lois. in Desv.
Journ. 2 (1809) 327. — E x s.: FRE nr. 2535. — I c .: Pl. 8, fig. 2.
4 . Plantă înaltă de 5— 18 cm, cu rizom tiritor şi rădăcini subţiri. Tulpina
cu baza repentă, ramificată, ascendentă, cu lăstari sterili dens foliaţi pe 6
rînduri, cu frunze glabre. Lăstari fertili mai lungi decît cei sterili, cu frunze
cărnoase, cilindric liniare, obtuze, lungi de 3—6 mm şi late de 1 mm, aşezate
oblic, cu baza obtuză, prevăzute cu un scurt pinten, glabre, prin uscare
nu devin albe. Inflorescenţă cu 2—5 ramuri scurte, racemiforme, formînd o
scmiumbelă. Flori de 8— 10 mm în diam., scurt pedicelate. Sepale 5, cca de
2 mm lungime, oval lanceolate, obtuze, cărnoase, la bază concrescute. Petale
lungi de 5,3—5,5 mm şi late de 1 mm, lanceolate, acute, aproape orizon
tale, de cca 2 ori mai lungi decît sepalele, puţin mai scurte decît petalele. Solzi
nectariferi galbeni, mici, aproape pătraţi. Folicule aşezate stelat şi terminate
cu un vîrf ascuţit. Seminţe numeroase, mici, rotunjite, obtuze. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe soluri uscate, nisipoase şi pietroase, ziduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Rona de Sus, Mt. Runcu (r. Sigliet); Bistra pe
Mt. Poloneanca (r. Vişeu). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin); Bistriţa; Rodna (r. Năsăud);
Canciu (r. Dej); Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii, Băile Sărate Turda,
Copăceni (r. Turda); Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei (r. Cîmpeni); Dl. Bilac lingă Alba
lulia (r. Alba). Reg. Hunedoara: Sebeş; Deva; Zam (r. Ilia); Covragiu, Bretea Romînă
(r. Haţeg); Almaşul Mic de Mte (r. O'răştie). Reg. Aut. M .: V. Sălardului (r. Topliţa);
Mţii Harghita, Lueta (r. Odorhei). Reg. Stalin: Băile Bazna (r. Mediaş); Oraşul Stalin.
Reg. Timişoara: în Banat, pe stînci (Ileuff.). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Cetatea Neam
C R A S S l'L A C l'.A F . 65
ţului (r. Tg. Neamţ); Piatra Neamţ. Reg. Iaşi: Iaşi Ia Socola şi Vişan. — Reg. Suceava:
Poiana Negri pe Ascuţitele (r. Vatra Dornci).
13. S. rupestre L. Sp". pl. ed. T (1753) 431. — l e . : Pl. 8, fig. 3.

2J-. Plantă înaltă de 15—30 (40) cm. Rizom tîrîtor, cu rădăcini subţiri.
Lăstari numeroşi, repenţi, formînd pajişti, cărnoşi, verzi sau albaştri glauci.
Lăstarii slerili dens foliaţi, cei fertili cu frunze mai puţine. Tulpini florifere
ascendente sau erecte, simple, înainte de înflorire cu vîrful aplecat în jos. Frun
zele lăstarilor sterili dispuse în 3— 6 serii, liniare, cilindrice sau semicilindricc,
convexe pe ambele feţe, cu vîrful ascuţit şi rigid, la bază cu un pinten scurt
şi obtuz, cărnoase, albăstrui sau verzi cenuşii, erecte, pînă la orizontale sau
chiar reflecte. Inflorescenţa corimbiferă, compactă sau foarte ramificată.
Flori de lipul 5, rar de tipul 6—7, scurt pedicelate. Sepale oval alungite, pînă
la lat lanceolate, ± acute, persistente. Petale divergente, dispuse stelat,
lanceolate sau îngust lanceolate, acute, de 2 ori mai lungi decît sepalele, ^
carenate pe partea inferioară, galbene-aurii, pînă la gălbui-albicioase. Stamine
10—14, galbene, de lungimea petalelor sau chiar puţin mai lungi, glabre sau
cu papile glanduloase şi la bază ciliate. Solzi neclari feri mici, galbeni, pătraţi.
Folicule erecte, treptat îngustate în rostruri lungi. Seminţe alungite, longitu
dinal costate, întunecat brune. — VI -V IU .
S t a ţ i u n e a . Soluri nisipoase şi pielroase, în special calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r â: Reg. Stalin: Dl. Tipeinlui lîngă Ormeniş (r. Rupea); Sighişoara;
Oraşul Stalin; Ocna Sibiului. Moldova (Czihâk şi Szabo).
V a r i a b i 1 i t a Lc a s p e c i e i
ssp. reîlexum (L.) Hegi et. Seîimid FI. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 541. —
S. r e f l e x u m L. Sp. pl. ed. II (1762) 618. — S . g l a u c u m Sm., non W. et K.
Plantă sur albăstruie pînă la albastră verzuie, deci puternic glaucă. Frunze
scmicilindrice, glabre. Inflorescenţă laxă, cu vîrf urile adesea aplecate în jos
şi chiar răsucite. Dinţii caliciului ascuţiţi şi spre vîrf pe margine cu o îngro-
şare cartilaginoasă. Filamentele staminelor spre bază lăţite şi ciliate. Seminţe
cu puternice încreţituri longitudinale.
Reg. Cluj: Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M .: Remetea, Gheorghieni, Dl.
Crucii din Mţii Gurghiului (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: DI. Tipeiului lîngu Ormeniş,
Racoşul de Jos (r. Rupea); Ocna Sibiului. Reg. Timişoara: pe sLînci între Drencova şi
Sviniţa (r. Orşova şi Mold. Nouă). «Moldova» (Czihak şi Szabo).
ssp. elegans (Lej.) Hegi et Schmid 1. c. 542. — S . e ta g a n s Lej. FI. Spa.

11 (1813) 205.
Plantă verde. Frunze sure-verzui, liniar lanceolate, acute sau ţepos ascu
ţite, cilindrice sau pe faţa superioară puţin plane, adeseori comprimate, erecte,
fin aspru punctate. Inflorescenţă densă. Dinţii caliciului ± obtuzi, fără îngro-
(V> FLORA R .P .J K .
sare cartilaginoasă. Filamente glabre. Seminţe cu Încreţituri mai puţin evidente.

Reg. Stalin: Tuşnad şi Lacul Sf. Ana (r. Cine).
R ă s p . g e n . : Europa şi Asia Mică.
14. S. ochroleucum Chaix in Vili. Hist. pl. Dauph. I (1786) 325. —

S. anopelalum DC. Rapp. 2 (1808) 80. — S . rupestre L. ssp. ochroleucum
(Chaix) Hegi et Schmid FI. Mitt.-Eur. IV. 2 (1923) 543. — I c .: Pl. 8, fig. 5, 5a.
f4 . Rizom repent, cu rădăcini subţiri. Tulpini puţin numeroase, înalte
de 15--25 cm, spre bază lemnoase. Frunze verzi, cilindrice sau pe faţa supe
rioară puţin plane, mucronate, adesea apropiate de tulpinile floriferc, pe lăs
tarii sterili foarte îndesuit imbricate. Inflorescenţă corimb terminal compact,
cu ramuri erecte, neaplecate în jos. Flori sesile sau subsesile. Sepale lanceolate,
acute. Petale acuminate, erecte, de 2 ori mai lungi decît sepalele, palid găl
bui pînă la aproape albe. Filamentele staminelor glabre. Folicule erecte,
îngustate spre vîrf. Seminţe negre, cu încreţituri longitudinale. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Sebeş. Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova).
Reg. Craiova: citată fără localitate.
Răsp. gen.: Europa de S şi SE, Asia Mică.
Secţia IV. EPIT&IIJM Eoiss. FI. or. II (1872) 776.
Flori de tipul 5, rar 4--9. Inflorescenţă corimb sau umbelă, în general cu ramuri
puţine, sau spic. Majoritatea plante anuale mai rar bianuale, cu rădăcini subţiri, lipsite
de lăstari sterili. Frunze alterne, semicilindrice sau cilindrice, mai rar plane.
15. S. Ccpaea L. Sp. pl. ed. I (1753) 431. — S. spathulatum W. et. K. PL

rar. Ilung. II (1802) 108, tab. 104. — JTCxs.: FRE nr. 1962. — I c .: Pl. 9,
fig. 3, 3a; W. et K. 1. c.
O — (j. Rădăcini subţiri şi fibroase. Tulpini erecte sau ascendente, înalte
de 10—35 cm, de obicei puţin roşietice, simple sau ramificate chiar de la
bază, glandulos păroase în special în partea superioară. Frunze întregi, colo
inferioare spatulate, spatulat lanceolate, cele superioare liniar sau lanceolat
cuneate, obtuze, glabre, pînă la 3 cm lungime, alterne, adesea opuse-
Inflorescenţa paniculă laxă, glandulos păroasă. Flori pedicelate. Sepale îngust
ovale, ascuţite, dispers glandulos păroase. Petale oval lanceolate, mucronat
acuminate, glabre sau dispers glandulos păroase, rozee sau alburii, cu nervura
mediană roşietică, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele. Stamine cu antere
sferice şi roşii. Folicule de 3—4 mm lungime, îngustate brusc într-un vîrf sub
ţire. Seminţe ovoide, rugoase. — VI—VII.
P l a n ş a 9. — 1. Sedum annuum L., la. rămurele cu frunze îndesuite. — 2. A.

hispanicum L., 2a. rămurele cu frunze îndesuite. — 3. S. Cepaea L., 3a. idem, exemplar-
mai mic. — 4. 4a. S. atratum L. — 5. S. acre L., 5a. fruct matur.
P L A N ŞA 9
CRASSULACEAE 60
Staţiunea. Locuri pietroase, coaste şi tufişuri aride, pină in zona

subalpina.
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Oradea: Mţii Codrului la Finiş, Dumbrăvi ta, Şunouiuş pe
dealul dintre V. Urmanului şi V. Mare (r. Beiuş) ; V. Pietroasa, Briheni (r. Lunca
Yaşcăuiui); Ţinea (r. Aleşd); Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mt. Domogled,
Pecenişoa, Orşova (r. Orşova). Reg. Craiova: Dl. Stîrmina, Virciorova pe malul Bahnei
(v. T. Severin). Reg. Piteşti: Mrea Cozia (r. Rm. Vilcea).
R ă s p . g e n . : Europa de V, S şi SE, Tunis, Asia Mică.
16. S. atrâtum L. Sp.pl. ed. II (1763) 1673; FI. U.R.S.S. IX (1939) 9 3 .—

Ifc.: Pl. 9, fig. 4, 4a.
O. Plantă înaltă de 3—8 cm, glabră, de obicei de culoare roşie purpurie
piua la roşic-brună, rareori verde. Rădăcini fusiforme. Tulpini erecte sau
ascendente de la bază. simple sau ramificate, îndesuit foliate. Frunze alterne,
ovate sau alungit ovate. ^ măciucat cilindrice, cărnoase, sesile, .{_ roşietice,
pe ambele fele puţin plane, obtuze, la bază acoperindu-se unele pe altele.
Inflorescenţă terminală, pauciflcră, compactă, corirnbiforrnă. Flori de tipul 5,
scurt pedicelate. Sepale 5, ovat triunghiulare, ascuţite, trinervate, de 2 mm
lungime, concrescute la baza, roşietice. Petale 5, alungit ovale, acuminate,
de 3—4 .mm lungime, alburii, verzui sau roşietice. Stamine 10, mai scurte
decît petalele, cu anterc galbene şi filamente albe. Solzi nectariferi mărunţi,
aproape pătraţi. Folicule 5, glabre, dispuse stelat, de 3—4 mm lungime, custile
scurte, filamentoase şi persistente, de 0,5 mm lungime. Seminţe alungit ovate,
deschis brune, cu zbîrrituri pe tegum ent.— VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Sallioi, Moştinui Marc, Lelici, Codreava,
V. Repedea. M ţii Rodnei: Yf. Inău. M ţii Rarăului: Rarău, Gemenea. M ţii Bistriţei:
Ceahlău (Panaghia, Pialra Detunată, Schitul Durau). Mţii Ciurgeuhii: Hăghimaşu Mare^
Mt. «Ocsem >). M ţii Ciucaşului: Ciucaş, Piroşca. Mţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru,
Piatra Craiului la Moara Dracului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, Furnica, Babele, Caraiman,
V. AJbă, Coşlila, V. Cerbului, Moraru, Obîrşia, V. lalomiţei, Bătrina, Strungcle Mari.
M ţii Rucurului: Leaota. M ţii Făgăraşului: Suru, Xegoiu, V. Doamnei, Jghiabu Văros,
Vinătoarea lui Butcanu, Arpaşu. M ţii Sebeşului: Surianu. M ţii Mehedinţilor: Oslca. Mţii
Retezatului. M ţii Ţarcu-Codeanu: Ţarcu.
Răs p. gen. : Europa centrală, de V şi SY, Asia Mică.17
17. S. caespitosum (Cav.) DC. Prodr. III (1828) 405. — Crassula cacs-
pitosa Cav. Ic. I (1791) 50, tab. 69, fig. 2. — Tillaea rubra L. Sp. pl. I (1753)
129. — S. deserti-hungarici Simk. in OBZ XL (1890) 333. — S. rubruni Thell.
in Fedde Rep. X (1912) 290, non Royle; FI. U.R.S.S. IX (1939) 97, sub
S. rubro, tab. 5, fig. 4, 4 a .— Exs.rFEAH nr. 2569; FRE nr. 2534.— Ic.:
Pl. 7, fig. 2, 2a; Bul. Inf. Cluj II (1922) tab. 3, fig. 11.
70 FLORA R .P .R .
O. Tulpini înalte de 2—G cm, glabre, simple sau puţin ramificate. Frunze
mici, lat eliptice pînă la ovale, obtuze, imbricate, cărnoase, alterne, de 2,5—5 mm
lungime, cu margini întregi. Inflorescenţă paucifloră, cu 2—3 ramuri şi spice
unilaterale. Bractei aproape ovate, de 3—4 mm lungime. Flori aproape sesile.
de tipul 5, rar 4. Sepale triunghiulare, de 1—1,5 mm lungime, puţin mai late
decît lungi, glabre, concrescute la bază, ascuţite la vîrf. Petale lanceolate,
de 2—3 ori mai lungi decît sepalele, uninervate, roz-carnee sau albe, cu
nervura roşietică, libere pînă la bază, de 3—4 mm lungime, cu vîrf ascuţit.
Stamine 5 sau 4, alternînd cu petalele, mai scurte decît acestea, mai rar şi
cu 5 (4) staminodii, opuse petalelor. Solzi nectariferi liniar spatulaţi. Folicule
stelat divaricate, de cca 5 mm lungime, concrescute spre bază, îngust lanceolate,
brăzdate de-ahmgul şi costate, polisperme. Seminţe glabre, ovate, obtuze.—
IV—V.
S t a ţ i u n e a . Soluri nisipoase şi pietroase, pe pante uscate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j: Mt. Vulcan lîngă Abrud (r. Cîmpeni). Reg. H un e
doara: Zlatna pe Piatra Gaprii (r. Alba). Reg. Oradea: Şimand, Chişineu-Criş, Adea,
Pilu, Grăniceri, Socodor(r. Criş). Reg. T im işo a ra : Mîsca; Arad la Haduta şi Păd. Ciala ;
Foeni (r. Ciacova). în Dobrogea în locuri pietroase.
R ă s p . ge n. : Europa de S, Criineea, Caucaz, Asia Mică.
18. S. rubens L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 96.—
Crassula rubens L. Syst/ed . X (1759) 253. — E x s.: FRE nr. 2224. — I c .: Pl. 7,
fig. 1, 1 a -b.
O, rar O O. Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 5—15 cm, de
obicei ramificate, mai rar simple, în partea superioară scurt glanduloase, lipi
cioase. Frunze cărnoase, semicilindrice, liniar alungite, obtuze, sesile, la bază
puţin răsfrînte, pe faţa superioară plane sau scobite, pe cea inferioară rotunjite,
lungi pînă la 25 mm şi groase pînă la 2 mm, distanţate, glabre, la vîrf şi pe
margini papiloase. Inflorescenţă racem simplu, foliat, unilateral. Flori de tipul
5, aproape sesile sau cu pedrceli pînă la 3,5 mm lungime, glanduloşi. Sepale
triunghiular acute, cărnoase, lungi de cca 1 mm, glanduloase, concrescute la
bază, verzi sau roşietice. Petale lat lanceolate, lung acuminate, albe, spre
bază purpurii, lungi de 4—6 mm, de 3—4 ori mai lungi decît sepalele, păroase
pe partea exterioară. Stamine 5, puţin mai scurte decît petalele, cu filamente
albe şi antere roşii. Solzi nectariferi mici, albi, spatulaţi, pătraţi. Folicule unite
la bază, mai tîrziu divaricate, lungi de cca 3,5 mm, lanceolat ascuţite, acuminate,
mărunt tuberculate şi glandulos păroase sau glabre, albe sau roşietice, tur
tite, egale cu staminele. Seminţe numeroase, brune şi cu zbîrcituri. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Timi
şoara: Berzasca (r. Moldova Mouă); Oraviţa; Defileul Dunării (r. Orşova).
R ă s p . ge n. : Europa centrală şi de S, Africa de N, Ins. Canare, Asia. Mică,
iranul de N.
CRASSUL.VCEAK 71
19. S. hispâiiicnm L. Cent. pl. I resp. Jusl. (1755) 12 nr. 32. FI. U.R.S.S.
IX (1939) 89, tab. V. fig. 2. — S. glaucum.W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805)
198, tab. 181. — Şoaldină surie. — Deres varjuhâj. — Spanische Fetthenne.
— O'iiiTOK TTciiancKiTft. — E x s.: FEAH nr. 3680; FRE nr. 51 a, b; HN
nr. 5454. — I c .: Pl. 9, fig. 2, 2a; W. et K. 1. c.
O sau O O. Plantă înaltă de 5—10 (20) cm, deobicei lipsită de lăstari,
neformînd pajişti. Rădăcini subţiri, puţin dezvoltate. Tulpini simple sau rami
ficate de la bază, erecte sau ascendente, ± glandulos păroase, rareori glabre.
Frunze alterne, sesile, lungi de o—8 (15) mm, groase de 1 mm, cărnoase,
liniare sau alungit lanceolate, plane sau semicilindrice, spre vîrf ± ascuţite,
glabre şi glauce. Inflorescenţa cu 3—4 ramuri ± glandulos păroase, adesea
unilaterale, foliate. Flori hermafrodite de lipul 6 (rar de tipul 5 sau 7—9), sesile
sau foarte scurt pedicelate. Sepale de obicei 6, ovale, verzi, acute şi foarte
scurte. Petale de obicei 6, lanceolate, acuminate, glabre, alburii, pe fala supe
rioară cu o linie mijlocie roşietică, aproape carenate, de cca 4 ori mai lungi
decît sepalele. Stamine 12 (14 —18), de obicei cît 2/3 din lungimea petalelor,
cu filamente albe şi antere purpurii închise. Stigmat conic, la început alb, mai
tîrziu roşietic, pubcscent. Slil glabru, subulat. Solzi nectariferi galbeni, îngus
taţi spre bază. Folicule 6 (7—9) glabre, divaricate, rotunjit ovale, de 2—3 mm
lungime, cu o umflătură în partea ventrală, terminate în roslru ascuţit. Seminţe
mici, alungit ovale, turtite, obtuze, cafenii. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pante uscate, pietroase, mai ales în regiunile muntoase.
It ăsp. în ţară: Comună în toată ţara în regiunile muntoase.
1 a Plante la bază cu lăstari sterili scurţi şi îndesuit foliaţi
f. bythlnîcum (Boiss.). ~ S. Bylhinicum Boiss. Diagn. II Sâr. I, fasc. 10 (1840)
17. — Reg. Cluj: Podeni (r. Aiud); Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Hunedoara:
Intrcgalde, Meteş (r. Alba).
1 b Plante fără lăstari sterili................................................................................................ 2
2 a Plante în întregime glabre sau cu folicule puţin glandulos păroase
f. glâbrum (Grec.). — S. glaucum a. glabrum Grec. Consp. FI, Rom. (1898) 155. —
Reg. P ite şti: Mrea Bistriţa şi Arnota (r. Horezu). Reg. P loeşti: Mt. Lespezi aproape
de Dobreşti (r. Pucioasa).
2 b Plante în întregime, uneori chiar şi frunzele, glandulos pubescentc
f. glanduloso-pubăscens Feicht. in MTK IX, (1871) ed. 1875, 91, 92. — S. M a -
trense Kit. Addit. FI. Ilung. ap. Kanitz in Linn. XXXII (1863) 470, Sep. 166. —
S. glaucum Ş. glandulosum Grec. Consp. FI. Rom. (1898) 155. — Reg. B a ia M . :
V. Repedea, Mt. Cearcanu (r. Vişeu). Reg. C lu j: Cluj; Cheia Turzii (r. Turda);
Panic (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin). Reg. A u t. M . : Borsec (r. Topliţa); Dl. « Budos »
lîngă Bicsad (r. Sf. Gheorghe); Tuşnad, Stînca « Solyomkd», Mt. «Ocsem»,
«Tcrko» şi Ilăghimaşu Mare (r. Ciuc); Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. S ta lin :
Racoşu de Jos (r. Rupea); Oraşul Stalin pe Tîmpa, Zărncşti; Rîu Sadului
(r. Sibiu). Reg. H unedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba); Almaşu Mic
FT .O H A R .p .il.
dc Munte (r. Orăştic); Sebeş: Deva: Boiţu (r. Haţeg). R eg. P lo e s ti: Mţii Bucegi:
Omu, Piatra Arsă, Babele, V. Ialomiţei, Zănoaga, Sinaia la Sf. Ana, Poiana Stinii.
R eg. S u c e a v a : Mţii Maramureşului: Piatra Ţibău (r. Vatra Dornei).
R ă s p . ge n. : Europa de S şi SE, Crimeea, Caucaz, Asia Mica.
20. S. viliosum L. Sp. pl. ed. I (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 94. — Ic.:
Pl. 7, fig. 7.
O O. rareori Rădăcini simple, fusiforme sau fibroase. Tulpini
erecte sau ascendente. înalte de (4) 10—20 (25) cm, simple sau ramificate de la
bază. îndeosebi în partea superioară glandulos păroase. Frunze cărnoase,
semicilindrice, alungit liniare, obtuze, de 3—5 mm lungime, groase de 0,5 mm,
erecte sau erect patente, glandulos păroase. Inflorescenţă racem simplu sau
ramificat, paueiflor. Flori de tipul 5, lung pedicclate, cu pediceli glandulos
păroşi. Sepale ovate, obtuze, glandulos viloase. Petale lat ovate, acute, de
3—4 ori mai lungi decît sepalele, roze, pe faţa inferioară de-a lungul nervurii
mai închise, uneori ± glandulos păroase pe nervura mediană. Stamine 10
(uneori numai 5 sau 6), mai scurte decît petalele, cu antere violete. Solzi nec
tariferi spatulat pătraţi. Folicule 5, erecte, ovate, cu rostru drept şi fdi
form. Seminţe ovate, obtuze, mărunte, lungi de cca 1 mm. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Prin turbării şi tinoave de munte.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. A u t. .1/.: Turbăria «Biidosi), Lacul Sf. Ana (r. Cine).
Indicată din « Moldova » fără localitate (Czilmk şi Szabo).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de N, Algeria.
21. S. ănnuum L. Sp. pl. ed. T (1753) 432; FI. U.R.S.S. IX (1939) 95. —
E x s.: FRE nr. 1963. — I c .: Pl. 9, fig. 1, la.
O sau G. Rădăcini simple, fibroase, la bază fără lăstari sterili. Tulpini
erecte, de S—15 cm, glabre, de obicei ramificate de la bază. Frunze alterne,
alungit liniare, semicilindrice, lungi de 3—6 (10) mm şi groase de 1—2 mm,
obtuze, spre bază îngustate, rotunjite, sesile, glabre, palid verzi. Inflorescenţă
lată, foliată, puternic ramificată, cu flori în cime. Flori cu pediceli egali cu
caliciul sau aproape sesile, numeroase, distanţate. Sepale glabre, concrescute
la baza, alungit ovate, cărnoase, obtuze, verzi. Petale ovaL lanceolate, acute,
galbene, de cca 2—3 ori mai lungi decît sepalele (lungi de 3—4 mm) şi puţin
mai lungi decît slaminelc. Stamine 10, cu antere galbene; 5 stamine opuse
petalelor şi concrescute cu ele aproape pînă la jumătate. Solzi nectariferi alun
giţi, spre baza îngustaţi, spre vîrf bilobaţi. Folicule 5, glabre, ovat alungite,
egale cu stamineîe, verzui galbene, terminate cu stil drept, filamentos, la
început erecte, mai tîrziu puţin divaricate. Seminţe alungite, brune şi zbîrcite.
_ VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase şi pe stînci, în regiunile muntoase.
Răsp. în ţară: Comună în toată ţara în regiunile muntoase.
C B A S S rL A C .K A K 73
Variabilitalea. speciei
f. perdurans Murb. Beitr. Kl. Siidbosn. in Luuds Univ. Arsskr. XXVII (1891) 125.
— S . a n n u u m a. tectorum Schur Knum. pl. Transs. (.1866) 227. — Ramurile laterale înră
dăcinate şi prin aceasta planta poate deveni perenă. — R eg. A u t. M . ; Mt. «Ocsăm» pe
stînci (r. Ciuc). R eg. S ta lin : Sibiu pe ziduri, Cristian la biserică (r. Sibiu).
R ă s p. ge n. ; Europa, Groenlanda, Siberia dc V, Asia Mică, Caucaz, Iranul de N.
Genul 205. S E M P E R T I V TI M *) L.
Gen. pl. [ed. II (1737) 138, nr. 389], ed. V (1754) 209, nr. 538. —
U r e c h e l n i 1 ă.
Plante perene, ierboase, cu rozete bazale sferice sau stelate, formate din
frunze cărnoase, ascuţite, lanceolate, pînă la obovate. Din mijlocul rozetelor
nasc tulpini florifere, erecte, cu frunze cărnoase, alterne, sesile. Uneori de la
subţioara frunzelor bazale ale rozetelor nasc sloloni, pe care se formează
alte rozete, şi care formează mici pajişti. Inflorescenţa racem corimbiform,
cu ramurile terminate în cime. Flori de tipul 6 sau 12 (rar pînă la 20). Sepale 6
sau 12- -18, libere sau :b unite la bază. PeLale în acelaşi număr cu sepalele,
lanceolate pină la liniare, cu marginile ciliate, glanduloase sau neregulat fim-
briate, libere sau puţin unite la bază. formînd o corolă stelată sau eam-
panulată. Stamine in număr dublu decît al petalelor, dispuse in două
verticile; filamentele spre bază concrescute cu baza petalelor. Starninelc verti-
cilului extern opuse petalelor, iar cele ale verticilului intern alternează cu
petalele. Ovare în acelaşi număr cu petalele, libere, foarte rar puţin unite la
partea inferioară, prevăzute la bază cu cîte un solz nectarifer, dinţat, cili a L
sau întreg, terminate cu stile subţiri, 1a vîrf cu stigmat capi ta t. Ovule nume
roase, prinse pe linia de sudură. Fructe folicule polisperme, deschizîndu-se
prin crăpături longitudinale spre partea internă. Seminţe liniar alungite,
ascuţite, deschis brune.
Determi narea, speciilor

i a Petale galbene, rozee sau purpurii, in număr de J2 —10 (rar 10 sau 11),
împreună cu sepalele stelat d ivergente.....................,............................. 2
1 b Petale albe gălbui sau galbene, în număr de 6,împreună cusepalele
tubuloase sau campanulatc ........................................................................ 5
2 a Petale galbene.................................................................... 1. S. ruthemeum
2 b Petale rozee sau purpurii............................................................................. 3
3 a Frunze rozulare oval lanceolatepînă la liniarlanceolate, peambele feţe
sau cel puţin pe cea superioară rL scurt glandulos pubescente, pe margini
si la vîrf ciliat glanduloase ........................................... 2. S. montaniun
3 b Frunze rozulare obovat lanceolate sau euneat obovate, pe ambele feţe
glabre sau pubescente, dar nu glandulos pubescente, pe margini rigid
setos ciliate ....................................................................................................... 4
) De la cuvintele latine semper — totdeauna şi vivere = a trăi.

74 FLORA R .P .IÎ.
4 a Anterele staminelor externe cn formaţiuni de ovule mărunte. Frunzele

rozetelor şi ale tulpinilor inferioare pe faţă glabre. Rozeta bazală dez
voltată lată de 8— 15 c m ................................................... 3. S. tectorum
4 b Anterele staminelor fără formaţiuni de ovule. Toate frunzele pe faţă
glandulos pubescente (cu excepţia ssp. blandum, care succesiv devine
glabrescentă). Rozeta bazală mai m ică.......................... 4. S. Schlehani
5 a Rozctele vara extins stelate, concave pe faţa superioară, late de 6—12 cm.
Frunzele rozetelor ± glandulos pubescente. Sepale pe faţa inferioară
glandulos pubescente. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stolonii
şi rozetele sterile lip sesc................................................... 5. S. Heuffelii
-5 b Rozelele ± sferic închise, convexe pe faţa superioară, late de 2—4 cm,
rar mai late. Frunzele rozetelor glabre. Sepale pe faţa inferioară glabre
sau cu puţini peri^ setoşi. Petale de 3 tori mai lungi decît sepalele.
Stolonii cu rozete" sterile.......................... *................... 6. S. soboliferum
Secţia I. BUSEMPERVIVIJM Schonland in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III, 2 a

(1891) 32.
Flori de lipul 8—18, cu petale dispuse stelat şi cu marginea întreagă.
1. S. ruthenicum (Koch) Schnittsp. et C. R. Lehm. in Flora 38 (1855)

5; FI. U.R.S.S. IX (1939) 21. — S. globiferum Bess. var. ruthenicum Koch
Syn. ed. II (1843) 289. — S. globiferum L. Sp. pl. ed. I (1753) 464, p. p. —
S. Zelebori Schott in OBZ VII (1857) 245.— Exs.: FRE nr. 2770 a, b. —
I c .: Pl. 10, fig. 1.
21. Tulpini sulcate, de 20—35 cm, scurt glandulos păroase. Rozetele stelat
întinse, late de 3—6 (7) cm, cu frunze cuneat obovate, scurt acuminate, lăr
gite in treimea superioară, pe ambele feţe dens glandulos pubescente, pe margini
lung setos ciliate, cele externe mai mari decît cele interne. Frunze tulpinale
distanţate, alterne, eliptic lanceolate, pe ambele feţe glandulos păroase, cu
margini ciliate. Inflorescenţă laxă, corimbiformă, lată de cca 8—10 cm, cu
ramuri glandulos păroase şi cu multe fiori. Pediceli de 1,5 mm lungime. Bractei
liniare, ascuţite, fin păroase. Sepale 10—14, verzi, stelat divergente, lungi de
3 —4 mm, concrescute la bază, alungit ovat ascuţite, păroase pe faţa exterioară,
de 3—4 ori mai scurte decît petalele. Petale 10—14, dispuse stelat, libere, gal
bene, spre bază uneori violacee, îngust liniare, ascuţite, pe faţa inferioară şi
pe margini glandulos ciliate. Stamine 20—24, mai scurte decît petalele, cu
filamente lăţite, roze sau purpurii şi antere galbene. Solzii subcarpelari bom
baţi, cu aspect de glande. Fructe folicule db divergente, alungit ovate, cu
rostru lung şi drept, polisperme, dispers glandulos păroase. Seminţe alungit
ovale, brune, puţin mai lungi de 0,5 mm. — VII—VIII.
P l a n ş a 10. — 1. Sem pervivum ruthenicum (Koch) Schnittsp. et C.IL Lehm.—2. S .

soboliferum Sims, 2a. exemplar inie dc pe VI. « Oosem 2b,c. rozete. — 3. S. Schlehani
Schott, 3a. secţiunea frunzei tulpinale, 3b. secţiunea frunzei rozetei. — S. H eu ffeli
Schott, 4a. floare.
PL A N ŞA 10
CRASSULACEAU 77
Staţiunea. Stinci calcaroase în regiunile muntoase şi deluroase.

R ă s p . î n I a r ă : Reg. C lu j: Mţii Rodnei. Reg. S ta lin ; Oraşul Stalin pe munţi;
Mţii Făgăraşului: Mt. Suru (r. Sibiu). Reg. H u n edoara : Mţii Retezatului pe Y. Rîu Mare
(r. Haţeg). Reg. T im işo a ra : S vi ni ha (r. Orşova). Reg. G alaţi: Mucii? pe Ml. Suluc (r. Macin).
Reg. C onstanţa ; Niculiţel (r. Tulcea). Reg. B acău : Piatra Xeamţ pc Pietricica. — Reg.
Suceava: Stînca-Ştcfăneşti (r. Truşeşti).
f. ălbiduin Răv., f. nova in Add. IV. pag. 886. — Filamentele albe-gulbui, sau puţine
dintre ele purpurii numai la vîrf, imediat sub antere. - Reg. Suceava: Stînca-Ştei’ăneşti
(r. Truşeşli).
R ă s p . g e n. : Europa de SE.
2. S. inontânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 465. — Yerzişoară de munte.—

Hegyi kovirozsa. — Berg Hauswurz. — I c .: Pl. 11, fig. 2.
21. Tulpini lung glandulos păroase, de 5— 15 (25) crn, emiţînd la bază
stoloni cu numeroase rozete sterile. Rozele sferice sau ± stelate, late de 15 —
45 mm, cu frunze oval lanceolate pînă la liniar lanceolate, scurt acuminate,
verzi, uneori spre vîrf brune sau roşietice, pe ambele feţe sau cel puţin pe cea
superioară ± scurt glandulos pubescente, pe margini şi la vîrf ciliat glandu
loase. Frunze tulpinale lanceolate, ascuţite, glandulos păroase, in întregime sau
numai spre vîrf de culoare roşietică. Inflorescenţa corimb cu 3—11 flori stelate.
Sepale lanceolate, ascuţite, glandulos păroase, în întregime sau numai spre vîrf
roşii. Petale 12— 16, stelat divergente, liniar lanceolate, lungi de 10—20 mm,
de 2—4 ori mai lungi decît sepalele, glandulos păroase, roşii violete pină la
purpurii, cu o dungă mai închisă la mijloc, rareori galbene-albicioase. Stamine
purpurii sau violete, spre bază uneori glanduloase, mai scurte decît jumătatea
corolei. Solzi nectariferi rotunjit pătraţi, puţin crestaţi. Fructe folicule ±
divergente, dispers glandulos păroase, cu stil glabru. Seminţe alungite, brunii,
lungi de cca 0,5 mm. — VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase din regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. B a ia M a re: Mţii Maramureşului: Patredu, Farcău, Repedea;
Mţii Rodnei: Pietrosu Mare la Iezer şi pe creastă, Vf. Puzdrelor (r. Yişeu). Reg. C lu j :
Mţii Rodnei pe Corongiş, Inău şi Gişa. Reg. S ta lin : Mţii Bîrsei; Mţii Făgăraşului pe Suru
şi Arpaşu (r. Sibiu); Racoşu de Jos pc Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. H unedoara: Căpîlna
(r. Sebeş); Mţii Retezatului sub Lacul Zănoaga. Reg. T im işoara: In Banat pe stîncile
munţilor (Heuff.) Reg. P lo esti: Mt. Penteleu: pe Piatra Silvestrului, Piatra Şoimăriilor,
Piatra Lespezilor, Piatra cu Ulmi, Vf. Ghermecului, Piatra dintre Bîsce (r. Cislău). Reg.
B acău : Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Ciriibaba pe V. Bistriţa
Aurie, Pîr. Andronic (r. Vatra Dornei).
1 a Rozete sferice, late de 1—2 cm, cu frunze invers cuneat lanceolate
ssp. montanum Wettst. in Hegi FI. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 533. — în loca
lităţile amintite mai sus.
FLORA R .P .R .
var. păllidum Wettst. ap. Schinz et Kell. FI. Schw. II, ed. II (1905) 96.—
Petale albe gălbui sau albe. — M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, .Gorongiş. M ţii Făgă
raşului: Podrăgclu, Vîrtopu, Arpaşu.
î b Rozete ± adunate, mai late de 2 cm, cu frunze, mai ales cele externe, invers ovate,.
dilatate spre vîrf, aproape rotunjite şi scurt aristate
ssp. carpatioum Wettst. in Sched. FEAH X (1913) 25 n. nud. et in Engl. Prantl
Xat. Pflzfain. 2 Aufl. 18/a (1930) 422 cum descr. — S. heterophyllum Jâv. Magy„
fl: (1925) 456, non Ilazsl. — Reg. Aut. M . : Tuşnad pe stîncăria « Solyomko », Vf.
Ludmila (r. Giuc). Reg. Stalin: Racoşu de Jos (r. Rupea). Reg. Ploesti: Mt. Pentelcu
pe Piatra Lespezilor între cele doua Bîscc (r. Cislău). Reg. Bacău: Pasul Tulghcş
(r. Ceahlău).
Ob s . Wettstein în FEAH 1. c. afirmă că în Alpii de V creşte ssp. montanum,
în Alpii de E ssp. stiriacum Wettst. (cf. Hay. Fl. v. Steierm. (1909) 688) iar în
Carpaţi ssp. carpaticum.
Răs p. ge n. : Europa în Mţii Pirinei, Alpi, Carpaţi şi Balcani.
X 3. S. teetărum L. Sp. pl. ed. I (1753) 464; Fl. U.R.S.S. IX (1939)

17. — Urechelniţă — Fedeli kovirozsa. — Echlc Hauswurz. — MCubv^kh
KpoBejiLiiaH.— Ic.: Pl. 11, fig. 1.
4 . Tulpini mai ales spre vîrf glandulos viloase, de 40—60 (100) cm.
Rozete, vara, stelat întinse, late de 8—15 (20) cm, cu frunze obovat lanceolate,
de 3—6 cm lungime şi 1—2 cm lăţime, abrupt acuminate, verzi, spre bază
şi vîrf adeseori roşietice, glabre pe ambele feţe, neglanduloase, pe margini
rigid setos ciliate, cărnoase, plane pe faţa superioară şi convexe pe cea infe
rioară. Frunze tulpinale ovat spatulate, acuminate, cu vîrful brun-roşielic,
pc margini setos ciliate, pe ambele feţe răzleţ glandulos pubescente, mai ales-
cele din partea superioară a tulpinii. Inflorescenţa vilos glanduloasă, puternic
ramificată, cu numeroase flori, lată de 7— 10 (20) cm, formată din cime scor-
pioide adunate în corimbe terminale. Bractei liniare, ascuţite, păroase. Flori
de tipul 12— 16, în cea mai mare parte de tipul 13, cu diam. pînă la 2,5 cm. Caliciţi
lung de cca 8 mm, glandulos păros, pînă la mijloc divizat în foliolc spatulate,.
ascuţite. Petale dispuse stelat, liniar spatulate, lung acuminate, de 9— 12 mm
lungime, de 2 ori mai lungi decît sepalele, pe faţa inferioară şi pe margini cu
peri glanduloşi, pc fond alburiu cu o dungă roşie, lată şi i striată de-alungul
ei, avînd în general o culoare purpurie deschisă sau spălăcit roză. Stamine
24—32, mai adesea 26, mai scurte decît petalele, lungi de o—6 mm, cu fila
mente şi antere purpurii, cele interioare adesea transformate în ovule, iar cele
externe cu formaţiuni de ovule mărunte, degenerate. Solzi nectar iferi semicir
culari, verzi. Cârpele 12— 16, verzi, glandulos păroase, lungi de cca 7 mm, cu
rostru ascuţit, purpuriu şi glabru. — VII — IX.
Cultivată ca plantă ornamentală pe acoperişul caselor, pe ziduri şi pe
slîn carii, adesea subspontană.
Obs . Această plantă a fost publicată din mai multe localităţi din ţară ca plantă
spontană, ea fiind confundată cu S. Scklehani. Schur în Enum. pl. Transs. (1866) 22S
C R A S S rL A C E A E 79<
a deosebit 2 forme şi anume, f. normale, cu 12 stamine normale, concrescute cu petalele-

şi f. degcneratum> avînd toate staminele transformate în ovare pedicelate.
R ă s p . ge n. : Europa.
4. S. Schlehani Schott în OBW TII (1853) 12. — S. assimile Schott 1. c..

19. — S . rubicundum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 229. — S. hetarophylluin
Hazsl., non Jâv. — Borşişor. — Piroslo kovirozsa.— Exs.: FEAH nr. 1739
sub S. assim ili; FRE nr. 2772 a, b. — I c .: Pl. 10,- fig. 3, 3a, b ..
4 . Tulpini glandulos păroase, pînă la 30 cm. Rozete ± stelat întinse, late
de 3—6 cm, cu frunze cuneat obovate, lungi de 2— 5 cm şi late de 1—2 cm,,
brusc acuminate, verzi, spre vîrf roşietic glandulos păroase, pe margini şi spre
vîrf rigid setos ciliate. Frunze tulpinale numeroase, lanceolate, lung acuminate,
scurt păroase, de culoare roză, mai ales spre vîrf. Inflorescenţă cimă corim-
biformă, scurt glandulos păroasă, cu numeroase flori stelate. Sepale lanceolate,
unite la baza. Petale lanceolate, de culoare roză, la mijloc cu o dungă mai
închisă, spre margini albicioase, pe partea exterioară, mai ales spre vîrf
şi pe margini, glandulos ciliate, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stamine pur
purii sau violete, mai scurte decît petalele. Fructe folicule polisperme, ±
glabre, terminate cu rostru lung. Seminţe alungite, de culoare închisă. —
VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Stînci, mai ales calcaroase, din regiunea montană, subal-
pină şi alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Sighel; Mt. Pictrosu. Mare, V. Izvorului, V. Dra

cului, Poienile de Sub Munte la punctul Luhi, Măgura Rodnei (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii
Gilăului (r. Cluj); Moldovenşeti, Cheia Turului, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .:
Praid (r. Sîng. de Pădure); Miercurea Ciuc, Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Mereşti,
Cheile Vîrghişului (r. Odorhei). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Bran-Poartă (r. Codlea); Cri
stian (r. Sibiu); Mediaş, Vorumloc, Şeica Mică (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Sebeş; Mţii
Trăscăului pe Piatra Caprii şi Pialra Ceţii (r. Alba); Deva; Mţii Retezatului pe V. Rîului
Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Mt. Domoglcd, Băile Herculane, V. Dunării (r.Orşova).
Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului pe Capra Budei
şi în Cheia Gegiu. Reg. Ploesti: Mţii Bucegi: Urlătoarea, V. Cerbului, Strunga. Reg. Bacău:
Broştcni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Barnaru, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei)..
ssp. blândum (Schott) Hay. Prodr. Fl. bale. I (1927) 620. — S . blandum
Schott in OBW III (1853) 129. — S. tectorum Domk. 1. c. post., non alior. —
S. Michaelis Borsi Domk. in Bull. de l’Ecole Roy. Hongr. d’Hortic. I
(1935) 28.
Frunzele rozetelor la început ± pubescente, devenind succesiv glabres-
cente sau glabre.
Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud); Valea Drăganului (r. Huedin);:.
Cheia Turzii, Turda, Colţii Trăscăului, Cheia Colţeşti (r. Turda); Someşul Rece (r. Cluj)
Mt. Vulcan lîngă Abrud (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Praid (r. Sîng. de Pădure); Dedav
Lunca Bradului (r. Topiiţa); Mţii Hăghimaşu Mare şi « Ocsem » (r. Ciuc); Cetatea « Rap-
80 FLORA R .P .R .
sonne », Mereşti {r. Odorhei). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Dl. Stejerişului, Mt. Piatra Mare,
Mt. Piatra Craiului la Vf. Baciului (r. Codlea); Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului, iloghiz
(r. Rupea); Făgăraş; Turn» Roşu, Sibiu ţr. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra
Caprei, Gulda (r. Alba';. Reg. Timişoara: .ML. Domogled (r. Orşova). Reg. Piteşti: Valea
Mare, Dîmbovicioara {r. Muscel). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi, Sinaia la Stinca Sf. Ana;
Sturzeni (r. Tîrgovişto). Reg. B a c ă u Tulgheş la Pietrele Roşii (r. Ceahlău).
Răsp. g e n . : Europa centrală şi dc S.
Secţia II JOVISBÂRBA DC. Pl. rar. jard. Geneve (1822) nr. 21, obs. (Jovibarba),
Prodr. III (1828) 413, p.p., emend. et corr.
Flori de tipul 5 -6, campanulate. Petale îndreptate în sus şi fimbriate.
5. S. Heuîîelii Schott in OBVV II (1852) 18.- S. patens Gris. et Schenk

lt. hung. in. Wiegm. A.rch. XVIII, 1 (4852) 315. — Exs.: FRE nr. 2769.—
Ic.: Pl. 10, fig. 4, 4a.
4-. Tulpina înaltă de 30 cm, în partea superioară glandulos viloasă. Rozete,
vara, stelat întinse, concave pe faţa superioară, late de 6— 12 cm, cu frunze
alungit obovate, cele exterioare mult mai mari decît cele interioare, acute, pe
ambele fele scurt glandulos pubescente, uneori glabrescente, pe margini dens
setos ciliate, lungi pînă la 5,5 cm şi late pînă la 1,5 cm. Frunze tulpinale
ovate, cu baza cordată, serniamplcxicaule, acuminate, ± glandulos pubescente.
cu margini ciliate, adeseori, mai ales cele superioare, roşietice. Inflorescenţă
cima corimbiformă, scurt glandulos păroasă, cu numeroase flori campanulate,
de obicei de tipul 6. Sepale alungit lanceolate, pe faţa inferioară glandulos
pubescente şi pe margini glandulos ciliate. Petale de 2 ori mai lungi decît sepa-
lcîe, îngusl lanceolate, erecte, ochroleuce, ciliate, la vîrf 3-dinţate, cu dintele
mijlociu mai lung. Stamine galbene, puţin mai scurte decît petalele. Fructe
folicule polisperme, glabre, pe muchii glandulos ciliate. Seminţe alungit
ovale, brunii. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe dealuri stîncoase în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş. Reg. Aut. M . : Mt. Ilăghi-
maşu Mare şi «Ocs£m », Miercurea Ciuc (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului, Mt. Postă-
vuru, Zărneşti, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Mţii Făgăraşului, Mţii Sibiului: pe Dl.
Caprei şi Piatra Şoimului, Rîu Sadului, Cristian, Cisnădia, Cisnădioara (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Mţii Retezatului: Lăpuş, Gura Zlata, Rîu Mare, Mt. Toineasa (r. Ilaţeg);
Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Băile Ilerculane, Me-
hadia (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă);
Mţii Cernei in V. Ţeşnei (r. T. Scvcrin); Porceni la ieşirea Jiului din Surduc, Dainici
(r. Tg. Jiu): Peştera Polovraci (r. Novaci). Reg. Piteşti: Mt. Foarfecă, Mt. Cozia la Mrea
Stînişoara, Masa lui Traian în V. Oltului, Brezoi pe Mt. Naroţu (r. Rm. Yîlcca); Mţii Făgă
raşului: Negoiu, Pallina, Cheia Argeşului la Arefu (r. Curtea de Argeş); Rueăr pe Mt.
Gliimbavu şi la Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi în V. Horoabei
(r. Pucioasa). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău la Panaghia.
Răsp. g e n. : Europa de SE, Balcani.
CRARSTJLACEAE 81
6. S. soboliferum Sims in Gurt. Bol. Mag. XXXV (1812) tab. 1457;

Fl. U.R.S.S. IX (1939)23. — S. Simonkaianum Deg. in MBL I (1902) 134.—
E x s.: FEAII nr. 1305; FRE nr. 2771 sub f. hirt. — I e .: Pl. 10, fig. 2, 2 a—c.
4 . Tulpini înalte de 10—25 cm, 4; glandulos păroase. Rozete ± sferice,
convexe pe faţa superioară, vara puţin stelate, de 2—4 cm în diam., cu frunze
cuneat obovatc pînă la oblanccolat ovate, mai late în treimea superioară
(6—12 mm), acute, glabre pe ambele feţe, pe margini alungit setos ciliate, căr
noase, de un verde deschis. La baza rozetelor se găsesc stoloni purtători de
rozete sterile, palide. Frunze tulpinale lanceolate, sesile, glabre pe ambele
feţe, pe margini ciliate, spre vîrf adeseori roşietice. Inflorescenţa corimbiformă,
compactă, de 5—7 cm în diam., cu multe flori campanulate, de tipul 6. Bractei
lanceolate. Sepale 6, oval lanceolate, lungi de 7— 10 mm, spre vîrf puţin roşietice,
pe ambele feţe sau numai pe faţa inferioară glabre sau aproape glabre, pe
margini puternic rigid setos ciliate. Petale 6, liniar alungite, erecte, aproape de
3 ori mai lungi decît sepalele, palid galbene sau verzui, pe ambele feţe scurt
glandulos păroase, pe margini, mai ales în partea superioară, inegal glandulos
fimbriate, la vîrf 3- sau multidentate. Stamine 12, mai scurte decît petalele,
cu filamente verzi, spre bază rar glandulos păroase şi antere galbene. Solzi
nectariferi aproape pătraţi, slab cmarginaţi, verzi, de cca 1 mm lungime. Fructe
folicule erecte, polisperme, glandulos păroase, treptat îngustate în rostru
lung, aproximativ cît jumătatea fructului. Seminţe alungite, brunii. —
VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Stînci, mai ales calcaroase, în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Pietriceaua, Prislopaşu, Jurcscu, Greben,
M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Corhele Pietrosului, Corongiş. M ţii Ramului: Piatra Zim
brului, Mt. Adam şi Eva (Pojorîta, r. Cîmpulung). Mţii Călimani. M ţii Bistriţei: Cheile
Bîrnarului, V. Bicazului, Surduc, Piatra Bîrnadului, Poliţele Bardosului, Cupaş, Piatra
Ciuliii, Piatra Luciului, Suhărzelu, Mt. Ceahlău (Piatra Lată, Piatra Detunată, Ocolaşu
Mare şi Mic), Bicaz pe Piatra Corbinei. Mţii Giurgeului: Pietrele Roşii (Tulgheş, r. Cea
hlău); Lacul Ghilcoş, Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem », ML. « Terko ». M ţii Tarcăului:
Tărhăuşu. M ţii Birsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului, Mt. Tîmpa (Oraşul Stalin).
Mţii Bucegi: pe vers. transilvănean. M ţii Făgăraşului: Suru. M ţii Sibiului: la Rîu!
Sadului (r. Sibiu). M ţii Sebeşului: V. Sebeşului spre Tău, Prigoana. M ţii Trăscăului:
Piatra Caprii, Piatra Craivii. M ţii Gilăului: Piatra Vulturese şi Mt. Scăriţa (Poşaga,
r. Turda).
f. hirtcllum (Schott) Jâv. Magy. fl. (1925) 458. — S. hirtcllum Schott in Verh. SVN
(1857) 171. — E xs.: FRE nr. 2771. — Frunze tulpinale mai înguste, păroase. — M ţii
Rodnei: Corongiş. M ţii Ramului: Rarău. Mţii Bistriţei: Ceahlău. M ţii Giurgeului: Mt.
«Ocsem», Mt. Vid, Piatra Singuratică. M ţii Bihorului: Piatra Muncelului.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele rozetelor se pot folosi ca salată.
Răsp. g e n. : Europa, Asia de N.
82 FLORA R .P .R .
Obs . A mai fost citat din mai multe locuri de pe teritoriul R.P.R. de către
autorii mai vechi şi S. hirtum L., însă prezenţa acestei specii n-a fost confirmată prin
cercetările mai recente.
Observaţii asupra unor s p e c i i critice de Sempervivum *).
în lucrarea lui Domokos I .: « Sempervivum tanulmănyok » (în Bull. de l’Ecole Roy.
Ilongr. d’Horticult. I (1935) 26 şi II (1936) 38) se fac consideraţii sistematice asupra
unor specii de Sempervivum, citîndu-se şi cîteva specii şi hibrizi de pe teritoriul R.P.R.,
care încă nu s-au confirmat la noi. în cele de mai jos, redăm rezultatul cercetărilor
publicate ale lui Domokos.
1. După literatura clasică, frunzele speciei S. Scklehani sînt păroase pe ambele fele,
iar frunzele ssp. blandum sînt glabre sau glabrcscente pe feţe şi numai pe margini păroase.
După Domokos, criterii sigure pentru S. tectorum sînt: frunze glabre pe ambele fele
numai pe margini ciliate şi petale striate cu roşu, iar pentru S. Scklehani: frunze pubes
cente pe ambele fele şi petale cu o singură dungă lată, colorată în roz. Apoi, la S. Mickaelis
Borsi (Scklehani x tectorum. Doink.) frunzele sînt scurt pubescente, însă petalele striate
cu roşu. Deci, după Domokos, ssp. blandum ar cuprinde atît pe S. tectorum cît şi pe S.
Scklehani x tectorum. Constatările autorului sînt bazate în primul rînd pe plantele ce
vegetează abundent în Cheia Turzii. Acestea au fost însă contestate de noi (în Enum.
pl. vase. din Cheia Turzii (1939) 252—258) şi astfel problema rămînc deschisă, necesillnd
precizări noi.
2. Plantele noi publicate de Domokos, Cu descrierea lor, sînt următoarele:
S. banaticum Domk. in Bull. Ecole 1. (1936) 39.
Rozete extinse pînă la 10 cm, cu frunze liniare, brusc acuminate, primăvara sau
vara brun roşietice, glabre, ciliate pe margini, lungi de 4—5 cm, late de 1,5 cm în
treimea lor superioară. Frunze tulpinale des şi scurt pubescente. Inflorescenţă înaltă
pînă la 30 cm, cu flori late de 2,5 cm, 13 —14-mere. Caliciu des glandulos pubescent.
Antere roze. Cârpele verzi, pubescente, cu stigmat palid roz. Petale lanceolate, ciliate
pe margini, pc dos des glandulos pubescente, pe faţă glabre, albe, la mijloc cu o dungă
roză, lată. — V II—VIII. — Se deosebeşte de S. tectorum prin dunga roză palidă a
petalelor, iar de S. Scklehani prin frunzele glabre. — Reg. Timişoara: pe stînci riolitice
pe Dl. Trescovăţ în apropierea comunei Sviniţa, 700 m. (Domokos).
S. Degeniamim Domk. 1. c. 40 = banaticum x ruthenicum.
Rozeta lată de 8 —10, expansă. Frunze asemănătoare cu cele ale lui S. banaticum,
dar mai late ( —2 cm), bruniu roşietice, pe ambele feţe des alb tomentoase. Inflores
cenţă şi flori ca la S. banaticum, 13 —15-mere. Petale rozee, cu strii roşii. Antere palid roze
sau gălbui. — lieg. Timişoara: între‘părinţi pe Dl. Trescovăţ lîngă Sviniţa (Domokos).
S. brunncifălium (Praeg.) Domk. 1. c. — S. Scklehani var. brunneifolium Praeg. An
account. of Mie Semperv. Group. (1932) 36.
Rozetă stelat extinsă, lată pînă la 8 cm. Frunzele tinere, mai ales cele din roze
tele stolonilor tinere, pubescente pe ambele feţe. Rozetele şi frunzele mature glabre,
ciliate pe margini, lungi de 4 —5 cm, late de 1,5 cm în treimea superioară, liniare, brusc
acuminate, bruniu roşii. Frunzele inflorescenţei brusc acute, scurt pubescente pe ambele
*) De Acad. E. I. N y â r â d y.
P l a n ş a 11. — 1 . Sempervivum tectorum L. — 2. S. montanum L. — 3. Saxifraga

aizoides L., 3a. exemplar fructifer, 3b. fruct mărit. — 4. Kerria japonica (L.) DC. — 5.
Bergenia crassijolia (L.) Fritscli. — 6. Saxifraga sarmentosa L.
P L A N ŞA 11
SAXI FRAGACEAE 85
feţe. Inflorescenţa înalta pînă la 30 cm, ramificată în partea superioară. Floarea lată
pînă la cm, 13 —14-meră. Caliciu des şi scurt glandulos pubcscent, cu lacinii acute.
Petale pe dos des glandulos pubescente, glabre pe faţă, palid rozee, şi mai ales la
mijloc striate cu roşu. Stamine la bază ± pubescente, roşii, cu antere roze. Cârpele
verzi, pubescente. — V II—VIII. Se deosebeşte de S . tecto ru m prin frunzele tinere
pubescente, iar de S . S c k le h a n i prin petalele striate cu roşu. — R eg. T im iş o a ra ; Dl. Stara
Sviniţa pe stîncăriile nisipoase, în pinet. Colectată de Degen în 1917. Lloyd Praeger a
primit această plantă de la Degen şi în lucrarea sa (1. c.) a descris-o greşit ca var. de
la S . S ck leh a n i (Domokos).
X S. Michaelis Borsi Domk. 1. c. I (1935) 28 = S ck leh a n i X tectorum . — Frunzele
rozetelor pubescente sau mai tîrziu glabrescente. Petale rozee, striate cu roşu. — R e g .
C lu j: Cheia Turzii şi Colţii Trăscăului pe stînci calcare, între părinţi, frecventă (Domokos).
— Acest hibrid îl considerăm sinonim cu S . S ck leh a n i ssp. b lan du m .
Fam. 46. SAXIFRAGACEAE*) DC.

Prodr. IV (1830) 1.
Plante perene sau bisanuale, rar anuale, ierbacei sau lemnoase. Frunze
foarte diferite ca formă, întregi sau partite, alterne, opuse sau cele bazale în
rozetă. Stipelele lipsesc. Inflorescenţa raceme sau panicule, mai rar flori soli
tare. Flori cu simetrie radiara (actinomorfe), rar cu tendinţe de simetrie
bilaterală (zigomorfie), foarte rar unisexuale prin avortare, de obicei herma
frodite, de tipul 5, mai rar de tipul 4, cu periant dublu, rareori cu periant sim
plu in urma reducerii petalelor. Receptacule bombate, plane sau concave,
in ullimul caz ovarul este concrescut cu receptaculul în partea inferioară sau
pe toată lungimea. Sepale 5, rar 4, ^ unite la bază. Petale 5, rar 4, libere,
uneori lipsesc. Stamine 5, 8, 10, în general cît dublul sepalelor, mai
rar în acelaşi număr sau numeroase. Uneori se află şi staminodii cu glande lung
pedicelate. Cârpele 2, rar 3—5, de obicei unite între ele, formînd un ovar supe
rior, semiinferior sau inferior, rareori sînt libere şi în acest caz sînt în
acelaşi număr cu petalele. Ovar 1—2-locular, rareori multilocular, în fiecare
lojă cu numeroase ovule anatrope, cu placentaţie parietală sau axilară. Stile
în număr egal cu al carpelelor libere, rar concrescute la bază sau lipsesc şi în
acest caz cu stigmate sesile/Fructe capsule polisperme, loculicide sau septicide,
mai rar bace. Seminţe mărunte, numeroase, bogate în endosperm, cu embrion
mic, drept şi cu tegument fin ţepos, reticulat sau granulat.
Familia este reprezentată prin cca 75 genuri cu peste 800 de specii, răs-
pîndite mai ales în zona temperată a emisferei nordice.
1 a Plante ierbacei ............................................................................................. 2
1 b Arbuşti .......................................................................................................... 6
2 a Flori solitare, terminale, mari, cu 5stamine fertile, alternînd cu 5 sta
minodii simple sau cu cili terminaţi cu glande .......... 208. Parnassia
2 b Flori dispuse în raceme saupanicule, rarsolitare. Stamine 8 sau 10.
Staminodiile lipsesc......................................................................................... 3
86 FLORA R -.P .R .
3 a Flori de tipul 4, prevăzute numai cu caliciu. Stamine 8, la florile din virf

10. Inflorescenţa înconjurată cu bractei galbene. .207. Chrysosplcnium
3 b Flori de tipul 5, cu caliciu şi corolă. Stamine deobicei10...................... 4
4 a Frunze compuse (triternate)................................................................ Astilbe
4 b Frunze întregi sau palmalifidate.................................................................. 5
5 a Frunze mari, lungi pînă la 30 cm, pe toată suprafaţacu glande pluricc-
lulare punctiforme. Flori roşii, liliachii, rar albicioase .......... Bergcnia
5 b Frunze cel mult de 10 cm lungime, lipsite de glande, uneori numai spre
vîrf sau pe margini glandulos punctate. Flori albe, verzui, galbene
sau puţin roşietice............................................................... 206. Saxifraga
6 a Florile de la marginea inflorescenţei mult mai mari şi sterile
Hydrangca
6 b Toate florile egale şi hermafrodite 7
7 a Frunze palmalilobale. alterne. Fructul bacă. 209. Ribes
7 b Frunze întregi, opuse. Fructul capsulă....................................................... 8
8 a Stamine 10. Plante cu peri stelaţi pe lăstari, frunze şi receptacule
Deutzia
8 b Stamine 20—40. Plante fără peri stelaţi............................. .Philadclphus
Genul A S T I L B E * ) Hamilton
in D. Don Prodr. Fi. Nepal. (1825) 210. • Hoteia Morr. et Decne. in
Ann. Sc. Nat. Paris, II, Ser. II (1834) 316, tab. 11.
Plante ierbacei, perene, mari, cu tulpini simple. Frunze bi-sau triternate;
foliolele cu margini serate. Flori hermafrodite sau unisexuate, mici, foarte
numeroase, în inflorescenţe terminale racemiforme. Caliciu campanulat din
5, rar 4 sepale unite la bază. Corola din 4—5 petale sau lipsă. Stamine 5 sau
8—10, cu filamente lungi şi antere cordiforme. Ovar din 2 -3 cârpele ± con
crescute sau libere, cu numeroase ovule în fiecare lojă, cu 2 stigmate scurte,
aproape sesile. Fructul capsulă bilobată, rareori trilobată.
■X- A. japonica (C. Morren et Decne.) A. Grav in Hook. Lond. Journ. Bot.
II (1843) 124. — Hoteia japonica C. Morren et Decne. 1. c. 317.
4 . Tulpini înalte pînă la 50 cm, glabre. Frunze bazale peţiolale, triternate,

cu foliole lanceolaLe, acute, ascuţit dublu serate, glabre, lucitoare pe faţa supe
rioară. Flori de tipul 5, mici, albe, scurt pedicelate, în inflorescenţe terminale
racemiforme. — VI—VII.
Staţiunea. Cultivată prin grădini şi sere.
Răsp. g e n . : Japonia.
*) Din grecescul a = fără, şi stilbe = luciu.

S A X IF R A G A C E A E 67
Genul B E R G E N I A * ) Mnch.
Melh. (1794) 664.
Plante ierbacei, cu tulpini lipsite de frunze, terminate cu inflorescenţe dense,
corimbiforme. Frunze mari, lungi pînă la 30 cm, pe toată suprafaţa lor cu
glande pluricelulare punctiforme, peţiolate, pieloase, în rozete bazale. Flori
de tipul 5, cu sepale concrescute la bază, dar neconcrescute cu ovarul. Corolă
campanulată din petale libere, roşii, liliachii, rozee, rar albicioase, cu foveole
nectarifere. Stamine 10. Ovar cu 2—3 loje, terminat cu 2—3 stile. Fructul
capsulă.
B. crassifolia (L.) Fritsch in Verh. ZBG Wicn X X X IX (1889) 575; Fl.

I'.R.S.S. IX (1939) 137. — Saxifraga crassifoliaL. Sp. pl. ed. I (1753) 401. —
Bergenia bifolia Mnch. 1. c . — Ic.: PL 11, fig. 5.
4 . Rizom cărnos, repent. Tulpini groase, glabre, fără frunze, înalte pînă
la 50 cm. Frunze în rozete bazale, lucioase, glabre, cu limb lat eliptic, ovat,
rar obovat, cu baza rotunjită sau cordată, pe margini fin crenate, pe faţa
inferioară cu numeroase glande punctiforme, lung de 3—35 cm şi lat de
2,5—30 cm, cu peţiol lat, ± de aceeaşi lungime cu limbul, la bază cu stipele
membranoase. Flori de obicei cîte 2, cu pediceli roşietici, lungi de 3—4 cm,
fără bractei, în inflorescenţă densă, corimbiform paniculată. Caliciu campanulal,
glabru, divizat pînă la mijloc în lobi ovali, cu vîrful rotunjit. Petale obovate
sau lat ovate, roşii liliachii, multinervate, cu cîte o foveolă nectariferă, spre
vîrf abrupt rotunjite. Stamine 10, mai scurte decît stilul, dar mai lungi decît
caliciul. Ovar semiinferior. Fructe capsule ce se deschid prin sudura ventrală.
Seminţe numeroase, netede şi glabre, de 1,5—2 mm lungime. — V—VII.
Cultivată frecvent ca plantă ornamentală prin grădini.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rizomul şi frunzele conţin cantilăţi însemnate de substanţe
lanante.
R ă s p . g e n . : Asia centrală.
Genul 206. S A X I F R A G A * * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 131, nr. 368], ed. V (1754) 189, nr. 494. — O c h i i
şoricelului.
Plante perene, rar anuale sau bianuale, ierbacei, izolate sau formînd
pajişti sau perne. Frunze uneori subţiri, adesea cărnoase şi coriace, alterne,
rar opuse, cele bazale adeseori formînd rozete, cele tulpinale depărtate, evi
dent peţiolate sau cu limbul trecînd pe nesimţite în peţiol, foarte variate ca
formă (rotunde, alungit ovate, obovate, cuneate, lanceolate, liniar lanceolate,
întregi sau crestate, tripartite sau multipartite, etc.). Bractei de obicei simple,
*) După numele lui K. A. Bergen (1704—1760), profesor de botanică la Frankfurt.

**) De la latinescul saxum — stîncă, şi[frango = a sparge, deoarece rădăcinile unor
specii se înfig în crăpăturile stîncilor.
88 FLORA R .P.R .
sesile, adesea setacee. Flori ± hermafrodite, pedicelate, dispuse în raceme

simple, corimbe sau panicule (foarte rar solitare), albe, verzui, galbene sau
± roşietice. Sepale 5, libere sau ± concrescute la bază formînd un tub, erecte,
patente sau reflecte. Petale 5. Stamine 10, cu filamente libere, filiforme, mai
rar lăţite, şi antere rotunde sau lunguieţe, cu deschidere laterală. Cârpele 2
(rar 3—5), formînd un ovar bilocular (rar 3—5-locular), superior, semiin-
ferior sau inferior, liber sau concrescut cu receptaculul, cînd acesta are formă de
cupă. Ovule numeroase, anatrope, cu placentaţie axilară. Stile 2, libere, la
început conivente, mai tîrziu patente sau reflecte, persistente. Fructul capsulă
biloculară, bicornută, însoţită de caliciul persistent, deschizîndu-se loculicid
în 2 valve. Seminţe numeroase, mici, lunguieţe sau rotund obovate, cu tegu
mentul ± tuberculat.
1 a Plantă cu stoloni lungi, filiformi, din loc în loc cu frunze. Frunzele
bazale peţiolate, orbiculare, setos păroase, digitat alb nervate. Flori
cu simetrie bilaterală (zigomorfe). Plantă de ghiveci . .24. S. sarmentosa
1 b Plantă fără stoloni lungi şi filiformi. Flori cu simetrie rad iară (ac-
tinomorfe) ...................................................................................................... 2
2 a Frunze tulpinale opuse şi decu sate........................................................ 3
2 b Frunze tulpinale alterne sau b p sesc........................................................ 4
3 a Frunze alungit lanceolate, de la mijloc patent răsfrînte, cu 3—5 gropiţe
punctiforme. Sepale neeiliate pe m argini............................... 13. S. retuşa
3 b Frunze obovate, numai spre vîrf puţin patent răsfrînte, cu 1—3 (rar 5)
gropiţe punctiforme. Sepale ciliate pe margini.. 12. S. oppositifolia
4 a Frunze groase, rigide, nedivizate, pe margini cu o dungă albă cartila
ginoasă şi cu gropiţe punctiforme, ± acoperite cu cruste calcaroase. 5
4 b Frunze ierbacei, de diferite forme, fără dungă cartilaginoasă şi fără
gropiţe pe margini (excepţie S. bryoides, care are 1 gropiţă sub vîrf
şi S . aizoides, cu 1 (rar—5) gropiţe)..................................... .................. 8
5 a Flori albe, uneori cu puncte roşietice.................................................... 6
5 b Flori galbene sau brune roşietice............................................................ 7
6 a Plante foarte dens ccspitoase, cu rozete alungite din frunzele din anii
trecuţi. Frunze rozulare şi tulpinale cu marginea cartilaginoasă întreagă,
cu 7— 11 gropiţe. Petale 7-nervatc....................2 0 . S. Rocheliana
6 b . Plante izolate sau ± dens cespitoase, cu rozete scurle fără frunzele
din anii trecuţi. Frunze rozulare şi tulpinale cartilagineu serate, cu dinţi
acuminaţi şi numeroase gropiţe. Petale 3—5-nervate. .15. S. aizoon
7 a Tulpini numai spre vîrf cimos paniculate. Rozete mici, de 2—4 cm în
diam., cu frunze ligulat spatulate, lungi de 0,5—2 cm, cu margini
cartilaginoase, întregi, spre bază nefimbriate, cu 7— 11 (23) gropiţe,
cu vîrful obtuz sau a c u t.......................................... 21. S. luteo-viridis
7 b Tulpini de la bază racemos sau piramidal paniculate. Rozete mari,
de 5—15 cm în diam., cu frunze hgulat spatulate sau oblanceolat cune-
ate, lungi de 2— 5 (6) cm, cu margini cartilaginoase, în partea inferioară
SAXIFRAGACEAE 89
dens şi lung fimbriate, cu numeroase gropiţe, spre vîrf obtuz rotunjite

şi ± emarginate ................................. . ..........'................. 16. S. demissa
8 a Frunze liniar lanceolate, subulatc, sub vîrf cu o gropiţă punctiformă
(rar pînă la 5 gropiţe pe m argini)................................................................ 9
8 b Frunze de alta formă şi lipsite complet de gropiţe........................... 10
9 a Tulpini dens cespitoase, cu ramuri florifere erecte, uniflore, înalte
pkiă la 8 cm, la bază cu rozete mici, globuloase, dens foliate. Frunze
rigide. Flori albe sau albe g ă lb u i....................................... 14. S. bryoides
9 b Tulpini lax cespitoase, ± ascendente, multiflore, înalte pînă la 20
(30) cm, lipsite de rozete evidente. Frunze groase, cărnoase, simple.
Flori galbene, cu puncte portocalii................................... 11. S. aizoides
10 u La subţioara scvamelor radicale între rădăcini se află bulbili mici.
Rizom scurt ............................................................................................. 11
10 b La subţioara scvamelor radicale între rădăcini nu se află bulbili mici.
Rizom cilindric, lu n g ............................................................................ 13
11 a Subţioara frunzelor tulpinale şi bazale cu bulbili axilari................... 12
11 b Subţioara frunzelor tulpinale fără bulbili axilari.......... 6. S. carpathica
12 a Tulpini uniflore. Frunze glabre. Petale alungit obovate, cu vîrf emar-
ginat, pe faţa superioară neglanduloase........................... 5. S. cernua
12 b Tulpini pauciflore, cu (3) 5—7 flori. Inflorescenţa îndesuit umbeliformă.
Frunze glandulos păroase. Petale alungit obovate, cu vîrful întreg,
pe faţa superioară glanduloase....................................... 7. S. bulbifera134567
13 a Frunze bazale peţiolate, rotund reniforme, cu baza ± cordată sau
trunchiate, crenat dinţate saulo b a t e ................................................. 14
13 b Frunze bazale alungit ovate, liniare, cuneate, obovat cuneate, lanceolate,
nu sînt cordate, nici reniform e........................................................... 16
14 a Plante anuale sau bianuale. Tulpini subţiri, fragede, ascendente sau
procumbente. Petale galbene sau gălbui.................... 2. S. cymbalaria
14 b Plante perene. Tulpini groase, rigide, erecte. Petale albe, purpuriu
punctate ..................................................................................................... 15
15 a Tulpini în partea inferioară ca şi frunzele ± lung patent hirsute
(perii moi articulaţi), în partea superioară glandulos păroase. Frunze
bazale crenat serate. Petale lungi de 6—9 mm, de 2—3 ori mai lungi
decît caliciul.................................................................... 22. S. rotundifolia
15 b Tulpini în partea inferioară, ca şi frunzele, ± glabre, în partea supe
rioară slab glandulos păroase. Frunze bazale acut serate. Petale lungi
de 9—12 mm, de 3— 4 ori mai lungi decît caliciul.. 23. S. heuchcrifolia
16 a Baza tulpinilor florifere fără lăstari sterili, terminaţi cu rozete frun-
zoase. Plante necespitoase ...........................................................................17
16 b Baza tulpinilor florifere cu lăstari sterili iernatici, terminaţi cu rozete
de frunze. Plante ± cespitoase............................................................ 19
17 a Plante perene, cu tulpini nefoliate şi- neramificate. Frunze bazale lat
eliptic obovate sau alungit obovate. Petale verzui, cu margini roşietice,
egale cu sepalele................................................................ 18. S. hieraciilolia
17 b Plante anuale sau bianuale, cu tulpini foliate şi ramificate. Frunze
1)0 FLORA R .P.R .
bazale cuneate, 3—5-fidate. Petale albe, cel puţin de 2 ori mai lungi
decît laciniile caliciului............................................................................ 18
18 a Frunzele bazale lipsesc în timpul fructificării. Pedicelii de 2—4 ori
mai lungi decît caliciul. Capsule ovate, cu baza rotundă
3. S. tridactylites
18 b Frunzele bazale se află în timpul fructificării. Pedicelii ± egali cu
caliciul sau puţin mai lungi. Capsule piriforme, cu baza atenuată
4. S. adscendcns
19 a Frunzele de la baza tulpinilor florifere nu formează rozete evidente.
Petale galbene..................................................... 1. S. Hirculus
19 b Frunzele de la baza tulpinilor formează rozete evidente. Petale albe
sau gălbui..................................................................................................... 20
20 a Frunzele rozetelor întregi, crenate sau dinţat serate...................... 2t
20 b Frunzele roze Lei or la vîrf 2 - -7-fidate............................................... 23
21 a Frunzele rozetelor cuneat lanceolate sau obovat cuneate, întregi, cel
mult unele dintre ele cu vîrful 3-dinţat. Sepale unite la bază, concres
cute cu ovarul, erecte sau patente............................... 8. S. androsacea
21 b Frunzele rozetelor cu marginea crenată sau dinţat serală. Sepale libere,
neconcrescute cu ovarul, sprefructificarereflecte................................... 22
22 a Frunzele rozetelor peţiolate, cuneat spatulate, obtuze, crenate. Petale
eliptice, obtuze, albe, uneori spre bază galben punctate. Filamentele
staminelor dilatate spre vîrf....................................... 19. S. cuneifolia
22 b Frunzele rozetelor lat atenuate, cuneat obovate sau spatulat cuneate,
dinţat serate. Petale ovat lanceolate, albe, spre bază cu 2 pete galbene.
Filamentele staminelor îngustate spre v î r f .......................17. S. stellaris
23 a Frunzele rozetelor lat cuneat flabelate, spre vîrf 3—7-fidate. Laciniile
caliciului mult mai lungi decît tubul. Petale albe, lungi de 1 — 1,5 cm,
de 2—3 ori mai lungi decît caliciul', atenuate într-o unguiculă lungă
10. S. cymosa
23 b Frunzele rozetelor alungit spatulat cuneate, la vîrf 2—3-(5) fidate.
Laciniile caliciului ± delungimea tubului. Petalegălbui spălăcite,
de 5—6 mm lungime, întrecînd lungimea caliciului, fără unguiculă
lungă.................................................................................... 9. S. moschata
Secţia I. HIRCULUS (Ilaw.) Tausch Hort. canal. (1831) 1. — Hirculus Haw. Enum.
Sax. (1821) 40, pro gen.
Tulpini florifere foliate. Frunze de obicei cu marginea întreaga. Peri pluricclulari.
Petale galbene, uneori portocaliu punctate. Ovar superior. Capsula cu stilc îndepărtate,
deschizîndu-sc numai spre vîrf pînă la 1/3 sau 1/2. Seminţe fusiforme'.
1. S. Hirculus L. Sp. pl. ed. I (1753) 402; Fl. U.R.S.S. TX (1939)

160. — Exs.: FRE nr. 551 a, b. — I c .: Pl. 12, fig. 1, la.
P l a n ş a 12. — 1 . Saxifraga Hirculus L., la . exemplar cu floare solitară. 2.

S. cymbalaria L. — 3. S. tridactylites L., 3a. exemplar pitic. — 4. S. adsccndens L.
f. rarnosissima (Schur) >Simk.. 4a. exemplar mic. —5. S. bryoides L., 5a. capăt de stolon,
mărit.
P L A N ŞA 12
S A X IF llA GACE AE 93
4 . Tulpini simple, erecte, înalte de 10— 40 cm, izolate sau cîteva la un loc,
formînd tufe, in parlea inferioară aproape glabre, în cea superioară aco
perite cu peri deşi, roşcaţi, la bază cu lăslari sterili terminaţi în rozete, pros-
trali sau ascendenţi, ± roşietic viloşi, depărtat foliaţi. Frunze bazale lanceolate,
plane, obtuze, glabre sau glabrescente, cu marginea întreagă, lungi de 1—3
cm, late de 3—5 mm, îngustate în peţioli lăţiţi, acoperiţi cu peri roşietici,
neformînd la bază rozete evidente; cele tulpinale numeroase, apropiate între
ele, liniar lanceolate sau slab spatulate, glabre sau puţin ciliate, la bază cu
peri lungi, creţi, cele mijlocii şi superioare sesile, mai înguste şi mai mici.
Flori terminale solitare sau 2—5, dispuse ± umbeliform, cu pediceli dens
şi lung păroşi; perii creţi. Caliciu divizat pînă aproape de bază, cu sepale
alungite, rotunjite spre vîrf, pe margini lung ciliate, de 2,5—5 mm lungime,
după fructificare reflecte. Petale galbene, uneori portocaliu punctate, obo
vate, eliptice sau alungit ovate, lungi de 8— 12 mm, late de 3—3,5 mm, de
2,5—3 ori mai lungi decît lobii caliciului, la bază cu 2 glande proeminente,
3-nervate; nervurile laterale de la bază 3—4-ramificate. Stamine puţin
mai lungi decît sepalele, egale cu 1/2 lungimii petalelor. Pistil numai în partea
superioară divizat în stile. Capsule alungit ovate, lungi de cca 1 cin, cu stile
scurte şi depărtate. Seminţe lungi de 1— 1,2 mm, ovat obtuze, strălucitoare,
reticulate. — VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Prin mlaştini cu muşchi, în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. A/.; mlaştinile de lingă Sîncrăieni (r. Ciuc) şi în
masivul Harghita pe V. Tolvaioş, pe teritorul comunei Lueta aproape de Vfăhiţa la
* Hargitaliget» (r. Odorhei).
f. major Engl. et Irmsch. Saxifragaceae I, in Engl. Pflzr. Heft 67, IV, 117.
1(1916)111. — Tulpini înalte de 20 —40 cm, cu 1 —5 flori, izolate, neformînd tufe, spre
vîrf dens roşietic păroase. — Reg. Aut. M.: mlaştinile « Borsâr» la Sîncrăieni (r. Ciuc),
si in V. Tolvaioş aproape de Vlăhiţa (r. Odorhei).
R ă s p . g e n . : Europa atlantică, centrală şi arctică, Asia, America de N.
Secţia II. CYMBALARIA Cris. Spieil. Fl. ruinei. 1 (1843) 336.

Plante anuale, cu tulpini ramificate şi foliate. Frunze subţiri, sub epidermă brun
striate, 5 —9-lobate şi lung peţiolate. Caliciu cu baza lată şi lobi patenţi sau reflecţi.
Petale obovate sau alungite, galbene-aurii sau gălbui. Ovar superior. Capsule rotund
ovate, cu stile foarte scurte. Seminţe rotunde.
2. S. cymbalâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 405; Fl. U.R.S.S. IX (1939)

165, tab. IX fig. 2. — S. Hueliana Auct. plur. rom., non Boiss. — E x s.:
FRE nr. 1264. - Ic.: Pl. 12, fig. 2; An. Acad. Rom. Ser. II, tom. XXV
(1902—1903) Sect. 111, pag. 163, tab. 2, sub S. HueU
O, OO. Tulpini ± flexuoase,' subţiri, fragede, puternic ramificate mai
ales în partea superioară, ascendente, erecte sau prostrale, lungi pînă la
PLOUA R .P.Ii.
30 cm, dens sau lax foliate, glabre sau dispers glandulos păroase. Frunze
lungi de 5—25 mm şi late de 8—35 mm, cele tinere de culoare verde deschis,
la maturitate pe ambele feţe brun striate, glabre sau pe margini glandulos
păroase, cele inferioare cu peţioli aproape de 2 ori mai lungi decît limbul,
cele superioare cu peţioli mai scurţi. Frunzele inferioare şi mijlocii reniforme
sau rotund reniforme, cu baza cordată sau atenuată, 5—7-(l l) crenat din
ţate; dinţii triunghiulari acuţi, cel median puţin mai marc ca ceilalţi. Frun
zele superioare obovat cuneate, 3—7-crenat dinţate, uneori întregi, eliptic
lanceolate sau liniare. Florile de la subţioara frunzelor superioare şi la extre
mitatea ramurilor cu pediceli de 4— 6 ori mai lungi decît florile, subţiri, glan-
duloşi, erecţi, spre fructificare divaricat patenţi. Caliciu divizat aproape pînă la
bază, cu lobii triunghiulari, ± obtuzi, lungi de 1,5—2 mm, laţi de 0,5—0,8 mmv
glabri sau glanduloşi, spre fructificare patenţi sau reflecţi. Petale alungit elip
tice, lungi pînă la 6 mm, late de 2 mm, de 3—4 ori mai lungi decît caliciul,
3-nervate, spre vîrf obtuze, spre bază abrupt atenuate în unguiculă scurtă,
gălbui sau galbene. Stamine lungi cît jumătatea petalelor. Pistile egale cu sepa
lele. Capsule ovate, lungi pînă la 4 mm, cu 2 stile scurte. Seminţe rotunde,
negre sau negricioase, fin tuberculate. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin văi umede şi pe lîngă stînci în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Bacău: Băile Slănic pe Pîr. »Slănicului, Pir. Cerbului, V.
Dobrului şi Poiana Sărată în Pasul Oituz (r. Tg. Ocna).
Răsp. g e n . : R. P. Romînă, Caucaz, Armenia, Georgia, Persia.
Secţia III TRIDACTYLITES (Haw.) Engl. Mon. Catt. Sax. (1872) 81. - Tridar.tu-
lites Ilaw. Enum. Sax. (1821) 21, pro gen.
Plante anuale sau bianuale, cu tulpini erecte, foliate, la bază cu o rozelă de frunze
3—5-lobate. Caliciu divizat pînă la 1/2—1/3, cu lobii erecţi. Petale obovate, albe, spre
vîrf ± rotunjite. Ovar semiinferior. Capsule cu stile scurte.
3. S. tridactylites L. Sp. pl. ed. I (1753) 404; Fi. U.R.S.S. IX (1939)

165, tab. IX fig. 4. — S. trifida Gilib. Fl. lith. II (1781) 181. — S. annua Lap.
Fl. Pvr. (1801) 591. — Tridactylites annua Haw. Enum. Sax. (1821) 21. — E x s.:
FRE nr. 1263. — I c .: Pl. 12, fig. 3, 3a.
O. Plantă înaltă de 2— 18 cm, dens scurt glandulos păroasă. Tulpini
erecte sau sinuoase, de obicei subţiri, simple sau ramificate, uneori chiar de la
bază foliate, adeseori spre bază roşietice. Frunze bazale lungi pînă la 2 cm, late
de 0,5 cm, alungit spatulate, întregi sau cuneat profund trilobate, formează
rozete ce se usucă în timpul înfloririi; cele tulpinale mai mici şi mai înguste,
3—5-lobate, cu lobul median mai mare, uneori întregi. Flori în inflorescenţe
laxe, racemiforme, cu pediceli subţiri, de 2 sau mai multe ori mai lungi decît
florile, arcuit erecţi, alimgindu-se după înflorire. Primele flori sînt hermafro
dite, cele următoare cu pistil sau cu stamine incomplet dezvoltate. Caliciu
S A X I K R A f i A< *E \ K 95
lung pînă la 2 mm, divizat pînă la J/2, cu lobii eliptici, obtuzi, erecţi, dens glan-
duloşi şi tubul campanulat. Petale obovat cuneate, albe, de 2 ori mai lungi
decît laciniile caliciului, trinervate. Stamine egale cu sepalele, fixate la baza
lor. Ovar semiinferior, semisferic, cu baza rotunjită. Capsule ovate, cu baza
rotundă. Seminţe mici, ovale, scurt ţepos papiloase. - IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri calcaroase, stînci, nisipuri, pînă în regiunea
montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj; Colţii Trăscăului, Cheia Turzii (r. Turda);
Vidra, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Topii ţa. Reg. Stalin: Mţii JBuoegi,
Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); IToghiz (r. Rupea); Sibiu, Tălmaciu; Mţii Făgăraşului
pc Suru, Arpaşu, Bilea, Buteanu. Reg. Hunedoara: Hunedoara la Govăşdia; Şard, Meteş
(r. Alba). Reg. Timişoara: Banat în locuri stîncoase (Ileuff.). Reg. Piteşti: Mţii Făgăra
şului pe Capra Budei lîngă Cheia Gegiu (r. Argeş). Reg. Ploesti: Mţii Buccgi. Reg. Con
stanţa: Knisala (r. Istria) ; Delta Dunării, Tulcea, Sulina (r. Tulcea).
Răsp. gen: Europa, Asia de SV, America de N.
Ob s . Specia variază după talie, ramificarea tulpinii şi forma frunzelor. BazaL pe
aceste caractere, Schur a descris cîteva forme care însă sînt greu de separat, cxistînd
treceri gradate de la una la alta.
4. S. adsccndens L. Sp. pl. ed. I (1753) 405; Fl. U.R.S.S. IX (1939)

166, tab. IX fig. 3. — S. controversa Sternb. Rev. Sax. (1810) 43. — S. tridac-
iylites L. ssp. 3. adscendens A. Blytl. Handb. Norg. Fl. (1906) 470. — Ochii
şoricelului. - Bokroskdronto. — Aufsteigender Steinbrech. — KaMHejiOMKa
BocxojţHinaH. — Exs.: FRE nr. 2536.— Ic.: Pl. 12, fig. 4, 4a.
O sau O O. Plantă înaltă de 3—30 cm, dens şi scurt glandulos păroasă.
Tulpini erecte, în partea superioară sau chiar de la bază ramificate, uneori
± roşietice, cu ramuri erecte. Frunzele bazale dese, formînd o rozetă, alungit
obovat cuneate, spre vîrf 3—5-dinţalc, cu dinţii obtuzi sau acutiusculi, lungi
pînă la 25 mm şi late de 7 mm, cele tinere adesea întregi, spatulate, cele
tulpinale alungite, puţin mai înguste, spre vîrf 3—5-dinlate, foarte rareori
penatilobate, cele superioare lanceolate, întregi, toate scurt glandulos păroase.
Flori numeroase în inflorescenţe larg paniculate, cu pediceli subţiri, i egali
cu florile, in timpul fructificării puţin mai lungi. Caliciu campanulat, divizat
pînă la 1/3 sau 1/2 în lobi ± ascuţiţi, triunghiulari. Petale albe, rareori liliachii,
obovat cuneate, lungi pînă la 4 mm, late pînă la 3 mm, slab emarginate, de
2—3 ori mai lungi decît laciniile caliciului, 3-nervate. Stamine şi pistil ca la
specia precedentă. Capsule lungi de 4—5 mm, piriforme, treptat îngustate
spre pediceli. Seminţe mici, ovale, fin papiloase. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase din regiunea montană şl
subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Piatra Arsă, Moşlinu Mure, Gîrbova,
Lelici, Codrcava, Zimbroslavu Mare, Salhoi. Obcinele Bucovinei: Lucina. Mţii Rodnei:
Pietrosu Mare, Ştiol, Galaţi, Piatra Rea, Puzdrele, Inău, Corongiş, V. Vinului. M ţii
90 FLORA R.P.R.
Rarăului: Rarău, Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnei. M ţii Suhardului: Mt. Ouşor (Dorna
Cîndreni), V. Bistriţa Aurie la Cîrlibaba. M ţii Bistriţei: Mt. Grinţieşu, Pietrele Roşii (la
Tulgheş, r. Ceahlău); Ceahlău (Ocolaşu Marc şi Mic, Toaca, Stănilelc, Piatra Detunată,
Fîntîna Rece), V. Bicazului şi Bicazelului, Surduc, Poliţele Bardosului. M ţii Giurgeului:
la Borsec (r. Topliţa), Mt. Suhardu, Mt. Ghilcoş, Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem», Mt.
« Terko », Piatra Singuratică, « Fehermezo » între Hăghimaşu Mare şi Hăghimaşu Negru.
M ţii Buzăului: Penteleu. M ţii Ciucaşului: Ciucaş, Tesla. M ţii Birsei: Piatra Mare, Postă-
varu, Oraşul Stalin la Pietrele lui Solomon, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă,
Babele, Caraiman, V. Cerbului, Omu, V. Mălăeşti, Doamnele, Grohotişu, Cocora, V. Ialo-
iniţei. M ţii Făgăraşului: Suru, Negoiu pe Lespezi şi Paltina, Lăiţelu, Bîlea, Vînătoarea
lui Buteanu, Arpaşu, Prislopu, Piscu Somnului, Podragu, Capra Budei în Cheia Gegiu,
Vf. Rîiosu. M ţii Paringului. M ţii Mehedinţilor: Oslea. M ţii Cernei: Mt. Domogled, Mt.
Arjana (lîngă Globureu, r. Almaş). M ţii Retezatului: Piatra Iorgovanului. M ţii Ţarcu-
Godeanu: Ţarcu, Baicu, Groapa Bistrei. M ţii Trăscăului: Colţii Trăscăului. Mţii Biho
rului: Cîmpeni, aproape de Peştera Lucia.
1 a Tulpini foarte ramificate chiar de la bază
f. ramoslssîma (Schur) Simlc. Enum. Fl. Transs. (1886) 246. — S. ramosissima
SchurEnum. pl. Transs. (1866) 239. — Ic.: Pl. 12, fig. 4. — M ţii Rodnei: Pietrosu
Mare, Cimpoieş, Ştiol. M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Bistriţei: Ceahlău (lîngă Cabana
Dochia, Curmătura Piciorului Şchiop). M ţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Bucegi:
Caraiman, V. Cerbului, Omu, V. Obîrşici, Doamnele, V. Horoabei. Mţii Făgăraşului:
Rîiosu. M ţii Cernei: Domogled
1 b Tulpini ramificate ± de la mijloc sau ramificate numai în partea superioară (şi
f. Linnaei poate fi ramificată de la bază, dar frunzele în majoritate sînt 5-lobale)
2 a Tulpini înalte de 25—40 cm, ± de la mijloc divergent ramificate, cu frunze lung
cuneate şi profund 3-dinţate
f. major (Schur) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 129. — S. adscendens d. major
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 239. — M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Birsei: Piatra
Marc, Postăvaru, Stîncile lui Solomon lîngă Or. Stalin.
2 b Tulpini mai scunde (excepţie f. Linnaei, la care frunzele sînt 5-lobate).......... 3
3 a Frunzele rozulare şi tulpinale întregi, toate sau majoritatea spatulat lanceolate;
tulpini simple, cu 1 - 3 flori
f. intcgrifdlia (Gaud.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 221. — S. petraea Vahl. (3.
integrifolia Gaud. Fl. helv. III (1828) 117. — S. adscendens L. c. inlegerrima Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 239. — M ţii Rodnei: Ineu. Mţii Bucegi: Caraiman, Omu,
Obîrsia lalomitei, Doamnele, V. Furnicii.
3 b Frunzele rozulare şi tulpinale nu sînt întregi.............................................................. 4
4 a Majoritatea frunzelor rozetelor şi a celor tulpinale lat cuneate şi 5-lobate; lobii ±
obtuzi, erect patenţi
f. Linnaei (Boiss.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 86. — S. Linnaei Boiss. Diagn.
pl. or. ITI, Ser. IT, fasc. 2 (1856) 69. — M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu la Izvoru
Hidegu. Mţii Bucegi: Peştera lalomitei.
4 b Frunze tulpinale penatifidate, pînă la penatipartite, cu lacinii liniare
f. pinnatifîda (Engl. et Irmsch.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 129. — S. tri
dactylites ssp. 3. adscendens var. y. pinnatifida Engl. et Irmsch. 1. c. 228. — M ţii
Bucegi.
R ă s p . g e n . : Europa, Asia de NV, America de N.
S \ X I F H U.A r. KAl i V7
Secţia IV. NEPHROPHYLLUM Gaud. Fi. helv. III (J828) 85, excl. S. rotundifolia.
Tulpini foliate, la baza peţiolilor de obicei cu bulbili. Frunze mari, dinţate sau lobate,
reniforme sau alungit rotunjite, triunghiular îngustate. Flori mari, campanulate, cu petale
albe, de cîteva ori mai lungi decît caliciul. Ovar puţin scufundat în tubul caliciului. Stile
subţiri şi divergente.
5. S. cernua L. Sp. pl. ed. I (1753) 103; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 168.—
I c .: Pl. 13, fig. 3.
4 . Plantă cu lăstari subterani acoperiţi cu peţiolii cărnoşi ai unor frunze
nedezvoltate, cu bulbili axilari. Tulpini înalte de 10—35 cm, simple, foarte
rar cu vîrful ramificat, erecte, fragile, uneori flexuoase, în partea supe
rioară dens, în cea inferioară dispers glandulos păroase, uneori spre bază
glabre, uniform foliate, cu frunzele micşorîndu-se spre vîrf. Frunzele bazale
şi cele inferioare lung peţiolate, late piuă la 3,5 cm, reniform cordate, 5—9-
lobate, cu lobii larg ovali, obtuzi sau îngust triunghiulari, glabre sau rar pe mar
gini şi pe faţa inferioară i păroase: cele mijlocii scurt peţiolate, 3—5-lobate,
cu lobii mai ascuţiţi şi înguşti, cele superioare întregi, lanceolate sau oval
lanceolate, de obicei cu bulbili axilari, roşcaţi. Flori campanulate, izolate la
vîrful tulpinilor, cu pediceli glandulos păroşi, mai lungi decît florile. Lobii
caliciului lungi de 2,5—3,2 mm, glandulos păroşi, ovali şi obtuzi. Petale
albe, alungit obovate, emarginate, spre bază cuneat îngustate, fără unguiculă,
3-nervate, lungi de 8— 15 mm, late de 3,5—5 mm, de 2 ori mai lungi decît
lobii caliciului. Stamine egale cu caliciul sau puţin mai lungi. Ovar semi-
inferior cu stile scurte şi stigmate mari. Capsule ovat globuloase, de obicei
avortate. — VI—VIU.
S t a ţ i u n e a . Stînci umede pe lîngă izvoare, in etajul alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Gemenea. M ţii Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialo-
miţei, Doamnele, V. Mălăeşti.
Răsp. gen.: Europa, Asia, Japonia, America de N.
6. S. carpâthica Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 552. — Ic.: Pl. 13, fig. 2. 2a;
Prod. Fl. II (1939) 83, fig. 2.
4 . Tulpini erecte sau ascendente, uneori lax cespitoase, subţiri, înalte
de 5—20 cm, dispers păroase sau în partea inferioară glabre, lax foliate.
Frunze glabrescente, cele bazale şi tulpinale inferioare rotund cordate sau reni
forme, lungi de 5—14 mm, late de 6—18 mm, palmat 5—9-lobate, cu lobii
ovat triunghiulari sau subrotunzi, obtuzi sau acuţi, lung peţiolate, cu peţiolii
spre bază dilataţi; cele mijlocii mai scurt peţiolate, 3 -5-cuneat palmatilobate, cu
lobii mai acuţi, cele superioare ovate sau lanceolate, întregi. Frunze tulpinale
fără bulbili axilari. Flori 1—3 (5), la vîrful tulpinilor, scurt pedicelate, cu
pedicelii dens glandulos păroşi. Lobii caliciului alungiţi, ± obtuzi, pe margini
şi spre bază dispers păroşi. Petale albe, murdar albe sau roşietice, alungit obo-
98 FLORA R.P.R .
vale, 3-nervate, aproape de 2 ori mai lungi decît caliciul, la vîrf rotunjite,
spre bază abrupt şi scurt unguiculate. Ovar ovoid, in cea mai mare parte
superior. Capsule ovate, cu stile scurte, divaricate. Seminţe alungite, negri-
cioase. — VII—VIII.
Staţiunea. Locuri stîncoase, pe sol umed, în elajul alpin.
R ă s p . i n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Farcău. M ţii Rodnei: Pielrosu Maro,
Ştiol, Galaţi la Obîrşia Rebrii, Corongiş, Cişa, Inău, Gemenea. M ţii Ţfolosului: Ţibleş.
M ţii Bucegi: Coştila către V. Cerbului, Omu, Doamnele, V. Ialomiţei. M ţii Făgăraşului:
Negoiu, Paltina, Bîlea, Lăiţelu, Laiţa, Creasta Tărîţa, Vînătoarea lui Buteanu, Arpaşu,
Breaza, Ucea Mare, Iezerul Giurgiului, Moldovanu, Rîiosu, Capra Budei în Cheia Gegiu.
M ţii Paringului: Vf. Mîndra. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. M ţii Retezatului.
R ă s p . g e n . : Carpaţi, Balcani.
7. S. bulbiîera L. Sp. pl. ed. I (1753) 403. — Gumos koronto. — Zwiebel-

Steinbrech. — E x s.: FRE nr. 2225. — I c .: Pl. 13, fig. 1.
4 . Tulpini strict erecte, înalte de 15—50 cm, foliate pînă la vîrf, dens şi
scurt glandulos păroase, simple, m im ai spre vîrf corimbos cimos ramificate.
Frunze micşorîndu-se spre vîrf, scurt glandulos păroase, la subţioară cu bulbili
ovat acuţi, cărnoşi şi roşietici; cele bazale lung peţiolate, subrotund reniforme,
cu baza cordată, lobat crenate, cu lobii terminali mai mari şi obtuzi, glandulos
pubescente, lungi de 6— 13 mm , late de 8—20 mm; cele tulpinale inferioare
scurt peţiolate, cuneat ovate, inciz lobate, cele superioare sesile, întregi, liniar
lanceolate. Inflorescenţă terminală, dens scurt glandulos păroasă, paucifloră,
cu (3) 5—7 flori pedicelate, grupate îndesuit umbeliform. Caliciu dens şi scurt
glandulos, cu lobi acuţi sau subacuţi, ovaţi, lungi de 2,5—3,5 mm şi laţi de
1,5—2,3 mm. Petale albe, alungit obovate, cu vîrful întreg, lungi dc 6— Î0 mm,
late de 2— 4,5 mm, 3-nervate, pe faţa superioară glandulos păroase, spre bază
îngustate, dar neunguiculate, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul. Stamine
egale cu sepalele. Ovar ovoid, semiinferior. Capsule subrotunde, lungi de 4—6
mm, cu stile divaricate şi sepale erecte. Seminţe lunguieţe, negricioase, fin
papiloase. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe, în regiuni deluroase şi muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Turda, Mt. Meseş lîngă Zalău. Reg. Aut. M .:
Mţii Călimani. Reg. Stalin: Oraşul Stalin la Poiana; Rupea; Tălmaciu (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Orăştie; Fineţele Bilac lîngă Bărăbanţ la N de Alba Iulia. Reg. Oradea:
Băile 1 mai lîngă Oradea. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S.
Ob s . Din secţia Nephrophyllum literatura veche mai citează de pc teritoriul ţării
noastre şi următoarele două specii, a căror prezenţă este foarte dubioasă:
P J a n ş a 13. — 1. Saxifraga bulbifera L. — 2. S. carpathica Rchb. 2a. exemplar

mic. — 3. S. cernuaL. — 4. S. androsacea L., 4a. exemplar mic. — 5. S. cymosa W. et K.—
6. S. moschata Wulf., Ga. exemplar mic.
P L A N ŞA 13
S A X IF R A G A C E A E 1 01
S. granulata L. de lingă Oraşul Stalin şi Rupea (Fuss), şi Mt. Ceahlău din reg. Bacău
(Edel).
S. irrigua M.B. de pe Mt. Ceahlău (GuSbha'rd).
Secţia V. DACTYLITES Tausch llort. Canal. faso. î (1823) p.p. ct in Flora VII»
1 (1824) 85, p.p., emend. Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 23, §. 1 (sub Dactyloides), EngL
et Irrnsch. 1. c. Heft 67 (1916) 283.
Lăstarii supratereştri foliaţi, formînd tufe. Frunze 3—5-lolml.e, mai rar întregi. Flori
campanulate, cu caliciu divizat. Lobii erecţi sau patenţi. Petale albe, gălbui sau verzui
Ovar ± semiinferior, oval sau rotunjit, mai rar turtit. Capsule rotunde sau ovale.
8. S. androsâcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 399; FI. U.R.S.S. IX (1939) 174, tab.
X, fig. 6. — E x s.: FRE nr. 1254. — Te.: Pl. 13, fig. 4, 4a.
4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari tulpinali scurţi, ascendenţi sau erecţi,
terminaţi cu rozete de frunze. Tulpini florifere înalte de 2— 6 (rar pînă la
13) cm, erecte, nefoliate sau 1—2-foliate, patent glandulos păroase. Frunze
rozularc cuneat lanceolate sau obovat cuneale, îngustate in peţioli lat aripaţi,
lungi de 7—25 mm, late de 3— 6 mm, pe margini şi rareori şi pe faţa superioară
lung glandulos ciliate, întregi sau spre vîrf 3 (rar 5) acut dinţate, cu dintele
mijlociu de 2 ori mai lung decît cei laterali, uscate 5—11-nervate; cele tulpi-
nale sesile, depărtate, alungit lanceolate, întregi, lungi de 5—7 mm, late de
1,5—2 mm. Bractei asemănătoare cu frunzele tulpinale. Flori 1—2 (rar 3—5),
cu pediceli i glandulos pubescenţi. Caliciu divizat pînă la mijloc. Sepale unite
la bază si concrescute cu ovarul, cu tubul dens glandulos păros. Lobii ovali,
obtuzi, erecţi sau patenţi, pe margini şi spre bază scurt glandulos ciliaţi. Petale
alungit obovate sau cuneat obovate, lungi de 4—7 mm şi late de 2,5—3 mm,
obtuze sau puţin emarginate, 3-nervate, de 2—3 ori mai lungi decît sepalele,
albe, spre bază verzui. Slaminele egale cu sepalele. Ovar inferior. Capsule ovaL
rotunjite, lungi de 4—5 mm, cu sepale erecte şi stile divaricate. Seminţe ovate,
lungi de cea 0,6 mm, negricioase. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stincoase şi ± umede din regiunea alpină.
R ă s p. în ţâră: Mţii Jiodnei: Pietrosu Mare, Puzdrele. Izvoru Cailor, Rotunda,
Gărgălău, Galaţi, Gorongiş, Inău, Ştiol. M ţii Călimani. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Fintina
Rece, Piatra Detunată, Stănilele, Ocolaşu Mare). M ţii Giurgeului: Mt. «Ocs6m*. M ţii
Ciucaşului: Ciucaş. M ţii Bîrsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. M ţii B u ce g i: Jepii Mici,
Caraiman, V. Cerbului. Omu, Doamnele, V. Mălăeşti, Strunga, V. lalomiţei, Schitul
Peştera. M ţii Făgăraşului: Suru, Negoiu pc Lespezi, Laiţa, V. Doamnei, V. Bilei, Butcanu,
Arpaşu, Moldovanu, Lacul Urlea. Mţii Faringului: Prislopu. Mţii Retezatului: Piatra
Iorgovanului. M ţii Ţarcu-Godeanu.
f. longifolia (Gaucî.). — S. androsacea L. r. longifolla Caud. FI. Helvet. Iii (1828)
115. — S. androsacea a. integriiqjMfiJ^gr. îiTlxJ^Şôdr. IV (1830) 24. — Frunzele rozelelor
întregi. — M ţii Făgăraşului^ Q i Bucegi: Caraiman, Obîrşia Ialo-
102 FLORA R.P.R.
miţei, V. Cerbului. M ţii Bistriţei: ML Ceahlău la Panaghia, Ocolaşu Mare, FintînaRece,

Siănilele.
f. tridentul a Gaud. in Meisn. Anz. (1818) 67 ct FI. Hclv. III (1828) 115. — S andro-
sacea p. typica Beck FI. NO II (1892) 678. — Frunzele rozetelor în cea mai mare parte
sau toate 3—5-dinl.ale.'— Mt. Ceahlău.
Răsp. g e n. : Europa din Pirinci pînă în Balcani, Siberia.
9. S. moschâta Wulf. in Jacq. Mise. austr. TI (1781) 128; FJ. U.R.S.S.

IX (1939) 177, tab. X, fig. 9. — S. muscoides Auct. mult., nou AII. — S. caes-
pitosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 404 et ed. II (1762) 578, j>. p. Exs.: FRE
nr. 1256 a, b. — I c .: Pl. 13, fig. 6, 6a.
2J-. Plantă dens sau lax cespitoasă, cu lăstari tulpinali ierbosi sau semi-
lemnoşi, foliaţi, terminaţi în rozete cu frunze dese şi verzi. Tulpini florifere
erecte, numeroase, înalte de 2— 12 cm, glabre sau scurt glandulos păroase,
spre vîrf racemos sau paniculat ramificate, mai rar neramificate şi uniflore.
Frunze bazale subţiri, netede, cu nervuri neproeminente, glabre sau glandulos
păroase, alungit spatulate sau cuneiforme, la vîrf 2—3- (mai rar pînă la 5)-
lobate, cu lobii liniari şi obtuzi: cclc tulpinale mai mici, trilobate, cu partea
nedivizată mai scurtă, sau întregi. Bractei de obicei liniare, obtuze, întregi.
Inflorescenţă de regulă racemoasă sau paniculată, cu 2—9 flori, cu ramuri
alungite sau scurte, erect patente, cu cîte J—2 flori. Pedicelii florali subţiri,
dens glandulos păroşi. Flori de 0,5 0,8 cm în diam. Caliciu divizat ± mai
mult de jumătate, ± scurt glandulos păros; lobii alungit ovaţi sau lat lan-
ccolaţi, obtuzi, cu 3 nervuri. Petale ovale, alungit ovale sau lanceolat ovale,
obtuze, patente, 3-nervate, egale sau de 2 ori mai lungi decît caliciul, verzui,
roşcate, gălbui spălăcite, purpurascente, rar albicioase sau albe, lungi de 5 -6
mm, întrecînd puţin lungimea caliciului. Stamine egale cu sepalele sau puţin
mai lungi, cu antere liliachii sau galbene. Ovar ovoidal, cu stile ± egale
cu staminele. Capsule oval rotunde, cu stile scurte şi depărtate. Seminţe
numeroase, ovat alungite, lungi de 0,5 mm, brunii, foarte fin papiloase.
întreaga plantă, dar mai ales frunzele adeseori cu un puternic miros de
m osc.— VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, grohotişuri, în regiunea alpină.
R ă s p . î n t a r ă : M ţii Rvdnei: Pietrosu Mare, Gărgălău, Cişa, Corongiş, înău,
Gemeneu. M ţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocs&n». Mţii Ciucasului: Ciucaş,
Piroşca. Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: Vf. cu Dor, Jepii Mici,
Caraiman, Babele, V. Cerbului, V. Priponului, Omu, Bucşoiu, V. Gaurei, Colţii Ţapului,
BătrÎTia, Strunga, V. Ialomiţei, Obîrşia. M ţii Făgăraşului: Negoiu, Lăiţelu, V. Doamnei,
V. Bîlei, Vf. Capra, Vînăloarea lui Butcanu, Vf. Moşului, Arpaşu, Moldovanu, Ucea Mare,
Podrăgel, Luţele, Vîrtopu, Capra Budci, Vf. Rîiosu. Mţii Paringului: Mîndra. Mţii Rete
zatului: Piatra Iorgovanului, Drăguş, Pcleaga, Custura. M ţii Ţarcu-Codcanu: Groapa
Bis trei. M ţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului.
SAX1FRAGACKAK 103
Y a r i a b i 1i t a t c a speciei
A. După forma frunzelor:
1 a Partea nedivizată a frunzelor bazale alungit cuneată, ± lată, de 2 —4 ori mai lungă
decît laciniile şi mai lată decît acestea. Laciniile de obicei paralele sau numai puţin
divergente; cea mijlocie de obicei mai lungă decît cele laterale
ssp. transsilvanlca S. Pawlowska in Acta Soc. Bot. Pol. (1953) 231. — M ţii
Rodnei: Pietrosu Mare, Inău. M ţii Retezatului: Custura.
1 b Partea nedivizată a frunzelor bazale liniară sau brusc şi scurt lăţită sub lacinii şi
egală cu lăţimea acestora. Laciniile de obicei distante, cea mijlocie ± egal de lungă
şi de lată cu cele laterale
ssp. Rhei (Schott) Br. Bl. in Ilegi FI. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 009. — S .
Rhei Schott Analect. Bot. (1854) 30. — M ţii Bucegi: V. Mălăeşti, Obîrşia.
B. După forma petalelor şi creştere:

1 a Petale alungit obovate, de 2 ori mai lungi decît sepalele
f. Allionii (Gând.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 431. — S. Allionii Gaud. Svn.
Sax. in Meisn. Anzeig. (1818) 68, nr. 28. — Prin munţi în « Transsilvania ».
1 b Petale de 1 —1,5 ori mai lungi decît sepalele .......................................................... 2
2 a Plante foarte dens cespitoase, fără rozete întinse. Frunze scurte, obovat cuneate,
unele întregi. Tulpini florifere subuniflore.
f. compacta (M. et K.) Engl. et Irmsch. 1. c. 419. — S. muşc. Wulf. a. compacta
M. et K. in Rohl. Deutschl. FI. III, ed. III (1831) 142. - M ţii Rodnei: Vf. Inău.
M ţii Făgăraşului: Moldoveanu. M ţii Paringului. M ţii Bucegi: Caraiman, Babele,
Obîrşia.
*2 b Plante lax sau ± dens cespitoase, la vîrf cu rozete întinse................................... 3
3 a Petale verzi gălbui sau albe verzui.............................................................................. 4
3 b Petale portocaliu galbene sau întunecat purpurii....................................................... 5
4 a Plante lax cespitoase. Lăstarii de iarnă dens foliaţi, emit vara alţi lăstari lax foliaţi,
pseudoverticilaţi, la vîrf cu rozete de frunze 3—5-lobate
f. laxa (Sternb.) Engl. et Irmsch. 1. c. 417. — S. muşc. var. laxa Sternb. Suppl.
II (1831) 65. — M ţii Rodnei: Mt. Cişa. M ţii Bucegi: Omu, Caraiman. M ţii Făgă
raşului: Vf. Negoiu şi Lăiţelu. M ţii Paringului: Gruiu. M ţii Ţarcu-Godeanu: Murariu
şi Scărişoara.
4 b Plante ± dens cespitoase. Lăstarii dens foliaţi, la vîrf cu rozete întinse de frunze
3 -5-lobatc, amestecate cu frunze întregi. Tulpini florifere în majoritate multiflore
f. intermedia (M. et K.) Engl. et Irmsch. 1. c. 419. — S. muscoides Wulf. 0. inter
media M. el K. in Hohl. Deutschl. FI. III, ed. III (1831) 142. - M ţii Rodnei: Mt.
Cişa. M ţii Făgăraşului: Moldovcanu, Vf. Lăiţelu, Căldarea Bîlea. M ţii Paringului:
Mîndra. M ţii Bucegi: Babele, Obîrşia. M ţii Ţarcu-Godeanu.
5 a Petale portocaliu galbene sau curat galbene, abia mai lungi decît caliciul
f. crocca (Gaud.). — S. crocea Gaud. in Meisn. Naturw. Anz. (1818) 69. — Mţii
Rodnei: Inău. M ţii Ţarcu-Godeanu: Scărişoara.
5 b Petale întunecat purpurii, alungit obovate
f. atropurpurea (Sternb.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 176. — S. alropurpurea
Sternb. Rev. Sax. (1810) 41, tab. XI b. fig. 2. — Mţii Făgăraşului: Fundu Bilii,
Avrig, Arpaş, Cîrţ:şoara.
lt ă s p. ge n. : Europa, Caucaz, Asia Mică, Siberia.
104 FLORA ll.R.U.
10. S. cymăsa W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 91, tab. 88. — S. Allionii
Baumg., non Gaud. — S. pedemontana Auct. hung. et. rom., non Allion.
— Exs.: FRE Nr. 1255.— Ic.: Pl. 13, fig. 5; VV et R. PI. rar. 1. o.;
Hay. Pflzd. (1916) 367; Prod. FI. II (1939) 543, fig. 1.
4 . Plantă cespitoasă, ± glandulos păroasă, cu lăstari dens foliaţi, terminaţi

cu rozete de frunze. Tulpini florifere înalte de 5—15 cm, erecte sau ascendente,
puţin foliate, lung şi des glandulos păroase, de la mijloc sau spre vîrf corimbos
paniculate. Frunze bazale subţiri şi moi, dens şi scurt glandulos păroase, cu
nervuri puţin proeminente, lat obovat cuneate sau flabelat cuneate, spre
vîrf 3—7-palmatilobate sau fidate, cu lobii laţi şi obtuzi, spre bază
îngustate într-un peţiol lăţit, cu marginile lung glandulos păroase. Frunze
tulpinale scurt peţiolate, 3—7-palmatilobate. Bracteile superioare alungit
liniare, obtuze. Inflorescenţa cu 3—7 flori, cu pediccli subţiri, de lungimi
diferite, glandulos păroşi, mai scurţi sau egali cu florile. Caliciu glandulos păros,
cu lacinii liniare, obtuze, lungi de 5 mm, late de 1 mm, mult mai lungi
decît tubul. Petale obovat cuneate, atenuate în unguiculă ± lungă, 3-nerval.e,
albe, lungi de 1— 1,5 cm, în partea superioară late de 3—4 mm, de 2—3 ori
mai lungi decît sepalele. Stamine lungi cît jumătatea petalelor. Ovar oval,
cu stile erecte, puţin divergente. Capsule ovate, de cca 4 mm în diam., cu stile
şi laciniile caliciului erecte. Seminţe alungit eliptice, negricioase, foarte fin
tuberculate. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Stînci umede şi umbroase, în regiunea subalpină şi alpină.
R ă s p. în ţ a r ă : Mţii Rodriei: Pictrosu Mare, Puzdrele, Ştiol, Negreasa, Piatra
Rea, Corongiş, Inău, Gemenca. M ţii ducatului: Vf. Bratocea, Mţii Bucegi: pe vers.
transilvănean. M ţii Făgărusului: Suru, V. Doamnei. Şerbota, Ncgoiu pe Lespezi şi Paltina,
Vinătoarea lui Kuteanu, Vf. Moşului, Arpaşu Mare, Ucea Mare, Moldovanu, Căldarea
Iezerul Giurgiului, Vf. Riiosu. Mţii Sibiului: Frumoasa. M ţii Lotrului: V. Oltului ia
Cîrlige şi Şipote. M ţii Sebeşului: V. Sebeşului. M ţii Paringului: Culmea Gîlcescu, Obîrşia
Lotrului, Vf. Mîndra, Vf. Cîrja, Piatra Tăiată. Mţii VilcanuluL: Mt. Sturu. Mţii
Mehedinţilor: Plaiul Osiei Ia Rîul Şes, Gaura Mohorului. M ţii Retezatului: Peieaga,
Custura. Borăscu, Galbina, Lacul Zănoaga, Căldarea Ilucurei, V. Pietrile, Vf. Saşilor.
M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu sub Groapa Bistrci.
R â s p. ge n. : Carpaţi şi Balcani.
Obs . Din secţia Dactylites Tausoh au mai fost citate din R.P.R. următoarele specii,
care însă nu cresc la noi: S . aiugifolia L., S. aphylfa Sternb., S. hypnoides L., S . mus
coides AII., S. teneUa Wulf. şi S. sedoides L. De asemenea S. Burseriana L., endemism al
Alpilor, care a fost citată de la noi de Baumgarten şi Andrae.
Secţia VI. XANTIIIZOON Gris. Spicil. FI. ruinei. 1 (1843) 333.

Frunze ^ cărnoase, alungit ovale sau liniare, cu o gropiţă sub vîrf, nu acoperă dens
lăstarii tulpinali, pereni şi care formează tufe lax cespitoase. Flori larg deschise, cu
sepale patente şi petale galbene aurii, adesea portocaliu punctate. Ovar inferior, lat
ovoidal, brusc atenuat în stile scurte. Capsule oval rotunde, cu seminţe fin papiloase.
S A X IF R A G A C E A K 105
11. S. aizoides L. Sp. pl. ed. I (1753)403; FI. U.R.S.S. IX (1939) 186. —
E x s.: FRK nr. 547 a, b. — I e .: Pl. 11 fig. 3 a, b.
4 . Plantă lax cespitoasă, cu rizomi subţiri, orizontali şi lăstari prostraţi

sau ascendenţi, ramificaţi şi ± dens foliaţi. Tulpini florifere înalte de 3—20
(30) cm, erecte sau ascendente, răsfirate, dens foliate, de la mijloc sau în
partea superioară racemos ramificate, glabre sau dispers, scurt şi]aspru păroase,
în partea superioară glandulos păroase. Frunze superioare liniare sau liniai*
alungite, cărnoase, simple, plane pe fala inferioară, bombate pe cea supe
rioară, de 0,3—3 cm lungime şi late de 1—5 mm, glabre, cu margini întregi,
rigid ciliate sau depărtat dinţate, mucronate. rar ± obtuze, pe faţa superioară
sub vîrf cu 1, rareori pînă la 5 gropiţe, (la f. dentifera Bec-k chiar pînă la 9 ) ;
cele superioare mai rare şi mai mici. Bracteile liniare. Inflorescenţa racem cu
2— 12 (pînă ia 15) flori, cu ramuri uni- sau multiflore, erecte; pedicelii dens şi
mărunt păroşi, lungi de 5—15 mm, de obicei mai lungi decît florile. Caliciu
glabru, divizat pînă la mijloc, cu lobii patenţi, obtuzi, ovat triunghiulari, lungi
de 2,5—4 mm şi laţi de 1—2,5 mm. Petale galbene, uneori cu puncte portocalii,
alungit liniare pînă la ovat eliptice, uni-, rar 3-nervate, obtuze, spre bază
fără unguiculă, lungi de 3—6 mm, late de 1—2,5 mm, aproape de 1,5 ori mai
lungi decît caliciul. Stamine egale cu petalele. Capsule ovat rotunde, lungi
de 4— 10 mm, cu stile divaricate şi sepale patente, persistente. Seminţe alungit
fusiforme, brune, foarte slab papiloase. — VI—VIII.
Staţiunea. Locuri stîncoase şi ierboase, umede, în etajul subalpin
şi alpin.
Băsp. în ţ a r ă : Frecventă în tot lanţul Carpalilor.
V a r i a b i Ji t a t e a s p e c i e i
1 a Frunze întregi, acute, majoritatea pe margini depărLat ciliate sau seurL setoase
f. autumnalii* (L.). — S . autumnalii L. Sp. pl. ed. I (1753) 402. - - Mţii Ţible-
şului: \lt. Ţibleş şi Arsu. Mţii Rodnei: Corongiş, InăiT, Dosu Grajdului. Mţii Gur-
ghiului: V. Sălardului. M ţii Ciucaşului: Oiucaş, Tesla. M ţii B irsei: Piatra Mare,
Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: Vf. Şerpuiui, Arpaşu, Fedeleşu, Picioru Biircuiui,
Ciortca, Ucea Mare, Breaza, V. Zîrna, Lacu Bîlea, V. Brescioara, V. Viştea Mare.
M ţii Retezatului: Custura, Piatra Iorgovanului. M ţii Bucegi: Caraiman, Coştiia,
Vf. cu Dor, Jepii Mici, Piatra Arsă, Babele, Peştera Ialomiţei, V. Horoabei, Obîrşia,
V. Cerbului, Vama Guţanu, Strunga. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău (la Fin Una Rece,
Vf. Toaca, Cascada Duruitoarea, Gardul Stănilelor, Panaghia, Piatra Lată şi Piatra
Ciobanului).
1 b Frunze cu marginile dinţate .......................................................................................... 2
2 a Frunze lat lanceolate, acute, depărtat dinţate, lungi de 2 —3 om şi late dc 4 mm,
cu 3—5 (9) gropiţe, cc adesea secretă puţin calcar
f. dentifera Beck FI. N(3 II (1892) 674. — Mţii Maramureşului: Groapa Jurii
(Poenile de sub Munte). M ţii Rodnei: Pietrosu Mare.
2 b Frunze liniar alungite, acute, la vîrf bidenticulate
10<> FLORA R .P .R .
f. Mdenticnlăta Engl. in Verh. ZBG Wien XIX (1869)525. — M ţii Birsei: Piatra
Craiului. M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu
Ră s p . gen. : Europa, Siberia, America de X.
Secţia VII. PORPIIYRION Tausch Ilort. Canal. J (1828).

Lăstari pereni, dens foliaţi, repenţi, formînd tufe întinse. Frunze opuse şi dccusate,
groase, dedesubt carenale, pe margini ciliate, spre vîrf cu 1—5 gropiţe ce secretă calcar.
Flori puţine, mari, cu sepale erecte şi petale obovate pină la obovat lanceolate, roze sau
purpurii. Ovar semiini'erior, lat ovoidal, cu stile lungi, ± erecte. Capsule subrotunde
pînă la alungit ovale, cu caliciu persistent, suberect şi stile divaricatc. Seminţe rugoase
sau tuberculatc.
12. S. oppositifolia L. Sp. pl. ed. I (1753).402; FI. U.R.S.S. IX (1939)

197. — E x s.: FRE nr. 1260. — I c .: PI. 14, fig. 2, 2a.
:-l. Plantă lax pînă la dens cespitoasă, cu tulpini numeroase, puternic rami
ficate; ramurile ascendente sau repente, dens şi imbricat foliate. Tulpini flo
rifere erecte, lungi pina la 5 cm, uniflore, dens sau lax foliate, creţ păroase sau
aproapre glabre. Frunze opuse şi imbricat decusate, suborbicularc, obovate
sau obovat lanceolate, lungi de 2 —8 mm, late de 1—3,5 mm, cărnoase,
plane pe faţa superioară, carenate pe cea inferioară, glabre, pe toată marginea
sau numai spre bază ciliate, spre vîrf puţin patent răsfrînte, subtruncate sau
rotunjite pînă la acute, Îngroşate, cu 1—3 (5) gropiţe punctiforme ce secretă
calcar. Flori solitare cu pedieeli scurţi şi adesea glandulos păroşi. Caliciu divi
zat pînă la 3/4, cu sepale ovate sau alungit ovate, lungi de 2,5—5 mm, late de
1, 3—4 mm, obtuze pînă la acutiuscule, pe margini glandulos sau neglandulos
ciliate. Petale rozee pînă la roşcate (în herbar violete), rar albe, obovate pînă la
eliptice, rar obovat alungite, îngustate în unguiculă, obtuze sau acutiuscule,
lungi de 7— 11 mm, late de 1,5—8 mm, 5— 10-nervate, de 2—2,5 ori mai lungi
decît lobii caliciului, Stamine mai scurte decît petalele. Ovar semiinferior,
ovoidal, cu stile lungi. Capsule ovoidale, lungi de 3—6 mm, cu caliciu persistent,
suberect şi stile divaricate. Seminţe ovoidal fusiforme, lungi de 0,8— 1 mm,
rugoase sau tuberculate, brunii. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, crăpături de stînci, grohotişuri, în regiunea
alpină şi subalpină.
Ră s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Groapa Jurii (Poienile de sub munte, r.
Vişcu). Mţii Rodnei: Izvorul Cailor, Inău, Corongiş, Cişa. M ţii Bistriţei: Ceahlău (Poliţa
Şchiopului, Fundul Scăiuşului, Panaghia, Piatra Lată, Ocolasul Mare şi Mic, Stănilele).
Mţii Ciucaşului: Zăganu, Tigăile, Ciucaş, Piroşca. Mţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Bucegi:
Vf. cu Dor, Piatra Arsă, Jcpii Mici, Babele, Caraiman, Coştila t V. Cerbului, Omu, V.
Mălăeşti, Obîrşia, Doamnele, Bătrîna, V. Ialomilei. M ţii Iezer-Păpuşa : Păpuşa. M ţii
P l a n ş a 14. — 1. Saxifraga retuşa var. Baumgarlenii (Schott) Vel. — 2. S. opposi

tifolia L., 2a. frunză mărită. — 3. S. Rocheliana Sternb., 3a. frunză mărită.— 4. S. rotun-
difolia L., 4a. fruct. — 5. S. heucherifolia Gris. et Sch., 5a. fruct.
PLANŞA 14
Făgăraşului: Ciortca, Kegoiu, V. Bîlea, Buteanu, Arpaşu, Ucea Mare, Moldovanu, Creasta
Tărîţa. M ţii Sibiului: Iezerul Cibinului. Mţii Paringului: Vf. Mîndra. M ţii Retezatului.
Ml Li Ţ arcu-Godeanu: Ţarcu.
1 a Franzele lăstarilor mai lungi de 2,5 mm (ssp. euoppositifolia Engl. ct Irmsoh. 1. c.
619) ............................................................................................................................... 2
1 b Frunzele lăstarilor mai scurte de 2,5 mm
ssp. Rudolpliiuna (Hornsch.) Engl. et Irmsch. I. c. 638. — S. Rudolphiana Ilornsclu
in Koch Syn. ed. I (1837) 269. — Mţii Rodnei: Inău şi Corongiş. M ţii Făgăraşului:
Arpaşu, Buteanu, Lacul Bîlea. M ţii Bueegi. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău.
2 a Sepale neglandulos ciliate. Frunze lung ciliate; perii de cca 1 mm lungime, nu sînt
rigizi, spre bază ± flexuoşî
var. imbricata Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 18. — S. biilora Fuss FI. Transs.
exc. (1866) 238 et Schur Enuru. pl. Transs. (1866) 234, non AU. — S. Kochii Fuss
l.c. 239 et Schur 1. c., non Horng. — S. oppos. var. typica Vaccari in Bul. Soc. Bot.
Ital. (1903) 68. — M ţii Rodnei: Incu, Corongiş, Galaţi. M ţii Birsei: Piatra Mare.
M ţii Făgăraşului: Arpaşu, Capra Budei, Vîrtopu, Lacul Bîlea. M ţii Retezatului.
M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu. M ţii Bueegi: Omu, Bucşoiu, Colţii Obîrşiei, V.
Mălăeşti. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău.
f. amphibîa (Sunderm.). —* S. opposii. var. amphibia Siinderm. in Mitt.
bayer. bot. Ges. II (1909) 190. — M ţii Făgăraşului: sub Vf. Vînătoarea lui Buteanu.
2 b Scpale glandulos ciliate. Frunze 1 - (rar 3) punctate, scurt ciliate; perii de cca
0,5 mm lungime, rigizi şi patenţi.
var. dfstans Ser. in DC. Prodr. IV (1830) 18. — M ţii Bueegi: Caraiman. Mţii
Bistriţei: Mt. Ceahlău.
R ă s p . gen. : Eurasia, America de N.13
13. S. retuşa Gouan 111. et Observ, bot. (1773) 28, tab. 18, fig. 4. — Ic.:Pl.
l i , fig. 1.
4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari prostraţi, foarte ramificaţi, cu 4 şiruri
de frunze imbricate. Tulpini florifcrc erecte, lungi de 1—5 cm, glandulos
păroase, mai tîrziu ± lax foliate, cu 1—5 flori dispuse corimbiform. Frunzele
lăstarilor îndesuite, de la mijloc patente sau recurbate, pe faţa infe
rioară carenate, pe dea superioară concave spre bază, cărnoase, glabre, spre
bază pe margini ± ciliate, alungit sau ovat lanceolate, lungi de 2— 4 mm, late
de 1—2 mm, acutiuscule, spre virf cu 3—5 gropiţe; frunzele tulpinale asemă
nătoare, dar mai late şi mai obtuze, cu marginile jumătăţii inferioare dens
şi scurt ciliate. Sepale suberecte, alungite sau alungit ovate, lungi de 1,8—3 mm,
late de 1—2 mm, obtuze, glabre, rar pe margini şi pe faţa inferioară, spre
bază, glandulos păroase, adesea purpurescente. Petale obovat lanceolate pînă
la eliptice, lungi de 4—5 mm, late de 1,8—2,5 mm, acute, spre baza îngustate
în unguiculă, 3-nervate, purpuriu roze. Stamine mai lungi decît petalele,
cu filamente purpurii şi antere galbene. Ovar semiinferior, ovoidal, în partea
superioară glabru sau glandulos păros, cu stile lungi de 5—6 mm. Capsule
110 FLORA R.F.R.
alungit ovale, roşietice, de cca 5 mm lungime, cu sepale suberecte, persistente

şi cu sbile divaricate. Seminţe oval fusiforme, de 1 mm lungime, foarte fin
longitudinal rugoase, galbene brunii. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . St în ci calcaroase din etajul alpin.
V a r i a b i 1i t a 1 ea s p e c i e i
var. Baumgarteiiii (Schott) Velen. FI. bulg. (1891) 194. — S. Baumgartenii Schott
in OBW VII (1857) 126. — S. Wulfeniana Schott in OBW 1. c. — S. perporosa Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 234.— Sepale glabre. Frunzele lăstarilor cu margini glabre sau
subglabre, cele tulpinale mici, alungite, puţin ciliate. Tulpini florifere lungi de 0,5—1,5
mm. Flori mici, 1—3, cu sepale neciliate. — M ţii Rodnei: Mt. Ştiol, Inău, Corongiş,
Gemenea. M ţii Făgăraşului: Bîlea, Arpaşu, Podrăgelu, Drăguş, TărîLa, Capra Rudei la
Iezerul Budei şi Piciorul Caprei, Vf. Rîiosu. M ţii Bueegi: Omu, Vîrl’u cu Dor. M ţii
Bistriţei: Mt. Ceahlău la Panaghia.
Obs . S. retuşa Gou. are 2 varietăţi, dintre care numai var. Baumgartenii creşte
la noi, iar în Alpi — pe lîngă aceasta — se mai găseşte şi cealaltă varietate, var. angu-
stana Vacc.
R ă s p. gen. : Europa.
Secţia VIII. TRACHYPHYLLUM Gaud. FI. helv. III (1828) 85, 108.
Plante lax sau dens cespitoase, cu lăstari dens foliaţi. Tulpini florifere erecte, de
obicei uniflore. Frunze ± lanceolate, glabre, spre vîrf spinuloase, pe margini hialin rigid
setos ciliate. Flori mediocre, cu sepale ± patente şi petale ± alungit ovale. Ovar ovoidal,
terminat cu stile scurte. Capsule ovoidalc, cu stile divaricate şi sepale patente. Seminţe
alungit ovale, fin tuberculate.14
14. S. bryoidcs L. Sp. pl. ed. I (1753) 40 0 .— E xs.: FRE nr. 1258. — Ic.:
Pl. 12, fig. 5, 5a.
4 . Plantă ± cespitoasă, cu lăstari scurt ramificaţi şi foarte dens foliaţi,
cu numeroase rozete mici. Tulpini florifere erecte, lungi de 1,5—8 cm, lax
foliate, uniflore, în partea superioară dispers şi scurt glandulos păroase.
Frunzele lăstarilor galbene verzui, alungit lanceolate, foarte dese, încovoiate,
lungi de 5—7 mm, late de 1 mm, glabre, la vîrf spinulos aristate, pe margini
hialin setos ciliate, cu 1 gropiţă sub vîrf; cele tulpinale aproape egale, erecte,
cu virful aristat şi încovoiat, cu marginile setos ciliate, ± rigide. Sepale ovate
sau triunghiular ovate, lungi de 1,5—2 mm, late de 1— 1,3 mm, mucronate,
glabre sau rar spre bază dispers glandulos păroase. Petale alungit ovale sau
obovat alungite, obtuze, lungi de 4—6 mm, late de 1,8—3 mm, scurt unguicu-
late, albe sau albe gălbui. Stamine puţin mai scurte decît petalele, cu antere
aurii. Ovar lat ovoidal, îngustat în stile scurte. Capsule ovate, cu stile diva
ricate şi sepale ± patente. Seminţe oval alungite, fin tuberculate. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stînooase în zona alpină.
R ă s p. în ţ a r ă : Alţii Maramureşului: Groapa Jurii sub Mt. Farcău. M ţii Rodnei:
Pietrosu Marc, luau, Corongiş, Gemenea. M ţii Ciucaşului: Ciueaş, Piroşca. M ţii Bueegi:
Vf. Omu, Bucşoiu. Alţii Făgăraşului: Suru, Ciortea, Negoiu la Lespezi, V. Doamnei, V.
S A X U 'H A U A C Iî AK 111
Bilei, Şeaua Capra, Arpaş, Podrăgel, Drăgus, Laila, Breaza, VI. Moşului, Yînătoarea lui
Buteanu, Mohlovanu, Capra Budei, Kiio.su. Mţii Pai'mşiului: Cîrja, Găuri la PiaLra
Tăiată, Vf. Mîndra, Culmea Gîlcescu, Vf. iezer la Obirşia Lotrului. Mţii Retezatului:
Peleaga, Custura, Paltin. Mţii Mehedinţilor: Gaura Mohorului. M ţii Ţarcu- Godeanu:
Ţarcu la Groapa Bistrei, Murariu, Bulzu.
R ă s p. g e n.: Europa (excl. U.R.S.S.).
Secţia IX. AIZ06NIA Tausch Ilort. Canal. fasc. I (1823) corr. Ser. in DC. Prodr.
IV (1850) 18, p.p. -- Euaizoonia Schott, Nvm. ct Ky. Analect. bot. (1854) 20 pro subscct.,
p. p.
Tulpini florifere mai lungi dc 10 cm, cu rozete îndesuite, paniculat, racemos sau
corimbos ramificate. Frunze bazale alungit spatulate, obovate sau liniare, obtuze sau
acuminate, întregi sau serate, pe margini cu o dungă cartilaginoasă şi cu numeroase
gropiţe coriacee, glabre sau spre bază cu margini ciliate; cele tulpinale mai mici, ciliate,
adesea glandulos păroase. Flori mediocre. Sepale nereflecte. Petale obovate sau alungit
obovate, albe, uneori purpuriu punctate sau galbene. Ovar subinferior sau semiinferior,
lat ovoidal, terminat cu stile scurte. Capsule ovat rotunde, cu stile divaricate şi sepale
erecte, persistente. Seminţe alungite, brunii sau negre.
15. S. aizoon Jacq. FI. austr. V (1778) 18, tab, 4 38.— E x s.: FEAH nr.
1289 sub cultr. şi 1290 sub S . robusta. — I c .: PI. 15, fig. 1—3.
4 . Plantă dens cespitoasă, cu rozete scurte, fără frunzele din anii trecuţi,
cu lăstari procumbenţi, depărtat foliaţi, terminaţi cu rozete dens foliate. Tulpini
florifere erecte, înalte de 4—30 cm. lax foliate, la bază cu o rozetă de frunze,
de la mijloc, în treimea superioară sau spre vîrf corimbos sau racemos pani-
culate, de obicei în partea inferioară glabre, în cea superioară glandulos
păroase, rar în toată lungimea glabre sau glandulos păroase. Frunze rozulare
cărnoase, coriacee, spre bază setos ciliate, obovate sau alungite, lungi de 0,5—5
cm, late de 2,5—7 mm, spre vîrf obtuze, acute sau acuminate, pe margini
cartilagineu serate, cu numeroase gropiţe ce adeseori secretă calcar; cele tul
pinale mai mici, spatulate sau cuneate, acut serate, in partea inferioară glan
dulos ciliate. Ramurile inflorescenţei glabre sau glandulos păroase, cu 1—3,
rar 4—5 flori, cu brac tei cuneate sau liniare, spre vîrf serate sau subîntregi.
Pedunculi de obicei glandulos păroşi. Sepale ovate sau ovat triunghiulare
lungi de 1—2 mm, late de 0,5—1,5 mm, obtuze sau acute, trinervate, glabre
sau pe margini şi în partea inferioară dispers scurt glandulos păroase. Petale
obovate sau eliptice,.lungi de 3—6 mm, late de 1,5—4 mm, 3—5-nervate, albe
sau purpuriu punctate, de 2—3 ori mai lungi decit sepalele. Stamine aproape
cit 1/2 petalelor. Ovar subinferior, ovoidal, glabru sau în partea inferioară
dispers glandulos, terminat cu stile scurte şi erecte. Capsule ^ rotunde, lungi
de 3—6 mm, cu sepale erecte şi stile scurte. Seminţe alungite, lungi de
0,6—0,8 mm, negre şi fin rugoase. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi pietroase în regiunea subalpină şi
alpină, adesea şi în cea montană.
Răsp. in ţ a r ă : Comună in inLreaga ţară.
112 FLORA R .P .n .
1 a F r u n z e ro z u la re , c h ia r d e la v îr f c u n e a t î n g u s ta te ..........................................................
1 b Frunze rozulare în 1/2 superioara abia cuneate, alungite sau liniare, numai spre
b a z ă c u n e a te ................................................................................................................................................... 6
2 a F r u n z e r o z u la r e e v id e n t s e r a te ........................................................................................................... 3
2 b F r u n z e ro z u la re s u b în tr e g i
v a r. s u b in te g rifd lia E n g l. e t I n n s c li. 1. c. (1919) 49 9. — M ţii Rodnei: I n ă u .
3 a F r u n z e r o z u la r e s p a t u l a t e s a u lin ia r s p a t u l a t e , lu n g i d e 2 - 4 c m , s a u o b o v a te ,
lu n g i d e 5 — 15 m m *
v a r . typica E n g l. e t I r m s c h . 1. c. (1919) 195. — I c . : P l. 1 5 , fig . 2. — C o m u n ă
în u r m ă to a r e le fo r m e ;
f. alpicola ( J o r d . e t F o u r r .) . — S . aizoon s u b v a r . alpicoîa E n g l. e t I r m s c h .
1. c. (1919) 495. — S.alpicola J o r d . e t F o u r r . B rc v . p l. n o v . I (1866) 34. — S. intacta
W illd . E n u m . h o r t. b e ro l. (1809) 459, t a b . 75. — F r u n z e b a z a le s p a t u l a t e s a u lin ia r
s p a t u l a t e , lu n g i d c 2—4 cm . — M ţii Giurgeului: M t. « Ocsem ».Mţii Cernei: M t.
D o m o g le d la C ru c e a A lb ă . M ţii Parîngului: la G ă u r i p e P i a t r a T ă ia tă . M ţii Făgă
raşului: V f. S u r u , P r is lo p u , N e g o iu p e L e sp e z i. Mţii Bueegi: C a r a im a n , P i a t r a
A rs ă , O m u , S c h itu l P e ş te r a .
f. h re v ifo lia (E n g l.) . — S. aizoon s u b v a r . brevifolia E n g l. M on. G a t t . S a x .
(1872) 224, p .p . — S. globulifera S c h u i E n u m . p l. T r a n s s . (18G6)232 p .p . — S. ciliolata
S c h u r. 1. c. 231, p .p . — I c . : P l. 15, fig . 3. — F r u n z e b a z a le o b o v a te s a u o b o v a t
c u n e a te , lu n g i d e 0,5—1,5 c m , d c 2—3 o ri m a i lu n g i d e c it la te . — M ţii Rodnei:
i n ă u . Obcinele Bucovinei: O b c in a L u c in e i; O b c in a M e s te c ă n iş u ln i p e M t. Ţ a p u .
M ţii Suhardului: M t. O u şo r. M ţii Rarâului: R a r ă ii l a P ie tr e le D o a m n e i. M ţii
Bistriţei: C e a h lă u , C h eile B ic a z u lu i p e S u h a r d . M ţii Ciucaşului: V f. B r a to c e a ,
M t. R o ş u , T ig ă ile , P ir o ş c a . M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. M ţi Bueegi: V . C e r
b u lu i, O m u . M ţii Făgăraşului: A r p a ş u , V îrto p e lu , V în ă to a r e a lu i B u le a n u , N e g o iu ,
M o ld o v a n u , C a p r a B u d e i la P ic io r u l C a p re i, C o p ita I e z e r u lu i şi G ro a p a M ieilo r,
R îio s u . M ţii Mehedinţilor: P la iu l O slea . M ţii Cernei: M t. D o m o g le d - M ţii Ţarcu-
Godeanu: B u lz u la S tîn c ile « B is e r ic i» . M ţii Trasc.âulvi: C o lţii T r ă s c ă u ln i. Mţii
Bihorului.
3 b F r u n z e le ro z u la r e s p a t u l a t e s a u s p a t u l a t c u n e a te , lu n g i d e 0 ,8 — 1,4 c m , la t e de
2 — 4,5 î n m ........................................................................................................................................................ 4
4 a D in ţii te r m in a li a i fr u n z e lo r cu p u ţin m a i l a ţ i d e c it c e i l a l ţ i ................................................5
4 b D in ţii te r m in a li a i f r u n z e lo r f o a r te la ţi.
v a r . I a 6 ta (S c h . N y m . e t K y .) E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. (1919) 498. — S. laeta
S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 2 4 . — M ţii Ttodnei: I n e u , C o ro n g iş. M ţii
Giurgeului: H ă g h im a ş u M a re , « O c s e m » . M ţii Birsei: P o s tă v a r ii, P i a t r a C r a iu lu i.'
M ţii Bueegi: C a r a im a n , C o ştila , O m u , V . C e rb u lu i, D o a m n e le , O b irş ia , V . I a lo m iţe i.
5 a D in ţii te r m in a li d r e p ţi
v a r . S tn rm i& n a ( S c h ., N y m . e t K y .j E n g l . e t I r m s c h 1. c. (1919) 497. — S. Stur-
miana S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 25. — M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i.
M ţii Făgăraşului: C a p r a B u d e i, C h e ia G c g iu şi C o p ita Ie z e r u lu i.
f. le p r â c e a E n g l. e t I n n s c h . 1. c. (1919) 4 9 8 . — M a r g in e a d i n ţ a t ă a c o p e r i tă
c u o c r u s lă p u te r n ic ă c a lc a ro a s ă . — M ţii Bueegi: P la iu l Ţ a p u lu i.
P l a n ş a 15. — 1. Saxifraga aizoon J a c q . f. recta (L a p .). — 2. id e m , v a r . typica

E n g l. — 3. id e m , f. breoifolia E n g l. — 4. S. luteo-viridis S c h . e t K y . — S. demissa S c h .
e t K y ., 5 a. e x e in p l. m ic .
P L A N Ş A 15
S A X T F H A C .\C E A E 115
f. n o t â t a (S c h o tt) E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. 498. — S. notata S c h o tt în S c h ., N y m .

e t K y . 1. c. (1854) 22. — C ru s ta c a lc a ro a s ă lip s e ş te a p r o a p e c o m p le l. - M ţii Birsei:
P i a t r a C ra iu lu i.
5 b D in ţii te rm in a li în c o v o ia ţi
v a r . d ila tâ ta ( S c h o tt) E n g l. e t I r m s c h . l.c. 4 98. — S . dilatata S c h o tt 1. c. (1854)
24. - - Mţii Făgăraşului: C a p r a D u d e i la P ic io r u C a p re i, C o p ita I e z e r u lu i, G ro a p a
M ieilo r, R îio s u . M ţii Bueegi; S c h itu l şi C h eile Ia lo m iţe i, V . H o ro a b e i.
6 a D in ţii m a r g in a li Iruri c â ţ i ..................................................................................................................... 7

6 b D in ţii m a rg in a li s u h tr iu n g h iu la r i
v a r . c u l t r a t a (S ch . N y m . e t K y .) E n g l. c t I r m s c h . 1. c. 500. S . cultrata S c h .,
N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 28. — Mţii Rodnei: C o ro n g iş. Obcinelc Bucovinei:
O b c in a L u c in e i p e V . L u c in a . M ţii Ramului: I t a r a u la P ie tr e le D o a m n e i. Mţii
Bistriţei: C e a h lă u . M ţii Persani: P i a t r a G îrb o v a lîn g ă V e n e ţia d e S u s (r. F ă g ă ra ş» .
M ţii Birsei: P i a t r a C ra iu lu i. M ţii Bueegi: S in a ia p e V . P e le ş u lu i, V. J e p ilo r . B a b e le ,
C a r a im a n , C o ştila , P e ş t e r a I a lo m iţe i. Mţii Rucărului: V. D îm b o v ie io a ra . Mţii Făgă
raşului: S u r u , P r is lo p u , M o ld o v a n u . Mţii Cernei: V . Ţ e ş n c i la G a u r a F e te i. Mţii
Bihorului.: V . O rd e n c u ş a la S c ă r iş o a r a (r. C îm p e n i).
7 a F r u n z e a lu n g ite , d e 3 — 6 o ri m a i lu n g i d e c ît la te
v a r . montana E n g l. e t Ir m s c h . I. c. 499. — E s te r e p r e z e n t a tă la n o i p r in u rm ă
to a re le 2 f o r m e :
f. r e c t a (L a p .) S e r. in D C . P r o d r . IV ( 1830) 19. - S. reda. T.ap. F ig . F I. P y r . 1
(1801) 33. — S. robusta S c h . N y m . e t K y . A n a le c t. b o t. (1854) 22. — S. longifolia
S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 232. — E x s . : F E A I I n r. 1290. — I c . : P l. 15, fig. 1 . —
T u lp in i d e 1,8 — 6 d m , p u te r n ic p a n ic u la te . D in ţii te rm in a li a i f r u n z e lo r m a
l a ţi c a c e ila lţi — Mţii Rodnei: I n ă u , C o ro n g iş. Alţii Bardului: R a r ă u la P ie tr e le
D o a m n e i. M ţii Bistriţei: C e a h lă u . M ţii Giurgeului: I lă g liim a ş u M are, M t. « O c se m »,
P i a t r a S in g u r a tic ă , C u r m ă tu r a . M ţii Birsei.: P o s tă v a r u , P i a t r a C ra iu lu i. Mţii
Bueegi: V . M ă lă e ş ti, P e ş te r a I a lo m iţe i. M ţii Rucărului: V . D îm b o v ie io a ra . Mţii
Făgăraşului: S u r u , N e g o iu , A r p a ş u . Mţii Trăscâului: P i a t r a C a p re i, C o lţii T r ă s -
c ă u lu i. M ţii Gilăului: C h e ia T u rz ii. Mţii Bihorului: la V id ra (r. C îm p e n i).
f. s u b a îf fa is B riq . in A n n . C o n se rv . J a r d . B o t. G e n e v e (1896) 76. — S.
Zelebori S c h o tt in O B W V II (1857) 246. — T u lp in i în a lte d e 8 — 15 c m . c u in f lo
r e s c e n ţă p a u c iflo ră , s c u r t c o rim b o a s ă . D in ţii te r m in a li a p r o a p e e g ali in lă ţim e cu cei
la te r a li. — M ţii Cernei: M t. D o m o g le d . M ţii Bueegi: S tr u n g a .
7 b F r u n z e lin ia re , d e 6 — 10 o ri m a i lu n g i d e c ît la te
v a r . lin c a rifo lf a E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. 50 0 . — Reg. Cluj : M t. V u lc a n lîn g ă A b ru d
(r. C îm p e n i).
R ă s p. g e n . : E u r o p a (în P . R .S . S . n u m a i sp ec ii în r u d ite ) , A m e ric a d e N . 16
16. S. demissa Schott ct Ky. in OBZ IX (1859) 8. — S. îranssilvanica

Fuss FI. Transs. exe. (1866) 236. — S. mutata Auct. transs., non L. — S.
mutata var. demissa Engl. Mon. Galt. Sax. (1872) 250. — Exs.: FEAH nr.
2564; FRE nr. 549. — Ic.: P). 15, fig. 5, 5 a ; Romer Pflzw. Burzl. (1898)
tab. 23; Hay. Pflzd. (1916) 432; Prod. FI. II (1939) 535, fig. 3.
4 . Rizom lung pînă la 10 cm, orizontal sau oblic. Tulpini florifere erecte
sau 4; ascendente, lungi de 5— 22 cm, groase, glandulos păroase, J : dens
foliate, multiflore, ramificate de la bază, nurnai foarte rar de sub mijloc;
ramurile bazale şi inferioare adesea lungi, planta devenind tufoasă sau pira
midală (rareori exemplarele mici cu inflorescenţă racemoasă). Rozete mari,
de 5—15 cm în diam. Frunzele rozeteîor coriace, plane, glabre pe ambele
feţe, ligulat spatulate sau oblanceolat cuneate, lungi de 2—5 (tf) cm, spre
vîrf foarte obtuz rotunjite sau ± emarginate, cu margine cartilaginoasă,
întreagă spre vîrf, serată spre mijloc, spre bază dens şi lung subcartilagineu
fimbriată, pe margine (pe faţa superioară) cu gropiţe :|- vizibile care rar
secretă materie calcaroasă. Frunzele tulpinale pe ambele feţe sau numai pe
cea inferioară dens şi scurt glandulos păroase, ligulat spatulate, descrescente
spre vîrful tulpinii, obtuze, întregi, pe margini glandulos fimbriate, în sub
ţioara lor de obicei cu ramuri florifere. Bractei descrescenLe, ± spatulat-
lanceolat cuneate, glanduloase. Ramurile inferioare ale inflorescenţei cu
1—10 flori, cele superioare uniflore. Caliciu globul os, cu sepale ovate sau
alungit triunghiulare, lungi de 3— 4 mm, late de 1,5— 2,5 mm, obtuze, pe
faţa exterioară glandulos păroase. Petale liniar lanceolate, acute, cu 1/2 mai
lungi decît caliciul. Stamine cît 1/3— 1/2 din lungimea petalelor. Ovar semi-
inferior, lat ovoidal, terminat cu stile scurte şi erecte. Capsule globuloase,
lungi de 5—6 mm. Seminţe alungite, la ambele capete acute. — VI -V ili.
S t a ţ i u n e a . Stinci calcaroase în regiunea subalpiuă.
R ă s p . î n ţ a r Ti: M ţii Ciuvuşului: C iu c aş, P ir o ş c a , Vf. T ig ă ii, V . D e lg h iu s p re
iz.voare. Mţii Birsei: P i a t r a M a re , P o s tă v a r u , P i a t r a C ra iu lu i. M ţii Bueegi: V f. c u D o r,
P i a t r a .A rsă , J e p ii M ici, V . J e p ilo r , B a b e le , C a r a im a n , C o ştila , V . C e rb u lu i, O m u , B u c ş o iu ,
V . M ă lă e ş ti, G a u r a , G ro h o liş u , B ă t r în a , V . Ilo r o a b e i, P e ş te r a Ia lo m iţe i, O b îrş ia .
O b s . S. mutata L. n u e re s le în R .P .R . A c e a s tă s p e c ie d e a ltfe l se d e o e b e ş te e v id e n t
d e S. dem isa p r in s t a t u r a z v e llă , tu lp in a în a l t ă p în ă la 60 c m , r a m if ic a tă n u m a i în
j u m ă t a t e a s u p e r io a r ă { rar d e t o t se g ă s e s c e x e m p la r e ou p u ţin e r a m u r i in fe rio a re ) şi
in flo re s c e n ţa m a i la x ă . Se m a i d e o s e b e ş te p r in p e ta le le p r o n u n ţ a t lu n g şi în g u s t a c u -
rn in a te , ie şin d m u ll d in tr e s e p a le , d e 2 o ri m a i lu n g i d e c ît a c e s te a .
Răsp. gen.: E n d e m ic ă în R .P .R .
O b s. D in s e c ţia Euaizoon a u m a i fo s t p u b lic a te d e p e te r ito r iu l R .P .R . u r m ă to a r e le

s p e c ii, c a re în s ă n u se g ă se s c la n o i: S. cochlearis R c h b ., S. crustata V e s t., *9. Hostii T a u s c h
şi S. longifolia L a p .
S e c ţia I. B O R A P H I P A E n g l. I n d . c r it. in V e rb . Z B G W ie n (1869) 521.

T u lp in i flo rife re lip s ite d e fr u n z e s a u d is p e r s f o lia te , ra c e m o s s a u p a n ic u la t r a m i
fic a te , u n e o ri u n iflo re . F r u n z e le b a z a le d ife rite c a fo r m ă , ie rb a c e i, r a r s u b c o r ia c e , g la b re
s a u p ă ro a s e . S e p a le o b tu z e , p a t e n t e s a u re fle c te , f o a r te r a r e re o le . P e ta le o v a te s a u
a lu n g it la n c e o la te , r a r o b o v a te , r a r u n g u ic u la te , a lb e , p u r p u r e s c e n te s a u g a lb e n e v e rz u i.
S ta m in e c u f ila m e n te filifo rm e s a u s u b u la t e . O v a r o v o id a l, lib e r s a u p u ţin s e m iin fe rio r,
la b a z ă c u u n d is c n c c ta r if e r , f o r m a t d in c â r p e le lib e re . C a p s u le s u b v e z ic u lo a s e , cu s tile
f o a r te s c u r te . S e m in ţe a lu n g ite , a s c u ţite la a m b e le c a p e te , u ş o r lu b e r c u la te .
P l a n ş a 16. — 1 . Saxijraga stellaris L ., l a . e x e m p la r m ic , i b . s ta m in ă m ă r i t ă . —

2. .9. cuneifolia L ., 2a. e x e m p la r m ic , 2 b. s ta m in ă m ă r ită , 2c. fnicl, m ăriL . — 3. .9.
kieraciifolia W . e l K ., 3 a . e x e m p la r m ic .
P L A N Ş A 16
L
SA X IF U A O A C K A K 119
17. S. stcllâris L. Sp. pl. cd. 1 (1753) 400; FL U.R.S.S. IX (1939)

158. — E x s.: FRE nr. 1257.— Ic.: Pl. 16, fig. 1, la, b; Roch. PL rar. Ban.
(1829) tab. III, fig. 8. sub S. stell. b.hispidnla.
4 . Plantă cu lăstari ramificaţi, prostraţi, cu ramurile alungite şi frunze

depărtate, sau scurt ramificaţi şi cu frunze foarte apropiate, formînd rozete.
Tulpini florifere simple, lungi de 1— 10 cm, sau paniculat ramificate, lungi
de 10—30 cm, puţin păroase sau glabrescentc, cu ramuri erecte sau erect
palente. Frunze bazale obovat cuneate sau spatulat cuneate, lungi de 1—5 cm,
Îngustate în pcţioli foarte scurţi, dispers şi lung păroase sau glabre pe margini sau
numai spre vîrf serat sau repand dinţate, uneori întregi. Bractei cuneate, spre
virf dinţate, cele superioare liniar lanceolate. Inflorescenţa panieulă multifloră
sau paucifloră. Flori de 6—8 mm în diam., cu pediceli subţiri, pînă la 5 mm
lungime, ± erect patenţi. Sepale alungit lanceolate, obtuziuscule, lungi de
2—3 mm, la fructificare reflecte. Petale ovat lanceolate, scurt unguiculate,
ungi de 4—5 mm, la florile terminale uneori în număr de 6, la majoritatea
florilor 5, de 2 ori mai lungi decît sepalele, albe, cu 2 pete gălbui deasupra
unguiculei: florile laterale uneori cu simetrie bilaterală, cu 3 —4 petale
mici, ovat lanceolate şi abrupt unguiculate şi 1—2 mai mari, lanceolate,
îngustate spre bază. Stamine cu filamente subulate, puţin mai lungi decît
jumătatea petalelor. Capsule ovoidale, lungi de 6 mm, cu cârpele erecte
în partea superioară, sau puţin divergente. Seminţe alungite, uşor curbate,
brune şi mărunt tuberculate. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Tocuri umede, răcoroase şi pe lingă pîraie, în etajul
subalpin şi alpin.
Răsp. în ţară: C o m u n ă în lo ji m u n ţii m a i în a lţi, c u e x c e p ţia M ţilo r C iu c u lu
Y a r i a b i l i t a t e a s p ec ie i
1 a L ă s t a r i s c u r t r a m if ic a ţi............................................................................................................................... 2
1 b L ă s ta r i c u r a m u r ile a lu n g ite .................................................................................................................... 3
2 a F r u n z e le b a z a le a p r o p ia te , ro m b ic c u n e ifo rm e , d e 2 — 3 o ri m a i lu n g i d e c it la te ,
la v îr f d i n ţ a t e
f. vulgari» (S er.) E n g l. e l I r m s c h . 1. c. 73. — S . stellaris ol. vulgar is S e r. in DG.
P r o d r . IV (1830) 'i0. — Mţii Rodnei: P ie tr o s u M a re , P u z d r e a , V . R e p e d e a . Mţii
Făgăraşului: Vf. L ă iţe lu , A rp a ş u . M ţii Ţ arcu-Godeanu; M t. Ţ a rc u . Mţii Biliarului:
V f. C u c u r b e la .
2 h F r u n z e b a z a le f o a r te a p r o p ia te , o h o val. a lu n g ite , s p re v ir f s a u c h ia r p in ă la m ijlo c
d in ţa te
f. îbrevipcs E n g l. e t Ir m s c h . 1. c. (1916) 73. — J Iţii Retezatului: L a c u l P e le a g a ,
V f. P e le a g a , L a c u l B u c u r a , V. PieL rile.
o a F r u n z e lu n g i d e 2 -3 c m , o b o v a te , c u n e a t în g u s ta te in p e ţio l s c u r t, s p re v ir f şi c h ia r
d e la m ijlo c r e p a n d d in ţ a t e , g la b re
f. obovâta E n g l. I n d . c r it. in Y e rh . Z B G W ie n (1869) 553. — Mţii Rodnei. M ţii
Făgăraşului: N e g o iu . M ţii Retezatului: V f. P e le a g a şi L a c u l B u c u r a .
320 FLORA lî.P .R .
3 b F r u n z e lu n g i p în ă l a 4 c m , o b o v a t a lu n g ite , c u n e a te , în 1/3 s u p e r io a r ă s a u c h ia r
d e la m ijlo c d in ţa te , h is p id p ă ro a s e
f. h is p fd u lu R o c h . P l. B a n . r a r . (18*28) 3 i , Lab. 3, fig. 8. — Mţii Retezatului:
B o ră s c u .
Răsp. gen.: E u r a s ia , A m e ric a d e N .
18. S. hieraciiîălia W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 17, tab. 18; Fi.
U.K.S.S. IX (1939) 157. - S . nivalis var. racemosa Towns. Travels in
Hung. (1797) 488, tab. 15. — S. racemosa (Towns.) Simk. Enum. FI. Transs.
(1886) 247.— Ic.: PL 16, fig. 3, 3a; W. et K. Pl.rar. Ilung. l.c .; Prod. FL
II (1939) 83, fig. 3 sub S. raceuu
Rizomi carnoşi, ascendenţi, lungi de 2—5 cm, terminaţi cu rozete
de frunze. Tulpini florifere scapiforme, lungi de 5—50 cm, erecte, lipsite de
frunze, substriate, în partea superioară sau chiar de la mijloc racemoase,
dens şi scurt pubescent glanduloase. Frunze bazale ± in rozetă, suberecte
pînă la reflecte, plane, glabre pe faţa superioară, pe margini şi uneori şi pe
fala inferioară păroase, obovate, lai eliptice sau alungit obovate, subîntregi
sau repand dinţate, rar serat dinţate, lungi de 2—7 cm, late de 1—4 cm,
acute sau i obtuze, îngustate intr-un peţiol egal cu limbul sau mai scurt,,
aripat, spre bază dilatat, semiamplexicaul şi cu marginile ciliate. Bracteile
inferioare alungit ovale sau alungit lanceolate, la vîrf uneori 3-dinţalo, cele
superioare liniare, întregi. Inflorescenţa în raceme glandulos păroase. Pedun-
culi de lungimea florilor sau mai scurţi, dens păroşi. Sepale ovate sau
triunghiular ovate, lungi de 1,3—3 rnrn, late de 1— 1,8 mm, obtuze, glabre,
după înflorire reflecte, uni' sau 3-nervate. Petale ovate, egale cu sepalele,
± acute, verzui, cu margini roşietice. Stamine egale cu sepalele. Ovar ovoidr
semiinferior, brusc contractat în stile foarte scurte, terminate cu stigmate
mari. Capsule ovoidale, terminate cu stile foarte scurte şi divaricate. Seminţe
alungite, lungi de 1— 1,3 mm, brune, netede sau fin papiloase. — V II—VIIL
S t a ţ i u n e a . Locuri umede în văile alpine.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: P ie tr o s u M are, G c m e n e a , Ş tio l, G a la ţi, R e p e d e a ,
In e u , CLşa, C o ro n g iş. M ţii Făgăraşului: A rp a ş u , T ă r î ţa , C a p r a , B île a , V în ă to a r e a lu i
B u te a n u , P o d r a g u , C a p r a B u d e i la G ro a p a M ieilo r, R îio s u . Mţii Bistriţei: M t. C e a h lă u .
Răsp. gen.: E u r a s ia , re g iu n e a b o r e a lă a A m e ric ii d e N .
S e c ţia X I . R O B E R T S 6 N I A ll a w . S y n . p l. s u c c . (1812) 321.

L ă s ta r i r a m if ic a ţi, te r m i n a ţ i c u r o z e te . S e p a le lib e re , în tim p u l în flo ririi şi d u p ă
în flo rire re fle c te , m a i s c u r te d e c ît p e ta le le . S ta m in e c u fila m e n te l ă ţ i t e , s p re v îrf a c u te ,
în tim p u l în flo ririi p a te n te , în f r u c t e re c te . S e m in ţe a lu n g ite , c a s ta n ii s a u n e g ric io a se ,
f o a r te fin p a p ilo a s e . 19
19. S. cunciîolia L. Sp. pl. ed. 11 (1762) 574.— E x s.: FRE n r . 550. — Ic. ^
Pl. :16. fig. 2, 2a—c; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 44.
. ' A X I K l t A (» \ C R A K 121
:4. Plantă lax cespitoasă, cu lăstari subţiri, sublemnoşi, epigei, ascendenţi

sau ropenţi, terminali cu rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lipsite
de frunze, inalte de 10—20 cm, spre vîrf sau chiar de la mijloc paniculale,
scurt glandulos păroase. Frunze rozulare subcoriace, glabre, pe faţa supe
rioară de culoare verde închisă, pe cea inferioară palide sau purpurascente,
subrotunde, obovate pînă la spatulate, lungi de 0,5—1,7 cm, late de 0,7—
1,6 cm, spre vîrf obtuze sau trunchiate, îngust carlilagineu marginate,
repand crenate pînă la întregi, cuneat îngustate în peţioli plani, laţi de
1— 1,8 mm, egali sau mai lungi decît limbul, rar mai scurţi, glabri, spre. bază
adesea dispers ciliaţi. Inflorescenţă paniculală, cu ramuri lungi de 2—6 cm,
cu 1 —4 flori, împreună cu pedicelii scurt glandulos păroase. Pediceli de
2— 3 ori mai lungi decît florile. Bractei liniare, glandulos păroase. Sepale în
timpul înfloririi reflecte, alungit ovate, subacute sau obtuze, lungi de 1,4—
1,8 mm, late de 0,6—0,8 mm, uninervate, pe margini şi pe partea exterioară
dispers glandulos păroase. Petale patente, ovale sau eliptice, obtuze, mai
lungi şi mai late decît sepalele, spre bază abrupt şi scurt unguiculate, 3-ner-
vate, albe, spre bază galben punctate. Stamine mai scurte decît petalele,
cu filamentele lăţite spre virf. Ovar superior, ovoidal, mai scurt decit staminele,
îngustat în stile pînă la 1 mm lungime, terminate cu stigmate mici. Capsule
ovate, lungi de 5—6 mm, cu stile puţin divaricate şi cu sepale reflecte. Seminţe
eliptice, pînă la 1 mm lungime, negricioase, ± papiloase. — VI—VIII.
S l a ţ i u n o a. Pe stînoi umede şi umbroase din etajul montan pînă in
cel alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R ' g . Cluj: M ţii R o d n e i p c I n ă u (r. N ă s ă u d ) ; C l u j ; V id r a (r.
C îm p e n i) ; C o lţii T r ă s c ă u lu i ş i C h e ia R îm e ţu lu i (r. T u r d a ) . Reg. Aut. i M .: M ţ i i G u rg h iu lu i
p e V . S ă la r d u lu i (r. R e g h i n ) ; B ic s a d p e .Mt. « B iid d s » (r. Sf. G h e o r g h e ) ; G h e o rg h ie n i. Reg.
Stalin : M ţii B u e e g i, M t. P o s tă v a r ii. M t. P i a t r a C ra iu lu i Ia C r ă p ă t u r ă , P r e d e a l, ML. C iu c aş,
M t. T e s la , M t. P ir o ş c a (r. S ta lin ) ; M ţii F ă g ă r a ş u lu i : S u r u , A rp a ş u M a r e ,B r e a z a , A v rig e l,
T ă r î ţa , B île a , B u te a n u , B îrc a c i, C io r te a ; M ţii C ib in u lu i ( P r e j b e ) ; C is n ă d io a ra , G u ra
P tîu iu i, R îu l S a d u lu i, D l. P r ih o d iş t c la T u r n u R o ş u (r. S ib iu ). Reg. Hunedoara: Z l a tn a p e
P i a t r a C a p re i, P i a t r a C e ţii (r. A lb a ) ; V . S e b e ş u lu i; M ţii P a r în g u lu i, P e tr o ş e n i, M ţii
R e t e z a tu lu i: P ă p u ş a , F î n t î n a B u c u r a ; M ţii P o ia n a R u s c a p e T o r p a z . Reg. Oradea:
C riş lio r (r. B e i u ş ) ; M ţii B ih o ru lu i la C u c u r b e ta , R e m e te a , V . S e a c ă p în ă la P ie tr o a s a , B ă i ţ a
(r. L u n c a V a ş c ă u lu i) ; V .-M onesei (r. G u r a h o n ţ) . Reg. Timişoara: P îr . C o c iu lu is u b M t. P a d e ş
la L u n c a n i (r. F ă g e t ) ; G la d n a a p r o a p e d e C a r a ş o v a (r. R e ş i ţ a ) ; B ă ile H e rc u la n e p e M t.
D o m o g le d , V . C e rn e i (r. O rş o v a ) Reg. Craiova: T is m a n a (r. B a ia d e A r a m ă ) ; S c h itu l
L o c u ri R e le , L a in ic i (r. T g . J i u ) ; B i s t r i ţ a (r. H o re z u ). Reg. Piteşti: M t. C o zia p e
S tin is o a ra , M t. C îrlig e ş i M t. F o a rf e c ă , V . O ltu lu i î n t r e C ă lim ă n e ş ti şi C o rn e tu ,
M ţii V îlc e i la O lă n e ş ti (r. R . V îlc e a ) ; M ţii F ă g ă r a ş u lu i : N e g o iu , P ic u ia tu , C a p r a
B u d e i, V . C a p re i, V . I z v o r u P is c u lu i N e g ru , V . O rz e n e a n a , P ic io r u l C a p re i, C o lţu
Z â u o a g e i; V. D îm b o v ic io a re i (r. M u sc e l). Reg. Ploeşii: S in a ia la P o ia n a S tîn ii şi S f. A n a ,
B u ş te n i; M ţii B u e e g i: P i a t r a A rs ă , F u r n ic a , V . C e rb u lu i, O b îrş ia , S c h itu l P e ş te r a ,
V . I a lo m iţe i; b a z in u l s u p e r io r a l T e lc a jc n u lu i p c D l. B a la b a n lîn g ă C h e ia (r. T e l e a j c n ) :
V . C h e iţe i, M t. P e n te lc u p e P i a t r a L e s p e z ilo r (r. C is lă u ) ; Reg. Bacău: C h eile B ic a z u lu i
■r. P . N e a m ţ).
122 KLOUA li.IMS.
Variabilifcatea speciei
i a Limbul frunzelor cu marginile serate sau crenute, pe nesimţite îngiislal in pcţiol
lung
f. Yulgrârfs (Ser.) Engl. et Irmsch. i. c. 177. — S. cuneifolia «. vulgari* Ser. in
Meisn. Anz. (1818) 73 et in DC. Prodr. IV (1830) 42. — S. cuneijoliab. alpestris Schur
Enuin. PI. Transs. (1866) 235, p.p. — S. cuneifolia W. et K. Pl. rar. Hung. 1
(1802) 43, tab. 44. — ling. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Stalin). Reg. Piteşti:
Culmea Arsura la S de Mulaia (r. Rm. Vîlcea); V. Dimbovicioarei (r. Muscel). Reg.
Ploeşii: Mţii Bueegi: .Ţepii Mari, Schitul Peştera, V. Priponului, V. Cerbului.
1 b Limbul frunzelor mai mic, cu marginile foarte scurt şi lat dinţai serate sau aproape
întregi, abrupt contractate în peţiol
f. subintâgra (Ser.) Engl. et Irmsch. 1. c. 181. — ,6T. cuneifolia p. subintegra
Ser. I. c. 181. S. cuneifolia a. alpina minima Schur. 1. c. 235, p.p. - - Reg. Cluj:
Mţii Rodnei pc In eu (r. Nasaud). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru; Mţii Făgăraşului pe
Buda. Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului; V. Caprei, V. Izv. Piscul Negru, V. Orze-
neana. Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi pe V. Furnica.
R ă s p . ge n. : Europa, cxel. li.R.S.S.
Secţia NIL KÂBSCH1A Engl. in Linnaea XXXV (1867) 16, Index. crit. in \ erh.
ZBG Wien XIX (1869) 516.in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 2 a (1891) 59 ct PfJzreich. HelT
69 (1919) 535.
Lăstari pereni, dens ccspitoşi (datorită frunzelor vechi), columniformi, la vîrf ter
minaţi cu rozete. Sepale unite aproape pînă la mijloc, suberecte. Petale albe, galbene,
galbene verzui, rar purpurii. Stamine eu filamente subulate, mai scurte sau mai lungi
decît petalele. Capsule lat ovale sau ± rotunde, cu stile foarte divaricate şi sepale sub
erecte. Seminţe alungit ovate sau ovale, cu 3 muchii, adesea rugoase sau slab aculeate.20
20. 8. Rocheliana Slernb. in Host FI. austr. 1 (1827) 501, Suppl. II,
55. — S. pseudocaesia Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 35. — S. marginala Sternb.
var. p Rocheliana Engl. et Irmsch. 1. c. (1919) 5 6 4 .— Turturea. — Rochel
kcrontoja.— E x s.: FEAH nr. 901; FHE nr. 353; FRE nr. 548. — Ic.: Pl.
14, fig. 3, 3a; Roch. Pl. Ban. rar. (1828) tab. III, fig. 9 sub S. pseudocaes.:
Prod. FI. II (1939) 560, fig. 2.
Plantă foarte dens cespitoasă. Rozete alungite, cu frunzele vechi din
anii trecuţi. Lăstari sublemnoşi, erecţi sau ascendenţi, columniformi, des
imbricat foliaţi, terminali cu rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lungi
de 4—8 cm, dens foliate, lung glandulos păroase, spre vîrf corimbos pani-
culate, cu 3— 9 flori; ramuri lungi de 1—3 cm. Frunzele lăstarilor îngrămădite,
dispuse ± orizontal, cele superioare adesea recurbate, deasupra plane sau
concave, dedesubt carenate, glabre, spre bază cu marginile ciliate, liniar
spatulate, liniar Jigulale sau spatulate, obtuze, lungi de 2— 13 mm, late de
0,8—2,5 mm, distinct cartilagmeu marginato, cu 7— 11 gropiţe ce secretă
materii calcaroase; cele tulpinale obovat spatulate, glandulos păroase, spre
vîrf îngust cartilagineu marginate, lungi de 4—8 mm, late de 1—2,5 mm.
Inflorescenţă corimbos paniculată, dens glandulos păroasă, cu ramuri ±
s a x i f h a g a c e a e 123
erecte, uni- sau biflore şi braolei alungit liniare, glandulos păroase. Sepale
alungit ovate sau ovale, lungi de 1,8—4 mm, late de 1—2,3 mm, obtuze si
glandulos păroase. Petale obovate, spre bază cuneat îngustate, lungi de
4—11 mm, late de 2—8 mm. 7-nervate, albe sau rozee, de 3 ori mai lungi
decit sepalele. Stamine mai lungi decît sepalele şi aproape egale cu stilele.
Ovar semiinferior, glandulos păros. îngustat în stile ± erecte. Capsule
rotunde, lungi de 3—4,5 mm, c u ‘stile puţin divaricate şi caliciu persistent.
—VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei (r. Năsăud); Cheile Turzii, Colţii Trăs-
căului, Rimelea, Poşaga de Sus, ML. Mare (r. Turda); Piatra Struţii, Vidra, Scărişoara,
V. Ordencusa aproape de V. Arieşului (r. Cîmpeni). Reg. Stalin: Mţii Bueegi. Reg. Hune
doara: Intregalde (r. Alba); Mţii Retezatului pe Vf. Piule (r. Haţeg). Reg. Oradea: Mţii
Bihorului. Reg. Timişoara: Mehadia, V. Cernei, Băile Ilerculane, Mt. Domugled şi Vf.
Şuşcului, Defileul Dunării (r. Orşova). Reg. Craiova: Mţii Cernei în V. Ţeşnei la Gaura
Fetii (r. T. Scverin); Mt. Oslca la Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: V. Oltului
între Călimăneşti şi Cornetu (r. Rm. Vîlcea).
1 a Petale palid roze
f. rubescens (RohlenaL — S. Rocheliana var. rubescens Rolilena in Fedde Rep.
III (1907) 147. Reg. Cluj: Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Timişoara: Peştera
Hoţilor la Băile Ilerculane (r. Orşova).
1 b Petale albe ......................................................................................................................... 2
2 a Frunzele lăstarilor lungi de 8 —13 mm, late de 1,5—2,5 mm, cu 7 —9 (14) gropiţe.
Petale lungi de 6—8 mm, albe
f. typica (lingi. et Irmsch.). — S. marginala (3. Rocheliana f. typica Engl. et
Irmsch. 1. c. (1919) 564. — în locurile citate la specie.
2 b Frunzele lăstarilor lungi de 4 —6 mm, late de 0,8—1,5 mm, cu 1 —7 gropiţe. Petale
lungi pînă la 11 mm şi late de 8 mm, albe
f. coriophylla (Griseb.). • S. coriophylla Griseb. Spicil. FI. rumel. I (1843) 333.
— Reg. Cluj: Cheile Turzii. Reg. Hunedoara: Dl. Pleşu lîngă Cîrnpu lui .Neag (r.
Petroşeni).
Obs . : După forma de creştere Heuffel descrie de la Băile Ilerculane 2 forme şi
anume: f. compacta Heufl’. şi f. laxa Heuff.
R ă s p . ge n. : Europa de SE.
21. S. luteo-viridis Sch. et Ky. in OBZ IX (1851) 65. — S. Lapeyrousi

Don ap. Herbicb Stirp. rar. Bucov. (1853) 35. — S . corymbosa Boiss. var.
UUeo-viridis (Sch. et Ky.) Engl. et Irmsch. l.c. (1919) 540. — E x s.: FRE nr.
1259.— Ic.: PL 15, fig. 4; Pax Grundz. I (1898) 171, fig. 9; Prod. FI. II
(1939) 560, fig. 1.
4 . Plantă dens cespitoasă, cu lăstari lemnoşi, ramificaţi şi terminaţi cu
rozete de frunze. Tulpini florifere erecte, lungi pînă la 15 cm, dens foliate.
154 FLORA R .P .R .
dens hirsut glarululoase, cu peri albi, galbeni, rareori purpurii, spre vîrf
cimos paniculate, cu 5— 16 (24) flori, verzi, mai rar spre vîrf roşieticc.
Rozete de 2—4 cm in diam., cu frunze spatulat ligulate, lungi de 0,5—2 cm,
late de 2—5 mm, spre vîrf obtuze, acute sau mucronate, glauce, pe fala
inferioară adesea violacee, glabre, spre bază cu marginile dispers şi scurt
ciliate, îngust cartilagineu marginate, cu 7— 11 (17—23) gropiţe ce adesea
secretă materii ealcaroase. Frunzele tulpinale spatulate, lungi de 4— 11 mm,
late de 1—3 mm, pe ambele feţe glandulos păroase, exceptînd virful glabru,
cartilagineu marginate, mucronate sau acutiuscule, spre vîrful tulpinii trecînd
pe nesimţite în bractei liniare, pe ambele feţe glandulos păroase. Inflorescenţe
cimos paniculate, împreună cu pedicelii glandulos păroase, verzi sau roşietice,
multiflore. Sepale suberecte, alungit ovate sau ovat triunghiulare, subacute
sau obtuze, 3-nervate, dens glandulos păroase. Petale erecte, cuneat obovate,
lungi de 2—3 mm, late de 1,5—2 mm, puţin mai lungi decît sepalele, 3—5-
nervate, galbene verzui sau palid galbene. Stamine mai scurte decît sepalele.
Ovar obovat, îngustat în stile scurte. Capsule ovate, cu sepale erecte şi stile
scurte, divaricate. Seminţe ovate, cu 3 colţuri, negre, fin rugoase. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe st!noi ealcaroase în etajul alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: PeLriceaua, Zimbroslavu Mare, Salhoi
(în haz. V. Bistriţa Aurie). Obcinele Bucovinei: Obcina Mestecănişului pe Mt. Ţapu.
M ţii SuharduLui: Suhardu (Iacobeni, r. Vatra Dornei). M ţii Rodnei: Inău, Corongiş,
CrăciuncJ, Saca, Ştiol, Mihăiasa, Turnu Roşu, Pictrosu Mare. M ţii Ţibleşului: Ţibleş,Arsu
M ţii Rarâului: Rarău la Pietrele Doamnei. M ţii Bistriţei: Ceahlău: Panaghia, Stănilele,
Piatra Detunată, Jghiabul lui Vodă. Ocolasu Mare şi Mic. Mţii Giurgeului: Hăghiinaşu
Mare. M ţii Ciucaşului: Ciucas, Piroşca, Zăganu, Tigăile, Mt. Roşu, Bratocea. M ţii Birsei:
Postăvarii, Piatra Graiului. M ţii Bueegi: Vf. cu Dor, Furnica, Piatra Arsă, V. Jepilor,
Caraiman, Babele, Coştila, V. Cerbului, Omu, Bucşoiu, V. Mălăeşti, Doamnele, Strunga,
Peştera Ialomiţei, Obîrşia. M ţii Făgăraşului: Suru, Prislopu, Negoiu la Lespezi, Vf.
Trăsnită, V. Doamnei, Laiţa, Bîlea, Buteanu, Arpaşu, Podrăgelu, Luţele, Capra Budei
pc Piciorul Caprei şi la Groapa Mieilor, Rîiosu, V. Orzeneana, V. Izvorul Piscu Negru.
M ţii Câpăţinei: V. Oltului între Călimăncşti şi Cornctu (r. Rin. Vîlcea). Mţii Trăscăului:
Piatra Geţii, V. Galdei.
1 a Tulpinile şi ramurile inflorescenţelor verzi, acoperite cu peri albi-gălbui
f. typica Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — M ţii Birsei: Piatra Craiului.
Miii Făgăraşului: Negoiu la Lespezi, V. Orzeneana, V. Izvoru Piscului Negru.
M ţii Bueegi: Pialra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia Ialomiţei. M ţii Bistriţei: Mt.
Ceahlău.
1 b Tulpinile şi ramurile inflorescenţelor roşietic purpurii, acoperite cu peri în majoritate
de culoare roşietică purpurie
f. luteo-purplirea (Sternb.). — S. luleo-purpurea Stcrnb. Rev. (1810) 7. —
M ţii Rodnei. Mţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: V. Orzeneana. M ţii
Bueegi: Jepii Mici, Caraiman, Vîrfu cu Dor, V. Cerbului. M ţii Bistriţei: Mt.
Ceahlău. M ţii Suhardului: V. Cîrlibaba.
Obs . : între aceste forme există şi treceri ± gradate.
După forma frunzelor rozulare:
-1 a Frunzele rozetclor lax imbricate, îngust spatulate, aproape lanceolate, cu vîrful
acut, lungi pînă la 2 cin şi late de 2—3 mm, de 5 —7 ori mai lungi decît late
f. Jingustiîolia Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — M ţii Făgăraşului: V. Izvoru
Piscul Negru, V. Orzeneana. M ţii Bueegi: Vîrfu cu Dor. M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău.
1 b Frunzele rozetelor dens imbricate, lungi de 1,5—2 cm .......................................... 2
2 a Frunzele rozetelor la vîrf acutiuscule, lungi dc 0,5—1 cm, de 2—3 ori mai lungi
decît late
f. brevifălia Răv. f. nova in Add. IV. pag. 886. — Mt. Ceahlău
2 b Frunzele rozetelor cu vîrful rotunjit, rareori ou un scurt mucron, lungi de 1—1,5 cm.
de 3 —4 ori mai lungi decît late
f. intermedia Răv. f. nova în Add. IV. pag. 886. — M ţii Rodnei: V. Repedea. M ţii
Birsei: Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: Negoiu la Lespezi, V. Orzeneana. Mţii Bueegi:
Jepii Mici, Caraiman, Piatra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia Ialomiţei, V. Cerbului.
O bs. Literatura botanică mai veche citează din eroare pentru ţara noastră urmă
toarele specii din această secţie: S. Burseriana L., S. caesia L. (Fuss, Schur, Prodan) şi S.
squarrosa Sieb. (Schur).
R ă s p . ge n. : H. P. Rornînă şi R. P. Bulgaria.
Secţia XIII. MISCOPETALUM Ilaw. Syn. pl. succ. (1812) 323.

Rizom subteran ± lemnificat. Caliciu puţin concrescut la bază. Sepalele la fructificare
patente. Filamente filiforme. Capsulă cu stile erecte, ± divaricate, scurte. Seminţe
alungit invers cuneiforme, brune sau negricioase.2
22. S. rotimdiîolia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 403. — E x s.: FRE nr. 1262.—
I c .: Pl. 14, fig. 4, 4a.
4-. Rizomi groşi ^ repenţi, foliaţi spre vîrf. Tulpini florifere erecte,
solitare, rar mai multe, lungi dc 12—60 cm, la bază groase de 1—3,5 mm,
•depărtat foliate, de la mijloc sau în partea superioară paniculate sau corimbos
paniculate, în partea inferioară dens şi lung patent hirsute (perii moi, arti
culaţi), in cea superioară glandulos păroase. Frunze bazale subrotund reni-
forme, cu baza cordată, inegal şi lat crenate sau serate, lungi de 1—3,5 cm,
late de 1,7—5 cm, pe faţa superioară verzi, pe cea inferioară mai, deschise
şi purpurascente, pe ambele feţe ± patent hirsute, cu peţioli de 2— 7 ori mai
lungi decît limbul, patent hirsuţi şi nedilataţi spre vîrf. Frunze tulpinale
inferioare scurt peţiolate, cele superioare aproape sesile, cu baza obtuză
sau cuneată, 3—5-lobate şi profund serate, eu braclci liniare. Inflorescenţă
paniculată; ramurile cu 1—6 flori, împreună cu pedicelii scurt glandulos
păroase. Pedicelii subegali cu florile. Sepale puţin unite la bază, în floare erect
patente, alungit triunghiulare, acute, pe partea externă dispers scurt glan
dulos păroase. Petale alungit obovate sau alungit eliptice, subit şi scurt
unguiculate, lungi de 7—9 mm, ± de 2—3 ori mai lungi decît caliciul, albe
şi pe faţa superioară galben şi purpuriu punctate. Stamine de 2 ori mai lungi
decît sepalele, cu coneetivul foarte scurt. Ovar superior, ovat, îngustat în
stile scurte. Capsule ovate sau ovat alungite, cu stile divaricate şi sepale
126 f l o r a n .p .n .
orizontal patente. Seminţe ovale sau eliptice, fin tuberculat punctate, brune
sau negricioase. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin văi umbroase în munţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mţii Bueegi, Mt. Postăvarii, Mt. Piatra Mare,
Mt. Tesla; Mţii Făgăraşului: Suru, Arpaşu, Piscu Laiţii, Căldarea Bîlea, Vf. Buteanu;
Mţii Sibiului la Fedeleş. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului la Faţa Fetii, Piatra Măceş Iilor
lîngă Paroş, Mţii Poiana Rusca (r. Haţeg); V. Sebeşului, V. Pianului sub Tău (r. Sebeş).
Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş). Reg. Timişoara: V. Cernei la Băile Herculano.
Mt. Domogled pe Pîr. Jelereu (r. Orşova). Reg. Craiova: Virciorova pe V. Bahnei (r. T.
Severin). Reg. Piteşti: Mt. Foarfecă şi Mt. Cozia, Olăneşti (r. R. Arîlcea). Reg. Ploe.şti:
Mţii Bueegi pe V. Ialomiţei.
V a r i a 1>i I i t a t e a s p e c i e i
f. vulgăris Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 114. — Limbul frunzelor bazale glabru
sau dispers hirsut, inegal crenal serat, sau laL serat. Tulpini florifere în partea inferioară
adesea glabrescente. — Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului (Arpaşu). Reg. Hunedoara:
Reg. Timişoara: Băile Herculanc şi ML. Domogled (r. Orşova).
f. repânda (YVilld.) Engl. et Irmsch. 1. c. (1916) 186. — S. repanda Willd. ap. Sternb.
Rcv. Sax. (1810) 17, tab. 5. — *!>. rotundifolia L. var. hirsuta Sternb. SuppI. II (1832) 16.
— S. rotundifolia L. var. glandulosa Gris. Spicil. FI. rumel. I (1843) 336. — S. Heuffetii
Schott in Schott Nym. et Ky. Analect. bot. (1854) 28. — S. lasiophylla Schott in SchotL,
Nym. et Ky. 1. e. 29. — Limbul frunzelor bazale pe ambele feţe dens hirsuL, lat şi uşor
crenat. Tulpini florifere dens şi lung glandulos pubcscente. - Reg. Stalin: Mţii Bueegi»
Mt. Postăvaru; Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Buteanu, Vf. Negoiu. Reg. Hunedoara: Petro
şeai pe Mt. Straja; Mţii Retezatului, Ohaba de sub Piatră (r. llaleg). Reg. Oradea:
Piatra Muncelului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Băile Ilerculane pe V. Cernei, V. Sului-
padina, V. Jelărău, Crucea Ghizelei, Mt. Domogled, Mehadia, între Tisoviţa şi Sviniţa (r.
Orşova). Reg. Craiova: Virciorova la Piatra lui Vodiţă, V. Cerovăţului, V. Bahnei,
V. Ţeşnei la Gaura Fetii (r. T. Severin); Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă); Lainici
(r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: V. Oltului între Călimăneşti şi Cornelu, ML. Cozia (r.
Rm. Vîlcca); V. Bistriţei la Mrea Bistriţa (r. Horezu); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna, Mt. Picii-
iatu; Dîmbovieioara (r. Muscel). Reg. Plocşti: Mţii Bueegi la Schitul Peştera Ialomiţei.
R ă s p . g e n. : Europa (cxcl. U.It.S.S.), Caucaz, Asia Mică.23
23. S. heueherifolia Gris. et Sch. It. hung. in Wiegm. Arch. XVIII

(1852) 317. — S . rotundifolia L. var. heucheraefolia (Gris. et Sch.) Engl. e
var. fonticola (Kern.) Engl. Mon. Gatt. Sax. (1872) 116. — S. fonticola A.
Kern. in OBZ XII (1862) 90. — S. angulosa Sch., Nym. et Ky. Analect. bot.
(1854) 2 9 .— E x s.: FEAH nr. 1300 sub S. fonticola; FRE nr. 1261.— Ic.:
Pl. 14. fig. 5, 5a; Hay. Pflzd. (1916) 367; Prod. FI. II (1939) 81, fig. 2.
Tulpini florifere înalte de 15-^-40 cm, erecte, în partea superioară
cimos sau corimbos ramificate, multifoliate, spre bază glabre, în partea supe
rioară slab glandulos păroase. Frunze bazale rotund reniforme, glabre sau
dispers păroase, la bază foarte cordate, brusc îngustate în peţioli de 2—7 ori
inai lungi decît limbul, glabri sau puţin glandulos păroşi, nelobale, pe margini
S A X IF ltA O A O K A l? 127
acut serate, cu dinţii ovaţi pînă la îngust triunghiulari, cu vîrful adesea api-
culat; cele tulpinale scurt peţiolate, reniforme sau cuneat ovate, profund
serate, cu dinţii adesea lung apiculati./ Sepale asemănătoare cu ale speciei
precedente. Petale eliptic lanceolate, lungi de 9—12 mm, de 3— 4 ori mai lungi
decît caliciul, albe, dens şi puternic purpuriu punctate. Staminele la fel cu
cele de la S. rotundifolia. Capsule ovat alungite, cu stile scurte şi ± divari
cate. Seminţe lungi de 0,5—0,7 mm, sublucitoare şi evident tubcrculat punc
tate. — VI— VIII r
S t a ţ i u n e a. Locuri pietroase pe lîngă pîraielc din munţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mţii Rodnei: Inău. Mţii Ciucurului: Tesla. M ţii Rireei:
Postăvarii. Piatra Marc, Piatra Craiului. Mţii Bueegi: V. Peleşului, Coştila, V. Cerbului,
V. Priponului, Omu, V. Mălăeşt.i, Doamnele, Peştera Ialomiţei, Obîrşia. Mţii Făgăraşului:
Suru, Budislavu, Ciortea, Xegoiu la Lespezi, Lai ţa, V. Doamnei, V. Bîlea, Capra, Arpaşu
Mare, Yîrtopelu, PodrăgeJu, Creasta Ţări ţa, Breaza. Vînătoarea lui Buteanu, V. Caprei,
Capra Buda în Cheia Gegiu, Podu Giurgiului, V. Zirnei. Mţii Sibiului: Păltiniş. Mţii
Paringului: la poalele Mt. Mîndra. Cetatea Bolii lîngă Pet.roşcni. M ţii Vileanului: Gaura
Mohorului. Mţii Mehedinţilor: Oslea. M ţii Cernei: Domogled, V. Cernei, SVlt. Străjuţ
la Mehadia. M ţii Retezatului: Borăscu, Piatra Măceştilor, Lacul Bucura, V. Pietrile,
Peleaga, Y. Şesele, deasupra Lacului Zănoaga. M ţii Bihorului: V. Cepilor, Cucurbcta
Ylădeasa pe Piatra Arsă, Slîna de Vale la Izvorul Profetului, deasupra Corn. Răchitele
(r. Huedin).
R ă s p . ge n. : Europa de SE.
Secţia XIX. DIPTERA (Borkli.) Engl. et Irmsch. 1. c. 645. — Diptera Borkh. in

Roem. Meu. Mag. I (1794) 29, pro gen.
Ovar liber, alungit. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), cu 3 petale mai mici
şi 2 mai lungi. Flori nutante. Frunze cărnoase.
41 24. S. sarmentosa L. in Ellis Descr. Dionaea ed. II cur. Sehreb

(1780) 16; L. fii. Suppl. (1781) 240.— Ic.: Pl. 11, fig. 6.
^J-. Plantă ierbacee, cu stoloni lungi, filiformi, uneori ramificaţi, nuzi

sau cu frunzişoare alungite ovate. Tulpini erecte, lungi de 20—40 cm, puţin
păroase, spre vîrf lax paniculate. Frunze bazale cărnoase, rotund reniforme,
mai rar rotunjit ovate, peţiolate, pe ambele feţe setos păroase, pe faţă verzi,
de-a lungul nervurilor alb colorate, pe dos roşictice, pe margini lobulat dinţate,
cu dinii laţi. Flori eîte 4—9 în paniculă laxă, glanduloasă, cu bractci
alungit lanceolate. Caliciu scurt glandulos, cu lobii uneori inegali, patenţi,
ovaţi, acuţi sau obtuziusculi. Petale uninervate, unguiculate, neegale, 3
superioare mai mici, ovate, acute, albe, spre vîrf purpurii, spre bază galbene
şi 2 inferioare de 2—4 ori mai mari, lanceolat eliptice, albe. Stamine de 2
ori mai lungi decît laciniile caliciului, cu antero roşietice. Ovar globulos, mai
lung decît stilele erecte. FrucLul capsulă erect divaricată. — V—VI.
Se cultivă în cameră ca plantă ornamentală.
Răsp. g e n . : China şi Japonia.
128 FLORA R .P .R .
X S. Paxii Engl. et Irmsch. 1. c. (1919) 548 = S. aizoon xluleo-viridiş.

4 . Plantă cespitoasă, cu tulpini erecte, foliate, dens glandulos păroase,
in partea superioară cimos paniculate, înalte de 10— 12 cm. Frunze bazale
puţin glauce, întregi, îngust ligulate, îngust cartilagineu marginate, acutiu-
scule, de cca 2 cm lungime, late de 4—5 mm, pe margini cu 10— 12 gropiţe
ce secretă foarte puţin calcar; cele tulpinale îngust spatulate, glandulos
hirsute. Pedicelii şi receptaculii glanduioşi.
Reg. Stalin: Ml. Piatra Craiului (r. Codlea).
Genul 207. 0 H R Y S 0 S P L E N I U 31 *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 115, nr. 356], ed. V (1754) 189, nr. 493. — S p 1 i n ă
Plante perene, ierbacei, fragile şi ± suculente, deseori formind pajişti.
Tulpini cărnoase, cu 3—4 muchii, glabre sau slab păroase în partea inferioară.
Frunze radicale în rozetă sau lipsesc, cele tulpinale puţin numeroase, alterne
sau opuse, crenate sau dinţate, cele superioare de obicei în formă de braotei
ce înconjoară inflorescenţa. Inflorescenţa formată din cime dichotornic corirn-
boase. Bracteile din jurul inflorescenţei împreună cu florile, de culoare
galbenă sau galbenă aurie. Flori hermafrodite, de tipul 4, radiate. Receptacul
în formă de cupă. Sepale 4 (uneori la florile terminale 5). Petalele lipsesc.
Stamine 8, uneori 4 sau 10, cu filamente scurte, dispuse pe două vertirile
şi prinse pe marginea unui disc nectarifer. Ovar seminferior, concrescut cu
receptaculul, unilocular. mai umflat în partea superioară, 2—3-lobat, cu nume
roase ovule dispuse pe 2 —3 placente parietale. Stile 2 -3 , scurte, cu stigmate
simple. Fruct capsulă, înconjurată la bază de caliciul persistent, cu peretele
subţire, deschizîndu-se la vîrf în două valve. Seminţe mici, alungite, fin
papiloase.
1 a Tulpină cu 3 muchii. Frunze tulpinale alterne .. 1. Oh. allernilolmiii
1 b Tulpină cu 4 muchii. Frunze tulpinale opuse___ 2. Oii. oppositifolium
1. Ch. allernifolinm L. Sp. pl. ed. I (1753) 398; FI. U.R.S.S. IX (1939)
203. — Ch. nivale Schur Enum. pl. Transs. (1866) 241. — Splină.— Arany
veselke. — Gold Milzkraut. — Ce.eseHOunnK oăbiKnoBemibriî.— E x s.: FRE
nr. 2537. — I c .: PL 17, fig. 2, 2a.
*) De la cuvintele greceşti chrvsos — aur şi splen = splină, referitor la florile aurii

şi a întrebuinţării dc odinioară a plantei în contra bolilor de splină.
P l a n ş a 17. — 1. Parnassia'palustris L., la. exemplar mic. lb. staminodiu şi

stamină. — 2. Chrysosplenium altemifolium L., 2a. floare mărită. — 3. Ch. oppoaiiijolu.au
L. — 4. Philadelphus coronarius L.
P L A N ŞA 17
D
S.VXIFRAC.ACEAK 131
Rizomi lungi, subţiri, bruni deschis, repenli, cu numeroşi stoloni

acoperiţi cu solzi. Tulpini de 5- -20 cin, erecte, cărnoase, cu 3 muchii, glabre
sau în partea inferioară cu perişori albi sau roşietici. Frunze bazale puţin
numeroase, reniform cordate, profund crenate, cu limb lung de 7—25 mm,
lat de 10—35 mm şi peţioli lungi pînă la 5 cm. Frunze tulpinale 1—3, alterne,
cărnoase, verzi deschis, suborbiculare, crenate, cu baza adînc cordată,
glabre sau pe ambele feţe cu perişori rari, mai mici decît cele bazale şi cu
peţiolii mai scurţi; cele de lîngă flori, galbene, cu diametru de 4—15 mm,
mai slab crenate sau cu marginile întregi, cu peţioli de 1—2 mm, laţi
şi glabr;. Inflorescenţa cima plană sau în formă de scut turtit. Flori galbene,
numeroase, cu pediceli de 1 mm, care se alungesc la fructificare. Receptacul
concav. Sepale 4, rareori 5, galbene, obtuze, persistente. Petale lipsă. Sta
mine 8, rareori 4 sau 10, cu filamente scurte. Ovar unilocular, semiinferior
şi aderent, cu ovule numeroase, pe 2—3 placente parietale. Fructe capsule,
egale cu receptaculul, deschizîndu-se printr-o crăpătură în 2 valve. Seminţe
oval alungite, glabre, netede sau lucioase. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede şi umbroase, prin lunci inundabile, malurile
pîraielor, prin păduri, pînă în regiunea subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Raia Mare; Bistra, Borşa la Lelici, V. Şesiirilor, Mt. Moş-
linu Mare, Mt. Godreava, Mt. Zîmbroslavu Mare, Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare (r. Vişeu».
Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş (r. Năsăud); Bistriţa; Cluj în Păd Făget, între Ape>
Lacul Sălicea, Mt. Mare (r. Cluj); Buza, Păd. Gherlei (r. Gherla); Turda, Cheia Turzi
(r. Turda); Mt. Meseş (r. Zalău). Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa); Brfncoveneşti. Gur-
ghiu la Păd. Mociaru de Sus (r. Reghin); Gheorghieni; Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). Reg.
Stalin: Or. Stalin, Predeal* Timişul de Sus; Dopca (r. Rupea); V. Tîrnava Mare Ia Pîr.
Roşu, Sighişoara (r. Sighişoara); Mediaş; Mţii Sibiului pe Vf. Prejbe, la S. de Cisnădie,.
Cisnădioara, Sebeşu de Sus, Bradu (r. Sibiu); Alţii Făgăraşului: Bîrcaciu, Arpaşu, Lacul
Bîlea. Reg. Hunedoara: Orăştie; Petrila (r. Petroşeni); Mţii Retezatului. Reg. Oradea:
Stîna de Vale, Ponor, Dumbrăviţa, V. Fieghiului, V. Meghieşului (r. Beiuş); Moneasa
(r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Mt. Semenic (r. Orşova); Timişoara.
Reg. Craiova: Culmea Cernei; Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: V. Oltului intre
Călimăneşti şi Cornetu (r. Rm. Vîlcea); Mţii Făgăraşului: V. Zîrna, V. Argeşului la
Cumpăna, Capra Budei; Rticăr pe V. Dîmboviţei, V. Dîmbovieioara, Cîmpulung (r. Muscel).
Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni, Mţii Bueegi (Vf. cu Dor, Piatra Arsă), Cîmpina; Cheia po
Mt. Balaban (r. Teleajen); Pîr. Brebului (r. Beceni). Reg. Bacău: Băile Slănic, V. Pufu,
Mţii Slănicului pînă la Şandru Mare, Mrea Caşin (r. Tg. Ocna); Tulgheş, V. Bicazului,
Mt. Ceahlău (r. Ceahlău); Culmea Stînişoarei pe V. Ruseăi, Agapia Veche, Ţolici (r. Tg.
Neamţ). Reg. Iaşi: Oprişeni, Stînca, Coada Stîncii, Sculeni, Şendreni, Bîrnova, Dl. Repe
dea, Dl. Mare (r. Iaşi); Păd. Hîrlău; Dobrovăţ (r. Iaşi); Schitu Stavnic (r. Negreşti).
Reg. Suceava: Păd. Adincata (r. Suceava); Pîr. Moraicţ (r. Rădăuţi); Călineşti, Cîrlibaba
(r. Vatra Dornei): Vama, Cîmpulung, Mt. Rarău (r. Cîmpulung).
R ă s p . ge n. : Eurasia, America de N.
2. Ch. oppositifolium L. Sp. pl. ed. I (1753) 398. — Ch. alpinum Schur
in Verh. SVN X (1859) 133. — Exs.: FRE nr. 2773. — Ic;: Pl.; 17, fig. 3.
9*
132 FLORA R .P .R .
: L Plantă înaltă de 5— 15 cm, formînd pajişti sterile. Tulpini cu 4 muchii,

debile, repente, cu rădăcini adventive, glabre sau în partea inferioară puţin
păroase. Frunze aproape rotunde, glabre sau fin păroase, pe margini uşor
ondulat crenate; cele tulpinale opuse, scurt peţiolate, spre bază obtuze sau
cuneate; cele bazale dispuse ± în rozetă, cele superioare înconjoară inflores
cenţa dichotomic cimoasă. Flori glbaene, la fel cu ale speciei precedente,
dar puţin m ai, mici. Seminţe rotund ovale, negre, strălucitoare, foarte fin
papiloase, lungi de 0,5 mm. — V— VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, pe lîngă izvoare, în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Paltin, Măgurice şi Salhoi în haz. Bistriţei
Aurii. Obcinele Bucovinei: Obcina Lucinei. M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, V. Pietroasa
aproape de iezer, Gemenea, Puzdrele, Corongiş, Inău. M ţii Călimării. M ţii Bistriţei:
Ceahlău la Fîntîna Rece, Lcmnu Strîmb. M ţii Birsei: Piatra Marc. M ţii Bueegi: pe vers.
transilvănean. M ţii Făgăraşului: Suru, Budislavu, Bîrcaciu, Albia, V. Doamnei, Lacul
Bîlea, Vf. Văiugi, Iezerul Capra, Vf. Moaşei, Lacul Urlea, Moldovanu, Vf. Virtopu, Iezeru*
Giurgiului, Capra, Bîndea, Iarna, Roşu. M ţii Retezatului: Căldarea Zănoguţa.
R ă s p . ge n. : Ruropa centrală, de V. şi de
Genul 208. P A R N Ă S S I A*) L.

Gen. pl. Ted. I (1737) 87, nr. 250J, ed. V (1751) 133 nr. 345.
Plante perene, ierbacei, glabre. cu rizom scurt şi oblic. Tulpini numeroase
sau solitare, erecte, înalte pina la 45 cm. Frunze bazale numeroase, cu margini
întregi, cordate şi lung peţiolate, cele tulpinale puţine, de obicei 1, amplexi-
cauie. Flori mari, albe, hermafrodite, radiare, cîte una la vîrful tulpinii.
Sepale şi petale 5. Stamine 5, introrsc, alternînd cu 5 staminodii simple sau
cu cili terminaţi în glande. Ovar superior sau semiinferior, unilocular, cu 4
placente parietale, cu numeroase ovule. Stile foarte scurte sau lipsesc. Stig
mate 3—4, subsesile. Fructul capsulă, se deschide prin crăpături longi
tudinale în 4 valve.
P. palustris L. Sp. pl. ed. I (J753) 273; FI. U.ILS.Ş. IX (1939) 2 16.—
Şopîrlaiţă albă.— Feher mâjvirâg. — Studentenroschen. — Beao 3op 6 o.iot -
Hbifi. — E x s.: FRE nr. 655. — Ic.: Pl. 17, fig. 1, la, b.
4 . Plantă glabră, înaltă de 3—45 cm, cu rizom gros, scurt, orizontal sau
oblic şi cu numeroase rădăcini. Tulpini cîte una sau mai multe (pînă la 15),
neramificate, erecte, tari şi pronunţat costate. Frunze radicale numeroase,
ovale, cu baza profund eordată, vîrful obtuz, margini întregi, pe suprafaţa
limbului cu numeroase puncte întunecat roşietice; limb lung pînă la 4 cm
şi lat pînă la 3 cm ; peţioli pînă la 7 cm lungime. în treimea inferioară a
tulpinii o singură frunză tulpinală, de aceeaşi mărime şi formă ca cele radicale,
*) De la grecescul Parnassos — Parnas; cei vechi credeau că această plantă este

originară din Mt. Parnas. Aluzie la floarea gingaşă.
SAXIFKAOACEAE J33
sesiiă şi amplexicaulă. Flori singuratice la vîrful tulpinii, radiate, de

1,5—4 cm în diam. Sepale 5, oval lanceolate, obtuze, diferite ca mărime.
Petale 5, albe, foarte rar roşietice, lungi de 5— 15 mm, late de 4—12 mm,
de 2 ori mai lungi decît sepalele, oval rotunde sau eliptice, la virf obtuze
sau puţin einarginate, spre bază înguslale, cu 5—15 nervuri longitudinale,'
galbene castanii sau verzui. Stamine 5, cu filamente îngustate spre vîrf şi
antere albe!’, cu 2 loje. Staminodii 5, alternînd cu staminele, lat ovale, cu
6—23 lobi terminaţi cu glande galbene. Ovar oval piramidal sau oval, uni-
locular, alb sau roşietic, cu puncte violete, terminat cu 4 stigmate subsesile.
Fructe capsule ce se deschid la virf prin 4 valve. Seminţe numeroase, alungite,
lungi de 0,5 mm, puţin arcuite, castaniu deschise, fin tubercula! încreţite,
înconjurate pe margini cu o aripă lată. — VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi coaste ierboase umede, pe Jocuri mocir
loase, comună de la cîmpie pînă la munte.
\ a r i a b i 1i t a t e a s p e c i e i
f. alpina (Drudc) Br. Bl. in Hegi FI. Mitt.-Kur. IV. 2 (1923) 638. -• P. paiusiris
a. minima Schur Enum. pl. Transs. (1866) 88. — Forma de munţi înalţi, tufoasă, înaltă
de 3—10 cm, cu flori de 10—15 mm în diam. — M ţii Rodnei.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia Mică, Siberia, Mongolia, China, Tibet, Japonia, Ame
rica de N.
Ob s . Specia variază după talie, mărimea şi forma petalelor, numărul frunzelor
bazale, forma frunzelor tulpinale şi înălţimea la care se află pe tulpină, numărul lobilor
staminodiilor, ete.
Genul PIIJ L A D E L P H I! 8*) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 140, nr: 392], ed. V (1754) 211, nr. 540. - - S i r i n -
d o r i c ă , h ă m î i ţ a.
Arbuşti de talie mijlocie, cu frunze opuse, ovale, simple, cu margini ±
dinţate, fără stipele. Flori în racem sau solitare cîte 1—3, hermafrodite,
mari, albe, radiate. Receptacul în formă de cupă, concrescut cu ovarul.
Sepale şi petale 4, rar 5— 6. Stamine 2(K-40, aşezate în 2 verticile pe marginea
receptaculului. Ovar inferior, ,4-locular (rar 3—5), cu numeroase ovule cu
placentaţie axilară în formă de T. Stile 4, rar 3- 5, filiforme, ± concrescute
la bază, terminate cu stigmate lungi, libere. Fruct capsulă, desehizîndu-se
prin 3—5 valve. Seminţe mărunte, numeroase, alungite, cu tegumenul lax
reticulat.
1 a Flori 5—-9, dispuse in ra cem e.................................................................... 2
1b Flori 1—3, solitare 3. Ph. inodorus
*) De la grecescul philein = a iubi, şi adelphos = frate. Aluzie la florile ce sînt apro
piate între ele.
134 FLORA R .P .R .
2 a Caliciu glabru. Flori mirositoare. Frunze pe dos glabre sau cu smocuri

de peri în unghiurile nervurilor, uneori slab pubescente şi în lungul lor.
Scoarţa lujerilor de 2 ani brună, se exfoliază ___ 1. Ph. eoronarius
2 b Caliciu la exterior pubescent. Flori nemirositoare. Frunze pe dos des
cenuşiu pubescente. Scoarţa lujerilor de 2 ani cenuşie, nu se ex-
l’oliază ............................................................................ 2. Ph. latiîolius
1. --Ph. corouârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 473. — Ph. pallidus Hay. in
C. K. Schneider Laubholzk. I (1906) 373. — Sirinderică, Lăm îiţa.— Jezsa-
men. — Blasser-Pfeifenstrauch.— Ic.: Pl. 17, fig. 4.
o. Tulpini înalte de 1—3 m. Scoarţa ramurilor tinere brună castanie,
se exfoliază. Frunze scurt peţiolate, ovate pînă la ovat alungite, lungi de
4—8 cm, acuminate, spre bază brusc îngustate sau rotunjite, pe margini repand
dinţate, pe faţa superioară glabre, pe cea inferioară glabre sau cu smocuri
de peri în unghiurile nervurilor, sau spre bază şi în lungul nervurilor slab pubes
cente. Flori albe, foarte mirositoare, scurt pedieelate, de 2,5—3,5 cm în diam.,
cîte 5— 7, în raceme. Pedunculi glabri sau pubescenţi. Caliciu glabru sau dispers
pubescent. — V—VI.
Cultivat ca arbust ornamental prin grădini şi parcuri, uneori subspontan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecvent în toată ţara prin parcuri, grădini si cimitire. Subspon
tan pe stinci şi prin mărăcinişuri, pe Dl. Timpa lingă Oraşul Stalin.
R ă s p . ge n. : Europa meridională, Caucaz, Asia boreală.
2. Ph. latiîolius Schrad. ap. DC. Prodr. II (1828) 206. — Ph. pubescens
Lois. Herb. araat. IV (1816—27) 268.
î). Tulpini înalte pînă la 3 m. Scoarţa ramurilor tinere cenuşie, nu se
exfoliază. Frunze scurt peţiolate, lat ovate, de 4—10 cm lungime, acuminate,
spre bază rotunjite sau mai rar (pe lăstari) uşor cordate, cu marginile puţin
dinţate, pe faţa superioară des cenuşiu pubescente. Flori albe, nemirositoare,
de 3—4 cm în diam., cite 5—9, în raceme; de obicei perechea inferioară de
flori este depărtată de celelalte, la subţioara unor frunze. Pedunculi şi caliciu
pubescenţi. — VI—VTÎ.
Cultivat ca plantă ornamentală prin grădini şi parcuri în ţoală ţara, dar
mult mai puţin frecvent de cît Ph. coro ?ariu$ L.
R ă s p . ge n. : America de N.
3. — Ph. inodorus L. Sp. pl. ed. I (1753) 470.
h. Tulpini înalte pînă la 3 rn. Frunze ovate, de 3 —6 cm lungime (cele

de pe lăstari pînă la 10 cm), acute sau acuminate, la bază rotunjite, întregi
sau repand dinţate, pe faţa superioară verzi întunecate, lucitoare, glabre, pe
fala inferioară cu fascicule de peri la unghiurile nervurilor şi uneori cu peri
S .' X I l - K A O a C EAK 185
disperşi în lungul acestora. Flori solitare, albe, nemirositoare, de 3—4 cm în

diam., cîte 1—3, campanulate. Caliciu glabru. — VI.
Cultivat ca plantă ornamentală prin parcuri şi grădini.
R ă s p . g e n. : America de N.
Genul D E U T Z I A * ) Thunb.
Diss. Nov. gen. î (1781) 19.
Arbuşti cu frunze opuse, simple, scurt peţiolate, serate, stelat pubescente.
Flori hermafrodite, în cime, raceme sau panicule, aşezate de obicei la vîrful
lujerilor laterali, albe, rar roze sau purpurii. Sepale şi petale 5. Stamine 10,
râreori 12—15, cu filamente aripate, spre vîrf adesea trifurcate. Receptacul
cu peri stelaţi, campanulat, concrescut cu ovarul. Ovar inferior, 3—4-locular,
cu numeroase ovule în fiecare loja. Stile şi stigmate 3—4. Fruct capsulă aproape
sferică, deschizîndu-se loculicid în 3—4 valve, începînd din partea inferioară.
Seminţe mici, cu tegumentul lărgit în partea inferioară în formă de tub, spre
virf trecînd într-o mică aripioară.
•X- D. crenâta Sicb. et Zucc. FI. Jap. I (1835) 19. — Ic.: Pl. 18, fig. 1, la.
t;. Tulpini pînă la 2 m înălţime. Lujerii cu scoarţă brună-roşcată, rar
brună-cenuşie, în tinereţe stelat pubescenţi. Frunze ovate sau ovat lanceolate,
lungi de 3—8 cm, acute, cu baza rotunjită, mărunt crenate, pe ambele feţe
stelat pubescente; perii de pe faţa inferioară cu 10— 15 ramuri. Flori albe
sau la exterior roze, de 1,5—2 cm lungime, în raceme ramificate, erecte, înguste,
lungi de 6— 12 cm. Filamentele staminelor la vîrf tridentate. — VI—VIL
Mult cultivat prin grădini şi parcuri ca plantă decorativă.
Răsp. gen.: Japonia, China, în Europa cultivată.
Genul H Y D R A N G E A **) L.
[Coroll. gen. (1737) 7, nr. 956], Gen. pl. ed. V (1754) 189, nr. 492.
Arbuşti cu frunze opuse, simple, peţiolate, crenate. Inflorescenţa corimb
sau paniculă terminală, mare. Flori marginale de obicei mari şi sterile, alcă
tuite din 3—5 sepale mari, petaloide, restul florilor mici, radiate, hermafrodite.
Sepale şi petale 4—5. Stamine 8—10 sau 15—20. Receptacul conic. Ovar
inferior sau semiinferior, cu 2—5 loje şi numeroase ovule. Stile 2—5, scurte,
libere sau concrescute la bază. Fructul capsulă cu 2—5 loje, dehiscent la virf.
Seminţe mici, adesea ± aripate.
>k H. opuloidcs (Lam.) C. Koch Dendrol. I (1869)353.— Hortensia opulo-

ides Lam. Encycl. meth. III (1789) 136.— Hydrangea hortensis Sm. Ic.
pict. I (1790) tab. 12. — Hortensie. — Hortensia.
*) Dedicat notabilului olandez Johann van Deutz din Amsterdam, însoţitor al lui
Thunberg.
**) De la grecescul liydos = apă şi angeion = vas. aluzie la forma fructului care sea
mănă cu o cupu.
136 FLORA R .P.JR .
Arbust pină la 1,5 m înălţime, cu lujeri viguroşi şi glabri. Frunze eliptice,

ovate sau lanceolate, de 7— 15 cm lungime, spre bază cuneiform îngustate,
scurt acuminate, serate, pe fala superioară lucitoare, pe cea inferioară
pubescente, mai ales In lungul nervurilor şi 4; barbulale în unghiurile acestora;
peţiolii de 1—3 cm. Inflorescenţa corimbe pedunculate. Florile rozee sau albas
tre, rar albe, cele marginale sterile, mari. în cultură se află mai ales var. Hor
tensia Rehd. la care toate florile sint sterile, alcătuind un corirnb gîobulos
cu diain. de 15—20 cin. — VI—VII.
Cultivata ca plantă decorativă în grădini şi parcuri.
R ă s p . ge n. : Japonia şi China de N (în Europa cultivată, iar in unele^locuri din
Caucaz, de ex. Ia Batum, s-a sălbătăcit).
Genul 209. R I B E S * ) L.
Gen. pl. | ed. I (1737) 08,vnr. 195], ed. V (1754) 94, nr. 247.
Arbuşti de# talie mijlocie, cu tulpini şi ramuri spinoase sau ncspinoase.
Frunze peţiolate, alterne, palmatilobate, serate, foarte rar simple, fără stipele.
Flori radiar simetrice (actinomorfe), hermafrodite sau unisexuate, de obicei
mici, aşezate la subţioara unor bractei, în receme simple, rar solitare. Recep
tacul în formă de cupă sau de clopot, concrescut cu ovarul, continuîndu-se
spre vîrf cu caliciul. Caliciu în formă de cupă, campanulat, rotat sau ca un
tub cilindric alungit, din 5, rar 4 sepale, de obicei de aceeaşi culoare ca petalele.
Petale 5, rar 4, mai scurte decît sepalele şi fixate pe marginea receptaculului.
Stamine 5, rar 4, opuse sepalelor, fixate pe marginea receptaculului sau puţin
mai jos. Ovar inferior, foarte rar semiinferior, unilocular, format din 2 cârpele
cu numeroase ovule dispuse pe 2 placente parietale, opuse, ± unite, cu stig
mate simple. Fructul bacă suculentă, sferică sau lunguiaţă, însoţită de caliciul
persistent. Seminţe numeroase, cu tegumentul exterior mucilaginos, iar cel
interior dur.
1 a Tulpini prevăzute cu spini 1—3-furcaţi. Flori izolate sau cite 2—3.

Fructe ± ovoide, mari ............................................... 1. R. Grossularia
1 b T ulpini lip site de spini. Inflorescenţa inultifloră. F ructe 4- sferice.
mici .................................................................................................................. 2
2 a Frunze pe faţa inferioară cu glande punctiforme, galbene. Fructe
negre ........................................................................................ G. R. nigrum
2 b Frunze fără glande punctiforme galbene 3
*) De la arabul Ribas, nume pe care arabii îl dădeau lui Rheum Ribes L. Treeind
in Spania, ei au dat această denumire fructelor de Ribes.
P l a n ş a 18. — 1. Deutzia crenata Sieb. et Zuec., la. vîrful frunzei cu peri stelaţi. —
2. Ribes Grossularia L., florifer, 2a. exempl. fructifer. — 3. R . rubrum L., florifer, 3a.
exempl. fructifer.
P L A N Ş A 18
S W l l ' R A rtA C K A E 189
3 a Peţiolii cît jumătatea limbului. Flori dioice. llacemele cu flori femele

pauciflore, erecte, cele mascule ± multiflore. Bracteile florilor mai
lungi decît pedicelii .. .................................................. 5. R. alpinum
3 b Peţiolii mai lungi decît jumătatea limbului. Flori hermafrodite. Raceme
multiflore, nutante, numai la început pot fi ± erecte. Bracteile florilor
cel mult de lungimea pedicelilor................................................................ 4
4 a Flori galbenc-aurii ........................................................ 8. R. aureum
4 b Flori albe, roşii sau verzui ....................................................................... 5
-5 a Frunze pe faţa inferioară albicios pubescente sau lomentoase. Ovar şi
fructe glanduloasc ........................................................ 7. R. sanguincum
o b Frunze pe faţa inferioara glabre sau glabrescente. Ovar şi fructe
glabre ........ ’....................................................................................... ! .......... 6
6 a Flori roşietice. Vîrful lobilor frunzei ascuţiţi. Sepale ciliate 4. R. petraeum
t> b Flori verzui. Vîrful lobilor obtuzi. Sepale glabre..................................... 7
7 a Racem cu 3—8 flori. Pedicelii florali de 5— 12 mm lungime. Fructe
cu gust acru............................................................................ 2. R. rubrum
7 b Racem cu 7— 18 flori. Pedicelii florali de 3—5 mm lungime. Fructe cu
gust d u lce.................................................................... 3. R. lieteromorphum
Secţia I. GROSSULARIA A. Rich. Bot. med. II (1828) 487, Beri. Fam. Grossul.
in Mem. Soc. Phys. Genâve III, 2 (1826) 43, tab. 1.
Tulpini spinoase. Caliciu ± campanulat. Pedunculi cu 1 —3 flori.
1. R. Grossulâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 201.— G ro ssu la ria reclin a ta (L.)
jVIill. in FI. U.R.S.S. IX (1939) 2 6 8 .— Agriş. — Egres, Poszmete. — Stachel-
beere. — K p h î k o b h i i k o t k .jfOHemiHii. — Exs. ^ FRE nr. 2435 sub R . U va
<c risp a var. gla?idulo$o-setosam . — I c .: Pl. 18, fig. 2, ‘2a.
Arbust mult ramificat, înalt de 60—150 cm, cu scoarţa ramurilor brună
cenuşie, exfoliindu-se în fîşii. Lujerii cu spini 1—3-(de regulă .3) partiţi,
de cca 1 cm lungime, aşezaţi la baza ramurilor scurte; în afară de aceştia şi
cu spini simpli, ± numeroşi, mai mici şi împrăştiaţi pe lujeri sau uneori aproa
pe lipsiţi de spini. Frunze semicirculare, spre bază trunchiate sau uşor cordate,
late de 2—6 cm, 3—5-digitat lobate, cu lobii ± adînc seraţi, pc faţa superioară
răzleţ, pe cea inferioară dens păroase, rareori glabre. Flori hermafrodite,
verzui sau roşcate, solitare sau cîte 2—3. Caliciu campanulat, păros, cu sepale
obovate, obtuze, de timpuriu 4: reflecte, cu multe nervuri, de 2—3 ori mai
lungi decît petalele. Petale mici, obovate, erecte, alburii. Stil păros, 2-fidat,
mai scurt decît staminelc. Fructul bacă globuloasă sau ovoidală, marc, verzuie,
gălbuie sau roşcată, pubescentă, glandulos setoasă sau glabră. — IV—V ;
fructifică VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Păduri şi tufişuri din regiunea montană pînă in cea subal-
pină. Adeseori cultivat.
R ă s p . î n ţ ară: Reg. Cluj: Mţii Rodnei, Mt. Ţibleş (r. Năsăud); V. Drăganului
{v. Huedin); Cheile Turzii, Turda, Hăşdate, Cheia Turului (r. Turda); Scărişoara, Mt.
140 FLORA R .P .R .
Vulcan lîngă Abrud (r. Cîmpeni); Cluj în Păd. Hoia. Reg. Aut. M .: Borsec, Topliţa
(r. Topliţa); Gurghiu, Obîrşia Rîului Gurghiu (r. Reghin); Acăţari (r. Tg. Mureş); Lacu
Roşu, Mţii Giurgeului pe Piatra Bîrnadului, Ciumani (r. Gheorghieni); Brăduţ, Dealu,
Lueta (r. Odorhei); Sîndominic, Mţii Giurgeului: Hăghimaşu, Mt. « Ocsem »; Miercurea Ciuc
la « Csereteto », Tuşnad-Băi, Dl. Biidos la Tuşnad, Mţii Harghita (r. Ciuc); Praid (r. Sîng*
de Pădure). Reg. Stalin: Oraşul Stalin în păduri, Mţii Bîrsei; Blaj (r. Tîrnăveni);
Racoş, Hoghiz (r. Rupea); Gura Rîului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei
(r. Alba), Mţii Retezatului pe V. Rîului Mare şi V. Rîul de Mori (r. Haţeg). Reg. Timi
şoara: Timişoara. Reg. Piteşti: V. Dîmbovicioarei (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi
la Colţii lui Barbeş, Caraiman, Sinaia pe V. Peleşului şi sub Cota 1400; Brebu (r. Beceni);
Mţii Buzăului: Bîsculiţa, Pîr. Stînei (r. Cislău). Reg. Bacău: Ghimeş (r. Moineşti); Mt.
Ceahlău, Tulgheş (r. Ceahlău); Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Ciocăneşti,,
Cîrlibaba pe Bodoş, Oiţa, Bistra (r. Vatra Dumei).
1 a Plante foarte puţin spinoase, glabre, cel mult marginea frunzelor, peţiolilor. brae-
teilor şi laciniilc caliciului ciliate
f. rcelinâtum (L.) Beri. in Meni. Soc. Pliys. Geneve, III, 2 (1826) î:3. — R. recli-
natum L. Sp. pl. ed. I (1753) 201.—R.Grossulariay glabrum Koch Syn. ed. I (1837)
265. — Reg. Aut. M .: Mţii Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: în jurul Oraşului Stalin:
Sibiu. Reg. Bacău: Cheile Bicazului.
1 b Plante evident spinoase. Frunze păroase..................................................................... 2
2 a Peţiolul, faţa inferioară şi marginea frunzelor glanduloase
f. huuyadense Simk. in BK VIII (1909) 24. — Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş. Reg.
Cluj: Mt. Vulcan lîngă Abrud. Reg. Aut. M .: Borsec, Mt. «Biikkhavas» la N de
Borsec (r. Topliţa); Mţii Harghita lîngă Ciumani şi Suseni (r. Gheorghieni). Reg.
Stalin: Mt. Postăvaru (r. Stalin). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: V. Rîului
Mare. Gura Zlatei, V. Lăpuşnieu Marc între Gura Apei şi Berhini (r. Haţeg).
2 b Peţiolul, faţa inferioară şi marginea frunzelor neglanduloase................................... •>
3 a Plante foarte spinoase. Internodiile lujerilor cu numeroşi spinişori, subţiri, debili
şi retrorşi
f. spinosissimum (Beri.). — R. Uva crispa fi. spinosissimuni Beri. in DC. Prodr.
III (1828) 478. — Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi la Sinaia pe V. Peleşului şi V. Babei.
Reg. Bacău: V. Ciobănaşului la Asău (r. Moiaeşti).
o b Spinişorii de pe internodiile lujerilor, atunci cînd există, nu sînt retrorşi.......... 4
4 a Ovarele şi fructele glandulos setoase şi pubescent viloase

f. glanduloso-setosum (Koch). — R. Grossularia a. glanduloso-setosum Koch syn.
ed. I (1837) 265. - Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş. Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); V.
Arieşului aproape de Cîmpeni, Abrud (r. Cîmpeni); Cheile Turzii (r. Turda); Poieni,
V. Drăganului (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Mţii Gurghiului (r. Reghin); V. « Bakta-
loka» aproape de Joseni (r. Gheorghieni) ; Tuşnad pe Dl. Ciomad deasupra Lacului
Sf. Ana (r. Ciuc). Reg. Hunedoara: V. Sebeşului (r. Sebeş); Mţii Retezatului între
Gura Zlatei şi Gura Apei (r. Haţeg). Reg. Craiova: Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg.
Piteşti: Mţii Muşcelului, V. Dîmbovicioarei (r. Muscel); Mt. Negoiu pe Lespezi şi
în V. Caprei la Cumpăna (r. C. de Argeş). Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi la poalele Carai-
manului. Reg. Bacău: Mţii Tarcăului la Palanca (r. Moineşti); Mţii Bistriţei pe
Ceahlău (Ia (hoaţe, Piatra Detunată, Piatra cu Apă, Boambe), Pîr. şi Cheile Barna-
S A X IF H A G A C E A F. 141
rului (r. Ceahlău); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica; Mrea Secu, Schitu Sihla (r. Tg.
Neamţ). Reg. Suceava: Mt. Rarău.
4 b Ovare cu peri moi, scurţi, dar neglanduloşi; fructe mature glabre
f. TJva crispa (L.). — R. Uva crispa L. Sp. pl. ed. I (1755) 201. — R. Grossularia fi.
pubescens Koch l.c. — Reg. Raia M .: Mt. Cearcanu, Mt. Pietrosu Mare la Zănoaga
din sus, Yişeu de Sus la Plaiu (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cheile Turzii. Reg. Stalin: în jurul
Oraşului Stalin. Reg. Timişoara: Băile Ilerculane pe V. Prolaz (r. Orşova). Reg.
Piteşti: V. Dîmbovieioara mai sus de Peşteră (r. Muscel). Reg. Bacău: Mrea Neamţ
(r. Tg. Neamţ).
4 c Ovare pubescente şi cu foarte puţini peri glanduloşi
f. hybridum (Bess.). — R . hybridum Bess. Prim. FI. Galic. I (1809) 186. — Reg.
Cluj: Cluj în păd. oraşului şi Dl. Lomb. Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe coasta sudică
a Mt. Tîmpa.
Î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă în întreaga ţară pentru fructele sale folosite la pre
gătirea unui compot. Pe calea procedeelor de ameliorare şi hibridizare au fost create
soiuri excelente şi cu fructe mari.
Răsp. ge n. : Europa, Asia, Africa de X.
Secţia II. RIBESIA Beri. in Mem. Soc. Phys. Geneve, III, 2 (1826) 43.
Tulpini nespinoase. Caliciu alungit cilindric sau ± campanulat. Raceme întotdeauna
cu cel puţin 4 flori. i
2. R. rubrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 200; FI. U.R.S.S. IX (1939) 237,
* tab. XIII, fig. 3. — R. Schlechtendalii Lge. Ind. sem. hort. Havn. (1870) 31. —
Coacăz roşu. — Ribizko. — Rote Johannisbeere. — CMopoAHiia KpacHan. —•
Ic.: Pl. 18, fig. 3, 3a.
Arbust erect, înalt pînă la lm , ramificat în formă de tufă. Lujeri glabri
sau cu puţini perişori glanduloşi, cu scoarţa netedă, gălbuie, brună sau cenuşie.
Frunze subrotunde, lung peţiolate, spre bază trunchiate sau ± cordate, 3—5-
lobate, cu lobii laţi, obtuzi, biseraţi, pe ambele feţe glabre sau pe faţa inferi
oară pubescente (cele tinere uneori aproape subtomentoase) sau cu peri glan
duloşi de-a lungul nervurilor. Peţiol glabru sau cu peri glanduloşi, adesea roşcat.
Racem lung de 2—5 cm, cu 3—8 (10) flori, la început erect, mai tîrziu pendent.
Axa şi pedicelii (lungi de 5—12 mm) glabri, pubescenţi sau chiar glanduloşi;
bractei ovale, obtuze, glabre, mai scurte decît peţiolii. Sepale glabre, verzi,
brunii sau cu puncte roşietice, spatulate, de 2—3 ori mai lungi decît petalele
obtuze şi gălbui. Stil bifidat. Fructe de 8— 11 mm în diam., uneori puţin alun
gite, roşii sau în cultură adeseori albe gălbui sau rozee, cu gust acru. — IV—V ;
fructifică VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . In păduri şi poieni, mai ales în locuri stîncoase. Adeseori
cultivat, pe alocuri subspontan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Miercurea Ciuc; Acăţari (r. Odorhei). Reg. Stalin:
M t Postăvaru (r. Stalin) (subspontan). Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Bacău: Mţii
Neamţului la Schitul Sihla (r. Tg. Neamţ).
142 FLORA R .P .R .
var. scăndîcum Jancz. Monogr. Groseill. (1907) 289. — Arbust puternic, cu frunze
aproape glabre, spre bază trunchiate. Axa inflorescenţei glabră. Fructe de obicei mici,
de culoare roşie închisă. — Reg. Baia M .: lîngă Vişeu de Sus la Alenuş, V. Făinii.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Coacăzele roşii coapte au un gust acrişor plăcut. Se folosesc
pentru compoluri, prăjituri, dulceaţă, siropuri, marmeladă, etc.
Răsp. ge n. : Europa de N, Siberia, Mongolia.
Ob s . După Simonkai (BK VIII/1909), R. rubrum. L. tipic este o plantă nordică, rar
cultivată la noi. In locul lui găsim cultivat ssp. liortense Hedl. (in Bot. Not. (1901) 89,
94). R . rubrum tipic are sepale galbene verzui, ^ erecte, astfel că floarea este urceolată;
vîrful ovarului neted între stil şi sepale. Are şi o formă cu bace albe, f. album Desf. Cat.
hort. (1829) 164. Ssp. hortense (Hedl.) are sepale ± orizontal întinse, albe verzui, la vîrful
ovarului între stil şi sepale cu o ridică tură scundă, circulară, în formă de cută. Forma cu
fructe albe-galbui a acestei subspecii este f. leucobaccatum Simk. 1. c. 16.
3. R. hetcromorphum Ţopa in Stud. şi Cerc. Şt. Acad. R.P.R. Fii. Cluj.

III (1952) 160, tab. I, fig. 3, 3a, b.
Arbust multiramificat, înalt de 1,5 m, cu scoarţa palid galbenă, care apoi
prin exfoliere devine cenuşie deschisă, pînă la brună castanie. Frunze de obicei
lung peţiolate, mate, uni-, tri-, sau pentalobate, cu lobi ± obtuzi, dur dinţate,
cu baza ± uşor cordată, pe faţa superioară glabre sau ici colo cu peri rari,
pe cea inferioară pubescente, cu peţioli de regulă pubescenţi şi glanduloşi.
Flori de 5 mm în diam., cîte 7— 18 în raceme lungi de 2—6 cm, la început
erecte, în timpul fructificării pendente. Axa florală glanduloasă în tinereţe,
cu pediceli florali scurţi, lungi de 3—5 mm şi glabri. Sepale verzui, ± purpuriu
pătate, de 1,5 mm lungime. Petale gălbui, lungi de 0,5 mm. Fructul bacă
roşie, de 8—11 mm în diam., cu gust dulce. — IV—V ; fructifică VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin. zăvoaie.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Lăzarea prin zăvoaiele Pîr. Romîn şi Recea (r.
Gheorghieni).
Răsp. gen. : Endemism în R.P.R.
4. R. petraeum Wulf. in Jacq. Miscell. 11 (1781) 36. — Păltior.— Kovi

egres. — Felsen Johannisbeere. — Ie..: PL 19, fig. 2, 2a.
Arbust înalt pînă la 2 (2,5) m, nespinos, cu scoarţa întunecat brună şi
lujeri glabri. Frunze mari, de 7— 10 cm lăţime, subrotunde, 3—5-lobate,
cu lobi acuţi, spre bază ± cordate, biserate, glabre sau (mai ales cînd sînt
tinere) pe faţa inferioară în lungul nervurilor dispers păroase, pe margini
scurt ciliate, mai rar şi pe faţa superioară dispers păroase. Peţiolii egali cu
P l a n ş a 19. — 1. Ribes nigrum L „ florifer, la . exem pl. fructifer. — 2. R. petraeum

W ulf., florifer, 2a. exem pl. fructifer. — 3. R. alpinum L., florifer, 3a. exem pl. fructifer. —
4. R. aureum Pursh.
PLANŞA 19
<*NV
* V X fK U A ftA C E A K 145
limbul sau mai lungi. Inflorescenţa racem multiflor, cu axa pubescentă, la

început erect, mai tîrziu pendent. Flori da culoare roşie sau rozee. Bractei
<»btuze, păroase, egale sau mai scurte decit pedunculii, deasemenea păroşi.
Receptacul glabru, campanulat. Sepale ± erecte, multinervate, spatulate şi
pe margini uşor ciliate. Petale mici, trunchiate. Ovare rotunde, terminate cu
stile bifidate. Fructe sferice, roşii, cu gust acru. — V—V I; fructifică VII— VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, umede şi umbroase din munţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş; Vişeul de Sus, între Alenuş şi Mt.
Korcut, Mt. Pietrosu Mare, Borşa dincolo de Prislop, la Codreuva, Mt. Moştinu Mare. în
bazinul Bistriţei Aurii la Jurăscu, Lclici, Mt. Zimbroslavu Mare, Măgurice, Salhoi (r.
Yişeu). Reg. Cluj: Turda. Reg. Am. M .: Mt. Suhardu, Bilbor (r. Gheorghieni), Mt. « Biidos »
lîngă Bicsad şi Tuşnad, Mţii Giurgeului: Hăghimaşu Mare, « Ocsem » şi Piatra Singuratică,
Mţii Harghita în turbăria Luci, Sîntimbru (r. Ciuc); Comandău în V. Bîsca Mare (r. Tg.
Săcuesc). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare (r. Stalin); Zănoaga lîngă Viştea
de Sus (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: V. Sebeşului la Oaşa şi Tău (r. Sebeş); Mţii Parîn-
gului, Slăveiu Mare (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Mţii Bihorului. Reg. Piteşti: V. Oltului
între Călimăneşti şi Cornetu (r. Rm. Vîlcea); Mţii Muscelului în V. Dîmbovicioarei (r. Muscel).
Reg. Ploeşti: Mţii Bueegi: Doamnele, V. Iloroabei, V. Obîrşiei, Peştera Ialomiţei, Cheile
Xănoagei, Sinaia pe V. Peleşului, V. Urlătoarea Mare, Caraiman în V. Seacă, Coştila (V.
Gălbinelelor, V. Verde), V. Cerbului, Dichiu, Răteiu, Guţanu. Reg. Bacău: Mţii Tarcăului
la Palanca (r. Moineşti); Mţii Bistriţei pe Ceahlău, Broşteni în Cheile Bamarului şi pe
V. Bărnărelului (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Şarul Dornei. Mţii Călimani pe V. Haita
:r. Vatra Dornei).
R ă s p . gen. : !• tiropa, Asia. Africa de N.
- 0 > . R. alpiiiuui L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 200; FI. U.R.S.S. IX (1939) 260,
pl. XV, fig. 5. — Coacăz de munte. — llavasi ribizke. - Berg-Johannis-
beere. — CMnpn;ţimn a-ihnnncKHH. - E x s.: FRE nr. 2436. — Ic.: Pl. 19,
fig. 3, 3a.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, nespinos, cu ramuri subţiri, Scoarţa la început
murdar vînătă, in anul al doilea cenuşie, exfoliindu-se în ffşii. Frunze subro-
tunde sau ovate, late de 1,5—4 cm, cele de pe lăstarii sterili puţin mai mari,
spre bază trunchiate sau cordate, cu 3 (mai rar 5) lobi ± acuţi, adînc seraţi
(cel mijlociu uneori alungit şi rombic), pc faţa superioară de culoare verde
închisă, dispers şi alipit pubescente, cu perii adeseori glanduloşi, pc cea infe
rioară de culoare verde deschisă, glabre sau glabrescente, mai rar glabre pe
ambele feţe. Peţiolii lungi deabia cit jumătatea limbului, glandulos ciliaţi.
Inflorescenţa racem erect, cu flori dioice, galbene verzui. Uneori pe aceeaşi
tulpină se găsesc şi flori ţ şi c?, mai rar se pot găsi şi flori 5. Raceme <$ de
3.5—6 cm lungime, cu 8—30 flori, cele Ş mai scurte, cu 2—5 flori; pedicelii
florilor O scurţi, lungi de 1,5 mm, împreună cu axa glanduloşi; pedicelii
florilor J articulaţi deasupra inserţiei lor, iar ai celor Ş articulaţi sub floare.
Bractei lanceolate, concave, scurt glandulos ciliate, mai lungi decît pedicelii.
Receptacul campanulat, glabru. Sepale dispuse ± stelat, ovate, obtuze şi
1»*' — e. Cif)
346 f l o r a ~ r . p .r .
glabre. Petale foarte mici, gălbui, obtuze, spatulate, erecte, mult mai scurte
decît sepalele. Fructe sferice, de 7—9 mm în diam., roşii, cu gust neplăcut. —
IV—V I ; fructifică VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri în regiunea munţilor, mai ales in locuri stin-
coase.
K ă s p. în ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş; sub Haitu Bătrîn, gura V. Muscheta,
V. Fîntînele, Vişeu de Sus, Piatra Rea, V. Boşotescu, Pîr. Tarniţa (r. Vişeu). Reg. Cluj;
Rodna (r. Năsăud); Turda, Rimitea (r. Turda); Abrud pe Mt. Vulcan şi la Detunata,
Scărişoara, V. Ordencuşii aproape de Gheţarul Scărişoara, Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Aut.
M .: Borsec (r. Topliţa); Gheorghieni, Mţii Giurgeului: Mt. Ghilcoş, V. Bistra, Cheile Bica-
zului, Suhardu (r. Gheorghieni); Dl. Ciomad şi Lacu Sf. Ana la Tuşnad, Tuşnad-Băi,
Mercurea Ciuc, Mt. Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem» (r. Ciuc); Lueta (r. Odorhei). Reg.
Stalin; Mţii din jurul Oraşului Stalin, Mt. Piatra Craiului, Mţii Bueegi în V. Mălăeşti
(r. Codlea). Reg. Hunedoara: V. Sebeşului (r. Sebeş); Mţii Retezatului între Gura Apei
şi Gura Zlatei (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Mt. Poiana Ruscă şi M. Mic (r. Caransebeş).
Reg. Piteşti: pe V. Lotrului la Vidra (r. Rin. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Sinaia pe V. Peleşului,
Mţii Bueegi: Piatra Arsă, Urlătoarea, Caraiman, V. Albă în Păd. Munticelu, sub Vf.
Picătura, V. Priponului, V. Mălăeşti, A’. Obîrşiei, Cheile Zănoagei; Mt. Gîrbova în V.
Cazanului lîngă Azuga. Reg. Bacău: Mţii Tarcăului la Palanca şi Asău; Mţii Bistriţei pe
.Ceahlău. Reg. Suceava: Pojorita pe V. Putnei, Mt. Rarău, Lucina (r. Cîmpulung); Cîrli-
baba în V. Stînei şi la Fluturica (r. Vatra Dornei).
1 a Frunze de obicei 3-lobate................................................................................................. [2
1 b Frunze 5-lobate, mici, pe ambele feţe glandulos păroase
f. pallidjgemmuin (Simk.) Tuzs. in BK 1. c. — R. pallidigemmum Simk. in BIC
VIII (1909) 7, fig. , 2. — Reg. Timişoara: Rusca Montană (r. Caransebeş).
1
2 a Frunze pe ambele feţe subglabre sau de obicei complet glabre

f. glabrătum Tuzs. in BK VIII (1909) 268. — Reg. Aut. M .: Mt. «Ocsem» (r.
Ciuc). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pc V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg) ; Brad.
2 b Frunze pe ambele feţe puţin păroase, cu peri dispersi cu glande mici sau cu glande
sesile
f. Scopoliî (Hladnik) Simk. in BK VIII (1909) 7. ~ R. Scopolii Hladnik in
Rclib. FI. Germ. novit. Exsicc. Nr. 1377. — Reg. Cluj: Alţii Bihorului şi spre E
pînă la Vidra şi Scărişoara (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Mt. Suhardu în Cheile Bica-
zului (r. Gheorghieni); Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mţii Bueegi, Mt. Postă-
varu. Mt. Piatra Craiului (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului şi pînă la
Poarta de Fier din Hunedoara (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Mţii Poiana Ruscă (r.
Caransebeş).
R ă s p . g e n. : Europa, Asia, pînă în Japonia.
R. îrigrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 201; FI. U.R.S.S. IX (1939) 252, tab.
XIV,fig. 4. — Coacăz negru. — Fekete ribizke. — Schwarze Johannisbeere.
— CMopoAima Hepuaff.— Ie.: Pl. 19, fig. 1, la.
Arbust înalt de 1—2 m, nespinos. Lujeri viguroşi, cei tineri pubescenţi.
Scoarţa la început de culoare palidă, spre sfîrşitul verii cenuşiu gălbuie, cu
SAX1FBAGACEAF. 147
miros neplăcut. Frunze subrotunde, late de 5 — 10 (12) cm, spre bază Jb cordate
3—5-lobate, cu lobii ± acuţi, neregulat dublu seraţi (cel mijlociu nu rareori
alungit), nelucitoare, pe faţa superioară glabre, pe cea inferioară dispers pubes-
/cente, mai ales în lungul nervurilor şi cu numeroase glande 'punctiforme,
galbene strălucitoare. Inflorescenţa racem de 3—5 (8) cm lungime, cu 5 —10
flori verzui spre exterior şi roşietice spre interior. Pediceli deşi, glabri sau păroşi,
de 3—8 mm lungime, articulaţi dedesubtul ovarului. Bractei lungi de 1—2 (3)
mm, mai scurte decît pedicelii florali, ovale pînă la liniar lanceolate, păroase.
Flori lungi de 7—9 mm, cu receptacul campanulat, adeseori mai lat decît înalt,
sau tot atît de înalt cît lat, păros şi glandulos punctat. Sepale alungit ovate,
obtuze, reflecte, de 2 ori mai lungi decît petalele. Petale liniar alungite, erecte.
Stilul spre vîrf despicat in 2 lobi. Fructe sferice, + de 10 mm în diam., negre
sau negricioase, rareori rozee, glandulos punctate, cu gust particular, neplă
cut. — IV—V ; fructifică VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri şi tufişuri în regiunile muntoase. Pe alocuri
cultivat.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa, Simioneşli (r. Bistriţa); Turda, Rimitea
{r. Turda). Reg. Aut. M .: Lăzarea (r. Gheorghieni); Mercurea Ciuc, Mt. «Ocsem». Mţii
Harghita, Sîncrăieni la Turbăria Luci, Racu (r. Ciuc); între Zelea şi Suseni (r. Odorhci).
Reg. Stalin: în jurul Oraşului Stalin; Rupea; Sibiu prin grădini. Reg. Hunedoara: Mţii
Trăscăului pc Piatra Cetii, Piatra Caprii (r. Alba). Reg. Bacău: Mţii Tarcăului la Tg. Ocna
şi Comăneşti (r. Moineşti şi Tg. Ocna).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bacele sînt comestibile. Din ele sc extrage vitamina C şi sc
prepară siropuri şi lichioruri. Frunzele sînt recoltate pentru ceaiuri.
Răsp. ge n. : Europa, Asia.
Secţia III. SYMPHOCÂLYX Beri. 1. c.

Caliciu tubulos sau tubulos campanulat.
7 .-77 R. sangufneum Pursh FI. Amer. sept. I (1814) 164; FI. U.R.S.S.
IX (1939) 266.
Arbust erect, fără spini, de 1—2 (3) m înălţime, cu lujeri tineri roşietici,
păroşi, uneori glanduloşi. Frunze rotund reniforme sau cordate, la bază trun
chiate sau cordate, de 5 — 10 cm lăţime, 3—5-lobate, cu lobii laţi, obtuzi şi
neregulat seraţi, pe faţa superioară întunecat verzi, pe cea inferioară albicios
pubescente sau tomentoase, cu peţioli pubescenţi şi glanduloşi. Flori pînă
la 15 mm lungime, în raceme multiflore, cu 10—20 flori; bractei roşii, mari,
spatulate, uneori întrec pedicelii florali; bra'cLeile, pedicelii şi axele inflores
cenţei păroase şi glanduloase. Receptacul tubulos campanulat, glandulos.
Sepale purpurescente. Petale roşii-purpurii, mai lungi decît sepalele. Fructe
bace negre, alb pruinoase, glandulos păroase. — V—VI.
Cultivat prin parcuri cu plantă decorativă
R u c n <r p n • Amprir*.a rlp
14$ FLORA R .P .R .
8. II. âureum Pursh 1. c. ; FI. U.R.S.S. IX (1939) 266. — Cuişor. — Aranv

ribizke. — CMopOflHHa soJiOTan. — I c .: Pl. 19, fig. 4.
Arbust înalt pînă la 2 m. Lujeri tineri roşietici, pubescenţi sau glabri.
Frunze subrotund reniforme pînă la obovate, glabre sau pe faţa inferioară
pubescente, lungi pînă la 5 cm şi late pînă la 6 cm, cu baza îngustată, trun
chiată sau uşor cordată, trilobate, cu lobii trunchiaţi, pe margini adînc crenaţi
sau numai cu 2—3 dinţi. Peţioli aproape de lungimea limbului. Inflorescenţe
raceme erecte, lungi de 3—7 cm, cu 5—15 flori; bractei cel mult de lungimea
pedicelilor. Flori hermafrodite, galbene-aurii, cu miros plăcut. Caliciu cu tub
alungit cilindric, lung dc 8 -11 mm şi lat de cca 1,5 mm. Sepale în timpul
înfloririi răsfrînte, lungi de 5— 8 mm, la fructificare erecte. Petale de 2 ori
mai scurte decît sepalele, de culoare portocalie roşcată. Fructe sferoidale,
negre sau brune purpurii, de 6—8 mm în diam. — IV—V. Fructifică VI.
Cultivat în toată ţara, prin grădini şi parcuri, mai rar subspontan (Corunca
în raionul Odorhei).
Î n t r e b u i n ţ ă r i . Coacăzul «auriu se cultivă pentru fructele sale comestibile şi
ca arbust florifer, ornamental. Suportînd bine solurile alcaline se poate folosi şi în plan
taţii pe sărături slabe.
R h « | j. n .: A m e ric a (ic \ .
Fam. 47. THYMELAEACKAE *) Adaus.

Fam. II (1763) 278 sub TJiymelaeae, corr. Rchb. Nomencl. (1841) 64.
Arbuşti, subarbuşti sau plante ierbacei, anuale. Frunze simple,
sublanceolate, liniare sau aoiculare, cu margini întregi, adesea glabre, alterne,
rar opuse. Stipelele lipsesc. Florile cu axa transformată într-un potir (hipan-
tiu) urceolat, campanulat sau cilindric, hermafrodite (la unele specii monoice,
dioice sau poligame), cu simetrie radiară (actinomorfe), rar uşor bilateral
simetrice (zigomorfe), dispuse în raceme, spice, umbele, mai rar solitare. Caliciu
format din 4—6 lacinii uşor contorte, la bază concrescute cu hipantiul.
împreună ou care simulează un perigon simplu, cu laciniile aproape în întregime
unite. Corola lipsă sau rudimentară, din 4—6 sevame, solzi sau umflături
libere sau la baza unite pe un inel. Stamine adesea 4—5, rar 8—10 sau nume
roase, dispuse în 2, (rar în 1) rînduri; cele superioare situate în vîrful hipantiu-
lui, opuse sepalclor, cele inferioare alternează cu cele de su s; antere biloculare,
introrse. pe filamente scurte, rar alungite. Gineceu format din 4—5, rar 1—3
cârpele unite. Ovar superior, 2—4-(5), rar 10— 12-locular, in fiecare lojă cu
un ovul atîrnat în vecinătatea vîrfului ovarului, cu 1 stil şi 1 stigmat măciucat,
capituliform sau alungit cilindric. Fructul capsulă sau nuculă, închis parţial
sau total în hipantiu. Seminţe cu tegument tare, subţire, cu embrion drept
si cotiledoane groase şi cărnoase.
,i Prelucrată dc A 1. B u i a .
TH YM1SLAK ACEA K 149
1 a Plantă anuală, cu flori urceolate, umflate, mici, verzui, aşezate la baza
frunzelor. Fruct capsulă ............................................... 210. Thymdaca
1 b Subarbust cu flori tubuloase, rozoe, Fruct, drupă .......... 211. Raphne
Genul 210. T 11 Y 31 E L A E A* ) MilL

em. Endl. Gen. pl. Suppl. IV. 2 (1847) 05.
Th. Passerina (L.) Coss. el Germ. Syn. analyt. ed. 11 (1859) 360; FI.
U.R.S.S. XV (1949) 483. — Stellera Passerina L. Sp. pl. ed. I (1753) 559.—
Thymelaea arvensis Lam. FI. fr. III, ed. I (1778) 218. Passerina annua
Wickstr. Act. holm. (1820) 320. — Limba vrăbiei. — Cico. — Spatzenzunge. —
TuMeJien o jjh o .i p t h h h . — E xs.: FRE nr. 1533 a, b, c. — Ic.: Pl. 21. fig.
3, 3a.
O. Rădăcină subţire, fusiformă, albă brunie. Tulpină rotundă. înaltă
de 15—50 cm, verde gălbuie, glabră, erectă, subţire, spre vîrf cu mai multe
ramuri laterale ce nu se ridică la înălţimea tulpinii principale, foarte rar nera
mificată. Frunze alterne, erecte, Îngust lanceolat liniare, lungi de o—20 mm,
late de 0,5—5 mm, cu baza îngustată, la vîrf acute, pieloase, slab glandulos
punctate, spre vîrful ramurilor din ce în ce mai mici. Flori =[- sesile, hermafro
dite, mici, de 1,5—3 mm lungime, dispuse solitar sau cîte 2—3 în glomerule
la subţioara frunzelor superioare, la bază cu 2 bractei laterale, asemănătoare
frunzelor. Potirul axei florale urceolat, concav, în timpul înfloririi lung de
cca 2 mm, de obicei la exterior şi mai ales la bază mătăsos păros. Caliciu (peri-
gon) format din 4 foliole gălbinii, erecte, ovate, obtuze sau rotunjite la virf.
mai scurte decît potirul axei pe care sînt înserate. Petalele lipsesc. Stamine
(2) 4—6 (8), dispuse în vîrful potirului pe 2 cercuri suprapuse, cu filamentele
foarte scurte; antere mici, alungite, galbene roşietice, cu conectiv rudimentar.
Gineceu unilocular, alungit, cu stil scurt şi stigmat globulos. Fructul capsulă
piriforma, cu dehiscenţă neregulată, mai scurtă decît potirul axei florale în.
care este învelit. Seminţe negre-brunii sau negre albăstrii, ovale, cu tegumentul
tare. Embrion cu coliledoane groase, cărnoase. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Coline însorite, locuri cultivate, vii, margini de drumuri,
nisipuri semiumede, pietrişuri, dărâmături, eimpuri şi locuri ealcaroase sau
sărate.
R ă s p . î n I a r ă : Reg. Baia M .: Satu Mare, Ardud (r. Bătu Mare); Livada (r.
Oaş); Seini (r. Şomcuţa 31.); Tăşnad; Cehu Silvaniei. Reg. Cluj: Cluj, Cojocna, Boju,
Berchieşu (r. Cluj); Valea Florilor, Turda, Mischiu, Colţii Trăscăului, Mihai Viteazu
3) Din grecescul Ihymelaia, compus din thymos = cimbru, şi elâia = măslin, deoarece
planta are miros asemănător cu al cimbrului, iar fructele seamănă cu nişte fructe de măslin.
1.10 FLORA R.P.R.
(r. Turda); Dej; Gherla; Năsăud; Iad (r. Bistriţa); Iernut, Cipău, Bogata (r. Luduş);
Valea Largă (r. Sărmaş). Reg. Aut. M .: Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Proştea Mică,
Prostea Mare, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara; Şura Mare, Guşteriţa, Slimnic (r. Sibiu).'
Reg. Hunedoara: Hărău, Deva (r. Ilia); Baia de Criş (r. Brad); Subcetate (r. Haţeg);
Alba Iulia, Benic, Oarda de Sus, Cetea (r. Alba); Tîmpa (r. Hunedoara); V. Secaşului
(r. Sebeş). Reg. Oradea: Bocsig (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad, Micălaca, Glogovăţ, Aradu
Aou, Vinga (r. Arad); Cladova, Radna (r. Lipova); Bocsig (r. Ineu); Comloşu Mare (r. Sîni-
colau Mare); Vărădia, SurducuMare (r. Oraviţa); Lugoj; Timişoara. Reg. Craiova: Băileşti;
Podari, Terpeziţa, Brabova (r. Craiova); Segarcea, Radovanu (r. Segarcea); Orlea, Vîrtop,
Celeiu (r. Corabia); Calafat; Caracal, Studina, Devesel (r. Caracal). Reg. Piteşti: Drăgăşani;
Piatra Olt (r. Slatina); Ioneşti (r. Băbeni-Bistriţa). Reg. Ploeşti: Pogoanele, Movila Oii
(r. Pogoanele); Buzău; Cotorca. Reg. Bucureşti: Sinteşti (r. Urziceni); Roşiori de Vede;
Videle, Pasărea (r. Vidra); Dascălu-Creaţa {r. Snagov); Slobozia, Ciulniţa (r. Slobozia);
Făurei (r. Lehliu); Brînceni (r. Alexandria). Reg. Constanţa: Tariverde, Istria, Mihai
Viteazu (r. Istria); Constanţa; Agigea, Techirghiol (r. Negru-Vodă); Corbu de Jos, Periclie
(r. Medgidia) ; Ilîrşova; Mihail Kogălniceanu, Balabancea, Nifon (r. Tulcea). Reg. Galaţi:
Ostrov (r. Măcin); Tecuci; Focşani. Reg. Bacău: Dealu Mare (r. Moineşti). Reg. Iaşi:
Bîrlad; Tg. Frumos; Cotnari (r. Hîrlău); Mădirjac (r. Negreşti).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă puţin otrăvitoare; utilitatea substanţei toxice încă
necunoscută.
R ă s p. ge n. : Eurasia.
Genul 211. D A P H I Î E * ) L.
Subarbuşti pitici, arbuşti, mai rar arbori scunzi, puternic ramificaţi, cu
frunze alterne, rar opuse, caduce sau persistente şi pieloase. Flori hermafro
dite, dispuse în capitule, raceme scurte, panicule, sau axilare la subţioara frunze
lor. Potir (hipantiu) cilindric, de forma unei pîlnii sau la bază mai lărgit, de
obicei caduc după înflorire, sau uneori remanescent, învelind fructul. Cahciu
cu 4, rar 5 sepale concrescute la bază cu hipantiul şi îndepărtate între ele la
vîrf. Corola lipseşte. Stamine 8, dispuse pe 2 rînduri pe partea internă a tubu
lui hipantiului în care sînt ascunse sau de abia se ridică; filamentele lipsesc sau
sînt foarte scurte; anterele cu conectiv rudimentar. Gineceu sesil sau aproape
sesil, cu 1 ovar unilocular. Stil foarte scurt sau lipseşte; stigmatul mare,
măciucat. Fructul drupă mare, cărnoasă sau uscată. Seminţe cu tegument,
foarte sărace în endosperm sau acesta lipseşte complet. Embrion cu cotile-
doane groase, cărnoase, rar mai subţiri.
1 a Flori dispuse axilar sau formează inflorescenţe situate lateral, la baza
frunzelor ........................................................................................................ 2
*) Din grecescul daphnc — dafin, deoarece mai multe specii ale acestui gen au frunze
si fructe asemănătoare cu ale dafinului, dar mai mici decît ale acestuia. Nume inlilnit
şi la Dioscoridcs.
P l a n ş a 20. — 1. Daphne Laureola L. — 2. D. Mezereum L., ramură fructiferă,

2a. idem, ramură floriferă- — 3. D. Blagayana Freyer, exemplar steril, 3a. exemplar
înflorit. — 4. H. Cneorum L.
P L A N ŞA 20
T H Y M E I.A E A C E A E 1 58
1 1) Flori aşezate în inflorescenţe terminale 3

2 a Frunze sempervirescente, tari, pieloasc. Flori galbene-verzui, glabre.
Fructe negre ............................................................. . . . . J. I). Laureola
2 b Frunzele apar după Înflorire şi cad toamna. Flori rozec, rar albe. pubes-
cente. Fructe roşi etice ....................................................... 2. D. Mezereum
3 a Flori roşii, rar albe. Frunze sempervirescente, invers ovate sau îngust
Ianceolate, late cel mult de 5 m m ............................... 4. D. Cneorum
3 b Flori galbene alburii. Frunze sempervirescente, inv ers ovate, în sfertul
superior mai. late, mai late de 6 mm 3. I>. Blagayana
1. D. Laureola L. Sp. pi. ed. I (1753) 357; FI. IJ.R.S.S. XV (1949) 488. —
Iederă alba. - Baberka boroszlân. — Lorbeer-Seidelbast. — Ro/.mmK ;!hh}>< -
bi,iii. — Ic.: Pt. 20, fig. 1.
Arbust înalt de 30— 120 cm, puţin ramificat, cu scoarţa la început verde
gălbuie, mai tirziu cenuşiu deschisă, netedă. Frunze de 2,5— 13 cm lungime
şi 1.2— 4 cm lăţime, glabre, sempervirescente, cuneate, alungit invers ovate
sau ovat Ianceolate, cu baza cuneată, la vîrf acutiuscule, foarte scurt peţiolate
sau sesile, groase, pieloase, lucitoare, verzi închis pe partea superioară, deschis
verzi pe cea inferioară, cu marginea netedă, uşor îndoită în jos; nervura
mediană groasă, puternic dezvoltată. Flori scurt pedicelate, reunite cîte 5
sau 3— 10 în raceme nul.aiite, de 6—8 cm, aşezate ax ilar la baza frunzelor;
florile dela bază adesea sterile. Caliciu din 4 (5) scpalc ovate, acute, lungi de
2—3 mm. concrescute Ia bază de hipantiul tubulos, lung de 8—10 mm, cilin
dric, îngust, glabru, galben verzui. Stamine 8, dispuse pe doua rînduri, cu
filamente albe şi anton1, gaibon-rozec, cele superioare ieşite puţin din tubul
hipantiului. Bractei pieloase, caduce. Gineceu invers ovat, cu stil scurt şi
stigmat măcim at. Fruct ovat. uşor ascuţit, la început verde, mai tîrziu negru.
- I I — IV.
Staţiunea. Păduri, poieni luminoase, rărit uri de păduri, coline şi
dealuri pietroase.
Răsp. in ţară: Reg. Timişoara: in pădurea de fag de la Moldova Nouă lingă
Dunăre.
Obs. In literatură planta mai este citată din Transilvania de Sehur şi Simt., iar
din Moldova de Czihâk şi Szabo. Aceste date însă nu s-au confirmat plnă în prezent.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Scoarţa conţine o substanţă otrăvitoare, daphnina. Drogul
are aceeaşi întrebuinţare farmaceutică ca şi « Cortex Daphnae Mezerei».
R ă s p . gen. : Europa centrală, de V şi S, Africa de N, Azore.
2. D. Mezcrcum L. Sp. pl. ed. I (1753) 356; FI. U.R.S.S. XV (1949 )486. —
Tulichină. — Farkas boroszlân. — Berg-Seidelbast.— BoauHMK o6iiKuoBeuH wîi.
— Exs.: FHE nr. 761, III; FRE nr. 458. — Ic.: Pl. 20, fig. 2, 2a.
154 FLORA ll.P.R.
ţ>. Tulpini înalte de 30— 150 (250) cm, erecte sau ascendente, ramificate.
Ramuri foliate numai spre vîrf, cele tinere gălbui sau brune verzui, fin stufos
păroase, cele mai bătrînc groase, cenuşiu brune, cu urmele frunzelor din anii
trecuţi. Muguri cu solzi bruni cenuşii, cei terminali mai mari decît cei laterali.
Frunze obovate, ovate sau obovat Ianceolate, scurt peţiolate, moi, glabre sau
pe margine fin păroase, pe faţa superioară viu verzi, pe cea inferioară suriu
verzi sau verzui brune, lungi de 3—8 cm şi late de 1,2—2,5 cm, apar tîrziu
după înflorire şi cad toamna. Flori radiar simetrice (actinomorfe), sau foarte
puţin bilateral simetrice (zigomorfc) de 4— 10 mm, rozee trandafirii (rar albe),
plăcut mirositoare, sesile, reunite cîte 3, rar 1—4 sau mai multe la un loc, în
mănunchiuri dispuse axilar spre vîrful ramurilor, la baza urmelor frunzelor
din anul precedent, apar înaintea înfrunzirii. Hipantiul la exterior mătăsos
păros, concrescut la vîrf cu sepalele ovale, la vîrf obtuze, mai tîrziu caduc.
Gineceu ovat lanceolat, glabru, scurt peţiolat, cu stigmat măciucat, uşor
bilobat; sub stigmat un disc mic, de forma unei farfurii. Fruct drupă zemoasă,
de mărimea unei cireşe, roşie, ovată sau ovat lanceolată, la vîrf obtuză, cu
baza rotunjită. Seminţe lat ovate, globuloase, de 5—6 mm lungime, brunii. —
II— IV.
S t a ţ i u n e a . Păduri umbroase de foioase, mai rar de .conifere, în rări-
Luri, luminişuri şi margini de pădure. Se prezintă ca indivizi izolaţi, în tovă
răşii întinse sau pilcuri răzleţe, în regiunea montană şi subalpină, rar la alti
tudini mai mici.
Răsp. în ţ ară: Frecventă în staţiunile indicate.
var. rtibra Ait. Ilort. Kew. II (1789) 25. — Reprezintă tipul speciei. — Flori rozee,
trandafirii. — Comună.
var. alba Ait. 1. c. — Flori albe. — Reg. Cluj: Cluj la Becaş. Reg. Stalin: Mţii Făgă
raşului sub Lacul Bîlea. Reg. Timişoara: Borlova spre Mt. Mic (r. Caransebeş).
var. grandîlldra Dipp. Laubh. III (1893) 192. — Flori mari, aprins rozee, se dezvoltă
toamna tîrziu. — Cultivat prin grădini.
var. alba-plena Rehd. in Bail. Cycl. Am. Hort. I (1900) 456. — Flori albe, pline. —
Cultivat.
var. variegâta (Lovve). — D. Mez. f. variegata Lowe ap. FI. U.R.S.S. XV (1919) 486. .—
Frunze pestriţ colorate. Arbust ornamental, cunoscut mai ales în U.R.S.S.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta conţine alcaloizi, cum sînt: daphnina, mezereina, apoi
substanţe minerale, albuminoide, ceară, materii colorante,uleiuri eterice, uleiuri grase,
etc. Datorită alcaloizilor, planta este otrăvitoare. în trecut, fructele şi scoarţa aveau mare
căutare în comerţul farmaceutic, azi se caută mai puţin. Fructele se recoltează toamna
cînd sînt coapte. Scoarţa se recoltează în fîşii lungi, în ianuarie—martie.
Răsp. ge n. : Eurasia.
3. D. Blagayana Frey. in FI. X X I, I, 1 (1838) 176; FI. U.R.S.S. XV (1949)

499. — D. alpina Auct. rom. cl hung., non L. — D. Lerchenfeldiana Schur
THYM ELAUACEAE 155
Ehum. pl. Transs. (1866) 588. — Iederă albă. — Brassoi boroszlân. — Konigs-
blume. — B ojihhiik 6aara«. — E x s .: FRE nr. 266. — I c .: Pl. 20, fig. 3, 3a.
Arbust pitic, înalt de 15—35 cm, cu tulpini tîritoare sau erecte, puţin
ramificate. Ramurile foliate numai spre vîrf, moale şi fin păroase. Frunze sesile,
invers ovate sau alungit eliptice, cu baza cuneată, la vîrf obtuze sau puţin
dinţate, foarte scurt mucronate, în sfertul superior mai late, peste 6 mm lăţime,
sempervirescente, glabre, strălucitoare, lungi de 2,5—6,5 cm, spre extremită
ţile superioare ale ramurilor aproape formează rozete. Inflorescenţa capitul
mare, uneori cît pumnul, terminal, multiflor, însoţită de bractei (hipsofile)
deschis colorate, strălucitor şi mătăsos păroase, mai scurte decît florile sau
egale în lungime cu acestea, cele externe alungit ovate, cele interne liniar
Ianceolate. Flori scurt pedicclate, albc-gălbui, lungi de 1,5—2,5 cm, cu hipan-
tiu îngust, cilindric, pe care concresc cele 4—5 foliole pcrigoniale, lat ovate,
obtuze, puternic şi plăcut mirositoare. Gineceu pedicelat, moale păros. Fructul
bacă glabră, cărnoasă, zemoasă, galbenă aurie. - IV—V.
S t a ţ i u n e a . Povîrnişuri pietroase, grohotişuri de calcare, dolomite
şi serpentin, luminişuri de păduri de foioase sau răşinoase, brîne stîncoase
în regiunea montană şi subalpină (600— 1900 m).
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Alţii Bucegi, Mt. Postăvarul, Mt. Piatra Mare, Mt.
Ciucaş. Reg. Hunedoara: Mţii Bihorului la Vidra (r. Cîmpeni). Reg. Craiova: Mţii Mehe
dinţilor pe Piatra Cloşanilor. Reg. Piteşti: Mt. Cozia. Reg. Ploeşti: Sinaia la stîncilc « Sf.
Ana ».
R ă s p . g e n .: Alpi, Balcani, R.P. Roinînă.
4. D. Cneorum L. Sp. pl. ed. I (1753) 356; FI. U.R.S.S. XV (1949) 499. —
D . Cn. f. dilatatum Tuzs. in BK X (1951). — Tulichină.— Henye boroszlân.
— Steinrosel. — B o jiu h iik oopoBiiK. — E x s.: FRE nr. 457 a, b. — I c .: Pl. 20,
fig. 4.
Arbust pitic, înalt de 10—40 cm, puţin tufos, umbeliform sau racemos
ramificat. Ramuri lungi, drepte sau uşor curbate, subţiri, cu scoarţa uşor
lucitoare, adesea moale păroasă, în tinereţe brunie sau cenuşie, spre vîrf foli
ate. Frunze sempervirescente, obovate sau îngust Ianceolate, sesile, tari, pie
loase, glabre, la vîrf rotunjite sau uşor dinţate, cu un mucron scurt şi îndoit,
lungi de 0,8—1,6 cm şi late de 0,3—0,5 cm. Inflorescenţă capitul terminal,
indesuit, format din 5—13 (15) flori înconjurate de bractei (hipsofile) spati-
forme, foliacee, obtuze, de lungimea florilor sau mai scurte. Flori roşii, rar
albe, lungi de 1—1,3 cm, puternic şi plăcut mirositoare, cu hipantiu tubulos,
îngust, lung de 0,5—0,7 cm la vîrf cu 4—5 foliole perigoniale ovale, obtuze,
puţin mai scurte decît hipantiul şi de 2 ori mai lungi decît late. Gineceu păros.
Fructul bacă elipsoidală, roşie brunie. Seminţe brune negricioase, alungit
ovoidale. — IV— VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, uscate, în păduri luminoase, pe pante
însorite, prin păşuni uscate, din regiunea de cîrnpie pînă în cea subalpină,
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin); Mt. Scăriţa la Belioara, Cheile
Turzii (r. Turda); Cluj) în Păd. Mănăşlur, Cariera de Piatră, în Făget, Dl. Sînpaul şi «Csi-
gadomb»), Floreşti, între Pata şi Dezmir, Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj); Maia, Dej (r.
Dej). Reg. Aut. M .: Sîndominic (r. Ciuc); Mujna (r. Odorhei); Reghin. Reg. Stalin: Archita
fr. Sighişoara); Jibert, Beia (r. Rupea); Mediaş; Merghindeal (r. Agnita); Oraşul Stalin
la Hărman, Mt. Piatra Craiului; Lovnic (r. Făgăraş); Sibiu, Roşia (r. Sibiu). Reg.
Oradea: Lorău, Ponoară, Remeţi (r. Alcşd). Reg. Suceava: Horodniceni la Cetate (r. Fălti
ceni); Mt. Rarău (r. Cîmpulung).
Fam. 48. ELAEAGNACEAE **) R. Br.

Prodr. FI. Nov. Woll. I (1810) 350 (sub Elaeagneae). Undi. Nat. sysi.
ed. II (1836) 194.
Arbori sau arbuşti, cu organele acoperite cu peri solzoşi sau stelaţi. Frunze
alterne sau opuse, întregi. Flori axilare, în fascicule sau în raceme pauciflore,
hermafrodite, poligame sau dioice, apetale, după tipul 2 sau mai adesea 4
(rar 6). Galiciu cu sepale valvate. Stamine de regulă 4—8, înserate pe pereţii
interiori ai receptaculului. Florile hermafrodite şi cele femele cu un receptacul 4
lung tubulos, care înveleşte strîns ovarul, fie în întregime, fie numai la bază.
Receptaculul strangulat deasupra ovarului, la partea superioară lărgit, cilin
dric, campanulat sau infundibuliform, după înflorire persistent în întregime
sau la partea superioară uscat şi caduc iar la bază ± cărnos, mai rar lemnos
sau pielos; totdeauna închide strîns fructul. Receptaculul florilor mascule
in formă de cupă sau deabia adîncit în formă de taler. Ovar sesil, unilocular,
cu un ovul erect, anatrop şi un stil cu stigmat simplu. Fructul cu pericarp
membranos, înconjurat de receptaculul persistent, adesea cărnos, formînd o
drupă falsă. Sămînţa cu tegument lemnos, 4: lipsită de albumen.
1 a Flori hermafrodite sau poligame. Sepale 4. Tubul receptaculului alun
git .............................................................. .......................................Elaeagnus
1 b Flori dioice. Sepale 2. Tubul receptaculului scurt. . . . 212. Hippophae
Genul E L A E A G N U S "*) L.
Gen. pl. [ed. 1 (1737) 31, nr. 84], ed. V (1754) 57, nr. 148.
Arbori sau arbuşti adesea spinoşi, cu toate organele acoperite cu peri
solzoşi argintii, mai rar gălbui sau bruni. Frunze alterne. Flori hermafrodite
sau poligame, pedunculate, în fascicule sau raceme scurte axilare, de regulă
*) Prelucrată de A 1. B e l d i e .
**) Din grecescul âlaia = măslin, şi âgnos = mierlărea (VitexAgnus-castus L.), deoarece
fructele acestor arbori seamănă cu măslinul, iar frunzele seamănă cu cele de la mierlărea.
Nume folosit de Teophrastos, dar pentru altă plantă (Salix fragilis).
KLARAGNACEAK 107
mirositoare. Receptacul cu tubul alungit sau campanulat. Sepale 4, pe faţa

interioară albe sau gălbui. Stamine 4, cu filamente foarte scurte. Fructul,
învelit de receptaculul modificat, al cărui ţesut exterior devine de regulă cărnos,
iar ţesuturile interioare (mai rar în întregime) devin lemnoase sau fibros-
pieloase, formează o drupa falsă.
<- E. angustiîolia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 121; FI. U.R.S.S. XV (1949)
522, tab. XXV, fig. 1. — Răchiţică, Sălcioară. — Keskenylevelu ezustfa. —
Oelweide. — Jlox y:*KO.:incTHbiii.— Ie.: Pl. 21, fig. 2, 2a.
Arbore sau arbust înalt pînă la 7 ra. de obicei spinos. Lujeri tineri argintii,
des acoperiţi cu peri solzoşi. Frunze alungit Ianceolate pină la liniar Ianceolate,
de 4—8 cm lungime, acute sau obtuze, la bază de regulă lat cuneate, pe faţa
la maturitate verzi întunecate, glabre, pe dos argintii, des acoperite cu peri
solzoşi argintii. Peţioli lungi de 5—8 mm. Flori scurt pedunculate, cîtc 1—3
la partea inferioară a lujerilor, de 1 cm lungime, la exterior argintii, la interior
galbene, plăcut mirositoare. Tubul receptaculului campanulat, de aceeaşi
lungime cu sepalele. Stilul (la florile hermafrodite) înconjurat la bază de un
disc tubulos. Fruct elipsoidal, de cca 1 cm lungime, galben, acoperit cu solzi
argintii, cu carnea făinoasă, dulce. — VI.
Cultivat ca arbore ornamental prin grădini, curţi, parcuri, în întreaga
ţară, în garduri vii, în plantaţii şi perdele forestiere, mai ales în regiunile de
stepă şi silvostepă.
Ob s . Se cultivă mai rar prin grădini şi parcuri E. argentea Pursh din America de X.
cu lujerii bruni, frunzele pe ambele feţe argintii şi frucLul argintiu, apoi E . umbellata
Thunb. din Extremul Orient, cu fructul roşu, zemos.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă ornamenlală. Deasemeni, folosită ca gard viu şi în
plantaţii forestiere. Din fructele sale se extrage o substanţă colorantă brună, precum şi
un ulei comestibil mult folosit în alimentaţie la popoarele orientale.
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeanâ, Asia centrală şi de V pînă in Altai şi
Gobi.
Genul 212. H 1 P P O P H A E *) L.
Gen. pl. [ed. 1 (1737) 301. nr. 744], ed. V (1754) 449, nr. 980.
Arbuşti spinoşi, cu toate organele acoperite cu peri solzoşi sau stelaţi,
argintii sau bronzaţi. Frunze alterne, înguste. Flori dioice, apar înainte
de înfrunzire pe lujerii din anul precedent, în raceme scurte, bracteate, ale
căror axe, la plantele femele, se transformă în lujeri sau spini, iar la plantele
mascule de obicei sînt caduce. Flori mascule sesile, cu un receptacul scurt,
2 sepale valvate şi 4 stamine cu filamente scurte. Flori femele scurt pedun
culate, cu un receptacul evident, alungit ovoid, la vîrf cu 2 sepale foarte mici.
Stil filiform, cu stigmat cilindric. Fructul drupă falsă cu o sămînţă pietroasă,
ovoidă.
*) După grecescul hippos = cal şi phao = a omorî.
KLARAGNACEAK 107
mirositoare. Receptacul cu tubul alungit sau campanulat. Sepale 4, pe faţa

interioară albe sau gălbui. Stamine 4, cu filamente foarte scurte. Fructul,
învelit de receptaculul modificat, al cărui ţesut exterior devine de regulă cărnos,
iar ţesuturile interioare (mai rar în întregime) devin lemnoase sau fibros-
pieloase, formează o drupa falsă.
<- E. angustiîolia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 121; FI. U.R.S.S. XV (1949)
522, tab. XXV, fig. 1. — Răchiţică, Sălcioară. — Keskenylevelu ezustfa. —
Oelweide. — Jlox y:*KO.:incTHbiii.— Ie.: Pl. 21, fig. 2, 2a.
Arbore sau arbust înalt pînă la 7 ra. de obicei spinos. Lujeri tineri argintii,
des acoperiţi cu peri solzoşi. Frunze alungit Ianceolate pînă la liniar Ianceolate,
de 4—8 cm lungime, acute sau obtuze, la bază de regulă lat cuneate, pe faţa
la maturitate verzi întunecate, glabre, pe dos argintii, des acoperite cu peri
solzoşi argintii. Peţioli lungi de 5—8 mm. Flori scurt pedunculate, cîte 1—3
la partea inferioară a lujerilor, de 1 cm lungime, la exterior argintii, la interior
galbene, plăcut mirositoare. Tubul receptaculului campanulat, de aceeaşi
lungime cu sepalele. Stilul (la florile hermafrodite) înconjurat la bază de un
disc tubulos. Fruct elipsoidal, de cca 1 cm lungime, galben, acoperit cu solzi
argintii, cu carnea făinoasă, dulce. — VI.
Cultivat ca arbore ornamental prin grădini, curţi, parcuri, în întreaga
ţară, în garduri vii, în plantaţii şi perdele forestiere, mai ales în regiunile de
stepă şi silvostepă.
Ob s . Se cultivă mai rar prin grădini şi parcuri E. argentea Pursh din America de X.
cu lujerii bruni, frunzele pe ambele feţe argintii şi frucLul argintiu, apoi E . umbellata
Thunb. din Extremul Orient, cu fructul roşu, zemos.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă ornamenlală. Deasemeni, folosită ca gard viu şi în
plantaţii forestiere. Din fructele sale se extrage o substanţă colorantă brună, precum şi
un ulei comestibil mult folosit în alimentaţie la popoarele orientale.
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeanâ, Asia centrală şi de V pînă în Altai şi
Gobi.
Genul 212. H 1 P P O P H A E *) L.
Gen. pl. [ed. 1 (1737) 301. nr. 744], ed. V (1754) 449, nr. 980.
Arbuşti spinoşi, cu toate organele acoperite cu peri solzoşi sau stelaţi,
argintii sau bronzaţi. Frunze alterne, înguste. Flori dioice, apar înainte
de înfrunzire pe lujerii din anul precedent, în raceme scurte, bracteate, ale
căror axe, la plantele femele, se transformă în lujeri sau spini, iar la plantele
mascule de obicei sînt caduce. Flori mascule sesile, cu un receptacul scurt,
2 sepale valvate şi 4 stamine cu filamente scurte. Flori femele scurt pedun
culate, cu un receptacul evident, alungit ovoid, la vîrf cu 2 sepale foarte mici.
Stil filiform, cu stigmat cilindric. Fructul drupă falsă cu o sămînţă pietroasă,
ovoidă.
*) După grecescul hippos = cal şi phao = a omorî.
PLANŞA 21
ROSACEAK 161
Fam. 49. ROSAGEAE *) Juss.

Gen. pl. (1789) 354.
Arbori, arbuşti, subarbuşti sau plante ierbacei, perene, rar anuale. Tul
pini simple sau ramificate, frunzoase, adeseori cu ghimpi sau spini. Frunze
alterne, rar opuse, simple sau compuse, penatinervate, caduce, foarte rar
persistente. Stipele prezente, libere, uneori concrescute cu peţiolii, persis
tente sau de timpuriu caduce, uneori transformate în ghimpi, mai rar lipsesc.
Flori ± mari, de obicei actinomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, soli
tare sau unite în inflorescenţe racemoase (raceme, spice, corimbe) sau dihazii.
Axa florală adesea umflată, de forma unui disc, con, ulcior, emisferica sau
cilindrică, denumită şi receptacul (hipantiu, cupă); la marginea ei superioară
cu un caliciu, de obicei cu 5 sepale libere; uneori cu încă 5 sepale externe
(caliciu extern). Petale în număr egal cu sepalele şi dispuse în alternantă
(ni acestea. Stamine numeroase, rar puţine (o—1), libere. Gineceu superior
sau inferior, compus din multe cârpele, rar numai puţine (5— t), ± libere
(apocarpice), cu stil terminal sau lateral, rar + bazai, cu stigmat de obicei
mic. Intre gineceu şi stamine (andro.ceul) se află un spaţiu circular ± îngust
sau mai lat, care serveşte ca nectarie. Fruct foarte variat, adeseori compus
din fructe parţiale ± libere (apocarpice), numite nucule, folicule sau dru-
|ôle. Fructele parţiale uneori fixate de receptaculul cărnos," foarte bombat
(Fragaria), alteori libere, închise în receptaculul mărit şi umflat, în formă
de ulcior (Roşa), sau concrescute cu receptaculul, care devind gros şi cornos
(fruct fals, mărul, părul), sau cu totul libere (Spiraea, Rubus). Uneori fructul
drupă unicarpelară, solitară (prunul, etc.). Săminţă mică sau mare, de obicei
închisă în coaja fructului (pericarp sau cndocarp).
Familia cuprinde peste 2000 de specii răspindite pe toată suprafaţa
globului.
1 a Fructul compus, format din rnai multe cârpele (nucule, folicule sau
drupeole)........................................................................................................... 2
1 b Fructul drupă, format dintr-o singură carpelă în receptaculul urceolat.
Plante lemnoase (Subfam. Prunoideae)................................................ 32
2 a Fruct format de obicei din 5 folicule, rar mai puţine, mai tîrziu de
consistenţă pergamentoasă sau pietroasă, concrescute cu receptaculul
care la maturitate devine îngroşat şi cărnos (fruct fals). (Subfam.
Pomoideae)...................................................................................................... 3
2 b Fruct format din folicule, nucule sau drupeole libere, vizibile sau
închise într-un receptacul urceolat sau globulos............................... 13
3 a Flori aproape sesile, solitare, dispuse la vîrful ramurilor...................4
3 b Flori pedicelate, dispuse în glomerule, raceme, umbele sau corim be.. 6
4 a Sepale mai lungi decît petalele. Vîrful fructului, între sepale,
cu un disc mare, cît lăţimea fructului. Loculii pericarpului mono-
spermi ........................................................................................ 221. Mespilus
*) Prelucrată de A l. B u i a (exclusiv gen. Rubus, Potentilla, Comarum şi cîteva
specii de Roşa).
162 FLORA R .P .R .
4 b Sepale mai scurte decît petalele. Discul de la vîrful fructului mic.

Loculi polispermi ......................................................................................... 5
5 a Frunze glabre. Ramuri + spinoase. Flori roşii...................... Chaenomeles
5 b Frunze pe dos tomentos păroase. Ramuri ± nespinoase. Flori albe
sau r o z e e ................................................................................. 216. Cydonia
6 a Cârpele 1—5. pietroase, despărţite, acoperite de receptaculul cărnos 7
6 b Cârpele membranoase saupergamentoase, nepietroase, concrescute
cu receptaculul că rn o s................................................................................. 8
7 a Ramuri fără spini. Frunze cu margini întregi.......... 215. Cotoneaster
7 b Ramuri cu spini. Frunze cu margini crenate sau serate.. . . Pyracantha
8 a Frunze simple, întregi. Flori dispuse în raceme pauciflore, adeseori
umbelaie .....................-............................................................................... 9
8 b Frunze lobate sau compuse. Floridispuse în raceme corimboase,
multiflore ..................................................................................................... 13
9 a Petale alungite, lanceolat cuncate. Flori dispuse în raceme scurte
222. Amelancliier
9 b Petale subrotunde. obovate sau eliptic Ianceolate, mari şi scurt ungui-
culate .............................................................................................................. 10
10 a Frunze persistente, pieloase ....................................................Eriobotrya
10 b Frunze caduce, ierbacei............................................................................ 11
11 a Stile libere.-Petale albe. Stamine cu antere roşii. Fruct piriform, rar
globulos, numai la un capăt cu gropită....................................... 217. Pirus
11 b Stile unite în partea inferioară. Petale pe dos roşietice. Stamine
cu antere galbene. Fruct globulos, la ambele capete cu o gro
piţă.................................................................................................. 218. Malus
12 a Arbuşti sau arboraşi, cu ramuri spinoase. Stamine de obicei roşie
tice, mai rar galbene sau albe. Pereţii interni ai pericarpului tari,
o s o ş i........................................................................................ 220. Crataegus
12 b Arbori sau arboraşi riespinoşi. Stamine galbene. Pereţii interni ai
pericarpului pergamentoşi. Fruct fals, cărnos .............. 219. Sorbus
13 a Petalele lipsesc ......................................................................................... 14
13 b Petalele există ......................................................................................... 15
14 a Frunze rotunde, întregi, cu marginile lobate; lobii dinţaţi, ± rotunzi.
Inflorescenţă laxă ........................................................ 232! Alehemilla
14 b Frunze alungite, imparipenate. Flori dispuse în capitule îndesuite
234. Sanguisorba
15 a Cârpele 2—5, rar 1 sau pînă la 12. Fructul format din folicule de obicei
dehiscente, aşezate liber şi ± lax pe receptaculul concav, rar (la Exo-
chorda) ± unite într-o capsulă dehiscentă, cu 2 pînă la multe seminţe.
Filamente spre bază lăţite (Subfam. Spiraeoideae)....................... 16
15 b Cârpele multe. Fructul format din nucule sau drupeole, indehiscente,
unisperme, de obicei libere şi îndesuit aşezate pe receptaculul globulos
sau alungit, sau închise în receptaculul cărnos, urceolat sau sferic.
(Subfam. Rosoideae) ................................................................................. 20
n O P A C F .A E
16 a Cârpele parţial unite. Fruct capsuliform, cu seminţe aripate . .Exochorda

16 b Cârpele, respectiv folicule, libere.Seminţe nearipate...................... 17
17 a Frunze simple, întregi sau lobate 18
17 b Frunze penat compuse ............................................................................. 19
18 a Stipele mari, caduce. Frunze 3 (5)-lobate. Stamine fără inel la bază.
Coaja seminţei lucitoare, foarte tare................................ Physocarpus
18 b Stipelele lipsesc. Frunze întregi sau uşor lobate. La baza interioară
a staminelor, pe marginea receptaculului, se află un inel. Coaja seminţei
membranoasă sau coriacee, zbîrcită................................... 213. Spiraea
19 a Arbust cu frunze simplu penate. Sepale aşezate în faţa 'carpe-
le lo r ..................................................................................................... Sorbaria
19 b Plante ierbacei, cu frunze 2—3 penaticompuse. Sepale în alternanţă
cu carpelele ............................................................................. 214. Âruncus
20 a Sepale 5— 8, aşezate pe un rînd, uniforme ................................... 21
20 b Sepale (8) 10, aşezate pe două rînduri, cele externe mai mici şi mai
înguste ......................................................................................................... 26
21 a Sepale S (9). Petale de obicei 8, rar mai multe, albe. Stilele după
înflorire se transformă în apendici lungi, penaţi, concrescuţi cu fructul.
Plantă mică, înaltă de cîliva cm ................................................ 228. Dryas
21 b Sepale şi petale 5. Stilele nepenate. Plante mai înalte....................... 22
22 a Flori galbene, solitare sau dispuse în raceme lungi........................... 23
22 b Flori albe sau roşcate................................................................................. 24
23 a Arbuşti cu flori solitare. Receptacul fără ghimpi................... Kerria
23 b Plantă icrbacee cu flori dispuse în raceme lungi. Receptacul la exterior
cu ghimpi u n c in a ţi............................................................ 233. Agrimonia
24 a Plante ierbacei, fără aculei. Flori albe, mărunte, dispuse în corimb
la vîrful tu lp in ii................................................................ 231. Filipendnla
24 b Arbuşti cu aculei sau ghimpi slabi sau tari. Frunze 3—5-foliatc sau
penate ......................................................................................................... 25
25 a Fruct din numeroase drupeole, dispuse de jur-împrejur pe recep
taculul ridicat ........................................................................ 223. Rubus
25 b Fruct format din nucule închise într-un receptacul urceolat sau glo
bulos, cărnos ................................................................................ 235. Roşa
26 a Arbuşti cu frunze opuse. Sepale 8, dispuse pe două rînduri. .Rhodotypus
26 b Plante ierbacei (excepţional arbuşti) cu frunze alterne. Sepale 10,
dispuse pe 2 rîn d u ri..........................................: ..................................... 27
27 a Gineceu 1—2-carpelar. Sepale externe subulate ___ 230. Aremonia
27 b Gineceu multicarpelar. Sepale externe nesubulate..................................28
28 a Frunzele inferioare inegal penate (lirate). Stile persistente ca apen
dici lungi în vîrful fru ctu lu i.................................................... 227. Gcum
28 b Frunze trifoliate sau digitat compuse, foarte rar imparipenate sau
subrotunde şi lobate. Stile mici, caduce................................................ 29
164 FLORA R .P .R -
29 a
Flori albe. Fruct compus din nucule înfipte în receptaculul cărnos,
b o m b a t.............................................................................. .. 224. Fragaria
29 b Flori galbene. Nuculele fixate pe receptaculul mic, uscat .,............. 30
30 a Frunze subrotunde, -t lobate sau trifoliate. Gineceu 3 — 5-car-
p e la r .................................................................................... 229. Waldsteinia
30 b Frunze digitat sau penat compuse. Gineceu multicarpelar...............31
31 a Petale galbene sau albe, rar rozee. Fructe cu receptacul uscat
v 226. Potentilla
31 b Petale brune-purpurii, rar rozee. Fructe cu receptacul spongios
cărnos........................................................................................ 225. Comarum
32 a Stigmat capitat reniform, emarginat. Stil cu o brazdă în lung. Flori
solitare, cîte 2—3 sau înumbelă.............................................................. 33
32 b Stigmat capituliform, neemarginat. Stil fără brazdă. Flori în racem
sau corimb ................................................................................. 239. Padus
33 a Flori sesile sau cu pedicel foarte scurt. Ovar des păros. Fruct de
obicei lanuginossaupăros ......................................................................... 34
33 b Flori i Jung pedicelate. Ovar glabru. Fruct cel mult brumat (pru-
inos) .............................................................................................................. 36
34 a Flori albe sau în partea exterioară a petalelor puţin roşietice.
Frunze ovat rotunde sau deltoidale, lung peţiolate; peţiolul cu 2
glande ....................................................... Armeniaca
34 b Flori roşii sau rozee. Frunze Ianceolate sau alungit Ianceolate___ 35
35 a Fructe mari, globuloase, cărnoase şi zemoase. Endocarp (sîmbure)
foarte adine brăzdat şi foarte t a r e ...................../.........• .......... Persica
35 b Fructe alungit comprimate. Endocarp (sîmbure) puţin brăzdat şi mai
puţin vîrtos. Carnea (mezocarpul) uscată la maturitate. 238. Amygdalus
36 a Flori solitare sau grupate, la bază cu sevame brune, nccleioase. Fruct
brumat. Endocarp (sîmbure) comprimat, puţin foveolat, carenat, cu
o brazdă pe carenă. Frunze involute în mugure............... 236. Primus
36 b Flori grupate, rar solitare, la bază cu sevame brune, cleioase. Fructe
roşii sau negre, nebrumate. Endocarp i globulos, neted. Frunze
plisate în mugure ................................................................ 237. Cerasus
Subfam. S p i r a e o i d e a c Agardh.
Glass. pl. (1825) 20
Arbuşti cu frunze întregi, rar compuse. Axa florală (receptacul) plană
sau în formă de pîlnie, nu ia parte la formarea fructelor. Caliciu şi corolă
de obicei pentamere. Stamine de la 10 pînă la numeroase. Cârpele libere sau
parţial unite, cu 2 pînă Ia numeroase ovule. Fruct foliculă.
P l a n ş a 22. — 1. Spiraea ulmijolia Scop. — 2. S. salicifoliah. — 3. S. crenata L.,

3a,b. idem, porţiuni de ramuri sterile.
PLANŞA 22
RO jsACEAE 167
Genul P H Y S O C A R P U S *) (Cambess.) Maxim.

in Acta Horti petrop. VI (1879) 219, corr. Rclib. Consp. (1828) 168, nom.
conserv. — Physocarpus Cambess. in Ann. sc. nat. I (1824) 239, pro Sect.
Spiraeae. -Opalaster Medik. Pfl. Anat. II (1799) 109, nom. rejic.
Descrierea genului identică cu a speciei.
* Ph. opulifolius (L.) Maxim. Act. Hort. petrop. VI (1879) 220; FI.
U.R.S.S. I>l (1939) 283. — Spiraea opulifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 489.—
Physocarpus riparia IXaf. New. FI. N. Am. III (1836) 73. — Tavalgă.— Holyag-
vesszo. — Schneeball-Spierstrauch. — rivaHpeinio^miK Ka.miHOJiHCTHHii. —
Ic.: Pl. 25, fig. 2.
Arbust înalt pină la 3 m, cu ramuri la început erecte, mai tîrziu patente
sau chiar pendule. Scoarţa tulpinilor se exfoliază în fişii subţiri. Frunze
alterne, simple, rotund ovate. 3 (5)-lobate, rar întregi, la bază cuneate, retuze
sau ± cordate, la vîrf obtuze sau acute, pe margini neregulat dublu crenate,
pe faţă glabre, pe dos deschis verzi, glabre, sau cu deosebire pe nervuri păroase,
de 2— 7 cm lungime (cele de pe lăstari lungi pînă la 10 cm, mai adînc lobate
şi ± acuminate). Stipele mari, caduce. Flori radiar simetrice (actinomorfe),
de cca 1 cm în diam., dispuse în corimbe multiflore, de 3—5 cm lăţime, la
vîrful ramurilor. Pcdiceli mult mai lungi decît sepalele. Receptacul şi caliciu
glabre. Petale aproape rotunde, albe, mai lungi decît sepalele. Stamine 20—40,
rar mai multe. Cârpele 4—5, rar mai puţine, unite numai la bază. Stile situate
terminal. Fructe folicule umflate. — V—V I I I ..
Cultivat prin parcuri şi grădini, ca plantă ornamentală.
var. luteus Hort. ap. Zab. in Beissn., Schelle et Zabel Laubholzben. (1903) 162. —
Frunze galbene.
var. nanus Hort. ap. Zab. 1. c. — Arbust pitic, cu frunze verzi închis şi numai uşor
lobate.
var. toment&lus Ser. ex Ilegi 111. FI. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 680. — Axa florală şi
caliciul pc dos tomentoase.
R ă s p . g e n. : America de N. în Europa cultivat, în unele locuri sălbăticit.
Genul 213. S P I R A E A **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 145, nr. 409], ed. V (1754) 216, nr. 554. — T a u l ă.
Frunze simple, întregi sau uşor lobate, pe margini crenate sau serate,
scurt peţiolate, caduce. Stipelele lipsesc. Inflorescenţe raceme, corimbe sau
*) Din cuvintele greceşti, phisa = băşică, şi karpos = fruct, deoarece planta are
capsule bombate, umflate.
**) Din grecescul speira = spirală, referitor la capsulele spiralat încadrate ale speciei
iS. Ulmaria.. Sub forma «spiraia » a fost folosit de Theophrastos.
168 FLORA R.P.R.
panicule.. Flori hermafrodite, rar unisexuate, cu pedunculi de obicei lungi,

rar mai scurţi decît caliciul. Receptacul campanulat sau cupuliform, pe
partea internă cu un inel glandulos. Sepale 5, mici, scurt triunghiulare, adesea
persistente (la maturitatea fructului). Petale 5, albe sau roşietice. Stamine
de la 15 pînă la numeroase, excepţional mai puţine, dispuse pe unul sau
mai multe rînduri, la partea externă a inelului glandulos. Gineceu format
din (3) 5 (8) cârpele opositipetale, rar alternipetale, libere, foarte rar, la bază
puţin unite, aşezate în fundul receptaculului. Fructe folicule dehiscente, cu
numeroase (rar 3) seminţe foarte mici.
1 a Inflorescenţe terminale compuse,paniculiforme, corimbiforme, umbe-
liforme. Flori roşietice sau alb e................................................................ 2
1 b Inflorescenţe simple, umbele sau raceme umbeliforme, dispuse lateral.
Flori a lb e ..................................................................................................... 10
2 a Inflorescenţe umbeliforme sau corimbiforme, mai late decît lu n g i.. 3
2 b Inflorescenţe panicule, conice sau cilindrice, adesea mai lungi decît
late sau cel mult de lungime egală cu lăţimea................................... 4
3 a Inflorescenţă corimb com p u s........ . ................................ 14. S. Bum aida
3 b Inflorescenţă umbeliformă ........................................... 10. S. japonica
4 a Inflorescenţă mai lungă decît lată, panicul cilindric, alungit sau conic.. 5
4 b Inflorescenţă circa tot atît de lungă cît lată, panicul conic sau pira
midal ................................................................................................................ 9
5 a Frunze pe dos pubeseente sautomentoase.............................................. 6
5 b Frunze pe dos glabre.................................................................................... 8
6 a Frunze la vîrf acute, dinlate în 2/3 superioară, pe dos pubeseente
15. S.Billiardii
6 b Frunze la vîrf obtuze, pe margini aproape pînă la bază dinlate sau
crenate, pe dos tomentoase ........................................................................ 7
7 a Frunze lungi de 3—5 cm ....................................................... 13. S. tomentosa
7 b Frunze lungi de (3,5) 6—9 cm ....................................... 12. S. Douglasii
8 a Inflorescenţă lat piramidală. Flori albe, foarte rar rozee___ 11. S. alba
8 b Inflorescenţă îngustă, alungit cilindrică, flori roşietice.. 1. S. saliciîolia
9 a Frunze eliptic Ianceolate pînă la alungit Ianceolate, mai lungi de 6 cm
S. sanssoueiana
9 b Frunze eliptice sau alungit eliptice, lungi cel mult de 5 cm. S. Fontenaysii
10 a Toate inflorescenţele sau cel puţin cele din partea inferioară a ramurilor,
situate pe pedunculi foliali ........................................................................ 11
10 b Inflorescenţe sesile .................................................................................... 17
P l a n ş a 23. — 1. Spiraea prunijolia Sieb. et Zucc., cu flori învoalte, la. ramură

sterilă frunzoasă, lb. floare învoaltă mărită. — 2. S. cantonlensis Lour., 2a, b, aspectul
florii din faţă şi profil, 2c. porţiune din ramura frunzoasă. — 3. S. arguia Zab., ramură
frunzoasă. — 4. Pyracantka coccinea (L.) Roemer.
PLANŞA 23
ROSACEAE 171
li a Numai inflorescenţele din partea inferioară a ramurilor pedunculate,

cele din vîrful ramurilor aproape sesile................................... $. arguta
11 b Toate inflorescenţele situate pe pedunculi lungi................................... 12
12 a Frunze cu 3 nervuri principale îa mijloc, aproape paralele, cu margini
întregi, numai la vîrf crenate sau d in la t e ........................3. S. crenata
12 b Frunze penat nervate, serate, dinţate, uneori uşor lobate, rar întregi.. 13
13 a Stamine mai scurte decît petalele, sau cel mult egale cu acestea. Sepale
la maturitate erecte ................................................................................ 14
13 b Stamine mai lungi decît petalele. Sepale la maturitate reflecte___ 16
14 a Frunze pe dos pubeseente S. ehinensis
14 b Frunze pe dos glabre ................................................................................ 15
15 a Frunze rombic ovate, de 1,5 ori mai lungi decît la te .. 9. S. Vanhouttei
15 b Frunze alungit Ianceolate, de 2,5—5 ori mai lungi decît late
8. S.cantoniensis
16 a Lujeri cilindrici. Frunze cu margini întregi, numai spre vîrf sau în 1/2
superioară dinţate ................................................................... 4. S. media
16 b Lujeri muchiaţi. Frunze cu margini dinţate, serate, numai în 1/3—1/4
inferioară întregi ............................................................... 5. 8- ulmiîolia
17 a Frunze întregi, numai la vîrf dinţate. Stamine aproape de lungimea
petalelor................................................................................2. S. hypericifolia
17 b Frunze serate sau dinţate. Staminele reprezintă numai 1/3— 1/2 din
lungimea petalelor........................................................................................ 18
18 a Lujeri tineri glabri. Frunze liniar Ianceolate, de 4—6 mm lăţime, spre
bază lent îngustate ........................................................... 7. S. Thunfoergii
18 b Lujeri tineri pubescenţi. Frunze alungit eliptice sau eliptice, de
15—20 mm lăţime, la bază ± brusc îngustate.............. 6. S. pruniîolia
1. S. saliciîolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 489; FI. U.R.S.S. IX (1939) 286,
287. — Taulă. — Fuzlevelu gyongyvesszo. — Weiden-Spiersirauch. — Tauo.ira
nBo.'iiTCTHan. — Exs.: FRE nr. 155. — Ic.: PL 22, fig. 2.
Arbust înalt de 0,3—2 m. Ramuri erecte, glabre, brun gălbui, mai tîrziu
cenuşii; scoarţa se exfoliază în fibre. Frunze alungit Ianceolate, alungit eliptice,
foarte scurt peţiolate, lungi de 4—7 cm, late de 1,5—2,5 cm, ariile, la bază
cuneate, simplu sau dublu acut serate, glabre, numai pe dos pe nervura mediană
dispers pubeseente, pe margini dispers ciliate. Inflorescenţă paniculiforma,
erectă, terminală, alungit cilindrică sau piramidală, îngustă, multifloră,
lungă de 10— 15 cm, cu ramuri dese, erecte, adunate, moale păroase. Receptacul
uşor triunghiular, glabru, mai rar dispers păros. Sepale lat triunghiulare, lungi
de cca 1 mm, la exterior glabre sau dispers păroase, la interior des păroase,
erecte. Petale rotunjite, lat ovate, lungi de 2,5—4 mm, rozee, deschis roşic-
tice, foarte rar albe. Stamine de 2 ori mai lungi decît petalele. Gineceu cu
cârpele numai la bază puţin unite, eliptice, de cca 3 mm lungime, cu stile glabre,
uşor recurbate. Seminţe fusiforme, de cca 2 mm lungime. — VI — VII (X).
172 FLORA R.P.R.
S t a ţ i u n e a . Turbării, rarituri şi margini de păduri, locuri mlăştinoase,

marginea pîraielor şi mlaştinilor, în regiunea de cîmpie şi montană. Adesea
cultivată prin grădini şi parcuri.
R ă s p. î n ţ a r ă: Reg. Cluj: Sărăţel (r. Bistriţa). Reg. Aut. M .: Ditrău, Pîr. Borzont
la Joseni, Lăzarea pe pîr. Roman, 750 m, Remetea, Voşlobeni, Izvoru Mureşului (r. Gheor-
ghieni); Gurghiu, Lăpuşna, Hodac (r. Reghin); Sîncrăieni, Mădăraş, Sîndominic, Miercurea-
Ciuc (r. Ciuc); Comandau, Estelnic pe rîurile Apa Roşie şi Braţul încet (r. Tg. Săcuesc).
Reg. Hunedoara: subspontană în V. Ampoiului (r. Alba).
1 a Plantă mică, de 30—50 cm înălţime. Toate organele plantei de proporţii mai reduse.—
Cultivată prin grădini şi parcuri publice
var. nana Koch Dendr. I (1869) 311.
1 b Plante mai mari, de 50 —200 cm înălţime.................................................................. 2
2 a Flori mai mari, cu petale mai lungi de 4 mm, deschis rozee. — Cultivată
var. grandiflora Koch 1. c.
2 b Flori mai mici, cu petale lungi cel mult de 4 mm .................................................. 3
3 a Frunze obovate. Inflorescenţă cu ramuri aproape glabre. Corola albă. — Cultivată
var. latildlia Ait. Ilort. Kew. II (1789) 189.
3 b Frunze alungit eliptice, Ianceolate. Inflorescenţă cu ramuri păroase. Corola roşietică. —
Plantă spontană în localităţile mai sus indicate
var. typlca Buia var. nova in Add. IV. pag. 886.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în unele regiuni (Rodna, Suceava? etc.) se cultivă prin grădi
nile ţărăneşli ca plantă de podoabă. De asemenea se mai cultivă prin parcuri şi grădini
publice. <
Răsp. ge n. : Europa centrală, Siberia, America de N şi V.
2. * 8 . hypericifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 489; FI. U.R.S.S. IX (1939)

303, 304.— Ic.: Pl. 25, fig. 3, 3a.
Arbust înalt de 0,5—1,5 m. Tulpina principală erectă, cu ramurile secundare

florifere arcuite, pendule, scurt păroase; scoarţa închis brunie. Frunze verzi pînă
la cenuşiu glauce, scurt peţiolate, aproape sesile, adesea trinervate, obovate pînă
la obovat Ianceolate, spatulate, la bază cuneate, la vîrf acute, rotunjite, întregi
sau numai la vîrf puţin dinţate, lungi de 1,5—3,5 cm, glabre sau păroase. Flori
cîle 5—15, dispuse în umbcle sesile, pe pedunculi de 1 cm lungime, pubescenţi.
Sepale lungi de 2 mm, puţin mai lungi decît receptaculul. Petale lungi de 3 mm,
rotunjite, scurt cuneiforme, albe. Stamine puţin mai scurte decît petalele.—
IV — VI.
Cultivată şi subspontană, cu deosebire în regiunile Craiova, Bucureşti şi
Constanţa.
P 1 a n ş a 24. — 1. S p i r a e a T h u n b e r g i i Sieb., la . ram ură frunzoasă sterilă. — 2.

Ilook, 2a, idem , o floare. — 3. S a l b a Dum .
D o u g la sii
172 FLORA R.P.R.
S t a ţ i u n e a . Turbării, rarituri şi margini de păduri, locuri mlăştinoase,

marginea pîraielor şi mlaştinilor, în regiunea de cîmpie şi montană. Adesea
cultivată prin grădini şi parcuri.
R ă s p. î n ţ a r ă: Reg. Cluj: Sărăţel (r. Bistriţa). Reg. Aut. M .: Ditrău, Pîr. Borzont
la Joseni, Lăzarea pe pîr. Roman, 750 m, Remetea, Voşlobeni, Izvoru Mureşului (r. Gheor-
ghieni); Gurghiu, Lăpuşna, Hodac (r. Reghin); Sîncrăieni, Mădăraş, Sîndominic, Miercurea-
Ciuc (r. Ciuc); Comandau, Estelnic pe rîurile Apa Roşie şi Braţul încet (r. Tg. Săcuesc).
Reg. Hunedoara: subspontană în V. Ampoiului (r. Alba).
1 a Plantă mică, de 30—50 cm înălţime. Toate organele plantei de proporţii mai reduse.—
Cultivată prin grădini şi parcuri publice
var. nana Koch Dendr. I (1869) 311.
1 b Plante mai mari, de 50 —200 cm înălţime.................................................................. 2
2 a Flori mai mari, cu petale mai lungi de 4 mm, deschis rozee. — Cultivată
var. grandiflora Koch 1. c.
2 b Flori mai mici, cu petale lungi cel mult de 4 mm .................................................. 3
3 a Frunze obovate. Inflorescenţă cu ramuri aproape glabre. Corola albă. — Cultivată
var. latildlia Ait. Ilort. Kew. II (1789) 189.
3 b Frunze alungit eliptice, Ianceolate. Inflorescenţă cu ramuri păroase. Corola roşietică. —
Plantă spontană în localităţile mai sus indicate
var. typlca Buia var. nova in Add. IV. pag. 886.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în unele regiuni (Rodna, Suceava? etc.) se cultivă prin grădi
nile ţărăneşli ca plantă de podoabă. De asemenea se mai cultivă prin parcuri şi grădini
publice. <
Răsp. ge n. : Europa centrală, Siberia, America de N şi V.
2. * 8 . hypericifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 489; FI. U.R.S.S. IX (1939)

303, 304.— Ic.: Pl. 25, fig. 3, 3a.
Arbust înalt de 0,5—1,5 m. Tulpina principală erectă, cu ramurile secundare

florifere arcuite, pendule, scurt păroase; scoarţa închis brunie. Frunze verzi pînă
la cenuşiu glauce, scurt peţiolate, aproape sesile, adesea trinervate, obovate pînă
la obovat Ianceolate, spatulate, la bază cuneate, la vîrf acute, rotunjite, întregi
sau numai la vîrf puţin dinţate, lungi de 1,5—3,5 cm, glabre sau păroase. Flori
cîle 5—15, dispuse în umbcle sesile, pe pedunculi de 1 cm lungime, pubescenţi.
Sepale lungi de 2 mm, puţin mai lungi decît receptaculul. Petale lungi de 3 mm,
rotunjite, scurt cuneiforme, albe. Stamine puţin mai scurte decît petalele.—
IV — VI.
Cultivată şi subspontană, cu deosebire în regiunile Craiova, Bucureşti şi
Constanţa.
P 1 a n ş a 24. — 1. S p i r a e a T h u n b e r g i i Sieb., la . ram ură frunzoasă sterilă. — 2.

Ilook, 2a, idem , o floare. — 3. S a l b a Dum .
D o u g la sii
ROSACEAE 375
var. typica Maxim, in Act. Hort. petrop. VI (1879) 178. — Frunze lat Ianceolate,
acute, rar reluze, de obicei trinervate. Inflorescenţă 6—15-floră. Petale mai lungi decît
staininele. — Cultivată.
var. obovâta (W. et Iv.) Maxim. 1. c. — S. obovata W. et K. in Willd. Bnum. Hort.
Berol. (1809) 54. — Ic.: Pl. 25, fig. 4. — Cultivată.
R ă s p . ge n. : Europa, Asia centrală.
3. S. crcnâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 489; FI. U.R.S.S. IX (1939) 301, 302,
pl. 18 fig. 2. — S. crenifolia C. A. Mey. Beitr.1 Pfk. Rus. VI (1844) 43. — Ta-
valgă. — Csipkcs gyongvvesszo. — Kerbblătterige Spierstraueh. — TaBOJira
ropoA'iaT&tf. — E x s.: FHE nr. 240; FRE nr. 2538. — I c .: Pl. 22, fig. 3, 3 a, b.
Arbust înalt pînă la 1 m. Tulpina principală erectă; ramurile secundare
oblice sau pendule, cele mai tinere scurt păroase. Frunze verzi cenuşii. în tine
reţe scurt păroase, cele normale alungit obovate pînă la obovat Ianceolate,
acutiuscule sau rotunjite, la bază îngustate, întregi sau uşor crenate, numai
în jumătatea superioară cu 3 nervuri mediane aproape paralele, de aceeaşi
grosime, lungi de 2,5—3 cm; frunzele de la baza inflorescenţelor mai mici,
Ianceolate, întregi, lăţite în partea superioară, pînă la 2,5 cm lungime. Flori
lungi de 5 mm, dispuse în umbele 10—20-flore, pe pedunculi lungi, foliaţi.
Sepale erecte, triunghiulare, aproape egale cu receptaculul, lungi pînă la 1,5 mm,
pe margini şi pe faţă păroase. Petale rotunjite, lungi de 2—3 mm, albe. Stamine
de obicei mai lungi decît petalele, lungi pînă la 4 mm. Folicule de obicei puţin
mai lungi decît caliciul, la vîrf acuminate. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe stîncării mai adesea calcaroase, în păduri luminoase,
rarituri de păduri, povîrnişuri şi pante însorite, în regiunea de cîmpie şi dealuri,
foarte rar în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turului (r. Turda). Reg. Stalin: Oraşul SLalin
pe Tîmpa; Ormeniş pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. Craiova: Leamna de Sus (r. Craiova).
Reg. Constanţa: Babadag, Ciucurova (r. Istria). Reg. Galaţi: Greci pe Dl. Pricopan, DJ.
Ţuţuiatu, V. Taiţa, Turcoaia, Cerna (r. Macin). Reg. Joşi: Iaşi.
f. heterophyila Schur Enum. pl. Transs. (1866) 181. — Frunze mai mari, inegale,
cele ale lăstarilor obovate, de la mijloc dinţate; frunzele ramurilor florifere alungitcuneate,
întregi. — Oraşul Stalin pe Tîmpa.
f. homophylla Schur 1. c. — Frunze mici, toate uniforme, întregi sau la vîrf 2—5-din-
ţate. — Oraşul Stalin pe Tîmpa.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă adesea ca plantă ornamentală.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de S, U.R.S.S., Altai.
4. S. media F. Schmidt Ost. Allg. Baumz. I (1792) 53, tab. 54; FI. U.R.S.S.
IX (1939) 294. — Szirti gyongvvesszo. — Karpaten Spierstraueh. — TaBo.ua
cpejţHHH. — Ic.: Pl. 26, fig. 4, 4a.
170 F L O ItA l l . l '. R .
Arbust înalt pînă la 1,6 m. Ramuri erecte sau spre vîrf aplecate, în tinerele
răzleţ pubeseente, mai tîrziu glabre, rotunde; scoarţa brun roşcată. Frunze
tulpinale scurt peţioJate (lungi de 1—2 mm), ovate, eliptice, eliptic Ianceolate
sau alungit eliptice, lungi de 3—5,5 cm, late pînă la 2,5 cm, îngustate la vîrf,
obtuze, rotunjite sau scurt mucronate, pînă la mijloc cu margini întregi, de la
mijloc spre vîrf ± adînc serate, cele ale ramurilor florifere pe toată marginea
întregi şi fin ciliate, pe faţa inferioară dispers, lung şi mătăsos păroase, pe cea
superioară glabre. Inflorescenţa racem scurt, corimbifer, aproape umbeliform,
sferic sau puţin alungit (pînă la 4 cm), multiflor (cu peste 20 flori), erect sau
oblic. Flori cu hipsofile numeroase şi scurt liniare, dispuse pe pedunculi lungi
pînă la 2 cm, glabri. Sepale triunghiulare, de 1/2 receptaculului, de cca 1,2 mm
lungime, acute, pe margini şi în partea superioară păroase, în cca inferioară
glabre, reflexe. Petale lat ovate, rotunjite, pînă la 3 mm lungime. Stamine
de lungimea petalelor sau mai lungi, cu antere roşietice. Folicule 5 (6), dispers
păroase, rar glabre sau des păroase cu deosebire în partea superioară; stile rema-
nescente, fixate sub vîrf sau puţin mai jos pe partea dorsală. Seminţe fusi
forme, de cca 2 mm lungime, brun deschise. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste pietroase şi însorite, stîncării, păduri, pîraie, cu
deosebire în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj; Cheia Turului pe Piatra Colţii aproape de Turda.
Reg. Hunedoara: Boiţa (r. Haţeg); Zlatna pc Piatra Caprei; Deva pc Cetate. Reg. Stalin:
Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. Timişoara: Defileul Dunării la Cazane.
Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu: pe Viforîta, Culmea Monteorului, Bisculiţa, Şapte Izvoare,
Peştera Sihastrului (r. CisJâu). Reg. Suceava: Ciocăneşti, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
1 a Frunze pe dos lung şi des sericeu păroase, pe faţă des şi scurt păroase
var. scricea (Turcz.) Maxim, in Acta Hort. Petr. VI (1879) 189. — S. sericea
Turcz. FI. baical. - dahur. I (1842) 358. — Cultivată.
1 b Frunze glabre peste tot, sau pe dos păroase.............................................................. 2
2 a Frunze şi ramuri glabre
var. glabrescens Simk. Enurn. FI. Transs. (188G) 213. — S. Pikowiensis Simk.
in MNL III (1879) 51, non Bcss. — Reg. Cluj: Cheia Turului, Cheile Turzii (Labi
rint, Culmea Labirintului şi deasupra Peşterii Călăştur), Turda pe Piatra Colţii
(r. Turda), Reg. Stalin: Ormeniş (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Deva.
2 b Frunze păroase cel puţin pc d o s...................................................................................... 3
3 a Funze înguste, late de 1 —1,8 cm, alungit eliptice, îngustate la ambele capete, pe
dos cenuşiu, scurt şi dispers păroase
var. oblongiîălia (W. et K.) Dippel Laubholzk. III (1893) 474. — S. oblongifolia
W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 261, tab. 235. — S. banatica Jka in Akad. Kozl.
P l a n ş a 25. — 1, la. Rhodotypus kerrioides Sieb. et Zucc. — 2. Physocarpus opuli-

jilius (L.) Maxim. - - 3. Spiraea hypericifolia L., 3a. fruct. — 4. S. hypericif. var. obovata
i\V.et K.) Maxim. v
170 F L O ItA l l . l '. R .
Arbust înalt pînă la 1,6 m. Ramuri erecte sau spre vîrf aplecate, în tinerele
răzleţ pubeseente, mai tîrziu glabre, rotunde; scoarţa brun roşcată. Frunze
tulpinale scurt peţioJate (lungi de 1—2 mm), ovate, eliptice, eliptic Ianceolate
sau alungit eliptice, lungi de 3—5,5 cm, late pînă la 2,5 cm, îngustate la vîrf,
obtuze, rotunjite sau scurt mucronate, pînă la mijloc cu margini întregi, de la
mijloc spre vîrf ± adînc serate, cele ale ramurilor florifere pe toată marginea
întregi şi fin ciliate, pe faţa inferioară dispers, lung şi mătăsos păroase, pe cea
superioară glabre. Inflorescenţa racem scurt, corimbifer, aproape umbeliform,
sferic sau puţin alungit (pînă la 4 cm), multiflor (cu peste 20 flori), erect sau
oblic. Flori cu hipsofile numeroase şi scurt liniare, dispuse pe pedunculi lungi
pînă la 2 cm, glabri. Sepale triunghiulare, de 1/2 receptaculului, de cca 1,2 mm
lungime, acute, pe margini şi în partea superioară păroase, în cca inferioară
glabre, reflexe. Petale lat ovate, rotunjite, pînă la 3 mm lungime. Stamine
de lungimea petalelor sau mai lungi, cu antere roşietice. Folicule 5 (6), dispers
păroase, rar glabre sau des păroase cu deosebire în partea superioară; stile rema-
nescente, fixate sub vîrf sau puţin mai jos pe partea dorsală. Seminţe fusi
forme, de cca 2 mm lungime, brun deschise. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste pietroase şi însorite, stîncării, păduri, pîraie, cu
deosebire în regiunile muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj; Cheia Turului pe Piatra Colţii aproape de Turda.
Reg. Hunedoara: Boiţa (r. Haţeg); Zlatna pc Piatra Caprei; Deva pc Cetate. Reg. Stalin:
Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea). Reg. Timişoara: Defileul Dunării la Cazane.
Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu: pe Viforîta, Culmea Monteorului, Bisculiţa, Şapte Izvoare,
Peştera Sihastrului (r. CisJâu). Reg. Suceava: Ciocăneşti, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
1 a Frunze pe dos lung şi des sericeu păroase, pe faţă des şi scurt păroase
var. sericea (Turcz.) Maxim, in Acta Hort. Petr. VI (1879) 189. — S. sericea
Turcz. FI. baical. - dahur. I (1842) 358. — Cultivată.
1 b Frunze glabre peste tot, sau pe dos păroase.............................................................. 2
2 a Frunze şi ramuri glabre
var. glabrescens Simk. Enurn. FI. Transs. (188G) 213. — S. Pikowiensis Simk.
in MNL III (1879) 51, non Bcss. — Reg. Cluj: Cheia Turului, Cheile Turzii (Labi
rint, Culmea Labirintului şi deasupra Peşterii Călăştur), Turda pe Piatra Colţii
(r. Turda), Reg. Stalin: Ormeniş (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Deva.
2 b Frunze păroase cel puţin pc d o s...................................................................................... 3
3 a Funze înguste, late de 1 —1,8 cm, alungit eliptice, îngustate la ambele capete, pe
dos cenuşiu, scurt şi dispers păroase
var. oblongiîălia (W. et K.) Dippel Laubholzk. III (1893) 474. — S. oblongifolia
W. et K. Pl. rar. Ilung. III (1812) 261, tab. 235. — S. banatica Jka in Akad. Kozl.
P l a n ş a 25. — 1, la. Rhodotypus kerrioides Sieb. et Zucc. — 2. Physocarpus opuli-

jilius (L.) Maxim. - - 3. Spiraea hypericifolia L., 3a. fruct. — 4. S. hypericif. var. obovata
i\V.et K.) Maxim. v
XII (1876) 166. — Reg. Baia M .: Valea şi regiunea izvorului Sturului din Mt. Rojali
la Tău lui Dumitru (r. Şoincuţa M.). Reg. Stalin: Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r.
Rupea). Reg. Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Timişoara: Defi
leul Dunării la Cazane. Reg. Suceava: Cîrlibaba, Ciocăneşti (r. Vatra Dornei).
3 b Frunze mai late de 1,8 cm, eliptice sau eliptic Ianceolate, cu baza îngustată, la vîrf
obluze, reluze, de la mijloc spre vîrf serate
var. typica Buia var. nova in Add. IV. pag. 886. —Răspîndită în localităţile indicate
la specie. *
î n t r e b u i n ţ ă r i . Uneori se cultivă prin parcuri şi grădini ca plantă ornamentală.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de S, U.R.S.S.
5. S. ulmifolia Scop. FI. carn. I (1772) 349, tab. 22. — S. chamaedrifolia L.

Sp. pl. ed. I (1753) 489, p.p.; FI. U.R.S.S. IX (1939) 291, tab. 17, fig. 9 . —
Cununiţă.— Szlllevelu gyongyvesszd.— Ulmenblătterige Spierstraueh.—TaBOJira
sydpoBKOJiiicTHaji. — Exs.: FEAH nr. 442; FHE nr. 242; FRE nr. 964a,b.—
Ic.: Pl. 22, fig. 1.
Arbust înalt pînă la 2 m. Lujeri erecţi, îndoiţi în zig-zag, la vîrf arcuiţi,
glabri, evident muchiaţi, brunii sau cenuşii. Frunze ovate, ovat Ianceolate,
alungite, scurt peţiolate, lungi pînă la 3,7 cm, late pînă la 4 cm, acute, la bază
rotunjite sau scurt cuneiforme, pe margini în 3/4 superioară simplu, rar dublu
serate sau chiar uşor lobate, pe dos verzi albăstrii, glabre sau dispers păroase
în lungul nervurilor, pe faţă întunecat verzi, glabre; frunzele ramurilor flori-
fere puţin mai mici, adesea de la mijloc în sus sau numai în partea superioară
serale. Inflorescenţe terminale, raceme umbeliforme, aproape sferice, late pînă
la 4 cm, cu peste 20 de flori, dispuse pc brachiblaste foliate. Flori pe pedunculi
subţiri, lungi pînă la 2 cm. Sepale triunghiulare, lungi de cca 2 mm, la exterior
glabre, pe margini şi în partea superioară scurt păroase, reflecte. Petale rotun
jite sau aproape pătrate, neunguiculate, lungi de 4—6 mm, albe. Stamine
pînă la 7 mm lungime, cu antere roşietice. Folicule glabre, strălucitoare, pe dos
bombale, la vîrf cu stile persistente de cca 3 mm lungime. Seminţe fusiforme
puţin recurbate, de cca 2 mm lungime, brun deschise. — V — VII.
S t a ţ i u n e a . Coline însorite, stîncării, tufişuri, margini de păduri, coaste
abrupte, dealuri pietroase, în regiunea montană şi subalpină.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în întreaga ţară.
var. suborbiculăris Nyâr. in Bul. Secţ. Şt. Biol. tom VII (1955) 60, sep. 32, Pl.- 5,
fig. 4. — Frunze mai mici, lungi de 12—25 mm şi laie de 12 -2 0 mm, lat ovate sau aproape
rotunde. — Reg. Piteşti: pe Vf. Foarfecă lingă gara Lotru, 800 m, Mt. Cozia, 1400 m
(r. Hm. Vileea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă ca plantă decorativă pe marginea aleilor, în parcuri
şi grădini publice, mai rar se foloseşte la garduri vii. Lemnul este utilizat Ia confecţionarea
de bastoane (de calitate inferioară) şi de pari pentru garduri de nuiele.
R ă s p . g e n. : R. P. Rommă, Balcani, Asia.
180 f l o r a n .p .n .
6. -X- S. prunifoiîa Sieb. et Zucc. FI. Jap. I (1835) 131. — Ie.: Pl. 23, fig. 1,
1 a, b.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, cu ramuri tinere, moale şi des păroase. Frunze
eliptice sau alungit eliptice, late de 15—20 mm, cu baza brusc îngustată, la
vîrf acute; pe faţa inferioară moale păroase, pe cea superioară glabre, pe margini
serate. Inflorescenţe 5-florc. Sepale mai lungi decît receptaculul,erecte. Petale
mai lungi decît staminele, cca de lungimea sepalelor. — IV — V.
Cultivată. Originară din China.
7. -X-S. Thunbergii Sieb. F. Nederl. Ind. III (1825) 115. — Ic.: Pl. 24,
fig. 1, l a .
Arbust pînă la 2 m înălţime, cu ramurile sterile glabre. Frunze serat dinţate,
alungit Ianceolate, late de 4—6 mm, acute, la baza uşor îngustate, de 2,5—5
ori mai lungi decît late. Inflorescenţa 3—5-floră. Sepale de lungimea recepta
culului. Petale scurt peţiolate, lungi de 4—5 mm. Stamine puţin mai scurte
decît sepalele şi de 1/3 cît petalele. — IV — V.
Cultivată. Originară din Japonia.
8. -X- S. cantoniensis Lour. FI. Cochinch. I (1790) 322. — S. Reevesiana

Lindl. in Bot. Reg. X X X (1844) tab. 10. — Ic.: Pl. 23, fig. 2, 2 a — c.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, cu ramuri lungi, arcuite. Frunze scurl peţiolate
(lungi de 6—8 mm), alungit romboidale, romboidal Ianceolate, cuneate, de
3—5,5 cm lungime, pe faţă verzi întunecate, pe dos de un verde palid albăstrui,
pe margini inciz serate. Flori albe, dispuse în corimbe dese, glabre. Sepale
erecte. Stamine mai scurte decît petalele. - - V — IX.
Cultivată. Originară din China şi Japonia.
9. -X- X S. Vanhouttoi Zabol in Wittm. Gartenztg. III (1884) 496 — canto-

niensis x trilobata. — I c .: Pl. 26, fig. 2, 2 a, b.
Arbust pînă la 2 m înălţime, cu ramurile arcuit pendule. Frunze lungi de
2—3,5 cm, de cca 1,5 ori mai lungi decît late, rombic-ovate, la bază cuneate
sau rotunjite, la vîrf acute, pe margini slab lobate, inciz serate, cu dinţi opuşi
şi mucronaţi; pe faţă verzi întunecate, pe dos verzui, palid albăstrii, glabre.
Flori dispuse în umbele multiflore, cu sepale divergente şi petale albe, de 2 ori
mai lungi decît staminele, care în parte sînt sterile. — VI — VII.
Comună în cultură, ca arbust florifer.
10. S. japoniea L. fii. Suppl. (1871) 262. — Ic.: Pl. 26, fig. 3, 3 a.
P l a n ş a 26. — 1. Spiraea lomentosa L.t Ia. S. Vanhouttei Zab., 2a. lăstar tinăr,
2b. floare văzută clin faţă (1 1). — 3. S. japoniea L. fii., 3a. idem, fruct mărit. — 4.
_v media Schimdt, ia. fruct mărit.
PI.ANŞA 26
ROSACEAE 183
Arbust pînă la 1,5 m Înălţime, eu ramurile tinere păroase. Frunze în tine

reţe roşietice, ovate, ovat Ianceolate, lungi de 5 —10 cm, late de 2—4 cm,
glabre sau dispers păroase, cu marginile aproape pînă la bază dublu serate.
Inflorescenţa umbeliformă, păroasă. Sepale reflecte. Petale de cca 2 mm lungime,
mai scurte decît staminele, carmin roşietice. — VI — VIII.
Cultivată. Originară din Japonia şi China.
11. * 8. alba Dur. Harbk. Wild. Baumz. II (1772) 430. — I c .: Pl. 24, fig. 3.
Arbust înalt de 1—2 m, cu ramuri subţiri, roşietic gălbui. Frunze eliptice,
alungit eliptice pînă la ovat Ianceolate, de (4) 5 (9) cm lungime, late de 1,5—
—2,5 cm, la bază îngustate, la vîrf acute, simplu sau dublu serate. Inflorescenţa
lat piramidală, lungă de 10—25 cm şi lată de 9 cm, cu ramificaţii orizontale ±
păroase. Receptacul şi caliciu dispers păros. Petale rotunjite, albe, foarte rar
rozee. Stamine de 2 ori mai lungi decît petalele. — VI I — VIII.
Cultivată. Originară din America de 1\.
12. 7f S. Douglasii Hook. FI. Bor. Amer. I (1833) 172. — I c .: Pl. 24, fig. 2, 2a.
Arbust înalt pînă la 2 m, cu ramurile erecte, în tinereţe galbene verzui,
db păroase, mai tîrziu brun roşietice. Frunze alungit sau îngust ovat lanceo-
late, pînă la lat ovat Ianceolate, lungi de (3,5) 6—9 cm şi late de 2—3 cm,
îngustate într-un peţiol scurt, păros, la vîrf obtuze şi inegal acut dinţate, pe
faţa superioară glabre sau scurt moale păroase, pc cea inferioară alb cenuşiu
şi tomentos păroase. Inflorescenţa îngustă, lungă de 10—20 cm. Receptacul
şi caliciu cenuşiu tomentos păroase. Petale rotunjite, roşietice. Stamine de 2 ori
mai lungi decît petalele. — VI — IX.
Cultivată. Originară din regiunile vestice ale Amerieii de N.
13. -X- S. tomentdsa JL. Sp. pl. ed. 1 (1753) 489. — Ic.: Pl. 26. fig. 1.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, cu ramuri erecte, în tinereţe ruginiu tomentos
păroase, mai tîrziu brune. Frunze alungite, ovate sau ovat Ianceolate, lungi de
3—5 cm, late de 2—3 cm, aproape pînă la bază simplu sau dublu serate sau
crenate, la vîrf obtuze. Inflorescenţa lungă de 10—20 cm, lată pînă la 10 cm.
Receptacul şi sepale galben tomentos păroase. Petale rotunjit ovale, roşie
tice, de 2 ori mai lungi deeit staminele. — VI — IX.
Cultivată. Originară din America.14
14. -a- X S. Bumalda Koehne Dendrol. (1893) 216 = albiflorci X japoniea.

— S. pumila Zab. Strauch. Spir. (1893) 23,
Arbust scund, pînă la 0,75 m înălţime. Ramuri tinere striate, glabre. Frunze
glabre, la vîrf acute, la bază cuneate, ovat Ianceolate, pe margini dublu şi acut
serate, lungi de 2—8 cm, pe dos glaucescente, scurt peţiolate (1—3 mm). Flori
184 FLORA R .P .R .
dispuse în eorimb compus, lax, pubcsccnt, mai lat decît lung, cu petale închis
rozee sau albe. Stamine mult mai lungi decît sepalele. — V — VII.
Cultivată.
15. ->r X S. Billiardii C. K. Schnoid. Laubholzk. (1906) 481 = Douglasii x

salicifolia.
Arbust înalt pînă la 2 m. Ramuri tinere brunii, pubeseente. Frunze lungi
de 5—8 cm, eliptice, alungit Ianceolate, la bază îngustate, la vîrf acute, pc
margini în 2/3 superioară dinţate, spre bază întregi, pe dos cel puţin în lungul
nervurilor scurt cenuşiu pubeseente. Flori dispuse în panicule dese, cilindrice
cu petale rozee şi stamine aproape de 2 ori mai lungi decît petalele. — V ■—VI.
Cultivată.
Se mai cultivă: S. a r g a ta Zab. (Ic.: Pl. 23, fig. 3), S. chinensis Maxim., S. Fontenaysii
Lebas., S. sanssoueiana K . K o c h .
Genul S O R B A R I A*) (Ser.) A. Br.
in Aschers. FI. Prov. Brand. 1 (1864) 177, nom. conserv. — Sorbaria Ser.
in DC. Prodr. II (1825) 545, pro Sect. Spiraea. — Basilima Raf. New. FI.
N.-Arner. 111 (1836) 75, nom. rejie.
Caracterele genului corespund cu ale speciei.
* S. sorbifolia (L.) A. Br. in Aschers. FI. 1. c .: FI. U.R.S.S. IX (1939) 313.—

Spiraea sorbifolia L. Sp. pi. ed. I (1753) 490. — S. pinnata Mnch. Meth.
(1794) 663. — Ic.: Pl. 28, fig. 2.
Arbust de 2 (3) m înălţime. Tulpina la bază tîrîtoare. Ramuri erecte sau

ascendente, în tinereţe păroase, mai tîrziu glabre, la vîrf ierboase. Frunze
alterne, imparipenat compuse, lungi de 12—30 cm, late de 6—12 cm, cu 13—25
foliole sesile, Ianceolate sau oval Ianceolate, lung acuminato, spre baza îngustate,
dublu serate, pe faţă glabre, pe dos păroase (mai ales în tinereţe), lungi pînă
la 5 cm şi late pînă la 1,2 cm. Stipele Ianceolate, cu margini întregi, ciliate.
Flori hermafrodite, de cca 7—11 mm în diam., aşezate în panicule terminale,
lungi pînă la 30 cm, păroase. Receptacul disciform. Sepale 5, Iriunghiularc,
ovate, mici, acute, reflecte după înflorire, dispuse în faţa carpclclor. Petale 5,
ovate, albe, numai pc 1/2 de lungi cît staminele. Stamine 40—50. Cârpele
(4) 5, glabre, sau slab păroase, concrescute la bază. Stile terminale, recurbate.
Fruct, foliculă. — VI — VII.
*; Derivat din cuvintele Sorbus aria, avînd frunze asemănătoare cu ale acestuia.
P l a n ş a 27 — 1. Aruncm silvester Kost., la. floare, lb. fruct. — 2. Amelanchicr

ocalU Medik., 2a. racem fructifer.
PLANŞA 27
R O SA CEA F. 187
Cultivată prin parcuri şi grădini.

î n t r e b u i n ţ ă r i . Se foloseşte pentru garduri vii, plantaţii în zone verzi, parcuri,
perdele de protecţie, de asemeni şi la consolidarea taîuzelor şi a coastelor. Suportă soluri
grele, argiloase şi rezistă la ger şi uscăciune.
R ă s p. g e n. : Asia.
Genul E X O C H d R D A * ) Lindl.
in Gard. Chron. (1858) 925.
Arbuşti cu frunze caduce. întregi, alterne, peţiolate, cu margini întregi sau.
pe lăstari, în partea superioară crenat serate, nestipelate. Flori hermafrodite
sau imisexuate, mari, în raceme erecte. Sepale 5, dinţate, în muguri îndoite
în formă de acoperiş. Petale 5, albe, scurt unguiculate. Slamine 10—25 (30),
pe 2 -3 rînduri, pe un inel bine dezvoltat. Cârpele de obicei 5, în partea infe
rioară unite, spre vîrf libere. Stile scurte, adesea numai cît 1/4 din lungimea
carpelelor. Fruct capsulă brăzdată, cu 5 muchii. Seminţe aripate.
1 a Frunzele ramurilor fJorifere de 2 ori mai lungi decît la te .. E. grandiflora
1 b Frunzele ramurilor florifere de 3 ori mai lungi decît la ic .. E. Alberti
-X E. grandiflora (Iîook.) Lindl. in Gard. Chron. (1858) 925; FI. U.R.S.S.

IX (1939) 317. — Spiraea grandiflora Hook. Bot. Mag. (1854) tab. 4795. — Ic.:
PI. 28, fig. 3.
Arbust înalt pînă la 3 m, rar mai rnare. Frunze eliptice sau alungit obovate
la bază cuneate, la virf acute sau obtuze şi mucronate, de 3—6 cm lungime,
cele de pe ramurile florifere de 2 ori mai lungi decît late, cu margini întregi
sau în partea superioară crenat serate. Flori de 3—5 cm în diam., dispuse cile
6— 10 în raceme erecte. Sepale ± dinţate. Petale albe, lat obovate. la bază
brusc îngustate într-o unguiculă scurtă. St amine 10— 15, "rar mai multe sau
mai puţine. Fruct capsulă subglobuloasă, lung pînă la 1 cin, adine brăzdat,
cu 5 muchii. Seminţe aripa Le. — V.
Se cultivă sporadic prin parcuri şi grădini ca plantă ornamentală.
R ă s p . g e n. : China.
-X- E. Âlberii Rgl. in Act. Hort. Pctrop. VIJI (1884) 69G, tab. 13; FI. U.ll.S.S.
IX (1939) 317, tab. 29, fig. 5.
Arbust înalt pînă la 4 m, drept. Frunze eliptice sau alungit obovate, pînă
la 7 cm lungime, adesea de 3 ori mai lungi decît late, cu margini întregi sau
*) Din grecescul exo = afară, şi chorda = strună, deoarece alît nervura principală
a frunzelor, cît şi pedunculii florali se aseamănă cu nişte coarde întinse.
18 8 FLORA R .1 M L
numai la vîrf cu cîţiva dinii mai mari. Flori de 3—4 cm în diam., dispuse cîte
5—8 în raceme erecte. Petale albe. Stamine 17—25. Fruct capsulă lemnoasă.—V.
Cultivai rar prin grădini şi parcuri ca plantă ornamentală.
R ă s p. g e n.: Asia centrală.
Genul 214. A R U IVC V S *) Adans.

Fam. II (1763) 295.
Caracterele genuini corespund cu ale speciei.
A. vulgaris Raf. Sylv. (1838) 152. — A. silvesler Kost. Ind. liort. Prag. (1844)
138; FI. U.R.S.S. IX (1939) 310, tab. 18, fig. 5. — Spimea Aruncus L. Sp.
pl. ed. I (1753) 490. — Barba popei. — Tiindcrfiirt. — Geisbart. — BojiH-îaiiKa
oObiKHoaeiiHaî:. —-E x s .: FKE nr. 1965. — Ic.: Pl. 27, fig. 1, 1 a, b.
Plantă perenă, ierbacee sau subfrutescentă, înaltă de (50) 90 (200) cm, cu
rizom lemnos, tare, puternic ramificai, cu numeroase rădăcini advontive.
Tulpină erectă, viguroasă, gîabră, simplă. Frunze 2—3-penat compuse, lungi
pînă la 1 m, lung peţiolate; peţiolul îngroşat spre bază, de forma unui jghiab.
Foliole lat ovate sau lanoeolat ovate, scurt peţiolate (pînă la 5 mm) sau sesile,
la bază scurt cuneiforme, la vîrf lung acuminate, cu margini acut dublu serate,
de cea 14 cm lungime şi late de 7 cm, glabre sau pe dos, în lungul nervurilor,
dispers simplu păroase, pe faţă dispers păroase. Foliola terminală peliolată
adesea în jumătatea superioară mai lată. Stipelele lipsesc. Flori unisexuate,
dioice, rar hermafrodite sau poligame, dispuse terminal într-un racem pani-
culat, lung pînă la 50 cm. Flori mascule cu 5 sepale triunghiulare, acute, lungi
de cca 0,5 mm şi 5 petale alungit cuneiforme, la vîrf rotunjite, lungi de 1,2—
1,5 mm. Stamine rudimentare, de lungimea caliciului. Gineceu format din 3,
rar mai multe cârpele libere, de lungimea petalelor, glabre sau păroase,
aşezate în alternanţă cu stepalele. Stile libere, îngust alungite, curbate spre
interior, glabre. Fructe folicule de 1 —1,5 mm lungime, curbate. Seminţe neari
pate, brune. — V — VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, văi, pîraie, chei, păduri, stîncării, pe soluri
humoase şi dărîmături de stînci.
R u s p. în ţ a r ă : Rog. Baia M .: V. Lupusului la Peteritea (r. Lăpuş). Beg. Cluj:
Singeorz Băi în V. Corrnaia, Valea Vinului, Anieş (r. Năsăud); Bistriţa; Ganciu (r. Dej).
Beg. Aut. M .: Gurghiu (r. Reghin); Mţii Călimani pe V. Tihu; Tuşnad (r. Ciuc). Beg.9
9 1 După grecescul eriggos = barba ţapului, deoarece totalitatea paniculelor acestei

plante dau impresia că sint numeroase bărbi de ţapi, nume folosit de Plinius.
P l a n ş a 28. — 1. E r io b o l r y a j a p o n i c a Lindl. — 2. S o r b a r ia s o r b if o lia (L.) A. Br. —

3. E x v c h o r d a g r a n d if lo r a (Hook.) Lindl.
PLANŞA 28
R O S A C E A lî m
T i m i ş o a r a : Radna (r. Lipova). B e g . B a c ă u : Mrea Neamţ. (r. Tg. Neamţ) ; Mt. Ceahlău Ia
Izvoru Alb, V. Bistriţei aproape de Toance, Cheile Barnarului, Broşteni {r. Ceahlău).
B e g . I a ş i : Iaşi. B e g . S u c e a v a : Schitu Rarău (r. Cîmpulung); Cheile Dornei (r. Vatra Doinei).
R ă s p. ge n. : Europa de S, Asia de S, America de N.
Subfam. P o m o i d e a e Focke
in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III (1888) 3, 13,
Arbori şi arbuşti, cu frunze caduce sau persistente. Cârpele 5, rar 1—4,
concrescute cu receptaculul, la maturitate formează un fruct fals (poamă).
Genul 215. C O T O S E Â S T E R * ) Med.

Philos. bot. (1789) 154. — B î r c o a c e
Arbuşti sau subarbuşti, cu tulpini bogat ramificate, culcate, tîrîtoare sau
erecte, cu ramuri fără ghimpi. Frunze simple, întregi, caduce rar sempervires-
cente. Stipele îngust lanceolate, subulate, caduce. Inflorescenţa poucifloră, rar
multifloră, de forma unui panicul sau racem umbeliform. corimbifer sau chiar
cimoasă, dispusă la vîrful unor ramuri laterale scurte. Flori bisexuate, situate
pe un receptacul campanulat sau sferic, glabru sau păros. Sepale 5, mici, per
sistente în fruct. Petale 5, rotunjite, erecte sau divergente. Stamine cca 20,
rar mai puţine. Gineceu format din 2—5 cârpele ± unite, concrescute cu partea
dorsală a receptaculului. Stile 2—5. Fruct drupaceu, învelit în carnea recep
taculului (fruct fals), roşietic sau negru, cu sepale persistente. Seminţe 2—5.
1 a Fructe negre. Inflorescenţe adesea erecte.......................1. C. melanoearpa
1 b Fructe roşii. Inflorescenţe de obicei uşor pendule. Frunze pe dos tomen-
toase ..................................................... *.......................................................... 2
2 a Receptacul glabru. Sepale pe dos glabre, numai pe margini şi la vîrf
păroase. Frunze de 1,5—4 (6) cm lungime.......................3. C. integerrima
2 b Receptacul (la exterior) şi caliciu păros. Frunze lungi de 2—6 cm, pe dos
alburiu sau cenuşiu gălbui tomentoase, pe faţă verzi întunecate, dispers
pubescente ............................................................................ 2. C. tomentosa
1. C. melanoearpa Lodd. Bot. Cab. XV (1828) tal). 1531; FI. U.R.S.S.

IX (1939) 320. — C. nigra (Ehrh.) Fries Sum. Veg. Scand. I (1840) 175. — Mes-
pilus Cotoneaster var. nigra Ehrh. Beitr. IV (1789) 19. — Bîrcoace. — Fekefe
madârbirs. — Schwarze Zwergmispel. — Khshjibhiik uepHonr.o;uiHît. — E xs.:
FRE nr. 2226 a, b. — I c .: Pl. 29, fig. 3, 3 a.
Arbust ± erect, înalt de 30—150 (200) cm. Lujeri tineri bogat şi moale
păroşi, cenuşii închis, mai tîrziu glabri şi brun cenuşii, cu lenticele mici,
rotunde, sporadice. Frunze ovate, ovat alungite, rar rotunjite, lungi de 2—4,5
*) Din cuvintele cotoneum sau cydoneum = gutui, şi aster — dc puţină valoare,
deoarece planta este asemănătoare cu gutuiul, dar de valoare mai mică.
192 FLORA I l.P .Il.
(5) cm, late de 1,5-^-3 cm, cu petioli ± păroşi, lungi de 5 — 10 mm, la vîrf
obtuze sau acute, rar uşor mucronate, cu margini întregi, pe faţa superioară
la început pubescente, strălucitoare, mai tîrziu verzi întunecate, nelucitoare,
pe dos şi pe margini la început alburii, mai tîrziu cenuşiu şi alipit tomentoase;
frunzele ramurilor florifere adesea mai mici. Stipelc mici, îngust liniare, glabre
sau pubescente. Inflorescenţe corimbifere (1) 2 —12-flore, ± dispuse lateral
la vîrfuri de brachiblaste, ± erecte. Flori erecte sau pendule, pe pedunculi
pubescenţi, de obicei mai lungi decît florile. Receptacul glabru. Sepale late,
triunghiulare, lungi de 1,5 —2 mm, la vîrf şi pe margini păroase, în rest glabre.
Petale rotunjite, la bază rotate, albe, mai tîrziu deschis rozee.Slamine 15—20,
cu antere roşietice. Stile 2 —4, rotunde, spre vîrf îngustate. Stigmate de 2 ori
mai late decît stilele. Fruct fals, sferic globulos, la început brun roşietic, la
maturitate negru albăstrui, de 6 —7 mm în diametru. Seminţe de obicei 2. —V,
S t a ţ i u n e a . Stîncării calcaroase, pante pietroase, chei, dcfileuri, locuri
deschise, margini de păduri, tufişuri, din regiunea dealurilor pînă în etajul
subalpin.
R a s p. în t a r ă : R e g . C l u j : Vidra (r. Cîmpeni); Mt. Bedeleu (r. Aiud); Vf. Greşu
Ungă Lunca (r. Turda). R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeului pe Vf. «Ocscm», Bălan, Tuşnad
(r. Guc). R e g . S t a l i n : Mt. Piatra Mare, Mţii Ciucaşului, Mt. Tesla (r. Codlea). R c g . H u n e
d o a r a : Mţii Trăscăului pe Piatra Geţii, Mcteş pc Stinca Varului (r. Alba). R e g . T i m i ş o a r a :
Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Baicu la Custura Mătănii (r. Caransebeş). R e g . R lo e ş t i : Sinaia;
Gura Săraţii pe V. Iluiupului (r. Buzău). R e g . G a l a ţ i : Mt. Suluc, Mt. Ţuţuiatu şi Vraja
lingă Măcin (r. Măcin). R e g . B a c ă u : Mt. Pietricica lingă Piatra Neamţ. R e g . S u c e a v a :
Mt. Rarău, Cîmpulung, Pojorîta pc Mt. Adam şi Eva (r. Cîmpulung); Stînca-Ştefăneşti
(r. Truşeşti).
var. paucilldra Rgl. in Act. Hort. Petrop. V (1873) 315. — C . m e la n o e a r p a Lodd.
var. t y p i c a Zab. in Mitt. Deutsch. Dendr. Ges. (1897) 21. — inflorescenţa paucifloră,
cu 1 —2 flori. Plante mai mici. — Raspîndită în localităţile arătate la specie.
var. laxifldra C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 752. — Inflorescenţă cu (2) 3—12
flori, lungă, laxă, lung pedunculală, cu pedunculi mai lungi decît frunzele. Plante mai
mari, pînă la 2 m, cu frunze mari, lungi şi late pînă la 5 cm, obtuze. — R e g . T i m i ş o a r a :
Mt. Baicu în cheie la Custura Mătănii (r. Caransebeş).
Răsp. ge n. : Europa centrală şi de N, Siberia, Turcheslan.
2. C. tomentosa (Ait). Lindl. in Transact. Linn. Şoc. XIII (1822) 101.—

Mespilus tomentosa Ait. Hort. Kew. ed. I, II (1789) 174. — C.orientalis (Mill.)
Borb. Balat. fl. (1900) 412. — Mespilus orientalis Mill. Gard. Dicl. ed. VIII
(1768) nr. 9. — Exs.: FRE nr. 2539. — Ic.: Pl. 29, fig. 2, 2a.
P l a n ş a 29. — 1. C o to n e a ste r in te g e r r im a Medik., la. ramură fructiferă, lb . floare

mărită, lc. fruct mărit. — 2. C . to m e n to s a (Ait.) Lingi., 2a. fruct mărit. — 3. C . m e la n o e a r p a
Lodd., 3a. fruct mărit.
PLANŞA 29
ItO S A C E A E 195
Arbust înalt de (0,5) 1—2 m, de obicei erect. Lujeri tineri galbeni verzui,
tomentoşi, roşietici, mai tîrziu devin brun verzui, cenuşiu tomentoşi. Frunze
scurt peţiolate, lungi de 2—6,5 cm, late de 2— 4,5 cm, ovate, lat eliptice, la
vîrf rotunjite, scurt mucronate, cu marginea întreagă, pe faţa superioară la
început moale păroase, mai tîrziu dispers pubescente (nu glabre), întunecate,
nelucitoare, pe margini şi pe dos albe sau cenuşiu gălbui tomentoase. Inflo
rescenţă cimoasă, mai scurtă decît funzele, nutantă, rar ± erectă, cu 3—12
flori pe pediceli tomentoşi. Receptacul tomentos. Sepale triunghiulare, de cea
2 mm lungime, pe margini şi pe dos tomentoase. Petale de cca 3 mm lungime,
rotunjite, foarte scurt unguiculate, rozee sau albe. Stamine 20 (foarte rar mai
multe sau mai puţine), de cca 2,5 mm lungime. Gineceu 3—4 - (5)carpelar.
Stile 3—5, la bază des păroase. Fruct fals, drupaceu, globulos, aproape rotund,
de 6—8 mm în diam., roşu cărămiziu, adesea des tomentos. Seminţe 3—5.—
IV — V.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, pante însorite, stincării, chei, tufişuri,
în regiunile montane şi subalpiiie.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Mt. Dragu (r. Jibou). R e g . A u t . M . : Tuşnad, Vf.
«Ocs6m» (r. Ciuc). R e g . H iin e d o a r a : Deva pe Vf. Cozolea (r. Ilia). R eg . O r a d e a : Băiţa pe
Piatra Muncelului (r. Lunca Vaşcăului). Reg. T i m i ş o a r a : Băile Hcrculane (la Crucea
Albă, Prolaz, Mt. Domogled), Cazane pe Dunăre, Sviniţa pe Dl. Treşoovăţ (r. Orşova).
R e g . C r a i o v a : Tismana pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă). R e g . P i t e ş t i : Mt. Vîntu-
rariţa în V. Cheia (r. Rm. Vîlcea). R eg . P l o e ş t i : Sinaia. R e g . S u c e a v a : Cirlibaba (r.
Vatra Dornei).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de V.
3. C. integerrima Medik. Gesch. Bot. (1793) 85; FI. U.R.S.S. IX (1939)

323—324. — C. vulgar i$ Lindl. Transs. linn. Soc. XIII (1822) 101. — C. Coto-
neaster Karst. Deutsche FI. (1880—1883) 785.— Bîrcoace. — Szirti madâr-
birs. — Stemmispel. — Kii3TTrTT»HirK u ejiL H O K p a w H iifî. — E xs. : FRE nr. 52. —
Ic.:P1. 29, fig. 1, l a — c.
Arbust înalt de (0,3) 1— 2 (3) m, erect sau culcat, extins, cu ramuri alungite,
netede, în tinereţe gălbui tomentoase, mai tîrziu roşietice-brunii. Frunze lungi
de 1,5—4 (6) cm şi late de 1—3 (4—5) cm, peţiolate, cu petioli lungi de 4—6 mm,
lat ovate, lat eliptice, subrotunde sau lat obovate, la vîrf rotunjite, îngustate
şi scurt mucronate, rar crestate, cu marginea întreagă, pe faţă verzi, glabre
sau excepţional păroase numai în lungul nervurii principale, pe dos şi pc margini
a început albe, mai tîrziu cenuşiu sau verzui tomentoase. Flori cîte 1—4 (5)
pe pedunculi de 3—8 mm lungime, formînd inflorescenţe cimoase, nutante,
Receptacul glabru. Sepale triunghiulare, lungi de cca 3 mm, pe dos glabre,
numai la vîrf şi pe margini păroase, roşietic brunii, persistente în fruct. Petale
lungi pînă la 3 mm, rotunjite, scurt unguiculate, albe sau roşietice. Stamine 20,
excepţional mai puţine sau mai multe, lungi de cca 2,5 mm, cu antere roşietice.
1% r’I-OllA I l.I'.K.
Gineceu 2—5-carpehu\ cu lot atîtea stigmate de grosimea stilelor. Fructe false,

drupacee, subrotundc, la vîrf turtite, spre bază neregulat îngustate, mai late
în partea superioară, lungi de 6—8 mm, late pînă la 8 mm. glabre, purpurii
roşietice, adesea cu 2 seminţe. — TV — VTI.
S t a ţ i u n e a . Stîncării, locuri uscate şi pante pietroase, în chei, defileuri
şi luminişuri de pădure.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeu de Sus. Reg. Cluf: Mţii Rodnei pe Coronei?
(r. Năsăud); Cheia Turzii, Cheia Turului, Colţii Trăscăului, Scăriţa la Poşaga, Remetea,
Lunca (r. Turda); Căpuşul Mic şi Mare (r. Cluj); Abrud pc Mt. Vulcan, Bucium pe Detu
nata (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M .: Mereşti (r. Odorhei); Mţii Giurgeulni: ML «Ocsem».
Hăghimaşu Mare (r. Ciue), Mt. Lieaş, Mt. Suhardu (r. Gheorghicni). Reg. Sialin: Racoşu
de Jos pe Dl. Tipeiului, Rupea, Homorod (r. Rupea): Mt. Ciucaş, Mt. Tesla. ML. Postă
varii, Mt. Piatra Marc, Piatra Laptelui (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe
Piatra Ceţii şi Piatra Caprii (r. Alba); Almaş (r. Orăştie); Boiţa, Mţii Retezatului pe Picioru
Colţului (r. Haţeg) ; Săeărîmb, Mintia. Deva pe Cetate şi pe Dl. Cozolea (r. llia); Sebeş.
Reg. Timişoara: Băile Hcrculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Craiova: Tismana
pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă); Mţii Cernei: V. Ţeşnei la Gaura Fetei (r. T. Severin);
Mt. Sturu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Mţii Rucărului, Dîmbovicioara (r. Muscel). Reg. Ploesli:
Sinaia, Mţii Bucegi: Piatra Arsă, V. Jepilor, Schitu Ialomiţei, Cocora, Gaura, V. Vîntu-
rişului, Cheile Zânoagei; Mţii Ciucaşului pe Mt. Zăganu (r. Teleajen): Dl. Istriţei (r. Buzău);
ML Pcntclcu la Viforîta (r. Cislău). Reg. Constanţa: între Stupina şi Crucea (r. Ilîrşova);
lloria (r. Tulcea). Reg. Calaţi: între Greci şi Măcin, Dl. Ţuţuiatu (r. Măcin). Reg. Bacău:
Mt. Şandru Mare (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău, Rroşteni (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Mt. Rarău
pe Pietrele Doamnei, Mţii Bistriţei în V. Barnarului (rî Vatra Dorneil: Stînca-Ştefăneşti
(r. Truşeşli).
V ari a b i l i t a t e a speciei
var. typica C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 747. — Plantă mai mare, înaltă de
L—2 (3) m. Frunze lungi de 1,5 —4 cm, late de 1—3 cm, laL ovate, lat eliptice sau obovate.
în localităţile indicate la specie.
var. intermedia (Rgl.) C. K. Schneid. 1. c. — C. vulgaris var. intermedia Rgl. in Acta
Hort. Petrop. II (1873) 315. — Plantă mică, înaltă de 0,3—0,4 m, des şi puternic rami
ficată. Frunze mici, lungi de 1,5 (2) cm, ovate, obtuze. — Reg. Bacău: Mţii Oituzului:
Mt. Ţiganca.
R ă s p . ge n. : Eurasia.
Determinarea speciilor cultivate

1 a Fructe negre ..................................................................................................................... 2
1 b Fructe roşii ................................i .............................................................................. 3
2 a Frunze în tinereţe pubescente, pe faţă nclueitoare, la vîrfacute. Caliciu pubescent
C. acutifălia Turcz. in Bull. Soc. Nat. Mosc. V (1832) 190.
J h Frunze glabre, pe faţă lucitoare, acute. Caliciu ± glabru
C. lucida SchlechL. in Linn. (1854) 541. — C. acutijolia Lindl. in Ledeb. FI.
ro*s. II {184 4) 92, non Turcz.
:?. aFrunze mici, lungi pînă la 1 cm, rotunde. Arbust prosLrat
— l \ borizoutălis Dec ne. in FI. Serr. Ser. II, XII (1877) 168.
3 I* Frunze mai lungi de 1 cm. Arbuşti i erecţi 4
BOSACEAE 1 97
4 a Frunze pe (los glabre sau slab pubescente................................................................ 5

4 b Frunze pe dos tomentoase sau pubescente.................................................................. 6
5 a Frunze pe faţă lucitoare
-X- C. divaricâta Rehd. et Wils. in Sârg. pl. Wilson. I (1912) 157.
5 b Frunze pe faţă ncluciloare, verzi Întunecate
C. Simonsii HorL. ex Baker in Saund. Refug. Bot. I (1869) 55.
6 a Caliciu glabru sau slab pubescent. Frunze de 4—7 (8) cm lungime, acute,ovat alun
gite, pe faţă rugoasc
-)(* C. bullâta Bois. in Bull. Soc. bot. Fr. LI (1904) pag. CLI11, c. ic. et fig. A —K.
6 b Caliciu tomentos sau. des pubescent ............................................................................. 7
7 a Frunze obtuze, pe dos gălbui tomentoase. Fruct cu 2 seminţe
C. Znbelii C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 7i9.
I b Frunze acute sau acuminate ......................................................................................... 8
8 a Frunze pe dos glabrescente sau dispers pubescente. Caliciu pubescent. Fructelipsoid,
de regulă cu 2 seminţe
-)f €. acuininata Lindl. Transact. Linn. Soc. XTII (1821) 101.
8 b Frunze pe partea inferioară cenuşiu sau gălbui tomentoase.................................. 9
9 a Inflorescenţă 6 —17-floră. Fruct roşu portocaliu
Af C. Francheţii Bois. in Rev. hortic. (1902) 379.
9 b Inflorescenţă 3—6-floră. Fruct de un roşu viu
-&■ C. Dielsiana E. Pritz. ex Diels in Engl. Jalirb. XXIX (1900) 385.
Genul P Y R Â C A N T H A * ) Roerner
Syn. mon. III (1847) 104, 219.
Caracterele genului identice cu ale speciei.
-7V 1\ coccinea Roemer Syn. mon. 1. c. — Mespilus Pyracantha L. Sp. pl.

ed. 1 (1753) 478; FI. 'U.R.S.S. IX (1939) 414. — Crataegm Pyracantha Pers.
Syn. II (1807) 37. — Coloneaster Pyracantha Spaoh Hist. nat. veg. Phan.
II (1834) 7 7 .— P. Pyracantha A. et G. Syn. VI, 2 (1906) 11. — Ie.: Pl. 23y
fig. 4.
Arbust înalt de i— 1.5 (2) in. Lujeri tineri cenuşiu păroşi. Ramuri glabres
cente, roşii brunii, lucitoare, cu spini brunii, lucitori, de I— 1,5 cm lungime.
Frunze simple, persistente, alterne, scurt peţiolate, îngust laneeolate, mai rar
ovat alungite, acute, la bază cuneate, la vîrf acute sau obtuze, pe margini crenat
serate, glabre, numai- la început ± păroase, lucitoare, po dos deschis verzi,
des penat nervate, de 2— 4 cm lungime, late pînă la 1.5 cm. Flori pedicelate,
de 8 mm în diam., dispuse in corimbe mulţi flore. Sepale scurt păroase. Petale
albe, rar galbene roşietice, snbrotnnde, puţin mai lungi decît sepalele. Stamine
*} Lin grecescul pvr — foc, roşu ca focul, şi acanthos = spin, deoarece planta are
fructe roşii ca focul şi este spinoasă.
1 98 FLORA R .P.R .
.cca 20. Cârpele 5. P’ruct fals globulos, de 5—6 mm grosime, roşu portocaliu,
rar alb, glabru. — V — VI.
Cultivată prin parcuri ca plantă ornamentală.
H &s p. ge n. : Europa de S, Caucaz, Asia de V, Africa de N.
Genul 216. C Y D 6 N I A *) Mill.

Gard. Dict. ed VIII (1768) nr. 1.
• 4 C. oblonga Mill. 1. c.; FI. U.R.S.S. IX (1939) 334, 335, tab. 27, fig. 1.
C. vulgaris Pers. Syn. II (1807) 40. — Gutui. — Birs. — Quittc. — Arraa
npoôJiroBaTan — Ic,: Pl. 30, fig. 1, l a .
Arbust sau arbore scund, înalt de 1—8 m. Ramuri extinse 4 nespinoase,
orizontale, erecte sau pendule. Lujeri anuali verzi gălbui, împreună cu solzii
mugurilor des tomentoşi, mai tîrziu cenuşiu bruni, glabrescenţi sau dispers
tomentoşi, rotunzi sau uşor costali. Frunze alterne, ovate, rotund ovate, lat
sau alungit eliptice, la bază rotunjite, slab cordate sau brusc îngustate, la vîrf
uşor acute, scurt acuminate, pe faţă verzi întunecate, în tinereţe dispers tomen
toase, pe dos cenuşiu verzi şi vilos tomentoase, cu margini întregi, lungi de
5—10 cm şi late de 3—7,5 cm, în muguri puţin răsucite; peţioli lungi de 1—2 cm,
tomentoşi. Stipele obovate, la vîrf rotunjite, lungi de 6— 12 mm, late de 4—6 mm,
pe faţă glabre, pe dos pronunţat nervate, glandulos păroase, pe margini glandulos
dinţate, după înflorire se vestejesc. Flori solitare, aproape sesile, terminale, mari,
de 4—5 cm în diam. Receptacul alb cenuşiu, tomentos. Sepale 5, întregi, alun
gite, lungi de 8—15 mm, late de 6—8 înm, pe dos glandulos păroase, reflexe,
persistente în timpul fructificaţiei. Petale 5, obovate, lungi dc 15—17 imn,
pe fata exterioară spre bază păroase, în rest glabre, albe sau rozee, cu vini
şoare întunecate. Stamine (15) 20 (21), lungi dc 10—12 mm, dispuse pte 3
cercuri, cu filamente violete şi antere galbene. Stile 5, libere, la bază tomen
toase, lungi de 8—10 mm. Stigmate măciucate, mai_grpas£jeclt stilcle. Cârpele
5^1ibere, concrescute numai la Fază, închise bi întregime în receptaculul cărnos.
Ovar inferior, 5-locular. Fruct 4 costat, mare, de forma^^maruîîiTâira'perei,
'galben verzui ca lamiia, spongios tomentos, 4: odorant, la vîrf cu caliciul
persistent. Seminţe cuneiforme, obovate, turtite, 3-costate, lungi pînă la 10 mm.
De la cuvîntul grecesc Kydon, numele vechi al oraşului Canea dc azi. de pe insula

Creta, unde creşte abundent această tufă şi dc unde grecii probabil o cunoşteau mai întîi;
nume folosit şi de Ilippokrates.
P l a n ş a 30. — 1. Cydonia oblonga Mill., la. fruct in secţ. longit. — 2. Chaenomeles

japonica Lindl., 2a. fruct.
PLAXSA 30
nos 201
brun roşietice, violei brunii şi cîte 8— 16 în fiecare lojă, dispuse in două şiruri
verticale. — V — VI.
Cultivată şi subspontana, mai ales pe soluri bogate, nisipo-argiloase,
coline însorite, margini de păduri, în regiunile de cîmpie şi coline, mai ales in
regiunile sudice. Se cultiva cu deosebire in regiunile de podgorii.
YariabiliLatea speciei
1 a Fructe de forma murului, globuloaşe, aproape sferice

var. maliformis (.Mill.) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 654. - C. maliformu?
Mill. 1. r. nr. 2. — La această varietate aparţine şi Gutuiul de Angers (Angcrsi birs),
cu frunze subrotunde şi fructe galbene-verzui, cu coaste pronunţate, îndeosebi spre
vîrf.
1 b FrucLe în formă de pară, mai groase la un capăt
var. pyriformis (Kirchn.). — C. vulgarii var. pyriformis Kirchn. Arh. muşc.
(1864) 311. — C. oblonga var. a. typic.a C. K. Schneid. Laubholzk. i (1906) 654. —Are
următoarele soiuri de mlI ura 2
2 a Frunze mari, ovate ......................................................................................................... 3
2 b Frunze, -f- rotunde
« Lescowatz »
3 a Fruct neled pesle lot. galben
« Constantinopol»
3 b Fructe costate, ni deosebire spre vîrf, galbene aurii.................................................. 4
4 a Fructul îşi păstrează culoarea galbenă şi in partea însorită. Rodeşte timpuriu
« Bereţchi» (Bereczki birs)
4 b Fructul in partea însorită devine roşietic
*De Vrania» (Wranjska Dunja).
1 n t r e b u i n ţ ă r i. Fructele gutuiului se consumă mai rar crude; de obicei ele se
prepară în minoăruri sau sub formă de gem, marmeladă, compot, dulceaţă.De asemeni,
mai servesc la prepararea unor lichioruri. în medicina casnică se folosesc florile, fructele
şi seminţele. Drogul este cunoscul în farmacie sub numele dc « Flores, Frudus et Semen
Cydoniae» indicat în combaterea diareei, disenteriei cronice, debilităţii stomacului şi
intestinelor. Seminţele conţin cca 20 % substanţe mucilaginoase şi amigdalină, care se
folosesc în combaterea bolilor de piele, apoi ca răcoritoare, gargarizatoare şi apă de ochi.
Lemnul se foloseşte in timplâric la fabricarea diferitelor obiecte. Gutuiul are o utilizare
limitată şi în culturile forestiere de protecţie; precum şi pentru garduri vii. Uneori este
sălbăticit în păduri. Vegetează şi în condiţii de silvostepă, dar numai în locuri adăpostite,
rămînîud arbustiv.
Sc înmulţeşte prin altoire. Prin selecţie şi hibridizare s-au creat numeroase soiuri
valoroase. I. V. Miciurin în 1891, prin hibridizarea făcută între gutuiul deCaucaz şi gutuiul
semisălbatic din regiunea Volga, a creiat gutuiul de nord, cu talie mică, foarte rezistent
la ger şi secetă.
Gutuiul este atacat de o seric de dăunători animali şi boli. Dăunătorii animali mai
comuni ai gutuiului în R.P.R. sînt: Păduchele linos (Eriesoma lanigerum Hausm.), Vier
mele merilor [Carpocapsa pomonella L.), Inelarul {Malacosoma neustria L.), Cotarul brun
(Hibernia dejoliaria CI.}, Cotarul L.l, Fluturele auriu (Eupronis
Chrysorrhoca L.). Sc .c o r iib a t^ ^ ^ ^ ^ flle ^ /fif l^ î^ la măr.
202 FLORA R .P.Iî.
Bolile mai comune sînt: mumificarea şi căderea fructelor tinere, cauzate de Monilia
Linhardtiana Prill. et Det., care atacă şi frunzele. Se combate prin arderea frunzelor şi
fructelor bolnave şi stropiri cu zeamă bordeleză.
R ă s p . ge n. : Se cultivă aproape în toată lumea. Originară din Transcaucazia,
Persia, Turkestan şi Arabia.
Genul C H A E N O M E I B S * ) Lindl.
in Trans. Linn. Soc. XIII (1822) 97.
-X €. japonica Lindl. 1. c. — Pyrus japonica Thunb. FI. Jap. (1784) 207.—

Cydonia japonica Pers. Syn. II (1807) 46. — Malus japonica Andr. Bot.
Repos. VII (1807) tab. 462. — Gutui japonez. — Japânbirs.— Japanische
Quittc. ~ - I c .: Pl. 30, fig. 2, 2a.
Arbust înalt pînă la 1 (3) m. Lujeri spinoşi, în tinerele tomentoşi, mai tir-
ziu glabrescenţi sau scurt scabri. Mugurii păroşi. Frunze alterne, ovate pînă
la obovate, lungi de 3—7 cm, late de 2—4 cm, obtuze sau acuţiuseule, pe margini
crenat serate, glabre, pe fală închis verzi, lucitoare, pe dos deschis verzi,
pieloase, tîrziu caduce (uneori rămîn pînă iarna tîrziu). Peţioli de 5—10 mm
lungime. Stipele rotund ovate, serate. Flori aproape sesile, de 2,5—3.5‘ cm
în diam., solitare sau dispuse cîte 2—6 în raceme la virful ramurilor, apar
înaintea frunzelor sau odată cu acestea. Sepale 5, cu margini întregi. Petale 5,
roşii cărămizii, rar albe, mai lungi decît sepalele. Stamine 20 sau mai multe.
Cârpele 5, cu 5 stile, la bază unite, glabre. Fruct cu receptacul extern cărnos,
globulos, indehiscent, de cca 2 4cm în diametru, galben, cu numeroase
seminţe; — IV—V.
Cultivat mult prin parcuri şi grădini ca arbust florifer, ornamental, în
varietăţi horticole cu flori roşii, roze, sau galbene cu roz.
Răsp. ge n. : Japonia, China.
Genul 217. P I R U . S **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 145, nr. 408], ed. V (1754) 214, nr. 550, p. p.emend.
Medik. Gesch. Bot. (1798) 76. — P ă r.
Arbori sau arbuşti, uneori spinoşi. Lujeri anuali păroşi sau glabri. Muguri
conici sau ovali, glabri sau păroşi; cei floriferi umflaţi, situaţi în vîrfurile brahi-
blastelor. Frunze peţiolate, simple, întregi, foarte rar penate sau palmate,
alterne, liniar lanceolatc pînă la rotunde, caduce, glabre sau păroase, cu margini
întregi, mai rar dinţate; prezintă vernaţie involută (în muguri ambele margini
ale frunzei se adună spre mijloc, răsucindu-se spre partea superioară sub formă
de 2 tuburi). Stipele filiforme sau lanceolate. Flori hermafrodite, pedicelate,
dispuse in corimbc sau umbcle (4) 6—9-flore. Receptacul urceolat, tubulos.
”» De Ia grescescol cliaino = a căsca, a fi deschis, şi mclca — măr. gutui.
**■ Numele latin al parului la Yergilius, Plinius şi alţii.
I ’. n S A O E A E -Jd 3
Sepale 5, triunghiulare, scurte. Petale, 5, rotunjite, ovate, cu margini drept-

sau undulate, la bază brusc îngustate, albe. rozee, cu miros neplăcut. Stamine
15—30, dispuse pe 3 rînduri; filamente albe, filiforme, curbate la bază; ane
tere roşii violete. Gineceu cu 2—5 cârpele libere între ele şi concrescute cu recep
taculul cărnos. Stile 2—5, libere pînă la bază. Fruct fals, cărnos, obconic
(piriform), alungit sau sferic, la vîrf cu caliciul persistent, la bază fără cavitatea
caracteristică a genului Malus. Loje cu pereţi pergamentoşi, cartilaginoşi,
2-spcrme; carnea fructului conţine adesea grupe izolate de celule pietroase
(sclercide).
1 a Frunze sub rotunde, ovate sau lat eliptice................................................. 2
1 b Frunze lanceolate, îngust eliptice sau obovate....................................... 4
2 a Lujeri şi frunze pe dos tomentoase ................................... 3. P. nivalis
2 b Lujeri şi frunze pe dos glabre, cel mult în tinereţe păroase......................3
3 a Lujeri spinoşi. Coroana cu ramuri subţiri, dese, încurcate. Frunze mici,
subţiri. Fructe mici, pietroase, astrin gen te........................ 1. P. Piraster
3 b Lujeri nespinoşi, numai excepţional ± spinoşi. Coroana cu ramuri drepte,
groase. Frunze mari, ± moi. Fructe mari, zemoase, d u lci.. 2. P. sativa
i a Muguri şi frunze la maturitate pe dos tom entoase.. . . 4. P. clacagrifolia
4 b Muguri şi frunze pe dos la maturitate glabre, numaiîn tinereţe păroase
5. P. saliciîolia
l. P. Piraster (L.) Medik. Gesch. Bot. (1798) 78; Borkh. Forstbot. II

(1803) 1287. — P y r. communis var. p. Pyraster L. Sp. pl. ed. I (1753) 479;
Fî. U.R.S.S. IX (1939) 338, 339 sub P . comm. — Păr pădureţ. - —Vackor. —
Wildcr Birnbaum. — rpvuia obwKHOBeHHan— Ic.: Pl. 31, fig. 2 ,2 a .
Arbore pînă la 20 m, uneori arbust. Tulpina puternic ramificată, cu ramuri
-subţiri, dese, încîlcite, la vîrf spinoase. Muguri acuţi, glabri. Frunze mici,
ovate, lungi de 2—4 (5) cm, aproape tot atît de late, la bază rotunjite sau uşor
cordate, la vîrf acute sau acutiuscule, cu margini fin dinţate sau întregi, la
început păroase, mai tîrziu glabrescente, pe fală lucitoare, închis verzi, pe dos
mai deschise, pieloase, subţiri, cu peţiol mult mai lung sau abia mai lung
decît limbul. Stipele înguste, caduce. Flori de 2,5—3 cm în diam., dispuse cîte
6—9 în corimbe. Pediceli florali lungi de 2—3 cm, tomentoşi împreună cu recep
taculul şi caliciul. Petale de cca 1 cm lungime, scurt unguiculate. Fructe
turtite, rotunjite sau conice, mici, pînă la 5 cm în diam., pietroase, verzi, verzi
brunii sau cafenii, cu caliciul persistent. Carnea fructului tare, astringentă, deve
nind comestibilă numai după ce se înmoaie şi fermentează. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . ' Coline şi icoaste însorite, cîmpii, livezi, crînguri, tufişuri,
dumbrăvi, păduri, fiind însoţitorul stejăretelor, dela cîmpie pînă în etajul
montan. Joacă un rol important în pădurile de silvostepă, unde este destul
de frecvent. Suportă bine seceta şi uscăciunea prelungită a solului.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Borşa, Yişeu, V. Yasprului la Făina {r. Vişeu) ;
204 k î .o r a r .p .r .
Baia Sprie, Baia Mare; Tăşnad, Săcăşeni. Supuru. Urziceni, Cărei, Horea (r. Cărei). Bag.
Cluj: Sîngeorz-Băi, Maieru, Năsăud, Rodna, Salva (r. Năsaud); Bistriţa; Ocna Dejului.
Ileanda (r. Dej); Mt. Meseş la Zalău; Jibou, Hida (r. Jibou); Slina, Huedin, Poeni, V.
Drăganului, Ciucea (r. Huedin); Gilău, Cluj în V. Plecica, Păd. Făget, Păd. Lomb.
Mănăştur şi Hoia, Luna de Sus, Floreşti, Someşeni, Apahida, Căianu, Nădăşel (r. Cluj);
Vîlcele, Turda, Cheia Turzii, Cheia Turului (r. Turda); Luduş, Vidrasău, Sînpaul, Cipăuy
Bogata (r. Luduş). Beg. Aut. M.: Tg. Mureş; Reghin; Lunca Bradului (r. Topliţa); Sf.
Gheorghe; Covasna (r. Tg. Săcuesc). Beg. Stalin: Mt.. Postăvaru, Zărneşti, Codlea, Oraşul
Stalin (r. Codlea); Mediaş, Valea Lungă, Copşa Mică (r. Mediaş); Sighişoara, Daneş. Dum
brăveni (r. Sighişoara); Agnita; Făgăraş, Arpaşu de Sus, Sîmbăta de Sus şi de J q s , Cîrţa,
Beclean (r. Făgăraş); Cisnădia, Ocna Sibiului, Sibiu, Noul, Roşia, Bradu, Tălmaciu {i\
Sibiu); Tîrnăveni, Blaj. Reg. Hunedoara: Oiejdea (r. Alba); Sebeş, Laz, Mereu rea (r.
Sebeş); Brad; Deva; Orăştie, llomorod, Geoagiu (r. Orăştie); Haţeg, Sarmisegetuza
(r. Haţeg); Petroşeni, PeLrila, Lupeni. Cîmpu lui Neag (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Aleşd,
Bratca, V. Iadului, (r. Aleşd); Şimieul Silvaniei; Săcueni; Salonta; Sebiş, Gurahont,
Nădălbeşti, Moneasa, Dezna, Ruteni, Ilălmagiu, Mţii Codrului în V. Urseşti, Vf. Arsura
(r. Gurahonţ). Beg. Timişoara: Lipova, Radna (r. Lipova); Pecica, Ciala; Chevereşu
Mare, Bazoş (r. Timişoara). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei. Simian. Ci
reşii, Marga, Balota (r. T. Severin); Baia de Aramă. Tismana (r. Baia de Aramă); Tg.
Jiu; Filiaşi, Copăcioasa (r. Filiaşi): Novaci, Baia de Fier, Polovraci (r. Novaci); Plenifa,
Verbiţa, Verbicioara, Caraula, Rudari (r. Plenila); Craiova, Brea>sta, Brabova, Podari,
Livezi (r. Craiova); Timbureşti (r. Gura Jiului); Calafat; Cetate (r. Cujmir); Bâileşti,
Perişoru Nou (r. Băileşti); Segarcea, Radovanu (r. Segarcea); Balş; Frăsinetu, Studina
(r. Caracal). Bag. Piteşti: Drăgăşani, Horezu, Bărbăteşti (r. Horezu); Bistriţa, Băbeni;
Rîmnicu Vilcea, Govora, Olăneşti, Călimăneşti (r. R. A*îlcea); Curtea de Argeş.
AlbeşLi (r. C. de Argeş); Slatina; Piteşti; Costeşti; Găeşti. Beg. Ploeşti: Cîmpina,
Moreni, Băicoi (r. Cîmpina); Sinaia; Cislău, Măgura (r. Cislău); Tisău (r. Buzău); Mizil,
Istriţa de Jos, Jugureni (r. Mizil). Reg. Bucureşti: Roşiori de Vede; Alexandria; Giurgiu:
Băneasa; Ciolpani, Fierbinţi (r. Snagov); Goştinari, Comana'(r. Vidra); Hrăneşti, Cernica
(r. Brăneşti). Reg. Constanţa: Hagieni, Feteşti (r. Feteşti); Constanţa; Medgidia, Basarabi
(r. Medgidia); Babadag, Slava Rusă, Jurilovca, Enisala (r. istria); Mrea Cocoş (r.
Tulcea). Reg. Galaţi: Greci, Măcin (r. Măcin); Dcalu Lung, Odobcşti (r. Focşani);
Panciu, Mărăşeşti (r. Panciu). Reg. Bacău: Adj ud; Tg. Ocna, Slănic (r. Tg. Ocna); Comă-
neşti (r. Moineşti); Piatra Neamţ; Ceahlău; Tg. Neamţ. Reg. Iaşi: Iluşi, Vaslui; Roman;
Hîrlău, Cepleniţa (r. Hîrlău); Iaşi, Focuri, Munteni, Bîrnova (r. Iaşi); Stroeşti, (r. Paşcani):
Buhăeşti (r. Negreşti). Reg. Su-eava: Domhoi, Văculeşti, Pornîrla (r. Dorohoi): Săveni;
Fălticeni; Suceava; Solea. Frasin (r. Gura Humorului).
1 a Frunze la maturitate păroase, rotunjite, la bază ± cordate
f. dasypliyllu Tausch in Flora XXI (1838) 716. — Reg. Stalin: Guştcrifa (r. Sibiul.
1 b Frunze la maturitate glabre, numai în tinereţe păroase.......................................... 2
2 a Frunze de 1,5—2 ori mai lungi decît late şi ± îngustate la bază
f. elongâta (Nyâr.). — P . comm. var. pyraster f. elongata Nyâr. in BK (1941) 140;
Kv. fl. (1941 —44) 273 cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Sect. Şt. Biol.
torn. ITT, nr. 1 (1951) 31. - Reg. Cluj: Cluj în Păd. Lomb; Cheia Turzii.
2 b Frunze aproape rotunde, cu baza cordată..................................................................... H
P l a n ş a 31. — 1. Pirus saliva Lam., 2a. fruct, 1b. floare din profil. — 2. P.
Pi raster (Ui Medik., 2a. fruct. — 3. P. elaeagrifolia Pali., 3a. fruct.
PLANŞA 31
ROSACK.YE 207
3 a Fructe mici, sferice, pînă la 1 cm în diam.

f. lypica (Nyâr.). — P. comm. var. pyraMcr f. typica. Nyâr. 1. c. — Răspîndită
în localităţile arătate la specie.
\,3 b Fructe alungite, mai mari de 1 cm
f. majorieârpa (Nyâr.). — P. comm. var. pyraster f. majoricarpa Nyâr. 1. c. — Reg.
.C luj: Cluj în Păd. Lomb, Cheia Turzii. Reg. Craiova: Podari (r. Craiova); Păd.
Radovan (r. Segarcea); Poiana Pleniţei (r. Pleniţa).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele tari, pietroase şi astringente; în stadiul de postmatu-
ritate, după ce pulpa a devenit cafenie şi moale ca aluatul, sînt comestibile. Se folosesc ia
prepararea de lichior, ţuică, coniac. în pomicultură puieţii se folosesc ca portaltoi pentru
diferi Le soiuri cultivate. Specie apreciată pentru lemnul său roşcat sau brun roşcat, dur,
greu, compact. Se lucrează bine şi se lustrueştc frumos. După uscare are tendinţă foarte
slabă de crăpare şi este insensibil la variaţiile de umezeală. Datorită acestor calităţi sc folo
seşte pentru confecţionarea instrumentelor de precizie: rigle, echere, teuri, garnituri pentru
aparate optice, etc. Apreciat ca lemn pentru mobilă fină, lemn de sculptură şi pentru
decoraţiuni interioare. Impregnat capătă o culoare frumoasă, asemănătoare cu cea a aba
nosului. Este un bun combustibil. Părul pădureţ este mult utilizat în culturile forestiere
de protecţie.
Răsp. g e n. : Eurasia, in zona temperată. La N se ridică pnă la 60° latitudine.
2. -X P. sativa Lam. et. DC. FI. fr. IV, ed. III (1805) 430. — P . com-
munis L. Sp. pl. ed. I (1753) 479, p. p. — Păr. — Kortefa. — Birnbaum. —
I c .: Pl. 31, fig. 1, la, b.
Arbore de 4—20 (30) m, cu ramuri drepte, groase, erecte. ± pendule,
dispuse regulat in coroană piramidală şi numai excepţional rotată. Lujeri
lipsiţi dc spini, numai excepţional ± spinoşi. Scoarţa ramurilor tinere în
generală brună, cu numeroase lenticele, la cele bătrîne se zbîrceşte şi crapă.
Muguri. conici sau ovali, glabri sau păroşi. Frunze peţiolate, mari, i moi,
ovate pînă la subrotunde, pe faţă lucioase, glabre, pe dos ± glabre, cu margini
dinţate sau întregi. Flori cîte 4—9 în corimbe sau umbele. Sepale 5, triunghiu
lare sau excepţional 10 (la Favorita Clapp). Petale 5, rotunjite, ovate, brusc
îngustate la bază, cu margini drepte sau ondulate, albe, rozee. Stamine 20,
rar mai multe sau mai puţine, cu filamente albe, filiforme, curbate la bază
şi antere roşii-violete. Gineceu cu (2) 5 cârpele libere între ele, concrescute în
receptaculul cărnos, de obicei 5-locular; fiecare locul cu 2 ovule anaitrope.
Stile (2) 5, libere pînă la bază. Fructe mari, cu carnea fină, zemoasă, dulce,
putînd fi consumată atît înainte, cît şi după maturitate. — IV—V.
Obs . Se altoieşte de obicei pe un portaltoi cu rădăcini mai rezistente decît cele pro
prii. La această specie, comună în cultură ca pom fructifer, aparţin toate soiurile de
cultură, care s-au format prin încrucişarea mai multor specii. Astfel, la formarea aces
tora au participat: P. Piraster (L.) Medik., P. serolina Rehd., P. nivalis Jacq., P. us•
suriensis Maxim., P. claeagrifolia Pali., P. salicifolia L. fii., P. syriaca Boiss., etc. Prin
faptul că P. sativa Lam. et DC. s-a născut din amestecul mai multor specii, nu poate
fi considerat ca subspecie sau varietate în cadrul lui P. communis L., ci trebuie consi-
rat drept unitate aparte, aşa cum este tratat aici
*208 tL O ltA l i . l '. f i .
Determinarea dn pă fructe a soiurilor de pere c u l t i v a t e

I a Fructe de 1 —2 ori mai lungi deoîl, late, tipic obconicc...................................... 2
1 b Fructe mai late decîl lungi, sau cu lăţimea egală cu lungimea (excepţional mai
lungi decît late), de forma merelor.............................................................................. 14
2 a Codiţa (pedicelul) fructului d- de lungimea fructului. Fructe mature verzui-galbene,
se coc în octombrie-noiembrie
« Pere popeşti», Pergamente de iarnă
2 b Codiţa scurtă, nu depăşeşte jumătatea lungimii fructului.................................... 3
3 a Carnea fructului tare, fadă, astringenlă, nu se poate consuma crudă
« Lungăreţe de bucătărie »
3 b Carnea fructului foarte moale, zemoasă, se poate consuma şi în stare crudă---- 4
4 a Fructe mici, alungite, galbene-verzui, pe partea însorită viu rumenite, cu puncte
ruginii (asemănătoare cu cele de. la păstrăvii
« Păstrăoioare », de Stuttgarl
4 b Fructe mici, în partea dinspre .<oare galbene-aurii. Carnea fondantă, cu gust plăcut
« Orzeşti », ()rzăreşti
4 c Fructe mari , ................................................................................................................. 5
5 a Fructe tămîioase (cu aromă de fragi sau muscat), alungit, piriforme. Garnoa fructului
puţin suculentă
« Busuioace », Tămîioase
5 b Fructe netămîioase, zemoase, foarte nioi............................... 6
6 a Fructe pîntecoase, cu suprafaţa neregulată; carnea semifondantă...................... 7
6 b Fructe nepîntecoase, netede.........................................................................................11
6 c Fruct ± fără cârpele sau cu 1—2 seminţe degenerate. Fruct la maturitate gălbui-
auriu, în partea însorită galben-roşietic; carnea galbenă, zemoasă
« Cinlăreşti»
7 a Fruct. în formă de clopot, cu diametrul de cea 65 mm. Carnea albă, foarte suculentă,
fondantă, parfumată. Se coace în septembrie
« Unloasă Napoleon »
7 b Fructul nu este în fonfiă de clopot.............................................................................. 8
8 a Fruct ovat, alungit spre pedicel, rotunjit la bază. Pieliţa groasă, galbenă, roşie
pe partea însorită, cu puncte verzi închise-ruginii, mici. Carnea gălbuie, fondantă.
Se coace în august
« Favorită CUipp »
8 b Fruct de alte forme 9
9 a Fruct in formă de tidvă, alungit şi gîtuil la mijloc. Partea dinspre caliciu aproape
sferică, puţin turtită. Pieliţa subţire, netedă, lucioasă, de culoare galbcnă-verde.
Carnea albă-gălbuie, verzuie, fondantă, foarte suculentă. Se coace în septembrie
« Untoasă Bosc »
9 b Fructul nu este în formă dc tidvă........................................................................... 10
!•_* a Fruct alungiL, cu proeminenţe (coaste) aparente. Carnea albă, verzuie spre exterior,
fină, fondantă, foarte suculentă. Se coace în decembrie
* Le Lectier »
lo b Fructe trunchiat conice, cu diametrul maxim în treimea de lingă caliciu. Carnea
albă, densă, fondantă, fină, suculentă. Se coace în octombrie
« Ducesa de Angouleme »
T IO S A C E A E 209
11 a Fructe aproape peste tot concolore, piriform alungite, adesea simetrice, cu puncte
şi pete mici, neregulate. Sc coc în octombrie
« Contesa de Paris »
11 b Fructe neuniform colorate, în partea însorită roşietice.......................................... 12
12 a Fructe la maturitate verzui-galbene, în partea însorită întunecat roşii. Pulpa fon
dantă, gălbui albă. Se coc în iulie-august
« Untoasă Giffard »
12 b Fructe la maturitate intens galbene, în partea însorită roşietice. Pulpa albă sau
albă verzuie ................................................................................................................. 13
13 a Fructul în partea însorită slab pătat cu roşu. Gust aromatic. Pulpa adesea cu
sclereide
« Jules Cuyot»
13 b Partea însorită a fructului uniform roşie. Gust astringent. Carnea fără sclereide
« Buna Luiza de j \ vranches »
14 a Fructe subsfericc, globuloase, lungi cît late, sau mai late decît lungi............ 1.5
14 b Fructe ovale, ovat piriforme, sub mijloc ceva mai late................................. 21
15 a Fruct turtit globulos, mai lat decît lung, cu suprafaţă costată, galbenă-verzuie, în
partea însorită roşietic şi îndesuit punctat. Se coace în ianuarie-februarie
« Olivier de Serres »
15 b Fructe subsferice, aproape tot atît de lungi cît şi dc late................................. 16
16 a Fructe de culoarea lămîii, mici, glomerate, în partea însorităroşietice. Se coc în
iulie-august
« Decană de vară »
16 b Fructe galbene-verzui, sau de culoarea bronzului, solitare.............................. 17
17 a Fructe turtit ovate, inegale, cu o parte mai umflată, deculoareabronzului, în
partea însorită mai palid şi roşietic punctate. Carnea galbenă-albicioasă. Sc coc
în scptembrie-octombrie
« Untoasă Hardy »
17 b Fructe simetrice ......................................................................................................... 18
18 a Fructe mici, galbene-verzui. Se coc în iulie
« Dulci de vară »
18 b Fructe inari sau m ijlocii............................................................................................. 19
19 a
Fructe galbene-aurii, galbene-verzui, pe partea însorită foarte rar roşietice. Carnea
albă, cu mici grupe de sclereide. Se coc în septembrie-octombrie
« Decană Metode »
19 b Fructe verzui-gălbui, pe partea însorită totdeauna roşietice sau ruginiu roşietice.
Carnea palidă .................................................................................................................20
20 a Fructe in partea însorită roşietic punctate. Pulpa galbenă-albă. Se coc toamna
tîrziu
« Bergamot Esperen »
20 b Fructe în partea însorită ruginii-roşietice. Pulpa verzui-albă, fondajită. Se coc
în septembrie-octombrie
« Untoasă cenuşie »21*
21 a Fructul cu o parte mai p lin ă ...................................................................................... 22
21 b Fruct proporţional simetric......................................................................................... 23
210 FLORA R.P.R .
22 a Fruct intens galben. Partea însorită foarte slab roşietică, cu pete brunii. Se coc
?n octombrie-noiembrie
« Untoasă D ie l»
22 b Fruct matur palid. Partea însorită roşietică, dar fără puncte. Se coc în noiembrie-
februarie
« Passe Crassane i>
23 a Fructe mature la sfîrşitul verii.................................................................................. 2î
23 b Fructe mature numai toamna,în sept.-noiembrie, sau mai tîrziu........................ 27
24 a Fructe mici sau submijlocii ..................................................................................... 25
24 b Fructe mari sau m ijlocii............................................................................................. *20
25 a Fructele spre pedunculi se îngustează drept, galbene verzui. Partea însorită roşie-
carmin. Se coc în august-septembrie
« Untoasă romană *>
25 b Fucte curbate spre pedicel, vcrzi-gălbui, în partea însorită roşietică. Pulpa albă
« Zaharoasă de vară »
26 a Fructe solitare, odorante, galbene. Se coc in august-septembrie

« Williams »
26 b Fructe îngrămădite, gălbui-verzui. Carnea albă, untoasă. Se coc în iulm
« Magdalena de oară »
27 a Fructe galbene ........................................................................................................... 28
27 b Fructe verzui............................................................................................................... 31
28 a Fructe galbene, la ambele capete îngustate, pe partea însorită întunecat roşietice,
îndesuit punctate. Gust foarte astringent, miros de gutui. Pulpa gălbui-albă
« Kiffer *
28 b Fructe de altă formă, diferite...................................................................................... 29
29 a Fructe mature de culoarea lămîiei sau galbene-aurii, pe partea însorită ruginiu
punctate. Pulpa albă. Se coc în septembrie-octombrie
« Pară împărătească »
29 b Fructe pe partea însorită nepunctate....................................................................... 30
30 a Fructe intens galbene. Partea însorită bruniu roşietică. Peţiol subţire, lung. Se coc
in septembrie-octombrie
« Untoasă de pădure*
30 b Fructe galbene, pe partea însorită roşietice. Pedicel gros. Pulpa galbenă-aurie,
cu sclereide. Se coc în decembrie-februarie
« Untoasă Hardenpont»
31 a Fructe dezvoltate normal, pe partea însorită nu sînt de altă culoare şi nici punc
tate ................................................................................................................................. 32
31 b Fructe îndesate, în partea însorită roşietice şi punctate. Carnea albă, acrişoară.
Se coc în noiembrie-martic
« Decană de iarnă *32
32 a Fruct unicolor, gălbui-verde, cu pulpa albă. Se coace în octombrie-februarie

« Untoasă superfin ă »
Z2 b Fruct verzui, palid galben, cu pete verzui. Pulpă albă, gălbuie, cu gust de muscat.
Se coace in noiembrie-ianuarie
4 Untoasă L iegel»
ROSACKAE 211
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Fructele părului se folosesc foarte mult

în alimentaţie, crude sau uscate. Perele constituie un aliment higienic şi dietetic mult
recomandat de medicină. Cele care se păstrează peste iarnă au o deosebită importanţă,
deoarece în această stare conţin mari cantităţi de vitamine. Se mai întrebuinţează
ca materie primă pentru fabricarea de coniac, ţuica, lichior, gem, compot. Arborele este
folosit şi în plantaţii de-a lungul şoselelor. Lemnul părului este tare, fiind căutat în tîmplărie
şi în construcţii.
Aceste multiple întrebuinţări au făcut ca părul să fie luat în cultură din vremuri
foarte vechi. Urme despre cultura părului se găsesc în cele mai vechi aşezări omeneşti
stabile.
Origina părului cultivai nu se cunoaşte precis. Cercetările ştiinţifice au arătat că el
derivă din cel sălbatic. Pe cale de selecţiune artificială, apoi prin hibridizare sexuală şi
în timpul din urmă prin hibridizare vegetativă s-au creiat în decursul vremurilor un număr
foarte mare de soiuri. Datorită multiplelor întrebuinţări, este foarte răspîndit în toată
ţara. Aproape că nu este gospodărie agricolă în care să nu se afle măcar un pâr.
Se înmulţeşte prin altoire. Portaltoii cei mai recomandaţi în R.P.R. sînt: părul pădureţ
{Pirus Pyrastcr), portaltoiul franţuzesc, care se obţine din seminţele soiurilor cultivate,
părul de Ussuria (P. ussurien$is), care este foarte rezistent la boli şi la ger şi păducelul
care se recomandă numai pentru asigurarea culturii părului în locuri pietroase şi calcaroase.
Perii sînt atacaţi de o serie de dăunători animali şi boli. Cei mai comuni dăunători
dintre animale sînt:
Purecele melifer al părului (Psylla pyricola Forst.). Iernează în stare de insectă adultă
sub scoarţă sau în crăpăturile ei, sub frunzele căzute, etc. Are 4—5 generaţii pe an. Atacă
frunzele care se răsucesc, se diformează şi se înegresc. Daune mari produce în pepiniere şi
plantaţiile tinere. Ramurile tinere atacate degeră peste iarnă. Fructele rămîn mici, piper
nicite, diforme. Pentru combatere se recomandă adunarea frunzelor moarte şi arderea lor.
curăţirea scoarţei toamna şi primăvara şi arderea părţilor îndepărtate, aplicarea inelelor
de clei, stropirea iarna şi primăvara de timpuriu cu carbolineu 8 %, cu emulsie de ulei
mineral o %; vara se stropeşte cu nicotină şi D.D.T.
Păduchele cenuşiu al părului (Yezabura piri Bd. F.). Trăieşte în colonii pe faţa inferi
oară a frunzelor unde secretă rouă de miere. Frunzele atacate se răsucesc, se încreţesc pe
margini, uneori se înegresc şi cad de timpuriu. Se combate prin stropiri cu zeamă de nico
tină şi D.D.T.
Păduchele ţestos al părului (Diaspis betulae Barr.). Iernează în stare de insectă adultă,
depunînd ouăle primăvara după căderea florilor. Are o singură generaţie pe an. Atacă
scoarţa copacilor, care prezintă zbîrcituri şi crăpături. Ramurile se opresc in creştere, iar
pomii tineri se usucă repede. Uneori atacă şi fructele.
Gărgăriţa mugurilor de păr (Anihonomus cinctus Bohem.i. Are o singură generaţie
pe an. Iernează în stadiu de ou. Insectele apar în luna mai şi se hrănesc cu frunze şi lăstari
tineri. Atacă mugurii care se usucă şi cad. Combaterea se face prin adunarea mugurilor
atacaţi şi arderea lor. Toamna înainte de depunerea ouălor, perii se stropesc cu D.D.T.
2 - 3 %.
Ţigărarul (Byctisciis betulae L.). Adulţii apar în luna aprilie. La început se hrănesc
cu muguri, retează vîrfurile lăstarilor şi găuresc frunzele. Pentru a depune ouăle, femelele
răsucesc frunzele în formă de ţigări de foi. La plantele cu frunze mici, pentru pregătirea
unei ţigări sînt răsucite 4 —5 frunze. Femela, rozînd parţial peţiolul, frunzele se veştejesc.
Ea răsuceşte frunzele una în jurul celeilalte în formă de ţigare, apoi face mai inulte incizii
în lungul ţigării şi depune în fiecare incizie cîte un ou. Se combate prin scuturarea gînda-
cilor de pe pom, prin adunarea frunzelor atacate şi arderea lor. După înfrunzire, pomii
se stropesc cu zemuri arsenicale, sau se prăfuiesc cu D.D.T.
Inelarul (Malacosoma neustria L.), iernează în stadia de ou. Are o singură generaţie
pe an. Omizile rod mugurii, frunzele şi florile. Se combate prin tăierea şi arderea orga
nelor atacate. Primăvara omizile se adună şi se distrug. Iarna şi primăvara de timpuriu,
perii se stropesc cu o emulsie de ulei mineral 5 %. Primăvara după ce au ieşit omizile,
pomii se stropesc cu zeinuri arsenicale, Verde de Paris şi arseniat de calciu.
Viespea perelor (Hoplocampa brevis Hig.), are o singură generaţie pe an. Femela
depune cîte un ou în fiecare floare. Fiecare larvă face cîte o galerie spre inima fructului,
unde roade seminţele şi o parte din pulpă. O larvă distruge 4—5 fructe. Fructele atacate
se înegresc şi cad. Larva are un miros caracteristic de ploşniţă. Se combate prin scuturarea
perilor, adunarea fructelor atacate şi distrugerea lor, precum şi prin săparea terenului sub
pom, primăvara de timpuriu. în timpul înflorirei, perii se stropesc cu D.D.T. 2 %. Această
stropire se repetă şi mai tîrziu.
Musca perelor {Contarinia pirivora Rill.l, are o singură generaţie pe an. Iernează în
stare de pupă. Atacă bobocii florali nedeschişi, precum şi fructele în care insecta depune
ouăle. Se combate prin săparea terenului de sub peri şi prăfuirea cu var nestins. Perii se
stropesc cu nicotină şi D.D.T. în timpul înflorirei.
Viespea frunzelor de păr [Neurotoina jlaviventris Retz.), are o singură generaţie pe an.
Atacă frunzele pe a căror faţă inferioară sînt depuse ouăle. Larvele distrug frunzele com
plet. Se combate prin tăierea ramurilor cu cuiburi, şi arderea lor. Pomii se stropesc cu
zemuri arsenicale şi D.D.T.
Erinoza părului [Eriophyes piri Pgst.). Are pînă la 2 generaţii pe an. Atacă frunzele
care se colorează în galben cenuşiu, iar mai tîrziu se pătează şi cad. Se combate prin tăierea
şi arderea ramurilor atacate. Vara, pomii se stropesc cu zeamă sulfocalcică sau cu zeamă
bordeleză.
Bolile criptogamice mai frecvente sînt:
Boala petelor cafenii — Răpanul (Venturia pirina Aderh.). Atacă ramurile, frunzele
şi fructele. Ramurile atacate prezintă scoarţa crăpată şi răscolită. Fructele de asemenea
crapă. Combaterea se face ca şi la Venturia inaequali$t care atacă mărul.
Boala petelor albe, de pe frunzele de păr (Myrosphaerella sentina Fuck Schwet., Sep-
toria piricola Desm.). Atacă frunzele pe care apar pete de culoare brună, la interior albi
cioase. Se combate prin adunarea frunzelor căzute şi stropirea preventivă cu zeamă
bordeleză.
Rugina părului (Gymnosporangium sabinae Dieks Winter.). Ciuperca atacă ramurile,
frunzele şi fructele. Se combate prin adunarea şi arderea părţilor atacate şi stropirea cu
zeamă bordeleză.
3. P. nivâlis Jacq. FI. austr. II (1774) 107, tab. 4.—Păr nins.— l c . : PI. 32,
fig. 1, la.
Arbore înalt pînă la 10 (17) m, cu coroana răsfirată. Ramuri scurte, groase,
cele tinere alb tomentoase, nespinoase. Frunze subrotunde, obovate, eliptice,
lungi de 5—8 (10) cm, late de 2—4,5 cm, pe margini întregi sau numai spre
virf uşor serate, la bază rotunjite, uşor cordate, scurt ascuţite, în tinereţe
pe ambele feţe tomentoase, la maturitate pc fală devin glabre şi lucioase.
Peţioli de 1—2,5 cm lungime, tomentoşi. Inflorescenţa 8— 10-floră. Flori de
P l a n ş a 32. — 1. Pirus nwalis Jacq., ramură floriferă, la. ramură fructiferă.—

2. P. solieifolia L., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă. — 3. Malus coronaria (L.)
Mi 11. — 4. M. spectdbilia (Ait.) Borkh.
PLANŞA 32
210 FLORA R .P .R .
glabri, ascuţiţi. Frunze îngust lanceolate, îngust spatulale sau îngust eliptice,
alungite spre ambele capete, lungi de 3—9 cm, late de 0,5—2 cm, în tinereţe
mătăsos tomentoase, mai tîrziu chiar şi pe dos glabre, cu margini întregi, ase
mănătoare cu cele de la salcie. Peţiol de 3—5 mm lungime. Stipele foarte mici,
ascunse sub solzii de la baza peţiolului. Inflorescenţe pauciflore. Pediceli lungi
de 0,5— 1,5 (2,5) cm, tomentoşi. Sepale 5, mici, tomentoase. Petale 5, rotund
ovate, lungi de cca 1 cm. Slile numai la bază păroase. Fructe piriforme, scurt
şi gros pedicelate, de 2 cm în diam., verzi, roşcate într-o parte. — IV—V.
Cultivat ca arbore ornamental, prin parcuri şi grădini.
R ă s p. g e n .: Transcaucazia, Caucaz, Crimea, Armenia.
X P. babadagensis Prod. FI. ed. II (1939) 446 cum descr. rom.

elaeagrifolia x Piraster.
Frunze pieloase, fructe tari.
Beg. Bucureşti: Comana în pădure la Crucea lui Grigore (r. Vidra). Beg. Constanţa:
Babadag în Poiana Cliiurum Tarla (r. Istria).
Genul E R I O B O T R Y A * ) Lindl.
in Transact. Linn. Soc. XIII (1821) 102.
Caracterizarea genului la fel cu a speciei.
-7T E. japonica (Thunb.) Lindl. in Transact. 1. c. — MespUus japoniea

Thunb. FI. Jap. (1784) 206. — Crataegns Bibas Lour. FI. Coch. 1 (1790)
313. — Moşmon japonez. — I e .: PI. 28, fig. 1; FI. U.R.S.S. IX (1939)407,
408, tab. 27, fig. 3.
Arbore scund, înalt pînă la 10 m. Tulpina bogat ramificată, cu ramuri
viguroase, dese, ± erecte. Ramuri tinere pubescente. Frunze persistente,
pieloase, alungite, ovate sau ovat lanceolate, spre bază îngustate sau cuneate,
la vîrf ascuţite sau obtuziuscule, pe margini dur serate, lungi pînă la 25 cm,
scurt petiolate, cu gibozităţi sau ondulaţiuni, pe faţa superioară glabre,
lucitoare, pe dos palid verzi, păroase. Inflorescenţa panicul lung pînă la 17
cm, des păros, cu numeroase flori mici, de la 1— 1,5 (2) cm în diam., îndesuite.
Receptacul în formă de potir. Sepale mici, rotunjite, în număr de 5, pîsloase,
persistente la fructificare. Petale 5, albe, rotunjit invers ovate. Stamine 20.
Gineceu cu 5 cârpele unite, concrescute cu receptaculul, libere numai la
virf. Stile libere, la bază păroase. Fructe cu receptacul cărnos, obovat,
glabru. neted, gălbui, ca formă şi mărime asemănătoare cu caisele. Cârpele
la maturitate subţiri, membranoase. Caliciu persistent. Pulpă zemoasă,
*. De la grecescul erion = păr, lînă, şi botrys = ciorchine, referitor la pisla ce acoperă

panîculeie şi la florile în formă de ciorchine.
210 FLORA R .P .R .
glabri, ascuţiţi. Frunze îngust lanceolate, îngust spatulale sau îngust eliptice,
alungite spre ambele capete, lungi de 3—9 cm, late de 0,5—2 cm, în tinereţe
mătăsos tomentoase, mai tîrziu chiar şi pe dos glabre, cu margini întregi, ase
mănătoare cu cele de la salcie. Petiol de 3—5 mm lungime. Stipele foarte mici,
ascunse sub solzii de la baza peţiolului. Inflorescenţe pauciflore. Pediceli lungi
de 0,5— 1,5 (2,5) cm, tomentoşi. Sepale 5, mici, tomentoase. Petale 5, rotund
ovate, lungi de cca 1 cm. Slile numai la bază păroase. Fructe piriforme, scurt
şi gros pedicelate, de 2 cm în diam., verzi, roşcate într-o parte. — IV—V.
Cultivat ca arbore ornamental, prin parcuri şi grădini.
R ă s p. ge n. : Transcaucazia, Caucaz, Crimea, Armenia.
X P. babadagensis Prod. FI. ed. II (1939) 446 cum descr. rom.

elaeagrifolia x Piraster.
Frunze pieloase, fructe tari.
Beg. Bucureşti: Comana în pădure la Crucea lui Grigore (r. Vidra). Beg. Constanţa:
Babadag în Poiana Cliiurum Tarla (r. Istria).
Genul E R I O B O T R Y A * ) Lindl.
in Transact. Linn. Soc. XIII (1821) 102.
Caracterizarea genului la fel cu a speciei.
-7T E. japonica (Thunb.) Lindl. in Transact. 1. c. — Mespilus japoniea

Thunb. FI. Jap. (1784) 206. — Crataegns Bibas Lour. FI. Coch. 1 (1790)
313. — Moşmon japonez. — I e .: PI. 28, fig. 1; FI. U.R.S.S. IX (1939)407,
408, tab. 27, fig. 3.
Arbore scund, înalt pînă la 10 m. Tulpina bogat ramificată, cu ramuri
viguroase, dese, ± erecte. Ramuri tinere pubescente. Frunze persistente,
pieloase, alungite, ovate sau ovat lanceolate, spre bază îngustate sau cuneate,
la vîrf ascuţite sau obtuziuscule, pe margini dur serate, lungi pînă la 25 cm,
scurt petiolate, cu gibozităţi sau ondulaţiuni, pe faţa superioară glabre,
lucitoare, pe dos palid verzi, păroase. Inflorescenţa panicul lung pînă la 17
cm, des păros, cu numeroase flori mici, de la 1— 1,5 (2) cm în diam., îndesuite.
Receptacul în formă de potir. Sepale mici, rotunjite, în număr de 5, pîsloase,
persistente la fructificare. Petale 5, albe, rotunjit invers ovate. Stamine 20.
Gineceu cu 5 cârpele unite, concrescute cu receptaculul, libere numai la
virf. Stile libere, la bază păroase. Fructe cu receptacul cărnos, obovat,
glabru. neted, gălbui, ca formă şi mărime asemănătoare cu caisele. Cârpele
la maturitate subţiri, membranoase. Caliciu persistent. Pulpă zemoasă,
*. De la grecescul erion = păr, lînă, şi botrys = ciorchine, referitor la pisla ce acoperă

panîculeie şi la florile în formă de ciorchine.
k o s . \ r : ic .v e 217
dulce sau aerişoară. Seminţe (1) 2—3 (7) mari, rotund ascuţite, lucitoare,
brunii, netede. Embrion cu 2 (3) cotiledoane foarte mari. — IV— V.
Rar cultivat prin parcuri. în jurul Marii Mediterane se cultivă pentru
fructele sale comestibile.
Răsp. ge n. : China şi Japonia.
Genul 218. 31A LII S *) Mill.

Gard. Dict. ed. VI (1752). — Mă r .
Arbori sau arbuşti. Muguri ovaţi, alipiţi de lujer, cei floriferi mai umflaţi,
dispuşi pe brachiblaste. Frunze alterne, peţiolate, simple, întregi, serate
sau lobate, caduce. Stipele întregi, caduce. Flori hermafrodite, mari, plăcut
mirositoare, dispuse în raceme umbeliforme sau corimbe, 3—9-flore. Recep
tacul (hipantiu) urceolat tubulos. Sepale 5, mici, ± triunghiulare. Petale
5, rar mai multe, rotunde, obovate sau eliptice, mari, unguiculate, pe dos roşii
sau rozee, uneori uşor păroase, în general glabre. Starnine 15—50, de regulă
cu antere galbene. Gineceu cu o c a rpele separate înţiie_^le...şL-aoncrescute
cu receptaculul^ devenmdHirmiatrimţate.p£rgamentqaşe. Ovar inferiorv 3—5-,
locularJin fiecare lojă de obiceTj îu -2 snminte. Stile 2—5, concrescute la bază.
Fructe cu rgccpi acuf^ăfmTsT^ indchiscent, globulos, ^ rotunjit, turtit sau
alungit, cu caliciu persistent, rar caduc, 1a capete cu 2 cavităţi bine
distincte. Pulpa fără sclereide.
Determinarea s p e c i i 1o r
1 a Petale mai multe de 5. Flori scmiînvoalte.......................................... 2

1 b Petale o ......................................................................................................... 3
2 a Fructe roşii, purpuriu întunecate. Flori întunecat roşii, de 2.5—3 cm
în diametru ........................................................................ x 31, purpurea
2 b Fructe galbene. Flori rozee, de 3—4 cm în diametru x 31.Seheideekeri
3 a Toate frunzele cu margini întregi sau serate....................................... 5
3 b Unele frunze, cel puţin cele ale lăstarilor, ± lobate .................... 4
4 a Stile 3 (4). Fruct roşu sau galben bruniu, de 5—6 mm în diam.;
caliciu după înflorire caduc................................................ 4. 31. Toringo
4 b Stile 5. Fructe verzui, de 2.5—3,5 cm în diam.; caliciu persistent
5. 31. coronaria
5 a Caliciu după înflorire caduc 6
5 b Caliciu persistent ........................................................................................ 8
6 a Laciniile caliciului cu mult mai scurte decît receptaculul.Fructe roşii
2. 31. HalHana
6 b Laciniile caliciului de lungimea receptaculului sau mai lungi. Fructe
adesea galbene sau galbene-verzui............................................................ 7
*) Din grecescul melon şi latinescul malus — măr; numele mărului (pomului) la

romani, iar imitam al fructului (mărului).
218 KLOHA IS.I'.H.
7 a Flori de 2,5—3 'cm în diam. Caliciu ± pubesccnt. Petale în boboc

roşii, mai tîrziu rozee, la urmă albe. Stile 4. Fruct de 6—8 mm in
diametru, verde-gălbui.................................................... 3. M. floribunda
7 b Flori de 3—3,5 cm în diametru. Caliciu glabru. Petale albe. Stile (4)
5. Fructe de 8—10 mm în diametru, galbene, numai pe partea însorită
roşietice..................................................................................... 1. 31. baccata
8 a Sepale scurte, cel mult de lungimea receptaculului, acute, triunghiular
ovate, la bază unite într-un tu b ............................... 6. 31. spectabilis
8 b Sepale mai lungi decît receptaculul, acuminate, neunite intr-un tub
la bază............................................................................................................ 9
9 a Frunze acut serate. Fructe îngustate la vîrf, cu peduneuli de 2—3,5
cm lungime........................................................................ 7. 31. pruniîolia
9 b Frunze crenat serate. Fructe la vîrf adîncite, cu peduneuli lungi de
1—2,5 cm, rar mai lu n g i......................................................................... 10
lOJa Ramuri spinoase. Frunze mature pe dos glabre, cel mult pe nervuri
dispers pubescente. Receptaculul, dosul caliciului, vîrfurile ramurilor,
jnugurii şi pedunculii ± glabri .................................. 8. 31. silvestris
10 b Ramuri de regulă nespinoase. Frunze mature pe dos tomentoase.
Receptaculul, dosul caliciului, mugurii, vîrfurile ramurilor şi pedicelii,
cel puţin în tinereţe tom en toşi............................................ 9. 31. pumila
jl. * 31. baccâta (L.) Borkh. Forstbot. II (1803) 1280; FI. U.R.S.S. IX
(1939), 369, 370. — P y r u s baccata L. Mant. (1767) 75, exd. syn. — Măr auriu,
Măr siberian. — Aranyalma.— Beeren Apfelbaum.— Hojiohh nro^Har. -—
Ic.: PI. 33, fig. 3.
Arbore pînă la 10 (12) m, cu coroana rotundă, turtită. Lujeri lungi, subţiri,
cenuşiu gălbui sau cenuşiu bruni, cu vîrfurile glabre. Frunze ovate, alungit
ovatesau eliptice, acuminate, la bază rotunjite sau cunoate, lungi piuă la
3,8 cm, late pînă la 2,5 cm, mărunt şi acut serate, pe dos glabrescente sau
glabre; petioli lungi de 2,5—3,5 cm, în tinereţe păroşi. Inflorescenţa 3—8-
floră, cu flori de 3—3,5 cm în diam., dispuse pe pediceli lungi de 1,5—4,5
cm, albicioşi. Sepale glabre, acuminate, pînă la de 2 ori mai lungi decît
receptaculul. Petale albe, alungite sau obovate, de 1,5—2,5 cm lungime.
Stile (4) 5, glabre sau la bază puţin păroase. Fruct globulos, de 8— 10 mm
in diam., rar mai mare, galben, numai pe partea însorită roşietic, lipsit de
caliciu. — V—VI.
Cultivat prin parcuri şi grădini (Bucureşti, Timişoara, Cluj, Craiova,
Iaşi. etc.).
i n i r e b u i n ţ ă r i . M. baccata este strămoşul de la care s-au îormat multe soiuri
de mere cultivate, cu deosebire în li.K.S.S. Este foarte rezistent la ger. Fructele se folosesc
pentru compoturi şi dulceţi, dar pot fi consumate şi în stare crudă. Arbore ornamental.
R •• s p. ge n. : Himalaia, China, pînă in Siberia.
P l a n ş a 33. — 1. Malus floribunda Sieb. ramură fructiferă, la. ramură floriferă. —

2. M.Toringo Sieb. — 3. M. baccata .Borkh. — 4. M.prunijoi ia (Willd.) Borkh.
PLANŞA 33
IlO S A C E A E 221
2. -a- M. Halliana Koehiie Wiss. Progr. Falk. Real-Gymn. Beri. (1890)

27. — Pyrus Halliana Hori., ex Voss. in Vilmor. Blumeng. I (1896) 277.
Arbore scund, cu lujerii bruni, la început păroşi, mai tîrziu glabrescenţi.
Frunze ovate sau alungit lanceolate. lungi dc 4—7 cm, late de 2,5—3 cm,
acute, uşor serate, pe partea dorsală în cursul nervurii mediane glanduloase,
lari, pieloase; peţioli lungi pină la 1,5 cm. Flori solitare sau dispuse cîte 4,
pe peduneuli lungi pînă la 4 cm. Sepale scurte, cel mult % cît receptaculul,
după înflorire caduce. Petale ovale, lat alungite, rozee. Stile unite numai
la bază. Fructe subrotunde, de 6—9 mm în diam., întunecat roşii. — V—VI.
Cultivat în parcuri şi grădini la Bucureşti, Timişoara, etc. ca arbore orna
mental.
R ă s p. ge n. : Japonia.
3. -*<- >!. floribunda Sieb. Cat. rais. (1859) 5. — Pyrus puleherrima A. et

G. Syn. VI, 2 (1906) 7 1 .— Ic.: PI. 33, fig. 1, la.
Arbust de 2—4 m, puternic ramificat de la bază, mai rar arboraş, cu
lujeri subţiri, la început păroşi, mai tîrziu ± glabri, brun roşietici. Frunze
Jungi de 4—8 cm, late de 1,5—4 cm, eliptice, ovate, alungit ovate, acuminate,
-acut serate, cele de pe lăstari mai mari şi mai adînc serate, la început păroase
pe ambele feţe, mai tîrziu ± glabrescente, cu peţioli de 0,5—2,5 cm lungime.
Flori de 2,5—3 cm în diam., grupate în inflorescenţe pauciflore. Peduneuli
purpurii, pubescenţi, lungi de 2,5 cm. Receptacul mic, păros. Sepale acu
minate, ± pubescenle, de lungimea receptaculului. Petale ovate, lat alungite,
lungi pină la 18 mm, la început (în boboci) întunecat roşii, mai tîrziu rozee?
în urmă albe. Stile de regulă 4, adesea păroase la bază. Fructe globuloase*
de 6—8 (12) mm în diametru, verzi gălbui, în partea însorită roşietice. — V'
Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini, la Bucureşti, Cluj.
Sebeş, Timişoara, Craiova, Iaşi, etc.
4. -rf M. Toringo Sieb. Cat. rais. I (1856) 4. — Pyrus Toringo Sieb. ap.
Miq. in Ann. Mus. Lngd. Bat. III (1856) 41. — Pyrus Sieboldii Rgl. in Gar-
tenfl. VIII (1859) 82. — Ic.: PI. 33, fig. 2.
Arbust de 2—3 (4) m, mai rar arboraş, cu ramuri divergente. în tinereţe
păroase. Frunze lungi de 2.5—6 cm, cele dc la virful ramurilor lat ovate,
adînc serate, adeseori 3—5-lobate, la început pubescente pe ambele feţe,
la maturitate pe faţă glabre; peţioli lungi de 6— 18 mm, pubescenţi. Flori
pină la 2 cm în diam., cu pediceli lungi dc 2—2,5 cm, zz pubescenţi. Receptacul
giabru sau numai la bază păros. Sepale pubescente, după înflorire caduce.
Petale alungit obovate, lungi pînă la 12 mm, la început roşii, mai tîrziu aproape
albe. Stile 3—4, în 1/3 parte inferioară păroase. Fructe globuloase, de 5—6
(8) mm în diametru, galbene sau roşietice.
222 FLOHA R .r.T ^ .
Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini, la Bucureşti, Craiova.

Răs p. gen.: Japonia.
5. -X- M. coronâria (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 2. — Pyrus
coronaria L. Sp. pi. ed. I (1753) 480. — Măr coronai.— Ic.: PI. 32, fig. 3.
Arbore de 5— 10 m, cu lujeri la început alb gălbui tomentoşi, mai tîrziu
giabrescenţi, brun roşietici. Frunze lungi de 4— 6 (10) cm, ovate, alungit
ovate sau ovat triunghiulare, acute, la bază cordiforme, neregulat serate şi
de obicei lobate, în tinerele zbîrlil tomentoase, apoi glabre, cel mult în partea
inferioară în cursul nervurilor 4- păroase; peţioli lungi de 1—4 (5) cm.
Inflorescenţa 3— 6-floră. Flori mari pînă la 4 cm în diam., cu pediceli lungi,
pînă la 3 cm. Caliciu persistent, glabru sau păros. Petale rotund ovate, albe,
deschis rozee, pe unguiculă păroase, plăcut mirositoare, uneori cu flori învoalte.
Receptacul glabru sau păros. Stile 5, în 1/4 parte inferioară unite, pînă la
mijloc păroase. Fructe globuloase, turtite, de 2,5—3,5 cm în diam., verzui
galbene. — V—VI.
Cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini, la Bucureşti, Cluj,
Iaşi, Timişoara, Craiova.
Răs p. gen.: America de N.
6. -X- M. spectâbilis (Ait.) Borkh. Forstbot. II (1803) 1279. — P yru s

speclabilis Ait. Hort. Kew. II (1789) 175.— Ic.: PI. 32, fig. 4.
Arbore pînă la 8 m. Lujeri la început tomentoşi, mai tîrziu glabres-
cenţi, brun roşietici sau brun gălbui. Frunze alungit eliptice, lungi de 4—8
(10) cm şi late de 2—4 (6) cm, fin serate sau crenat serate, la început
păroase, mai tîrziu glabre, cel mult pe dos de-a lungul nervurilor păroase;
peţioli lungi de 0,5—3 cm. Receptacul la bază dens tomentos. Pediceli lungi
de 2—4 om, tomentoşi. Sepale scurte, cel mult de lungimea receptaculului,
acute, triunghiular ovate, la bază unite într-un tub, glabre, persistente pe
fruct. Petale unguiculate, la început închis roşii, mai tîrziu rozee, uneori
învoalte. Fruct globulos, pină la 2,5 cm în diam., sulfuriu. — IV^-V.
Cultivat prin parcuri şi grădini ca arbore ornamental, la Bucureşti şi
Craiova.
R y s p. ge n. : Japonia, China.
7. - >1. prunifolia (Willd.) Borkh. Forstbot. II (1803) 1278; FI.

I.R .3 .S . IX (1939) 366. — Pyrus prunifolia Willd. Phytogr. I (1794) 8 . —
Măr chinezesc. — I c .: PI. 33, fig. 4.
.Arbore pină la 10 m, cu lujeri la început păroşi, apoi ± giabrescenţi.
Frunze eliptice, rar ovate, acut serate, la maturitate glabrescente. Flori
ROSACEAK ■£?3
mirositoare, pe pediceli lungi pină la 4,5 cm. Receptacul alb păros. Sepale
lanceolate, mai lungi decît receptaculul, acuminate, libere, persistente. Petale
lungi de 2 cm, albe, scurt unguiculate. Pediceli de 2—5 cm lungime. Fructe
globuloase, verzi gălbui, in partea însorită roşietice, de 10— 14 mm in dia
metru. — V.
Cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini la Bucureşti. Cluj.
Iaşi, Craiova.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Este rezistent la ger şi de aceea se foloseşte ca portaltoi pentru
diferiţi arbori fructiferi. S-a folosit în special de I. V. Miciurin la crearea mai multor soiuri
de cultură.
R ă s p . g e n . : Siberia, China.
8. M. silvestris .(L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) 1; FI. U.R.S.S.
IX (1939) 359, 360. — Pyrus Malus silvestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 479. —
M. acerba Mcrat FI. Paris (1812) 187. — Măr pădureţ. — Vadalmafa.—
Holzapfel. — fl6n ohh aiinan.— l c . : Pl. 34, fig. 1.
Arbore înalţe pină la 15 m, puternic ramificat, cu lujeri adesea spinoşi, la
început împreună cu mugurii \ păroşi, mai tîrziu glabri, închis bruni.
Frunze lat ovate, eliptice sau subrotundc, la vîrf brusc îngustate, la bază
rotunjite, simplu sau dublu crenat serate, numai în tinereţe scurt pubescente,
apoi glabre, cel mult pe dos în cursul nervurilor slab pubescente, pe faţă ±
lucitoare; peţioli lungi de 1—3,5 cm, la început păroşi, mai tîrziu glabres-
cenţi. Flori grupate în raceme umbelate, pauciflore, erecte, adesea terminale.
Pediceli lungi de I—2,5 cm, rar mai lungi, ± glabri. Receptacul glabru
sau numai la bază alb păros. Sepale lungi de 5—6 mm, triunghiulare, ±
acuminate, la interior adesea zbîrlit tomentoase, la exterior glabre, pe margini
glanduloase, mai lungi decît receptaculul. Petale ovate, obovate. sau sub-
rotunde, lungi de 1,3—2 ern, scurt unguiculate, glabre, numai pe margini
spre vîrf slab păroase. Stamine lungi de cca 10 mm. Stile la început scurte,
mai tîrziu mai lungi decît staminele, numai la bază unite şi păroase. Fructe
măciucate, ovoid sferice sau siibsferice, la vîrf cu adîncitură. glabre. de 2—2,5
cm în diam., verzi gălbui, pe partea însorită roşietice, astringente. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . In păduri, cu deosebire de foioase ( Quercus, Carpinus,
Fagus, Ulmus, Fraxinus), rărituri şi margini de păduri, coline, coaste st-în-
coase, cîmpuri, uneori şi în sărături, de la cîmpie pînă in etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comun în întreaga ţară.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Din fructele coapte sc poate face ţuică şi oţet. Multe soiuri
de cultură îşi trag originea de la această specie. Lemnul foarte asemănător celui de păr,
cu album (zona externă a lemnului) gălbui roşcat şi duramen (inima lemnului) roşu brun,
greu, dur, Are însuşiri mecanice superioare şi aceleaşi utilizări ca şi lemnul de păr şi este
folosit mai ales în timplărie şi strungărie. Fructele constituie o hrană căutată de vlnat
(urşi, mistreţi, cervidee). Specia este utilizată în culLurile forestiere de protecţie.
R ă s p . g e n. : Europa, spre N pînă peste 66 latit.
224 f l o r a n .r y f c .
9. 31. piimila Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) 3. — Pyrus pumila Hort.
C. Koch Dendrol. I (1869) 203. — Măr. — Nemeş almafa. — Gemeiner Ap-
felbaum. — Ic.: Pl. 34, fig. 3, 3a—c.
Arbore pînă la 10 m, cu coroana rotundă, lipsit de spini. Lujeri la începui
păroşi, mai tîrziu giabrescenţi, erecţi, rar uşor aplecaţi sau adunaţi. Muguri
păroşi. Frunze ovate, eliptice, lat eliptice, obovale sau alungit ovate, rar
subrotunde, lungi de 5—8 cm, la vîrf acute sau obtuze, la baza adesea 4:
îngustate, pe margini crenat serate sau dublu serate, pe faţa în tinereţe
pubescente, apoi slab păroase, chiar glabrcscenle, pe dos chiar şi la maturi
tate moale tomentos păroase. Peţioli pubescenţi, lungi de 1,5— 3 cm. Inflo
rescenţe raceme umbeliformc, ± erecte, cu (5) 7—9 flori, rar mai puţine sau
mai numeroase, păroase. Pediceli lungi de 1—2,5 (3.5) cm, alb tomentoşi.
Receptacul tomentos. Sepale triunghiular alungite, lungi pînă la 7 mm, pe
ambele feţe alb tomentoase, rar pe partea internă glabrescente. Petale ovate
sau lat obovate, lungi pînă la 2 cm, sau chiar mai lungi, scurt unguiculate
roşii sau albe. Stamine lungi pînă la 1,5 cm, cu an Icre galbene. Stile mai lungi
sau mai scurte decîl stăm inele, păroase peste tot sau numai in 1/2 inferioară.
Fructe globuloase, de obicei la ambele capete cu cîte o adîncitură. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Păduri, margini de păduri, cu deosebire în părţile sudice
ale ţării. Se cultivă foarte mult.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . P l o e ş ti; Jugureni (r. Mizil); Tisău (r. Buzău}; Siriu pe
V- Gaşoca în Pud. Giurca (r. Cislău ). R e g . B u c u r e ş ti: Comana pc Coasta lui Tudorache
(r. Vidra); Fierbinţi în în Păd. Stroeasca (r. Snagov).
1 a Frunze şi flori roşii. Scoarţa şi ramurile roşii negricioase. Lemnul brun roşietic. Petale
închis roşii. Fructe subrotunde, de 5-6 cm iu diain., închis roşii, chiar şi pulpa lor
este roşie.
var. Niedzwctzkyana (Dieck) G. IC. Schneid. Laubholzk. I (1906) 716. — M .
N iedzw etzkyan a Dieck Ncuh. Off. (1891) 16, ex Koeline Dendr. (1893) 259. — Măr
roşu Niedzwitzki. — Originar din Gaucaz şi Kaschgar. La noi se cultivă pentru uzul
ornamental, prin parcuri şi grădini la Bucureşti, Cluj, Timişoara, Craiova.
1 b Frunze verzi. Flori alburii rozee. Fructe de altă culoare, cu pulpa albă sau gălbuie.. 2
2 a Arbuşti sau arboraşi dc 5—6 m înălţime, adeseori ramificaţi de la bază. Lăstari
cenuşiu tom entoşi.............................................................................................................. 8
2 b Arbore pînă la 15 m înălţime ...................................................................................... 4
3 a Frunze lungi dc 1,5—3 cm, cu margini crenat serate sau fin serate, pe faţă la
maturitate glabrescente. Fruct mic de 1,5 cm în diam.
var. praâcox (Pali.) G. IC. Schneid. Laubholzk. I (1906) 715. — P yru s praccox
Pali. FI. ross. II (1784) 22. — M alu s praeeox Borkh. Forstbot. II (1803) 1271, p.
p. — Mâr Dusen. — Reg. Bucureşti: în păd. Letca Veche (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
P l a n ş a 3 * . — 1. M a lu s silv e stris Mill. — 2. M . p u m ila Mill. var. d a s y p h y lla

ţB o rk h .Borza. — 3. M . p u m ila Mill., 3a, floare în secţ. longit. după îndepărtarea peta
lelor. 3b. c, fruct tinăr, întreg şi în secţ. transversală.
PLANŞA 34
ROSACEAK 227
3 b Frunze ovate, invers ovate, lungi de 5—8 cm, la început des, mai tîrziu dispers
păroase. Fructe mari, în partea însorita roşii nuanţate
var. paradisiaca (L.) C. K. Schneid. 1, c. — P y r u s M alus 3. paradisiaca L. Sp.
pl. ed. I (1753) 479. — M . paradisiaca Medik. Gesch. Bot. (1793) 78. — Măr Para
dis. — Reg. B ucureşti: în Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca);Comoara (r. Alexan
dria). Reg. P ite şti: Slătioara (r. Slatina).
f. mitis (Wallr.). — P y r u s M alus Ci. m itis Wallr. Schedul. cril. I (1822) 215. —
Frunze ovate, pînă la alungit ovate, la bază rotunjite. Fruct] cu gust dulceag.
Se foloseşte mult ca portaltoi pentru soiurile cultivate de mere.
4 a Arbust mijlociu sau înalt, cu ramuri şi muguri suriu tomentoase. Frunze ovate sau
obovate, îngustate spre bază, lungi de 5—8 cm, cu peţioli lungi de 1 —2,8 cm, mai
tîrziu pe faţă numai lax păroase
var. dasyphylla (Borkh.) Borza in Bul. Inf. Grăd. Bot. Cluj, I (1921) 68. —
M alu s dasyphyU a Borkh. Forstbot. II (1803) 1271. — Ic.: Pl. 34, fig. 2. — Reg.
C lu j: Rodna. Reg. S ta lin : Oraşul Stalin.
4 b Arbore viguros, cu ramuri glabrescente, de obicei cu frunze foarte mari, tomen-
toasc pe ambele feţe
-)f var. domestica (Borkh.) G. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 215. — M . dome
stica Borkh. 1. c. 1272; FI. U.R.S.S. IX (1939) 365, 366. - Mult cultivat în
numeroase soiuri.
Determinarea după fructe a soiurilor mai comune de

me r i , c u l t i v a t e
1 a Lungimea fructelor mai mare decîtlăţimea ............................................................ 2
1 b Fructe sferice sau turtite, mai late decîtlungi .................................................... 17
2 a Fructe obtuz conice...................................................................................................... 3
2 b Fructe de altă formă ................................................................................................... 16
3 a Fructe costate .............................................................................................................. 4
3 b Fructe necostate ........................................................................................................... 7
4 a Fructe vărgate .............................................................................................................. 5
4 b Fructe nevărgate, cu pulpa albă gălbuie................................................................... 6
5 a Fructe vişinii roşii, cu dungi întunecat roşii, lungi de 56—63 mm şi late de 53—59
mm, costate numai spre caliciu. Pulpa albă-gălbuie; se coc în noiembrie
« Ionatan »
5 b Fructe deschis galbene, cu dungi roşii, în întregime costelate. Pulpa albă ca zăpada;
se coc toamna
« Nobil de Şooar »
6 a Fructe de mărime mijlocie, albe verzui; se coc în noiembrie
« Calvil alb de iarnă »
6 b Fructe mari, galbene citrine, cu pete mici. Partea însorită uşor roşietică; se coc
în noiembrie •
« Belle F leu r galben »
’ 7 a Fructe de culoare ± uniformă, pe partea însorită nu sînt diferit colorate.......... 8
7 b Fructe de culoare neuniformă, pe partea însorită cu pete sau dungi roşii.......... 10
8 a Fructe galbene-aurii, nepătate, cil pulpa albă-gălbuie; se coc în noiembrie
« Renet ananas »
8 b Fructe cu pete sau dungi roşietice, cu pulpa albă gălbuie.................................... 9
228 FLORA R.P.R.
9 a Frucle cu dungi roşii, cu gust de muscat. Peduncul lung; se coc în decembrie

« R enet m u sc a t»
9 b Fructul des roşu pătat, fără gust de muscat. Peduncul scurt; se coace în decem
brie
« S ta y m a n »
10 a Partea însorită a fructului cu pete roşii sau portocaliu roşietice, pe toată suprafaţa
cu puncte albe, mari, care pe partea însorită devin roşietice; se coace în noiembrie
« R o sm a rin alb ».
10 b Partea însorită a fructului cu dungi roşietice ...................................................... 11
11 a Culoarea fundamentală a fructelor galbenă-citrină, pe partea însorită cu dungi
ca focul; pulpa albă sau verzui albă; se coc în septembrie-octombrie
« P a ră de joc »
11 b Culoarea fundamentală a fructului nu este galbenă citrină................................. 12
12 a Culoarea fundamentală a fructului auriu-galbenă sau viu galbenă ................. 13
12 b Culoarea fundamentală a fructului verzui galbenă................................................. 16
13 a Partea însorită a fructului purpuriu punctată; coacerea în octombrie
« Parm en auriu de ia r n ă »
13 b Fructe nepunctate ..................................................................................................... 14
14 a Dungile fructului palid roşii, ruginii. Pieliţa uscată groasă, aspră, + lucioasă, peste
tot cafeniu sau cenuşiu punctată
« Frum os de Boskoop »
14 b Dungile fructului închis roşii sau carmin roşii ..................................................... 15
15 a Fructe lungi de 6—7 cm, de 7—8,5 cm în diam. Pieliţa subţire, fină, netedă,
galbenă portocalie, pe partea însorită cu dungi roşii, frumos marmorate, peste tot
unsuroasă
« Gravenstein »
15 b Fructe lungi pînă la 5 cm, groase pînă la 6,5 cm. Pieliţa netedă, în partea înso
rită roşietică, cu dungi şi diferite desene carminii
« Renet Cox portocaliu »
16 a Fructe înalte de 7,5—9 cm, de 9—10 cm în diam. Pieliţa .netedă, lucioasă, verde-
gălbuie, cu dungi carminii peste tot. Pulpa verzuie;se coc în august-septembrie
« îm p ă ra tu l A lexan dru »
16 b Fructe mai mici, pe partea însorită costelate, roşii
« Califii de D an zig »
17 a Fructe sferice sau uşor subsferice, în toate direcţiile aproape de acelaşi diametru.. 18
17 b Fructe turtite sau turtit sferice.................................................................................. 20
18 a Caliciu la acelaşi nivel cu suprafaţa fructului sau numai puţin cufundat. Baza
stramince, galben roşietică, cu dungi întunecat roşii. Se coace în noiembrie-decem-
brie
«iŞovar de B ereg *
18 b Caliciu situat în adîncitura fructului ...................................................................... 19
19 a Fruct mare, cu pieliţa groasă, galben-aurie, acoperit în cea mai mare parte cu dungi
roşii întunecate. Pulpa albă-gălbuie; se coace în dec.-aprilie
« Mere Siculane *
19 b Fruct mic, cu pieliţa subţire, galbenă, cu dungi roşii negricioase şi pulpa albă;
se coace în oct.-decembrie. Creşte pe nisipuri
« R oşu S im on ffy »
R O S A C F .A E 229
20 a Fructe în întregime roşii ....................................................................................... 21

20 b Fructele nu sînt roşii în întregime ....................................................................... 22
21 a Fructe mari sau foarte mari, întunecat roşii. Pulpa galbenă sau verzuie; se coc
în noiembrie
« Pogace ( Turte) roşii de iarnă »
21 b Fructe mijlocii, de culoare roşie deschisă. Pulpa albă, îndesată
« A strahan roşu »
22 a Fructul în cea mai mare parte roşu şi numai într-o mică porţiune galben-auriu.
Pulpa galbenă întunecată; se coace în noiembrie
« M ere regeşti cu codiţa scurtă »
22 b Fruct roşietic numai în partea însorită .................................................................. 23
23 a Fruct în partea însorită cu dungi roşii .............................................................. 24
23 b Fruct în partea însorită palid rozeu sau cu pete r o şii........................................... 31
24 a Fructe asimetrice ......................................................................................................... 25
24 b Fructe simetrice............................................................................................................. 26
25 a Fructe ± costelate, cu pieliţa unsuroasă şi pulpa albă; se coc în august-septembrie
« R am bur de vară »
25 b Fructe necostelate, cu pieliţa neunsuroasă şi pulpa albă gălbuie; se coc în no
iembrie
« Renet B aum an »
26 a Fructele se coc vara ............................................................................................... 27
26 b Fructele se coc toamna-iarna ............................................................................... 28
27 a
Fructe galbene verzui, pe partea însorită vărgate sau nuanţate cu roşu, lungi
de 6—7,5 cm, de 7—8,5 cm în diam. Pulpa albă gălbuie; se coc în iulie-august
« B orowinka »
27 b Fructe albe gălbui, aurii, pe partea însorită cu dungi rozee, lungi de 5,3—5,5
cm şi pînă la 6,5 cm în diam. Pulpa galbenă albicioasă; se coc în lulie-august
« Rose de V irginia »
28 a Fructe brumate. Pieliţa scabră, viu galbenă, cu negi ruginii şi pete. Peţiol lung;
se coc în decembrie
« Renet de Cassel mare »
28 b Fructe nebrumate, fără negi. Peţiol sc u r t.................................................................. 29
29 a Dungile fructului roşii-gălbui; culoarea fundamentală portocalie. Pulpa alburiu
galbenă; se coc în noembrie-decembrie.
« Renet de Blenheim »
29 b Dungile fructului ro şii................................................................................................. 30
30 a Culoarea fundamentală galbenă aurie. Pulpă albă-gălbuie
« B udai Domokos »
30 b Culoarea fundamentală citrină, din loc în loc roşie-brunie; se coc în decembrie-
februarie
« Renet roşu de Alsacia. »13
31 a Fructe cu partea însorită palid rozee, la bază citrinie, lungi de 5,2—5,5 cm şi
de 6,8—7,8 cm în diametru. Pulpă albă; se coc în decembrie
« Renet de Şam pan ia »
31 b Partea însorită a fructului cu pete roşii 32
230 FLORA R .P.R .
32 a Culoarea fundamentală a fructelor verzuie......................................................... 33

32 b Culoarea fundamentală galbenă ........................................................................ 34
33 a Fructe costelate, cu pieliţa galbenă-verzuie, subţire, tare, unsuroasă, pe partea
însorită slab roşietică. Pulpa alb gălbuie, suculentă; se coc în noiembrie-martie
« London P ep p in g »
33 b Fructe necostelate, cu pieliţa aspră, cenuşiu măslinie, aproape în întregime aco
perită cu rugină, pe partea însorită roşie-brunie
« Renet fum uriu »
34 a Pieliţa lipsită de pete, negi sau excrescenţe.......................................................... 35
34 b Pieliţa pătată, cu negi sau excrescenţe...................................................................... 37
35 a Fructe gălbui-aurii, pe partea însorită roşietice. Pieliţa netedă, lucitoare, pulpă
albă; se coc în noiembrie
« M a şa n ţ nobil» (Edelborsdorfer, Maschanzker).
35 b Fructele nu sînt galbene-aurii .................................................................................. 36
36 a Fructe de culoarea paielor, sferice, puţin turtite, simetrice, regulate, lungi de 5,3—5,9
cm şi 6, 8 cm în diam., pe partea însorită roşii-carminii, Îd rest verzi. Pieliţa
netedă, lucitoare, pulpa albă; se coc în noiembrie-februarie. Foarte răspîndit în
Ardeal şi destul de frecvent şi în restul ţării
« F ă tu l » (Bătui)
36 b Fructe galbene, cu partea însorită întunecat ruginie. Pieliţa uscată scabră, pulpa
albă-gălbuie; se coc în noiembrie
« P epin P arker »
37 a Fructe ruginiu pătate, în partea însorită brunin roşii, unsuroase; se coc în de
cembrie
« Sercica n o b il »
37 b Fruct punctat cu negi şi excrescenţe ...................................................................... 38
38 a Fructe ± nesimetrice, lungi de 6,8—7,5 cm şi de 9,1—10,5 cm în diametru.
Pieliţa subţire, tare, mată, aspră la pipăit, îndesuit ruginiu punctată, uneori cu
diferite desene; se coc în noiembrie
« Renet dc Canada »
38 b Fructe simetrice, regulate............................................................................................. 39
39 a Fructe suriu punclate, de mărime mijlocie. Pulpa albă; se coc în octombrie
« Renet roşu stelat »
39 b Fructe ruginii, cu negi, pe partea însorită palid roşii, lungi de 6—7,5 cm, de
7—9 cm în diametru. Pulpa albă gălbuie; se coc în noiembrie
« Renet de Landsberg »
Obs . în Ardeal sînt frecvent cultivate merele P o in ici (Ponik alma), turtite,mate,
galbene, brun pătate în jurul codiţei, cu pulpa dulce şi aromatică; se coc în septembrie.
în Valea Mureşului şi Nirajului este frecvent un soi de mere, numit <*P a risu l roşu
de M ureş» (Marosmenti pirospâris), de culoare carmin roşie peste tot, atît la exterior,
cit şi pulpa care e dulce; se coc în august.
— x 31. purpurea Rehd. in Journ. Arn. Arb. II (1920) 57 = pumila

var. Siedz+etzkiana X atrosanguinea.
Arbore scund, cu lujeri purpurii. Frunze lucitoare, pe lăstari uneori slab
lobate, in tinereţe purpurii, ovate, eliptice sau alungit ovate, pe dos la nervuri
T U ) S A C E A li •231
pubescente sau glabrescente, reticulat nervate, cu nervură mediană purpurie.

Flori de un roşu-bordo, semiînvoalte, de 2,5—3 cm în diam. Caliciu glabru
sau slab tomentos, cu sepale ovate sau ovat lanceolate. Petale mai multe
de 5. Fruct aproape globulos, roşu purpuriu întunecat, cu caliciu persistent.
Se cultivă prin parcuri şi grădini publice, cu deosebire în Bucureşti, ca
arbore ornamental.
-X- x M. Scheideckeri Zabel in Mitt. DDG. (1903) 188 = floribunda x

prunifolia.
Arbore scund, cu lujeri tineri pubescenţi. Frunze ovate, de 5—10 cm lun
gime, acut serate, pe dos pubescente, cel puţin pe nervura mediană. Flori
rozee, de regulă semiînvoalte, de 3—4 cm în diam. Caliciu şi peduneuli
pubescenţi. Fruct galben, de 1,5 cm în diam., cu caliciul de regulă persi
stent. — V—VI.
Se cultivă în parcuri şi grădini publice ca arbore ornamental.
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Fructul mărului conţine acizi organici,
zaharuri, vitamine şi alte substanţe hrănitoare de valoare. Exercită o influenţă apreciabilă
asupra aparatului digestiv, sporind capacitatea de asimilare a produselor de provenienţă
animală şi măreşte rezistenţa organismului faţă de boli. Pentru aceste calităţi merele se
folosesc foarte mult în alimentaţie, consumîndu-se crude, uscate sau sub formă de marmeladă
compot, umpluturi pentru prăjituri, gem, cidru, băuturi răcoritoare, etc.
Lemnul mărului fiind dc calitate superioară este căutat în tîmplărie şi sculptură.
Speciile sălbatice, ca M. silvestris, M. pumila, cu var. praecox şi var. paradisiaca, etc..
fiind rezistente la ger, secetă, boli, etc., se folosesc mult pentru crearea de noi soiuri
cultivate • de calitate superioară. Din seminţele speciilor sălbatice se produc puieţi port-
altoi. în R.P.R. mărul se cultivă foarte mult pentru fructele sale, în gospodăriile agricole
de stat şi colective, ca şi în gospodăriile individuale. Nu există sat, în care să nu se afle
mărul. Mai rar se foloseşte la plantarea şoselelor sau cultivat ca plantă ornamentală prin
parcuri şi grădini.
Omul foloseşte în alimentaţie mărul încă din timpurile cele mai vechi. în
locuinţele palustre s-au aflat urme despre prezenţa mărului. în scrierile vechi greceşti
şi romane se află multe date despre măr. Asupra originii mărului cultivat, documen
tele vechi nu vorbesc nimic precis. Cercetările ştiinţifice de specialitate au arătat
că derivă din cel sălbatic, care s-a luat în cultură şi ameliorat odată cu organizarea
de aşezări omeneşti stabile. Foarte probabil că mai întîi mărul a fost înmulţit prin sămînţă
însă cu timpul, constatîndu-se că rănile se cicatrizează singure, iar la pomii învecinaţi,
ramurile printr-o atingere mai puternică şi susţinută concresc între ele, s-a descoperit
metoda altoirii. înmulţirea plantelor prin altoire se foloseşte din vechime. După ce s-a
cunoscut rostul florii la plante în pomicultură, s-a încercat crearea de noi soiuri prin încru
cişarea florală artificială, care a dat rezultate pozitive.
Ch. Darvin,în lucrările lui privitoare la originea şi naşterea speciilor, vorbeşte despre
hibridizarea sexuată şi vegetativă. Cel care a pus bazele ştiinţei progresiste dc creare a
noi soiuri de arbori fructiferi în general şi a elaborat şi metodele practice de lucru, este
I. V. Miciurin. Conform învăţăturii miciuriniste în procesul de creare a noi forme de
viaţă se disting 3 etape: zdruncinarea eredităţii, crearea unei noi eredităţi şi fixarea ei.
Zdruncinarea eredităţii se poate face prin acţiunea factorilor mediului extern, prin hibri
dizarea sexuată şi cea vegetativă.
232 FL011A R.P.H.
I. V. Miciurin a arătat prin lucrările lui, legătura slrînsă care există intre mediu şi
plantă. Observînd cum acţionează factorii biolici în diferite faze de dezvoltare a plantelor,
apoi acţiunea reciprocă dintre altoi şi portaltoi, I. V. Miciurin a descoperii modul cum
se poate interveni pe cale artificială în anumite faze critice din dezvoltarea plantelor prin
schimbarea metabolizmului, care determină schimbarea naturii plantelor. Astfel a desco
perit I. V. Miciurin modul cum se poate dirija ereditatea şi acţiunea de transformare
a naturii plantelor. Acest fapt constituie o cucerire ştiinţifică considerabilă, care a revo
luţionat nu numai pomicultura, ci întreaga biologie. Prin metoda proprie de lucru, denu
mită metoda mentorului, educaţia hibrizilor şi încrucişărilor îndepărtate, precum şi a
altor procedee, Miciurin a reuşit să schimbe forma, mărimea, culoarea, timpul de maturi
tate şi calitatea fructelor, apoi rezistenţa la ger, secetă, boli, etc., creind peste 300 soiuri
noi de pomi fructiferi, dintre care cca 60 s-au introdus în cultura marc în U.R.S.S.,
multe dovedindu-se excepţional de valoroase. în ţara noastră se lucrează la ridicarea
pomiculturii după exemplul pomiculturii sovietice.
Azi, pe întreg globul pămîntesc, se cunosc 28 specii de Malus, cu cca 10.000 soiuri
cultivate. Acestea s-au creat prin transformarea sau încrucişarea mai multor specii de
MaluSy ca: M. silvestris, M. pumilat M . baccata, M. prunifoliat M. coronaria, etc. în
U.R.S.S. se cunosc cca 5000 soiuri de cultură. La noi se cunosc mai puţine.
Pretenţiile mărului faţă ;de sol şi climă sînt diferite. în general mărul merge bine
în climatul temperat. Este puţin pretenţios faţă de sol, vegelează însă mai bine pe
solurile profunde, argilo-nisipoase sau argilo-calcaroase, bogate, cu subsol permeabil. Nu
creşte bine pe solurile prea nisipoase, nici în cele prea calcaroase. Se dezvoltă mai bine pe
expoziţii însorite, dar merge şi pe cele semiumbrite.
Mărul este atacat şi distrus de o serie de dăunători animali şi vegetali, dintre care
cei mai comuni sînt arătaţi mai jos.
D ă u n ă t o r i i animali.
Puricele mărului (Psylla mali Schmidb.). Iernează în stare de ou. Larvele apar primăvara
în lunile aprilie-mai. La început ele atacă mugurii, mai tîrziu trec pe faţa dorsală a
frunzelor. Larvele excretă multă rouă de miere, care se întinde pe organele verzi, iar pe
acestea se dezvoltă ciuperca fumagină, care le înegreşte. Mugurii atacaţi se usucă şi cad,
frunzele atacate nu se dezvoltă normal, se răsucesc şi cad, fructele atacate rămîn mici,
diformate şi cad de timpuriu, iar lemnul degeră uşor peste iarnă.
Păduchele mărului (Yezabura maUfolii Fitch.). Are 2—3 generaţii pe an. înţeapă frunzele,
care se răsucesc adesea în jurul nervurii principale. Aceasta face adesea ca lăstarii,
frunzele şi florile să se usuce, iar fructele tinere să cadă de timpuriu.
Păduchele verde al mărului (Doralis pomi L.). Larvele atacă mugurii şi mai tîrziu
frunzele, unde se formează colonii pe faţa dorsală. In condiţii climatice şi de hrană
favorabile au 10—15 generaţii pe an. Atacă în special puieţii, ceea ce face ca lăstarii
să se deformeze, să se usuce sau să degere peste iarnă. Uneori sînt atacate şi fructele,
la care în locul înţepăturilor se formează pete roşii. Organele atacate se acoperă cu o
mare cantitate de rouă de miere, căpătînd o culoare neagră, datorită fumaginei (Cap-
nodium) .
Păduchele lînos (Eriosoma lanigerum Ilausm.). Arc 10 şi chiar mai multe generaţii
pe an. Este de culoare brună. Dacă îl distrugem prin frecare cu hîrtie albă, lasă o pată
de culoare roşie ca sîngele. Atacă trunchiul şi ramurile mărului, uneori chiar şi rădăcina.
Nu atacă frunzele. Locul unde staţionează se poate observa uşor din cauza secreţiunii
linoase de culoare albă. în locul înţepăturii, scoarţa ramurilor so umflă şi crapă, mai
tîrziu dind naştere unor răni canceroase. Ramurile atacate nu sc dezvoltă normal şi astfel
iarna degeră. Pomii puternic atacaţi pol fi distruşi în cîţiva ani.
ÎIO S A C B A K 23a
Păduchele de San Jose [Aspidiotus perniciosul Comst.). Are 3 varietăţi; dintre

acestea, păduchele califomian galben, cu carapace subrotundă, produce pagubele cele
mai mari. Are 2 generaţii pe an. Se poate răspîndi cînd este sub formă de larvă mobilă
prin vint, maşini, unelte, fructe, frunze, prin comerţ de puieţi şi altoi. Atacă tulpina, crengile,
ramurile, frunzele şi fructele. Cînd atacul este mare, formează crustă continuă, cu aspect
cenuşiu. Pe frunze, insectele se fixează pe faţa lor superioară în lungul nervurii principale,
iar pe fructe în jurul caliciului, în fundătura codiţei sau în parlea lui laterală. Pomii
atacaţi tînjesc şi în cîţiva ani pier. Uscarea începe dc la vîrf spre bază.
Păduchele ţestos (Aspidiotus ostreaeformis Curt.). Are o singură generaţie pe an.
Atacă tulpina, crengile şi ramurile, din care suge seva. Scoarţa atacată parc a fi bătută
de grindină, iar cînd atacul este mare, se formează o crustă continuă. Foarte adesea
atacă şi fructele şi frunzele.
Păduchele virgulă (Lepidosaphes ulmi L.). Are o singură generaţie pe an. Iernează
sub formă de ou sub carapacea femelei. Larvele atacă crengile, ramurile şi frunzele
de-a lungul nervurii mediane. La merii atacaţi ramurile se usucă treptat. Pagube mari
produce cu deosebire în plantaţiile tinere.
Gărgăriţa bobocilor de măr (Anthonomus pomorum L. ). Gîndacii maturi se hrănesc
cu frunze de mâr pe care le scheletează pe faţa inferioară şi găuresc merele fără a
produce pagube mari. în stare de larvă atacă bobocii. Larvele se hrănesc cu staminele şi
pistilele florilor, apoi rod şi petalele şi în felul acesta pot să distrugă pînă la 9 % din
recoltă.
Gărgăriţa fructelor (Rliynchitcs bacchus L.). Insectele adulte apar primăvara şi
se hrănesc cu muguri florali şi foliari, iar mai tîrziu atacă fructele, în care rod mici
cavităţi. Insectele adulte mai atacă lujerii tineri şi frunzele. Larvele atacă fructele crude,
care rămîn mici.
Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll.). Are o generaţie la 2 ani. Iernează
în stare de insectă adultă sau de larvă. Acestea rod mugurii foliari şi florali.
Gărgăriţa pomilor (Rkynckites pauxiUus Germ.). Gîndacii rod mugurii, bobocii
florali şi frunzele tinere. Inflorescenţele atacate se brunifică şi se usucă. Spre sfirşitul
înfloririi insectele depun ouăle în peţiol sau în nervura mediană. Larvele ieşite din ouă
se hrănesc cu parenchimul frunzei. Frunzele atacate se îngălbenesc, se rup şi cad. Pomii
atacaţi slăbesc şi mor.
Carii de scoarţă şi de lemn: Cariul mare (Scolytus (Eccoptogaster) moli) Bechst., Cariul
mic (Scolytus (Eccoptogaster) rugulosus Ratz.) şi Cariul de lemn (Xyleborus dispar F.).
Primăvara atacă uneori mugurii foliari. Larvele acestor gîndaci produc roaderi în zona
subcorticală şi în lungul zonei cambiale, formînd galerii înguste. Prin galeriile pe care
le rod în scoarţă, stînjenesc circulaţia sevei, ceeace face ca pomul să se usuce treptat.
Carii de scoarţă atacă tulpina şi ramurile pomilor ce tînjesc din cauza climei, a solului
sau a altor dăunători.
Gîndacul păros (Epicometis (Tropinota) hirta Poda). Are o singură generaţie pe
an. Gîndacul atacă mugurii şi bobocii. Florile atacate se înegresc, se usucă şi nu leagă.
Viermele merelor (Carpocipsa pomonella L.). Iernează în stadiu de nimfă. Ouăle
sînt depuse pe frunze. Larvele intră în fruct prin caliciu, prin fundătura codiţei. Ele
sapă o galerie pînă în regiunea pericarpului, iar acolo rod seminţele, precum şi o parte
din pulpă. Fructele viermănoase cad de timpuriu din pom. Poate să aibă 1—2 generaţii
pe an. Pagubele produse pot să se ridice pînă la 80 %.
Omida roşie a mugurilor (Tmetocera ocellana F.). Omizile rod mugurii, care se
brunifică şi cad. Frunzele şi florile sînt acoperite cu fire mătăsoase şi adunate în formă
de buchet, iar în interiorul lor se află 2 —3 omizi, care le rod. Frunzele atacate devin
palide, se îndoiesc pe margine, iar florile devin ruginii şi nu mai fructifică.
234 FLORA R .P.R .
Omida verde a mugurilor (Argyroploce variegana Hb.). Omizile rod mugurii şi frunzele,
ar uneori şi lăstarii terminali, împiedicînd prin aceasta creşterea.
Molia mărului (Hyponomeuta malinella Zeii.). Primăvara omizile găuresc şi rod
mugurii la mijloc şi atacă frunzele tinere. Mai tîrziu omizile ies din colonii, trec asupra
altor frunze la care rod epiderma de pe faţa superioară şi le înconjoară cu fire mătă
soase, formînd cuiburi de mărimea unui punct. După ce frunzele au fost scheletate,
omizile formează alle cuiburi. în felul acesta pot distruge aparatul foliar în întregime.
Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus L. ). Are o singură generaţie în 2 ani. Femela
depune ouăle în crăpăturile scoarţei. Larvele rod galerii pînă în regiunea cambială, unde
iernează. Din galeriile cu larve se scurge un lichid vîscos, cu miros de oţet. Larvele
atacă tulpinile groase şi foarte rar ramurile. Pomii atacaţi se rup uşor cînd bate vîntul
şi se usucă repede, începînd cu ramurile roase. Larvele pot fi distruse cu ajutorul unei
sîrme introduse în canalul făcut de acestea.
Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina L.). Femela depune ouăle la baza mugurilor
sau la bifurcaţia ramurilor. Larva sapă galerii înguste, descendente în peţioli şi în lăstarii
tineri, care se rup. După aceea, omizile atacă ramurile noduroase, în care iernează.
Primăvara şi vara îşi schimbă locul de mai multe ori, trecînd pe ramuri mai groase, pe
care iernează pentru a doua oară. Larva sapă galerii ascendente, care comunică cu
exteriorul printr-o deschidere, pe unde se elimină excrementele şi rumeguşul. Ramurile
atacate se rup uşor şi se usucă.
Fluturele stejarului (Portketria (Lymantria) dispar L.L Omizile rod mugurii, frunzele
tinere, uneori şi florile. Are o singură generaţie pe an.
Jălbarul sau fluturele alb (Aporia crataegi L.). Are o singură generaţie pe an. Pri
măvara omizile se hrănesc cu muguri, mai tîrziu cu frunze. Insecta depune ouăle pe faţa
inferioară a frunzelor, aşezîndu-se în grămezi de cîte 10—15 bucăţi. Omizile rod epiderma
frunzelor, care se răsucesc în jurul nervurii mediane, apoi se usucă. Mai tîrziu, după 20—30
zile, omizile fac fire de mătase în lungul nervurii şi a peţiolului, formînd cuiburi dintr-o
singură sau din două frunze răsucite. Cînd invazia este mare, omizile distrug complet
aparatul foliar al mărului.
Viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug.). Are o singură generaţie pe an.
Femela depune ouăle în caliciul florii. Larvele rod galerii sinuoase sub epiderma fructului,
apoi o galerie spre interior pînă la seminţe, pe care le distruge. în timpul dezvoltării sale
o larvă distruge 4—5 mere. Ea trece de la un fruct la altul, seara sau noaptea. Merele
atacate au pe partea laterală o pată circulară de culoare închisă, care înconjoară un
orificiu de intrare rotund şi larg. Ele cad cînd au mărimea unei nuci. Uneori daunele
provocate pot fi mai mari decît cele cauzate de viermele merelor (Carpocapsa pomonella) .
Păianjenul roşu (Tetranyckus pilosus C. et F.). Are mai multe generaţii pe an. El atacă
frunzele la partea inferioară şi suge conţinutul celular din parenchim. în verile secetoase
şi calde produce pagube mari.
Şoaricele scormonitor (Arvicola terreslris L.). Roade rădăcinile subţiri şi groase ale
merilor din pepiniere şi plantaţiile tinere, care nu au mai mult de 10 ani. Roade coaja pînă
in regiunea coletului. Atacul nu se observă decît atunci cînd pomul îngălbeneşte şi
începe să se usuce.
Iepurele (Lepus europaeus Pali.). Iepurele roade scoarţa tulpinii pînă la cca 30 cm
înălţime de la suprafaţa pămîntului. Cînd scoarţa este roasă de jur împrejur, pomul
se usucă. Provoacă daune mari în special în pepinierele şi şcolile de pomi din plantaţiile
tinere, iarna, cînd zăpada este mare.
Boli c r i p t og am ic e
Boala petelor cafenii (Endostigme inaequalis (Gke.) Syd.). Atacă ramurile, frunzele
şi fructele. Scoarţa ramurilor atacate crapă (rapăn). Pe frunze apar pete aproape rotunde,
ROS ACE A 15 235
de culoare cafenie, aproape exclusiv pe faţa superioară a frunzelor, care apoi cad de timpuriu.
Pe fructe, petele cafenii mai tîrziu se înegresc. Fructele crapă (crăpatul merelor), căpătînd
aspect de plută. Produce pagube mari prin căderea prematură a frunzelor şi a fructelor.
Putregaiul brun şi mumil’ierea fructelor (Sclerotinia fructigena Schroet.). Atacă ramurile^
florile şi mai ales fructele, atit pe pom, cit şi cele culese. Florile atacate se brunifică,
se usucă şi cad, ramurile se brunifică şi crapă, fructele se brunifică şi răinîn atîrnate
pînă în anul următor, iar cele tinere îşi opresc creşterea şi cad. Pe fructele bolnave apar
pete mici, galbene-cafenii, care se înărcsc şi formează pete rotunde, de culoare brună
închisă. Ele se întind pe întreg fructul, care putrezeşte repede. Fructele putrede cad la
pămînt sau, dacă toamna este uscată, o parte se zbîrcesc, se întăresc şi rămîn atîrnate
peste iarnă pe măr. Este o boală foarte răspîndită şi foarte păgubitoare.
Putregaiul amar al merelor (Glomerella fructigena (Glint.) Sacc.). Pe fructe apar pete
rotunde, brune, care se întind în adîncime în pulpa fructului. Locurile atacate se usucă,
iar fructele se mumifică.
Făinarea mărului (Pkodosphaerea leucotricka Eli. et Ever.). Atacă lăstarii tineri,
frunzele, florile, mai rar fructele. Organele atacate se acoperă cu un mucegai albicios şi
puncte mici, negre.
Cancerul nectrian (Nectria gaUigena Bres.). Atacă toate părţile lemnoase pe care apar
plăgi închise sau deschise; cele deschise se prezintă ca răni înconjurate cu margini con
centrice, iar cele închise se prezintă ca tumori de mărime variabilă.
Boala pustulelor roşii de pe ramuri (Nectria cinnabarina (Tode) Fr.). Pe ramuri apar
numeroase pustiile de culoare roşietică ce pot acoperi întreaga suprafaţă a ramurilor.
Pomii atacaţi pier.
Cancerul negru (Pkysalospora cydoniae Arnaud). Atacă frunzele, ramurile şi fructele.
Pe scoarţa crengilor şi a tulpinilor apar pete brun roşcate; în dreptul lor scoarţa se usucă
şi crapă, dezvelind lemnul. Pe frunze apar pete cenuşii în centru şi cu zone concentrice
de culoare mai închisă. Pe fructe apar pete brune, cu zone concentrice de culoare mai
închisă. Merii puternic atacaţi se usucă.
Cancerul rădăcinilor (Agrobacterium lumefaciens (E. F. Smith et Towns) Conn.). Pe
rădăcini, în regiunea coletului şi mai rar pe tulpină şi pe ramuri, se formează tumori de
mărimea unui bob de mei sau de mazăre, uneori şi mai mari. Boala este foarte frecventă
în pepiniere.
Arsura merilor (Bacillus amylovorus (Burill.) Trevisan). Atacă mugurii, care pot fi
distruşi, apoi frunzele, care se încgresc şi se usucă, dar nu cad de pe ramuri nici în timpul
iernii. Fructele atacate se decolorează şi se usucă. Lăstarii tineri îşi opresc creşterea, vîrful
lor se înegreşte şi se usucă. Uneori atacă şi lemnul, care putrezeşte. Boala este foarte
păgubitoare.
Combaterea dăunătorilor animali şi vegetali se face prin o serie de măsuri preventive
şi tratamente curative. Măsurile preventive mai comune sînt: După căderea frunzelor
şi înainte de apariţia lor, culegerea şi arderea cuiburilor de omizi, frunzelor şi fructelor
uscate rămase pe pom şi tăierea tuturor ramurilor uscate. Desinfectarea puieţilor înainte
de plantare. Oprirea comerţului cu plante bolnave. Desinfectarea uneltelor şi a solului.
Tratamentele curative constau în stropirea plantelor cu fungicide şi insecticide. Insecti
cidele mai uzuale sînt: polisulfura de calciu (zeama sulfocalcică), oxiclorura de cupru,
■elorura mercurică, combinaţiile organo-mercurice şi formaldehida. Insecticidele, după
modul cum acţionează, sînt de ingestie, de contact, de respiraţie. Insecticide de ingestie:
trioxidul de arsen, aceto-arseniatul de cupru, arseniatul de calciu, arseniatul de plumb,
fluorura de bariu. Insecticide de contact: uleiuri minerale, carbolineurile, dinitro-orto-
cresol, hexa-cloroeiclo-hexan, nicotină, anabasina, piretrinele. Insecticide de respiraţie:
acidul cianhidrie, oxidul de etilen, sulfura de carbon, bioxidul de sulf, tetraclorura de
carbon.
236 FLORA It.P.R.
Genul 219. S O R B U S *) L.
Gen. pi. [ed. I (1737) 144, nr. 405], ed. V (1754) 213, nr. 548. — S o r b.
Arbori sau arbuşti nespinoşi. Frunze simple sau imparipenat compuse,
alterne, pe dos adesea tomentoase, dispers glanduloase sau neglanduloase,
caduce, uneori rămînînd pînă la mijlocul iernii. Stipele de diferite forme.
Flori dispuse în corimbe compuse, ± multiflore, terminale. Sepale 5, triun
ghiulare. Petale 5, rotunjite, ovate, cu sau fără unguiculă, albe, albe gălbui,
rar roşii. Stamine 15—25, galbene. Cârpele 2—5, concrescute de la bază
pînă la mijloc, spre vîrf libere. Stile 2—5, libere sau unite la bază. Stigmate
plane, netede. Receptacul de forma unui pahar, urceolat, concrescut spre
interior cu partea dorsală a carpelelor. Fruct fals, cărnos, sferic, globulos
lăţit, mic, roşu, galben sau brun, 2—5-locular, cu pereţii interni pergamentoşi,
în fiecare locul cu 1—2 seminţe alungite, 3-costate, brun roşietice.
1 a Frunze imparipenat compuse .................................................................... 2
1 b Frunze simple, întregi sau lobate, uneori la bază cu 1—3 perechi
de i'oliole......................................................................................................... 3
2 a Muguri tomentoşi, necleioşi. Stile (2) 3 (4). Fructe globuloase, ovate,
rar elipsoidale, de 8— 10 mm în diam., r o ş ii.......... 1. S. Aucuparia
2 b Muguri glabri, cleioşi. Stile de regulă 5. Fructe piriforme, de 1,5—3
(4) cm în diam., galbene sau brune ........................... 2. S. domestica
3 a Frunze întregi sau numai uşor lobate; globii nu ating 1/4 din jumă
tatea laminei, pe margini simplu sau dublu se r a te .............................. 4
3 b Frunze lobate, uneori la bază penate; lobii cel puţin cît 1/2 din jumătatea
la m in e i.............................................................................................................. 6
4 a Flori roşii. Frunze pe dos ± glabre ............... 3. S. Chamaemespilus
4 b Flori albe. Frunze pe dos ± alb sau cenuşiu tomentoase............... 5
5 a Frunze lungi de 5—9 cm, late de 4—7 cm, lat obovate, aproape rotunde,
tari, groase, pe faţă lucitoare................................................ 6. S. eretica
5 b Frunze mai mari, lungi pînă la 14 cm, late pînă la 9 cm, lat eliptice
pînă la alungit eliptice, rotund ovate sau subrotunde, mai subţiri, pe
faţă mai puţin lucitoare ............................................................ 5. S. Aria
6 a Frunze pe ambele feţe verzi, pe dos de obicei glabre, foarte rar ±
păroase, cu lobii acuţi sau acuminaţi, rar obtuziusculi.. 4. S. torminalis
6 b Frunze pe dos alb sau castaniu tomentoase, cu lobi de regulă obtuzi . .7
7 a Frunze lobate, cu sinurile cît 1/4—1/3 din jumătatea laminei
7. S. Mougeotii
*• Cuvînt derivat probabil din latinescul sorbere = a sorbi, a înghiţi, deoarece fructul
şi zeama citorva specii se consumă încă şi astăzi în Europa de S; nume folosit de Cato
şi Plinius.
P l a n ş a 35. — 1. Sorbus Aucuparia L., la . fructe. — 2. S, domestica L., 2a. fructe.

PLANŞA 35
7 b Frunze mai adînc lobate, eu sinurile mai adinei decîl 1/3 din jumă
tatea laminei 8
8 a Lobii frunzelor mari, pînă la 1 2 din jumătatea laminei sau mai mari,
. dar nu ajung pînă la nervura mediană (excepţional cele de pe lăstarii
tîrzii) ......................................................................................... 8. 8. dacica
8 b iLobii frunzelor mai mari, străbat pînă la nervura mediană. 9. S. Borbâsii
1. S. Aucuparia L. Sp. pi. cd. I (1753) 477; FI. U.R.S.S. IX (1939)

376, 377. — Mespilus aucuparia AII. FI. pedem. 11 (1785) 142. — Pyrus
aucuparia Gaertn. Fruct. 11 (1791) 45, tab. 87. Aucuparia silvcslris Medik.
Gesch. Bot. (1793) 86. — Scoruş de munte. — Madâr berkenye. — Vogol-
beerbaum. — PnOiraa obtiimoBenan. — E x s.: FRE nr. 422, a. b. —Ic.: PI.
35, fig. 1, la.
Arbore pînă la 10 (18) m, cu coroana rotundă. Ramuri în tinereţe cenuşii
sau brun roşcate, tomentoase, mai tîrziu glabrescente, netede, lucitoare.
Ritidom negricios, brăzdat în lung. Muguri la vîrf tomentos păroşi, rar glabri,
necleioşi, cu solzii pe dos alb cenuşiu lanaţi. Frunze imparipenat compuse,
lungi pînă la 10 (16) cm, cu (4) 5—7 (9) perechi de foliole; peţiol comun
canaliculat, glandulos la locul de inserţie al foliolelor. Foliole alungit elipLicc
sau alungit lanceolate, sesile, acute sau obtuze, lungi de 2—5 cm, pe margini
acut serate, numai în treimea inferioară de obicei întregi, pe faţă verzi întu
necate, dispers păroase sau glabre, pe dos deschis verzi, glabre sau păroase,
toamna întunecat roşii. Inflorescenţa corimb, lata de 10—15 cm, erectă,
multifloră, tomentoasă sau glabrescentă. Receptacul la început tomentos,
mai tîrziu glabrescent. Sepale triunghiulare, lungi de 1,5—1,8 mm, glandu-
loase, tomentoase sau glabrescente. Petale rotunjite sau lat ovate. scurt
unguiculate, lungi de (3) 4—5 mm, albe. Stamine de regulă 20, de lungimea
petalelor sau puţin mai lungi. Stile (2) 3 (4), în jumătatea inferioară păroase.
Fructe false, globuloase, ovate, rar elipsoidale, de 8— 10 mm în diametru,
roşii, rar gălbui. Seminţe îngust alungite, acute, roşietice. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, în păduri de foioase sau răşinoase,
turbării, din etajul montan pînă în cel subalpin. Specie pionieră care se insta
lează în tăieturile din zona molidului, în medic de la 1200— 1300 m pînă la
1600 m altitudine, excepţional '-pînă la 2090 m (Bucegi). Formează uneori
arborete întinse. Var. lanuginosa coboară şi în silvostepă in regiunile calde
ale ţării (Oltenia, Dobrogea). Arbore de lumină, răspîndit mai ales pe ver-
sanţii însoriţi. Vegetează bine pe soluri fertile cu humus moderat acid, în
curs de descompunere. Adesea stînjeneşte regenerarea pădurii şi trebuie de
frişat înainte de a se efectua semănăturile sau plantaţiile forestiere.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comun în toate regiunile muntoase ale ţării; sporadic în
regiunea de dealuri şi cîmpie.
*240 FLORA R.P.R.
1 a Frunze chiar şi în tinereţe glabre. Lujeri glabri. Muguri ± glabri
var. glabrâta (W. et Gr.) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 673. — Pyrus
aucup. var. glabrata W. et. Gr. FL Schles. II, 2 (1821) 21. — Reg. Ploeşti: Mţii
Bucegi: V. Jepilor, Furnica, Sinaia.
1 b Frunze cel puţin în tinereţe păroase .......................................................................... 2
2 a. Frunze la maturitate păroase. Lujerii tineri, precum şi inflorescenţele la început
păroase
var. lanugindsa (Kit.) Bcck FI. NO (1892) 308. — S. lanuginosa Kit. in Schult.
Ost. FI. ed. II, 2 (1814) 50, — E xs.: FRE nr. 422, a. b. — Reg. Cluj: Rodna;
Cluj în V. Morii, Păd. Mănăştur; Cheia Turzii; Silvaşul de Cîmpie în Păd. Remeţi,
Balta (r. Sărmaş). Reg. Aut. M .: Gheorghieni, Ciumani, Joseni (r. Gheorghieni);
Miercurea Ciuc, Băile Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Gura Rîului, Cisnădioara,
Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Mţii Codrului, Mt. Drocea
(r. Gurahonţ); Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Băile Herculane. Reg. Craiova:
pădurile Leamna şi Bucovăţ (r. Craiova). Reg. Piteşti: Mţii Muscelului peV. Speriată
(r. Muscel). Reg. Ploeşti: V. Tisăului către Mizil, V. Rea la Pietroasa, Bădeni (r. Mizil).
f. biserrâta Nyâr. et Buia f. nova in Add. IV. pag. 887. — Foliole dublu
serate. — Reg. Aut. M .: Băile Sovata (r. Sîng. de Păduje). Reg. Cluj: Balta (r.
Surmaş).
f. valdeserrâta Nyâr. ct Buia f. nova in Add. IV. pag. 887. — Foliole lat
eliptice, adînc serate. — Reg. Constanţa: pădurile de lîngă frontiera cu R. P. Bulgaria.
f. subserrâta (Opiz). — S. subserrata Opiz in Flora VII (1824) Beibl. 13. —
Foliolele superioare adesea unite. — Reg. Bacău: Ghiineş (r. Moineşti).
2 b Frunze la maturitate glabre. numai In tinereţe păroase. Mugurii tomentoşi
var. typica C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 673. — Comună.
f. pendula (Kirchn.). — S. aucup. var. pendula Hort. ex Kirchn. Arb.
Muşc. (1864) 293. — Ramuri pendule. — Cultivat la Bucureşti şi Craiova.
-)f f. aspleniifolia C. Koch Dendr. I (1869) 189. — Foliolele frunzelor adînc
lobate. — Cultivat la Craiova.
f. pyramidâlis Loud. ap. C. Koch 1. c. — Frunze alb sau galben pătate. —
Cultivat la Bucureşti, Craiova, Timişoara.
X- f. Fifeana Hort. ex Dipp. Laubholzk. III (1893) 367. — Fructe galbene. —
Cultivat la Bucureşti.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele conţin substanţe zaharoase, tanin, acid malic şi acizi
organici (sorbin, parasorbin), uleiuri eterice, carotină, dextroze, etc. în medicina casnică
se folosesc la combaterea tusei, reumatismului, curăţirea sîngelui, contra catarelor şi a
tuberculozei. în farmacie drogul este cunoscut sub numele de « Fructus Sorbi» (Baccae
aucupariae). Are proprietăţi diuretice, emenagoge, astringente, antiscorbutice. Arborele
este valoros ca specie de stimulare a creşterii răşinoaselor, pînă la închiderea masivului,
precum şi pentru ameliorarea solului. Se foloseşte în plantaţiile pentru crearea de spaţii
verzi în jurul oraşelor industriale, ca specie ornamentală prin inflorescenţele şi fructele
decorative şi coloraţia roşie de toamnă a frunzelor şi ca specie rezistentă la fum. Lemnul
este utilizat în tîmplărie, strungărie şi la confecţionarea cozilor de unelte. Fructele con
stituie o hrană importantă pentru păsările de vînat.
R ă s p. ge n. : Europa, Asia Mică, Siberia de V.
P l a n ş a 36. — 1. Sorbus Borbâsii Jâv. — 2. S. dacica Borb., 2a. fructe. — 3. S.

Chamaemespilus (L.) Gr., 2a. fructe.
PLANŞA 36
BOSACEAE 248
2. S. domestica L. Sp. pl. ed. I (1753) 477; FI. U.R.S.S. IX (1939) 374,
375. — Pyrus domestica Sm. Engl. bot. V (1796) 350. — Scoruş. — Szelid
berkenye. — Speierling. — PaGmia caÔBan. — E x s.: FRE nr. 2540 sub f.
malif. — I c .: Pl. 35, fig. 2, 2a.
Arbore pînă la 15 (20) m. Lujeri tineri cenuşiu tomentoşi, mai tîrziu
glabrescenţi. Ritidom solzos. Muguri cleioşi, glabri, rar numai la vîrf slab
păroşi. Frunze imparipenat compuse, asemănătoare cu cele de la S. Aucuparia,
cu 6—-10 peredhi de foliole; petiol comun roşietic, lung de 5—8 cm. Foliole
sesile, alungit eliptice, alungit ovate sau alungit obovatc, lungi de 3 -5 (9)
cm şi late de 1,2—2 cm, cu marginile în 2/3 superioară puternic serate, cu
dinţi lungi, acuminaţi, în rest întregi, la bază rotunjite sau puţin îngustate,
pe dos cenuşiu brune, la început tomentoase, mai tîrziu glabre sau peste
tot păroase, pe faţă în tinereţe răzleţ păroase, la maturitate glabre. Stipele
± penat lobate, persistente. Inflorescenţa corimb, lată de 6— 10 cm, multi-
floră, alb tomentoasă. Flori pînă la 1,5 cm în diam. Receptacul alb tomentos.
Scpale triunghiulare, acute, alb tomentoase. Petale rotunjite, scurt unguicu-
late, lungi de 5—7 mm, albe sau uşor roşietic nuanţate. Stamine cea 20.
Cârpele (2) 5, concrescute cu receptaculul, la vîrf păroase. Stile de regulă 5,
unite la bază. Fruct cărnos, piriform, globulos sau maliform, lung de 1,5—3
(4) cm, galben, portocaliu-bruniu, pe partea însorită roşietic punctat, 2— 5 -
locular, în fiecare locul cu 2 seminţe costate, brune. Pulpa fructului adesea
cu sclereide. — V— VI.
S t a ţ i u n e a . Coline însorite, luminişuri şi margini de păduri, cu deo
sebire în părţile sudice ale ţării. Uneori cultivat. Cultura acestei specii era
mult practicată în trecut, azi însă este părăsită.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cisleiu de Mureş (r. Aiud). Reg, Aut. M .: Odorhei;
Sabed (r. Tg. Mureş); Mt. « Ocsem o (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sibiu, Slimnic (r. Sibiu); Dum
brăveni (r. Sighişoara). Reg. Hunedoara: Teiuş (r. Alba); Govăşdia (r. Hunedoara); Sebeş;
Deva. Reg. Oradea: Sînmartin (r. Oradea); Nadăş, Arăneag (r. Ineuj; Sebiş pe Dl.
«Piliske» (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şiria (r. Arad) ;Mt. Semenic, Bozovici, Dubova,
Sviniţape Dl. Trescovaţ, Ogradena, Orşova, Băile Ilerculanc, Mehadia Ir. Orşova); Buziaş
(r. Lugoj); Caransebeş; Berzasca (r. Moldova Nouă); Ciclova, Şasea Montană (r. Oraviţa).
Reg. Craiova: Gura Motrului (r. Baia de Aramă); Păd. Bucovăţ (r. Craiova). Reg.
Ploeşti: Grăjdana în Păd. Isvoranu Dos, Tisău în Păd. Ciolanu şi Barbu Faţă, Dră-
gaica, Gura Nişcovului în Păd. Mierea-Adîncata (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Păd. Pielea
(r. Alexandria). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria); Mrea Cocoş, Nifon (r. Tulcea).
Reg. Iaşi: Uricani (r. Iaşi).
f. maliformis Kirchn. et Eichl. ex Hegi FI. Mitt. - Eur. IV. 2 (1923) 713. — Fructe
de forma mărului, slab 5-costate. — Reg. Timişoara: Păd. Teiuş lîngă Caransebeş (FRE
nr. 2540). — Reg. Craiova: Păd. Radovan (r. Craiova).
f. piriformis Kirchn. et Eichl. ex Hegi 1. c. — Fructe piriforme. — Reprezintă forma
tipică. — Răspîndit în localităţile indicate la specie.
244 FLORA R .P.R .
î n t r e b u i n ţ ă r i : In regiunile mediteraneene se cultivă ca arbore fructifer

încă din timpul Romanilor. Fructele coapte sînt comestibile, putîndu-se folosi proaspete
sau sub formă de .magiun, compot, etc. Din ele se poate extrage o băutură, « Sorbette ».
Fructifică abundent şi aproape anual, arborele matur putînd da pînă la 600 kg fructe.
Scoarţa poate fi utilizată în industria tanantelor. Lemnul este brun roşcat, omogen,
foarte dens şi foarte dur, greu, preţuit în industria de mobile. Din el se fabrică obiecte
rezistente, ca modele de corpuri geometrice, tacuri de biliard, paturi de puşcă, roţi din
ţate, etc., fiind utilizat şi pentru sculptură. Combustibil de bună calitate.
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia Mică, Africa dc N.
3. S. Chamaemespilus (L.) Gr. Stirp. Austr. fasc. II (1763) 40. — Mes-

pilus Chamaemespilus L. Sp. pl. ed. I (1753) 479. — Crataegus alpina Mill.
Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 3. — C. Chamaemespilus Jacq. FI. Austr.
III (1775) 231. — Chamaemespilus humilis Roem. Syn. monogr. III (1847)
131. — Sorbus Chamaemespilus (3. minus Simk. in MTK XV (1878) 546. — I c .:
Pl. 36, fig. 3, 3a.
Arbust de 1—2 (3) m. Lujeri la început alb păroşi, mai tîrziu glabri,
cenuşiu bruni sau brun roşietici. Muguri aproape glabri, numai marginile
solzilor păroase. Frunze'simple, eliptice, alungit eliptice sau obovate, acute,
la bază cuneate, lungi de 3—9 cm, pieloase, simplu pînă la dublu serate, cu
4— 9 perechi de nervuri laterale, pe faţă verzi întunecate, uneori fin glan-
duloase pe nervuri, pe dos deschis verzi, la început tomentoase, mai tîrziu
glabre, foarte rar dispers tomentoase; pelioli lungi de 4—10 mm. Inflores
cenţă cimoasă, glomerulată, mică, de 3—4 cm în diam., tomentoasă, cu
bractei înguste, caduce. Receptacul tomentos. Sepale îngust triunghiulare,
lungi pînă la 1,5 mm. Petale obovate, cuneiforme, la bază îngustate, de
4—5 mm lungime, erecte, roşii sau rozee. Stamine 20, de cca 3 mm lungime.
Stile 2. Fructe false, globulos ovate, lungi de 10—15 mm, brun roşietice.
Seminţe rotunde, piriforme, pînă la 6 mm lungime, brune. — VI— VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, calcaroase, defileuri, grohotişuri, păduri
de conifere din etajul montan pînă în cel alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mţii Bîrsei pe Piatra Mare şi Piatra Graiului, Mţii
Giucaşului pe Zăganu şi Tesla.
var. typica (A. et G.). — Pirus Cham. A. typica A. et G. Syn. VI, 2 (1906) 102.—Frunze
adesea de la început glabre pe ambele feţe. — Răspîndit în locurile indicate la specie.
var. discolor Tlegetschw. et Heer FI. Schw. (1840) 418, non A’eilr. — Frunze pe dos
la început tomentoase, mai tîrziu dispers păroase sau glabrescente. - Reg. Hunedoara:
Mţii Retezatului la Bucura.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele sînt comestibile.
R ă s p . ge n. : Europa centrală, Pirinei, Apenini, Balcani.
P l a n ş a 37. - 1. Sorbus torminalis (L.)Cr. la. fructe, lb. idem, var. oblusa Nyâr.—
2. S. eretica ţLindl.) Fritsch, 2a. fructe.
PLA N ŞA 37
ROSACEAE 247
4. S. torminâlis (L.) Cr. Stirp. austr. II. (1767) 45; FI. U.R.S.S. IX
(1939) 405, 406. — Crataegus torminâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 476. — Pyrus
torminâlis Ehrh. Beitr. IV (1789) ,92. — Sorb. — Barkocafa. — Elsbeerbaum.
PnbiTHa rjioroBima.— Exs.: FRE or. 1491, a, b . — Ic.: Pl. 37, fig. 1,
la, b.
Arbore, pînă la 22 in. Coroana rotată, rar piramidală. Lujeri la început

verzui, tomentoşi, mai tîrziu cenuşiu-bruni, bruni-roşietici, glabri, lucitori,
uşor costaţi, cu numeroase lenticele eliptice. Scoarţa cu ritidom brun-cenuşiu,
solzos. Muguri globuloşi sau obovaţi, glabri, lucitori, cu solzi verzi, pe mar
gini cu o dungă brună, ± vîscoşi. Frunze verzi pe ambele feţe, lat ovate,
late de 5—10 cm, tot atît de lungi sau de 2 ori mai lungi, la bază uşor
cordate, trunchiate sau brusc îngustate, lobate, de obicei cu 3 perechi de lobi
triunghiulari, acuţi, acuminaţi, rar obtuzi, neregulat seraţi, cei din perechea
inferioară aproape orizontal patenţi, mai adînci de 1/4 din lăţimea frunzei,
ceilalţi treptat îndreptaţi înainte, de obicei mai puţin adînci, la început pe
dos tomentoase, la maturitate glabre, foarte rar ± păroase, pe faţă în tine
reţe dispers păroase, cu 3—5 perechi de nervuri secundare pronunţate.
Peţioli lungi de 2—5 cm, subţiri, ± tomentoşi. Stipele liniare, pînă la 12
mm lungime, ± glandulos păroase. Inflorescenţa corimbiformă, erectă, laxă,
de 10— 12 cm în diam., la început tomentoasă, mai tîrziu glabrescentă.
Flori de 1— 1,5 cm în diametru. Receptacul des tomentos. Sepale triun
ghiulare, lungi de 1—o mm, la exterior glabrescente, la interior tomentoase,
caduce la fructificare. Petale rotunjite, rotund ovate, neunguiculate. glabre,
albe. Stăm ine cca 20, de lungimea petalelor, cu antere deschis galbene. Stile
de obicei 2, în 1/3—1/2 inferioară unite, la bază păroase. Fructe false, rotun
jite, elipsoidale, obovate, pînă la 1,5 cm lungime, la început roşii gălbui,
tari, mai tîrziu brunii, albicios punctate. Seminţe 4, alungite, lungi pînă
la 7 mm, 3-costate, închis brun-roşietice. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Diseminat în păduri de foioase, pe coline, stîncării, locuri
calcaroase, de la cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Sighet pe Dl. Solo van ir. Sighet): Vişeu de Jos
la Ruscova, Bistra la Topolău, Mt. Tibleş (r. Vişeu). Reg. Cluj: Bistriţa, Teaca (r. Bis
triţa); Canciu (r. Dej);Mt. Meseş (r. Zalău); Ciucea (r. Huedin): Cluj la Făget; Hoia, Păd.
Mănăştur (r. Cluj); Cheia Turzii jr. Turda); Cheile Aiudului (r. Aiud;. Reg. Aut. M .: Tg.
Mureş; Gurghiu (r. Reghin); Sovata (r. Sing. dc Pădure); Mt. « Oesem » (r. Ciuc); Mţii
Harghita la Căpîlniţa, Băile Homorod, Odorhei (r. Odorhei). Reg. Stalin: Rupea; Blaj
ir. Tîrnăveni); Valea Lungă, Prostea Mică şi Mare, Mediaş (r. Mediaş); Boiu, Sighi
şoara; Albeşti (r. Sighişoara); Hosman, Nocrich, Alţina (r. Agnita); Bradu, Tălmaciu,
Răşinari (r. Sibiu); Sîmbăta de Jos (r. Făgăraş); Hărman. Oraşul Stalin (r. Codlea).
Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprii şi Piatra Ceţii (r. Alba); Roşcani,
între Deva şi Zam, între Boiu de jos şi Cetatea^ de Baltă, Săcărîmbu, Deva (r. Ilia);
Hunedoara, Govăşdia (r. Hunedoara); Haţeg; Baia de Criş, Brad (r.Brad); Gusu, V.
Sebeşului (r. Sebeş). Reg. Oradea: Bratca, Vadu Grisului, Valea Iadului (r. Alesd
248 FLORA R .P.R .
Nadăş, Agriş (r. Ineu); Dezna, Zimbru, Chişindia, Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Troiaş (r. Lipova); Şiria (r. Arad); Băile Herculanc la Crucea Albă,
Mt. Domogled pe Vf. Şuşcului şi Păd. Ciorici, Mehadia (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrcio-
rova pe culmea dintre V. Bahnei şi V. Vodiţei, Cerne ţi (r. T. Sevcrin); Tismana (r. Baia
de Aramă). Reg. Piteşti: Horezu, Bistriţa (r. Horezu); Călimăneşti, Mt. Cozia, R. Vilcea;
Curtea de Argeş, Albeşti (r. Curtea de Argeş); Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Cîmpina, Comar
nic (r. Cîmpina); Văleni de Munte; Pietroasa în Păd. Bădeni (r. Mizil); Mt. Penteleu la
Piatra Lespezilor, Monteoru la Plaiu Sărăţii (r. Cislău); Tisău în Păd. Slobozeanu Mare
şi Bradu la Dos (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Căscioarele (r. Domneşti); Comana la
Fîntîna cu Nuc (r. Vidra); Brăneşti în Păd. Vadu Anei. Reg. Constanţa: Adam Clisi la
Şipotc; Jurilovca, Slava Rusă, Babadag (r. Istria); între Mrea Cocoş şi Nifon (r. Tulcea).
Reg. Bacău: Mrea Caşin pe Piscu Stînei (r. Tg. Ocna); sub Mt. Ceahlău; Ghidion
(r. Roman). Reg. Iaşi: Negreşti, Mironeasa (r. Negreşti); Mogoşcşti, Iaşi, Horleşti în
Păd. Dealul Mare (r. Iaşi). Reg. Suceava: Dorohoi; Botoşani; Fălticeni, Mălini, Mrea Adam
(r. Fălticeni); Gura Humorului.
Variabilitatea speciei*)
1 a Frunze lat ovate, rotunde sau deltoidale, nu sînt mai lungi, nici mailate de
10 cm, puţin mai lungi decît late, la vîrf acute sau acuminate, la bază rotunjite sau
obtuz cuneate, fin şi ± neregulat serate. Lobii ± triunghiulari, acuţi, cel infe‘
rior inai lung, spre vîrful frunzei se micşorează treptat. Frunze sectate de obicei pînă
la mijlocul jumătăţii laminei, pe dos în tinereţe pubescente, la maturitate glabre.
S. torminâlis^ tipic. — Răspîndit în localităţile de inai sus.
1 b Frunze cu alte caractere .................................................................................................. 2
2 a. Dosul frunzei cu indument deosebit de cel al tipului............................................... 3
2 b Lungimea şi lăţimea frunzelor de obicei mai mari decît la tip, depăşind 12 cm,
uneori chiar de 15—20 cm
f. macrophylla Kârp. in Annal. Sect. Horti- et Viticult. Univ. Sc. Agric. Buda-
pest II (1953)16. — Reg. Baia M .: Baia Mare pe Dl. « Virăgoshegy ».
2 c Forma frunzelor deosebită de cea a tipului.................................................................. 4
3 a Dosul frunzelor des tomentos nu numai în tinereţe, ci şi la maturitate
f. semitorminâlis (Borb.) Jâv. Magy. fl. (1925) 480; — S. laiifolia Pers. var.
semitorminalis Borb. in Akad. liîrt. XII (1878) 147. — Pirus torminâlis f. mollis
Beck in Annal. Hofm. Wien II (1887) 97. — Reg. Cluj: Mt. Meseş (r. Zalău); Cluj;
Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Sovata (r. Singeorgiu de Pădure). Reg. Hunedoara:
Deva pe cetate şi în Păd. Bejan. Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova).
Reg. Craiova: Vîrciorova între V. Bahnei şi V. Vodiţei (r. T. Severin). Reg. Bucu
reşti: Brăneşti în Păd. Vadu Anei; Pietroasa în Păd. Bădeni Miluiţi (r. Mizil).
3 b Frunze glabre şi în tinereţe
f. glaberrima (Gandog. )IIegi in Fl. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 70. — Sorbus gla-
berrima. Gandog. in Fl. Lyon (1875) 90. — Reg. Iaşi: Horleşti în Păd. Dealu Mare
r. Iaşi).
*a Lobii inferiori evident mai lungi şi mai patenţi decît ceilalţi
f. inaequăJis Kârp. 1. c. 18. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled (r. Orşova).
4 b in tiv lobi nu sînt deosebiri mari.................................................... .’ ......................... 5
) Cheie întocmită de Acad. E. I. N y â r â d y pe baza lucrării citate a lui KârpâtL

o a Lobii — cu excepţia perechii inferioare — mai laţi deasupra bazei lor, cu marginea
pronunţat arcuită, din care cauză sînt lanceolaţi sau obovaţi
f. araliaefdlia Kârp. 1. c. 20. — Reg. Timişoara: Ciclova Montană >r. Oraviţa);
Băile Herculane (r. Orşova).
5 b Lobii — cu excepţia perechii inferioare — mai laţi la bază, cu marginea — dreaptă
sau slab curbată, din care cauză lobii sînt mai îngusti sau lat triunghiulari___6
6 a Lobii foarte adinei, lungi, îngusti, de mai inul Le ori mai lungi decît laţi. adesea
arcuit aplecaţi în afară
f. pinnatîfida (Boiss.) Kârp. 1. c. 25. — Sorbus torm. pinnatifida Boiss. Fl.
or. II (1872) 629. — Reg. Aut. M .: Sovata. Reg. Timişoara: Băile Ilerculane.
Reg. Constanta: Mrea Cocoş, Nifon (r. Tulcea).
6 b Lobii mai laţi şi nu alungit în gu staţi.......................................................................... 7
7 a Frunze lat deltoidale
f. platyphylla Kârp. I. c. 26. — Reg. Timişoara: Băile Herculane la Cru
cea Albă.
7 b Frunze su broLunde; lobii cu vîrful obtuz
f. obtusa (Nyâr. ) Kârp. 1. c. 28. — S. lorm. var. obtusa Nyâr. Enum. Cheia Turzii
(1939) 150, cum fig. — Reg. Cluj: Cheia Turzii. Reg. Hunedoara: într-un goruni.s
la Laz (r. Sebeş).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Din ramurile tinere se poate extrage o substanţă colorantă
galbenă. Fructele adulte, macerate, devin comestibile; din ele se poate prepara şi o
băutură alcoolică. Lemnul este. dur. greu, omogen, se lucrează bine şi se lustrueşte
frumos. Este utilizat la derulaj, gravuri, forme pentru turnătorii, roţi dinţate, cozi de
unelte. Arborele este destul de frecvent cultivat pentru portul, frunzele şi fructele sale
decorative.
R ă s p . ge n. : Europa, Asia Mică, Caucaz, Siria, Africa de N.
5. S. Aria (L.) Gr. Stirp. austr. I (1762) 46; Fl. U.R.S.S. IX (1939) 397.—
Crataegus Aria L. Sp. pl. ed. I (1753) 475. — Mespilus. Aria Scop. Fl.
carn. ed. I (1760) 345. — Pyrus Aria Ehrh. Beitr. IV (1789) 26. — Sorb. —
Lisztes berkenye. — Gemeiner Mehlbeerbaum. — PuGmia apun. — I c .:
Pl. 38, fig. 1, la.
Arbore de 3— 10 (15) m. Coroana stufoasă, ovată, rar piramidală. Lujeri
în tinereţe lucitori, bruni, alb cenuşiu tomentoşi, mai tîrziu glabri, brun-
verzui sau roşcaţi. Scoarţa negricioasă, albicios pătată, rămîne mult timp
netedă. Frunze lat eliptice, alungit eliptice, rotund ovate sau subrotunde,
lungi de 8—44 cm, late pînă la 9 cm, acute sau obtuze, la bază brusc îngu
state sau rotunjite, pe margini neregulat dublu serate pînă la slab lobulate,
cu 10— 15, adesea 12 perechi de nervuri laterale, pe faţă la început tomen
toase, mai tîrziu glabrescente, puţin lucitoare, pe dos alb tomentoase, de-a-
lungui nervurilor dispers glanduloase; peţioli de 1—2 cm lungime. Inflo
rescenţă corimboasă, de 5—8 cm în diametru, tomentoasă. Flori pînă la 1,5
cm în diametru. Receptacul alb tomentos. Sepale la exterior tomentoase.
Petale pînă la 3 mm lungime, rotunjite, ovate, la bază tomentoase, albe,
250 FLORA R .P.R ,
Stamine cca 20. Stile 2 (3), unite la bază. Fructe sferice, globulos ovate.
pînă la 1,5 cm lungime, late pînă la 1 cm, portocalii, roşietice, cu pulpa
galbenă, fadă. — Y—VI.
S t a ţ i u n e a . Coline uscate şi însorite, stîncării, păduri luminoase, din
regiunea dealurilor pînă în etajul montan. Adeseori cultivat.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Anieş (r. Năsăud); Budacu (r. Bistriţa); Cheia
Turului, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg.
Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Dobra, Mintia (r. Ilia); Mţii Trăscăului pe Piatra
Ceţii, Piatra Caprei şi Vf. Stînii (r. Alba). Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Domo
gled (r. Orşova). Reg. Craiova: Tismana pe Mt. Cioclovina (r. Baia de Aramă) .Reg. Piteşti:
Cîmpulung în podgoriile Muscelului.

1 a Frunze întregi, numai spre vîrf subulat se r a te ......................................................... 2
1 b Frunze lobate, cu lobii adînci pînă la 1/5 din jumătatea lăţimii frunzei.............. 3
2 a Frunze obovate, lung cuneate, la vîrf acute, cu 7 —9 perechi de nervuri laterale
distanţate pe 6—10 mm, cu marginile inciz dublu serate, spre vîrf lobulate
var. Jâvorkae (So6). — S. Aria ssp. Jdvorkae So6 in Tisia II (1937) 222. — Reg.
Hunedoara: Galda pe Piatra Ceţii (r. Alba).
2 b Frunze ovat eliptice sau lat eliptice, la bază scurt atenuate, la vîrf + acute, cu
9—11 perechi de nervuri laterale, distanţate de 8—10 mm, cu marginile dublu
serate, regulat lobulate.
var. biikkănsis (Soo). — S. Aria ssp. biikkensis Soo 1. c. — Reg. Craiova: Novaci
în făget spre cabana Rînca.
3 a Frunze suborbiculare sau rotund ovate, groase, cu baza rotunjită sau scurt îngustată,
lungi de 7—14 cm, late de 6—13 cm, cu marginea dublu serată sau spre vîrf lobuîat
serală, pe dos alb tomentoase
var. cyclopliylla (Beck) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 688. — Aria nivea
î. cyclophylla Beck in Ann. Hofmus. Wien (1896) 47. — Reg. Timişoara: Băile
Herculane pe Mt. Domogled.
3 b Frunze alungit eliptice sau lat eliptice, cu baza lung sau scurt cuneată.............. 4
4 a Frunze alungit eliptice, acute, rar obtuze, dublu mai lungi decît late, lungi de
7—14 cm, late de 3,5—7 cm, cu marginea pînă aproape de bază serată, spre
vîrf dublu serată
var. longifdlia Pers. Syn. II (1807) 38. — in «Transilvania» (A. et G. Syn.
VI, 2 (1906) 96).
4 b Frunze eliptice sau lat eliptice, lungi de 2,5—10,5 cm, laie de 4—6,5 cm, cu mar
gini adesea numai serate, nelobulate
var. typica G. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 687. — Răspîndită în localităţile
indicate la specie.
F o r m e de c u l t u r ă :
f. pâr vuia C. K. Schneid. 1. c. — Frunze foarte mici, lungi de 3.5—6 cm, late
de 2—4 cm; peţiol pînă la 1,8 cm lungime. — Cultivată prin parcuri şi grădini,
f. angustifolia Hort.ex. Lindl.in Hort.Trans. VII (1830) 234. — Frunze înguste.
P l a n ş a 38. — 1 . Sorbus Aria (L.) Gr., la. fructe. — 2. S . Mougeotii Soy., 2a. fructe.
P L A N Ş A 38
O
ROSACEAE 253
Cultivat ca arbore ornamental. Aici aparţine şi monstruozitatea: f. bullâta Hort.

ex Lindl. 1. c. — Frunze ghebos umflate.
f. lătescens (Ilegi). — S. Aria mut. lutescens Hort. ex Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV
2 (1923) 715. — Frunze gălbui nuanţate.
f. chrysophylla (Hegi). — S. Aria mut. chrysopkyUa Hort. ex Hegi 1. c. — Frunze
puLernic galbene.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă adesea prin parcuri şi grădini ca arbore orna
mental. Lemnul dur, greu, rezistent, are căutare în tîmplărie. Excelent combustibil. Fruc
tele coapte şi muiate sînt comestibile; din ele se poate pregăti o băutură gustoasă.
6. S. eretica (Lindl.) Fritsch in Sched. ad Fl. exs. Austro-Hung. VII

<1896) 18. — Pyrus Aria var. eretica Lindl. in Trans. Hort. Soc. Lond. VII
<1830) 236. — Ş. graeca (Spach) Hedl. Mon. Gatt. Sorb. (1901) 75; Fl.
U.R.S.S. IX (1939) 397, 398, tab. 26, fig. 10, 12. — Crataegus graeca Spach
Hist. nat. veg. Phan. II (1834) 102. — Sorbus meridionalis et S . Aria Auct.
transs. — Exs*: FRE nr. 2541 sub f. banat. — I c .: Pl. 37, fig. 2, 2a.
Arbust sau arbore asemănător cu S . Aria. Lujeri tineri şi muguri adesea
puternic păroşi. Frunze groase, tari, pieloase, pe faţă lucitoare, subrotunde,
lat obovate, la bază rotunde, cuneate, uşor alungite, la vîrf + acute, lungi
•de 5—9 cm şi late de 4—7 cm, adesea aproape fără lobi, in 2/3 superioară
•simplu sau dublu serate, cu (6) 7—9 (11) perechi de nervuri laterale, distan
ţate de cca 4 mm, pe dos alb tomentoase; peţioli lungi de 1— 1,5 cm. Inflo
rescenţa adesea des păroasa. Sepale de obicei tomentoase pe ambele feţe.
Petale albe, rotund ovate, la bază păroase. Fructe globuloase sau globulos
ovate, portocalii sau stacojii. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, calcaroase, defileuri, chei, grohotişuri,
rărituri de păduri, mai ales în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turzii, Cheia Turului, Poşaga (r. Turda);
Vidra (r. Cimpeni). Reg. Aut. M .: Mt. «Ocscm» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg.
Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii şi Piatra Caprei (r. Alba); Mintia, Dobra
(r. Ilia); Mţii Retezatului pe Piatra Măceştilor (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Sviniţa pe
Mt. Treşcovăţ, V. Dunărei la Cazane, Băile Herulane la Crucea Albă şi Prolaz (r. Orşova).
Reg. Craiova: Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă); Polovraci (r.
Novaci). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Mt. Vînturarila sub Claia Strîmbă (r. R. Vîlcea). Reg.
Ploeşti: Sinaia la Stîncile Sf. Ana; Jitia pe Vf. Ulmuşor (r. Rimn. Sărat).
1 a Frunze pe margini serate, la bază scurt atenuate sau cuneate, lat eliptice, obovate
sau suborbiculare
var. typica Soo in Tisia II (1937) 223. — Râspindită in localităţile indicate
la specie.
1 b Frunze inciz serate sau lobulate...................................................................................... 2
2 a Frunze mai mici, cu 5—8 perechi de nervuri, in partea anterioară mai late, cu
lobi puţini
nos vckmî 255
var. typica Beck Fl. _\0 II (1892) 71i. — Răspînditu in localiLă[ile arătate
la specie.
1 b Frunze nu cu mult, mai lungi decît late, lat ovate, subrotunde, lungi de 8—11 cm,
late pînă la 9 cm, Ia baza scurt cuneate, lobate; lobii mai adinei, pînă la 1/3 din
jumătatea lăţimii laminei, în parte se acoperă. FrucLe mai mari, pină la 1,3 cm
în diameLru
var. austriaca Beck 1. c. — Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin*
Oraşul Stalin. Reg. Piteşti: Cîmpulung la V. Mare.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele sînt comestibile. Lemnul are căutare în tîrnplărie.
Apreciat şi ca plantă decorativă.
R ă s p . g e n. : Europa.
3. S. dacica Borb. in OBZ XXXVI I (1887) 404. •— £. laiifoUa A u ct,—

S. semipinnata Borb. kin MTE (1882— 1883) 85. — S. intermedia Auct.
non Schult. — S. aucup. X Mougeotii Fritsch in OBZ (1899) 47. — S. Mou
geotii X torminâlis Pax Grundz. II (1908) 83. — Exs.: FRE nr. 53 a, b
şi 421 a, b. — I c .: Pl. 36, fig. 2.
Arbore sau arbust înalt de 2—9 m. Lujeri tineri şi muguri alb cenuşiu
tomentoşi. Frunze ovale sau ovat alungite, lungi de 6—11 cm şi late de
4—8 cm, la bază cuneate, pe dos alb sau cenuşiu tomentoase, lobate. Sinu-
rile lobilor inferiori pătrund pînă la 1/2 din jumătatea lăţimii laminei, rar
sînt mai adînci; la frunzele de pe lăstarii tîrzii în mod excepţional pot să
ajungă pînă la nervura mediană; peţioli pînă la 1,5 cm lungime. Inflores
cenţa alb cenuşiu tomentoasă. Receptacul puternic tomentos. Sepale cenuşiu
tomentoase. Petale ovate sau ovat subrotunde. Fructe globuloase sau glo-
bulos ovate, pînă la 1 cm lungime. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Stîncării, chei, defileuri, grohotişuri, locuri pietroase,
calcaroase şi pante abrupte.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turzii, Mt. Scăriţa la Poşaga de Sus,
V. Belioarei, Mt. Şesul Craiuluij 900 m, Rimetea pe Colţii Trăscăului (Tilalmaş), Vidolm
(r. Turda). Reg. Hunedoara: Piatra Craivii 1000 m, Tău ţi lîngă Alba Iulia, V. Gălzii pe
Piatra Ceţii, Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba).
R ă s p . g e n. : Endemism în R. P. Roinînă.9
9. S. Borbasii Jâv. in BK XIV (1915) 99. — S . hybrida Ileuff. En. Ban.

(1858) 68, non L. — S. meridionalis x aucuparia Pax Grundz. II (1908)
83. — E x s.: FRE nr. 1492 a, b. — Ic.: Pl. 36, fig. 1.
Arbust asemănător cu S. dacica 'Borb. Lujerii tineri şi mugurii alb sau
cenuşiu tomentoşi. Frunze ovat alungite, lungi de 6— 11 cm şi late de 4—8
cm, de obicei mai înguste decît la S . dacica, la bază cuneate, pe dos cenuşiu
sau verde tomentoase, lobate. La frunzele de pe lujerii lungi sinurile lobilor
inferiori înaintează pînă la nervura mediană; astfel frunzele au la bază 1—3
nos vckmî 255
var. typica Beck Fl. _\0 II (1892) 71i. — Răspînditu in localiLă[ile arătate
la specie.
1 b Frunze nu cu mult, mai lungi decît late, lat ovate, subrotunde, lungi de 8—11 cm,
late pînă la 9 cm, Ia baza scurt cuneate, lobate; lobii mai adinei, pînă la 1/3 din
jumătatea lăţimii laminei, în parte se acoperă. FrucLe mai mari, pină la 1,3 cm
în diameLru
var. austriaca Beck 1. c. — Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin*
Oraşul Stalin. Reg. Piteşti: Cîmpulung la V. Mare.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele sînt comestibile. Lemnul are căutare în tîrnplărie.
Apreciat şi ca plantă decorativă.
3. S. dacica Borb. in OBZ XXXVI I (1887) 404. — 5. laiifoUa A u ct.—

S. semipinnala Borb. kin MTE (1882— 1883) 85. — S. intermedia Auct.
non Schult. — S. aucup. X Mougeotii Fritsch in OBZ (1899) 47. — S. Mou
geotii X torminâlis Pax Grundz. II (1908) 83. — Exs.: FRE nr. 53 a, b
şi 421 a, b. — I c .: Pl. 36, fig. 2.
Arbore sau arbust înalt de 2—9 m. Lujeri tineri şi muguri alb cenuşiu
tomentoşi. Frunze ovale sau ovat alungite, lungi de 6—11 cm şi late de
4—8 cm, la bază cuneate, pe dos alb sau cenuşiu tomentoase, lobate. Sinu-
rile lobilor inferiori pătrund pînă la 1/2 din jumătatea lăţimii laminei, rar
sînt mai adînci; la frunzele de pe lăstarii tîrzii în mod excepţional pot să
ajungă pînă la nervura mediană; peţioli pînă la 1,5 cm lungime. Inflores
cenţa alb cenuşiu tomentoasă. Receptacul puternic tomentos. Sepale cenuşiu
tomentoase. Petale ovate sau ovat subrotunde. Fructe globuloase sau glo-
bulos ovate, pînă la 1 cm lungime. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Stîncării, chei, defileuri, grohotişuri, locuri pietroase,
calcaroase şi pante abrupte.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turzii, Mt. Scăriţa la Poşaga de Sus,
V. Belioarei, Mt. Şesul Craiuluij 900 m, Rimetea pe Colţii Trăscăului (Tilalmaş), Vidolm
(r. Turda). Reg. Hunedoara: Piatra Craivii 1000 m, Tău ţi lîngă Alba Iulia, V. Gălzii pe
Piatra Ceţii, Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba).
R ă s p . g e n. : Endemism în R. P. Roinînă.9
9. S. Borbasii Jâv. in BK XIV (1915) 9 9 . - 5 . hybrida Ileuff. En. Ban.

(1858) 68, non L. — S. meridionalis x aucuparia Pax Grundz. II (1908)
83. — Exs.: FRE nr. 1492 a, b. — Ic.: Pl. 36, fig. 1.
Arbust asemănător cu S. dacica 'Borb. Lujerii tineri şi mugurii alb sau
cenuşiu tomentoşi. Frunze ovat alungite, lungi de 6— 11 cm şi late de 4—8
cm, de obicei mai înguste decît la S . dacica, la bază cuneate, pe dos cenuşiu
sau verde tomentoase, lobate. La frunzele de pe lujerii lungi sinurile lobilor
inferiori înaintează pînă la nervura mediană; astfel frunzele au la bază 1—3
256 FLORA R.P.R.
perechi de foliole distincte. Peţiol pînă la 2,5 cm lungime. Receptacul alb

tomentos. Sepale tomentoase. Petale ovate sau ovat subrolunde. Fructe
de obicei globuloase. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Stîncării abrupte, păduri pe coaste pietroase, calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Mehadia, Băile Herculane, Mt, Domogled pe
Vf. Şuşcului şi V. Jerălăului, V. Cernei la Balta Cerbului (r. Orşova).
R ă s p . g e n. : R. P. Romînă, Balcani.
Hibrizi
X S. Paxiana Jâv. in MBL XXV. (1926) 89 = Borbâsii X torminâlis (?)
Kârp. in Index Horti Bot. Univ. Bpest, IV (1940) 87, 91. — S. eretica x
( austriaca x torminâlis) ? J âv. in MBL 1. c. 89. — S. aria meridionalis x
torminâlis Pax Grundz. II (1908) 83.
Se aseamănă cu S. dacica, de care se deosebeşte prin aceea că frunzele
de pe lujerii lungi sînt sectate la bază pînă la mijlocul jumătăţii laminei
(şi nu aproape pînă la nervura mediană), iar lobii şi sinurile sînt mai ascuţiţi.
De S. austriaca se deosebeşte prin frunzele sectate pînă la mijlocul jumă
tăţii laminei (iar nu pînă la treimea ei) şi prin lobii mai ascuţiţi.
Reg. Timişoara: Băile Herculane, V. Cernei (r. Orşova). Reg. Hunedoara: Petroşeni
pe Piatra Roşie.
X S. semipinnaia (Roth) Hedl. Monogr. (1901) 49. - Pirus semipinnata
Roth Enum. pl. II (1827) 438, p.p. = Aria x aucuparia. — Intermediară
între părinţi. Partea inferioară a frunzei penată, cu 1—2 perechi de aripi.
Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Bran-Poarta (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Govăşdia
(r. Hunedoara).
Genul 220. C R A T A E G U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 143], ed. V (1754) 213. — P ă d u c e 1.
Arbuşti sau arbori scunzi, cu ramuri adesea spinoase, cu lemn tare.
Frunze alterne, lobate, penat sinuate, pînă la penatisectate, simplu sau dublu
serate sau cu margini întregi, stipelate. Flori mici, dispuse în corimbe multi-
flore, rar solitare, lipsite de bractei. Sepale 5, scurte, ± triunghiulare, întregi
sau serate. Petale 5, subrotunde, mai lungi decît sepalele, ± unguiculate,
de obicei albe, rar roşii. Stamine (5) 10—20 (25), roşietice, rar galbene sau
albe. Cârpele 1—5, la vîrf şi pe faţa ventrală libere, la bază în partea dor
sală concrescute cu receptaculul urceolat. Ovar cu 1—5 loje, 2-ovulat. Stile
*) Dc la grecescul kratos = putere, şi agein = a purta, a duce, din cauza tăriei lem
nului său şi probabil din cauza spinilor tari cu care este înarmat; nume folosit de Dios-
corides şi Theophrastos.
P 1 a n ş a 39. — 2. Crataegus monogyna var. calycina f. hirsuta A. et G. — 3.

C. monogyna var. intermedia (Schur), 3a. fruct mărit. — 'i. C. monogyna f. trilobata
Xyâr. — 5, 6. C. monogyna Jacq. — 7. C. monogyna f. breoispina (Kuntze) Dipp.
P L A N ŞA 39
ROSACEAE 250
1—5, libere. Fruct cu receptacul extern cărnos, ovat globulos. roşu. negru-
galben, făinos, coronat de caliciul persistent; carpelele transformate in sim-
buri tari, osoşi, unispermi.
1 a Frunzele ramurilor florifere simplu sau dublu serale, întregi sau numai
uşor lobate, în care caz nervurile se întind numai în virful lobilor.
Plante cultivate, cu spini mari ................................................................ 2
1 b Toate frunzele, chiar şi cele de pe ramurile florifere, pronunţat lobate
sau fidate. Nervurile se înlind atît în vîrful lobilor, cît şi în fundul
sinurilor............................................................................................................. 4
2 a Inflorescenţa 2—3-floră, îndesuită. Flori scurt peţiolate, dense
5. 0. grandiflora
2 b Inflorescenţa multifloră, adesea la x ă ....................................................... 3
3 a Peţioli lungi de 2—4 cm. Lobii frunzelor scurţi.......... 6. C. coccinea
3 b Peţioli scurţi, pînă la 1 cm. Frunze întregi, obovate, cuneate
7. C. Crus-galli
4Ta Fructe mari, de 1,5—2 cm în diametru, roşii-portocalii sau galbene
8. C. Azarolus
4 b Fructe de 0,8— 1,5 cm în diam., roşii sau n eg re.............................. 5
5 a Stile 5. Fructe negre sau purpurii. Pedicelii florilor şi caliciul lanaţi
sau tomentoşi ................................................................................................. 6
5 b Stile 1—2. Fructe roşii. Pedicelii florilor şi caliciul glabri sau dispers
păroşi.................................................................................................................. 7
6 a Frunze cu 3— 7 perechi de lobi, din nou lobaţi. Antere albe sau gal
bene. Fruct globulos, lucitor.................................................... 4. C. nigra
6 b Frunze cu 2—3 (5) perechi de lobi. Antere roşii. Fruct elipsoidal,
nelucitor................................................................................. 3. C. pentagyna
7 a Flori cu (1) 2 (3) stile. Fructe cu 2 (3) sîmburi. Frunze scurt şi obtuz
lobate. Sinurile nu pătrund pînă la 1/2 laminei___ 2. C. Oxyacantha
7b Flori cu 1 stil. Fructe cu 1 sîmbure. Frunze adînc lobate. Sinurile infe
rioare pătrund cel puţin pînă la 1/2 lam inei............... 1. C. monogyna
1. C. monogyna Jacq. FI. austr. III (1775) 50, tab. 292: Fl. l'.R.S.S.
IX (1939) 454—456, tab. 30, fig. 1. — Mespilus monogyna AII. Fl. pedem.
II (1785) 141. — Păducel, Gherghinar. — Egvmagvu galagonya. — Einsa-
miger Weissdorn. — EonpwuiHHK oaiiouocrnqiiLift.— Exs.: FRE nr. 2774.
— I c .: Pl. 39, fig. 1—7.
Arbust sau arbore pînă la 8 m. Lujeri tineri verzi-brunii pînă la brun-
roşietici, cu lenticele răzleţe, mici, glabri sau la început = păroşi; cei de 2
şi mai mulţi ani bruni-eenuşii, cu spini lungi pină la 1 cm, brun-roşeaţL
Muguri mici, ovat globuloşi, cu solzi bruni. Frunze variabile, lat ovate,
rombic ovate sau rombic obovate, la bază cuneate sau trunchiate, lungi
260 FLORA ll.P .R .
pînă la 7 cm, coriace, pe faţă lucioase, verzi, glabre, cel mult în tinereţe pe
nervuri răzleţ păroase, pe dos deschis verzi, păroase sau glabre, penat lobate
sau inegal sectate, cu 3—7 (9) lobi. Lobii pătrund cel puţin pînă la 1/2
laminei, numai spre vîrf neregulat simplu sau dublu seraţi, în rest cu mar
gini întregi; dinţii din vîrful lobilor mai mari, adesea glandulos acuţi. Peţioli
de 1—2 cm lungime, glabri sau păroşi, cu deosebire pe jghiabul de pe partea
superioară. Stipele subcordate, pînă la lanceolate, glabre, cu margini întregi
sau serate. Flori dispuse în corimbe erecte, multiflore. Pediceli şi receptacul
glabri sau păroşi. Sepale triunghiulare, rotunjite sau acute, glabre sau
păroase la interior, la fructificare patente sau reflecte. Petale de 5—6 mm
lungime, rotunde, foarte scurt unguiculate, albe, glabre. Stamine cca 20.
Stile 1, excepţional 2, la bază păroase, în rest ’glabre. Seminţe ovate, lungi
de 4 mm, deschis brune. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, poieni, tufişuri. însoţitor al stejăretelor şi
pădurilor de şleau. Vegetează din regiunea de stepă şi silvosţepă pînă in
regiunea montană, unde se urcă pe versanţii însoriţi pînă la 1400 m.
Răsp. în ţ a r ă : Foarte comun în toate regiunile.
♦
1 a Frunzele de pe aceleaşi ramuri sînt diferite; cele inferioare alungite, acute
sau obtuze, cu margini întregi, numai la vîrf dinţate, cele superioare obovate,
± trilobate, cu lobi ± seraţi; peţioli lungi pînă la 1,5 cm. Frunzele de pe lujerii
lungi rombic ovate
var. heterophylla (Fliigge). — C. heterophylla Fltigge Ann. Mus. Jiist. nat. XII
(1808) 423, tab. 38. — Reg. Craiova; Gura Văii (r. T. Severin).
1* b Frunzele de pe aceleaşi ramuri conforme...................................................................... 2
2 a Inflorescenţa glabră sau foarte slab păroasă. Receptacul glabru sau numai la bază
păros. Lobii frunzelor îndepărtaţi; unghiurile dintre lobi mari.............................. 3
2 b Inflorescenţă şi receptacul dens păroase, uneori chiar lanate. Sepale îngustate.
Fructe cilindrice sau slah prismatice, păroase. Lobii frunzelor acuţi, apropiaţi, cu
unghiuri mici, ascuţite, cu marginea fin serată.
var. calycina (Peterm.) — C. calycina Peterm. Anal. Pflzschluss. (1846) 135. —
C. rosaeformis Jka in OBZ XX (1870) 250'. — Reg. Cluj: Rodna. Reg. Hunedoara:
Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane; Timişoara în Păd. Casa Verde. Reg.
Craiova: Leamna (r. Craiova); Radovanu, Panaghia (r. Segarcea). Reg. Iaşi: Focuri
în Păd. La Tufe (r. Iaşi).
f. hirsuta (Schur). — C. hirsuta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 206.— Ic .:
Pl. 39, fig. 1 —2. — Lujerii tineri, peţiolii, frunzele, pedicelii şi laciniile caliciului pro
nunţat păroase, uneori chiar viloase. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin:
Oraşul Stalin. Reg. Craiova: Turnu Severin. Reg. Piteşti: Govora (r. R. Vîlcea).
Reg. Iaşi: Păd. Roşcani şi Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Burdujeni (r. Suceava).
f. Azarălla (Griseb.). — C. monogyna var. Azarella Griseb. Spicil. fl. Rum.
Bith. I (1843) 88. — Frunze obovate, cu lobi ± întregi, acuţi, pe faţă slab păroase,
uneori numai pe nervuri, în rest glabre, pe dos ± păroase, cu decsebire în unghiurile
nervurilor. — Reg. Timişoara: păduri la Plavişeviţa (r. Orşova).
ROSACUAR 201
f. polyacăntlia (Jan.). — C. polyacantha Jan. Elench. (1826). —C. monogyna E.

Azarella z. polyacantha (Jan) Hay. Prodr. fl. pen. Bale. I (1927) 756. — Frunze puţin
trilobate. Corimb cu 2—3 flori. — Reg. Iaşi; Şorogari (r. Iaşi).
3 a Frunze viu lucitoare, groase, pergamentoase............................................................. 4
3 b Frunze subţiri, neluoitoare sau foarte puţin lucitoare .............................................. o
4 a Frunze obovate, pînă la lat ovate, (3) 5—7-lobate, pergamenLoase, închis verzi,
aproape glabre sau pe nervuri, mai ales pe cea mediană, dispers păroase. Lujeri
lungi, pediceli şi receptacul glabri
var. splendens (Wend.). — C. splendens Wend. in C. Koch Dendr. I (1869) 159.—
Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, Niculiţel (r. Tulcea).
f. trifida (Wallr.). — Mespilus monog. (3. trifida Wallr. Sched. crit. I (1882)
221. — Frunze adesea £ mici, obovate, de obicei trilobate; fiecare lob din nou
5-lobat. — Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîng. de Pădure).
f. decussâta (Wallr.). — M. monogyna decussata Wallr. 1. c. — C. monogyna
f. schizophylla Beck Fl. XO (1892) 706. — Frunze 5—7-lobate; lobii înaintează
pînă Ja nervura mediană. — Reg. Craiova: Păd. Bucovăţ, Leamna (r. Craiova); Pa-
naghia (r. Segarcea). Reg. Iaşi: Iaşi pe Y. Nicolina.
4 b Frunze rotund ovate, lungi de 1,5—2,5 cm şi cca tot atît de late, la bază rotunjite
sau lat cuneate, pe faţă închis verzi, pe dos cenuşiu verzi, păroase, adesea 5-lobate;
lobii subrotunzi sau alungiţi, cu margini întregi, spre vîrf crenat seraţi. Fructe
iniei. Arboraş scund, cu spini tari, lungi de 2,5—3 cm.
var. brevispina (Kunze). — C. brevispina Kunze Flora XXIX (1846) 737. —
C. monogyna g. brevispina Dipp. Laubholzk. III (1892) 459. - Exs.: ^RE nr. 1266.
— Ic.: Pl. 39, fig. 7. — Reg. Timişoara: Băile Herculane în V. Prolaz (r. Orşova).
5 a Stile în întregime sau numai în partea inferioară răsucite şi atunci partea supe
rioară orizontală. Lujeri glabri. Frunze lat ovate, acute, adesea 5—9-penat lobate.
Inflorescenţa glabră sau numai spre vîrf puţin păroasă.
var. kyrtostyla (Fingerh.) Beck Anal. Hoffmus. Wien II (1887) 96. — C. Kyr-
tostyla Fingerh. in Linn. IV (1829) 372. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Păd.
Ciala (r. Pecica); Pîncota (r. Arad).
5 b Stile drepte sau puţin îndoite ............................................................’. ....................... 6
6 a Lujeri complet glabri. Frunze pe partea inferioară deschis verzi, glabre, cel mult
pe nervuri dispers păroase, numai în unghiurile dintre nervuri păroase. Pediceli,
receptacul şi sepale glabre. Fructe ovate, rar alungit ovate
var intermedia (Schur). — C. intermedia Schur Enum. Pl. Transs. [1866) 205. —
Ic.: Pl. 39, fig. 3, 3 a. — Reg. Cluj: Cluj: în V. Morii, Hajongard. Becaş, Idoia.
Reg. A ut. M .: Sovata.
Obs . Această plantă a fost descrisă în acelaşi an şi de Fuss (Fl. Transs. exc.
(1866) 211). Dat fiind că Schur a publicat-o şi în Sertum. pe care îl citează în
Enum. (pag. 205), numele acestuia are prioritate. Prin urmare, greşeşte atît A.
et G., cît şi Hegi, atunci cînd îl citează pe Fuss drept autorul acestei plante. Schur
afirmă că planta stă între C. monogyna şi C. Oxyacantka, părere foarte justă, deoarece
frunzele se aseamănă mult cii cele de la C. Oxyacantha.
6 b Lujeri tineri ± păroşi. Frunze ± tari. Pedicelii şi ovarul la bază păroşi
var. typica Beck Fl. XO (1892) 706. — Este varietatea cea mai comună.
f. genuina Posp. Fl. OsL. Kiistenl. II (1898) 226. — Spini lungi pînă la
1 cm. Frunze glabre pe dos, numai pe nervuri păroase. Fructe aproape glabre. —
Reg. Cluj: Cluj la Păd. Lomb. Reg. Baia M .: V. Lăpuşului intre Feteritea şi Maşca
(r. Lăpuş). Reg. Timişoara: Miniş (r. Lipova).
262 FLORA R.P.R .
f. trilobata Nyâr. ex Buia f. nova in Add. IV. pag. 887. — I c . : PJ. 39,
fig. 4. — Frunze mici, lungi de 2—3 cm, cuneate, toate 3-lobate, pînă la 3-partite. —
Reg. Aut. M .: Sovata.
f. dissâcta (Borkh.). — C. dissecta Borkh. in Roem. Arch. (1798) 86. —
Mespilus fissa Poir. in Lam. Encycl. IV, Suppl. (1817) 72. — Crataegus laciniata
Stev. in Bess. En. Volh. (1821) 28. — Laciniile frunzelor adînci, înaintează pînă la
nervura mediană. — Reg. Cluj: Cluj la « Szt. Pâlteto»şi « Csigadomb », Someşeni
(r. Cluj). Reg. Craiova: Vîrciorova în V. Bahnei, Schela Cladovei (r. T. Severin).
Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi).
f. coriâcea Podp. in Verh. ZBG Wien LII (1852) 649. — Frunze coriace,
glaucescente. Pediceli parţial păroşi. — Reg. Iaşi: Păd. Bran (r. Iaşi).
F o r m e de c u l t u r ă :
f. semperflorens Dipp. Laubholzk. III (1893) 459. — î nfloreşte din primăvară pînă
în toamnă.
f. eriocârpa (Hort.). — Mesp. ’monog. eriocarpa A. et G. Syn. VI, 2 (1906—1910)
30. — Fructe păroase, uneori chiar lînos păroase.
f. variegâta Dipp. 1. c. — Frunze pătate cu galben, rozee sau albe-cenuşii.
f. pendula Dipp. 1. c. — Ramuri ± pendule.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivat frecvent în parcuri şi grădini, ca plantă ornamentală,
inai ales în formele horticole arborescente. Utilizat în culturile forestiere de protecţie;
deaseincni pentru garduri vii. Fructele sînt comestibile, putînd fi folosite în amestec cu
alte fructe la prepararea inarmcladei. în medicina populară se foloseşte sub formă de
ceai contra arteriosclerozei şi hipertensiunii arteriale. Lemnul este tare, greu, rezistent
la frecare, se lustruieşte frumos, însă din cauza dimensiunilor reduse este folosit numai
în mică măsură. Este un bun combustibil. Păducelul joacă un rol important în păduri,
avind un frunziş care prin descompunere produce humus bun, favorabil dezvoltării
speciilor forestiere valoroase. în arboretele rărite, chiar pe solurile compacte, formează
tuferişuri întinse; la adăpostul acestor tuferişuri cu frunziş destul de rar, se pot instala
speciile forestiere preţioase, care pe măsură ce cresc, elimină cu uşurinţă păducelul.
Răsp. gen. : Europa, Africa de N, Asia.
2. C. Oxyacântha L. Sp. pl. ed. I (1753) 477; Fl. U.R.S.S. IX (1939)

437, 438. — Mespilus Oxyacanlha Cr. Stirp. austr. ed. II, 1 (1769) 8 2 .—
Păducel, Mărăcine. — Csere galagonya. — Gemeiner Weissdorn. — Bo.Hpu-
u i h i i k îcoJiiomiâ.— Exs.: FRE nr. 2776. — Ic.: Pl. 40, fig. 1, la, b.
Arbust sau arbore de 3—4 (12) m. Lujeri în tinereţe păroşi mai tîrziu
glabrescenţi, bruni, cu spini de 0,6— 1,5 cm lungime, la vîrf bruni, la bază
de culoare mai deschisă, cu lenticele răzleţe, mici. Muguri mici, ovat
globulosi. Frunze rotunde, romboidale, obovate pînă la ovate, lungi de
2.5—4 cm, late de 2—3,5 cm, la bază lat cuneate, pe faţă închis verzi, la
ineeput păroase pe nervuri, apoi glabre, pe dos deschis albăstrui-verzui,
P l a n ş a 40. - 1. Crataegus Oxyacantha L., ramură floriferă, la. ramură fructiferă,

lb. fruct mărit. - 2 . C. nigra W. et K, ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă. — 3.
C. pentaggna \\\ et K., ramură cu boboci, 3a. ramură fructiferă, 3b. fruct mărit.
P L A N ŞA 40
HOSACKAK 2(>5*
glabre, cel inult la' început pe nervuri păroase, 3 —5-lobate, cu lobii scurţi,
numai pînă la 1/2 laminei, obtuzi, îndreptaţi înainte, pe margini neregulat
seraţi- Peţioli de 8—15 mm lungime, glabri sau slab păroşi. Stipele ovate,
pină la liniar lanceolate, glabre, glandulos serate. Flori de 1.5—1,8 em în
diam., în corimbe multiflore, erecte, glabre; pediceli glabri, rar dispers păroşi.
Receptacul glabru. Sepale lat triunghiulare, acute sau obtuze, mult mai scurte
decît receptaculul, glabre sau păroase pejpartea internă, la fructificare persis
tente, erecte sau reflecte. Petale sferice, pînă la lat alungite, foarte scurt
unguiculate, lungi de 5—8 mm,[glabre. Stamine numeroase, de obicei 20.
Stile (1) 2 (3), glabre. Fructe ovate sau globuloase, de 8—15 mm în diam.,
roşii, rar galbene sau albe, cu 2 (3) sîmburi cu 2 adîncituri oblice, fără înveliş
crustos în jurul sîmburelui. Seminţe alungite, lungi pînă la 2 mm, turtite,
galbene-brunii. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Luminişuri de păduri, tufişuri, coaste însorite; însoţitor
al stejăretelor. Vegetează mai ales în regiunile de SE ale ţării.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Turda; Bistriţa; Sarmaş; Olpret (r. Dej); Cluj în
V. Pleoioa, Floreşti, Căpuşu Mic (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Miercurea Ciuc. «ML Ocsem »
(r. Ciuc); Reghin. Reg. StaUn: Mediaş; Sighişoara; Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara:
Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba); Deva. Reg. Oradea: Mocrea (r. Ineu); Hălmagiu, Nă-
dălbeşti, Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Ghioroc, între Cladova şi Şoimoş (r. Lipova);
Sînicolau Mare; Păd. Ciala (r. Pecica); Pîncota (r. Arad); Iersig lîngă Buziaş (r. Lugoj);
Timişoara la Casa Verde. Reg. Craiova: Leamna, Bucovăţ (r. Craiova); Perişoru (r.
Băileşti); Radovanu (r. Segaroea); Verbicioara (r. Pleniţa). Reg. Piteşti: R. Vîlcea, Olă-
neşti {r. R. Vîlcea); Slatina, Mierleşti, Corbu (r. Slatina). Reg. Bucureşti: Comana la V.
Hoţilor (r. Vidra); Lehliu. Reg. Constanţa: Babadag; Mrea Cocoş, Niculiţel (r. Tulcea).
Reg. Calaţi: Cosmeşti-Deal (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea. Vişan.
Ciurea (r. Iaşi).
var. vulgâris DC. Prodr. II (1825) 628. — C. Oxyacantha var. genuina Rouy ei
Cam. FI. Fr. VII (1901) 4. — Frunze rotunde, romboidale sau ovate. 3 — 5-lobate, cu lobii
obtuzi, îndreptaţi înainte pe margini neregulat seraţi. — Reprezintă tipul. Răspîndită în
localităţile indicate la specie.
var. integriîolia Wallr. Sohed. crit. (1822) 219. — C. Oxyac. var. obtusaia Ser. in
DC. Prodr. II (1825) 628. — Frunze obovate, la bază cuneat îngustate, întregi sau uşor
trilobate, cu lobi ovaţi, obtuzi, fin serate, cele mijlocii cu margini întregi. — Reg. Stalin:
Oraşul Stalin. — Reg. Timişoara: Păd. Ciala" (r. Pecie»); Pîncota (r. Arad).
f. glabrâtus Sanio Verh. BV Brandenb. XXXII (1890j 9 — C. Oxyac. var.
obtusiloba Schur Enum. pl. Transs. (1866) 205. — Lobii frunzelor ovali, inflorescenţa
glabru. — Reg. Stalin: Oraşul StaUn.
Obs . Se mai cultivă prin grădini f. plcna West., cu flori învoalte şi albe şi f. Paulii
Rehcl., cu flori învoalte, roşii.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Are aceleaşi utilizări ca C. monogyna. Lemnul alb, cu nuanţe
roşcate, rezistent, greu fizibil, se utilizează uneori în strungărie şi sculptură.
Răsp. ge n. : Europa centrală şi sudică.
266 FLORA R .P.R .
3. C. pentagyna W. et K. in Willd. Sp. pl. II (1799) 1006; FI. U.R.S.S.

IX (1939) 430, 432. — C. melanocarpa M. B. FI. taur.-cauc. I (1808) 384. —
C. Olivieriana Dum. Cours Bot. Cultiv. II, ed. V (1811) 454. — C. atrofusca
Stev. in Fisch. et Mey. Bull. Soc. nat. Mosc. (1839) 366. — Mespilus penta
gyna Koch Dendr. I (1869) 154.— E x s.: FRE nr. 1265. — Ic.: Pl. 40, fig.
3, 3a, b.
Arbust sau arbore pînă la 5 m. Lujeri tineri pubescenţi. Frunze ovate,
rombic ovate, pînă la obovate, la bază brusc îngustate sau trunchiate,
lungi de 2—6 cm, cca tot atît de late, cu 2—3 (5) perechi de lobi neregulat
seraţi, perechea inferioară pătrunzînd pînă la nervura mediană, pe faţă
glabre sau dispers păroase, pe dos în tinereţe puternic păroase, mai tîrziu
± glabrescente sau păroase numai pe nervuri. Peţioli pînă la 3 cm lungime.
Flori de 1,2— 1,5 cm in diam., dispuse în corimbe multiflore, erecte, laxe.
Pediceli lanat tomentoşi. Sepale foarte scurte, îndoite la vîrf, lanat tomen-
toase. Petale albe. Antere roşii. Cârpele la vîrf tomentoase. Stile 5. Fruct
elipsoidal rotund, de 1— 1,5 cm în diam., negru purpuriu, nelucitor, cu 5
sîmburi. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Păduri, margini de păduri, tufişuri, poieni, grohotişuri,
coaste însorite, în părţile sudice ale ţării, diseminat în stejărete.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Baziaş, Moldova Nouă (r. Moldova Nouă);
Plavişeviţa, V. Dunărei la Cazane, Ogradena, Sviniţa, Băile Herculane pe Dl. Prolaz (r.
Orşova); Oraviţa, Socolari la Cetatea Beiului (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Turnu Severin,
Cerneţi, Vîrciorova pe V. Bahnei, Marga, Baloteşti (r. T. Severin); Craiova; Perişoru
(r. Băileşti); Verbicioara (r. Pleniţa). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra); Pcriş (r.
Snagov); Brăneşti, Cernica (r. Brăneşti); Lehliu. Reg. Constanţa: Babadag pe Dl. Chiurum-
Tarla (r. Istria); Nifon, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Diocheţi
(r. Panciu).
R ă s p . g e n. : Europa de S, Crimeea, Asia Mică, Persia.
4. C. nigra W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 62, tab. 61. — Mespilus nigra
Willd. Enum. Hort. Berol. (1809) 524. — Cralaegus melanocarpa var. poly-
phylla Lge. Rcv. (1897) 57. — Ic.: Pl. 40, fig. 2, 2a.
Arbust pînă la 6 m. Lujeri în tinereţe alb tomentoşi, mai tîrziu glabres-
cenţi, brunii, cu spini lungi pînă la 1 cm. Frunze ovate sau triunghiular ovate,
lungi de 3—9 cm şi late de 3—5,5 cm, la bază trunchiate sau brusc îngus
tate, cu 3—7 perechi de lobi acuţi şi din nou lobaţi, neregulat seraţi, cu sinu-
riie nedepăşind 1/2 din lăţimea laminei, pe faţă dispers, pe dos dens şi
alb lanate. Peţioli lungi de 1—2 cm, viloşi. Inflorescenţa 10—14-floră, adesea
desfăcută în 3, dens alb tomentoasă, cu flori de 1,5 cm în diametru. Sepale
P l a n ş a 41. — 1. Padus Laurocerasus L. — 2. Crataegus grandiflora (Sm.) C. Koch

— 3. C. Azarolus L — 4. Q. Crus-galli L., ramura fructiferă, 4a. ramură floriferă. — 5.
C. coccinea L.
PLA N ŞA 41
l'.OSACEAE 260
cel puţin de jumătatea receptaculului, retuze sau acute, împreună cu pedi-

celii vilos păroase. Petale albe sau rozee. Stamine cu antere albe sau galbene.
Cârpele la vîrf de tot glabre. Stile 5, unite la bază. Fruct globulos, de 1 cm
in diam., negru, lucitor, cărnos, cu 5 sîmburi. - - V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste însorite, în regiunile calde, sudice, ale ţării.
Rară.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Hunedoara,: Hunedoara; Deva. Reg. Timişoara: in Defileul
Dunării, cu deosebire pe insule. Reg. Craiova: Vîrciorova în V. Bahnei spre Gura Cero-
văţului şi Iloviţa, între Vîrciorova şi Gura Văii (r. Turnu Severin). Reg. Bucureşti: Comana
(r. Vidra).
R ă s p . g e n . : Europa de SE.
5. -X- C. grandfflora (Sm.) Koch Verh. VB Gart. NR I (1853) 227. — Mes

pilus grandiflora Sm. Exot. Bot. I (1804) 38. — M. lobata Poir. Encycl. meth.
Suppl. IV (1816) 71. — Ic.: Pl. 41, fig. 2.
Arbust pînă la 5 m, cu ramuri erecte. Lujeri la început păroşi, mai tîrziu
glabrescenţi, bruni roşietici pînă la cenuşii deschis. Frunze simple, eliptice,
acute, neregulat simplu sau dublu crenat serate, cele de pe ramurile lungi
adesea lobate, lungi de 3—7,5 cm, late de 1,5—4,5 cm. Peţioli lipsiţi de glande.
Flori scurt peţiolate, dispuse cite 2—3, îndesuite. Sepale cca de lungimea
receptaculului păros, cu margini întregi sau puţin glandulos serate, la fructi
ficare reflecte. Stamine 14—30. Cârpele la vîrf păroase. Fructe ovate, pînă
Ia 1,2 cm în diametru, brunii, la vîrf cu 2—3 stile persistente şi distanţate. —
V—VI.
Cultivat ca arbust ornamental prin parcuri şi grădini publice.
R ă s p. g e n . : Asia, America. Originar din Caucaz.
6. -X- C. coccinea L. Sp. pl. ed. I (1753) 476. — Mespilus c o cc in ea Mill.

Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4 . — Ic.: Pl. 41, fig. 5.
Arbust pînă la 4 (9) m. Lujeri glabri, la început verzi, mai tîrziu bruni -
cenusii, cu spini brun castanii, lungi de 3—5 cm. Frunze lat ovate, subro-
tunde pînă la rombice, acute, la bază rotunjite sau cordate. lungi de 3—5 cm,
6— 10-lobate, cu lobii mici, scurţi, pronunţat acuţi, dublu acut glandulos
dinţaţi, pe faţa superioară scurt alipit păroase, pe cea inferioară adesea gla-
brescente sau aproape glabre. Peţioli cu glande mari. negre, de 2—4 cm
lungime. Inflorescenţă 7— 10-floră, cu pediceli păroşi. Receptacul păros.
Sepale triunghiular lanceolate, de lungimea receptaculului, rar mai lungi
sau mai scurte, de cca 2 ori mai lungi decît axa florală, pe margini glandu-
loase, la fructificare rămîn erecte. Stamine adesea 10. Fruct roşu. — V.
Cultivat prin parcuri şi grădini, uneori sălbăticit.
Răsp. gen.: America de N.
270 FLORA R .P.R .
7. -X- C. Crus-galli L. Sp. pl. ed. I (1753) 476. — C. lucida Mill. Gard.
Dict. ed. VIII (1768) nr. 5. — C. Watsoniana Steud. Nomencl. ed. I (1840)
434. — Mespilus Crus-galli Duroi Harbk. Baumz. I (1771) 193. — Ic.: Pl.
41, fig. 4, 4a.
Arbust de 3—6 (10) m. Ramuri erecte sau i orizontale, glabre, la început
verzi-brunii, mai tîrziu brunii, lucitoare, cu spini drepţi, lungi de 3—6 cm.
Frunze întregi, obovat cuneate, foarte scurt peţiolate, cu peţioli pînă 1 cm
lungime, acute sau obtuze, la bază cuneate, serate, cele de pe lujerii lungi
adesea dublu serate, pieloase, tari, pe faţă închis verzi, lucitoare, pe dos
mai deschis verzi. Inflorescenţă glabră, 10 sau multifloră, rar cu puţine flori.
Sepale ± de 2 ori mai lungi decît receptaculul. Stamine 8— 16. Stile 1—2r
rar 3. Fruct ± globulos, de 8— 10 mm in diametru. — V—VI.
Cultivat prin grădini şi parcuri.
Răsp. g e n . : America de X. în Europa cultivat şi sălbăticit.
8. -X- C. AzarolusL. Sp."pl. ed. I (1753) 477. — Azarolus crataegoides Borkh.

Forstbot. II (1803) 1253. — Mespilus Aronia Wills. Enum. hort. Berol.
Suppl. (1813) 35. — M. Azarolus AU. FI. pedcm. II (1785) 141.— Ic.: Pl.
41, fig. 3.
Arbust înalt pînă la 8 m. Lujeri la început tomentoşi, mai tîrziu gla-
brescenţi, brunii, cu spini numeroşi, tari, peste 10 mm lungime, mai rar nespi-
noşi. Frunze obovate, cuneate, lungi de 3—7 cm şi cca tot alît de late, 3—5-
lobate, cu lobii cu margini întregi sau spre vîrf seraţi, pe faţă glabre, luci
toare, pe dos la început păroase cu deosebire pe nervuri, mai tîrziu glabres-
cente. Peţioli lungi de 5— 13 mm, tomentoşi. Stipele ovat lanceolate, păroase.
Inflorescenţa multifloră, rar paucifloră, dens toinentoasă. Sepale lat triun
ghiulare, acute, mai scurte decît receptaculul, pe faţă glabre, pe dos păroase.
Petale subrotunde. Stamine puţin mai lungi decît receptaculul. Stile 2—3.
Fruct globulos pînă la piriform, de 1,5—2 cm diametru, roşu portocaliu sau
galben. — VI.
Cultivat prin parcuri şi grădini.
R ă s p . g e n . : Europa de S. Asia pînă în Turchestan, Africa de X.
X C. Oxyacantha x monogyna Lasch BZ XV (1857) et in Linn. V (1830)

513. — Mespilus monogyna x Oxyacantha Focke în Hallier Wohlf. Koch
Syn. I (1892) 859. — Exs.: FRE nr. 2774.
Arbust pînă la 5 m. Frunze obovate, rotund ovate sau lat ovate, acute
sau obtuziuscule, la bază cuneate sau rotunjite, 2—7-lobate, glabre sau
păroase. Lobii de mărime variabilă, acuţi sau obtuzi. Flori cu (1) 2 stile.
S t a ţ i u n e a . In aceleaşi locuri ca şi părinţii.
ROSACEAE 271
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: V. Tîrnavei Mici aproape de Zetea (r. Odorhei).

Reg. Timişoara: Păd. Ciala (r. Pecica); Timişoara la Casa Verde, Păd. Moşniţa
(r. Timişoara). Reg. Constanţa: Mamaia (r. Medgidia).
Ob s . Aici aparţine şi var. intermixta (Wenzig) Beck FI. NO II (1892) 700. — Flori
aproape totdeauna cu 1 stil.
Genul 221. M E S P I L U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 144], ed. V (1754) 214. — M o ş m o n .

M. germanica L. Sp. pl. ed. I (1753) 478; FI. U.R.S.S. IX (1939)414—

416, tab. 27, fig. 5. — M. mlgaris Rchb. FI. Germ. exc. (1832) 630. — Cra-
taegus Mespilus Yessen Deutsche Exc. FI. (1879) 395. — Moşmon. — Năs-
polya. — Echte Mispel. — MyiiţMyaa repAiaHcnan.— Ic,: Pl. 42, fig. 2, 2a.
Arbust sau arbore de 1,5—3 m (în cultură pînă la 6 in). Lujeri tineri des
chis bruniu tomentoşi, dc obicei spinoşi (la . plantele cultivate nespinoşi).
Frunze alterne, scurt peţiolate, eliptice, alungit eliptice pînă la alungit lanceo-
late, mai rar ovate, sau obovate, lungi de (4) 8 (12) cm, late de (2,5) 4
(5) cm, scurt acuminate, mai rar trunchiate, la bază îngustate sau ± rotunjite,
pe margini întregi, sau numai spre vîrf fin dinţate, cu dinţii glanduloşi la
vîrf, pe faţă verzi întunecate, slab pubescente, cu deosebire în lungul nervu
rilor, sau glabrescente, pe dos cenuşiu brune, bogat păroase mai mult pe
nervuri. Stipele lat obovate, rotunjite, la vîrf mucronate, pe margini glan
dulos păroase, în parte cu glande sesile. Flori aproape sesile, solitare, de
3— 4 cm în diam., dispuse terminal pe brachiblaste, la bază cu bractee gal-
benă-verzuie. Receptacul tomentos. Sepale 5, mai lungi decît petalele, acut
triunghiulare, liniar lanceolate, lungi pînă la 16 mm, pe ambele fete tomen-
toase, pe margini glanduloasc, persistente. Petale 5, albe. lungi pinâ la
12 mm, rotunjite, lat obovate, scurt unguiculate, în partea superioară uşor
crenate. Stamine 20—40, adesea puţin mai scurte decît petalele; antere
roşii. Cârpele (4) 5, unite, la maturitate osoase, cu loie manosperme. Stile
4— 5, libere sau unite pînă la mijloc. Fructe cu receptacul extern cărnos,
globuloase, turtite, piriforme, obcoj^jce, de 2—3 cm în diam., la vîrf cu
apertură cupuUformă~foarte măre. sepale persistente, erecte, ± păroase, la
maturitate brunii sau verzi brunii, tari. — V— VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, stîncării, tufişuri, păduri de foioase, din
etajul inferior pînă în cel montan.
R ă s p . în ţ a r ă : Cultivat şi subspontan de ex. in următoarele localităţi: Reg.
Hunedoara: Deva; Hunedoara. Reg. Craiova: Craiova: Cerneţi (r. Turnu Sevenn).
’ } Din grecesul mesos = mijloc, şi spilos = piatră, deoarece fructul are sămînţă
fierte dură itare»: nume intilnit la Plinius.
-9 7 2 FLORA R.P.R.
Reg. Piteşti: I.eordeni (r. Topoloveni); Piteşti. Reg. Ploeşti: Urlaţi (r. Cricov). Reg. Taşi:
Iaşi; împrejurimile oraşului Huşi.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivat în regiunile mai sudice datorită fructelor sale
gustoase (moşmoane), care devin comestibile numai după o păstrare mai îndelungată,
de obicei la sfîrşitul iernii, cînd sînt făinoase şi acrişoare. Lemnul este tare, mult preţuit
de tîinplari şi strungari.
R ă s p . ge n. : Europa centrală şi sudică, Crimeea, Caucaz, Asia Mică Persia.
Genul 222. A M E L A N C I I I E R, *) Medik.

Phil. bot. I (1789) 135.
Caracterele genului identice cu acelea ale speciei.
A. ovâlis Medik. Gesch. Bot. (1793) 79. — A. rotundifolia (Lam.) Dum.

Cours Bot. cult. ed. II (1811) 459; FI. U.R.S.S. IX (1939) 408, 409, tab. 27,
fig. 4. — Mespilus Amelanchier L. Sp. pl. ed. I (1753) 478. — Sorbus Amc-
lanchier Cr. Stirp. austr. II (1763) 53. — Pirus Amelanchier L. fii. Suppl.
(1781) 256.— Aroma rotundifolia Pers. Svn. II (1807) 39. — Ic.: Pl. 27,
fig. 2, 2a.
Arbust înalt de 1—3 m. Lujeri nespinoşi, la început dispers păroşi, mai
tîrziu glabrescenţi, bruni, bruni-cenuşii. Muguri scurţi, ovali, groşi, tomentoşi.
Frunze alterne, simple, întregi, ovate, rotund ovate, lungi de 2—5 cm, late
de 2—3,5 cm, la bază slab cordate sau rotunjite şi retuze, la vîrf adesea rotun
jite, uşor mucronate, pe margini aproape pînă la bază fin serat crenate, pe
faţă închis verzi, glabrescente, pe dos la început tomentoase, verzi-gălbui,
mai tîrziu glabrescente, deschis cenuşii. Stipele liniare, păroase, cad de tim
puriu. Inflorescenţe racemoase, spiciforme, situate terminal pe brahiblaste,
3—6-flore. Bractci caduce de timpuriu. Flori alb tomentoase, dispuse în raceme
scurte, se dezvoltă înainte de apariţia frunzelor. Receptacul alb tomentos.
Sepale 5, alungit triunghiulare, lungi pînă la 3 mm, persistente pe fruct,
glabrescente sau dispers păroase. Petale 5, albe, alungite, lanceolate, îngust
obovate sau cuneat lanceolate, la vîrf rotunjite şi + roşietice. Stamine
(10) 20. Gineceu (2) 5-carpelar, 2—5-locular. Stile (2) 5, libere, situate pe
marginea superioară a inelului glandulos (disc). Fruct cu receptacul extern
■‘ărnos, suculent, globulos, pînă la 10 mm în diametru, negru-albăstriu, bru
mat. _ IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Crăpături de sttnci, coaste pietroase, însorite, defileuri,
grohotişuri, tufişuri, păduri, de obicei între 1600—2000 m.
* D<? la grecescul melea = măr, şi agkein = a lega împreună, a strînge de gîl, din
cauza gustului acru al fructului.
P l a n ş a 42. — 1. Prunus spinosa I.., ramură florifera, la. ramură fructiferă.—

2. Me^pUus germanica L., 2a. fruct. r
PL A N ŞA 42
M
ROSACEAE 275
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Cluj: Mţii Apuseni. Reg. Aut. M .: Mt. «Ocsem» (r. Ciuc).
R eg. Stalin: Oraşul Stalin. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Caprei, Piatra
Geţii (r. Alba); Mţii Retezatului. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău.
Răsp. g e n. : Europa centrală şi sudică, Crimeea, Caucaz, Asia Mică, Africa de X .
Subfam. R o s o i d e a e Focke
in Engl. et'Prantl Nat, Pflzfam. III (1888) 3, 12, 27
Arbuşti, rar arbori sau plante ierbacei perene sau anuale. Frunze cu
stipele. Flori 4—5-mere, cu caliciu extern. Stile situate lateral sau la baza
ovarului. Fructele adesea închise in interiorul receptaculului.
Genul K E R R I A * ) DC.
in Trans. Linn. Soc. XII (1816) 156
K. japonica (L.) DC. l.c .; FI. U.R.S.S. X (1941) 4. — Riibus japonicus

L. Mant. II (1771) 245. — Corchorus japonicus Thunb. FI. Jap. (1784) 227. —
I e .: Pl. 11, fig. 4.
Arbust înalt de 1,5 (3) m. Tulpini la bază ± tîrîtoare, în rest erecte. Lujeri
verzi, striaţi. Frunze alterne, ovat alungite, lung acuminate, dublu serate,
lungi de 2—5 cm, pe faţă viu verzi, glabre, pe dos palid verzi, slab pubes-
eente. Peţioli lungi de 5— 15 mm. Stipele mici. Flori hermafrodite, i soli
tare, de 3—4,5 cm în diametru, dispuse terminal pe brahiblaste. Receptacul
umflat sau urceolat, neted, fără ghimpi. Sepale 5, cu margini întregi, dis
puse pe un rînd. Petale 5, rotund obovate pînă la eliptice, uşor unguiculate,
galbene. Stamine numeroase. Cârpele (4) 5 (6). Fruct apocarp. cu nucule
închis brune sau negricioase. — V—VI.
Cultivat prin parcuri şi grădini ca arbust florifer ornamental.
Obs . : Se cunosc formele de cultură: f. pleniilora Witte, cu flori bătute şi f. picta
Sieb. cu marginile frunzelor albicioase.
Răsp. ge n. : China.
Genul R H O D O T Y P U S * * ) Sieb. et Zuec.

FI. Jap. (1835) 187, tab. 99
-r R. kerrioides Sieb. et Zucc. l.c . — Ic.: Pl. 25. fig. 1, la.
După numele botanistului John Bellenden Ker, zis Gawler. din Ceylon (m. 1814).
De la grecescul rhodon = trandafir, şi typos = înfăţişare, deoarece planta are
fructe asemănătoare cu fructele trandafirului.
276 FLORA R .P.R .
Arbust de 2 (3) m. Tulpină ramificată, cu coroana lată. Ramuri de

culoare închisă. Frunze opuse, ovat alungite sau ovate pînă la alungite,
acuminato, la bază rotunjite, pe margini neregulat acut dublu serate, pe
faţă giabre, pe dos în tinereţe sericeu păroase, lungi de 4—8 cm. Peţioli
lungi de 3—5 cm. Stipele mici, evidente. Flori de obicei solitare, terminale,
de 3—5 cm în diametru. Caliciu dublu, alcătuit din 4 sepale interne, ovate,
serate, persistente şi 4 sepale externe, mici, mai înguste, bracteiforme,
lanceolate. Petale 4, subrotunde, scurt unguiculate, albe. Staminc numeroase.
Cârpele (2) 4 (6). Fructe uscate, globuloase sau elipsoidale, lungi pînă la
8 mm, negre, lucitoare. — V— VI.
Cultivat prin parcuri şi grădini ca arbust ornamental.
Răsp. g e n. : Japonia, China. Jn Europa cultivat şi rar sălbăticit.
Genul 223. R U B U S *) L.**)

Gen. pi. [ed. 1 (1737) 146], ed. V (1754) 218; Focke Syn. Rub. (1877); H.
Sudre Rub. Fur. (1908— 1913). — Rugi, Mure, Zmeură. —• Szcder, Mâlna.—
Brombeere, Himbeere, Kratzbeere. — Mamuia n EîKesiiKa.
Arbuşti cu tulpini bi- sau multianuale, mai rar plante subfrutescente
sau ierbacei, anuale. Tulpini erecte sau arcuit aplecate în jos, uneorijftpre
toamnă cu vîrful înfipt în părnînt şi înrădăcinat sau repente, de obiceyprim-
poase (aculeate), uneori eu peri setacei, cu glande stipitate sau giabre.JFrunze
de regulă digitat sau pedat compuse, mai rar penat compuse sau simple şi
lobate, peţiolate, stipelate, giabre, păroase sau tomentoase, de obicei cu
ghimpi pe nervura dorsală şi pe peţioli. Flori hermafrodite, rar monoice sau
dioice prin avortarea părţilor florale, albe, rozee sau roşii, de obicei în inflo
rescenţe cu puţine sau multe flori, cu aspect de racem simplu sau compus,
sau paniculă, foarte rar solitare şi terminale ***). Corola cu 5 petale de forme
şi mărimi diferite, rareori lipsesc. Jieceptacul plan sau concav dilatat, de
obicei alungit convex. Stamine numeroase,—aşezate în mai multe cercuri,
fixate de marginea receptaculului, uneori mai lungi decît stilele (androdinaine),
mai scurte (ginodiname), sau egale cu acestea (isandrogine). Cârpele mKfie-
*) Rubus este numele vechi, latinesc al murelor şi zmeurei.

**) Prelucrai de Acad. E. I. N y â r â d y.
***) Inflorescenţa speciilor de Rubus, deşi se prezintă ca un racem sau paniculă,
totuşi nu constituie un racem sau o paniculă veritabilă. în realitate, aceste inflorescenţe
sint cimoase. Astfel, inflorescenţa în ansamblu reprezintă un pleiohaziu, iar ramurile
inflorescenţei {ale pleiohazului) ’cîte un dihaziu (rar pleiohaziu) sau ambele în amestec
Pl. »'«2. fig. 1; PI. 83, fig. 1; PI. 87, fig. 2; Pl. 9 2 ,'fig. 1). Aceasta, deoarece atîl axa
inii .-rescenţci cit şi toate ramurile ei se termină cu o floare, care se deschide înaintea
tuturor celorlalte de sub ea (ordinea bazipetală), pe cînd la racemele şi paniculele veritabile,
inXkrir-a are loc de jos în sus (ordinea acropetală).
Dihaziile sau pleiohaziile laterale ale inflorescenţei de multe ori se reduc la două
»PL 61. fig. 1) sau la cîte o singură floare (Pl. 44, fig. 1; Pl. 45, fig. 1, Pl. 110, fig. 2),
astfel că inflorescenţa ia aspectul unui racem, însă cu o floare terminală înflorită mai
intth singurul indiciu că provine dintr-un dihaziu.
Pentru a înlesni determinările, în monografiile de Rubus nu se repetă descrierea
descendenţei inflorescenţelor, ci se descriu ca racemoase sau paniculatc, aşa cum se prezintă
la prima vedere.
ROS ACE AF. 277
roase, libere (giimcen apocaippic). rareori numai 1—6. aşezate pe receptaculul

convex, cu cîte 2 ovule, dinţêcare^jumal^^ Stil^ filiform^ aşezat
aproape d e vîrful ovaniluL cu j lîgmat simpluJVuctâp^ eom pusBln
drupeoîr^îbere, zemoase, aşezat^^peêceirt^m, căzînd împreună cu recep
taculul sau (la zmeură) fără acesta.
Speciile de Rubus sînt răspindite aproape pretutindeni pe glob, numărul lor întrecînd
3000. Ele sînt foarte variate şi adesea cu greu pot fi delimitate din punct de vedere
sistematic.
Pe frunzele de Rubus adesea se poate observa o parazitate albă, anormală, foarte
densă (ca peria), datorită atacului unei insecte, numită Eriophyes gibbosus Xal. De
asemenea dosul frunzelor prezintă adesea multe pete galben-roşcate, datorită ciupercii
Pkragmidium Rubi (Pers.) Wint., sau pete negre, datorită ciupercii Phragmidium violaceiun
(Schultz) Wint.
Determinarea subgen urilor

1 a Tulpină fără ghimpi. Frunze simple, lobate. Flori mari, cu receptacul
lat şi p la n ................................................................ Subg. A n o p l o b a t u s
1 b Tulpină cu ghimpi (la zmeură adesea numai lăstarii cu ghimpi). Frunze
trifoliate, digitate sau penaticom puse........................................................ 2
2 a Tulpină scundă, ierboasă. Frunze trifoliate. Endocarp (sîmbure) scle-
rificat, neted sau ± foveolat ................................... Subg. C y 1 a c l i s
2 b Tulpină ± lemnoasă, de 2 — mai mulţi ani. Endocarp (sîmbure) pro
nunţat foveolat rugos. Frunze digitate, penate, rar şi trifoliate___ 3
3 a Fruct matur roşu, se desprinde de receptaculul conic, rămînînd gol la
interior. Frunze penat compuse, rareori şi trifoliate
Subg. I d a e o b a t u s
3 b Fruct matur negru, se desprinde împreună cu receptaculul, care formează
miezul fructului. Frunze digitate, rar şi trifoliate.. Subg. E u b a t u s
S u b g e n u l ANOPLOBATUS Focke in NV Bremen IV (1874) 143.

Caractere identice cu cele ale speciei următoare.
1. R. odorâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 494. — Rubacer odoratnm Rydb.

in Bull. Torr. Bot. Klub X X X (1903) 274, sec, FI. U.R.S.S. X (1941) 5 .—
Ic.: Pl. 43, fig. 1.
ţ>. Tulpini erecte, fără ghimpi, netede, cilindrice, eu ritidom ce se des
prinde in lame membranoase neregulate. Frunze mari. simple, peţiolate,
5-lobale, cordate la bază, verzi pe ambele feţe, A păroase. Părţile tulpinale
tinere, peţiolul, pedunculul şi caliciul acoperite cu peri deşi. glanduloşi, roşii.
Flori mari, pînă la 4 cm în diam., plan întinse, în corimbe. Caliciu 5-divizat,
cu laoinii filiforme. Petale 5, mari, rotunde, de un roşu viu. Receptacul plan,
purtînd staminele şi stigmatele. La noi fructifică rar. — V I — VIT.
Arbust ornamental, cultivat în diferite regiuni din ţară. rareori sălbăticit.
K ă s p. ge n. : America de N.
278 FLORA R.P.R .
S u b g e n u l CYLĂGTIS (Raf.) Focke in 1. c. 142. — Cylactis Raf. in Am. Journ.

sc. I (1819) 377, pro gen.
Plante ierbacei, perene. Receptacul concav, pe margine cu stamine avînd filamente
subulale. Fructe puţine (1—6), lax unite. Endocarp (sîmbure) neted sau rugos.
2. R. saxâtilis L. Sp. pl. ed. I (1753) 494; FI. U.R.S.S. X (1941) 14. — Ic.:
Pl. 43, fig. 2; Sud. Rub. Eur. (1908— 1913) pl. 213, fig. 1—5.
Rizom ramificat, lemnos, brun închis, din vîrful căruia pornesc una sau
mai multe tulpini ierbacei, înalte de 10—25 cm, la bază cu 1—3 perechi de
scvame ierbacei, brunii. Tulpina erectă, fără ghimpi, simplă, rareori rami
ficată, ± păroasă, cu 2—4 frunze, toamna se înrădăcinează cu vîrful. Rizomul
mai emite adesea tulpini arcuit ascendente sau tîrîtoare în forma de stoloni,
lungi de 30—60 (100) cm, cu frunze descrescente spre vîrful tulpinii. Frunze
trifoliate, mai rar cele supreme simple, peţiolate, cu 2 stipele verzi, aproape
ovate sau ± lanceolate; stipelele tulpinilor stoloniforme sînt mai înguste,
liniar lanceolate. Foliola terminală peţiolată, obovală sau romboidală, cele
laterale aproape sesile, de obicei asimetrice, oblic ovate, uneori aproape rotunde,
toate dur, inciz şi imperfect dublu serate, verzi pe ambele feţe, ± păroase
sau glabrescente. Flori hermafrodite, pedicelate, de obicei cîte 5—10 la vîrful
tulpinii în inflorescenţă corimboasă, mai rar cîte 1—2, lung pedicelate, in
axila frunzelor inferioare. Sepale îngust triunghiulare, acute. Petale albe,
înguste, alungii oblanccolatc, erecte, puţin exserte din caliciu. Filamente
subulate, erecte, mai lungi decît stilele. Fruct roşu, cu puţine drupeole (1—6),
slab unite. Endocarp (sîmbure) ± reniform, lung de 4—5 mm, cu suprafaţa
reticulat rugoasă. — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste păduroase, stîncoase, cu tuferişuri, în locuri
umede, mai ales pe soluri calcaroase, din regiunile montane superioare şi
subalpine.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş; Mţii Trăscăului, Mţii
Gilăului pe Scăriţa şi Piatra Vulturesc deasupra comunei Runc (r. Turda). Reg. Aut. M .:
Bilbor pe Obcina, Borsec (r. Topliţa); Mţii Harghita; Mţii Giurgcului: Mt. «Ocsem»,
Ilăghimaşu Mare 1600 m (r. Giuc); Lueta pe V. Nadăşul Sec (r. Odorhei); Turia pe Mt.
« Budos» (r. Tg. Săcueso); Mt. Vid (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Mt. Giucaşu, Mt. Tesla,
Mt. Postăvaru, Predeal (r. Codlea); Mţii Făgăraşului: Arpaşu, Negoiu. Reg. Ploeşti: Mţii
Bucegi în V. Cerbului, Coştila, V. Albă. Reg. Bacău: Tulgheş la Pietrele Roşii, Mt.
Ceahlău la Şea (r. Ceahlău); Cheile Bicazului (r. Piatra Neamţ). Reg. Suceava: Mt.
Suhardu Mic, V. Bărnărelului la Capu Rîului, Cîrlibaba, V. Ţibăului (r. Vatra Dornei);
Mt. Eva 1000 m, Cîmpulung, Breaza, Mt. Rarău (r. Cîmpulung); Suliţa Tîrg pe Mt.
Cocoş (r. Botoşani).
R ă s p. ge n. : Europa, Urali, Siberia.
P l a n ş a 43. — 1. Rubus odoratus L. — 2. R. saxatilis L. — 3. R. idaeus L., 3a. frunză

de lăstar, 3b. porţiune de lăstar spinos setos.
PL A N ŞA 43
ROSACE.VE 281
S u b g e n u l IDAEOBATUS Focke in NV Bremen IV (1874) 143.

Arbuşti cu sau fără ghimpi şi cu tulpini bisanuale. Lăstarii de obicei fructifică numai
in anul al doilea, apoi pier. Frunze penate sau rar ternate. Inflorescenţă dihazial race-
moasă. Flori cu corolă şi stamine erecte. Drupeolele roşii, rar galbene sau albe, la
maturitate se desprind de pe receptaculul conic.
3. R. idaeus L. Sp. pl. ed. I (1753) 492. — Zmeură. — Mâlna. — Him-

beere. — MaJiHHa oGBiKHOBeHHan. — E x s.: FRE nr. 2227. — I c .: Pl. 43,
fig. 3, 3 a .; Sudre 1. c. tab. 212.
Arbust tuf os, cu lăstari tîrîtori. Tulpini erecte, arcuite spre vîrf, înalte-
de 1—2,5 m, cilindrice, verzi brumate, simple sau ramificate, cu ghimpi deşi
adesea numai în partea inferioară, iar spre vîrf (şi mai ales pe ramuri) fără
ghimpi, trăiesc 2 ani. Ghimpii drepţi, aciculari, lungi de 1—7 mm. Frunzele
lăstarilor sterili penate, compuse din 3, mai rar din 7 foliole, cele de pe ramurile
florifere ternate. Stipelele mici, liniare. Pcţiol cilindric sau slab canaliculatr
glabru sau cu ghimpi. Foliole ovate, cea terminală peţioîală, cele laterale
sesile, inegal şi adesea adînc inciz serate, cu dinţi mucronaţi, pe faţă viu
verzi, giabre, pe dos albe ca zăpada, uneori la umbră numai surii, cu ner-
vaţiune proeminentă. Inflorescenţe pauciflore, apar la capătul ramurilor
tulpinii din anul trecut, precum şi în subţioara frunzelor (la plantele cultivate
adesea apar şi la vîrful lujerilor anuali); pedicelii lungi, tomentoşi, glabri
sau fin ghiinpoşi, nutanţi. Caliciu orizontal extins, cu sepale triunghiulare,
lung atenuate într-un mucron moale. Sepale aşezate la marginea recepta
culului plan, la exterior verzi sau suriu verzi, cu marginea albă. Petale albe,
înguste, oblanceolate, puţin spatulate, la vîrf rotunjite, erecte, nu mai lungi
decît sepalele. Stamine erecte, puţin mai scurte decît stilele. Gineceul încon
jurat de un inel circular liber, care secretă nectar. Fruct apocarp, nematur
alb suriu tomentos, matur roşu, nelucitor, globulos sau semiglobulos (la plan
tele cultivate ± alungit), zemos, cu miros plăcut, cu gust puţin acrişor, în
stare coaptă dulce, se desprinde uşor de pe receptaculul alb, conic. — V — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, luminişuri de pădure, tuferişuri, coaste
stîncoase şi ierboase, în deosebi frecvent şi abundent în tăieturile de pădure.
Răsp. în ţară: Comuna în toată ţara, din regiunea dealurilor pînă în cea
subalpină.
Considerăm ca tipul speciei exemplarele cu tulpini avînd ghimpi deşi, aciformi şi
frunze pe dos cu toment alb. — R. pseudoidaeus Holuby in OBZ XXIV (1874) 98, non
Lei. — R. acanthocludus Borb. in Tan.Kozl. XII (1878—79j 220. — Frecventă.
var. inermis Hayne Dendr. FI. Beri. (1822) 106. — R. glaber Mill. ap. Simk. Aradm.
termr. leir. (1893) 113. — Tulpini şi ramuri aproape lipsite de ghimpi. — Comună.
var. denudâtus Schimp. et Spenn. FI. Frib. (1829) 743. — R. idaeus ssp. subcandicans
Borb. in TTK XXI X (1897) 378. — Frunze pe dos suriu verzi sau verzui. Tulpini fără
spini. — în locuri umbroase, rară.
282 FLORA R.P.R .
var. tenuisetosus Kupe. et Proci, in Anal. Acad. Rom. XXXVI (1913 —14) 276. —
Tulpini de jur împrejur cu sete lungi şi subţiri; la fel peţiolii şi nervurile frunzelor. Foliolele
frunzelor înguste, lanceolate. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului; Mţii Parîngului spre
Mîndra. Reg. Craiova: Novaci-Străini (r. Novaci).
-a- var. leucocârpus Hayne 1. c. — R. chrysocarpus Cel. ap. Hay. in MBL XX (1921)
6. — Fructe galbene. — Cultivată prin grădini.
var. albuş Simk. Nagyv. nov. (1890) 48. — Fruct alb sau alb gălbui. Tulpina
peste tot cu ghimpi. — Cultivată (Cluj, Arad, etc.).
Răsp. ge n. : Circumpolară; în zona subarctică şi rece temperată din emisfera
nordică.
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i : Fructele (zmeura) sînt căutate pentru
gustul lor răcoritor şi mirosul plăcut, consumîndu-se fie în stare crudă, fie ca sirop, gem
sau dulceaţă. Adesea se folosesc şi în scopuri medicinale. Frunzele tinere ale zmeurei
(ca şi ale murelor) se întrebuinţează în ceaiuri medicinale. Zmeura este cunoscută încă
din timpuri străvechi. Astfel, în construcţiile lacustre ale omului primitiv, au fost găsite
multe seminţe. Zmeura a fost cultivata cu începere din secolul al XlV-lea, pentru a se
obţine fructe mai mari, mai numeroase şi mai odorante, pe cînd murele au trecut în cultură
numai în timpurile din urmă. Ameliorarea zmeurei a ajuns la o treaptă înaltă mai ales
In Anglia şi Franţa, iar mai tîrziu şi în America, unde a fost creată zmeura neagră. în
U.R.S.S. ameliorarea zmeurei a început cu activitatea lui Miciurin. Mai recent s-au obţinut
rezultate deosebit de valoroase la Staţiunea experimentală de fructe din Moscova.
Carpaţii noştri produc o cantitate importantă de zmeură şi mure. în grădinile parti
culare se cultivau numai sporadic cîteva soiuri de zmeură provenite din străinătate.
Zmeura şi murele ce sînt prelucrate în industria noastră alimentară sînt adunate astăzi
de cooperative, pe cale de colectare.
O mare importanţă se acordă de curînd culLivării şi ameliorării zmeurei şi a murelor.
Scopurile urmărite pe calea ameliorării sînt de a obţine inflorescenţă bogată, fecundaţie
bună, productivitate abundentă, ameliorarea calităţii fructelor, micşorarea seminţelor
rezistenţa la transport, aclimatizare, etc.
Unul din importantele procedee de ameliorare este hibridizarea. Dat fiind că hibrizii
adesea sînt sterili, această deficienţă este eliminată pe calea selecţionării, astfel că generaţia a
3-a sau a 4-a pot da recolte bogate.
Astăzi cunoaşLem numeroase soiuri foarte bune de zmeură care au fosL create prin
cultură. Cultivarea lor la noi însă uneori nu duce la rezultatele dorite, nefiind destul de
rezistente la ger.
Lucrările de specialitate sovietice tratează despre 23 soiuri cultivate în U.R.S.S.
Dintre acestea multe au fost create în U.R.S.S., ca de ex.: Yolianka, Kaluianka, Colhoznica,
Novosticuzmaja (-cuzina), Rozovaia, Sovietscaia, Standard, Urojainaia, Usanca, etc.
Din R. P. Ungară cunoaştem 33 de soiuri, dintre care mai multe sînt soiuri noi,
excelente, care au fost create acolo.
în ţara noastră pînă acum cultivarea zmeurei şi murelor s-a făcut numai în măsură
redusă, în grădinile de la sate, de obicei numai cu soiuri de provenienţă necunoscută.
Unele institute, mai recenL, au început cultivarea sistematică şi pe întinderi mai mari a
zmeurei. Nu cunoaştem soiurile care s-au dovedit mai potrivite pentru cultură. Fermele
de la Băneasa şi Istriţa ale Institutului Agronomic din Bucureşti cultivă cantităţi mai
însemnate de zmeură, apoi Şcoala Tehnică de Horticultura de la Dragomircşti din Vale,
cele de la Curtea de Argeş şi Valea Călugărească, Staţiunea I.C.A.R. de la Moara Dom
nească. Gospodăria de Stat din Balomireşti etc.
în literatura modernă se cunosc peste 40 de soiuri cultivate în grădini, dintre care
R 0SA CEA E 283
soiurile Isovilnaia, Zmeura neagră, Arabca şi Texas. Au mai fost create şi cîteva soiuri
fără ghimpi şi cu fructe mari.
între numeroasele specii de Rubus din R.P.R. sînt multe care produc şi în stare
spontană fructe mari, lungi de 2—3 cm şi cu gust plăcut. Ar fi indicată cultura şi amelio
rarea acestora.
Culoarea roşie a fructelor de zmeură provine de la un derivai de cyanidin, ca şi la
fructele de coacăz (Ribes) sau de la alte plante cu fructe roşii. Zmeura presată dă 70—90 %
suc proaspăt, care conţine 86,12% apă, 0,40 % materii azotate, 1,42% acizi liberi, 4,38%
zahăr, 7,44% fibre brute, 0,40%ccnuşe şi 0,74% alte materii. Seminţele conţin 16,35%
materii fluide verzi-gălbui.
S u b g e n u l EUBATUS Focke in NV Bremen IV (1874) 148.

Tulpina de obicei de 2—3 ani, cu ghimpi; în primul an emite numai lăstari sterili
frunzoşi, în anul al doilea sau al treilea, din axilele frunzelor, emite ramuri florifere. Frunze
ternate, pedat sau digitat compuse, cu foliola terminală lung peţiolulaLă. Flori hermafrodite,
în inflorescenţă multifloră. Fructe apocarpe, compuse din drupeole negre sau negre-
purpurii, adesea pruinoase, caduce împreună cu receptaculul conic.
Determinarea secţiilor
1 a Ghimpii lăstarilor egali sau aproape egali, de obicei pe muchiile lăsta
rilor. Lăstari neglanduloşi, cel mult păroşi, rar cu glande sesile. (fforna-
lacanthi Dumort) *) ..................................................................................... 2
1 b Ghimpii lăstarilor aproape întotdeauna neegali; lungi în amestec cu
scurţi. între ei ± cu forme de trecere, care pot fi ghimpişori subţiri,
sete glanduloase, glande stipitate sau ghimpi rudimentari (uneori inega
litatea ghimpilor este neînsemnată, iar spaţiile dintre ghimpi netede,
în care cazuri speciile din această grupă se pot confunda cu cele de la
1 a) ( / / eleracanthi Dumort)**)..................................................................... 4
2 a Lăstari erecţi, cel mult la vîrf curbaţi, glabri. Frunze verzi pe ambele
feţe (rar cele superioare puţin surii); p eţiol.canaliculat. Inflorescenţă
racem simplu, rareori cu ciţiva peduneuli ramificaţi. Sepale la exterior
verzi, alburiu marginate. Plante neglanduloase, cu fructe ce se coc
de timpuriu .................................................................... Secţia I. Subarecti
2 b Lăstari de obicei arcuit înclinaţi sau reclinaţi. Frunzele de obicei pe dos
sure pînă la albicioase. Sepale totdeauna surii. Peţiol uneori ^ cana
liculat numai in partea inferioară. Inflorescenţă de obicei compusă,
cel mult la plantele mai puţin dezvoltate ± simplă, numai rar puţin
glanduloasă. Caliciu totdeauna cinereu tomentos.................................... 3
3 a Dosul frunzelor lăstarilor verde sau cenuşiu tomentos. Stipele glan
duloase, rar şi cu glande stipitate........................... Secţia III. Silvatici
w) In Secţia Silvatici din grupa Homalacanthi se găsesc specii cu ghimpi amestecaţi,

din care cauză cu ocazia determinărilor putein^ avea nedumeriri şi sîntem gata să le
-'oosiderâm ca aparţinînd grupei HeteracanthL în cazul cînd ghimpii sînt numai puţin
inegali, asemănători între ei, fără ghimpişori rudimentari, nici cu alte formaţiuni de tran
ziţie. atunci ele aparţin grupei Homalacanthi.
La grupa Hctcracanthi aparţin exemplarele pe lăstarii cărora se pot observa
puţin ciţiva ghimpişori rudimentari mult mai mici decît ceilalţi, precum şi glande
stipitate. Pe lingă acestea, ghimpii adesea sînt deşi, neregulat disperşi, fiind frecvenţi
ioe: ce cresc des unii lingă alţii, precum şi cei care se dezvoltă pe laturile lăstarilor.
284 FLORA R .P.R .
Obs . Apartenenţa la Secţia Sihatici uneori este dificil de stabilit, deoarece unită
ţile care aparţin acesteia, mai ales în ce priveşte indumentul lor, stau între Secţiile
Suberccti şi Discolores (PI. 118). Exemplarele cu frunze verzi pe dos se deosebesc
de cele din Suberecti prin inflorescenţa lor compusă şi prin sepalele sure pe dos, pe
cînd cele cu frunzele sure pe dos se deosebesc de Secţia Discolores prin culoarea
lor sură nepronunţată, care apare mai adesea numai la frunzele superioare ale
lăstarilor sau ale ramurilor florifere.
Speciile din Secţia Siloatici se aseamănă adesea şi cu cele care aparţin la Sub-
secţia Vestiii din Secţia AppendiculaXi. Pentru a le determina corect, trebuie bine exa
minaţi ghimpii lăstarilor sterili, care sînt uniformi sau foarte puţin heteracanţi,
lăstarul propriu zis fiind neted (cel mult păros), pe cînd speciile din Secţia
Appendiculali, chiar dacă uneori sînt puţin heteracante, între' ghimpi se găsesc cel
puţin ici-colo nişte ghimpi mărunţi, conici, imperfecţi, sau nişte proeminenţe, even
tual în unele locuri sete rigide sau glande stipitate.
3 b Dosul frunzelor lăstarilor cenuşiu sau alburiu tomentos (excepţional
cu indument slab), neglandulos............................... Secţia II. Discolores
4 a Lăstari arcuit înclinaţi sau recliiiaţi, adesea tîrîtori (mai ales formele
de pădure), cilindrici sau muchiaţi, adesea glanduloşi, dar uneori aproape
fără glande. Frunze 3—5-foliolate, pe dos verzi sau sure, pînă la albe,
cu stipele filiforme. Fruct negru lucitor, cu multe drupcole (apocarp)
Secţia IV. Appendiculat
Ob s . A se vedea observaţiunea de la Siloatici.
4 b Lăstari scunzi, de obicei tîrîtori, cilindrici, ± subţiri, glabri sau albăstrui
brumaţi, cu ghimpi drepţi. Frunze ternate, verzi sau cenuşiu verzi
şi pe dos, cu foliole late care adesea se acoperă cu marginile; cele mediane
subrotunde sau ovat triunghiulare, cele laterale aproape sesile. Stipele
late, lanceolate. Fructe albăstrui brumate, cu puţine drupeole (apocarpe)
Secţia V. Triviales
A. H o m a l a c ă n t h i Dumort. in Bull. Soc. bot. Belg. (1863) 220.
Ghimpii lăstarilor egali sau aproape egali, turtiţi la bază, cu puţine glande pedi-
cclate sau fără glande.
Secţia I. SUBERECTI P. J. Miill. in Flora XVI (1858) 129.

Lăstari erecţi, la vîrf curbaţi, muchiaţi, glabri, simpli sau în anul al doilea cu
ramuri scurte. Frunze ± pubescente, verzi pe ambele feţe, la unele specii verzui; peţiol
adesea canaliculat. Inflorescenţă racem simplu, pauciflor, cu pedunculii inferiori uneori
ramificaţi. Sepale la exterior verzi, alb marginate, neglanduloase. Fruct negru sau pur
puriu negru, se coace de timpuriu.
1 a Ghimpii lăstarilor sterili scurţi (lungi de 1—3 (4) mm), drepţi, conici,
puţin lăţiţi la bază. Foliole mari, fin dinţate, cea terminală cordat
ovată, cele 2 inferioare aproape sesile....................... 4. R. snberectus
1 b Lăstari cu ghimpi puternici, comprimaţi, cu baza lată....................... 2
P l a n ş a 44. — 1. Rubus suberectus G. Anders. frunză de lăstar, la. secţiunea transv.

la frunzei, lb. ramură floriferă, lc. două petale, ld. polen. — 2. idem, ramură fructiferă.
PL A N ŞA 44
ROSACEAE 287
2 a Foliolclc inferioare ale frunzelor de pe lăstarii sterili sesile (la ssp.

scurt peţiolate). Foliola terminală cu baza cordată. Sepalele
o p a cu s
după înflorire + patente . ......................................... ........ 5. R. plicatus
2 b Foliolele inferioare ale frunzelor lăstarilor sterili peţiolate. Sepale după
înflorire reflecte ............................................................................................. 3
aLăstarii sterili adine canalie ulaţi, viguroşi. Foliola inferioară lung peţio-
lulată (4—6 mm). Inflorescenţă alungită, racem simplu, ± : fără ghim-
pişori .......................................................................................... 6. R. sulcatus
3 b Laturile lăstarilor sterili plane sau puţin concave. Foliola inferioară cu
peţiolul lung de 1—2 mm (rar pînă la 7 mm). Inflorescenţă ± abundent
ghimpoasă, cel puţin în partea inferioară paniculat ramificată, numai
la extremitatea superioară în formă de racem simplu....................... 4
4 a Foliola terminală a lăstarilor sterili ovată sau lat eliptică, cu baza
rotunjită, obtuză, rar slab cordată, pe dos verde sau pubescent tomen-
toasă. Inflorescenţă scurtă, viguros ghimpoasă...................7. R. nitidus
4 b Foliola terminală a lăstarilor sterili lată, cu baza cordată, la vîrf mai lung
acuminată, pe dos ± palid cenuşiu tomentoasă. Inflorescenţa mai mult
ramificată, cu pedunculi mai alungiţi. Frunzele superioare ale tulpinii
florifere bicolore. Sepale cenuşiu verzi, alb m arginate.. 8. R. atîinis
4. R. suberectus G. Anders in Transact. Linn. Soc. XI (1815) 218, cum

ic. — R. nessensis^W. Hali. in Transact. Edinb. III (1794) 20, p .p .; FI. U.R.S.S.
X (1941) 23. — I c .: PI. 44, fig. 1. 1 a — d .; Sud. 1. c. tab. 1.
ţ>. Lăstari rigid erecţi, de 50— 150 cm, mai tîrziu cu partea lor superioară
arcuit aplecată, glabri, în partea inferioară rotunzi sau obtuz muchiaţi, în
partea superioară adesea mai ascuţit muchiaţi. Ghimpii mai rari, evident
scurţi, lungi de 1—3 (4) mm, drepţi, conici, cu baza puţin lăţită, slab compri
mată. Frunze mari, de un verde viu, de obicei digitat compuse din 5 foliole,
excepţional Iernate, mai rar cu 7 foliole. Peţiol slab canaliculat. cu ghimpi
puţin falcaţi; stipele filiforme. Foliole mari, pronunţat şi puţin inegal mărunt
sau mai dur dinţate, verzi pe ambele feţe, deasupra 4 : glabre. pe dos pe
nervuri moi pubescente. Foliola terminală ovată, fără peţiol lungă de 10— 13
( 15) cm, la bază cordată, lung acuminată, de 2—3 ori mai lungă decît peţiolul;
perechea inferioară de foliole foarte scurt peţiolulată sau aproape sesila*
Ramuri florifere destul de scurte, glabre, cu ghimpi conici, mărunţi şi răriţi,
de obicei cu frunze mai mărunte, ternate, acut dinţate. Inflorescenţă racem
simplu, mai rar puţin compus, de obicei frunzoasă pină la capăt, adesea cu
frunze simple, cu 5—8 flori, rar cu mai multe. Flori mari. cu pedunculi erecţi,
hmgi: la subţioara brac teilor se află cîte o floare sau la bracteile inferioare
c-îte un racem cu 2—3 (5) flori. Floarea terminală a inflorescenţei scurt pedi-
eelată sau aproape sesilă, mult depăşită de cele inferioare. Caliciu la exterior
verde, alb tomentos marginal, după înflorire patent sau recurbat. Petale
mari. obovate sau eliptice, albe sau palid rozee. Staminele depăşesc stigmatele.
-288 FLORA B.P.R.
Polen mare, variat, fertil 51—60 %. Ovar glabru. Fructe negre-purpurii,

uneori lax dezvoltate, cu gusl acru plăcut, se coc în august. — VI — VIT.
S t a ţ i u n e a . în pădurile umede din regiunile deluroase, între arbuşti,
mai ales in locurile cu izvoare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Vişeu de Sus, Petrova, Dragomireşti (r. Vişeu);
Dosu Pietrelor de Moară la Băiuţ, 600 m, Suciu de Sus, 450 m (r. Lăpuş); între Baia
Sprie şi Cavnic, 380 m, Poieni pe V. Turbure la Chiuzbaia (r. ŞomcuţaM.). Reg. Cluj: Treznca
pe ML. Orolat, V. Ursului la Bucium în Mţii Meseş (r. Zalău): Pâd. Groapa Armanului
la SV de Nepos, 600 m, Rodna spre V. Frumoasă (r. Năsăud); Cluj la Făget, lacurile Să-
licei, Fîntîna lui Bilaşcu, Baciu în hotarul comunei la « Csipkesârok » (r. Cluj). Reg. Aut.
M .: Gurghiu, între Gurghiu şi Beica de Sus (r. Reghin); Deda (r. Topliţa); Păd. Cocoş
la Tg. Mureş; Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Sialin: întorsura Buzăului pe Dl. Ghilcoş,
750 m, Păd, Hocom lîngă Araci (r. Codlea); pădurea dintre Persani şi gara Brădel. 500
m, Rîul Cîiţişoara (r. Făgăraş); Sibiu. Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea, Călimăneşti, Mt.
Cozia (r. R. Micea). Reg. Ploeşti: V. Doftanei în V. Saca lîngă Trestieni, 840 m
(r. Cîmpina). Reg. Bacau: Tg. Neamţ, Mrea Neamţ pe Pîr. lel'tiniei (r. Tg. Neamţ);
Piatra Neamţ, Oşlobeni în Păd. Kpitropiei (r. P. Neamţ); Măgura Ocnei la Schit (r. Tg.
Ocna). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe Dl.
Roşu (r. Dorohoi); Mrea Yorona la « Păpuriş» (r. Botoşani); Capu Cîmpului (r. Gura
Humorului).
f. complicâtus Nyâr. f. nova in Add. IV. pag. 887. — Pedunculi aproape pîna la vîrf
cu 2—3 flori, cei inferiori chiar şi cu 5 flori. — Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai
pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
Răsp. ge n. : Europa centrală şi nordică.
5. R. plieâtns Whe. et N. Rub. Germ. (1822) 15, tab. 1. — R . fruticosus

L. Sp. pl. ed. I (1753) 493, p.p. ct Aucl. mult. non Whe. et N. — Te.: PI. 45,
fig. 1; Sud. 1. c. tab. 4, fig. 1—7.
1). Lăstari ororii, pînă la 150 cin, în partea suporioară arcuiţi, ascuţit
muchiaţi, în partea inferioară obtuz muchiaţi, cu laturi concave sau puţin
canaliculato. glabri, cu ghimpi destul de deşi. Ghimpii uniformi, aşezaţi pe
muchii, cu baza lată, zvelţi, drepţi sau puţin curbaţi. Frunzele lăstarilor
5-foliate. Peţioli cu ghimpi uncinaţi, deasupra turtiţi, puţin canalieulaţi;
stipele liniare. Foliolele se ating cu marginile lor sau se acoperă, cele tinere
plioate, pronunţat biserate, verzi pe ambele feţe. deasupra cu pori disperşi,
rigizi, adpreşi, pe dos mai palide, pe nervuri cu peri moi; uneorij frunzele
tinere aproape suriu tomentoase. Foliola terminală de 2—3 ori mai lungă
decit peţiolul, lat ovată, cu baza cordată sau adesea aproape rotunjită, ± lung
P l a n ş a 45. — 1. Rubus pliculus Whe. et N., la. frunză de lăstar, lb. secţiunea
transv. a frunzei, 1c. petale, ld. polen. — 2. R. plic. var. orbicularis Nyâr,. ramură fruc
tiferă, 2a. foliola terminală. — 3. R. plic. ssp. opacus (Focke), frunză de lăstar, 3a.
secţiunea transv. a frunzei, 3b. petale. — 4. R. plic. var. paniculatus Nyâr., petale.
PLANŞA 45
nO SA CE A F. 291
acuminată: foliolele inferioare aproape sesile, uneori scurt peţiolulate. Ramuri

florifere păroase, cu ghimpi scurţi, lăţiţi la bază, curbaţi, cu frunze tomate,
rar cu 5 foliole (cînd ramura floriferă este lungă). Inflorescenţă racem simplu
sau la baza inflorescenţei, în axila frunzelor, pedunculii au 2—3 flori, floarea
terminală fiind ± sesilă. Pediceli de obicei lungi, subţiri, păroşi, cu aciculi
puţini, slab curbaţi. Ramuri florifere lungi, adesea cu frunze 5-foliolate şi
cu inflorescenţă ramificată, cu mai mulţi ghimpi. Sepale la înflorire şi după
înflorire patente, la exterior ± verzi, cu margini albe. Petale mari, obovate
sau eliptice, albe sau palid rozee. Receptacul cu peri lanuginoşi. Polen variat,
fertil 49—54 % (după Sudre 35 %). Fruct de mărime mijlocie, semiglobulos,
in stare coaptă cu gust acrişor, plăcut. — V I — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin regiuni deluroase, pe marginea pădurilor, prin
rărituri, la poalele munţilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Dăneşti între Baia Sprio şi Cavnic (r. Şomcuţa M.).
Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); V. Roşie la Jibou, Gîlgău pe stînci dc gresie (tinde spre
ssp. opaca) (r. Jibou); Păniceni, Dl. Craiului deasupra Com. Bucea (r. Huedin). Reg.
Un: Dl. Călăbar (r. Rupea); lîngă Araci în Păd. Hocom (r. Codlca); sub cariera dintre
Apoldu de Sus şi Săcel în dreptul comunei Aciliu, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara:
Ziatna (r. Alba). Reg. Oradea: Moneasadeasupra piscinei (r. Curahonţ). Reg. Timişoara:
Bâuţari (r. Caransebeş); Remetea-Pogănici, între Dognecea şi Călina; Reşiţa (r. Reşiţa).
Reg. Craiova: Simian, llinova (r. T. Severin); Craiova. Reg. Piteşti: către Lainici în
V. Jiului. Reg. Ploeşti: Salcia, Gura Nişcov (r. Buzău). Reg. Bacău: Măgura Ocnei
r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ. Reg. Joşi: Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava.: Păltinoasa
poalele munţilor (r. Gura Humorului).
După literatură, tipul speciei R. plicaius are staminele mai scurte sau aproape egale
— stigmatul. Exemplarele ce cresc la noi, în general au staminele mai lungi decît stigma-
şi astfel, întrucit foliolele lor inferioare sînt ± sesile, aparţin cercului de afinitate a
Bertramii G. Br. ap. Focke Svn. Rub. (1877) 117.
: i Cele două foliole inferioare sesile sau cel mult cu peţioli lungi pînă la 1 mm
ssp. Bertramii G. Br. 1. c. — în localităţile indicate la specie.
var. paniculatus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 887. — Ie .: PI. 45, fig.
; ipetale). — Lăstari canaliculaţi. Frunze scurt peţiolate, = sesile. pe dos suriu
verzi, cu peri scurţi, pe nervuri ± pectinaţi. Inflorescenţă panicul. cu ramuri ±
-recte, cu 2 —4 flori. Sepale tomentoase, dar mai verzui, alb marginate. Petale mari,
eliptice, ovate sau lat eliptice, atenuate în unguiculă alungită, lungi de 12—16 mm,
lat* de 7 —8 mm, palid rozcc. Stamine mai lungi decit stilele. Polen foarte ame
stecat, fertil 4—8%. — Reg. Oradea: Şumugiu (r. Oradea;.
var. folidsus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 887. — Inflorescenţă frun-
zoasâ pină la capăt. Foliola terminală a lăstarilor sterili lung acuminată. Flori albe.
— Reg. Oradea: Moneasa deasupra piscinei (r. Gurahonţ).
var. orbiculâris Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 887. — Io.: PI. 45, fig.
— Foliola terminală lată. subrotundă, simplu serată. — Reg. Cluj: Gîlgău pe
s?ineile de gresie 280 m r. Jibou). Reg. Timişoara: Reşiţa.
var. aeuminitus Sudre Rubi Eur. (1908) 18. — Foliola terminală ovat
292 K L o riA r .p .r .
cordată, lent alungit acuminată, cu flori rozee. Staminele rozee, ~ egale cu stig
matele. Reg. Ploesti: V. Dortanei în pădure la Seciuri (r. Cîmpina).
var. contiguus (Gel.) Focke in A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 462.— R . Barbeyi
var. contiguus Gel. Bot. Tidsskr. XVI (1889) 60. — Lăstari cu ghimpi deşi. Foliole
acut biserale, cea terminală lung acuminată. — Reg. Cluj: Năsăud. Reg. Timişoara:
Remctea-Pogănici (r. Reşiţa).
var. sublanceolâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Frunzele
ramurilor florifere cu foliole mari, ovat lanceolate. — Reg. Stalin: sub carieră între
Apoldu de Sus şi Săcel în dreptul comunei Aciliu (r. Sibiu).
var. aeiliânsls Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Frunzele lăstarilor
cu foliole alungit ovate sau aproape eliptice, pe dos glabre sau glabrescente. Baza
foliolclor întreagă. — împreună cu varietatea precedentă.
1 b Cele două foliole inferioare peţiolulate, cu peţiol lung de 1 —3 mm. Frunze pe dos
glabrescente sau păroase, verzi sau aproape surii. Stamine mai lungi decît stigmatele
ssp. opâcus (Focke). — R. opacus Focke in Alpers Gef. Pfl. Stad. (1875) 25.
Ic.: PI. 45, fig. 3; Sud. 1. c. tab. 4, fig. 9. — Reg. Baia M .: Băiuţ pe Dosu Pie
trelor <ţe Moară (r. Lăpuş); Vişeu de Sus. Reg. Cluj: Luşca, Nepos în Păd.
Groapa Armanului, 600 m (r. Năsăud); Gîlgău pe Stînci de gresie, 280 m (r. Jibou);
Pocni, Ciucea pe Dl. Ciungi, Inucu la « Daroci-vâgat» (r. Huedin); Cluj la Făget.
— Rog. Stalin: între Persani şi Gara Brădet (r. Făgăraş) ; sub carieră între Apoldu
de Sus şi Săcel în dreptul comunei Aciliu (r. Sibiu); Hoghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea).
Reg. Oradea: Şumugiu, între Ciheiu şi Şumugiu în pădure (r. Oradea); Moneasa
deasupra piscinei (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Reşiţa. Reg. Craiova: între
Buduhala şi Corneşti (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Slătioara, 520 m (r. Horezu).
Reg. Bacău: Măgura Ocnei (r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ. Reg. Suceava: între Păd.
Prisaca şi Borcea la Lipoveni (r. Suceava).
var. duplicato-serrâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Frunze
inciz dublu serate. — Reg. Baia M .: Dragomireşti (r. Vişeu).
f. viridis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 888 — Frunze deschis viu
verzi; peţiolul foliolei terminale lung. — Reg. Stalin: Păd. Hocom lîngă Araci
(r. Codlea). Reg. Bacău: Oşlobeni în Păd. Epitropiei (r. Piatra Neamţ).
Răsp. ge n. : Europa de N şi V.
6. R. sulcâtus Vest in Tratt. Ros. III (1823) 42. — R. fastigialus Wlie.

el N. Rub. Germ. (1822) 16, p.p. — R . fruticosus Gremli Beitr. (1870) 51,
non alior. — R. praecox Kern. in Naturw. Ver. Innsbr. II (1871) 124.— R.
Fâbryi A. Richt. in Term. fiiz. (1889) 4, tab. 1. — I c .: PI. 46, fig. 1, la — f .;
Sud. 1. c. tab. 3.
h. Plantă viguroasă, înaltă de 1,5—2 m, între tufe pînă la 3 m. Lăstari
erecţi, puţin curbaţi numai la vîrf, de obicei ramificaţi, muchiaţi, cu feţe
pronunţat sulcate, rar numai concave, glabri sau rar păroşi, cu ghimpi drepţi,
puternici, uniformi, uneori puţin înclinaţi, aşezaţi pe muchii, cu baza lăţită,
comprimată. Frunze mari, 5-foliolate. Peţioli pe faţă plani sau abia concavi,
P l a n ş a 46. — 1. Rubus sulcâtus Vest, frunză de lăstar, la. secţiunea transv. a

frunzei, lb. secţiune de lăstar, lc. ramură floriferă, Id. petale de la 3 exemplare dife
rite, ie. polen, lf. ramură fructiferă.
lîOSACKAE 295
*21 stipele liniare. Foliolele cel mult se ating, pe ambele feţe viu verzi, pe dos
puţin mai palide, ± uniform sau neregulat pronunţat dinţate, pe faţă glabre
?au cu peri rari, culcaţi, pe dos în aparenţă glabre, dar pe nervurile principale
şi secundare moale păroase, mai rar şi pe nervurile terţiare păroase. Numai
:a unele varietăţi, foliolele au pe dos peri deşi, mărunţi, şi sînt slab suriu
tomentoase. Foliola terminală lat ovat cordată, excepţional obovată sau
rotundă, lung acuminată. de 2—3 ori mai lungă decît peţiolul ei; foliole
inferioare ± lung peţiolate (5—8 mm). Ramuri florifere relativ subţiri,
muchiate, răzleţ sau mai des moale păroase, cu frunze 3-foliolate, uneori
si cu frunze 5-foliolate, verzi pe ambele feţe, cu ghimpi falcaţi, mici, distan
ţaţi ca şi pe peţioli. Uneori pe locuri însorite, frunzele superioare pe dos 4;
cenuşiu tomentoase. Inflorescenţa, la forma normală, racem simplu, ± alungit,
•:u puţine flori lung pedicelate, rar la baza racemului cu citeva rămurele
purtînd 2 sau mai multe flori. Bractei lat lanceolate. Pedunculi şi pediceli
•=rect patenţi, păroşi, fără ghimpi, mai rar cu ghimpi mici. Flori mari. Sepale
slab tomentoase, verzi, alb marginate, Teflecte după Înflorire. Petale mari,
obovate sau lat eliptice, albe sau palid rozee. Stamine mai lungi decît stig
matele. Polen fertil (55) 60—95 %. Fruct alungit ovat, negru lucios, de obicei
bine dezvoltat. — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . în luminişuri şi la margini de păduri, tufişuri, pe coastele
dealurilor, pe sol fertil, moderat umed, frecvent.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Dăneşti (r. Baia M.); Strîmbu Băiuţ, 530 m
t. Lăpuş). Reg. Cluj: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin); Cluj în Păd. Făget 750 m
ri V. Morii; Mţii Meseş: Dl. Ursului la Treznea, Someş Odorhei în V. Vacii 250 m, Păd.
«^riioara între Jibou şi Şoimuş 350 m; Jibou în V. Roşie 220 m, Gîlgău pe stinci de
zresie, 280 m (r. Jibou); la SV de Nepos în Păd. Groapa Armanului, 600 m (r. Năsăud).
R*g. Aut. M .: Mociarul Gurghiului pînă la Beioa de Sus (r. Reghin); Corund (r. Odorhei).
Reg. Stalin: în pădurea dintre Perşani şi gara Brădel, 500 m; în făget sub Lacul Bîlea
r. Făgăraş); lîngă Hoghiz pe Dl. Calăbar (r. Rupea); cariera dintre Apoldu de Sus şi
>ăcel, 600 m (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe V. Nucşoarei 800 m (r.
Haţeg); Roşcani, Dobra (r. Ilia); Hunedoara. Reg. Oradea: Băile Victoria, Şumugiu (r*
•radea); Dl. Orleş şi]Dl. Ilighiş deasupra comunei Drăuţ şi la Căsoaia \r. Ineu); Moneasa-
Nădălbesti, Susani, Neagra, Dulcele (r. Gurahonţ). Reg. T im işoaraV. Qadovei (r. Lipova);
r_tşiţa. Reg. Piteşti: Slătioara (r. Horezu); Rîu Vadului, Cîineni (r. Rm. Vîlcea); Corbeni
t. Curtea de Argeş). Reg. Galaţi: Focşani, Odobeşti (r. Focşani;. Reg. Bacău: Gîrleni,
?id. Fîntînele (r. Buhuşi); Oşlobeni în Păd. Epitropiei (r. Piatra Neamţ); între Grumă-
irfti şi Oşlobeni (r. Tg. Neamţ).
I a Frunzele lăstarilor şi ale ramurilor florifere curat verzi pe ambele fe ţe .............. 2
’ i* Cei puţin frunzele superioare ale ramurilor florifere catifelat păroase sau frunzele
pe dos = slab tomentoase .............................................................................................. 6
- a inflorescenţa paniculă piramidală sau cilindrică, cu flori multe. Ramurile inflo
rescenţei cu 1—3 ("'} flori. Caliciu suriu verde. Frunzele ramurilor florifere pe dos
= pubeseent verzi
296 FLORA R .P .U .
ssp. altissimus (Fritsch). — R. altissimus Fritsch in Ilay. FI. ştir. exs. (1905)
nr. 227 ct Excursfl. Osterr. (1909) 305. — Reg. Baia M.: Strîmbu Băiuţ (r.
Lăpuş). Reg. Cluj; Cluj în Păd. Făget deasupra Fîntînii lui Bilaşcu 750 m. Reg.
Timişoara: Oraviţa pe V. Marila. Reg. Bacău: Măgura Ocnei (r. Tg. Ocnal.
f. sabtrifldrus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 888. — Ramurile inflo
rescenţei cu cîte 2—3 flori. — Reg. Cluj: Cluj la Făget*); Jibou în V. Roşie.
2 b Inflorescenţa racem simplu, cu puţine flori (8—151 solitare, rar cîte 2 unite---- 3
3 a Lăstari necanaliculaţi, cu aculei curbaţi şi foliole spre vîrf accentuat dublu serate
var. divergens Xyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888 — Reg. Aut. M .: Băile
Tuşnad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Intre Apoldu de Sus şi Săocl la carieră (r. Sibiul.
3 b Lăstari canaliculaţi (sulcaţi) 1
4 a Foliola terminală a lăstarilor lat ovată, cordata
var. typieus Xyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Răspîndireu ca la
specie.
4 b Foliola terminală de altă formă ...................................... ........................................... 5
5 a Foliola terminală rotundă, mare. Pediceli cu 2—3 flori
var. rotândus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Reg. Cluj: Gilgău
pe stînci de gresie (r. Jibou). Reg. Stalin; între Persani şi gara Brădet, 500 m (r.
Făgăraş), între Apoldu de Sus şi Săcel la carieră (r. Sibiu). Reg. Oradea: Băile
Victoria (r. Oradea). Reg. Timişoara: Reşiţa,
o b Foliola terminală obovată, îngustată spre bază
var. obov&tus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 888. — Reg. Timişoara:
Bău ţar (r. Caransebeş).
6 a Frunzele lăstarilor cu peri şi pe nervurile terţiare sau cvaternare şi mai deşi pe
frunzele ramurilor florifere, în rest catifelat verzi sau slab cenuşiu tomentoase
var. subveltitinus Borb. et Waisb. in OBZ XLIII (1893) 319. — Reg. Raia
M.: Strîmbu Băiuţ, 530 m, Rîul Lăpuş între Peteritea şi Masca (r. Lăpuş?. Reg.
Cluj; Cluj în Păd. Făget deasupra Fîntînii lui Bilaşcu; Someş Odorhei în V. Vacilor
250 m, Gîlgău pe stînci de gresie 280 m (r. Jibou). Reg. Oradea: sub Dl. Ifighişla
Căsoaia, V. Cladovei, Nădălbeşti (r. Curalionţ). Reg. Timişoara: Mt. Domogled la
Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Bacău: între Grurnăzeşti şi Oşlobeni (r. Tg. Neamţ);
Măgura Ocnei la Schit (r. Tg. Ocna).
f. lanceolâtus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 888. — Frunzele tulpi
nilor florifere lanceolate, ± cuneate. — Reg. Stalin: între Apoldu de Sus şi Săcel
la carieră (r. Sibiu).
6 b Frunzele, mai ales cele ale lăstarilor, suriu tomentoase datorită perilor scurţi, moi
şi foarte deşi. Forma şi mărimea frunzelor ca la R. sulcatus tipic
R. Vestii (ase vedea ia Sect. Discolores).
*) Formele ce cresc la Cluj în Făget şi care au fost determinate ca ssp. altis-
simus, pot fi considerate şi ca hibrizi de R. candicans x sulcatus. Mai seamănă şi cu ssp.
Vestii, de care se deosebesc mai ales prin frunzele tulpinale florifere înguste, prin dosul
frunzelor adesea mai puţin suriu şi prin stipelele sale filiforme. Seamănă cu R. candicans
prin frunzele tulpinale înguste ale tulpinilor florifere şi prin inflorescenţa cilindrică sau
piramidală, dar are indumentul mult mai rar. Cu R. sulcatus sc aseamănă prin frunzele
mari ale lăstarilor, prin foliola terminală lat ovată, prin florile mari, precum şi prin sepa-
lele cenuşiu verzi.
P l a n ş a 47. — 1. Rubus nitidus Whe. et N., ramură floriferă, 1a. frunză de lăstar,
1b. secţiunea tran&y, a frunzei, lc. boboc mărit, ld. pcLale, le. polen, lf. ramură fruc
tiferă.
>fcy
300 FLORA R.P.R.
Obs . Foarte greu poate fi deosebit de R. plieatus ssp. opacus. La determinare esto
decisiv receptaculul glabrescent, care la ssp. opacus este păros.
R ă s p. ge n. : Europa de V şi NV.
8. R. afffnis Whe. et N. Rub. Germ. (1825) 18, tab. 3. — Te.: Sud. 1. c.

tab. 7.
Arbust viguros, înalt pînă la 1.5 m. Lăstari erecţi, spre virf arcuit aplecaţi,
sc ramifică spre toamnă, pe la mijloc obtuz colţuroşi, spre vîrf pronunţat
colţuroşi, glabri, cu ghimpi lungi, uniformi, drepţi sau puţin oblic reelinaţi.
Frunze digitat 5-foliolate, foarte rar unele 7-foliolate, cu peţioli pe faţă plani,
Foliole late, ondulate (la forma tipică se acopăr cu marginile), închis verzi,
glabrescente sau glabre, pe dos la început tomentoase, apoi palid verzi sau
cenuşiu tomentoase. uneori glabre, pronunţat şi neuniform dinţate. Foliola
terminală lat cordat ovată, lung acuminato, de 2—3 ori mai lungă decît
peliolul ei. Foliolele inferioare, la formele tipice, scurt peţiolulate. Ramuri
florifere colţuroase, cu ghimpi destul de tari. Inflorescenţa ramificată, compusă,
adeseori întreruptă, cu frunze bracteante; ramurile inflorescenţei lungi, din
nou ramificate, cu mai mulle flori, împreună cu pedicelii patuli, patent hir
suţi, cu ghimpişori reelinaţi sau falcaţi. Flori mari, albe sau palid rozee.
Sepale cenuşiu verzi, tomentos marginate, reflecte după înflorire. Petale
ovale, lai eliptice, orizontale sau puţin erecte. Stamine mai lungi decît stilele.
Polen fertil cca 61 % (după Sudre). Fruct mare, bine dezvoltat. — VII (VIII).
S t a ţ i u n e a . In luminişuri şi la margini de păduri, pe coaste cu tufi
şuri, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: lîngă Rodna {r. Năsăud). Reg. Timişoara: deasupra
rom unei Reşiţa.
Vâri a b ilita te a speciei

ssp. novoaffinis Nvâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 888 — I c .: PI. 48. fig. 2,
2 a — d.
Lăstari glabri, cu laturi plane, cu ghimpi rari, svelţi. Frunze 5-foliolate,
cu foliole care nu se ating, deasupra glabre, pe dos aproape glabre, verzi,
numai pe nervuri slab pubescente, lat ovate, cordate, cu vîrf lung, acuminate,
pronunţat şi destul de uniform 1—2-serate. Foliola inferioară lung peţiolu-
lată (5—7 mm). Peţiol comun pubescent, cu ghimpi falcaţi. Ramuri florifere
cilindrice, slab pubescente, cu ghimpi lungi, drepţi, ± perpendiculari. Frunze
ternate, cele superioare pe dos slab şi rar tomentoase, precum şi cu peri rari,
catifelaţi. Inflorescenţă laxă, cu rămurele şi pedunculi lungi, cu ghimpi lungi,
P l a n ş a 48. — 1. Rubus cundicans var. sumugensis Nyâr., ramură florifera, la .

frunză de lăstar, lb. petale, lc. secţ. transv. a frunzei, ld. polen. — 2. R. afjinis ssp.
novoaffinis Nyâr., ramură floriferă, 2a. frunză de lăslur, 2b. petale, 2c. secţiunea transv.
a frunzei, 2d. polen.
P L A N Ş A 48
ROSACEAE 303
Caliciu cenuşiu verde, alb marginal. Petale mărunte, rotunde,

6—7 mm, albe. Stamine mai lungi decît stilele. Polen mare, globulos,
71— 92 °0.
fe C lu j: Someş Odorhei 250 m (r. Jibou].
sen. : Europa de V şi de N.
i =<- In Secţia Suberecti, caracterizată în primul rînd prin frunzele verzi şi pe dos,
m sA rescenţa in racem ± simplu, de obicei cu puţine flori, şi prin lăstarii erecţi, sînt
xmnmm şi citeva forme, care din anumite considerente sînt subordonate la R. sulcatus,
* tsks t e â se deosebesc mult. Deasemenea mai aparţin aici şi R. nitidus, precum şi R.
uneori reprezintă un fel de anomalie pentru această secţie, avînd inflores-
şi frunze adesea ± cenuşiu tomentoase. Sudre (1. c.) clasează aceste două
i srmă, fără rezerve, la Secţia Suberecti, pe cînd Focke (in A. et G. Syn. p 452)
pe fiecare din acestea ca un apendice al Secţiei Suberecti şi le aşează în
(Sub-Rhamnifolii şi Sub-Discolores).
II. DISCOL6RES P. J. Midi. in Flora XVI (1858) 133.

sari arcuiţi, sulcaţi, toamna cu vîrf înrădăcinat, colţuroşi, cu ghimpi egali, puter-
saţi pe muchii. Peţiol plan deasupra. Foliole mai lung sau mai scurt peţiolulate,
arferioară des alb tomentoase, mai rar numai cu indument foarte subţire. Inflo-
’Wmpusă, relativ lungă, cimoasă, i piramidală, cu ramurile spre vîrf descres-
1^ exterior alb tomentos, reflect. Plante neglanduloase.
H e d y c â r p i Focke Syn. (1877) 190. — Lăstari de obicei viguroşi, păroşi

adesea cu laturi netede, cu ghimpi viguroşi, de obicei deşi. Inflorescenţă pani
că. a&sea extinsă. Pedunculi ± patenţi. Frunze cu lamine mari, bicolore, dedesubt
a c L Foliolele inferioare peţiolulate. Petale late.
* Frunze des şi foarte mărunt denticulate; denticulii nu sînt mai înalţi
lăţimea lor. Foliola terminală rotundă. Lăstari canaliculaţi
14. R. Mărgărită?
> Frunze mai pronunţat, mai adînc şi mai durdinţate; dinţii celpuţin
ita de înalţi cit lăţimea lor......................................................... 2
- * Lăstari cu laturi plane, adpres păroşi................................................... 3
_ 2 Lăstari cu laturi plane şi glabre, saudacăsîntcanaliculaţi.atunci sînt
Ţ-ibes^nţi sau păroşi ................................................................................. 4
7 :Loie pe dos foarte compacl alb tomentoase. fără peri mai lungi,
terminala mai lungă decît lată. Ghimpii lăstarilor şi ai ramurilor
înclinaţi, dar drepţi................................................ 11. R. bifrons
* FoLoie pe dos foarte compacl alb tomentoase. dar cu peri catifelaţi
iungi. cea terminală lat ovala sau rotundă. Ghimpii ramurilor
iV-rJerr şi ai inflorescenţei arcuiţi.................................... 12. R. cuspidiîer
sitari cu laturi concave sau canaliculaie, — păroşi. Foliola terminală
ovată >a'd ovat lanceolată................................16. R. pubescens
List*-: -.'j laturi piane sau puţin concave, glabre. Foliole lat eliptice,
.- sau r^ml-vdale ............................................................................. o
304 i-’loha p..p.n.
5 a Foliolele torniinalc ale frunzelor lăstarilor rotunde: cele ale ramurilor

florifere late. -J- c o r ia c e .................................................... 10. R. banaticus
5 b Foliolele terminale ale frunzelor lăstarilor lat ovate sau eliptice: cele ale
ramurilor florifere mai alungite ................................................................. 6
6 a Ghimpii inflorescenţei sărăcăcioşi; cei de pe axa inflorescenţei rari şi
slabi, pe rămurelele florale şi pediceli. lipsesc sau sînt foarte slabi
15. R. Vestii
6 b Ghimpii inflorescenţei viguroşi, cu baza lată. uneori lungi şi drepţi.
chiar şi cei de pe pediceli............................................................................. 7
7 a Lăstari cu dimensiuni mijlocii, cu laturi plane sau convexe. Ghimpii
inflorescenţei aproape drepţi. Pelale ovate sau obovate. Ramuri gla-
brescente ......................................................................... 13. R. geniculatus
7 b Lăstari viguroşi, cu laturi plane sau concave, rar ± canaliculaţi. Inflo
rescenţă cu ’ghimpi falcaţi. Petale mari, la t e .............. 9. R. proeerus
9. R. proeerus P. J. Miill. in Boul. Ronc. Vosg. (1868) 7. — H. discolor

Whe. et N . Rub. Germ. (1825) 46, tab. X X , p. p. — Ii. macrostemon Focke
Syn. Rub. Germ. (1877) 193. — R. karsUanns Borb. in Term. Kozl. XXIV
(1892) 271. — I e .: PI. 50, fig. 1, 1 a (cu fruct); PI. 49, fig. 1 , 1 a — d, 2, 2 a ;
PI. 51,. fig. 1 , 1 a — d, 2, 2 a — c; Sud. 1. c. tab. 92.
Arbust înalt de 1,5—2 m sau chiar mai mare. Lăstari puternici, arcuiţi,
glabresceiiţi, toamna adesea radicanţi, colţuroşi, uneori ramificaţi, cu laturi
plane sau puţin concave, numai la capătul superior puţin canaliculaţi sau,
la unele forme, adine canaliculaţi, glabri sau dispers păroşi, cu ghimpi viguroşi,
răriţi pe muchii, cu baza lată, drepţi sau uşor arcuiţi. Frunze de obicei mari
(la unele forme mici), 5-foliolate, pe faţa superioară glabre, rar cu puţini
peri culcaţi şi rari, pe dos alb sau cinereu tomentoase, îndeosebi pe nervuri
cu peri mai lungi sau mai scurţi, pronunţat şi inegal dinţate, spre vîrf adesea
dur dinţate, uneori puţin coriace; foliolele nu se acoperă. Foliolele terminale
lat ovate, obovat rombice sau lat eliptice, uneori aproape rotunde, la bază
rotunjite sau slab cordate, la vîrf ascuţite, cel puţin de 2 ori mai lungi decît
peţiolul lo r; cele inferioare destul de lung peţiolulate. Peţiol în partea superioară
plan, pubescent, cu ghimpi falcaţi, cu stipele liniare. Ramuri florifere puter
nice, obtuz muchiate, i păroase, cu ghimpi rari, viguroşi, geniculaţi, cu
frunze 3—5-foliolate, cu foliola terminală ovat rombică, scurt acuminată.
Frunze inferioare uneori verzui-surii, cu peri catifelaţi. Inflorescenţă panicul
adesea foarte mare, la bază cu întreruperi, frunzoasă, cu peri patenţi şi cu
ghimpi destul de deşi, falcaţi, geniculaţi, excepţional şi cu ghimpi drepţi.
Peduneuli inferiori erecţi, cu multe flori. Caliciu cenuşiu tomentos, ghimpos.
P l a n ş a 49. — 1. llubus proeerus P. J. Miill. var. lypicus Nyâr., la. frunză de lăstar
lb. petele. Ic. secţiunea transv, a frunzei, ld. polen. — 2. R. proeerus var. robu$*us P.J,
Mu 11.. frunză de lăstar, 2a. petale.
ROSACEAti 307
reflect după înflorire. Petale mari, îndreptate în sus, ovat rotunde, scurt
unguiculate. la unele varietăţi mici, la începutul înfloririi rozce, mai tîrziu
albicioase. Stamine mai lungi decît stilelc. Polen variat (fertil 21—81 %).
Fruct glabrescent. — VI — VIL
S t a ţ i u n e a . Pe marginea pădurilor din regiunea dealurilor şi a coli
nelor, pe coaste tuf oase, marginea drumurilor.
Pi ă ş p. în f ă r ă : După datele din literatură, această plantă este connmă. Astfel,
«tapă Simonkai se «află în raionul Arad de la Cetatea Şoimoş pînă la dealurile PînooLei;
•n raionul Ineu la Mocra, apoi pe dealurile de la Arăneag, Drăuţ, Nadăş, la Chişindia.
dealurile de la îosăşel, Ilălmagiu, Dulcele, Dezna, Moneasa pînă la Neagra şi Susani din
raionul Gurahonţ. Deasemeni, foarte abundentă în Ml ii Muma şi Codru. După Grccescu
."T*>te pe coastele dealurilor din regiunea Craiova, la Vîrriorova. Gura Văii, Turnu
^**erin, Cribala, V. Ţeşnei; în regiunea Bucureşti la Bănoasa, Coinana, Ciocăneşti,
Buflea, iar în reg. Bacău la Piatra Neamţ.
1a Lăstari păroşi. Dosul frunzei peste Lot verzui suriu, cu indument uniform, dar subţire.
Foliola inferioară aproape sesilă, derivă din peţiolul frunzei laterale. Foliola termi
nală lat rombic eliptică. Petale mijiocii sau mici. Polen fertil 30—43 %
var. pedaiifrens N.yăr. var. nova in Add. IV, pag. 889. — Reg. Timişoara: intre
Lipova şi Odvoş (r. Lipova'.
I l» Dosul frunzelor suriu alb, cu indument mai des. Foliola inferioară peţiolulată. Petale
de regulă mari. Polen fertil peste 60 % ...................................................................... -
- a Laturile lăstarilor plane sau concave ........................................................................... 3
1 b Laturile lăstarilor oanalieulale ........................................................................................ 6
2 a Virful foliolei terminale normal, aşezat în planul frunzei, neplicat....................... i
- b Yîrful foliolelor plicat, din care cauză virful ajunge sub planul frunzei; la presare
frunzele devin rotundate, ± rotunde, cu baza cordată. Petale lai eliptice, lungi de
11 —12 mm. Polen fertil 20 -3 2 %
var. apiciplicâtus Ayâr. var. nova in Add. IV, pag. 889. — Ic.: PI. 51. fig. 2,
2a —c. — Reg. Oradea: DL Crişului lîngă Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Piteşti:
Dl. Capela lîngă Rîmnicu Vilcea, 250 m.
i a Frunze mari. Foliolele terminale ale frunzelor mediane de pe lăstari lungi de (7,5)
8 —12 cm, late de 5,5 —9 cm. Petale mari, lungi de 10—15 mm. Polen mai puţin
variat, fertil (48) 64- 81% .............................................................................................. 5
* b Frunze de mărime mijlocie. Foliola terminală lungă de 6—8 (9) c*m. Frunzele ramu
rilor florifere adesea cu foliole mărunte, rotunde sau rombice. Petale lungi de 9—12
mm. Polen fertil 10- 50% (65 —73% la Vadu Crişului)
var. mădius Nyăr. var. nova in Add. IV, pag. 889. — Ie .: PI. 51, fig. 1, la —d. —
Reg. Baia M .: Tauţii de Sus la Baia Sprie (63%), Baia Sprie. 400 in (r. Şomcuţa M .);
între Benesat şi Ţicău, 180 m (r. Cehu Silvanici). Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin);
Pâd. Cirlioara între Jibou şi Şoimuş, 350 m (r. .Jibou!: între Moldoveneşti şi Lungeşti
;r. Turda). Reg. Hunedoara: între Ilia şi Leşnic (r. Iliai: deasupra comunei Hăşdat
■r. Hunedoara); Porţile de Fier lîngă Zcicani (r. Haţeg. Reg. Oradea: Urvind,
Dl. Craiului deasupra Corn. Vadu Crişului (r. Aleşd); Şumugiu, Cordău (r. Oradea);
I curiş pe păşuni. Ţinea in pădure (r. Salonta); Mţii Zarandului pe Vf. Highiş
7-r*o in. Dl. Orleş lingă Arăneag (r. Ineu); Cuied (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Păd.
308 flora r .p .r .
Cămnula la Luguzău, Dumbrăviţa, Lipova la carieră (r. Lipova}; Moldova Nouă;

Anina, V. Marila (r. Oraviţa); V. Dunărei la Cazane (r. Orşova); Vermeş,
deasupra comunei Reşiţa (r. Reşiţa); Dl. Ciurii între Şindriceni şi Pogăneşti (r.
Lugoj). Reg. Piteşti: Dl. Capela lîngă R. Vîlcea 250 m. Reg. Bacău: Călugăra
Mare (r. Bacău). Reg. Iaşi: Păd. Bîrnova, DrumuFălcii, Poiana Cailor (r. Iaşi);
Hîrlău.
5 a Foliola terminală marc, mai adesea puţin alungit ovată, scurt ascuţită
var. typicus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 889. — Ic.: PI. 49, fig. 1, l a —d;
PI. 50 (fructifer); Sud. 1. c. tab. 92. — Reg. Cluj: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin);
Cluj la Hajongard pe garduri, Topa Mică la marginea pădurii (r. Cluj); Păd.
Cîrlioara între Jibou şi Şoimuş 350 m (r. Jibou). Reg. Stalin: cariera dintre
Apoldu de Sus şi Săcel 600 m (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Porţile de Fier lîngă
Zeicani (r. Haţeg). — Reg. Oradea: Tinăud (p.v^leşd); Dl. Highiş lîngă Drăul
(r. Ineu). Reg. Timişoara: intre Mădcrat şi Mîsca (r. Arad); Păuliş (r. Lipova);
Caraşova între Mt. Năvaşu Marc şi Peştera Comarnic (r. Reşiţa); Bozovici spre
Anina, Sviniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Schela, Budieni (r. Tg. Jiu); Copă-
cioasa, între Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort). Reg. Bucău: Călugăra Mare (r. Bacău).
f. degenerâtus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 889. — Corespunde cu R.
procerus ± tipic, dar are petale mult mai mici, lat ovate, lungi împreună cu ungnicula
cel mult pînă la 10 mm. Polen foarte imperfect (20%). — Reg. Timişoara:
Dumbrăviţa (r. Lipova).
f. subcinereus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 889. — Corespunde cu R.
procerus tipic, dar dosul frunzelor este verde cenuşiu, cu indument subţire. — Reg.
Oradea: păduri la Băile Victoria (r. Oradea).
5 b Corespunde cu tipul, numai că foliola terminală a lăstarilor este lai ovată, lat eliptică
sau ± rotundă
var. robtistus P. J. Miill. Versuch. mon. Rub. (1859) nr. 19. — R. procerus B.
robustus Sud. Bat. (1905) 43. — Ie.: PI. 49, fig. 2, 2a. — Reg. Baia M .: între Baia
Sprie şi Cavnic, 400 m (r. Şomcuţa M.). Reg. Cluj: Jibou în V. Roşie; Topa Mică la
marginea pădurii, 490 m (r. Cluj); Nepos la Groapa Armanului, 600 m (r. Năsăud):
Stîna în Păd. Silaş*) (r. Huedin). Reg. Stalin: cariera dintre Apoldu de Sus şi
Săcel 600 m (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Burjuc, Gurasada (r. Ilia). Reg. Oradea:
Cordău, Şumugiu, pădurea dintre Ciheiu şi Şumugiu, Ciheiu (r. Oradea), aceasta
din urmă cu petale deosebit de mari; Drăuţi pe Dl. ITighiş şi « Gornol», Di. Orleş
lîngă Arăneag (r. Ineu); Buteni (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Bujor
şi Pogăneşti pe Dl. Gropilor (r. Lugoj); Sadova Veche spre Armeniş (r.
Caransebeş); Lăpuşnicel, Plavişcviţa (r. Orşova), cu petale mari. Reg. Craiova:
între Buduhala şi Corneşti (r. Tg. Jiu); între Vîrciorovaşi Gura Văii (r. T. Severin);
între Malovăţu şi Colibaşi (r. T. Severin); Polovraci (r. Novaci); Gura Bujorăscu
(r. Baia de Aramă); între Colibaşi şi Bengeşti, Copăcioasa (r. Gilort); întreMeriş.
şi Broşleni (r. Strehaia). Reg. Piteşti: Dl. Capelei la R. Vîlcea, 250 m, Bujoreni
t . R. Vîlcea); Siătioara, 520 m, (r. Horezu). Reg. Bacău: Călugăra Mare
• Exemplarele din Păd. Silaş sînt caracterizate prin foliolele terminale regulate
şi lat eliptice, lăstari rotund mucliiaţi şi inflorescenţa cilindrică, cu rămurelele descres-
cente in jos.
Planşa 50. — 1. Rubus procerus P. J. Miill., ramură fructiferă, la. frunză dc

lăstar.
P L A N Ş A 50
ltQSACKA] 811
t. Bacău). - Reg. Joşi: Păd. Bîrnova la Poiana Cailor (r. Iaşi). Reg. Constanta:
Jorilovca (r. Istria).
f. parvipătalus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 890.— Petale mici, lungi de
8 mm, rotunde.*) — Reg. Baia M .: între Benesat şi Ţicău, 180 m (r. Celiu
Savaniei).
f. YlrideO'Cinerfcis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 890. — Asemănătoare cu
rar. robustm, dar frunzele au indument rărit, pe dos verzui-surii. Petale lungi de
i$ —15 mm. Polen fertil 71 —76%. - Reg. C luj: Topa Mică la marginea pădurii,
m (r. Cluj). Reg. Craicva: Peştera Polo vraci în Cheia Olloţului, 600 m (r.
V>vaei).
Rămurelele inflorescenţei foarte patule, cu mulţi ghimpi. Foliola terminală subro-
landâ. Polen variat (10, 30, 90 %). Petale mai mici, lungi dc 6—10 (11) mm
var. arrfgens (Sud.). — R. arrigens Sud. Bat. Eur. \1903) 8. — Ic.: Sud. Rub.
Est. tab. 93, fig. 6 —10. — Reg. Raia M : Baia Sprie spre Cavnic, 400 m,
r. Şomcuţa M.}. Reg. Hunedoara: Zam (r. Ilia). Reg. Oradea:Cuied, Prunişor (r.
O«rahonţ) ; Păd. Cămnuţa lîngă Luguzău, Dl. Ilighiş lîngă Drăuţ, 600 in (r.
i n ; . Reg. Timişoara: între Bujor şi Pogăneşti pe Dl. Ciurii 243 m, (r. JFăgct);
V. Dunărei la Cazane, între Sviniţa şi Ogradena (r. Orşova). Reg. Craiooa: între
Câfibaşi şi Bengeşti, Copăcioasa (r. Gilort); între V. Borovătului şi Cheia Topolnilei
la Marga (r. T. Severin).
k Samuri floriferc erecte, cu ghimpi ± răriţi. Foliola terminală ovată. Dosul frunzei
adesea şi cu peri catifelaţi. Ghimpii inflorescenţei geniculaţi sau falcat curbaţi.
Petale mari, lat ovate sau rotunde, inflorescenţă neevident frunzoasă. Polen fertil
**-81%
var. Szaboi (Borb.) —R. Szaboi Borb. Vasvm. fl. (1887)288. R. laccrtosus Sud. in
Bsfl. Soc. bot. Fr. XLVI (1899) 99.—I e .: Sud. Rub. Eur. tab. 93. fig. 11- 15. — Reg.
Mda M .: Baia Sprie 380 m, Dăneşti între Baia Sprie şi Cavnic, 360 m (r. Şomcuţa M.)
Meş.Clui: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Ilia (r. Ilia); deasupra
o m io e i Hăşdat (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Tinăud (r. Aleşd); pădurea dintre
c a ^ u şi Şumugiu (r. Oradea); Dl. Highiş lîngă Drăuţ, 600 m (r. Ineu);
Meg. Timişoara: Dumbrăviţa (r. Lipova); Teregova (r. Caransebeş); între
Sciaiţa şi Ogradena, Bozovici spre Anieş; între Năvaşu Mare şi Peştera Comarnic;
«■aste intre Orşova şi Jupalnic (r. Orşova). Reg. Piteşti: Dl. Capelei la R. Vîlcea
S * m: Văcarea (r. Muscel). Reg. Bacău: Măgura Ocnei lîngă Tg. Ocna
f. divergens Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 890.—Polen imperfect (12—
±S %!. Foliole adesea rotunde. — Reg. Oradea: Topa de Criş, DL Craiului între
şi Corniţei, 580 m (r. Aleşd); Păd. Cordău (r. Oradea). Reg. Timişoara:
Dumbrăviţa, N. Bălcescu (r. Lipova).
f. calvescens Nyâr. f. nova in Add. IV. pag. 890.— Frunzele lăstarilor mari,
•:a la specia tipică. Frunzele ramurilor florifere cenuşiu verzui sau cele superioare
sarii. Polen 15 —26%. — Reg. Oradea: Şumugiu (r. Oradea).
Ob s . 1. Sudre (Rub. Eur. pag. 93) arată că R. S za b o i Borb. aparţine de R.
'±*rsoideus Wimm. şi de R. bijrons Vest, deşi menţionează că n-a văzut planta lui
Borfcâs. Gâyer însă (MBL XX (1921) 16) publică pe R. Szaboi ca pe o subspecie a
îsi R. discolor \ \ lie. — R. procerus P. J. Miill., dînd ca sinonim pe R. încertosus Sudre.
* Mărimea petalelor variază şi la exemplarele din localităţile de mai sus.

AstfeL cele colectate de la Ciheiu şi dc la Plavişeviţa au petale foarte mari, iar
•"-2-Ûl‘r. colectate din alte localităţi au petale inai mici. totuşi cu mult mai mari decît
•x ' Zr— . ' z e i ' i î u s .
y>v> FLOUA It.P.JR.
Ob s . 2. Sudre în monografia sa determina formele de obicei pe baza pare

zi taţii sau glabrităţii lăstarilor sterili. După acest autor şi R. procerus are lăstari
cu peri. La noi rar găsim rugi de mure cu lăstari păroşi şi numai în apropierea
ramurilor şi a ghimpilor, in locuri ferite, cu puţini peri simpli sau fasciculaţi.
R ă s p. gen. : Europa, Caucaz, Liban.
10. R. banâticus Nyâr. sp. nova. in Add. TV, pag. 8 9 0 .— I c . : PI. 52,
fig. 1, l a — f.
Lăstari de 1— 1,5 m, erecţi, apoi orizontal aplecaţi, de 6— 10 mm în diam.r
glabri sau mai ales lîngă ghimpi cu puţine urme de peri, obtuz colţuroşi, cu
laturi plane sau puţin concave, pe muchii cu ghimpi destul de deşi, lungi,
perpendiculari sau puţin înclinaţi, mai adesea drepţi. Ghimpii cu baza com
primată, din baza lată abrupt îngustaţi, de obicei mai lungi deeît diametrul
lăstarilor mai subţiri, lungi pînă la 11 mm. Frunzele lăstarilor 5-foliolat-e.
Peţiolul . comun pubescent, semicilindric, deasupra plan, cu ghimpi falcaţi
viguroşi, cu 2 stipele liniar lanceolate. Foliole pe faţa superioară verzi închise,
cu peri culcaţi, rari, uneori glabrcscente, pc dos cu peri tomentoşi, deşi, surii
sau albicioşi, fără peri catifelaţi sau cu ciţiva peri puţin ieşiţi din indument.
Foliola terminală rotundă, tot atît de lată cît lungă, de (6) 7—8 (9) cm
în diam., la bază cordată, la vîrf abrupt acumulată într-un vîrf scurt, de 2 ori
(rar de 3 ori) mai lungă decit peţiolul. Foliolele inferioare peţiolulate, cu peţioluli
lungi de 3—5 mm, pe margini cu dinţi ± uniformi, destul de adinei, mucro-
naţi. Ramuri florifere muchiate, moale păroase sau mai tîrziu glabrescente.
Frunzele lor inferioare 5-foliolate, cele superioare terna te sau simple, cu foliole
rotunde, asemănătoare cu cele de la lăstarii sterili, cu stipele liniar lanceo
late. Ghimpi viguroşi, lungi, perpendiculari sau înclinaţi, puţin curbaţi.
Inflorescenţa la exemplarele mai viguroase mare, ramificată, cu cele 2—3
ramuri inferioare în axila frunzelor şi rămurelele florifere superioare îngust
bracteate. Inflorescenţa exemplarelor mai slabe compactă, cilindrică, nefrun-
zoasă. Rămurelele inferioare erecte, cele bracteante adesea patule. Axa prin
cipală cu ghimpi puternici, lungi, arcuiţi în jos. Rămurele muUiflore (6— 10),
împreună cu pedicelii cu ghimpi svelti, destul de deşi, mai slabi, dar de ase
menea lungi şi cu peri destul de deşi, ncglanduloşi. Calieiu cenuşiu tornenlos,
cu puţini peri patenţi, reflect după înflorire. Petale palid rozee, lungi de
10—13 mm, lat ovate sau lat obovate, mai rar mici (lungi de 6 mm, Orşova).
Staminele depăşesc stigmatele. Polen destul de perfect, cu 68—95 % grăun-
eioare mari, rar numai 65 %. Fruct apocarp globulos, cu drupeole glabres-
eente numai înainte de maturitate, la vîrf mult timp barbulate. Fructifica
abundent. — VI.
P l a n ş a 51. — 1. Ruhus procerus var. inedius Nyâr., la. porţiune de lăstar cil frunză.
1b. secţiunea transv. a frunzei. Ic. petală, ld. polen. — 2. R . procerus var. apiciplicatus
Nyâr., ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. petală, 2c. polen. i
PLANŞA 5 t
M
Stagiunea. Pe coaste cu tuferişuri, cu expoziţie sudică.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . O ra d e a : Almaş (r. Gurahonţ). R eg. T im iş o a r a : Clinic la
Reşiţa, la cantonul C.F.R. de la Teregova, Ocna de Fier (r. Reşiţa) ; Bocşa Romînă,
intre Slatina Nera şi Şasea Montană (r. Oraviţa); Moldova Nouă; V. Dunărei la Cazane
între Sviniţa şi Ogradena, Orşova pe DI. Alion, Jupalnic. Surducul Prolaz şi Y. Cernei la
Băile Hcreulane (r. Orşova). R eg . C r a io v a : la V de Păunoşti în V. Topolniţei (r. Turna
Severin); între Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort).
V a r i a b i l i t at . e a s p e c i e i
var. vfrhlcscens Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 891.— Frunze mai mari, pe dos
cenuşiu verzui, cu indument rar. Petale lat eliptice. Polen fertil numai 15—16%. — R eg.
‘T im iş o a r a : între Orşova şi Jupalnic.
var. minorispinăsus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 891.— AsemănăLoare cu tipul,
dar cu ghimpii lăstarilor şi ai ramurilor florifere mai slabi, curbaţi în jos. Formă de
umbră. — R eg . T im iş o a r a : Moldova Nouă lîngă Liubcova; Ocna de Fier (r. Reşiţa).
O b s. Determinarea speciei este dificilă deoarece, după descrierea din monografia
lui Sudre, planta seamănă mult cu R . c u s p id ife r M. et L. De aceasta se deosebeşte însă prin
ghimpii mai lungi, stipelele mai late şi prin indnmenul mai compact de pe dosul frunzelor.
Se deosebeşte de R . a rd u e n e n sis Lib., care are de asemeni frunzele rotunde, prin frunzele
tulpinilor florifere 5-foliolate, prin foliolele inferioare mai lung peţiolulate, prin lăstarii
cu laturi plane şi prin ghimpii mai lungi. Datorită foliolelor sale rotunde. R . h a rm icu *
se mai aseamănă şi cu urmăLoarele specii din grupele H e d y c a r p i şi C a n d ic a n te s:
R . arrig en s Sud., dar frunzele acestuia sînL dur serate, ramurile florifere şi pedicelii
c u ghimpi mai scurţi, curbaţi şi cu polen mai puţin perfect; R . laceriosu s Sud., dar
foliola terminală a acestuia nu este rotundă, ci alungit ovată, iar petalele sînL mai mari;
R . g e n ic u la tu s Kalt., dar frunzele acesteia nu sînt rotunde, petalele sînt de altă formă,
iar polenul mai imperfect; R . tu m id u s Greinli din grupa C a n d ic a o te s, dar lăstarii acestuia
sînt canaliculaţi, iar foliola inferioară este ± sesilă.
Răsp. g e n. : Endemică în R.P.R.1
11. R. Mfrons Vest in Tratt. Rosac. Monogr. III (1823—24) 2 8 .— Ic.:

Pi. 53, fig. 1, 1 a - d; Sud. 1. c. tab. 82.
î). Lăstari scund arcuiţi sau ascendenţi, toamna adesea ramificaţi şi
radicanţi, obtuz muchiaţi, cu laturi plane, rărit păroşi, adesea brun roşietici.
Ghimpi viguroşi, pe tulpina principală drepţi, pe ramuri mai ales curbaţi,
turtiţi la bază, lungi. Frunze 5-foliolatc, pedatisectate sau unele palmati-
^cetate, rar numai ternate. Peţiol plan în partea superioară, cu ghimpi curbaţi,
•u stipele liniare sau filiforme. Foliole pe faţă verzi închise, la început răzleţ
păroase, mai tîrziu glabre, pe dos cu indument alb. adpres, des, fără peri
atifelaţi mai lungi, pe margini pronunţat dinţate, cu dinţii puţin mai adînci,
ei mai mari adesea recurbaţi. Foliola terminală de cea 2 ori mai lungă dccît
z-rţiolul ei, obovată sau ovată, rar lat eliptică, rotunjită la bază sau slab
ordatâ. scurt şi abrupt acuminată, cea inferioară peţiolulată. Frunzele
tomate au cele 2 foliole laterale perpendicular patente, lung peţiolulate.
- -rvuril* florifere colţuroase, păroase, cu ghimpi puternici şi frunze ternalc.
31G KLOBA R P.R .
excepţional 5-foliolale, pronunţat serate. Inflorescenţă destul de lungă, foliată

la bază, cu rămurele ± scvaros patente, cu 3 sau mai multe flori. Axă şi pediceli
cu peri patenţi lacşi, deşi sau mai rari, cu ghimpi uneori mai deşi, alteori
mai răsfiraţi, lungi, svelţi, drepţi sau puţin curbaţi, subulaţi sau aciculari.
Flori mediocre. Galiciu cenuşiu tomentos, cu peri scurţi, de obicei fără ghimpi,
la înflorire şi după înflorire recurbat. Petale obovate sau aproape rotunde,
viu sau palid roze. Stamine mai lungi deeît stigmatele, verzi. Polen destul de
imperfect (47 %, rar mai puţin). Ovar dispers păros. Fruct de mărime
mijlocie.— VI — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, coaste cu tuferişuri, pietroase sau
stîncoase; apare şi prin gardurile vii.
R ă s p . î n ţ a r ă : La noi e foarte rar, fiind recoltat numai din 3 locuri: R eg.
O radea: Păd. Cordău (r. Oradea), cu polen imperfect, 11%. R e g . T im iş o a r a : Siria
{r. Arad). R eg . C r a io v a : Gura Văii (FRE nr. 2783) cu ghimpi mult încovoiaţi. — După
literatură mai este citat de la Vîrciorova (An. Acad. XXXVI) (1913—14) 274 şi MBL
(1918)75).
V a r i a b i 1 i t a t. e a s p e c i e i
var. âuctus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 891.—Frunzele ramurilor florifere în
majoritate 5-foliolate. Lăstari şi ramuri florifere în partea lor inferioară glabre. — R eg. C r a -
io v a : între Vîrciorova şi Gura Văii (r. T. Severin).
Obs . Făcînd abstracţie de caracterele amintite, această varietate coincide întocmai
cu R . bifro n s.
R ă s p . ge n. : Europa centrală şi de V. Datele de răspîndire indică limita de E a
speciei. In flora U.R.S.S. lipseşte.
12. R. cuspidiîer Miill. ct Lcf. Vers. Mon. Gatt. Rub. in Pollichia (1859)
nr. 21. — Ic.: PJ. 53 a, fig. 1, l a — b.
* b. Plantă mijlocie sau viguroasă. Lăstari ± viguroşi, obtuz colţuroşi, cu
laturi d: plane, peste lot egal şi fin pubeseenţi, cu ghimpi destui de deşi,
± perpendiculari, puţin mai scurţi sau egali cu diam. lăstarului. Frunzele
lăstarilor mari, ± tari, 5-foliolate. Foliolele se acopăr cu marginile. Peţioli
pubeseenţi, cu ghimpi deşi, curbaţi, în partea superioară plani, mai jos de
mijloc slab canaliculaţi, neglanduloşi, mai scurţi deeît frunza. Foliola ter
minală lat ovată sau ovat rotundă, cu dinţi duri, acuţi, pe faţă glabrâ, pe dos
^nuşiu albă, cu indument des şi mai ales pe nervuri cu peri simpli, exserţi,
ia bază cordată, la vîrf lung acuminată, de 3 ori mai lungă deeît peţiolul ei.
Ramuri florifere colţuroase, _-L slab păroase. Inflorescenţe des păroase.
Ghimpi mijlocii, în sus descrescenţi,'puţin arcuiţi sau ± aplecaţi, mai rar
P l a n ş a 52. — 1. R u b u s b a n a iicu s Nyâr., ramură florifcră, la. ramură fructiferă,.

1b. porţiune lăstar ou frunză, 1c. potaie, -1d. şi le. polen dc la exemplare diferite, IL
seci. transv. a frunzei.
P L A N ŞA 52
ROS AC RAF. 31»
**ei inferiori geniculali, cei din inflorescenţă subţiri şi aproape drepţi. Frunzele
ramurilor florifere 3—5-foliolate, accentuat .serate, cu dinţi ascuţiţi; indu-
mentul ca la frunzele lăstarilor. Inflorescenţa laxă, cilindrică, fără glande,
in partea superioară nefoliată în cea inferioară întreruptă; inflorescenţa
parţiala inferioară apare din 3—4 sau mai multe frunze. Pediceli ± erecţi.
Sepale răsfrînte. Petale rozee, lat obovale. Polen foarte slab, cu 8 -15%
srâuncioare mari. — VI — V il.
Ră s p . i n ţ ar ă: R r g . C l u j : gara C. F. R. Stîna. la marginea drumului din pădu
rej de lingă tunel ir. Huedin).
i a Indurnenlul frunzelor gros, alb cenuşiu 2
1 h Tndumentul rar; frunze cenuşiu v e r z i............................ .............................................. 3
2 a Foliola terminală ovată
var. typicus Xyar. var. nova in Add. IV, pag. 891.—împreună cii specia.
2 b Foliola terminală ± rotundă
var orbiculaltis Sud. Diagn. (1906) 19. — Reg. C lu j: Stîna 'ingă tunel şi înPăd.
Silaş (r. Huedin).
- a Foliola terminală o vată
var. Vâezyi \y â r. var. nova in Addl IV, pag. 891. — R eg. C lu j: Stîna lingă
tunel şi în Păd. Silaş (r. Huedin).
> b Foliola terminală rotundă
var. rotumlus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 891. Reg. C l ă i : lingă gara
Stîna (r. Huedin).
R ă s p. g e n. : Europa de V.13
13. R. geniciilâtus Kalt. FI. Aachen Beck. (1845) 2 6 7 .— Ic.: PI. 54,
fis. 1, l a — f ; Sud. 1. c. tab. 90.
£>. Lăstari arcuit înclinaţi, cu laturi plane sau convexe, uneori puţin
'•w-ave, glabri, cu ghimpi puternici, lăţiţi la baza, drepţi, verticali sau puţin
înclinaţi. Frunze 5-foliolate, mari sau mediocre, cu peţioli pubescenţi. în
partea superioară turtiţi, cu ghimpi puţin curbaţi, pe dos cu bra«*tei liniare
îrar liniar lanceolate). Foliole pe faţă mal verzi, glabre. pe dos cenuşiu sau
«tibicios tomentoase, ± cu peri catifelaţi, neregulat şi mai ales dur serate.
Foliola terminală lat eliptică sau rombică, rotunjită la bază. la virf ascuţită
in linie + dreaptă, cea de 3 ori mai lungă deeîl peţiolulul. Perechea inferioară
•ie foliole destul de lung peţiolulată. Tulpina floriferă muchiată. glabrescenta
sau pubescenta, cu ghimpi lungi, drepţi, svelţi, puţin înclinaţi, cu frunze
5-foliolate, sau cele superioare ternate. Inflorescenţa piramidală, mare, la
exemplarele mai slabe mai mică, la bază frunzoasă. cu peri patenţi Jacşi
şi ghimpi svelţi, lungi, înclinaţi, abia curbaţi. Hamuri florifere erect patule,
Ia exemplarele viguroase multiflore. Caliciu cenuşiu tomentos, abundent
320 FLORA R .P .U
catifelat păros, de obicei fără ghimpi, la înflorire reflect. Petale lat ovate
sau lat eliptice, lungi de 11— 12 mm, late de 9 mm. Stamine mai lungi decît
stigmatele. Ovar pubescent. Polen imperfect, cu 12—25 % grăuncioare mari
{pe planşa Sudre 42 %). — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri, garduri vii, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Cordău (r. Oradea). Reg. Hunedoara: Zam (r.
Ilia). Reg. Timişoara: Orşova pe coaste spre Jupalnic (r. Orşova). Reg. Piteşti: sub Mt.
Pialra (r. Rîmnicu Yilcea).
O bs. Exemplarele din ultima staţiune au frunzele mai mici şi înfăţişare asemănă
toare cu R. bifrons, de care se pot deosebi prin frunzele ramurilor florifere 5-digitate, cu
indumentul de pe dos prevăzut şi cu peri catifelaţi. Exemplarele cu frunze mari reamintesc
pe R. proceru-s, de care se pot deosebi prin ghimpii lungi, svelţi, drepţi şi perpendiculari
sau reclinaţi.
var. eordensis Nyăr. var. nova in Add. IV, pag. 891. -Foliole terminale oval elipLice.
cordate la bază, de 2 —2Va ori mai lungi decît peţiolulul. Ramuri florifere abundent păroase.
— Reg. Oradea: Păd. Cordău (r. Oradea). Reg. Hunedoara: Zdrapţi (r. Prad).
var. laccrâtus Nvâr. var. nova in Add. IV, pag. 892. — Unele frunze ale ramurilor
florifere cu foliole lobaLe sau penal seclale. Marginea petalelor neregulat lacerată. — Reg.
Timişoara : pe coaste între Orşova şi Jupalnic. 80 m (r. Orşova)
It ă s p. g e n .: Germania, Franţa, Belgia.
14. R. Margaritae Gây. in MBL X X (1921) 13; Jâv. Magy. FI. ed. I (1925)
490. — R. lamprotrichus et glaucochrous Borb. in Sched. sec. Gây., non
Sudre. — R. discolor var. latissinms Borb. in Sched. sec. Gây., non Sabr.—
Ic.: PI. 64, fig. 2, 2 a , ex Jâv. — Csap. Magy. FI. kdp. (1934)" 238, nr. 1749.
h. Lăstari canaliculaţi, cu ghimpi tari, caro nu întrec diametrul lăsta
rilor, din haza lată abrupt îngustaţi, puţin curbaţi. Frunze foarte mărunt,
des, acut şi puţin inegal dinţate, pe dos surii sau albicioase. Foliole terminale
lungi de 6,5—8,5 cm, late de 6,3—7 cm, cu peţioli lungi de 3,3—4 cm, aproape
rotunde, cu baza puţin seetată şi vîrful acut. Ramuri puţin ghimpoasc.
adpres păroase. Inflorescenţă raccm simplu, îngust, scurt sau panieul pauci-
flor. Petale îngust obovate.-— V I — VII.
U u s p. în ţ a r ă : Reg. Timişoara: Baziaş, Moldova Nouă (r. Moldova Nouă);
* ».-?ova, Jupalnic, Băile Herculane (r. Orşova) (ex. Gây. 1. c.).
O h s. Specia aceasta a fost căutată în toate localităţile de mai sus, cu excepţia comunei
dar n-a mai putut fi văzută nici la Muzeul Botanic de la Budapesta. Desenul citat
f N erka-Csapodi reprezintă o singură frunza de lăstar. Din această planşă rezultă evi-
der.i o nici pe peţiolul comun, nici pe peţiolii foliolelor nu se află ghimpi, cea ce nu se prea
intiinr-iă Ia plantele din această grupă. Planta nu mai există nici în Mcrbarul din Budapesta.
Pi a n ş a 53. - - 1. Rubus bifrons Vest, exempl. florifer, la. porţiune de lăstar cu

frunză, lb. râmurieă de inflorescenţă (dihaziu), lc. porţiune de lăstar şi secţ. transv., lf. polen.
P L A N ŞA 53
ROSACEAE 323
Apoi, Gâyer n-a recoltat-o din Banat, ci a descris-o după exemplarele de herbar ale lui
Borbâs, care s-au distrus în timpul războiului. De asemenea nu se poate şti de unde a fost
desenată frunza care figurează în Magy. Flora. Probabil însă că a fost împrumutată
de la Gâyer. Astfel, asupra acestei plante rămîn nedumeriri pînă la regăsirea ei. Gâyer mai
aminteşte de doi hibrizi ai acesteia (Margaritaextomentosus şi caesiusx Margaritae).
15. R. Vestii Focke Syn. Rub. Germ. (1877) 155. — I c .: PI. 55, Xig. 2,
2 a — c.
Arbust înalt pînă la 2 m, mai adesea cu lăstari viguroşi, glabri, canali-
culaţi, cu ghimpi drepţi sau puţin curbaţi, slab înclinaţi, cu baza comprimată.
Frunze mari, 5-foliolate. Peţiol comun deasupra plan, cu 2 stipele liniare, cu
ghimpi curbaţi. Frunze pe faţă glabre, verzi, pe dos verzui surii sau surii.
Foliola terminală lat ovată, mai lată la mijloc, la bază cordată, la vîrf lung
acuminată, ± dur aproape biserată, cele inferioare scurt peţiolulate (2—3 mm),
rar ± mai lung peţiolulate. Ramuri florifere muchiate, glabre sau glabres-
eente, cu frunze ternate sau în parte 5-foliolate, pe dos ± suriu tomentoase.
Inflorescenţa panicul piramidal, rar racem simplu, cu pediceli^ erecţi, cu
ghimpi puţini şi slabi, atît pe rămurele cît şi pe pediceli. Caliciu verzui
cenuşiu sau cenuşiu. Petale rozee, eliptice pînă la lat ovate, lungi de 10— 12 mm.
Staminele depăşesc stigmatele. Polen cu 6—23 % grăuncioare mari, adesea
cu forme de transiţie între grăuncioarele mari şi mici. — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . în păduri şi la marginea pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj la Făget la Fîntîna lui Bilaşcu, în hotarul comunei
Vera la « Hollosfii» (r. Cluj); V. Ilenzii la Ileanda (r. Dej). Reg. Timişoara: V. Cladovei
r. Lipova). Reg. Piteşti: Mt. Cozia între MreaTumu şi Stînişoara, 600 m (r. Rm. A licea)
Reş. Bacău: Măgura Ocnei la Tg. Ocna.
var. erythrândrus Borb. ct Hol. in OBZ (1892) 289. — Flori roşii. — Cluj la Făget,
var. decîpicns Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 892.— Numai frunzele tulpinii
H-rifere cenuşiu tomentoase. Lăstarii cu frunze verzi pe dos, pubescente numai pe nervuri,
ii-I-orescenţa pînă la vîrf cu rămurele 2—3-flore. Polen o—6 %. — Reg. Oradea: Şumugiu
Oradea).
f. grosseserratus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 892.— Foliolele, mai ales cele ale
-xsxarilor. adînc şi dur serate, cea inferioară lung peţiolulată. — Reg. Cluj: V. Ilenzii
ape de Ileanda (r. Dej).
Ob s . H. Sudre (Rubi Eur. 1908—13 pag. 92) consideră pe R. Vestii drept sinonim
rx JL constrictus Lef. et M., dar caracterizarea şi planşa dată nu corespunde cu R. Vestii
svi, insă corespunde cu acele forme din Germania, care se găsesc în Herb. Cluj
hz: ^numirea de R. constrictus. Aceste exemplare au dosul frunzelor verde, cu toate
s^.z = acoperite cu peri catifelaţi. Foliolele insa sînt mai înguste, mai mici şi lung
Acestea corespund cu planşele lui H. Sudre, iar unele exemplare corespund cu
iL -zx î.-.rz.'is la care le-a aşezat şi Sudre. Această plantă rar poate fi găsită şi la noi,
wf survin şi forme intermediare de legătură, deoarece s-au găsit plante cu
234 FLORA R.P.R.
Omida verde a mugurilor (Argyroploce variegana Hb.). Omizile rod mugurii şi frunzele,
ar uneori şi lăstarii terminali, împiedicînd prin aceasta creşterea.
Molia mărului (Hyponomeuta malinella Zeii.). Primăvara omizile găuresc şi rod
mugurii la mijloc şi atacă frunzele tinere. Mai tîrziu omizile ies din colonii, trec asupra
altor frunze la care rod epiderma de pe faţa superioară şi le înconjoară cu fire mătă
soase, formînd cuiburi de mărimea unui punct. După ce frunzele au fost scheletate,
omizile formează alte cuiburi. în felul acesta pot distruge aparatul foliar în întregime.
Sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus L. ). Are o singură generaţie în 2 ani. Femela
depune ouăle în crăpăturile scoarţei. Larvele rod galerii pînă în regiunea cambială, unde
iernează. Din galeriile cu larve se scurge un lichid vîscos, cu miros de oţet. Larvele
atacă tulpinile groase şi foarte rar ramurile. Pomii atacaţi se rup uşor cînd bate vîntul
şi se usucă repede, începînd cu ramurile roase. Larvele pot fi distruse cu ajutorul unei
sîrme introduse în canalul făcut de acestea.
Sfredelitorul ramurilor [Zeuzera pyrina L.). Femela depune ouăle la baza mugurilor
sau la bifurcaţia ramurilor. Larva sapă galerii înguste, descendente în peţioli şi în lăstarii
tineri, care se rup. După accca, omizile atacă ramurile noduroase, în care iernează.
Primăvara şi vara îşi schimbă locul de mai multe ori, trecînd pe ramuri mai groase, pe
care iernează pentru a doua oară. Larva sapă galerii ascendente, care comunică cu
exteriorul printr-o deschidere, pe unde se elimină excrementele şi rumeguşul. Ramurile
atacate se rup uşor şi se usucă.
Fluturele stejarului (Portketria (Lymantria) dispar L.L Omizile rod mugurii, frunzele
tinere, uneori şi florile. Are o singură generaţie pe an.
i\ălbarul sau fluturele alb (Aporia crataegi L.). Are o singură generaţie pe an. Pri
măvara omizile se hrănesc cu muguri, mai tîrziu cu frunze. Insecta depune ouăle pe faţa
inferioară a frunzelor, aşezîndu-se în grămezi de cîte 10—15 bucăţi. Omizile rod epiderma
frunzelor, care se răsucesc în jurul nervurii mediane, apoi se usucă. Mai tîrziu, după 20—30
zile, omizile fac fire de mătase în lungul nervurii şi a peţiolului, formînd cuiburi dintr-o
singură sau din două frunze răsucite. Cînd invazia este mare, omizile distrug complet
aparatul foliar al mărului.
Viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug.). Are o singură generaţie pe an.
Femela depune ouăle în caliciul florii. Larvele rod galerii sinuoase sub epiderma fructului,
apoi o galerie spre interior pînă la seminţe, pe care le distruge. în timpul dezvoltării sale
o larvă distruge 4—5 mere. Ea trece de la un fruct la altul, seara sau noaptea. Merele
atacate au pe partea laterală o pată circulară de culoare închisă, care înconjoară un
orificiu de intrare rotund şi larg. Ele cad cînd au mărimea unei nuci. Uneori daunele
provocate pot fi mai mari decît cele cauzate de viermele merelor (Carpocapsa pomonella) .
Păianjenul roşu (Tetranychus pilosus G. et F.). Are mai multe generaţii pe an. El atacă
frunzele la partea inferioară şi suge conţinutul celular din parenchim. în verile secetoase
şi calde produce pagube mari.
Şoaricele scormonitor (Arvicola terreslris L.). Roade rădăcinile subţiri şi groase ale
merilor din pepiniere şi plantaţiile tinere, care nu au mai mult de 10 ani. Roade coaja pînă
in regiunea coletului. Atacul nu se observă decît atunci cînd pomul îngălbeneşte şi
începe să se usuce.
Iepurele (Lepus europaeus Pali.). Iepurele roade scoarţa tulpinii pînă la cca 30 cm
Înălţime de la suprafaţa pămîntului. Cînd scoarţa este roasă de jur împrejur, pomul
se usucă. Provoacă daune mari în special în pepinierele şi şcolile de pomi din plantaţiile
tinere, iarna, cînd zăpada este mare.
Boli c r i p t og am ic e
Boala petelor cafenii (Endostigme inaequalis (Cke.) Syd.). Atacă ramurile, frunzele
şi fructele. Scoarţa ramurilor atacate crapă (rapăn). Pe frunze apar pete aproape rotunde,
PLANŞA 53 a
0
P
ROSACEAE 327
1 b Foliola terminală a lăstarilor ovată, alungit ovată, obovată, eliptică

sau rombică. (Dacă uneori este ± rotundă, atunci frunzele ramurilor
florifere sînt 5-foliolate) ............................................................................. 5
IO IO
a Faţa superioară a frunzelor cu peri stelaţi............... 17. R. moestus

b Faţa superioară a frunzelor glabră sau cu peri simpli....................... 3
CO
a Ghimpii lăstarilor puţin inegali. Petale obovat cuneate, cu marginea

de jur împrejur neregulat sinuat in c iz ă ............... 28. R. petniccnsis
b Ghimpii lăstarilor egali. Marginea petalelor întreaga, nu sinuat inciză. 4
to
a între frunzele ramurilor florifere sînt şi frunze 5-foliolate. Polen cu

63—80 % grăuncioare mari. Inflorescenţa paniculă îngustă
27. R. tcregovensis
4N
b Frunzele ramurilor florifere ternate. Polen cu 9— 10 % grăuncioare

mari. Inflorescenţa mai mare, mai extinsă............ 18. R. arduennensis
o» CJ<
a Laturile lăstarilor sterili plane, unele ± concave, rar convexe___ 6

b Lăstari de obicei evident canaliculaţi.................................................... 14
6 a Lăstari păroşi. Ramuri florifere abundent păroase. Inflorescenţă laxă,
cu pedunculi lungi ........................................................ 31. R. subvillosus
6 b Lăstari neevident păroşi, cel mult cu puţine resturi de p e r i...........7
7 a Frunzele ramurilor florifere ± dese, pînă la inflorescenţă 5-foliolate.
Foliola terminală rotundă (pe lăstari eliptică), rar rombică
25.
i b Frunzele de sub inflorescenţă ternate. Foliola terminală nu este
otund 8
8 a Frunzele lăstarilor 3—5-foliolate. Floarea de un roz viu
52.
S b Frunzele lăstarilor 5-foliolate 9
9 a Dinţii frunzelor lăstarilor obtuzi, cu laturi inegale (de tipul R. tomen-
tosus). Foliolele terminale ale ramurilor florifere alungit cuneat
îngustate. Laturile lăstarilor plane___ 18. R. arducnensis ssp. obtusatus
9 b Dinţii frunzelor acuţi (nu reamintesc pe cele dela R . tomentosus).
Foliolele terminale ale ramurilor florifere spre bază rotunjite. Lăstari
de obicei ± canaliculaţi........................................................................... 10
Frunze mici, cu foliola terminală lungă de 4—7 cm, şi peţiol lung de
i ;> a
1—2 (3) cm. Foliolele de mai jos cu peţioli lungi de cel mult 5 mm,
cele inferioare foarte scurt peţiolate. Frunzele ramurilor florifere mici,
3—5-foliolate, cu foliola inferioară sesilă. Inflorescenţa în g u stă ... 11
10 b Frunze mai mari. Peţiolul foliolei terminale mai lung de 2 c m .__ 13
•ia Frunzele ramurilor llorifere ternate. Foliola inferioară a frunzelor
lăstarilor scurt peţiolată ........................................... ...... 21 R. saxosus
î l b b runzele inerioare şi mijlocii ale ramurilor florifere 5-foliolate. Foliola
inferioară a lăstarilor sesilă sau aproape sesilă ............................. 1212
12 a Ghimpii lăstarilor slabi, scurţi. Flori mari. Petale lat eliptice sau lat
ovate. lungi de 11—12 mm. Polen puţin amestecat (67-69%)
29. R. Cîrlioarae
328 FLORA H.P.lt.
12 b Ghimpii lăstarilor viguroşi, ± de lungimea diametrului lăstarului.

Petale mai mici, lungi de 8— 10 mm. Polen foarte amestecat (1—3%
grăuncioare mari) ............................... 26. R. candicans var. retieulatus
13 a Lăstari sterili cilindrici, rar muchiaţi. Foliola terminală ovată, cu vîrf
lung atenuat (2 cm). Frunzele superioare ale ramurilor florifere ternate,
cu foliole lanceolate, cu vîrf mult alungit. Petale mari, rotunde sau
lat eliptice ..................................................................... 20. R. drăuţcnsis
13 b Lăstari sterili obtuz muchiaţi. Foliola terminală scurt acuminată.
Frunzele superioare ale ramurilor florifere uneori aproape obtuze sau
acute, fără vîrf pronunţat alu n git.. . . 25. R. thyrsanthus var. planus
14 a Frunze mici. Foliola terminală a lăstarilor sterili mai mică de 6 cm.
Plante scunde, adesea cu lăstari sterili groşi, cu ghimpi puternici şi
frunze scurt ovate, ± vîrtoase. . . . 26. R. candicans var. camnuţensis
14 b Frunze mai mari ..................................................................................... 15
15 a Dinţătura frunzelor peste tot uniformă; dinţii mărunţi, cu vîrf mucro-
hat. Ramuri florifere abundent păroase şi în partea inferioară. Lăstari
sterili cu ghimpi ± inegali ........................................ 19. R. scverincnsis
15 b Dintătură mai adincă, mai inegală. Foliole, mai ales spre vîrf, uneori
dublu serate. Ramuri glabrescente, cu ghimpi egali........................... 16
16 a Dosul frunzelor verde sau suriu verde, cu peri uniformi, scurţi, uneori
pectinaţi sau adesea la frunzele superioare ale ramurilor florifere,
suriu ............................... •............................................................................ 17
16 b Dosul frunzelor suriu sau alb, cu indument des. Adesea frunzele infe
rioare ale tulpinii florifere verzui............................................................. 18
17 a Nervurile principale şi secundare ale frunzelor cu peri mai lungi,
pectinaţi; spaţiile dintre nervuri verzi, glabre. Frunzele superioare pe
dos abia su rii........................................26. R. candicans var. menyhâzensis
17 b Peri mai mărunţi, uniform disperşi, nu evident pectinaţi, dînd frunzei
o culoare generală slab surie. Frunzele superioare ale ramurilor florifere
evident s u r ii............................... ..................................... 22. R. consirictiis
18 a Inflorescenţă frunzoasă aproape pînă la vîrf...................................... 19
18 b Inflorescenţă nefrunzoasă, cel mult la bază cu 1—2 frunze........ 20
19 a Foliolele frunzelor lăstarilor lat ovate, mai late la mijloc sau sub
mijlocul lor ................................................................. 23. R. pkyllostachys
19 b Foliolele frunzelor lăstarilor lat obovate, mai late deasupra mijlo
cului lor ............................................................................. 30. R. aciodontus
20 a Foliolă terminală ovat rotundă sau chiar rotundă...........24. R. tumidus
20 b Foliolă terminală ovată, alungit ovată, rombică sau eliptică.......... 21
21 a Baza foliolei terminale rotunjită, puţin concavă sau foarte obtuz
cu n ea tă .......................................................................................................... 22
P l a n ş a .Vi. — 1. Rubus gmiculatus Kalt., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, ib. răinurică de inflorescenţă (dihaziu), le. porţiune de lăstar şi secţiunea Iransv.,
ld. petale. K. secţ. transversală a frunzei, lf. polen.
P L A N Ş A 54
ROSACEAE 331
ii b Baza foliolei terminale adîncită sau ± pronunţat cordată, excepţional

rotunjită ...................................................................................................... 23
^2 a Baza foliolei terminale rotunjită, de 2 ori mai lungă decît peţiolul. Mar
ginea foliolelor mai mărunt d inţată. . . 26. R. candicans var. goniophyllus
-2 b Baza foliolei terminale puţin adîncită, de 3— 4 ori mai lungă decît
peţiolul. Marginea foliolelor mai dur dinţată...............16. R. pubescens
(vezi Subsect. Hedycarpi)
23 a Foliolă terminală mare, lat o v a t ă ........................... 25. R. thyrsanthus
23 b Foliolă terminală alungit ovată sau alungit obovată, la frunzele de
pe ramurile florifere adesea ovat lanceolată...............26. R. candicans
17. R. moestus Iloluby in OBZ X X III (1873) 375. — Ic.: PI. 56, fig. 2,
1 a ; Sud. Rubi Eur. 1. c. tab. 97, fig. 4— 6.
0. Plantă viguroasă. Lăstari în tinereţe rar păroşi, mai tîrziu glabrescenţi,

« laturi concave sau ± canaliculate, cu ghimpi tari, puţin curbaţi. Peţioli
Ţêscenţi, cu ghimpi, curbaţi, deasupra plani sau în partea inferioară slab
->«seavi. Frunze 5-foliolate, pe faţă ± tomentoase cu peri stelaţi (cele tinere
~ siu tomentoase), pe margini cu dinţi destul de adinei, ± inegali. Foliola
-sminală lat ovat rotundă, la bază puţin inciză, la vîrf scurt ascuţită, de 2
mai lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare peţiolulate. Ramuri flori
d e rărit păroase, adesea cu ghimpi drepţi sau slab curbaţi, cu frunze 3— 5-folio-
-zie. cele superioare pe faţă stelat păroase. Inflorescenţă mediocră, destul de
•s=asă, păroasă, abia frunzoasă, cu ramuri erect patule, cu ghimpi mărunţi,
inferioare 3-flore, cele superioare uniflore. Flori destul de mari. Caliciu
™ ereu tomentos, alb marginat, reflect. Petale eliptice sau ovat rotunde,
^mgi de 9— 10 mm. Stamine mai lungi decît stilele. Polen (la exemplarul
la N. Bălcescu) amestecat, fertil 27 %, cu grăuncioare mari. Ovar slab
r£ros. Fruct mare, se dezvoltă bine. — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coline, pe lingă garduri, rară.
Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: N. Bălcescu (r. Lipova); Orşova.
Ob s . Specie bună, fixată, derivată probabil din încrucişarea speciilor R. procerus
R. tomentosus, deşi există şi un astfel de hibrid din aceşti părinţi.
Răsp. g e n. : Europa centrală.18
18. R. arduennensis Libert in Lej. FI. Spa. II (1813) 3 1 7 .— Ic.: PI. 56,
1. l a — c .; Sudre 1. c. tab. 96.
I. Lăstari înalţi, curbaţi, aplecaţi, canaliculaţi, ^ păroşi din cauza
fasciculaţi, mai tîrziu uneori glabri. Ghimpi destul de puternici, lanceo-
xiiL cu baza lată, comprimată, drepţi sau slab înclinaţi. Frunze 5-foliolate,
peţiol în partea superioară plan, în cea inferioară slab canaliculat, cu ghimpi
-irb aţi, cu stipele liniare. Foliole relativ mici, ± consistente, inegal dantelat
332 FLORA R.P.R.
serate, cu vîrf mucronat, pe faţă glabre sau glabrescenle, pe dos cu indument

des, suriu sau alb, precum şi catifelat păroase. Foliola termiuală ovat rotundă
sau lat rombic eliptică, uneori chiar rotundă, cu baza cuneată, rotunjită sau
aproape retuză, spre vîrf scurt ascuţită, aproape de 2 ori mai lungă decît
peţiolulul. Foliolele inferioare foarte scurt peţiolulate. Ramuri florifere
muchiate, păroase, de obicei numai cu frunze ternate, cu ghimpi scurţi, falcaţi.
Inflorescenţă paniculă îngust piramidală, lungă, rigidă, la bază adesea frim-
zoasă, pe ramurile mai slabe adesea numai simplu racemoasă. Rămurele cu
1 sau puţine flori patule sau erect patule, scurte. Axă, pedunculi şi pediceli
des tomentos păroşi, cu ghimpi d: rari, scurţi, slabi, curbaţi. Flori relativ
mici. Caliciu lanuginos cinereu tomentos, reflect. Petale lat eliptice, ovate
sau aproape rotunde, albe, mai rar palid rozee. Starnine mai lungi decît
stilele. Polen foarte imperfect, după planşa lui Sudre cu grăuncioare mari
9 -5 %, la noi 6— 19 %. Ovar glabru. — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coline tufoase, locuri stîncoase sau pietroase, însorite,
rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Drfniţ pe Dl. llighiş (r. Ineu). Reg. Timişoara:
Ungă Liubcova (r. Moldova Nouă); Slatina Nera (r.Oraviţa); Remetea-Pogănici (r. Reşiţa).
Variabil itatea speciei
ssp. obtusâtus (P. J. Mull.). — R. obtusatus P. J. Mtill. Versuch. Mon.

Rub. (1859) nr. 29. — I c .: PI. 74, fig. 2, 2 a — e ; Sud. 1. c. tab. 97, fig. 1—3.
Frunzele lăstarilor variate, obovate, rotunde sau lat rombice, dur serate,
cu dinţi obtuzi, spre bază late, rotunjite sau slab cordate. Foliolele terminale
ale ramurilor florifere alungit cuneat îngustate. Polen fertil 10—20 %, rar
mai mult.
Reg. Oradea: Drăul pe platou (r. Ineu). Reg. Timişoara: între Bujor şi Pogăneşli
(r. Făget); Slatina Nera (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Floreşti, între Siseştii de Jos şi Bros-
teni (r. T. Severin).
O bs. 1. La noi se află staţiunea cea inai răsărileană. în R. P. Ungară este cunoscută
din mai multe locuri şi în mai multe forme.
Ob s . 2. Sudre în monografia citată, pentru speciile R. arduennensis, R. moestus
şi încă alte cîteva specii care nu cresc la noi, în cadrul Secţiei Discolores a creat Subseeţia
Subtomentosi. Această subsecţie însă nu poate fi deosebită de Subsect. Candicantes. în
această privinţă urmînd vederile lui Focke (cf. A. et G. Syn. VI, pag. 185), am aşezat
planta în Subsect. Candicantes.
Obs . 3. Ssp. obtusatus se aseamănă uneori foarte mult cu R. tomentosus, de care
insă uşor poate fi deosebită prin grăunciorii săi de polen mari, puţini la număr; alteori
corespunde + cu o combinaţie de R. candicans x R. tomentosus, de care însă totuşi
deosebeşte prin ghimpii săi prea slabi.
R ă s p . ge n. : Europa de V şi centrală.
P l a n ş a 55. — 1. Rubus c.onstrictus Lef. et M., ramură floriferă, la. porţiune de

lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. petale, ld. polen. — 2. R. Vestii
Focke. porţiune de lăstar cu frunză, 2a. secţiunea transv. a frunzei, 2c. petale, 2c. polen.
PLANŞA 55
c
ItOSACEAE 335
19. R. scverincnsis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 892. — I c .: PI. 57,
fig. 1, la —d.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, cu lăstari sterili viguroşi, de 1 cm în diam.,
lat canaliculaţi, glabrescenţi, ici-colo cu resturi de peri fasciculaţi, la vîrf ±
cu laturi plane, rărit păroşi. Ghimpi lungi de 5—6 mm, din baza lată abrupt
subulaţi. comprimaţi, erecţi, drepţi sau puţin curbaţi, uneori înclinaţi. Peţiol
păros în întregime, deasupra plan, spre bază puţin canaliculat, cu ghimpi
rărit arcuiţi şi stipele liniar lanceolate. Frunze 5-foliolate, cu foliole mari.
Foliola terminală lat rombic eliptică sau puţin obovată, lungă de 10— 11 cm,
iată de 7—8 cm, pe faţă de un verde opac, glabră, pe dos uniform cinereu sau
alb şi des tomentoasă, precum şi des catifelat păroasă, la bază slab cordată,
la vîrf acută sau scurt acuminată, ± dur dar uniform serată, cu dinţi ascu
ţiţi mai puţin adinei, aproape de 3 ori atît de lungă cît peţiolul ei. Peţiolul
cu peri zbîrliţi. Foliolele laterale eliptice sau obovate, cele inferioare scurt
peţiolulate. Ramuri florifere obtuz muchiate, în întregime lanuginos păroase,
cu ghimpi slab curbaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, mai rar cele inferi
oare 5-foliolate; foliolele mediane lat eliptice, mai acut şi mai uniform
dinţate, cele laterale ± sesile, toate cu vîrful rotunjit sau la frunzele superi
oare obtuz acute, pe faţă glabre, dedesubt des cinereu tomentoase. Inflorescenţa
paniculă cu rămurele patule, 4—6-flore. Axa şi pedicelii îndesuit zbîrlit pă
roşi, neglanduloşi, cu ghimpi slabi, subţiri. Caliciu cenuşiu tomentos, reflect
după înflorire. Flori roze, cu petale ovate pînă le lat eliptice, lungi de 10—
12 mm. Polen foarte amestecat, cu cca 12—37% grăuncioare mari, neevident
deosebite după mărime de celelalte. Stamine mai lungi decît stigmatele. —
VI—VIL
Staţiunea. Pe coaste ierboase, stîncoase şi cu tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii (r. T. Severin).
Reg. Timişoara: între stînci lîngă Coronini (r. Moldova Nouă).
Obs . Plantă remarcabilă prin foliolele mari, cu vîrf obtuz sau rotunjit şi dinţi
relativ mărunţi, prin tulpinile păroase şi polenul destul de nefertil. Se deosebeşte de
R. Margaritae, publicată din regiunea Timişoara, prin frunzele mai mari, foliolele
terminale alungite şi dinţii mai mari.
R ă s p . ge n. : Endemică în R.P.R.
20. R. drăuţensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 893.— Ic.: PI. 58,
fig. 1, la —c.
Arbust înalt de 1— 1,5 m, cu lăstari subţiri, de 3— 5 (6) mm în diam.,
obtuz muchiaţi sau subrotunzi, cu laturi plane sau slab canaliculate, glabre.
Ghimpi puţin inegali, mai lungi decît diametrul lăstarilor, perpendiculari
sau puţin înclinaţi, drepţi sau abia curbaţi, svelţi, subulaţi. Frunze mijlocii
5-foliolate. cu peţioli mai scurţi decît foliolele inferioare, în partea superioară
336 1- L O I l A U .C .R .
plani, cu slipele liniare şi cu ghimpi puţin curbaţi. Foliola terminală ovată,

cordată la bază, la vîrf concav alungit, ascuţită, cu vîrf lung dc 1—2 cm, destul
de adînc biserată, deasupra glabră, pe dos cenuşiu sau albicios mărunt înde-
suit tomentoasă, fără peri catifelaţi, celelalte foliole asemănătoare, cele infe
rioare scurt (1—2 mm) peţiolulate. Ramuri florifere muchiatc. rărit păroase,
viguroase, mai lungi decît ale lăstarilor, cu ghimpi puţin curbaţi, cu frunze
ternate, alungit ovate, eliptice sau lanceolate, lung aeuminate. deasupra
glabre, pe dos albicios îndesuit tomentoase. Inflorescenţă panicul cilindric,
rar rf: un racem, la bază pronunţat întreruptă, cu rămurele provenite şi din
axila frunzelor inferioare, 1—3 (4)-flore. Pediceli şi axă cu peri îndesuit
zbîrliţi, cu ghimpi mai lungi şi mai slabi. Partea superioară a inflorescenţei cu
bractei liniar lanceolate. Calieiu cenuşiu tomentos, reflect după înflorire.
Petale ± rotunde sau lat ovale, lungi de 10— 12 mm. Stamine mai lungi
decît stilele. Polen foarte amestecat, cu multe grăuncioare mărunte, elip
tice. — VI—V il.
S t a ţ i u n e a . I n l o c u r i tu foavSe, p ă d u r o a s e .
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: la marginea pădurii de la Topa Mică (r. Cluj).

Reg. Oradea: la poalele Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ 300 m, precum şi pe Yf.
llighiş, 750 m (r. Ineu).
Obs . Prin frunzele ramurilor florifere înguste, cu dosul alb şi prin inflorescenţa
mai lax ramificaLă, aminteşte intrucitva pe R. tomentosus, iar prin unele frunze, pe
R. candicans. Lăstarii săi cu laturi plane sau rotunzi, frunzele înguste şi pronunţat lung
aeuminate şi în special ghimpii lungi, viguroşi, ai ramurilor florifere, dovedesc însă inde
pendenţa plantei. Atît la exemplarele florifere, cit şi la cele fructifere se pot găsi flori
;au fructe singuratice pînă în subţioara frunzelor inferioare.
var. latifolius Nyâr. var. nova in Add. IY. pag. 893. — Foliolele terminale lat
ovate pînă la rotund ovate. — Reg. Oradea: Dl. llighiş deasupra comunei Drăuţ (r. Ineu).
R ă s p . g e n. : Endemică în R.P.R.
21. R. saxăsus iNyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 8£3. — Ic.: PI. 58,
fig. 2, 2a—d.
Arbust înalt pînă la 1,5 m, cu lăstari arcuiţi, muchiaţi, slabi sau mijlociu
viguroşi, cu diametru de cca 7 mm, cu laturi plane sau concave, fin striaţi.
Ghimpii pe muchii, lungi de 5—6 mm, cu baza lată, mult comprimaţi, abrupt
atenuaţi, perpendiculari, abia înclinaţi sau .drepţi, mai mult răriţi, uneori
printre ei şi cu cîţiva aciculi mai scurţi (3 mm). Frunzele lăstarilor sterili
5-foliolate. rar cele inferioare Iernate. Peţiol lung de 4—5 cm, plan, cu ghim-
P l a n ş a 56. — 1. Rubus arduennensis Lib., ramură floriferă, la. porţiune dc lăstar

cu frunză, lb. petale, lc. secţiunea transv. a frunzei. — 2. R. moestus Hol., ramură flo-
riferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. petale, 2c. secţiunea transv. a frunzei.
P L A N Ş A 56
ROSACEAE 339
pâşori mărunţi, falca ti şi 2 stipele liniare cu puţine glande sesile. Foliole în

şeneral mici, cea terminală lungă de cel mult 7 cm, lat ovată sau lat eliptică,
m dinţi mediocri, ± inegali, scurt ascuţiţi, la bază slab cordată, la vîrf foarte
s£urt ascuţită, cu pcţioluli lungi de ± 2 cm. Foliolele mijlocii cu peţioluli scurţi,
^mgi de i 5 mm, cele inferioaret foarte scurt peţiolulate. Toate foliolele
pe faţă glabre, verzi închis, pe dos surii, cu indument format din 2 straturi;
reî inferior din peri stelaţi, erecţi, scurţi, peste care se ridică peri mai rari,
âi lungi, egal repartizaţi. Ramuri florifere subţiri, cilindric colţuroase, mai
glabrescente, spre vîrf cu peri răriţi, în inflorescenţă mai îndesuit păroase,
zseglanduloase, cu ghimpi răriţi, mărunţi, falcaţi. Frunzele ramurilor florifere
'-=mate, reamintesc frunzele de Fragaria prin foliolele mediane scurt peţiolate
^ cele inferioare sesile. Rar foliolele inferioare ale unora din frunze ±
jsbat sectate, ba chiar pînă la bază sectate şi atunci frunzele pot deveni
5-foliolate. Frunzele inferioare cu foliole subrotunde, pe dos cinereu verzi,
peri catifelaţi, cele superioare pe dos albicios surii. Inflorescenţă nefrun-
r:«asă sau la bază cu 1—2 frunze, cilindrică, racem simplu destul de îndesuit,
-u pediceli nu mai lungi decît florile, aceştia adesea cu 1—2 muguri florali
avortaţi; bractei liniar lanceolate, cele inferioare adesea trisectate. Caliciu
reflect după înflorire, cu indument sur alburuf, fără spini şi glande. Flori
iîbicioase, relativ mari, cu petale mediocre, lungi de 8— 11 mm, lat eliptice,
adesea aproape rotunde. Stamine numeroase, mai lungi decît stilele. Polen
sărunt, imperfect, cu 1—3,3 % grăuncioare mari. — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste stîncoase şi ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: pe stînci de gresie la Gîlgău, 200 m (r. Jibou).
Timişoara: Dumbrăviţa (r. Lip o va); printre stînci la Liubcova (r. Moldova
V-năi: DI. Prolaz la Băile Hcrcuiane (r. Orşova). Reg. Craiova: Schela (r. Tg. Jiu);
reuneşti spre V. Topolniţei (r. T. Severin).
Obs . Probabil specie hibridogenă, deoarece are polen imperfect şi muguri florali
irortaţi. Frunzele mici dau un caracter original plantei. Pare îndeaproape înrudită cu
iL candicans sau cu R . tomentosus.
var. magmficus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 894. — Asemănătoare, dar mai
3Lâre in toate părţile sale. Inflorescenţa panicul lax, cu petale mari, de 15 x 12 mm,
scroape rotunde. — Reg. Timişoara: printre stînci la Liubcova (r. Moldova Nouă).
22. R. constrlctus Lef. et M. Versuch. Mon. Gatt. Rub. (1859) nr. 10.—
k - : PI. 55, fig. 1, la —d; Sud. 1. c. tab. 95, fig. 4— 6.
Arbust înalt de 1,80 m. Lăstari de grosime mediocră, glabri, canaliculaţi
rar necanaliculaţi: Gîlgău), uneori cîte o latură numai concavă. Ghimpi
perpendiculari sau puţin înclinaţi, drepţi, lungi de 6—7 mm, comprimaţi
340 FLORA ll.P .R .
la bază. Frunze 5-foliolate, cu peţioli glabrescenţi sau pubescenţi, cu stipele

liniare. Foliole mijlocii sau ± mari. Foliola terminală lat ovată (la exemplarele
din Germania cu dimensiuni de 7 X 4; 8,5 X 5 ;9 X 5,5;10,5 x 6 cm, la cele
de la noi cu dimensiuni de 8,5 X 5 (Persani); 6 x 9,5; 7 x 10; 7,5 x 11;
8,5 x 12 cm), la bază de obicei cordată, cu vîrf lung acuminat, pronunţat
şi inegal dinţată, cu dinţi ^ mueronaţi, pe fală glabră, pe dos de un verde
mai deschis, cu peri scurţi răriţi şi cu peri mai lungi mult mai puţini, de 3—4
ori mai lungă decît peţiolulul. Foliolele inferioare scurt peţiolulate (2—3 mm),
spre virful lăstarilor înguste. Ramuri florifere obtuz muchiate, glabrescente
sau cu peri răriţi, cu ghimpi falcaţi, cu frunze ternate sau cele inferioare ±
5-foliolate. Inflorescenţă racem compus, cilindric, rar racem simplu, la bază
cu bractei ternate sau simple, uneori mai pronunţat ramificată, moderat
ghimpoasă, cu ghimpi curbaţi şi frunze bracteantc adesea cenuşiu tomentoase.
Caliciu verzui, cenuşiu tomentos. Petale palid rozee, eliptice sau alungit
obovate, lungi de (10) 11— 12 (13) mm, late de 6—6,8 mm. Staminele mai
lungi decît stilele. Polen foarte amestecat, cu 11— 19% grăuncioare întregi,
atît acestea cît şi cele degenerate, de mărime variată. — VII.
S t a ţ i u n e a . La marginea pădurilor, pe coaste stîncoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Beclean; Cluj în Făget spre Sălicea (r. Cluj);
Gîlgău pe stînci de gresie, V. Rea (r. Jibou); Luşca, Păd. Groapa Armanului G00 m la
3V de Nepos abundent (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Şirod în V. Gurghiului (r. Reghin).
Reg. Stalin: între Persani şi gara Brădet (r. Făgăraş). Reg. Oradea: între Ciheiu şi Şu-
mugiu, cu petale lungi de 10—12 mm; late de 7 ; mm (r. Oradea); Drăuţ (r Ineu); Cuied (r.
Gurahonţ). Reg. Timişoara; V. Cladovei (r. Lipova); Reg. Bacău: între Grumazeşti şi
Oşlobeni (R. Tg. Neamţ); Măgura Ocnei la Schit (r. Tg. Ocna). Reg. Iaşi: Sineşti pe
Dl. Mare (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Şendriceni, Buhai pe DI. Roşu (r. Dorohoi):
Mrea Vorona la Păpuriş (r. Botoşani).
23. R. phyllostâehys P. J. Midi. in Flora XLI (1858) 133.— Ic.: PI.

59, fig. 1, la —c; Sudre 1. c. tab. 94, fig. 4—8.
ţ>. Lăstari canaliculaţi în întregime, la forma tipică păroşi, uneori glabres
cenţi sau cu fascicule de peri pe ghimpi sau în jurul acestora. Frunze pe faţă
glabre sau rărit păroase, pe dos îndesuit cenuşiu tomentoase, precum şi cati
felate, cele de umbră verzui, ± uniform şi destul de dur dinţate, spre vîrf
uneori chiar sublobale. Foliole terminale lat ovate, .cordate sau rombic elip
tice, scurt aeuminate, de 2—3 ori mai lungi decît peţiolulul. Ramuri florifere
păroase, cu ghimpi curbaţi şi frunze ternate, cele inferioare adesea 5-foliolate.
P l a n ş a 57. — 1. Rubus severinensis Nyâr., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunza, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. petale, ld . polen cu limite de valori. —
2. R. candicans Whe. var. seciurensis Nyâr., ramură floriferă, 2a. secţiune de frunză de
pe ramură floriferă, 2b. petale, 2c. polen.
P L A N Ş A 57
L
344 FLORA R .P.R .
25. R. thyrsânthus Focke Syn. (1877)186— R . v illic a u lis Auct. rom.,

non K oehl.— R. th yrsoide.u s Wimm., p. p . — E x s.: FRE ni*. 2778.— Ic.:
PI. 60, fig. 1, la —d, 2, 2a, 3; Sudre 1. c. tab. 94, fig. 10— 12.
ţ>. Lăstari canaliculaţi, rar ± cilindrici, de obicei glabri. Frunze mari

sau mijlocii, pe faţă glabre, rar păroase, pe dos cinereu tomentoase, ± mciz
serate, adesea cu dinţi laţi. Foliola terminală dezvoltată lat ovată sau lat
eliptică, cu baza cordată, la vîrf ascuţită sau acută, de 3 ori mai lungă decît
peţiolul său. Inflorescenţă paniculă multifloră îngustă, în partea inferioară
frunzoasă; chiar şi ramurile inferioare din subţioara frunzelor adesea cu
inflorescenţă compusă (Mţii Persani). Petale ovate, albe sau palid rozee, rar
roşii. Polen foarte imperfect, cu 13—25 %, mai rar 40% grăuncioare mari.
VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste tufoase, însorite, jnargini de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: pe Ilagău între Baia Mare şi Cavnic, lingă

Cavnic (r. Lăpuş). Reg. Cluj: între Jibou şi Şoimuş în Păd. Cîrlioara 350 m, cu petale
lungi de 5—7 mm şi late de 4 mm, Someş Odorhei în V. Vacii, 250 m (r. Jibou); în
Păd. Groapa Armanului la SV de Ncpos 600 m, Luşca, Rodna între V. Frumoasă şi
Cetatea (r. Năsăud); marginea pădurii la Topa Mică 490 in, Cluj la Făget (r. Cluj) ;
Ciucea pe Dl. Ciungi, Inucuîn Păd. « Daroczi-vâgat», Stîna pe Dl. Silaş (r. Huedin). Reg.
Stalin: sub carieră la Aciliu (r. Sibiu); între Perşani şi gara Brădct, 500 m (r. Făgăraş):
Dl. Călăbar la Hoghiz (r. Rupea). Reg. Hunedoara: Zdrapţi (r. Brad). Reg. Oradea: Băile
Victoria (r. Oradea); între Belfir şi Olcea, cu petale de 9 x 7 mm (r. Salonta); Vadu
Grisului (r. Aleşd); Dl. llighiş 750 m, Păd. Cămnuţa la Luguzău (r. Ineu); între Vîrfurile
şi Hălmagiu, V. Luştelor la Finul Bicei, 200 m (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Şiria
(r. Arad); Păuliş, V. Cladovei (r. Lipova); Oraviţa, pe V. Mania, Şasea Montană (r.
Oraviţa); Vermeş, Bocşa Romînă, Reşiţa (r.. Reşiţa); Coronini (r. Moldova Nouă):
între Bujor şi Pogăneşti (r. Făget); între Orşova şi Vîrciorova, Orşova pe coaste
spre Jupalnic şi pe Dl. Alion, Băile Herculane lîngă rîul Cerna 160 m, Borlovenii Noi,
Topleţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Schela (r. Tg. Jiu); Vîrciorova (r. T. Severin). Reg.
Piteşti: Mihăcşti în parcul Ocolului Silvic, Văcărea (r. Muscel). Reg. Bacău: Măgura Ocnei
la Schit (r. Tg. Ocna); între Runc şi Buhuşi pe pîr. Paşcanului (r. P. Neamţ); Blăgeşti
pe Culmea Chilelor (r. Buhuşi); Călugăra Mare (r. Bacău). Reg. Iaşi: Zagavia în pădure
(r. Hîrlău); Sineşti pe Dl. Mare (r. Tg. Frumos), Păd. Bîrnova, Dl. Ruşilor în Păd.
Băraru (r. Iaşi); Păd. Rafaila (r. Negreşti); Dumbrăveni (r. Vaslui).
Obs . Prodan a publicat (în An. Acad. Rom. XXXVI (1913—14) 273 şi MBL
(1918) 75) de la Vîrciorova pe R. villicaulis Kohl., pe care, conform etichetei exemplarului
de herbar, Kupfcok a determinat-o: « ad villicaules». Planta trebuie totuşi considerată
ca R. thyrsânthus, deoarece R. villicaulis se caracterizează prin frunze cu peri moi
şi prin ghimpii inflorescenţei drepţi şi lungi.
P l a n ş a 58. — 1. Ruhus drăuţensis Nyâr., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, 1b. petale, lc. secţiunea transv. a frunzei. — 2. R. saxosus Nyâr., ramură
floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2d. secţiunea transv. a frunzei, 2c. petale, 2d.
polen.
P L A N Ş A 58
P L A N Ş A 58
ROSACEAE 347
V a r i a b i li t a t e a s p e c i e i
- s. Laturile lăstarilor plane
var. planus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 894. — Se aseamănă cu f. tipică,
dar lăstarii au laturi plane, obtuz muchiate, sau uneori aproape cilindrice. —
Reg. Baia M.: Tăuţii de Sus (r. Şomcuţa M.). Reg. Cluj: Cluj la Făget spre Sălicea, 600
m; Luşca (r. Huedin); Stîna lingă tunel (r. Huedin). Reg. Stalin: pădurea dintre
Persani şi Gara Brădet, 500 in (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: V. ftîului Mare
r. Haţeg); Reg. Oradea: dealul dintre Vîrf urile şi Hălmagiu (r. Gurahonţ); Vf.
Highiş la Căsoaia lingă Arăneag, Păd. Camnuţa lîngă Luguzău (r. Ineu). Reg.
Timişoara: N. Bălcescu, Păuliş (r. Lipova); Vermeş (r. Reşiţa); V. Cernei la Băile
Herculane, Orşova pe Dl. Alion, Jupalnic, Borlovenii Noi (r. Orşova). Reg. Bacău:
in r. Ceahlău.
. ă Lăstari cu laturi ± canaliculate....................................................................................... 2
I a Frunzele ramurilor florifere pînă la inflorescenţă 5-foliolate, cu foliolele rotunde,
rar numai rombice; foliola terminală a lăstarilor eliptică
var. lâpidus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 894.— Ic.: PI. 60, fig. 3. — Reg.
Cluj: Luşca (r. Năsăud). Reg. Oradea: pădurea dintre Ciheiu şi Şumugiu, Cordău
(r. Oradea); Drăuţ pe Vf. Highiş (r. Ineu); către Gurahonţ şi Bălteni, între
Vîrfurile şi Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Slatina Nera (r. Oraviţa);
Borlovenii Noi, intre Plavişeviţa şi Cazane (r. Orşova)
- b Frunzele ramurilor florifere de obicei tern a te.............................................................. 3
î * Faţa superioară a tuturor foliolelor cu peri hispizi, deşi şi culcaţi
var. hîrtifrons Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 894. — Reg. Oradea: Almaş
(r. Gurahonţ).
- i Faţa superioară a foliolelor glabră sau ± cu peri răriţi.......................................... 4
* * Frunzele lăstarilor mici. Foliola terminală lungă de cel mult 5—5,5 cm, lat eliptică
sau lat ovată. Frunze tari
var. parvifdlins Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — I c .: PI. 60, fig. 2, 2 a.
— Reg. Oradea: Dl. Craiului lîngă Bucea (r. Aleşd); Păd. Cămnuţa lîngă Lugu
zău, la poalele Dl. Hăghiş lîngă Drăuţ, 300 m (r. Ineu).
* i Frunzele lăstarilor mai mari ........................................................................................... o
l a Frunzele ramurilor florifere ternate, mici, cu foliole lungi de 3—4 cm, rombice;
frunzele amintesc pe cele mai mici de la Fragaria vesca
var. nummulârius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — Reg. Timişoara:
Dl. Ciurii 243 m, între Bujor şi Pogăneşti (r. Făget).
T b Frunzele ramurilor florifere mai mari, de altă formă.................................................. 6
* t Dosul frunzelor cu indument rărit, verde suriu
var. calvâscens Nyâr. var. nova in Add. IV, pag.895. — Reg. Cluj: Cluj la Făget,
6‘X> m (r. Cluj); Stîna la tunel (r. Huedin).
t 2 Indumentul frunzelor lăstarilor mai des, suriu sau albicios...................................... 7
a Inflorescenţa racem simplu. Frunzele ramurilor florifere înguste, pe dos verzui.
Dosul caliciului suriu. Frunzele lăstarilor mari, ca la var. typicus, pe dos alb surii
var. racemdsus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — Reg. Cluj: între V.
Frumoasă şi Cetate la Rodna (r. Năsăud).
Ti Inflorescenţa, cel puţin în parte, compusă
var. typieus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — Comună.
34B FLORA R .P.R .
I. incisus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 895.— Foliola terminală, lată, mare
ca la tip, dar ± adine lobat biserată. — Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion
(r. Orşova).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de V, Danemarca, Suedia de S.
26. R. cândicans Whe. in Rehb. FI. germ. exc. (1832) 61. — R. fruti-
cosus Whe. et N. Rub. Germ. VII (1825) 24, non L. — R. thyrsoideus Wimm.
FI. Schles. ed. I (1840) 204, p. p. — R. thyrsoideus f. stenotrichus *) Borb.
Bpest nov. (1879) 275, Sep. 161. — E xs.: FRE nr. 2777. — Ic.: PI. 61,
fig. *1, 1 a ,b ; PI. 62, fig. 1, 2, 3, 4; Sudre 1. c. tab. 95, fig. 7—9 ic. mala.
b. Lăstarii, cel puţin in partea superioară (spre virf), canaliculaţi **),
lungi, zvelţi, la capăt aplecaţi, toamna înrădăcinaţi. Frunze destul de varia
bile, în general mai înguste, cu foliola terminală eliptică, mai rar lat eliptică,
ovată sau obovată, adeseori mica, de obicei cu vîrf alungit; la frunzele
superioare ovat lanceolată. Foliole inferioare scurt peţiolulate. Inflores
cenţa îngustă, racem simplu, mai rar paniculă. Flori albe sau palid rozee,
rar de un roz viu. — VI— VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tuferişuri, pe coaste pietroase, păşuni înso
rite, frecventă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Dăneşti, Bala Marc (FRE nr. 2277); Malu Roşu
(r. Vişeu); între Bcnesat şi Ţicău, 180 m (r. Cehu Silvaniei); Dosu Pietrelor de Moară
la Băiuţ 600 m, Cavnic (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Jibou în V. Roşie 220 m, V. Vacii la
Someş Odorhei 250 m (r. Jibou); Nepos, Păd. Groapa Armanului la NV de Nepos şi în
V. Tinoasei 600 m, Luşca (r. Năsăud); Canciu (r. Dej); Cluj la Făget spre Sălicea şi pe
Dl. Plecica, marginea pădurii la Topa Mică (r. Cluj); Cheia Turzii la Rîspituri (r. Turda).
Reg. Aut. M .: între Mociarul Gurghiului şi Bcica de Sus (r. Reghin). Reg. Stalin: Hoghiz
pe Dl. Călăbar (r. Rupea); pădurea dintre Perşani şi gara Brădet, 500 m (r. Făgăraş).
Reg. Hunedoara: Zdrapţi (r. Brad); Săcărîmb (r. Deva). Reg. Oradea: între Ciheiu şi
Şumugiu (r. Oradea); Vf. Highiş 750 m, Dl. Orleş şi la poalele Dl. Highiş la Drăuţi,
Nadăş (r. Ineu); Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: V. Cladovei, Păuliş (r.
Lipova); cantonul CFR de la Teregova, Orşova pe coaste spre Jupalnic (r. Orşova);
Dl. Ciurii între Sudriaş şi Pogăneşti (r. Făget). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei
(r. T. Severin).— Reg. Piteşti: Olăneşti pe V. Rîporoasa, Rîmnicul Vîlcea (r. R.Vîlcea);
Păd. Rădeşti la Văcarea (r. Muscel). Reg. Bacău: Ţolicea între Păd. Gropi şi Struginoasa
la Petricani (r. Tg. Neamţ); Piatra Neamţ, Unghiu şi Vad lîngă comuna Dragomireşti
(r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi: Păd. Rafaila (r. Negreşti) ; Cotnari, Dl. Cătălina (r. Hîrlău);
*) Borb. (în Bp. fl. 1. c.) numea drept f. « stenotrichus » exemplarele cu tomept rărit,
de culoare brumată, nealbicioase. După acest autor, exemplarele de la Budapesta, dato
rită foliolelor lor late, corespund cu R. tkyrsantkus Focke.
**) Gâyer (in MBL XX (1921) 14) scria greşit despre tip: « turio faciebus planis ».
P l a n ş a 59. — 1. Rubus phyllostachys P. J. Mull., ramură fructiferă, la . porţiune

de lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. polen. — 2. R. phyUost. var.
productus Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză. — 3. R. tumidus Gremli, ramură fructi
feră, 3a. porţiune de lăstar cu frunză, 3b. secţiunea transv. a frunzei, 3c. polen.
[P L A N ŞA 59
R O S A C E AE 351
Păd. Bîrnova la Dl. Ruşilor şi la Drumu Fălcii, Poiana Cailor, Blidari lîngă Ciurea (r. Iaşi).
Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi); Păd. Mrii Vorona la
Păpuriş (r. Botoşani).
1 a Dosul frunzelor cinereu sau alb tomentos..................................................................... 3
1 b Dosul frunzelor verde, cel mult cu peri catifelaţi....................................................... 2
2 a Inflorescenţa frunzoasă. Nervurile frunzelor pectinat păroase
var. menyhâzensis (Simk.). — R . Menykăzensis Simk. in Term. fuz.
IX (1885) 42. —R. subdolus *) Sabr. in OBZ XLI (1891) 376. — R. hylaeus Sabr. ap.
Gây. in MBL XVII (1918) 62, cit. fals. — R . Leventei Sud Rub. Eur. (1908—13) 91,
sec. Gâyer. — lc .: PI. 62,' fig. 4, 4a. — Inflorescenţă frunzoasă. Frunze verzi pe
dos, cu toate nervurile pectinat păroase. Foliola terminală lat ovată, ascuţită,
puţin adîncită la bază. Frunzele ramurilor florifere adesea ternate, cu foliola mij
locie cuneat îngustată. — Reg. Aut. M .: între Deda şi Bistra (r. Topliţa). Reg. Cluj:
Cluj în V. Plecica şi la Făget. Reg. Slalin: Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Oradea:
între Vîrfurile şi Hălmagiu, Moneasa, Slatina, Nădălbeşti, Suseni, Neagra (r. Gura
honţ) ; Nadăş (r. Ineu).
Ob s . Simonkai a publicat această plantă ca hibridul R. discolor x sulcatus
(FEAH nr. 3208). Sudre de asemenea o tratează (1. c. 88) ca un hibrid, dar la
pag. 293 (Addenda) arată că totuşi este identică cu R. constrictus. După cercetările
noastre însă, aceste plan Le nu sînt identice, deosebirea putîndu-se găsi în cheia
secţiei Candicantes.
2 b Inflorescenţă nefrunzoasă. Nervurile frunzelor fără peri pectinaţi
var. persicinus (Kern.). — R. persicinus A. Kern. Nov. pl. spec. III (1871) 14.—
Inflorescenţa racem scurt, lax, nefrunzos. Lăstari cilindric muchiaţi, cu foliole
îngust romboidale. Foliola terminală lung acuminată, spre bază cuneat îngustată,
pe dos cu peri fini, verzui surii. Frunzele tulpinii florifere mai mult verzi (dup
exemplarul colectat de Kerner de la locul clasic). — Reg. Cluj: Cluj în V. Plecica
şi Dl. Plecica; Luşca (r. Năsăud).
3 a Frunzele tulpinii florifere deltoidale (asemănătoare frunzelor de Populus nigra), cu
vîrf foarte obtuz, uneori rotunjit, spre bază aproape în linie dreptă cuneat îngustate
var. deltoidlus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — Ic.: Pl. 74, fig. 3, 3a. —
Reg. Timişoara: Dumbrăviţa (r. Lipova).
3 b Frunze de altă formă ....................................................................................................... 4
4 a Foliola terminală lung peţiolată, cu peţiol aproape cît lungimea laminei de mare;
uneori şi peţiolul frunzelor inferioare mai alungit
var. oblongatus Sud. Rub. Eur. (1908—13) 92. — Ic .:P l. 61, fig. 2. — Reg. Timi
şoara: între Iaz şi Caransebeş (r. Caransebeş); Sviniţa pe Dl. Treşcovăţ 400 m,
între Orşova şi Jupalnic, 100 m (r. Orşova).
4 b Foliola terminală mai scurt peţiolulată.......................................................................... 5
5 a Inflorescenţă panicul lax, extins, cu pedunculi lungi, ± patenţi
var. excâlsior (P. J. Mfill.) Sud. Bat. (1905) 44. — R. excelsior P. J. Miill.
ap. Wirtg. Hb. pl. sel. Rhen. nr. 1064. — Ic.: Pl. 62, fig. 1, 1 a.b. — Reg. B a ia M .:
între Benesat şi Ţicău, 180 m (r. Cehu Silvaniei); Dăneşti (r. Şomcuţa M.); Hagău
*} Sabransky (1. c.), publică pe R. subdolus Sabr. in Sched. ca sinonim al lui

R- Szaboi Borb.
352 FLORA R .P.R .
între Baia Sprie şi Cavnic (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin);
Păd. Cîrlioara între Jibou şi Şoimuş 350 m, Păd. Vacii la Someş Odorliei, 250 rn
(r. Jibou); marginea pădurii la Topa Mică (r. Cluj); Luşca (r. Năsăud). Reg. Stalin:
pădurea dintre Persani şi Gara Brădet, 500 m (r. Făgăraş). Reg. Oradea: sub Dl.
Highiş la Căsoaia lîngă Arăneag, Drăuţ (r. Ineu). Reg. Timişoara: Lipova la carieră;
Orşova pe Dl. Alion, 800 m; între Iaz şi Caransebeş.
f. ldngus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 895. — Foliolele frunzâlor lăstarilor
alungit eliptice. — Reg. Raia M .: între Benesat şi Ţicău (r. Cehu Silvaniei).
5 b Infloresenţă ± coerentă ................................................................................................... 6
€ a Dinţătura frunzelor dură; foliola terminală spre vîrf lobat inciză
var. lobaliserrâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 895. — I c .: Pl. 62, fig.
2, 2a. — Reg. Baia M .: Dosu Pietrelor de Moară la Băiuţ, 600 m (r. Lăpuş')
6 b Dinţătura nu este lobat inciză....................................................................................... 7
7 a Lăstari cu laturi plane sau muchiat cilindrici, cu frunze mici. Foliole pe dos cu
nervuri pronunţate; cea terminală lungă de 4,5—6 cm, dur serată, cu peţiol lung
de 7 —12 mm, abia cordată, acută, cele inferioare sesile. Frunzele tulpinii florifere
asemănătoare
var. reticulâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 896. — Reg. Cluj: Gîlgău
(r. Jibou). Reg. Oradea: Drăuţ pe Vf. Highiş (r. Ineu).
7 b Lăstari canaliculaţi. Foliole cu nervuri pronunţate, cele inferioare scurt peţiolate.. 8
8 a Inflorescenţa racem simplu, mic. Petale viu roze, lungi de 5 —6 (7) mm, rotunde.
Frunzele ramurilor florifere mici, ovate, acute. Ramuri subţiri. Polen fertil 12—17%
var. seciurensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 896. — Ic.: Pl. 57, fig. 2,
2 a-c. — Reg. Ploeşti: V. Doftanei în Păd. Seciuri, 380 m (r. Cîmpina).
8 b Inflorescenţă coerentă, cilindrică, rar racem simplu. Flori albe sau palid rozee.
Ramuri viguroase ............................................................................................................... 9
9 a Baza foliolelor ± lată şi corelată .............................................................................. 10
9 b Baza foliolelor rotunjită sau obtuz cuneată. Foliolele ovate sau eliptice
var. goniophyllus (M. et Lef.) N. Boul. Rub. disc. (1898) 540. — R. goniophyllus
M. et Lef. Versuch. mon. Rub. (1859) 11. — Ic.: Pl. 62, fig. 3; $ud. 1. c. tab. 95,
fig. 12, 13. — Reg. Baia M .: Surdeşti lîngă Baia Sprie si spre Cavnic (r. Lăpuş).
Reg. Cluj: Luşca (r. Năsăud). Reg. Oradea: Şuinugiu (r. Oradea); Căsoaia
sub Dl. Highiş la Arăneag, Drăuţ, Luguzău (r. Ineu); Cvicd (r. Gurahonţ). Reg. Timi
şoara: Dumbrăviţa (r. Lipova); Bocşa Romîna (r. Reşiţa); inlre I^z şi Caransebeş,
cantonul C.F.R. de la Teregova (r. Caransebeş); Coronini (r. Moldova Nouă); Bor
lovenii Noi, Băile Hcrculane pe Dl. Prolaz, între Orşova şi Jupalnic (r. Orşova).
f. camnutensis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 896. — Ic .: Pl. 61, fig. 3, 3 a-c.
— Frunze mici, vîrtoase, cu foliola terminală lungă de 4—6 cm. Plante scunde,
cu ghimpi puternici şi frunze tari. —Reg. Oradea. Dl. Craiului lîngă Bucea (r. Aleşd);
Drăuţ pe platou, Dl. Highiş, coasta de sub şosea la Luguzău, foarte abundent
(r. Ineu).
f. subtriphyllus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 896. — Lăstari 3 —5-foliaţi.
Reg. Oradea: Cuied (r. Gurahonţ).
P l a n ş a 60. — t. Rubus thyrsânthus Focke, ramură floriferă. la . porţiune de

lăstar cu frunză, lb. secţiunea Lransv. a frunzei, lc. petale, ld. două tipuri de polen. —
2. R. thyrs. var. parvifolius Nyâr., ramură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză.
— 3. R. thyrs. var. lepidus Nyâr.
P L A N Ş A 60
L
ROSACEAE 355
10 a Inflorescenţă lungă, îngustă, cu 3—4 ramuri florifere provenite din subţioara frun
zelor. Foliole terminale cordatc, lung aeuminate
var. îolidsus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 896. — Reg. Baia M .: Cavnic
(r. Lăpuş).
i** b Inflorescenţă la bază neevident frunzoasă...................................................................11
îî a Foliola terminală ovată, uneori rombică, lung acuminată, pe dos alb tomentoasă
şi abundent catifelat păroasă. Frunzele ramurilor florifere adînc biserate. Inflo
rescenţa scurtă. Petale mari, lungi de 12—14 mm şi late de 9—10 mm. Polen fertil
6 0 -7 0 %
var. sumuglensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 896. — I c . : Pl. 48, fig. 1. — Reg.
Oradea: Şumugiu, Băile Victoria (r. Oradea); Drăuţ (r. Ipeu).
ti b Foliole simplu serate, cu dinţii mijlocii, cele terminale eliptice, scurt aeuminate.
var. typicns Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 896. — Ic.: Pl. 61, fig. 1. —
Frecventă.
f. longespindsus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 896. — Ghimpi pronunţat
puternici, cei de pe ramurile florifere mult mai lungi decît diametrul ramuri
lor. — Reg. Stalin: Hoghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea). Reg. Oradea: Dl. Highiş la
« G o r n o t 500 m (r. Ineu); între Buteni şi Cuieşd (r. Gurahonţ).
f. rotundâtus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 897. — Foliolele lăstarilor cu
vîrf evident obtuz sau chiar rotunjit. — Reg. Timişoara: Dl. Ciurii între
Sudriaş şi Pogăneşti (r. Făget).
27. R. teregovânsis Nyâr. sp. nova. in Add. IV, pag. 897.— Ic. : PI. 63,
3. 3a—d.
o. Lăstari sterili glabrescenţi, ici-colo cu resturi de peri, cu latura canali
za te. Ghimpi lungi, svelţi (7 mm), la bază turtiţi, perpendiculari, de obicei
irepţi. Frunze 5-foliolate, cu peţiol păros, deasupra plan, cu ghimpi falcaţi şi
Pipele liniar lanceolate. Foliola terminală rotundă, de cca 5 mm in diam..
2 ori mai lungă decît peţiolulul, brusc acuminată în vîrf scurt, la bază =
^■rdată, inegal şi pronunţat dinţată, cu dinţii terminaţi in mucroni moi.
Foliole pe faţă verzi închis, glabrescente sau cu peri răriţi, culcaţi, pe dos
>iesuit alb suriu tomentoase, cu peri mai lungi neînsemnaţi, cele inferioare
--urt peţiolulate. Ramuri florifere ± rotunde sau muchiate. slab pubescente.
Frunzele ramurilor florifere ternate sau 5-foliolate, cu foliole mici. lungi de 4—5
adesea cele 2 inferioare concrescute; foliola terminală lat eliptică, cu
- s i obtuz, deasupra glabrescentă, pe dos alb cinereu tomentoasă. Inflorcs-
*^ţa panicul îngust, adeseori scurt, cu axa des păroasă, neglanduloasă şi
i ghimpi slab curbaţi. Ramurile inflorescenţei erecte, cu 1 sau puţine flori,
■aikiu îndesuit alb tomentos, reflect. Petale rotunde, lungi de 7— 11 mm.
egal de lungi cu stilele. Polen fertil 63—80°0. — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri pietroase, tufoase.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Cluj: Giucea lîngă gară (r. Huedin». Reg. Oradea: Prunişor
Gurahonţ); Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Cilnic lingă Reşiţa; Cheile
-r. Caransebeş).
3JW FLORA R .P.R .
Y a r i a b i l i t a t ea s p e c i e i
f. maeropctalus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 897. — Petale lungi de 9—11 mm. —
în Jocurile indicate mai sus.
f. micropetalus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 897. — Petale Jungi de 7 mm, —
In locurile indicate mai sus.
R ă s p . g e n . : Endemică în R.P.R.
28. R. pctniccnsis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 8 9 7 .— Ic.: Pl. 63,
fig. 1, la —c.
î>. Lăstari destul de viguroşi, glabri, muchiaţi,' cu laturi plane sau numai
concave, cu ghimpi variaţi, mijlocii şi mici, drepţi, comprimaţi la bază. Frunze
5-foliolate, cu peţioli glabrescenţi, pe partea superioară plani. Foliola termi
nală rotundă, adesea mai lată decît lunga, lungă de cca 5 cm, la bază cordată,
la vîrf abrupt scurt acută, inegal dinţată, cu dinţi laţi, atenuaţi în mucron.
Foliole pe faţă verzi închis, glabrescente, pe dos cenuşiu tomentoase, de
2—2,5 ori mai lungi decît peţiolulul, cele inferioare scurt peţiolulate. Ramuri
florifere obtuz muchiate, glabre sau glabrescente, tomentoase în spre inflores
cenţă. Axa inflorescenţei ± tomentoasă şi puţin păroasă, cu ghimpi curbaţi.
Frunzele ramurilor florifere 3—5-foliolate, pe faţă ± glabre, pe dos cenuşiu
tomentoase, cu foliola terminală lat eliptică, acută. Inflorescenţa paniculă
puţin întreruptă, cu rămurele erecte, multiflore, numai cea inferioară
frunzoasă. Galiciu alb tomentos. Petale cuneat oboyate, cu marginea
de jur împrejur neregulat lobat sectată, din care cauză par dinţate, păroase
pe ambele feţe. Stainine mai scurle sau egale cu stilcle. -VII.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Petnic spre Lăpuşnicel (r. Orşova).
O b s. Se deosebeşte de R . tcregovensis prin ghimpii variaţi, prin frunzele tulpinale
florifere mai alungite si prin petalele cu margine caracteristică.
R ă s p . gen. : Endemică în R.P.R.
29. R. Cîrlioarae Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 897. — I c .: Pl. 64, fig.
3. 3a—d.
Plantă mică, debilă, cu lăstari subţiri, slabi, cilindrici, glabri, cu ghimpi
curbaţi, mărunţi (lungi de 1—2 mm), răriţi. Frunze 5-foliolate, mici, late
de cca 8 cm, cu foliole ce se ating sau ± se acoperă. Foliola terminală ovată
P l a n ş a 64. — 1. Rubus candicans Whe. var. typicus Nyâr., ramură floriferă, la.
porţiune de lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. sepale de pe 2 exem
plare diferite, ld. polen. — 2. R. când. f. oblongatus Sud. — 3. R. când. var. goniophyllus
f. camnuţensis Nyâr., ramură i’oriferă, 3a. porţiune de lăstar cu frunză, 3b. polen,
3c. petale.
PL A N ŞA 61
ROSACEAE 350
sau rotund ovată, lungă de cca 5 cm, pe faţă viu verde, glabră, pe dos cenuşiu
â indesuit dar subţire tomentoasă, fără peri catifelaţi, ± pronunţai biden-
tată, la bază cordată, la vîrf ascuţită, cel puţin de 3 ori mai lungă decît peţio-
kdul; foliolele mediane cu peţiolul lung de cca 2 mm, cele inferioare sesile*
Peţiol comun cu ghimpi fini, aciculari şi cu stipele liniare. Ramuri florifere ±
slabe, cilindrice, glabrescente sau pubescente, cu ghimpi puţin mai viguroşi
decît ai lăstarilor. Frunzele ramurilor florifere 5-foliolate, pe faţă verzi, pe
dos cu indument alb suriu, fără peri catifelaţi. Inflorescenţă ghimpoasă, mică,
dar cu flori mari. Rămurele cu 1—3 flori. Caliciu alb tomentos. Petale
mari, lat ovate sau lat eliptice, lungi de 11— 12 mm. Polen fertil 67— 69%. —
VI—VII.
S t a ţ i u n e a . In tăieturi de pădure.
Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Păd. Cîrlioara între Jibou şi Şoimuş, 350 m (r.
vîbou).
R ă s p . g e n . : Endemică In R.P.R.
30. R. acîodontus Lef. et. M. Versuch. mon. in Pollichia (1859) nr. 15. —
Ir.: Pl. 64, fig. 1, la — d.
o. Lăstari slab canaliculaţi, ± păroşi sau glabrescenţi. Frunze 5-foliolate.
Foliole pe faţă cu peri răriţi, culcaţi, pe dos cenuşiu tomentoase, fără peri
atifelaţi, cu dinţii ascuţiţi, inegali, cea terminală obovată, spre bază puţin
iţenuată, întreagă sau abia cordată, cu vîrf acut, mai lungă de 3— 4 ori
iecit peţiolulul. Ghimpii ramurilor florifere mijlocii sau tari, arcuit curbaţi.
Frunzele ramurilor florifere 3—5-foliolate, cu foliole obovate, ascuţite. Inflores
cenţa îngustă, frunzoasă, cu rămurele scurte, triflore, cele inferioare mai scurte
iecit bracteile. Petale albe sau palid rozee, ovate sau lat eliptice, lungi de
-0—12 mm. Polen foarte variat, cu 8—11% grăuncioare m ari.— VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Pe marginea pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: între Belfir şi Olcea (r. Salonta>: Drăuţ pe
•"?- Highiş (r. Ineu).
O b s. Se deosebeşte de descrierea dată de Sudre numai prin dosul frunzei mai
reţin catifelat păros.
Răsp. g e n . : Europa de V.
31. R. subvillosus Sud. Rub. Pyr. (1901) 127. — I c .: Pl. 63, fig. 2, 2a—c;
Sud. 1. c. tab. 97, fig. 12.
5. Lăstari mijlocii sau slabi, de 5—6 mm în diam.. cu laturi plane, rar
?aţin concave, destul de abundent păroşi, cu peri simpli şi faseiculaţi. Ghimpi
irepţi, perpendiculari, zvelţi, lungi de 5—6 mm, comprimaţi la bază. Frunze
>foliolate, cu stipele liniare, peţioli păroşi şi ghimpi falcaţi. Foliola terminală
rombică sau obovată. pe faţă glabresccntă, pe dos cenuşiu tomentoasă,
360 FLORA R .P.R .
pe nervuri cu puţini peri catifelaţi, destul de pronunţat şi inegal biserată.

acută sau slab acuminată, de 3 ori mai lungă decît peţiolul. Foliolele inferioare
scurt peţiolulate. Ramuri florifere obtuz muchiate, în întregime abundent
păroase, cu ghimpi la bază mai slabi, spre inflorescenţă mai viguroşi şi arcuiţi.
Frunzele ramurilor florifere 3—4-foliolate, cu foliola terminală alungit elip
tică sau alungit obovată. Inflorescenţă alungită, laxă, peste tot abundent
păroasă, neglanduloasă; rămurele erecte, cu pediceli alungiţi, cele 4— 5 infe
rioare pornind din axila frunzelor. Ghimpii pedicelilor aciculari, puţin arcuiţi.
Caliciu cinereu tcmentos şi pfrcs. Petale mari, lat eliptice sau lat ovate„
lungi de 10—11 mm şi late de 7 mm, alburii. Polen sărăcăcios, foarte variat.—
VI—'VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri tufoase, însorite.
Răsp. î n ţară: Reg. Craiooa: Cura-Bujorescu (r. Baia de Aramă).
R ă s p . gen.: Europa de V, Corsica, Sicilia.
Secţia III. SILVATICI P. J. Miill. in Flora XVI (1858) 142.

Frunze pe dos verzi sau slab cenuşii, cu peri catifelaţi ± îndesuiţi, mai rar glabre.
rar Ia unele specii (mai ales cele superioare ale ramurilor l’lorirere) cenuşiu albicioase,
atît cu peri catifelaţi cîl şi cu peri fasciculaţi, mărunţi, confluenţi. Lăstarii puţin
ascendenţi, apoi arcuit procuinbcnţi, de regulă glabri sau glabrescenţi, muchiaţi, mai
rar aproape rotunzi. Inflorescenţă compusă, rar racem simplu. Caliciu cenuşiu tomentos.
Plante neglanduloase, foarte rar cu cîte o glandă.
Speciile care aparţin aci, în privinţa indumentului lor, stau între cele două secţii
precedente sau se apropie cînd de speciile grupei Discolores, cînd de cele ale grupei
Suberecti. Dc aceea, determinarea speciilor acestei secţii este uneori dificilă, mai ales cînd
se face numai pe material de herbar. Sepalele verzi de la speciile din secţia Suberecti
dau indicii mai sigure pentru încadrarea la această secţie. Apartenenţa la Secţia Silvatici
sau Discolores se poale stabili mai greu la unele specii cu frunzele pe dos surii sau
albicioase. La speciile din secţia Discolores toate frunzele sînt pe dos uniform cenuşiu
sau alburiu tomentoase, pe cînd la cele din secţia Silvatici, frunzele inferioare au indu
ment mai slab sau sînt chiar verzi. Pe de altă parte, în secţia Discolores (subsecţia
Candicantes) există specii cu frunze slab păroase pe dos, dar acestea au de obicei lăs
tarii canaliculaţi, foliolele inferioare ale frunzelor lăslarilor scurt peţiolulate şi inflores
cenţa adesea racem compus, îngust sau cilindric (uneori chiar racem simplu), caractere
prin care se deosebesc de speciile din secţia Silvatici.
1 a Atît foliolele frunzelor de lăstari, cit şi cele ale ramurilor florifere
adînc penatisectate ........................................................ 38. R. Iacinialus
1 b Foliole întregi, numai cu marginea serată ....................................... 2
P l a n ş a 62. — 1. Rubus candicans Whe. f. excelsior (P. J. Miill.) Sud., ramură

fructiferă, 1a. porţiune de lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei. — 2. R. când.
var. lobatiserratus Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză, 2a. polen. — 3. R . când. var.
goniophyllus (M. et Lef.) 3N. Bcul., porţiune de lăstar cu frunză. — 4. R. când, var.
menyhăzensis (Simk.), porţiune de lăstar cu frunză, 4a. secţiunea transv. a frunzeii.
P L A N ŞA 62
ROSACEAE 3G3
2 a Sepale cu apendice foliaceu lung. Bractei destul de lungi. Galiciu cu

peri lungi, zbîrliţi. Ramuri florifere în partea inferioară glabre
45. R. longibraetcatus
2 b Sepale fără apendice sau cîteodată cu apendice neînsemnat. Galiciu
fără peri zbîrliţi. Ramuri păroase ........................................................ 3
8 a Sepale patente sau alipite de fruct după înflorire (Subsect. Grati) .. 4
3 b Sepale reflecte după înflorire ................................................................. 10
-» aPlante viguroase. Lăstari muchiaţi, cu ghimpi puternici, cu baza lată.
Frunzele lăstarilor 5-foliolate. Stamine egal de lungi cu stilele sau
mai lungi (Seria Eugrati) ............................................ 32. R. vulgaris
i b Plante mai debile. Lăstari cilindrici sau numai slab muchiaţi, cu ghimpi
mediocri, uneori inegali. Frunzele lăstarilor uneori 3—4 - 5-foliolate,
pe dos ± verzi. Stamine i mai scurte decît stilele (Seria Sprenge-
liani) .......................................................................................................... 5
~ â Frunze pc dos cenuşiu catifelate. Ramuri florifere se află şi în subţi
oara frunzelor inferioare................................................ 35. R. cuiedensis
? b Frunze pe dos verzi 6
Foliolele lăstarilor subit şi lung aeuminate (1—2 cm). Inflorescenţa
cu glande amestecate, rare. Glandele mai lungi depăşesc diametrul
axei sau a pedicelilor ................................................ R. rariglandulosus
(Subsect.' Vestiti)
- £• Foliolele lăstarilor subit aeuminate, dar cu virful scurt (pînă la 1 cm).
Inflorescenţa neglandnloasă, rar cu puţine glande scu rte................... 7
Caliciul verde, numai slab tomentos 37. R. bracteosus
Caliciu suriu, dens tomentos 8
Frunzele de pe lăstari pc dos glabrescente, cu spaţiile dintre nervuri
dabre, numai pe nervuri cu citiva peri rari.......... 34. R. moldavicus
Frunze pe dos verzi, totuşi uniform păroase sau pe nervuri cu peri
pectinaţi evidenţi ..................................................................................... 9
Frunze 5-foliolate ........................................................ 33. R. Loretianus
Frunze ternate, rar cîteva 5-foliolate............................... 36. R. myricae
Frunze dezvoltate pe dos verzi, rar cele supreme puţin surii (Subsecţia
Euvircscentes) • .............................................................................................. 11
O l puţin frunzele superioare pe dos j cenuşiu tomentoase sau
tomentoase (Subsecţia Discoloroides) ................................................ 22
Plante viguroase, cu lăstari muchiaţi şi frunze 5-foliolate ............ 12
Plante mai puţin viguroase. Lăstarii cu muchii rotunjitesau obtuze,
• u ghimpi mărunţi sau mediocri şi frunze adesea ternate sau cu 3— 4
foliole (Seria Nemorenses) 19
Lăstari sterili glabri sau abia păroşi. Dosul frunzelor glabrescent sau
slab pubescent. Ramuri florifere glabrescente sau slab păroase, neglan-
(seria Calvescentes) .................................................................... 13
364 FLORA R .P.R .
12 b Lăstari sterili ± păroşi, rar glabri. Dosul frunzelor păros. Ramuri

florifere păroase, zbîrlite, uneori glanduloase (Seria P ilelo si).......... 16
13 a Lăstari glabri sau numai cu peri răriţi. Dosul frunzelor de obicei
glabrescent ................................................ ! ................................................ 14
13 b Lăstari + păroşi. Dosul frunzelor slab p ă r o s ................................. 15
14 a Frunzele lăstarilor relativ mici, de la lat eliptice pînă la obovate,
scurt ascuţite, pronunţat şi mărunt b ise r a te ............... 40. R. Maassii
14 b Frunzele lăstarilor mari. de la eliptice pînă la obovate, inegal dur serate,
cu vîrf mai lu n g ................................................................. 39. R. Questieri
15 a Foliola terminală mare, obovată, abrupt acuminată. Ghimpii ramurilor
aplecaţi. Flori albe........................................................ 41. R. majusculus
15 b Foliola terminală mediocră, ovală sau rombică, ascuţită. Ghimpii
falcaţi. Flori rozee........................................................ 42. R. rhombifolliis
16 a Inflorescenţă cu ghimpi viguroşi sau mediocri. Dosul frunzelor slab
p ă ro s............................................................................................................... 17
16 b Inflorescenţă cu ghimpi fini şi răriţi. Dosul frunzelor de obicei
nepăros .................................................................................................... 18
17 a Foliola terminală ovală sau eliptică................... 43. R. neopyramidalis
17 b Foliola terminală lat ovată sau aproape rotundă, rar lat eliptică
43. R. neopyramidalis ssp. neodumnoniensis
18 a Tufă mare. Frunze mari, uniform dinţate, cu foliole distanţate. Petale
eliptice, lent atenuate în unguiculă....................... 44. R. macrophyllus
18 b Tufă mijlocie. Frunze ± lobat -dinţate; foliolele se acoperă. Petale
aproape cordat ovale, atenuate în unguiculă foarte scurtă
46. R. slatinensis
19 a Lăstari sterili păroşi sau ± glabri. Frunze 3 sau 4-foliolate (dacă sînt
ternate, atunci foliolele inferioare sînt lobate). Axa inflorescenţei cu
peri zbîrliţi .................................................................................................. 20
19 b Lăstari sterili glabri sau cu peri răriţi. Frunzele lăstarilor mai adesea
ternate. Axa inflorescenţei mai puţin păroasă 22
20 a Foliola terminală rotundă sau lat ovată, cu baza adînc cordată.
abrupt acuminată
73. R. chlorocladus ssp. transsilvanicus (vezi Subsect. Vestiţi)
20 b Foliola terminală mai îngustă,, eliptică sau obovat eliptică, cu baza
rotunjită sau puţin cordată şi virful ascuţit sau lung acum inat.. . . 21
21 a Ghimpii lăstarilor şi ai peţiolilor zvelţi, in staţiunile însorite viu bico
lori, lungi cît diametrul lăstarilor şi al peţiolului sau mai lungi. Foliola
terminală cu baza cordată. Foliolele inferioare ale ramurilor florifere
5-foliolate................................................................. 50. R. bicolorispinosus
P l a n ş a 63. — 1. Rubus petnicensis X y â r ., r a m u r ă flo r ife ră , l a . p o r ţi u n e d e l ă s t a r

c u f r u n z ă , ib . p e ta le , l e . s e c ţiu n e a t r a n s v . a fr u n z e i. — 2. R. subvillosus S u d ., r a m u r ă
flo r ife ră , 2 a. p o r ţiu n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă , 2 b . p e ta le , 2c. s e c ţiu n e a t r a n s v . a fr u n z e i. —
3. R . teregovensis N y â r ., r a m u r ă flo r ife ră , 3 a . p o r ţi u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă , 3 b . p e ta le ,
3c. s e c ţiu n e a tr a n s v . a fr u n z e i, 3 d . p o le n .
P L A N Ş A 63
ROSACEAE 567
~ b Ghimpii mai scurţi decît diametrul lăstarului, respectiv al peţiolului,

unicolori. Foliola terminală cu baza rotunjită. Frunzele ramurilor
florifere ternate................................................................. 47. R. silvaticus
— a Petale şi stamine roşii sau roz viu. 49. R. splendidillorus ssp. muscelensis
-2 b Petale de obicei albe. Stamine albe....................... 48. R. nemorcnsis
a Frunzele superioare ale ramurilor fructifere evident bicolore (Seria
Subdiscolores) .............................................................................................. 29
b Frunzele superioare ale ramurilor florifere slab bicolore (Seria Subvi-
rescenles) ...................................................................................................... 24
14 a Ghimpii lăstarilor puţin amestecaţi, mari şi mici. Indumentul suriu
al frunzelor alcătuit numai din peri catifelaţi, îndesuiţi 60. R. piliîer
(vezi Subsect. Vestiii)
b Ghimpii lăstarilor egali. Indumentul suriu al frunzelor alcătuit din
peri fasciculaţi şi catifelaţi ..................................................................... 25
15 a Petale rotunde sau lat ovate, scurt unguiculate............................... 26
-25 b Petale ovate, alungite, nu sînt rotunde ............................................ 27
^ a Petale mari, rotunde, la bază retezate, aproape cordat îngustate în
unguiculă scurtă, late de (7) 9 mm. Polen fertil 6-—16% 53. R. ocnensis
b Petale îngustate ± abrupt în unguiculă, late de 6— 6,5 mm
52. R. seciurensis
17 a Dosul frunzelor suriu verde, cu peri stelaţi foarte mărunţi, fără peri
catifelaţi............................................................ ................ 42. R. rhombilolius
— b Dosul frunzelor verde, cu peri catifelaţi. Peri stelaţi neînsemnaţi.. 28
a
Petale zvelte, obovat lanceolate, lent îngustate în unguiculă cuneată,
lungi de 13 mm, cu vîrf adînc emarginat. Inflorescenţă alungită.
racemoasă.................................................... .................... 54. R. măgnrensis
> b Petale ncemarginate la vîrf, i abrupt atenuate în unguiculă
51. R. subvillieaulis
a Foliolele tuturor frunzelor, ca şi bracteile inflorescenţei cu dinţi adine
incizi; inciziunea mult mai adîncă decît lăţimea dinţilor. Unele frunze
lobat in c iz e .............................................................. .. 55. R. exomatus
L Foliole mai mărunt sau dur dinţate, cu inciziunea cel mult de lăţimea
dinţilor, uneori pronunţat bidentate .................................................... 30
l-t* a Frunzele lăstarilor 3—5-foliolate, cu foliolele superioare — oval lan
ceolate. Flori viu rozee................................................ 52. R. seciurensis
b Frunzele lăstarilor 5-foliolate, cu foliole late. Flori palid rozee
56. R. argenteus
ûbsecţia G r â t i Sud. Rub. P y r . (1899) 87.

S e p a le . d u p ă în flo rire p a t e n t e s a u l a x p a tu le . u n e o ri a lip ite d c f r u c t. S ta m in e
«•ieşea m a i s c u r te d e c î t s tile le s t ig m a te l o r .
S e ria Eugrăti S u d . B a t . (1907) 67. — R u g i v ig u ro ş i, c u l ă s t a r i m u c h ia ţi. G h im p i

w t e r n i c i , c u b a z a l a t ă . c o m p r im a tă . F r u n z e le lă s t a r i l o r 5 -fo lio la te . S ta m in e e g a le c u s ti-
e s e s a u m a i lu n g i.
3G8 FLORA R .P.R .
32. R. vulgâris Whe. et N. Rub. Germ. (1825) 38, tab. XIV, fig. a et s.
{excl. var. p, y> $.). — I c .: Pl. 65, fig. 1, la —c; Sud. 1. c. pag. 23, tab. 12.
ţ>. Lăstari erecţi, în partea superioară arcuit înclinaţi, muchiaţi, cu laturi
plane sau puţin concave, la specia tipică nebrumaţi, glabri sau puţin păroşi.
Ghimpi mediocri, mai rar viguroşi, adesea puţin inegali, la bază turtiţi, drepţi,
perpendiculari sau puţin înclinaţi. Frunze 5-foliolate, pe faţă glabrescente.
cu cîţiva peri culcaţi, pe dos verzi sau suriu tomentoase, cu peri catifelaţi
_t culcaţi, sub care se află peri foarte mărunţi, răriţi. Foliole dur sau ± inegal
uni- sau biserate; cea terminală eliptică, obovată sau rombică, rar ovată.
la bază rotunjită sau slab cordată, la vîrf acuminată, cel puţin de 3 ori mai
lungă decît peţiolulul, cele inferioare peţiolulate. Peţiolul comun slab canali-
culat, păros, cu ghimpi falcaţi şi stipele liniare sau liniar lanceolate. Ramuri
florifere muchiate, cu peri răriţi sau deşi şi ghimpi mediocri sau slabi, curbaţi.
Frunzele ramurilor florifere de obicei ternate, rar unele aproape 5-foliolate,
pe dos verzi sau verzui surii, pronunţat dinţate, cu foliole obovat cuneate.
inflorescenţa racem lax, în partea superioară ± corimbos, in partea inferioară
frunzos, cu axa lax sau abundent păroasă, cu sau fără glande sesile şi
bractci cu glande pedicelate. Pediceli patent erecţi, cu numeroşi ghimpi
falcaţi. Sepale suriu tomentoase, păroase, glanduloase şi uneori ± ghimpoase,
patente după înflorire. Petale eliptice sau ovat alungite, rar rotunde, late
dc 5 mm şi lungi de 9— 10 mm, albe sau rai- palid rozee. Stamine puţin
fhai lungi decît stilele. Polen, după Sudre, fertil 60%. Fruct cu gust plăcut. —
VI—VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Ş u m u g iu (r. O ra d e a ) . Reg. Stalin: în v ă ile d e la T ă l
m a c i u l . S ib iu ( S c h u r , d a r d u p ă S im o n k a i d u b io a s ă ) . Reg. Timişoara: B o r lo v e n ii N o i (r*
O rş o v a ) .
V a r i a b i 1i t a t e a sp e c ie i
v a r . r o tu n d a tu s N y â r . v a r . n o v a in A d d . I V , p a g . 8 9 8 . — I c . : P I. 65, fig . 3. —
.L ă s ta ri b r u m a ţ i , g la b r i. P e ta le r o f u ijd e , d e 8 x 9 (7 X 8 )m m . — Reg.Oradea: Ş u m u g iu
(r. O ra d e a ) .
v a r . c lo s ia n if o rm is N y â r . v a r . n o v a in A d d . IV , p a g . 89 8 . - I c . : P l. 65 , fig . 2 , 2 a , b . —
L ă s t a r i b r u m a ţ i , ± p ă ro ş i, c u g h im p i v ig u ro ş i. R a m u r ile flo rife re c u f r u n z e 3 — 5 -fo lio la te .
« Ghim pii in f lo r e s c e n ţe i lu n g i, s u b u l a ţ i . P e ta le în g u s te , e lip tic e , d e 4,5 x 8 m m . — A s e m ă
n ă t o a r e î n t r u c î t v a c u R. Closianus S u d . — Reg. Oradea: î n t r e O ş a n d şi H u s a s ă u de
C r is ir . O ra d e a ).
v a r . s ta n e n s is N y â r . v a r . n o v a in A d d . IV , p a g . 898. — S e d e o s e b e ş te d e s p e c ia tip ic ă
p r i n : fr u n z e le r a m u r i lo r flo rife re 3 — 5 -fo lio la te , in flo r e s c e n ţă n e g la n d u lo a s ă , g h im p ii slabi»
P l a n ş a 64. — 1. Rubue aciodontus L e f. e t M iill., r a m u r ă flo r ife ră , l a . p o r ţi u n e de

H ă sta r c u f r u n z ă , l b . s e c ţiu n e a tr a n s v . a f r u n z e i, l c . p e ta le , l d . p o le n . — 2. R, Margaritae
'G â y ., f r u n z ă d c l ă s t a r , 2 a . p o r ţi u n e d e lă s t a r . — 3. R. Cîrlioarae N y â r ., r a m u r ă flo r ife ră .
p o r ţ i u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă , 3 b . s e c ţiu n e a tr a n s v . a f r u n z e i, 3c. p e ta le ., 3 d . p o le n -
P L A N Ş A 64
««•r
ROSACEAE 371
iiS * :â c io ş i, l ă s t a r i s la b m u c h ia ţi, u n e o r i a p r o a p e c ilin d ric i. — Reg, Cluj: S tî n a lîn g ă

^ n u iiu l C .F .R . (r. H u e d in ).
O b s . P e b a z a a c e s to r c a r a c te r e se a s e a m ă n ă m u l t c u R. cletkrophilus d in E u r o p a
Apus, c a re se d e o s e b e ş te de R. vulgaris p rin g h im p ii s la b i a i in flo re s c e n ţe i.
Răsp. gen.: E u r o p a c e n t r a lă ş i d e V .
^ i a Sprengelidni Focke Syn. Rub. (1877) 241. — Plante mai debile, cu lăstari
~ămtîrici sau slab muchiaţi, cu ghimpi mediocri, adesea puţin inegali. Frunze 3-4-5-
Stamine de obicei mai scurte decît stilele.
R. Loretianus Sud. Rubi Eur. (1908— 13) 37, tab. 36, fig. 8
~ar. subnudus Nyâr., var. nova iu Add. IV, pag. 898. — I c .: Pl. 66,
le . L la, b.
Lăstari arcuit procumbenţi, rar scandenţi, în partea inferioară mai mult
m ririci, mai sus muchiaţi, cu peri patenţi rari, adesea cu glande sesile.
JEsapi mediocri, destul dc deşi, cu baza lată, turtită, curbaţi, uneori şi în
unor spini ncdezvoltaţi, tuberculiformi, mai mărunţi, mai ales pe
e s e iie lăstarului. Frunze 5-foliolate (rar 4-foliolate), pe faţă glabrescente,
3 peri răriţi, culcaţi, pe dos verzi, abundent acoperite cu peri catifelaţi,
mp aniserate sau imperfect biserate. Foliola terminală lat obovată, la bază
g*i*Âă. la vîrf scurt acuminată, dc 3 ori mai lungă decit peţiolul ei, cele infe-
re lung peţiolulate. Peţiol comun păros, rărit glanduios, cu ghimpi falcaţi
i ispele liniare. Ramuri florifere slab muchiate, pubescente, de obicei fără
cu ghimpi mediocri sau slabi, arcuiţi şi frunze ternate (rar unele 5-folio-
inciz serate, pe dos verzi. Inflorescenţă frunzoasă îri partea inferioară,
a. -a superioară nefrunzoasă, fără glande sau numai rar cu cile o glandă:
«■st* fr pedicelii păroşi, cu ghimpi fini, destul de deşi, puţin curbaţi sau drepţi
'SăE.iirete cu 2—3 flori, cele superioare ± patente. Galiciu verzui suriu. păros,
şi polen necunoscute. Fructifică abundent. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe marginea pădurilor,
r.isp. in ţară: Reg, Timişoara: d e a s u p r a c o m u n e i R e ş iţa .
> b s. P l a n t a n o a s tr ă se a s e a m ă n ă c u R. chlorothyrsus F o c k e s s p . Loretianus S u d .,
■*= d u p ă d e s e n u l fr u n z e i d in S u d r e (1. c .), d a r n u c o r e s p u n d e c u d e s c rie re a . A s tfe l
« u s te r m in a lă e s te d e s c ris ă c a « o v a tu m v e l s u b o r b ic u la r c », a p o i in f lo r e s c e n ţa « v a ld e
». P e lin g ă a c e s te a , l ă s t a r i i p la n te i n o a s tr e a u g la n d e s e s ile i a r fo lio le le in fe rio a r e
ssz p e ţio lu la te , c a r a c te r e p e c a r e n u le a r e p l a n t a lu i S u d r e .
- sp. gen.: E n d e m ic ă în R .P .R . în ce p r iv e ş te v a r i e t a t e a .
IL moldâvieus Nyâr. sp. nova in Add. IV. pag. — Ic.: Pl. 67,
îs. -- ia—d: Pl. 68, fig. 1, la, b.
Lăptari procumbenţi. culcaţi, lung tirîtori, uneori ^ suberecţi, slabi,
:— 5 mm in diam.. cilindrici sau obtuz muchiaţi, rar mai groşi şi pronunţat
*asT23atL şL'bri_ rar ici colo cu cîte un fir de păr, fără glande stipitate, dar
372 FLORA R .P.R .
adesea cu glande sesile. Ghimpi destul de îndesuiţi, puţin inegali, lungi de

3—5 mm, ± drepţi, puţin înclinaţi, subulaţi, comprimaţi la bază. Frunze
de obicei mari, mai ales ternate, cu foliolele inferioare uneori lobate sau cu
4 foliole, mai rar pcdat 5-foliolate. Peţiol plan în partea superioară,, rărit
dispers păros, cu ghimpi arcuiţi şi stipele liniare. Foliola terminală lată.
obovată, mai rar lat rombică sau aproape rotundă, de 3—4 ori mai lungă
decît peţiolul ci, pe fată obscur verde, cu peri disperşi culcaţi sau glabrescentă,
pe dos mai palid verde, glabrescentă sau pe nervuri cu peri răriţi, uneori
chiar pectinaţi, la vîrf abrupt acuminată, la bază cordată, cu marginea dur
şi destul de inegal uniserată, spre vîrf biserată, cu dinţi mucronaţi. Foliole
inferioare (în cazul frunzelor trifoliolate) lung peţiolulate (3— 11 mm). Ramuri
florifere debile, ± în zig-zag, cilindrice sau slab muchiâte, cu peri răriţi şi
ghimpi rar falcaţi, puţin înclinaţi, drepţi, cca de diametrul ramurilor. Frunzele
ramurilor florifere ternate, de obicei mari, dur serate, cu indument asemănă
tor celui de pe frunzele lăstarilor. Inflorescenţă racem simplu sau compus.
± corimbos, mai adesea întreruptă, frunzoasă, cu inflorescenţe parţiale
corimboase, pe rămurele lungi aşezate în axila frunzelor, cu pediceli alungiţi
Axa inflorescenţei şi pedicelii alipit tomentoşi, precum şi cu peri lungi ±
deşi, adesea cu glande sesile, iar rar ici colo cu cîte o glandă stipitată. Pedicelii
cu numeroşi ghimpi zvelţi, aciculari, variaţi, unii de 2—3 ori mai lungi decît
diametrul pedicelilor, alţii numai de diametrul acestora. Galiciu cenuşiu
verzui tomentos, uneori şi cu peri mai lungi, rar şi cu puţine glande. Sepale
triunghiulare, uneori cu prelungiri liniare, după înflorire erecte, îmbrăţişînd
fructul. Petale albe sau rozee, îngust eliptice, lent atenuate; în unguiculă
scurtă. Staminele depăşesc stilele. Polen fertil cca 65%. — VI— VII.
S t a ţ i u n e a . Frecventă prin păduri, formînd adesea tuferişuri foarte
dese.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Piteşti: Văcărea la Păd. Rădeşti^r. Muscel). Reg. Iaşi: Păd.
Bîrnova: la Dl. Blidari lîngă Ciurea, la Poiana Cailor, la Dl. Ruşilor zis Podu Băraru.
la Islaz pe Drumul Fălcii (r. Iaşi) ; Păd. Durneşti pe coamă, Păd. Rafaila la Poteca
Dumbrăveni (r. Negreşti); Sineşti pe Dl.Mare (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Şendricem.
satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi); Păd. Mrii Vorona la « Păpuriş» (r. Botoşani
Exemplarele tipice au lăstari zvelţi şi lungi, rotunzi sau obtuz muchiaţi, frunze
iernate, rar 4—5-foliolate şi inflorescenţa mai puţin întreruptă. — în localităţile de mai su>
P l a n ş a 65. — 1. Rubus vulgaris Whe. et N., ramură fructiferă, la. porţiune de

lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. petale, ld. poziţia caliciului pe
fruct. — 2. R. vulg. var. closianiformis Nyâr.. ramură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar
cu frunză, 2b. petale. — 3. R. vulg. var. rotundatus Nyâr., petale. — 4. R. myriczs
Focke var. rotundus Nyâr., ramură floriferă, 4a. porţiune de lăstar cu frunză, 4b. secţiune
transv. a frunzei, 4c. petale.
P L A N Ş A 65
ROSACEAE 3Â
var. foliosus Nyâr. vai*, nova in Add. IV, pag. 900. — Asemănătoare cu tipul, dar
aflorescenţa frunzoasă pînă la vîrf. — Reg. Iaşi: Dl. Blidari lîngă Giurea, Islaz pe
Fălcii (r. Iaşi); Rafaila la Poteca Dumbrăveni (r. Negreşti). Reg. Oradea: Băile
>. Oradea).
var. retezâticus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag, 900. — Ic .: PI. 68, fig. I, la. b. —
Lăstari mai groşi, adesea pronunţat muchiaţi, Frunze în majoritate 5-foliolate. foarte
mari. Inflorescenţa mare, extinsă, cu inflorescenţe parţiale pe rămurele lungi aşezate in
subţioara frunzelor. — Reg. Hunedoara: Alţii Retezatului pe V. Rîu Mare, 600 —;•.»<) m
:r. Haţeg). Reg. Iaşi şi Reg. Suceava: împreună cu tipul.
Obs . După caracterele ghimpilor destul dc evident amestecaţi, specia ar putea fi
aşezată şi în grupa Heteracantki, dar de această grupă se deosebeşte prin lipsa glandelor
de pe lăstari şi inai ales de pe inflorescenţă. Dintre speciile puţin heteracanle ale secţiei
Silvatici se aseamănă mai ales cu R. myricae Focke, dar lăstarii acesteia sînt puţin păroşi
şi glanduloşi, dosul frunzelor păros, uneori chiar suriu şi inflorescenţa aproape neghiinpoasă.
Se pare că R. moldavicus ar fi caracteristică pentru Carpaţii răsăriteni.
35. R. euiedensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 900. — Ic.: Pl. 66,
fig. 1, la —d.
p. Lăstari subţiri, muchiaţi, glabri, acoperiţi cu ghimpi rari, subulaţi,
drepţi şi slabi. Frunze 3—5-foliolate, moi, pe faţă verzi închis, cu peri culcaţi,
pe dos verzui surii, de regulă des acoperite cu peri catifelaţi, moi. Foliole
terminale ovate sau lat ovate, di egal dur dinţat serate, cu dinţi abrupt
acuminaţi din bază lată, la bază rotunjite sau puţin cordate, abrupt acumi
nato în vîrf scurt, de 3—3,5 ori mai lungi decît peţiolulii lor. Peţiol comun
d- cilindric, cu ghimpi foarte slabi şi rari. Ramuri florifere zvelte, rauchiaie,
alipit pubescente, cu ghimpi slabi sau mediocri, înclinaţi, slab curbaţi şî frunze
ternate. dur serate, pe fală cu peri culcaţi, pe dos surii, cu peri catifelaţi.
Inflorescenţa accentuat întreruptă, cu rămurelele inferioare la subţioara celor
2—3 frunze distante, la vîrf laxă, puţin corimboasă. Rămurele şi pediceli
erecţi, cu ghimpi subţiri foarte slabi şi peri patenţi. Calicia alb tomentos,
patent sau erect. Petale lat ovale, aproape rotunde, la vîrf emarginate.
Stamine aproape egale cu stilele. Polen foarte amestecai, fertil 21%. —
Vi—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe cline ierboase, tufoase.
Răs p. în ţ ară: Reg. Oradea: lîngă Cuied (r. Gurahonţ); Drăuţ pe DL Highiş \r. Ineu).
R ă s p . g e n. : Endemică in R.P.R.
36. R. myricae Focke in Alpers. Verz. Gefpfl. Stade 1 1875) 27. — I c .:

Pl. 65, fig. 4, 4 a — c; Sud. 1. c. tab. 32, fig. 1—6.
b. Lăstari arcuit procumbenţi sau scandenţi, in partea inferioară cilin
drici, mai sus slab muchiaţi, rărit păroşi sau glabri, cu ghimpi egali, rari,
subulaţi, la bază abia comprimaţi, uneori foarte scurţi, verticali sau puţin
376 FLORA R.P.R.
înclinaţi, slab curbaţi. Frunze in majoritate Iernate, unele şi 5-foliolate, verzi

pe ambele părţi, pe faţă cu peri culcaţi, pe dos cu peri catifelaţi, rar gla
brescente, destul de uniform dinţate. Foliola terminală lat ovată sau elip
tică, cordată la bază, la vîrf ascuţită, cele laterale scurt peţiolulate. Peţiolul
comun răzleţ păros, cu ghimpi rari. Stipele liniar lanceolate, neglanduloase
sau puţin glanduloase. Ramuri florifere păroase, cu frunze trifoliate, verzi
şi dedesubt şi cu ghimpi slabi, rari, falcaţi. Inflorescenţă întreruptă, frun
zoasă, cu puţine flori, păroasă, foarte slab ghimpoasă, de obicei fără glande,
rar cu cîte o glandă. Rămurele florale inferioare erecte, cu mai multe flori,
cele superioare cu 1—3 flori; pediceli zvelţi, mai lungi decît caliciul, tomen-
toşi, cu peri scurţi. Caliciu verzui suriu, cu peri scurţi, neglanduloşi, fără
ghimpi, ascuţit la vîrf, după înflorire ± acoperă fructul. Petale înguste,
alungite, albe. Stamine albe, egale cu stilele verzi. Polen puţin variat, după
Sudre, fertil 84%. - VI - VII.
var. rotundătus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 901. — Lăstari cilindrici, cu ghimpi
foarte scurţi, slabi. Frunzele ramurilor florifere mărunte. Petale mari, rotunde, cu dimen
siuni de 8 x 9 sau 7, 5x9 mm. — Reg. Hunedoara: Gurasada (r. Ilia).
O b s . jR. myricae poate fi greu deosebit de R. Sprengelii Whe., care are^ lăstari
păroşi şi stamine mai scurte decît stilele.
R ă s p . g e n. : specia în Europa centrală şi de V, varietatea endemică în R.P.R.
37. K. bracteosus Whe. in Lej. et Court. Consp. FI. belg. II (1830) 162
sec. Sud. 1. c. 30 et 258 sub R. crthoclado, tab. 25. — R. euchloos Focke in
A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 4 7 0 .— Ic.: Pl. 69, fig. 1, la —d; Sud. 1. c.
ţ>. Plantă mai debilă, cu lăstari subţiri, slab muchiaţi sau ± cilindrici, i
păroşi sau rărit glanduloşi. Ghimpi puţin amestecaţi, subulaţi, cei mai mari
mult mai lungi decît diametrul lăstarului, comprimaţi, perpendiculari, drepţi.
Frunze terna Le. Foliola terminală lat eliptică sau alungit obovată, de 4—S
ori mai lungă decît peţiolul ei. pe ambele părţi viu verde, pe faţă glabră sau
cu peri culcaţi rari, pe dos cu peri răriţi şi scurţi, pe margini i inegal dur
serate cu dinţi laţi, mucronaţi, la bază slab cordată, la vîrf acută. Foliole
laterale scurt peţiolulate (2—3 mm). Peţiolul comun în partea superioară
plan sau foarte slab canaliculat, cu peri răriţi, cu glande şi cu ghimpi
aproape drepţi, subulaţi, puţin înclinaţi. Stipele liniare. Ramuri flori
fere cilindrice sau obtuz muchiate, ± păroase, cu ghimpi slabi, adesea
P l a n s a 66. — 1. Rubus Loretianus Sud. var. subnudus Nyâr., la. porţiune de

lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei. — 2. R . euiedensis Nyâr., ramură
floriferă. 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. petale, 2c. secţ. transv. a frunzei, 2d_
polen.
P L A N Ş A 66
ROSACEAE 879
alungiţi înspre partea superioară. Inflorescenţa foarte laxă, cu rămurele

zvelte, cele inferioare aşezate în subţioara frunzelor, cu pediceli erecţi, zvelţi.
Pediceli şi axă db păroase, rar glanduloase, cu ghimpi deşi, slabi, drepţi, aci-
eulari. Galiciu verde, numai puţin tomentos, cu margine albă, pe dos rărit
dandulos, după înflorire patent sau i acoperă fructul. Petale albe, ovat
lanceolate, cu baza cuneată. Polen fertil 51% (polen şi petale examinate
4e la varietate 1). — VI—VII.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. P lo esti: în păduri la Seciuri în V. Doftana (r. Cimpina).
var. rhomtufoHus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 901. — Ic .: PJ. 69, fig. 1, la, d. —
Lăstari glabrescenţi, neglanduloşi. Foliola terminală lat rombică, mai lung acuminată,
oele laterale lung peţiolulate (6—10 mm). — Reg. Floeşti: V. Doftanei în pădure la
beciuri (r. Cîmpina).
Obs . La înfăţişare seamănă mult cu R. seciurensis , la care dosul frunzelor este slab
-cenuşiu tomentos, iar sepalele reflecte.
Răsp. g e u .: Europa centrală şi de N.
Subsecţia E u v i r e s c e n t e s Gencv. Mon. (1880) 192.

Sepale reflecte după înflorire. Frunze pe dos verzi, mai rar în locuri însorite cele supe
rioare puţin suriu tomentoase. Stamine de obicei mai lungi decît stilele.
Seria Calvescentes Genev. 1. c. — Rugi viguroşi, cu lăstari muchiaţi, glabri sau slab
w o ş i. Frunze 5-foliolate, pe dos glabre sau pubescente. Ramuri florifere glabre sau lax
groase, neglanduloase sau mai rar cu glande.
38. ^ R . latiniâtiis Willd. Enum. hort. Berol. (1809) 5 5 0 .— Ic.: Pl. 70,
5g. 3, 3a.
h. Laturile lăstarilor plane sau slab canalioulate, glabrescente. cu ghimpi
lari. comprimaţi, falcaţi egali. Frunze 5-foliolate, pe dos verzi, pubescente.
•<le superioare aproape surii, ou foliole adînc inciz dinţate sau sectate,
adesea penatipartite. Frunzele ramurilor florifere asemănătoare, pe dos suriu
tomentoase. Inflorescenţa frunzoasă, scurtă, aproape corimboasă. uneori
piramidal alungită, lax păroasă, neglanduloasă, cu ghimpi deşi. tari. falcaţi.
laliciu ghimpos, verde, reflect. Petale albe sau palid rozee. trifide. — VII.
Sporadic cultivată prin grădini.
Obs . Focke (in A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 488) o aşează în cercul de afinitate al speciei
3L vtdgaris, iar Sudre (Rub. Eur. (1908—13) 55) o încadrează la S u b s e c ţia Biscoloroides,
» i a Subvirescentes, în apropiere de R. vUlicaulis.
Răsp. g e n. : Patria necunoscută.9
o9. R. Qucsticri Lef. et M. in Pollich. XVI—XVII (1859) 120. — I e .:

r _ 69. fig. 2. 2a—d: Sud. 1. c. tab. 40.
380 FLORA R.P.R.
fc. Lăstari erecţi, arcuit înclinaţi, muchiaţi, cu laturi plane sau slab
concave, glabri, neglanduloşi. Ghimpi puternici, egali, turtiţi la bază, —
drepţi, puţin înclinaţi. Frunze 5-foli' late, de obicei mari, pe dos puţin
păroase sau glabrescente, verzi pe ambele părţi, cu marginea dur şi inegal
serată, spre vîrf adesea adînc serate. Foliola terminală eliptică sau alungit
obovată, cu baza rotunjită sau slab cordată, la vîrf lung acuminată, de 3 ori
mai lungă decît peţiolul, cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun în partea
superioară plan, cu ghimpi falcaţi şi stipele liniar lanceolate, neglanduloase.
Ramuri florifere alungite, slab păroase, neglanduloase, cu ghimpi falcaţi şi
frunze 3— 5-foliolate, verzi şi pe dos, glabrescente (în locuri însorite puţin
surii). Inflorescenţă alungită, îngustă, frunzoasă, adesea cu bractei simple,
tomentoasă şi scurt păroasă, mai adesea neglanduloasă, cu ghimpi răriţi,
falcaţi, destul de tari. Rămurele florifere mediane patent erecte, cu mai
multe flori, mai scurte decît frunzele bracteante, cu pediceli scurţi, scvaroşL
Flori relativ mici. Caliciu tomentos, fără ghimpi sau slab ghimpos; sepale
reflecte; după înflorire. Petale obovate, lat ovate sau lat eliptice, uneori
emarginate la vîrf, roze. Stamihele depăşesc stigmatele. Polen foarte variat
şi amestecat, fertil 3—60%. — VI.
Staţiunea. Prin păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: V. Vacii la Someş Odorhei (r. Jibou); Stîna în Păd.
Silaş (r. Huedin). Reg. Oradea: Băile Victoria (r. Oradea); Drăuţ, sub Dl. Highiş la
Căsoaia lîngă Arăneag (r. Ineu); Moneasa spre piscină (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: V.
Cladovei (r. Lipova); Cîlnic aproape de Reşiţa.
var. stenoacantlnlărmis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 901. — Lăstari canaliculaţi.
cu ghimpi tari. Pediceli patent erecţi, cu ghimpi mici, falcaţi. Polen fertil 64%. — Reg-
Timişoara: lîngă Odvoş aproape dc Dumbrăviţa (r. Lipova).
Ob s . Se deosebeşte de R. stenoacanthus M. et Lef. prin ghimpii curbaţi ai inflo
rescenţei.
var. similis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 901. — Se deosebeşte de forma tipică
prin frunzele supreme ale ramurilor florifere slab surii şi petale late (9—10 mm), -
rotunde. Polen foarte slab (3—8%). — Reg. Craiova: între Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilorty.
var. cărbunarensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 901. — Inflorescenţa racem
simplu, cu ghimpi deşi şi pediceli abundent păroşi. Rar apare pe pedunculi cîte o a doua
floare. Foliola terminală adesea rotundă. — Reg. Timişoara: Cărbunari la « Pămînî
de oale >> (r. Moldova Nouă).
R ă s p . gen.: Europa de V.
40. R. Maassii Focke in Bertram FI. Branschw. ed. I (1876) 75. —

I e .: Pl. 67, fig. 2, 2a; Sud. 1. c. tab. 38.
P l a n ş a 67. — 1. Rubus moldavicus Nyâr., ramură fructiferă, la. porţiune de

lăstar cu frunză, lb. secţ. transv. a frunzei, Ic. petale, ld . polen. — 2. R. Maassii Focke,
porţiune de lăstar cu frunze, 2a. secţ. transv. a frunzei.
PLANŞA 67
P .O S A .C K A K 38a
b. Lăstari erecţi, ramificaţi, curbaţi din cauza greutăţii frunzelor, mu-

-?â*âţi, cu laturi plane, glabri, neglanduloşi. Ghimpi egali, aşezaţi pe muchii*
« o p rim a ţi la bază, drepţi, înclinaţi. Frunze 5-foliolate, pe faţă glabrescenlo,
pe dos verzi, glabrescente, mai ales pe nervuri cu peri scurţi, adînc dar
•âru n t ± biserate. Fohola terminală lat ovată sau obovat eliptică, cu
feza rotunjită sau slab cordată, abrupt acuminată, de 2 ori mai lungă decit
f*ţiolul: cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun rărit păros, cu ghimpi fal-
pe partea superioară plan, cu stipele liniare. Tulpini florifere glabrescente,
ca ghimpi drepţi şi înclinaţi, mediocri, cu frunze ternate, acut serate, verzi şi
pe dos. Inflorescenţa rărit păroasă, neglanduloasă sau rar cu puţine glande,
«■ ghimpi zvelţi, aciculari. Ramurile inferioare ale inflorescenţei aşezate in
«bţioara frunzelor, cu 2— 4 flori erect patente, mai sus adunate, cu pediceli
ararţi. Caliciu suriu verde; sepale reflecte după înflorire, fără ghimpi. Petale
albe, ovate. Stamine mai lungi decît stilele. Polen fertil 25% (după
Sadre). — VIL
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, rară.
R ă s p. in ţ a r ă : Jieg. Oradea: vîrful Dl. Highiş lîngă Drăuţ, 750 m (r. lneuh
Meg. Cluj: Năsăud la Luşca peste Someşul Mare; Stîna pe Dl. Silaş (r. Huedin).
R ă s p. g e n . : Europa centrală; rară.
41. R. inajusculus Sud. in Bull. Assoc. Pvr. (1898) nr. 205; Sud, Rubi
Eur. (1908—13) 42, tab. 44.
ssp. frondosus Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 9 0 1 .— Ic.: PI- 71,
fig. 1, la —d.
î>. Lăstari erecţi, apoi arcuit patenţi, muchiaţi, cu laturi plane, slab
păroşi, cu glande sesile, dese. Ghimpi egali, mediocri, turtiţi la bază, drepţi,
puţin înclinaţi. Frunze mari, 5-foliolate, pe faţă glabrescente, cu puţini peri
culcaţi, pe dos mai palid verzi, glabrescente, rărit păroase, dur şi — inegal
aniserate, cu dinţi îndreptaţi înainte. Foliole terminale lat ovate sau aproape
rotunde, la bază cordate, destul de lung acuminato aproape în linie dreaptă,
de 3 ori mai lungi decît peţiolul lor, cele inferioare peţiolulate. Peţiolul
*nmun în partea superioară slab canaliculat, pubescent. cu ghimpi falcaţi
si cu stipele liniare. Ramuri florifere lungi, obtuz muchiate. pubescente,
eu ghimpi mediocri, curbaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, cu foli-
olele inferioare mult mai mici decît foliola terminală, cele superioare toate
simple, mari, verzi pe ambele părţi, pe dos glabrescente sau cu peri culcaţi,
rari. Inflorescenţa mare, întreruptă, in axila frunzelor cu râmurele florifere
hmgi, erecte, pînă la 7-flore, cu pediceli alungiţi. Axa inflorescenţei şi pedicelii
păroşi, cu numeroase glande sesile şi cu ghimpi subulaţi. drepţi, înclinaţi.
Caliciu suriu verzui, păros, rărit ghimpos, cu sepale reflecte după inflorire.
Petale alungit obovate sau obovat lanceolate, lent ingustate în unguiculă
384 FLORA It.P.R.
•cuneată, lungi pînă la 14 mm şi late de 5—6,5 mm. Stamine mai lungi

decît stilele. Polen fertil 65 -90%. — VI.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea.: Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Incu). Bcg. Bacău: Oşlobeni
în Fad. Epitropici (r. Piatra NeamM.
Obs . Planta care creşte la noi se deosebeşte de specia tipică prin aceea că are frunzele
ramurilor florifere foarte mari, iar inflorescenţa pronunţat întreruptă, cu ramuri florifere
lungi, aşezate în subţioara frunzelor inferioare, cele inferioare 5 —7-flore.
RJi s p. g e'n.: Specia tipică în Franţa; subspecia endemică în R.P.R.
42. R. rhombifolius Whe. in Boenningh. Prodr. FI. monast. (1824) 151.—

Ic.: PI. 71, fig. 2, 2a—d; Sud. 1. c. tab. 45.
1). 'Lăstari obtuz aplecaţi sau urcători, muchiaţi, cu laturi plane sau
•concave, slab păroase, neglanduloase. Ghimpi egali, mijlocii, comprimaţi L
bază, subulaţi, arcuit curbaţi. Frunze 5-foliolate, pe faţă glabre sau gla
brescente, pc dos verzi şi cu peri culcaţi ± răriţi (rar în locuri însorite cele
superioare suriu verzi), inegal ± biserate. Foliola terminală rombică, elip
tică sau ovală, la bază rotunjită sau slab cordală, cu vîrf acuminat, cei
puţin de 3 ori mai lung decît peţiolul. Peţiol comun în partea superioară
plan sau slab canaliculat, pubescent, cu ghimpi falcaţi şi stipele liniar lan-
•ceolate, neglanduloase. Ramuri florifere zvelte, glabrescente, spre v î r f slab
păroase, cu ghimpi falcaţi şi frunze ternate, rar 5-foliolate, cu foliola ter
minală rombică, ascuţită, pronunţat serată. Inflorescenţa frunzoasă la baziL
păroasă, cu ghimpişori mărunţi, uneori şi cu glande sesile. Pedunculi erecţi
cu ghimpi puţini şi slabi, neglanduloşi, cu 1—3 flori. Caliciu tomentos, păros,
fără ghimpi, reflect după înflorire. Petale îngust obovat cuneate. Polen imper
fect (20% ).— VI—VII.
Specia tipică nu creşte la noi. Plantele noastre se deosebesc de tip prin frunzele cr
marginea simplu serată, cu dinţi mediocri (nu mărunţi) şi inflorescenţa complet lipsit:
de glande. Astfel, specia se prezintă la noi sub următoarele 2 forme noi:
var. glabrior Nyâr. vai*, nova in Add. IV, pag. 902. — Lăstari de obicei glabri se*
irlahrescenţi, cu frunze verzi pe dos, cu peri catifelaţi răriţi; frunzele ramurilor floriferr
mult mai mici, 3 —5-foliolate. — Reg. Cluj: Baia de Arieş (r. Gîmpeni). Reg. Oradea; si
vJea de sub Dl. Highiş la Căsoaia lîngă Arăneag (r. Ineu). Reg. Timişoara: Băfl*
Herrulane (r. Orşova).
var. Yâczyi Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 902. — I c .: PI. 72, fig. 1, l a —b. —
Listări rărit, dar egal păroşi, neglanduloşi. Frunze suriu verzi pe dos, peste tot cu perr
stH aţi foarte mărunţi şi uniformi, fără peri mai lungi. Frunzele ramurilor florifere ternate
P l a n ş a 68. — 1. Rubus moldavicus Nyâr. var. retezaticus Nyâr., ramură fructiferi

l«i. porţiune de lăstar cu frunză, lb. secţiunea transversală a frunzei.
P L A N Ş A 68
y - t
1b
ROSACEAE 887
egale sau mai mari decît frunzele lăstarilor. — Reg. Cluj: Stîna lîngă tunelul C.F.R., în
feluri umbroase (r. Huedin).
Obs . R. rkombifolius se aseamănă foarte mult cu R. villicaulis Roehl, însă se
deosebeşte prin ghimpii lungi şi deşi ai pedicelilor. Focke aşează alături ambele specii
•iar Sudre le cuprinde în 2 subsecţii separate (Euvirescentcs şi Discoloroides), subsecţii
care de altfel se deosebesc numai prin indumentul frunzelor.
R ă s p. g e n . a speciei: Germania, franţa, Peninsula Iberică; varietăţile endemice*
Seria Piletosi Genev. Mon. (1880) 192. — Rugi viguroşi, cu lăstari muchiaţi, păroşi.
Frunze 5-foliolate, pe dos evident păroase, cu peri catifelaţi. Ramuri şi inflorescenţă cu
i-rri zbîrliţi, adesea glanduloase.
43. R. neopyramidâlis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 902.—I c .: PI. 737,
Lg- 1, la —d.
b. Lăstari arcuit procumbenţi sau urcători, muchiaţi, cu laturi canali-
ralate sau concave, glabri sau slabi păroşi, cel mult cu glande sesile. Ghimpi
mediocri, comprimaţi, perpendiculari, slab arcuiţi. Frunze 5-foliolate, pe
de obicei glabre, pe dos verzi, cu peri rigizi răriţi, adesea pectinaţi pe
:&argmea nervurilor, inegal acut 1—2-serate. Foliola terminală lat ovată sau
îEptică, uneori obovată, slab cordată, cu vîrf lung acuminat, de 3 ori mai
^ngă decît peţiolul. Foliolele inferioare scurt peţiolulate, uneori aproape
« C e . Peţiol comun în partea superioară plan, spre bază canaliculat, rărit
şfsbescent, cu ghimpi falcaţi şi stipele liniar lanceolate. Ramuri florifere
i^mgite, obtuz muchiate, moderat păroase, cu glande sesile şi cu ghimpi
— slabi, puţin curbaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, pe dos verzi,
^ peri fasciculaţi foarte mărunţi, depăşiţi de peri catifelaţi răriţi; cele supe
r b re uneori cu peri catifelaţi mai îndesuiţi. Inflorescenţă piramidală alun-
(uneori scurtă), frunzoasă în partea inferioară, spre vîrf laxă. Axă şi
>riieeli neglanduloase, cu peri zbîrliţi şi cu ghimpi mărunţi şi curbaţi; rămu-
r se florale mijlocii patente sau patent erecte, cu 2—3 flori. Caliciu suriu
fără ghimpi şi fără glande, reflect după înflorire. Petale lat eliptice,
m&yri obovate (14 x 8,5, 18 x 10,5 mm), îngustate în unguiculă destul de
jasşă, palid rozee. Staminele mai lungi decît stilele. Polen variat (47—78%).
S t a ţ i u n e a . Prin păduri şi luferişuri.
R â s p . In ţ a r ă : Reg. Oradea: Moneasa deasupra piscinei, abundentă r. Gurahonţ);
pe platou (r. Ineu).
O b s. R. neopyramidalis Nyâr. se aseamănă cu R. pyramidalis Kait., de care însă
* aeosebeşte prin lăstarii canaliculaţi şi glabri, prin* lipsa glandelor pedieelate. de pe pediceli
-aădu şi prin caliciul fără ghimpi; apoi prin petalele puţin mai mari şi polenul variat.
T^r. neodumnoniensis Xyâr. var. nova in Add. IV, pag. 903. — Ic. s PI. 73, fig. 2 r
■s. — Lăstari mai puţin canaliculaţi, uneori cu laturi plane. Foliola terminală rotund
abrupt acuminatâ. Frunzele tulpinii florifere mai late, uneori subrotunde, inciz.
388 FLORA R .P.R .
serate. — Reg. Oradea: V. Şasa la Moneasa (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Dumbrăviţa,
(r. Lipova); Cîlnic (r. Reşiţa); între Bujor şi Pogăneşti (r. Lugoj); Borlovenii Noi, Petnic
spre Lăpuşnicel (r. Orşova).
f. debilispinosus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 903. — Ghimpii lăstarilor şi ai
ramurilor florifere scurţi, slabi. Peţiolul foliolei terminale scurt. — Reg. Cluj: marginea
pădurii la Topa Mică, 490 m (r. Cluj).
var. tilvabalanensîs Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 903. — I c .: PI. 73, fig. 3. —
Frunze adînc biserate, 3—5-foliolate, cu peţiolul în întregime adînc canaliculat şi stipek
late, lanceolate, cu marginea dinţată. — Reg. Timişoara: pe Dl. Tilva Balan lîngă Cărbu
nari (r. Moldova Nouă).
Obs . Var. neodumnoniensis seamănă mult cu R . dumnoniensis Bab., caro aparţine
cercului de afinitate al speciei R. pyramidalis Kalt. Var. tilvabalanensis se aseamănă ca
R. fugicola De Martr., dar aceasta din urmă este puţin păroasă, făcind parte din Seria
Calvescenles.
var. drăghicenşîs Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 903. — Frunzele lăstarilor 3 —5-folio
late, cele mai slabe numai ternate. Ramurile florifere cu ghimpi tari, mult mai lungi decll
diametrul ramurilor; ghimpii inflorescenţei dc asemenea zvelţi. Bobocii florali mari. Petale
viu rozee ( 11 x 6 —8 mm). Polen fertil (53) 64—78% .— Reg. Piteşti: Drăghici la Pă<L
Rădeşti (r. Muscel). Reg. Cluj: în pădurea « Daroci-vâgat» lîngă Inuou (r. Huedin).
var. valderamosus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 903. — Diferă prin ghimpii mai
viguroşi, prin inflorescenţa adînc ramificată şi prin ramurile inferioare foarte lungi; inflores
cenţă frunzoasă pînă la vîrf. — Reg. Iaşi: Sineşti pe Dl. Mare (r. Tg. Frumos).
R ă s p. g e n. : Endemism în R.P.R.
44. R. macrophyllus Whe. et N. Rub. germ. (1825) 35, tab. 12 (excl. var.^ţ-
— R. rhombifolus Hal. ap. Degen Term. tud. Kdzl. Potf. (1896) 38, non Whfi.'
conf. Gâyer in MBL X X (1921) 21. — Ic.: PI. 75, fig. 1, la- d; Sud. 1. cl
tab. 52. -
b. Lăstari erecţi, apoi arcuit procumbenţi sau urcători, pînă la 3—4 ac
înălţime, în partea inferioară aproape cilindrici, mai sus muchiaţi, cu la tune
plane sau slab concave, cu peri disperşi, neglanduloşi. Ghimpi mediocri saa£
puternici, de diametrul lăstarilor, comprimaţi la bază ± drepţi, slab încfei
naţi. Frunze deosebit de mari, moi, flexibile, 5-foliolatc, pe faţă închis v e n ^
slab păroase, pe dos verzi, cu peri 4; catifelaţi, ± inegal dinţate, cu dintig
mărunţi sau mijlocii, Foliole terminale lat ovate sau obovate, cu baza cot^
dată, la vîrf abrupt acuminato, de 2—3 ori mai lungi decît peţiolul locg
cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun deasupra plan, cu ghimpi falcsfjg
>i stipele liniare. Ramuri florifere obtuz muchiate, păroase, cu ghimpii
falcaţi, răriţi şi fruiue 3—5-foliolate, pe dos verzi, acuminate. înfloraşi
een-a scurtă, frunzoasă la bază, uneori bracteată pînă la vîrf, zbiriite
P l a n ş a 69. — 1. R u b u s braeteosus Whe. var. rh o m b ijo liu s Nyâr., ramură floriferi.

la. porţiune de lăstar cu frunză, lb. secţ. transv. a frunzei, lc. petale, ld. polen. —
2. R . Q u e stirri Lef. et N., ramară floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. s< *
transv. a frunzei, 2c. petale, 2d. polen.
P L A N Ş A 69
ROSACEA.E 391
păroasă, de obicei neglanduloasă, cu ghimpi slabi şi puţini. Rămurele erect

patente, cu 2—4 flori. Caliciu verzui suriu, păros, neghimpos, reflect. Petale
diptice, alungit obovate, albe sau rozee. Stamine mult mai lungi decît stilele.
Polen fertil 61%. — VI—VII.
Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova); Oraviţa.
f. thermophflus (Borb.). — R . thermophilus Borb. in Sched. — Se deosebeşte de
R«rma tipică prin frunzele lăstarilor mai mici şi prin ghimpii lăstarilor mai mici. — Reg.
Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova).
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de V.
45. R. longebracleâtus Nyâr. sp. nova in Add. IV, p ag.903.— Ic.:

PL 74, fig. 1, la —d.
B. Lăstari muchiaţi, cu laturi plane, cu peri rari, adesea glabrescenţi.
Ohimpi deşi, tari, comprimaţi, ± de diametrul lăstarilor sau mai lungi,
drepţi, perpendiculari. Frunze 3— 5-foliolate, pe faţă glabrescente, cu peri
tuleaţi, pe dos suriu verzi sau palid suriu verzi, cu peri catifelaţi destul de
îiundenţi, pe nervuri pectinaţi, acoperind pe cei fasciculaţi (ce pot fi obser-
numai cu o lupă mai puternică), puţin dur şi destul de inegal serate.
Fohola terminală lat eliptică, aproape obovată, la vîrf brusc acuminată,
- de 4 ori mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun viguros, pe partea supe-
^:-âră plan, cu peri rari, ghimpi falcaţi' şi stipele liniar lanceolate. Ramuri
d i f e r e viguroase, rigide, erecte, muchiat rotunde, spre bază glabre, mai
s s slab păroase, spre vîrful inflorescenţei cu peri zbîrliţi; ghimpii viguroşi,
T^-rpendiculari sau puţin aplecaţi. Frunzele ramurilor florifere mari, ter-
cu peţioli groşi, pronunţat dinţate; foliola terminală lat eliptică, uneori
"a frunzele inferioare ± rotundă. Inflorescenţa piramidală, cu ramuri lungi,
inferioare aşezate jos în axila frunzelor, cu ghimpi erecţi. Fiecare inflo-
parţială înainte de înflorire comată, cu bractei lungi. Pediceli cu
ptzi. zbîrliţi, deşi şi cu ghimpi subulaţi, neglanduloşi. Caliciu cu peri zbîrliţi,
~ dţiva ghimpi, la vîrf cu o prelungire lungă, verde, glabrescentă. foliacee.
ftare înflorită necunoscută. Petale rozee în boboci. Polen fertil 76— 79%.
- VI—VII
St a ţ i u n e a. Prin păduri şi tufişuri rărite.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Timişoara: între Bujor şi Pogăneşti pe Dl. Giurii, 243 m
- Faşets.
Risp. g e n . : Endemică în R.P.R.
R. slatinensis Nyâr- sp. nova in Add. IV, pag. 904. — Ic.: PI. 75
âş. 2. 2 a—d.
392 FLORA R .P.R .
ţ>. Lăstari obtuz muchiaţi, striaţi, glabri, de 5—7 mm în diam., cu

ghimpi destul de îndesuiţi, puţin inegali, lungi de 5—6 mm, comprimaţi,
drepţi, puţin înclinaţii Frunze 5-foliolate. Foliolele se ating sau chiar se
acoperă, pe faţă verzi închis, glabrescente, cu peri culcaţi, răriţi, pe dos mai
palid verzi, cu peri catifelaţi uniform de deşi şi culcaţi, pe lîngă nervuri cu
peri pectinaţi mai deşi. Foliola terminală lat ovată sau lat deltoidală, cor-
dată la bază, cu vîrful acuminat, pe margini ± dur lobat dinţată, lată de
6,5—7 cm şi lungă de 7— 7,5 cm, cel puţin de 3 ori mai lungă decît peţiolul ei.
Foliole mediane scurt peţiolate (5 m m ); cele inferioare sesile. Peţiol comun
rărit pubescent, cu ghimpi arcuiţi, deasupra plan sau slab canaliculat. Ramuri
florifere cilindrice sau obtuz dinţate, moderat pubescente, în partea infe
rioară cu ghimpi mărunţi, în sus din ce în ce mai mari, puţin amestecaţi.
Frunzele ramurilor florifere 3—5-foliolate, verzi şi pe dos, ca şi frunzele
lăstarilor, dur sau adesea lobat dinţate. Inflorescenţă scurtă, frunzoasă la
bază, cu flori mari, cu pediceli patenţi. Axă şi pediceli slab păroase, neglandu
loase, cu ghimpişori mărunţi, răriţi. Pedunculi cu 1—2 flori. Caliciu verzui
suriu, cu marginea puţin mai albă, neted, fără ghimpi şi glande. Petale albe.
mari (12 x 10,5 mm), late, aproape cordat ovate, abrupt îngustate in
unguiculă foarte scurtă. Stamine mai lungi decît stilele. Polen fertil 20—33%.
— VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă drumuri, prin tuferişuri.
Răsp. î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Slatina-Nera (r. Oraviţa).
Seria Nemorenses Sud. in Bouv. Rub. Anjou (1907) 15. — Rugi zvelţi, cu lăstari
cilindrici sau slab muchiaţi. Frunzele lăstarilor adesea ternate, cu ghimpi mediocri sas
slabi.
47. R. silvâtîcus Whe. et N. Rub. germ. (1825) 41, tab. 15. — I c .: PI. 76L
fig. 1, la — c; Sud. 1. c. tab. 56.
î. Lăstari arcuit orizontal procumbenţi, în partea inferioară cilindrici*
mai sus slab muchiaţi, cu peri patenţi, de obicei neglanduloşi. Ghimpi deşL
slabi, ± egali, subulaţi, la bază puţin lăţiţi, înclinaţi. Frunze 5-foliolaUţ»
pe faţă cu peri culcaţi, pe dos verzi, moale pubescente, îndeosebi pe nervuri
cu peri deşi, dur serate, spre vîrf biserate. Foliole terminale eliptice, obovsî
eliptice sau rombice, rotunjite la bază, la vîrf acuminate, relativ scurt peţk-
P l a n s a 70. — 1. Rubus pubescens Whe., ramură floriferă, la . porţiune de lăsUr

cu frunză, lb. porţiune de lăstar, lc. secţ. transv. a frunzei, ld . petale, le . porţiua*
mărită din pedicel, lf. polen. — 1. R. pilifer Sud., ramură floriferă, 2a. porţiune
lăstar cu frunză, 2b. porţiune de lăstar, 2c. secţ. transv. a frunzei, 2d. porţiune iui
pedicel, mărită. — 3. R. laciniatus Willd., ramură fructiferă, 3a. porţiune din ped:->x
mărită.
P I A N Ş A 70
/
V
A \
W ’Mv.
ROSACEAE 395
lulate, cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun deasupra plan, cu ghimpi

falcaţi, slabi. Stipele liniare. Ramuri florifere aproape cilindrice, uneori slab
muchiate, păroase, cu ghimpişori mărunţi destul de abundenţi, curbaţi,
Înclinaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, pe dos verzi, cu foliola terminală
eliptică, obovată, uneori cele supreme suriu tomentoase. Inflorescenţă conică
sau întreruptă, frunzoasă adesea pînă la vîrf, cu peri zbîrliţi şi ghimpi subu-
laţi, slabi. Rămurele florale erect patente, multiflore. Caliciu suriu verzui,
fără ghimpi, rar glandulos, reflect. Petale eliptice sau scurt ovate, albe sau
palid rozee. Stamine mai lungi decît stilele. După Sudre, polen fertil cca 60%.
— VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, foarte rară.
Răsp. în ţ a r ă : Feg. Oradea: Dl. Highiş lîngă Drăuţi, 600—700 m (r. Ineu).
var. hypochlous (Sud.). — R. hypochlous Sud. in Bull. Soc. Bot. Fr. (1905) 342,
tab. 52.— Foliola terminală ovată şi cordată la bază. — Reg, Oradea: VI. Highiş deasupra
comunei Drăuţ (r. Ineu).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de V.
48. R. ncmorcnsis Lef. et M. Vers. (1859) nr. 143.— Ic.: PI. 76, fig. 2,
2a—c ; PI. 77, fig. 1; Sud. 1. c. tab. 59.
5. Lăstari slab muchiaţi, cu laturi plane sau convexe, glabri sau gla-
brescenţi, neglanduloşi şi ghimpi aproape egali, slabi, mai puţin comprimaţi,
=r înclinaţi. Frunze 3—4-foliolate, mai rar 5-foliolate, pe faţă slab păroase,
pe dos verzi şi cu peri pubescenţi, pronunţat şi relativ uniform serate. Foliole
terminale lat ovate, cordate, ascuţite, de 3 ori mai lungi decît peţiolul.
Stipele liniare, puţin glanduloase. Peţiol comun deasupra plan, dispers păros,
eu ghimpi curbaţi. Ramuri florifere glabrescente, slab glanduloase, cu ghimpi
zvelţi, răriţi şi frunze pe dos verzi. Inflorescenţă laxă, la bază frunzoasă, mai
puţin păroasă, dispers glanduloasă, mai puţin ghimpoasă, cu rămurele ± erecte,
eu puţine flori. Caliciu verde tomentos, ± păros, fără ghimpi şi glande, reflect.
Petale îngust ovate sau eliptice, albe. Stamine mai lungi decît stilele. Polen
- după Sudre) fertil 48%, iar la unele varietăţi, 62% (de ex. la var. permagni-
*ieus). — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri şi tufişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Cavnic (r. Lăpuş;. Reg. Oradea: pe dealuri
titre Vîrf urile şi Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Rîul Cerna la Băile Herculane,
latre Orşova şi Jupalnic (r. Orşova). Reg. Piteşti: pădurea dintre Slătioara şi Milostea,
m (r. Horezu). Reg. Ploesti: V. Doftanei în pădure la Seciuri, 380 m (r. Gîmpina).
var. ealveseens (P. J. Mull.) Sud. Rubi Eur. (1908—13) 52. — R. caloescens P. J.
in X. BouL Ronc. vosg. (1864) 11. — Lăstari muchiaţi. Frunze dur serate, cu foliola
396 FLORA R .P.R .
terminală dilatată spre bază. Inflorescenţă mai deasă, cu glande scurte. Flori palid rozee. —
Reg. Baia M .: Dăneşti, 360 m, între Baia Sprie şi Cavnic (r. Şomcuţa M.), cu petale foarte
iniei (4,5x8 mm).
var. egr^gius (Focke). — R. egregius Focke in Abh. NV Bremen II (1871) 463. —
Foliola terminală obovată, cuneat îngustată, rotunjită la bază. Inflorescenţa mică. — Reg.
Oradea: pe dealuri între Vîrfurile şi Hălmagiu (r. Gurahonţ).
var. permagmfieus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 904. — I c .: PI. 77, fig. 1, la —c. —
Lăstari obtuz muchiaţi. Frunze mari, ternate, cu foliola terminală lat ovat rombică,
adînc cordată. Frunzele ramurilor florifere de asemenea mari, cu ghimpi lungi. Inflo
rescenţă laxă. Petale oblanceolat cuneatc (12x4,5 mm), rozee. Polen fertil 60%, rotund.
Reg. Oradea: pe Dl. Highiş (r. Ineu) — Reg. Ploesti: V. Doftanei, la Seciuri în pădure,
380 m (r. Cîmpina)..
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de V.
49. R. splendidiflorus Sud. Rub. H. B. Bor. (1902) 21 et Rub. Eur.

(1908—13) 52, tab. 58.
ssp. muscelânsis Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 905. — I e .: Pî. 72,
fig. 2, 2a— d.
Lăstari tineri cilindrici sau slab muchiaţi, subţiri, lax păroşi, cu ghimpi
foarte slabi, subţiri, aciculari, neglanduloşi, foarte rar ici-colo cu cile o
glandă sau cu sete foarte scurte. Frunze ternate. Peţiol comun lax păros,
cu ghimpi rari foarte slabi şi mai rar cu cîte o glandă şi setă scurtă. Stipele
liniare, păroase şi glanduloase. Foliola terminală alungii rombică, la bază
puţin cordată, la vîrf destul de lung acuminată, pe ambele feţe verde, cu
peri rari, oblici, pe nervuri pectinaţi, cu marginea puţin inegal şi mediocru
dinţată, de 3,5—4 ori mai lungă decît peţiolul. Lăstari maluri cu ghimpi
viguroşi. Ramuri florifere cilindrice, lax păroase, foarte rar ici-colo cu cîte
o glandă, cu ghimpi comprimaţi la bază, curbaţi, în general slabi, in sus
din ce în ce mai drepţi şi mult mai lungi decît diametrul ramurilor. Frun
zele ramurilor florifere ternate, verzi pe ambele margini, i glabrescente.
cu foliola terminală alungit obovată. Inflorescenţă mediocră sau mică, la
bază puţin întreruptă şi cu 1—3 foliole, la vîrf fără frunze, conică sau cilin
drică. Axa fin pubescentă şi ± cu peri lungi, rari, neglanduloşi, cu ghimpi
subulaţi zvelţi, de 2—3 ori mai lungi decît diametrul axei. Rămurele
2—3-flore, neglanduloase, cu ghimpişori mult mai mărunţi. Caliciu suriu
tomentos, fără glande şi ghimpi, reflect după înflorire. Petale roşii sau viu
r^zee, lat eliptice sau ± alungit obovate, îngustate în unguiculă scurtă.
Filamente rozee, mai lungi decît stilele verzi. Polen puţin amestecat, fertil
64—84%. — VII.
P l a n ş a 71. — 1. Rubus majusculus Sud. ssp. frondosus Nvdr., ramură floriferă.

la. porţiune de lăstar cu frunză, 1b. secţ. transv. a frunzei, Ic. petale, ld. polen. —
2. R. rhombijolius Whe., ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunza, 2b. se*::
P L A N Ş A 71
BOSACEAli
S t a ţ i u n e a . Luminişuri de păduri.
Răsp. în ţară: Reg. Piteşti: Păd. Rădeşti la comuna Drăghici lîngă satul
^îcîrea (r. Muscel).
O b s. Se aseamănă mult cu R. splendid iflorus tipic, de care se deosebeşte prin lăstarii
păroşi şi prin inflorescenţă (care după Sudre, la planta sa este nepăroasă, numai
~ ^ ite r tomentosus *), în sfîrşit prin stilele verzi, iar nu rozee.
Răsp. g e n . a speciei: Franţa; subspecia endemică în R.P.R.
50. R. bicolorispinosus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 905. — I c .: PI. 78,
î - 2. 2a, b.
5. Lăstari în părţile însorite brun roşietici, cilindrici sau puţin obtuz
«s^hiaţi, glabri sau dispers păroşi (de cca 5 mm în diam.), cu ghimpi destul
fe deşi, lungi de 7—8 mm, zvelţi, verticali, comprimaţi la bază (ca în general
ghimpii acestei plante), la bază închis brun roşietici, în partea supe-
galbeni, ± drepţi, perpendiculari. Frunze 4—5-foliolate, cu peţioli
păroşi, brun roşietici, pe o parte plani sau ± cilindrici, cu ghimpi
iaceiori lung curbaţi şi stipele glanduloase, liniare. Foliole terminale lat
modice sau aproape obovate, la bază cordate, la vîrf ± alungit acuminate,
** faţă glabre, pe dos de un verde m ai deschis, abundent şi uniform acoperite
^ peri catifelaţi, sub care se află peri foarte mărunţi, pronunţat biserate,
s i dinţii lung mucronaţi, de 3 ori mai lungi decît peţiolul. Ramuri florifere
o n ir ic e , în partea inferioară glabre, spre inflorescenţă cu indument din
^ in ce mai îndesuit, cu ghimpi bicolori falcaţi, lungi şi destul de îndesuiţi,
3 partea însorită în întregime brun roşietici. Frunzele ramurilor florifere
R49€k»late, cele superioare ternate, pe faţă glabre, pe dos suriu verzi, cu
catifelaţi deşi, sub care se află şi peri mărunţi; foliola terminală ovată,
* r a t ă . Inflorescenţa fructiferă cilindrică, deasă, frunzoasă numai la bază,
a rămurele florale scurte. Axa cu peri zbîrliţi, cu ghimpi bicolori, arcuiţi,
deşi. Ghimpii pedicelilor neglanduloşi, slabi. Caliciu suriu tomentos,
şsisapos, reflect. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri luminoase, rărite.
Răsp. în ţară: Reg. Oradea: Dl. Highş la « Gornot» lingă Arăneag, 500 m
zl î s p. g e n . : Endemică în R.P.R.
S^bsecţia D i s c o l o r o i d e s Genev. Mon. (1880) 213, p. p.

Sepale reflecte după înflorire. Frunze superioare pe dos cenuşiu sau alburiu tomentoase.
mai lungi decît stilele.
Subvirescentes Sud. in Bouv. Rub. Anj. (1907) 16. — Lăstari ± păroşi, cu frunze
p*= d*?. cele superioare puţin suriu tomentoase; inflorescenţă zbîrlită, cu peri rigizi
x r z r r 7 ' riguroşi.
400 FLORA R .P.R .
51. R. subvillicâulis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 9 0 6 .— Ic,: PI. 78.
fig. 1, la —f.
Arbust înalt de 1.5 m. Lăstari glabri, de obicei canaliculaţi, destul de

pronunţat muchiaţi, cu ghimpi viguroşi, lungi, comprimaţi, slab curbaţi
± perpendiculari. Frunze mari, cu peţioli pubescenţi, deasupra plani, spre
bază canaliculaţi, cu stipele liniare, neglanduloase. Foliole terminale lat
ovate, uneori subrotunde, cu dimensiuni de 10 x 8 cm, ± de 3 ori mai lung*
decît peţiolii, inegal dur serale, uneori lobat incize, cordate la bază, acu-
minate la vîrf, pc faţă închis verzi, glabrescente, cu foarte puţini peri culcaţi
pe dos palid verzi, cu peri destul de deşi, mărunţi, flexibili şi catifelaţi,
dînd foliolelor o nuanţă slab surie. Foliole inferioare peţiolulate. Ramuri flori-
fere pronunţat muchiate, dispers pubescente, cu ghimpi falcaţi, comprimaţi
cu bază lată, bogat frunzoase, cu frunze Iernate, cu foliolele inferioare
adesea ± adînc lobate. Inflorescenţa lungă, întreruptă, frunzoasă aproape
pînă la vîrf. Ramurile florifere din subţioara frunzelor inferioare destul de
rigide, erect patente, cele inferioare ramificate, cele superioare cu 2 —3 flori
cu ghimpi puternici, slab curbaţi. Caliciu suriu, reflect după înflorire. Flori
rozee, destul de mari. Pe laie alungit eliptice sau alungit obovate, abrupt
îngustate în unguiculă scurtă, la vîrf rotunjite şi puţin concave, lungi de
cca 12 'mm şi late de 6— 7 mm, cele din florile abia deschise, mai mici. Sta
mine lungi. Polen foarte amestecat, cu 10—20% grăuncioare mari. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . în păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Stîna pe Dl. Silaş (r. Huedin). Reg. Oradea: V. Highi?
la Căsoaia lîngă Arăneag (r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Cladovei (r. Lipova); DI. TiL-*
Balan la Cărbunari (r. Moldova Nouă). Reg. Bacău: Măgura Ocnei la Schit lîngă Tg. Ocna.
var. divergens Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 906. — I c .: PI. 78, fig. le. — Cu acee^s:
înfăţişare, dar cu petale foarte mari, eliptice, de 15 x 8—9 mm, mai lung unguiculat*
Polen fertil 73—76%, cu grăuncioare mari, rotunde. — Reg. Oradea: în pădurea dintr*
Ciheiu şi Şumugiu (r. Oradea).
Ob s . Planta noastră se deosebeşte de R. villicaulu; Kcelil. prin ghimpii tulpinile
florifere falcat curbaţi, cu baza deosebit de puternică, prin inflorescenţa complet neglas-
duloasă şi prin lăstarii glabri.
var. qulmitus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 906. — Ramuri florifere peste zzz
"-Miolatc. — Reg. Cluj: pe Dl. Silaş aproape de gara Stîna (r. Huedin). Reg. Orad
l \ . Highiş (r. Ineu).
R ă s p . g e n . : Endemică In R.P.R.
P l a n ş a 72. — 1. Rubus rhombijolius Whe. var. Vâczyi Nvâr., porţiune de lăsL*?

cu frunză, Ia. ramură fructiferă, lb. secţ. transv. a frunzei. — 2. /{» splendidiflorus Suc.
ssp. maseelensis Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză, 2a. ramură floriferă, 2b.
V
PLANŞA 72
ROSACEAE m
52. R. seciurensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 906. — I c .: PI. 79,
fig. 1, la —f.
Arbust înalt de 1— 1,5 m. Lăstari subţiri sau mijlocii, de 3— 7 mm in diam,

cu laturi plane sau concave, glabri sau cu slabe urme de peri, cu ghimpi
disperşi sau uneori destul dc îndesuiţi, i mai lungi decît diametrul lăsta
rilor, comprimaţi, ± perpendiculari, drepţi sau slab arcuiţi. Frunzele de pe
lăstarii mai subţiri ternate, cu foliole inferioare lobate. Frunzele lăsLarilor
mai groşi 3—5-foliolate, cu peţioli pubescenţi, cu ghimpi falcaţi, şi stipele
liniare. Foliole înguste, mlădioase, pe faţă închis verzi, de obicei glabre sau gla
brescente, pe dos cenuşiu verzi sau ± surii, acoperite uniform cu peri cati
felaţi foarte mărunţi, înclinaţi, sub care se află şi alţi peri simpli, cu mult
mai mărunţi, vizibili numai cu lupe mai puternice. Foliole terminale alungit
obovate, rar lat rombice, pronunţat acuminate, îngustate cuneiform spre
bază, slab cordate sau- rotunjite, dur şi inegal serate, cel puţin de 3—4 ori
mai lungi decît peţiolul, cele inferioare, la frunzele 5-foliolate, scurt peţio
lulate. Ramuri florifere subţiri, muchiate, ± pubescente, cu ghimpi lungi,
puternici, puţin curbaţi şi cu frunze ternate, rar unele aproape 5-foliolate,
obovat lanceolate, la bază ± cuneate, acuminate, dur pronunţat dinţate,
pe dos suriu verzi sau surii. Inflorescenţa la exemplarele mai slabe un racem
simplu, mic, la cele mai viguroase racem paniculat lax, cu rămurele florale
aşezate şi în subţioara frunzelor inferioare, erecte împreună cu pedicelii.
Pedunculi şi pediceli îndesuit păroşi, cu ghimpi subţiri, lungi. Adesea
şi ramurile florale mediane bracteate, cu frunze simple. Caliciu suriu tomentos,
reflect. Petale viu rozee sau roşii, lat eliptice sau rotunde, lungi de 8—9 mm.
Stamine mai scurte decît stilele sau egale cu acestea. Polen foarte amestecat
• 10—30%). Stile lungi, albe. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : jReg. Clui: Someş Odorhei în V. Vacii, 250 m {r. Jibou*. Reg.
Ploesti: V. Doftanei, Seciuri în pădure, 380 m {r. Cîmpina).
Ob s . Plantă variabilă, cu frunze pe dos mai surii sau mai verzi, cu inflorescenţă
s a i frunzoasă şi mai mică. Sc aseamănă cu R. fragrans Focke, de care se deosebeşte prin
irsnzele în parte termate şi dur serate, prin peţiolul mai scurt al foliolelor terminale şi
lăstarii cu laturi plane.
Răsp. gen.: Endemică în R.P.R.
53. R. ocnensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 907. — Ic.: PI. 80,
I, la —c.
I. Lăstari de grosime mijlocie, muchiaţi, cu laturi concave sau canali-
glabri, cu ghimpi lungi, comprimaţi, drepţi, perpendiculari. Frunze
:-foiiolate, cu peţioli glabri sau glabrescenţi, în partea superioară plani sau
z-^ţin concavi, cu stipele liniar lanceolate. Foliole mari. subţiri, cele terminale
404 FLORA R .P.R .
adesea deosebit de mari, lat eliptice sau obovate, rar subrotunde, lungi
de (7) 9,5— 14 cm şi late de (5) 7—9,5 cm, de ± 2,5 ori mai lungi decît
peţiolul, dur şi inegal serate, la bază cordate, cu vîrf acuminat, pe faţă
verzi închis, glabrescente sau cu peri culcaţi, pe dos de culori diferite, slab
cenuşiu verzi sau suriu tomentoase, cu peri curbaţi, mărunţi ± îndesuit
şi uniform acoperite, între aceştia şi cu puţini peri mai lungi; mai ales
frunzele mai tinere acoperite cu indument suriu, uniform şi subţire. Foliolele
inferioare scurt sau puţin alungit peţiolulate. Ramuri florifere glabrescente.
cu ghimpi destul de puternici, slab curbaţi, cu bază lată, cu frunze mari.
ternate, pe faţă închis verzi, cu peri culcaţi, pe dos cenuşiu verzi sau surii,
deasemenea cu indument compus din peri fini, coerenţi, inegal acut serate.
Inflorescenţă laxă, la bază frunzoasă, la vîrf ± corimboasă, cu rămurele
şi pediceli alungiţi, erecţi, uneori i raccmoasă. Axă şi pedunculi lax păroşi,
cu ghimpi aciculari fini, răriţi. Caliciu cenuşiu verzui, reflect după înflorire.
Corola rozee, mare, rotundă, cu petale scurt unguiculate, uneori aproape
cordate, lungi de 9,5—10,5 mm şi late de 9— 11,5 mm. Stamine mai lungi
decît stilele. Polen slab, foarte variat, cu grăuncioare de 3—4 categorii de
mărimi, cu 16— 16% (42%) grăuncioare mari. — VI—VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. B a c ă u : în tuferişuri la Schit pe Măgura Ocnei, lîngă Tg.
Ocna, frecvent.
Ob s . Se aseamănă foarte mult cu R. n e m o ra lis P. J. Miill. din Kuropa de V şi NV.
Se deosebeşte însă mai ales prin lăstarii ± canaliculaţi, de la început glabri, precum
şi prin petalele sale mari, perfect rotunde, aproape cordate. De altfel socotim că din punct
de vedere sistematic este apropiată de R. L in c tte y a n u s Lces. Din examinarea unui material
destul de bogat, rezultă că planta este oarecum variabilă. Astfel poate avea foliolele ter
minale mari, rombice, pînă la mici şi subrotunde. Petalele deasemenea pot fi mai mar*
sau mai mici, iar inflorescenţa se poate apropia de racem. Formele cu inflorescenţă
racemoasă şi alungită, cu petale mai mici, se datoresc influenţei speciei R. can dican s.
Răsp. gen. : Endemică în R.P.R.
54. R. măgurensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 908. — I c .: PI. 80,
fig. 2, 2a—d.
Arbust înalt de 1,5 m. Lăstari obtuz muchiaţi, cu indument rărit, gla-
brescent, cu laturi concave sau ± plane. Ghimpi îndesuiţi, zvelţi, comprimaţi,
drepţi sau puţin înclinaţi, ± perpendiculari. Peţiol în partea de sus plan, in
partea de jos slab eanaliculat, cu ghimpi puternici, curbaţi şi stipele liniare,
neglanduloase. Foliolele terminale lat eliptice sau obovate, de 11 x 7— 10
x 7,5 cm, de cca 3 ori mai lungi decît peţiolul, cordate la bază sau slab convexe.
P l a n ş a 73. — 1. Rubus neopyramidalis Nvâr., ramură floriferă, la. porţiune de
lăstar cu frunză, lb. petale, lc. secţ, transv. a frunzei, ld . polen. — 2. R. neopyr. ssp.
neodumnoniensis Nyâr., porţiune dş lăstar cu frunză, 2a. secţ. transv. a frunzei. — 3.
R. neopyr. ssp. tilvabalanensis Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză şi secţiunea peţioluluL
P L A N Ş A 73
BOSACEAR 407
virful pronunţat acuminat, ± inegal, nu prea adînc serate, pe faţă verzi

B*:his, pe dos slab cenuşiu verzui, cu peri catifelaţi disperşi, precum şi cu
stelaţi uniform împrăştiaţi, foarte fini, care abia pot fi observaţi cu
j ş a . Ramuri florifere slab muchiate, cu ghimpi înclinaţi, arcuiţi şi drepţi,
aederat păroase şi frunze ternate, pronunţat serate, pe dos alb cenuşiu verzi,
inflorescenţă alungită, racemoasă, frunzoasă pînă la vîrf, cu majoritatea frun-
skiT simple, late, în sus din ce în ce mai mici. Rămurele florale alungite, erecte,
~ i —2 flori (florile terminale puţin corimbiforme), cu ghimpi lungi, acicu-
~&i drepţi sau slab curbaţi, complet neglanduloşi. Sepale surii, adesea ter-
fimate în ariste moi, alungite. Flori mari, albe, cu petale distante, alungit
inovat lanceolate, îngustate în unguiculă cuneată, lungi de 13— 14 mm şi
de 5— 6 mm, emarginate destul de adînc într-un unghi ascuţit. Stamine
Bai lungi decît stilele. Polen cu 80—85% grăuncioare mari. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri şi tufişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a c ă u : pe Măgura Ocnei la SchiL, lîngă Tg. Ocna.
Obs . Este îndeaproape înrudită cu R . Lindleyanus Less.
R ă s p . gen.: Endemică în R.P.R.
Seria S u b d isco lo res Sud. in Bouv. Rub. Anjou (1907) 17. — Lăstari glabri sau păroşi,
r r d z e superioare pe dos cenuşiu tomentoase, cele din părţile însorite alb tomentoase.
it^-rescenţa păroasă, cu ghimpi mediocri. Bractei adesea glanduloase.
55. R. exornâtus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 908.— Ic.: PI. 77,
2. 2a—e.
Arbust înalt de 1,5 m. Lăstari mijlocii de 7—8 mm în diam., muchiaţi,
^ laturi plane sau puţin concave, paralel striaţi, des ghimpoşi, cu ghimpi
sr.gi pînă la 6 mm, comprimaţi la bază, drepţi, slab înclinaţi. Frunze 5-folio-
kte. Peţiol comun păros, cu ghimpi curbaţi, în jumătatea inferioară slab
canaliculaţi, la bază cu stipele liniare. Foliole ovate sau alungit ovate. pe
închis verzi, glabre, pe dos deschis verzi, păroase îndeosebi pe nervuri,
ssse nervuri fin pubescente (vizibil numai cu lupe puternice), cu marginea
rzr inciză, adesea lobat serate, în partea inferioară rotunjite sau puţin con
t r e . destul de lent alungit acuminate, de 3—4 ori mai lungi decît peţiolulii.
?-stk>lele inferioare scurt peţiolulate, adesea aproape sesile. cu marginea lor
zLfrrioară adesea lobat inciză. Ramuri florifere alungite, cilindrice sau abia
snchiate, destul de abundent păroase, cu ghimpi mediocri, drepţi, mai lungi
feriit diametrul ramurilor şi cu frunze ternate sau 5-foliolate, adînc sectat
serate, acuminate, pe dos cenuşiu verzui, cu peri foarte mărunt pubescenţi
2d). Inflorescenţa lungă, frunzoasă pînă la vîrf, spre vîrf cu frunze
fispîe, descrescente. toate pronunţat dinţate şi acuminate, cele superioare
2*r dos surii, cu indument subţire, îndesuit, fără peri mai lungi. Inflores-
rsLiâ eu 8— 13 noduri, cu rămurele florale inferioare şi mediane din axilele
408 FLORA R .P.R .
frunzelor, ± lungi, erecte, cu 5—8 flori în panicule corimboase, rar cu mai

puţine flori (1—3). Pedunculi erecţi, neglanduloşi, păroşi, cu ghimpi subulaţu
fini, puţin înclinaţi. Caliciu alb tomentos. Corola albă, de dimensiuni variate.
Sepale obovate sau eliptice, mari de 8 X 12—5 x 9 mm. Stamine puţin
mai lungi decît stilele. Polen foarte variat, numai cu 1— ll° /o grăuncioare
mari. — V—VII.
Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: Jîngă Dumbrăviţa în tufişurile de lingă drum
(r. Lipova).
Ob s . Foliolele inferioare scurt peţiolulate şi foliolele terminale mai alungite amin
tesc pe R. candicans.
Răsp. g e n. : Endemică în R.P.R.
56. R. argonteus Whe. et N. Rub. germ. (1825) 45, tab. 19. — Ic.: PI. S \y
fig. 1—3; Sud. 1. c. tab. 64.
ţ>. Lăstari viguroşi, muchiaţi, cu laturi plane sau slab canaliculatc, rar
slab cilindrice, în partea inferioară păroşi, în cea superioară aproape glabri,
neglanduloşi. Ghimpi puternici, ± numeroşi, egali, turtiţi la bază, drepţi
sau puţin curbaţi. Frunze 5-foliolate, pe faţă glabrescente, pe dos moale
pubescente, uneori cenuşiu tomentoase ca şi cele superioare, cu indument
subţire, format din peri mărunţi, fasciculaţi, cu sau fără peri catifelaţi, în
locuri umbroase verzui, pronunţat ± biserate, cu dinţi inegali, acuţi. Foliola
terminală lat eliptică sau obovată, mai rar ovată, cu baza rotunjită sau cor
dală, brusc şi lung acuminată, de 1,5—3 ori mai lungă decît peţiolulul, cele
inferioare scurt peţiolulate. Peţiolul comun deasupra plan, cu ghimpi falcaţi
şi stipele liniare, cu glande sesile. Ramuri florifere obtuz muchiate, păroase,
cu ghimpi falcaţi, cu frunze ternate, dur dinţate, cele superioare pe dos moi
pubescente, alb tomentoase. Inflorescenţă piramidală, frunzoasă la bază.
(foarte rar frunzoasă pînă la vîrf), lax păroasă, cu ghimpi aciculari ± deşu
înclinaţi sau aproape falcaţi. Rămurelele mediane ale inflorescenţei patente
sau patent erecte, cu 2—3 (6) flori pe pediceli scurţi, fără glande sau numai
pe bractei cu glande puţine, scurte. Caliciu reflect, tomentos, păros, rar şi
cu puţini ghimpi şi glande. Petale ovate sau lat eliptice, uneori mari, palid
rozee. Stamine mai lungi decît stilele. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Sporadică în locuri păduroase sau tuferişuri.
P l a n ş a 74. — 1. Rubus longebracteatus Xvâr., ramură floriferă, la. porţiune d*

lăstar cu frunză, lb. secţ. transv. a frunzei, lc. porţiune de pedicel, ld . polen. —
R. erăuer.nensis Lib., var. obiusalus (P. J. MulL), ramură floriferă, 2a. porţiune de
lăstar cu frunză, 2b. secţ,. transv. a frunzei, 2c. porţiune de pedicel, 2d. petale, 2e.
polen. — '6. R. candicans Whe. var. dehoideus Xvâr., porţiune de lăstar cu frunză.
secţ. transv. a frunzei.
P L A N Ş A 74
ROSACEAE 411
t a Foliola terminală cu baza rotunjită................................................................................... 2
= b Foliola terminală cu baza ± cordată............................................................................... 4
- a Inflorescenţă mult întreruptă, frunzoasă pînă la vîrf, cu bracteile rămurelelor simple,
mari, late, cele inferioare lobate. Lăstari cilindric muchiaţi, glabri. Frunzele lăsta
rilor pe dos palid verzi, cu peri catifelaţi, scurţi. Frunze superioare surii, cu peri
stelaţi răriţi şi cu peri catifelaţi scurţi
ssp. connatifolius Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 909. — Ic.: PI. 81, fig. 3. —
Reg. Baia M .: Dăneşti între Baia Sprie (r. Şomcuţa Mare) şi Cavnic (r. Lăpuş), 360 m.
- b» Inflorescenţă mai puţin întreruptă. Bracteile inferioare mari, ternate, cele superioare
uneori simple şi atunci îngust ovate sau lanceolate.................................................. 3
2 i Lăstari glabri. Inflorescenţă slab păroasă
ssp. cryptadenes (Sud.). — R. cryptadenes Sud. Obs. Set. of Brit. Rub. (1904)
31. — Ic.: Sud. 1. c. tab. 66, fig. 1—4. — Reg. Timişoara: Dl. Tilva Balan deasupra
comunei Cărbunari (r. Moldova Nouă); Dl. Ciurii între Bujor şi Pogăneşti (r. Făget);
Iablaniţa (r. Orşova).
- b Lăstari rărit păroşi. Inflorescenţă mai des păroasă; ramuri florifere cu peri zbîrliţi.
Tipul speciei, care la noi încă n-a fost găsit.
* a Inflorescenţă lungă, îngustă, adesea frunzoasă, racem simplu. Petale uneori mari,
de 15 x 9,5 mm
ssp. racemdsus Nyâr. ssp. nova in Add. IV. pag. 909. — Ic.: PI. 81, fig. 2, 2a,
b. — Reg. Timişoara: Slatina-Nera şi spre Şasea Montană (r. Oraviţa); Dl. Tilva
Balan deasupra comunei Cărbunari şi între Cărbunari şi Moldova Nouă (r. Moldova
Nouă).
- 5 Inflorescenţă punicul. Foliola terminală cu baza lată
ssp. consobrinus (Sud.). — R. consobrinus Sud. Rub. Pyr. (1899) 46, 103. — ic .:
PI. 81, fig. 1, la, b .; Sud. 1. c. tab. 65. — Reg. Cluj: Poieni (r. Huedin). Reg. Oradea:
DI. Crişului deasupra comunei Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Păuliş,
de la Toc pînă la Cuiaşi (r. Lipova); Dl. Ciurii între Bujor şi Pogăneşti (r. Făget).
Reg. Stalin: între Perşani şi gara Brădet (r. Făgăraş).
f. angustior Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 909 — Foliola terminală îngustată
spre bază, cordată. — Reg. Cluj: Poieni (r. Huedin).
R ă s p . g e n. : Europa centrală, de V şi NV.
B. H e t e r a c a n t h i Dumort. in Bull. Soc. bot. Belg. (1863) 220.
Ghimpii lăstarilor aproape întotdeauna inegali, lungi amestecaţi cu scurţi, sau chiar
^rrrrentari, adesea cu forme de tranziţie.
Secţia IV. APPENDICULATI Gencv. Premier Suppl. Ess. mon. (1873-.
Lăstari arcuit procumbenţi sau prostraţi, ± glanduloşi, muchiaţi sau rotunzi. Ghimpi
necri puţin deosebiţi între ei, mai adesea foarte amestecaţi (heteracanţi:, în aceste cazuri
disperşi, putînd fi aşezaţi şi pe feţele laterale şi chiar 2—3 unii lingă alţii. Frunze
izrLkU: sau 5-foliolate, pe dos verzi sau surii. Stipele liniare sau liniar lanceolate. Inflores-
compusă sau, la vîrf, racem, cu glande stipitate. Sepale adesea apendiculate.
Determinarea subsecţ iilor

î * Lăstari muchiaţi. Dosul frunzei pronunţat alb. Axa inflorescenţei cu
peri zbîrliţi. Petale gălbui albe. îndeosebi frunzele ramurilor florifere
adesea cuneiforme, îngustate, pe faţă adesea cu peri stelaţi. Caliciu
reflect. Polen perfect (100°/o) ........................................Subsect. Tomcntosi
412 FLORA R .P.R .
1 b Caracterele de mai sus nu pot fi observate în totalitatea lor.......... 2

2 a Lăstari cu ghimpi mari, puţin inegali, prinlre ei fără ghimpişori dege
neraţi sau excrescenţe neregulate (sau rar în număr redus) şi fără
ghimpi de tranziţie; feţele lăstarilor sînt astfel netede între ghimpi.
Uneori lăstarii sînt păroşi sau cu puţine glande. Glandele inflorescenţei
mai scurte decît diametrul pedunculului sau a x ei.. Subsect. Vestiti
2 b Lăstarii cu ghimpi foarte inegali, cu multe sete şi ghimpi de tranziţie.
cu glande pedicelate sau ghimpi mari, ± egali, printre ei ± cu excres
cenţe mici, ghimpiforme sau sete rigide. Astfel lăstarii devin scabri. 3
3 a Glandele şi setele lăstarilor se deosebesc evident, fără tranziţie, de
ghimpii cei mari (excepţie R. Radula var. heteracantkus). Majoritatea
glandelor inflorescenţei nu sînt mai lungi decît diametrul axei sau al
pedunculului...................................................................................................... 4
3 b Glandele şi setele lăstarilor trec treptat în ghimpi foarte inegali. Glan
dele inflorescenţei numai cu puţin mai lungi decît diametrul pedice-
lilor, uneori foarte lungi şi de lungime diferită.................................... 5
4 a Axa inflorescenţei păroasă, cu glande mai scurte, egale, ascunse printre
perii mai lu n gi.....................................................................Subsect. Radulae
4 b Axa inflorescenţei nepăroasă sau numai slab păroasă, cu peri mai
scurţi decît glandele (excepţie R . persanimontis la care glandele sînt
foarte scurte). Lăstari sterili mai adesea glabri . . . . Subsect. Rudes
5 a Lăstari muchiaţi, cu frunze de obicei 5-foliolate şi cu ghimpi puternici.
deşi, foarte inegali, cei mai mari comprimaţi, cei mai mici setiformi.
Inflorescenţa de obicei foarte ghimpoasă............... Subsect. Hystrice*
5 b Lăstari mai adesea cilindrici, cu frunze 3—4—5-foliolate şi cu ghimpi
zvelţi, slabi, împreună cu sete subuliforme şi glande lungi. Caliciu cU
obicei apendiculat, mai adesea îmbrăţişează ± fructul. Plante din
staţiuni mai înalte, păduroase.................................... Subsect. Glandulosi
Subsectia T o r a e n t o s i Wirtg. Hb. Rub. Rhen. ed. II, fasc. 1 (1858).

Lăstari muchiaţi, cu glande rare, adesea glabri şi ghimpi inegali, cei mai mari com
primaţi la bază. Frunze 3—5-foliolate, pe dos alb tomentoase, dur serate. Inflorescenţă
tomentos zbîrlită, glanduloasă sau neglanduloasă. Caliciu cenuşiu tomentos, după înflo
rire pa Lent sau mai adesea reflect. Petale gălbui albe. Polen perfect (100%).
57. K. tomentosus Borkh. in Roem. N. Magaz. Bot. I. 2 (1794).— Ie.:

PI. 82, 83; Sud. 1. c. tab. 98—99.
Arbust scund, de 50— 100 cm înălţime, uneori şi mai înalt. Lăstari slabi,
de o— 7 mm în diam., de 2 feluri: procumbenţi (înrădăcinaţi toamna), cu
muchii obtuze, mai abundent păroşi, şi erecţi, muchiaţi, canaliculaţi, ± păroşi
complet glabri, cu ghimpi curbaţi, mărunţi, ± deşi, printre care se pot
P l a n ş a 75. — 1. Rubus macrophyllus Whe. et X., ramură floriferă, la . porţiun?

de lăstar eu frunză, lb. secţ. transv. a frunzei, lc. petale, ld. polen. — 2. R. slatinens --
Njar.. ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. secţ. transv. a frunze..
l c . peUk, 2 d . două grupe de polen.
PLANŞA 75
ROSACEAE 415
intîlni sete rigide şi glande stipitate. Frunzele lăstarilor sterili ternate sau
5-folifilate sau imperfect 5-foliate, rar digitat compuse. Peţiol comun cu dinţi
uncinaţi, mărunţi, deasupra canaliculat, cu stipele liniar lanceolate sau fiii-
forme. Frunze mai adesea rigide, ± pieloase, deasupra lucitor verzi sau ±
indesuit stelat păroase, opace sau surii, pe dos îndesuit scurt alb tomen
toase, fără peri mai lungi sau uneori chiar ± cu peri catifelaţi, adesea inciz
inegal serate, cu dinţi triunghiulari, laţi la bază. Foliola terminală de 4—6
ori mai lungă decît peţiolul, alungit obovată sau romboidal obovată, îngu
stată cuneiform spre bază, cu baza rotunjită sau abia cordată, la vîrf simplu
acuminată, mai rar obtuză. Foliolele inferioare ale frunzelor ternate scurt
peţiolulate, adesea bilobate sau bisectate. Ramuri florifere zvelte, păroase,
cu ghimpi slab curbaţi, cu frunze ternate, mai adesea cu foliole cuneat îngu
state, verzi sau cu peri stelaţi. Inflorescenţă îngustă, cilindrică, panicul ±
îndesuit, uneori mai extins, la bază frunzoasă şi întreruptă, cu ramuri flo
rifere lungi aşezate în axilele frunzelor inferioare; ramuri florifere superioare
scurte, cu puţine flori, uneori uniflore. Axa inflorescenţei 4z păroasă, lanu-
ginoasă, cu ghimpi curbaţi, fini, fără glande sau uneori cu glande împră
ştiate. Bractei lanceolate, tomentoase, cele inferioare 3-divizate. Pedunculi
â pediceli erecţi, subţiri. Floarea de mărime mijlocie sau mică. Caliciu la
exterior cenuşiu tomentos, rar şi cu ghimpi, mai tîrziu reflect. Petale mai
îngust sau mai lat eliptice, galbenc-alburii. Stamine pînă la nivelul stigma
telor. Polen de obicei curat (100%). Ovar glabru. Fruct relativ mic, cu dru-
peole lucitoare, negre. — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coline, în regiunea dealurilor şi a munţilor, pe maluri
ibrupte, lîngă drumuri, în crînguri, mai ales în staţiuni mai calde, pe soluri
taicaroase.
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Stalin: Mt. Postăvarii, Mt. Piatra Mare (r. Codlea); Racoşu
"35 Jos pe Dl. «Urmostope» (r. Rupea); Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Tăuţi
r. Alba); Orăştie; Dobra, Roşeam, Deva pe Dl. Cozolea, Zam (r. Ilia); Baia de Criş (r.
. Reg. Oradea: Tîrnova, Agriş, Mocrea (r. Ineu); Sebiş, Nădălbeşti, Susani. Dezna
r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Y. Troiaş, Radna, Şoimoş, Y. Gladovei (r. Lipova); Pîncota
Arad;; Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Sevcrin, Gemeţi, Gura Văii (r. T. Severin).
Bucureşti: Bucureşti la Păd. Andronache, Căţelu; Comana, Crucea de Piatră (r. Vidra);
;r. Răcari); Periş, Mrea Căldăruşani (r. Snagov); Păd. Pustnicu la Brăneşti, Mrea
P^Bîrea >r. Brăneşti). Reg. Ploesti: Grivina (r. Ploesti). Reg. Galaţi: Macin. Greci (r. Macin).
âez. Iaşi: Păd. Blrnova şi Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Suceava; Horodniceni (r.
r^ c e o i .
i a Lm<=ul frunzelor cu indument gros şi lax, cu peri catifelaţi, deşi şi abundenţi
var. Tillosus Xyâr. var. nova in Add. IV, pag. 909. — Reg. Piteşti: V. Lotrului
Ia MaLaia (r. Hm. Vilcea).
- î Dosul frunzelor cu indument dens şi subţire; perii catifelaţi lipsesc sau dacă sînt
prezenţi. depâ,v->o foarte puţin indumentul cu peri stelaţi...................................... 2
416 FLORA R.P.R .
2 a Cel puţin frunzele tulpinale superioare pe faţă tomentoase, adesea numai de-alungul
nervurilor principale ....................................................................................................... 3
2 b Frunze pe faţă glabre, cel mult In adînciturile nervurilor slab păroase, adesea ±
lucioase ............................................................................................................................... 6
3 a Toate frunzele pe faţă complet surii datorită perilor stelaţi. Lăstari setoşi, ghimpoşi
şi glanduloşi. Petale rotunde. Polen fertil 60—70%
var. dîssfmîlis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 909. — Reg. Timişoara: Slatina-
Nera (r. Oraviţa). Reg. Iaşi: Păd. Rafaila pe coamă (r. Negreşti).
3 b Frunzele pe faţă ± acoperite cu peri stelaţi, dar nu atît de evident surii, cel mult
suriu verzi ........................................................................................................................... 4
4 a Lăstarii cu glande şi sete, adesea numeroase, glabri sau păroşi
var. âlbicans Kit. ap. Schult. Ost. FI. ed. II (1814) 80. — R. cinereus Rclib. FI.
germ. exc. (1832) 607. — Tc.: PI. 83, fig. 2. — Reg. Oradea: Căsoaia lîngă Arâncag
(r. Ineu); între Olcea şi Salon ta (r. Salonta). Reg. Timişoara: Cheia Teregovei (r.
Caransebeş); între Bujor şi Pogăneşti pe Dl. Ciurii (r. Făget); Dl. Tilva Balan (r.
Moldova Nouă); între Reşiţa şi Peştera Comarnic, Ocna de Fier, Remetea-Pogănici
(r. Reşiţa); Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Craiova: Cheia Topolniţei lîngă Marga
şi Godcanu (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, 1400 m (r. Rm. Vîlcea). Reg.
Constanţa: Niculiţel, Nifon (r. Tulcea).
f. hcteracanthissimus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 909. — I e .: PI. 83,
fig. 5. — Ghimpii lăstarilor foarte deşi, între ei cu sete şi glande. — Reg. Timi
şoara : Cheia Prolaz la Băile Herculane (r. Orşova). — Reg. Oradea: Drăuţ pe Dl.
Highiş (r. Ineu).
4 b Lăstari neglanduloşi şi fără sete, sau numai rar cu cîte una...................................... 5
5 a Frunzele lăstarilor 5-foliolate, cu foliola terminală lată, rombic ovată, dur biserată;
foliolele se ating sau se acoperă cu marginile
var. banâticus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 910. — I c .: PI. 82, fig. 2. —
Reg. Timişoara: cantonul C.F.R. de la Teregova (r. Caransebeş); cetatea de la Siria
(r. Arad).
Ob s . Se aseamănă cu var. arvicolus Sud., dar lăstarii acesteia sint des glandu
loşi. Dacă foliola terminală nu e lată, ci eliptică sau îngust rombică, atunci este var.
orşovensis Nyâr., var. nova in Add. IV, pag. 910. — Reg. Timişoara: Orşova. Reg.
Oradea: Drăuţ (r. Ineu).
5 b Frunzele lăstarilor ternate, rar între ele şi 5-foliolate. Foliola terminală mai îngustă
var. canescens (DC.) Wirtg. in Focke Syn. Rub. Germ. (1877) 229. — R. canes-
cens DC. Cat. Hort. Monsp. (1813) 139.— Ic.: PI. 82, fig. 1.— Pe aceasta o considerăm
ca tipul speciei. — Reg. Cluj: Dl. Ampoi la Canciu (r. D ej); Baia de Arieş (r. Cim-
peni). Reg. Oradea: Dl. Highiş lîngă Drăuţ (r. Ineu). Reg. Timişoara: Dl. Tilva Balan
la Cărbunari (r. Moldova Nouă); Cheia Prolaz la Băile Herculane, Orşova pe Dl.
Alion, 100 m (r. Orşova). Reg. Craiova: V. Topolniţei între Marga şi Cireşu (r. T.
Severin). Reg. Bucureşti: Păd. Radu Vodă spre Fundulea (FRE nr. 2782) (r. Bră
neşti).
f. mâximus Nyâr. f. nova in Add. IV. pag. 910. — Plantă înaltă, cu inflores
cenţă mare, lată şi cu rămurele florifere frunzoase, lungi, în axila frunzelor inferioare.
— Reg. Oradea: DI. Highiş lîngă Drăuţ (r. Ineu).
P l a n ş a 76. — 1. Rubus silvaticus Whe. et N., ramură fructiferă, la. porţiune de

lăstar cu frunză, lb. secţ. transv. a frunzei, lc . polen. — 2. R. nemorensis Lef. et M.,
ramură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunze, 2b. secţ. transv. a frunzei, 2c. polen.
ROSACEAE 419
f. calvescens Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Frunze mai verzi, cele
inferioare fără peri stelaţi, pe lăstari £ glabre. — Reg. Timişoara: Cheia Prolaz,
Orşova. Reg. Craiova: drumul din V. Topolniţei la Păuneşti, între Margaşi Gireşu (r.
Turnu Severin). Reg. Piteşti: Mt. Cozia, 1400 m (r. Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Păd.
Radu Vodă spre Fundulea {r. Brăneşti).
f. ancophiloides Nyăr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Frunzele lăstarilor
5-foIiolate. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled, Orşova pe Dl. Alion, Borlovenii
Noi (r. Orşova).
6 a Plante viguroase. Chiar şi frunzele ramurilor florifere 5-foliolate. Lăstarii şi tulpina
floriferă glabre, neglanduloase, cu ghimpii mai mari
var. uncopMlus Sud. Diagn. (1906) 24. — Ic.: PI. 82, fig. 3. — Reg. Oradea:
Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Iablanila, Mt. Domogled pe V. Prolaz
(r. Orşova); Oraviţape V. Marila. Reg. Craiova.: V. Borovăţului şi în Cheia Topolniţei
spre Păuneşti (r. T. Severin). Reg. Galaţi: Dl. Pricopan între Măcin şi Greci (r. Macin).
f. călăbarlnsis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Inflorescenţă mare,
cu ramuri florifere ± păroase, lungi, din subţioara frunzelor. — Reg. Stalin: Hoghiz
pe Dl. Călăbar (r. Rupea).
f. lobatidentâtus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Tc.: PI. 83, fig. 4. —
Frunzele lăstarilor adînc lobate, cu lobii din Laţi. Frunzele superioare ale ramurilor
florifere de-a lungul nervurilor adesea ± păroase. — Reg. Timişoara: Mt. Domogled
pe V. Prolaz (r. Orşova).
6 b Plante mai debile, cu frunze ternate.................................................................................. 7
7 a Lăstari glabri, fără glande şi peri. Ramuri florifere neglanduloase, uneori cu ghimpi
foarte amestecaţi
var. hypoleucus (Vest) Hal. Osterr. Bromb. (1891) 238. — R. hypoleucus Vest
in Syll. pl. Ratisb. I (1824) 235. — R. toment. c. glabratus Godr. Monogr. Rub. Nancy
(1843) 27. — Ic. î Pl. 83, fig. 1. — Reg. Hunedoara: Zdrapţi (r. Brad). Reg. Oradea:
Dl. Highiş lîngă Drăuţ (r. Ineu). Reg. Timişoara: Mt. Domogled în Cheia Prolaz,
Orşova pe Dl. Alion, Rîul Cerna la Băile Ilerculane, 160 m (r. Orşova); Remetea-Po-
gănici (r. Reşiţa); DI. Ciurii între Sudriaş şi Pogăneşti (r. Făget). Reg. Craiova:
Gura Văii, V. Topolniţei spre Păuneşti (r. T. Severin); Dl. Tîrgului la Tg. Jiu. Reg.
Bucureşti: Păd. Andronache (r. Brăneşti); Comana (r. Vidra)!
f. îragariiîolius Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Ic.: PL 83, fig. 3. —
Frunzele lăstarilor scurte, cu foliola terminală eliptică, romboidal eliptică sau obovată,
dur serată. Frunzele reamintesc pe cele de la Fragaria. — Reg. Timişoara.- Mt. Domo
gled în Cheia Prolaz (r. Orşova).
7 b Lăstari sterili păroşi sau numai glanduloşi................................................................. 8*
* a. Lăstari sterili ± glabrescenţi, glanduloşi, cu ghimpi amestecaţi. Inflorescenţa dease-
menea glanduloasă. Frunzele lăstarilor ternate
var. Lloydianus (Gânev.). — R. Lloydianus Gcnev. in Mem. Soc. Ac. Mâine
et Loire X (1861) 26. — R. toment., R. setoso-glandulosus Wirtg. in Focke Syn. (1877)
±27. — Reg. Oradea: Drăuţ pe platou şi Dl. Highiş (r. Ineu;. Reg. Timişoara: V.
Marila lingă Oraviţa; Cheia Teregovci (r. Caransebeş). Reg. Bucureşti: Păd. Radu Vodă
spre Fundulea (r. Brăneşti) (FRE nr. 2781 sub glabr.). Reg. Galaţi: Măcin prin crăpă
turi de stinei. Reg. Constanţa: Nifon şi Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Bîrnova,
Repedea (r. Iaşi).
f. pentaphyllus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 910. — Frunzele lăstarilor
5-folivia te. Foliola terminală rombică sau romboidal ovată, acută sau acuminată. —
420 FLORA R .P.R .
Reg. Timişoara: între Reşiţa şi Peştera Comarnic (r. Reşiţa); între Bujor şi Pogăneşti
(r. Făget).
f. remetensis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 911. — Frunzele lăstarilor 5-fo-
liolate. Foliola terminală rotundă sau lat rombică, vîrful obtuz sau rotunjit. Polen
100%. — Reg. Timişoara: Rcmetea-Pogănici (r. Reşiţa).
8 b Lăstari sterili şi ramuri florifere des păroase, adesea suriu tomentoase, neglandu
loase. Petale ovatc
var. subparilis (Sud.). — R. subparilis Sud. in Bull. Soc. bot. Fr. XLVI (1899)
85. — Reg. Timişoara: Mt. Dbinogled pe V. Prolaz (r. Orşova).
R ă s p. g e n.: Europa centrală, de V şi S, Asia Mică, Crimeea, Caucaz, Siria, Persia.
Subseclia V e s t i t i Focke in Abh. NV Bremen I (1868) 276.

Lăstari machiaţi, uneori aproape rotunzi, mai adesea păroşi, negianduloşi sau cu
glande rare. Ghimpi aproape egali, cei mai mari comprimaţi la bază, rar între ci cu proe
minenţe mici în formă de ghimpişori, fără sete; astfel laturile lăstarilor sînt netede. Frunze
3 _ 5-foliolate, pe dos verzi sau suriu tomentoase. Axa inflorescenţei de obicei păroasă,
cu glande rare, subţiri.
1 a Gel puţin frunzele superioare ale tulpinii fertile cenuşiu tomentoase
pe dos'(Seria Hypoleuci Sud.)..................................................................... 2
1 b Dosul frunzelor de obicei v e r d e ................................................................. 8
2 a Inflorescenţă neglanduloasă ......................................................................... 3
2 b Inflorescenţă ± glanduloasă ..................................................................... 5
3 a Frunze pe dos palid surii, cu peri catifelaţi simpli, deşi, care la frunzele
superioare se acoperă sau i se împletesc, fără peri stelaţi sau fasci-
culaţi.............................................................................................. 60. R. piliîer
3 b Frunze pe dos viu sure, cu un induruent compus din peri stelaţi
mărunţi sau fascicul aţi, pe lingă care se găsesc şi peri catifelaţi exserţi.
răriţi ................................................................................................................... 4
4 a Lăstari sterili cu ghimpi deşi (pe cîtc un internodiu (15) 2 5 —30
ghimpi). Ramurile laterale ale ramurilor fertile lungi, viguroase, cu
ghimpi deşi. Petale eliptice, lent atenuate în unguiculă. Polen fertil
58—60% ............................................................................. 58. R. vaccarum
4 b Lăstari sterili cu ghimpi rari (pe cîte un internodiu cu 6—8—10 ghimpi).
Petale lat ovate, abrupt atenuate în unguiculă. Inflorescenţă slabă,
cu ramuri scurte. Polen fertil 20—39% ................... 59. R. lipovensis
5 a Lăstari cilindrici, subţiri. Frunze trifoliolate, mari. Ghimpi slabi, acicu-
lari, la bază puţin lă ţiţi............................................ 64. R. tenuispinosus
o b Lăstari mai viguroşi, muchiaţi. cu ghimpi mai puternici, lăţiţi la bază.
Frunze 5-foliolate, foarte rar şi 3-foliolate............................. ! .............. 6
P l a n ş a 77. — 1. Rubus nemorensis Lef. et M. var. per magnificul Nyâr., ramură

floriferă. Iu. porţiune de lăstar cu frunză, lb. petale. Ic. polen. — 2. R. exornatus
Nyâr., ramură floriferă. 2a. porţiune de lăstar cu frunze, 2b. secţ. transv. a frunzei.
2 c. secţ. transv. a frunzei dela ramura floriferă (în continuare la 2 b), 2 d. petale, 2 e. polen.
P L A N Ş A 77
ROSACEAE 423
6 a Lăstari glabri sau slab păroşi, printre ghimpi ici-colo cu cîte un ghimpe
mărunt, rudimentar şi cu glande rare. Foliola terminală la tovată sau
lat eliptică, cu dinţi mediocri ................................ 61. R. macrostacliys
6 b Lăstari cel puţin în tinereţe păroşi, cu laturi netede, fără ghimpi rudi
mentari (Ja formele de la noi rărit păroşi) ......................................... 7
7 a Petale ± rotunde sau lat ovate. Frunze 5-foliolate, cu foliola termi
nală rotundă sau lat o vată, cu dinţi m e d io c r i___ 62. R. vestitus
7 b Petale alungite. Frunze 3— 5-foliolate, cu foliola terminală lat eliptică
sau o vată, dur şi inegal s e r a t ă ..................................... 63. R. adscitus
8 a Lăstari muchiaţi, cu frunze 5-foliolate. Caliciul fructifer de obicei
reflect (Seria VirescentesSud.) ......................................................................9
8 b Lăstari obtuz muchiaţi sau ± rotunzi. Frunze 3—5-foliolate. Caliciu
la fructificaţic patent sau erect (la R. chlorodadus şi R . fagetanus mai
tîrziu reflect). Plante maidebile (Seria Hebecaules Sud.).............. 13
9 a Inflorescenţă slabă, paucifloră, racem lax corimbiform, cu pediceli
alungiţi. Caliciu aplicat pe fruct................................ 65. R. doîtanensis
9 b Inflorescenţă viguroasă, panicul ± alungit sau piramidal. Sepale
reflecte......................................................................................................... 10
10 a Foliola terminală alungit ovată sau ± ovat lanceolată, lent şi lung
acută. Flori albe................................................................... 66. R. Oremlii
10 b Foliola terminală ovată, lat ovată, slab obovată sau rotundă, ±
abrupt a c u m in a tă ................................................................................... 11
11 a Petale albe sau palid rozcc. Stamine albe. Foliola terminală lat ovată
sau ± rotundă, dur serată. Inflorescenţă adine ramificată
67. R. Colemannii
11 b Petale şi stamine roşii. Foliola terminală obovată sau ovată. mai
mărunt dinţată. Inflorescenţă adesea scurtă......................................... 12
12 a Lăstari lax păroşi, cu ghimpi răriţi. Ramuri florifere muchiate. cu
ghimpi curbaţi. Axa inflorescenţei şi pedicelii glanduloşi. Caliciu cu
glande si ghimpi răriţi. Petale ovate, întregi. Polen mai amestecat
(76% )..’ ..................................................................................... 68. R. Miilleri
12 b Lăstari sterili glabri, cu ghimpi deşi. Ramuri florifere cilindrice, cu
ghimpi drepţi. Inflorescenţă neglanduloasă. Caliciu neted, fără glande
sau ghimpi. Petale alungit ovale, emarginate. Polen mai unitar (95%)
69. R. lactecoloratns
13 a Inflorescenţă neglanduloasă, rar de tot cu cîte o glandă care întrece
grosimea p ed icelu lu i.................................................................................... 14
13 b Inflorescenţă cu glande scurte, pedicelate ......................................... 1714
14 a Pedicelii cu 1— 2, rar cu mai multe glande, mai lungi decît grosimea
pedicelilor. Foliola terminală alungit ovată sau eliptică, foarte lung
acuminată (1— 2 cm), la baza rotunjită sau cordată. Frunze mici
sau mijlocii............................................................... 72. R. rariglandulosns
14 b Pediceli neglanduloşi. Foliola terminală puţin acuminată, cu un vîrf
pînâ la 1 cm, cordată la baza, rotundă, lat ovată sau ± obovată .. 15
324 FLORA R.P.R.
lăstari în parte eanaliculaţi, în parte însă numai concavi, sau chiar cu laturile plane. Petalele
pot fi mari, fate, obovate sau lat eliptice la aceeaşi floare. După cele relatate, R. Vestii
şi R. constrictus nu pol fi unite, ci trebuiesc considerate ca 2 specii distincte.
Răs p. ge n. : Europa centrală, Italia.
16. R. pubescens Whe. in Boenningh. Prod. FI. Monasl. (1824) 152. — I c .:

Pl. 70, fig. 1, l a - f ; Sud. 1. c. tab. 88.
ţ>. Lăstari arcuiţi, la capătul superior procumbenţi, muchiaţi, slab cana-
liculaţi, nebrurnaţi, glabri (la noi) sau numai cu resturi rare de peri (în alte
regiuni pubescenţi sau păroşi). Ghimpii tari, răriţi, cu baza comprimată,
drepţi sau puţin arcuiţi şi înclinaţi. Frunze 5-foliolate, pe faţă aproape glabre,
pe dos alb tomentoase şi păroase (cele de umbră cenuşiu tomentoase), acut
şi inegal, uneori dur serate. Foliola terminală îngust ovată, ovat eliptică
sau ovat lanceolată, rar eliptică, la bază aproape întreagă sau slab cordată,
cu vîrf lent acuminat, .de 3—4 ori mai lungă decît peţiolulul. Foliole inferioare
înguste, ± peţiolulale. Pcţiol comun turtit în partea superioară, cu ghimpi
falcaţi; stipele liniare, cu puţine glande sesile. Ramuri florifere muchiate,
păroase, cu. ghimpi falcaţi şi frunze 3— 5-foliolate, cu foliole ascuţite. Inflo
rescenţa adesea extinsă, cilindrică, la bază frunzoasă, păroasă, cu ghimpi
falcaţi deşi. Rămurele florifere scurte, uneori ramificate aproape de la baza
lor, 2—3- (7) flore, cu pediceli alungiţi, patuli. Caliciu cenuşiu lomentos,
păros, neghimpos, după înflorire reflect. Petale obovate, albe sau palid
rozee. Staminele depăşesc stigmatele. Polen imperfect, fertil 14— 17 %,
foarte amestecat, cu grăuncioarele mai mari eliptice. — VTT.
S t a ţ i u n e a . Pe coline eu tufărişuri, la marginea pădurilor.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Constanta: între Xifon şi Nicnii Lei
(r. Tulcea).
Ob s . Greu de recunoscut, deoarece seamănă cu R. candicans şi R. tomentosus.
Răsp. g e n. : Europa centrală, Franţa, Peninsula Iberică.
Subsect. G a n d i c â n t e s Focke Syn. Rub. (1377) 77, 15'*, emend. Sudre Rub.
Eur. (1908—13) 69,90. — Lăstari arcuiţi, canaliculaţi, rar cu laturi plane, de obicei de
irrosime mijlocie, adesea glabri. Frunze 5-foliolate, rar ternate, pe dos cenuşiu, uneori alb
Tomentoase şi păroase, cele inferioare -b verzui, mai rar verzi. Foliola inferioară scurl
i^ţiolulată. Inflorescenţă alungilă, cilindrică, îngustă, se subţiază spre vîrf. Pedunculi şi
r-Mioeli ± erecli, rărit ghimpoşi sau neghimpoşi. Petale de obicei înguste, palide.
i a Foliola terminală a lăstarilor rotundă, adesea mai lată decit lungă,
rar rotund ovată. Frunzele ramurilor florifere uneori ternate........... 2
P l a n ş a 53 a. — 1. Rubus cuspidifer Mull. et Lef., porţiune de lăstar, ta. inflores

cenţă. lb. serţiunea transv. a frunzei. — 2. R rariglandulosus Nyâr., porţiune de lăstar,
2 a. infîor^.'enţă. 2 b. secţiunea transv. a frunzei, 2 c. porţiune de pediccl.
P L A N Ş A 53 a
P
ROSACEAE 327
1 b Foliola terminală a lăstarilor ovată, alungit ovată, obovată, eliptică

sau rombică. (Dacă uneori este ± rotundă, atunci frunzele ramurilor
florifere sînt 5-foliolate) ............................................................................. 5
IO IO
a Faţa superioară a frunzelor cu peri stelaţi............... 17. R. moestus

b Faţa superioară a frunzelor glabră sau cu peri simpli....................... 3
a Ghimpii lăstarilor puţin inegali. Petale obovat cuneate, cu marginea
to
de jur împrejur neregulat sinuat in c iz ă ............... 28. R. petniccnsis

b Ghimpii lăstarilor egali. Marginea petalelor întreagă, nu sinuat inciză. 4
to
a între frunzele ramurilor florifere sînt şi frunze 5-foliolate. Polen cu

63—80 % grăuncioare mari. Inflorescenţa paniculă îngustă
27. R. tcregovensis
4N
b Frunzele ramurilor florifere ternate. Polen cu 9— 10 % grăuncioare

mari. Inflorescenţa mai mare, mai extinsă............ 18. R. arduennensis
O» CJ<
a Laturile lăstarilor sterili plane, unele ± concave, rar convexe___ 6

b Lăstari de obicei evident canaliculaţi.................................................... 14
6 a Lăstari păroşi. Ramuri florifere abundent păroase. Inflorescenţă laxă,
cu pedunculi lungi ........................................................ 31. R. subvillosus
6 b Lăstari neevident păroşi, cel mult cu puţine resturi de p e r i...........7
7 a Frunzele ramurilor florifere ± dese, pînă la inflorescenţă 5-foliolate.
Foliola terminală rotundă (pe lăstari eliptică), rar rombică
25. R. thvrsanthus var. lepidus
i b Frunzele de sub inflorescenţă ternate. Foliola terminală nu este
otund ..............................................................................................................8
8 a Frunzele lăstarilor 3—5-foliolate. Floarea de un roz viu
52. R. seciurensis (Sect. S i l v a t i c i )
S b Frunzele lăstarilor 5-foliolate.................................................................... 9
9 a Dinţii frunzelor lăstarilor obtuzi, cu laturi inegale (de tipul R. tomen-
Foliolele terminale ale ramurilor florifere alungit cuneat
to s u s ).
îngustate. Laturile lăstarilor plaiie___ 18. R. arducnensis ssp. obtusatus
9 b Dinţii frunzelor acuţi (nu reamintesc pe cele dela R . tomentosus).
Foliolele terminale ale ramurilor florifere spre bază rotunjite. Lăstari
de obicei ± canaliculaţi.......................................................................... 10
î ;> a
Frunze mici, cu foliola terminală lungă de 4—7 cm. şi peţiol lung de
1—2 (3) cm. Foliolele de mai jos cu peţioli lungi de cel mult 5 mm,
cele inferioare foarte scurt peţiolate. Frunzele ramurilor florifere mici,
3—5-foliolate, cu foliola inferioară sesilă. Inflorescenţa în g u stă ... 11
10 b Frunze mai mari. Peţiolul foliolei terminale mai lung de 2 c m .__ 13
ti a Frunzele ramurilor Uorifere ternate. Foliola inferioară a frunzelor
lăstarilor scurt peţiolată ........................................... ...... 21 R. saxosus
î i b b runzele inerioare şi mijlocii ale ramurilor florifere 5-foliolate. Foliola
inferioară a lăstarilor sesilă sau aproape sesilă ............................. 1212
12 a Ghimpii lăstarilor slabi, scurţi. Flori mari. Petale lat eliptice sau lat
ovate. lungi de 11—12 mm. Polen puţin amestecat (67-69%)
29. R. Cîrlioarae
328 FLORA H.P.lt.
12 b Ghimpii lăstarilor viguroşi, ± de lungimea diametrului lăstarului.

Petale mai mici, lungi de 8— 10 mm. Polen foarLe amestecat (1—3%
grăuncioare mari) ............................... 26. R. candicans var. retieulatus
13 a Lăstari sterili cilindrici, rar muchiaţi. Foliola terminală ovată, cu vîrf
lung atenuat (2 cm). Frunzele superioare ale ramurilor florifere ternate,
cu foliole lanceolate, cu vîrf mult alungit. Petale mari, rotunde sau
lat eliptice ..................................................................... 20. R. drăuţensis
13 b Lăstari sterili obtuz muchiaţi. Foliola terminală scurt acuminată.
Frunzele superioare ale ramurilor florifere uneori aproape obtuze sau
acute, fără vîrf pronunţat a lu n git.. . . 25. R. thyrsanthus var. planus
14 a Frunze mici. Foliola terminală a lăstarilor sterili mai mică de 6 cm.
Plante scunde, adesea cu lăstari sterili groşi, cu ghimpi puternici şi
frunze scurt ovate, ± vîrtoase. . . . 26. R. candicans var. camnuţensis
14 b Frunze mai mari ..................................................................................... 15
15 a Dinţătura frunzelor peste tot uniformă; dinţii mărunţi, cu vîrf mucro-
iiat. Ramuri florifere abundent păroase şi în partea inferioară. Lăstari
sterili cu ghimpi ± inegali ........................................ 19. R. severinensis
15 b Dintătură mai adincă, mai inegală. Foliole, mai ales spre vîrf, uneori
dublu serate. Ramuri glabrescente, cu ghimpi egali........................... 16
16 a Dosul frunzelor verde sau suriu verde, cu peri uniformi, scurţi, uneori
pectinaţi sau adesea la frunzele superioare ale ramurilor florifere,
suriu ............................... •............................................................................ 17
16 b Dosul frunzelor suriu sau alb, cu indument des. Adesea frunzele infe
rioare ale tulpinii florifere verzui............................................................. 18
17 a Nervurile principale şi secundare ale frunzelor cu peri mai lungi,
pectinaţi; spaţiile dintre nervuri verzi, glabre. Frunzele superioare pe
dos abia su rii........................................26. R. candicans var. menyhâzensis
17 b Peri mai mărunţi, uniform disperşi, nu evident pectinaţi, dînd frunzei
o culoare generală slab surie. Frunzele superioare ale ramurilor florifere
evident s u r ii............................... ..................................... 22. R. constrictus
18 a Inflorescenţă frunzoasă aproape pînă la vîrf...................................... 19
18 b Inflorescenţă nefrunzoasă, cel mult la bază cu 1—2 frunze........ 20
19 a Foliolele frunzelor lăstarilor lat ovate, mai late la mijloc sau sub
mijlocul lor ................................................................. 23. R. pkyllostachys
19 b Foliolele frunzelor lăstarilor lat obovate, mai late deasupra mijlo
cului lor ............................................................................. 30. R. aciodontus
20 a Foliolă terminală ovat rotundă sau chiar rotunda...........24. R. tumidus
20 b Foliolă terminală ovată, alungit ovată, rombică sau eliptică.......... 21
21 a Baza foliolei terminale rotunjită, puţin concavă sau foarte obtuz
cu n ea tă .......................................................................................................... 22
P l a n ş a .Vc. — 1. Rubus gmiculatus Kalt., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, ib. râinurică de inflorescenţă (dihaziu), lc. porţiune de lăstar şi secţiunea Iransv.,
ld. petale, K. secţ. transversală a frunzei, lf. polen.
P L A N Ş A 54
ROSACEAE 431
la baza ramurilor. Caliciu cenuşiu tomentos, fără glande şi ghimpi, după

înflorire reflect. Petale necunoscute. Fructifică sla b .— VI— VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste ierboase şi cu tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Almaş la V. Luştelor (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Cuvejdia (r. Lipova); Berzovia (r. Reşiţa).
O b s. Planta noastră se deosebeşte de aceea desenată în Sudre (tab. 102) prin aceea,
că nu are peri patuli, ci culcaţi, îndeosebi la inflorescenţă.
Răsp. gen. : Europa centrală şi de V.
61. R. inacrostâchys P. J. Miill. in Flora (1858) 1 5 0 .— Ic.: Pl. 85. fig.

1, 2; PL 86, fig. 1, 2; Sud. L c. tab. 103.
b. Lăstari obtuz muchiaţi, slab păroşi, cu glande rare şi ghimpi aproape
egali, comprimaţi la bază, drepţi, perpendiculari sau puţin înclinaţi. Frunze
5-foliolate, pe faţă glabrescente, pe dos cenuşiu sau alb tomentoase, îndeosebi
pe nervuri cu peri catifelaţi, pe margini inegal şi aproape simplu serate,
cu dinţi mediocri, nu adînc incizi; vîrful dinţilor patent, reflect; Foliola
terminală ovată, lat eliptică, cu baza întreagă sau puţin cordată, cu vîrful
acuminat, de 2 ori mai lungă decît peţiolul, cele inferioare peţiolulatc. Peţiol
comun plan în partea superioară, cu glande rare şi ghimpi falcaţi. Stipele
liniar lanceolate, scurt glanduloase. Tulpina fertilă muchiată, păroasă, glan-
duloasă, cu ghimpi slabi, curbaţi şi frunze ternate. Inflorescenţă piramidală,
frunzoasă la bază, păroasă, cu glande scurte, ± dese şi cu ghimpi răriţi,
zvelţi, curbaţi. Rămurele florifere mediane cu 2— 3 flori. Caliciu tomentos,
păros, fără ghimpi, cu glande ± sesile, reflect după înflorire. Petale variate
(la specia tipică mari), obovate sau lat eliptice. Stamine albe, eliptice, întrec
stigmatele. Polen fertil 60— 79%.—VI— VIL
S t a ţ i u n e a . în locuri tufoase, păduroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Forma tipică observată în puţine locuri. Reg. Oradea: V. Piscinei
la Moneasa (r. Gurahonţ).
var. minutetomentosus Nyâr. var. nova in Add, IV, pag. 913. — Ie. :* Pl. 85,
fig. 1 , l a —d. — Dosul frunzelor palid verzui, dar acoperit uniform cu peri stelaţi foarte
mărunţi (se vad numai cu lupă puternică) care dau frunzei un oarecare aspect suriu
(fig. lb). Frunze superioare mai surii. Plantă de pădure. — Reg. Baia M . : V. Jilipului la
poalele Mt. Gutin 650 m, lingă Cavnic, (r. Lăpuş).
Ob s . După desenul lui Sudre seamănă cu R. inopactus M. et Lef., dar aceasla, după
descriere, are ghimpii inflorescenţei puternici şi inflorescenţă fnm zoasă. caractere care
nu corespund cu planta noastră. După descriere, dintre formele cu ghimpii slabi s-ar asemăna
cu R. eriostackys M. ct Lef., dar după desenul lui Sudre frunzele acesteia sînt lung
acuminate şi obovate.
var. quinquefâlius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 913. — Ic.: Pi 85, fig. 2 , 2 a —c. —
Ramurile florale cu frunze 5-foliolate. [Petale mici. Frunzele lăstarilor sterili mai
mai mici. Seamănă cu R. candicans Whe. — Reg. Baia-Mare: Şiseşti (r. ŞomcuţaMarc).
482 FLORA R .P .R .
ssp. Caflischii Focke Svn. Rub. Germ. (1877) 278. — Ic.: Pl. 86, fig.
2, 2a, b.
Inflorescenţă puternic glanduloasa şi ghimpoasă. Foliola terminală ovată.
± cordată.
R e g . B a ia M . : lingă Cavnic (r. Lăpuş). R e g . O ra d ea : dealul dintre Yîrfurile şi Hălmagiu
(r. Gurahonţ). R e g . P lo e s ti: Y. Doftanei între Lunca Mare şi Telega, 380 m. (r. Cîmpina).
Ob s . Ghimpii deosebit de lungi ai exemplarului din V. Doftanei denotă caractere
de R . R a d u la însă planta nu poate fi încadrată la această specie, deoarece laturile lăsta
rilor sînt netede, iar glandele inflorescenţei sînt neascunse în indument şi ± mai lungi
dccît perii. Considerăm această plantă ca var. ra d u lo id e s Nyâr. var. nova in Add. IV,
pag. 913. — Ic.: Pl. 86, fig. 1, l a —c.
Răsp. gen. : Europa centrală, de N şi NV.
62. R. vestltus Whe. et N. in Bluff et Fingerh. Comp. FI. germ. I

(1825) 684. — R . s u b v e s titu s Borb. Vasvm. fl. (1887) 292, 328. — Ic. : Pl.
8 6 ,fig. 4 (ex Germania); Sud. Rub. Eur. 1. c., tab. 101.
Lăstari în partea inferioară cilindrici, mai sus obtuz muchiaţi, nebru
maţi, cu peri fasciculaţi mai scurţi şi mai lungi, ± deşi, neglanduloşi sau foarte
rar cu puţine glande, cu laturi netede. Ghimpi aproape egali, cei mai mari
comprimaţi, drepţi, lungi, intre ei rar cu cîte un ghimpe rudimentar. Frunze
5-foliolate, subcoriace. pe faţă închis verzui, cu peri culcaţi, rari, pe dos
cenuşiu sau alb tomentoase şi cu peri catifelaţi lungi, deşi, pe nervuri pecti
naţi (cele de umbră verzi şi pe dos). Dinţătura pronunţată, uniformă, mai
puţin adîncă; vîrful dinţilor adesea patent. Foliola terminală lat obovată
sau lat eliptică, mai adesea aproape rotundă,cu baza rotunjită sau slab
cordată, vîrful scurt cuspidat. de 2 ori mai lungă decît peţiolulul, cele infe
rioare peţiolulate. Peţiol comun plan în partea superioară, cu ghimpi falcaţi
şi stipele liniar lanceolate. slab glanduloase. Ramuri fructifere obtuz muchiate,
păroase, cu ghimpi lungi, ^ egali, înclinaţi. Frunzele ramurilor florifere
ternate, pronunţat subuliform dinţate, pe faţă verzi, cu peri culcaţi, pe dos
alb tomentoase. Inflorescenţă piramidală, în partea inferioară frunzoasă, cu
peri lungi, glande rare destul de lungi şi ghimpi viguroşi, drepţi, lungi, încli
naţi. Rămurele mediane cu 2—3 flori. Pediceli des păroşi, cu glandule stipitate
inegale şi cu ghimpi acicuîari. Caliciu tomentos, rar glandulos şi spinos,
reflect. Petale aproape rotunde sau lat ovate, albe pînă la viu rozee. Staminele
depăşesc stigmatele, toate albe sau rozee. Polen fertil 55% (Sudre). — V—VI.
S t a ţ i u n e a . La margini de păduri, in tuferişuri. Specia tipică nu se
găseşte la noi.
P l a n ş a 80. — 1. R u b u s ocnm>i.? Nyâr., ramură floriferă, la . porţiune de lăstar

cu frunza, lb. secţ. transv. a frunzei, Ic. petale, ld . trei grupe de polen luate de pe
exemplare diferite. — 2. R . rrtdguren.*!.* Nyâr., ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu
frunză, 2b. secţ. transv. a frunzei, 2c. petale, 2d. polen.
PLANŞA 80 ;
c
ROSACEAE 435
var. subcylîndricus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 913. — Ic.: Pl. 86, fig. 3, 3a. —
Lăstari obtuz muchiaţi, aproape rotunzi, glabri. Pediceli tomentoşi, uneori fără peri mai
lungi. Bractei superioare de forme diferite. —R e g . O r a d e a : Dl. Highiş pe versantul nordic,
Ungă Drăuţ 600 m şi pe vîrf, 750 m (r. Ineu).
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de NV.
63. R. adscitus Genev. in Mem. Soc. Acad. M. et L. VIII (1860) 8 8 .—

R. hypoleucus Lef. et M. in Jahrb. Pollichia XVI (1859) 143, non Vest (1824).—
I c .: Pl. 87, fig. 2, 2a— d (var.); Pl. 92, fig. 2 , 2a.
h. Lăstari de grosime mijlocie, adesea scandenţi, muchiaţi, cu laturi
plane, des păroşi, cu glande rare şi ghimpi puţin inegali, cei mai mari compri
maţi, perpendiculari sau slab înclinaţi, drepţi, printre ei rareori şi cu ghimpi
rudimentari. Frunze 5-foliolate, uneori 3-4-foliolate, pe faţă rărit păroase,
mai tîrziu glabrescente, pe dos cenuşiu tomentoase şi păroase, cu marginea
dur şi inegal serată, spre vîrf adesea inciz serate. Foliola terminală lat obo
vată sau ovată, cu baza puţin cordată, abrupt acuminată, cele inferioare
peţiolulate. Peţiol comun păros, cu glande rare şi ghimpi piperniciţi, înclinaţi.
Stipele înguste, cu glande rare. Ramuri florifere muchiate, ± în zig-zag,
dens păroase, puţin glanduloase, cu ghimpi subţiri, înclinaţi şi frunze ter
nate, dur serate, cele superioare de obicei bicolore. La specia tipică inflores
cenţa ovată, lată, spre vîrf rar îngustată, la bază frunzoasă, des păroasă,
aproape întotdeauna glanduloasă (glandulele ascunse în indument), cu ghimpi
slabi, înclinaţi. Rămurelele mediane patente, în locuri mai însorite ± zbirlite,
adesea multiflore. Caliciu tomentos, păros, fără ghimpi, slab glandulos, adesea
cu apendice, mai tîrziu reflect. Petale ovate sau eliptice, îngustate în ungui-
culă scurtă, palid rozee. Polen imperfect, fertil 20% (după Sudre).— VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coline tuf oase, prin păduri.
Răsp. î n ţ a r ă : Sporadică, în diferite forme.
i a Frunze 3—5-foliale, cu foliola terminală mare, dur serată, spre vîrf = lobat inciz
serată. Aceasta este tipul speciei. — Reg. B a ia M . : Cavnic ir. Lâpuş . R e g . C lu j:
Topa Mică în pădure (r. Cluj).
1 b Frunze 5-foliate, cu foliola terminală ± dur sau mediocru serată, spre vîrf neevident
inciz serată.............................................................................................................................. 2
2 a Perii de pe nervuri pectinaţi. Lăstari păroşi. Frunze des alb tomentoase şi cu
peri catifelaţi deşi. Ramuri florifere păroase pînă la vîrf. Inflorescenţa cu glande
rare
ssp. macrothyrsus (J. Lange). — R. macrothyrsus J. Lange FI. Dan. fasc. 18
(1870) 6, tab. 2832. — R. gymnoslachys ssp. macrothyrsus Focke in A. et G. Syn.
VI, 1 (1900—1905) 551. — Ic.: Pl. 87, fig. 2, 2a—d. — Reg. Hunedoara: Zdrapţi
(r. Brad). Reg. Oradea : dealul dintre Vîrfurile şi Hălniagiu (r. Gurahonţ); Dl. Highiş
lingă Arăneag (r. Ineu).
436 FLORA R.P.R.
2 b Perii de pe nervuri nepectinaţi. Lăstari glabrescenţi. Frunze pe dos verzui surii,

cu peri catifelaţi, răriţi, sub care se află peri fasciculaţi vizibili numai cu lupa. Ramuri
florifere în partea inferioară glabre, mai sus păroase. Inflorescenţa neglanduloasă.
Petale rozee, lungi de 7—10 mm şi late de 4 —5 mm. Polen fertil 16%.
ssp. cavnicensis Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 913. — Ic. 2 Pl. 92, fig 2,
2a. — R e g . B a i a M . : în jurul comunei Cavnic (r. Lăpuş).
Răsp. gen. : Specia tipică în Europa de V şi NV.
Seria V irescâ n tes Sud. in Bouv. Rub. Anj. (1907) 45. — Frunzele pe dos verzi, cele
de pe lăstari 5-foIiate. Caliciu reflect la înflorire.
64. R. tenuispinosus Nyâr. sp. nova in Add. IV. pag. 911. — Ic.: PL
53 a, fig. 2, 2a— c.
ţ). Plantă cu lăstari şi ramuri subţiri, cilindrice. Lăstari groşi de 3 mm.
cu peri adpres pubescenţi, cu ghimpi rari, amestecaţi, aciculari, puţin lăţiţi
spre bază, drepţi, slab înclinaţi; între ghimpi lăstarul este neted, rar cu cîte o
setă, glandă sau rudiment de ghimpi. Frunze ternate, mari. Foliola terminală
obovat eliptică, de 4— 5 ori mai lungă decît peţiolul ei, destul de dur 1—2
dinţată, cu baza cordată, la vîrf scurt acuminată, pe faţă închis verde, glabră
sau glabrescentă, pe dos cenuşiu verde, cu peri catifelaţi răriţi, sub care se
află peri f. mici, aşezaţi uniform. Foliolele inferioare cu peţiolul destul de
lung. Ramuri florifere subţiri, i cilindrice, adpres pubescente, cu ghimpi
aciculari răriţi şi cu sete scurte, în spre partea superioară, mai ales la inflo
rescenţă, glanduloase. Frunzele ramurilor florifere mari, ternate, pe faţă ^
glabre, pe dos cenuşii, cu peri catifelaţi mai rari şi sub aceştia cu peri mărunţi
şi uniform aşezaţi. Inflorescenţă racem coherent, cu pediceli 1 —2-flori, ce
ghimpi lungi, aciculari şi perpendiculari. Sepale cenuşiu tomentoase, cu peri
catifelaţi, cu ghimpi şi glande scurte, după înflorire în parte patente sau
reflecte. Floarea necunoscută. — VII (?).
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : prin locuri tufoase şi păduroase din Mţii Perşam,
între comuna Persani şi gara Brădet (r. Făgăraş).
Răsp. gen. : Endemică în R. P. Romînă.
65. R. doftanensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 913. — Ic.: Pl. 87.
fig. 3, 3a—d.
Arbust înalt de 1— 1,5 m. Lăstari muchiaţi, glabri, cu ghimpi în grupe,
deşi. amestecaţi, majoritatea lungi de 4—5 mm, comprimaţi, drepţi, p u ţ»
inelinali, printre ei cu puţini ghimpi rudimentari şi proeminenţe. Frunze
P l a n ş a 81. — 1. Rubus argenteus Whe. et N. ssp. consobrinus (Sud.), ramură Ck

boboci, la. porţiune de lăstar cu frunză, -lb. secţiunea transv. a frunzei. — 2. R . arg.
ssp. rar€m osu.s Nyâr., ramură cu boboci, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. polen. —
3. R . arg. ssp. eonnutifoliua Nyâr., ramură fructiferă.
P L A N Ş A 81
ROSACEAE 439
ternate, uneori 4 —5-foliolale (acestea din urmă cu foliolele laterale adesea

concrescute), verzi pe ambele feţe, pe faţă glabre sau cu cîţiva peri culcaţi,
pe dos glabrescente, pe nervuri cu puţini peri catifelaţi. Foliola terminală a
frunzelor ternate lat rombică sau lat eliptică, cu baza foarte slab cordată,
cu vîrful scurt ascuţit, dur serată, cu dinţi laţi, abrupt acuminaţi, de 3 ori
mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun păros, cu ghimpi curbaţi, deasupra
plan, cu stipele liniare. Ramuri fructifere cilindrice, păroase, cu ghimpi lungi,
aciculari şi frunze ternate. Inflorescenţa mică, panicul corimbiform, pauciflor;
pediceli alungiţi, tomentoşi, cu peri rari şi glande rare, destul de des acoperiţi
cu ghimpi lungi, fini, aciculari, de culoare deschisă. Caliciu verzui suriu,
după înflorire alipit pe fruct. Petale albe, îngust eliptice sau oblanceolate,
lent atenuate în unguiculă. Staminele depăşesc stigmatele. — VI— VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri montane şi submontane.
Răsp. în ţară: Reg. Plocşti: V. Doftanei în păduri lingă Seciuri, 380 m
(r. Gîmpina).
66. R. Gremlii Focke Syn. (1877) 266. — R . Ctuşii Borb. in Erdesz.

Lap. (1885) 104. — lc .: Pl. 87, fig. 1, la — c; Sud. 1. c. tab. 116, fig. 1—5.
ţ>. Lăstari muchiaţi, păroşi, cu ghimpi destul de uniformi sau puţin
inegali, înclinaţi, cu glande pedicelate disperse şi cu ghimpişori mai mărunţi
sau cu ghimpi rudimentari. Frunze în majoritate 5-foliolate, în amestec cu
ternate, dur şi pronunţat serate, spre vîrf ± inciz serate, verzi şi păroase pe
ambele feţe, cele tinere pe dos surii. Foliola terminală ovată, alungit ovată
sau ovat lanccolată, cu baza rotunjită sau inciză, cu vîrful lent şi lung
acuminat, de 3— 4 ori mai lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare (ia
frunzele 5-foliolate) scurt peţiolulatc sau subsesile. Inflorescenţă îngustă,
frunzoasă la bază, cu rămurelele inferioare multiflore. Axa des patent păroasă,
ou ghimpi aciculari disperşi, de obicei rar glanduloasă. Caliciu suriu. reflect
după înflorire. Petale îngust alungit obovate, albe sau palid rozee. Staminele
abia întrec stigmatele. Polen fertil 62%. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . In păduri montane, prin tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: in jurul comunei Cavnie [r. Lăpuş). Reg.
Hunedoara: Porţile de fier lîngă Zeicani (r. Haţeg). Reg. Oradea: Căsoaia sub Dl. Highiş
£ngă Arăneag, pe Vf. Dl. Highiş 750 m (r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Qadovei (r. Lipova);
341. Tilva Balan lîngă Cărbunari (r. Moldova Nouă).
var. longepetiolâtus Nyâr. var. nova. in Add. IV, pag. 914. — Peţiolulul foliolei termi
nale deosebit de lung, aproximativ cît jumătatea lungimii laminei. — Reg. Baia M .:
V. Jflipului la poalele Mt. Gutin lîngă Cavnie, 650 m (r. Lăpuş).
440 FLORA R.P.R.
67. R. Colemanii Blox. in Kirby’s FI. Leicesl. (1850) 3 8 .— Ic.: Pl. 88,
fig. 1, la — c, 2; Pl. 92, fig. 3; Sud. 1. c. tab. 115.
Arbust viguros. Lăstari muchiaţi, cu laturi plane sau puţin concave,
aproape glabri, cu glande foarte rare. Ghimpi viguroşi, deşi, i «gali, cu baza
lată; ghimpişorii rari. Frunze 5-foliolate, pe faţă cu peri culcaţi, rari, pe dos
verzi, cu peri culcaţi, pe nervuri cu peri pectinaţi, cu margini dur şi inegal
serate. Foliola terminală lat ovată sau aproape rotundă, cordată, ascuţită,,
de 2—2,5 ori mai lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare peţiolulate.
Peţiolul comun deasupra plan, cu ghimpi uncinaţi şi stipele liniar lanceolate,
puţine şi scurt glanduloase. Ramuri fructifere muchiate, puţin păroase, rar
glanduloase, cu ghimpi viguroşi, cei mai mari înclinaţi şi curbaţi şi cu frunze
ternate, pe dos verzi, cu foliola terminală ovată. Inflorescenţa piramidală,
de obicei pînă la vîrf frunzoasă, lax păroasă, dispers glanduloasă, cu ghimpi
viguroşi, curbaţi şi înclinaţi. Rămurele erect patente, cu pediceli scurţi,
îndesuit ghimpoşi. Caliciu cenuşiu verzui, păros, cu glande rare şi cu ghimpi,
reflect. Petale ovate sau eliptice. La noi fructifică slab. — VII—V III.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tuferişuri, pe lîngă garduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a ia M . : Şiseşti lîngă Baia Sprie, 380 m. R e g . O ra d ea r
V. lui Şasă la Moneasa (r. Gurahonţ); Dl. Highiş lingă Drăuţ, 600 m (r. Ineu). R e g . B acăur
Pîr. Ieftini ei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
ssp. suberiostâchys Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 9 1 4 .— Ic. : PL
88, fig. 2.
Lăstari i cilindrici, cu ghimpi deşi, subuliformi, cu bază lată şi frunze
spre vîrf inciz biserate.
R eg. O ra d ea :vîrful Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ, 750 m (r. Ineu). R e g . T im i
şo a r a : V. Gladovei (r. Lipova); deasupra comunei Reşiţa.
ssp. inopâctus (Miill. et Lef.). — R. inopactus M. et Lef. Versuch. mon.
in Pollichia (1859) nr. 54. — Ic. : Pl. 92, fig. 3.
Foliola terminală a lăstarilor mare, rotundă, abruptă acuminată.
R e g . H u n e d o a r a : Porţile de Fier deasupra comunei Zeicani (r. Haţeg). R e g . O r a d e a r
Căsoaia sub Dl. Highiş lîngă Arăneag, pe Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ (r. Ineu).
var. sessllifălius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 914. — Foliolele inferioare-
ale frunzelor lăstarilor sesile. Inflorescenţă neglanduloasă sau puţin glanduloasă. — R eg.
O r a d e a : ia poalele Dl. Highiş lîngă Drăuţ, 300 m (r. Ineu).
P. ă s p. gen. : Europa de NV.
P l a n ş a 82. — 1. R u b u s tomenlosus Borkh. var. ca n escen s (DC.), ramură floriferă^

ia. porţiune dc lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. petale, ld. polen. —
2. R . tom en t var. b a n a tic u s Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză, 2a. secţiunea transv. a.
frunzei. — 3. R . to m en t. var. ancophUus Sud., partea superioară a unei ramuri fructifere,
3a. secţ. transv. a frunzei.
PLANŞA 82
c
ROSACEAE 443
68. R. Miilleri Lef. ap. Miill. Versuch. mon. in Pollichia (1859) nr. 118. —
Ic.: Pl. 89, fig. 1, l a —d, 2, 3; Sud. 1. e. tab. 113.
Lăstari muchiaţi, cu laturi plane, lax păroşi, cu ghimpi puţin inegali,
comprimaţi la bază, drepţi, slab înclinaţi, foarte rar cu ghimpi rudimentari
sau cu ghimpişori setiformi şi glande. Frunze 5-foliolate, pe faţă glabres-
cente, pe dos verzi, adpres păroase, cu margini mărunt sau mediocru şi
± simplu serate şi cu vîrful mucronat, adesea patent. Foliola terminală
obovată, cu baza slab cordată, rar mai adînc cordată, acuminată, de 2—3 ori
mai lungă decît peţiolul e i ; cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun deasupra
plan, puţin păros, cu glande rare, cu ghimpi curbaţi, oblici, şi cu stipele
liniare, glanduloase. Ramuri fructifere zvelte, muchiate, păroase, glandu
loase, cu ghimpi înclinaţi, curbaţi sau chiar geniculaţi. Frunzele ramurilor
fructifere ternate, mărunt sau mediocru dinţate, pe dos păroase, verzi, cu
foliola terminală obovată, lată, acută sau acuminată. Inflorescenţa scurtă,
frunzoasă în partea inferioară, lax păroasă, cu glande uniforme dese, (uneori
rare), de mărimea diametrului axei şi cu ghimpi mediocri, înclinaţi, curbaţi.
Rămurele mediane erect patente, cu 2— 3 flori. Caliciu tomentos verzui,
păros, slab glandulos. Filamente roşii, mai lungi decît stigmatele. Polen
puţin amestecat, fertil 76% (după Sudre). — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin pădurile dealurilor, prin livezi.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : vîrful Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ 750 m
(r. Ineu). R eg. T im iş o a r a : Petnic spre Lăpuşnicel (r. Orşova).
1 a Lăstari muchiaţi. Frunze pe dos glabrescente, mai ales pe nervuri scurt pub^scente
var. glabrescens Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 914. — R e g . Timişoara:
V. Cladovei (r. Lipova).
1 b Lăstari cilindrici sau foarte obtuz muchiaţi ............................................................. -
2 a Frunze ternate, cu foliola terminală eliptică, cordată. Lăstari glabrescenţi
ssp. argutirâmus Sud. Rub. tara. (1909'; 30
var. cordâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 914. — Ie.: PI. 89,
fig. 3. — R e g . O r a d e a : pe Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ, 600 m (r. Ineu).
Obs . De ssp. a rg u tir a m u s Sud. — care n-a fost găsită pînă acum la noi — se
deosebeşte numai prin foliolele terminale cordate.
2 b Frunze 5-foliatc, dur şi adînc serate, cu foliola terminală ovat rotundă, cordată,
lung acuminată
ssp. tremulus Lef. et M. in Versuch. mon. in Pollichia (1859» nr. 73. — Ic.;
Pl. 89, fig. 2. — R e g . O r a d e a : coasta nordică a Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ,
600 m^r. Ineu).
Ră s p . gen .: Europa centrală şi de V.
69. R. laetecolorâtus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 914. — Ic.: Pl. 90,
fig. 1, la —e.
444 FLORA R.P .R,
Arbust înalt de 1,5—2 m. Lăstari de grosime mijlocie (8— 10 mm), obtuz

muchiaţi, cu laturi plane, de obicei glabri sau cu pufine rămăşiţe de peri,
cu ghimpi deşi, aşezaţi neregulat pe muchii şi pe laturi, ± inegali, cei mai
lungi de 4— 5 mm lungime, drepţi, puţin înclinaţi, cu baza comprimată;
ghimpii fără tranziţie, dar ici-colo se găsesc cîţiva ghimpi rudimentari conici,
fără glande pedicelate, dar cu glande sesile, mărunte. Frunze 5-foliolate, pe
faţă verzi închis, cu peri culcaţi, disperşi, pe dos palid verzi, cu peri înclinaţi,
disperşi şi scurţi. Foliola terminală ovată, cu baza cordată, la vîrf scurt acu
minată, cu dinţi mijlocii deşi şi inegali, uneori spre vîrf cu dinţi mai adînc
inciz seraţi, ± de 3 ori mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun pe faţa
superioară plan, cu peri patenţi, destul de des acoperit cu ghimpi curbaţi.
Ramuri florifere ± rotunde, patent păroase, in partea inferioară cu ghimpi
mai mici, mai sus şi la inflorescenţă cu ghimpi viguroşi, zvelţi, drepţi ş-i
înclinaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, cu foliole terminale destul de
mari, eliptice sau ovate, cu dinţi pronunţaţi. Inflorescenţă frunzoasă, cu
rămurelele inferioare aşezate în subţioara frunzelor inferioare, spre vîrf
nefrunzoasă. Axa, ramurile inflorescenţei şi pedicelii abundent patul păroase,
neglanduloase, rar ici-colo cu cîte o glandă. Rămurelele inflorescenţei erecte,
cu 2—6 flori. Flori mari. Caliciu verzui suriu, cu marginea albă, adesea cu
o prelungire verde, fără glande şi ghimpi, reflect după înflorire. Petale viu
roze, mari (12— 1 3 x 7 mm), eliptice sau ovat alungite, îngustate în unguiculă
scurtă, cu vîrful retezat sau emarginat. Filamente rozee ce întrec stigmatele.
Polen cu 95% grăuncioare mari. — VI—VII.
Răsp. în ţ ară: în tufişuri la Schit pe Măgura Ocnei (r. Tg. Ocna).
Obs . După înfăţişare seamănă cu 7Î. M iiU e r i , dar nu poate fi identificată nici cu
aceasta, nici cu microspeciile din cercul de afinitate al acesteia, pe care le indică Sucire*
Se deosebeşte prin lăstarii glabri şi cu ghimpi mai deşi, prin tulpina floriferă cilindrică
cu ghimpii mai drepţi, precum şi prin caliciul şi inflorescenţa neglanduloase.
R ă s p . gen. : Endemică în R.P.R.
Seria H ebecâules Sud. in Bouv. Rub. Anj. (1907) 47. — Frunze pe dos de obicei verzi,
cele de pe lăstari 3—5-foliate. Caliciu la fructificare patent sau erect. Lăstari muchiaţi
sau subrotunzi.
70. R. hebecâulis Sud. Rub. Pyr. (1900) 63. — Ic.: Pl. 90, fig. 2, 2a;
Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 122.
P l a n ş a 83. — 1. R u b u s tomentosus Borkh. var. h ypoleu cu s (Vest), ramură floriferă,

la. porţiune de lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei. — 2. R . toment. var.
aîhi:ans Kit., porţiune de lăstar cu frunză, 2a. secţ. transv. a frunzei, 2b. polen. — 3.
R . toment. f. fra g a riifo liu s Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză, 3a. secţ. transv. a
frunzei. — i. R . tom ent f. lobatidentatus Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză, 4a. secţ.
transv. a frunzei. — $. R . toment. f. heteracantkissim us Nyâr., porţiune de lăstar, 5a.
secţ. transv. a frunzei.
P L A N Ş A 83
HOPACEAE 447
î;. Rugi zvelţi, cu lăstari slabi, culcaţi, cilindrici sau spălăcit muchiaţi,
păroşi, cu glande rare şi cu ghimpi inegali; cei mai mari comprimaţi la bază,
perpendiculari sau înclinaţi, cei mai mici setiformi, rari. Frunze de obicei
ternate, mai rar 4— 5-foliolate, adesea hibernante, deasupra cu peri rari,
dedesubt păroase, verzi, uneori surii, cu marginea inegal mediocru dinţată.
Foliola terminală ovată, uneori lat rombică sau scurt obovată, cu baza slab
cordată şi vîrful acuminat. Peţiol comun păros, puţin glandulos, cu ghimpi
piperniciţi şi stipele liniare, slab glanduloase. Ramuri florifere subrotunde,
păroase, scurt glanduloase, spre bază cu ghimpi slabi, în partea superioară
cu ghimpi mai viguroşi. Inflorescenţă scurtă, ± frunzoasă, lax păroasă,
cu glande scurte şi ghimpi subţiri, uneori tari; rămurelele mijlocii patente.
Caliciu tomentos, verde, păros, puţin glandulos sau ghimpos, după înflorire
patent sau îmbrăţişează fructul. Petale ovat lanceolate, eliptice sau obovate,
albe sau palid rozee. Staminele depăşesc stigmatele. Polen fertil 65% (după
Sudre). — VI— V II.
Staţiunea. Prin pădurile munţilor, prin livezi, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. T im işo a ra : Ocna de Fier (r. Reşiţa).
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de V.
71. R. subcoriâceus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 916. — I c .: Pl. 88 a,
fig. 2 a, b.
Arbust scund. Lăstari cilindrici sau slab muchiaţi, glabri, cu ghimpi
destul de deşi, drepţi sau puţin curbaţi, printre ei cu puţini peri glanduloşi,
sete sau ghimpi rudimentari, rari. Frunzele lăstarilor 3— 4— 5-foliolate. =
tari, adesea mici, pronunţat şi inegal biserate, spre vîrf abrupt acuminate
într-un vîrf lung. Foliola terminală obovată, cu baza slab cordată, la exem
plarele mai viguroase ± rotundă, de 3— 4 ori mai lungă decît peţiolulul.
Foliolele inferioare foarte scurt peţiolulate, spre vîrf lobate, pe ambele feţe
verzi, pe faţă glabre, pe dos dispers scurt păroase. Stipele filiforme, glandu
loase. Tulpina floriferă slabă, păroasă, foarte rar glanduloasă. cu ghimpi
subţiri, slab curbaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, inciz serate, mici,
verzi pe ambele feţe, cele inferioare aproape sesile. Inflorescenţă mică, frun
zoasă la bază, cu ghimpi setacei, cu pedunculi slab păroşi, neglanduloşi,
foarte rar cu cîte o glandă; numai bracteile inflorescenţei sînt glanduloase.
Caliciu reflect. Floarea necunoscută.
R ă s p . In ţ a r ă : Reg. O ra d ea : deasupra comunei Drăuţ pe platou (r. Ineu).
R ă s p . ge n. : Endemică în R. P. Romînă.72
72. R. rariglandulosus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 916. — I c .: Pl.
53 a, fig. 2 a— c.
448 FLORA R .P.R .
Tulpini arcuit înclinate în jos. Lăstari slabi, cilindrici, glabri, netezi, destul
de des ghimpoşi, cu ghimpi inegali, zvelţi, ± slabi, subuliformi, drepţi; cei
mai lungi depăşesc diametrul lăstarului. Frunze 5-foliolate. Foliola terminală
eliptică sau alungit ovată, abrupt şi lung acuminată (1— 2 cm), cu baza
rotunjită sau slab cordată, ± de 3 ori mai lungă decît peţiolulul propriu,
pronunţat şi acut dinţată, pe faţă glabră, pe dos verde, dar cu peri scabri.
Peţiol comun şi peţioluli cu ghimpi lungi, subulaţi, drepţi. Tulpina floriferă
cilindrică, slab pubescentă, cu ghimpi în partea inferioară curbaţi, în cea
superioară drepţi, lungi; frunze ternate, acut serate. Inflorescenţa între
ruptă, cu rămurelele inferioare provenite din subţioara frunzelor. Axa inflo
rescenţei, rămurelele şi pedicelii slab păroase, cu ghimpi zvelţi, drepţi, sub
uliformi, cu puţine (1— 2) glande lungi, care depăşesc diametrul pedicelilor.
Partea superioară a inflorescenţei lipsită de frunze. Pediceli cu 1, rar cu 2
flori. Caliciu patent sau erect după înflorire, pe dos ghimpos şi glandulos.
— VII.
Răsp. în ţ ară: Reg. A u t. M .: la marginea pădurii deasupra Băilor Uzunca
(r. Sf. Gheorghe).
Răsp. gen. : Endemică in R.P. Romină.
73. R. chloroclâdus Sabr. in OBZ XLI (1891) 413 et XLII (1892) 20.—
R* Sachslerianus Borb. in Sched. et MBL (1921) 22, n. nud.
ssp. transsilvânicus Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 915. — I c .: Pl. 91,
fig. 2, 2a— c.
Arbust înalt de 1 m. Lăstari verzi, mai tîrziu bruni, de 5— 12 mm în diam.,
obtuz muchiaţi, cu laturi plane sau puţin concave, rar ± cilindrice (tulpi
nile din anul precedent ± cilindrice), în timpul înfloririi lax dar evident
păroşi, cu ghimpi destul de deşi şi cu microglandule. Ghimpii puţin inegali,
aşezaţi neregulat, aproape unii de alţii şi pe la mijlocul laturilor, viguroşi,
comprimaţi, drepţi sau puţin curbaţi, slab înclinaţi, lungi de cel mult 7
mm; numai pe lăstarii mai subţiri ating diametrul lăstarilor. Frunze mari,
în majoritate ternate, cu foliole inferioare ± adînc lobate, mai rar 4-folio-
late sau chiar 5-foliolate. Foliola terminală rotundă sau lat ovată, verde pe
ambele părţi, pe faţă cu peri culcaţi, răriţi, pe dos pe nervurile principale
cu peri pectinaţi, pe nervurile mai mici cu peri scurţi, răriţi, cu baza adînc
cordată, cu vîrful abrupt şi lung acuminat, puţin inegal şi destul de pro
nunţat uniserată, de 3 ori mai lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare
P l a n ş a 84. — 1. R u b u s vaccorum Nyâr., ramură fructiferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, ic. petale, ld. polen, le. porţiune de pedieel
mărit. — 2. Ii. lipoven sis Nyâr., ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b.
secţ. transv. a frunzei, 2c. petale, 2d.? 2e. grupe de polen. — 3. R . lipoven sis var.
orsovensU Nyâr., petale.
P L A N Ş A 84
mari, late, ± adînc lobate, la frunzele 5-foliolate scurt pcţiolulate. Peţiol
comun slab canaliculat, păros, cu ghimpi destul de viguroşi şi slab Înclinaţi.
Stipele liniare, păroase, cu -glande obişnuite, rare. Ramuri florifere relativ
slabe, ascunse de obicei sub lăstari, cu peri patenţi, rărit glanduloase. cu
ghimpi curbaţi. Frunzele ramurilor florifere mai mici, ternate, verzi pe faţă
şi pe dos, pronunţat serate, cu indument ca la frunzele lăstarilor. Inflores
cenţa mai adesea mică, racem simplu sau compus, in partea inferioară c"u
1—3 frunze, neglanduloasă, numai cu microglandc foarte mărunte,' destul
de abundent acoperită cu ghimpi zvelţi şi cu peri patenţi, deşi. Rămurelele
inferioare mai mari, cu 2—5 flori (excepţional cu mai multe), împreună cu
pedicelii erect patente. Bractei cu glande obişnuite. Flori mari, late de 2,5—
3 cm. Caliciu verzui suriu, păros, adesea cu cîţiva ghimpi, de obicei cu apen
dice scurt, reflect după înflorire. Petale albe, alungit obovate, cu unguicule
cuneate, aşezate stelat, distanţate. Staminele depăşesc stigmatele. Polen
fertil 70— 75% .— VI.
S t a ţ i u n e a . La margini de păduri şi prin tufişuri.
Răsp. în ţară: Reg. Cluj: lîngă Ciucea pe Dl. Ciungi, destul de frecventă
[T. Huedin).
Ob s . Pe baza descriere! date de Gâyer (MBL X X (1921) 2 2 ), identică cu cea a
lui Jâvorka (Magy. FI. (1925) 496), R. cklorocladus de la Ciucea a putut fi bine recunoscut,
cu toate că, în ce priveşte lungimea ghimpilor, indumentul lăstarilor şi culoarea florilor,
diagnoza nu corespunde întocmai cu planta găsită acolo. Gâyer, într-o diagnoză mai veche
(MBL XVIII (1919) 50) declară că nu se poate pronunţa în mod definitiv asupra poziţiei
sistematice a speciei R. cklorocladus, deoarece o cunoaşte numai din herbar. Aşadar, pentru
identificarea acestei specii, ar fi concludentă numai descrierea lui Sabranskv (OBZ L c.j,
planta sa avînd locul clasic lingă Bratislava (R. P. Cehoslovacia). Totuşi şi această
descriere se potriveşte numai în parte cu planta de la Ciucea, după cum se arată
mai jos:
«Folia 5-nata (la noi frunzele 3—4-foliolate, rar 5-foliolate). Turiones — parce pilosi
glandulosisque stipitatis rarissimis instructis». Planta noastră este fără glande stipitate,
in schimb are microglandule din abundenţă.
« Petiolo sparse glanduloso piloso et aculeato.» Peţiolul plantei noastre are numai
microglandule rare.
« Foliola . . . duplicato-serrata . . . e basi leviter cordata». La noi este inegal unise-
rată şi cu baza adînc cordată.
« Râmi floriferi hirti cum aculcis gracilibus rectis glandulisquc stipitatis sat copiosi
iastructi». Planta dc la Ciucea nu are glande stipitate pe tulpina floriferă, ci numai
puţine microglandule disperse.
« Calyces. . . parce glanduloşi». Planta noastră n-are glandule pedicelate pc caliciu
si peţioli, ci numai microglandule, în schimb bracteile florilor sint prevăzute cu glande
stipitate obişnuite, de care Sabransky nu aminteşte deloc.
Pe baza celor de mai sus, chiar dacă planta noastră are ceva comun cu R. cklorocladus,
din cauza deosebirilor arătate trebuie să o deosebim de aceasta. Astfel, ssp. transsiU
*anicus are două feluri de glande: pe stipele şi bractei glande obişnuite,mari, stipitate,
sar in celelalte părţi numai microglandule (vizibile numai cu lupă puternică).
Răsp. gen: Specia în Europa centrală; subspecia endemică în R.P.R.
74. R. graudiflorus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag.-916. — I r . : Pl. H2.
fig. 1, la — e.
ţ>. Lăstari rotunzi sau obtuz muchiaţi, glabri, uneori de culoare roşie
închisă, de 4— 5 mm în diametru, cu ghimpi zvelţi, deşi şi viguroşi, ameste
caţi, cu baza tare, comprimată, printre ei cu puţini ghimpi rudimentari,
cu şi mai puţine glande, fără ghimpi de tranziţie. Frunze 3— 5-foliolate.
Peţioli glabresccnţi, cu ghimpi slabi, curbaţi, cu foarte puţine sete scurte,
deasupra peste toi slab canaliculaţi. Foliola terminală ovată, cu vîrful lent
acuminat, cu baza cordată, pe margini inegal şi destul de dur aproape bise-
rală, de 3— 4 ori mai lungă decît peţiolul ei, pe faţă verde închis, glabră sau
cu cîţiva peri culcaţi, pe dos cenuşiu verde, datorită perilor catifelaţi, deşi.
care pe nervuri sînt pectinaţi. Foliolele mijlocii foarte scurt peţiolulale, cele
inferioare (la frunzele 5-foliolate) cu baza lată, aproape cordată, sesile.
Hamuri florifere adesea roşii închis, glabre sau slab păroase, cu ghimpi scurţi,
viguroşi, slab curbaţi, în amestec cu ghimpi -rudimentari imperfecţi şi
mărunţi, precum şi cu glande. Inflorescenţă mult ramificată, frunzoasă pînă
ia vîrf, foarte laxă, slab păroasă, cu rămurele florifere lungi, ± erecte, aşe
zate în subţioara frunzelor, terminate în panicule laxe, multiflore. Flori
lung pedicelate, cu pediceli slab tomentoşi, abia păroşi, destul de des scurt
glanduloşi, cu ghimpi destul de abundenţi, aciculari, aproape drepţi. Caliciu
verzui suriu, cu glande scurte, adesea şi cu ghimpi, după înflorire erect,
îmbrăţişînd fructul. Petale mari, rotunde, adesea aproape patrunghiulare.
albicioase, late de cca 10 mm, foarte scurt unguiculate, la vîrf emarginate
în arc lat. Stamine egale cu stigmatele. Polen foarte variat, de mărime dife
rită, cu 34-^38% grăuncioare mari. — VI— VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M . : Baia Sprie lîngă drumul spre Cavnie, 380 ir..
Ob s . Plantă deosebit de interesantă, care nu poate fi identificată cu nici una din spe
ciile cunoscute. In ce priveşte poziţia ei sistematică, stă mai aproape de R. hcbecaulis.
var. althacîfolius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — Frunzele lăstarilor mai vt*rz..
mai puţin catifelate, cu dinţii adesea reclinaţi. Bractei florifere mari, ovate, lobate, asemăn* -
toare cu unele frunze de Altkaea. — împreună cu specia.
îSubsecţia R â d u l a e Focke in Abh. NV Bremcn I (1868i 276.
Lăstari muchiaţi, cu laturi plane. Ghimpi foarte inegali, dar fără tranziţii. Printr-
jhimpii mari se găsesc numeroşi ghimpi rudimentari mărunţi şi începuturi de rudimente,
adesea şi puţine glande şi sete, din care cauză laturile lăstarilor devin scabre. Axa inflore*—
•-i-nţei cu peri zbîrliţi şi cu glandule mai scurte, ascunse sub peri.
P l a n ş a 83. — 1. Rubus macrostachys P. J. Miill. var. minutetomenlosus Nva_-_

ramură floriferă, la. porţiune de lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei. ît_
petale, ld. polen. — 2 . R: macrostachys var. quinquefolias Nyâr., ramură floriferă. i-
[iorţiune de lăstar cu frunză, 2 b. petale, 2 c. polen.
ROS ACE \ F. 455
1 a Cel puţin frunzele tulpinale superioare pe dos cenuşiu sau alburiu
lomentoase. Frunze 5-foliolate, rar ternatc (Seria M ica n tes S u d .).. 2
1 b Toate frunzele pe dos verzi, cele ale lăstarilor 3— 5-foliolate (Seria
C on cobres Sud.) ................................................................................................ 3
2 a Ghimpii inflorescenţei viguroşi, lungi. Frunzele pe dos cenuşiu sau

alburiu tomentoase, cu indumentul compus numai din peri fascicu-
lali. Pelale lat ovate *).......................................................... 75. R. Radula
2 b Ghimpii inflorescenţei slabi, rari. Frunzele pe dos cenuşiu verzui sau
surii, cu indumentul compus din 2 straturi de peri: unul inferior, lax,
de peri stelaţi, acoperit de alt strat de peri catifelaţi şi lungi, din care
cauză frunza este catifelată............ . .............................* 76. R. apiculatus
3 a Sepale la fructificare patente sau erecte (rar reflecte şi atunci frunza
e tom ată). Lăstari ± glabri. Foliola terminală aproape rotundă, de
4 ori mai lungă decît peţiolul ei (la noi de 3 ori mai lungă)
77. R. thyrsifloriivS
3 b Sepale reflecte la înflorire. Lăstari des păroşi sau des glanduloşi.
Foliola terminală ovată sau obovată, de 2— 3 ori mai lungă decît
peţiolul e i ............................................................................................................ 4
4 a Lăstari glabri sau cu peri răriţi, dar de obicei îndesuit glanduloşi.
Ghimpii inflorescenţei viguroşi. Foliola terminală obovată, slab inciză,
de 3 ori mai lungă decît peţiolul e i.................................... 78. R. granulatus
4 b Lăstari des păroşi, puţin glanduloşi. Foliola terminală cordat ovată.
de 2 ori mai lungă decît peţiolul e i.................................... 79. R. îuseus
Seria Micântes Sud. in Bouv. Rub. Anj. (1907) 49. — Cel puţin frunzele tulpinale
superioare pe dos surii sau alb tomentoase. Rugi viguroşi. Frunzele lăstarilor 5 -foliolate.
75. R. Radula Whe. in Boenningh. Prod. FI. Monăst. (1824) 152. — I e .:

PI. 93, fig. 1, la — e; PI. 94, fig. 1— 5: Sud. Rub. Eur.' 1. c. tab. 121.
Arbust viguros, înalt de 1— 1,5 m. Lăstari viguroşi, arcuiţi, scandenţi,
adesea groşi de 15 mm şi ramificaţi (PI. 93, fig. la), uneori proeumbenţi,
muchia ţi, cu laturi plane sau slab concavi spre vîrf, răzleţ păroşi, scabri
din cauza glandelor stipitate dese şi a ghimpilor setiformi. Ghimpii cei mari
+ egali, viguroşi,* comprimaţi, drepţi, slab înclinaţi, aşezaţi pe muchii, cei
mai mici scurţi, deşi, aciculari sau rudimentari. Frunze 5-foliolate (uneori
cele inferioare concrescute şi pseudoternate), pe faţă cu puţini peri culcaţi
sau chiar glabre, pe dos suriu sau alburiu tomentoase. cu peri mai lungi
*) Aici s-ar putea repartiza mai bine R. roiensis Waisb. in ORZ XLVII (1897) G, care
sc deosebeşte de R. Radula prin frunzele sale coriacee, destul de mari, cu foliola terminală
rotund cordată, uneori mai lată decît lungă. Acest Rubus a fost greşit încadrat de
Sudre la R. micans Godr. (Rub. Eur. 1. c. pag. 137) între speciile cu caliciul erect.
Waisbecker afirmă în mod hotărît, că după înflorire caliciul este reflect.
(frunzele inferioare aproape verzi, cu peri mult răriţi, predominînd cei cati
felaţi), pe margine ascuţit şi inegal mucronat serate, cu cîţiva dinţi neregulat
patenţi sau patuli. Foliola terminală lat ovat rombică, obovată sau eliptică,
adesea aproape rotundă (la frunzele ramurilor inferioare evident mai Îngustă),
cu baza întreagă sau slab serată, destul de lung acuminată, de 2— 3 ori mai
lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare peţiolulate. Peţiol comun deasupra
plan, păros, cu ghimpi falcaţi sau drepţi, cu stipele liniare, glanduloase.
Tulpini florifere muchiate, păroase, scabre, cu ghimpi (îndeosebi sub inflo
rescenţă) lungi, palenţi, înclinaţi, drepţi sau curbaţi şi frunze ternate, bico
lore, cu foliola terminală rombică. Inflorescenţă piramidală, ramificată adesea
foarte adînc din subţioara frunzelor, cu ramuri lungi, adesea frunzoasă pînâ
la vîrf, lax păroasă sau zbîrlită, cu glande îndesuite, inegale, care întrec sau
abia întrec perii şi cu ghimpi aciculari, numeroşi, viguroşi, cei mai mari
înclinaţi, aproape drepţi. Rămurele mijlocii patent erecte, cu 2—3 flori
mediocre. Caliciu cenuşiu tomentos, păros, glandulos, la înflorire şi fructificare
reflect. Petale lat eliptice sau obovate, albe sau palid rozee. Stamine albe.
depăşesc stigmatele. Polen amestecat, fertil 37—58%, mai rar 60—65%
(după Sudre 53%). — VIL
S t a ţ i u n e a . Prin Luferişuri, la margini de păduri, pe lingă garduri,
în regiunea munţilor şi a dealurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Cerneşti (r. Lăpuş). Reg. C luj: Nepos, V. Tiimasei
şi Păd. Groapa Armanului la SV de Nepos, 600 m (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Căpilniţa
în Mţii Harghita (r. Odorhei). Reg. Stalin: cariera dintre Apoldu de Sus şi Săcel în dreptul
comunei Aciliu, Bradu (r. Sibiu); Iloghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea); pădurea dintre Per-
şani şi gara Brădet, 500 m (r. Făgăraş). Reg. Craiova: Tg. Jiu, Bumbeşti-Piţicu r.
Tg. Jiu). Reg. Piteşti: în pădurea dintre Slălioara şi Miloştea 500 m (r. Horezu); Păd.
Rădeşti la satul Văcărea lîngă Drăgbici (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Seciuri în pădure la V de
D oft ana, 380 m (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Păd. Epitropiei la Oşlobeni, Dragomiresti
(r. P. Neam ţ); V. lui Ioan la Barabulă (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Sineşti pe Dl. Mare (r. Tg.
Frumos). Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
1 a Ghimpii lăstarilor deşi, foarte amestecaţi, de la mari pină la mici şi aciculari. ■-:?
toate formele de tranziţie
var. keteracânthus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — Reg. Aut. M .: -
pădure pe drumul dintre Gurghiu şi Beica de Sus (r. Reghin).
1 b Ghimpii mari ai lăstarilor puţin inegali, între aceştia şi cei mici fără forme de Iran zi :
ghimpişorii mărunţi şi setele aproape egal de mari ca şi glandele .................. i
P l a n ş a 8 6 . — 1. Rubus macrostachys P. J. Mîill. ssp. Caflischii Fock'e f. radul&iâ-*

Nyâr.. ramură floriferă, la . porţiune de lăstar cu frunză, lb . porţiune din axa inflores
cenţei, lc. petale. — 2. R. macrost. ssp. Caflischii Focke, tipul, ramură înflorită. ;
porţiune de lăstar cu frunză, 2b. petale. — 3. R . vestitus Whe. et N. var. subc’ l •
drieus Nyâr., ramură fructiferă, 3a. porţiune de lăstar cu frunză. — 4. R. v e s t i t a W_.-_
et X., tipul. seeţ. transv. a frunzei lexempl. din Germania).
P L A N Ş A 86
ROSACEAE 459
2 a Axa inflorescenţei şi pedicelii lomentoşi, netezi, dar complet nepăroase, cu glande

şi cu ghimpi viguroşi
var. epilosus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — I c .: PI. 94, fig. 3. — Reg.
Oradea: Dl. Highiş deasupra comunei Drăuţ, 600 m (r. Ineu).
2 b Axa inflorescenţei şi pedunculii ± des patent p ă ro a se........................................... 3
3 a Ghimpii Lăstarilor şi ai rămurelelor florifere scurţi, arcuit curbaţi, adesea mai lăţiţi.
Inflorescenţa cu foarte puţine glande
var. orleşensis Simk. Enum. FI. Transs. ( 1 8 8 6 1 616 pro hvbr. — R. fuscus ssp.
rctrodcntatus Sud. Rub. Eur. (1908—1913) 294, non Miill. — £ x s .: FEAII
nr. 3211.— Reg.Oradea: dealurile Ro.şcani, deasupra comunei Nădălbeşti pe Torncasa,
în văile Prisloc şi Prisac, pe dealurile de la Hălinăgel, lingă Sebiş pe Dl. Pilişche
(r. Ourahonţ); Dl. Orleş deasupra comunei Arăneag (r. Ineu). Reg. Piteşti: Drăghici
la Păd. Rădcşti (r. Muscel).
3 b Ghimpii lăstarilor, dar în special ai ramurilor florifere de sub inflorescenţă, foarte
Jungi, zvelţi, drepţi, slab înclinaţi ................................................................................ 4
4 a Frunze pe dos ± verzui sau verzui surii. Ramuri cu toment foarte subţire şi rar
var. vlrideseens Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — Rec. Clăi: Păd.
Groapa Armanului la SV de Nepos, 600 m (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: între Gur-
ghiu şi Beica de Sus (r. Reghin). Reg. Stalin: pădurea dintre Persani şi gara Brădet,
500 m (r. Făgăraş). Reg. Piteşti: Drăghici la Păd. Rădeşti (r. Muscel). Reg.
Ploeşti: în pădure la Seciuri în V. Doftanei, 380 m (r. Gîmpina).Reg. Bacău:
Păd.'Epitropiei la Oşlobeni (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Sineşti pe Dl. Mare
(r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
f. trifoliâta Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 917. — Frunzele lăstarilor ter-
nate, cu foliolele inferioare lobate. — Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe
Dl. Roşu (r. Dorohoi)
4 b Dosul frunzelor, mai ales al celor superioare, suriu sau alb tomentos....................... 5
5 a Foliola terminală a frunzelor lăstarilor lat ovată, mai lată în treimea inferioară.. 6
5 b Foliola terminală a frunzelor lăstarilor eliptică, rombică, obovată sau rotundă.
mai lata pe la mijloc sau mai sus de mijloc................................................................ 7
6 a
Petale lungi de 7 —1 0 mm, lat eliptice. Inflorescenţă laxă.
R. Radula tipic. — Ic.: PI. 94, fig. 1, l a —c. — în localităţile de mai sus.
6 b Petale mici, rotunde, lungi de 5 —7 mm. Inflorescenţă foarte adînc ramificată,
deasă
var. parripetalus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — Ic.: PL 94. fig. 2. —
Reg. Baia M .: Dăncşti, între Baia Sprie şi Cavnic, 360 m (r. Ş^mcuţa Mare).
7 a Foliola terminală ± rotundă ........................'.............................................................. 8
7 b Foliola terminală de altă formă ................................................................................... 9
5 a Foliola terminală subrotundă, puţin mai lungă decît lată. cu baza puţin cordată
var. suborbicuLiris Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 917. — Ie.: PI. 94, fig.
5. — Reg. Oradea: între Rănuşa şi Dezna (r. Gurahonţî. Reg. Stalin: între Perşani
şi gara Brădet (r. Făgăraş).
8 b Foliola terminală rotundă, lungă cît lată, uneori mai iată. adine cordată. cu vîrful
abrupt acuminat. Frunzele lăstarilor 3—4-foliate sau imperfect 5-foliate.
var. rotensis (Waisb.). — R. rotensis Waisb. in UBZ XLII (1897) 6 . — Reg.
Baia M .: Vişeu de Jos pe V. Liberului (r. Vişeu).
9 a Plantă slabă. Lăstari cu frunze temale, rar 4 —5-foliolate. Ramuri florifere subţiri»
flcxuoase. Inflorescenţa racem mic. Pediceli cu 1 , rar 2 flori
var. debiliramosus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 918. — Reg. Oradea: între
Han uşa şi Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Stalin: pădurea dintre Persani şi gara
Brădet, 500 m (r. Făgăraş).
9 b Plantă mai viguroasă. Frunzele lăstarilor 5-foliale. Inflorescenţa p an icu l......... 1 0
10 a Foliola terminală obovată, ± cu baza îngustată
var. uncinâtus (P. J. MtilI.).— R. uncinatus P. J. Miill. in Flora (1858) nr. 28. -
Reg. Stalin: Cariera dintre Apoldu de Sus şi Săcel în dreptul comunei Aciliu (r.
Sibiu). Reg. Bacău: Broşteni (r. Ceahlău).
10 b Foliola terminală eliptică, la frunzele de pe ramurile secundare îngust elip tică.. 1 1
11 a Părozitatea axei şi a pcdunculilor inflorescenţei deasă, zbîrlită, cu glande mai scurte
var. ericetorum (Lef.). — R. ericetorum Lef. in Bull. Soc. bot. Fr. X XIV (1877)
18. — Reg. Oradea: Moneasa în vale, deasupra piscinei (r. Gurahonţ). Reg. Siofiîi :
între Perşani şi gara Brădet (r. Făgăraş).
11 b Părozitatea axei şi a pedunculilor inflorescenţei rară, laxă
var. trachycaulon (Sud.). — R. trachycaulon Sud. in Bull. Soc. bot. Fr. <1905)
324. — I c .: PI. 94, fig. 4. — Reg. Stalin: Cariera dintre Apoldu de Sus şi Săcel
în dreptul comunei Aciliu, 600 m (r. Sibiu); între Perşani şi gara Brădet fr.
Făgăraş).
R ă s p. g e n . : Europa centrală şi de NV.
76. R. apieulâtus Whe. in Bluff. et Fingerh. Comp. FL germ. I (1825)

680. — Ic.: PI. 95, fig. 1, la — e (tip.); PI. 96, fig. 2, 2a— e; Sud. Rub. Eur.
1. c. tab. 129.
ţ>. Lăstari obtuz muchiaţi, puţin albastru surii, slab păroşi (la noi glabri).
Ghimpi inegali, cei mai mari aproape de diametrul lăstarilor, comprimaţi,-
puţin înclinaţi, drepţi, cei mai mici deşi, aproape rudimentari, între ei cu
puţine glande pedicelate. Frunze de obicei 5-foliolate, uneori 3—4-foliolate,
pe faţă glabre sau cu puţini peri culcaţi, pe dos surii sau alb surii, deşi, cu
peri catifelaţi destul de deşi, pc nervuri cu peri pectinaţi, simplu serate, cu
dinţi mediocri, inegali, unii cu vîrful puţin reflect. Foliola terminală lat
eliptică, obovată, cu baza cordată, abrupt şi scurt ascuţită. Peţiol comun
deasupra plan, cu ghimpi slabi, drepţi, înclinaţi. Stipeîe liniare, glanduloaser
de 3— 4 ori mai lungi decît peţiolul. Ramuri florifere muchiate, păroase,
glanduloase, cu ghimpi slabi, zvelţi, slab curbaţi şi frunze ternate mari,,
bicolore, cu foliola terminală ob'ovată. Inflorescenţa mare, piramidală, frun-
zoasă la bază, păroasă, des glanduloasă, cu ghimpi subţiri, aciculari, drepţi,,
inclinaţi; rămurele erecte, cele inferioare multiflore. Caliciu tomentos, păros,,
glandulos, mai puţin ghimpos, în floare şi fruct reflect. Petale alungite, ovat
P l a n ş a 87. — 1 . Rubus Gremlii Focke. ramură fructiferă, la . porţiune de lăstar

cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc . porţiune din axa inflorescenţei. — 2 .
R. Gcnev. var. macrothyrsus (J. Lge.), ramură fructiferă, 2a. porţiune de
lăstar >‘\i frunza, 2 b. secţ. transv. a frunzei, 2 c. petale, 2 d. porţiune din axa inflores
cenţei. — R. do/ianensis Nyâr.. ramură fructiferă, 3a. porţiune de lăstar cu frunză,.
'Ah. veeţ. tr.msv. a frunzei. 3c. petale, 3d. porţiune din axa inflorescenţei.
P L A N Ş A 87
2
diptice, cu baza ± cuneată, palid rozee. Stamincle depăşesc stigmatele.
Polen fertil cca 59— 72% (după Sudre 78%). — IV— VII.
S t a ţ i u n e a . Pe dine cu tuferişuri, prin şanţuri.
R â s p. î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: între Orşova şi Jupalnic, 70—100 ro.
var. reductus Nyâr. var. nova in Add, IV, pag. 918. — I c ,: Pi. 96, fig. 2 , 2 a — e.— Frun
zele lăstarilor de obicei ternate, pe dos verzui surii, destul de des catifelat păroase şi cu
peri sLelali sau fascicula ţi rari. şi Toarte mărunţi, abia vizibili. Petale scurt ovate. — împre
ună cu tipul.
lt ă s p. g e n .: Europa.
Seria Coneolores Sud. in Eouv. Rub. Anj. (1907) 52. - - Toate frunzele pe dos verzi,
rar cele superioare pe dos surii, cele ale lăstarilor 3 - 5 -foliolate.
77. R. thyrsiîlorus Whc. ct N. in Bluff ct Fingerh. Comp. FI. germ. I

(1825) 684. — Ic.: PI. 96, fig. 1, ia — e; Sud. Rub. Eur. tab. 147. '
b. Lăstari procumbenţi, muchiaţi, la unde forme rotunzi, ± albăstrui
surii, glabri sau răzleţ păroşi, glanduloşi. Ghimpi inegali, cei mai mari com
primaţi, drepţi, înclinaţi, cei mai mici subuliformi sau aciculari. Frunze mari,
3—5-foliolate, subţiri, pe faţă glabrescente, pe dos verzi, cu peri catifelaţi lungi,
culcaţi sau ascendenţi, pe nervuri cu peri pectinaţi lungi, inegal şi aproape
simplu serate, cu dinţi mari sau mediocri. Foliola terminală aproape rotundă,
cordată, abrupt acuminată, de 4 ori mai lungă decît peţiolul (la noi numai
de 3 ori mai lungă). Peţiol comun deasupra plan, cu ghimpi înclinaţi,
curbaţi şi stipele liniare, glanduloase. Ramuri florifere muchiate sau rotunde,
păroase, cu ghimpi palizi, subţiri, mai adesea aciculari şi frunze ternate, pe
dos verzi, slab păroase (cele mai de sus puţin surii), cu foliola terminală lat
obovată. Inflorescenţă alungită, puţin frunzoasă, des păroasă şi des glan-
duloasă, cu glande aproape egale cu- diametrul axei şi ghimpi slabL aciculari.
răriţi (la noi deşi); rămurele mijlocii cu 2— 4 flori, de obicei erecte. Caliciu
tomentos, verzui, glandulos, la înflorire reflect, patent sau erect după înflo
rire. Petale ovate, albe. Staininele abia depăşesc stigmatele. Polen fertil
75% (după Sudre). — VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste cu tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: pe Ilagău spre Cavnic ir. Lăpuş). Reg. Tim i
şoara: intre Orşova şi Jupalnic, 1 0 0 m.
Ob s . 1 . Planta noastră corespunde cu ssp. prionatus (Sud.». — R. prionatus Sud.
Rub. tarn. (1909) 39. — Lăstari rotunzi. Inflorescenţa rărit păroasă, mai scurt glanduloasă.
Nervurile de pe dosul frunzelor lăstarilor cu peri pectinaţi.
O b s. 2 . Plantă noastră corespunde inai bine cu planşa lui Sudre decît cu descrierea
dată de acest autor. Că planta poate fi greu deosebită, rezultă şi din aceea că A. et G.
in Syn. o are în cheie în două grupe diferite (560, 603».
R ă s p . g e n . : Europa de V.
461 FLORA ll.iU L
78. R. granulâtus M. et Lef. Versuch. mon. Rub. in Polliehia (1859)

nr. 93.— Ic.: PI. 97, fig. 2, 2a— c; Sud. Rub. Eur. tab. 134.
ţj. Lăstari muchiaţi, cu laturi plane sau concave, glabrescenţi, scabri,
scurt şi des glanduloşi, cu ghimpi inegali; cei mai mari comprimaţi, drepţi,
înclinaţi, cei mai mici aproape rudimentari. Frunze 5-foliolate, pe faţă cu
peri culcaţi răriţi, pe dos verzi, cu peri alipiţi sau puţin erecţi, rari sau mai
îndesuiţi, pe margini cu dinţi mediocri, inegali, simpli. Foliola terminală de
obicei scurt obovată, cu baza slab cordată, abrupt acuminată, de 3 ori mai
lungă decît peţiolul ei. Peţiolul comun deasupra plan, cu ghimpi falcaţi. Stipele
liniare, glanduloase. Ramuri florifere muchiate, păroase, glanduloase, cu
ghimpi slabi (lungi de 5— 6 mm), înclinaţi, curbaţi. Frunzele ramurilor flori
fere ternate, pe dos verzi, rar cele superioare palid surii, adînc serate, cu
foliola terminală obovată sau ovată, cu baza întreagă, abrupt scurt acumi
nată şi foliolele inferioare adesea lobate. Inflorescenţă mediocră sau mică,
la bază ± frunzoasă, lax păroasă, des glandûloasă, cu ghimpi mediocri,
drepţi, înclinaţi. Rămurele mijlocii erect patente, cu puţine flori. Calioiu
tom entos, păros, glandulos, la fructificare reflect. Petale obovate sau ovate,
distante, albe. Staminele depăşesc stigmatele. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe cline păduroase şi tufoase.
R ă s p . I n ţ a r ă : S-a observat un singur exemplar, în reg. Timişoara, comuna
Băuţar (r. Caransebeş), care diferă de descrierea de mai sus prin inflorescenţa mică. în
racem simplu, ghimpii ramurilor florifere foarte mărunţi (lungi de 2 mm) şi frunzele lăsta
rilor cordate (var. parvispimilosus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 918).
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi dc V.
79. R. fuscus Whe. in Bluff et Fingerb. Comp. FI. germ. I (1825) 682.—
Ic .: PI. 98, fig. 1, la — c; Sud. Rub. Eur. tab. 138.
ţ>. Lăstari în partea inferioară obtuz muchiaţi, în cea superioară cu laturi
plane sau slab concave, des păroşi, cu glande rare. Ghimpi inegali, cei mai
mari comprimaţi, drepţi sau ± curbaţi, cei mai mici mai rari, aproape rudi
mentari sau aciculari. Frunze 5-foliolate, verzi închis, pe faţă răzleţ păroase,
pe dos verzi, cu puţini peri catifelaţi, dur şi inegal serate. Foliola terminală
lat ovată, cordată, acuminată, de 2 ori mai lungă decît peţiolulul ei. Peţiol
comun păros, cu ghimpi viguroşi. falcaţi. Stipele înguste, glanduloase.
Ramuri florifere muchiate, des şi mărunt păroase, cu ghimpi curbaţi şi frunzv
tom ate, pe dos verzi, dur serate, cu foliola terminală ovată sau puţin obovat
alungită, slab cordată la bază, acută sau scurt acuminată. Inflorescenţa —
P l a n ş a 8 8 . — 1 . Rubiis Colemannii Blox., ramură floriferă, la. porţiune dr

lăstar cu frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. petale. — 2 . R. Colem. var suberi
tachys Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză.
P L A N Ş A 88
H O SACEAE 467
frunzoasă, mediocră, des zbîrlib păroasă, glanduloasă. ou spini indesuiţi,

drepţi (fig. Ic), înclinaţi. Pedunculi mijlocii puţin erecţi, cu puţine flori.
Caliciu tomentos păros, glandulos, de obicei cu ghimpi, la înflorire şi fructi
ficare reflect. Petale ovate sau obovate, albe sau palid rozee. Staminele
depăşesc stigmatele. - - VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri si livezi.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . O r a d e a : Valea lui Şasa la Moneasa (r. Gurahonţ). R eg. T im i-
DI. Drocea lînga Nadăş (r. Lipova); Dl. Tilva Balan deasupra comunei Cărbunari
şo a ra :
(r. Moldova Noii ii); deasupra oraşului Reşiţa.
var. rudifdrmis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 918. — Ic.: PI. 98, fig. 2 , 2 a, b.—
Tlăstari ± cilindrici. Unii pediceli ncpăroşi sau rar păroşi, cu glandele scurte bine vizibile,
alţi pediceli des păroşi, deci cu glandele ascunse (fig. 2 b.). Ar putea fi aşezată şi la Sub-
sect. R u d e s . — R e g . S t a l i n : pădurea dintre Perşani şi gara Brădet, 500 m (r. Făgăraş).
var. acantliodcs (Hofm.). — R . a ca n lh o d es H. Hofm. PI. crit. sax. exs. (1900) 101;
Sud. Rub. Eur. (1908—1913) 143. — Lăstari slab păroşi. Foliola terminală ovat eliptică
sau eliptică, pe dos glabrescentă. — R e g . O r a d e a : Căsoaia sub Dl. Ilighiş lingă Arăncag
(r. Ineu).
var. nadaseusis (Simk.). — R . ju s c u s ssp. n â d a se n s is Siink. in Tcrm. fiiz. XII (1889)
160. — Baza foliolci terminale întreagă sau slab cordată, îngust obovată, scurt acuminată.
Dosul frunzei destul de des păros. — R e g . O r a d e a : Dl. Drocea lingă Nadăş (r. Ineu).
Subsecţia R u d e s Sud. Rub. Pyr. (1898) 7, 199.

Ca la Subsect. R a d u la e , însă dosul frunzei aproape întotdeauna verde, 'axa şi pedi-
celii inflorescenţei numai tomentoase, fără peri patenţi (sau aceştia în număr neînsemnat,
disperşi) astfel încîl glandele scurte, liber cxserte, sînl bine vizibile, de obicei mai scurte
decît jumătatea diametrului axei.
1 a Inflorescenţa racern simplu, lax, la vîrf corimboasă; pediceli lungi cu I ,
rar 2 flori. Petale şi stamine de un roşu v i u . . 80. R. rabristamineus
1 b Inflorescenţa panicul ± coberenl sau piramidal; rămurelele inflores
cenţei cu mai multe flori albe .................................................................. 2
2 a Lăstari muchiaţi sau slab muchiaţi, dar şi în acest caz cu laturi plane 3
2 b J..ăstari cilindrici, mai rar ± obtuz muchiaţi ........................................ 5
3 a Glandele inflorescenţei roşii. Frunze foarte mari. de obicei ternate,
uneori citeva 4— 5 -fo lio la te .............................................81. R. lagelanns
3 b Glande albe. Frunze mediocre, de obicei 5 -fo lio la te............................ 4
4 a Caliciu după înflorire patent sau îmbrăţişînd fructul. 82. R. melanoxylon
4 b Caliciu după înflorire reflect ............................................. 83. R. onialus
5 a Pedunculi cu ghimpi puţini, slabi. Glandele amestecate, mai lungi decît
jumătate din diametrul pedicelilor sau al râmurelelor florifere, unele
mult mai lungi ..............................................................84. R. vallisparsus
463 FLORA R .P .R .
5 b Pedunculi cu ghimpi deşi, viguroşi. Glande foarte scurte, uniforme,

mult mai scurte decît diametrul pedicelilor sau al rămurelelor florale
85. R. pcrşanimontis
80. R. rabristamineus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 918.— I c .: PI. 98,
fig. 3, 3a— f.
Arbust înalt de i — 1,5 m, cu lăstari cilindrici subţiri (3 mm), glabri, cu
ghimpi foarte amestecaţi. Ghimpii mai mari arcuiţi, comprimaţi, gălbui,
puţin mai lungi decît diametrul lăstarilor, destul de rari, între ei cu ghimpi
asemănători mai mici şi cu rudimente de ghimpi, sete şi glande stipitate
± disperse. Frunze ternate. Peţiol comun glabrcscent, moderat prevăzut cu
ghimpi arcuiţi, sete şi glande. Foliola terminală mare, lat eliptică, îngustată
la ambele capete, cu baza puţin cordată, la vîrf acută sau acuminată, dur
uniserată, verde pe ambele feţe, pe faţă glabrescentă, cu puţini peri culcaţi,
pe dos rar păroasă, pe nervuri cu peri pectinaţi, de 4 ori mai lungă decît
peţiolul. Ramuri florifere obtuz muchiate sau cilindrice, slab păroase, chiar
şi sus la inflorescenţă slab tomentoase, cu ghimpi amestecaţi ca şi la lăstari.
Frunzele ramurilor florifere ternate, verzi şi pe dos, pe faţă cu peri culcaţi,
rari, pe dos puţin mai abundent scabru păroase, cele superioare abia surii.
Inflorescenţa racem lax, lung, cu pediceli de obicei uniflori. Ramurile infe
rioare cu bractei lanceolate, cele superioare corimboase, cu bractei liniare,
în parte 3-sectate. Pedicelii cu ghimpi de culoare deschisă, lungi, drepţi,
perpendiculari sau puţin înclinaţi şi cu glande destul de dese, inegale, ce abia
depăşesc diametrul pedicelilor. Caliciu verzui suriu, cu ghimpişori, glandulos
la vîrf şi pe margini, după înflorire reflect. Petale roşii-carminii, eliptice,
îngustate în unguiculă scurtă. Stamine de asemenea roşii. Stigmate verzi.
la acelaşi nivel cu staminele. Polen fertil 84%. — V.
Răsp. în ţară: Reg. Ploeşii: in păduri în V. Doflănci lîngă Seciuri, 380 m
(i**. Cîmpina).
R ă s p . g e n . : Endemică în R .P.n.
81. R. fagetânus Nyâr. sp. nova in Add. IV, p a g .919. — Ic.: PI. 91, fig.
1, la — c.
Arbust scandent printre tufe, pină la 2—3 m înălţime, altfel procumhent,
tiritor. Lăstari în tinereţe cu diam. de 4 min, verzi, la maturitate de 5—7 mm.
de culoare închisă, ramificaţi, subeilindrici sau obtuz muchiaţi, cu laturi
plane, glabri sau foarte slab păroşi. Ghimpi puţin amestecaţi, neregulat dispuşi,
P l a n ş a 88 a. — 1 . Rubus icnuispino<us Nyăr., la. porţiune de lăstar, lb . secţiune

*ransv. a frunzei. — 2. R. subcoriaceus Nyâr.. 2a. porţiune de lăstar, 2b. secL. Lransv. a
frunzei. — 3. R. vallisparsus var. uzuncanus Nyâr., 3a. porţiune de lăstar, 3b. scot.
transv. a frunzei.
PLANŞA 88 a
BOSACEAE 471
uneori în grupe, comprimaţi la bază, uniform Îngustaţi, drepţi. Înclinaţi,

cei mai lungi alingind diametrul lăstarilor mai subţiri. Lăstarii rărit acoperiţi
cu sete şi cu glande pedicelate sau sesile. Frunze foarte mari. 3— 4-foliolate.
mai rar 5-foliolate. Peţiol glabru sau glabresoenl, cu ghimpi falcaţi.eu glande
pedicelate şi cu puţine sete. Stipele liniare, păroase şi des glanduloase. Foliola
terminală mare, lat ovată sau lat obovată (unele aproape rotunde, rareori Ia
frunzele mai mici mai alungite), cu baza cordată, la vîrf abrupt şi lung
acuminată, la bază destul de dur uniserată, spre vîrf biserată, cu dinţi ascu
ţiţi, pe ambele feţe verde, deasupra glabră sau cu puţini peri culcaţi, cu puncte
glanduloase dese, pe dos glabrescentă, îndeosebi pe nervuri [rărit păroasă,
uneori şi cu glande sesile, de 3 4 ori mai lungă decît peţiolul ei. Folioleh*
inferioare, chiar şi în cazul frunzelor 5-foliolate, destul de lung peţiolulate.
Ramuri florifere cilindric muchiate, adesea roşii brunii, lax păroase, cu ghimpi
înclinaţi, drepţi, alungiţi, destul de des cu glande roşii, pedicelate şi cu sete.
Frunzele ramurilor florifere ternate, verzi pe ambele feţe, pronunţat biserate.
Inflorescenţă terminală, panicul ± piramidal, adesea deosebit de mare, la
bază frunzoasă, cn peri culcaţi răriţi, cu ghimpi aciculari sau subuliformi
şi cu glande roşii destul de dese, ce nu depăşesc diametrul axei sau al pedice-
lilor; rămurele florale inferioare cu 4— 10 flori, erecte. Flori mari, de 3—4 cm
în diam., cu petale ce se întind stelat, Intre care sînt spaţii aproape cît o
petală. Caliciu verzui, glandulos, cu apendice ierbaccu, lung. Petale albe,
mari, alungit eliptice, lent atenuate în unguiculă. Caliciu reclinat după
înflorire, mai tîrziu patent sau reflect. Staminele depăşesc stigmatele. Polen
fertil 57— 58%, cu diferenţă mare de mărime între grăuncioarele mari
şi mici. — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri umbroase, între tufe.
II ă s p. î n ţ a r ă : Reg. Cluj: în pădurea Făget lîngă drumul spre Sâficea deasupra
oraşului Cluj, destul de abundentă. Exemplarele urcătoare din locurile iasomie la majo
ritate sînt sterile; cele procumbentc sînt fertile, cu fructele de regală vrm n
frunzişul lăstarilor sterili.
O b s. Se evidenţiază prin frunze mari şi flori ce se desfac stelat, ca petalele rărite.
Probabil este o specie de origine hibridogenă, însă fixată. La prima veîete pace a fi hibridul
R. hirtus x sulcaius. Cu R. hirtus se aseamănă prin glandele roşa. ferma inflorescenţei,
caliciul cu apendice şi prin frunzele ternate, dar caracterele lui JL swicmtms pol fi numai
greu recunoscute şi se pot deduce numai după frunzele mari. Plaata se deosebeşte însă
net de cele două forme ale hibridului hirtus X sn lc a tu s (R. da6*e*sis şi R . n a d a se n s is)
descrise de Siinonkai. Din cauza nesiguranţei celui de al doilea pârâte, este inai bine dacă
o tratată ca specie independentă.
82. li. melanoxylon Miill. et Wirtg. in Wirtg. Herb. Rub. Rhen. ed. I
(1861) nr. 181. — Ic.: PI. 99, fig. 1, la —f. 2. o; Sud. Rub. Eur. ]. c.
tab. 158.
Lăstari muchiaţi, cu laturi plane, aproape glabri, eu glande rare, seabri.
Ghimpii inegali; cei mai mari viguroşi, comprimaţi, înclinaţi, drepţi, cei mai
mici aproape rudimentari. Frunze de obicei 5-foliolate, pe faţă răzleţ păroase,
mai tîrziu glabrescente, pe dos rărit păroase, verzi, uneori cele superioare
surii, dur şi inegal serate. Foliola terminală lat ovată (la unele forme rotundă),
cu baza slab cordată, cu vîrful scurt şi abrupt acuminat, ± de 3 ori mai lungă
decît peţiolulul e i; cele inferioare ± peţiolulate. Peţiol comun deasupra plan,
slab păros şi glandulos, cu ghimpi drepţi sau falcaţi. Stipele îngust lanceolate,
glanduloase. Ramuri florifere glabrescente, slab muchiate, cu ghimpi
viguroşi (la unele forme slabi), înclinaţi, arcuiţi şi cu frunze 'ternate. dur
serate. Inflorescenţa laxă, ± frunzoasă. Axa adpres tomentoasă, cu glande
4: lnngi, inegale, cu sete glanduloase şi cu ghimpi viguroşi, deşi, drepţi sau
slab arcuiţi, înclinaţi sau puţin falcaţi. Perii patenţi rari sau lipsesc. Rămurele
mijlocii erect patente, lungi, cu 3 flori (rar mai multe). Caliciu tomentos,
verzui, slab păros, glandulos şi ghimpos, după înflorire patent, adesea îmbră-
ţişînd fructul. Petale ovate sau eliptice, rozee. Staminele depăşesc stigmatele*
Polen fertil după Sudre 56%, la noi 85— 94%. — VII.
S t a ţ i u n e a . Pe marginea pădurilor şi a gardurilor, pe coaste cu
tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : în forma tipică în R e g . C l u j : Păd. Groapa Armanului la SV
dc Nepos, 600 in (r. Năsăud).
Va r i a b i l i t a L e a speciei
1 a Dosul frunzelor, sub perii catifelaţi, cu peri stelaţi foarte mărunţi, mai rari la frun
zele lăstarilor, mai vizibili la frunzele superioare ale ramurilor florale. Frunzişul
~ suriu. în rest ca la tip
var. discolor Sud. Rub. Eur. (1908—13) 164. — R e g . T im iş o a r a : între Orşova
şi Jupalnic.
1 b Toate frunzele verzi ; perii fasciculaţi sau stelaţi lipsesc................................................ 2
2 a Ghimpii cei mai mari viguroşi, lungi, depăşesc diametrul tulpinii florifere sau al peţi-
olului comun. Foliola terminală lat ovată
R . m e la n o x y lo n , tipic.
2 b Chiar şi ghimpii mai mari sînt slabi şi subţiri............................................................ 3
Ghimpii slabi, ± mai scurţi decît diametrul ramurilor florifere şi al peliolului comun.
Foliola terminală mare, lat rotundă. Inflorescenţa inare, ramificată. Petale ± rotunde
var. debilispinăsus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 919.— I e .: PI. 99, fig. 3, 3 a.—
Reg. C lu j: Topa Mică, 490 m (r. Cluj); Păd. Groapa Armanului la SV de Nepos,
m {r. Năsăud), împreună cu tipul. R en. S t a l i n : Araci în Păd. Hocom
r. Stalin).
P U n - ) 89. — 1. R u bu s M u lleri Lef. et N., ramură fructiferă, la . porţiune de lăstar

a i irzz-Lk. ii.-, secţiunea transv. a frunzei, lc . porţiune de pedicel mărit, ld . polen. — 2 .
R . \IiIL tr . trem ulus Lef. el N., porţiune de lăstar cu frunză. — 3. R . M u lleri ssp.
a r z iiiin z r r ^ " u d . v a r . cordatus Nyâr., p o r ţ i u n e d e lăstar cu frunză.
P L A N Ş A 89
KOSACEAE 475
2 b Ghimpii mult mai lungi decît diametrul ramurilor florifere şi al peţiolului comun,
foarte subţiri, drepţi. Foliola terminală ovată. Inflorescenţă terminală, laxă
var. exflis (Sud.). — R. e x i l i s Sud. in Bull. Soc. bot. Fr. (1905) 340. — Ic.: PI.
99. fig. 2 . — R e g . O r a d e a .- V. Highiş la Căsoaia lîngă Arăneag (r. Ineu).
O b s. După lucrarea lui Gâyer (MBL XX (1921) 23) planta noastră ar mai putea fi
determinată ca R. perdurus Borb. et Hol. (in OBZ (1891) 424, n. nud. et Sabr. in OBZ
(1892) 2 1 , n. nud.) la care Gâyer aşează în sinonimie pe R. m e la n o x y l o n Sudre « quoad pl.
h ung.» non Midi. et Wirtg. Gâyer descrie pe R. p e r d i r u s ca avînd « scpala reflexa insă
caliciul plantei noastre are sepale patente sau erecte şi astfel corespunde cu descrierea şi
planşa dată speciei R. m e l a n o x y l o n Sudre.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi dc V.
83. R. ornâlus Sud. Rub. Pyr. (1901) 142.— Ic.: Pl. 99, fig. 4, 4a; Sud.
Eur. 1. c. tab. 156.
b. Rugi viguroşi, cu lăstari muchiaţi, cu laturi plane, glabri sau rărit
păroşi, rărit glanduloşi, scabri. Ghimpii inegali, cei mai mari comprimaţi,
drepţi sau abia arcuiţi, înclinaţi, cei mai mici setiformi sau aproape rudi men
tală. Frunze 5-foliolale, pe faţă glabrescente, cu peri culcaţi, alipiţi, pe dos
rărit păroase, verzi sau cele superioare aproape surii, mediocru şi uniform
uniserate. Foliola terminală lat ovată sau ovat eliptică, cu baza de obicei
cordată, cu vîrful acuminat, cele inferioare peţiolulate. Peţiol comun deasupra
plan, cu ghimpi înclinaţi, puţin falcaţi şi stipele liniare, glanduloase. Ramuri
florifere muchiate, rărit păroase, cu ghimpi viguroşi, înclinaţi, abia arcuiţi
şi cu frunze destul de mărunt serate, pe dos de obicei verzi, cu foliole terminale
ovate. Inflorescenţă mare, întreruptă, la bază frunzoasă, cu axa pubescentă.
rărit şi scurt păroasă sau aproape glabră, cu glande inegale şi ghimpi viguros,
zvelţi, drepţi, cîţiva puţin înclinaţi. Rămurelele inflorescenţei erecte, cele
inferioare şi mijlocii mulliflore (3— 7). Caliciu tomentos verzui, ea glande
şi ghimpişori scurţi, puţin apendiculate, reflect după înflorire. Petale ovate.
rozee. Staminele depăşesc stigmatele. Polen, după Sudre, pnţm amectecat
(78%), la noi 69— 78%. — VI— VIL
U ă s p. în ţ a r ă : R eg. T im iş o a r a : pe marginea pădurilor la Ocaa de R er r. h-şifa
var. rigiduliformis Sud. Rub. Pyr. (1901) 145. — Lăstari m rfeaţL păroşi, Frunze
—l-foliolate. — împreună cu tipul.
84. Ru vallispârsus Sud. l)iagn. Rub. nouv. (1906» 42.— I c .: Pl. 100, fig.
1 , 2 ; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 162.
b. Lăstari obtuz muchiaţi sau rotunzi, brumaţi, glabri sau răzleţ păroşi,
cu glande puţine, scabri, cu ghimpi inegali, cei mai mari mediocri, comprimaţi,
dropii, înclinaţi, cei mai mici aproape rudimentari. Frunze 3—4—-5-foîioîatt*,
476 FLO R A R .P .R .
pe faţă rărit păroase, pe dos verzi, glabrescente (la unele forme surii), de
obicei uniserate, cu dinţii mediocri, inegali. Foliola terminală lat ovată,
aproape rotundă, cu baza z\: cordată, cu vîrful acut sau acuminat, de 2—3
ori mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun deasupra plan, glabrescent,
cu ghimpi înclinaţi, falcaţi şi stipele liniare, glanduloase. Ramuri florifere
obtuz muchiate, rărit păroase, cu ghimpi falcaţi şi frunze pe dos verzi sau
surii. Inflorescenţa i piramidală, ± frunzoasă, foarte scurt şi rar păroasă,
cu glande obscure de lungimi diferite şi ghimpi viguroşi sau mediocri, drepţi
sau puţin arcuiţi. Rămurele mediane patule sau patent erecte, cu 2—3 flori,
cele inferioare multiflore. Caliciu tomentos verzui, de obicei ± ghimpos,
scurt glandulos, patent sau îmbrăţişează lax fructul. Petale ovate, roze.
Stamine rozee, mai lungi decît stigmatele roşii. Polen puţin amestecat sau
aproape curat, fertil 84% (după Sudre). — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin pădurile dealurilor şi prin livezi. Tipul propriu zis
n-a fost găsit la noi, dar au fost găsite mai multe forme care aparţin la această
specie.
1 a Frunze pe dos cu iudument îndesuit, suriu
var. subrudis Sudre Diagn. Rub. nouv. (1906) 45. — R e g . T im iş o a r a : Borlovenii
Noi (r. Orşova); cantonul C.F.R. la Teregova (r. Caransebeş).
1 b Frunze verzi pe dos, ccl mult bracteile inflorescenţei surii.......................... 2
2 a Foîiolelc frunzelor lăstarilor ovat rombice, pe dos glabre, cel mult pe cîteva nervuri
cu puţine urme de peri, scurt acuminate, lobat serate, de 4 ori mai lungi decît peţiolul
lor. Inflorescenţă mare, laxă, piramidală, cu ramuri lungi. Caliciu reflect. Petale
rozee. Polen fertil 89 —90 %
ssp. brcvipetiolulâtus Nyâr. ssp. nova in Add. IV, pag. 920. — I c .: PL 100, fig. 1,
1 a — d. - R eg. T im iş o a r a : Dumbrăvii,a (r. Lipova).
2 b Foliolele frunzelor lăstarilor pe dos verzi, păroase, pronunţat dar nu lobat serate.
Inflorescenţă panicul mai mic. Foliola terminală de 2—3 ori mai lungă decît
peţiolul .................................................................................................................................. 3
a Inflorescenţă sărăcăcioasă, întreruptă, coherentă la vîrf, cu bractei lungi, exserte.
Frunzele lăstarilor 3—5-foliolate, pe dos glabrescente, cu foliola terminala obovată.,
biserată, lung acuminată. întreaga plantă foarte frunzoasă
var. bracteâtns Nyâr. var. ncva in Add. IV, pag. 920. — R e g . O r a d e a : Dl. Ilighiş
deasupra comunei Drăuţ, 600 m >r. Ineu).
S i- Inflorescenţă cilindrică, coerentă, la virf fără bractei.................................................... 4
4 £ Frunte 5-foliolate. Foliola terminală lat ovată sau rotundă, abrupt acuminată,
iimplu serată
P l a n ş a 9 0 . — 1. R u b u s la eteco lo ra iu s Nyâr., ramură floriferă, la . porţiune de

lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, Ic. petale, ld . porţiune de pedicel,
mărit, ie. polen. — 2. R . h eb eca u lis Sud., ramură floriferă cu o frunză de lăstar rămasă
din anul trecut.
P L A N Ş A 90
ROSACEAE
var. rigidipilus Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 920.—I c .: PI. 100, fîg. 2. 2 s —
R eg. O ra d e a :Dl. Orleş deasupra comunei Arăneag (r. Ineu). R e g . S u c e a v a : p îiz r s*
mînăstirii Vorona la Păpuriş (r. Botoşani).
4 b Frunze 3—4 —5-foliolate. Foliola terminală rombică sau alungit ovată. k n t « izzl:-
nată, ± cu marginile drepte, în partea superioară biserata
var. uzuncanus Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 920. — R e g . A u s . 3 1 .: B îi>
Uzunca la marginea pădurii (r. Sf. Gheorghe).
O b s. în privinţa exemplarelor de var. r ig id ip U n s recoltate în pădurea de la \Lrea
Vorona, este de menţionat că acestea se deosebesc între ele prin aceea că lăstarii unora
din exemplare sînt obtuz muchiaţi, cu gliimpi aproape identici, ± uniform distribuiţi
şi aşezaţi de obicei pe muchii, iar lăstarii altor exemplare sînt mai mult rotunzi, cu ghimpii
mai amestecaţi, aşezaţi mai des, de jur împrejurul lăstarului şi mai neregulat. Aceste forme
ar putea fi numite f. densispinosus Nyâr. şi f. rarispinosus Nyâr., f. nova in Add. IV, pag. 92u.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de V.
85. R. perşauimontis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. '920. — I c .: Pl.
97, fig. 2, 2a— c.
Arbust înalt de cca 1 m. Lăstari arcuit reclinaţi, cilindrici sau foarte slab
muchiaţi, slab păroşi, des ghimpoşi, cu ghimpi mari, viguroşi, inegali, puţin
comprimaţi şi ghimpişori mărunţi, fără forine’de tranziţie între aceştia, scabri
din cauza rudimentelor dc ghimpi, a setelor şi a glandelor pedicelate. Frunze
5-foliolate, foarte rar 3— 4-foliolate. Peţiol comun viguros, rotund sau deasupra
plan, cu ghimpi viguroşi, curbaţi şi stipele liniare, glanduloase şi păroase.
Foliola terminală rotundă, pe faţă glabrescentă, cu peri alipiţi, răriţi, pe dos
de culoare mai deschisă, verde, cu peri catifelaţi uniformi şi nu prea desL
pe margini destul de uniform uniserată, cu dinţii mucronaţi, la bază destui
de adine cordată, cu vîrful abrupt ascuţit, de 2 ori mai lungă deeit peţâoM eL
Ramuri florifere muchiate, păroase, glanduloase, cu ghimpi puternic*, MipQeri.
amestecaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, pronunţat dinţate, pe dos
verzi, cu foliola terminală i rotundă. Inflorescenţa la exemplarele a a i vigu
roase mare, piramidală, ramificată, cu ramurile inferioare pinvnufr fim axiia
frunzelor, lungi, adesea cu 5— 6 flori, spre vîrf nefrunzoasă. Bmmae cu bractei
mici. întreaga inflorescenţă şi pedicelii, cu ghimpi deşi, r ig iio u , — drepţi,
slab înclinaţi, adesea perpendiculari şi glande egale, scurte, destul de dese.
Perii patenţi rari sau lipsesc. Caliciu tomentos, spinos, reflect. — VI— VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin : pe marginea pădurilor, pri® firen . intre Perşani şi
gara Brădet, 500 m, frecventă, fructificînd destul de abunde®! Făgăraş).
Va riabilit atea speciei

var. infirmus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 921. — Lăstari slabi, subţiri. Frunze
cu 4—5 foliole. Ghimpii mai slabi. Inflorescenţa racem simplu. — Prin păduri împreună
cu precedenta.
var. niTcrophyllus Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 9*2i. — Foliola terminală mică,
lungă pînă Ia 6 cm. Toate frunzele în general mai mici. — R eg. S ta lin : Mţii Perşani, între
com. Perşani si gara Brădet (r. Făgăraş).
480 FLORA R. P. B.
Ob s . Această plantă seamănă cu I i, ju s c u s Whe., care însă aparţine altei subsecţii.

Mai seamănă şi cu R . o m a îu s Sud., de care însă se deosebeşte pe lingă caracterele amintite
la cheia speciilor subsccţiei R u d e s , şi prin foliola terminală rotundă, apoi prin tulpina
fructiferă abundent păroasă şi cu ghimpi mai scurţi.
Subsecţia H v s t r i c e s Focke Syn. Rub. germ. (1877) 342.

Ghimpii lăstarilor cu numeroase forme de trecere de la ghimpi mari pînă la ghimpi
rudimentari, deşi, pe suprafaţa lăstarilor muchiaţi. Ghimpii mari comprimaţi, cei mai mici
setiformi, cu glande de lungimi diferite. Frunzele lăstarilor 5-foliolate. Inflorescenţa foarte
ghimpoasă şi glanduloasă.
1 a Inflorescenţa racem simplu, cu ramuri florale subţiri. Chiar şi ghimpii

mai mari aciculari. Frunze 5-foliolate, moi . . 86. R. pseudodoîtanensis
1 b Inflorescenţa racem compus. Plantă mai viguroasă, cu ghimpi puter-
nici ................................................................................................ 2
2 a Petale viu rozee .................................................................. 87. R. Hystrix
2 b Petale albe ......................................................................................................... 3
3 a Frunzele pe dos suriu sau alb tom entoase................... 88. R. hebecarpus

3 b Toate frunzele pe dos verzi sau abia suriu v e r z i.. . . 89. R. Koehleri
86. R. pscudodoflanensis Nvâr. sp. nova in Add. IV, pag. 921. — Ic,:
Pl. 95, fig. 2, 2a— d.
Arbust slab sau mediocru. Lăstari verzi, muchiaţi, cu laturi plane, slab
păroşi, cu glande de lungimi diferite. Ghimpii variaţi, albi, cei mai mari
comprimaţi, drepţi, slab Înclinaţi, aproape de diametrul lăstarilor, cu forme
de tranziţie spre ghimpi rudimentari şi sete. Frunze 4— 5-foliolate. Foliola
terminală lat eliptică, cu baza slab cordată, cu vîrful ascuţit, pe faţă verde
închis, cu peri culcaţi, pe dos verde deschis, cu peri scurţi, răriţi, pe margini
destul de uniform dinţată cu dinţi mediocri, laţi, terminaţi in mucroni, de 3—3,5
ori mai lungă decît peţiolul ei. Foliolele inferioare scurt pedicelate. Peţiol
comun tomentos, abia păros, cu ghimpi arcuiţi, cu sete şi cu glande. Tulpina
floriferă, subţire, ierbacee, păroasă, glanduloasă, cu spini albi, slabi, aciculari
sau setiformi şi cu frunze ternate. Inflorescenţa mică, racem simplu. Axă
şi pediceli tomentoşi, cu ghimpi subţiri, aciculari sau setiformi. Caliciu glandu
los. puţin setos-ghimpos, verzui suriu, reflect. Petale rozee. Stamine lungi
pină la nivelul stigmatelor, sau depăşindu-le puţin. — VII.
P l a n ş a 91. — 1. Rubus fageţanus Nyâr., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, lb. polen, lc. porţiune din pedicel. — 2. R. chlorodadus Sabr. ssp iranssilva-
ru*:u> Nv3J\vtwcuKd ‘ia. de lăstar cai :ib. -c. levate
-de pedicel.
P L A N Ş A 91
ROSACEAE 483
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Luşca (r. Năsăud). R e g . P lo e s ti: în V. Saca din V. Dof

tanei, în păduri deasupra comunei Trestieni, 840 m (r. Cîmpina).
Ob s . Ne reaminteşte în multe privinţe pe R . d o ita n e n s is , de care se deosebeşte prin
lăstarii cu mulţi ghimpi de tranziţie (din care cauză a fost aşezată în Subsect. H y s tr ic e s ),
prin frunzele 4 —5-foliolate, prin dinţii mai mărunţi, petalele palid rozee şi filamentele albe.
87. R. Hystrix Whe. et N. in Bluff et Fingerh. Comp. FI. germ. I (1825)

687. — Ic.: Pl. 101, fig. 1, la — f, Ara r.; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 177.
Lăstari muchiaţi, adesea de un roşu închis, puţin albăstrui surii, glabri
sau rărit păroşi, des glanduloşi, cu ghimpi deşi, foarte inegali, cei mai mari
comprimaţi, drepţi şi înclinaţi, cei mai mici aciculari. Frunze mai ales 5-folio
late, pe faţă verzi închis, ± păroase, pe dos verzi deschis, rărit sau mai des
păroase, destul de dur şi inegal serate. Foliola terminală ± îngustă, rombică
sau eliptică, cu baza întreagă sau puţin concavă, cu vîrful lent ascuţit, de 3
ori mai lungă decît peţiolulul. Peţiol comun cu ghimpi falcaţi mai mari,
înclinaţi. Stipele înguste, glanduloase. Ramuri florifere muchiate, glabrescente,
cu glande dese, ghimpi aciculari, foarte inegali, mai mari, înclinaţi sau uşor
arcuiţi şi frunze ternate, pe dos verzi, păroase, cu foliola terminală
rombică. Inflorescenţă ± piramidală, cu ghimpi deşi, lungi, inegali, cei mai
mari înclinaţi sau puţin falcaţi; rămurelele mediane erect patente. Caliciu
verzui tomentos, rărit păros sau fără peri, glandulos, ± acicular ghimpos,
la înflorire reclinat, după înflorire patent sau lax erect. Petale ovale, rozee.
Stamine roşii, depăşesc stigmatele. Polen fertil 58—6 7 % .— VIL
S t a ţ i u n e a . In locuri păduroase; forma tipică rară.
V a r ia b ilit a tea speciei

1 a Frunze 5-foliolate, dur sau mijlociu serate
R . H y s tr i x , tipic. — R e g . O r a d e a : Arăneag pe Dl. Highiş la tG o n e t* . 500 m
(r. Ineu).
1 b Frunze ternate, rar şi 4—5-foliolate................................................................................ 2
2 a Petale mici, de 4 x 6 mm sau 5 x 7 mm. Dosul frunzei a h m A n t catifelat păros,
Bractei cu peri stelaţi, surii
var. hlrtifălius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 921.—I c .: PL 101, fig. 4,1 a— f.—
R e g . P lo e s ti: V. Doftanei în V. Saca deasupra comunei Trestîeiii, 840 m (r. Cîmpina),
2 b Petale mai mari, ± rotunde (7 x 10 mm). Frunzele v en i
var. majoripetalus Nyâr. var. nova in Add. IV. pas. — Ie.: Pl. 101, fig. 2.—
V. Doftanei în V. Saca deasupra comunei Trestirni. 840 m (r. Cîmpina).
R e g . P lo e s t i :
Pv ă s p. g e n .: Europa centrală şi do V.
88. R. hebecârpus P. J. Miill. Rub. Ergebn. in Bonpl. (1861) 282. — Ic .;

Pl. 101, fig. 3, 3a— e, var. aceratisp.; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 179.
484 FLORA R.P.R.
£. Lăstari slab muchiaţi, nebrumaţi, răzleţ păroşi, glanduloşi, cu ghimpi

foarte variaţi; cei mai mari comprimaţi, drepţi şi înclinaţi, cei mai mici
aciculari. Frunze 5-foliolate, destul de des şi 3-foliolate, pe faţă aproape glabre,
pe dos pubescente, surii sau alb tomentoase, ici-colo cu cîte un păr mai lung,
culcat, mărunt şi simplu mucronulat serate, cu vîrful adesea aplecat înainte
sau înapoi. Foliola terminală scurt obovată, eu baza întreagă sau uşor cordată,
abrupt şi scurt ascuţită, de 3 ori mai lungă decît peţiolulul. Pcţiol comun cu
ghimpi falcaţi. Stipele înguste. Ramuri florifere obtuz muchiate sau cilindrice,
^.păroase, cu ghimpi puţin arcuiţi şi frunze ternate, mărunt serate (la unele
forme mai dur serate), suriu verzi sau surii cu foliola terminală obovată,
lată, scurt acuminată. Inflorescenţa piramidală, întreruptă în partea infe
rioară, cu frunze. Axa rărit păroasă, cu ghimpi deşi (uneori ghimpii mai mari,
a.ciculâri), viguroşi, înclinaţi şi arcuiţi şi cu glande inegale, lungi. Rămurele
mediane erect patente, multiflore. Caliciu tomentos, glandulos, setos ghimpos,
la înflorire şi mai tîrziu reflect. Petale alungit obovate sau eliptice, albe.
Stamine lungi, pînă la nivelul stigmatelor. Polen fertil 63— 74%. Fructi
fică abundentă — VIL
S t a ţ i u n e a . Printre tufe, la margini de păduri.
1 a Caliciu la fructificare reflect ............................................................................................. 2
1 b .Caliciu la fructificare patent. Inflorescenţa cu ghimpi mediocri
var. yagabăndus (G. Samp.). — R . v a g a b u n d u s G. Samp. Rub. Portug. (1904)
69. — R e g . O r a d e a : Şumugiu (r. Oradea); Dl. Highiş la « Gornot» deasupra comunei
Arăneag, 500 ni (r. Ineu).
2 a Frunze mărunt şi inegal serate. Lăstari lax păroşi
R . h eb e c a rp u s , tipic, — La noi n-a fost găsit.
2 b Frunze inegal şi destul de dur serate. Lăstari glabrescenţi
var. aeeratispinus (Sud.) — R . a c e r a tis p in u s Sud. in Bull. Soc. bot. Fr. LI (1904)
>i: 2 3 : Ic. : Pl. 101, fig. 3, 3 a - e. - R e g . S t a l i n : Hoghiz pe D l.1 Călăbar (r. Rupea).
R e g . O r a d e a : Dl. Orleş şi Gornot, deasupra comunei Arăneag (r. Ineu). Reg. T im i -
• s o a r a : cantonul C.F.R. de la Teregova (r. Caransebeş).
Răsp. gen. : Europa de V.
89. R* Kochleri Whe. et N. in Bluff et Fingerh. Comp. FI. germ. I (1825)

681. — Ic .: Pl. 102, fig. 1 ,2 ;P 1 . 105, fig. 1, la — d; Sud. Rub. Eur. 1. c.
tab. 182.
P l a n ş a 92. — 1 . R u b u s g r a r id ij lo r u s Nyâr., ramură floriferă, la. porţiune de

lăstar ou frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc. porţiune de pedicel, mărit, ld.
petale, le. polen. — 2. R . a d s c i t u s Genev. ssp. c a v n ic e n s is Nyâr., porţiune de lăstar
<_u frunză. 2a. secţiunea transv. a frunzei. — 3. R . C o h m a n n i i ssp. i n o p a c tu s M. et^Lef.,
porţiun» cp if-slar cu frunză.
ţ>. Lăstari muchiaţi, cu laturi plane sau convexe, glabrescenţi, cu glande
lungi, rare şi ghimpi deşi, inegali; cei mai mari comprimaţi, drepţi şi înclinaţi,
cei mai mici aciculari. Frunzele de regulă 5-foliolate, mai rar 3— 4-foliolate,
pe faţă glabrescente, pe dos verzi, pubescente, dur şi inegal serate. Foliola
terminală ovată sau obovat cordată, ascuţită, de 3 (4) ori mai lungă decît
peţiolulul, cele inferioare scurt peţiolulate. Peţiol comun rărit păros, cu ghimpi
falcaţi. Stipele liniare, glanduloase. Ramuri florifere muchiate, rărit păroase,
foarte inegal ghimpoase, cu ghimpi viguroşi, deşi, cei mai mari lungi, înclinaţi
sau slab falcaţi şi frunze ternate, pe dos verzi, dur serate, acuminate. cu
foliola terminală ovată sau eliptică. Inflorescenţa ± alungită, de obicei frun-
zoasă aproape pînă la vîrf, la vîrf obtuză, lax păroasă, cu ghimpi deşi, de culoare
deschisă sau aproape roşietici, viguroşi, aproape drepţi şi cu glande inegale,
mai adesea foarte lungi, incolore, dese. Rămurele mediane patent erecte,
adesea patule, multiflore. Caîiciu verzui tomentos, păros, glandulos şi ghimpos,
cu apendice, după înflorire lax reflect. Petale alungit eliptice, îngustate în
unguiculă, albe sau palid rozee. Staminele depăşesc stigmatele. Polen fertil
45% (după Sudre), iar la var. cylindricus 63—77%. — VII.
Staţiunea. Pe marginea pădurilor din regiunea montană.
1 a Dosul frunzei de un verde deschis sau suriu verde, pe lingă perii scurţi şi răriţi aco
perit şi cu peri stelaţi deosebit de mărunţi (pe frunzele lăstarilor bine dezvoltate
indumentul cu peri stelaţi uneori dispare, rămînînd însă pe frunzele mai m ki şi
pe frunzele ramurilor florifere)............................................................................................. 2
1 b Dosul frunzei verde sau ± albăstrui verde, numai cu peri catifelaţi, răriţi----- 3
2 a Pcdunculii şi pedicelii de sub flori, respectiv de sub fructe, cu ghimpi laBgi, i,
aşezaţi unii lîngă alţii (10—20 ghimpi pe un pedicel).
var. gornotensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 922. — I e .:P L M S, fig. 2,
2 a, b. — R e g . O r a d e a : « Gornot» pe Dl. Highiş deasupra comunei A nneag tr. I s e u .
2 b Ghimpii pedunculilor .şi pedicelilor mai slabi, disperşi (1—3 ghimpi pe n pemceî
Ghimpii cei mai mari ai lăstarilor adesea scurţi
var. eylîndrîcns Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 922.—I c .:P L f• 5 . fie. 1» 1 a—d.
R e g . S t a l i n : Iloghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea).
3 a Dosul frunzelor cu peri rigizi, înclinaţi, deşi, pe nervuri ca peri pectinaţi. Inflo
rescenţa adesea cilindrică, frunzoasă numai la bază, cu rămnrek patente. Staminele
la nivelul stigmatelor sau depăşesc stigmatele.
var. rafailensis Nyâr. var. novă in Add. IV, pag. 922. — R e z. I a ş i : in Păd. Rafaila
la Poteca Dumbrăveni (r. Negreşti).
3 b Dosul frunzelor glabrcsccnt sau cu peri scurţi, nu pectisati. Inflorescenţa adesea
frunzoasă, cu ramuri erect patente. Staminele depăşesc stigmaLeie....................... 4
4 a Baza foliolelor rotunjită, ^ îngustată. Dosul frunzelor giabreseent, ± albăstrui auriu
var. polydplon (Boul. el Mol.). — R . p o ly o p lo n Boul. et Mot. in Rouy et Camus
FI. Fr. VI (1900) 106. — R e g . S t a l i n : Hoghiz pe DL Căiâbar (r. Rupea).
4 b Baza foliolelor cordată. Dosul frunzelor verde 5
5 a
Foliola terminală alungit obovată
var. flavirâmus Sud. Rub. Pyr. (1901) 160. — R e g . O r a d e a : Dl. Orleş deasupra
comunei Arăneag (r. Ineu).
5 b Foliola terminală ovată sau aproape rotund obovată................................................ 6
6 a Frunze mari. Foliola terminală aproape rotund obovată
var. horridicaulis (P. J. Miill.). — R . h o r r id ic a u lis P. J. Miill. in Bonpl. (1861)
284. — Ic.: PI. 102, fig. 1, la — e. — R e g . O r a d e a : vîrful Dl. Highiş, 750 m şi Dl.
Orleş, 500 m (r. Ineu).
6 b Foliola Lerminală ovată. Inflorescenţă arcuită
var. pr&cruptdrum (N. Boul.). — R . p r a e r u p to r u m N. Boul. Ronc. vosg. (1868)
97. — R e g . S u c e a v a : Pojorîta; Mt. Giumalău, 800 m (r. Cimpulung) (cf. llormuz.}.
Ob s . R . K o e h le r i Whe. et N. în forma tipică, cu foliola terminală ovat cordată,
nu s-a aflat la noi.
R ă s p. g e n . : Europa centrală şi de V.
Subsecţia G l a n d u l o s i P. J. Miill. in Flora (1858) 163.
Lăstari arcuit procumbenţi, ttrîtori, mai adesea cilindrici, de obicei cu ghimpi subţiri şi
slabi (rar mai viguroşi, de ex. la R . S c h le ic h e ri ), cu numeroşi ghimpi şi sete subuliforme
şi cu glande lungi, foarte abundente, adesea cu frunze Iernate, rar 5-foliolate. Caliciu cu
apendice, la fructificare erect.
1 a Ghimpii mai mari ai lăstarilor lăţiţi la bază, ± comprimaţi, galbeni
sau incolori ..................................................................................................... 2
1 b Chiar şi ghimpii cei mai mari ai lăstarilor cu baza neevident lăţită,
conici sau subuliformi ............................................................................... 4
2 a Petale viu rozee. Foliola terminală rotundă, mare, pe dos alb to-
m entoasă............................................................................... 90. R. opiparus
2 b Petale albe. Foliola terminală pe dos verde. Inflorescenţa cu glande
palide .............................................................................................................. 3
3 a Lăstari cu ghimpi foarte amestecaţi, viguroşi, comprimaţi. Inflores
cenţa ± ghimpoasă, cu glande de obicei mai lungi dccît diametrul
axei inflorescenţei.......................................................... 91. R. Schleicheri
3 b Lăstari cu ghimpi puţin amestecaţi, i păroşi, adesea albăstrui surii.
Inflorescenţa de obicei puţin ghimpoasă sau aproape fără ghimpi, cu
glande relativ scurte. Stamine de obicei mai lungi decît stilele
92. R. scabcr
4 a Frunzele superioare ale ramurilor florifere pe dos albe, cu peri fasci-
culaţi deşi, precum şi cu peri catifelaţi foarte îndesuiţi, pe nervuri
evident pectinali.......................................................... 98. R. nivcoscrpens
4 b Frunzele ramurilor florifere pe dos verzi sau slab surii................. 5
P l a n ş a 93. — 1 . Rubus Radula Whe., ramură fructiferă, la . porţiune de lăstar

ramificat cu frunze, lb . porţiuni din ramura floriferă inferioară şi superioara, lc . porţiune
din axa inflorescenţei mărită, ld . secţiunea transv. a lăstarului din partea inferioară,
le . secţ. transv. a frunzei.
PLANŞA 93
R O SA C EA E 491
5 a Glandele inflorescenţei scurte, abia egale cu diametrul axei

93. R. tereticaulis
5 b Glandele inflorescenţei lungi, de obicei mai lungi decît diametrul axei. 6
6 a Flori roşii sau viu rozee (purpurii) ................... 94. R. purpuratus
6 b Flori albe, rar palid rozee ....................................................................... 7
7 a Foliola terminală mare, lat eliptică, cu vîrful mic, abrupt acuminat,
cu dinţi mărunţi. Inflorescenţa scurtă ................... 95. R. Bellardii
7 b Foliola terminală neevident eliptică ..................................................... 8
8 a Glandele, ghimpii şi setele violaceu roşii sau închis purpurii.......... 9
8 b Glandele, ghimpii şi setele glandelor gălbui sau incolore............... 10
9 a Ghimpii ramurilor florifere pronunţat lungi, relativ viguroşi, de 3— 4
ori mai lungi decît diametrul axei. Flori mari, cu petale rotunde sau
lat o b ovate...........................................................................100. R. romanicus
9 b Ghimpi neevidenţi, abia mai lungi decît diametrul axei. Flori mici,
cu petale înguste, eliptice ................................................. 99. R. hirtus
10 a Caliciu cu ghimpi deşi; ghimpii şi glandele lungi..9 6 . R. rivularis
10 b Caliciu glandulos, neghimpos sau numai slab ghimpos. 97. R. serpens
90. R. opiparus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 922. — I c .: PI. 103, fig. 1,
1, la — f.
Arbust înalt de 1— 1,5 m, Lăstari subţiri (5 mm în diam.) cilindrici
sau obtuz muchiaţi, verzi, glabrescenţi sau ± des păroşi, destul de des aco
periţi cu ghimpi gălbui, subuliformi, lungi de 4— 5 mm, brusc lăţiţi la bază
şi comprimaţi, cu puţini ghimpi de tranziţie mai scurţi şi de formă asemănă
toare, cu sete rigide şi adesea cu glande stipitate. Frunzele lăstarilor mari,
3—5-foliolate. Foliola terminală rotundă (lungă de 10 cm) sau puţin rotând
alungită, mai rar obovată, cu baza cordată, cu vîrful abrupt aernamat spre
vîrf destul de dur, dar uniform biserată, spre bază uniseratâ. pe faţă viu
verde, cu peri culcaţi, pe dos îndesuit suriu alb tomentoasă, în special pe nervuri
cu peri catifelaţi scurţi, neevidenţi, de 3 ori mai lungă decît peftâohiiuL Folio-
lele inferioare peţiolulate. Peţiol comun plan deasupra, lax păros, cu ghimpi
înclinaţi, arcuiţi, cu sete şi cu glande. Stipele liniar lanceotate. Ramuri flo
rifere cilindrice sau slab muchiate, abundent păroase, cu ghimpi zvelţi, drepţi,
înclinaţi, ± mai lungi decît diametrul ramurilor, abundent setoase şi cu glande
cu pediceli de lungimi diferite, de culoare deschisă 3 cu capul de culoare
închisă. Frunzele inferioare ale tulpinilor florale mari. adesea 5-foliolate,
asemănătoare cu frunzele lăstarilor, în subţioara Iot adesea cu ramuri flori
fere. Frunzele mijlocii ternate, rotunde, cu baza cordată. cu foliole terminale
abrupt acuminate; cele superioare cu foliole terminale obovate, cele supreme
simple, ovate, toate cu indument de peri stelaţi indesuiţi, suriu albi. Inflo
rescenţa pe ramurile bine dezvoltate foarte mare. piramidală, mult între
ruptă, continuată în jos pînă în subţioara frunzelor inferioare, cu rămurele
492 FLQUA R .P .R .
multiflore (10— 17). Vîrful inflorescenţei nefriinzos. A xa inflorescenţei des

păroasa, des glanduloasă, cu pcdiceli de culoare deschisă, cu ghimpi lungi,
aciculari, ± drepţi şi cu sete de lungimi diferite. Pedicelii de sub flori cu ghimpi
deosebit de deşi. Caliciu suriu tomenlos, acoperit cu glande şi sete. Petale
lungi de 9— 12 mm, viu rozee, lat eliptice, abrupt îngustate în unguiculă.
Staminele nu ajung la nivelul stigmatelor. Polenul nu se formează întotdeauna,
rămînînd ca o masă nediferenţiată în antere. — VI—VII.
Răsp. în ţară: Reg. Oradea: lîngă Arăneag în pădurea Orleş (r. Ineu).
Ob s . Se aseamănă cu R. fulvus Sud., dar aceasta are toate frunzele verzi pe dos,
ramuri florifere glabrcscente, polen fertil aproape 100 % şi petale mai înguste. în privinţa
foliolei terminale, la Sudre este o contradicţie, deoarece după descriere (pag. 189) nu are
forma rotundă, pe cînd în planşa 186 este figurată rotundă.
91. R. Schleicheri Whe. in Bonningh. Prodr. FI. Monast. (1824) 152. —

I c .: PI. 104, fig. 1— 7; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 194.
ţ>. Lăstari procumbenţi sau tîrîtori, în partea inferioară cilindrici, mai
sus muchiaţi, slab albăstrui surii, ± păroşi, cu ghimpi foarte amestecaţi,
glande, sete glanduloase şi ghimpi aciculari inegali. Ghimpi deşi, gălbui, cei
mai mari viguroşi, evident comprimaţi, cu baza lată, înclinaţi, arcuiţi, cei
mai mici aciculari, mai mult drepţi sau rudimentari. Frunze de obicei ternate
(cîtcva 4— 5-foliolate) adesea hibernante, rărit păroase pe ambele feţe, pe
dos verzi şi cu peri culcaţi destul de deşi, destul de dur, inegal şi adesea inciz
serate. Foliola terminală îngustă, ovat rombică sau obovat rombică, cu baza
aproape cordată, ascuţită la vîrf, de 3— 4 ori mai lungă decît peţiolulul.
Peţiol comun plan, îndesuit ghirapos, cu ghimpii mai mari, falcaţi şi stipele
liniare. Ramuri florifere cilindrice, păroase, cu ghimpi deşi, aciculari, glandu-
loşi, falcaţi şi cu frunze cu foliola terminală rombică. Inflorescenţă la început
nutantă, mai tîrziu erectă, frunzoasă la bază, la vîrf îngustă, cu peri zbîrliţi, cu
glande dese inegale, de obicei nu mai lungi decît diametrul axei, nedepăşind
indumentul, cu sete glanduloase mult mai lungi şi cu ghimpi fini, gălbui, încli
naţi, falcaţi; rămurele mediane erecte, cu puţine flori. Sepale tomentos verzui,
ovate, ascuţite, păroase, glanduloase şi acicular ghimpoase, la înflorire reflecte,
la fructificare patente sau ± erecte, rar reflecte. Petale alungite, spatulate,
albe. Staminele depăşesc stigmatele. Polen amestecat (după Sudre 73%). —
VI—VIL
P l a n ş a 94. — 1 . Rubus Radula \Yhe., ramură floriferă, la . porţiune de lăstar

cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc. porţiune din ramura inflorescenţei mărită,
id . petale, le. grupe de polen. — 2. R. Radula var. parvipetalus Nyâr., petale. — 3.
R . Radula var. epilosus Nyâr., porţiune din axa inflorecscenţei mărită. — 4. R . Radula
var. trachycaulon (Sud.), porţiune de lăstar cu frunză. — 5. R. Radula var. suborbicularis
Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză.
P L A N Ş A 94
ROSACEAF 495
Staţiunea. Pe margini de păduri, în pădurile montane, prin livezi,

pe lingă garduri.
1 a Dosul frunzelor, mai ales ale ramurilor florifere superioare, cenuşiu sau alb cenuşiu.
Sub perii catifelaţi mai lungi se găsesc şi peri mărunţi, deşi, culcaţi. Inflorescenţă
şi tulpină cu ghimpi lungi, deşi, abundent şi lung glanduloase; o parte din ghimpi
arcuit aplecaţi în jos.
var. albicolus Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 923. — R e g . O r a d e a : Dl. Highiş
deasupra comunei Drăuţ (r. Ineu).
1 b Frunze verzi pe dos ............................................................................................. 2
2 a Foliola terminală îngust ovată, eliptică, rombică sau obovată........................................ 3
2 b Foliola terminală lat ovată, cordată, acum inată................................................................. 7
3 a A xa inflorescenţei îndesuit păroasă, zbîrlilă......................................................................... 4
3 b A xa inflorescenţei glabră sau scurt şi rărit păroasă........................................................ 6
4 a Foliola terminală ovat rombică sau eliptică

R . S c h le ich e riy tipic. — Ic .: PI. 104, fig. 3, 3 a. — R e g . O r a d e a : V. lui Şasa la
Moneasa (r. Gurahonţ).
4 b Foliola terminală obovată .......................................................... 5
5 a Foliola terminală sub vîrf inciz sau lobat dur serată. Apendicele caliciului i
ierbaceu. Petale mari (11 x 6 mm), obovat cuneate
var. appendiculâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 923. — I c . : PI. 104, fig. 5. —
R e g . B a c ă u : Măgura Ocnei la schit (r. Tg. Ocna).
5 b Foliola terminală uniform serată pînă la vîrf. Apendicele caliciului neînsemnat.
P etale mai mici
var. longiciîspis (P. J. Mull.). — R . l o n g ic u s p i ? P . J. Mull. in Herb. Levent. (1860)
ap. Sud. Eur. (1908—13) 201. — I c . : PI. 104, fig. 4, 4a. — R e g . P l o e ş d : In V .
Saca deasupra comunei Trestieni, 840 m (r. Cîmpina).
6 a Inflorescenţă mai slab ghimpoasă, cu glande relativ scurte. Petale lanceofate

var. chlordxylon (Sud.). — R . c h lo r o x y lo n Sud. in Hb. Miiller ex SwL Rnb. Eur.
(1908) 203. — I c . : PL 104, fig. 1, l a — d. — R e g . A u t . M . : Tuşnad la Lacul SL Ana.
R e g . P lo e ş ti: Sinaia. R e g . S u c e a v a : Marginea la Pîr. Şoarecu (r. R ădăuţi); Solea
500 m (r. Gura H um orului); pădurea Mrii Vorona la Păpuriş (r. Botoşani).
6 b Inflorescenţa foarte ghimpoasă, cu glande lungi
var. fălvns (Sud.). — R . f u l v u s Sud. in Hb. Bor. (1902) 78, non Focke (1910).—
I c . : PI. 104, fig. 2, 2a. — R e g . B a i a M .; Dosu Pietrelor de Moară Ia Băiuţ, 600 m
(r. Lăpuş). R e g . A u t . M . : Băile Tuşnad (r. Giuc). R e g . S ta lim s pădurea dintre Perşani
şi gara Brădet, 500 m (r. F ăgăraş); Dl. Ghilcoş la Intossura Buzăului, 750 m (r.
Godlea). R e g . S u c e a v a : Păd. Mrii Vorona la Păpuriş (r. Botoşani].
7 a Frunze dur şi inegal serate

var. humiMsus (Whe.) — R . h u m i f u s u s Whe. in Bhifî et Fingerh. Comp. FI. germ.
I (1825) 685. — Ic .: PI. 104, fig. 7, 7a. — R e g . C h u : V. Vacii la Someş Odorhei,
250 m (r. Jib ou ); Cluj la Făget deasupra F în tîn iilui Bilaşcu. R e g . O r a d e a : V. lui Şasa
deasupra băilor Moneasa (r. Gurahonţ). R e g . S u c e a v a : pădurea Mrii Vorona la Păpuriş
(r. Botoşani).
7 b Frunze mărunt şi aproape uniform serate 8
496 FLORA ll .P .R .
8 a Foliola terminală lat eliptică, m ult mai lungă decît lată. Stile ccl mult dc lungimea
staminelor
var. irrufâtus (P. J. Miill.). — R . ir r u fa tu s P . J. Miill. in Bonpl. (1861) 291. — Ic .:
PI. 104, fig. 6. — R e g . B a i a M . : între Benesat şi Ţicău, 180 m (r. Cehu Silvaniei).
R e g . C l u j : Cluj la Făget spre lacurile de la Sălicea; Luşca (r. Năsăud). R e g . A u t . M . :
Tuşnad la lacul Sf. Ana (r. Ciuc); Băile Uzonca (r. Sf. Gheorghe). R e g . S t a l i n : între
Persani şi gara Brădet (r. Făgăraş).
8 b Foliolele terminale, atît cele de pe frunzele lăstarilor, cît şi cele ale tulpinilor florifere
orbiculare sau lat deltoidale, uneori ± mai late decît lungi, cu vîrful abrupt acuminat
şi baza cordată. Stilclc m ult mai lungi decît staminele
var. bucegiensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 923. — R e g . P lo e s t i : Mţii Bucegi
în V. Cerbului (r. Cîmpina).
92. R. scâber Whe. in Bluff et Fingerh. Comp. FI. germ. I (1825) 683. —
Ic.: PI. 105, fig. 2, 3, 4; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 190.
Arbust tîrîtor, cu frunziş hibernant. Lăstari slabi, aproape rotunzi, bru-

maţi, ± păroşi, palizi, toamna înrădăcinaţi prin ramurile secundare lungi,
cu frunze ternate, scabri din cauza rudimentelor şi a glandelor scurte, cu
ghimpi slabi; cei mai mari comprimaţi la bază, înclinaţi sau aproape falcaţi,
cei mai mici rudimentari. Frunze palid verzi, 3— 5-foliolate, ± rigide, rărit
păroase pe ambele părţi, pe dos verzi (în locuri însorite cu peri moi, surii),
pronunţat şi aproape uniform serate. Foliola terminală eliptică, mai rar ovată,
ovat rombică sau aproape obovată, cu baza cordată, la vîrf ascuţită, de 3
sau 4 ori mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun cu ghimpi falcaţi şi stipele
liniare. Ramuri florifere cilindrice, aproape în zig-zag, îndesuit păroase, cu
glande palide, scurte, ghimpi subţiri, înclinaţi sau aproape falcaţi şi frunze
ternate, pronunţat şi aproape uniform serate. Inflorescenţa adesea destul
de mare, ieşită din frunziş, ± frunzoasă, tomentoasă şi scurt păroasă, cu
glande îndesuite, palide (la una din forme roşietice .sau rărite) de obicei mai
scurte decît diametrul axei, (rar unele lungi) şi cu ghimpi puţini, gălbui, încli
naţi şi arcuiţi. Rămurele mijlocii patente, cu 2— 3 flori; pediceli subţiri.
Caliciu tomentos verzui, cu marginea albă, subţire glandulos ghimpos, după
Înflorire de obicei reflect, uneori patent, rar erect. Petale alb ovate sau lat
eliptice, de mărimi diferite. Staminele depăşesc stigmatele verzi, cu excepţia
unei singure varietăţi. Fructifică destul de abundent. — VII.
S t a ţ i u n e a . In locuri păduroase şi tuferişuri din regiunea muntoasă
si deluroasă.
P l a n ş a 95. — 1 . Rubus apiculatus W he., ramură fioriferă, la . porţiune de lăstar

cu fru n ţi, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc . porţiune de pedicel, ld . petale, le . polen.
— 2. R . p se u d o d o jta n e n e ie Nyâr., ramură înflorită, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b.
secţ. transv. a frunzei, 2c. porţiune de lăstar, 2d. porţiune de pedicel mărit.
P L A N Ş A 95
ROSACEAE 499
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a i a M a r e : Baia Spric la Lacul Bod 400 m (r. Şomcuţa

Mare). R e g . C lu j: Mt. Crăciunel deasupra Com. Valea Vinului, Nepos în V. Tinoasei,
Luşca (r. N ăsăud ); Cluj la Făget (tipul). R e g . A u t. M . : Tuşnad la lacul Sf. Ana (r. Ciuc).
R e g . S t a l i n : Păd. Hocom lingă Araci (r. Stalin); pădurea dintre Persani şi gara Brădet,
500 m (r. Făgăraş). R eg . O r a d e a : la G ornotpe Dl. Highiş lingă Drăuţ (r. Ineu). R e g . T im i
ş o a r a : Dl. Treşcovăţlingă Sviniţa (r. Orşova). R e g . I a ş i : Păd. Rafaila la Poteca Dumbră
veni (r. Negreşti). R e g . S u c e a v a : Păd. Mrii Vorova la Păpuriş (r. Botoşani).
1 a Stamine sub nivelul stigmatelor. Glandele inflorescenţei lungi

var. longistylus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 923. — I c . : PI. 105, fig. 4, 4a.—
R e g . B a ia M . : V. Jilipului la poalele Mt. Gutin lingă Cavnic, 650 m (cu petale
mici) (r. Lăpuş). R e g . C lu j: Luşca (r. Năsăud). R e g . A u t . M . : Sîncrăicni la turbăria
Luci, Ciceu la Pucioasa în Harghita, Tuşnad la lacul Sf. Ana (r. Ciuc); Băile Şugaş,
Băile Uzonca (r. Sf. Gheorghe). R e g . B a c ă u : Măgura Ocnei la Schit lingă Tg. Ocna
(cu petale mari). R e g . I a ş i : Păd. Dum eşti pe coamă (r. Negreşti). R e g . S u c e a v a : pe
Culmea Sahastrului deasupra V. Icoanei (r. Rădăuţi).
O b s . Mărimea petalelor variază. Ghimpii exemplarelor mai slabe mai subţiri,
adesea ne reamintesc pe R . se rp e n s .
1 b Stam inele depăşesc stilele ..................................................................................................... 2
2 a A xa inflorescenţei şi pedicelii cu ghimpi deşi, viguroşi

var. falciculifer Sud. et Sabr. Rub. Eur. (1908—13) 193. — Ic .: PI. 105, fig. 3,
3a. — R e g . C h iţ: Cluj la F ăget; Luşca (r. Năsăud). R e g . O r a d e a : Minişel, Nadăş (r.
Ineu). R e g . T im iş o a r a : Bozovici (r. Orşova). R e g . P l o e ş t i : V . Saca deasupra comunei
Trestieni (r. Cîmpina). R e g . I a ş i : Păd. Rafaila la Poteca Dumbrăveni (r. Negreşti).
R e g . A u t . M . : Băile Tuşnad (r. Ciuc).
2 b Inflorescenţa cu ghimpi slabi sau m ijlocii.............................................................................. 3
3 a Frunze mărunt dinţate, mai adesea 5-foliolate. Foliola terminală ovată

var. Meyeri (G. Braun) Sud. 1. c. — R . M e y e r i G. Braun Hb. Rub. germ. nr. 95
ap. Sud. 1. c. — R e g . S t a l i n : între Perşani şi gara Brădet (r. Făgăraş). Reg. Oradea:
Dl. Orleş lingă Arăneag (r. Ineu). R e g . T im iş o a r a : Dl. Treşcovăţ Ungă Sviniţa (r.
Almaş). R e g . P lo e s ti: V. Saca la Trestieni în V. Doftanei (r. Cîmpina). Reg. I a ş i:
Păd. Dumeşti pe coamă, Bîrnova la Poiana Cailor (r. Iaşi).
3 b Frunze dur sau pronunţat dinţate
R . $ ca b ert tipic. — I c . : PI. 105, fig. 2, 2a — e.
Răsp. gen.: Europa centrală.
93. R. tereticâulis P. J. Miill. in Flora (1858) 173. — I e .: PI. 106, fig. 3,

3a—f ; Sud. 1. c. tab. 191.
ţ>. Lăstari slabi, cilindrici, albăstrui-surii, ± pâLroşi, scurt şi îndesuit

glanduloşi, cu ghimpi inegali, subţiri, aciculari, scurţi. drepţi, înclinaţi. Frunze
Iernate, foarte rar 5-foliolate, pe ambele feţe rărit păroase, pe dos verzi, pro
nunţat simplu şi uniform serate, cu dinţi mucronaţi. Foliola terminală lat
ovat rombică sau aproape obovată, cu baza cordată, lung şi destul de abrupt
cuminată, de 3 ori mai lungă decît peţiolul ei. Peţiol comun deasupra plan,
500 FLORA R .P .R .
glandulos păros, cu ghimpi subţiri, înclinaţi şi stipele liniare. Ramuri florifere

cilindrice, păroase, cu ghimpi răriţi, subţiri, înclinaţi şi frunze mărunt mucro-
nat serate, pe dos verzi, cu foliola terminală obovată, ascuţită. Inflorescenţă
.alungită, laxă, adesea frunzoasă aproape pînă la vîrf. Axa îndesuit tomentoasă,
rărit păroasă sau nepăroasă, cu glande subţiri, gălbui sau roşietice, scurte,
de obicei mai scurte decît diametrul pedicelilor şi axei şi cu ghimpi răriţi;
rămurele mediane erect patente, cu 2— 4 flori, cu pediceli lungi, subţiri,
patenţi. Caliciu verzui tomentos, ascuţit, scurt păros, glandulos ghimpos,
Ja fructificare patul sau lax erect. Petale mici, alungite, albe. Staminele abia
ajung la nivelul stigmatelor, uneori le depăşesc puţin. Polen amestecat. —
VII—V III. :
S t a ţ i u n e a . Prin păduri montane, prin livezi, destul de rară.
Variabili.tatea speciei
1 a Lăstari abundent păroşi
R . te r e tic â u lis tipic. — N-a fost găsit la noi
1 b Lăstari glabri (între glande şi ghimpi) sau numai rărit păroşi ............................... 2
2 a Frunzele lăstarilor mari, adesea 5-foliolate, cu foliola terminală obovată, uneori ovată
var. argutipilus (Sud.). — R . a r g u tip ilu s Sud. Kub. Pyr. (1901) 174. — Ic.: vezi
la specie. — R e g . C lu j: Dl. Crăciunel deasupra comunei Valea Vinului, 1000 m (r.
Năsăud); Cluj la Făget. R e g . S t a l i n . pădurea dintre Perşani şi gara Brădet 500 m
(r. Făgăraş); păd. Hocom, la Araci (r. Codlea).
2 b Frunzele .lăstarilor de obicei ternate, cu foliola terminală ovată. sau ovat rotundă
var. ovălus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 923 . — R e g . S t a l i n : Zăbrătău la
întorsura Buzăului, 750 m (r. Stalin). R e g . O r a d e a : Dl. Orleş deasupra comunei
Arăneag (r. Ineu). R e g . S u c e a v a : Solea în pădure (r. Gura Humorului).
94. S . pnrpurâtus Sud. Rub. Pyr. (1900) 82. — I c .: PI. 107, fig. 1, 2;
Sud.. Rub. Eur. 1. c. tab. 188.
ţ>. Lăstari rotunzi, glabrescenţi, surii, mai adesea cu glande dese, roşii,
inegale, lungi şi scurte şi cu ghimpi slabi; cei mai mari puţin comprimaţi,
drepţi şi înclinaţi, cei mai mici aciculari. Frunzele lăstarilor ternate sau 5-folio
late, pe faţă glabrescente sau rărit păroase, pe dos verzi, puţin păroase, sub
peri şi cu alţi peri crispuli foarte mărunţi, pronunţat şi aproape uniform serate.
Foliola terminală ovată, eliptică, obovată sau rombică, cu baza ± cordată,
acută sau scurt acuminată, de 3 sau 4 ori mai lungă decît peţiolul. Pcţiol
comun glabrescent, cu ghimpi subţiri, înclinaţi sau aproape falcaţi. Ramuri
P l a n ş a 96. — 1. R u b u s ih y r s iflo r u s Whe. et N., inflorescenţă, la . porţiune de

lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc . petală, Id. porţiune de pedicel,
mărit, le. polen (după Sud.). — 2. R . a p ic u îa tu s Whe. var. re d u c tu s Nyâr., ramură
cu boboci, 2a. porţiune de lăstar cu frunză. 2b. secţ. transv. a frunzei, 2c. petală, 2d.
porţiune de pedicel mărit, 2e. polen.
P L A N Ş A 96
ROSACEAE 503
florifere slabe, rărit păroase, des glanduloase, cu ghimpi subţiri şi frunze verzi
pe dos. Inflorescenţă mijlocie, scurtă, obtuză sau ± piramidală, frunzoasă,
rărit păroasă, tomentoasă, cu ghimpi mediocri, subţiri, drepţi şi înclinaţi
şi cu glande roşii, lungi, dese; rămurele mijlocii ± patulc. cu 1—3 flori.
Caliciu tomentos, verde, glandulos şi acicular ghimpos, cu apendice, acoperă
lax fructul. Petale obovat alungite sau aproape lanceolate, adesea emarginate,
viu verzi. Stamine roşii, depăşind stigmatele de asemenea roşii. Polen puţin
amestecat (72—89 %), uneori nu se formează. înfăţişarea ca la R . kirtus.—
V I I — VIII.
S t a ţ i u n e a . în locuri păduroase din regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Păd. Groapa Armanului la SV de Nepos, 600 m (r.
Năsăud). R e g . B a c ă u : Măgura Ocnei la Schit (r. Tg. Ocna); Pir. Ieftiniei Ia Mrea Neamţ
(r. Tg. Neamţ).
1 a Glandele inflorescenţei purpurii
R . p u r p u r a tu s tipic. — I c .: PI. 107, fig. 1, la — h.
1 b Glandele inflorescenţei palide, gălbui............................................................................ 2
2 a Frunze pe dos verzi
var. bellâtus (Sud.). — R . b e lla tu s Sud. Rub. tarn. (1909) 51. — R e g . C l u j : Poeni
(r. Huedin). R e g . B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
2 b Gel puţin frunzele superioare ale ramurilor florifere pe dos cenuşiu tomentoase
var. subacuminum Nyăr. var. nova in Add. IV, pag. 923. — Ic. s PI. 107, fig. 2,
2 a. — R e g . B a c ă u : Măgura Ocnei la Schit (r. Tg. Ocna).
Ob s . Gâyer (MBL XX) 1921 (35) publică din Ungaria ca ssp. pe R . a m o en u s KoefcL
in W. et Gr. FI. Sil. I, 2 (1829) 54, drept R . k ir tu s cu flori roşii. Sudre (Rub. Eur. L cl
pag. 191) observă că R . a m o e n u s Koehl. ar semăna cu R . p u r p u r a tu s , pe care iasă * -e
cunoaşte.
95. R. Bellardii Whe. in Bluff et Fingerh. Comp. FI. Germ. I (1825) 688. —
Ic.: PI. 106, fig. 1, l a — e; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 198.
ţ>. Lăstari cilindrici sau slab muchiaţi, albăstrui so r i, ± rodetici (la
umbră palizi), glabrescenţi sau puţin păroşi, glanduloşi. cu ghimpi aciculari;
ghimpii deşi, foarte inegali, cei mai mari cu baza slab lăţită, drepţi sau încli
naţi, uneori aproape arcuiţi. Frunze ternate, foarte rar 4—5-foBolate, pe ambele
părţi răzleţ păroase, pe dos verzi, pronunţat şi aproape uniform serate.
Foliola terminală mare, eliptică sau eliptic obovată. de obicei lată, cu baza
întreagă sau abia cordată, abrupt acuminată, de 3. 4 sau 5 ori mai lungă
decît peţiolul ei. Stipele liniar lanceolate. Peţiol comun glabrescent sau păros,
cu ghimpi înclinaţi sau arcuiţi. Ramuri florifere abia muchiate, păroase,
scurte, cu ghimpi subţiri. Inflorescenţa scurtă, obtuză, puţin mai înaltă
decît frunzele, cu pedicelii superiori pronunţat patuli. Axa lax păroasă, des
504 FLORA R .P .R .
glandulos acicular ghimpoasă, cu ghimpi deşi. Caliciu verzui tomentos, glan

dulos ghimpos, la fructificare ± erect. Petale alungit obovate, lent atenuate
la bază, albe. Staminele depăşesc stigmatele verzi. Polen fertil 52 % (după
Sudre). — VII — V III.
S t a ţ i u n e a . In păduri montane, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . A u t . M . : Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Dl. Ghilcoş
la întorsura Buzăului, 750 m (r. Codlea). R e g . P lo e ş ti: Sinaia. R e g . B a c ă u : Poiana
Sărată în Pasul Oituz (r. Tg. Ocna). R e g . S u c e a v a : în pădure la Mrea Putna, 500 m
(r. Rădăuţi).
,yar. grossidentatus N yâr., var. nova in Add. IV, pag. 924. — Tc.: PI. 106, fig. 2,
2a, b. — Se deosebeşte de tip prin frunzele lăstarilor 5-foliolate, ± dur biseraie şi pedicelii
mai puţin ghimpoşi, cu glande amestecate, cele mai inultc lungi. De R . se r p e n s Whe.,
cu care se confundă mai uşor, se deosebeşte prin foliola terminală mare, eliptică, cu baza
necordată, prin inflorescenţa mai mare, prin petalele mai mari şi polenul mult mai slab
(37—52%). R e g . B a c ă u : Gîrleni la Păd. Fîntînele (r. Buhuşi).
96. R. rivulârîs P. J. Miill. et Wirtg. Herb. Rub. Rhen. ed. I (1858) nr. 107
et in Flora X LII (1859) 2 3 7 .— Ic .: PI. 108, fig. 1— 4; PI. 109, fig. 1— 5;
Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 199.
Arbust procumbent, cu ramuri florifere ascendente. Lăstari cilindrici,
adesea ± păroşi, cu ghimpi subţiri, cu sete dese, în amestec cu glande gălbui.
Frunze ternate, rar şi 5-foliolate, pe faţă rărit păroase, pe dos verzi, excep
ţional surii, pubescente, cu peri scurţi, uneori glabrescente, mucronat serate.
Foliola terminală ovată, obovată, rotundă sau rombică, uneori foarte mare,
cu baza adesea cordată, acuminată, de 3— 4 ori mai lungă decît peţiolul ei.
Peţiol comun păros, cu ghimpi subţiri, drepţi sau arcuiţi. Ramuri florifere
slab muchiate, adesea păroase, cu ghimpi slabi, zvelţi şi glande palide. Inflo
rescenţa mediocră (uneori mare), spre vîrf descrescent frunzoasă, cu pediceli
patent erecţi. A xa lax păroasă, des glanduloasă şi setoasă; glandele alungite,
palide, setele uneori foarte lungi, inegale, gălbui, drepte şi arcuite, îndesuite.
Caliciu tomentos, des glandulos şi foarte ghimpos, la înflorire reflect, la
fructificare ± erect. Petale eliptice sau alungit eliptice. Staminele depăşesc
sau (mai rar) nu ajung la nivelul stigmatelor. Polen puţin variat, fertil
86—95 % (100%). — VII.
S t a ţ i u n e a . In regiunile montane şi subalpine ale Carpaţilor.
P l a n ş a 97. — 1. R u b u s g ra n u la tu s M. et Lef., ramură fructiferă, la . porţiune de

lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc. porţiune de pedicel, mărit. — 2.
R . p e r şa n im o n tis Nyâr., ramură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. secţ.
transv. a frunzei, 2c. porţiune de pedicel, mărit.
P L A N Ş A 97
ROSAC liAE 607

1 a Inflorescenţa lungă, rărită, cu frunze evident mari, pînă la vîrf lent descrescente,
ternate, lobate sau întregi. Inflorescenţa parţială nu e mai lungă (sau abia mai
lungă) decît peţiolul frunzelor bracteante
var. grandîbractcăsus (Nyâr.). — R . riv u la ris f. grandibracteosus Nyâr. Kv. fi.
(1941 —44) 279 c. diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Sect. Şt. biol. tom. III,
nr. 1 (1951) 31. — R eg. C lu j : Cluj la Făget deasupra Fîntînii lui Bilaşcu (r.
Cluj); Valea Vinului, FRE nr. 2779 (r. Năsăud).
1 b Inflorescenţa mai scurtă, cel puţin la vîrf fără bractei în formă de frunze, frunzoasă
numai la bază. Inflorescenţa parţială de obicei ± mai lungă decît peţiolul___ 2
2 a Lăstari pronunţat păroşi, cu peri evidenţi. Axa inflorescenţei ± păroasă___ 3
2 b Lăstari aproape glabri sau cu puţini peri neevidenţi. Axa inflorescenţei puţin
păroasă .................................................................................................................................. 6
3 a Dinţii frunzelor uniformi, mediocri sau m ărunţi........................................................ 4
3 b Dinţii frunzelor inegali, ± duri ....................... .......................................................... 5
4 a Foliola terminală ovată, cordată, ascuţită
R . r w u la ris , tipic. — I c .: PI. 108, fig. 1, l a —e. — R eg. T im işo a ra : Caraşovala
Peştera Comarnic (r. Reşiţa). R eg. B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg.
Neamţ). R eg. S u cea va : Putna pe Dl. Străjinoasa (r. Rădăuţi).
4 b Foliola terminală aproape rotundă, cordată
var. setiger (Lef. et M.). — R . setiger Lef. et M. Versuch. mon. Rub. (1859)
nr. 1 58. — I c .: PI. 108, fig. 3. — R eg. S ta lin : pădurea dintre Persani şi gara
Brădet, 500 iii (r. Făgăraş).
5 a Staminele depăşesc stigmatele
var. încăltus (Wirtg.) Focke in A. et G. Syn. VI, 1 (1900 —1905) 609. —
R . in cu ltu s Wirtg. Hb. Rub. Rben. ed. I (1862) nr. 153. — R eg . B a ia M . z
Chiuzbaia, poieni în V. Turbure (r. Şomcuţa Mare) Reg. A u t. M . : între Deda şi
Bistra (r. Topliţa). R eg. S u ceava: în păd. spre Slatina deasupra comand Solea.
640 m (r. Gura Humorului).
5 b Stamine sub nivelul stigmatelor. Frunze alungit ovate, lung acummate
var. bîserrâtus (P. J. Miill.). — R . biserralus P. J. Miill. in BoaL Rnnr vosg.
(1868) 115. — I c .2 PI. 108, fig. 4. — R eg. S ta lin : Zăbrătău la Intnsara Buzăului
în V. Roşie, 750 m (r. Codlea).
f. lecbepoâus Sud. Rub. Eur. (1908—13) 210. — S era tv a aortă. Foliola
terminală suborbiculară, pe dos moale pubescentă. Stile roşiL R e g . S u c e a v a : Pîr.
Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
6 a Dinţii frunzelor egali, mediocri sau mărunţi................................................................ 7
6 b Dinţii frunzelor duri, inegali ......................................................................................... 10
7 a Foliola terminală ± rotundă, ovat rotundă sauobovatrotundă, cordată.................. 8
7 b Foliola terminală ovată sau obovat eliptică,mult mai hmgă decîtlată, cu baza
rotunjită sau slab cordată................................................................................................. 9
8 a Atît lăstarii cît şi ramurile florifere cu frunze mici. Fzliola terminală lată de 3—5
(6) cm, mărunt uniserată. Sepale ascuţite
var. suborbiculâris Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 924. — Reg. S talin : Mţii
Făgăraşului sub Lacul Bîlea, pădurea dintre Persani şi gara Brădet, 500 m (r.
Făgăraş), Zăbrătău la întorsura Buzăului, 750 m tr. Codlea).
508 FLO RAr Il.P .R .
8 b Frunze mari, 3-5-foliolate, cu foliola terminală lată de 7—9 cm, ± biserată^

Caliciu cu apendice
var. orbiculăris Nyâr. var. nova in Add. IV/Fpag. 924.—!Ic .: PI. 108, fig. 2,
2a. — Reg. B a ia M . : Dosu Pietrelor de Moară la^Băiuţ, 600 m (r. Lăpuş).
9 a Staminele depăşesc stigmatele. Foliola terminală ovată, lat eliptică, abrupt acu-
minată. Petale îngust eliptice, de 9 x 4 —1 0 x 4 ,5 mm
var. spindsulus (Sud.;. — R . sp in o su îu s Sud. Rub. Pyr. (1900) 84. — R . subacu-
leatus Borb. in OBZ XLI (1891)^423. — R eg. B a ia M . : V. Jilipului la poalele Mt.
Gutin lingă Cavnic, 650 m, Dosu Pietrelor de Moara, 600 m (r. Lăpuş). — Reg.
C luj: Cluj la Făget; Valea Rea (r. Cluj); Păd. Groapa Armanului la NV de
Ncpos, 600 (r. Năsăud). Reg. S ta lin : Zăbrătău la întorsura Buzăului, 750 m (r.
Codlea). R eg. O ra d ea : între Stîna de Vale şi Budureasa (r. Beiuş). R eg. P loesti:
Buşteni pe V. Zamorei (r. Cîmpina). Reg. B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r.
Tg. Neamţ). R eg. S u cea va : Dl. Străjinoasa la Putna, Culmea Sahastrului la Putna
deasupra Văii Icoanei (r. Rădăuţi), în păd Mrii Vorona la Păpuriş (r. Botoşani)
f. grandifldrus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 924.— Petale mari, lat eliptice
de 6 x 1 2 mm. Foliola terminală lent atenuată în vîrf lung..— Reg. B a ia M . :
V. Jilipului la poalele Mt. Gutin lîngă Cavnic, 650 m(r. Lăpuş).
Ob s . Ilormuzaki în Bul. Fac. Cern. XI (1937) 34 a publicat pe R. sp in osu îu s
Sudre de la Sinaia, avînd ca sinonim pe R . d ivex ira m u s Focbe.
Gâyer (MBL XX) 1921 (37) consideră pe R . d ivex ira m u s ca o formă indepen
dentă a speciei R . riv u la ris , pe cînd pe var. sp in o su îu s o consideră ca sinonimă
la R . riv u la ris tipic.
Sudre (Rub. Eur, pag. 201) consideră pe R . d ivex ira m u s ca o formă a lui R .
Schleicheri , iar Focke (in A. et G. Syn. VI, 1, pag. 620) îl consideră ca sinonim cu
R . horridulus P. J. Miill. Noi tratăm pe aceasta din urmă în accepţiunea lui
Sudre.
9 b Stamine sub nivelul stigmatelor, adesea cu ghimpi mai deşi şi mai mari
var. horridulus (P. J. Miill.). — R . h orridu lu s P. J. Miill. in Boul. Ronc.
vosg. (1868) 1 1 2 .— Ie.: PI. 109, fig. 5, 5a. — R eg. B a ia M . : în pădurea «La
Rotunda», 800 m, între Cavnic şi Strîmbu (r. Lăpuş). Reg. C lu j: Canciu (i*. Dej).
R eg. S ta lin : Dl. Ghilcoş la întorsura Buzăului, 750 m (r. Codlea). R eg. O radea:
vîrful Dl. Highiş, 750 m (r. Ineu).
10 a Foliola terminală ovată sau alungit rombică ............................................................11
10 b Foliola terminală rotundă sau obovată .................................................................... 12
11 a Foliola terminală ovată. Stamine la nivelul stigmatelor sau depăşesc stigmatele
var. aculeolâfus (P. J. MulL). — R . aculeolaius P. J. Miill. Versuch. mon. Rub.
(1859J 168. — Ic.: PI. 109, fig. 2, 2a, b. — R eg. B a ia M . : Dosu Pietrelor de
Moară la Băiuţ (r. Lăpuş). R eg. C lu j: V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m (r. Jibou).
R eg. S ta lin : DL Ghilcoş şi Zăbrătău la întorsura Buzăului, 750 m (r. Codlea. Reg.
P lo e s ti : Sinaia. R eg. B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
P l a n ş a 98. — 1. R ubu s fuscus Whe., ramură fructiferă, la . porţiune de lăstar cu

frunză, lb. secţiunea transv. a frunzei, lc . porţiune de pedicel, mărit. — 2. R . fuscu s
var. m d ifo rm is Nyâr., ramură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. porţiuni
de pedkeli. — 3. R . ru bristam in eu s Nyâr., ramură floriferă, 3a. porţiune de lăstar cu
frunză, 3b. porţiune de lăstar, 3c. secţ. transv. a frunzei, 3d. petale, 3e. porţiune de
pedicel mărit, 3f. polen.
P L A N Ş A 98
<1,. I
\*<
ROSACEAE 511
f. incisoserrâtus Nyâr. f. nova in Add. IY, pag. 924.— Frunze adtnc biserate.
Flori mici, cu staminele mai scurte decît stigmatele. — Reg. S u ceava: Putna pe
Culmea Sahastrului deasupra Văii Icoanei (r. Rădăuţi).
11 b Foliola terminală alungit rombică. Axa inflorescenţei păroasă
var. leptopâtalus (Sud.). — R . leplopetalus Sud. Bat. Eur. (1904) 31. — Ic.: PI.
109, fig. 1, la. — R eg. B a ia M . : V. Turbure pe marginea pădurii la Chiuzbaia
(r. Baia M.). — Reg. C lu j : Cluj la Făget, 700 m. R eg. S u cea va : Putna pe Culmea
Sahastrului (r. Rădăuţi).
12 a Foliola terminală aproape rotundă sau ovat rotundă
var. durotrîgum (R. P. Murr). — R . durotrigum R. P. Murr in Journ. Bot.
(1892) 15. — I c .: PI. 109, fig. 4 ,4a. — Reg. B a ia M . : V. Noveţului, 646 m (r. Vişeu).
12 b Foliola terminală obovată
var. obovâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 924. — I c .: PI. 109, fig. 3. —
Reg. C lu j: Cluj la Făget. Reg. A u t. M .: Mt. Scaunul deasupra comunei Deda-
Bistra, 1000 m (r. Topliţa). Reg. T im işo a ra : deasupra comunei Reşiţa.
97. R. serpens Whe. in Lej. et Court. Comp. FI. berg. II (1831) 172.—I c .:
PI. 110, fig. 1— 4, PI. 111, fig. 1, 2; Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 201.
Arbust procumbent. Lăstari cilindrici sau slab muchiaţi, puţin albăstrui
surii, de obicei păroşi, cu glande îndesuite, lungi, palide, de lungimi diferite,
cu puţini ghimpi aciculari, în amestec cu alţii mai scurţi, mai viguroşi şi mai
puţin curbaţi. Frunziş galben sau mai închis verde. Frunze ternate, mai
rar 5-foliolate, pe faţă răzleţ păroase, pe dos pubescentc, verzi, inegal şi nu
prea adînc serate. Foliola terminală ovată sau obovată, cu baza adesea cor
dată, cu vîrful acuminat, de 3 sau 4 ori mai lungă decît peţiolul. Stipele
liniare. Peţiol comun păros, glandulos, cu ghimpi slabi, înclinaţi. Ramuri
florifere păroase, cu ghimpi subţiri, răriţi şi frunze ternate, mărunt serate.
Inflorescenţă adesea scurtă, ± frunzoasă. Axă şi pediceli tomentoşi, mai slab
păroşi, cu glande dese, subţiri, lungi, palide şi sete gălbui, rare. Caliciu verde
tomentos, glandulos, rărit setos sau fără sete, la înflorire reflect, la fructi
ficare patul sau erect. Petale alungite, albe. Staminele depăşesc stigmatele.
Polen curat la unele forme, la altele amestecat (65 %). — VII-
S t a ţ i u n e a . Prin păduri umbroase din munţi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Răspîndită ca R . kirtu s. Reg. C lu j: d e j la Făget. Reg. A u t.
M .: Gorund (r. Odorhci): Băile Şugaş la Sf. Gheorghe; Turia La Pucioasa (r. Tg. Săcuesc).
Reg. H u n ed o a ra : Mţii Parîngului sub Redeiu. Reg. O radea: Stiaa de Vale (r. Beiuş). R eg.
T im işo a ra : Mt. Semenic, Ci oriei şi Hînca Camena la Băile Herrofane ir. Orşova). Reg.
C ra io va : Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor (r. Baia de Araaă . Reg. B a c ă u : Piatra
Neamţ. Reg. S u cea va : comună.
Variabilitatea specir i
1 a Inflorescenţă mare, exlinsă, pronunţat întreruptă, cu internodii lungi, rămurele
florifere lur.gi şi pediceli alungiţi. Frunze patecie. adesea recJinale. Flori mari
(2,5 —3 cm)
612 FLORA R.P.R.
var. ramigerns Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 924. — Reg. Cluj : Luşca (r.
Năsăud). Reg. Suceava: Putna pe Culmea Sahastrului deasupra Văii Icoanei (r.
Rădăuţi).
4 b Inflorescenţă compactă,cu internodii, rămureleşi pediceliscurţi. Flori mai m ic i.. 2
2 a Dosul frunzelor lăstarilor intensiv glauc
var. subcaerulescens KupS. et Prod. in Anal. Acad. Rom. XXXVI (1913—14)
276. — Reg. Craiova: Mt. Parîngsub Redeiu.
2 b Dosul frunzelor lăstarilor verde sau păros tomentos............................................... 3
3 a Lăstari'păroşi. Axa inflorescenţei ± . păroasă........................................................... 4
3 b Lăstari aproape glabri. Axa.inflorescenţei nepăroasă saunumaipuţin păroasă.. 9
4 a Frunzele superioare ale ramurilor florifere pe dos suriutomentoase
var. bicolor Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 925. — Reg. Stalin : Dl. Ghilcoş
la întorsura Buzăului (r. Codlea).
4 b Frunze verzi pe dos .................................................................................................... 5
5 a Inflorescenţă scurtă, abia se ridică deasupra frunzelor 6
5 b Inflorescenţă alungită, se ridică deasupra frunzişului ........................................... 7
6 a Staminele inai lungi decît stilele. Foliola terminală lat cordată
R . serpen s , tipic. — R eg. B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ):
Piatra Neamţ.
6 b Staminele mai scurte decît stilele. Foliola terminală ± îngust ovată sau obovată
var. vepâllldus (Sud.). — R . vepallidu s Sud. Rub. Pyr. (1901) 175. — Ic. s PI.
110, fig. 1, l a —d. — Reg. P lo e sti: Sinaia
7 a Foliola terminală ovată sau obovată, lată. Lăstari glabrescenţi
var. leucadenes (P. J. Mull.). — R . leucadenes P. J. Miill. in Bonpl. (1861) 304. —
Ic.s PI. 110, fig. 2, 2a—c. — Reg. C lu j: Cluj la Făget. Reg. S ta lin : Păd. Hocom
la Araci (r. Stalin). Reg. Bateau: Măgura Ocnei la Schit (r. Tg. Ocna). Reg.
S u cea va : Şendriceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
7 b Foliola terminală îngustă, alungită, ascuţită ............................................................ 8
8 a Dinţii mărunţi. Frunze pe faţă cu peri alipiţi
var. elongatâfdlins (B. et G.). — jR . elongatifolius Boul. et Gillot Assoc. rub. (1875)
191. — Ic . 2 PI. 110, fig. 3. — Reg. S ta lin : pădurea dintre Persani şi gara Brădet,
500 m (r. Făgăraş). R eg. P lo e sti: Sinaia. R eg. S u ce a v a : V. Icoanei la Putna (r.
Rădăuţi).
8 b Dinţi duri. Frunze pe faţă glabrescente
var. hylonomus (L. et M.}. — R . kylon om u s Leg. et Miill. Versuch. mon. Rub.
(1859) 161. — I c .: PI. 110, fig. 4. 4a. — Reg. C lu j: Luşca (r. Năsăud). Reg. P lo -
e ş ti: V. Saca deasupra comună Trestieni în V. Doftanei, 840 m (r. Cîmpina).
9 a Stamine mai lungi decît stile le ................................................................................... 10

9 b Stamine mai scurte decît stilele................................................................................... 13
P l a n ş a 99. — 1. Rubus melanoxylon Mull. et Wirtg., tipul, ramură floriferă, la .

porţiune de lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc . porţiune din axa inflo
rescenţei, mărită, ld . porţiune de pedicel, mărit, le. polen, lf. caliciu fructifer. — 2.
jR. melanox. var. exilis (Sud.), porţiune din ramura floriferă. — 3. R. melanox. var. debi-
lispinosus Nyâr., porţiune din ramura floriferă, 3a. porţiune din axa inflorescenţei, mărită.
— 4. R. omalus Sud., porţiune de lăstar cu frunză, 4a. secţ. transv. a frunzei.
PLANŞA 99
IlOSACEAE 515
10 a Glande peste tot puţine sau ± lipsesc

var. denudatus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 025. — Ic. PI. 111, fig. 1, la — e.
— Reg. C lu j : Păd. Groapa Armanului la SV de Ncpos, 600 m (r. Năsăud).
Reg. B a c ă u : Piatra Neamţ.
10 b Glande dese ...................................................................................................................... 11
11 a Ghimpii ramurilor florifere, ai pedunculilor, pedicelilor şi peţiolilor pronunţaţi,

lungi şi deşi, de 3—4 ori mai lungi decît diametrul tulpinii. Frunzele lăstarilor
mici, pe dos glabre. Hamuri florifere subţiri, reduse
var. retezaticolus (Kupc. et Prod.). — R . tereticâu lis var. retezaticola Kup5. et
Prod. in Anal. Acad. Rom. XXXVI (1913—14) 275. — Reg. C ra io v a : Mţii Parîn-
gului sub Redeiu pe marginea pădurii. R eg. H u n ed o a ra : Mţii Retezatului.
11 b Ghimpii ramurilor florifere nepronunţaţi, cel inult de 2 ori mai lungi decît diametrul
tulpinii. Plantă mare, cu frunze mai m a r i................................................................ 12
12 a Foliola terminală ovată, obovată sau eliptică, cordată

var. ieptadânes (Sud.). — R . Icpiadcnes Sud. ap. Gdg. Nov. Gons. (1905) 156. —
Reg. B a ia M . : în pădurea « La Rotunda » lingă şoseaua dintre Cavnic şi Strîmbu,
800 m (r. Lăpuş); Chiuzbaia în V. Turbure (r. Şomcuţa Mare). R eg. C lu j : V. Vacii
la Someş Odorhei, 250 m; Păd. Cîrlioara între Jibou şi Şoiinuş, 350 m (r. Jibou) ;
Poeni (r. Huedin). R eg. A u t. M . : Băile Uzonca (r. Sf. Gheorghe). Reg. S ta lin :
Zăbrătău şi Dl. Ghilcoş la întorsura Buzăului, 750 m (r. Codlea); Persani (r. Făgăraş)*
R eg. T im işo a ra : Dl. Tilva Balan deasupra comunei Cărbuneşti (r. Moldova Nouă).
Reg. P lo e sti: Sinaia pe Cumpătu, 800 m. Reg. B a c ă u : Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ
(r. Tg. Neamţ). Reg. C on stan ţa: pe malul Mării Negre la Agigea.
12 b Foliola terminală rotundă
var. bumerosus (P. J. Mull.). — R . hum erosus P. J. Miill. Versuch. mon. Rub.
(1859) 156. — Reg. C lu j: Luşca (r. Năsăud). Reg. T im işo a ra : Dl. Tilva Balan
lingă Cărbuneşti (r. Moldova Nouă). R eg. P lo e şti: Sinaia pe Cumpătu, 800 m.
13 a Foliola terminală numai de 2 ori mai lungă decît peţiolul. Inflorescenţă foarte toacă,
lung pedicelată, aproape nespinoasă
var. glrleniănsis Nyâr. var. nova in Add. I V , pag. 925. — Ic.: PL 111, lig. 2,14
2a. — Reg. Bacău: Pădurea Fintînele la Gîrleni (r. Buhuşi).
13 b Foliola terminală de 3—4 ori mai lungă decît peţiolul. Inflorescenţă n a i com
pusă, destul de des ghim poasă......................................................................................... 14
14 a Frunze mărunt şi uniform dinţate, scurt obovate
var. longiglanduldsus (Sud.). — R. longiglandulosus Sud. Rai*. Pyr. (1901)
172. — Reg. Ploeşti: Sinaia în V. Peleşului, 800--900 m.
14 b Frunze dur şi inegal serate
var. oreâdes (P. J. Miill. et Wirtg.). — R. oreades P. J. MuD. et Wirtg. Hb.
Rub. Rh. ed. I (1860) nr. 154. — Reg. Oradea : Moneasa sp ie p erin ă (r. Gurahonţ);
D răuţpeD l. Ilighiş (r. Ineu). Reg. Bacău: Măgura O cnă la Schit (r. Tg. Ocna).
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de V, Caucaz.
98. K. niveoserpens Nyâr. sp. nova in Add. IV. pag. 925. — Ic.: PI. 111,
fig. 3, 3 a — e.
~q
. Lăstari rotunzi sau puţin muchiaţi, slab păroşi, cu ghimpi rari şi slabi,
cu baza abia lăţită, printre care şi sete mai scurte sau mai lungi, precum şi
glande. Frunze ternate. Foliolele inferioare de obicei lobate, scurt peţiolulate.

Foliola terminală ovată sau ovat eliptică, mai lată pe la mijloc, pe faţă cu
peri ± îndesuit culcaţi, pe dos cenuşiu verzui sau verde, cu peri catifelaţi
răriţi, adine cordată, cu vîrful acuminat, pronunţat serată, cu dinţi mucro-
naţi destul de lungi, de 4 -6 ori mai lungă decît pcliolulul. Peţiol comun
ghimpos şi' glandulos ca şi lăstarul, cu stipele liniare. Ramuri florifere cilin
drice sau puţin muchiate, moderat păroase, scabre, cu ghimpi slabi, aciculari.
mai adesea cu sete mai mici sau mai mari şi mai rar cu glande. Frunzele
ramurilor florifere ternate, cu foliola terminală lat eliptică, pe faţă cu peri
culcaţi, deşi; foliolele inferioare pe dos verzui surii, cu peri catifelaţi foarte
deşi, în spre partea de sus a ramurilor din ce în ce mai albe, cu peri fasci-
culaţi deşi şi cu peri catifelaţi foarte îndesuiţi, pe nervuri foarte evident
peotinaţi. Inflorescenţă piramidală, cu ramuri inferioare în axila frunzelor,
în partea superioară cilindrică, nefrunzoasă; rămurele florifere erecte, cele
inferioare lungi, cu 3— 5 flori. Axă şi pediceli mediocru păroşi, cu glande
4; rare, nu mai lungi decît indumentul şi cu ghimpi aciculari, puţin înclinaţi.
Boboci alb tomentoşi, cu peri lungi, cu glande scurte şi cu cîţiva ghimpi
scurţi. Floarea dezvoltată şi fructul necunoscute. — VI — VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în locuri păduroase la Sviniţa pe Dl. Treş-
covăţ, 400—600 m (r. Orşova).
O b s. Plantă uşor de recunoscut datorită ghimpilor slabi, glandelor şi setelor nu
meroase, precum şi indumentului alb şi abundent pe frunzele superioare şi foarte sărăcăcios
pe frunzele lăstarilor. Din punct de vedere morfologic aminteşte pe R. serpens.
99. R. hirtus W. et K. PI. rar. Hung. II (1805) 150, tab. 114. — R. glan-
dulosus Auct. transs. — R. Koekleri Salzer, non Whe., R . Bellardi Porc. En.
17, non Whe. — I c .: PI. 112,113, 114, 115,116: Sud. Rub. Eur. 1. c. tab. 204.
Arbust tîrîtor, cu frunziş hibernant. Lăstari cilindrici sau spălăcit muchiaţi.
puţin brumaţi, slab sau des păroşi, cu glande roşii, dese sau violaceu închise,
pedicelate, inegale, cu sete aciculare, precum şi cu ghimpi rari, subţiri, drepţi
şi inclinaţi. Frunze în majoritate ternate (pe exemplarele mai viguroase şi
-Vfoliolate), verzi închis, pe faţa rărit păroase, pe dos verzi, i păroase, (rar
surii la R. plusiadenius Kupc.). mediocru sau mărunt, mucronat şi adesea
inegal biserate. Foliola terminală de forme variabile, ovată sau ± obovată.
• u baza slab inciză sau cordată, ascuţită. Stipele liniare. Ramuri florifere
păroas-?. cu glande roşii îndesuite, dispers setoase şi înclinate. Frunzele ramu-
P l a n ş a 100. — 1. Rubus vallisparsus >ud. ssp. brevipetiolulalus Nyâr., ramură

Auriferă, la. porţiune de lăstar cu frunză. !b. porţiune de pedicel. mărit, lc . petale, ld.
polen. — 2. R. callisp var. rigidipilus Xyâr.. exemplar înflorit, 2a. porţiune de lăstar
cu frunză, 2b. secţiunea transv. a frunzei. 2c. porţiune de pedicel, mărit.
P L A N Ş A 100
ROSACEAE 519
rilor florifere ternate, pronunţat dinţate, cu foliola terminală ovată, la bază

inciză, la vîrf acută sau acuminată. Inflorescenţă mediocră, cu baza frunzoasă,
înainte de înflorire ± nutantă, mai tîrziu erectă, cu axa păroasă. îndesuit
acoperită cu peri glanduloşi lungi, roşii, inegali şi cu sete rare. Rămurele
scurte, patent erecte, multiflore, cu pediceli scurţi. Caliciu verzui tomentos,
des glandulos (cu ghimpişori), la fructificare erect. Petale mijlocii, înguste,
eliptice, mari, ^ rotunde. Polen puţin variat. — VII — V III.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri de foioase şi de răşinoase, în locuri umbroase
din regiune? montană şi subalpina.
Răsp. în ţară: Comună peste tot în numeroase forme.
Ob s . R. kirtus prezintă o mare variabilitatc, iar subunităţile sînt greu de sistematizat.
La deosebirea lor, Sudre s-a bazat pe parozitatca lăstarilor. Acest criteriu este însă nesatis
făcător deoarece părozitatea prezintă multe forme de tranziţie. Astfel, în majoritatea
cazurilor nu sc poate s Labili dacă planta aparţine grupei celor cu lăstari păroşi sau a
celor cu lăstari glabri. Din punct de vedere practic pare a fi mai bună gruparea formelor
după forma frunzelor*).
1 a Caliciu după înflorire reflect. Inflorescenţă pronunţat întreruptă, frunzoasă pînă
la vîrf, cu numeroase (6—8) internodii alungite şi în zig-zag. Rămurele florifere
lungi, cu 5—10 flori, cu bractei patente sau puţin reclinate.
var. ramîgerus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 925. — Reg. Aut. M .: Tuşnad
la « Solyomko ». Reg. Suceava: V. Icoanei lîngă Putna (r. Rădăuţi).
1 b Caliciu erect. Inflorescenţa nepronunţat întreruptă, cu internodii mai scurte, mai
puţin numeroase, Bractei nereclinate ........................................................................ 2
2 a Glande bicolore; cele ale lăstarilor şi ramurilor florifere palide, galbene sau verzi,
cele ale inflores cenţei ± intens roşii, cele de pe caliciu adesea bicolore. Staminele
depăşesc, stigmatele
var. Bayeri Fockc in A. et G. Syn. VI, 1 (1903) 61o. — R. Bayeri Focke in OBZ
XVIII (1868) 99. — Reg. Cluj: Luşca (r. Năsăud). Reg. Aui~ M .: Băile Uzonca
(r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: între Persani şi gara Brădet ir. Făgăraş!. Reg.
Oradea: Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Ia şi: Paşcani. Reg. Suceava: Mt.
Rarău; Marginea pe Pîr. Şoarecu, Dl. Străjinoasa la N de Putna (r. Rădăuţi).
2 b Glande unicolore, roşii ................................................................................................. 3
3 a Frunze pc dos suriu tomentoase şi moi păroase
var. plusiacânthus (Borb.). — R. plusiacanthus Borb. în OBZ [1892/ 289, n. nud.,
in MBL II (1903) 334, descr. — Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova).
Ob s . Sudre aşează această plantă (Rub. Eur. pag. 200} in cercul de afinitate
al lui R. Schleicheri Whe., dar nu vorbeşte despre indnmentul frunzelor.
3 b Frunze verzi pe dos (dacă sînt albăstrui surii, această culoare nu provine de la
indument), adesea glabre................................................................................................. 4
*) Forma tipică are următoarele caractere: Lăstarii păroşi. Foliola terminală la t

ovată sau puţin ovată, cu baza cordată şi vîrful destul de lung, pe margini cu dinţi
fini sau mediocri. Inflorescenţa abia ghimpoasă. Staninele depăşesc stigmatele.
520 FLORA R.P.R.
4 a Ghimpi perpendiculari, drepţi, cei mai mari lungi, zvelţi, mai lungi decît diametrul
lăstarilor, de mai multe ori mai lungi decît diametrul ramurilor florifere. Glande nu
prea dese, nu mai lungi decît diametrul axei (sau numai unele puţin mai lungi
decît acesta). Petale orbiculare sau lat obovate, de 8 x 9 —7 x 8 mm. Polen fertil
72 —76%. Stamine mai lungi decît stigmatele
var. radulifdrmis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 926. — Ic. s PI. 113, fig.
1, l a —d. — Reg. Cluj: Luşca (r. Năsăud). Reg. Stalin: între Persani şi gara
Brădet (r. Făgăraş). Reg. Oradea: Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Ploeşti:
Trestieni pe V. Saca, 840 m (r. Cîmpina). Reg. Suceava: Şendriceni la satul
Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
f. unguiculâtus Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 926. — Ic.: PI. 113, fig. 2. —
Petale de 7 x 12 mm, îngustate în unguiculămai lungă. — Reg. Ploeşti: împreună
cu forma tipică.
4 b Ghimpi înclinaţi, mai scurţi. Petale de alte forme ................................................ 5
5 a Glande, sete şi ghimpi aproape de aceeaşi formă, mai lungi decît diametrul axei,
deosebit de dese şi în formă de perie, pe întreaga tulpină floriferă, toate brune
gălbui; numai pedicelii cu glande roşii. Flori mari, cu petale obovate sau eliptic
ovate, de 14 x 7 —11 X 6 mm. Plantă viguroasă, cu frunze foarte mari
var. pellitissimus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 926. — Ic.: PI. 113, fig. 3,
3 a, b. - Reg. Piteşti: Mţii Făgăraşului în făgetul din lungul văii Buda, 1300 m
(r. Curtea de Argeş).
5 b Ghimpi, glande şi sete mai puţin evidente ca desime şi lungime, în general roşii
sau purpurii în ch ise......................................................................................................... 6
6 a Flori deosebit de mari, late de 2—3 cm, cu petale eliptice, lungi de 13—15 mm,
late de 6 —7 mm. Inflorescenţa laxă, + corimboasă. Foliola terminală inare,
rombic obovată, uneori aproape rotundă
var. grandiflorus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 926. — Ic.: PI. 116, fig. 2,
2a—f. — Reg. Baia M .: V. Jilipului la poalele Mt. Gutin lîngă Cavnic, 650 m
(r. Lăpuş). Reg. Aut. M .: Mt. Scaunul deasupra comunei Deda-Bistra, cca 1000
m (r. Topliţa ); Sovata [T. Sing. de Pădure). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului în
molidişul de sub Lacul Bilea, V. Vişlea Mare (r. Făgăraş).
6 b Flori mult mai mici, cu petale lungi de 6 -11 mm şi late de 3—6 m m ............... 7
7 a Dosul frunzelor evident viu alburiu sau albăstrui suriu, glabru, numai penervuri
cu peri scurţi, răriţi. Nervurile formează o reţea proeminentă. Frunzele lăstarilor
Iernate, mici, cu foliola terminală obovată, uneori aproape rotundă. Inflorescenţa
mare, ramificată, frunzoasă plnă la vîrf. Stamine sub nivelul stigmatelor
var. tililîdlius Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 926. — lc .: PI. 112, fig. 4,
4a—d. — Reg. Timişoara: Boriova spre Mt. Mic (r. Caransebeş). Reg. Piteşti: Mt.
Cozia deasupra Mrii Stînişoara. 1000 m (r. Rm. Vîlcea).
7 b Dosul frunzelor verde, cu reţeaua de nervuri neevident proeminentă............... 8
8 a Foliolă terminală rotundă, uneori uşor ovată sau obovată. alLeori eliptică sau
rombică, dar întotdeauna mai lată Ia m ijloc............................................................ 9
P l a n ş a 101. — 1. Rubus Hysirix Whe. et N\. var. hiriifolius Nyâr., ramură înflorită,
la . porţiune de lăstar cu frunză, lb. porţiune de lăstar, lc. secţiunea transv. a frunzei,
ld. porţiune de pedicel, le , petale, lf. polen. — 2. R. H ystrix var. majoripetalus Nyâr.
petală. — 3. R. hebecarpus P. J. Miill. var. aceratispinus Sud., ramură floriferă, 3a.
porţiune de lăstar cu frunză, 3b. porţiune de lăstar. 3c. secţ. transv. a frunzei, 3d.
porţiune de pedicel. mărit, 3e. petale.
ROSA.CEAE 523
8 b Foliolă terminală evident ovată, îngustată de la mijloc spre vîrf, sau obovată şi
astfel cu lăţimea maximă sub mijloc sau deasupra mijlocului ........................... 24
9 a Foliolă terminală ± rotundă, nu cu mult mai lungă decît l a t ă ........................ 10

9 b Foliolă terminală eliptică sau rombică, evident mai lungă decîtl a t ă ....................16
10 a Dinţi mărunţi şi uniformi ............................................................................................ 11
10 b Dinţi duri sau mediocri; uneori foliolele lobat incize .......................................... 13
11 a Foliolă terminală mare, lată de 9—10 cm, slab cordată, cu vîrfulscurt. Lăstari
glabri sau puţin păroşi
var. hcrcynicus (G. Braun) Focke in A. et G. Syn. VI, 1 (1903) 614. — R. Tler-
cijnicus G. Braunlin Focke Syn. (1877) 370. — Ic.: PI. 114, fig. 1. — Reg. Tim i
şoara: deasupra Oraşului Reşiţa. Reg. Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe
Dl. Roşu (r. Dorohoi).
11 b Foliolă terminală mai mică............................................................................................. 12
12 a * Glandele inflorescenţei lungi, dese, violaceu închise. Ghimpii setacei lungi, subţiri,
de aceeaşi culoare (de accca greu de deosebit de glande). Inflorescenţă mare,
ramificată. Staminele depăşesc stigmatele. Polen fertil 89%.
var. rubigindsus (P. J. Miill.) Focke in A. et G. Syn. VI, 1 (1903) 613. — R.
rubiginosus P. J. Miill. in Flora XLII (1859) 72. — I c .: PI. 114, fig. 2, 2 a . —
Reg. Cluj: Poeni (r. Huedin).
12 b Glandele inflorescenţei mai scurte; ghimpii bine distincţi, de culoare mai deschisă.
Lăstari glabri sau ± păroşi. Staminele depăşesc stigmatele
var. gutmensîs Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 926. — Ic.: PI. 114, fig. 3,
3a, b. — Reg. Baia M .: V. Jilipului la poalele Mt. Gutin lîngă Cavnic, 650 m
(r. Lăpuş). Reg. Cluj: Păd. Groapa Armanului la SV de Nepos. 600 m (r. Năsăud).
jReg. Sîalin: Mţii Făgăraşului în brădetul de sub Lacul Bîlea/
13 a Foliolă terminală mare, lată de 8—11 cm, dur 1 —2-serată- Lăstari adesea îndesuit
păroşi. Stamino .sub nivelul stigmatelor
var. crâssus (Hol.). — 7?. crassus Holubv in (3BZ X XIII (18731 381. — R.
Giinlheri var. tatrensis Sag. Kl. Carp. Gcntr. II (1891) 140. — Ic.: PL 114, fig. 4. —
Reg. Cluj: Păd. Cîrlioara la Şoimuş, 350 m (r. Jibou). Reg. Aut. J f.r Tăria la
Pucioasa (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: întorsura Buzăului la Zăbrâtân» 750 m
şi pe Dl. Ghilcoş, 750 (r. Godlea). Reg. Oradea: Budureasa (r. Berâş). Reg. Ploeşti:
Sinaia pe V. Pcleşului
13 b Foliolă terminală mai mica ........................................................................................ 14
14 a Staminele depăşesc stigmatele
var. subgutinănsis Tsyăr. var. nova in Add. IV, pag. 527. — Ie.: PJ. 114,
fig. 5. — Reg. Baia M . : Băiuţ la Dosu Pietrelor de Moară» «00 m (r. Lăpuş)
14 b Stamine la nivelul stigmatelor sau mai sc u r te ....................................................... 15
15 a Lăstari slab păroşi. Inflorescenţa cu ghimpi viguros
var. minutîfldrus (P. J. Mull.) *). — R. minutiflorms P. J. Miill. \ ersuch. monogr.
Rub. (1859) 176. — Reg. Aut. M Şirod (r. Reghin). R*ţ. Sîalin: întorsura Buză
ului la Zăbrătău, 750 m (r. Godlea). Reg. Oradea: Siina de Vale (r. Bciuş).
*) Aşezată aici după Sudre. Focke (in A. et G- Syn. VI. 1 pag. 570) consideră pe
R minutiflorus sinonim al lui R t e r e t i c a u l i S j iar Gâyer -MBL(1921)36) ca sinonim al
!ui R. kirtus var. Giiniheri.
524 FLO RA It.P .R .
f. horridifaetus Sud. Rub. Eur. pag. 230. — Plantă viguroasă, glanduloasă

şi ghimpoasă. — Reg. Ploeşti: Sinaia.
15 b Lăstari îndesuit păroşi. Inflorescenţă fără ghimpi sau cu ghimpi puţini, slabi si
subţiri
var. anaploclâdus (Sud.). — R. anaplocladus Sud. in Bull. Soc. bot. Fr. (1905)
337. — Reg. Ploesti: Sinaia în V. Peleşului, 800 m.
16 a Staminele depăşesc stigmatele .................................................................................... 17
16 b Staminele sub nivelul sau la nivelul stigmatelor 20
17 a Dinţi mărunţi sau ± mediocri, destul de uniform i................................................. 18
17 b Dinţi duri, inegali, uneori ± lobat biseraţi ............................................................. 19
18 a Lăstari ± păroşi. Foliolă terminală scurta, lat eliptică
var. nigricâtus (M. et Lef.). — R. nigricatus M. et. Lef. Versuch. monogr.
Rub. (1859) 142. — Reg. Stalin: întorsura Buzăului pe Dl. Ghilcoş, 750 m (r.
Codlea). Reg, Timişoara: Caraşova spre Peştera Comarnic (r. Reşiţa). Reg,
Oradea: Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Bacău: Măgura Ocn i la Tg. <Lr a.
18 b Lăstari glabri sau puţin păroşi. Foliolă terminală alungit eliptică
var. tenuîdentatus (Sud.). — R. tenuidentâlus Sud. Rub. Pyr. (1900) 92. — Ic.:
PI. 114, fig. 7, 7a. — Reg. Baia M .: între Cavnic şi Strîmbu în pădurea «La
Rotunda», 800 m (r. Lăpuş). Reg. Ploesti: Sinaia în V. Peleşului şi pe Cumpătu.
19 a Lăstari ± păroşi. Frunze lobat biserate
var. posoniensis (Sabr.) A. et G. Syn VI, 1 (1900 —1905) 612. — R. Posoniensis
Sabr. in Verii. ZBG Wien XXXVI (1886) 90. - Ic.:P I. 114, fig. 6. - Reg. Oradea:
V. Torneasa deasupra comunei Nădălbeşti (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: dea
supra oraşului Reşiţa. Reg. Ploeşti: Sinaia în V. Peleşului.
Ob s . Simonkai (in Aradm. fl. (1893) 115) consideră această plantă ca R.
hirius > X lomentosus, Gdyer (în MBL XX (1921) 38) ca specie independentă,
iar Sudrc (1. c. pag. 228) ca pe o formă a lui R. hirius.
19 b Lăstari glabri sau abia păroşi
var. tracliydcncs (Sud.). — R. trachydenes Sud. Rub. tarn. (1909) 58. — Reg.
Raia M .: Vişeu de Sus pe Ascunsu, 1108 m (r. Viseu). Reg. Cluj: Luşca (r. Năsăud).
Reg. Oradea: Drăuţ pe Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Stalin: întorsura Buzăului pe DL
Ghilcoş, 750 m (r. Godlea). Reg. Ploeşti: Sinaia în pădure pe Cumpătu.
20 a Dinţi egali, + mărunţi. Lăstari abia păroşi
var. intemiptus (Sud.). — R. inierruptus Sud. Rub. Pyr. (1899) 28. — R. hirtus
var. longistylus Borb. Vasvârm. fl. (1887) 300. — I c .: PI. 115. fig. 1, la . — Reg. Aut.
M .: Turia pe Pucioasa (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: între Perşani şi gara Brădet în
pădure, 500 m (r. Făgăraş). Reg. Ploeşti: Sinaia în V. Peleşului şi în pădure la
Cumpătu.
20 b Dinţi ± inegali, mai duri ............................................................................................. 21
21 a Lăstari păroşi ................................................................................................................. 22
21 b Lăstari glabri sau numai slab păroşi
P l a n ş a 102. — 1. RubitJ Kockleri Whe. et N. var. horridicaulis (P. J. Midi.),

ramură floriferă, la. porţiune de lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc .
porţiune de pedicel, mărit, ld . petale, le. polen. — 2. R. Koekleri var. gornotensis Nyur.,
ruin ură fructiferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză, 2b. secţ. transv. a frunzei.
P L A N Ş A 102
ROSACEAE 427
verde viu, glabră sau cu puţini peri culcaţi, pe dos cenuşiu verzuie, rărit
si uniform tomcntoasă, datorită perilor fasciculaţi, inafară de aceştia, pe
nervuri ± şi cu peri catifelaţi răriţi, pe margini inegal şi destul de dur serată,
îa vîrf brusc acuminată, la bază cordată. Ramuri fructifere muchiate, slab
păroase, cu ghimpi deşi, amestecaţi cu ghimpi mai mici, slab curbaţi, fără
sete şi glande. Frunzele ramurilor fructifere ternate, verzui, cele superioare
surii, ± tomentoase cu peri stelaţi sau fasciculaţi. Inflorescenţa piramidală,
mare, frunzoasă aproape pînă la vîrf, cu ramuri descrescente, cele inferioare
frunzoase, ieşite din axila frunzelor. Axă, pedunculi şi pediceli rar păroşi,
neglanduloşi, rar cu puţine glande scsilc, cu ghimpi aciculiformi destul de
deşi. Rămurelele inflorescenţei cu 8— 20 flori, cele superioare cu 2— 3 flori.
Caliciu suriu, după înflorire reflect. Petale albe, îngust eliptice. Staminele
depăşesc stigmatele. Polen fertil 58—61%, cu grăuncioare mari, globuloasc. —
VI—VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj; V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m fr. Jibou). Reg.
Oradea: Vf. Highiş, 750 m (r. Ineu).
var. lxihaiensis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 912. — Lăstari cu peri rari. Frunze
4 —5-îoliolate. Inflorescenţa mică, racem simplu, frunzoasă. — Reg. Suceava: Şendriceni
satul Buhai pc Dl. Roşu (r. Dorohoi).
Răsp. gen. : Endemică în R.P.R.50
50. R. lipovensis Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 912. — Ic.: PI. 84,
fiş. 2. 2a— e.
Arbust înalt de 1— 1,5 m. Lăstari de grosime mijlocie, verzi, obtuz mu-
ihiaţi sau uneori aproape rotunzi, cu laturi plane sau slab canaliculate,
pabri. cu ghimpi aproape egali, drepţi sau slab înclinaţi, ici-colo cu cîte un
ghimpe rudimentar mai mic şi rar cîte unul foarte mic. Frunze 5-foliolate,
^•eori cea laterală concrescută cu foliolă învecinată inferioară. Peţiol pubes-
i'riit. cu ghimpi slabi, curbaţi, deasupra plan, cu stipele liniare. Foliolă ter
minală rombic ovată, de 6— 6 ,5 x 8 — 9 cm, cu baza rotunjită sau slab cor-
vîrful acuminat, destul de dur biserată, cu dinţi ascuţiţi, înclinaţi în
s a l multe direcţii, deasupra verde, glabră sau rar cu cîte un păr ici-colo,
z* dos foarte fin cenuşiu sau alb lomentoasă din cauza perilor fasciculaţi.
Ramuri flori fere obtuz muchiate, pubesccnte, cu ghimpi rari, curbaţi, cu
iernate, cele inferioare 5-foliolate, cu foliolele inferioare concrescute,
Ssasupra verzi, pe dos suriu fin tomentoase. Inflorescenţa panicul lax, cu
ghimpi puţini foarte slabi sau fără ghimpi, moderat păroasă, complet lip-
de glande, la bază cu întreruperi, cu ramuri florifere erecte provenite
•Lz. axila frunzelor tulpinale superioare. Partea superioară a inflorescenţei
•528 FLORA R.P.R.
31 a Foliolă terminală cu vîrful i alungit, mai alungit obovată

var. typicittfrmis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 927. — Reg. Baia M .: Cavnic
in V. Jilipului la poalele Mt. Gutin, 650 m (r. Lăpuş). Reg. S talin : întorsura Buzăului
la Zăbrătău 750 m (r. Godlea). Reg. Ploesti: Sinaia în V. Peleşului, 800 m. Reg.
Suceava: Şendriceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
31 b Foliolă terminală scurt obovată, ascuţită
var. rolundiformis Nyâr. var. nova in Add. IV. pag. 927. — Reg. Stalin: întor
sura Buzăului la Zăbrătău în V. Roşie, 750 m (r. Godlea). Reg. Ploesti: Sinaia.
Reg. Bacău: Mrea Neamţ la Pîr. Iei'tiniei (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Şendri
ceni la satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
32±a Foliolă terminală mare, lată de 8—9 cm, abrupt acuminată, cu virful scurt.
var. ptilcher Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Reg. Baia M . : V. Jilipului
la poalele Mt. Gutin lingă Gavnic, 650 m (r. Lăpuş). Reg. Stalin: întorsura Buzăului
la Zăbrătău in V. Roşie (r. Godlea); Mţii Făgăraşului: în brădet sub Lacul Bîlea
(r. Făgăraş). Reg. Suceava: Putna pe Culmea Sahastrului deasupra Văii Icoanei,
750 m (r. Rădăuţi).
32 b Foliolă terminală mult mai m ic ă ................................................................................ 33
33 a Foliolă terminală alungită, cu vîrful lung, cu margini drepte
var. pseudol&ileeolătus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Reg. Baia M. :
V. Jilipului la poalele Mt. Gutin lîngă Gavnic, 650 m (r. Lăpuş).
33 b Foliolă terminală obovată, destul de abrupt acuminată
var. obovâtas Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Reg. Baia M .: V.
Jilipului la poalele Mt. Gutin lînga Gavnic, 650 m (r. Lăpuş). Reg. Aut. M .: Băile
Borsec, 800 m (r. Topliţa). Reg. Stalin: întorsura Buzăului la Zăbrătău, 750 m
şi pe D1. Ghilcoş, 750 m (r. Codlea); Mţii Făgăraşului: în brădet sub Lacul Bîlea
(r. Făgăraş).
34 a Staminele depăşesc stigmatele .................................................................................... 35
34 b Staminele sub nivelul sau la nivelul stigmatelor .................................................... 37
35 a Foliolă terminală alungit obovată sau alungit rombică. îngustată spre ambele
capete, cel puţin de 1.5 ori mai lungă decît lată
var. rhombiîdlras Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Ic.: PI. 112, fig. o,
5a. — Reg. Baia M .: intre Cavnic şi Strîmbu în pădurea «La Rotunda», 800 m
(r. Lăpuş). Reg. Timişoara: Reşiţa. Reg. Ploeşti: Sinaia în pădure pe Cumpătu,
800 m. Reg. Bacău: Mrea Neamţ la Pir. Ieftiniei (r. Tg. Neamţ).
35 b Foliolă terminală obovată sau rombică, cu raportul dintre lungime şi lăţime mai mic
de 1,5 .................................................................................................................................. 36
36 a Foliolă terminală lat obovat efiptieă. de cca 1,4 ori mai lungă decît lată, cu baza
cordată
R. hirtus tipic. — I c .: PL 112, fig. 2, 2a. — Reg. Baia Mare: V. Jilipului, 650
m (r. Lăpuş).
36 b Foliolă terminală scurt obovată^ ia bază cordată
var. brevifoliatus Nyâr. var. nora in Add. IV, pag. 928. — Ic.: PI. 112, fig. 3,
3a—c. — Reg. Baia M .: Băiuţ la Dosu Pietrelor de Moară, 600 m, V. Jilipului
P l a n ş a 103. — 1. Rubus opiparus Nyâr., ramură floriferă, la , lb. porţiuni de

lăstari cu frunze (3- şi 5-foliale), ic. secţiunea transversală a frunzei, Id, petale, le.
porţiune de lăstar, mărit,ă lf. porţiune de pedicel, mărit.
P L .W S A 10*
ROSACEAE 531
lingă Cavnic la poalele Mt. Cutin, 650 m (r. Lăpuş). Reg. Stalin: întorsura Buzăului
la Zăbrătău în V. Roşie, 750 m (r. Codlea). Reg. Timişoara: deasupra comunei
Reşiţa.
37 a Foliolă terminală alungită, din treimea superioară cuneat îngustată, cu baza îngust
cordată, alungit acuminată
var. cuneâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Reg. Baia M .: Chiuzbaia
în V. Turbure (r. Şomcula Mare).
37 b Foliolă terminală ± lat obovată, spre bază nu e evident îngustată, lat cordată
var. communis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 928. — Ic. s PI. 112, fig. I,
la. — Reg. Baia M .: Băiuţ la Dosu Pietrelor de Moară, 600 m (r. Lăpuş). Reg.
Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: întorsura Buzăului la Zăbrătău, 750 m şi pe
Dl. Ghilcoş, 750 m (r. Codlea). Reg. Timişoara: Reşiţa. Reg. Ploeşti: Sinaia în
pădure pe Cumpătu şi în V. Peleşului.
Ob s . Hormuzaki (in Bul. Fac. Şt. Cern. XI (1937) 36) publică pe R. ostraSnsis Kulesza
(Fl. Polska IV (1930) 121) din regiunea Suceava: Marginea la poalele Carpaţilor, în locul
numit « Bîrloage» (r. Rădăuţi). Această plantă neidenLificată de noi, aparţine cercului
de afinitate al speciei R. kirtust fiind caracterizată după cum urmează:
Ghimpi în adevăratul sens al cuvîntului lipsesc. în schimb lăstarii, peţiolii, axele inflo
rescenţei şi ramurile împreună cu părţile florale, sînt acoperite de un număr mare de sete
foarte dese, de ace şi glande stipitate. Frunze ternate, evident păroase, cu foliole ovate,
la bază cordate, acute, adînc dinţate, cele laterale sesile. Stamine sub nivelul stigmatelor
R ă s p. g e n . : Europa centrală şi de V, Crimeea, Caucaz.
100. R. românicus Nyâr. sp. nova in Add. IV, pag. 929. — Ic .: PI. 116y
fig. 1, l a — e.
Arbust înalt de cca 1 m, arcuit înclinat sau tîrîtor. Lăstari cilindrici,

glabri, destul de îndesuit ghimpoşi, cu sete şi cu glande roşii, rărite. Ghimpii
mai mari subuliformi, comprimaţi la bază, drepţi, ating diametrul lăstarilor.
Frunze 3— 4— 5-foliolate, sau cele inferioare concrescute cu cele laterale,
verzi pe ambele feţe, pe faţă glabrescente, cu puţini peri culcaţi, pe dos
de asemenea glabrescente, îndeosebi pe nervuri mneori aproape peetinat
păroase. Foliolă terminală puţin variabilă, lat rotundă sau obovată. rar
ovală, destul.de adînc şi uniform serată, cu dinţi mucrooati, eu baza puţin
cordată, aproape rotunjită, cu vîrful abrupt scurt aeumiiftat, de 3—4 ori
mai lungă decît peţiolulul. Peţiol comun slab canaliculat, în eanalicul slab
pubescent, în rest glabru, subulat ghimpos, setos şi giaiidulos, cu stipele
liniare. Ramuri florifere cilindrice, slab păroase, ghiiBpoase, setoase şi cu
glande roşii; în partea superioară ghimpii devin mai hmgi. unii chiar foarte
lungi, de 6— 7 mm lungime, de 3 ori mai lungi decît diametrul tulpinii, drepţi*
foarte slab înclinaţi. Frunzele ramurilor florifere ternate, pe dos verzi, dur
serate, cu foliolă terminală obovată, i cuneat îngustată. Inflorescenţa lungă,
întreruptă, cu ramuri provenite din subţioara frunzelor, la vîrf cu bractei
lanceolate, destul de des acoperită cu glande purpuriu închise de lungimi
diferite, cu sete şi cu ghimpi subţiri, lungi. Râmurele 2— 5-flore, -h erecte.
-532 FLORA l l . P . il .
Caliciu vdrzui suriu, glandulos. la înflorire patent, mai tîrziu îmbrăţişează

fructul. Petale albe, rotunde ( 7 x 7 mm), sau lat obovate (7 X 11 mm), cu
vîrful adesea emarginat. Filamente albe, mai lungi decît stigmatele. Polen
fertil 69—81 %. — VII.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Ploeşti,: V. Doftanei în Păd. din V. Saca, deasupra casei
pădurarului din Trcstieni, 840 m (r. Cîmpina).
O b s. După ghimpii lungi şi drepţi, planta face impresia unui hibrid R. Radula X
hirius. Această interpretare nu este justă, deoarece planta noastră arc frunzele pe dos
curat verzi şi nici culoarea purpurie închisă a glandelor sale nu este influenţată. De altfel,
JR. Radula nu creşte în staţiunea respectivă.
Răsp. gen. : Endemică in R.P.R.
Secţia V. TRIYIALKS P. J. Miill. in Flora XVI (1858) 176.

Lăstari procumbenţi, arcuit proeumbenţi sau urcători, de obicei glanduloşi, adesea
brumaţi, glabri sau rărit păroşi, cu ghimpi drepţi. Frunze pe ambele feţe verzi sau pe dos
surii. Foliole cu marginile late, adesea atingîndu-se sau acoperindu-se, cele inferioare foarte
scurt peţiolulate. StipeL lanceolatc sau liniar lancoolate. Inflorescenţă adesea dispusă în
formă de corimb. Drapeole mari, dar adesea imperfecte, se coc de timpuriu.
101. R. caăsius L. Sp. pl. ed. I (1753) 706. — Mur de mirişte. — Ie.:
PI. 117, fig. 1— 5; Sud. Rub. Eur. 1. e. Lab. 207.
ţ). Lăstari slabi, subţiri, cilindrici, la început erecţi, apoi procumbenţi,
printre tufe ± erecţi sau urcători, mai tîrziu ramificaţi, brumaţi, glabri,
rar scurt păroşi, cu glande mai scurte, rare şi cu ghimpi slabi, scurţi, puţin
inegali, uneori setacei, înclinaţi, curbaţi. Frunze ternate, pe faţă rărit păroase,
pe dos verzi, -j- tomentoase. dur si inegal serate. Foliolă terminală lat cordat
sau rombie ovată, uneori rotundă, adesea trilobată, cu baza slab cordată,
acuta sau puţin acuminată. scurt peţiolulală, cele inferioare sesile, adesea
bilobate. Stipele lăţite la mijloc*, lanceolate, neglanduloase sau abia glandu-
loase. Peţiol comun scurt, păros, deasupra canaliculat în toată lungimea lui,
cu ghimpi scurţi, arcuiţi. Inflorescenţă scurtă, paucifloră, corirnboasă,
cu rămurele erecte sau erect patente şi pediceli subţiri, lungi, scurt
păroşi, cu glande subţiri, rărit şi fin ghimpoşi. Flori mari. Caliciu suriu
verzui, cu margine albă, ovat lanceolat. abrupt acuminat, d= glandulos, rar
P l a n ş a IOV. — Rubus Schleickeri \Vhe. var. chloroxylon (Sud.), ramură floriferă,

la. porţiune de lăstar cu frunză, lb. s^-liunea transv. a frunzei, Ic. petale, ld. porţiune
diîs axa inflorescenţei. 2. R. Schi. var. julvus (Sud.), porţiune de lăstar cu frunză,
-a. porţiune din axa inflorescenţei. — 3. R. Schi. tipic, porţiune de lăstar cu frunză,
xa. porţiune din axa inflorescenţei. — \. R. Schi. var. longicuspis (P. J. Miill.), porţiune
de lăstar cu frunză, 4a. porţiune din axa inflorescenţei. — 5. R. Schi. var. appendiculatus
Nyâr.. porţiune de lăstar cu frunză. — 6. R. S*'h:. var. irrufatus (P. J. Miill.), porţiune
rb* lăstar cu frunză. 6a. porţiune din axa inflorescenţei. - 7. R. Schi. var. humifusus
Wh?.. porţiune de lăstar cu frunză, 7a. porţiune din axa inflorescenţei.
P L A N Ş A 104
yM zş^
,v "V,
S sf'/h A/m f,, y , \
•'.•'■' \ $ s \ \ / X - 7 f. . . '4 / -î{ \ \ \ / / / a
/ \ \ ' . " ' r , n
:V î f ^ ’v^ v v^ \ \ \ \ \ r //
6a __
t # 6 ^ . _ . . . ...
- f ^ r ,:/ '( ,. ^
<'. - -- -• - •
ftiiis. .'^şşMscr: ^ ^ P
ROSACEAE o35
ghimpos, în floare reflect, îmbrăţişează fructul. Petale lat ovate, lat eliptice
sau aproape rotunde, albe. Stamine la nivelul stigmatelor. Polen perfect
(100%). Fructul adesea numai cu puţine drupeole mari, negre, brumate, cu
gust acrişor, plăcut. — V — IX.
S t a ţ i u n e a . Pe răzoare, pe lîngă garduri, prin arături, livezi, păduri,
zăvoaie, marginea apelor, în special in regiunea de cîmpie, mai rar în cea
montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în toată ţara. Abundentă în zonele inundabile şi luncile
Dunărei.
Y a r i a b i 1i t a t e a speciei
1 a Inflorescenţe aşezate de-a lungul tulpinii procumbente, în axila frunzelor, mai ales
unilateral, mult mai mici decît frunzele
var. serpcns .Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 929. — Reg. Cluj: Cluj la Făget;
Stîna, lîngă linia ferată dincolo de tunel (r. Huedin); Dej. Reg. Oradea: Mădăraş
(r. Salonta). Reg. Timişoara: între Radna şi Şoimoş (r. Lipova). Reg. Joşi: Sineşti
pe Dl. Mare (r. Tg. Frumos).
1 b Inflorescenţa la capătul tulpinii sau la capătul ramurilor mai lungi ale tulpinii, de
obicei ± ridicată deasupra frunzişului............................................................................ 2
2 a Dosul frunzelor îndesuit scabru păros sau cu peri catifelaţi. Frunzele superioare ale
ramurilor florifere suriu tomentoase. Pediceli scurţi (la varietatea tipică)
var. mollifolius Sud. Rub. Eur. (1908—13) 2 3 4 . — I c .: PI. 117, fig. 4 , 4a, b. —
Reg. Cluj: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin): Someşu Cald (r. Cluj). Reg. Timişoara:
Slatina-Nera (r. Oraviţa); Orşova. Reg. Bucureşti: Păd. Cemica (r. Brăneşti);
Comana (r. Vidra); Lunca Dunării la Căscioarele (r. Olteniţa). Reg. Bacău: între
Grumăzeşti şi Oşlobcni, Dragomireşti (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: între Cîrlig şi Gbe-
răeşti (r. Roman). Reg. Suceava: Căldăruşa pe fîneţe.
f. longepedicellâtns Nyâr. f. nova in Add. IV. pag. 929. — PedteeB lungi,
alungiţi, cel puţin de 3 ori mai lungi decît caliciul. — Reg. Bacău: Dragoaneşti {r.
Tg. Neamţ).
2 b Dosul frunzelor verde............................................................................................................. 3
3 a Petale rozee, rotunde, cordate. Lăstari glabri, puţin muchiaţi, cu gfcinpî riguroşi,
lungi de 4 mm. Foliolă terminală rotundă, adînc cordată. Ghimpii m u r ilo r florifere
mai lungi decît diametrul tulpinii.
var. sabuldsus (Sud.). — R. sabulosus Sud. in Bull. Assoc. Pyr. (1899- nr. 244. —
Reg. Craiova: între Buduhala şi Corneşti (r. Tg. Jiu).
3 b Petale albe. Ghimpi slabi, scurţi........................................................................................ 4
4 a Pediceli lungi, slab glanduloşi. Foliolă terminală (la tip) lat ©rată sau lat rombică,
uneori aproape rotundă, cu vîrful acut sau scurt aciimmit
var. mitissimus (Rip.). — R. mitissimus Rip. ap. Geaev. Ess. Mon. (1869) 11. —
Ic.: PI. 117, fig. 3. — Reg. Baia M .: Lcordina in faţa gării, 397 m (r. Vişeu).
Reg. Cluj: Cluj sub Păd. Lomb; Stîna,‘lîngă linia ferată dincolo de tunel (r. Huedin);
Băile Sărate Turda; Dej, Canciu (r. Dej). Reg. Hunedoara: Simeria. Reg. Oradea:
Băile 1 mai (Episcopeşti) lîngă Oradea; Salonta. R eţ. Bucureşti: Căscioarele în Păd.
Micsuneşti (r. Olteniţa); Păd. Cernica, Păd. Tămâdâu (r. Brăneşti). Reg. Ploeşti:
între Pucheni şi Moşneni în Păd. Balota (r. Ploeşti;; \ . Doftanei, Seciuri în pădure,
536 FLORA R .P .R .
380 m (r. Cîmpina). Reg. Bacău : Ghigoeşti (r. Piatra Neamţ). Reg. la ş i: Păd. Birnova
pe Izlaz şi Drumu Fălcii (r. Iaşi); Sineşti pe DI. Mare (r. Tg. Frumos); Lunca Biiinoştî
(r. Negreşti) ; Ilîrlău.
f. pietrosensis Nyâr. f. nova in Add. IV, pag. 930. Frunze ovat alungiie,
unele lâncedaL ovale, lung acuminate. — Reg. Baia M .: Mt. Pietrosu Marc pe roasfe
păduroase deasupra comunei Borşa (r. Vişeu). Reg. Oradea: Vadu Crişului 200 m
(r. Aleşd). Reg. Bucureşti: Pir. Sabaru lîngă Domneşti (FRE nr. 2780 sub f. a<juot.\.
4 b Pedicelii nu sînt pronunţat alungiţi, mai adesea glanduloşi sau ghimpoşi............... 5
5 a Lăstari pubeseent. tomentoşi, des ghimpoşi. Frunze mici, zbîrcite, des păroase
var. dunensis Noeldeke in Abh. XV Bremen III (1872) 139. — Reg. Constanta:
Yasilc Roaită; Nifon (r. Tuleea).
5 b Lăstari gKahri, rărit ghimpoşi, uneori fără ghimpi, rar eu ghimpi deşi. Frunze netede. 0
6 a Frunze adînc incize sau lobate, subţiri. Caliciu verde, împreună ou pedicelii glan
dulos, cu ghimpi risipiţi. Polen fertil 95 —100 %
var. uquaiicus YVhe. et N. Rub. Germ. (1827) 105. Ic.: PI. 117, fig. 5, 5a. -
Reg. Raia M .: Vişeu de Jos la Valea Morii, 486 m (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cheia
Târzii lingă Hăşdate, Mihai Yiteazu (r. Turda); Zimbor, Ciucea (r. Huedin); Dej.
Reg. Stalin: între Rupea şi Fişer (r. Rupea). Reg. Ploeşti: Gura Săraţii pe Dl. Vla-
dimir (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Domneşti. Reg. Bacău: Valea lui Joan ir.
Buhuşi). Reg. la şi: Hîrlău. Zagavia. Mogoşeşti, Lunca Bălteni (r. Hîrlău). Reg.
Suceava: Todireni la Silişte. Blăgeşti, Lunca Văii Ciubota (r. Botoşani).
6 b Frunze pronunţat serate, uneori puţin cordate................................................................ 7
7 a Pedunculi, pediceli şi caliciu cu glande roşii
var. glandulosus Focke in A. et G. Syn. (1903) 627. — Reg. Am. 1 /.; Băile
« Feketeto >>la Odorhei. Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Dl. Timpa. Reg. Hunedoara:
Petroşeni. Reg. Timişoara: prin semănături spre Deta.
7 b Glande (dacă există) de culoare deschisă......................................................................... 8
8 a Lăstari şi ramuri florale cu ghimpi deşi
var. armâtus Focke L e. — Ie.: PI. 117, fig. 2. — Reg. Cluj: Chioduş (r. Becleanj.
Reg. Aut. M .: Covasna (r. Tg- Sâcuesc). Reg< Stalin: între Rupea şi Fişer (r. Rupea).
Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Galaţi: în tufărişurile Dunării la Brăila.
8 b Ghimpii mai rari sau aproape Bpses«*............................................................................ 9
9 a Foliolă terminală ± rotunda, mareTcordată. Inflorescenţa glanduloasă şi ghimpoasă.
Sepale late, neglanduloase sau puţin glanduloase. Petale aproape rotunde
var. rivâlis (Genev.) N. BouL ap. Rouy et Camus Fl. Fr. VI (1900) 133. — li.
rivalii Gencv. Ess. inon. (1869j 16. - Reg. Aut. M .: Sovala (r. Sing. de Pădure).
Reg. Oradea.: între Sîc şi Cărând »r. Ineui. Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion;
Bozoviei spre Anina (r. Orşova). Reg. Craiova: Copăcioasa (r. Gilort). Reg. Bacău:
Girleni (r. Buhuşi). Reg. Galaţi: Orna r. Macin).
9 b Foliolă terminală ovată sau rombică. mai măruntă. Inflorescenţa adesea indesuit
glanduloasă. Lăstari ± ghimpoşi
P l a n ş a 1 05.- 1. Rubus Koehlen Whe. et N., var. cylindricus Nyâr., ramură

floriferă. la. porţiune de lăstar cu frunză. Ib. porţiune de pedicel, Ic. petale, ld .
polen. — 2. R. seaber Whe., tipic, ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar cu frunză.,
2b. secţiunea transv. a frunzei, 2c. porţiune de pedicel, 2d. petale, 2e. polen. — 3. R.
seaber var. jalciculifer Sud. et Sabr., vîrful inflorescenţei, 3a. porţiune de pedicel. 4.
R. seaber var. longistylus N’vâr., inflorescenţă. 4a. flori cu stile mai lungi decît stăm ine.
PLAN,ŞA 105
ROSACEAE 539
var. arvâlis Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 608. — Ie.: PI. 117, fig. 1. la. — Reg.
Cluj: Dej. Reg. Aut. M .: Odorhei în oraş. Reg. Stalin: cariera dintre Apoldu de Sus
şi Săcel, 600 m (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba lulia. Reg. Oradea: între Urziceni
şi Valea lui Mihai (r. Săcnnni); Mărţihaz (r. Salonta). Reg. Timişoara: Păuliş t .
Lipova); între Iaz şi Caransebeş. Reg. Ploeşti: între Pucheni şi Moşneni, Păd.
Balota, Crivina (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Comana sub terasa Xeajlovului t .
Vidra); Bucureşti. Reg. Constanţa: Mangalia; între I. G. Duca şi Mahmudia, 88
m (r. Tulcea). Reg. Bacău: Gîrlcni Ia Păd. Fîntîncle (r. Buhuşi); Ghigoeşti 'r.
P. Neamţ).
Răsp. g e n . : Europa, Siberia de V, Asia centrală, Caucaz.
Hibrizi
R. argenteus x bicolorispinosus = R. rârus Nyâr. sp. hybr. nova in
Add. IV, pag. 930.
Se aseamănă cu R. bicolorispinosus prin lăstarii ± cilindrici, spinii bicolori
şi lungi, precum şi prin forma frunzelor.
Cu R. argenteus se aseamănă prin culoarea surie a dosului frunzelor şi
prin dinţii pronunţaţi.
Reg. Oradea: Dl. Highiş pe « Gornot » deasupra comunei Arăneag, cca500 m (r. Ineu).
R. banaticus x candicans = R. semibanâticus Nyâr. sp. hybr. nova in

Add. IV, pag. 930.
Se aseamănă cu R. banaticus prin frunzele lăstarilor şi ale tulpinilor
florifere rotunde şi cu indument alb. Aminteşte pe R . candicans prin ghimpo-
zitatea mai slabă (mult mai slabă decît la R . banaticus), atît la inflorescenţă,
cît şi la lăstari, apoi prin inflorescenţa mai mică şi cilindrică.
Reg. Timişoara: Petnic spre Lăpuşnicel, coline între Orşova şi Jupalnic. 100 m (r.
Orşova).
R. banaticus xthyrsanthus= R . cazanânsis Nyâr. sp. hybr. nova m Add.

IV, pag. 930.
Asemănătoare cu R. banaticus prin frunzele mari, ± lat rotunde, iar cu
R. thyrsanthus prin frunzele ^ alungite, ghimpii mai slabi â polenul foarte
amestecat (15%). Se deosebeşte de R. semibanaticus prin franzele sale mai
mari şi inflorescenţa piramidală.
Reg. Timişoara: Cazane între S vini ţa şi Ogradena, 50 m (r. Orşorai.
R. banaticus xtomentosus==R. alionensis Nvâr. sp. hvbr. nova iu Add.

IV, pag. 930.
De la R. banaticus are rotunjimea şi lăţimea frunzelor tulpinilor florifere,
precum şi ghimpii relativ mari, iar de la R. tomentosus ghimpii adesea amestecaţi
ai lăstarilor, baza ± cuneată a foliolelor şi dinţii caracteristici acestei specii;
uneori pe frunzele cele mai de sus se pot observa s peri stelaţi. Caracterele
acestui hibrid sînt labile; uneori pare a semăna eu R. thyrsanthus, alteori
cu R. candicans, iar ghimpii mari, cu baza lată de pe tulpinile florifere indică
pe R . banaticus.
Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion; Remetea-Pogânici r. Reşiţa); Reg. Craiova:
între Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort).
510 FLOIIA Il.P.K.
R. Bcllardiix h iriu s= R . ghilcoşcnsis Nvâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 930.
Se deosebeşte de R. hirLus tipic prin frunzele lăstarilor mari, eliptice,
mărunt dinţate, cu baza rotunjită şi la vîrf abrupt acuminate.
Reg. Stalin: Di. Ghilcoş la întorsura Buzăului (r. Godlea).
R. caesiusx banaticus-=R. meridiânus Nyâr. sp. hvbr. nova in Add.

IV, pag. 931.
De la R . caesius are slipelele late, lăstarii cilindrici sau cilindric muchiaţi.
adesea brumaţi, cu ghimpi conici mai mici şi frunzele cu foliole îndesuite.
De la R. banaticus are foliolă terminală mare şi rotundă şi indumentul
suriu catifelat de pe dosul foîiolelor. Petale rotunde.
Reg. Timişoara: Dl. Tilva Balan lîngă Cărbunari (r. Moldova \o u ă ) ; Cazane intre
Ogradena şi Orşova, între Orşova şi Jupalnic.
O b s. Hibrizii de R. proceras. candicans şi thyrsanthus. care se formează cu R. caesius.
de cele mai multe ori sînt foarte asemănători între ei, putînd fi cu greu deosebiţi. Deoarece
hibridul seamănă mai mult cînd cu imul diri părinţi, cînd cu celalalt, caracterele potrivite
pentru determinări pot deveni nesigure. Inflorescenţa reprezintă un caracter relativ mai
sigur pentru recunoaştere. Influenţa speciei R. nrocerus se manifestă, pe lîngă statura >i
frunzele mai mari, in special prin inflorescenţa ± piramidală, care adesea este adine
ramificată şi frunzoasă. Inflorescenţa hibrizilor de R. candicans şi R. thyrsanthus de obicei
este mică şi adesea rarem cilindri;-.
R. caesiusx eam lic»ns=R . virgultorum P. J. Mijii. Versuch. monogr).

Rub. (1859) rir. 217 pro max. pte. — R. Laschii Sabr. in OBZ XLII (1892)
173, nori Focke.— R. corylifolius Auct. plur., non Sm.
Lăstari muchiaţi, aproape neglanduloşi, cu ghimpi i egali, comprimaţi.
Frunze de obicei 5-foliolate. rar ternate, cu foliole inferioare lob ate; foliolă
terminală ovată sau alungit ovată, dur şi adesea des serată, pe dos 4: suriu
tomentoasă, păroasă. Inflorescenţa de obicei îngustă, adesea scurtă, pauci-
floră, lax păroasă, slab ghimpoasă. Pediceli ± erecţi. Caliciu tomentos, patent
sau reflect. Flori albe, rar rozee.
Reg. Baia M .: intre PeleriLea şi Masca (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Cluj la Făget şi pe DL
Bâthori (r. Cluj); Cheia Turzii la Rîspiiuri (r. Turda); între Jibou şi Şoiniuş în Păd.
Cirlioara, 350 rn (r. Jibou). Reg. Oradea: între Vîrf urile şi Ilălmagiu, Avram lancu
(r. Gurahonţ); Luguzău la Păd. Gămnuţa >r. Ineu). Reg. Timişoara: V. Cladovci (r. Lipovai:
intre Iaz şi Caransebeş: Slatina-Nera ir. Ora viţa); Orşova. Reg. Cruiova: Copăcioasa
(r. Gilort). Reg. Bacău: Bodeşli-Pmista pe Pir. Didiţa, Dragomireşti pe Dl. Mare (r. P.
Neamţ); Racova pe Dl. Lngurului (r. Bacău..
var. caesiiformis Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 931 = caesius > x candicans. -
Lăstari lungi, tîrîtori. Inflorescenţa laxă ea la R. caesius. Dc R. caesius sc deosebeşte prin
P l a n ş a 106. — 1. Ruhus RcUardii Whe., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, îb. secţiunea transv. a frunzei. Ic. porţiune de lăstar, ld. porţiune de
pedicel. le. polen. - 2 . R. Bellordii var. grossedeniatus Nvâr., porţiune de lăstar cu
frunză. 2a. petale, 2b. porţiune dc lăstar. — 3. R. lereiicaulis P. J. Miill. var argutipilus
(Şud. . ramură floriferă. 3a. porţiune de lăstar cu frunză, 3b. secţ. transv. a frunzei,
3c. porţiune de lăstar, 3d. petale, 3e. porţiune de pedicel, 3f. polen.
ROSAC.EAE 543
frunzele cu dosul suriu şi prin ghimpii pronunţat falcaţi ai ramurilor florifere. — Reg. Cluj:
Cluj la Făget. Reg. Stalin: cariera dintre Apoldu de Sus şi Săcel (r. Sibiu). Reg. Oradea:
Salonta spre Mărţihaz pe marginea viilor.
R. caesius x p lica tu s= R . bahusiensis Scheutz Oef. af. Kongl. Vat.-Ak.

Handb. 2 (1880) 62. — R . dissimulans Lindeb. in Act. Soc. sc. Gotheb.
X X . Bih. (1884) 32.
Las Lari obtuz machiaţi, la capătul de sus pronunţat muchiaţi, cu ghimpi
inegali. Frunze asemănătoare cu cele de la R . plicatus, 5-foliolate, cu foliole
late ce se ating, cea terminală aproape rotundă sau lat ovată, cordată,
acută, cele inferioare sesile. Peţiol comun canaliculat. Inflorescenţă paucifloră,
rărit glanduloasă, cu ghimpi aciculari şi pediceli lungi, subţiri. Sepale verzi,
cu marginea albă, erecte după înflorire. Petale albe sau palid rozee. Sta-
mine egale cu stilele.
Reg. Cluj: Ciucea pe Dl. Ciungi (r. Huedin). Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava).
Ob s . După Focke (in A. et G. Byn. VI, 1, 1. c. pag. 639) această plantă este o sub
specie de la R. nemorosus, iar după Sudre (Rub. Eur. 1. c. pag. 235) este caesiusX
plicatus.
Din grupa hibrizilor între R. caesius şi specii din secţia Suberecti, Horinuzaki mai
publică (Bui. Fac. Şt. Cern. XI (1937) 40) şi pe R. serrulatus Lindeb. Hb. Rub. Scand.
(1834) nr. 46 = caesius xnitidus, de la Bosanci (r. Suceava). Planta este concepută în
acest sens şi de Sudre (1. c.), iar de Focke (1. c.) ca o subspecie de la R. nemorosus Hayne.
Această din urmă specie, după Ilormuzaki. ar cuprinde hibrizii dintre R. caesius şi specii
din grupa « Eglandulosi».
R. caesius xgen icu latu sxtom en tosu s= R . ciuriensis Nyăr. sp. hybr. nova
in Add. IV, pag. 931.
Se aseamănă cu R. caesius prin foliolele sale închise, rotunde, sesile şi
prin caliciul cred sau patul după înflorire, iar cu R. geniculatus prin ghimpii
viguroşi, puţin curbaţi, de pe părţile superioare ale ramurilor florifere şi prin
lipsa părozităţii de pe ramurile florifere şi pediceli, care sînt numai fin alipit
tomentoase. Asemănătoare şi cu R. tomentosus prin peţiolul canaliculat al
frunzelor lăstarilor şi prin frunzele tomentoase. Plantă viguroasă, cu frunze
3 —5-folioIate. Inflorescenţe adînc ramificate. Galiciu suriu tomentos?nepăros,
fără ghimpi, fără glande ca şi întreaga plantă. Stipele liniar lanceolate. abia
lăţite. în loc de R. geniculatus ne putem gîndi şi la o participare a lui
R . procerus.
Reg. Timişoara: între Sudriaş şi Pogăneşli pe Dl. Ciurii (r. Făget:.
R. caesius x h ir tu s= R . Yillarsianus Focke in Gremli Beitr. FI. Schweiz

(1870) 28. — R. oreogeton Sabr., non Focke sec. Gâyer in MBL (1921) 8. —
R. herculus Borb. ap. Sabr. in Verh. Ver. Pressbg. (1887—91) 7.
Plantă cu ghimpi deşi şi cu sete şi glande roşietice. De R . hirtus se
deosebeşte prin stipelele late şi prin fructele mai umflate.
Reg. Oradea: Dl. Pilişche deasupra comunei Sebiş. Chişindia (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Băile Ilerculane (r. Orşova). Reg. Suceava: Mrea Secu (r. P. Neamţ).
544 FLORA R .P .n .
R. (caesius x hirtus) x lomentosus = R. holosenceus Vest in Steierm.

Zeitschr. III (1821) 163. — R . semitomentosus Borb. FI. Tcmes. (1884) 76.
n. nud., Vasvârm. fl. (1887) 304, descr.
Se deosebeşte de R. Villarsianus prin glandele mai scurte şi frunzele
late, dur serate, pe dos moi suriu tomentoase, pe faţă îndesuit alipit păroase.
« în Banat » (Borza Consp. pag. 135).
R. caesius x idaeus = R. idaeofdes Ruthe in Focke Syn. (1887) 411.

Frunze parţial digitale ca la R. caesius, mai rar parţial 5-lobat penate.
Reg. Suceava: Bosanci pe cîmpuri 350 m, Dl. Strîmbu, Părţiea (r. Suceava).
R. caesius x Koehtari = R. oreogeton Focke Syn. (1887) 404.

Asemănătoare eu R . Koekleri prin armătura destul de amestecată a
lăstarilor, precum şi prin frunzele ternate sau 5-foliolale, iar cu R . caesius
prin inflorescenţa mai simplă, caliciul erect şi în general prin ghimpii mai
mărunţi şi lăstarii mai subţiri.
Reg. Timişoara: Băile Ilcrculane (r. Orşova). Reg. laşi: Păd. Kafaila, Poteca Dum
brăveni (r. Negreşti).
R. caesius > x macrophvllus = R. JBaenitzii Sud. in Bull. Soc. Bot.

Fr. (1905) 316.
Lăstari viguroşi, de 5— 10 mm in diametru, cilindrici, brumaţi, glabri.
în tufe LîrUoarc de mai mulţi metri lungime, cu ghimpi grupat indesuiţî.
puţin inegali. Frunze mari, 5-foliolate, (unele ternate), se acoperă. Folioîa
terminală rotundă sau lat ovată, lată pînă la 12 crn, deasupra glabră. pe dos
verde, glabrescentă, păroasă pe nervuri, cu baza cordată, scurt acuminată.
mediocru şi J- uniform serată, cele inferioare mari. sesile. Tulpina floriferă
cilindrică, glabră sau glabrescentă, cu cîţiva ghimpi care ating diametrul
tulpinii şi frunze ternate, cu foliole mari, rotunde sau lat eiiptice, glabres-
cente. Inflorescenţă Întreruptă, frunzoasă pînă la vîrf, rărit glanduloasă.
desLui de des acoperită cu ghimpi aciculari. Flori în parte lung pedicelate.
(*-u caliciu suriu tomentos, rar glandulos sau gbimpos, după înflorire erect.
Petale albe, mari, rotunde, de cea 9— 10 mm în diametru. Polen 100%.
Reg. Baciiii: Dobreni pe marginea şoselei (r. P. Neainl).
R. caesius x moldavicus = R. duineştiensis Nyâr. sp. bybr. nova in Add.

IV. pag. 931.
înfăţişarea ca la R. moidaîcus. asemănindu-se cu aceasta prin frunzele
mari şi ternate ale lăstarilor, prin foliolele inferioare lobate, frunzele tulpinale
fW ifere mari, precum şi prin ghimpii lungi, subuliformi, drepţi, ai tulpinilor
fieri fere. care ating sau depăşesc diametrul tulpinii. Cu R. caesius se aseamănă
P l a n ş a in7. — |. Rubus purpurntus >ud. tipic, ramură floriferă, la, 1b. porţiuni
<1^ lăptar cu frunze 3—5-foliale, Ic. porţiune de lăstar, 1d. 'seci., transv. a frunzei, le.
porţiune de pedicel. 1f. petale de la exemplarul irifoliat, Ig. petală de la exemplarul
5-foIiat. ih. polen. —'1. R. purp. var subocuminumN'yăr.. inflorescenţă, :>a. secţ. Iransv.
a frunzei.
P L A N Ş A 108
ltO SACEAE 547
prin lăstarii cilindrici, cu ghimpii şi glandele foarte amestecate şi slabe, prin

stipelele late precum şi prin glandele dese ale tulpinii florifere, dar în special
ale inflorescenţei, alb pedicelate. Frunzele inferioare ale tulpinii florifere
cu stipele lat lanceolate, cele de la frunzele supreme liniare.
Reg. Iaşi: Păd. Durneşti pe coama (r. Negreşti); Păd. Bîrnova la Giurca (r. Iaşi).
R. caesius x neopyramidalis = R. impeditus Nyăr. sp. hybr. nova in

Add. IV, pag. 932.
Corespunde la înfăţişare şi indument cu R . neopyramidalis, de care
se deosebeşte prin lăstarii cilindrici şi foliolele închise, cea terminală
lat deltoidală. Inflorescenţa întreruptă, rărit glanduloasă. Caliciu erect
după înflorire.
Reg. C lu j : Topa Mică pe marginea pădurii (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Burjuc
(r. Ilia).
R. caesius x procerus
Se deosebesc 3 unităţi:
1. R. Holandreî P. J. Mull. in Flora XLI (1858) 185 = eaesiusx < procerus. — R.
sebesensis Simk. in Tcrm. fiiz. XII (1889) 161. — R. althaeifolius Simk. in Nagyv. nov.
11890) 105, non Ilost. — R. pseudo-Waklenbergii Sabr. in OBZ XLII (1892) 174. — Plantă
viguroasă, cu lăstari muchiaţi, cu laturi plane, cu ghimpi egali, relativ tari, + drepţi,
perpendiculari. Frunze 5-foliolate, de obicei mari; foliolele ± se ating. Foliola terminală
lat ovată sau rotundă, cu baza ± cordată, ascuţită sau scurt acuininata, pe margini
mediocru, rar mai dur, destul de uniform serată, pe faţă glabră sau cu peri disperşi, pe
dos catifelat suriu păroasă. Foliolele inferioare sesile sau scurt pedicelate. Tulpini florifere
glabrescente sau slab păroase. Inflorescenţă piramidală, uneori scurtă, lax păroasă, neglan-
duloasă sau abia glanduloasă, mai adesea cu ghimpi slabi, curbaţi. Caliciu suriu tomentos,
după înflorire reflect. Flori de obicei mari, închise, cu petale late, albe sau palid rozee,
rar cu petale mici. — Plantă comună. — Reg. C luj : Cluj pe Dl. Feleacului, în Făget
700 m, Păd. Mănăştur 400 m, în pădurea oraşului 500 in, Mera la «Holldsfâ* 580 m,
între Chintău şi Dl. « Lorinc» 540 m, Dl. Ganaş deasupra comunei Coruş, 600 m, Topa
.Mică la marginea pădurii (r. Cluj); Inucu în Păd. « Daroci vâgat» (r. Huedin); Pietroasa
(r. Turda); între Jibou şi Şoimuş, 350 m, Dl. Orolat lingă Treznea (r. Jibou): Baia de
Arieş (r. Cimpeni). Reg. Aut. M .: Gurghiu (r. Reghin). Reg. Hunedoara- Sâlaşu de
Sus (r. Haţeg); Zdrapţi (r. Brad); Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii la poale tr. Alba);
Deva, Roşcani, Dobra (r. Ilia). Reg. Oradea: Dl. Craiului deasupra Gom. Vadu Grisului,
Strîmtoarea de la Vad (r. Aleşd); între Belfir şi Olcea, între Olcea â Salonta (r. Salonta);
Ciliei, Şumugiu, între Oşand şi Ilususău de Criş (r. Oradea); Intre Sîc şi Cărând (r.
Ineu); Chişindia în V. Ilurjec, Prunişor. Moneasa în vale deasupra piscinei, între Vâr
furile şi Hălmagiu, Sebiş deasupra viilor, Avram Iancu (r. Gmahonţ'. Reg. Timişoara:
Odvoş, Dumbrăviţa (r. Lipova); între Satu Mic şi Remetea. intre Sudriaş şi Pogă-
neşti pe Dl. durii, pe Dl. Gropilor, 243 m (petale deosebit de mari, de 17x13 mm), Bujor
<r. Făget); Vcrmeş (r. Reşiţa); între Orşova şi Jupalnic {r. Orş *va«. Reg. Craiova: Copă-
cioasa (r. Gilort); Bumbeşti-Pil.ica {r. Tg. Jiu).
2. R . dum&lis Hal. in Verii. ZBG Wicn (1885) 659 = caesius^> x procerus. — Se
deosebeşte de precedenta prin: lăstarii ± cilindrici, cu ghimpi adesea inegali, mai slabi,
frunze pe dos mai adesea verzi tomentoase, caliciu patent sau erect şi inflorescenţa
corimboasă, amintindu-ne pc cea de la R. caesius. — Mai rară. — Reg. Cluj: Cluj la Făget
518 FLORA R.P.R.
(r. Cluj); Slîna în Fad- Silaş (r. Huedin). Reg. Hunedoara: Zam (r. Ilia) (Simk. sub
percăesioxdiscolores). Reg. Stalin: între Apoldu de Sus şi Săcel la carieră, 600 m (r. Sibiu).
Reg. Oradea: Săldăbagiu de Bârcău (r. Alarghita); Strîmtoarea dc la Vad (r. Aleşd);
SebLş în vii, Chişindia în V. « Fecskc» (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Cuvejdia (r.
Lipova).
3. R. liixîssiinus Nyăr. sp. hybr. nova in Add. TV, pag. 932.= caesius var. mitissirnusx
procerus. — La fel cu iî. dumalis, dar ghimpii lăstarilor sînt mai viguroşi, iar inflorescenţa
foarte laxă, cu ramuri florifere alungite şi pedunculi lungi. — Rară. — Reg. C luj : DL
Băthori lingă Gilău (r. Cluj). Reg. Oradea: între Sîc şi Cărând (r. Ineu); între Avram Iancu
(Aciua) şi Vîrfurilc (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: intre Bujor şi Pogăneşti (r. Făget).
R. caesius X pubescens = R. semipubesccns Sud. Rub. Bavar. (1912) 33.

Asemănătoare cu R. pubescens, dar cu stipele lanceolate, frunze mai late
şi inflorescenţa mai scurtă sau răsfirată, ca la R. caesius.
Reg . Timişoara: Orşova pe Dl. Alion. Reg. Constanţa: intre Nifon şi Niculiţel
(r. Tulcca).
R. caesius x Radula
Sc deosebesc 2 unităţi:
1. R. cuspidâtus P . J. Miill. in Flora (1858) 180 pro inax. p. = caesius x < Radula. —
Asemănătoare cu R. Radula. Lăstari obtuz muchiaţi, glabrescenţi, scabri. Frunze 5-foiio-
late, pe dos cenuşiu tomentoase şi păroase. Foliola terminală cordat ovată, acuminată.
Tulpini florifere păroase şi glanduloase. Inflorescenţa piramidală, păroasă, des glandu
loasă, cu ghimpi. Petale mari, albe. — Reg. Stalin: Iioghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea).
2. R. spincscens P. J. Miill ap. Sud’ Rub. Eur. l.c. pag. 247 = caesius > x R adu la. —
Lăstari rotunzi, zvelţi, cu ghimpi foarte amestecaţi. Frunze pe dos verzi sau puţin surii
cu foliola terminală cordat rotundă. Inflorescenţa întreruptă, asemănătoare cu cea de la
R. caesiu s , puţin păroasă, destul de des scurt glanduloasă. — Reg. Baia M . : Dăneşti
între Baia Sprie şi Cavnic, 360 m (r. Şomcuţa Mare). Reg. Aut. M . : Gurghiu, 430 m
(r. Reghin).
R. caesius x silcsiacus = R. Warnstorfii Focke in Hali. - Wohlf. Koch’s

Syn. (1892) 789.
Lăstari glabri, obtuz muchiaţi. cu ghimpi amestecaţi. Frunze 3 — 5-foliolate,
pe dos verzi. Foliola terminala ovată. cordată, acuminată. Inflorescenţa
scurtă, frunzoasă, des ghimpoasă. eu glande palide. Sepale tomentos verzi,
glanduloase, patente sau reflecte. Petale mari, albe.
Reg. Suceava: Suceava, spontană prin grădini Hormuz.).
R. caesius x sulcatus
Se d eoseb esc 2 unităţi:
P l a n ş a 108.— 1. Rubus rivu laris P. J. Mull. et Wirtg., tipic ramură cu boboci,

la . porţiune de lăstar cu frunză, lb . secţiunea transv. a frunzei, lc. porţiune de pedi-
cel, Id. porţiune de lăstar, le . polen. — 2. R. r iv u l. var. o r b ic u la r is Nvâr., inflorescenţă,
2a. porţiune de lăstar cu frunze. — 3. R. r iv u l. var. setiger Lef. et. M., porţiune de lăstar
cu frunză. — î. R. r iv u l . var. b ise rra tu s (P. J. Mull.), floare cu stile lungi.
P L A N Ş A 108
ROSACEA1S 3v5!
1. R . g r â n d if r o n s B o r b . V a s v â r m . fl. (1 8 8 7 ) 36 =■= c a e s iu s X < s u lc a iu s . — R . s u lc a -

— L ă s t a r i m u c h i a ţ i , c u l a t u r i p la n e s a u s la b c o n c a v e ,
t i f o r m i s S u d . R u b . E u r . 1. c . p a g . 2 3 4 .
g la b r i, c u g h im p i a p r o a p e e g a li. F r u n z e d e o b ic e i 5 - f o lio la te , p e d o s v e rz i, in e g a l s e r a t e .
F o lio la t e r m i n a l ă m a r e , c o r d a t o v a t ă , a c u m i n a t ă . I n f lo r e s c e n ţă p a u c i f lo r ă , s la b p ă r o a s ă ,
n e g h im p o a s ă s a u c u p u ţ i n i g h im p i s c u r ţ i . P e d u n c u li ± e r e c ţ i, n e g la n d u lo ş i s a u r a r s c u r t
g la n d u lo ş i. S e p a le t o m e n to s v e r z i, n e s p in o a s c , m a i t î r z i u p a t e n t e s a u s la b r e c lin a te . P e t a l e
a lb e s a u p a lid r o z e e . S t a m i n c m a i lu n g i d e c î t s tile le . F r u c t e l e s e d e z v o l tă s la b . — R e g .
C l u j : C lu j la F ă g e t s p r e S ă lic e a (r. C l u j ) ; M ţii M e se ş p e D l. O r o la t lin g ă T r e z n e a (r. Z a lă u - .
R eg . C r a i o v a : B e n g c ş ti s p r e S ă c e lu , p e g a r d u r i (r. N o v a c i) .
2. R . m â x im u s M a r s s . F l. N euvopom . (1 8 6 9 ) 15 1 — c a e s iu s > X s u lc a tu s . — S e
d e o s e b e ş te d e p r e c e d e n t u l p r i n l ă s t a r i i ± c ilin d r ic i, g h im p ii a p r o a p e c o n ic i, fo lio la t e r m i
n a l ă m a i s c u r t p e ţ i o l u l a t ă şi c a lic iu l e r e c t l a f r u c ti f ic a r e . — R e g . C l u j : C lu j la ^ F ă g e t, 7 00 m .
R. caesius x suberectus = R. Berthac Borb. Vasvârm. fl. (1887)

306. — R . suberectiformis Sud. Rub. Eur. (1908— 13) 234.
Lăstari abia muchiaţi sau ± cilindrici, glabri, cu ghimpi slabi, conici,
puţin inegali. Frunze mari, de obicei 5-foliolate, pronunţat serate, pe dos verzi,
cu foliola terminală aproape rotundă, cordată, scurt acuminată. Ramuri
florifere slab păroase sau glabrescente. Inflorescenţa păroasă, cu puţini
ghimpi, rărit scurt glanduloasă sau neglanduloasă. Sepale tomentos verzui,
± patente după înflorire. Flori albe sau palid rozee, cu petale ± rotunde.
St amine depăşind puţin stigmatele. Fructul se dezvoltă slab.
R e g . C l u j : S t î n a , lîn g ă t u n e l (r. H u e d in ) . R e g . O r a d e a : la p o a le le D l. I li g h iş lin g ă
D ră u ţ, 300 m (r. I n e u ) .
R. caesius x lereticaulis x tomentosus = R. dolosus Nvâr. sp. hybr.

nova in Add. IV, pag. 932.
Tufă mai mică. Lăstari cilindrici, de 4— 6 mm în diametru, fndesoît
păroşi, cu ghimpi ± îndesuiţi, lungi de 3— 4 mm, subţiri, drepţi sau puţin
înclinaţi, subuliformi, între care se află ghimpişori ± setacei mai mărunţi,
ici colo cu ghimpişori rudimentari şi destul de des cu glande stîpîtate.
Frunze 3— 5-foliolate. Foliola terminală lat rombică sau ovată de 3—4 ori
mai lungă decît peţiolul, pronunţat biserată, cu baza rotunjită san slab
cordată, cu vîrful ascuţit sau scurt aeuminat, pe faţă verde mată. cu peri
culcaţi lungi, sub care se află pari foarte scurţi şi simpli, pe dos cu peri
fasciculaţi culcaţi şi deşi, şi cu peri catifelaţi deşi, oblic erecţi, datorită cărora
indumenl-ul este gros, alb sau alb suriu, moale tomentos. Foliolele laterale
libere sau concrescute, sesile. Peţiol comun slab canalienlat. des păros, cu
ghimpi aciculari şi cu glande foarte rărite. Stipele lanceolate, lăţite la
mijloc, păroase, abia glanduloase. Ramuri florifere cilindrice, păroase, destul
de des acoperite cu ghimpi aciculari drepţi, puţin înclinaţi, foarte rărit
scurt glanduloase. Frunzele ramurilor florifere ternate. pronunţat serate, cu
foliola terminală rombică şi cele laterale adesea lobate: indumentul feţelor
superioare şi inferioare asemănător cu cel de la lăstari. Inflorescenţă scurtă,
întreruptă la bază, frunzoasă, la vîrf corimboasă. Pediceli tomentoşi şi
păroşi, rărit scurt glanduloşi, cu ghimpi aciculari alungiţi. Caliciu alb
tomentos, rar cu puţine glande, după înflorire patent. Petale rotunde sau
552 FLORA R.P.R.
lat ovate, mari, de cca 8 x 10 mm, cu unguictile foarte scurte. Polen fertil
44—61%.
R e g . O r a d e a : C u ie d (r. G u r a h o n ţ) .
Obs. O r ig in e a h ib r i d ă e s te e v i d e n t a , d a r p ă r i n ţ i i p o t fi s t a b i l i ţ i c u g re u . D u p ă a r m ă
t u r a l ă s t a r i l o r a r a p a r ţ i n e la s u b s e c ţ i a G la n d u l o ş i , d a r g la n d e le s c u r t e a le in f l o r e s c e n ţe i
in d ic ă şi p c R . ie r e tic a u li s . S tip e le le l a t e ş i in f l o r e s c e n ţa p a r ţ i a l c o r im b o a s ă s î n t c a r a c t e r e
d e R . c a e s i u s , i a r in d u m e n t u l g ro s şi a lb d e n o t ă în r u d i r e a cu .R . to m e n to s u s .
R. caesius x thyrsanthus = R. ambilârius P. J. Miill. in Wirtg. Rub.

rhen. ed. I (1860) 162.
Se deosebeşte de R . virgultorum prin frunzele mai mari, cu foliolele mai
late decît la R. thrysanthus.
R e g . C l u j : S t î n a , lîn g ă li n i a f e r a t ă ş i în P ă d . S ila ş , I n u c u l a « D a r o c i v ă g a t » (r.
H u e d i n ) ; T o p a M ic ă l a m a r g in e a p ă d u r i i (r. C l u j ) ; î n t r e J i b o u ş i Ş o im u ş în P ă d . C îr lio a r a ,
3 50 m (r. J i b o u ) . R e g . H u n e d o a r a : d e a s u p r a c o m u n e i H ă ş d a t e (r. H u n e d o a r a ) . R e g .
O r a d e a : U c u r iş în p ă d u r e , î n t r e O lc e a şi S a lo n ta , Ţ i n e a în p ă d u r e (r. S a l o n t a ) ; T o p a d e
C riş (r. A le ş d ) : M o n e a s a în v a le d e a s u p r a p is c in e i, A v r a m I a n c u , C u ie d (r. G u r a h o n ţ ) ;
P ă d . C ă m n u ţ a i a L u g u z ă u , V f. H ig h iş 7 5 0 m , î n t r e S îc ş i C ă r â n d , C ă s o a ia s u b D l. I l i g h i ş
la A r ă n e a g (r. I n e u ) . R e g . T i m i ş o a r a : R e m e te a - P o g ă n ic i, f o a r t e c o m u n ă , d e a s u p r a
c o m u n e i R e ş i ţ a , B o c ş a R o m în ă (r. R e ş i ţ a ) ; î n t r e O r ş o v a ş i J u p a l n i c (r. O r ş o v a ) ; î n t r e
I a z ş i C a r a n s e b e ş . R e g . C r a i o o a : î n t r e C o lib a ş i ş i B e n g e ş ti (r. G i l o r t ) ; B u m b e ş t i - P i ţ i c a
(r. T g . J i u ) . R e g . P i t e ş t i : d e a s u p r a M rii T u r n u (r. R m . V îlc e a ) . R e g . P l o e s t i : V . D o f ta n e i
i n t r e S e c iu r i ş i L u n c a M a r e , 3 5 0 m (r. C îm p in a ).
R. caesius x thyrsiflorus = R. sciniihyrsiflorus Sud. Rub. Eur. 1. c.

pag. 249.
Lăstari muchiaţi, cu ghimpi foarte amestecaţi, rărit glanduloşi. Frunze
3—5-foliolate, ± biserate, pe dos verzi, cu peri catifelaţi, cu foliola terminală
rotundă sau lat ovată. cordată, acuminată. Ramuri florifere păroase, cu
ghimpi slabi. Inflorescenţă păroasă, glanduloasă, ± puţin ghimpoasă. Caliciu
suriu, cu ghimpi slabi, slab glandulos, după înflorire neevident erect.
R e g . O r a d e a : î n t r e O lc e a ş i S a l o n t a ir. S a lo n ta ) .
R. caesius x tomentosus = R. agrestis W. et K. PI. rar. Hung. III

(1812) 2 9 8 .— Ic.: W. et K. 1. e. tab. 268.
Aminteşte pe R.caesius prin lăstarii mai subţiri, ± cilindrici, cu ghimpi
foarte amestecaţi, prin stipelele mai late >i foliolele frunzelor foarte îndesuite;
apoi prin inflorescenţa răsfirată sau corimboasă (caracteristică pentru R.
caesius). precum şi prin petalele late. .Aminteşte pe R. tomentosus prin
P l a n ş a 1 0 9 . — 1. R u b u s r iv u la r is P . j . M u ll. e t W irtg . v a r . le p to b e llu s ( S u d .) ,

p o r ţ i u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă , l a . p e ta le . — 2. R . r i v u l . v a r . a e u le o la tu s (P . J . M iill.),
p o r ţ i u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă , 2 a . p e ta le , 2 b . p o le n . — 3 . R . r i v u l . v a r . o b o v a tu s N y ă r .
p o r ţ i u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă . — 4 . R . r i v u l . v a r . d u r o lr ig u r n ( R . P . M u r r .) , p o r ţ i u n e d e
l ă s t a r c u f r u n z a , 4 a . s e c ţ. t r a n s v . a f r u n z e i. — 5. R . r i v u l . v a r . h o r r i d u lu s (P . J . M u ll.),
p o r ţ i u n e d e l ă s t a r c u f r u n z ă . 5 a , flo a re c u s tile ly n g i.
PLANŞA 109>
ROSACEAE 555
‘ghimpii mai mari şi prin tomentul alb de pe dosul frunzelor. — Frecventă

pe dealuri, coaste, vii, pîrloage şi arături.
R e g . C l u j : C lu j l a F ă g e t s p r e S ă lic e a , p e c o a m a « P o k o lk o z », în h o t a r u l c o m u n e i
M e r a l a « H o llo s fu », l a R î u l « A s z p a t a k » 4 0 0 m , p e D l. C iu h a l a A p a h id a , 3 5 0 m (r.
• C lu j); D l. « B iik k s z e l» l a H u e d in , 6 3 0 nri. R e g . A u t . M . : L u eL a ş i M e r e ş ti în H a r g h i t a
(r. O d o r h e i) . R e g . S t a l i n : S ib iu . R e g . H u n e d o a r a : B r e t e a R o r a î n ă (r. H a ţ e g ) ; V . S e c a -
-şu lu i (r. S e b e ş ). R e g . C r a i o v a : C ra io v a . R e g . B u c u r e ş t i : P e r iş (r. S n a g o v ) . R e g . G a l a ţ i :
C e r n a , T u r c o a ia (r. M a c i n ) ; O s t r o v u l C h ic iu M ă c in u lu i (r. B r ă ila ) . R e g . C o n s ta n ţa : T u lc e a ,
N ifo n (r. T u lc e a ) . R e g . B a c ă u : P o d u T u rc u lu i (r. Z e le tin ) . R eg. I a ş i: M ir o n e a s a (r.
N e g r e ş ti) . R e g . S u c e a v a : S u c e a v a , B o s a n c i p e D l. S t r î m b u , 3 50 m (r. S u c e a v a ) .
Obs. H i b r i d f o a r t e v a r i a b i l şi d in c a u z a a c e a s t a în l i t e r a t u r a e s te c i t a t s u b n u m e
r o a s e s in o n im e ( R . a lth e a e f o liu s H o s t . R . d o lo m iti c u s H o l., R . f o s s i c o la H o l., R . m o llis
H o l., R . H o l u b y a n u s S a b r ., R . V r a b e l y i a n u s K e r n ., R . B o r b d s i a n u s S a b r ., R . b r a c h y -
t h y r s u s B o r b ., R . F r e k i B o r b ., R . p a c f i y p h y l l u s B o r b ., R . s e m i c in e r e u s B o r b ., R . W a i s -
b e c k e r i B o r b ., R . p i l i s e n s i s B o r b ., R . b u d e n s is B o r b ., R . m i t i p i l u s K u p 6 ., R . p s e u d o d e g e r
S u d . e tc .)
ssp. d iv e r g e n s (P .
J. Miill.) = c a e s iu s x < to m e n to s u s . — R . d iv e r g e n s P . J. Miill. in
Flora (18 5 8 ) 1 8 2 . — Lăstari muchiaţi. Cel puţin frunzele superioare tomentoase pe fală. —
La noi în ţară încă n-a fost identificată.
s s p . le u c o p h a e u s (P . J . M iill.) = c a e s iu s > x to m e n to s u s . — R . le u c o p h a e u s P . J .
M u ll. V e r s u c h . m o n o g r. G a t t . R u b . (1 8 5 9 ) n r . 2 0 6 . — L ă s t a r i ± c ilin d r ic i. F r u n z e p e
f a ţ ă v e r z i, d a r c u p e r i s im p li, c u lc a ţi, ± d e ş i. F o a r t e v a r ia b ilă .
v a r . p iir u s N y â r . v a r n o v a in A d d . I V , p a g . 9 3 2 . — R . a lth a e f o liu s B o r b . i n H e r b .
C lu j, n . n u d . — G h im p ii l ă s t a r i l o r lu n g i, c u s e t e ş i g la n d e î n t r e e i, f ă r ă g h im p i r u d i
m e n t a r i . — R e g . C l u j : C lu j s u b P ă d . L o m b , l a F ă g e t , p e c o a m a « P o k o l k o z », 5 3 0 m .
G ilă u l a S o m e ş u l C a ld (r. C lu j) ; D l. « B iik k s z e l» a p r o a p e d e H u e d in . R e g . T i m i ş o a r a :
î n t r e S u d r ia ş ş i P o g ă n e ş t i p e D l. C iu rii (r. F ă g e l) .
v a r . m î x t u s N y â r . v a r . n o v a in A d d . I V , p a g . 9 3 3 . — G h im p ii l ă s t a r i l o r am es
t e c a ţ i , c u g h im p iş o r i ş i s e t e ru d im e n ta re , adesea şi cu g la n d e . Ca fo rm e e c o lo g ic e
d e o s e b im :
f. â m p l u s N y â r . f. n o v a in A d d . IV , p a g . 9 3 3 . — F r u n z e m a r i, m o L fle x ib ile .
F o lio la te r m i n a l ă lu n g a c u m i n a t ă , a d e s e a a l u n g i t o v a t ă , a l u n g i t r o m b i c ă , h m g ă d e (8i
9 — 12 c m . — R e g . B u c u r e ş t i : P ă d . T ă m ă d ă u (r. B r ă n e ş ti) . R e g . C l u j : î n păd. l a M o ciu
{r. S ă r m a ş ) .
f. B a r t h i a i m s (B o rb .). — R . B a r t h i a n u s B o r b . in H X nr. 4 fâ 9 r n . nud. et
in (3BZ X L I I (1 8 9 2 ) 2 8 9 , n . n u d . e t S u d . R u b . E u r . 1. c. p a g . 2 1 3 , d e s e r t c o r r . N y â r . —
F r u n z e m a i m ic i, m a i c o n s is te n te , l u n g i d e 6 — 8 c m . F o lio la t e r m i n a l i s c u r t d e llo id a lă
s a u s c u r t r o m b i c ă , n u c u m u l t m a i lu n g ă d e c î t l a t ă , c u v îr f u l a c u t s a u o b t u z , u n e o r i r o t u n
j i t ă . — R e g . C l u j : C lu j s u b P ă d . L o m b , D l. C iu h a l a A p a h i d a Ir. C h i j i : C h e ia T u r z ii
(r. T u r d a ) . R e g . S t a l i n : V a le a L u n g a (r. M e d ia ş ). R e g . O radea: p ă d u r e a d i n t r e C ih e i
şi Ş u m u g i u (r. O r a d e a ) . R e g . T i m i ş o a r a : l a m a r g in e a d r u m u l ® c ă t r e C e m e te a z (r. T i m i
ş o a r a ) . R e g . B u c u r e ş t i : C o ra a n a , p e c a le a f e r a t ă s p r e G u r b a n c . Reg. C o n s t a n ţ a : J u r ilo v e a
(r. I s t r i a ) .
O b s. G â y e r (M B L X X ) 1921 (11) c o n s id e r ă p e R . B a r t h i a n u s B o rb . c a s in o n im c u
R . s u b r e iic u l a tu s B o r b . e t S a b r ., p riv in d u -1 c a h ib r i d î n t r ^
B . s e r p e ? is ş i R . to m e n to s a s .
A c e a s tă i n t e r p r e t a r e n u e s te jusLa. d e o a r e c e d u p ă B o r b . şi S a b r . (O B Z X L I (1892) 3'«)
p ă r i n ţ i i lu i R . s u b r e iic u l a tu s s î n t R . b r a c h y a n d r u s (c h lo r o s îc c h y s ) şi R . to m e n to s u s , i a r R.
B a r t h i a n u s esLe c o n s id e r a t c a s p e c ie in d e p e n d e n t ă O b Z 1. c. 289) d u p ă c u m a f o s t ş i
p u b l i c a t ă în D o rfl. H e r b . N o r m . n r. 4 6 2 9 . D e a ltf e l. R . b r a c h y a n d r u s e s te o s p e c ie a p u s e a n ă *
556 FLORA R.P.R.
c a r e n u c r e ş te l a n o i, i a r h ib r i d u l p c care-1 f o r m e a z ă c u R . to m e n to s u s a r e d o s u l fru n z e i
c in e r e u v e r z u i, i a r n u a lb c a l a p l a n t a n o a s t r ă .
S u d r e a f o s t c e l d i n t î i c a r e a c o n s i d e r a t p e R . B a r t h i a n u s B o rb . c a h i b r i d u l s e r p e n s x
to m e n to s u s ( R u b . E u r . 1. c .), î n s ă î n m o d g r e ş it, d u p ă c u m s - a p u t u t s t a b i li d e p c c e le 5-
e x e m p la r e o r ig in a le c o l e c ta te d e B a r t h d in lo c u l c la s ic ş i a f l a t e în H e r b . M u z . B o t. C lu j.
A s tf e l, î n h ib r i d u l R . B a r t h i a n u s , d u p ă c u m r e z u l t ă d in e x e m p la r e le o r ig in a le , î n lo c u l
s p e c ie i R . s e r p e n s e s te p r e z e n t ă R . c a e s i u s , c a r e s e m a n i f e s t a p r i n s tip e le le l a t e ş i foliolele-
în d e s u i te . E x e m p la r e le o r ig in a le a le l u i B a r t h c o r e s p u n d în t o c m a i c u f o r m e le d e R . a g r e s tis
s s p . le u c o p h a e u s c e c r e s c î n P ă d . L o m b d e l a C lu j ş i c a r e d in a c e s t m o t i v tr e b u ie s c c o n s i
d e r a t e l a fe l c a f. B a r t h i a n u s
s s p . d c lto id ă u s (P. J. M iill.). — R . d e U o id e u s P. J. M iill. in F l o r a (1 8 5 8 ) 8 1 . — F r u n z a
p e f a ţ ă g la b r e . — R e g . C l u j : C lu j p e D l. Ţ e c h in t ă u în f î n â ţ e . R e g . I a ş i : P ă d . D u m b r a v a .
R o ş ie l a C e p l e n iţa (r. H îr lă u ) . R e g . S u c e a v a : B o s a n c i în f î n a ţ e (r. S u c e a v a ) .
v a r . a s z n ă n s is N y â r . K v . fl. (1 9 4 1 — 44) 2 7 6 e t i n B u l. ş t . A c a d . R . P R . S e c t.
Ş t . b io l. t o m . III, n r . 1 (1 9 5 1 ) 31. — F o lio le r o t u n d r o m b ic e , g la n d u lo a s e î m p r e u n ă c u
t u l p i n a f lo r if e r ă . G h im p ii l ă s t a r i l o r d e ş i, ± a m e s te c a ţi . — R e g . C l u j : C lu j l a « A s z u p a t a k »
ş i p e c o a m a « P o k o lk o z ».
R. caesius x vaccarum = R. vaccariformis Nyâr. sp. livbr. nova in?

Add, IV, pag. 933.
înfăţişarea, ghimpii şi indumentul asemănătoare cu cele de la R. vaccarum
dar cu inflorescenţa scurt şi rărit glanduloasă. Florile alungit pedicelate ca
la R. caesius, cu petale rotunde şi fructul cu caliciu erect.
R eg . O ra d e a : Ţ in e a In p ă d u re (r. S a lo n ta ) .
R. caesius x vallisparsus = R. planitiei Nyâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 933.
Asemănătoare cu R . vallisparsus, dar ghimpii ramurilor florifere mai scurţi,
mai slabi, stipelele lanceolate şi caliciul îmbrăţişează fructul. Prin acestea
seamănă cu R . caesius. Foliola terminală a lăstarilor mare, romboidal
rotundă.
R eg . O r a d e a : pădurea dintre Qhei şi Şumugiu (r. Oradea).
R. caesius X Vestii = R. S^hnelleri Hol. in OBZ (1873) 377.

Slipele late. Foliole dese. atît cele ale lăstarilor, cît şi cele ale ramu
rilor forifere acoperindu-se. Dosul frunzei verde sau ± catifelat păros, ne
aminteşte pe R . caesius. Prin creşterea înaltă, lăstarii cu laturi plane, folio
lele foarte mari, adeseori cu indument suriu verde şi prin ghimpii destul de
lungi, seamănă cu R. Vestii.
P l a n ş a 110. - 1. R u b u s s e r p e n s Wur. var. v e p a l l i d u s (Sud.), ramură floriferă, la.

porţiune de lăstar cu frunză, lb. porţiune de lăstar, lc. porţiune de pedicel, Id. floare-
cu sîile mai lungi decît staminele. — 2 . R . s e r p e n s var. le u c a d e n e s (P. J. Miill.), ramură
floriferă, 2 a. porţiune de lăstar cu frunză. 2 b. porţiune de lăstar, 2 c. porţiune de pedicel,
2 d. petale. 2 e. polen. — 3. R . s e r p e n s var. e io n g a tif o liu s (B. et G.), porţiune de lăstar
cu frunză. — 4. R . s e r p e n s var. h y lo n o m u s L?f. et M.)f porţiune de lăstar cu frunză.
4 a. secţ. transv. a frunzei.
P L A N Ş A 110
ROSACEAE 659
R e g . C l u j : Lacurile Salicei (r. Cluj). R e g . P it e ş t i : între Slătioara şi Milosiea, 500 m

(r. Horezu); Mt. Cozia (r. Rm. Vilcca).
R. caesius x vulgaris var. stînensLs = R. strugensis Sprib. in Abh. Bot.

Ver. Brand. X X X IX (1897) 55.
var. impeditus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 933.
Mult asemănătoare cu R . vulgaris var. sttnensis, de care se deosebeşte
prin lăstarii cilindrici, cu ghimpii deşi, subuliformi, prin stipelele lanceolate,
precum şi prin glandele scurte ce apar în părţile tulpinale şi la inflorescenţă.
R e g . C lu j: Slina, Jîngă tunelul C.F.R. (r. Huedin).
R. candicaus x hirtus =s R. dâcicus Borb. in MNL X (1886) 115.—

R. debilis Hal. in Verb. ZBG Wien (1885) 659, non Boul. — R . debiliformis
Sud. Rub. Eur. (1908— 13) 93. — R. hâmorensis Borb. et Waisb. ap. Gây.
in MBL X X (1921) 18. ( R . dacicus Borb. a fost combinat de Gâyer (MBL 1 .c.)
din aceşti doi părinţi).
De la R. hirtus are glandele violaceu închise şi ghimpii subuliformi, iar
dela R. candicaus frunzele suriu tomentoase pe dos şi inflorescenţa racem
îngust.
R e g . B a ia M . : Malu Roşu in « Maramureş ». R e g . A u t. M . : Vîlcele (r. Sf. Ghcorghe).
R. candicaus x geniculatus = R. bellispinosus Nyâr. sp. hybr. nova in

Add. IV, pag. 933.
Inflorescenţa corespunde cu R. candicaus, iar ghimpii lungi, zvelţi şi drepţi
ai ramurilor florifere, arată afinitate cu R . geniculatus.
R e g . T im iş o a r a : pe coline între Orşova şi Jupalnic
R. candicans x oenensis = R. vârius Nyâr. sp. hybr. nova in Add. IV.

pag. 933.
Frunze alungite, mai înguste, în special cele de pe tulpina floriferă.
Inflorescenţa ± în racem, cilindrică. Petale mai mici, de formă diferită, nu
atît de abrupt îngustate in unguiculă. Aceste caractere arată afinitatea cu
R . candicans. Prin frunzele mari şi cu lamina subţire ale lăstarilor sterili,
caliciul verzui, precum şi prin lăţimea destul de pronunţată a petalelor,
se aseamănă cu R . oenensis. Polen deosebit de variat (13—2 2 °d).
Reg. B a c ă u : Măgura Ocnei la Schit, lîngă Tg. Ocna.
R. candicans x plicatus ssp. opacus = R. ciueeaensis Nyâr. sp. hybr.

Prin inflorescenţa în racem simplu, alungit pedunculată, prin dosul abia
suriu verde al frunzelor şi caliciul verde suriu, ne aminteşte pe R . plicatus
sp. opacus, iar prin foliolele mai alungite ale lăstarilor, mai slab suriu verz i
sau chiar surii, se aseamănă cu R. candicans. Foliola inferioară scurt peţio-
sulată. Laturile lăstarilor plane sau slab conca\e.
R eg. C lu j: deasupra comunei Ciucea pe Dl. Ciungi, printre părinţi (r. Huedin).
.5 8 0 FLO R A R .P .R .
x piliîcr — R. pflicans Nyâr. in Add. IV, pag. 934.

R. candicans
Se deosebeşte de R . pilifer prin lăstarii muchiali şi puţin canaliculali, prin
ghimpii mai viguroşi ai ramurilor florifere, precum şi prin inflorescenţa
■cilindrică mai compactă.
R eg. O ra d ea : Almaş (r. Gurahonţ).
x procerus = R. robusticâulis Sud. Rub. Eur. (1908— 13) 93.

R. candicans
Lăstarii şi frunzişul corespund ± cu R. procerus, iar inflorescenţa zvelta
■cu R . candicans. înfăţişarea hibridului oscilează între cei doi părinţi. Ghimpii
sînt cînd viguroşi, cînd mai slabi. Uneori şi frunzele lăstarilor seamănă mai
mult cu cele de la R. candicans. — Foarte frecventă în teritoriul de răspîndire
al părinţilor.
R e g . C lu j: Stîna în Păd. Silaş (r. Huedin); Cîrlioara între Jibou şi Şoimuş, V. Roşie
la Jibou (r. Jibou); Topa Mică (r. Cluj). R e g . S t a l i n : Apoldu de Sus la carieră (r. Sibiu);
Hoghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea). R e g . H u n e d o a r a : Burjuc (r. Ilia); Mt. Cetate lîngă
Săscior (r. Sebeş). R e g . O r a d e a : Şumugiu, între Ciheiu şi Şumugiu (r. Oradea); Urvind
(r. Aleşd); Ţinea (r. Salonta i : Luguzău în Păd. Cămnuţa, Dl. Ilighiş, 750m (r. Ineu);
între Cil şi Bonţeştij (r. Gurahonţ). R e g . T im iş o a r a : între Toc şi Cuiaş (r. Lip ova);
între Sudriaş şi Pogăneşti pe Dl. Ciurii (r. Făget); cantonul C.F.R. de la Teregova
(r. Caransebeş); între Petnic şi Lăpuşnicel, între Orşova şi Jupalnic, Orşova pe Dl.
Alion (r. Orşova); Moldova Nouă, pe stînci la Coronini (r. Moldova Nouă). R e g . C r a io v a :
Gura Bujorescu (r. Baia de Aramă); între Vîrciorova şi Gura Văii, Turnu Severin (r. T.
Severin). R e g . P i t e ş t i : Draghid la Păd. Rădeşti (r. Muscel). R e g . I a ş i : Pâd. Bîrnova,
Islazul Drumului Fălcii (r. Iaşi).
R. candicans x snleafos = R. inccrtus Hal. in Verb. ZBG Wien (1885)

658. — i?. oligacanthus Borb. et Waisb. in Sched., non Kup<$. — R. Ortvayanus
Gay. in Sched. n. nud. cf. MBL X X (1921) 13. — E x s .: FEAH nr. 3207.
R e g . B a i a M . : între Peteritea şi Masca (r. Lapuş). R e g . C lu j: Cluj la Făget şi pe
Dl. Feleacului. R e g . O r a d e a : DL Orfeş la Arăneag, Nadăş, Minişel (r. Ineu); Moneasa,
Aciuţa (r. Gurahonţ). R e g . T im iş o a r a : V. Cladovei (r. Lipova)
O b s . Sudre (Rub. Eur. 1903—13 (93. consideră această plantă ca o formă a speciei
R . c a n d ic a n s şi o publică drept f. r o s e d u s iSud.).
R. candicans x teregovensis = R . angustârum Nyâr. sp. hybr. nova in

Add. IV, pag. 934.
Seamănă cu R. teregovensis prin foliolele terminale rotund ovale, iar cu
R . candicans prin dinţii mai slabi, petalele mai înguste şi prin polenul mai
imperfect (9,4%).
R e g . T im iş o a r a : între Plavişeviţa şi Cazane :r. Orşova).
P l a n ş a 111. — 1. Rubus serpens \Vhe. var. denudatus Nyâr., ramură floriferă, la.
porţiune de lăstar cu frunză, lb . porţiune de lăstar, lc . porţiune de pedicel. ld . petală,
le . polen. — 2. R. serpens var. gîrleniensis Nyâr.. ramură floriferă, 2a. porţiune de lăstar
cu frunză. — 3. R. nioeoserpens Nyâr., ramură floriferă cu boboci, 3a. porţiune de lăstar
cu frunză, 3b. secţiunea transv. a frunzei, 3c. secţ. transv. a frunzei de pe ramura
floriferă, 3d. porţiune de lăstar, 3e. porţiune de pedicel.
PLANŞA 111
R. candicans x tomentosus = R. coarctatiflorus Sini. 1. c. pag. 93.
Se aseamănă cu R . candicans prin ghimpii mai mari, frunzele mai puţin
cuneate şi inflorescenţa 4; cilindrică, iar cu R. tomentosus prin frunzele cu
indument alb şi dinţii mai duri. Uneori frunzele sînt cuneate şi cu peri stelaţi
pe faţa superioară. Forma şi mărimea petalelor, ca şi polenul, variabile.
Reg. Oradea: Prunişor (r. Gurahonţ). Reg Timişoara: între Orşova şi Jupalnic r.
Orşova); Naidas (r. Oraviţa); V. Ciad ovei, Odvoş (r. Lipova).
R. candicans x tomentosus var. Lloydianus = R. polyânthus P. J. Miill.

ap. Wirtg. Hb. rub. rhen. ed. I (1858) nr. 76.
De precedentul se deosebeşte mai ales prin lipsa completă a părozităţii
de pe faţa superioară a frunzelor.
Reg. Cluj: V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m (r. Jibou). Reg. Oradea: Căsoaia sub
Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Odvoş, V. Cladovei (r. I.ipova); Rcmetea-Pogănici
(r. Reşiţa); Berzasca (r. Moldova Nouă), Dl. Treşcovăţ la Sviniţa, V. Dunărei la Cazane,
Orşova pc DI. Alion, între Orşova şi Jupalnic (r. Orşova). Reg. Iaşi: Schitu Tărîţa la
Bucium (r. Iaşi).
R. constrictus x moldavicus = R. paşcanensis Nyâr. et Prod. sp. hybr.

Prin frunzele mari, lăstarii mai slabi, glabri şi prin ghimpii rari, zvelţi,
se aseamănă cu R. rnaldavicus. Frunzele slab tomentoase, aproape verzi de
pe dos, precum şi caliciul răsfrînt, amintesc pe R. constrictus.
Reg. Iaşi: în păduri lîngă Paşcani.
R. drăuţensis x procerus = R. perfoliosus Nyâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 934.
Se aseamănă cu R. procerus prin frunzele mari şi ghimpii puternici din
partea inferioară a ramurillor. Prin inflorescenţa cilindrică şi ghimpii
slabi, se apropie de R. drăuţensis. De ambii părinţi se deosebeşte prin
lăstarii canaliculaţi şi foliolele cu dinţi mari.
Reg. Oradea: Vf. Highiş, deasupra corn. Drăuţ (r. Ineu).
R. drăuţensis x thyrsanthus — R. jibouensis Nyâr. sp. hvbr. nova in

Add. IV, pag. 934,
Prin înfăţişare şi prin frunzele ramurilor florifere înguste şi lung acu-
minate, se aseamănă cu R. drăuţensis, iar ghimpii săi mai mici, lăstarii canali
culaţi, foliolelele mai late ale lăstarilor şi petalele înguste, amintesc pe R .
thyrsanthus. Polen 0—7— 10%.
Reg. Cluj: V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m (r. Jibou».
R. geniculatus x thyrsanthus = R. genisânthus Nyâr. sp. hybr. nova

Se aseamănă cu R. thyrsanthus prin peţiolulii foarte scurţi ai foliolelor
frunzelor inferioare de pe lăstari, prin inflorescenţa mai compactă, ± cilin
drică, şi prin frunzele ramurilor florifere, cu foliola terminală ovată. Prin
ghimpii săi lungi, perpendiculari şi lăstarii cu laturi = plane se aseamănă
cu R. geniculatus.
Reg. Timişoara: pc coline între Orşova şi Jupalnic. 80 m.
HO SA CEAI-:
R. candicans x tomentosus = R. coarctatiflorus Sud. 1. c. pag. 93.

Sc aseamănă cu R. candicans prin ghimpii mai mari, frunzele mai puţin
cuneate şi inflorescenţa + cilindrică, iar cu R . tomentosus prin frunzele cu
iiidument alb şi dinţii mai duri. Uneori frunzele sint cuneate şi cu peri stelaţi
pe faţa superioară. Forma şi mărimea pelalclor, ca şi polenul, variabile.
Reg. Oradea: Prunişor (r. Gurahonţ). Reg Timişoara: între Orşova şi Jupalnic fr.
Orşova); Naidaş (r. Oravila); V. Cladovei, Odvoş (r. Lipova).
R. candicans x tomentosus var. Lloydianus = R. polyânthus P. J. Mull.

ap. Wirtg. Hb. rub. rhen. ed. I (1858) nr. 76.
De precedentul se deosebeşte mai ales prin lipsa completă a părozităţii
de pe faţa superioară a frunzelor.
Reg. Cluj: V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m (r. Jibou). Reg. Oradea: Căsoaia sub
Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Timişoara: Odvoş, V. Cladovei (r. Lipova); Remetea-Pogănici
(r. Reşiţa); Berzasca (r. .Moldova Nouă), Dl. Treşcovăţ la Sviniţa, V. Dunărei la Cazane.
Orşova pe Dl. Alion, între Orşova şi Jupalnic (r. Orşova). Reg. Iaşi: Schitu Tărîţa la
Bucium (r. Iaşi).
R. constrictus x moldavicus = R. paşcanensis Nyâr. et Prod. sp. hybr.

Prin frunzele mari, lăstarii mai slabi, glabri şi prin ghimpii rari, zvelţi,
se aseamănă cu R . moldavicus. Frunzele slab tomentoase, aproape verzi de
pe dos, precum şi caliciul răsfrînt, amintesc pe R. constrictus.
Iteg. Iaşi: în păduri lîngă Paşcani.
R. drăuţensis x procerus = R. perfoliosus Nyâr. sp. hvbr. nova in Add.

IV, pag. 934.
Se aseamănă cu R. procerus prin frunzele mari şi ghimpii puternici din
partea inferioară a ramurillor. Prin inflorescenţa cilindrică şi ghimpii
slabi, se apropie de R. drăuţensis. De ambii părinţi se deosebeşte prin
lăstarii canaliculaţi şi foliolele cu dinţi mari.
Reg. Oradea: Vf. Highiş, deasupra corn. Drăuţ (r. Ineu).
R. drăuţensis x thvrsanthus = R. jibouensis Nyâr. sp. hvbr. nova in

Add. IV, pag. 934.
Prin înfăţişare şi prin frunzele ramurilor florifere înguste şi lung acu-
minate, se aseamănă cu R. drăuţensis, iar ghimpii săi mai mici, lăstarii canali
culaţi, foliolelele mai late ale lăstarilor şi petalele înguste, amintesc pe R .
thyrsanthus. Polen 0—7— 10%.
Reg. Cluj: V. Vacii la Someş Odorhei, 250 m (r. Jibou*.
R. geniculatus x thyrsanthus = R. genisânthus Nyâr. sp. hybr. nova

Se aseamănă cu R. thyrsanthus prin peţiolulii foarte scurţi ai foliolelor
frunzelor inferioare de pe lăstari, prin inflorescenţa mai compactă, ± cilin
drică, şi prin frunzele ramurilor florifere, cu foliola terminală ovată. Prin
ghimpii săi lungi, perpendiculari şi lăstarii cu laturi = plane se aseamănă
cu R. geniculatus.
Reg. Timişoara: pe coline între Orşova şi Jupalnic, S0 m.
PLANŞA 112
Ii. hirtus x Radula = R. pallidilormis Sud. Rub. Pyr. (1900) 8 6 .—
li. microcarpus Kupc. in MBL (1910) 231.
Are înfăţişare mai ales de R. hirtus. Frunzele lăstarilor 3—5-foliolate.
Ghimpii lungi, mai ales pe ramurile florifere şi inflorescenţă, drepţi, subuli
formi.
Reg. Ploesti: V. Sara deasupra comunei Treslieni, V. Doftanci la Sceiuri în pădure
380 m (r. Gîmpina). Reg. Bacău: Măgura Ocnei la schit (r. Tg. Ocna).
R. hirtus x rivularis — R. chlorostylus N. Boul. Ronc. vosg. (1868)

111. — R. bcgoniifolius Hol. in OBZ (1875) 315.
De R. rivularis se deosebeşte prin glandele lungi, puţin închise sau roşii
ale inflorescenţei.
Reg. Baia M .: V. Jilipului la poalele Mt. Gutin Ungă Cavnie, 650 m, Baia Sprie la
Lacu Bod. 400 m, Dosu Pietrelor de Moară la Băiuţ, Peteritea (r. Lăpuş); Vişeu de Jos,
la V, Morii 520 m (r. Vişeu). Reg. Cluj: Cluj la Făget, Lacul Sălicea (r. Cluj); Someş
Odorhei pe V. Vacii (r. Jibou). Reg. Aut. M .: Ml. Scaunul lingă Deda (r. Topliţa);
Riul Domokos lingă Zagon, Băile Şugaş (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: întorsura Buzăului
pc Dl. Ghilcoş, 750 m, V. Roşie la Zăbrătău, 750 m (r. Codlea); pădurea dintre Perşani şi
gara Brădet, 500 in (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Aninoasa la Vulcan (r. Petroşeni).
Reg. Oradea: vîrful Dl. Highiş, 750 tu (r. Ineu). Reg. Ploesti: Sinaia pe Cumpătu în pădure
şi în V. Peleşului, 850 m. Reg. Bacău: Pir. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ);
Măgura Ocnei la schit (r. Tg. Ocna). Reg. Suceava: Mrea Vorona în pădure la Păpuriş
(r. Botoşani).
var. rotundâtus Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 935 = R. rivulâris var. orbicularis X
hirtus. — Foliola terminală mare, rotundă. — Reg. Baia M .: Băiuţ la Dosu Pietrelor
de Moară (r. Lăpuş).
Ob s . Soo (in Szekelyf. îl. (1941) 64) arată că aici aparţin plantele lui Baumgarten
(Fnum. II (1816) 57) de Ia Miercurea Cmc şi Pucioasa, care au fost publicate sub R.
corylijolius.
R. hirtus x scaber = R. seabrohfrtus Sabr. in Hay. Fl. Steienn. (1909) 808.

Ghimpii lăstarilor cu baza comprimată, ± viguroşi ca la R _ scaber, ±
răriţi. Ramuri florifere şi pediceli destul de lung şi îndesuit purpuriu glandu
loase, păroase, cu ghimpi răriţi, zvelţi. Caliciu erect, acoperă fructul.
Reg. Raia M .: V. Jilipului Ia poalele Mt. Gutin lingă Cavnic, 6ă0 m ir. Lăpuş).
Jleg. Cluj: Valea Vinului la băi (r. Năsăud); Cluj la Făget' Reg- Amt- M .: Sirod în V.
Gurghiului (r. Reghin); Sovata. Reg. Stalin: Zăbrătău la I n t r a m Buzăului. 750 m
(r. Codlea); Mţii Făgăraşului sub Lacul Bîlea (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Săcărîmb
(r. Ilia). Reg. Bacău: Pasul Oituz la Poiana Sărată (r. Tg. Ocaai: Pir. Ieftiniei la Mrea
Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Joşi: Păd. Rafaila, Poteca Domneşti ir. Negreşti); Păd.
Bîrnova la Islaz, Drumu Fălcii şi Poiana Cailor (r. Iaşi> Reg. Suceava: Mrea Vorona
în pădure la Păpuriş (r. Botoşani); Şendriceni Ja satul Bxxhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi);
Pir. V. Icoanei şi Coama Sahastrului la Putna (r. Rădăeţi .
var. raduJoldes Nyâr. var. nova in Add. IV, pag. 935. — Ramuri florifere, răinurcle
şi pediceli cu ghimpi deşi, lungi, drepţi ş* subulaţi. de 5 —5 or: mai lungi decît diametrul
ramurilor.
Cluj la Făget-
568 FLO RA R .P.R .
R. hirtus xScM cicheri=R . insolâtus P. J. Miill. in Flora XLI (1858)166.

Armătura viguroasă ca la R. Schleicheri; glandele purpurii c a . la
R. hirtus.
Reg. Stalin: pădurea dintre Pcrşani şi gara Brădet, 500 m (r. Făgăraş); în tors ura
Buzăului pe Dl. Ghilcoş, 750 m şi Zăbrătău (r. Codlea). Reg. Timişoara: Lugoj. Reg.
Ploesti: Sinaia pe V. Peleşului. Reg. Bacău: Pîr. Ieftiniei la Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
Reg. Jaşi: Păd. Rafaila, Poteca Dumbrăveni (r. Negreşti). Reg. Suceava: Şendriceni la
satul Buhai pe Dl. Roşu (r. Dorohoi).
Ob s . Numele de R. insolâtus P. J. Mull. a fost atribuit de Sudre (Rub. Eur. 1. c.
165) unei microspecii a lui R. melanoxylon. După Focke (A. et G. Syn. 1. c. 580) inter
pretarea diagnozei originale a lui insolâtus este dubioasă.
R. hirtus x serpens=R . submitis Kupc. in MBL (1907) 263.

La fel ca R . hirtus, dar cu glande nehotărît colorate; o parte rozee sau
incolore, adesea numai la capătul superior colorate, cele de la vîrfulinflores
cenţei adesea mai pronunţat colorate.
Reg. Baia M .: Băiuţ la Dosu Pietrelor de Moară, în pădurea « La Rotunda », între
Cavnie şi Strîmbu, 800 m (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Păd. Cîrlioara între Jibou şi Şoimuş,.
350 m (r. Jibou). Reg. Stalin: întorsura Buzăului la Zăbrătău, 750 m (r. Codlea). Reg.
Oradea: Yf. Highiş deasupra comunei Drăuţ, 750 m (r. Ineu). Reg. Timişoara: deasupra
comunei Reşiţa, Caraşova la Peştera Comarnic (r. Reşiţa). Reg. Ploesti: Sinaia în Păd.
Cumpătu.
R. hirtus x sulcatus
Se deosebesc 2 unităţi:
1. R. dobrensis Simk. Enum. Fl. Transs. (1886) 205 sub R. corylif. x hirto, in Term.
fiiz. XII (1889) 160,161 sub sulcato x hirto et Aradm. fl. (1893) 116. = hirtus x sulcatus. —
Simonkai nu precizează relaţia acestei plante cu R. sulcatus*), arătînd numai că lăstarii,
ramurile florifere şi peţiolii cu peri glanduloşi şi cu ghimpi răriţi, subţiri, denotă afinitatea
cu R. hirtus. — Reg. Oradea: Riul Dobra dincolo de Roşcani, Dl. Orleş lîngă Arăneag,.
Nadăş, Minişel, Văile Prisloc şi Prisac lingă Nădălbeşti, Izvoarele Ocoli (r. Ineu).
Ob s . Fără studierea exemplarului clasic al lui R. dobrensis, planta cu greu poate fi
identificată. Am văzut mai sus că Simonkai şi-a schimbat părerea în ce priveşte speciile
părinţilor. Gâyer (in MBL X X (1921) 8) consideră pe R. dobrensis drept caesius x sp-
Radulae Concolores. Ceilalţi monografîşti (Sudre, Focke, etc.) n-o cunosc.
2. R. midasensis (sulcatus x subhirtusI Simk. in Term. fiiz. XII (1889) 160 =
hirtus x < sulcatus. — La înfăţişare seamănă cu R. dobrensis, dar lăstarii, ramurile flo
rifere şi peţiolii sînt neglanduloşi, din care cauză seamănă mai mult cu R. sulcatus. —
Reg. Oradea: dealurile dela Nadăş, Minişel, Yf. Drocea, V. Prisloc şi Prisac lingă Nădăl
beşti, Izvoarele Ocoli (r. Ineu).
*i Simonkai în Enum. Fl. transs. pag. 206 arată numai, că: din cauza lăstarilor
muchiaţi şi a stipelelor sale mari, lanceolate, se ţine dc « corylifolius tipic
P l a n ş a 113. — 1. Rubus hirtus W. et‘ K. var. raduliformis Nyâr., ramură floriferă,

la . porţiune de lăstar cu frunză, lb. porţiune de pedicel, lc . petale, ld . polen. — 2.
R. hirtus var. raduliformis f. unguiculatus Nyâr., petală. — 3. R. hirtus var. pelliti-
ssimus Nyâr., ramură floriferă, 3a. porţiune din tulpină, 3b. petale.
PLANŞA 113
KOSACEAE f>71
R. hirtus x tereticaulis — R. haeinatocaulon N. Boul. Ronc. vosg.

(1868) 138.
Glandele inflorescenţei rare, scurte, unele mai lungi, cele mai multe nu
depăşesc diametrul axei, + inegale, roşii palide sau mai închis roşii.
Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Oradea: Moneasa în valea dc deasupra piscinei (r.
■Gurahonţ). Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului sub Lacul Bîlea (r. Sibiu). Reg. la şi: Păd.
Birnova la Islaz şi Drumu Fălcii (r. Iaşi). Reg. Suceava: Mrea Vorona în pădure Ia
Păpuriş (r. Botoşani).
R. hirtus x tomentosus == R. kodruensis Simk. in Terni. fiiz. X II (1889)

160. ~ R. cancellatus Kern. in Hal. Ost. Bromb. (1891) 46 el in ORZ XLII
(1892) 73. — R. meinodontus Borb. in MBL II (1903) 337.
Lăstari slab muohiaţi sau ± cilindrici, glabri. Frunze pe dos suriu tornen-
toase, dur serate. Axa inflorescenţei păroasă, cu glande roşii. Lăstari şi
peţioli adesea la fel cu glande roşii.
Reg. Oradea: Alţii Codrului, în V. Torneasa deasupra comun oi Xădălboşli (r. Gura
honţ). Reg. Timişoara: Oraviţa.
R. idacus x saxatilis = R. saxâtilis X idaeus Cafliscb et Schwarz ap.

Hormuz. in Bul. Fac. Şt. Cern. XI (1937) 25.
După Hormuzaki, plantă înaltă de 2,5 dm, cu frunzele mai ales ternate,
rar 5-fide.
Reg. Suceava: Alt. Ciumalău.
R. Koehleri X Radula = R. hoghizensis Nyâr. sp. liybr. nova in Add.

IV, pag. 936.
Seamănă cu R. Radula avînd frunzele superioare suriu tomentoase, unii
ghimpi mai lungi şi zvelţi, iar printre ghimpii lăstarilor cu mai puţini ghimpi
de tram iţie. Se aseamănă cu R. Koehleri prin ghimpii cu baza lată şi destul
de amestecaţi eu ghimpi de tranziţie intre ci, în deosebi pe tulpinile flori
fere. Polen fertil (57— 77%.
Reg. Stalin: Iloghiz pe Dl. Călăbar (r. Rupea).
R. moldavicus x scaber = R. voronensis Nyâr. sp. hvbr. nova in Add.

IV. pag. 936.
Cu R. scaber se aseamănă prin ghimpii mai viguroşi ai lăstarilor şi prin
glandele peste tot incolore sau gălbui, iar cu R. moldavicus prin ghimpii
ramurilor florifere şi inflorescenţei lungi, zvelţi, înclinaţi in jos, precum şi
prin caliciul erect.
Reg. Iaşi: Păd. Rafaila la Poteca Dumbrăveni (r. Negreşti : Păd. Birnova la Poiana
Cailor (r. Iaşi). Reg. Suceava: Mrea Vorona în pădure la Păpuriş r. Botoşani).
R. persanimontis x scaber = R. subpersanimontis Nyâr. sp. hybr. nova

Asemănător cu R. persanimontis, însă ghimpii lăstarilor sînt mici şi mai
rari, iar foliola terminală este ovată.
Reg. Stalin: Alţii Persani, între com. Persani şi gara Brădet (r. Făgăraş).
57 V U )R A R .P .R .
R. procerus x tomentosus = R. collium Sud. Rub. Pyr. (1901) 123.

Plantă viguroasă. Seamănă cu R. procerus prin frunzele sale mari, foliolele
sale inferioare peţiolulate, prin ghimpii viguroşi, înclinaţi în jos, ai tulpinii
florifere şi ai inflorescenţei şi adesea prin inflorescenţa viguroasă. Petale
variate, pot fi mici sau foarte mari. Seamănă cu R . tomentosus prin frunzele
pe dos albe, foliolele lăstarilor ± cuneate şi prin dinţii caracteristici ai
frunzelor.
R e g . H u n e d o a r a : Simeria pe Dl. Uroiului (r. Hunedoara). R e g . O r a d e a : Ucuriş în
păşuni (r. Salonta). R e g . O r a d e a : Dl. Orleş la Arăneag, Luguzău în Păd. Cămnuţa (r*
Ineu). R e g . T im iş o a r a : Oraviţa; Berzasca (r. Moldova Nouă); Remetea-Pogănici (r. R eşiţa);
între Dubovu şi Ogradena, V. Dunărei la Cazane, Orşova pe Dl. Alion, între Plavişeviţa
şi Cazane, între Orşova şi Jupalnic (r. Orşova). R e g . C r a io v a : Gura Bujorescu (r. Baia de
Aramă); între Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort).
var. chnoophyllus (P. J. Mull.). — R . c h n o o p h y ttu s P. J. Miill. in Billot. Annot. Fl.
Fr. et AII. (1862) 291. — Ca şi precedenta, dar cel puţin frunzele ramurilor florifere supe
rioare pe faţă cu peri stelaţi. — R e g . T im iş o a r a : Oraviţa pe V. Marila; între Cozla şi
Sviniţa (r. Orşova). Reg. Craiova: intre Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort).
R.' procerus x Questieri = R. silaşensis Nyâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 930.
Inflorescenţa asemănătoare cu cea de la R . Questieri, frunzoasă pînă aproape
de vîrf, cu armătura identică. în special pe rămurele şi pedunculi. Indumentul
tuturor frunzelor este rărit, uniform suriu verde. Se aseamănă cu R. procerus
prin ghimpii tulpinilor florifere şi ai lăstarilor, care sînt viguroşi şi curbaţi*
precum şi prin tomentozitatea de pe dosul frunzelor. Ambii părinţi prezenţi
pe teritoriul indicat, prin tuferişuri şi locuri umbroase.
Reg. C l u j : Stîna, aproape de tunel şi în Păd. Silaş (r. Huedin).
R. procerus x thyrsanthus = R. semiîccundus Sud. Rub. Pyr. (1901)

J23, pro procero x thyrsoidcu.
Prin foliolele terminale mai mici. lat eliptice, prin foliolele inferioare scurt
peţiolulate şi uneori prin lăstarii canaliculaţi, se aseamănă cu R. thyrsanthus,
iar prin inflorescenţa piramidal ramificată şi ghimpii viguroşi ai acesteia
seamănă cu R . procerus. Aceste caractere sînt variabile. Astfel, uneori
frunzele lăstarilor sînt asemănătoare mai mult cu ale lui R . procerus, iar
inflorescenţa cu a lui R. thyrsanthus. De asemenea petalele pot fi variate,
mici sau pronunţat mari. Polen variat. 13— 79%.
R e g . B a ia M . : Dăneşti între Baia Sprie şi Cavnie (r. Şomcuţa M.). R e g . C l u j : Păd*
Cirlioara între Jibou şi Şoimuş, 350 m (r. Jibou : Stîna în Păd. Silaş şi lingă tunel (r.
Huedin.. R eg . O r a d e a : Dl. Highiş lîngă Drăuţ. 600 m (r. Ineu). R eg. T im iş o a r a : între
P l a n ş a 114. — 1. Rubus hirtus W. et K. var. kcrcynicus (G. Br.),* porţiune de

lăstar cu frunză. — 2. R. hirtus var. rubiginosus (P. J. Mull.), porţiune de lăstar cu
frunză, 2a. porţiune de pedicel. — 3. R. hirtus var. gutinensis Nyâr., porţiune de lăstar
cu frunză, 3a. porţiune de pedicel, 3b. secţ. transv. a frunzei. — 4. R. hirtus var. crassus
(Hol.), porţiune de lăstar cu frunză. — 5. R. hirtus var. subgutinensis Nyâr., porţiune de
lăslar cu frunză. — 6. R. hirtus var. posoniensis Sabr., porţiune de lăstar cu frunză. —
1. R. hirtus var. tenuidentatus (Sud.), porţiune de lăstar cu frunză, 7a. petale.
* î î XVMY'Id
HOSACEAK o<o
Lipova şi Odvoş, \ . Bălcescu (r. Lipova); canionul C.F.R. de ia Teregova. intre Iaz şi
Caransebeş, Sado va Veche spre Armcniş (r. Caransebeş); Slatina Xera <r. Oraviţa';
Caraşova la Peştera Comarnic, deasupra comunei Reşiţa (r. R eşiţai; între Orşova şi
Jupalnic, 70 m (r. Orşova). Reg. Craiova: V. Topolniţei între Marga şi Yîreiorova r. T-
Severin). Reg. Piteşti: Dl. Capelei lingă Rîmnicu Vîlcea, 250 m.
R. phyllostachys x tomentosus = R. lomentâccus Sud. ap. Gdg. Nov.

Consp. (1905) 144.
Ca R. phyllostachys, cu inflorescenţa Întreruptă, frunzoasă piuă la virL
dar cu faţa superioară a frunzelor rărit tomentoasă, cu peri stelaţi.
Reg. Timişoara: Rocşa Romină (r. Reşiţa).
R. R adulaxSchlcicheri=R . semischleicheri Sud. Rub. Eur. (1908

13) 199.
Prin ghimpii săi lungi şi zvelţi şi prin indumentul cu toment suriu al
frunzelor superioare ale ramurilor florifere, se aseamănă cu R . Radula, iar
prin frunzele Iernate ale lăstarilor, prin lăstarii des glanduloşi şi ghimpii
mai slabi (puţin cu tranziţii), seamănă cu R. Sckleicheri.
Reg. Cluj: Păd. Groapa Armanului la SV de Nepos, 600 m (r. Nasăud).
O b s. Din cauza glandelor scurte ale inflorescenţei s-ar putea presupune. în loc de
R. Sckleicheri, intervenţia speciei R. lereticaulis. Glandele scurte ar mai putea să provină
şi de Ia R. Radula.
R. Radula x tomentosus var. Lloydianus = R. anomâlus P. J. Mull. in

Flora (1858) 136. — R . M razekii Prod. et Kupc. in Anal. Acad. Rom. X X X V I
(1913— 14) 275 sub R\ R ad. X toment. var.
înfăţişarea ca la R . tomentosus, dar ghimpii tulpinilor florifere sînt ames
tecaţi, lungi şi'scurţi, iar laturile lăstarilor sînt scabre, cu ghimpi rudimen
tari mărunţi.
Reg. Galaţi: Macin la poalele Mt. Prieopan.
R. Radula x vallisparsus = R. albosparsus Nyâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 936.
Se aseamănă cu R. Radula prin axa inflorescenţei hirsută, cu glandele
zb scurte şi prin frunzele pe dos cenuşii. Se aseamănă cu R . eaUispaj'su<?
var. uzuncanum prin frunzele lăstarilor 3—4— 5-foliolate. cu foliola termi
nală ± alungită, la vîrf uşor acuminată.
Reg. Aut. M .: Băile Uzunca la marginea pădurii, 700 m ir. SL Gheorghc).
R. Radula x vestitus — R. deznensis Nyâr. sp. hybr. nova in Add.

IV, pag. 936.
Seamănă cu R. vestitus prin lăstarii netezi, obtuz muchiaţi, aproape
complet lipsiţi dc ghimpii de tranziţie, şi prin foliolele terminale rotunde*
pe dos verzi, destul de des acoperite cu peri catifelaţi scurţi. Cu R . Radula
seamănă prin ghimpii lungi şi drepţi ai ramurilor florifere, precum şi prin
tomentozitatea surie, deasă, a frunzelor superioare.
Reg. Oradea: între Rănuşa şi Dezna (r. Gurahunţ .
■576 FLORA It.P.R .
R. rivularis x scaber = R. pseudorivulâris Kupc. in MBL (1907) 26.

Seamănă cu R . scaber prin ghimpii lăstarilor mai puternici, iar cu R.
rivularis prin caliciul ghimpos.
Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Hunedoara: Săcărîmbu (r. Ilia), dealurile de la
Zlatna (r. Alba).
R. rivularis X Schleicheri = R. areophllus P. J. Miill. Versuch. mon.

Rub. (1859) nr. 166. — R. dasyacanthus G. Br. in Focke Svn. (1877) 367
sec. Gây. in MBL X X (1921) 38.
Asemănătoare cu R. rivularis prin caliciul pronunţat ghimpos, iar cu
R . Sckleicheri prin lăstarii gălbui, mai viguroşi şi cu ghimpi variaţi, precum
şi prin ramurile florifere.
Reg. Baia M .: Băiuţ (r. Lăpuş). Reg. C luj: Cluj la Făget, la Fintina lui Bilaşcu.
Reg. Aut. M : Turia pe Mt.«Biidds» (r. Tg. Săcuesc); Bicsad (r. >Sf, Gbcorghe). Reg.
Stalin: Dl. Ghilcoş la întorsura Buzăului (r. Codlea). Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe
coamă între Cueurbeta şi Mt. Găina (r. Beiuş): vîrful Dl. Highiş (r. Ineu). Reg. Bacău:
Măgura Ocnei la schit lingă Tg. Ocna.
O b s. Gâyer (1. c.) atribuie acestui hibrid numele 7?. dasyacanthus, pe cînd Sudre
(Mon. 210) consideră pe dasyacanthus drept varietate de la R . rivularis ssp. spinosulus.
(G. Br.), iar pe hibridul areophilus îl publică cu formula de mai sus.
R. rivularis x serpens = R. lougirâmulus Sabr. ap. Form. in OBZ (1887)

128, sec. Gây. in Jâv. Magy. fl. ed. I (1925) 519.
Seamănă cu R . rivularis prin caliciul ± ghimpos, şi prin ramurile şi
pedunculii mai ghimpoşi, iar cu R . serpens priri ghimpii lăstarilor puţin
deosebiţi şi nu prea deşi. adesea prin inflorescenţa mai mică şi prin
florile sale.
Reg. Baia M .: Băiuţ Ia Dosu Pietrelor de Moară, 600 m (r. Lăpuş). Reg. Aut. M .:
Deda-Bistra (r. Topliţa). Reg. Stalin: pădurea dintre Perşani şi gara Brădet, 500 m (r-
Făgăraş), Reg. Timişoara: Petnic spre Lăpuşnicel (r. Orşova). Reg. Suceava: Putna in V.
Icoanei (r. Rădăuţi).
Ob s . Sudre (pag. 199) consideră pe R. longiramulu$lcz o varietate a lui R. SchlcicherL
R. rivularis x tereticaulis = R. seythicus (Sabr.) Gây. in MBL X X (1921/

84. — R. tereticaulis var. seythicus Sabr. in OBZ LV (1905) 3 8 9 .—
R. seythicus Sabr. in Sched. ad amic-os. pro syn. R. tereticaulis P. J. MiilL
ap. Sabr. in OBZ LV (1905) 389.
Prin caliciul ghimpos seamănă cu R. rivularis, iar prin glandele scurte
ale inflorescenţei cu R. tereticaulis.
Reg. Aut. M .: Deda-Bistra (r. Topliţa.
P l a n ş a 115. — 1. Rubus hirtus \V. et K. var. interruptus (Sud.), porţiune de

lăstar cu frunză, la. porţiune de lăstar. — *2. R. hirtus var. Neamţul Nyâr., porţiune de
lăstarcu frunză. 2a. porţiune de lăstar. — 3. R. hirtus var. Giiniheri (Whe. etN .), porţiune
dc lăstar cu frunza. — 4. R. hirtus var. ovatus Nyâr., porţiune dc lăstar cu frunză. —
5. R. hirtus var. zăbrătensis Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză. — G. R. hirtus var.
Intorsurae Nyâr., porţiune de lăstar cu frunză.
F
ROSACEAK o <9
O b s. »Sudre (Mon. Rub. pag. 196) foloseşte denumirea de *seythicus * pentru R.

tereticaulis ssp. curtiglandulosus Sud. var. seythicus, iar pentru rivularis x tereticaulis (1. c.
207) întrebuinţează numele R. superfluus Sabr. (in OBZ LV (1905) 389), care insă după
Sabr. (1. c.) ar fi hirtus x tereticaulis.
R. suberectus xthyrsanthus = R. tunel ănsis Nyâr. sp. hybr. nova in Add.
IV, pag. 937.
Lăstari sterili vechi de 8 mm in diametru, obtuz muchiaţi, slab concavi,
cu laturi rărit păroase, destul de des cu ghimpi. Ghimpii scurţi, cu baza lat
comprimată, de formă şi mărime intermediare intre acelea ale părinţilor.
Frunze mari (corespund în întregime cu ale lui R . suberectus), pe dos verzi,
foarte fin tomentoase, pe nervurile principale cu peri pectinaţi. Ramurile
lăstarilor 4; cilindrice, spre vîrf muchiate, fin tomentoase, des ghimpoase.
Ghimpii comprimaţi, drepţi, mult mai lungi decît ghimpii lăstarilor principali,
depăşesc diametrul ramurilor, cei superiori în amestec şi cu ghimpi curbaţi.
Frunzele ramurilor florifere 5-foliolate, mult mai mici decît cele ale lăstarilor
principali, pe dos suriu sau alb tomentoase, cu foliola terminală lat eliptică şi
foliolele inferioare sesile. Floarea şi fructul necunoscute. Planta este descrisă
după lăstari sterili din luna septembrie.
Reg. Cluj: Stîna, lingă tunel, alături de drumul de cîrnp (r. Huedin).
O b s. Cu toate că exemplarul colectat este fără floare şi fruct, totuşi planta are o
înfăţişare atît de caracteristică, îneît originea ei este indiscutabilă. Este interesant ca tot
aici se mai formează hibridul R. suberectus X caesius.
R. thvrsautlms x tomentosus = R. scmicaneseens Sud. Rub. Pvr.
(1801) 124.
Asemănătoare cu R. thyrsanlhus prin foliola terminală destul de lată,
ovată, prin foliolele inferioare scurt peţiolulate, prin inflorescenţa cilindrică,
îngustată spre partea de sus şi prin lăstarii 4; canaliculaţi. Cu R. tomentosus
se aseamănă prin indumentul alb, compact, de pe dosul frunzei, adesea prin
dinţii caracteristici pentru R. tomentosus, prin ghimpii mai m ărunţiaîtalpinii
florifere, ca şi prin perii stelaţi cel puţin de pe frunzele supreme: p e » stelaţi
uneori pot fi evidenţi chiar şi pe frunzele mai de jos, alteori sin i sfatb repre
zentaţi şi pe frunzele superioare. Petale ovat rotunde, cu dimrfriimî foarte
variate. Polen la fel de variat, 5 — 28% (chiar 70%). Frecventă fu regiunile
mai sudice.
Reg. Oradea: Dl. Orleş deasupra comunei Arăneug, la poalele DL Hărfeş lingă Drăuţ,
300 m (r. Ineu). Reg. Timişoara: Odvoş, Păulis, între N. Bălcesea fi Stejar (r. Lipova);
Slatina-Nera (r. Oraviţa); Orşova pe Dl. Alion, intre Orşova şi Jepaâaic. intre Sviniţa,
Ogradena şi Dubova (r. Orşova). Reg. Craiova: intre Colibaşi şi Bengeşti (r. Gilort).
H i b r i z i şi s p e c i i d u b i o a s e
? R. corylifolius Simk. Kmnn. Fl. Transs. (1886» et Auct. mult., non Sra. —
După Sudre (Rub. Eur. pag. 240) această specie este hsbeidn! caesius x ahernifolius şi ar
creşte numai în Anglia. Simonkai o citează din Ardeal dift aai multe locuri, dar exemplarele
originale nu se cunosc şi din publicaţiile autorului nu reiese clar identitatea speciei.
? R. rhamnifolius Whe. el N. Rub. Germ. (1822; 22. —A fost publicată de Andrae
de la Ruşchiţa (r. Caransebeş) şi citată dc Simk. Enum. Fl. Transs. (1886) (205), dar
această specie nu creşte la noi.
580 FLORA R .P .R .
? R. bifrons X procerus=R. Schwarzeri Hol. in OBZ XXIII (1873) 376. —A fost

publicată de Simonkai de la Radna şi de lîngă Şoimoş (r. Lipova), cu menţiune
că a fost recoltată de el ( ), dar fără nr. curent şi precedată de semnul -r, adică plantă
greşit publicată din Transilvania. După Simonkai ar fi hibridul procerusx tomentosus, iar
după Gâver (MBL XX (1921) 10) bifrons x tomentosus. Deasemeni, Focke (in A. et G.
Syn. VI, 1 (1900—1905) 497) o socoteşte ca un hibrid al lui R. tomentosus cu R. procerus
sau R. bifrons, iar Sudre (Rub. Eur. pag. 81) o consideră R . bifronsx tomentosus.
? R. bifronsx villicaulls Prod. in An. Acad. Rom. XXXV (1913—14) 274.— R e g .
Craiooa: Vîrciorova pe Dl. Sfinta (Prod). — Citarea este dubioasă, întrucît R. villicaulis
nu creşte la noi.
? R. caesius x Margaritae = R. semicandicans Borb. in OBZ XLII (1892) 173, 289,
n. nud. — Este citat de la Orşova, fără descriere. Formula hibridului a fost stabilită de
Gâyer (MBL XX (1921) 8) cu referire la specia lui Borbăs, dar nici acest autor n-a dat
descrierea plantei.
? R. G rem liix Radula =R. Prodanl Rupă. Prod. fl. cd. II (1939) 459, n. nud. — Des
crierea şi localităţile de recoltare sînt necunoscute.
? R. M argaritaex tom entosus =R. coronae Hungariac Borb. in OBZ (1892) 362 sec.
Gây. in MBL XX (1921) 10. — Citată de la Orşova dar fără descriere.
Genul 224. F R A G Ă R I A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 147. nr. 414], ed. V (1754) 218, nr. 558. Fragi,
C ă p ş u n i .
Plante perene, ierbacei sau subfrutescente, rozulare, cu axa bazală simplă

sau ± ramificată, cu stoloni supratereştri, adesea din loc în loc radicanţi
şi cu rozete de frunze. Rădăcina principală primară de foarte scurtă durată.
Tulpini erecte, nefoliate, numai sub pedunculii florali cu hipsofile mici, puţine,
nedivizate. Frunze bazale. alterne, trifoliate, lung peţiolate. Flori hermafro
dite sau poligame, dispuse în inflorescenţe cimoasc, pauciflore. Caliciu dublu,
cu 5 sepale externe şi 5 sepale interne. Petale 5, adesea obovate, albe, rar
rpzee, la început gălbui. Stamine de obicei 20. Cârpele numeroase, cu stile
mici, dispuse lateral, caduce. Fructe cu receptacul mare, în care sînt fixate
nucule mici. Receptacul cărnos, zemos, conic, ovat, sau globulos.
1 a Pedunculi şi pediceli florali cu peri i patenti. Plante robuste, înalte
pînă la 40 cm ........................................................................ 2. F. moschata
*) Fragum, numele fragei la Vcrgilius. Plinius şi alţii, probabil derivă din fragrare
= a mirosi plăcut, referitor la fructul plăcut mirositor!
P l a n ş a 116. — 1. Rubus rornanicus Nyâr., ramură floriferă, la. porţiune de lăstar

cu frunză, lb. porţiune de lăstar, lc. secţ. transv. a frunzei, ld. petale, le. porţiune de
pedicel. — 2. R. hirtus W. ct K. var. grandiflorus Xyâr., ramură floriferă, 2a. porţiune de
lăstar cu frunză, 2b. porţiune de lăstar, 2c. secţ. transv. a frunzei, 2d. petale. 2e.
porţiune de pedicel, 2f. polen.
PLANŞA 116
HOSACEAE 583
1 b Pedicelii şi pedunculii cel puţin în partea inferioară cu peri alipiţi.

Plante mai mici ............................................................................................ 2
2 a Sepale reflecte după înflorire (nu aderă la fruct). Fructe cu receptacul
ovat, cupuliform sau conic, se desprind uşor de pe pediceli. Plante
± verzui............................................................................................ 1. F. vesea
2 b Sepale erecte după înflorire, alipite de fruct. Fructe globuloase. se
desprind greu de pedicel. Plante mai îndesuit păroase .. 3. F. viridis
F. vcsca L. S p .p l. ed. I (1753) 494; Fl. U .R .S.S. X (1941) 59. — F

vulgaris Ehrh. Beitr. VII (1792) 21. — Fragi de pădure. — Erdei szamoca. —
YVald-Erdbeere. — 3eM.nnniTKa jiecHan. — I c .: Pl. 119, fig. 2, 2a.
2J.. Plantă înaltă de 5— 20 (30) cm, cu rozetă de frunze la bază. Rizom
cilindric, orizontal sau oblic, spre vîrf ascendent, dens acoperit cu resturi
de frunze uscate. Lăstari supratereştri cu peri unicei ulari, simpli, lungi
pînă la 2 mm şi cu peri glanduloşi, 2—4-eelulari, lungi pînă la 5 mm.
Tulpini erecte, rar ascendente, de obicei mai lungi decît frunzele bazaie,
în partea inferioară patent viloase, în cea superioară de obicei alipit
păroase. Stoloni supratereştri, radicanţi, pornesc din axilcle frunzelor bazale.
Frunze ternate, cu foliola terminală ovată sau romboidală, scurt- pedicelată,
cele laterale ovate sau obovate, sesile sau scurt peţiolate, pe faţă deschis
verzui, diseminat alipit păroase, pe dos verzi albăstrui deschis, cu 6— 9
perechi de nervuri puţin evidente, înaintînd în dinţi, alipit sericeu păroase,
cu deosebire pe nervuri, pe margini dur serate, numai în 1/4— 1/5 inferioară
întregi; dinţii cu mucroni, la început roşcaţi, cel terminal adesea mai
mare. Peţiolii foarte lungi, patent păroşi. Stipele lanceolate. hmg ac*-
minate, cu margini întregi, pe faţă brun roşcate, glabre, pe dos ^ alipit
păroase, cu deosebire pe nervurile principale. Bractei adesea r a d fa n ta re.
Flori pînă la 2 cm în diametru, hermafrodite, rar unisexoate. fa cime
pauciflore, cu pediceli lungi, alipit (rar patent) păroşi. Sepale m ten e triun
ghiulare, acute, alipit păroase, la fructificare reflecte sau patnrt?. nu aderă
la fruct. Sepale externe liniar lanceolate, alipit păroase, d efaa^ m ea sepalelor
interne, dar mai înguste decît acestea. Petale rotunde sau mrafte. unguiculate,
glabre, cu margini neondulate. Stamine 20, de lungimea s f â n t u l u i sau adesea
mai lungi. Cârpele numeroase, ovate, glabre. Fructe cm receptacul cărnos,
zemos, zaharos, lungi pînă la 2 cm, ovat cupulilurim a u conice, carmin
roşii, uşor caduce. Nucule lungi de 0,8— 1,5 mm. mHede. — V—VI (uneori
înfloreşte din nou toamna).
S t a ţ i u n e a . Foarte răspîndită în pajişti. fineţe, păduri, tufişuri, pe
aluviuni, locuri pietroase, din etajul inferior pinâ in cel subalpin.
Răsp. în ţară: Comună în toată ţara referitoare la Dobrogea necu
noscute).
584 FLO R A R .F .R .
1 a Plante mici, înalte pînă la 15 cm; înfloresc adesea numai o singură dată într-un
a n ................................................................................ ............................................................. 2
1 b Plante mai mari, înalte de 15—30 cm, cu axa tulpinii la bază adesea bogat ramifi
cată, cu stoloni bine dezvoltaţi. Inflorescenţa cu pînă la 10 flori, nutantă sau culcată
la pămînt. Fructe cu receptacule alungite, mai rar globuloăse. înfloreşte de mai mul Le
ori, din primăvară pînă în toamnă
var. semperlldrcns (Duch.) Ser. in DC. Prod. II (1825) 569. — F. semperflorcns
Duch. Ilist. nat. Frais. (1766) 49. — Reg. C luj: Cluj la Făget pe Dl. Piana, 700 m
(r. Cluj); Dl. Şigăului (r. Dej). Reg. Aut. M .: Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). Reg. Stalin:
Mţii Făgăraşului (r. Sibiu); Mt. Piatra Mare (r. Codlea). Reg. Timişoara: Băile Her-
culane (r. Orşova).
2 a Tulpină mică, la bază ^ neramificală, adesea numai cu o singură rozetă de frunze.
Flori mici, în inflorescenţe paueiflore, erecte, ± neacoperite de frunzele bazale
vai\ siivăstrls L. Sp. pl. ed. I (1753) 494. — Este varietatea cea mai răspîndită
la noi şi creşte împreună cu lipul speciei. Are următoarele forme:
f. typica A. et G. Syn. Vi, 1 (1904) 650. — Fructe globuloăse sau globulos
o v a te .
X* f- horteiisis iDuch.i. — F. hortensis Duch. 1. c. — F. vesca c kortensis
Ser. in DC. Prodr. II (1825) 569. —Fructe alungite, de 2 ori mai lungi decît late.—
Cultivată la Craiova, Piteşti, Bucureşti, etc.
f. erenata (Schuri. — F. vesca a. crenata Schur Enum. pl. Transs. (1866)
186. — Petale crenate. — Reg. Stalin: Cisnădioara pe Mt. Gotzenberg (r. Sibiu).
2 ’b Tulpini mai înalte, puternic ramificate la bază. Stolonii lipsesc. Inflorescenţa cu
pînă la 10 flori. Frunze erecte. Fructe alungite
var. efllagăllis (Duch.) Ser. in DC. 1. c. — F. efflagellis Duch. 1. c. 119. — Reg.
Stalin: Mţii Făgăraşului pe V. Arpaşului (r. Sibiu).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele, rizomii şi fructele se utilizează în medicină, drogul
fiind cunoscut în comerţul farmaceutic sub numele de « Folia, Rhizoma et Fructus Fra-
gariae j». Fructele proaspete se folosesc in combaterea bolilor de rinichi, a gutei, reumatis
mului şi inflamaţiilor canalului urinar. Fiertura de frunze combate diareea cronică, hemo
ragiile interne, catarul pulmonar. Rizomii sub formă de praf vindecă inflamaţiile ficatului;
se folosesc şi ca surogat de ceai. Fructele coapte sînt plăcute la gust, se consumă în stare
crudă sau se utilizează la fabricarea de dulceaţă, licheoruri, marmeladă, sirop, compot,
îngheţată, etc.
R ă s p. g e n . : Europa (cu excepţia Greeieii. Asia, Africa dc N, adventivă in Japonia,
America de N şi S.
4 - 2. F. moschâta Duch. Hist. nat. Frais. (1766) 145; Fl. U.R.S.S. X (1941)
6 0 .—F. vesca (3. saliva L. Sp. pl. ed. I (1753) 4 9 5 .— F. elatior Ehrh. Beitr.
VII (1792) 23.— Căpşuni.— Kerti szamoca.—Zimmt - Erdbeerc. — 3eMJUiHHKa
MycKycHaH. — Ic.: Pl. 119, fig. 1. la.
P l a n ş a 117. — 1. Rubus caesius L. var. arvalis Rchb., ramură fructiferă, la.

porţiune de lăstar cu frunză. — 2. R. caesius var. mitissimus (Rip.), ramură fructiferă. —
4. R. caesius var. mollifolius Sud., ramură floriferă, 4a. secţ. transv. a frunzei de pe
ramura floriferă. 4b. petale. — 5. R. caesius var. aquaticus Whe. et N., porţiune de
lăstar cu frunză, 5a. secţiunea transv. a frunzei.
P L A N Ş A 117
ROSACEAE 587
4. Plantă viguroasă, înaltă pînă la 40 era. Rizom orizontal, oblic sau ver
tical, dens acoperit cu resturi de frunze. Stoloni supratereştri, subţiri, scurţi,
slab dezvoltaţi, adesea lipsesc în întregime. Tulpină erectă, ridieîndu-se mult
peste frunze, acoperită peste tot cu peri simpli sau glanduloşi, patenţi şi viloşi.
Frunze asemănătoare cu cele de la F. ve$ca, de care se deosebesc prin aceea
că sînt mai mari, puţin păroase, pe faţa inferioară deschis albăstrui verzui.
Stipele lat lanceolate, acute, pe faţă glabre, pe dos păroase, cu deosebire pe
nervura principală. Inflorescenţă 5— 12-floră, cu bractei simple. Pediceli
florali patent păroşi. Flori mai mari decît la F. vesca, de obicei toate bisexuate,
mai rar unisexuate sau poligame. Receptacul păros. Sepale ± alipit păroase;
cele externe, liniar lanceolate, puţin mai scurte decît cele interne, cele interne
mai late decît cele externe, la fructificare patente sau recurbate. Petale ovate,
pînă la obovate, scurt unguiculate, albe, rar uşor gălbui, lungi de 5— 10 (12)
mm. Sta mine de lungimea carpelelor sau mai scurte, la florile mascule lungi
de 5 mm. Fructe cu receptacul ± globulos, spre bază piriform îngustate,
albe verzui, numai pe partea însorită roşietice, se desprind greu de pe pedicel.
Nucule glabre. — V— VI.
S t a ţ i u n e a . Păduri rare, tufişuri, margini de pădure, fineţe umbrite,
stîncării umede, marginea şanţurilor, prin parcuri şi grădini, din regiunea
de cîmpie pînă în etajul montan, la limita superioară a fagului, rar în pădurile
de conifere. Creşte mai ales pe soluri jilave, bogate în humus. Evită expoziţiile
însorite şi solurile calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Repedea pe Pir. Vcnderel, Vişeu pe Mt. Greben
870 m, Mt. Pietrosu pe Turnu Roşu 1770 m, Borşa pe V. Şesurilor J120 m (r. Vişeu). Reg.
C luj: Rodna (r. Nasăud); Chiochiş (r. Beclean); Cluj. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Odorhei.
Reg. Stalin: Bod (r. Codlea); Cisnădia, Sibiu (r. Sibiu); Mediaş. Reg. Hunedoara: Dera;
Orăştie. Reg. Oradea: Chişineu Criş. Reg. Timişoara: Lipova la băi; V- Beiu Sec (r. Ora
viţa). Reg. Craiova: Craiova, Livezi, Popoveni, Brabova (r. Craiova); Tismaea ţr. Baia
de Aramă); Tg. Cărbuncşti (r. Gilort); Filiaşi; Pleniţa; Radovan. Segaicea. Padea ir.
Segarcea); Perişor (r. Băileşti); Valea Mare, Băieeşli (r. Olteţu); CaracaL R e g . Piteşti:
Drăgăşani; Curtea do Argeş; Mihăeşti (r. Muscel); Piteşti, Conteşti ţr_ P i t e ş t i Reg.
Iaşi: Dl. Repedea, Iaşi, Birnova, Aroneanu, Clrlig (r. Iaşi). Reg. S acvmrmr Botoşani în
Păd. Rediu.
î n t r e b u i n Lări . Aceleaşi întrebuinţări ca la specia p r e m ia tă .
Răsp. gen. : Europa, U.R.S.S. pînă în Crimeea.
^ 3 . F. viridis Duch. Hist.. nat. Frais. (1776) 135: FL U .R .S.S. X (1941)

6 1 .— F . collina Ehrh. Beitr. VII (1792) 2 6 .— F. tmmpestris Stev. in Bull.
Soc. Nat. Mosc. X X IX , 2 (1856) 176. — Fragi de dm p. — Csattogo szamoca.
— Kneckelbeerc.— 3eM.;iHmiKa 3eJieHan.— Ir-- PI. 119. fig. 3, 3a.
4. Plantă înaltă de 5 —20 cm. Rizom oblic cilindric, dens acoperit de
resturile uscate ale stipelelor şi peţiolilor, cu numeroase rădăcini adventive,
fibroase. Stoloni supratereştri, filament oşi. monopodial ramificaţi, foarte
588 FLORA R.P.R.
scurţi, uneori lipsesc.. Tulpini erecte, adesea nu se ridică deasupra frunzelor

sau se ridică numai puţin, patent vilos păroase, în partea superioară adeseori
alipit păroase. Frunze bazale bogat păroase, mai păroase decît la cele 2 specii
precedente, pe faţa superioară verzi, ± abundent alipit păroase, pe cea infe
rioară mai deschise, dens alipit sericeu şi lucitor păroase, cu peţioli canalicu-
laţi, patent vilos păroşi. Foliola terminală scurt peţiolată, ovată, rombică
sau obovată, de la treimea inferioară în sus dur adînc serată, cele laterale
sesile sau scurt petiolate, ± ovate, de la 1/4 sau 1/5 inferioară dur şi adînc
serate. Stipele înguste, brunii. Inflorescenţă cimoasă, paucifloră, laxă,
cu bractei simple, întregi sau la virf tridentate. Flori hermafrodite, rar bise-
xuate sau poligame, cu pediceli alipit sau semipatent păroşi. Sepale interne
triunghiulare, lanceolate. la exterior alipit păroase, la interior spre bază
glabre, după înflorire erecte, strins alipite de fruct. Sepale exLerne, liniar
lanceolate, de lungimea celor interne sau mai lungi, dens alipit păroase, alipite
sau ± depărtate de fruct. Petale rotund obovate, foarte scurt unguiculate,
lungi de 5— 10 mm. albe gălbui sau albe. Staminele florilor fertile de lungimea
earpelelor, cele ale florilor sterile de 2 ori mai lungi decît carpelele rudimen
tare. Fructe cu receptacul păros, globulos, obovat, pînă la 1 cm lungime,
la bază îngustat intr-un git. murdar-roşietic, de obicei alb gălbui şi numai
la virf i roşietic, tare, se desprinde numai cu greu de pe pedicel, cu gust
aromat. — (IV) V—VI.
S t a ţ i u n e a . Coline însorite, pante stincoase, pietrişuri, fîneţe uscate,
margini de păduri şi tufişuri.
H â s p. î n ţ a r ă : Reg. Baia M. : Borşa pe Ştiubee, Dragomireşli (r. Vişeu); Baia

Sprie, ML Gutin (r. Şomcuţa M.?. Reg. Cluj: Bistriţa; Xăsăud, Rodna (r. Xăsăud); Ber-
P l a n ş a 118. Relaţiile filogenetke ale speciilor subgenului E u b a L u s cunoscute

clin R.P.R.
Grupa Ilomalacanthi se consideră mai veche, iar grupa Heteracanihi mai lînără. în
această schemă secţiile ambelor grupe sînt aşezate în linie continuă, cu excepţia secţiei
Sihalici, care pare a descinde din secţiile Suberecti şi Discolores. Cîteva specii din Secţia
SiU'atici au relaţii şi cu Secţia Appendir'aati. ceea ce se învederează prin linia terminată
Ia ambele capete cu săgeţi.
Caracterele Secţiei Suberecti sînt evidenţiate de grupa celor 3 specii din stingă, iar
speciile R. ajfinis şi R. nitidus din această secţie sc abat mult, arătînd anumite apropieri
de &pv[\ivDiscolores. R. petnicensis din bogata subseoţic Candicanies, avînd spini ames
tecaţi. se apropie de Secţia Appendiculati.
Sibsecţia Tomentosi din secţia Appendiculaii pare că stă între această secţie şi SubsecL
Candicantes, de care este legată prin R. arduennensis şi R . moestus. Celelalte 5 subsecţii
ale Secţ. Appendiculati sînt grupe bine definite şi destul de independente.
Ultima secţie, Triviales, care este cea mai izolată, are numai o singură specie.
Cele 4 specii de Rubus, descoperite după executarea planşei de faţă, se încadrează
in tabloul de mai sus după cum urmează: în Seria Hypoleuci se aşează R. tenuispinosu$r
în Seria Hebecaules R. rariglandulosus şi R. subcoriaceus, iar la Subseet. Hedycarpi, R cuspi-
dijer.
P L A N Ş A 118
thyrsiflorus purpuratus
Radula granula tus tereticaulis
aptculatus fuscus, Bellardfi
t t serpens
[Mîcantes] |Concolores] «niveoserpens
rivularis
h irtu s
rom anicus
o s tra e n s îs
ROSACEAE 591
chicşu (r. Sărmas); Dl. Craiu lîngă OlpreL, Canciu (r. D ej); Cojocna. Boju. Apahida, Some-
şeni, Suatu, Floreşti, Cluj: la Hoia, Murgău, Hajongard şi P'înaţele Clujului (r. Cluj);
Valea Florilor şi V. Botorom, Aiton, Turda la Băile Sărate, Cheile Turzii (r. Turda). R e g .
A u t. M .: Remetea (r. Gheorghieni); Covasna (r. Tg. Săcuesc); Odorhei, Corund (r. Odorhei).
R eg. S ta l i n : Blaj, Tîrnăveni, Tiur (r. Tîrnăveni); Oraşul Stalin; Dumbrăveni. Sighişoara
(r. Sighişoara); Şeica Mare, Mediaş, Valea Lungă, Cenade (r. Mediaş): Mţii Persani, Mţii
Făgăraşului pe V. Arpaşului (r. Făgăraş) ; Sibiu, Roşia, Şura Mare, Guşteriţa. Bradu.
Ruşi (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : D eva; Alba Iulia pe Dl. Bilac; Ocolişu Mare, V. Streiului,
Mţii Retezatului pe Ploştina (r. Haţeg); Hunedoara; Orăştie. R e g . O r a d e a : Stîna de Vale.
Beiuş (r. Beiuş); Aleşd; Agriş, Mocrea, Tămădău lîngă Ineu (r. Ineu); Adea ţr. Criş ;
R e g . T im iş o a r a : PîncoLa (r. Arad); Bratca (r. Lipova); Bazoş, Timişoara (r. Timişoara!.
R e g . C r a io v a : Baia de Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă); Strehaia; Tg. Jiu; Tg.
Cărbuneşti (r. Gilort); Filiaşi; Craiova, Breasta, Simnic, Leamna, Bucovăţ (r. Craiovar.
Plenila, Vîrtop (r. Pleniţa); Perişoru (r. Băileşti); Segarcea, Padea (r. Segarceai;
Braniştea Bistreţului (r. Cujmir); Balş, Popînzăleşti (r. Balş); Caracal, Studina, Vlădila,
Devesel (r. Caracal). R eg . P ite ş ti: Curtea de Argeş; Costeşti, Stolnici (r. Costeşti); Con
teşti (r. Piteşti); Cîmpulung. R e g . P lo e s ti: Tîrgovişte; Văleni de Munte; Sinaia; Cislău.
Mt. Pentclcu: pe Faţa Milei, V. Lespezilor, Faţa Silvestrului (r. Cislău); Buzău. R e g .
B u c u r e ş ti: Comana (r. Vidra); Brăneşti, Pasărea, Cernica (r. Brăncşti); Bolovani (r. Răcari);
Bucureşti la Băneasa; Lehliu; Slobozia. R e g . C o n s ta n ţa : Tulcca. R e g . G a la ţi: Fundeni,
Hanii Conache (r. Lieşti); Panciu. R e g . B a c ă u : Băile Slănic, Tg. Ocna; Moineşti; Piatra
Neamţ; Ceahlău. R e g . I a ş i : Bîrlad; Frumuşele (r. NegreşLij; Poeni, Dl. Repedea, Blrnova,
Iaşi (r. Iaşi).
Variabilitatnn speciei
1 a Plante scunde, înalLe pînă la 5 cm, adesea uniflore. Tulpină, frunze şi calicia foarte
dens păroase
f. alpina (Schur) A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 655. — F . c o llin a a. alpim m S d k m
Enum. pl. Transs. (1866) 186. — R e g . S ta lin : Mţii Făgăraşului pe V. Aifaşuâm
(r. Sibiu).
1 b Plante mai mari, înalte de 1—20 cm. Frunzele numai in tinereţe peste tot d o s a p r i i e
păroase ............................................................................................................... - ................ -
2 a Plante cu stoloni bine dezvoltaţi, alungiţi
C. flagelliîcra (Schur) A. et G. 1. c. — F . coli. b. flagelliferm ă c h v L c. - R e g .
C lu j: Floreşti, Cluj (r. Cluj). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin. R eg. OrwAm: 3ttaa de Vale
(r. Beiuş).
2 b Plante lipsite de stoloni sau cu stoloni scurţi
f. typica A. et G. 1. c. — Răspîndită în localităţile indkaAe l i speeîe.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Are aceleaşi întrebuinţări ca şi F. «h o l Adesea se cultivă.
Din această specie s-au creat mai multe soiuri de cultură v a im a se. jrin selecţie sau prin
încrucişare cu alte specii.
R ă s p . g e n . : Europa (cu excepţia părţilor nordice şi ■eStFTM^ne'i, Caucaz, Siberia,
Insulele Canare.
x F. intermedia Baeh in Flora X X IV (ÎS*!: 719 = moschala x vesca.

Plantă mai înaltă decît F. moschala. Siokmii mai scurţi, uneori rudimen
tari sau chiar lipsesc. Pedunculi şi pediceli florali puternic zbîrlit păroşi,
mai rar alipit păroşi.
592 FLORA R.T\H.
X F. Hagenbachiana Lâng ap. Koch in Flora X X V (1842) 532. = vesca

viridis.
Plante robuste, cu frunze ± puternic păroase pe faţa inferioară. Flori
albe sau uşor gălbui. Caliciu la fructificare erect, patent sau reflect.
R eg. C lu j: în pădurile din jurul Clujului,
Soiuri de cultură
1. Căpşuni.
Căpşunile provin din specia F m g a r ia m o sc h a la Duch, precum şi din hibrizii dintre
speciile F . A n a n a s sa Duch, F . v ir g in ia n a Ehrh. şi F . c h ilo e n sis tihrh. Fructele provenite
din îngroşarea receptaculului sînt mai rotunjite, turtite, conice, ou sepalele răsfrînte
în afară şi presărate cu numeroase nucule mici, considerate de grădinari în mod impro
priu drept seminţe. Intr-un gram intră 800—1200 nucule. La noi se cultivă mai ales
următoarele soiuri:
a V ilm o r im
Fruct cu receptacul regulat, cordiform, roşu închis, nu prea fin. suculent. Se folo
seşte mai ales în cofetării.
«N o b ilă L a x to n *
Fruct cu receptacul rotunjit sau rotund, roşu portocaliu, cu carnea închis roşie,
suculentă, parfumată, dulce şi plăcută acidulată.
«M a la c o v *
Fruct cu receptacul mare, scurt, la vîrf turtit, roşu, cu o nuanţă cafenie carac
teristică. Carnea galbenă, culoarea caisei, suculentă, fondantă, plăcut parfumată.
«J u c u n d a »
Fruct cu receptacul mare, cordiform, uneori rotunjit, de culoare roşie, suculent,
parfumat.
«M o u to i »
Fruct cu receptacul foarte mare, rotund sau cu coaste pronunţate, roşu cafeniu.
Carnea rozee, compactă, cu gust plăcut.
«De S a x o n ia »
Fruct foarte mare, lăţit la vîrf. uneori cu creştere deosebit de mare, de culoare
roşie-portocalie la vîrf şi galbenă Terznie la bază. Carnea colorată în roz, foarte dulce
şi aromatică.
a V ic to r ia »
Fruct cu receptacul mare, scurt rotunjit sau cordiform, deschis roşu-cafeniu, cu
carnea rozee, extrem de suculentă, fondantă şi parfumată.
« lo s ij »
Fruct cu receptacul mic sau mijlocia, cordiform, cu numeroase nucule roşietice.
Carnea albă, albă rozee, suculentă şi parfumată. Fructifică din iunie pînă în toamnă.
« P r o d u c tiv ă cu fru c te m a r i »
Fructe cu receptacule mari, alungit conice, obtuze, roşu aprinse. Carnea roşie sucu
lentă şi foarte dulce. Produce mai multe recolte pe an.
2. Fragi.
Fragii din cultură provin din speciile F . F . se rn p e rflo re n s , F . v ir id is şi F . g r a n -
d if lo r a . Fructele sînt acidulate, foarte plăcut parfumate, ovate, alungite, cu sepale
adeseori lipite de baza fructului. Cele mai comune soiuri în cultură sînt:
« R o ş ie a m e lio ra tă »
P l a n ş a 119. — 1. F r a g a r ia m o sch a la Duch., la. fruct. — 2. F . vesca L., 2a.

fruct. — 3. F . v ir id is Duch., 3a. fruct.
PLA N ŞA lli)
R0SA C E A J5 595
Fruct cu receptacul conic, alungit, deschis roşu, dulce, acidulat. Fructifică de mai
multe ori pe an.
« T im p u r ie d e F o n te n a y »
Fruct cu receptacul mic, rotund, colorat în roşu aprins, dulce, acidulat, plăcut parfumat»
«F ru m o a sa de M e a u x »
Fructe cu receptacule mici, conice, închis roşii, foarte parfumate. Frunzele şi stolonii,
uneori chiar şi florile, roşieiice. Fructifică de mai multe ori pe an.
« D<i M o n tr e u il »
Fruct cu receptacul conic, alungit, roşu închis.
Genul 225. C O M A R U M * ) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 148, nr. 417], ed. V (1754) 221.
C. palustre L. Sp. pl. ed. T (1753) 502; Fl. U .R .S.S. X (1941) 74. — Polen-
tilla palustris Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 3 5 9 .— Şapte degete. — Tozeg-
pimpo. — Blutauge. — CaGeitmiH 6 o j [ o t h b i h . — E x s .: FRE nr. 9 6 5 . — le.:
Pl. 120, fig. 1, la .
Q. Tulpină subterană tîritoare, lungă pînă la 80 cm, uniform de groasă,
lignificată, de culoare brun-roşie, din noduri cu rădăcini adventive abun
dente, arcuit ascendentă. Tulpină aeriană ramificată, cu 1—3 ramuri sterile,
înaltă de 20— 100 cm. Frunze inferioare lung peţiolate, cu peţiol la bază rr
membranos şi lăţit in formă de vagină, concrescut complet cu stipelele: cele
superioare scurt peţiolate, cu stipele ovate, semiconcrescute, cu 2 dinţi
liberi, cele bracteante sesile. Frunze imparipenate, cu 5 (rar 7) foliole foarte
apropiate. Foliole eliptic lanceolate, mai rar eliptice, pe faţă verzi, lucitoare,
glabre, pe dos cenuşii, pubescente. mai rar glabrescente ca şi tulpina, de jar
împrejur pronunţat şi acut dintate. Inflorescenţă neregulat eânnasS, de
obicei cu puţine flori, cu bractei la ram ificaţii; bracteea inferioară asemănă
toare cu frunzele tulpinale, de obicei cu stipele foarte late. Pedicdipniw seenii
şi glanduloşi. Caliciu 5-mer (foarte rar 7-mer), dublu, cu sepale interioare
lat ovate, lungi de 7— 18 mm, destul de brusc atenuate itfr-n a vîrf lung,
pe dos peste tot, în partea interioară numai pe margini pnfcescente, brun-
roşii, crescute mult după înflorire. Sepale exterioare cu « r it mai mici, îngust
lanceolate, verzi. Petale mult mai mici decît sepalele intfriaarr. lungi de 3—8
mm, obovate, brusc atenuate intr-un vîrf fin, de culoare Irun-roşie. Stamine
puţin mai scurte decît petalele, brun-roşii. Stigmat Stern. ieşit din latura
ovarului. Receptaculul fructului conic, spongios, păros, cu nucule rotund
ovate, brun gălbui. — VI—VII (IX).
*) După grecescul Comaron ; la TheophrasLos era numii astfel — ca şi astăzi — fructul

de la A r b u iu s U n e d o , nume care înccpînd din secolul al XVIII-lea s-a folosit şi pentru
planta noastră, deoarece fructul ci este asemănător cu cel de F r a g a r ia , iar uscat, cu cel
de Arbutus.
**) Prelucrat de M. G u ş u l e a c şi Acad. E. 1. X y â r ă d y.
596 FLORA R.P.R.
Staţiunea. Livezi mocirloase, turbării, din etajul montan şi subalpin.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j: Băişoara (r. Turda). R eg. A u t. M . : Lueta (r. Odorhei);
Lăzarea în pajişti mocirloase lingă Mureş (r. Cheorghieni); Turbăria Mohoş lîngă Tuşnad-
Băi (r. Ciuc); Turia la Pucioasa (r. Sf. Gheorghe). Reg. S ta lin : Saschiz pe Tîrnava Mare
‘(r. Sighişoara); Arpaşu de Sus, Făgăraş (r. Făgăraş). Reg. P lo e sti: V. Prahovei, Buşteni
pe V. Cerbului (r. Cîmpina). Reg. B a c ă u : Comăneşti (r. Momeşti). R eg. S u ceava: Tere-
hlecea, Coşna, Vatra Dornei, Dorna Cîndreni, Poiana Stampei prin tinoave (r. Vatra
Dornei).
î n t r e b u i n ţ ă r i . întrebuinţată mai demult sub numele de « Hadix ct Ilerba
Pcntaphyllac-aquaticae », ca astringent, datorită taninului ce-1 conţine.
R ă s p . gen. : Europa, Asia centrală, de N. şi SV, America de _N.
Genul 226. P O T E N T U L A*) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 147. nr. 415], ed. V (1754) 219. nr. 559, amplif.
(inel. Tormentilla. exeL Comarum et Sibbaldia), Th. Wolf Mon. Potent. (1908)
15. — S o r i n t i t o a r e . S c 1 i p e ţ i.
Plante perene, rareori anuale sau arbuşti, erecte, tîrîtoare sau stolonifere.
Frunze 3-foliate pină la multidigitate sau penate. Flori hermafrodite, penta-
mere (rar 6— 4-mere), întotdeauna cu un caliciu extern, în aparenţă laterale,
solitare sau terminale, m inflorescenţe dihaziale simple sau repetat dihaziale
(cimoase), sau In cimciMtni paniculate. Petale de obicei galbene, mai rar albe,
rozee sau roşii. Stamme 2D—30. Receptaculul păros, la maturitate adesea
spongios şi mărit, uscat, de obicei incolor. Stilul lateral sau aproape terminal
(uneori aproape bazai). Nucucoare de obicei multe, vîrtoase, închizînd strîns
sămînţa. Seminţe atîrnind, sau erecte.
1 a Plante perene sau lemnoase, niciodată anuale. Nuc uşoarele întot
deauna cel puţin la bază păroase, numai la maturitate unele ±
glabre ............................................................................................................. 2
1 b Plante ierbacee, anuale şi perene. Nucuşoare şi în stadiile tinere fără
peri aderenţi ................................................................................................ 8
2 a Arbuşti sau subarbuştL Frunze penate. Flori galbene. Stilul scurt,
claviform (ropalostil)................................................................................... 3
2 b Frunze digitate, 3 — multîfolîate. Petale albe sau rozee. Stilul lung.
filifonn, lateral (nematostfl) ....................................................................... 4
3 a Arbuşti şi subarbuşti cu frunze articulate. Cârpele dens păroase, cu
stilul subbazal ...................................................................... 1. r . frulicosa
3 b Subarbuşti scunzi, cu tulpini â ramuri subterane stoloniforme, per
sistente, tîrîtoare, cele aeriene usoindu-se peste iarna pînă aproape
de bază, cu frunze nearticulate. Cârpele tinere cu puţini peri pe locul
*)■ D e l a p o te n s ^ p u t e r n i c , d e o a r e c e «► dată s - a p r e s u p u s c ă a r a v e a u n p u te r n ic
e fe c t c u r a t i v .
**) P r e l u c r a t ă d e M . G u ş u l e a c .
ROS ACE AE
de fixare, mai rar pînă la vîrf, cele mature glabre. Stil subbazal,
lateral............................................................................................ 2. P. bifurca
4 a Cârpele peste tot sau cel puţin la virf ± dens păroase, vara uneori
gia b rescen te............................................... ..................................................... 5
4 b Cârpele păroase numai pe locul de fixare. Inflorescenţă A- laxă. Frun
zele, cu puţine excepţii, Iernate. Plante de şes şi de coline ......... 7
5 a Toată planta multifloră, alipit păroasă. Foliole verzi, numai la virf
cu 3— 5 dinţi conivenţi. Stil galben. Filamente, cel puţin la bază,
întotdeauna păroase .......................................................... 4. P. eaulescens
5 b Filamente glabre sau numai la bază foarte slab p ă r o a se ................. 6
6 a Plante scunde,'înalte pînă la ÎO cm, cu 1— 3 flori. Foliole la vîrf cu
3— 5. dinţi îndreptaţi înainte (neconivenţi). Sepale, stil şi filamente
ro şii................................................................................................ 5. P. Clusiana
6 b Tulpini mai mari, înalte de 10—40 cm. Inflorescenţa multifloră şi
îngrămădită. Frunzele bazale 5— 7-foliate, pe faţa superioară glabre,
pe margini de la bază sau de la mijloc dinţate. Nucşoare peste tot
păroase. Plante de munţi înalţi ................................ 3. P. Haynaldiana
7 a Frunze bazale aproape întotdeauna ternate. Foliole lat obovate, cel
puţin cele laterale asimetrice şi dinţate de la bază. Peţioli patent
păroşi. Petale mici, albe, aproape egale cu caliciul, rar rozee. Fila
mentele mai late decît anterele, înspre bază păroase .. 7. P. mierantha
7 b Frunze bâzâie 5 —mulţi- (rar mimai 3-) foliolate. Foliole de obicei liniar
lanceolate, cele laterale simetrice, aproape numai spre vîrf dinţate.
Peţioli aproape întotdeauna alipit hirsuţi. Petale destul de mari,
albe, mai lungi decît sepalele...................................................... 6. P. alba
8 a Stilul aproape bazai, pornind dintr-o bază subţire, se îngroaşe la mijloc,
subţiindu-se iar spre vîrf (closterostil). Frunze penate. Stamiaele
fixate pe un disc umflat, nectarifer. Petale neemarginate. albe
8. P. Tapcrhic
8 b Stilul sau cu baza conică şi îngustat spre vîrf (conostil), sau iu f a n ă
de cui (gomfostil), sau filiform (leptostil) ................................ ............ 9
9 a Stilul aproape terminal pînă la lateral, cu baza umflată ş i subţiat
spre vîrf, cu stigmat lăţit ......................................................- .............. 10
9 b Stilul în formă de cui sau filiform ..................................... 23
10 a Plante perene, acoperite întotdeauna petulpină şi pe faţa de jos a
frunzei cu o pîslă lînoasă de peri crispuli, rb d e n şi,M e fc ă de aceasta
şi cu peri mai lungi . . , .......................................-*X--............................... Pl
10 b Plante în afară de perii lungi, drepţi, cel muft n ă cifefi. prevăzute
şi cu peri foarte scurţi, drepţi şi p a t e n ţ i............................................. 14
11 a Stilul normal dezvoltat, de formă conică. Piae&e in timpul înfloririi
fără ramuri sterile şi fără frunze bazale, d ea cu axa determinată.. 12
11 b Stilul anormal dezvoltat, de formă intermediară între aceea cu baza
conică şi îngustat spre vîrf (conostil) şi aceea ir. fermă de cui (gomfo
stil). Plante în timpul înfloririi cu ramuri sterile şi rozete centrale,
cu axa nedeterminala ................................................................................ 13
Obs. Un grup foarte greu dc caracterizat, formi^d un amestec între Arşenteae şi
Aureae vernales.
598 FLORA R.P.R.
12 a Foliole la margini revolute, pe dos alb tomentoase, dur dinţate, pînă

la penatiparlite. Tulpina de obicei alb tomentoasă, cu puţini peri mai
lungi. Sepale alb tomentoase şi cu peri mai l ungi . . . . 9. P. argentea
12 b Foliole pe margini plane, pe dos sur tomentoase, de obicei dur dinţate.
Tulpina de obicei suriu tom entoasă; tomentul amestecat cu mulţi peri
mai lungi. Sepale cenuşiu tomentoase şi lung păroase. 10. P. canescens
13 a Petale de cca 2 ori mai lungi decît sepalele. Foliolele pe faţă aproape
glabre. Frunze bazale cu 5— 7 foliole, lung şi îngust obovate, profund
inciz dentate, cu 4—6 dinţi lu n g i............................ 12. P. thyrsiîlora
13 b Petale numai puţin mai lungi decît sepalele. Foliole pe faţă sericeu
păroase (fără peri stelaţi). Frunze bazale cu 5 foliole alungit obovate,
numai cu 2— 4 dinţi scurţi Ti. P. leueopolitana
14 a Frunze penale sau ternat- pînă la 5-foliat-palmate. Plante (la noi)
anuale pină Ia perene. Tulpină de obicei ramificată din treimea infe
rioară. Inflorescenţă cineiniformă, foarte frunzoasă, cu bractei foarte
dezvoltate. Petale foarte mici, deschis galbene. Antere foarte mici
(except. P . Guşuleacii). aproape rotunde ......................................... 15
14 b Frunze palmate. 3—5— 7-foliate. Plante întotdeauna perene, cu tulpini-
înalte. Inflorescenţă eimos corimboasă, cu bractei slab dezvoltate şi
petale mari, aurii ........................................................................................ 17
15 a Toate frunzele, sau cel puţin cele inferioare, penate. Florile după înflo
rire îndreptate in j o s .............................................................. 18. P. supina
15 b Frunze palmate, 3—o-foliate. mai rar unele din cele inferioare cu foliolă
mediană 3— 5-lobatâ. Florile după înflorire erecte............................ 16
16 a Anuale pînă la bisanuale. Frunze 3—4—5-foliolate, Stipele întregi sau
inegal dinţate. Pedicelii după înflorire erecţi. Flori mici, de 3—4 mm
în diametru. Sepale întregi, cele externe mai late, de lungimea celor
interne sau mai scurte, rar mai lungi, întrecînd petalele
19. P. norvegica
16 b Bisanuale pînă la perene. Tulpină, peţioli şi pediceli de culoare închis
purpurie. Frunze de obicei 5-. rar 3-palmate, Stipele întregi, cele infe
rioare purpurii. Pedicelii după înflorire reflecţi. Florile de 16 mm în
diam. Sepale egale, acute, cele externe liniar lanceolate, 2—3-fidate,
cele interne lanceolate. mai scurte decît petalele. Asemănătoare cu
P. W allichiana................................................................. 20. P. Guşuleacii
17 a Axa determinată, terminindu-se cu o tulpină floriferă. Axa şi pedicelii
(adeseori şi frunzele) cu peri patenţi de 2 feluri; sub perii lungi, moi,
se află şi perişori f. mici. drepţi, aspri. Nucuşoare cu carenă aripată.
Antere mari şi lungi .................................................................................. 18
17 b Axa hedeterminată, tcrminmdu-se cu o rozetă de frunze centrală,
sterilă. Axa şi pedicelii sub perii lungi numai cu puţini perişori moi,
ondulaţi. Fructe aproape netede, slab carenate. Antere relativ mici,
ovale ................................................................................................................ 2218*
18 a Sepale externe aproape egal de lungi cu cele interne, uneori mai scurte
sau mai lungi, însă întotdeauna mai înguste decît cele interne. Indu-
mentul dublu, caracteristic, bine vizibil. Frunzele pe dos verzi___ 19
ROSACEAE
18 b Sepale externe la bază aproape dc lăţimea celor interne, spre vîrf

îngustate şi foarte lung subulat acuminate, aproape de 2 ori mai lungi
decît cele interne, ovat lanceolate, acuminate. Indumentul dublu al
axei bine distinct. Frunzele pe dos alb lin o a s e ................................ 20
19 a Plante viguroase, înalte pînă la 70 cm, cu inflorescenţă foarte bogată.
Părozitatea scurt şi aspru setuloasă, mai evidentă decît indumentul
lung vilos. Foliolele frunzelor alungit ovale, mai rar alungit obovate.
cu 7— 12 d in ţi................... *..................................................... 13. P. reeta
19 b Plante gracile, cu tulpini subţiri, înalte de 20—30 cm, cu inflorescenţă
mai săracă. Indumentul lung vilos predomină deobicei asupra pârozi-
tăţii scurte setuloase. Foliolele frunzelor inferioare de obicei lat alungit
obovate, cele tulpinale mijlocii, mull mai înguste, alungit ovale, de obicei
profund inciz dentale, cu 3— 7 dinţi pe ambele margini; dinţii lungi,
ajungind uneori aproape de nervura mediană. Ga şi P. reda, cu sau
fără peri glanduloşi.................................................................. 14. P. hirta
20 a Frunze tulpinale inferioare ternate, rar 5-foliolate, cu foliole laterale
aşezate asimetric. Stipelele frunzelor superioare foarte mari, dinţate,
întrecînd ca mărime frunzele respective. Inflorescenţă laxă
17. P. taurieiformis
20 b Frunze tulpinale inferioare şi mijlocii 5-foliolate, pe dos verzi sau alb
lînoase. Inflorescenţă îndesuit cimos corimboasă sau subcapitulată. 21
21 a Foliole pe dos verzi, cu peri, lungi, disperşi................... 15. P. tauriea
21 b Foliole pe dos tomentoase, cu peri deşi, flexuoşi (puţin mai lungi
decît cei caracteristici pentru « Rectae») şi cu peri mai lungi, alb
viloşi; împreună confluenţi într-nn toment care acoperă complet
epiderm a........................................................................... 16. P. E m lfi-A p fi
22 a Frunzele inferioare lung peţiolate, 5-foliolate, rar amestecate ofede
6—7-foliolate, de 2—4 ori mai lungi decît la te ; foliole ahmgpfc f l i t
sau alungit obovate, lungi de 2— 4—5 cm, de 2 —4 ori m ai lm ^ i
decît late. Petale cel puţin de 1/2— 2 ori mai lungi decft «p alele
22. P .■ fcjim Un
22 b Frunzele inferioare 7—9-foliolate, rar amestecate ca S CMâniate:
foliole multidentate, începînd din partea inferioară a i « 1 puţin de
la mijloc. Indumentul scurt şi egal, adesea a m e ste c i c s peri glan-
duliferi. Petalele întrec numai cu puţin sepalele___ F . tliuringiara
23 a Stilul tipic în formă de cui, terminal sau lateral, J i r I— jeru nucuşoa-
rele mature, la bază ascuţit, apoi egal îngroşloiu-oe spre vîrf, sub
stigmat lăţit (gomfostil). Frunze 3—7-foliolate. palmate. Plante perene,
cu axă nedeterrninată................................................................................... 24
23 b Stil filiform, scurt, lateral, foarte subţire şi omogen de la bază pînă
la stigmatul lăţit (leptostil). Tulpini culcate, tm idieinindu-se la noduri,
cu frunze penate şi cu flori solitare, lung pedăeeiate.. 36. P. anscrina24*
24 a Axa bazală subterană (rizom) subţire, foarte ramificată. Inflorescenţă
în dihazii pauciflore .................................................................................. 25
24 b Axa bazală subterană (rizom) groasa. — noduroasă şi slab ramificată.
Tulpina adeseori culcată, alungită şi radkantâ ................................ 34
600 FLORA R.P.R.
25 a Stipelele frunzelor bazale ovate sau ovat lanceolate, acuminate. Lăstarii

bazali aerieni nealungiţi, slab radicanţi. Perii stelaţi lipsesc. Frunzele
supreme foarte reduse ............................................................................... 26
25 b Stipelele frunzelor bazale liniare, alungite. Lăstarii bazali de obicei
alungiţi şi radicanţi, cespitoşi, cu sau fără peri stelaţi, uneori cu peri
glanduloşi. Frunze inferioare cuneat ovaLe sau alungit ova Le. Tulpina
groasă, cu frunze caulinare red u se.......................................................... 31
26 a Frunze bazale în cea mai mare parte 3— 5-foliolate. Tulpină ascendentă
sau aproape erectă. Corola galbenă aurie............................................. 27
26 b Frunze bazale în mare parle 7-foliolate, unele 9 sau 5-foliolate. Tulpi
nile întrec numai cu puţin frunzele bazale. Petale aurii sau deschis
g a lb e n e ............................................................................................................. 30
27 a Perii de pe tulpină lungi, orizontal patenţi sau erecţi. Frunzele şi sepa
lele ciliate, cu peri = patenţi. Nervurile pe dosul frunzelor aproape
invizibile.....................................! ............................................ 26. P. alpestris
27 b Perii de pe tulpini lungi şi erecţi. Marginea frunzelor şi a sepalelor
ciliată. cu peri sericei, alipiţi. Nervurile cele mai mici formează o reţea
foarte d e a s ă ..................................................................................................... 28
28 a Frunze bazale totdeauna 5 - (rar 6— 7) foliolate. Marginile şi dosul
frunzelor ca peri sericei de culoare argintie. Foliolele frunzelor inferi
oare de obicei «scoţit dinţate în treimea anterioară . . . . 23. P. aurea
28 b Frunze bazale fe ifo fe te .................................................................... 29
29 a Dosul şi marginea franzelor cu peri sericei gălbui. Foliolele frunzelor
inferioare dinţate taeepind cu treimea inferioară sau numai în partea
anterioară; dinţii inferiori puţin distanţaţi. Inflorescenţă de obicei cu 4
flori. Sepale externe de lungimea celor interne ___ 24. P. ternata
29 b Plantă scundă, înaltă de 2— 5 cm. Foliole de obicei pînă la 10 mm
lungime, pe dos numai pe nervuri păroase, pe ambele margini cu
2—3 dinţi. Inflorescenţă ea 1— 2 flori. Sepale externe de obicei mult
mai scurte decît cele interne......................................... 25. P. Brauniana
30 a Sepale externe alungit ovale, liniare sau lanceolate, de obicei obtuziu-
scule, mai scurte sau egale. Insă cu mult mai înguste decît cele interne.
Foliole obovate sau alungit obovate. cu margini dinţate. 27. P. rubens
30 b Sepale externe foarte înguste, liniare sau liniar lanceolate, se deosebesc
foarte mult de cele interne, triunghiular alungite. Foliolele frunzelor
inferioare înguste, spre bază lung cuneate, liniar oblanceolate sau
liniar ovale, de obicei dinţate numai spre v î r f ............... 28. P. patula
31 a Plante numai cu peri simpli, solitari........... 29. P. Tabernaemontani
31 b Plante cu peri simpli şi peri stelaţi, rnai ales pe dosul frunzelor___ 3232
32 a Perii stelaţi ± egal distribuiţi, cu (2) 5— 7 (10) raze. dc obicei cu
un păr central a lb ; între peri se vede epiderma. Nervurile de pe dosul
frunzei evidente. Foliolele frunzelor inferioare cu dinţi obtuzi
30. P. Gaudini
32 b Perii stelaţi formează un indument des, cu 15—20 sau mai multe
raze, de obicei fără păr central. Nervurile de pe dosul frunzei puţin
evidente. Foliolele frunzelor inferioare cu dinţi ascuţiţi sau o b tu zi.. 33
110SACRAK GOI
33 a Frunze inferioare 5-foliolate ....................................... 31. P. arcnaria

33 b Frunze inferioare ternate, rar amestecate cu 4—5- foliolate, foarte rar
toate 5-foliolate ......................................................... 32. P. Tommassiniana
34 a Frunzele bazale trifoliate, dispar de timpuriu. Frunzele tulpinale
aproape sesile, în aparenţă 5-foliolate din cauza stipelelor asemănătoare
cu foliolele. Tulpină ascendentă, neradicantă. Flori tetramere
33. P. erecta
34 b Frunzele bazale 5-, rar 7-foliolate. Tulpina decumbentă, de obicei
înrădăcinată ................ .............................................................................. 35
35 a Flori dc obicei tetramere. Frunze tulpinale ternate, cele superioare
foarte scurt peţiolate. Tulpină bifurcat ram ificată... 34. P. procumbens
35 b Flori de obicei pentamere. Frunze aproape toate 5-foliolate şi peţio
late. Tulpină în aparenţă neramificată, s im p lă ___ 35. P. reptans
Secţia I. RHOPALOSTYLAE (Th. Wolf). - Rhopalostylcie Th. Wolf in A. et G.

Syn. VI. 1 (1904) 669, n. nud. et Mon. Pot. (1908) 44, 54 pro subsecL
Plante frutescente şi subfrutescente. Stil în formă de măciucă, îngroşat spre vîrf.
Cârpele peste tot păroase sau numai pe hil. Frunze penate, cu stipele scarioase în formă
de vagină. Petale rotunjite, întregi.
1. -X- P. fruticosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 495. — Dasiphora fruticosa (L.)
Rydb. in Fl. U.R.S.S. X (1941) 69, tab. VII, fig. 2. — Ic.: Pl. 120, fig. 3.
Plantă subfrutescentă sau arbust. Tulpină şi ramuri lemnoase, lungi de
20— 100 cm. Frunze peţiolate, 5— 7-penate, rar ternate. Stipele liniar lan
ceolate, membranacee. Foliole alungit ovale, acute, cu margini întregi, sericeu
păroase, cu peri sericei şi pe nervuri. Flori solitare sau în dihazii pauciflore.
Sepale externe liniar lanceolate, puţin mai înguste, însă egal de lungi cu cele
interne. Petale subrotunde, galbene. Stamine 25, cele externe cite 2 in faţa
petalelor, cele 10 următoare înaintea sepalelor, iar cele 5 interne înaintea
liniei mediane. Stil scurt şi gros, aproape bazai, îngustat spre bază şi îngroşat
măciucat spre vîrf, cu stigmat foarte dilatat şi adîncit în formă de pilnie. —
VI—VIII.
Cultivată prin parcuri.
întrebuinţări. Se foloseşte ca surogat de ceai.
Răsp. gen.: Eurasia, America de N.
2. P. bifurca L. Sp. pl. ed. I (1753) 947; Fl. U.R.S.S. X (1941) 81, tab.
7, fig. 4. — Ic.: PL 120, fig. 2; Prod. fl. II ( i939) tab. 71; Prod. Consp.
fl. Dobr. I (1935) 148, Pl. 50.
Plantă subfrutescentă. Rizom lemnos, cu tulpini si stoloni subterani,
lungi şi repenţi. Tulpinile lemnoase, lungi de 8—30
cm, ascendente sau culcaj^yjW # k t m H /% ^ l^te, toate penate, cu 3—5
602 FLORA R.P.R.
perechi de foliole. Stipele alungit ovale, ascuţite, Întregi sau incize la bază,
palide şi scarioase, în partea superioară libere, ierbacei şi verzi. Foliole alungit
ovale sau cuneate, 2—3-fidate sau întregi, împreună cu tulpina, pedunculul
şi caliciul slab alipit păroase sau sericeu viloase. Inflorescenţa cimă laxă,
cu pedunculi foarte subţiri. Flori mediocre, late de 5— 15—20 mm. Sepale
externe mult mai înguste decît cele interne şi aproape de aceeaşi lungime. Petale
obovate, întregi, galbene. Stamine 20, cu antere disciforme (cu conectiv lăţit).
Receptacul hirsut. Cârpele în partea umbilicală mimai în stadiu tinăr păroase,
la maturitate glabre, cu stil aproape bazai, îngust la bază şi măciucat spre
vîrf. — VI— IX.
S t a ţ i u n e a . în munţi stîncoşi şi pe pămînt uscat, în iarbă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. G a l a ţ i : Macin, Greci (r. Macin). Se înmulţeşte pe cale vege
tativă foarte mult în Grădina Botanică din Bucureşti.
var. typiea Th. Wolf Monogr. Potcntilla (1908) 64. — Frunzele cu 4—7 perechi de
foliole lungi de 10—50 mm. Flori de 10—18 mm în diam.
f. glabr&ta (Lefem.) Th. Wolf l.c. — P . b if u r c a var. g la b r a ta Lchm. Rev. Pot. in
Nov. Acta Leop. SuppL ad tqL X X III 1 1856) 24. • Plantă cu tulpini şi frunze slab păroase
sau glabrescente. — Im pram â cu specia.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă decorativă. In grădini formează în scurt timp tapete dese.
R ă s p . g e n . : R. P. Romiaă, U .R .S.S., Asia.
Secţia II. NEMATOSTYLAE Th. Wolf 1. v. 45, 67, pro subscct. — F r a g a r ia s tr u m Ser.
in DC. Prodr. II (1825) 583, pro se e i.
Plante subfrutescente sau ierbori perene, cu cârpele neinatostile, adică cu stile filiforme
aproape bazale, laterale sau subtermmate. de jos pînă sus egal de subţiri şi dc obicei mult
mai lungi decît carpelele mature, care la meeput sînt slab păroase, mai tîrziu glabre.
3. P. Haynaldiâna Jan k ain O B Z XXI I (1872) 176. — P. nivalis Csato

in OBZ X X III (1873) 100. — B ss.: FEAH nr. 821; FHE nr. 56; HN nr.
5036; FRE nr. 2231. — Ic.: PL 121, fig. 5. 5a, b.; Hay. Pflzd. I (1916) 443;
Pax Grundz. II (1908) 246, fig. 26: Prod. Fl. 11 (1939) 543, fig. 2.
4 . Tulpină erectă, ascendenta, malta de 10— 40 cm, împreună cu inflo
rescenţa şi frunzele (în afară de faţa superioară a acesLora), mătăsos vilos
păroasă. Frunze bazale 5— 7-foliolaie. Foliole discolore, deasupra verzi,
dedesubt lung mătăsos păroase, alungit ovale sau oval lanceolate, dinţate
d e4 a bază sau de la mijloc. Stipele ovate sau triunghiular lanceolate, lung
acuminate. Sepale externe îngusl liniare, ascuţite, cu cca 1/4 mai lungi decît
cele interne. Petale alungit ovale sau alungit spatulate, trunchiate sau cordat
P l a n ş a 120. — 1. C o m a r u m p a lu s tr e L., la. pistil —2. P o te n tiU a b if u r c a L. —3.

L.
P . f r u tic o s a
P L A N Ş A 120
ROSACEAE 605
emarginate, mai scurte decît caliciul, albe. Filamente glabre sau numai la bază
scurt păroase. — VII— IX.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci silicioase în regiunea alpină.
K a s p. în ţ a r ă : M ţ i i P a r in g u lu i 1600—2150 m. M ţii M e h e d in ţilo r : Gaura Moho
rului.
întrebuinţări. Plantă ornamentală pentru grupuri alpine în grădini.
Răsp. gen.: R. P. Romînă, Mţii Balcani.
4. P. caulescens L. Amoen. acad. IV (1759) 316. — I c .: Pl. 121, fig. 4, 4a.

4 . Tulpină ascendentă, înaltă de 10—30 cm, alipit păroasă. Frunze radi
cale lung peţiolate, de obicei 5-foliolate, rar ternate sau 7-foliolate, numai
la margine şi pe nervurile de pe dos cu peri sericei îndreptaţi înainte. Foliole
cu baza cuneată, obovat alungite sau lanceolate, spre vîrf cu 3—5 dinţi
ascuţiţi, conivenţi. Flori dispuse în dihazii laterale, formînd cu cel terminal
un corimb multiflor. Sepale externe lanceolat ascuţite, de aceeaşi lungime
ca şi ccie interne. Petale alungit obovate, la vîrf puţin emarginate, mai lungi
decît caliciul, de culoare albă. Filamente dens păroase pe toată lungimea lor.—
V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . în crăpături de stînci calcaroase în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Semnalată din Mţii Bucegi de Baumgarten (Enum. stirp. Transs-
II (1816) 67, nr. 1007); planta din herbarul lui Baumgarten este fără localitate.
Răsp. g e n . : Europa de V, Peninsula Balcanică, Africa boreală.
5. P. Clusiana Jacq. Fl. austr. II (4774) 10, lab. 1 1 6 .— Ic.: Pl. 121,
fig. 3, 3a.
4. Tulpină ascendentă, înaltă de 5— 10 cm. Frunze radicale 5-foliolate,
(rar ternate), dedesubt slab scriceu păroase, pe ambele feţe verzi. Foliole alungit
lanceolate, la bază cuneate, în partea anterioară cu 3 (rareori cu 5) dinţi
ascuţiţi, egal de lungi şi îndreptaţi înainte, neconivenţi. Flori solitare sau în
dihazii triflore, capituliforme. Sepale externe liniar alungite, ascuţite, aproape
egal de lungi cu cele interne, lanceolate şi ascuţite. Petale mari. obovate,
emarginate, albe, mai lungi decît sepalele. Filamente roşcate, glabre. —
VI —VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin crăpături de stînci calcaroase în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Semnalată de Baumgarten din Mţii Făgăraşului, de pe Mt. Viştea
şi Drăguş (1. c.), dar n-a mai fost regăsită de alunei. Planta dm herbarul lui Baumgarten
nu are menţionată nici o localitate.
R ă s p . g e n . : Europa centrală.
6. P. alba L. Sp. pl. ed. I (1753) 498: Fl. F .R .S.S. X (1941) 91, tab. 8,
fig. 4. — E x s.: FRE nr. 2228. — Ic.: Pl. 121, fig. 1, la.
2J-. Axă bazală puţin ramificată, fără stoloni. Tulpină subţire ± decum-
bentă, pe timpul înfloririi de lungimea frunzelor bazale, ca şi peţiolii acestora
alipit mătăsos păroasă. Frunze bazale 5-foliolate (rar 3-foliolate). Foliole
alungit lanceolate, spre bază cuneate, întregi sau numai spre vîrf uşor dinţate,
cu dinţi mici, alipiţi, pe faţă glabre, pe dos şi pe margini mătăsos lucitor
păroase. Inflorescenţă dihazială, paucifloră, cu flori lung pedicelate, de 20—25
mm în diam. Sepale externe liniar lanceolate, mai scurte decît cele interne
ovat lanceolate. Petale lat obcordate, albe. Staminc 20, cu filamente glabre.
Receptacul scurt păros. Cârpele ovoidale, cu peri pe hil, întrecînd perii recep
taculului. Stil subterminal. cel puţin de 2 ori mai lung decît carpelele mature.
Stigmat slab îngroşat sau neingroşat. — IV— V I.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, cringuri, tufişuri, poieni şi pajişti ierboase.
K ă s p. i n ţ a r ă : R e g . C lu j: Bistriţa; V. Şieului (r. Năsăud); Cluj (la Făget, Păd.
Mănăştur, Fînaţe). Feleac. Cujocna. Boju (r. Cluj}; Dej; Turda la Băile Sărate. R e g . A u t .
M . ; Tg. Mureş; Reghin: Dealu la mlaştina « Xyikofejc», Cristuru Săcuesc pe Mt. Omlaş
şi «Vârhegv» (r. Odorhei! Reg. S ta lin : Mănărade (r. Tîrnăveni); Valea Lungă, Mediaş
(r. Mediaş); Sighişoara, Noul Săsesc :r. Sighişoara); Sibiu la « Jungerwald», Şura Mare,
Bradu (r. Sibiu). Reg. H unedoara: DL Bilac, la E de Oarda de Sus, Mţii Trăscăului pe
Piatra Ceţii (r. Alba); Vercorea, Sebeş r. Sebeş); Săcărîinbu, Vărmaga, Deva (r. Ilia);
Ruşi pe V. Streiului (r. Haţeg). R eg.O radea: Oradea. R eg . l ' i m i ş o a r a : Arad în dumbrava de
cer; Şiştarovăţ, Lipova (r. L iperai. Reg. C r a i o v a : Valea Muierii (r. Amaradia). R e g .
P i t e ş t i : Stroeşti (r. Curtea de Argeş*; Qmpulung (r. Muscel); Piteşti la Trivale şi pe dealuri
la V. Mare, Conţeşti (r. Piteşti). R eg. P ia e ţti: Cîmpina; Ploesti la Crîngu lui Bot şi Bereasca,
Păd. Găgeni (r. Ploesti). R e g . B uem eşti . Bucureşti Ia Păd. Andronache; Mrea Căldăruşani,
Greci în Păd. Brînzeasca, Fierbinţi m Păd. Stroiasca (r. Snagov); Păd. Ccrnica, Păd.
Pasărea (r. Brâneşti); Comana ţr. Yi&a*; Buftea, Săbăreni la Păd. Rîioasa, Ciocăneşti
(r. Răcari). R e g . B a c ă u : Mrea Xeaaţn. Petricani în Dumbravă, între Borniş şi Drago-
mireşti pe fineţe (r. Piatra Neamţ): Gottăaeşti >r. Moineşti). R eg . I a ş i : Iaşi în Păd. Tinoasa.
R e g . S u c e a v a : Cobîla (r. Dorohoii; Pătrăuţi. l.isaura, Todireşti în fînaţe (r. Suceava);
Baineţ, Calafindeşti pe Horaieţ, Rădânţi pe Dl. Crucii şi pe fînaţe la SE (r. Rădăuţi);
Drăgoeşti pe Dl. Gordin (r. Gura Hcaonilui'.
Variabîlîtatea speciei
T. stenophylla Th. Wolf l.c. pag. 113 — Foliole îngust lanceolate. — împreu
cu specia.
f. platyphylla Th. Wolf 1. c. — Fmaz~ lat lanceolale. — împreună cu specia.
f. reducta Vidai in Magn. exs. FL saL ;lâ96) nr. 3764. — Tulpină pitică. — împre
ună cu specia.
var. obovâta Th. Aftolf Pot. Stud. II «I9&5 *. — Foliole obovate. Părozitatea tulpinii
şi a peţiolilor orizontal patentă. — R e g . Sucea?*: Bosanci (r. Suceava).
Răs p. gen. : Pirinei, Italia, BaicanL U.R.S.S.
7. P. micrântha Ram. in Lam. et D C Fl. fr. IV, ed. III (1805) 468; FL
U.R.S.S. X (1941) 92, tab. VIII, fig. 3 — Frăgurel. — Aprovirâgupimpo. —
Kleinblutiges Fingerkraut. — ,TamraTKa MeaKOUBeTKOBan. —I c .: Pl. 121, fig. 2.
ROSACEAE 60?
4. Axă bazală lată, simplă sau bifidă, ncstoloniferă, terminată cu o rozetă

de frunze. Tulpini multe, foarte scurte, adesea reduse la pediceli radicali,
cu o frunză unifoliata, pe timpul înfloririi mai scurte decît frunzele de primă
vară. Frunze radicale cu 3 foliole obovate, cu 7— 10 dinţi ascuţiţi, cele tulpi
nale unifoliolate. Stipele ovale, ascuţite. Sepale externe liniar lanceolate,
aproape tot atît de lungi ca şi sepalele interne, triunghiular lanceolate şi roşu
pătate la bază. Discul perigonic roşu purpuriu. Petale albe, puţin rozee la
bază, obovate, de obicei neemarginate, mult niai scurte decît sepalele. Stamine
cu filamente lăţite, pînă la mijloc păros ciliate, mult mai late decît anterele
şi acoperind carpetele. — TTT—V.
S t a ţ i u n e a . Pe coline tufoase, coaste de dealuri, crînguri, dumbrăvi,
in regiunea montană de S şi E a ţării.
R ă s p . î n ţ a r a : R eg . S t a l i n : Cisnădic, Bungard, Bradu, Avrig, Talmaciu (r. Sibiu),
Hărău, Dobra, Vărmaga, Săcărîmbu, Mintia, Deva (r. Ilia). R e g . O r a d e a :
R eg. H u n ed o a ra :
Mt. Pleşu sub ruinele Dezna şi în V. Crişului Alb (r. Gurahonţ). R e g . T i m i ş o a r a : Mt.
Glavcina lîngă Sviniţa, Băile Ilerculane. Orşova; Făget; Caransebeş. R e g . C r a i o v a :
Baia de Aramă; Brcşniţa-Motru (r. Strehaia); Vîrciorova (r, Turnu Severin). R e g . P i t e ş t i :
ML. Cozia, Mrea Stînişoara (r.Rm. Vîlcea); Piteşti la Trivale, Conţeşti (r. Piteşti);
Mt. Clăbucetu (r. Curtea de Argeş). R e g . P l o e s t i : Cîmpina.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de S, Asia Mică.
Secţia III. CLOSTEROSTYLAE Th. Wolf in A. et G. Svn. VI, 1 (1904) 669 et Mon.
Pot. (1908) 48, 125. — Stil aproape bazai, fusiform. înspre bază şi spre vîrf subţire, iar
la mijloc foarte îngroşat, de lungimea carpelei mature sau puţin mai lung. Frunze penate,
niciodată tomentoase.
8. P. rupestris L. Sp. pl. ed. î (1753) 711; Fl. U.R.S.S. X (19 4 1 )9 4 .—

Kovi pimpo. — Felsen. — Fingerkraut. — JIarmaTKa cnaJibuan. — I : PL
122, fig. 3, 3a.
2ţ. Tulpini erecte, înalte de 30— 50 cm, cu ramificaţii dihaziale de obicei
roşietice. Axă subterană scurtă, ^ ramificată. Plantă acoperită cu peri scurţi,
patenţi, amestecaţi cu glande articulate. Frunze bazale simplu sau întrerupt
penate, 5—7-foliolate, cu stipele simple, ovat lanceolate. nedivizate. Foliole
ovat sau eliptic subrotunde, la bază inciz serate, pe ambele feţe pubesoenle,
cu margini ciliate. Flori lung pedicelate. Sepale ex tern e mult mai scurte
decît cele interne, adesea 2—3-lobate. Petale obovate. albe, pînă la de 2
ori mai lungi decît sepalele. — V — VI.
Staţiunea. Prin crăpăturile stînci]or, -«Mine uscate din regiunea
montană.
R ă s p . i n ţ a r ă : R e g . A u l . M . : Mţii Giurgiului pe Mt. « Ocscm » (r. Ciuo). R eg.
S ta lin :Oraşul Stalin. R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi la Obîrşia Ialomiţei.
<iOft FLORA R.P.R.
Yariabilitatca speciei
var. banâtica Th. Wolf Monogr. Pot. (1908) 128. — P . B e n i c z k y i Friv. in Flora IX
(1836) 137. — P . r u p e s t r i s var. g r a n d if lo r a Heuff. in Verh. ZBG Wien (1858) 1 0 1 , p.p. —
Tulpina înaltă de 10—15 cm, cu o singură frunză trifoliată. Foliole lungi de cca 13 mm,
adînc serate. Flori cu sepale mai dens păroase şi cu petale mai mari, lungi de 11 mm şi
late de 10 mm. — R e g . T i m i ş o a r a : Mehadia în V. Cernei şi pe Dl. Străjuţ (r. Orşova).
R e g . C r a i o v a : V. Topolniţei (r. T. Severin).
var. mtfllis (Pane.) A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 697. — P . m o llis Pane. Add. Fl. Şerb.
(1884) 139. — Petale obovate, numai cu puţin mai lungi decît sepalele. — R e g . T i m i ş o a r a :
Mehadia pe Dl. Străjuţ (r. Orşova).
Răs p. gen. : Eurasia, America de N.
Secţia IV. CONOSTYLAE Th. Wolf in A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 669.

Stil aproape terminal sau lateral, cu baza umflată, zgrunţuroasă, subţiindu-se în spre
stigmat, care se lărgeşte brusc. Cârpele glabre.
Seria E r io t r ic h a e Th. Wolf in A. et G. Syn. 1. c., pro grege. — Plante perene, pe axă
şi pe dosul frunzelor cu peri scurţi, ondulaţi, creţi, formînd un strat tomentos.
9. P. argintea L. Sp. pl. ed. I (1753) 497; Fl. U.R.S.S. X (1941) 145,
tab. X , fig. 5. — P . to m en to sa Gilib. Fl. lith. TI (1782) 254. — Scrîntitoare. —
E x s .: FRE nr. 794 a. b. — I c .: Pl. 122, fig. 1, la —g.
2J.. Tulpina erecta sau ascendentă, înaltă de 10— 50 cm, ± alb tomentoasă.
Frunze bazale lung peţiolate. 5-(6— 7) foliolate, cele mijlocii scurt peţiolate.
Foliole obovate sau ovat lanceolate, pe faţă scurt păroase, pe dos dens alb
tomentoase, cu peri scurţi, moi, ondulaţi, creţi, acoperind complet dosul
foliolelor, cu margini evident revolute, dinţate pînă la adînc sectate, adesea
aproape trilobate sau penat sectate, cu segmente liniar sau liniar lanceolate.
dinţate sau dublu dinţate Inflorescenţă compusă dintr-un dihaziu terminal
şi 2— 4 dihazii laterale, fiecare la rîndul său ± repetat bifurcat. Flori mici, cu
sepale externe alungit ovale, liniare. ± de lungimea sepalelor interne, dens
alb tomentoase. Petale alungit obcordatc, de obicei de lungimea sepalelor.
V I—VIL
S t a ţ i u n e a . în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, pe coaste
aride şi pietroase, prin păduri dumbrăvite şi poieni.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte comună în toată ţara, de la cîinpie pînă în etajul monk n.
1 â Foliole alungit obovate, simplu dinţate sau penatiiidale. cu dinţii inegali şi neregulat
patenţi, triunghiulari sau alungit ovaţi. neintrccînd mijlocul jumătăţii luminei.. 2
P l a n ş a 121. — 1. P o te n tiU a a lb a L., la. pislil mărit. — 2 . P . m ic r a n ih a Ram. —

3. Jacq., 3a. pistil mărit. — 4. P . c a u le a c en s L., 4a. stamină. — 5 . P . H a y n a l -
P . C lu s ia n a
d i a n a Janka, 5a. floare mărită, 5b. pistil mărit.
PLANŞA 121
R 0 5 A C K A .1 S G ll
1 h Foliole lai obovate, toate sau cel puţin cele din mijloc bilobate, trilobate sau tri
partite şi spintecate în lacinii lungi, care la rîndul lor adesea sînt din nou dinţate
var. dissecta Wallr. Schedul. crit. I (1822) 237. — P . a r g e n le a var. le n u ilo b a
Schw. Fl. Nurul». (1879) 248, p.p. — P. a r g . var. p e r i n c i s a Borb. in Sched. — Ic,:
Pl. 422, fig. ld. - R e g . B a i a M .: Baia Mare; Vişeu de Jos. R e g . C lu j: Bistriţa;
Chiochiş (r. Beclean); Cluj, Suatu, Apahida, Boju (r. Cluj); Mt. Mescş (r. Zalău);
Huedin, Poieni (r. Huedin); Turda, CheileTurzii (r. Turda). R e g . A u t . M . : Sincră-
ieni la turbăria Luci în Harghita (r. Ciuc); Remetca (r. Gheorghieni). R e g . S t a l i n :
Orlat, Sibiu, Bradu, Ocna Sibiului (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Rîpa Marc la Sebeş;
Mţii Retezatului în V. Rîul Mare, Ciopea (r. Haţeg); Almaşu Mic dc Munte (r.
Orăşlie); Petroşeni la Cetate. R e g . T i m i ş o a r a : Timişoara în Păd. Casa Verde;
Silaghiu (r. Lugoj). R e g . C r a i o v a : Nebuna, Maglavit (r. Calafat). R e g . P i t e ş t i :
Oherleşti-Moşteni, Recea (r. Slatina); Mihăeşti, Stîlpeni (r. Muscel); Vieroşi (r„
Piteşti). R e g . P l o e s t i : Mizil. R e g . B u c u r e ş t i : Păd. Pustnicu (r. Brăneşti); Bucureşti
la Pantelimon. R e g . G a l a ţ i : Lacu Sărat (r. Brăila). R e g . B a c ă u : Buhuşi la Runcu
şi Coasta Ungurului-, Piatra Neamţ pe Tarniţa. Ghigoeşti în Păd. Canta, Ştefan cel
Mare (r. Piatra Neamţ): R e g . I a ş i : Niţelea, Iaşi la Bucium în Poiana Vînătorilor,
V. lui David, Aroneanu, între Bîrnova şi Grajduri (r. Iaşi); Scobinţi, Cotnari (r.
Hîrlău); Şcliiopeni (r. Huşi). R e g . S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
f. viridescens Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 265. — Foliole pe faţă deschis
verzi, puţin îndoite la margini sau plane. — împreună cu tipul.
f. einerâsccng Th. Wolf. 1. c. — Exs.: FRE nr. 794 a. b. — Foliolele pe
faţă i: dens păroase, surii, la margini de obicei revolute. — Mai frecventă decît
forma precedentă.
2 a Plante înalte de 2 0 -4 0 cm, erecte sau la bază arcuite. Foliole ± revolute---- 3
2 b Plante scunde sau de talie mijlocie, înalte de 1 0 — 20 cm
var. demlssa (Jord.) Lehm. Rev. Pot. (1856) 97* — P . d e m i s s a Jord. CatT Jard.
Bot. Gren. (1849) 2 2 . — P . a r g . var. d e m is s a Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 2S3L —
R e g . C l u j : Mţii Rodnei în V. Cobaşel, Năsăud, Rodna Nouă (r. Năsăud); Q n m tiă ş
(r. Boolean); Cqjocna la fermă, Juc, Cluj la Dîmbu Rotund (r. Cluj); liy jhra fti
pădure (r. Huedin). R e g . A u t . M . : între Praid şi Corund (r. Sîng. de PădM }. JS«.
H u n e d o a r a : Brad; Meteş (r. Alba). R e g . O r a d e a : Aleşd; R e g . Tim îşm m m z BiH e
Herculane (r. Orşova). R e g . C r a i o v a : pe dune fixate la Gogoşu [r. OadMaţ. Reg.
B u c u r e ş t i : Bucureşti la Băneasa. R e g . G a l a ţ i : Cosmeşti (r. TecabŞ; flatm ele în
pădure (r. Adjud). R e g . B a c ă u : Cucuieţi la Picioru Parului (r. M â q 9 ^ ; Tupilaţi
(r. P. Neamţ); Tazlău, Frumoasa (r. Buhuşi); Bîrjoveni (r. Reg. l a ş i :
Iaşi, Copou, V. Ruseni lîngă Păd. Breazu, Bîrnova, Niţelea, Ai w m , Păd. Cirlig
(r. Iaşi); Cotnari, Scobinţi lîngă Hîrlău (r. Hîrlău); Miroslâwşfi Paşcani). R e g .
S u c e a v a : Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti); Fălticeni, An toceai pe dfeai t . Fălticeni);
Pojorîta pe DI. Muncel (r. Cîmpulung).
3 a Foliole rigide, la margini ^ revolute
var. typica Beck Fl. NO (1892) 754. — P . a r g . var. «vfeBrcr et var. m a i o r Rouy
et Cam. Fl. Fr. VI (1900) 187. — Ic.î Pl. 122, fig. ic . — Reg. C l u j : Cluj, Apahida
(r. Cluj); Huedin. R e g . A u t . M .: Lăzarea (r. Gheorîear: Odorhei la « Tolmozos ».
R e g . S t a l i n : Sibiu la Turnişor; Bran-Poarta (r. C r f a Reg. H u n e d o a r a : Alba
lulia. R e g . P i t e ş t i : Coteneşti la Cetatea lui Rad» Xegra *r. Muscel). R e g . P l o e ş t i :
Mţii Bucegi. R e g . B u c u r e ş t i : Bucureşti la Herăstrău: Brăneşti în Păd. Pustnicu,
Fundulea (r. Brăneşti); Păd. Dăiţa (r. Giurgiu L R eg. G a l a ţ i : V. Racului (r. Măcin) ;
llanu Conache, Blâjerii de Sus (r. Lieştij; Cosmeşti, Tecuci, Păd. Dorăşti (r.
39’
612 FLORA R.P.R.
Tecuci). Reg. Iaşi: Focuri pc V. Prisăcii, Uricani, Coada Sliiidi, Şchiopeni, Bîrnova,
Larga, V. Jijia (r. Iaşi). Reg. Suceava: Antoceni pc Fl. Focşei (r. Fălticeni);
Cîrlibaba (r. Vatra Dornei); Pojorîta pe Mt. Mun< d (r. Cîmpulung).
f. latisecta (Saut.) Th. Wolf. Mon. Pot. (1908) 260. — P. arg. var. latisecta
Saut. in OBZ (1899) 210. — Ic.: Pl. 122, fig. le. — Foliole cu partea mediană a
laminei lată. — împreună cu var. typica.
f. angustisecta (Saut.) Th. Wolf 1. c. — P. arg. var. angustisecta Saut.
1. c. — Partea mediană a laminei foliolelor foarte îngustă.
f. Incanescens (Opiz). — P. incanescens Opiz Naturalient (1824) 136. — P.
impolita Wahlbg. Fl. Carp. princ. (1814) 155 ex Fl. U.R.S.S. X (1941) 146. -
Foliole pe faţă canescente. — împreună cu var. typica.
f. tenuildba (Jord.i. — P. tenuiloba Jord. Pugil. (1852) 67.—I c .: Pl. 122,
fig. If, lg. — Foliole pe ambele margini cu 2 - 4 segmente înguste, îndreptate
înainte. — Confundată adesea cu var. di$secta\ — împreună cu var. typica.
3 b Tulpini foarte alungite, înalte de 30 —50 cm, lax paniculate, flaccide. Frunze mari,
pe margini plane
var. decumbess (JonL) Focke in Koch-Hall.-Wohlf. Syn. (1892) 811. — P.
decumbens Jord. Cat. Jard. Bot. Grenoble (1849) 22. — Plante de locuri umbroase. —
jReg. Cluj: Mţn R o d ia pe Corongiş (tinde spre var. dissecta); Apahida (r. Cluj):
Mt. Scăriţa (r. Tarda). Meg. Aut. M .: Gurghiu prin fîneţe (r. Reghin). Reg. Galaţi:
pe dunele nisipoase frm p , la X de Păd. Dorasca (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Păd.
Hîrlău, Cotnari ( c . ; Negreşti la Poiană, gara Buhăeşti, Vultureşti (r. Negreşti).
Reg. Bacău: TTTijim■ (r. Buhuşi): Ghigoeşti în Păd. Canta (r. Piatra Neamţ);
Runcu la Coasta TTngarafao •>. Buhuşi). Reg. Suceava: Fălticeni; Bosanci (r.
Suceava).
Răsp. g e n . : Europa, As*a de V, America de N.
10. P. canescens B ess. FL GaL I (1809) 380; Fl. U.R.S.S.(1941) 147.

tab. X , fig. 4. — P. adscemd m s W. et K. in Willd. Enum. Hort. Berol. I
(1809) 554. — P. închinata l /j m . Rev. Pot. (1856) 100. — P. intermedia
Wahlbg. Fl. Carp. princ. (1814) 1S4. — E x s .: FRE nr. 798 sub var. typica. —
Ic.: Pl. 122, fig. 2, 2a— c.
2J-. Tulpină ascendentă. înaltă pinâ la 50 cm, ± de la mijloc sau in
partea superioară lax corimbos ramificată, tomentos pubescentă şi ± viloasâ.
Frunze bazale peţiolate, 5 (7)-îoBoiate, cele tulpinale superioare 5—3-foliolate
şi subsesile. Stipelele frunzelor bazale liniar lanceolate, cele ale frunzelor
tulpinale ovat lanceolate şi aproape Întregi. Foliole alungit lanceolate, rar
obovate. cu margini plane, la bază hmg cuneate, ± regulat multidcntate. ea
dinţii obtuz triunghiulari, scurţi saa pâtrunzlnd în formă de lacinii pinâ
aproape de nervura mediană, pe faţă slab alipit păroase şi verzi, pe dos cu um
P 1 a n ş a 122. — 1. Potentilla argentea L., la. porţiunp de frunză, mărită, Ik.

părozitatea tulpinii, lc. var. typica Beck, două frunze, le. var. typica f. latisecta (Sauls
Th. W., frunză, lf. var. typ. f. tenuiloba (Jard.) Guşnl.. 2 frunze, ld . var. dissecta W a lt.
3 frunze, lg. pistil mărit. — 2. P. canescens Bess., 2a. părozitatea frunzei, 2b. părozitate«
unei porţiuni de tulpină, 2c. pistil mărit. — 3. P. rupestris L., 3a. pistil mărit.
PLANŞA 122
ROS ACE AE 615
toment compus din peri creţi şi încîlciţi, deşi, precum şi cu peri lungi, răzleţi.
Inflorescenţă compusă din 3—4 dihazii dispuse în corimb. Flori cu pediceli
subţiri, de 10— 15 mm în diam., cenuşiu tomentoase şi lung viloase. Sepale
subegal de lungi, cele externe alungit liniare, cele interne ovate, acute. Petale
obovate, întrecînd puţin caliciul, de obicei aurii, mai rar palid galbene.
Stamine cu antere alungit ovate. Cârpele mici, tuberculate, foarte slab
earenate. Stil subterminal, coniform, la bază fără papile, cu stigmat lăţit,
subegal de lung cu carpela matură. — V—VIII.
St a ţ i u n e a. în locuri ierboase, fîneţe, rărituri, la marginea pădurilor,
pe stînci calcaroase, locuri umede, prin turbării şi sărături, în regiunea de
cîmpie şi montană.
Ră s p. în ţ a r ă : Frecventă în întreaga ţară.
O b s. Prin părozitate este înrudită cu P. argentea, iar prin port, frunze şi regularitatea
dinţilor se apropie de P. rccta, însă are florile mai mici decît aceasta.
V a r i ab i l it at c a speciei
var. typica Beck FI. NO (1892) 755 excl. syn. P. Kerneri. —Dinţii foliolelor rotunjiţi
sau acutiusculi, aproape egal de lungi cu lăţimea, ajungînd cel mult la 1/3 din jumătatea
laminei. — Reg. Cluj: Bistriţa în cimitir împreună cu var. inciso-serrata\ Chiochiş (r.
Beclean); Cluj, Baciu la carieră (r. Cluj); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: DL
«S6hâta» lingă Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. Timişoara: Buziaş (r. Lugoj). Reg.
Ploesti: între Breaza şi Gura Beliei (r. Cimpina). Reg. Iaşi: Ciurea, Larga şi Jijia
(r. Iaşi).
f. gracilis Guşul. f. nova in Add. IV. pag. 937. — Plantă scundă, înaltă pînă la
20 cm, cu foliole mici, îngust ovat alungite, de obicei dinţate pînă la bază. — R s g .
Cluj: Cordoş (r. Cluj). Reg. Hunedora: Orăştie.
f. oligodonta Th. Wolf. 1. c. pag. 272. —Exs.; FREnr. 798. —Foliole cu pvţm i
dinţi. — Reg. Cluj: Cluj la Hajongard.
var. ineîso-serrăta Th. Wolf. 1. c. pag. 273. — Foliole alungit obovate sa* aAngit
lanceolate, cu dinţi alungiţi, îngust triunghiulari, acutiusculi, pătrunzînd pfeă la mijlocul
jumătăţei laminei. — Varietatea cea mai frecventă, cu forme spre var. f j r p â ş i var. laci-
niosa. — Reg. Cluj: Năsăud în cimitir; Chiochiş (r. Beclean); Cancin ţr, Dej); Quj la
Făget şi Hajongard, Suatu, Baciu la carieră, Fîneţele Clujului, Cojocna, RârJiăn (r. Quj);
Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M Sîntioana de Mureş (r. Tjg. Mmeş3; Harghita
in Turbăria Luci 1080 m (r. Ciuc). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; flftm, Guşteriţa (r.
Sibiu) Reg. Hunedoara: Deva pe Cetate. Reg. Timişoara: Buziaş fr. Lugoj).
var. laciniosa Beck in Ann. Mus. Wind. XI (1896) 155. —P k w m m t ■rferioare de regula
7-foliolate, cu foliole obovate, disecte şi laciniate; laciniile lanceofafc sa* liniare, pălrunzînd
pînă aproape de nervura mediană. —Varietate mai rară. — Reg. C2*j: Bistriţa; Canciu
(r. Dej); Apahida (r. Cluj) ; Turda, Colţii Trăscăului, Cheia Tonă Turda). Reg. Aut. M .:
între Ţinea şi Voşlobeni (r. Gheorghieni); Praid (r. Sl a s . ** Pădure*.
var. leptotricha Hormuz. t)hers. Bucov. Potent, in OBZ XLIV i1914) 296. — Frunze
inferioare 5-foliolate sau ternate, cele florale reduse. Fe&aâr «lungit ovale, serate dinţate,
«cu 3—7 dinţi laterali, ajungind pînă la mijlocul jumătăţii laminei. pe ambele feţe verzi,
pe dos cu peri mai lungi pe nervuri şi cu alţi peri cxtspalL insă lipsite de toment. Perii
scurţi nu sînt răsuciţi şi ondulaţi, ci numai slab îndoiţi. y-îvducindu-se astfel un indument
moale şi pubescent. Această varietate se aseamănă cu P. pindicola din Balcani. — Res.
616 FLORA R .P.R .
Hunedoara: Intregalde (r. Alba). Reg. Suceava: Pojorîta pe stînci calcaroase, 800 m (r.
Cîmpulung).
O b s. Aproape la toate varielăţile se pot observa după părozitate: f. virescens Th.
Wolf. 1. c., f. lanuginosa Th. Wolf 1. c., iar după numărul dinţilor: f. oligodonta Th.
Wolf 1. c. şi f. polyodonta Th. Wolf 1. c., forme care prin denumirile lor arată caracterele
respective.
Ră s p . gen.: Europa centrală, Balcani, U.R.S.S., Gaucaz, Siberia.
Seria Collinae Zimm. in Bot. Calend. (1887). —Axa principală se termină cu inflo
rescenţe sau cu fascicule sterile de frunze. Tomentul scurt, adesea foarte slab dezvoltat.
Dosul foiiolelor de obicei cu peri lungi, ± sericei. Stilul variază între forma conostilă şi
cea gomfostilă. Se apropie cînd de Eriotrickae-Argenteae, cînd de Aureae-Vernales.
11. P. Ieueopolitâna P. J. Miill. ap. F. Schultz Herb. Norm. (1858) nr.

256; Zimmet. in FEAH nr. 447. — P. collina Auct. plur., p.p., non W ib .—
P . Wiemanniana Auct. plur.. non Giinth. et Schum. — P . Giinlheri Auct.
plur., non PohL — I e .: PL 123. fig. 4, 4a.
Tulpină arcuit ascendentă sau prostrata, cu 1 sau mai multe fascicule
de frunze sterile între ele. Frunze 5-foliolate. Foliole la bază lung cuneate,
alungit obovate, cele superioare aproape lanceolat obovate, pe ambele laturi
numai cu 2—3 dinţi lanceofaţL ascuţiţi, pe fală ± dens sericeu pînă la sur
tomentoase, pe dos c^rasm tomentoase, cu nervuri proeminente. Stipele
ovat lanceolate. Flori In diharii dispuse intr-un corimb paniculat, mici,
cu sepale externe alungit orale, de obicei mai scurte decît cele interne.
Petale mici, puţin mai lungi decît sepalele. Stil coniform, la bază cu papile
îngroşate, puţin mai scurt d ed t carpelele mature. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe lingă rinrL pe coline nisipoase, pe dune, în zăvoaie,
atît în locuri umede, cît şi uscate.
Ră s p . î n ţ a r ă : în întreaga ţară.
V a r i a b i l î t a t e a speciei
var. genuina Th. Wolf Mon. PoL 303. — Tulpini erecte sau ascendente.
Indumentul mai mult vilos decît tomentos. — Reg. Cluj: Picrişel aproape de Colibiţa
(r. Bistriţa); Cluj la Fînaţe şi la Becaş, Someşu Rece. Reg. Stalin: V. Viştea Mare (r.
Făgăraş); Sibiu pe dealuri. Reg. Oradea: litre Yadu Crişului şi Bratca (r. Aleşd). Reg.
Piteşti: în zăvoaie pe V. Lotrului. Reg. Bmemresti: între Cernica şi Brăneşti (r. Brăneşti?.
Reg. Iaşi: Ezăreni în Păd. Repedea, Iaşi pe DL Pricopan şi la Şcoala Normală (r. Iaşi».
Reg. Suceava: Miroslăveşti pe fînaţe, Bosana :r. Suceava).
var. Sehultzii (P. J. Mull.) Th. Wolf. în A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 732. — P.
S c h u h z ii P. J. Miill. in F. Schultz Herb. Nona. Cent. V. nr. 255 bis; Arch. de Fl. 277. —
P l a n ş a 123. — 1. Potentilla hirta L. var. pedata (Willd.) Koch, la . pistil mărit. —

2. P. Wibeliana Th. W. — 3. P. thyrsiflora Huls., 3a. dosul foliolei mărite. — 4. P.
leucopolitana P. J. Miill., 4a. dosul foliolei mărite.— o. P. leucop. var. Schultzii (P. J. MulL
Th. W.
P L A N Ş A 123
ROSACEAE 619
Ic. î Pl. 123, fig. 5. — Plantă cu tulpini mici, decumbente, cu indumentul tomentos. —
Reg. Cluj: Giucea (r. Huedin); Cluj la Fînaţ-e, Apahida, Someşu Rece (r. Cluj). Reg.
Constanţa: Stîna Oancii lîngă Nifon (r. Tulcca). Reg. Iaşi: V. Elanului (r. Huşi).
Ob s . Dintre toate speciile din seria Collinae, P. IVibeliana Th. Wolf (Ic.: Pl. 123,
fig. 2) se aseamănă mai mult cu P. argeniea var. typica, prin foliolele cu margini nere-
volutc, cu dinţii laterali mai regulaţi si mai puţin adînci, cel terminal scurt, abia ieşit în
afară, prin tomentul mai scurt şi mai puţin dens decît la P. argentea, precum şi prin
prezenţa perilor stelaţi incompleţi şi disperşi.
Focke aşează pe P. Wibeliana la P. leucopolitana ca sinonimă. Se deosebeşte de P.
leucopolitana, ca şi de majoritatea speciilor din Seria Collinae prin absenţa perilor lungi,
culcaţi, care acoperă tomentul dc pc dosul frunzelor.
Răsp. gen. : Europa centrală şi de E.
12. P. thyrsiflora Hiils. in Sched. (1873) ct Zimm. in Kern. Sched. ad

FEÂH (1882) 21, nr. 446. — P. collina var. thyrsiflora Hiils. sec. Zimm.
Eur. Art. Pot. (1884) 41. — P. Wiemanniana ssp. thyrsiflora A. et G. Syn.
VI, 1 (1904) 2 3 0 .— Ic.: Pl. 123, fig. 3, 3a; Săv. et Rayss Mat. fl. Bas. III
(1934) tab. IX.
ţ>. Plantă de mărime mijlocie, cu 1 sau puţine fascicule sterile de frunze.
Tulpină culcată sau ascendentă, înaltă de 20—30 cm. Frunze digitate, rar
cele bazale 7-foliolate. Foliole obovate sau alungit obovate, scurt cuneiform
atenuate spre bază, cu 4—6 dinţi ascuţiţi pe ambele margini, pe faţă glabre
sau glabrescente, verzi, pe dos verzi surii, tomentoase. Flori dispuse într-im
dihaziu terminal şi unul sau mai multe laterale, formînd împreună un panicat
rărit. Flori lung pedicelate, cu sepale externe alungit lanceolate. aproape
egale cu sepalele interne ovale. Petale galbene, de 2 ori mai lungi deeft
sepalele. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . îu păduri, pe coline aride, în regiunea de fim pr şi
montană.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Stalin: Rupea. Reg. Joşi: Ezăreni (r. laş*.
Răsp. g e n . : Europa centrală.
Seria Rectae Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 50, pro grege. — Pisate pertmf, cu tulpini,
pediceli şi adesea şi foliole acoperite cu peri lungi, moi, disperşi, c £ şi «■ peri foarte scurţi
(1/10—1/4 mm), rigizi, orizontal patenţi. Nucuşoare verucoase şi t e ^ ^ aripat carenate.
Antere mari şi lungi.13
13. P. recta L. Sp. pl. ed. I (1753) 497; Fl. U .R -S S . X (1941) 160, tab.
X II, fig. 1. — P. hirta f. recta Rouy et Camus FL Fr. VI (1900) 18. — Buru
iană de cinci degete. — Egyenes pimpo. — Anfre-rhîes Fingerkraut. —
JIanuaTKa npnMan.— E x s .: FRE nr. 795. — Ic-: PI. 124. fig. 1—4.
4 . Tulpină de obicei rigid erectă, groasă. Înaltă pînă la 80 cm, fără
fascicule sterile la bază. Frunze bazale şi caalinare 5— . -foliolate, lung peţiolate,
620 FLORA lt.P .R .
cele superioare numai ternate şi sesile, toate cu stipele lungi, liniar lanceolate-
şi aproape totdeauna întregi. Foliole alungit obovate, cuneate la bază, pe
ambele feţe verzi şi hirsute, cu 7— 12 dinţi ovali, lanceolaţi. Flori mari, dispuse
în dihaziu terminal, repetat ramificat şi în 1— 2 dihazii laterale care împreună
cu cel terminal formează un corimb. Pedunculii inflorescenţei şi pedicelii,
precum şi axa principală cu ramuri acoperite cu peri foarte mici (1/4— 1/10
mm), rigizi, orizontal patenţi, formînd un indument des şi scurt, amestecat
cu puţini peri moi şi mai lungi decît diametrul tulpinii., Sepale externe liniar
alungit ovale, de obicei mai scurte decît cele interne ovat lanceolate, ambele
dens şi lung păroase. Petale obcordate, puţin mai lungi decît sepalele sau de
aceeaşi lungime cu acestea. Stil de formă conică, mai scurt decît nucuşoara
matură, zgrunţuroasă şi slab carenată. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Margini de păduri, printre tufe, poieni însorite, prin
grădini, vii, în locuri pietroase.
R ă s p. i n ţ a r ă : Comună din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpiiiă.
Yariabilitatea. speciei
1 a Foliole alungit ovate sau eliptice, mai late la mijloc sau ± liniar lanceolate......... 2.
1 b Foliole, cel puţin la frunzele bazale, alungit obovate, spre vîrf vizibil dilatate.. 4
2 a Foliole mari, cu margini aproape paralele şi cu dinţi obtuzi, care ajung pînă la mijlocul
jumătăţii laminei. Petale aurii, rareori spălăcit galbene
var. fallăcina (Blocki) A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 754. — P. f a l l a c i n a Blocki in
Wolos. Fl. Pol. Exs. nr. 625 1 1898), p.p. — P. r e c ta var. o b s c u r a Koch f. f a ll a c in a
Th. Wolf. 1. c. — R e g . A u x . M .: V. Cocoş la Tg. Mureş. R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin.
R e g . H u n e d o a r a ; Deva la Cetate. R e g . T i m i ş o a r a : Silaghiu prin vii (r. Lugoj).
R e g . B a c ă u ; Tg. Neamţ pe DL Mare. R e g . I a ş i : Bîrnova (r. Iaşi).
2 b Foliole de mărime mijlocie, cu dinţi îndreptaţi înainte, ajungînd pînă la mijlocul
jumătăţii laminei sau chiar pină la nervura m ediană............................................... 3
3 a Foliole sectate pînă la mijlocul jumătăţii laminei sau puţin mai mult. Lacinii cel
mult cu cîte un dinte. Stipele puţin sectate
var. semflaciniosa Borb. Budap. nOv. (1879) 278. — P. r e c ta var. y. la c in io s a
Koch Syn. ed. II (1846) 251, p.p. — Destul de comună. — Ic.: Pl. 124, fig. 2. —
R e g . C l u j : Ciceu-Giurgeşti, Canoni -r. Dej); Mţii Meseş (r. Zalău); Cheia Turzii.
Copăceni (r. Turda). R e g . A u t . M .: V. Cocoş lîngă Tg. Mureş. R e g . H u n e d o a r a :
Apoldu de Sus (r. Sebeş); Deva pe Cetate. R e g . T i m i ş o a r a : Ghioroc (r. Lipova).
R e g . S u c e a v a : Capu Cîmpului pe Bikoiş, Bosanci (r. Suceava).
3 b Foliole mai înguste, sectate pînă la nervura mediană; laciniile din nou dinţate,
patente. Stipele îngust sectate
var. laclnîăsa (Kit.) Koch Syn. ed. II 1843) 237, p.p. — P. la c in io s a Kit. in
XestL Mon. Pot (1816) 45, p.p. — P. h ir ta var. la c in io s a Ser. in DC. Prodr. II (1S25;
579, p.p. — Ic.: Pl. 124, fig. 3. — în părţile sudice ale ţării. — R e g . T i m i ş o a r a :
Borlovenii Noi (r. Orşova). R e g . G a l a ţ i : Greci pe Dl. Piscu înalt (r. Măcin). R e g .
B a c ă u : Tg. Neamţ pe Dl. Mare. R e g . I a ş i : Păd. Cananău, Ciurea-Hlincea (r. Ia şi.
4 a Dinţii foliolelor ascuţiţi
var. obscura (Willd.) Koch 1. c. pag. 236. — P. o b s c u r a Willd. Sp. pl. II. i
(1800) 1100. — P. r e d a var. c o r y m b o s a A . el G. Syn. 1. c. pag. 756. — R e g . C lu .
ROSACEAE 621
Chiochiş (r. Beclean); Finalele Clujului, Boju (r. Cluj); Dl. Gorganu Mare lîngă
Turda (r. Turda); Ciumbrud (r. Aiud). R e g . S t a l i n : Sibiu. R e g . T i m i ş o a r a : Silaghiu
(r. Lugoj). R e g . C o n s t a n ţ a : Negreşti (r. Negru Vodă)
f. oxytoma (Borb.) Th. Wolf 1. c. pag. 344. — P . p i l o s a var. o x y to m a
Baenitz in Herb. Eur (1894). — Foliole cu dinii foarte ascuţiţi. — R e g . C l u j : Someşu
Rece (r. Cluj).
4 b Dinţii foliololor obtuzi
var. pilosa (Willd.) Lehm. Rev. PoL. (1856) 83. — P . p i l o s a Willd. I. c. — P .
o b s c u r a Rchb. Ic. Cent. IV (1802) 31, tab. CCCXL, fig. 54, non Willd. — R e g . C l u j :
Strugureii!, Chiochiş, Sînicoara (r. Beclean); Cluj pc Dl. Murgău, Şanţul Turcului.
Apahida, Juriu de Cîmpie (r. Cluj); coasta « Fuggo » de la Luncani, Cheia Turzii
(r. Turda); Ciumbrud (r. Aiud). R e g . A u t . M . : Tg. Mureş în Păd. Beşe. R e g .
S t a l i n : Sibiu, Şura Mare (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Deva la cetate; Petroşcni.
R e g . T i m i ş o a r a : Anina (r. Reşiţa); V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). R e g . C r a i o v a :
Gura Văii (r. T. Severin); Craiova în parc. R e g . B u c u r e ş t i : Păd. Cerniea şi Bră
neşti); Titu (r. Răcari); Făurei (r. Lehliu). R e g . G a l a ţ i : între Mt. Pricopan şi
Greci (r. Măcin). R e g . C o n s ta n ţa : I. G. Duca (r. Tulcea).
f. oxyodonta (Borb.) Hormuz. 1. c. 300. — P. o x y o d o n ta Borb. in Siegfr.
exs. Pot. n. 1001, n. nud. — Foliole cu dinţi ascuţiţi. — R e g . S u c e a v a : Pojorîta
pe stînci de calcar (r. Qmpulung).
f. tuberăsa (Wolff). — P . tu b e r o s a I. Wolff in Siegfr. Exs. nr. 914 (1892). —
P . r e c ta var. tu b e r o s a Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 345. — Ic.: Pl. 124, fig. 4; Săv. et
Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. VIII, fig. c. — Plantă cu rădăcini îngroşate. —
R e g . C l u j : Dl. Gorganu Mare (r. Turda); Dl. «Keselyj» lîngă Cluj. —
var. Herbichii (Blocki) Th. Wrolf 1. c. pag. 346. — P . H e r b i c h i i Blocki in (3BZ
XXXV (1885) 291, n. nud. — P . r e c ta var. c o r y m b o s a f. H e r b i c h i i A. et G- Syn.
1. c. 768. — P . r e c ta var. o b s c u r a Hormuz. in OBZ (1914) 314. — Foliole alungit
obovate, cu dinţi ascuţiţi ca la var. o b s c u r a . Se deosebeşte de toate varietăţile prin
perii mici, de regulă curbaţi şi ondulaţi, ceea ce ne dă de bănuit că avem de a face
cu combinaţia P . c a n e s c e n s X r e c ta . — R e g . S u c e a v a : Pîr. Cailor lîngă Pojerita ţr.
Cîmpulung).
f. moldăvica Guşul. f. nova in Add. IV, pag. 937. — P . r e c ta var. « ftn rv *:
t a u r ic a Răv. Prod. et Ţopa in Sched. Herb. Univ. Cluj, n. nud. — Pfaadâ înaltă,
cu inflorescenţe îngrămădite şi cu indument dens, compus din peri fa n te fantgi. —
R e g . G a l a ţ i : Roşcani (r. Bujor).
R ă s p . g e n . : Europa, Caucaz, Asia Mică, Siberia de V.
14. P. hirta L. Sp. pl. ed. I (1753) 497, emend. Guşni. — t e . : FRE nr.
796 sub var. pedala. — I c .: Pl. 123, fig. 1, 1 a sub var. fo ia la .
4 . Plantă asemănătoare cu P . recta, de care se f e accheşte prin urmă
toarele: Tulpină erectă, de culoare roşcată, însă mai a e n d â . înaltă de 20 -
30 cm, acoperită spre vîrf cu peri albi, rigizi, groşi- F r a z e 5— 7-foliolaLe, adesea
pedate, cu stipele liniare, nedivizate. Foliolele fra z e lo r inferioare alungit
obovate, cele ale frunzelor superioare lat hmare. toate adînc dinţat serate
pînă la mijlocul jumătăţii laminei sau aproape de nervura mediană, acoperite
mai ales pe dos cu peri rigizi. Dihaziile sărace in flori, formează un corimb
redus. Flori mari, cu sepale externe aproape egale eu cele interne, acoperite
622 FLO ltA R .P .R .
foarte dens cu peri lungi, rigizi. Plantă de obicei fără glande, mai rar glandu
loasă la inflorescenţă. Petale viu galbene, mult mai lungi decît sepalele.—
VI— VIL
O b s . In cadrul speciei sînt înglobate şi formele cu peri glanduliferi,
deci a( easta are un sens mai lărgit decît în monografia lui Th. Wolf şi la
alţi autori.
S t a ţ i u n e a . Pe soluri argiloase sau stîncoase, în fineţe şi locuri necul
tivate, din regiunea de cîmpie pînă în cea subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : în toată ţara.
1 a Sepale externe egale sau aproape egale cu cele interne
var. pedâta (Willd.) Koch Syn. ed. U (1843) 237. — P. pedala Willd. Enum.
pl. Suppl. (1813) 38. — P. hirta ssp. pedata (Willd.) Prod. in Anal. Acad. R.P.R.
tom. 111, Mem. XVII (1950) 653 - 656. - E xs.: FRE nr. 796. - Ic.: Pl. 123,
fig. 1, la ; Prod. Gonsp. fl. Dobr. I (1935) 150, tab. LI, fig. 1 et in Fl. II (1939)
tab. LIV. — Foliole acoperite cu peri lungi, patenţi, disperşi. Tulpina relativ vigu
roasă, înaltă de 20—40 cm. Indumentul scurt setulos, foarte des. Dinţii foliolclor
foarte scurţi, lanceolaţi sau subovaţi. Inflorescenţă cu ramuri erecte, rigide. —
Varietatea cea mai răspîndită. — Reg, C luj: Rodna pe Dl. Corni, Sîngeorz-Băi,
Năsăud (r. Năsăud); Chiochiş (r. Beclean); Ardăn (r. Bistriţa); Canciu (r. D ej);
Cluj pe Dl. Murgău şi la Fînaţe (r. Cluj); Cheia Turzii, Poşaga pe Mt. Scăriţa (r.
Turda); Aiud. Reg. Stalin: Sibiu, Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Brad;
V. Ampoiului (r. Alba). Reg. Timişoara: Borlovenii Noi, Băile Herculane pe Mt.
Doinogled, Orşova pe Mt. Alion, Sviniţa pe 1)1. Treşcovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova:
Păuncşti spre V. Topolniţei (r. T. Severin); Craiova în parc. Reg. Bucureşti: Titu.
Reg. Constanţa: Agigea în rezervaţia naturală (r. Constanţa); între Stupina şi
Crucea (r. Hîrşova). Reg. Galaţi: Galaţi; între Păd. Bîrcilac şi Tecuci. Reg. Iaşi:
Vînători pe Dl. Frasin, V. Bahluiului la gara Spinoasa, Larga, Jijia, Focuri, V.
Prisac a, Zagovia. Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Sccuriccni (r. Suceava).
f. pseudohfrta Guşul. et Prod. f. nova in Add. IV, pag. 937. — Plantă scundă,
cu peri deşi, lungi, albi. Se apropie de P. E m ilii Popii. — în păşuni uscate, în
Dobrogea de S.
f. angusfâfdlia (Prod.). — P. hirta var. angustijolia Prod. in Anal. Acad.
1. c. — Foliole mai înguste decît la tip. — Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean).
f. grossidentâta Nyâr. et Prod. ap. Prod. 1. c. — Dinţii foliolelor mari şi
distanţaţi. — Reg. Galaţi: pe Dl. Vraja şi Suluc lîngă Macin.
var. laciniosa Ser. in DC. Prodr. II (1825) 579 p.p. — P. laciniosa Kit. in
Nr?tl. Monogr. Pot. (1816) 45, p.p. ; Th. Wolf Monogr. Pot. (1908) 356. - P. hirta
var. 3. pinnatifida Gris. Spicil. fl. rumel. I (1843) 98. — P. laeta var. pinnatifida
Zîr-im. Beitr. Gatt. Bot. (1889) 15, non Gris. — P. pinnatifida Prod. Potent, nov.
Rom. 1929) 1; Consp. fl. Dobr. in Bul. Acad. Agr. Cluj V (1935) 331. — P. hirta
ssp. laeta Rchb. var. pinnatifida Prod. in Anal. Acad. L c. pag. 656, non Gris.,
nec Zimm. — Se deosebeşte de var. pedala prin foliolele dinţat serate pînă aproape
P l a n ş a 124. — 1. Potentilla recta L., la . pistil mărit. — 2. P. recta var. semila-

ci/uosa Borb.. tulpină frunzoasă.— 3. P. recta var. laciniosa (W.et K.) Koch, frunze bazale.
— 4. P. reda f. tuberosa (Wolf) Guşul.
P L A N Ş A 124
ROSACEAE 625
de nervura mediană. — Reg. Constanţa: între Constanţa şi Tuzla. Reg. Galaţi: Alt.
Ţuţuiatu lîngă Greci (r. Măcin).
f. grâcilis (Prod.). — P. pinnatifida Prod. var. grâcilis Prod. Consp. fi.
Dobr. I (1935) 167, tab. LXI. — Tulpină subţire, înaltă de 15—35 cm. Frunze
5—6-foliolate. Foliolele frunzelor tulpinalc spre vîrful tulpinii din ce in ce mai mici.
Dihaziile desfăşurate într-un corimb larg. — Reg. Galaţi: Greci pe Mt. Ţuţuiatu,
Cerna (r. Măcin). Reg. Constanţa: Enisala (r. Istria).
1 b Sepale externe puţin mai lungi decît cele interne. Flori mici şi părozitate mai
slabă. Forme apropiate de P. taurica
var. pedato'taurica Prod. Consp. FI. Dobr. I in Bul. Acad. Agric. Cluj V (1935)
161, tab. 57. — Frunze 5-foliolale, înspre vîrf brusc descrescente. Foliole alungit
subobovate, de jur împrejur dinţate. Inflorescenţa un corimb mic. Sepalele externe
puţin mai lungi decît cele interne. — Reg. Galaţi: Cerna (r. Măcin). Reg. Constanţa:
Mrea Cocoş, Tulcea (r. Tulcea).
var. Ccrnavodae (Prod.). — P. Cernavodae Prod. in Anal. Acad. R.P.R. tom.
III, Mem. XVII (1950) 651. — P. danubialis Prod. 1. c. 65*2. — Tulpină de cca
20 cm înălţime. Frunze 5—3-foliolate; cu foliole obovate. pe ambele margini 3 - 7 -
dinţate. Inflorescenţa un corimb îngrămădit, abundent păros şi vilos, împreună cu
tulpina şi frunzele cu peri glanduloşi. Sepalele toate ovat lanceolate, acute, mici,
lungi de 5—11 mm. — Reg. Constanţa: pe malul Dunării; Niculiţel, Mrea Cocoş
(r. Tulcea).
f. subecrnavodae (Prod.). — P. subcernavodae Prod. var. monstruosa Prod.
et Nyâr. ap. Prod. 1. c. — P. Cernavodae-taurica Prod. 1. c. — Plantă înaltă pînă
la 50 cm. Frunze mari, lungi de 65 mm şi late de 25 mm, cu dinţi rari* Stipele
superioare mari, ca la P . taurica. — Reg. Constanţa: Cernavodă pe malbi Dunării.
f. saricana (Prod.). — P. saricana Prod. Consp. fl. Dobr. I (1935) 151, tab.
LI, fig. 2 et Fl. ed. II (1939) tab. LIV. — Plantă cu corimb lat, ramificat, abun
dent vilos şi slab glandulos. — Reg. Constanţa: Sarica (r. Tulcea).
f. monstruosa (Nyâr. et Prod.). — P. saricana var. monstruosa Nyâr. et
Prod. in Anal. Acad. R.P.R. 1. c. pag. 651. — Plantă cu frunze şi bractei foarte
late, asemănătoare cu P. taurica, însă cu florile mici. — Reg. Constanţa: Cernavodă
pe malul Dunării.
f. cavarnâna (Prod.). — P. cacarnana Prod. Consp. fl. Dobr. L e. pag.
157, tab. LV. — Tulpină scundă, acoperită pînă sus cu frunze îngrămădite şi păroase.
Foliole de jur împrejur cu dinţi care pătrund pînă la 1/3 din jumătatea laminei.
Inflorescenţa corimb răsfirat. Prin florile mari şi caliciul extern evident mai lung
decît cel intern, se apropie foarte mult de P. taurica. — Reg. Cons^Şm: In apropierea
frontierei de S.
var. nicolitiela (Prod.). — P. nicolitiela Prod. 1. c. pag. 157, pL LVI. — P. hirta
var. pedata x P. taurica var. CaUieri vel P. reda x taurica? Prad. Potent, nov. Rom,
(1929) 2—3. — Tulpina din treimea de jos cu ramuri tn m în ili in dihazii. Frunze
5-foliolate, cele superioare trifoliate. Foliolele îngust lanceolate, de jur împrejur
fin dinţate. Stipele mici, cu margini întregi sau dinţate. Pttficelii erecţi, subţiri, cu
peri mici, setuloşi, patenţi şi printre ei peri lungi şi glanduloşi. Sepale externe mai
înguste şi mai lungi decît cele interne. Cârpele de 2 mm lungime, rugoase şi foarte
slab carenate. — Reg. Galaţi: aproape de Măcin. Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea).
Ob s . Se deosebeşte de varietăţile precedente prin foliolele îngust lanceolate,
aproape liniare, foarte gracil şi de jur împrejur dinţate, mai puţin păroase. Este cu
siguranţă o varietate de P. hirta şi nici decum un hibrid. La specii atîfc de poli
morfe ca P. hirta şi P. taurica, este riscat de a stabili hibrizi şi de a fixa după
26 FLO RA R .P .R .
exemplare de herbar şi varietăţile care au luat parte la încrucişare, fără a cunoaşte

plantele din locul unde s-a găsit hibridul presupus. De cînd Th. Wolf (Monogr.
Potent.) a atribuit speciei P. hirta lipsa de glande, iar speciei P. taurica caliciul
extern mai lung decît cel intern, s-au dsecris la noi, mai ales în baza acestor carac
tere, 2 hibrizi In care participă aceste specii: P. hirta var. pinnatifidaX taurica ş
P. h irtaxE m ilii Popii (vezi la hibrizi).
Răsp. g e n . : Europa de S.
15. 1\ taurica Willd. in Magaz. Ges. Nat. Fr. Berlin VII (1813) 291; Th.
Wolf Mon. Pot. (1908) 377; Fl. U.R.S.S. X (1941) 164, tab. X II, fig. 5 . —
P . astrachanica Jacq. Miscell. II (1781) 349. — E x s .: FRE nr. 2229 sub var.
N icicii. — Ic.: PI. 125, fig. 1, 3, 4; Prod. Consp. fl. Dobr. I (1935) ta b /L III
et Fl. II (1939) tab. LIII.
21. întreaga plantă îndesuit viloasă, cu peri lungi, moi şi patenti precum
şi cu peri foarte scurţi, lungi de 1/2 mm, rigid patenţi. Tulpină scundă,
înaltă de 10—30 cm, groasă. Frunze bazale şi tulpinale inferioare lung peţio-
late, 5— 7-foIiolate, aproape pedate, cele superioare ternate şi subsesile. Stipclele
frunzelor inferioare cuneate, adesea nedinţate, cele ale frunzelor superioare
lanceolate, de obicei mai late decît frunzele însoţitoare. Dihaziile inflores
cenţei scurte şi îngrămădite, mai rar într-un corimb scurt şi răsfirat. Flori
mari, scurt pedicelate. de 20— 40 mm în diam. Sepale foarte inegale, cele
exterioare aproape egal de late cu cele interioare, gradat şi ascuţit acuminate,
de 2 ori mai lungi decit cele interioare. Petale lat obcordate, de lungimea
sepalelor externe, palid galbene. Nucuşoare ovoidale, lat carenate, mai mult
decît la P . hirta. Stil subterminal, conic, mai scurt decît nucuşoara matură.
_ IV— VII.
S t a ţ i u n e a . în fineţe uscate, prin tufişuri, pe locuri aride.
Răsp. î n ţ a r ă : în Dobrogea.
Y a r i a b i 1i i a i e a s p e c i e i
1 a Stipelele frunzelor superioare lanceolate. mai mici decît frunzele resp ectiv e.... 2
1 b «Stipelele frunzelor superioare mai late decît frunzele respective............................... 3
2 a Foliolele frunzelor inferioare mai late în partea anterioară şi numai aici cu 3 —5 dinţi.
Plantă scundă sau de mărime mijk-cie, înaltă de 15—20 cm
var. genuina Th. Wolf Mon. Pot. -I90S» 380. — Reg. Constanţa: Negreşti <r.
Negru Vodă). Reg. Galaţi: între Greci şi Cerna (r. Măcin).
f. pirotensis (Borb.). — P. taurica var. pirotensis Borb. in TTF XVI (1893
48: Th. Wolf. 1. c. — Tulpini mai subţiri. Foliole mai înguste cu dinţi mai mici. —
Reg. Galaţi: Mt. Suluc lîngă Măcin.
P l a n ş a 125. — Potentilla taurica Willd. — 2. P . Emilii Popii Nyâr., 2a. foliolâ r-r
dos, cu părozitate. 3. P. taurica var. Bornmiilleri (Borb.) Th. W., 3a. pistil mărit. —
4. P. taurica var. ţuţuiatuensis (Prod.) Borza, 4a. idein, porţiune de tulpină cu părozitate.
P L A N Ş A 125
ROSACEAE 629
f. parvifldra Buia el: Prod. in Anal. Acad. R.P.R. tom. III, Mem. XVII
(1950) 653. — Caliciu şi corola Toarte mici. Sepale lungi de 5—8 mm. — Reg. Con
stanţa: Baia (r. Istria). Reg. Galaţi: Mrea Cocoş (r. Tulcea).
2 b Foliolele frunzelor la mijloc mai late, multidentate, cu dintele terminal de obicei
proeminent. Frunze verzi pe dos sau subcanescente. Plante înalte de 20—30 cm.
var. Nicicîi (Adam.) Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 381. — P. N icicii Adam. in
OBZ (1892) 406. — Reg. Constanţa: Stîna Oancii între Nifon şi Cerna (r. Tulcea)
(FRE nr. 2229)
f. Callieri (Th. Wolf). — P. taurica var. Callieri Th. WoJf 1. c. — P . Callieri
Jus. in Fl. U.R.S.S. X (1941) 165, tab. XII, fig. 4. —Foliolepe dos mai dens păroase,
subcanescente. — Reg. Constanţa:' lîngă frontiera de S.
f. semităurica (Prod.). — P. taurica var. semitaurica Prod. in Anal. Acad.
R.P.R. tom. III, Mem. XVII (1950) 653. Plantă cu foliole cu dinţi obtuzi, ca Ia
f. Callieri, însă mai puţin păroasă. — Reg. Constanţa: Crucea (r. Hîrşova); Mrea
Cocoş (r. Tulcea).
3 a Foliolele tuturor frunzelor foarte înguste, late de 4 —8 mm, dinţate numai de la
mijloc în sus
var. Bornmulleri (Borb.) Th. Wolf I. c. 382. -- P. Bornmulleri Borb. Vasvârm.
fl. (1887) 319. — P. h i r t a MB. Fl. taur.-cauc. (1808) 406. — Ic. î PI. 125, fig.
3, 3a. — Reg. C o n s t a n t a : I. G. Duca, Mahmudia, Mrea Cocoş (r. Tulcea).
f. dobrogensis (Prod.). — P. Bornmulleri var. dobrogensis Prod. in Pot.
nov. Rom. (1929) 3 ct Consp. fl. Dobr. I (1935) 157, tab. LIV, fig. 2. — Inflores
cenţă foarte laxă. întreaga plantă acoperită cu peri foarte deşi şi foarte scurţi,
împreună cu peri rari, lungi şi glanduloşi. — Reg. Constanţa: Cernavodă.
f. calvafrondea (Prod.). — P. Bornm. var. calvafrondea Prod. Consp. fl.
Dobr. I (1935) 155, tab. LIX, fig. 1. Frunze pe faţă de tot glabre, pe dos cu
peri lungi, însă mai rari decît la specie. - - Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura
Văii (r. Turnu Severin).
3 b Foliolele tuturor frunzelor mai late, dinţate mai jos de mijloc. Frunze tulpinale
5-foliolatc
var. ţuţuiatuensis (Prod.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 140. — P . ţuţuiatuensis
Prod. Consp 1. c. 159, tab. LVIII, fig. 1. — I c .: PI. 125, fig. 4, 4a. — Reg.
Galaţi: Mt. Ţuţuiatu lîngă Greci (r. Măcin).
R ă s p . g e n . : Europa dc S, Asia Mică şi Caucaz.16
16. P. Emilii Popii Nyâr. in Bul. Grad. Bot. Cluj VIII (1928)87.— E x s .:
FRE nr. 7 9 9 .— Ic.: PI. 125, fig. 2, 2a; Nyâr. 1. c. pag. 88. fig.; Prod.
Consp. fl. Dobr. I (1935) tab. LII.
Axa bazală cu 1—3 tulpini florifore şi adesea cu fascicule de frunze
sterile la bază. Tulpini înalte de 15—35 cm, rigid arcuit erecte, cil peri
albi, viloşi, foarte lungi şi patenţi, amestecaţi cu alţii mai lungi, ondulaţi
şi crispuli, formînd un indument scurt setulos, caracteristic pentru « Rectae ».
Frunzele fasciculelor sterile ± lung peţiolate, de obicei 5-, rar 7-foliolate,
cu foliolele lanceolate sau alungit lanceolate, cu 5 — 7 dinţi pe fiecare parte.
Frunze tulpinale 5 -foliolate, asemănătoare celor bazale. Frunze superioare
5 -foliolate, pînă la ternate. sau t-foliolate, cu foliole alungit ovale sau liniar
lanceolate, cu 1—3 dinţi terminali. Stipele de obicei laciniate, cele superioare
630 FLORA R.P.R.
mari, penat multifidate. Toate frunzele pe faţă aproape verzi, pe dos cutom ent
omogen, acoperind complet epiderma, compus din perişori ondulaţi, crispuli,
deşi, cu puţin mai alungiţi decît la grupa « Rectae », precum şi din peri mult
mai lungi, flexibili, care se apleacă şi se împletesc printre cei scurţi. Inflores
cenţă îngrămădit cimos corimboasă, adesea aproape capituliformă, abundent
viloasă şi împreună cu tulpina şi frunzele glanduloasă. Sepale externe de
lăţimea celor interne, însă mult mai lungi decît acestea şi la maturitate foarte
lung acuminate. Petale palid galbene, aproape egale sau mai lungi decît
sepalele. Cârpele de 1,5 mm lungime, rugoase, carenate. — VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri aride, ierboase, la margini de păduri, pe soluri
calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: în Păd. Adamclisi; Coroana ţr. Negru Vodă).
Răsp. g e n . : R. P. Romînă şi R. P. Bulgaria.
17. P. tauriciformis Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj V ili (1928) 91. — P.
taurica Janka Iter turc. sec. (1872), non Willd. — Ic.: PI. 126, fig. 1, la ;
Nyâr. 1. c. pag. 93, fig. 2 ; Prod. Consp. 1. c. lab. LIX et Fl. II (1939)
tab. L X X II.
Tulpină înaltă de 40 cm, în partea bazală pînă la mijloc cu 3—4 frunze
ternate, rar 5-foliolate. Foliole obovate, cele de la frunzele inferioare peste tot
dinţate, celelalte numai în partea anterioară, cu dinţi ascuţiţi. Stipele infe
rioare lungi, liniar lanceolate, cele din inflorescenţă lat ovat-e, laciniate, mai
late decît foliolele frunzelor respective. Flori mari, dispuse în dihaziu terminal,
cu floarea terminală concrescută cu pedunculul dihaziului şi 1—2 dihazii
laterale. Sepale externe mult mai lungi decît cele interne, acoperite cu peri
lungi, setoşi. Petale aproape egale ou caliciul extern. Cârpele ovate, care
n a te .— V—V III.
Staţiunea. în locuri pietroase, aride.
Răsp. în ţară: între Ilamcearca (Reg. Constanţa, r. Tulcea) şi Cerna (Reg.
Galaţi, r. Măcin).
var. fortinâta Prod. Consp. fl. Dobr. I (1935) 159, tab. LX. — Plantă rnai scundă-
Inflorescenţă mai îngrămădită, cu bractei mai numeroase. Foliolele frunzelor infe
rioare de obicei 5. Laciniile externe ale caliciului mai date şi dinţate. — Reg. Galaţi:
Greci pe Mt. Ţuţuiatu (r. Măcin).
P 1 a n ş a 126. — 1. Potentilla tauriciformis Nyâr., la . idem, frunze inferioare.—

2. P. erecta (L.) Hampe, 2a. floare mărită, 2b. 2 pistile mărite. — 3. P. Tabernaemon-
ani Aschers., frunză bazală cu stipele.
PLANŞA 126
ROSACEAE 633
Seria Rivdles Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 50, pro grege. — Plante perene, bisanuale
sau anuale, foarte ramificate. Frunze digitatc sau ternate, cu foliola mijlocie de obicei £-
peţiolulată. Inflorescenţă foliată şi îngrămădit cimoasă. Petale inai mici decît sepalele,
£
nai la speciile perene mai mari. Antere adesea mici şi subrotunde. Stil scurt, gros,
ic sau slab fusiform.
18. P. supina L. Sp. pl. ed. I (1753) 457; Fl. U .R.S.S. X(1941) 165,
tab. X III, fig. 1 . — Ic .: PI. 127, fig. 1, la , b.
0 — 0 . Tulpini culcate sau ascendente, înalte de 7 — 80 cm. Frunze
penate, cu 5— 9 foliole cuneat eliptice. Flori cu pedicelii îndoiţi în jos la matu
ritate. Bracteile toate foliiforme, obovat lanceolate. Sepale externe lanceolate,
mai lungi decît cele interne ovale. Petale mici, galbene, obovate, ± egal de
lungi cu sepalele. Nucuşoare longitudinal striate, cu carunculă (elaiosom)
± bine dezvoltat. Stil conic sau aproape fusiform .— VI— IX.
S t a ţ i u n e a . Pe mîlul uscat de pe malul rîurilor şi băltoacelor, prin
şanţuri umede, pe marginea drumurilor, pe ogoare umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Sporadică în întreaga ţară. Adesea planta apare în unele locuri,
de unde apoi dispare fără urmă.
var. cgibbosa Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 392. — Fructe fără carunculă sau cu carun
culă foarte mică. împreună cu specia.
f. decumbens A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 705. — Tulpini decumbente. Inflores
cenţă paniculat racemiformă. — Reg. Iaşi: Cristeşti, Munteni (r. Iaşi).
f. elătior (Lehm.) Th. Wolf I. c. P. supina L. var. elatior Lehm. Pugil. IX
(1851) 74. — Plantă mai mare, cu tulpini ascendente. Inflorescenţă subcorimboasă. —
Răspîndită in toată tara.
var. limdsa Boenningh. Fl. Westfal. (1824) 154. — Plantă scundă, simplă sau slab
ramificată, înaltă de 5—15 cm. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Iaşi: V. Bahluiului. R eg. B a c ă u :
Tîrpeşti şi Petricani (r. Tg. Neamţ).
R ă s p . g e n . : Europa, Asia, Africa.
19. P. norvegica L. S p .p l.e d . I (1753) 499; Fl. U .R.S.S. X (1911) 167,

tab. X III, fig. 2. — I c .: PI. 127, fig. 2, 2a, b.
O — G. Tulpină erectă, robustă, înaltă pînă peste 1 m, patent hirsută,
cu peri mai mari, fixaţi pe tuberculi, cu.membrane îngroşate la bază. Frunze
ternate, cele inferioare foarte rar penate sau digitate, ca stipele lanceolate.
Foliole alungit obovate, regulat dinţate, cu dinţi ascuţiţi, aspru păroase. Flori
pe ramuri terminale, cu pediceli erecţi şi după maturitate. Bracteile florilor
superioare mici, lungi de 3—4 mm, ovate pînă la lanceolate. Sepale externe
± egale cu cele interne, crescînd mai mari în timpul maturităţii. Petale
galbene, mai mici decît sepalele. — VI— IX.
S t a ţ i u n e a . In locuri periodic inundate, pe maluri sau iazuri şi tur
bării secate, în grădini, pe soluri sărace în calcar, însă fertile, ca mîl uscat,
pămînt de grădină, ele.
634 FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : Pînă acum cunoscută numai din puţine localităţi, unde a ajuns

probabil din Europa de X şi NE, împreună cu alte plan le.
var. gentiîna Th. Wolf. 1. c. 402. — Foliolele frunzelor inferioare de regulă alungit
ovale, cu dinţi de obicei ascuţiţi, cel terminal proeminent. — Reg. Suceava: Bosanci
(r. Suceava).
f. degenerata (Lehm.) Th. Wolf 1. c. 403. — P. norvegica var. degenerata Lehm.
Pug. IX (1851) 75. — Plantă foarte robustă, luxuriantă, cu frunze inferioare de obicei
4 — 5-foliolate sau subpenate. —Reg. Suceava: lingă gardul unei grădini (Hormuz.).
R ă s p . g e n . : Europa de N, U.R.S.S., Caucaz, Siberia, America de N.
20. P. Guşulcacii Hormuz. t)bers. Bucov. Potent, in OBZ (1914) 241 et

ibid. (1915) 106. - I c .: Pl. 127, fig. 4.
2|_. mai rar Q — 0 . Tulpini erecte sau ascendente, Înalte de 15—25 cm,
spre vîrf cimos paniculate, de culoare roşie închisa. Indumentul suriu albicios,
compus din peri scurţi, creţi, deşi, din peri mai lungi, flexuoşi, fixaţi pe tuber
culi, precum şi din glande şi peri articulaţi. Frunze bazale şi tulpinale inferioare
5- digilat foliolate sau ternate, cu peţioli lungi pînă la 6.5 cm, cele superioare
ternate, cele florale ternate sau simple. Stipele toate întregi, cele inferioare lat
ovate. cele superioare lanceolate, ascuţite. Foliole alungit obovate sau eliptice,
adesea rotunjite în partea anterioară, cele mai mari lungi de 2 cm şi late de
0,S—\ cm, de jur împrejur crenat dinţate, cu 3—8 dinţi scurţi, obtuziusculi,
cel terminal mai scurt: toate foliolele ciliate pe margini, cu peri simpli şi peri
glanduloşi. Flori de 16 mm în diam., subsesile, la maturitate cu pediceli de 3
cm lungime, reflecţi. Caliciu lai de 12 mm. cu sepale egal de lungi, acute,
lanceolate. Petale obovate. emarginate, de culoare aurie, mult mai lungi decît
sepalele. Stamine 20, cu autere ovate. Cârpele ovoidale, pe partea dorsală
papilos carenate, sulcat rugoase, dedesubt cîteodală cu peri setiformi. Stil
papilos la bază, îngustat spre vîrf, egal de lung cu carpelele mature, cu stig
mat îngroşat. — V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe montane, pe soluri ± calcaroase, în zona
flişului.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Suceava: Cîmpulung, PojorîLa; Gura-IIumorului; Cheia
Dornei (r. Valra Dornei).
f. quinâta Hormuz. 1. c. — Toate frunzele inferioare 5-foliolate. — împreună cu specia,
f. ternâta Hormuz. 1. c. — Toate frunzele ternate. — Constituie f. tipică.
P l a n ş a 127. — 1. Polentilla supina L., la . floare mărită, -lb. pistil mărit. —

2. P. norvegica L., 2a. floare mărită, 2b. pistil mărit. — 3. P. arenaria Borkh., 3a. floare
mărită, văzută dinspre caliciu, 3b. foliolă mărită, cu peri stelaţi, 3c. pistil mărit. —
4. P.Guşuleacii Honnuz. pistil mărit.— 5. P. Tommassiniana F. Sehultz, frunză cu bractei.
5a, peri stelaţi de pe dosul frunzei.
P L A N Ş A 127
ROSACEAE 637
f. prostrâta Hormuz. 1. c. — Frunze ternate sau 5-foliolate. Pe lingă inflorescenţa

terminală se găsesc şi flori solitare la nodurile tulpinii. — împreună cu specia.
Seria Chrysdntkae Th. Wolf. in Mon. Pot. (1908) 51, pro grege. — Stil conic, scurt
şi gros, egal de lung cu carpela matură, cu stigmat de obicei dilatat. Tulpini şi ramuri
debile, flexuoase, ascendente, dihotomic ramificate de la mijloc sau din treimea inferioară.
Pediceli subţiri, recurbaţi după înflorire. Frunze inferioare 5—9-foliolate, cu foliole subţiri
şi slab nervate.
Ob s . Grupă critică tot ca şi Collinae, din cauza formei stilului, care se apropie
cînd de « Conostylae », cînd de « Gomphostylae j>.
21. P. thuringiaca Bernh. in Link Enum. pl. Hori. Berol. II (1822) 64. —
P . parviflora Gaud. FL Helv. III (1828) 388, s. 1. — P. chrysanlha Rchb.
Fl. germ. cxc. (1832) 293, non Trev. — P . chrysantha thuringiaca Grec.
Consp. Fl. Rom. (1898) 2 0 9 .— P. heptaphylla f'el. in OBZ X X I (1871) 295,
non Jusl. — E x s .: FEAH nr. 840. — I c .: Pl. 128, fig. 1, 1a.
2J.. Tulpini de talie mijlocie sau mică, de obicei slabe. Frunzele inferioare
aproape totdeauna 6— 7-digitat foliolatc, mai rar 5— foliolale. Foliole îngust
obovat lanceolate, de jur împrejur cu 8— 12 dinţi, de obicei îndreptaţi înainte,
cele ale frunzelor superioare lanceolat liniare, cu mai puţini dinţi, toate
slab şi ± alipit păroase. Flori în dibazii, cu floare terminală foarte lung pedi-
celată, pe pedicel filiform. Sepale externe liniar lanceolate, ascuţite, ± de
lungimea celor interne, însă mult mai înguste decît acestea. Petale de obicei
puţin mai lungi decît sepalele.— V— TX.
S t a ţ i u n e a . Prin rărit uri şi margini de păduri însorite, pe coline ier
boase, în fîneţe.
Răsp. în ţară: Comună în întreaga ţară, din regiunea montană pînă în cea
subalpină.
1 a Foliolele frunzelor inferioare alungit ovale sau alungit lanceolate. îngustate lent
spre bază şi spre vîrf. Dintele terminal de obicei proeminent............................... 2
1 b Foliolele frunzelor inferioare alungit obovate, la vîrf rotunjite sau aproape retuze,
la bază cuneaLe. de obicei cu dintele terminal mai scurt
var. Nesilcriâna (Tratt.) Schinz et Kell. Fl. Schw. 11909/ 248. — P. Nestleriana
Tratt. Mon. Ros. IV (1824) 9 1 . — E x s.: FEAH nr. 849 sub P. thuring.; Siegfr.
Exs. nr. 177 sub P: coronense. — Ic.: Pl. 128, fig. 2. — Reg. Cluj: Mlii Rodnei pe
Corongiş (r. Năsăud); Fineţele Clujului; Colţii Trăseâului, 600 m (r. Turda);
Abrud (r. Gîinpeni). Reg. Aut. M .: Dedrad, Idiciu de Jos (r. Reghin); Mt.
«Ocsem» (r. Ciuc); Cristur (r. Odorhei); Ciumani pe Dl. Delhegy (r. Gheorghieni).
Reg. Stalin: V. Timişului. Mt. Cristianu Mare. Oraşul Stalin (r. Codlea); Boiţa,
Sadu, Bradu, Sibiu, Ocna Siibului (r. Sibiu); Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hune-
doara: Orăştie, Mlii Retezatului: Piatra Măceştilor, Faţa Fetii deasupra Gura Apei
(r. Ilaţeg): V. Săliştea lîngă Pîclişa, Alba Iulia pe Dl. Bilac (r. Alba). Reg. Piteşti:
638 FLORA R.P.R.
Brezoi, Bucureasa pe Lotru (r. Rm. Vîlcea). Reg. Ploesti: Bucegi pe Piatra Arsăr
Jepii Mari, Obîrşia, Zănoaga (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Dl. Piatra la Piatra Neamţ;
Mt. Ceahlău; Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Măgura, V. Deia, Mt.
Radu lingă Cîmpulung.
f. typica A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 781. — Plante de mărimi mijlocii,
înalte de 30 cm. Foliole cu 7 —10 dinţi pe fiecare lăture. Petale de 1,5—2 ori mai
lungi decît scpalele. — Reg. Cluj: Rodna (FEAH nr. 840). Reg. Stalin: Oraşul
Stalin (Siegfr. Exs. nr. 177 sub P. coronense).
f. parriflora (Gaud.) A. et G. 1. c. — P. parviflora Gaud. FI. Helv. III
(1828) 388, s. str. — Tulpini mai mici, înalte pînă la 20 cm. Foliole cu 4—7 dinţi pe
fiecare lăture. — Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Mţii Bucegi pe Furnica
în V. Peleşului (r. Sinaia). Reg. Bacău: Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
2 a Tulpini debile, arcuit ascendente, ramificate de la mijloc sau din treimea inferioară.
Foliole pe ambele feţe aproape concolore, cu dinţi scurţi sau triunghiulari. Plantă
aproape fără glande
var. genuina Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 464. — P. chrysantlia B. P. thuringiaca
A. I. cu-thuringiaca A. et G. 1. c. — Reg. Cluj: Cluj la Făget şi Fînaţe: Turda,
Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: Remetea (r. Gheorghieni); Cristur, Zetea, Harghita,
între Zetea şi Suseni, Mereşti (r. Odorhei); Mţii GiurgeuJui pe Mt. Hăghiinaşu Mare
(r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Cacova (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Mţii Retezatului pe Piatra Măceştilor (r. Haţeg); V. Săliştea lingă
Piclişa (r. Alba). Reg. Piteşti: Brezoi (r. Rm. Vîlcea). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi pe
Jepii Mari, V. Cerbului (r. Cîmpina); V. Ialomiţei (r. Pucioasa). Reg. Bacău:
Mt. Ceahlău pe Turnu Butului şi Ocolaşu Mic (r. Ceahlău); Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
Reg. Suceava: Cîmpulung, Mt. Rarău; Mt. Cocoş (r. Botoşani).
f. hunyadfrisis Jâv. Magy. fl. (1925) 528. — Ic.: PI. 128, fig. 3. — Foliole
adine dinţate, aproape liniare. — Reg. Hunedoara: lingă Orăştie spre Grădiştea de
Munte (r. Orăştie). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi pe Jepii Mari (r. Sinaia).
2 b Tulpini mai înalte şi mai rigide, adesea erecte şi de culoare roşietică, ramificate în
partea superioară. Aproape toate frunzele 7-foliolate, pe dos palide, mai profund
inciz dinţate; dinţii alungiţi, ascuţiţi, pe latura externă adesea din nou dinţate,
cu un dinţişor mic. Plantă de obicei lipsită de glande
var. elongăta (Goldb.) Th. Wolf. 1. c. 466. — P. elongata Goldb. in Flora III
(1820) 20, n. nud. cx. Ser. in DC. Prodr. II (1825) 577, pro var. P. intermediae. —
Reg. C luj: între Poeni şi Ciueea ir. Huedin): Sucutard (r. Gherla). Reg. Aut. M .:
Defileul Mureşului între Topliţa şi Lunca Bradului (r. Topliţa); Pasul « Tolvajos »
şi «Festomalom» dm Mţii Harghita: Mt. Hăghiinaşu Mare, Tuşnad pe Mt. « Biidos *
şi la Lacul Sf. Ana (r. Ciuc); Turia, Băile «Csiszâr» (r. Tg. Săcuesc). Reg. Hune
doara: Păd. Gruşet lingă Drîmbar (r. Alba). Reg. Ploesti: Mţii Bucegi pe Jepii
Mari, 2000 m (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău pe Ocolaşu Mare şi Turnu
Crucii (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Breaza, 800 m (r. Cîmpulung).
R ă s p. g e n . : Europa centrală şi de V.
22. P. chrysântha Trev. Ind. sem. hort. Bratisl. (1818) 5; Fl. U .R.S.S.
X (1941) 181, tab. 14, fig. 2. — P. chrys. B. latifoliata Rchb. Fl. Germ. exc.
(1832) 593. — P. Heuffeliana var. pseudochrysantha Borb. Temesm. fl. (1884)
P l a n ş a 128. — 1. Potentilla thuringiaca Bernh. ,1a. pistil mărit. — 2. P. thurirg.

var. Nestleriana (Trăit.) Sch. et Kell. —3. idem, f. hunyadensis Jâv.
P L A N Ş A 128
ROSACEAE 641
76.— P . chrys. A. P . eu-chrysantha A. et G. Syn. VI, 1 (1004) 775, pro subsp. —

E x s.: FEAH nr. 841.
Lţ. Tulpini ascendente, de obicei ramificate de la mijloc. Frunze inferioare
de obicei 5-digitat foliolate, rar 6— 7-foliolale, cele superioare cu stipele ovat
lanceolate, acute. Foliole obovate, pînă la alungit obovate sau lanceolate, de
obicei dinţate pînă la bază, cu cîte 5— 8— 10 dinţi pe fiecare lăture. Flori mari.
Sepale externe obtusiuscule, de aceeaşi lungime ca şi sepalele interne. Petale
aurii, mai lungi, chiar pînă la de 2 ori mai lungi decît sepalele. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste, în tufişuri, poieni, la margini de păduri, adesea
împreună eu P. thuringiaca.
R ă s p. în Ia ră : adesea împreună cu P . th u rin g ia c a .
Mţii Rodnei: Corongiş, Crăciuncl, Mihăiasa (r. Năsăud); Bistriţa; Canciu
R e g . C lu j:
(r. D ej); Cluj, Boju, Cojocna (r. Cluj); Sucutard (r. Gherla); Turda, Cheia Turzii, Poşaga,
Rimetea pe Colţii Trăscăului (r. Turda). R e g . A u t . M . : Cristuru Săcuesc pe Dl. « Omlâs »
şi « Vârhegy», Lueta, Mereşti (r. Odorhei); Turia pe Mt. « Biidds » (r. Tg. Săcuesc); Vîlcele
(r. Sf. Gheorghe); Tuşnad la Lacul Sf. Ana, Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare şi
Mt. «Ocsem» (r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Sibiu, Guşteriţa, Cisnădioara, Sadu, Boiţa, Şura
Mare, Bradu, Roşia (r. Sibiu); Mţii Făgăraşului pe Arpaşu Mare, Breaza (r. Făgăraş);
Valea Lungă, Mediaş; Sighişoara, Dumbrăveni (r. Sighişoara); Racoşu de Jos pe Dl.
Tipeiului (r. Rupea); Oraşul Stalin pe Tîmpa, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, V.
Timişului, Mţii Bucegi în V. Mălăeşti (r. Codlea). R e g . H u n e d o a r a : Mţii Trăscăului pe Piatra
Cetii (r. Alba); Deva, Zam, Hărău (r. Ilia); Streiu (r. Hunedoara); Orăştie; Mţii Rete
zatului în V. Stînişoara 1500 m (r. Haţeg). R e g . O r a d e a : stîncăria dintre Vadu Crişului
şi Şuncuiş (r. Aleşd). R e g . T im iş o a r a : V. Cladovei lîngă Miniş (r. Lipova); Arad
în Păd. Ciala; Băile Ilerculanc, Mt. Glavcina lîngă Sviniţa, Orşova (r. Orşova):
V. Begheiului lîngă Luncani din Mt. Poiana Ruscă (r. F ăget); Oraviţa. R eg. C r a io v a :
Tismana (r. Baia de Aramă). R e g . P lo e s ti: Mţii Bucegi pe Jepii Mari 2000 m, V. Cer
bului, Colţii lui Barbeş, Vîrfu cu Dor, Vînturişu (r. Cîmpina). R e g . B u c u r e ş ti: Păd. Pueni
(r. Giurgiu). R e g . B a c ă u : Mr. Ceahlău pe Piatra Detunată, 1760 m. R e g . S u c e a c a : Cimpu-
lung pe V. Deia.
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de S, Asia centrală şi de V, Siberia BaicMiană.
Secţia GOMPHOSTYLAE Th. Wolf in A. et G. Syn VI, 1 {1904'* 671.

Plante perene, cu axe principale terminate în fascicule foliare sterile. Stil de lungimea
nucuşoarei mature, în formă de cui, cu baza ascuţită şi vîrful lăţit.
Seria Â u r e a e Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 51, pro grege. — Frunze 3 —7-digitat foiio-
latc. Tulpină subterană foarte ramificată. Partea aeriană a tulpinii nu depăşeşte frun
zele bazale decît puţin sau deloc. Plante de talie mică sau mijlocie.23
23. P. aurea L. Amoen. Acad. IV (1759) 316 et Sp. pl. ed. II (1762) 712. —
I c .: Pl. 129, fig. 1, la .
4 . Tulpini ascendente, înalte de 5—20 cm, alipit păroase, ramificate de la
mijloc sau din treimea superioară. Frunze inferioare lungi, cu stipele lanceolate,
ca şi cele mijlocii 5-foliolate. Foliole alungit obovate sau alungit cuneiforme,
642 flora r .p .r .
cu margini convexiuscule şi numai în partea anterioară cu cîţiva dinţi ascuţiţi,

pe dos şi pc margini cu peri lungi, alipiţi, sericei (ca la P. alba). Flori mari,
cu sepale externe liniar lanceolate, de obicei mai scurte decît cele interne, alun
git ovale. Petale mari, obcordate, de culoare aurie, cu o pată portocalie la
bază, mult mai lungi decît sepalele. — VI— IX (X).
S t a ţ i u n e a . Pe soluri sărace în calcar, de obicei în păşunile cu Xardus
stricta, din etajul montan şi subalpin. La noi mai rară decît P . ternata.
R ă S p. în ţ a r ă : M ţ i i M a r a m u r e ş u lu i: Pop Ivan, Farcău 1960 m, Toroiaga. 3 lina
lui Vartic l-'»25 ni, Măgura Calaramei 1550 m, Stînişoara 1535 m, Cearcanu, 1820 in,
Şerban, Fundu Iuhasei, Vişeu de Sus. O b cin ele B u c o v in e i .-Lucina. M ţ i i Ţ ib le ş u lu i: Ţibleşu.
M ţ i i R o d n e i: Pietrosu Mare pe V. Tisei şi sub Iezer, Ştiol, Lunca Ciasa, Inău, Corongiş,
Galaţi 1580 m, Obîrşia Rebri 2056 m, Puzdrele, Bătrîna. M ţ i i R a m u lu i : Rarău, Giumalău.
M ţ i i C ă lim a n i: Voivodeasa. M ţ i i B i s t r i ţ e i : Ceahlău: între Fîntîna Măcărăscu şi Vf. Ceahlău,
Ocolaşu Mare, Toaca; Cheile Bicazului. M ţ i i G u rg k iu lu i. M ţ i i H a r g h ite i: la Racoş, Sin-
crăieni (r. Ciuc) şi Zetea (r. Odorhei). M ţ i i G iu r g e u lu i: Ilăghimaşu Mare. M ţ i i O itu z u lu i:
Nămira, Şandru Mare. M ţ i i B ih o r u lu i: Chicera (deasupra Com. Călata, r. Huedin), Vlă-
deasa, Mt. Mare.
f. typica Guşul. f. nova in Add. IV, pag. 937. — Tulpini înalte de 10—15 cm. — Cea
mai frecventă. — M ţii Bistriţei: Mt. Ceahlău: Ocolaşu Mic, Vf. Ceahlăului, Fîntîna Măcă-
rescu.
f. minor (Lehm.) Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 563. — P. aurea (3. minor Lehm. Rev.
Pot. (1856) 129. — P. Halleri y. minor Ser. in DC. Prodr. II (1825) 576.— Tulpini scunde,
de 3—6 cm înălţime, de obicei cu 1 —3 flori mici. Foliole 4—5. — M ţii Rarăului: Rarău
la Pietrele Doamnei, Mt. Muncelu la Pojorîta (r. Cîmpulung). Obcinele Bucovinei: Lucina.
M ţii Bistriţei.
f. vegetîor Favrat in Sched. ex Siegfr. BZB (1885). — P. Heerii Briigg Jahrb. Natf.
Graub. II (1880) 61. — Tulpini inalte de 15—25 cm. multiflore. Frunze bazale mari, 5-folio-
late, rar 6—7-foliolate. Foliole cu cile 5—7 dinii pe ambele laluri. — M ţii Rarăului:
Giumalău. Obcinele B u c o v i n e i : Lucina. M ţii Bistriţei: Ceahlău pe Ocolaşu Mare. Alţii
Giurgeului: Mt. Suhardu. M ţ i i O ituzului: Şandru Mare.
R ă s p. g e n . : Europa centrală, de S şi SY, Asia Mică.
24. P. ternâta K. Koch in Linn. X IX (1847) 45. — P . chrysocraspeda

Lehm. Index sem. hort. bot. Hamb. (1849) Add. 14:, Rev. Pot. 1. c. 160, tab.
54. — P. pseudofrigida Schur Enum. pL Transs. (1866) 195. — E x s . : FEAH
nr. 1249; FRE nr. 791 a, b. — Ic.: PL 129, fig. 2; Romer Burzenl. (1898)tab.
19; Fax Grundz. II (1908) 208, fig. 21 a sub P. chrysocr.; Hay. Pflzd. I (1916-
362: Prod. Fl. II (1939) 95, fig. 4, pag. 115, fig. 3.
P l a n ş a 129. — 1 . P o te n tilla a u rea L., la. pistil mărit. — 2. P . te rn a ta K. K<x-L_ —

3. P. p a tu la W. et K., 3a. caliciu, 3b. pistil mărit. — 4. P. ru b e n s (Cr.) Zimm. 4a. caii-iLî
mărit, 4b. pistil mărit, 4c. stipele de la frunză bazală. — 5. P. G u u d in i Gremli.
bazală cu stipele, 5a, porţiuni de tulpină şi părozitatea frunzei.
P L A N Ş A 129
ROSACEAE 645
4 . Tulpini laxe, gracile, înalte de 3— 10 cm. Frunze bazale de obicei lung

peţiolate, cele tulpinale mai mici şi mai scurt peţiolate, cele superioare sesile.
Stipelele frunzelor inferioare ovat lanceolate, ale celor superioare alungit lan
ceolate. Foliole ca la P . aurea sau puţin mai late, cea mijlocie la virf din tată, cele
laterale pe latura externă pînă la bază dinţate, toate pe faţă, pe dos şi pe margini
sericeu ciliate. Flori în dihazii reunite în vîrful tulpinii. Florile ca la P . aurea,
însă puţin mai mici. Petale de 2 ori mai mari decît sepalele. — VI—V III.
S t a ţ i u n e a . Cu deosebire în pajiştile cu Nardus stricta şi între jnepeni
(P in u s montana), din regiunea subalpină pînă în cea alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i M a r a m u r e ş u lu i: Pop Ivan, Moştinu Mare, Prinosu Mic
1180 m, V. Ţibăului 900 m. M ţ i i R o d n e i: Pietrosu Mare (sub Izvorul Pietrosului, Piciorul
Moşului şi Turnu Roşu), V. Repedea 1550 m, Galaţi 1580 m, Vf. Obîrşiei 2060 m, Vf. Puz-
drelor 2190 m, Inău, Corongiş, Prisaca. M ţ i i R a r ă u lu i: Mt. Rarău. M ţ i i B i s t r i ţ e i : Ceahlău
între Fîntîna Măcărăscn şi Vf. Ceahlău. M ţ i i G iu r g e u lu i: Mt. «Pilicske» lîngă Lăzarea
(r. Gheorghieni). M ţ i i B ir s e i: Postăvaru 1800 m, Piatra Craiului. M ţ i i B u c e g i: Jepii Mari
2000 m, Caraiman, Obîrşia, Omu, Bătrîna, vers. transilvănean. M ţ i i I e z e r - P ă p u ş a : Mt.
Muşuroaiele. M ţ i i F ă g ă r a ş u lu i: Suru, V. Doamnei, V. Bîlii, VînăLoarea lui Butcanu, Arpaşu
Mare, Ucca Mare, Podragu, Moldovanu. M t. C o z ia . M ţ i i S i b i u lu i : Păltiniş, Prejbe, deal
supra Com. Gura Rîului. M ţ i i S e b e ş u lu i: Surian, Vf. lui Patru, V. Sebeşului la Tău şi
Oaşa. M ţ i i P a r în g u lu i: Vf. Cîrja, Culmea Gilcescului, Vf. Iezer la Obîrşia Lotrului. M ţ i i
R e te z a tu lu i: Vf. Saşilor, Tomeasa la Gura Apei, Paltina 2100 m, Borăscu 1900—2100 m.
Lacul Bucura, V. Petrile, V. Soarbele. M ţ i i Ţ a r c u -G o d e a n u : Ţarcu, Nevoia. M ţ i i B ih o r u lu i :
Vlădeasa, Vf. Bol.eşLi, Vf. Bricci, Cucurbeta, la Focu şi Vf. Bihariei pînă jos la marginea
Com. Ruginoasa (r. Huedin), Onccasa sub Vf. Tîlharului.

f. minor Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 568. — P . c h r y s o c r a s p e d a (3. m in o r Boiss-
Fl. or. 11 (1872) 724. — P . c k r y s o c r a s p . (3. p u s illa Ileuff. Enum. pl. Ban. (1858) 102. —Tul
pini scunde, înalte de 2 —1 cm, cu 1—2 flori. Foliole abia de 1 cm lungime, obovate şi
păroase. — M ţ i i S u h a r d u lu i: Suhardu şi Ştirbu (r. Vatra Dornei). M ţ i i I e z e r - P ă p u ş a :
Mt. Păpuşa.
f. typica Guşul. f. nova in Add. IV, pag. 937. — Tulpini de talii mijlocii, intre
10—25 cm. — M ţ i i R o d n e i: Vf. Ineu, Obîrşia Rebri.
f. vegetior Th. Wolf 1. c. — Plante înalLe de 12—25 cm, suberecte, multiflorc
Foliole lungi de 2.5—3,5 cm, alungit obovate. cu dinţi mari. — O bcin ele B u c o v in e i: Obcina
Mestecănişului pe Mt. Fluturica. M ţ i i O itu z u lu i: Şandru Mare, Nămira.
var. subrotundifălia Guşul. var. nova in Add. IV, pag. 937. — Frunze bazale ternate»
cu foliole ovale, subrotunde, cele tulpinale mijlocii, mai îngust ovale. — M ţ i i F ă g ă r a ş u lu i:
sub Vf. Moldoveanu, 2300 m. M ţ i i P a r in g u lu i: Culmea Gîlcescu ir. Tg. Jiu).
R ă s p . g e n . : R. P. Romînă, Peninsula Balcanica, Asia Mică.
25. P. Brauniâna Hoppe Taschenb. (1800) 131. — P. dubia (Cr.) Zimm.

Eur. Art. Potent. (1884) 25. — Fragaria dubia Cr. Stirp. Auslr. I (1763) 24. —
P . minima Hali. fii. in Schleicb. Exs. Cent. I (1794) nr. 59.
4 . Tulpini înalte de 2—5 cm, cu 1—2 frunze ternate şi stipele relativ
mari, lat ovat la n ceo la te. Foliole obovate, lungi de cea 10 mm, cu cile 2—3
646 FLORA R. P.R.
dinţi pe ambele laturi, pe faţă glabre, pe dos pe nervuri şi pe margini aproape alipit
ţrăroase. Flori solitare, rar 2— 3, de 7— 12 mm în diam., cu sepalele externe de
obicei mult mai scurte decît cele interne. Stilul mic, nu este tipic gonfostil,
ci puţin umflat în partea exterioară şi cu stigmat puţin dilatat.
O b s . P l a n t a a f o s t i n d i c a t ă d e K o ts c h y (1 8 5 3 ) d e p e M t. B a b e le d in B u c e g i, s u b
n u m e le d e P . dubia în s ă n e c o n f i r m a t ă d e a l ţ i a u t o r i .
U ă s p . g e n . : A lp i, P ir in e i.
26. P. Crantzii (Cr.) Beck Fl. NO. (1892) 760 pro syn. ex C. D. Chase et
Cernj. in Rep. Bot. Exch. CI. Brit. Isles X (1935) 8 9 4 .— Fragaria Crantzii
Cr. Inst. II (1766) 1 7 8 .— F r. viUosa Cr. Stirp. austr. ed. II (1769) 15,
tab. 1. fig. 2. — P . verna L. Sp. pl. ed. I (1753) 498, p. p. — P. maculata
Pourr. Act. Tolos. III (1788) 316. — P. alpestris Hali. f. in. Ser. Mus. Helv.
1 (1818) 53; FL U .R .S.S. X (1941) 202, tab. 15, fig. 2. — Exs.: FRE nr. 792
sub var. stridie. — I c .: Pl. 130, fig. 2 .
4 . Axa bazală aproape biseriat acoperită cu frunze mici. Tulpini ascen
dente, înalte de 10—20 cm, patent moale păroase. Frunzele inferioare cu sti
pele lat ovate, digitat 5-foliolate. Foliole obovate, cu baza cuneată, pe faţă
glabrescente, pe dos şi pe margini lung distant ciliate, pînă la cîlţoase, cu ner-
vaţiune foarte puţin anastomozată. Flori în inflorescenţă ± bogată, lung
pedicelate, cu pediceli glanduloşi. Sepale externe ± alungite, obtuze pînă la
rotunjite, mai scurte sau subegale cu sepalele interne, care sînt acutiuscule.
PeLale lat obcordate, aurii, cel puţin de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stil tipic
în formă de cui, cu stigmat dilatat, ± egal de lung cu carpela matură. —
V—V III.
S t a ţ i u n e a . In fineţe, la margini de păduri, printre stînci, pe groho
tişuri, din regiunea subalpină piuă în regiunea alpină, pe calcare, şisturi şi gresii.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i M a r a m u r e ş u l u i : G r o a p a I u r i i 1 6 9 0 m , M ih a ile c u 1 7 8 0 m ,
B a r d ă u 1 7 3 0 m , C e a r c a n u 1 7 5 0 m : P i a t r a A lb ă , C ă l d a r e a R e p e d e a . M ţ i i R o d n e i : B u c u ia s a ,
I n ă u , C o ro n g iş , V f. C o rm a ia , O b îr ş ia R e b r i 2 0 0 0 m . M ţ i i B i s t r i ţ e i : C e a h lă u l a S c h i Iu l
D u r a u . M ţ i i T a r a d u l u i . M ţ i i O i t u z u l u i : Ş a n d r u M a r e , N ă m ir a . M ţ i i B u c e g i : J e p i i M ici,
B a b e le , C a r a i m a n , C o ş tila p e B r i n a M a r e . V . C e r b u lu i, B u c ş o iu , V . M u lă e ş li, V . G a u r a ,
G u ţ a n u , D o a m n e le , G r o h o tiş u , V . I a lo m iţe i în C h e ile Z ă n o a g c i, O b îr ş ia . M ţ i i F ă g ă r a ş u l u i :
L a c u l B île a , P is c u C a p r e i, V î n ă t o a r e a lu i B u t e a n u . M ţ i i C ă p ă ţ î n e i : M ţ i i P a r i n g u l u i . M ţ i i
R e t e z a t u l u i . M ţ i i B i h o r u l u i : l a S t î n a d e V a le (r. B e iu ş ).
V a r i a b i l i L a t e a s p e c ie i
v a r . ty p ic a T h . W o lf M o n . P o t . (1908) 5 4 7 . — F o lio le o b o v a t e , p î n ă s u b m ijlo c d i n ţ a t e .

F l o r i d e d i f e r i t e m ă r im i, a u r ii.
v a r . s tr ic tic â u l is (G re m li) T h . W o lf P o t . S t u d . I I (1 9 0 3 ) 5 7 . — P. stricticaulis G re m l.
F l. S c h w e iz e d . V I (1 8 8 9 ) 1 5 3 . — F o lio le o b o v a te , r o t u n j i t e l a v îr f , c u 2 — 4 d in ţi, c u p e ri
lu n g i, a lb i, a l i p i t c ilia ţi. P e t a l e d e o b ic e i d e s c h is g a lb e n e , s u lf u r ii . S e a p r o p ie d e v a r .
typica. — M ţii Făgăraşului; M ţii Retezatului: M t. B o r ă s c u ( F R E n r . 792).
R ă s p . g e n . : E u r o p a , A s ia d e S V ş i a r c t i c ă , A m e r ic a d e N , G r o e n la n d a .
RO SA CE a E 647
27. P. riibens (Cr.) Zimm. Eur. Art. Pot. (1884) 16. — Fragaria rubens Cr.
Stirp. austr. II (1763) 14. — P. dubia Mnch. Fl. Hass. (1777) 433. non Zimm. —
P . keptaphylla L. Cent. pl. I (1755) 13 ex Fl. U.R.S.S- X <1941; 2 0 4 .—
Inchegăţică. — Tavaszi pimpo. — Rotliches Fingerkraut. — 7[air?aTRa ceim-
.rHCTO'iKOBaH. — E x s .: FRE nr. 789 sub P . opaca f. egland.— Ie.: PL 129.
fig. 4, 4a— c.
4 . Toată planta de obicei de culoare roşietică. Tulpini numeroase, subţiri,
ascendente sau decumbente, lungi de 10—20 cm, difuz cimoase. impreunâ cu
peţiolii şi pedicelii puberule şi totodată acoperite cu peri lungi, orizontal
patenţi şi cu glande roşii, stipitat articulate. Frunze bazale (5 ) 7—9-foliolate,
cele tulpinale 5-foliolate şi ternate, cele florale reduse şi sesile. Stipelele
frunzelor bazale ovat lanceolate, cele tulpinale alungit ovale sau ovate, întregi.
Foliole alungit obovate, profund dinţate, cu cîte 4 —6 dinţi pe fiecare parte, pe
dos şi pe margini cu peri lungi, moi, patenţi. Flori de 8— 12 mm în diam., cu
pediceli foarte subţiri. Sepale externe alungit liniar lanceolate ± egal de lungi
cu sepalele interne, însă mai înguste decît acestea. Petale aurii, rar palid gal
bene, egale cu sepalele sau pînă la de 2 ori mai lungi decît acestea. Stil subter-
minal, tipic gomfostil (claviform), neted, cu stigmat foarte dilatat.— III— IV.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste însorite, în păşuni uscate, prin rărituri de
pădure, mai ales pe soluri calcaroase, la cîmpie şi excepţional pînă în regiunea
subalpină.
R ăsp. în ţa ră : R eg . C lu j: B is triţa în V . Ş ie u lu i (r. B i s t r i ţ a ) ; Dăbîca. Aluniş pe
D l. P o p ii (r. G h e r la ) ; î n t r e C ă l a t a ş i B a c iu (r. H u e d i n ) ; T u r d a ; A iu d . R e g . A u t . M . : T g .
M u re ş . R e g . S t a l i n : O r a ş u l S t a l i n , P r e d e a l ; R u p e a ; N o u l S ă s e s c , S ig h i ş o a r a ; Blaj; Mediaş.
P r o s t e a M a r e ş i M ic ă , Ş e ic a M a r e , V a le a L u n g ă (r. M e d i a ş ) ; D a ia , B r a d u , Roşia, Şura Mare,
G u ş t e r i ţ a , S ib iu , C is n ă d io a r a (r. S ib iu ). R e g . H u n e d o a r a : O r ă ş t i e ; Dobra, V. Secaşolni
(r. S e b e ş ) ; D e v a . R e g . O r a d e a : O r a d e a . R e g . C r a i o v a : C ă lă r a ş i (r. G u r a Jiului). R e g . P i t e ş t i :
R îm n ic u V î lc e a ; P i t e ş t i l a T r iv a le , C o n ţe ş ti (r. P i t e ş t i ) . R e g . P l o e s t i : Buda (r. P îo e ş ti} ;
C îm p in a , S in a ia , B u ş te n i. R e g . B u c u r e ş t i : B u c u r e ş ti la C h itila , B ă n e a s a ş i Otopeni; P a s ă r e a ,
C o m a n a (r. V id r a ) . R e g . G a l a ţ i : G a la ţ i. R e g . I a ş i : M o g o ş e ş ti, Mînzăteştî, Voiaeşti (r. I a ş i) .
R e g . S u c e a v a : P ă t r ă u ţ i p e S u c e a v a (r. S u c e a v a ) .
f. p u s illa V o c k e i n Z im m . E u r . A r t . P o t . (1 8 8 4 ) 1 6 . — P l a n t e p it i c e , d e o b ic e i m a i
d e n s v ilo a s e . — î n lo c u r i m a i u s c a t e , î m p r e u n ă c u s p e c ia .
f. g la n d u lo s a T h . W o lf. P o t . S t u d . I (1 9 0 1 ) 6 1 . — T o a t ă p l a n t a , s a u c e l p u ţ i n p e d i
c e lii ş i c a lic iu l a c o p e r i ţi d e n s c u g la n d e lu n g s t i p i t a t e . — î m p r e u n ă c u s p e c ia .
f. c g la n d u lo s a T h . W o lf 1. c. — T o a t ă p l a n t a f ă r ă g la n d e s t i p i t a t e . — R e g . B u c u r e ş t i :
B u c u r e ş t i l a O to p e n i ; P ă d . C e r n ic a , P a s ă r e a , B r ă n c ş ti.
R ăsp. gen.: S u e d ia , D a n e m a r c a , U .R . S .S ., R . P . R . , B a lc a n i.
28. P. pâtula W. et K. Pl. rar. Hung. (1805) 218, tab. 199. — E x s.:
FEAH nr. 837 I, II sub P. S ch u rii.— Ic.: Pl. 129, fig. 3, 3a, b; W e t K.
1. c .: Săv. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) tab. 8, fig. b.
648 FLORA R.P.R.
4 . Tulpini subţiri, ascendente, lungi de 10—20 cm, lax dihaizial cimoase,

ca şi peţiolii, cu peri lungi, albi. Frunze 7-foliolate, amestecate cu altele
5-foliolate, cele tulpinale ternate. Foliole liniar lanceolate, pină la liniar ovale,
cu 1— 5 dinţi pe fiecare lăture; dintele terminal mai scurt. Flori cu pediceli
lungi şi subţiri, de 10—20 mm în diam. Sepale externe foarte înguste, liniare,
cele interne mult mai late, triunghiulare alungite, pe dos complet glabre sau
slab păroase. Petale galbene, de 1,5 ori mai lungi decît sepalele. Stil subter-
minal, tipic claviform, cu stigmat lăţit, mult mai scurt dect carpela matură. —
IV—V, V III— IX.
S t a ţ i u n e a . Prin fîneţe, islazuri, pe coaste însorite, din regiunea coli
nelor pînă în regiunea montană.
R ăsp. în ţa ră : R e g . B a i a M . : B o r ş a (r. V iş e u ) . R e g . C l u j : Z ă u d e C îm p ie (r.
S ă n n a ş ) ; C a n c iu (r. D e j ) ; S u c u t a r d , D ă b îc a (r. G h e r la ) ; B o ju , C o jo c n a , A p a h i d a , G h e o r-
g h e n i, P a t a , C lu j: la F î n a ţ e , F ă g e t , D l. H o ia ş i D l. « K ă n y a f o » (r. C lu j) ; î n t r e T u r d a ş i
C h e ia (r. T u r d a ) . R e g . A u t . M . : T g . M u re ş p e D l. « C s c r e tc to », D l. « S z ig h e g y », S în g e o r g iu
d e M u re ş (r. T g . M u r e ş ) ; R e g h i n ; O d o r h e i, C r is tu r u S ă c u e s c (r. O d o r h e i) . R e g . S t a l i n :
V a le a L u n g ă , C c n a d c , M ic ă s a s ă (r. M e d i a ş ) ; A l ţ i n a , N o c r ic h (r. A g n i t a ) ; S ib iu , C a ş o lţ,
C o r n ă ţe l, Ş u r a M a r e (r. S i b i u ) ; S ig h i ş o a r a ; R u p e a ; O r a ş u l S t a l i n p e D l. S te jă r iş u lu i.
R e g . H u n e d o a r a : H u n e d o a r a , O r ă ş t ie , A lm a ş u M ic d c M u n te (r. O r ă ş t i e ) ; P ă d . L e p e d e o a ii
l a S e b e ş . R e g . P l o e s t i : T î r g ş o r l a C r în g u lu i B o t (r. P l o e s t i ) ; P ă d . A r io n o a ia , C o to r c a (r.
U r z i c e n i ) ; B r e a z a p e D l. I s t r i ţ e i (r. M iz il). R e g . G a l a ţ i : B ă n e a s a l a R e d i a D o g a r u lu i p e
V . S li v n a (r. B u jo r ) . R e g . B i r l a d : O d o b e ş ti (r. F o c ş a n i ) ; F ă l c i u p e d e a l u r ile v iilo r (r.
M u rg e n i). R e g . Suceava: B o to ş a n i, H o r o d n ic e n i (r. F ă l t i c e n i ) ; Z a m c a , S u c e a v a , S c h e ia ,
L i s a u r a , B o s a n c i (D l. F r u m o a s a , D l. S t r î m b u ) , Z a h a r e ş t i (r. S u c e a v a ) .
V a f i a b i l i t a t e a s p e c i e i
v a r . ty p ic a T h . W o lf. M o n . P o t . (1 9 0 8 ) 5 8 0 . — T u l p in ă î n a l t ă d e 1 5 — 25 c m . F o lio le
f o a r t e în g u s te , l i n i a r la n c e o la te , g la b r e s c e n tc . S e p a le e x t e r n e p e d o s c o m p le t g la b r e .
V a rie ta te a c ea m a i ră s p în d ită .
f. m â x i m a G u ş u l. f. n o v a iu A d d . IV . pag. 9 3 8 . — F o lio le n m c a t a l u n g i t la n c e o la te ,
p î n ă l a 6 c m lu n g im e ş i l a t e d e 1 ,5 c m , d in tr e im e a in f e r i o a r ă s a u d e Ia m ijlo c d i n ţ a t e şi
p e d o s s u b g la b r e . P e ţ i o l l u n g p î n ă l a 1 5 c m . R e g . G a l a ţ i : T e c u c i în P ă d . Ţ i g ă n e ş ti. R e g . I a ş i :
P e r ie n i p r i n p o ie n i (r . B îr la d ) . 1
v a r . t e n e l l a T r a t t . R o s . M o n . IV (1 8 2 4 ; 9 3 . — P . p r a te n s is S c h u r in V e r h . S V N (1859)
9* . n o n H e r b . — P . S c h u r ii F u s s in s c h e d . (1 882- e t S c h e d . a d F E A H (18 8 4 ) 3 1 , n r . 83 7 .
I . I I ; F l. U .R . S .S . X (1 9 4 1 ) 2 0 3 , p r o s p . — R e g . C l u j : C h io c h iş (r. B o o le a n ). R e g . S ta lin :
Valra L u n g ă (r. M e d i a ş ) ; C a ş o lţ (r. S ib iu ) . R e g . S u c e a v a : Z a h a r e ş t i (r. S u c e a v a ) .
R i s p . g e n . : E u r o p a c e n t r a l ă , L R R .S .S .. B a lc a n i.
29. P. Tabernaemontani Aschers. in Verh. BV Brand. X X X II (1890)

156. — P. v'erna L. Sp. pl. ed. I (1753) 498 pro max. parte; Th. Wolf
Pot. Stod. I (1901) 62, II (1903) 33. — P . opaca L. Herb. et Amoen. Acad.
IV (1759) 276: Zimm. Eur. Art. Pot. (1884) 17. — Ie.: Pl. 126, fig. 3.
4 . Plantă de un verde deschis, cu tulpini decumbente şi cu rădăcini ad-
ventive Ia noduri, terminîndu-se cu rozete de frunze. Tulpini florifere ascer:-
ROSACEAE 649
dente, ncradicante, peste 30 cm lungime, acoperite cu peri rigizi, erect patenţi.

Frunze cu 5— 7 foliole, cu peţiol păros ca şi tulpina. Stipele îngust liniare.
Foliole alungit obovate, rotunjite la vîrf, pe faţă ± lucitoare şi puţin alipit
păroase, pe dos şi pe margini cu peri lungi, patenţi, cu 3— 4 dinţi alungit
ovali, obtuzi pe ambele laturi. Inflorescenţă nu tocmai bogată în flori, de
mărime mijlocie, cu-pediceli lungi şi subţiri. Sepale externe alungit ovale,
obtuze, de obicei mult mai scurte decît cele interne care sînt acute. Petale
obcordate, Stil subterminal, tipic gomfostil, cu stigmat dilatat şi mai scurt
decît carpela matură. — III—V, V III— IX.
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, pe dealuri însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Mţii Călimani: între Mt. Răticel şi Drăguş. Reg.
Bacău: Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica şi Mt. Gozla; Mrea Neamţ. Reg. Ia şi: Iaşi la Galata.
Obs . Staţiunile din Moldova indicate de Grecescu (Consp. Fl. Rom. (1898) 209,
sub P. opaca), trebuie verificate pe teren, deoarece exemplarele recoltate de Grecescu
au fost distruse în timpul războiului 1941—1944.
R ă s p . g e n.: Europa de V.
30. P. Gaudini Gremli Exc. Fl. Schweiz ed. II (1874) 171; Zimm. Eur.
Art. Pot. (1884) 21. — P. puberula KraS. in OBZ XVII (1867) 304. — Ic.:
Pl. 129, fig. 5, 5a.
2ţ. Plantă cespitoasa, cu tulpini erecte sau ascendente, adesea înrădăci-
nîndu-se secundar. Frunze cu 3— 7 foliole, pe faţă verzi, pe dos şi pe margini
acoperite cu peri rigizi, lungi şi cu alţi peri mai mici, formînd un indument
rărit, tomentos. Peri stelaţi (2) 5—7 (lO)-radiari, cu un păr central alb.
mai lung decît ceilalţi. Inflorescenţă mijlocie, cu flori ± nutante. pe pediceli
subţiri. Sepale interne şi externe cu indument asemănător celui de la frunze. —
V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Sporadică printre stînci şi pe grohotişuri în regiunea alpină
şi subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Maramureşului: Piatra Ţibău lingă Cirlibaba (r. Vatra
Dornei).
R ă s p . g e n. : Franţa, Italia, R. P. Romînă, Balcani.31
31. P. arenâria Borkh. Fl. Grafsch. Catzenellenb. (1796) ex G. M. Sch.

Fl. Wetterau II (1800) 248; Fl. U .R.S.S. X (1941) 208. — P. incana G. M.
Sch. FL Wetterau 1. c. — P . cinerea Auct. plur.. non Vili. — P. verna, ssp.
arenaria (Borkh.) Hegi Fl. MiU.-Eur. IV, 2 (1923) 878. — E xs.: FRE
nr. 790. — I c .: Pl. 127, fig. 3, 3a— c.
2ţ. Tulpini subţiri, ascendente, puţin mai lungi decît frunzele bazale,
de la mijloc lax cimos ramificate, acoperite împreună cu pedicelii şi
caliciul, cu peri stelaţi 15—20 radiari, de obicei şi cu peri rari sericei şi
<550 FLO RA R. P.R .
alipiţi, adesea şi cu glande stipitate. Frunzele bazale digitat 5-foliolate, rareori

toate ternate (foarte rar 7-foliolate), cele tulpinale ternate. Stipelele frun
zelor bazale îngust liniare, foarte alungite. Foliole alungit obovate, lungi de
1—2 cm, cu 3— 5 dinţi pe fiecare parte, pe ambele feţe dens stelat tomentoase
sau glabrescente şi verzi. Flori de 15— 18 mm în diam. Caliciu cu sepale
•externe liniar alungite, ascuţite, mai scurte decît cele interne. Petale de obicei
de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stil subţire, claviform, cu stigmat dilatat, mai
scurt decît carpela matură. — III—V.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste stîncoase, însorite, în locuri nisipoase sau uscate,
ou pietriş, pe fînaţe şi islazuri, la margini de păduri şi prin rărituri, de la cîmpie
pînă în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în întreaga ţară.
f. concolor Th. Wolf. in Domin Sitzb. Bohm. Ges. Wiss. (1903) XXV et XXXV.—
Foliolele pe ambele feţe foarte dens tomentoase, cenuşii sau albicioase. — în locuri mai
însorite. — Reg. Iaşi: Iaşi la Copou.
f. dlscolor Th. Wolr Mon. Pot. (1908) 622. — P. cinerea p. incana Beck Fl. NO (1892)
757. — Foliole pe faţă cu peri stelaţi + denşi, formînd un toment rărit. De obicei în
locuri mai umbroase. — Reg. Cluj: Apaliida (r. Cluj). Reg. Iaşi: Vînălori pe Dl. Vînătorilor
(r. Iaşi).
f. ternata Th. Wolf 1. c. — Cele mai multe dintre frunzele bazale ternate, amestecate
ou 4—5-foliolate. Este o formă de locuri uscate şi se confundă cu P. Tommassiniana
care este caracterizată prin frunzele ternate chiar şi la exemplarele cele mai viguroase. —
Sporadică, împreună cu specia.
Obs . Alte forme mai puţin importante ca f. glandulosa, eglandulosat septenata, longi-
joliat pectinata , sînt uşor de recunoscut după numirile lor.
R ă s p . gen.: Europa.
32. P. Tommassiniana F. Schultz Arch. Fl. (1858) 273. — P . arenaria

ssp. Tommassiniana Th. Wolf Pot. Stud. II (1903) 5 3 .— P . cinerea (3. trijo-
liata Koch Syn. ed. I (1835) 217, p. p. — I c .: Pl. 127, fig. 5, 5a.
Tulpini mici, mai scurte decît la P . arenaria. Frunze bazale deregulă
mai scurt peţiolate, ternate, cîteodatâ amestecate cu 1 sau 2 frunze 5— 4-
foliolate. Foliole mai groase, pe dos cu nervuri mai bogate, mai scurt dinţate,
pe ambele feţe dens stelat tomentoase şi cenuşii, rar pe faţă virescente. —
III—VI.
Staţiunea. Locuri stîncoase în regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mt. Scăriţa lîngă Belioara, Şesul Craiului (r. Turda:-
Reg. Timişoara: Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Ploesti: Buzău; Breaza pe Dl. Istriţa
{ r. Mîzilj. Reg. Galaţi: Greci pc Mt. Ţuţuiatu (r. Macin).
Obs . Această specie este bine caracterizată prin frunzele mai groase şi ternate.
Da P. arenaria frunzele ternate le găsim numai la formele pipernicite şi pitice, pe cind
ROSACEAE 651
la P. Tommassiniana acestea sînt prezente totdeauna sau predomină şi la exemplarele

viguroase.
R ă s p . g en. : R. P. F. Jugoslavia, R. P. Bulgaria şi R. P. Romînă.
Seria T orm enlillae Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 52 pro grege. — Tulpini florifere simple
sau dihazial ramificate, fie prostrate sau stoloniforme şi repente, fie suberecte sau âscen
-dente. Flori axilare solitare sau formînd o inflorescenţă pseudocorimboasă.
33. P. erecta (L.) Hampe în Linnaea XI (1837) 50; Fl. U.R .S.S. X (1941)
218, tab. XVI, fig. 3 . — Tormentilla erecta L. Sp. pl. ed. I (1753) 5 0 0 .—
P . silvestris Neck. Del. Gal. Belg. I (1768) 222. — P. tormentilla Neck. Hist.
Gonim. Acad. Palat. II (1770) 491. — P. tetraphylla Hali. fii. in Ser. Mus.
Helv. I (1818) 1 8 8 .— Tormentilla recta Schur Enum. pl. Transs. (1866) 188.
— Sclipeţi. — Veronto pimpo. — Blutwurz. — JlaireaTita npHMOCTOHinaH. —
I c .: Pl. 126, fig. 2, 2a, b.
4 . Axa bazală foarte îngroşată, groasă de 1—3 cm, aproape. tuberoasă
si lemnoasă, la exterior brună, la interior roşie, dînd naştere la capătul ei unui
număr de tulpini subţiri, erecte sau ascendente, lungi de 10—30 (50) cm, rami
ficate, slab păroase. Frunze bazale ternate, rar 4— 5-foliolate, pe timpul înflo
ririi disparente, cele tulpinale ternate, sesile, sau scurt peţiolate. Foliolele frun
zelor bazale cuneat obovate, ± trunchiate sau rotunjite la vîrf, cele ale frun
zelor tulpinale mai lungi, alungit lanceolate, pronunţat şi acut dinţate, pe
ambele feţe curat verzi şi aproape glabre, rar cu puţini peri culcaţi. Stipele
inferioare ovat lanceolate, cele mijlocii mult mai mari, adînc sectate, cele
supreme întregi, asemănătoare cu foliolele, din care cauză frunzele par a fi
5-foliolate. Flori foarte lung pedicelate, în dihazii sau solitare, tetramere, cca
de 10 mm în diam. Sepale externe liniar alungite, mult mai înguste decît cele
interne, aproape de aceeaşi lungime. Stamine 15—20, cu antere subrotunde.
Stil subterminal, nu întotdeauna tipic claviform, egal de gros în toată lungimea
lui sau îngroşat puţin la bază, aproape egal de lung cît carpela matură. —
V— VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri turboase, umede, la marginea pădurilor, prin poieni,
din regiunea colinelor pînă în cea subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M . : Mţii Maramureşul ui: Mt. Corbu 1645 m, Pecialu
1 >70 in. Bardău, 1540 m, Y. Yaserului lîngă Făina, Mt. Toroioaga, Stîna lui Vartic, 1720 m,
Dl. Ghilu 1550 m, Prislopu Cataramei 1570 m, Cearcanu 1800 m, Cornu Nedeii 1690 m,
(r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Inău (r. Xăsăud): Mţii Meseş la Jibou (r. Jibou);
Chiochis (r. Bcclean); Canciu (r. Dej); Dl. Podeni (r. Aiud), între Mihăeşti şi Berindu
Cluj (la Făget, V. Pleciea, V. Morii), Sălicea (r. Cluj). Reg. A ut . M .: GurghiU*(r. Reghin).
Reg. Hunedoara: Sebeş, Laz, Mţii Sebeşului pe Surian şi Prigoana (r. Sebep; Mirislău,
Feneş (r. Alba). Reg. Oradea: Margine (r. Marghita); Mţii Bihorului (Vf. Bihorûi, Fundu
Izvorului); Beiuş, platoul calearos dc la Vaşcău (r. Beiuş); Ilălmagiu, Plcşcuţa (r. Gura-
honl). Reg. Timişoara: în Banat (Ileuff.). Reg. Piteşti: Mţii Iezer-Păpusa pe Mt.Muşu-
«52 FLO RA R .P .R .
roaiele (r. Muscel). Reg. Ploesti: Sinaia pe Mt. Cumpătu. Reg. Bacău: Mrea Neamţ,
Grumăzeşti lîngă Ocea (r. Tg. Neamţ). Reg. Ia ş i: Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava:
Fălticeni pe Dl. Focşoi, Slătioara (r. Fălticeni); Cîmpulung la Izvoru Alb, Schitul Rarău.
Vâri abili tatea speciei

1 a Frunze tulpinale sesile, rar cîte una scurt peţiolată................................................... 2
1 b Frunze tulpinale scurt însă vizibil peţiolate. Tulpina cu peri scurţi. Segmentele
foliolelor ovate ...................................................................................................................... 3
2 a Tulpini debile, ascendente, lungi de 10—30 cm, divaricate. Foliole peste 2 cm lungime
var. typica (Beck). — P . silvestris oc. typica Beck Fl. NO (1892) 752, p.p. — Răs-
pîndirea ca la specie.
2 b Tulpini robuste, de obicei erecte, înalte pînă la 50 cm. Foliole mari, pînă peste 3 cm
lungime. Stipele peste 2 cm lungime, profund 3-multifidate
var. strictissima (Focke). — P . torm. var. strictissima Focke in Hali. Wohlf.
Koch’s Syn. III (1892) 820. — P. strictissima Zimm. Eur. Art. Pot. (1884) 5. — Reg.
Cluj: Cluj la Făget. Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîng. de Pădure); Miercurea Ciuc.
Reg. Craiova: pădurea dintre Urecheşti şi Tîlveşti (r. Tg. Jiu). Reg. Bacău: Poiana
Boului (r. Momeşti); Piatra Neamţ, Ghigoeşti, Dragomireşti (r. P. N eam ţ); Mrea
Văratec (r. Tg. N eam ţ); Frumoasa (r. Buhuşi). Reg. Suceava: Rădăuţi în V. Temni-
cului; Ilişeşti (r. Gura Humorului).
3 a Plante robuste, cu tulpini peste 30 cm lungime, cu ramuri foarte divaricate, multi-
flore
var. dacica (Borb.). — P. torment. var. dacica Borb. ex Zimm. Eur. Art. Pot.
(1884) 5. — P. dacica Zimm. 1. c. — Reg. Cluj: Zagra în Păd. Dosu Varului la Mocod
(r. Năsăud); Turda. Reg. Stalin: Mţii Bucegi în V. Rîşnoavei. Reg. Aut. M .: Reci,
Vîlcele (r. Sf. Gheorghe); Mţii Harghita, Pasul « Tolvajos j> Corund la « Pălpatak »
(r. Odorhei). Reg. Hunedoara: Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). Reg. Oradea:
Aleşd. Reg. Crhiova: în Păd. Apa Neagră. Reg. Suceava: Poiana Stampei la Tinovu
Mare (r. Vatra Domei).
3 b Plante debile, mici, cu tulpini culcate, rar lungi peste 10 cm, aproape simple.
Foliole mici, subţiri, cu dinţi puţini
var. sciaphila (Th. Wolf.). — P. tormentUa var. sciapkila Th. Wolf Pot. Stud*
I (1901) 105, et Mon. P o t (1908) 648. — Reg. Suceava: Tinovu Mare din Neagra
Şarului (r. Vatra Dornei), Cheia Baza (r. Fălticeni); Cîmpulung pe Măgura.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta este oficinală pentru proprietăţile sale astringente
(« Radix et Herba Tormentillae *}. Este foarte bogată în materii tanante, căutate nu numai
în medicină,, ci şi în industrie, ca tanant şi colorant roşu. Rădăcina trebuie recoltată primă
vara, înainte de înflorire, sau tîrziu toamna. Se poate folosi la fabricarea cernelei. Tătarii
din Tomsk beau un ceai preparat din infuzia de rădăcină. Laponienii o întrebuinţează
pentru vopsirea în roşu şi pentru argăseală, de asemeni şi ca hrană pentru porci.
R ă s p . gen. : Europa, Asia temperată.
34. P. proeumbens Sibth. Fl. Oxon. (1794) 162. — P. nemoralis NestL

Mon. Pot!*(1816) 65. — TormentUa reptans L. Sp. pl. ed. I (1753) 500. —
P l a n ş a 130. — 1. Polenlilla anserina L., la . pistil mărit. — 2. P. Crantzii (Cr.

Beck, 2a. pistil mărit. — 3. P. proeumbens Sibth., 3a. floare mărită. — 4. P. reptans
L., 4a. pistil mărit #
P L A N Ş A 130
ROSACEAE 055*
Rumeneală. — Lecsepiilt pimpo. — Liegendes Fingerkraut. — I c .: Pl. 130,

fig. 3, 3a.
4 . Axa bazală i îngroşată, erectă, cu stoloni alungiţi. Tulpini alungite,
lungi pînă la 50 cm, stoloniforme, mai tîrziu înrădăcinate la noduri, îti
partea de sus ± bifurcat ramificate. Frunze bazale lung peţiolate, dc obicei
digitat 5-foliolate, cele tulpinale ternate, scurt peţiolate, cu stipele nedivizate
sau 2— 3 -lobale, la vîrful tulpinii obovate, în partea anterioară dinţate,
cu peri alipiţi pe faţa inferioară. Flori solitare, lung pcdicelate, dc lungimea
frunzelor, de obicei tetramere. Sepalele externe adesea mai lungi şi mai late
decît cele interne. Petale de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stil lateral, virguli-
form, cu stigmat dilatat, mai scurt decît carpela matură. — V— VIII.
S t a ţ i u n e a . In păduri umede, umbroase, pe margini de drumuri,
şanţuri, pe marginea canalelor de scurgere, mai rar în fîneţe uscate şi în
locuri ruderale.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mediaş; Cirtişoara şi Mţii Arpasului (r. Sibiu).
Reg. Aut. M .: Borseo (r. Topliţa). Reg. Bacău: Piatra Neamţ aproape de Pîngăraţi.
R ă s p . g e n . : Europa.
35. P. rSptans L. Sp. pl. ed. I (1753) 499; Fl. U .R .S.S. X (1941) 219, tab.
XVI, fig. 4 . — Frâgaria reptans Gr. Ind. II (1766) 179. — Cinci degete. —
Indâs pimpo. — Kriechendes Fingerkraut. — JlamraTK-a. no-n-syân. — I c .:
Pl. 130, fig. 4, 4a.
4 . Axa bazală groasă, multicaulă. Tulpini foarte alungite, lungi pînă la
80 cm, înrădăcinîndu-se de timpuriu la noduri şi producînd indivizi adventivi.
Frunzele toate peţiolate, 5-foliolate, amestecate cu frunze ternate, cu stipele
întregi sau 2— 3-lobate. Foliole obovate, pe faţă glabre, pe dos ^ dens
alipit păroase, pe margini dur dinţate şi ciliatc. Flori solitare, rar cite 2,
mari, de 2—3 cm în diam., aproape totdeauna 5-mere. Pedunculi de lungimea
frunzelor. Sepale externe ovate, obtuziuscule, de obicei mai lungi decît sepa
lele interne ovale şi ascuţite. Petale mult mai lungi decît sepalele. Stamine 20,
cu antere alungit ovate. Stil subterminal, cu stigmat dilatat, aproape egal
de lung cit carpela matură. Nucuşoare granulate, nestriate.— VI—V III (X).
S t a ţ i u n e a . Prin fîneţe umede, prin tuferişuri de-a lungul apelor,
pe margini de ogoare şi drumuri, prin grădini şi locuri cultivate, de la cîmpie
pînă în regiunea subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte comună pretutindeni.
Variabililalea speciei
1 a Frunze pe ambele feţe glabrescente ............................................................................ 2
1 b Tulpinile, peţiolii, frunzele pe ambele feţe, dar mai ales pe dosul foliolelor cu peri
moi, albi, alipit sericeu păroase. Flori mari şi lung pedunculate
656 FI -0 R A R.P.R.
var. mollis Borb. Budap. nov. (1870)162. — Reg. Suceava: Bosanci pe Dl.
Strîmbu (r. Suceava).
2 a Foliole puţin profund dinţate, cu dinţi subobtuzi sau crenate, lungi de 2 - 3 cm.
Plante de obicei robuste
var. typica Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 656. — Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj).
Reg. Aut. M .: Mţii Călimani. Reg. Oradea: Peştiş (r. Aleşd). Reg. Timişoara:
malul canalului Bega. Reg. Piteşti: Jiblca, Lotru (r. Rm. Vîlcea). Reg Suceava:
Calafindeşti la Găvan (r. Rădăuţi).
f. ascendens (Buddens.) Th. Wolf Mon. Pot. (1908) 657. — P. reptans var.
ascendens Buddensieg in Schonh. Fl. Thuring. (1850)139. — Tulpini erecte sau ascen
dente, înalte de 20—30 cm. — Reg. Bucureşti: Ciorogîrla la marginea Păd. Cotro-
ceanca (r. Domneşti).
f. grandiflora Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 281 cum diagn. hung. et in Bul. şt.
Acad. R.P.R. Sect. Şt. Biol. tom. III, nr. 1 (1951) 31. — Flori mari pînă peste
20 mm în diam. Sepale lungi de 10—12 mm. — Cluj în împrejurimi.
f. microphylla (Tratt.) A. et G. Syn. VI, 1(1900—5) 847. — P. reptans
p. microphylla Tratt. Ros. Mon. IV (1824) 80. — Foliole lungi de 0,5—1 cm.
Plante debile, cu dinţi puţin obtuzi "şi cu sepale externe obtuze. — Reg. Bucureşti:
Crcvcdia Mare (r. Domneşti).
2 b Foliole profund inciz serate sau aproape pinatifidate, cu segmente lanceolate sau
alungit acute, mai rar, obtuze
var. subpinnatilida Lehm. Pugill. (1849) 71. — Reg. Iaşi: între Costeşti şi
Ungheni (r. laşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcina şi părţile aeriene («Radix et Herba Potentillae
Pentaphylli sau Quinquefolii Majoris») au fost întrebuinţate destul de des pentru pro
prietăţile lor astringente. în general se întrebuinţează ca diuretic şi sudorific. Se mai
poate folosi şi (ia tanant, ca şi speciile înrudite.
Răsp. g e n.: Eurasia.
Sect. LEPTOSTYLAE Th. Wolf in A. et G. Syn. VI, 1 (1904) 671.

Plante perene, cu axă nedeterminată. Tulpini culcate şi radicante, cu flori solitare,
5-mere, lung pedicelate. Frunze penate. Stil lateral, virguliform, peste tot egal de gros,
mai scurt sau egal de lung cu carpela matură.
36. P. anserinaL. Sp. pl. ed. I (1753) 495; Fl. U .R .S.S. X (1941) 2 2 1 , tab.
X V I, fig. 5 . — Fragaria anserina Gr. Stirp. austr. II (1763) 9. — Coada
racului. — Libapimpo. — Gănse-Fingerkraut. — JIaircaTKa rycnHaa. — E x s.:
FRE nr. 2230 a, b. — Ic.: Pl. 130, fig. 1, la .
•e.
2ţ. Axa bazală groasă, multicaulă. Tulpini laterale subţiri, de obicei foarte
alungite, repente şi înrădăcinate la noduri. Frunze bazale lungi pînă la
20 cm, scurt peţiolate, întrerupt penatifidate, alungit obovate, cele tulpinale
cu mai puţine foliole, cu stipele mari, membranacee, cu auricule ovate, multi-
fidate. Foliole alungit obovate, lungi de 1—3 cm, de jur împrejur dinţate
cele inferioare lungi numai de 2—5 mm, 2— 5-fidate. Flori lung pedicelate.
de 18—20 mm în diam. Sepale ± egal de lungi, cele externe 3-multifidate.
mai rar întregi. Petale aurii, aproape dublu de lungi cît sepalele. Stamine 20.
Stil lateral, virguliform, cu stigmat dilatat, mult mai scurt decît carpela
matură. — V— VIII (X).
S t a ţ i u n e a . In locuri nisipoase, umede, prin fîneţe umede, şanţuri,
mai ales pe malul rîurilor, lacurilor şi al mării, pe izlazuri, în apropierea depo
zitelor de gunoi, prin sate pe lîngă garduri, de la cîmpie pînă la limita vege
taţiei forestiere.
Răsp. în ţ a r ă : Comună.
var. vulgâris Hcvne Arzneigew. IV (1816) tab. 31. — P. ans. a. discolor Wallr.
Schedul. crit. I (1822)236. — P. ans. b. bicolor Schur Enum. pl. Transs. (1866) 189. —
Toată plantă, cu excepţia dosului frunzelor, slab păroasă, virescentă sau subcanescenta.
— Reg. Raia M .: Vişeu de Jos pe Dl. Roman (r. Vişcu). Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut.
M .: Mţii Gurgbiului (r. Reghin); Lunca Oltului între Mercurca Ciuc şi Topliţa-Ciuc
(r. CiucJ.iteg. Stalin; Predeal (r. Codlea); Sibiu. Reg. Hunedoara: V. Secaşului (r. Sebeş).
Reg. Oradea: Băiţa (r. Beiuş); Aleşd pe malul Crişului [Repede. Reg. Timişoara: Timi
şoara la Plopi. Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Rucăr, Cîmpulung, Năinăeşti, (r. Mus
cel); Mt. Cozia, Lunca Oltului (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia, Cîmpina;
Buzău. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia. Reg. Birlad: Mărăşeşti (r. Panciu).
Reg. Bacău: Bacău; Mrea Neamţu, Secu (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi la Galata;
Vaslui. Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni); Leorda (r. Botoşani); Rădăuţi.
var. sericea (Zimm. ) Heyne 1. c. — P. sericea Zimm. Eur. Art. Pot. (1884)6.
— P . anser. (3 concolor Wallr. l.c. — Toată planta şi pe faţa frunzei alb argintiu păroasă,
lucitoare. — Reg. Ploesti: Buzău. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Măgurele pe marginea
Sabarului; Slobozia, Ialomiţa spre păd. Moş Toma. Reg. Constanţa: Ceamurlia de Sus
(r. Istria). Reg. Galaţi: Mărăşeşti (r. Panciu). Reg. Bacău: Piatra Neamţ. Reg. Ia şi:
Iaşi la Galata.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta a servit la unele popoare nordice ca aliment în cazuri
de foamete. în Europa centrală se întrebuinţează ca legumă şi ca surogat de ceai.
Fărîmiţită şi amestecată ca tărîţe, se dă ca hrană puilor de gîscă. Ca şi P . e n tU L , este
bogată în tanin şi deaceea se întrebuinţează sub formă de ceai sau extract, în contra
diareei, leucoreii, hemoptiziei, precum şi contra cîrceilor. în timpul din urmă a pierdut
mult din importanta sa medicinală.
în grădini, pe locuri umede, devine repede o buruiană invadantâ care ^linjeneşte
culturile.
R ă s p . g e n . : Aproape în toată emisfera nordică şi în America de S.
H ibrizi
X P. semiargentea Borb. in Akad. fo t. (1882) 9 = argentea x canescens.
— jP. pseudoargentea Blocki in Sched. ap. Zimm. Beitr. (1889) 23, p.p. —
P. F usii Romer Pflz. Burzenl. (1892) 35, pro min. pte. — P . Cornazi Buser
in Zimm. 1. c., p.p. — P . semipinnata Velen. Fl. bulg. Suppl. (1898) 103.
Se deosebeşte de P . canescens prin tomentul mai des şi mai fin şi prin dinţii
foliolelor mai neregulaţi. De P . argentea se deosebeşte prin părozitatea mai
lungă, viloasă, mai ales pe caliciu şi prin marginea foliolelor mai puţin
îndoită şi cu dinţii mai abundenţi.
Reg. C luj: Turda, Iara de Jos, Runc sub Mt. Scăriţa pe V. Pociovaliştea (r. Turda).
Reg. Aut. M .: între Tg. Mureş şi Sîngeorgiu de Mureş, Mureşeni (r. Tg. Mureş); Mţii
Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Rupea. Reg. Iaşi: Cristeşti, Păd. Aroneanu,
Păd. Cănănău (r. Iaşi). Reg. Suceava: Stînceşti (r. Botoşani).
X P. argolitâna Nyâr. in BK X X X V III (1944) 140 = argentea x leuco-

politana.
Indumentul alb canescent şi tăieturile dinţaturii mai accentuate, sint
caractere de la P . argentea, iar tulpina mai decumbentă, cu lăstari bazali
şi marginile frunzelor mai puţin recurbate sînt caractere de la P . leucopolitana.
Cluj la Finale.
X P. tulcensis Prod. in Anal. Acad. R.P.R. tom. III, Mem. XVII (1950)
640 = P . leucopoL var. Schultzii x argentea.
Se aseamănă cu P . argolitana Nyâr., însă toate părţile plantei sint aco
perite cu toment alb şi dens. Frunze adînc dinţate.
Reg. Constanţa: Tulcea.
X P. Kemeri Borb. in OBZ X X V III (1878) 391 = argentea x reda.

Acest hibrid este foarte asemănător cu x P . Wolfiana = canescens X reda.
Pentru combinaţia argentea X recla pledează florile mai mici, tomentul mai
fin, mai des şi mai alb de pe dosul frunzelor şi foliolele mai adine şi mai
neregulat dinţate. Aceste caractere sînt mai evidente la combinaţia P. argentea
> x reda decît la P . argentea x < reda, astfel îneît aceasta din urmă cu
greu o putem distinge de P . reda sau de P . recla X canescens.
Reg. Cluj: Turda.
X P, Guyotana Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj VIII (1928) 118= argentea
X reda var. semilaciniosa.
Se aseamănă cu P . argentea prin frunzele mai mici, cu foliole profund
şi adesea neregulat incize, cu dinţi ascuţiţi, îndreptaţi înainte, cu margini
recurbate, iar pe dos cu toment cenuşiu. Cu P . reda var. semilaciniosa se
aseamănă prin tulpinile mai Înalte, mai tari, dinţii mai regulat repartizaţi,
dosul frunzelor fără toment alb şi prin florile puţin mai mari.
Reg. Ploesti; Chiţorani, între părinţi (r. Ploeşti).
X P. Wolffiana Siegfr. in Sched. Exs. (1890) nr. 334 ex. Th. Wolf Pot.
Stud. I (1901) 38 = canescens x reda.
Se deosebeşte de P . argentea x reda în general prin tomentul mai rărit
de pe dosul frunzelor, florile mai mari şi prin foliolele mai scurt şi mai regulat
dinţate.
Reg. Cluj: Cluj la Hajongard; Albac (r. Cîmpeni); Cheile Turzii, Poşaga de Sus
(r. Turda). Reg. Hunedoara: Sebeş; Brad. Reg. Suceava: Fălticeni, Lămăşeni (r. Fălticeni).
X P. Caîiacrae Prod. in Anal. Acad. R.P.R. tom. III, Mem. XVII

(1950) 654 = hirta var. pinnatifida X taurica.
Plantă dens păroasă, cu tulpini înalte. Foliole liniar alungite, profund
inciz serate. Sepale externe mai lungi decît cele interne.
Reg. Constanţa: în sudul regiunii.
RO ŞA CE A E 650
X P. semihirta Prod. 1. c. pag. 656 = hirta x E m ilii P opii.

Seamănă cil P . E m ilii P opii prin lipsa frunzelor bazale pe timpul înflo
ririi şi prin desimea părozităţii, iar cu P . hirta prin forma frunzelor, a foliolelor
şi prin perii scurţi, rigizi şi drepţi.
Reg, Constanţa: în sudul regiunii lîngă frontieră.
X P. deşerţi Prod. 1. c. pag. 659 = recta var. obscura X taurica.

Frunze 5-foliolate, cu foliole cuneat alungite, spre virf dilatate, pe ambele
feţe verzi şi rărit păroase.
Reg. Constanţa: Nifon (r. Tulcea).
X P. Moeszii Jar. in Magy. fl. (1925) 531 n. nud. ex Prod. 1. c. pag. 644
= canescens X thuringiaca.
Se apropie de P . canescens prin indumentul cîlţos tomentos, iar de P .
thuringiaca prin port, ramificare şi forma frunzelor.
Reg. Aut. M .: Ciceu în turbării (r. Ciuc); Pîr. « Pisztrăngos » lîngă Zetea (r. Odorhei).
Reg. Suceava: Cîmpulung.
f. Porciusîi (Prod.) — P. Porciusi Prod. l.c. pag. 645 = P . canescens X tkuring.
var. elongata. — Asemănătoare cu P. tkuring. var. elongaia, de care se deosebeşte
prin culoarea cenuşie a plantei întregi, datorită perilor cîlţos tomentoşi, abundenţi. —
Reg. C luj: în raionul Năsăud.
X P. IiCteae Prod. 1. c. 649 = argentea X thuringiaca.

Foarte asemănătoare cu P. Moeszi Jâv., de care se deosebeşte prin ramifi
caţia mai simplă, frunzele tulpinale mai scurte şi mai puţin distanţate, inflo
rescenţa mai mică şi mai îngrămădită şi tomentul mai des.
Reg. Constanţa: la marginea Pădurii Letea (r. Tulcea).
f. Burdujae (Prod. et Ţopa). — P. Burdajae Prod. et Ţopa l.c. 650. — Tulpini
numeroase şi subţiri. Flori mici. Frunze pe dos cu peri cenuşii, trecînd in toment.—
Reg. Suceava: Baia şi Miroslăveşli (r. Fălticeni).
X P. matracnsis Borb. in Sched. ap. Th. Wolf Pot. Stud. II (19*53) 36 =

paLula x rubens.
Prin perii lungi, aproape orizontali şi frunze mai lat lanceolate se apropie
de P. rubens. Prin sepalele externe îngust liniare se aseamănă cu P, patula.
Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava).
x P. Budaiâna Jâv. in BK X X (1922) 85 = arenaria X patula. —

P. claudiopolitana Prod. Fl. II (1939) 475.
Planta se apropie de P . arenaria prin prezenţa perilor stelaţi, iar prin
foliolele înguste şi sepalele externe liniar înguste, se aseamănă cu P . patula.
Reg. Cluj: Cluj. Reg. Suceava: Bosanci pe Dl. Frumoasa (r. Suceava).
X P. suferuhens Borb. ex. Zimm. Eur. Art. Pot. (1884) 21 = arenaria

X rubens.
660 FLORA R .P.R .
Sc aseamănă cu P. arenaria prin forma şi dinţătura frunzelor, care sînt

însă lipsite aproape complet de perii stelaţi, iar cu P. rubens prin perii
lungi, orizontali de pe tulpini şi peţioli.
Reg. la şi : DL Munteni şi Păd. Aroneanu (r. Iaşi).
X F. subargentea Borb. in Sched. ex Zimm. 1. c. pag. 11 arenaria x

argentea. — P . subacaulis — argentea Lasch. in Linn. V (1830) 432.
Prin portul său se aseamănă cu P. argentea, iar prin prezenţa perilor
stelaţi cu P . arenaria.
Reg. Suceava: Bosanci pe Dl. Strîmbu {r. Suceava».
X F. okensis Petunnikov in Acta IIort. Petr. X IV (1895) 27. tab. V =

arenaria X thuringiaca var. eîongata. — P. elongata X arenaria Blocki in
OBZ (1885) 290.
Portul ne reaminteşte pe P. thuringiaca var. elongata, iar perii stelaţi
pe P. arenaria.
Reg. Suceava: Cîmpulung in V. Dea.
■x F. conlusa E. II. L. Krause in Prahl. Krit. Fl. II (1889) 89 = erecta

X proeumbens. — Tormentilla montana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 188,
non Brothcro (1804). — P . suberecta (erecta X proeumbens) Zimm. Eur. Art.
Pot. (1884) 5, non Jord. (1852).
Foarte variabilă, prezentîndu-se în toate gradele de hibridizare, care
trec treptat în P . erecta şi tot aşa în P. proeumbens. — între părinţi.
Reg. Stalin: Mediaş; Mţii Făgăraşului.
Genul 227. G E U 3Î *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 148], ed. V (1754) 220. — Sieversia Willd. Mag.
Ges. Nat.. Fr. Berlin V (1811) 398, p.p. — C a r e n ţ e i .
Plante semifrutescente, cu rizomi puternici. Frunze alterne, neregulat
imparipenate, ± lirate, dispuse toate în rozete bazale sau şi pe tulpină,
în acest caz cele superioare ternate sau trilobate. Stipele de mărimi diferite,
lanceolate, inegal dinţate, uneori concrescute cu peţiolul într-o teacă. Tul
pini simple sau ramificate din axilele frunzelor bazale, foliate sau numai cu
frunze bracteate. Flori hermafrodite, solitare, terminale sau mai adesea
d>puse în cime rărite, uneori db umbeliforme. Sepale interne 5, cele externe
5 . m a i mici sau lipsesc. Petale 5 — 8 , de obicei mai lungi decît sepalele, d :
unguieulatc, adesea intens galbene. Stăm ine numeroase. Cârpele numeroase,
situate pe un receptacul semiglobulos, bombat sau alungit, cu stile lungi,
terminale, glabre, plumoase sau db dens păroase si de obicei articulate.
Fructe nucule încoronate de stil ele persistente, care după înflorire se lungesc
mult.
*)• De l â grecescul geuein — a avea un gust plăcut, a avea aromă, referitor la râd;-
rinile plantei. La Plinius acest nume se referea la o planlă medicinală. :*
G. urban um.
* \ Prelucrat de A l. B u i a.
ROSACEAE 661
1 a Tulpini adesea uniflore, ± nefoliate, bracteate. Stile nearticulate
erecte.......................................................................................................................2
1 b Tulpini multiflore, foliate. Stile articulate, uncinat curbate ............... 3
2 a Stolonii lipsesc. Frunze întrerupt lirat penate, cu foliola terminală
mult mai mare decît cele laterale.................................... 1 . G. montaninn
2 b Stolonii există. Frunze mai adine întrerupt lirat inoize, cu foliola
terminală nu cu mult mai mare decît cele laterale...........2. G. reptans
3 a Flori nutante. Sepale erecte, brun roşietice, mai lungi de 1 cm. Petale
lung unguiculate, murdar roşietice, rar palid gălbui___ 3 . G. rivale
3 b Flori erecte. Sepale verzi, după înflorire reflecte, rar patente, mai
scurte de 1 cm. Petale neunguiculate, galb en e......................................... 4
4 a Nucule îndesuit lung viloase (setoase). Articulul inferior al stilului
la bază setos, ± de 2 ori mai lung decît cel superior, care e păros
pînă la virf............................................................................... 4. G. aleppicum
4 b Nucule scurt setoase. Articulul inferior al stilului glabru, de 3— 4 ori
mai lung decît cel superior, care este scurt păros numai la bază
5. G. urbanum
1. G. montânum L. Sp. pl. ed. I (1753)501. — Sieversia montana R. Br.

in Parry’s 1. Voy. App. (1823) 276. — Mărţişor, Cerenţcl de m u n te.—
Nvulszcmfu. — Berg Nelkenwurz. — Exs.: FRE nr. 966. — I c .: Pl. 131, fig
2 ,“2 a.
2J-. Plantă semifrutescenta, înaltă de 3 —20 (40) cm, cu rădăcini puternice,
pivotante. Rizom cilindric, orizontal sau oblic, acoperit de resturi de frunze
± solzoase. Stolonii lipsesc. Tulpini erecte, rar ascendente, simple, adesea
uniflore, rar biflore, patent simplu păroase şi cu peri glanduloşi, mai mult
bracteate, ± lipsite de frunze adevărate. Frunze bazale peţiolate, dispuse în
rozete, întrerupt lirat penat sectate, pe ambele feţe dispers simplu si glan-
dulos păroase, pe margini ciliate. Foliola terminală foarte mare, aproape
cordată, obtuz lobată şi crenat serată, cele laterale mult mai mici,
descrescente dela vîrf spre bază, rotund ovate, neregulat crenate. Sti
pele concrescute cu peţiolul într-o teacă, pe toată lungimea lor. Frunze
tulpinale mici, simple, nedivizate sau trilobate, cu stipele întregi sau palmat
divizate, concrescute cu peţiolul numai la bază. Flori solitare, foarte rar cîte
două, terminale, erecte, de 2—3 (4) cm in diametru. Sepale ovate sau ovat
lanceolate, lungi pînă la 12 mm, pe faţă spre vîrf şi pe dos dens păroase, cele
externe pe jumătatea celor interne, liniar lanceolate, pe ambele feţe păroase.
Petale 5— 7 sau chiar mai multe, rotund obcordate sau lat obovate, foarte
scurt unguiculate, lungi de 10— 18 mm. intens galbene. Stile aproape pînă
la vîrf vilos păroase, nearticulate, erecte, la început răsucite, în fruct lungi
pînă la 3 cm, brun roşcate. Nucule viloase, formează un fruct apocarpic. —
V—VII (VIII*—IX).
662 FLORA R.P.R.
S t a ţ i u n e a . Păşuni şi fineţe, cu deosebire în asociaţii de Nardetum

strictae şi Caricetum curvulae din etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Obcinele Bucovinei: Obcina Mestecănişului. M ţii Rodnei: Pie-
trosu Mare, Faţa Meselor, Puzdrele, Gemenea, Inău, Cişa, Corongiş, Galaţi, Repedea,
Rabla. M ţii Ţiblesului: Ţibleşn. M ţii Rarăului: Rarău. M ţii Călimani. M ţii Bistriţei:
Grinţieşu, Ceahlău. M ţii Gurghiului ;M ţii Harghitei \ M ţii Tarcăului; M ţii Oituzului;
M ţii Vrancci: Lăcăuţu. M ţii Buzăului: Penteleu (Yiforîta, Lilieci, Miclăuşu). M ţii Ciuca-
şului: Ciucaş, Zăganu, Tătaru, Tesla, Piroşca. M ţii Blrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra
Craiului. M ţii Bucegi: Vf. cu Dor, Furnica, Babele, Jepii Mari, Caraiman, Omu, Bucşoiu,
Bătrîna, Surlele. M ţii Iezer-Păpuşa: Colţii lui Andrei. M ţii Făgăraşului: Avrigel, Suru
Ciortea, Negoiu, Lespezi, Pal tina, V. Doamnei, Laiţa, Lacul Bîlea, Iezerul Capra, Vînă-
toarea? lui Buteanu, Arpaşu, Vişlea Mare, Ucea Mare, Virtopu, Podragu, Breaza, Luţele,
Podu Giurgiului, Capra Buda, Rîiosu. Mt. Cozia. M ţii Sibiului: Frumoasa, Beşincu,
Tomnatec, Stîrpu, Prejbe. M ţii Lotrului. M ţii Căpăilnii: Buila. M ţii Sebeşului: Surianu.
M ţii Parîngului: Mîndra. M ţii Vîlcanului; M ţii Mehedinţilor: Mt. Oslea. M ţii Reteza
tului: Zănoaga, Peleaga, Bucura, M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu, Godeanu, Gugu, Mt. Mic
M ţii Gilăului: Balomireasa, Mt. Mare.
V a r i a b i l i t a t ea s p e c i e i
1 a Plante scunde, pînă la 8 (10) cin, cu frunze mici
f. minus (Pers.). — G. montanum var. minus Pers. Ench. II (1807) 57. — M ţii
Făgăraşului: Viştea Mare, Vf. Moldovanu, Podragu. — Cu deosebire în asociaţie
cu Carex curvula.
1 b Plante mai mari, mai înalle de 8 cm, cu frunze mai mari....................................... 2
2 a Tulpini ramificate, multiflore. Plante robuste
f. multicâule (Ser.). — G. montanum var. muliicaule Ser. in DC. Prodr. II (1825)
553. — M ţii Paringului: Vf. Mîndra.
2 b Tulpini simple, uniflore, foarte rar biflore .................................................................... 3
3 a Plante înalle de 8—25 cm
f. typicum Buia f. nova in Add. IV, pag. 938. — Răspindită în localităţile indi
cate la specie.
3 b Plante mai robuste, înalte dc 25—40 cm
f. caulescens Briq. — Sieversia montana f. caulescens (Briq.) Sohinz et Kell. ex
Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 910. — M ţii Făgăraşului: Vf. Moldovanu.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S.
2. G. reptans L. Sp. pl. ed. I (1753) 501. — Sieversia reptans R. Br. in Par-
r y s 1. Voy. App. (1823) 276. — E xs.: FRE nr. 9 6 7 .— Ic.: Pl. 131, fig.
3, 3a.
2J-. Rizom lignificat, gros, cilindric, simplu, oblic, orizontal sau erect, des
acoperit de resturi foliare, cu rădăcini numai în partea inferioară, în partea
superioară cu o rozetă de frunze, din ale căror axile pornesc stoloni foarte
lungi (uneori pînă la 100 cm). Tulpini fertile uniflore, neramificate, uneori
P l a n ş a 131. — 1. Geum rivale L., la . fruct apocarpic. — 2. G. montanum L.,

2a. fruct apocarpic. — 3. G. reptans L., 3a. fruct apocarpic.
P L A N Ş A 131
R O SA CEA E 665
numeroase, erecte, mai rar ascendente, înalte de 3— 15 cm, cu peri simpli

şi glanduloşi, orizontali sau patenţi şi adesea roşcaţi, deseori bracteate,
± lipsite de frunze adevărate. Frunzele bazale dispuse în rozetă, lirate,
întrerupt penat incize, pe faţă cu puţini peri simpli şi glanduloşi. Foliola
terminală marc, pătrată, la bază lat cuneată, cu margini întregi, la vîrf
adînc 3— 5 -lobată, cu lobii dur dinţaţi sau întregi; foliolele laterale puţin
mai mici decît cea terminală, oblic lat obovate, de obicei trilobate, des-
crescente spre ]>ază. Stipele concrescuLe pînă la vîrf cu peţiolul într-o teacă.
Frunzele stolonilor mai mici, penat fidat incize, cu segmente oblic lanceolate,
pînă la lat lanceolate. cu margini întregi. Frunze tulpinale foarte mici, lobate,
cu stipele întregi, lat lanceolate. Flori solitare, mari, de 3—-4 cm în diametru.
Sepale liniar lanceolate, brun roşcate, lungi de 14 mm, lungindu-se şi în timpul
înfloririi, pe faţă dispers, pe dos bogat păroase; sepale externe liniar lanceolate,
lungi numai cît 1 /2 din lungimea sepalelor interne, pe ambele feţe intens păroase.
Petale 5— 8, lung obovate sau obcordatc, lungi de 14—20 mm, viu galbene.
Fructe mici, cu stile nearticulate, erecte, lungi pînă la 3 cm, penat păroase,
la început roşietice. — VII—V III sau chiar VI— IX .
Staţiunea Stîncării calcaroase, grohotişuri, crăpături de stînci,
aluviuni umede şi morene cu expoziţie nordică, de obicei numai in etajul
alpin. Nu creşte in pajişti.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Pietros u Mare, Inău. M ţii Cincaş celui: Zăganu.

M ţii Bucegi: Piatra Arsă, Jepii Mari, Caraiman, Piciorul Babelor, Colţii Obîrşiei, Moraru,
Bucşoiu. M ţii Făgăraşului: Budislavu, Ciortea, Xegoiu, Laiţa, Yînătoarea lui Buteanu,
Arpaşu, Căprăreasa, Viştea Mare, Ucea Mare, Vîrtopu, Moldovanu, Rîiosu. M ţii Parîn-
gului: Mîndra, Cîrja. M ţii Ţarcu-Godeanu: Godeanu.
Răsp. gen. : Europa centrală, Balcani.
3. G. rivale L. Sp. pl. ed. I (1753) 501; Fl. U .R .S.S. X (1941)252, tab.X IX ,
fig. 1 . — Călţunul doamnei. — Patakmenti gyombergyoker. — Bach Nelken-
w urzel.— FpaBHJiaT peHHoii.— E x s .: FRE nr. 2438. — Ic.: Pl. 131, fig.
1 , la.
4 . Plantă semifrutescentă, înaltă de 15— 30 (70) cm. cu rizom bruniu,
simplu, gros, cilindric, oblic, des acoperit cu resturi foliare, cu rădăcini
adventive. Tulpini solitare, erecte sau ascendente, simple sau ramificate
la vîrf, brun roşcate, in partea superioară acoperite cu peri simpli şi glan
duloşi. Frunze bazale lung peţiolate, dispuse în rozetă, întrerupt lirat penat
fidate; foliola terminală foarte mare, rotund ovată, la bază lat cuneată,
de obicei trilobată, inegal serată; foliole laterale inegale, cu perechea superioară
mult mai mare, ovate, neregulat serate, pe faţă dispers alipit păroase şi bogat
glanduloase, pe dos, cu deosebire pe nervuri, bogat păroase. Stipele bazale
concrescute cu baza pefiolului pe toată lungimea lor într-o teacă. Frunzele tul-
666 FLORA R .P.R .
pinale inferioare asemănătoare cu cele bazale, cele superioare ternate, tri

lobate, mai rar întregi, cu stipele mici, ovat lanceolate, concrescute cu
peţiolul numai în partea inferioară. Inflorescenţă cu o floare terminală şi sub
ea de obicei cu 2 ramuri laterale dihaziale reduse la 2— 1 flori. Flori mari, pînă
la 3 cm în diametru, la început nutante, spre fructificare erecte, cu pedun-
culi şi pcdiceli lungi, des, simplu şi glandulos păroşi. Sepa'e erecte, triun
ghiulare, lanceolate, luog acute, lungi de 1— 1,5 cm, cu margini întregi, rar
puţin dinţate, pe ambele feţe glandulos păroase, brun-roşcate; sepale externe
liniare, mai scurte decît jumătatea sepalelor, parcase pe ambele feţe. Petale
erecte, lat obovate sau obcordate, lung unguiculate, rar palid gălbui, ade
sea murdar roşcate, mult timp persistente, ± de lungimea sepalelor, rar mai
scurte sau mai lungi. Cârpele aşezate pe receptaculul alungit la maturitate,
vilos păroase. Stile 2, articulate; articulul inferior ± de lungimea celui
superior, vilos şi glandulos păros, cel superior pînă aproape de vîrf penat
păros, caduc. Nucule pe receptacul erect, stipitat, cu articulul inferior al
stilului lungdc 1 cm, uncinat curbat.— IV—V (VII), rareori încăodată toamna.
S t a ţ i u n e a . In locuri umede, lingă izvoare, lacuri, pîraie, în zăvoaie,
livezi, turbării, tufişuri umede şi păduri, din regiunea montană pînă în
etajul alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare, 1786 m, Şesuri,
2076 m, Cimpoieşu, 1637 in, Puzdrea Borşenească 1780 in, Piatra Albă; Mt. Ţibleş. Reg.
Cluj: Mţii Rodnei: Corongiş, Izvorul Anieşului, Vf. Cişa, Mihăiasa, Rabla, Craia (r. Năsăud);
Mţii Gilăului pe Balomireasa şi Mt. Mare; Cluj la V. Morii şi spre Feleac, Ciurila (r. Cluj);
Mţii Bihorului la Izvoarele Arieşului, Cîmpeni, Albac deasupra gheţarului Scărişoara (r.
Cîmpcni); Huedin, Mt. Vlădeasa, V. Drăganului (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Mţii Gur-
ghiului pe Saca şi Dl. Crucii (r. Reghin); Borsec, Topliţa; Gheorghieni, Izvoru Mure
şului, Izvoru Oltului, Lacul Roşu (Ghilcoş), Joseni (r. Gheorghieni); Bălan pe Mt. Hăghi
inaşu Mare şi Mt. « Ocsem », V. Bicazului, Mercurea Ciuc, Ciceu, Sincrăieni la Luci, Mădă-
raş, Mt. Harghita (r. Ciuc); Praid (r. Sîngeorg. de Pădure); Odorhei, Vîrşag, Homorod,
Dealu (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului pe Tesla şi Piroşca, Mţii Bîrsei pe Piatra
Mare, Postăvaru şi Piatra Craiului, Predeal, Ilărman (r. Codlea); Mţii Sibiului: Pîr. Foltea,
V. Cibinului, Mt. Cindrelu; Mţii Făgăraşului: Poiana Neamţului, Portiţa, V. Bîlii, V. Doam
nei, V. Sîinbelei. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac; V. Sebeşului sub Lacul Oaşa,
Mţii Sebeşului pe Mt. Surian (r. Sebeş); Fizeşti la Ponorici, Mţii Retezatului (r. Haţeg);
Mţii Parîngului (r. Petroşeni). Reg. Oradea: Stîna de Vale, Mţii Bihorului; V. Iadului,
Mt. Bohodei, Mt. Muncel. Reg. Timişoara: Ml. Ţarcu la Cuntu, Mt. Mic (r. Caransebeş);
Mţii Semenicului; V. Cernei. Reg. Craiova: Novaci spre Mt. Păpuşa la cabana Rincu.
Reg. Piteşti: V. Lotrului la Voineasa; Mţii Făgăraşului: la Cumpăna, sub Mt. Negoiu,
la poalele Mt. Podeanu, V. Capra. Capra Buda la Groapa Mieilor, Izvoru Podu Giurgiului
şi Izvoru Moldoveanului; Mţii Iezer-Păpuşa la Colţii lui Andrei. Reg. Ploeşti: Sinaia,
Azuga, Mţii Bucegi: Furnica, Jepii Mici, Caraiman, V. Cerbului, V. Morarului, Peştera
Ialomiţei; Mt. Penteleu (Bahna Bîlescului). Reg. C alau: Mţii Vrancei pe V. Putnei spre
Mt. Lăcăuţu. Reg. Bacău: V. Trotuşului între Palanca şi Comăneşti, Mţii Tarcăului pe
Mt. Ciudamiru; V. Bistriţei, V. Tarcăului, V. Bistricioarei, Mt. Ceahlău: Mrea Secu ;r.
Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Mironeasa, Hadîmbu (r. Negreşti). Reg. Suceava: sub Mt. Rarău,
V. Moldo viţei (r. Cîmpulung); Iacobeni, Coşna, V. Bistriţa Aurie la Ţibău ir. Vatra Dornei.
ROSACEAE 667
Yariabililatea speciei
1 a Plante mici, înalte pînă la 20 cm, cu o singură floare terminală, accentuat nutantă
f. alpmum (Schur). — G. r iv a le a. a lp in u m Schur Enum. pl. Transs. (1866) 183. —
R e g . S t a l i n : Alţii Făgăraşului. R e g . P it e ş t i : Mţii Făgăraşului; Sub Mt. Mol
dovanu la Orzăncanca.
1 b Plante mai înalte de 20 cm, cu tulpina mullifloră.
f. typicum Buia f. nova in Add. IV, pag. 938.
R ă s p . g e n . : Europa (cu excepţia părţilor sudice), Asia de N, America de N.
4. G. aleppicum Jacq. Icon. I (1781—86) tab. 95; Fl. U.R .S.S. X (1941)
254 tab. X IX , fig. 3 .— G. strictum Ait. Hort. Kew. II (1789) 217. — G. inter-
mediam M. B. Fl. taur.-cauc. I (1808) 4 1 1 .— G. inclinatum Schur in Verh.
SVN X (1859) 158. — Ic.: Pl. 32, fig. 2, 2a.
2J.. Plantă semifrutescentă, înaltă de 40— 80 cm, cu rizom puternic, gros,
cilindric, oblic, pînă la 2,5 cm în diametru, ± ramificat. Tulpini rigide, zvelte,
subţiri, simple sau ramificate, de obicei zbîrlit păroase. Frunze bazale rozulare,
mari, întrerupt lirat penate, cu foliola terminală mică, neregulat inciză şi asemă
nătoare cu cele laterale. Stipele adînc incize, lungi de 2— 2,5 cm. Frunze
superioare cu foliola terminală mai mare, uşor trilobată, lat rotund triunghiu
lară, cu baza cordată, cele laterale mai late (în general frunzele mai mari
şi mai numeroase decît la G. urbanum) . Inflorescenţă cu o floare terminală
şi dedesubt cu 1— 2 ramuri dihaziale reduse la cîte 1—2 flori erecte. Sepale
verzi după înflorire, reflecte, rar patente, mai scurte de 1 cm. Petale lat
obovate, adesea mai lungi decît caliciul. Nucule îndesuite, lung viloase.
Stile articulate, uncinat curbate, ± roşietice. Articulul inferior al stilului
la bază setos păros, în rest glabru, de cca 2 ori mai lung decît cel superior,
păros aproape pînă la v îr f.— VI—VII, uneori şi mai tîrziu.
S t a ţ i u n e a . Prin zăvoaie, margini de păduri, în tufişuri, pe lingă
garduri, locuri ruderale, uliţele satelor, prin livezi, de la eîmpie pînă In etajul
montan.
R ă s p . î n ţ a r a : R e g . B a ia M a r e : Borşa la Corliele Pietrosului 1360 m (r. Vişeu).
R e g . C lu j: Bistriţa; Rodna (r. Năsăud); Poiana, Vidra (r. Cimpenii. R e g . A u t. M . : Deda,
Borsec (r. Topliţa); Gheorghieni, V. Bicazului, Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni); Alţii
Gurghiului pe Dl. Crucii (r. Reghin); Bălan pe Alt. Hăgliimaşu Mare, Mţii Harghita, Tuşnad
pe Mt. « Biidos », Ciceu, Glumeş (r. Ciuc); Odorhei, Homorod, Lueta (r. Odorhei); Coman-
dău (r. Tg. Săcuesc); Bicsad (r. Sf. Gheorghe). R e g . S ta l i n : Racoşu de Jos pe Dl. Tipe-
iului, Ormeniş (r. Rupea); Alt. Tesla, V. Zizinului, Mt. Piatra Mare pe V. Gîrcinului, Mt.
Piatra Graiului (r. Godlea); Mţii Făgăraşului pc V. Arpaşului, Cirţişoara (r. Făgăraş): Sighi
şoara. R e g . H u n e d o a r a : V. Sebeşului la Tău (r. Sebeş); Mţii Retezatului la Serei (r. Haţeg).
R e g . P it e ş t i : Alţii Făgăraşului: Cumpăna la Gura Budei. R e g . P lo e s ti: Mt. Penteleu. R e g .
B a c ă u : între Tg. Ocna şi Slănic; Piatra Neamţ spre Bisericani, Pîngăraţi; la poalele
Alt. Ceahlău; Grumăzesti (r. Tg. Neamţ). R e g . J a ş i: Bîrnova (r. Iaşi); Ţibana, Poiana dc
Sus (r. Negreşti). R e g . S u c e a v a : Suceava.
Răsp. ge n. ; Europa centrală, U.R.S.S. europeană .şi asiatică, America de N
5. G. urbânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 501; FI. U.R.S.S. X (1941) 260
tab. X IX , fig. 2 . — G. caryophyllata Gilib. Fl. lithuan. V (1782) 2 5 8 .—
Cerenţel. — Patakmenti gyombergyoker. — Benediktenkraut. — TpaBiuiaT to-
pojDţcKotî.— E x s .: FRE nr. 2439, a. b. — Ie.: Pl. 132, fig. 1, la .
2J.. Plantă semifrutescentă, înaltă de 25—60 (130) cm, cu rizom gros.
pînă la 2 cm în diametru, cilindric, oblic, cu numeroase rădăcini adventive.
Tulpina subţire, simplă sau ramificată, erectă, arcuită la bază şi uşor dungată,
aspru păroasă, foliată. Frunze bazale rozulare, scurt peţiolate, întrerupt
lirat penate; foliole 3—7, subrotunde sau romboidal ovate, cu excepţia
foliolei terminale mari, 3— 5-lobate, acute, neregulat dur dublu, serate, pe
ambele feţe, cu deosebire pe nervuri, dispers ± alipit păroase şi cu peri glan
duloşi. Frunze tulpinale ternate, cele superioare trilobate. Stipele asemănă
toare foliolelor, mari, rotund reniforme, inegal inciz dinţate. Inflorescenţă
lax racemos paniculată, compusă din 1 floare terminală şi dedesubt 1—2
ramuri laterale dihaziale reduse la cîte o floare. Flori erecte, cu pediceli lungi,
simplu şi glandulos păroşi. Sepale verzi, triunghiulare, alungit ovate, acute,
lungi de 3—8 mm, pe faţa externă păroase, pe cea internă glabre, pe mar
gini alb tomentoase, reflecte, în tinereţe semierecte, rar patente, mai scurte
de 1 cm. Sepale externe liniar lanceolate, lungi cit jumătatea sepalelor
interne, păroase pe ambele feţe Petale rotund obovate, neunguiculate sau
foarte scurt unguiculate, lungi de 3— 7 mm viu galbene, caduce. Stile arti
culate ; articulul bazai de 3—4 ori mai lung decît cel superior, glabru, cel
superior scurt păros la bază, geniculat. Stigmat cu puţin mai lat decît stilul.
Receptacul păros, bruniu, nealungit. Nucule scurt setoase. — V— X.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, marginea pădurilor, prin tuferişuri,
marginea pîraielor şi lacurilor, pe lîngă garduri, drumuri, ziduri, şanţuri,
livezi, din etajul inferior pină in cel montan.
Răsp. în ţ a r ă : Foarte frecventă în întreaga ţară.
V a r i a b i 1i t a t e a specie
1 a Plante viguroase, mai înalte de 100 cm, patent păroase. Frunze radicale foarte puţin
lirate, cele tulpinale superioare tripartite, cu segmente obovate, cuneate la bază
f. robăstom (Schur) A. et G. Syn. VI, 1 (1905) 878. — G .ro b u siu m Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 183. — R e g . S t a l i n : Tălmaciu, Caşolţ, Hamba (r. Sibiu).
1 b Plante mai scunde, sub 100 cm înălţime........................................................................ 2
2 a Petale rotunde, brusc îngustate intr-un vîrf - acut, cca de lungimea petalelor
f. australe (Guss.) A. et G. 1. c., pag. 876. — G. u rb. (3. a u str a le Guss. PL vas-^.
Inarim. (1854) 118. — R e g . A u t M .: Tuşnad pe Mt. «Biidos» (r. Ciuc).
2 b Petale rotund obovate, neîngustate la vîrf...................................................................
P l a n ş a 132. — 1. G eu m u rb a n u m L., la. ovar cu stigmat şi fruct z n i v i r . — r.

Jacq., 2a. floare mărită, 2b. ovar cu stigmat şi fruct matur.
G . a le p p ic u m
P L A N Ş A 132
ROSACEAE 671
3 a Petale lungi de 3—7 mm. Sepale lungi de 3—8 mm

f. typieum Buia f. nova in Add. IV, pag. 938.
3 b Petale şi sepale mai mari. Segmentele foliolelor şi stipelele adine inciz dinţate
f. grandifolium (Schur) A. et G. 1. c., pag. 878. — G. urb. a. g r a n d ifo liu m Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 183. — R e g . S t a l i n : Sibiu.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcina şi vîrfurile înflorite au proprietăţi medicinale, drogul
fiind cunoscut în comerţul farmaceutic sub numele de « Radix (Rhizoma) et Summitatcs
Gei Urbani». în medicina casnică se foloseşte rădăcina zdrobită mărunt, sub formă de
infuzie sau ca decoct contra dispepsiei, diareei, bolilor stomacale şi de ficat. în trecut se
întrebuinţa şi contra malariei, sifilisului, scrofulozei, iar vîrfurile înflorite contra febrelor
intermitente, durerilor nervoase şi a scurgerilor de sînge. Pe cale industrială din ele se
pregătesc diferite produse farmaceutice.
R ă s p. g e n . : Eurasia, America de N, Australia.
X G. sudeticum Tausch Hort. Canal (1823) 90 = montanum x rivale

4 . Tulpină erectă sau ascendentă, cu 2 sau mai multe flori. Frunze
bazalc neregulat penate, cu foliola terminală mare, subrotundă sau cordată;
foliole laterale adesea mai mici, ovate. Frunze tulpinale întregi sau ternatc,
cu stipele mari, adesea dinţate. Flori 4 nutante, mai rar erecte, mari, cu
petale galbene. Stile articulate, cu ambele articule p: roase.
R eg. H u n ed o a ra : Mţii Parîngului.
X G. intermediuin Ehrh. Beitr. VI (1789) 143 = rivale x urbanum..

4 . Plantă înaltă de 30—60 cm, cu stipele mari. Flori erecte sau uşor
pendule. Sepale ± patente sau uşor erecte, gălbenii, cel mult de 1,5 ori mai
mari decît la G. urbannm. Capitule fructifere sesile sau scurt peţiolate. Stile
articulate, cu articulul inferior de 3 ori mai lung decît cel superior, care e
păros de la bază pînă mai sus de mijloc.
R e g . C lu j: Rodna, Mt. Inău (r. Năsăud); Bistriţa. R e g . A u t. M . : Mţii Gurghiulni pe
Dl. Crucii (r. Reghin); Borseo (r. Topliţa); Mţii Harghita; Lueta ir. Odorhei.: Tuşnad pe
Mt. « Biidos » (r. Ciuc). R e g . S ta lin : Sighişoara; Racoşu de Jos pe DI. Tipeiului şi « t ’rmo-
stope » (r. Rupea); Oraşul Stalin; Cisnădie, V. Sadului la poalele Mt. « Gotzenberg» (r.
Sibiu). R e g . B a c ă u : între Tg. Ocna şi Slunic.
X G. spurium Fisch. et Mey. Ind. sem. hort. Petrop. XI. Suppl. (1846)
2& = aleppicum X urbanum.— G. Teszlensc (Aleppicum x urbanum) Simk.
Enum. FI. transs. (1886) 215.
4 . Plantă puţin mai scundă decît G. urbanum. dar mai robustă decît
G. aleppicum. Pedunculi florali mai scurţi şi mai rigizi decit la G. urbanumr
dar numai pe jumătate de groşi cît la G. aleppicum. Stile brun-roşieliee,
biarticulate, cu articulul inferior galben-verde, de 2.5— 3 ori mai mare decît
cel supeior sau verzi-gălbui, cu articulul inferior roşietic, roşu pătat, de
2— 2,5 ori mai lung decît cel superior.
R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului pe Tesla.
Ob s . în scop ornamental se cultivă adesea G. co ccin eu m Sibth. et Sm. FI. graec.
Prodr. I (1806) 354. — Tulpina erectă, spre vîrf în timpul înfloririi uşor aplecată, lung
pubescentă. Frunze bazale întrerupt penat fidate, cu foliole laterale obovate sau lat obo-
672 FLORA 11.P.U.
vate şi cu cea terminală mult mai mare, reniformă, moi şi lung păroase, mai ales pe faţa
inferioară. Frunze tulpinale întregi, lat invers ovate, scurt peţiolate, cu 3 5 dinţi mari.
Inflorescenţă cu 2—4 flori, rar cu mai multe. Flori pînă la 3 cm în diametru. Originară
din Balcani. — VI —X.
Genul 228. D R Y A S *) L.
Gen. pl. cd. I (1737) 148, ed. V (1754)
D. octopetala L. Sp. pl. ed. I (1753) 501; FI. U .R .R .S. X (1941) 269. -
Geum chamaedryfolium Cr. Stirp. austr. II, ed. I (1763)7. — A rginţică.—
Magcsâko. — Silberwurz. — Jţpiia/ţa BOCLMUJieiiecTiiafl. — E x s.: FRE nr. 552,
a, b. — I c .: Pl. 133, fig. 4? 4a.
Subarbust pitic, culcat la pămînt, cu rădăcina pivotanta foarte lungă,
fusiformă. Tulpini foarte ramificate, lungi pînă la 50 cm, pînă la 1 cm în dia
metru, puternic ramificate, radicante; ramificaţiile cel mult cu 2— 10 cm
deasupra solului, rar mai mult, în părţile culcate la pămint foliate numai
pe două rînduri, în cele ridicate de jur împrejur foliate, brun roşcate, mult
timp înconjurate de resturile frunzelor uscate, terminîndu-se adesea cu muguri
foliari sterili. Frunze scurt peţiolate, eliptice, pînă la alungit eliptice, cordate,
pieloase, sempervirescente. lungi de 1—2,5 cm, late de 0,3— 1 cm, adine
crenate, cu margini puţin răsucite, pe faţa superioara întunecate, zbîrcite,
glabre sau pubescente, pe cea inferioară dens alb tomentoase. Stipele liniar
lanceolate, acute, păroase, pe 2 3 din lungime concrescute cu peţiolul. Flori
de 2— 4 cm în diametru, hermafrodite sau poligame, solitare, cu pediceli
lungi de 3—6 cm (în timpul înfloririi lungindu-sc pînă la 15 cm), tomentoşi
şi glandulos păroşi. Sepale 8 (9). pe un rînd, uniforme, fără sepale externe,
lungi de 7— 11 mm, lanceolate. acute, la exterior brun tomentoase şi glan-
duloase, la interior glabre. Petale 8, rar mai multe, îngust obovate, lungi
de 10— 18 mm, late de 6— 12 mm. îngust obovate sau eliptice, fără unguiculă
evidentă, curat albe, caduce. Stamine foarte numeroase, de lungimea stilelor,
rar mai lungi sau mai scurte, cu antere galbene. Cârpele foarle numeroase,
lungi de 8—10 mm, dens păroase, pe receptacul uşor bombat, păros. Stile
terminale, la început răsucite, după înflorire la vîrf curbate, persistente, la
maturitate foarte alungite, de 2—3 cm. alb vilos păroase, plumoasc. Fructul
apocarp globulos, erect. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Pe stîncării, mai ales calcaroase, grohotişuri, morene
şi aluviuni din etajul alpin, uneori formlnd asociaţii.
*) De la grecescul dryas = driade, nimfe de pădure, sau de îa drys — stejar, frunzele

acestei plante asemănîndu-se puţin cu frunzele de stejar.
ROSACEAE f>73
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i R o d n e i : Pictrosu Mare la Izvoru Cailor, Piatra Rea, Inău,

Corongiş. M ţ i i R a r ă u lu i: Rarău la Pietrele Doamnei. M ţ i i B is t r i ţ e i : Ceahlău. M ţ i i G u r -
g h iu lu i: V. Sălardului. M ţ i i G iu r g e u lu i: Hăghimaşu Mare, Mt. «Ocsem ». M ţ i i C iu c a s u lu i :
Ciucasu, Zăganu, Piroşca. M ţ i i B îr s e i : Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Craiului. M ţ i i
B u c e g i: Vf. cu Dor, Piatra Arsă, Furnica, Jcpii Mici, V. Jepilor, Babele, Caraiman, Coştila,
V. Cerbului, Omu, Moraru, Bueşoiu, Doamnele, BăLrîna. Peştera Ialomiţei, V. Obîrşiei,
V. Mălăeşti. M ţ i i F ă g ă r a ş u lu i: Drăguş, Negoiu, Lespezi, Vînătoarea lui Buteanu, Arpaşu,
Vîrtopu, Podrăgelu, Breaza, Căprăreasa, Moldoveanu, Rîiosu, Capra ButJei. M ţ i i P a r în -
g u lu i: Mîndra. M ţ i i R e te z a tu lu i: Piatra Iorgovanului. M ţ i i M e h e d in ţilo r : Oslea.
f. vestita (Beck). — D .o e t. b. v e s tita Beck FI. NO II, 1 (1892) 76,2. — Frunze Lomen-
toase şi pe faţa superioară. Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica.
f. typîca Beck 1. c. Frunze pe faţă glabre sau pubescente (netomentoase).
R ă s p . gen. : Europa, Asia de N, America de N.
Genul 229. W A L D S T E I N I A * ) Willd.

in Neue Schrift. Ges. naturf. Freunde Berlin II (1799) 106, tab. 4
Plante perene, frutescente, cu rizom (după înfăţişare asemănătoare cu
Potentilla). Frunze subrotunde, ± digitat 3— 5-lobate sau incize, dispuse
în rozetă bazală. Flori galbene, cu receptacul mic, uscat, în formă de pîlnie,
cu inel glandulos în interior. Caliciu dublu, cu 5 sepale externe şi 5 interne,
în muguri îndoite. Petale 5, uneori la bază auriculate, galbene. Stamine nume
roase. Gineceu 3—5-carpelar. Stil mic, după înflorire articulat, caduc. Stig
mate aproape capitate. Fruct apocarp cu nucule mici, aşezate pe un recep
tacul scurt, uscat.
1 a Plante cu stoloni scurţi. Tulpina adesea numai bracteată. Frunze trilo
bate, dispuse radical ....................................................... 1. W. iernata
1 b Stolonii lipsesc. Tulpina foliată. Frunze întregi, 3—5-lobate sau udate
2- W. geoides
1. W. ternata (Stephan) Fritsch in Silzb. BG Wien XXXIX ;IS39) 69;
FI. U .R .S.S. X (1941) 240, tab. 18, fig. 1. — Dalibarda tem uta Stephan in
Mem. Soc. Nat. Mosc. X, 1 (1806) 129. — Comaropsis sibirica Ser. in DC.
Prodr. II (1825) 555. — W . trifolia Roch. ap. Koch in Linn. X Ii (1839) 337,
tab. 6. — E xs.: FRE nr. 2784.— Ic.: Pl. 133, fig. 3.
4 . Plantă frutescentă, rozulară, cu rizom tîrltor. lung pînă la 3 cm,
cu stoloni supratereştri, tîrîtori, radicanţi, scurţi, acoperiţi cu bractei lungi
pînă la 5 cm. Tulpină axilară, erectă sau ascendentă, înalta pînă la 10 cm,
numai cu bractei, împreună cu frunzele aspru păroasă. Frunze bazale lung
*) După numele lui Francisc Adam Waldstcin (1759—1812), care împreună cu bota
nistul Paul Kitaibel au editat lucrarea Descriptiones el icones plantarum rariorurn Hun-
gariae (1802—1892).
peţiolate, ternate, cu foliole scurt peţiolate, în jumătatea superioară neuni

form crenate sau lobate; foliola terminală lat sau rotund obovată, cu baza
lat cuneală. Flori pînă la 1,5 cm în diametru, lung pedicelate, erecte, în
panicule 1— 7-flore, bracteate. Sepale triunghiular lanceolate, reflecte, cele
externe foarte mici. Petale mai mari decît sepalele, subrotunde, la bază neau-
riculate, foarte scurt unguiculate, galbene-aurii. Stamine galbene. Cârpele
2— 6, mătăsos păroase. Stile de timpuriu caduce. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, păduri, tufişuri, mai ales în etajul montan.
R ăsp. în ţa ră : Reg. Baia M . : Mt . G r e b e n l a V iş e u d e S u s (r. V iş e u ) . Reg. Aut .
M . : M ţii G u r g h iu lu i p e D l. C ru c ii (r. R e g h i n ) ; B o r s e c (r. T o p l i ţ a ) ; J o s e n i, I z v o r u M u re
ş u lu i, d e a s u p r a p a s u lu i T u lg h e ş , V . B ic a z u lu i (r. G h e o r g h ie n i) ; O d o r h e i, M ţii H a r g h i t a
(r. O d o r h e i) ; P a s u l O itu z (r. T g . S ă c u e s c ). Reg. Stalin: P a s u l B u z ă u lu i, V . Z iz in u lu i,
(r. R u p e a ) . Reg. Ploeşti: M t. P e n t e l e u l a G u r a
O r a ş u l S t a l i n (r. C o d l e a ) ; B ă ile H o m o r o d
B îs c u liţe i ş i G u r a B ă le s c u lu i. Reg. Bacău: S lă n ic p e M t. C o rb u , P o i a n a S ă r a t ă (r. T g . O c n a ) .
R ăsp. gen.: E u r o p a c e n t r a l ă , S ib e r ia , J a p o n i a .
2. W . geoides Willd. in Neue Verh. Ges. naturf. Freunde Berlin II (1799)

106, tab. 4; FI. U .R .S.S. X (1941) 240. — E xs.: FRE nr. 2437. — Ic.: Pl.
133, fig. 2.
Plantă înaltă de 7— 25 cm, fără stoloni. Tulpină ascendentă, erectă,,
foliată. Frunze întregi, lat auriculat reniforme, adesea 3— 5-lobate sau fidate,
ou lobi cordat reniformi, îndcsuit dinţaţi sau dublu crenaţi, cele inferioare
lung peţiolate, îndesuit catifelat patent păroase. Peţioli strălucitori, îndesuit
patent păroşi. Inflorescenţa la nivelul frunzelor bazale sau numai puţin
deasupra acestora. Flori mari, pînă la 2 cm în diametru, cu pedunculi lungi
şi subţiri. Sepale lanceolate, acute, erecte sau patente, cele externe înguste,
aproape liniare, lungi numai cît jumătatea celor interne. Petale lat obovate,
gălbui, mai lungi decît sepalele, la bază cu 2 auricule mici. Stamine nume
roase. Cârpele 2— 6. Fruct apocarp cu nucule mici. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, poieni, tăieturi de păduri, coline şi coaste
însorite, de obicei în regiunea dealurilor şi etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: C lu j (la F î n t . S f. Io n , M ă n ă ş tu r , F ă g e t , V . P le c ic a ) ,
B e r c h ie ş u (r. C l u j ) ; L a c u l Ţ ă g ş o r (r. S ă r m a ş ) ; C h io c h iş (r. B e c l e a n ) ; P o i a n a , C h e ia T u r z ii,
C o lţii T r ă s c ă u l u i (r. T u r d a ) ; P o i a n a A iu d u lu i (r. A iu d ). Reg. Aut. M .: M e r e ş ti, C r i s t u r u
S ă c u e s c , V îr ş a g (r. O d o r h e i ) ; C o r u n c a (r. T g . M u r e ş ) ; B ă l a n p e M t. « O c s£ m » (r. C i u c ) ;
V a le a S e a c ă (r. T g . S ă c u e s c ). Reg. Stalin: B a h n e a (r. T î m ă v e n i ) ; R a c o ş u d e J o s p e D l.
T ip e iu lu i (r. R u p e a ) ; O r a ş u l S t a l i n pe T îm p a ; S ig h iş o a r a , Ş a e ş , B o iu (r. S ig h iş o a ra )^
Reg. Hunedoara: M ţii T r ă s c ă u l u i p c P i a t r a G e ţii (r. A l b a ) ; B ă l ţ a (r. I li a ) . Reg. Ploeşti:
l a p o a le le M ţilo r B u c e g i. Reg. Bacău: H a n g u (r. C e a h lă u ) ; î n t r e T g . O c n a şi S lă n ic (r..
T g . O cn a).
Răsp. g e n . : R . P . R o m în ă , B a lc a n i, C rim e e a , T r a n s c a u c a z i a .
P l a n ş a 1 3 3 . — 1. Aremonia agrimonioides (L .) N e c k .. — 2. Waldsteinia geoides-.

W illd . — 3. W . Iernata ( S te p h .) F r i t s c h . — 4 . Dryas octopetala. L ., 4 a . f r u c t.
P L A N Ş A 133
BOSACEAE 67?
Genul 230. A R E H O N I A * )* Neck.

Elem. bot. II (1790) 100, nr. 768
Caracterizarea genului idenlică cu cea a speciei.
A. Agrimonioides (L.) Neck. 1. c. — Agrimonia Agrimonoides L, Sp. pl.

ed. I (1753) 448. — E xs.: FRE nr. 2 5 7 .— Ic.: Pl. 133, fig. 1.
2]_. Planta semifrutescentă, cu rizom subţire, lung, ramificat. Lăstari
dispers patent păroşi, neglanduloşi, verzi (se deosebesc de cei de la Agri
monia pentru că nu au miros). Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de
5—40 cm, cilindrică, în partea inferioară roşie purpurie numai cu 1— 3 frunze
bracleiforme, Frunze întrerupt imparipenate, lungi de 10— 15 cm, dispuse în
rozetă bazală, cu 3— 5 foliole mai mari, alternînd cu 2— 4 foliole mai mici,
cele superioare obovate sau eliptice, lungi de 3—4 cm, late pînă la 2 cm,
dur şi neregulat dinţate, cu nervuri penate. Stipele inferioare transformate
în soizişori brunii, aspri, întregi sau 2— 37lobate, cele ale frunzelor tulpinale
ierbacei, ovat lanceolate, mai mici, adesea 3. Inflorescenţa corimb. terminal,
cu 2— 3 flori, înconjurată de un involucru moale păros, în formă de pîlnie
care creşte după înflorire, cu 6— 10 lobi ± inegali, întregi sau fin seraţi,
reticulat nervaţi. Caliciu glabru, cupuliform, mai tîrziu cilindric, la vîrf cu
5 lacinii lanceolate, care mai tîrziu se adună. Sepale externe 5, subulate,
la fructificare erecte, alungite. Petale 5, obovate, lungi de 6— 7 mm, viu
galbene, pulin mai lungi decît sepalele externe. Stamine 5—10. Giheceu
1— 2-carpelar, cu stile terminale, de lungimea staminelor. Fruct apocarp
cu 2— 1 nucule închise în cupa caliciului pielos, mai tîrziu rigid. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri de foioase, mai ales în făgete, uneori in
păduri de conifere, tufişuri, în regiunea dealurilor şi etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin : V . Z iz in u lu i (r. C o d le a ) ; C is n ă d io a r a pe Mt. « G o tz e n -
b e r g » (r. S ib iu ). Reg. Hunedoara: A p o ld u d e S u s (r. S e b e ş ) ; Ş o im u ş . M in tă D e v a . Z a m
(r. I l i a ) ; H u n e d o a r a . Reg. Oradea: M ţii Z a r a n d u lu i p e M t. (r. I n e u ). Reg. Tim işoara : O r a v i ţ a ;
M e h a d ia p e M t. S t r ă j u ţ . B ă ile H e r c u la n e p e V f. Ş u ş c u lu i, O rş o v a , Y îr c io r o v a p e V . B a h n e i,
V . D u n ă r e i l a C a z a n e {r. O r ş o v a ) . Reg. Craiova: M ţii M e h e d in ţilo r p e P i a t r a C lo ş a n ilo r
(r. B a i a d e A r a m ă ) ; C ra i o v a . Reg. Piteşti: C o n ţe ş ti s p r e V . R în c ă e io v u l- ji şi s p r e B c u c a ,
l a A p a d e L e a c , P i t e ş t i Ia T r iv a le (r. P i t e ş t i ) ; O tc ş ti i d e S u s (r. D r ă s ă ş a n i - : V a le a P o p ii ,
C îm p u lu n g l a V a le a M a re (r. M u sc e l). Reg. Bucureşti: B u c u r e ş ti i a C o ie n tin a ş i P l u m b u i t a .
Răsp. gen.: E u r o p a d e S , A s ia M ică .
Genul 231. F I L I P E N D U L A ” ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 145, nr. 410], em. Adans. Fam. II (1763) 295.
Plante ierbacei sau frutescente, fără ghimpi, rar gkimpoase la vîrf, înalte,
cu rizom scurt şi gros. Frunze întrerupt penate, rareori lobate, cu stipele
*) C u v in t d e n a t u r a t d in A g r im o n ia , g e n d e p l a n t ă a s e m ă n ă t o r c u a c e s ta .
**) D in la tin e s c u l filu m = fir , şi p e n d u la =- a t i r n ă t o r , d e o a r e c e t u b e r c u lii ră d ă c i
n ilo r — c în d s î n t s c o ş i d in p ă i n î n t - o a r e c u m a t î r n ă p e n iş te r ă d ă c i n i s u b ţ i r i .
678 FLORA R .P .R .
mari, concrescute cu peţiolul. Inflorescenţă multifloră, paniculată sau corim-

boasă, cu axa principală scurtă şi ramificaţiile laterale lungi. Flori herma
frodite, mici. Sepale 5— 6. Petale 5— 6, albe, albe gălbui, rozee sau purpurii.
Stamine 20— 40, aşezate pe peretele intern al receptaculului. Cârpele 1— 15
(mai adesea 5— 10), libere, erecte, cu cîte 2 ovule anatrope. Fruct capsular,
.ăpocarp, compus din folicule nedehiscente, adesea cu o singură sămînţă.
1 a Frunze cu 3— 5 perechi de foliole, ovate, nedivizate, serate. Rădăcini
filiforme. Fructe glabre, răsucite în spirală............... 1. F. Ulmaria
1. b Frunze cu pînă la 40 perechi de foliole îngust lanceolate, penat fidate,
serate. Rădăcini tuberiform îngroşate. Fructe păroase, nerăsucite
2. F. hexapetala
’ 1. F. IJlmâria (L.) Maxim, in Act. hort. Petrop. VI (1879) 251; FI. U .R .S.S.
X (1941) 284, tab. X X I, fig. 4. — Spiraea Ulmaria L. Sp. pl. ed. I (1753)
4 9 0 .— Ulmaria pentapetala Gilib. FI. lithuan. V (1782) 236. — Creţuşcă.—
Reti legyezt fu. - Eohtes Mădesiiss. — JlaăasmiK BH3oancTiiHii. — E x s .:
FEAH nr. 2417.— I c .: PL 134, fig. 1, la , b.
4-. Plantă frutescentă, înaltă de 100— 120 cm, cu rizom orizontal, sim-
podial ramificat, lignificat, noduros îngroşat, cu rădăcini adventive, filiforme.
Tulpină erectă, simplă sau ramificată în partea superioară, unghiulară, dens
foliată, glabră. Frunze întrerupt penate, aspre, pe faţa superioară verzi închis,
.glabre, pe cea inferioară deschis verzi, alb păroase. Foliole 3— 5 perechi, cele
mai mari lat ovate, nedivizate, serate, acute. Foliola terminală mai mare, palmal
3^ 5-lob ată. Stipele mari. lat cordate, inciz serate, crenate. Flori dispuse în
cime multiflore, dese, mici. Petale 5—6, lungi de 2— 5 mm, rotund obovate,
lung unguiculate, albe gălbui, puternic odorante. Stamine de 2 ori mai lungi
decît petalele. Cârpele 6— 10, sesile, răsucite. Stil scurt, la vîrf capitat. Foli
cule închise, numai cu puţin mai lungi de 2 mm, de 5—9 ori răsucite în spi
rală, glabre, brunii. — VI—V III.
S t a ţ i u n e a . Prin zăvoaie, pe marginea rîurilor, prin pajişti cu vege
taţie înaltă, şanţuri, fineţe umede, buruienişuri, pînă la limita superioară,
a fagului, mai ales pe substrat ealcaros.
R ăsp. în ţa ră : C o m u n ă în t o a t ă ţ a r a : d i n D o b r o g e a n - a f o s t s e m n a l a t ă .
V a r i a b i l i t a t e a s p e c ie i
1 a F o lio le l a t e r a l e l a t t r i l o b a t e , c e a t e r m i n a l ă 5 - lo b a tă . P l a n t e m a i m a r i. F r u n z e p e
f a ţ ă n u m a i în lu n g u l n e r v u r il o r d e s p ă r o a s e . S tip e le r e n if o r m e
f. q u in q u ă lo b a (B a u in g .) A . e t G . S y n . V I , 1 (1 9 0 2 ) 4 3 8 . — Spiraea quinqueloba
B a u m g . E n u m . I I (1 81 6 ) 4 7 . — R e g . Aul. M . : S o v a t a (r. S în g e o r g iu d e P ă d u r e ) ;
C o v a s n a (r. T g . S ă c u e s c ).
1 b F o lio le la t e r a l e î n tr e g i s a u ± u ş o r lo b a te , c c a te r m in a lă t r i l o b a t ă .................................. 2
ROSACEAE 679
2 a Toate frunzele pe faţă glabre sau numai pe nervuri slab păroase........................... 3

2 b Frunze ± dens păroase ..................................................................................................... 4
3 a Frunze pe dos complet glabre
f. glabărrima Beck FI. Siidbosn. in Ann. nat. Hofmus. II (1887) 118. — S . U lm aria
var. denudala Hayne Arzneigew. VIII (1821) tab. 31, non Presl. — Rară. — R eg .
C ra io va : Mţii Mehedinţilor pe Mt. Oslea (r. Baia de Aramă).
3 b Frunze pe dos păroase în lungul nervurilor
f. d e n u d ă t a ( J . e l C. P r e s l) B e c k 1. c . — Spiraea denudata J . e t C. P r e s l F I. C e h .
(18 1 9 ) 1 0 1 . — Filipendula denudata F r i t s c h i n V e r h . Z B G W ie n X X X I X (1 8 8 9 )
5 9 1 ; F I . U .R . S .S . X (1 9 4 1 ) 2 8 5 . — Reg . Cluj: R o d n a ş i îm p r e j u r i m i , M t. T i h u ţ a
l a P a s u l B ă r g ă u l u i (r. N ă s ă u d ) ; C a n c iu (r. D e j ) ; V a l e a D r ă g a n u l u i î n V lă d e a s a
(r. H u e d i n ) ; C lu j l a F ă g e t ş i V . C a ld ă (r. C l u j ) ; l a iz v o a r e le c e lo r d o u ă A r ie ş u r i
(r. C îm p e n i). Reg. Aut. M . : G u r g h iu l a G lă jă r ie (r. R e g h i n ) ; B o r s e c (r. T o p l i ţ a ) ;
P r a i d (r. S în g . d e P ă d u r e ) ; D i t r ă u , I z v o r u M u r e ş u lu i (r. G h e o r g h e n i ) ; B ă l a n p e
M t. « O c s ă m » (r. C iu c ). Reg. S talin : P r e j m e r (r. C o d le a ) ; N o u S ă s e s c , B o iu M ic ş i
M a r e (r. S ig h i ş o a r a ) ; M ţii F ă g ă r a ş u l u i l a P o r t i ţ a , R î u S a d u lu i, S ib iu , C is n ă d io a r a
p e M t. « G o tz e n b e r g » (r. S ib iu ) . Reg . Hunedoara: F i z e ş t i l a P o n o r ic i (r. H u n e d o a r a ) ;
M ţii R e t e z a t u l u i d e a s u p r a R î u l u i d e M o ri (r. H a ţe g ) . Reg. Oradea: S t î n a d e V a le
(r. B e iu ş ).
4 a F r u n z e p e d o s s la b p ă r o a s e ......................................................................................................................... 5
4 b F r u n z e p e d o s d e s t o m e n to a s e , în s p e c ia l c e le tu l p i n a l e a lb to m e n t o a s e s a u u ş o r
g a lb e n t o m e n to a s e
f . g lă u c a ( S c h u ltz ) A . e l G . S y n . 1. c. — Spiraea glauca S c h u ltz F I . S t a r g . S u p p l.
(1 8 1 9 ) 2 6 . — S . Ulmaria f. discolor K o c h S y n . e d . I (1 8 3 5) 2 0 8 . — Reg. Cluj: C lu j
( F ă g e t , V . C a ld ă ) , F e le a c , B a c iu , D e z m ir (r. C l u j ) ; P o i a n a , V îlc e le , A it o n (r. T u r d a ) .
Reg. Stalin: O r a ş u l S t a l i n ; S ib iu .
5 a F r u n z e b a z a le n u m a i p c n e r v u r i p r o n u n ţ a t p ă r o a s e , p r i n t r e n e r v u r i d is p e r s p ă r o a s e
f. p u b S s c e n s B e c k 1. c. — Reg. Cluj: C lu j l a F ă g e t ş i V . C a ld ă .
5 b F r u n z e b a z a le p ă r o a s e p e s te t o t , în s p e c ia l p e n e r v u r i
f. s u b d e n u d ă ta ( F r its c h ) A . e t G . S y n . 1. c. — F . Ulmaria v a r . subdenudata
F r i t s c h 1. c. — Reg. Cluj: l a F ă g e t ş i V . C a ld ă . Reg. Iaşi: în P ă d . B î r n o v a s p r e S lo
b o z ia (r. I a ş i) .
î n t r e b u i n ţ ă r i . R ă d ă c in ile , f lo r ile ş i f r u n z e le s e fo lo s e sc în f a r m a c ie , d ro g u l
f iin d c u n o s c u t în c o m e r ţ s u b n u m e le d e « F lo r e s , R a d i x e t H e r b a S p ir a e a e U l m a r i a e »,
a v î n d p r o p r i e t ă ţ i a s t r i n g e n t e , d iu r e tic e , a n tis p a s m o d ic e , s to m a c h ic e , e tc . S e r e c o m a n d ă
în c o m b a t e r e a g u te i, r e u m a t i s m u l u i a r t i c u l a r , n e v r a lg iilo r , d is e n t e r ie i, r e t e n ţ i e i u r in a r e ,
î n m e d ic in a c a s n ic ă s e a d m i n i s t r e a z ă s u b f o r m ă d e in fu z ie s a u d e o o c t.
R ăsp. gen.: E u r a s ia .
2. F. hexapetala Gilib. FI. lithuan. II (1781) 237: FI. U.R.S.S. X (1941)

286, tab. X X I, fig. 5 . — F. Filipendula Voss in Yilmor. Blumengârtn. I,
ed. III (1896) 240. — Ulmaria Filipendula Kostel. Ind. Prag. (1844) 138. —
Aglică. — Koloncos legyezofu. — Knolliges Mădesiiss. — JIaSaaHHK mecmne-
n e c T H u f t . — E x s.:F R E nr. 1490 — Ic.: Pl. 134, fig. 2, 2a.
4 . Rizom subţire, noduros, oblic, cu rădăcini adventive, lung fusiforme,

globulos îngroşate (tuberizate). Lăstari de culoare verde închisă, lucitori,
«80 FLORA R .P.R .
adesea roşietici. Tulpini de 30—80 cm, erecte, rar ascendente, simple, rar
ramificate, în partea superioară distanţat foliate, subţiri, rotunde sau uşor
brăzdate. Frunze întrerupt penate, cu pînă la 40 perechi de foliole mari,
adînc şi inciz serate sau penatifidate; între foliolele mai mari, o pereche de
foliole mai mici. Toate foliolele îngust lanceolate, verzi, pe ambele feţe glabre
sau păroase. Stipelele frunzelor bazale brun pieloase, cele ale frunzelor tulpi-
nale ierbacei, mici, dinţate. Inflorescenţă multifloră, terminală, în formă de
antelă paniculată, compusă din cime, asemănătoare cu inflorescenţa de la
F . Ulmaria. Petale spatulate, cu unguiculă scurt tăiată, lungi de 5—9 mm,
albe gălbui sau roz palide. Stamine numai cu puţin mai lungi sau egale cu
petalele. Cârpele 9— 12, libere, drepte. Stile evident îngroşate. Folicule păroase,
lungi de cca 4 mm, sesile, libere, nerăsucite. — V—VII (VIII— IX).
S t a ţ i u n e a . în locuri uscate, coaste însorite, stepe, pajişti uscate,
luminişuri de păduri, poieni, tufişuri Vare.
Ră s p. în ţ ar ă: Frecventă în toată ţara.
Va f i a b i l i t a t e a s p e c i e i
f. glăbra (Ducomm.) Gams. ap. Hegi FI. Mitt.-Eur. TV, 2 (1923) 975. Plante i
glabre. R e g . C r a i o v a : Maglavit (r. Calafat).
f. pubescens (DC.) Gams. ap. Hegi 1. c. — Plante 4 - păroase, cu deosebire pe tulpini
şi frunze. ~ Comună.
R ă s p . g en. : Europa, Cuucaz, Siberia, Asia Mică.
Genul 232. A L C H E M l L L A * ) L.
Gen. .pl. [ed. I (1737) 30], ed. V (1754) 58. — C r e ţ i ş o a r ă .
Plante mici, ierbacee, perene, mai rar anuale sau bianuale. Rizom scurt,
ramificat, tîrîtor, des acoperit cu resturi de stipele şi peţioli, cu numeroase
rădăcini adventive ce înlocuesc de timpuriu rădăcinile embrionare; adesea
cu Stoloni terminaţi cu rozete sterile de frunze. Lăstari ± păroşi (fără peri
stelaţi şi nici glanduloşi). Tulpini erecte, ascendente sau tîrîtoare, pornind
lateral din axilele frunzelor bazale. Frunze rotunde sau reniforme, lobate
cu lobi i rotunjiţi, sectate sau digitate, pe margini dinţate sau crenate, dis
puse în rozete bazale sau altern pe tulpină. Stipele mari, întregi sau dinţate.
Flori hermafrodite, mici, de 2—5 mm în diairi., în cime, glomerule sau pani-
cule terminale sau axilare la baza frunzelor. Receptacul urceolat, sferic sau
campanulat, adesea glandulos pe margini. Caliciu dublu. Sepale externe
4 (5), mai mici decît cele interne, dispuse altern sau opus. Petalele lipsesc.
Stamine 4 (5), rar 1— 2. Cârpele 1. rar 2— 4, fiecare cu 1 ovul erect (ortotrop).
Stile dispuse bazai, cu stigmate globuloase. .Nucule închise în încreţiturile
receptaculului.
*) Nume intîlnit mai intîi la botanistul Hieronymus Bock (m. 1498). Derivă din cuvîn-
tul tfalchymia*; Alchimiştii atribuiau acestei prante proprietăţi miraculoase.
P 1 a n ş a 134. — 1. F i l i p e n d u l a U l m a r i a (L). Maxim., 1a. fruct apocarpic, lb. un fruct

(foliculă). — 2. F . h e x a p e ta la Gilib., 2a. fruct apocarpic.
P L A N Ş A 134
ROSACEAE 683
1 a Plante anuale, rar bisanuale. Frunze palmat 3—5-lobate. Flori dispuse
în glomerule la subţioara frunzelor. Stamine 1 (3 ).. 1. A. arvensis
1 b Plante perene. Frunze lung peţiolate, (5) 7— 9 (U )-lobate sau sectate.
Flori dispuse în cime terminale. Stamine adesea 4 ................................ 2
2 a Frunze aproape pînă la bază sectate, pe faţă glabre, pe dos sericeu
tomentoase, cu foliole cuneat alungite, obtuze, inciz serate
2. A. conjuncta
2 b Frunze rotunde sau reniforme, lobate sau fidate, pe dos verzi...........3
3 a Sepale acute sau .acuminate, mai lungi decît tubul receptaculului.. 4
3 1) Sepale obtuze sau subacute, mai scurte decît receptaculul sau cel mult
egale cu acesta ............................................................................................ .... 5
4 a Sepale acuminate, puţin mai lungi decît tubul receptaculului. Plante
mici, aproape glabre. Frunze cu dinţi îngust liniari, acuţi
4. A. glabcrrima
4 b Sepale acute, mai lungi decît tubul receptaculului. Plante robuste,
dens patul viloase. Frunze cu lobi semiorbiculari, seraţi, obtuz triun
ghiulari. Peţioli dens păroşi. Inflorescenţă glabră___ 3. A. mollis
5 a Inflorescenţă (pediceli şi caliciu) dens patul păroasă___5. A. hybrida
5 b Inflorescenţă (pediceli şi caliciu) aproape glabră (la var. pastoralis
poate fi şi ± păroasă)................... ...................................... 6. A. vulgaris
Secţia I. ÂPHANES (L.) Focke în Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III, 3 (1894)
43. — Aphanes L. Gen. pl. [ed. I (1737) 33, nr. 90], ed. V (1754) 59, nr. 145, pro gen.
Plante anuale. Frunze 3—5-digitat lobate. Stamine 1, rar 2—3.
1. A. arvensis (L.) Scop. FI. carn. I, ed. II (1772) 115. — Aphanes arvensis
L. Sp. pl. ed. I (1753) 123; FI. U .R .S.S. X (1941) 410. — Creţisoare.—
Mezei palâstfu.— Acker Frauenmanlel. — HeB3parainţa nojieBaa— E xs.:
FRE nr. 2 5 4 3 .— Ic.: Pl. 135, fig. 3.
O — G. Rădăcină fusiformă, subţire, simplă sau ramificată, deschis
brunie. Tulpină ramificată tufos de la bază, lungă de 2—30 cm. culcată sau
ascendentă, scurt aspru păroasă, cu numeroase intem odii cele inferioare
mai scurte decît stipelele. Frunzele toate tulpinale, cele inferioare scurt
peţiolate, cele superioare ± sesile, în formă de evantai sau rombice, lungi
de cca 0,5— 1,5 cm, 3— 5-digitat lobate, aspru păroase sau ciliate, la bază
cuneate, spre vîrf adînc penate. Stipele subovate, crenat dinţate, lungi cît
cca 2/3 din peţiol, cele superioare concrescute. Flori dispuse cîte 10—20 în
glomerule la subţioara frunzelor, ± înconjurate de stipele. Receptacul urceolat.
Sepale erecte, acut ovate, ± de 1 mm lungime, la exterior şi pe margini
păroase, la interior glabre; cele externe foarte mici, triunghiular ovate, acute,
păroase, rar lipsesc. Stamine 1, rar 2—3, situate în faţa sepalelor. Gineceu
cu stile dispuse lateral. Fructe nucule glabre, ± de 1 mm lungime, ovate*
acute, netede, carenate, închise în receptaculul păros. — V— IX (X).
684 FLORA R .P.R .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri de cultură, pe marginea şanţurilor, răzoare*

locuri uscate, luminişuri şi margini de păduri, stîncării uscate, din regiunea
dealurilor pînă în etajul montan.
K ă s p . în ţ ară: R e g . B a i a M. : Sighet. R e g . C l u j : Mt. Ţiblcş în Păd. Dosu Varu-
rului, V. Peţii lîngă Năsăud, (r. Năsăud); Ileanda Mare (r. Dej); Cluj la Făget şi la Ilajon-
gard. R e g . A u t . M : Tg. Mureş. R e g . S t a l i n : Frîua, Gopşa Mică, Valea Lungă (r. Mediaş);
Sighişoara; Şura Mare, Slimnic (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Mercurea (r. vSebeş); Deva
pe. Dl. Decebal. R e g . O r a d e a : Oradea; Băiţa (r. Lunca Vaşcăului); Dezna. Scbiş, Nădăl-
beşti (r. Gurahonţ). R e g . T i m i ş o a r a : Radna (r. Lipova); Ruşchiţa (r. Caransebeş); Sviniţa,
Orşova (r. Orşova). R e g . C r a i o v a : V. Olteţului la Peştera Polovraci (r. Novaci); Verbicioara
în pădure spre Pleniţa (r. Pleniţa); Drănic, Radovanu (r. Segarcea); Palilula (r. Graiova).
« în Moldova j> (Cz. et Sz.).
R ă s p . g en. : Eurasia, Africa, Africa de N, America de X.
Secţia II. ALPIXA Buia sect. nova.

Frunze sectate piuă la bază, pe faţă glabre, pe dos sericeu tomentoase. Plante perene.
2. A. conjuncta Bab. in Ann. Mag. Nat. Hist. X (1842) 24. — A . alpina

var. Hoppeana Rchb. Fi. germ. exc. III (1832) 610. — A. Hoppeana Dalia
Torc (1882); Buser Ber. Schw. Bot. Ges. IV (1894) 42, tab. 1. — Ic.: Pl.
136, fig. 6, 6a.
4 . Rizom dens acoperit cu resturi de stipele brunii, puţin ramificat,
fără stoloni. Tulpină puternică, înaltă pînă la 25 cm, arcuită, ascendentă
sau ± culcată, păroasă. Frunze bazale în rozete groase, de obicei pieloase,
pe faţă glabre, închis verzi, pe dos sericeu argintiu tomentoase, lucitoare,
aproape pînă la bază digitat sectate, cu 7, rar 8— 9 lobi mari, cuneat alungiţi,
eliptici, obtuzi, inciz seraţi, lungi de 33— 40 mm şi laţi de 14— 16 mm, cu
dinţi foarte mici, lungi pînâ la 1 mm, pe margini mătăsos ciliate, cu peţioli
lungi de 2— 5 cm. Stipele alungite, concrescute cu peliolul. Frunze tulpinale-
puţin numeroase. Flori de 3— 4 mm în diametru, apogamc, în glomerulo
laxe, dispuse în panicule spiciforme. terminale, adesea lungi de 10—20 cm;
inflorescenţa se ridică evident mai sus deeit frunzele bazale. Receptacul aproape
sferic, păros, mai scurt decît pedunculii florali. Sepale ovate pînă la lat
ovate, obtuze sau acute, verzui, persistente, cele externe mult mai mici. Sta
mine adesea 4, alternează cu sepalele. — V—VII (X).
S t a ţ i u n e a . Pe stîncării calcaroase, aluviuni, morene, păşuni, coaste
abrupte, piscuri alpine, de obicei intre 1200— 2500 m.
R ă s p . în t a r ă : R e g . B a i a M . : Mţii Rodnei pe Gemenea (r. Vişeu). R e g . P i t e ş t i :
Mţii Făgăraşului în V. Zîrnei. R e g . P l o e ş t i : Mţii Bucegi. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău. In
timpul din urmă nu s-a mai aflat.
R ă s p . g en.: Europa de V, Jugoslavia.
Secţia III. EUALCHfiMILLA Focke Fflzfam. III, 3 (1894) 43.

Frunze rotunde sau reniforme, lobate sau fidate. pe dos verzi. Plante perene.
IlOSACEAE 685
3. A. mollis (Buser) Rothm. in Fedde Rep. X X X III (1934) 3 4 2 .—

A . aculiloba Stev. ssp. mollis Buser in Bull. Herb. Boiss. IV (1896) 758. —
A. acutiloba Auct., A . major Auct., A. pilosissima Simk., non Schur. —
Ic.: Pl. 135, fig. 1, la , b.
21. Plantă robustă, cu rizom gros, bine dezvoltat. Tulpină erectă, ascen
dentă sau procumbentă, înaltă de 20—40 (50) cm, | dens, suriu şi catifelat
patul viloâsă. Frunze bazale lung peţiolate, mari, late de 11 cm, cu 6— 13
lobi lat semirotunzi, semiovaţi sau somiorbiculari, ce pătrund cît 1/6— 1/3
din lăţimea laminei, seraţi, cu dinţi triunghiular obtuzi, pe faţă alipit pube-
rule, pe dos dens suriu şi catifelat moale păroase. Peţioli lungi, dens păroşi.
Stipele alungite. Frunze tulpinale scurt peţiolate sau sesile, mai mici. Inflo
rescenţă bogată, glabră. Flori de 4 mm în diametru, de obicei mai scurte
decît pedicelii glabri sau păroşi. Sepale acute, mai lungi decît receptaculul. —
V—VII.
S t a ţ i u n e a . Pajişti alpine şi subalpine, stîncării, pe substrat calcaros.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : Mţii Ciucaşului pe Mt. Bratocea şi la stîna din Tesla,
Mt. Piatra Mare în V. Gîrcinului, V. Timişului, V. Zizinului, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra
Graiului (r. Codlea). R e g . P l o e ş t i : Sinaia.
R ă s p. gen. : Balcani, U.R.S.S. de S, Asia Mică.
4. A. glaberrima Schmidt FI. Boem. inch. Cent. III (1794) 89. — A.

fissa Giinth. et Schumm. Herb. viv. fl. Siles. Cent. IX, nr. 2 (1819). — A .
cmfgaris var. glabra Lam. et DC. Fl. fr. IV, ed. III (1805) 451. — A. glabra
Poir. Dict. encvol. Suppl. I (1810) 285. — I c .: Pl. 136, fig. 5, 5a.
4 . Plante mici, aproape glabre. Rizom lemnos, oblic erect, simplu sau
ramificat, acoperit cu solzi foliacei brunii, cu numeroase rădăcini adventive,
care înlocuiesc de timpuriu pe cele primare. Tulpina de 10—25 cm. cu baza
arcuit ascendentă, erectă, ± procumbentă, albasLră verzuie, galbenă \ erzuie
sau chiar uşor brunie, întrccînd adesea de 2 ori în înălţime frunzele bazale.
Frunze bazale subţiri, dispuse în rozeta, lung peţiolate. pe dos fin nervate,
aproape circulare, cu (5) 7—9 (11) lobi alungiţi, semiorbîeulari, ce ating
1/3— 1/2 (3/4) din lăţimea frunzei, obtuzi sau rotunjiţi, in jumătatea inferioară
cu margini întregi, în cea superioară cu dinţi mari. îngust liniari, acuţi, pe
faţă glabre, pe dos la nervuri şi în vîrful dinţilor păroase, in rost glabre. Sli-
pele late, în partea inferioară pînă mai sus de mijloc unite cu pcticlui, brunii,
cu margini întregi. Frunze tulpinale mai mici. scurt peţiolate, adesea tri
lobate, dur dinţate, cu stipele membranoase, dinţate. Inflorescenţă glabră,
Ia bază cu bractei dinţate: glomerulii florali laeşi. Sepale triunghiulare, acu
minate, verzi gălbui, lungi de 1,5—2 mm, la virf dispers scurt păroase, puţin
mai lungi decît receptaculul invers conic. Sepale extinse după înflorire, cele
externe i de lungimea celor interne, liniar lanceolate, după înflorire patente*
Stamine 4; polen cu germinaţie slabă. — VI—VIII (IX).
686 FLORA R .P .R .
Staţiunea. în etajul alpin, pe stîncării, în pajişti, pe coaste

abrupte, între 1700— 2500 m alt.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i M a r a m u r e ş u l u i : Farcău 1810 m. M ţ i i R o d n e i : Pietrosu
Mare, 1800 m. M ţ i i H a r g h i t e i . M ţ i i B î r s e i : Postăvarii. M ţ i i B u c e g i : Jepii Mari, Garaiman,
Coştila, V. Cerbului 2300 m, V. Mălăeşti, V. Ialomiţei sub Doamnele 2200 m. M ţ i i F ă g ă
r a ş u l u i : V. Bîlea. M ţ i i P a r l n g u l u i : Miru Mare. M ţ i i R e t e z a t u l u i : V. Lăpuşnicului, Paltina*
M ţ i i M e h e d i n ţ i l o r : Oslea 1700 m. *
V ar i ab i 1 i t a t e a s p e c i e i
1 a Tulpina de tot glabră, subţire, ascendentă sau prostrată. Frunze late de 3—5 cm,
adesea cu 7 lobi retuzi sau rotunjiţi, inciz seraţi
ssp. glabra Gams in Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 957. — A . g ld b e r r .
var. g e n u i n a JBriq. in Bum. Fl. Alp. mar. III (1899) 144. — Răspîndită în loca
lităţile indicate la specie.
1 b Plante la bază lax adpres păroase................................................................................. 2.
2 a Plante mici, cu 1—2 tulpini erecle. Frunze 7—9-lobate, cu lobi îngust alungiţi^
inciz seraţi, spre bază cu margini întregi. Flori mici.
ssp. Ineîsa (Buser) Briq. in Burnat. Fl. Alp. mar. III (1899) 145. — A . g l a b e r r i m a
3. i n c i s a Buser in Magnier Scrin. fl. select. Nr. XI (1893) 255. — A . a l p e s t r i s Porc.
Diagn. pl. fan. (1893) 84. — M ţ i i R o d n e i : Pietrosu Mare, Inău, Ştiol, Piatra Rea.
M ţ i i F ă g ă r a ş u l u i : Suru, Lacul Bîlea. M ţ i i S e b e ş u l u i : Iezeru Surian. M ţ i i Ţ a r c u - G o -
d e a n u : Ţarcu la Groapa Bistrei.
2 b Plante mai mari, robuste. Frunze cu 9 lobi lat rotunzi, semiorbiculari, profund inciz-
scraţi, întregi la bază
ssp. major (Schur) Soo in schedis. — A. fissa var. major Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 204. — M ţii Rodnei: Pietrosu Mare. M ţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Graiului
la Crăpătură. M ţii Bucegi: Schitul Peştera. M ţii Parlngului: Zănoaga Slăveiului.
R ă s p . g ^ n .: Europa centrală şi de 8, Asia de V.
5. A. hyforida (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 8. — A . alpina
var. hybri&a L. Sp. pl. ed. I (1753) 123, salt. p.p. — A. montana Auct-., non
Willd. — Ic.: Pl. 135, fig. 2.
4 . Rizom puternic, dens acoperit de resturi foliare brunii. Tulpină înaltă
de 20—30 cm, adesea de 2—3 ori mai lunga decît frunzele bazale, erectă,,
oblic ascendentă, procumbentă, verde sau brunie, dens foliată, peste tot
păroasă. Frunze bazale rotunde sau reniforme, de 1,5— 4 cm în diam., cu
7— 11 lobi ce pătrund pînă la 1/4— i/2 din lăţimea frunzei, pe margini crenat
dinţate, pe ambele feţe ± păroase: peţioli lungi de 1,5— 4 cm, ± păroşi*
Frunze tulpinale mici, scurt peţiolate sau sesile. Stipelele frunzelor bazale-
mari, alungit ovate, brun roşietice, cele ale frunzelor tulpinale mici, dinţate.
Inflorescenţă cu ramificaţii scurte, dens patul păroase, Flori verzui, cu pedi
celi dens alb patul păroşi, puţin mai scurţi decît receptaculul. Sepale la t
P l a n ş a 135. — 1. Alchemilla mollis (Bus.) Rothm., la, lb. idem, floare din faţă:
şi profil. — 2. A. hybrida (L.) Mill. — 3. A . arvensis (L.) Scop.
P L A N Ş A 135
ROSACEAE CS9
ovate, obtuze sau subacute, dens patul păroase, de lungimea receptaculului. —•

V— VII (X).
S t a ţ i u n e a . Păşuni, stîncării, coaste abrupte, din etajul alpin şi sub-
alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a ia M a r e : Mţii Maramureşului pe Tomnaticii; Mţii Rodnei
pc Pietrosu Mare. R e g . C lu j: Mţii Rodnei pe Bătrîna; Mţii Apuseni (Mt. Vlădeasa, Cucurbe-
ta). R e g . A u t. M . : Căpilniţa (r. Odorhei); Praid (r. Sîngeorgiu de Pădure); Mţii Ilarghilei;
Mţii Giurgeuiui: Mt. «Ocsem», « Terko Piatra Singuratică (r. Giuc). R e g . S t a l i n : Băile
Homorod (r. Rupea); Mţii Ciucaşului; Mţii Bîrsei: Piatra Mare, Postăvaru, Piatra Cra
iului; Mţii Făgăraşului: Breaza, Arpaşu, Vîrtopu, Vînătoarea lui Buteanu; Mţii Sibiului.
R e g . H u n e d o a r a : Ighiel (r. Alba); M ţ i i R e te z a tu lu i: Pal tina. R e g . O r a d e a : Stîna de Vale
(r. Beiuş). R e g . T im iş o a r a : Mt. Ţarcu la Groapa Bistrei; Mehadia pe Mt. Arjana, Glo-
burău (r. Orşova). R e g . C r a io v a : Mţii Mehedinţilor pe Oslea; Mţii Parlngului pe Straja şi
la Găuri. R e g . P it e ş t i : Mţii Câpăţînei pe Mt. Buila; Mt. Cozia. R e g . P lo e ş ti: Mţii Bucegi:
Vf. cu Dor, Piatra Arsă, Jepii Mari, Cocora, Baba Mare, Garaiman, Omu, Doamnele,
Schitul Peştera, Obîrşia. R e g . B a c ă u : Mt. Ceahlău.
1 a Frunze cu dinţi îngust triunghiulari, verzui, pe faţă răzleţ, pe dos sericeu pubescenLe.
Lobii frunzelor 7 (9), rotunjiţi, spre bază întregi, la vîrf acut inciz seraţi. Plantă
înaltă pînă la 30 cm, cu tulpini subţiri, arcuite, sericeu alipit pubescente
ssp. Sooi Palitz in Tisia I, (1935) 10,26 et in Fedde Repert. XL (1936) 244. —
R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru la Poiana lingă Oraşul Stalin.
1 b Frunze cu dinţi obtuziusculi, triunghiulari, regulat serate, glaucescente, rar închis
verzi, pe faţă lax, pe dos dens patul viloase, cu 7—9 lobi........................................... 2
2 a Lobii frunzelor 7—9, semiorbiculari sau scmiovaţi, seraţi pe întreaga margine, ca
dinţi lungi pînă la 2 mm ................................................................................................. 3
2 b Lobii frunzelor 7 (9), aproape patrunghiulari, retuzi sau rotunjiţi, spre bază cu mar
ginea întreagă sau numai puţin serată............................................................................ 4
3 a Plantă robustă, închis verde cenuşie. Rizom puternic, ± ramificat. Tulpină bogat
ramificată, rigid păroasă. Frunze bazale lung peţiolate, subrotund reniforme, de
obicei cu 7 lobi ce ating 1/3 din lăţimea frunzei, scmiovaţi sau semimvers ovaţi,
dur dinţaţi, pe faţă ^ dispers păroase, pe dos numai în euisul nervurilor sericeu
păroase; peţioli dispere păroşi. Frunze tulpinale mai mici, scurt peţiolate sau sesile.
Glomerule florale ± la x e; pediceli de lungimea florilor, dispers păroşi sau glabres-
cenţi. Sepale verzui, ovate. obtuziuscule, răzleţ păroase sau glabrescente
ssp. plicata (Buser) Palitz 1. c. pag. 7, 1 1 . — A . p lic a ta Buser Herb. Boiss.
I, App. e (1893) 20; FL U.R.S.S. X (1941) 319. — A . montana var. p lic a ta A. et
G. Syn. VI, 1 (1902) 402. — A . tric h o sa n th a Borb. in MBL (1903) 323. — R e g . C l u j :
Mţii Meseş la « Tisztâsgerinc»; Gălata pc Horaiţa ir. Huedin). R e g . A u t. M . : Căpîl-
niţa (r. Odorhei); Borsec (r. Topliţa), Bazinul Mureşului in Mţii Gurghiului
(r. Reghin); Voşlobeni, Giumani pe Dl. « Delhegy • (r. Gheorghieni); Mţii Giurgeuiui
pe Hăghimaşu Mare si Mt. « Ocsem», Sîndominic, Pasul Ghimeş, Băile Tuşnad
în jurul lacului SI. Ana (r. Giuc). R e g . S ta lin : Băile Homorod (r. Rupea). R e g .
T im iş o a r a : Mehadia pe Mt. Arjana, Globureu fr. Orşova). R e g . B a c ă u : Mt.Ceahlău
la Piatra cu Apă.
3 b Plantă mică, glaucă. Frunze pe faţă păroase, pe dos viloase, adesea ovate. Pedi
celi dens viios:. Sepale dens patul viloase. Reprezintă specia tipică
ssp. pubescens (Lam.) Gams in Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV (2 1923) 962. —
Lam. 111. (1791) 347, nr. 1703; Fl. U.R.S.S. X (1941) 316, tab,
A . p u b e sc e n s
27, fig. 4. — A . m o n ta n a var. g la u cescen s A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 402. —
Răspîndită în localităţile indicate la specie.
4 a Lobii frunzelor trunchiaţi, aproape patrunghiulari, cu margini întregi, numai spre
vîrf cu 4—5 dinţi mici, lungi pînă la 1 mm. Pediceli şi caliciu dens viloşi. Tulpini
subţiri, erecte, înalte de 10—20 cm, adesea peste tot păroase
ssp. flabellâta (Buser) Palitz 1. c. — A . fla b e lla ta Buser Notes qq. Alch. crit.
nouv. (1891) 12. — A . m o n ta n a var. jla b e lla ta A. et G. Syn. 1. c. pag. 403. — R e g .
R a ia M . : Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare. R e g . H u n e d o a r a : Mţii Parlngului pe Straja
şi Găuri; Mţii Retezatului pe Paltina. R e g . T im iş o a r a : Globureu pe Mt. Arjana.
(r. Orşova). R e g . P lo e ş ti: Mţii Bucegi: Jepii Mari, Vf. Cocora, Obîrşia, Caraiman,
Omu, Doamnele, Schitul Peştera, Piatra Arsă, Babele, Vîrfu cu Dor. R e g . B a c ă u :
Mt. Ceahlău.
var. pusilla (Buser) A. et G. Syn. 1. c. — A . p u s illa Buser App. I (1893) 23. —
Tulpină ascendentă sau procumbentă, mică, înaltă de 3—4 cm. Frunze bazale scurt
peţiolate, de jur împrejur cu dinţi aplecaţi, ± păroase. Inflorescenţă alungită, cu
ramurile superioare glabre, cele inferioare ; păroase. — R e g . R a ia M a r e : Mţii
4
Rodnei pe Pietrosu Mare; Mţii Maramureşului pe Tomnaticu. R e g . S t a l i n : Mţii

Bucegi în V. Mălăeşti, Mt. Ciucaş. R e g . H u n e d o a r a : Mţii Retezatului: Bucura şi
Valereasca; Mţii Paringului: Straja, Bordi şi Slăveiu Mare. R e g . P lo e ş ti: Mţii Bucegi
în V. Ialomiţei.
4 b Lobii frunzelor rotunjiţi, obtuzi, la bază întregi, spre vîrf cu dinţi mai mulţi şi
mai mari. Tulpini subţiri, înalte de 3—15 (27) cm. Frunze tulpinale subrotunde,
aproape rcniforme, 7 (9)-lobate, pe faţă uşor păroase, pe dos dispers sau pro
nunţat păroase. Flori mai scurte decît pedicelii. Receptacul mic, dens păros.
ssp. colorâta (Buser}%Gams in Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 961. — A . co
lo ra ta Buser Notes qq. Alch. crit. nouv. (1891) 10. — A . p u b esc en s b . c o lo ra ta Briq.
in Bumat Fl. Alp. mar. III (1899) 138, 139.— R e g . A u t . M . : Mţii Giurgeuiui: Hăghi-
maşu Mare, «Ocsâm», Piatra Singuratică. R e g . S t a l i n : Mt. Postăvaru, Mt. Piatra
Mare. R e g . T im iş o a r a : Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Mic.
R ă sp. g e n . : Eurasia.
6. A. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 123; Fl. U.R.S.S. X (1941) 3 5 6 .—

A vulgâris fi. pilosa Neilr. FL NO (1859) 889. — Creţişoare. — Kozonseges
palâstfft.— Gemeiner Frauenmantel.[— MaHweTKa o6i>iKiioBeHHaii.— Ic.:
Pl. 136, fig. 1— 4.
21. Rizom bruniu, acoperit cu resturi stipelare şi rudimente de peţioli,
cu numeroase rădăcini adventive ce inlocuiesc de timpuriu rădăcinile embrio
nare. Tulpini înalte de 10— 40 (50) cm, erecte, ascendente sau culcate la pămînt,
uşor albăstrui verzi, în întregime glabre sau la bază ± alipit păroase, rar
erect păroase. Frunze bazale în rozetă, lung peţiolate, rcniforme sau rotund
reniforme, adesea ondulate, subţiri, pe ambele feţe glabre sau păroase, cu 7— 9
(13) lobi ce ating 1/7 — 1/3 (1/2) din lăţimea frunzei, semiorbiculari sau semi-
triunghiulari, pe fiecare margine cu 6— 12 dinţi obtuzi sau ascuţiţi. Frunze
tulpinale mai mici. Stipele alungite, cele de la baza frunzelor tulpinale cu
IlOSACEAE 691
margini dinţate. Inflorescenţă glabră, cel mult în partea inferioară puţin

păroasă (la ssp. pastoralis). Flori de 2,5—5,5 mm în diam., galbene verzui,
lung pedicelate, glabre, lungi cel mult cît receptaculul, obtuziuscuîe; cele
externe mai scurte decît cele interne. — V — IX.
S t a ţ i u n e a . Păşuni, fineţe, coaste abrupte, stîncării, mai rar la margini
de păduri şi în tufişuri, din etajul montan pînă în cel alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a ia M . : Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare, Repedea, Drago*
mireşti la Dumbrava. R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Inău; Feleac în V. Morii lîngă Cluj. R e g .
A u t. M . : Mţii Harghita pe «Ordogto » lîngă Suseni, Mt. « Ocsem », Pîr. Ciceu. R e g . S t a l i n :
Predeal, Mt. Ciucaş, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Graiului, Mţii Făgăraşului. R e g . H u n e d o a r a :
Mţii Retezatului: Custura, Peleaga, Zlătuia, Zănoaga, Valereasca, V. Rîu de Mori, Mţii
Parîngului pe Straja. R e g . O r a d e a : Stîna de Vale (r. Beiuş). R e g . T im iş o a r a : Mţii Semeni-
cului ; Mt. Ţarcu. R e g . C r a io v a : Mţii Mehedinţilor pe Mt. Oslea. R e g . P i t e ş t i : Mţii Căpăţînii:
Buila; Mţii Făgăraşului: Rîiosu. R e g . P lo e ş ti: Mţii Bucegi: V. Ialomiţei în Cheile Urşilor
Vf. Obîrşia, Doamnele, Vf. Omu, V. Cerbului; Buşteni la Urlătoarea, Azuga. R e g . B a c ă u :
Mt. Ceahlău. R e g . S u c e a v a : Vatra Dornei.
1 a Tulpini şi peţioli glabri sau alipit păroşi, rar erect păroşi, (ssp. a l p e s tr i s ) ........... 2
1 b Tulpini şi peţioli patul păroşi (ssp. p r a t e n s i s ) ............................................................ 6
2 a Rizom bruniu, bine dezvoltat, dens acoperit de resturile stipelelor şi rudimenţi
peţiolari. Tulpină ascendentă sau culcată, mai rar erectă, înaltă d e(7) 10—30 (40)
cm, ± galbenă verzuie. Frunze bazale rotunjite, lung peţiolate, pieloase, pronunţat
plicate, pe faţă glabre, pe dos în jurul nervurilor de obicei cu 9 lobi ± obovaţi
sau eliptici, la vîrf ± obtuzi sau acuţi, inciz dinţaţi, cu dinţi pronunţat acuţi,
uşor roşietice mai ales în părţile însorite, cu peţioli alipit sau erect păroşi şi
stipele alungite. Frunze tulpinale mai mici, scurt peţiolate sau sesîle. Lobii
frunzelor cît 2/5—1/2 din lăţimea frunzei. Inflorescenţă glabră sau aproape glabră,
cu glomerule florale, laxe. Sepale subacute sau acute, uneori chiar acuminate,
de lungimea receptaculului sau mai scurte, galbene verzui
ssp. actitidens (Buser) Gams in Hegi Fl. M itt.-Eur. IV, 2 (1923) 966.—A .
a c u tid e n s Buser in Bull. Herb. Boiss. II (1894) 104. — -4. v u lg . ssp. a lp e s tr is var.
a c u tid e n s A. et. G. Syn. VI, 1 (1902)412. — R e g . B a ia M . : Mţii Rodnei: Ştiol, Vf.
Rebri, Bucuiescu. R e g . A u t. M . : Mţii Giurgeuiui: Mt. Hăghimaşu Mare, Vf. «Ocsem»
(r. Ciuc). R e g . S t a l i n : Mţii Făgăraşului: Arpaşu Mare, Suni; Mt. Păltiniş. R e g .
T im iş o a r a : Mţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu la Groapa Bistrei, Mt. Mic. R eg.
P lo e ş ti: Mţii Bucegi: Obîrşia, V. Cerbului. R e g . S u c e a v a : Mt. Rarău.
var. cuspidens (Buser) Palitz in Tisia I, 1 (19&5}9. — A . c u s p id e n s Buser 1. c.
pag. 106. — Lobii frunzelor laţi, rotunjiţi, îngust acut dinţaţi. — R e g . S t a l i n : Mţi*
Făgăraşului în V. Bîlii. R e g . P lo e ş ti: Mţii Bucegi in V. Obirşiei.
2 b Lobii frunzelor de 1/3 —2/5 din lăţimea frunzelor.................................................... 3
3 a Frunze pe dos glabre, numai de-a iungul nervurilor —păroase 4
3 b Frunze pe dos păroase.............................. 5
4 a Tulpini la bază răzleţ, alipit sau emd păroase. Frunze pînăla 1/5—2/5 fidate,
cu lobi semiorbiculari sau semitriungliiulari, pe fiecare parte cu 5—8 dinţi mici
acuţi. Peţioli Ia bază alipit dispers păroşi
G92 FLOUA R .P.R .
ssp. alpestris (Schmidt) E. G. Gamus in Rouy et Gamus Fl. Fr. VI (1900) 452.
em. Gams in Hegi Fl. Mitt, - Eur. IV, 2 (1923) 965. — A . a lp e s tr is ' Schmidt Fl.
Boem. inch. Cent. III (1794) 88; Fl. U.R.S.S. X (1941) 391. - Ic.: Pl. 136, fig.
1, la. — Răspîndită în localităţile indicate la specie.
var. sinuâta Buser 1. c. — Lobii frunzelor ± înguşti, semitriunghiulari. Plante
rigide, verzi, toamna roşietice. Frunze pieloase, ondulate, cele inferioare lat
reni forme, glabre, moi, pe dinţi dispers păroase. — « In Transilvania orientală».
var. typica A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 413. — Lobii frunzelor inferioare semi
circulari, semiorbiculari, la cele superioare triunghiulari. Răspîndită în localităţile
indicate la specie.
4 b Tulpină de obicei erectă, înaltă de 10—20 (50) cm, pînă la mijloc sau chiar mai sus
dens alipit sau patent păroasă, în rest spre vîrf glabră, la început albăstrui
Verde, mai tîrziu roşietic verde. Frunze bazale dispuse în rozetă, lung peţiolate,
rotund reniforme, tari, cu 9—11 lobi pînă la 1/4 din lăţimea frunzei, semiorbi-
oulari, rotunjiţi, pe ambele părţi cu 6—10 dinţi obtuzi, ovaţi sau acuţi, tot atît
de lăţi cît lungi sau de 2 ori mai lungi, pe faţă glabre, pe dos de-a lungul
nervurilor dispers păroase, spre vîrf bruniu roşietice. Peţioli dens acoperiţi cu
peri alipiţi sau patenţi. Stipele membranoase, 'alungite. Frunze tulpinale mai mici,
cele superioare încreţite, albăstrui verzi, cu margini roşietice. Inflorescenţă glabră.
cu ramuri subţiri, se ridică în înălţime pînă la 2 ori mai mult decît frunzele
bazale. Flori de (2,5» 3 —4 mm în diam., galbene-verzui. Sepale subacute sau obtu-
ziuscule, de lungimea receptaculului sau mai scurte, glabrescente, foarte scurte.
- V I-IX .
ssp. obfâsa (Buser) Gams in Hegi 1. c. pag. 966. — A . o b tu sa Buser in Jaccard
Cat. fl. Valais. (1895) 126: FL U.R.S.S. X (1941) 390. - R e g . S t a l i n : Mţii Făgă
raşului pe Arpasu Mare (Bartb sub A . p s ilo p k y lla Borb.). R e g . P lo e ş ti: Mţii
Bucegi sub Doamnele.
var. impexa (Bnser) A. et. G. Syn. 1. c. pag. 414. — A im p e x a Buser in
Jaccard 1. c. pag. 138. — Frunze subrotunde, uşor unghiulare, cu 9—11 lobi
laţi, triunghiulari, pe fiecare parte cu 5—10 dinţi acuţi. — R e g . P lo e ş ti: Mţii
Bucegi pe V. Ialomiţei ta Cheile Urşilor.
var. euobtusa A. et. G- L c. — Frunze rotund reniforme, 9—11 lobate; lobii
laţi, semirotunzi, pe fiecare parte cu 6—8 dinţi obtuz crenaţi, tot atît de laţi cît
lungi sau de 2 ori mai laţL — Răspîndită în staţiunile indicate la specie.
5 a Tulpina pînă la mijloc dispers şt alipit sau erect păroasă, culcată, ascendentă sau
erectă, înaltă de 7—38 cm, tacitoare, deschis sau spălăcit verde. Frunze bazale
în rozetă, lung peţiolate, subrotunde sau rotunde, pronunţat ondulate, pe ambele
feţe sericeu păroase, cu 9—11 lobi semirotunzi sau obovaţi, ce ating 1/7—2/5 din
lăţimea frunzei, dinţaţi; dinţii mai mici. acuţi sau obtuzi, adesea conivenţi. Peţioli
mătăsos păroşi. Stipele alungite. Fraoxe tulpinale inai mici, scurt peţiolate sau sesile.
Inflorescenţă cu glomerule cimoase, dense, glabre. Flori mici, cu pediceli subţiri.
Sepale subacute sau obtuze, glabrescente. verzi, de lungimea receptaculului sau
puţin mai scurte. — V —IX.
ssp. montăna (Schmidt) Gams in Hegi 1. c. pag. 966. — A . m o n ta n a Schmidt,
1. c. — A . c o n n iv e n s Buser in Bull.-Herih. Boiss. II (1894) 107. — A . v u lg a r is ssp.
a lp e s tr is var. m o n ta n a A. et G. 1. c. pag. 412. — R e g . B a ia M . : Mţii Rodnei pe Mun-
cel, Rotunda şi Vf. Prislop. R e g . S t a l i n : Mţii Făgăraşului lîngă A rpasu de Sus;
Mţii Sibiului. R e g . H u n e d o a r a : Mţii Paringului lîngă Petroşeni, Mţii Retezatului
pe Zănoaga.
UOSACEAE
5 b Tulpini în întregime alipit păroase. Frunze cu lobi ce pătrund 1/4—1/3 din lăţimea
frunzei, cu dinţi mici, acuţi, pe faţă glabre, cel mult numai pe ondulaţii păroase,
pe dos păroase
ssp. Wichurae (Buser) Gams in Hegi 1. c. 966. — A. connwens p. A . Wichurae
Buser in Bull. Herb. Boiss. II (1894) 110. — Reg. Raia M .: Mţii Rodnei pe Muncel
şi Rotunda. Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului pe V. Bîlii.
6 a Tulpină robustă, înaltă de 2 0 -5 0 cm, ascendentă, culcată, mai rar erectă, adesea
de 2 ori mai lungă decît frunzele bazale. Frunze pe faţă glabre, pe dos de-a lungul
nervurilor păroase, cu 7—11 lobi semiorbiculari, de 1 /4 - 1 /3 din lăţimea frunzei,
cele tulpinale mici, scurt peţiolate sau sesile, cele radicale lung peţiolate, subro
tunde. Flori mici, glabre
ssp. pratănsis (Schmidt) Gamus emend. Gains in Hegi 1. c. 968. — A . pratensi*
Schmidt Fl. Boem. inch. Cent. III (1794) 88. — A. sihestris Schm. 1. c. — Ie. î
Pl. 136, fig. 2. — Reg. Raia M .: Dragomireşti la Dumbrava (r. Vişeu). Reg*
Stalin: Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Mare, Mt. Piatra Craiului, Mţii Făgăraşului:
pe Clăbucet lîngă Suru, Arpasu. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi în V. Gaura, V. Jepilor,
V. Cerbului, V. Doamnei, Obîrşia.
6 b Frunze păroase chiar şi pe faţă ................................................................................. 7
7 a Peţioli primari (adesea şi roliolele primare) glabri. Tulpini ascendente, culcate
sau erecte, înalte de 15—20 (35) cm, cu internodiul prim (rar 1 —3) glabru. iar cele
lalte db zbîrlit păroase sau păroase peste tot. Frunze bazale plicate, lung peţiolate,
dispuse în rozetă, subrotunde, cu (7) 9—11 lobi obtuzi, lat triunghiulari, ce ating
numai 1/5—1/3 din lăţimea frunzei (în tinereţe cîiiar mai puţin, 1/6—1/5) pe margini
cu dinţi scurţi şi acuţi, pe ambele feţe ± păroase sau pe cea superioară ± glabres-
cente. Stipele alungite. Frunze tulpinale mai mici, scurt peţiolate sau sesile. Inflo
rescenţă glabră, foarte rar dispers păroasă, cu ramuri subţiri, ridicate puţin peste
frunzele bazale, adunate sau patente. Flori mari, murdar verzi. Sepale subacute
sau obtuziuscule, glabrescente. cel mult de lungimea tubului receptaculului
ssp. heteroprda (Buser) Gams in ITengi 1. c. 967. — A. heteropoda Buser in Ber.
Schweiz. Bot. Ges. IV (1894) 73. — Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi.
var. flaccida (Bus.) R. Kell. in Hegi 1. c. 968. — A. ilaccida Bus.'in Bull.
Soc. Nat^ Ain (1903) 28. — Tulpini numai la bază păroase. Dinţii frunzelor mai
laţi. Bractei slab dinţate. — Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi la Peştera Ialomiţei.
var. tenuis (Buser) A. et G. Syn. 1. c. pag. 410. — A. tenuis Buser in Ber.
Schw. Bot. Ges. IV (1894) 76. — Tulpini viloase de la bază pînă la inflorescenţă.
Frunze pronunţat păroase şi pe faţă. — Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi.
7 b Toţi peţiolii păroşi. Tulpini p ăroase............................................................................ 8
8 a Plantă înaltă de 20—40 cm. subţire, deschis albastru verzuie, spre toamnă uşor
coraliu roşietică. Rizoin ± suborizontal, bruniu, acoperit cu resturi de peţioli şi
stipele. Tulpini ascendente, puţin culcate sau erecte, păroase de la bază pînă la
inflorescenţă. Frunze pe faţă numai spre margini şi pe ondulaţiuni uşor păroase,
cu 7—11 lobi rotunjiţi, străbătînd 1/4—1/3 din lăţimea frunzei; pe margini cu dinţi
mari, laţi, obtuz crenaţi. Peţioli patul păroşi. Frunze bazale dispuse în rozete,
lung peţiolate, pronunţat pl'cate sau ..ondulate, subţiri, cele tulpinale mai mici,
scurt peţiolate sau sesile, cu stipele dinţate. Inflorescenţă îngustă, bogat foliată,
cu frunze superioare puternic lobate. Flori mici, gălbui, pînă la închis verzui. Sepale
subacute sau obtuziuscule, glabrescente, de lungimea receptaculului sau puţin
mai scurte
694 FLORA R .P .R .
ssp. subcrenăta (Buser) Palitz in Tisia I. 1 (1935) 36 scp.—A. subcrenata Buser

in Magn. Scrin. fl. select. XII (1893) 285: Fl. U R.S.S. X (1941) 355. - Reg.
Baia M .: Mţii Rodnei pe Piatra Rea şi Mt. Ştiol (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii
Rodnei pe Inau (r. Năsăud); Bucium pe Detunata Goală (r. Cîmpe A) ; Mţii
Gilăului: Mt. Rece la Rîşca Mare. Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului în V. Bîlii,
Negoiu şi Suru; Mţii Sibiului la Păltiniş.
8b Frunze pe f:ţă peste tot păroase, rar ± glabrescente................................................ 9
9 a Lobii frunzelor triunghiulari, ating 1/3 —1/2 din lăţimea frunzei...........................10
9 b Lobii frunzelor suborbicuiari, pînă la 1/7 —1/5 din lăţimea fru n zei.................. 11
10 a Plantă robustă, murdar închis verde, spre toamnă uşor roşietică. Rizom brun,
bine dezvoltat, ± suborizontal sau erect, dens acoperit cu resturi stipelare şi
de peţioli. Tulpina situată lateral în axilele frunzelor bazale, ascendentă, mai rar
culcată sau erectă, înaltă de 20—45 cm, păroasă de la bază pînă la inflorescenţă.
Frunze cu 9—11 lobi triunghiulari, cu dinţi inciz acuţi, mari, pe faţă dispers păroase,
aproape glabrescente, pe dos mai păroase. Peţioli patul păroşi. Stipele alungite.
Frunze tulpinale scurt peţiolate sau sesile, mai mici. Inflorescenţă ± glabră, îngustă,
cu ramuri erecte. Flori mari, lung pedicelate. Sepale subacute sau obtuziuscule,
verzi, glabre, de lungimea receptaculului sau puţin mai scurte.
ssp. acutanguta (Buser) Palitz 1. c. pag. pag. 37. — A. aculangula Buser in Ber.
Sehw. Bot. Ges. IV (1894) 69; Fl. U.R.S.S. X (1941) 353. - Tc.: Pl. 136, fig. 3. -
Reg. Cluj: Cluj la Făget şi Dîmbu Craiului, Feleac în V. Morii (r. Cluj). Reg. Aut. M .:
Deda, Topliţa (r. Topliţa); Bălan pe Mt. « Ocsem»; Tuşnad la Lacul Sf. Ana (r.
Ciuc); Mţii Harghita la « Festomalom» (r. Odorhei). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare,
Mt. Piatra Craiului, Predeal, (r. Codlea); Poplaca, Cheile Cibinului (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Zlatna pe Piatra Caprei (r. Alba). Reg. Oradea: Băiţa (r. Lun a Vaş-
căului). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi în V. Cerbului. Reg. Bacău: Mt. Ceahlău pe V.
lui Martin.
10 b Plantă înaltă de 20—40 cm, închis verzuie, uneori uşor negricioasă, spre toamnă
puţin roşietică. Frunze cu 7—9 lobi triunghiulari, mici, cu dinţi mici, acuţi, la început
pe ambele fete sericeu viloase, mai tîrziu pe faţă uşor păroase, pe dos de-a lungul
nervurilor sericee, cele bazale rotunde, lung peţiolate, cu peţioli păroşi. Stipele
alungite, închis violete pînă la roşietice. Frunze tulpinale mai mici, scurt peţiolate
sau sesile. Inflorescenţa glabră, laxă, îngustă. Flori cu pediceli lungi, glabri.
Sepale verzi, mici, subacute sau obtuziuscule, de lungimea tubului receptaculului
sau puţin mai scurte, glabrescente
ssp. mîcans (Buser) Palitz 1 .c. pag. 38 sep. — A. micans Buser in Bull. Herb.
Boiss. I, App. 2 (1893) 28; Fl. U.R.S.S. X (1941) 348. — Reg. Aut. M .: V. Mureşului
la Suseni (r. Gheorghieni); între Topliţa şi Lunca Bradului (r. Topliţa); Sîncrăieni
la turbăria Luci, Miercurea Giuc, Bălan pe Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc); Reci
(r. Sf. Ghcorghe). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş); Şelimbăr, Mţii Sibiului
la Păltiniş (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Ighiu (r. Alba). Reg. Oradea: Mţii Bihorului.
Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu pe Viforîta (r. Cislău).
P l a n ş a 136. — AlchemiUa vulgaris L. ssp. alpestris (Schmidt) Gams, la. floare mă
rită.—2. idem, ssp. pratensis (Schm.) Gamus, faţa şi dosul frunzei.— 3. idem. ssp. acutan
gula (Bus.) Palitz, faţa şi dosul frunzei. — 4. idem, ssp. pastoralLs (Bus.) Palitz, faţa şi
dosul frunzei. — 5. A. glaberrima Schmidt, 5a. floare mărită. — 6. A. conjuncta Bab.,> 6a,
floare mărită.
P L A N Ş A IC6
ROSACEAE 697
11a Plantă înaltă de 10—45 cm, închis gălbuie, spre toamnă roşietică. Rizom bruniu.
acoperit cu resturi stipelare şi rudimente de peţioli. Tulpini ascendente, erecte
sau culcate, păroase mai ales în partea inferioară. Frunze bazale lung peţiolate,
dispuse în rozetă, subrotunde, pe ambele feţe dens păroase, de obicei cu 9 lobi sub
orbicuiari sau semirotunzi, scurţi, ce pătrund 1 /3 - 1 /4 din lăţimea frunzei, cu dinţi
lat obtuzi, aproape crenat dinţaţi. Peţioli păroşi. Stipele alungite. Frunze tulpi
nale scurt peţiolate sau sesile. Inflorescenţă glabră, cu numeroase frunzişoare. Flori
foarte mici, verzui, cu pediceli glabri. Sepale subacute, de lungimea receptaculului
sau puţin mai scurte, glabre.
ssp. crinîta (Buser) Palitz 1. c., pag. 39 sep. — A. crinita Buser in Magn. Scrin,
fl. select. XI (1892) 256. — Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi, Azuga. Reg. Suceava: Vatra
Dornei.
var. transsilvâuica Palitz 1. c., pag. 39 sep. — Plantă mică, înaltă pînă
la 10 cm, în toate părţile de proporţii mai reduse. — Reg. C luj: Mţii Rodnei: V.
Vinului, Mt. Cişa, Muncel, Bătrîna, Bucuiescu; Mt. Ţibleş; Cluj la Făget şi la Sălicea
Beg. A ut. M .: Tuşnad la Turbăria Mohoş lîngă Lacu Sf. Ana (r. Ciuc) *, Turia pe
Mt. Puciosu (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Mţii Sibiului: lezeru Cibinului la Gro-
pata. Beg. Hunedoara: V. Sebeşului, Mţii Retezatului pe Valereasca (r. Haţeg);
Mţii Paringului (r. Petroşeni). Reg. Timişoara: Mt. Ţarcu.
11 b Plantă înaltă de 20—30 (45) cm, verde albăstriu închis, spre toamnă uşor bruniu
roşietică. Tulpini ± păroase, erecte sau ascendente, pornind lateral din axilele
frunzelor bazale, se ridică numai cu puţin mai sus decît acestea. Frunze tulpinale
lung peţiolate, subrotunde, păroase pe ambele feţe cu 7-9 lobi suborbicuiari,
semiovaţi sau semirotunzi, ce pătrund 1 /3 -1 /5 din lăţimea frunzei,pe margini
cu dinţi mici, aproape invers ovaţi, subacuţi. Peţioli păroşi. Stipele membra-
nacee, alungite. Frunze tulpinale scurt peţiolate sau sesile, mai mici, aproape
digitat lobate. Inflorescenţa în parte păroasă, cu glomeruli florali globuloşi. Flori
mici, verzi, de cca 3 mm în diam., cu pediceli subţiri, cei inferiori ± păroşi, cei
superiori glabri. Sepale subacute, de lungimea tubului receptaculului sau puţin
mai scurte.
ssp. pastorălis (Buser) Palitz 1. c., pag. 39 sep. — A. pastoralis Buser Notes
qq. Alch. crit. nouv. (1891) 18; Fl. U.R.S.S. X (1941) 334.- I c . : Pl. 136, fig. 4.
— Reg.Baia M .: Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare. Reg. Cluj: Mt. Ţibleş; Ciucea
(r. Huedin); între Abrud şi Cîmpeni. Reg. Aut. M .: Borsec la ML < Bukkhavas »
(r. Topliţa); Mţii Giurgeuiui: Mt. « Ocscm » pe Curmătură, ML Hăghimaşu Mare
(r. Ciuc); Lutiţa, Căpilniţa (r. Odorhei). Reg. Stalin: Bâik» Homorod (r. Rupea);
Oraşul Stalin, Predeal pe V. Rîşnoavei, Mt. Piatra Craiului ir. Codlea); Mţii
Sibiului: Păltiniş, Bcşincu. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului pe Galbina (r. Ilaţeg);
Mt. Straja lîngă Lupeni (r. Petroşeni). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi, Poiana Ţapului
(r. Cîmpina).
Genul 233. A G R I M t f X I A * L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 138, nr. 388], ed. V (1754) 206, nr. 534. — T u r i ţ ă.
Plante ierbacei, subfrutescente, perene. Rizom oblic sau tîrîtor. Tulpină
erectă, simplă sau puţin ramificată, adesea pubescentă, ± glanduloasă. Frunze
tulpinale întrerupt imparipenate, cele superioare trec treptat în bractei (hip-
*) Nume de plantă la Celsus, Plinius şi Dioscorides.
sofile), cele mai de jos se apropie de stipele, care sînt mai mari, ovate. Flori
hermafrodite, erecte, în raceme spiciforme lungi şi subţiri; pediceli scurţi,cu
2 hipsofile trilaciniate. Receptacul obconic sau campanulat, în partea superioară
cu mai multe rînduri de ghimpi încîrligaţi la vîrf, la început moi, mai tîrziu
rigizi. Caliciul extern lipseşte. Sepale 5, aplecate, uniforme, dispuse pe un rînd,
persistente şi după înflorire. Petale 5, mici, galbene, foarte rar albe. Stamine
5— 20. Gineceu cu 2 cârpele care dau naştere la 2 nucule în interiorul recepta
culului învîrtoşat şi ghimpos, 10-brăzdat. Stile 2, cu stigmat globulos reniform,
pînă la lobat.
1 a Foliolele frunzelor la bază cuneate şi cu margini întregi, spre vîrf 3— 7-
dinţate pe fiecare parte, pe dos adesea numai pe nervuri păroase. Recep
tacul lung, erect, persistent, puternic brăzdat ............... 3. A. pilosa
1 b Foliolele frunzelor la bază i rotunjite, cu marginile adesea pe întreaga
lungime 6— 13-dinţate pe fiecare parte, pe dos ± peste tot păroase.
Receptacul după înflorire adesea a p le c a t ................................................. 2
2 a Frunzele superioare mai scurte decît internodiile tulpinii, pe dos peste
tot cu glande ± sesile, pubescent tomentoase. Receptacul peste tot
puternic 10-brăzdat, cu setele externe n ereflecte...........1. A. Eupatoria
2 b Frunzele superioare mai lungi decît internodiile tulpinale, pe dos cu
glande mari, peţiolate. Receptacul adesea numai în partea superioară
(pînă la mijloc) sulcat, cu setele externe reflecte . . . . 2. A. odorata
1. A. Eupatoria L. Sp. pl. ed. I (1753) 448; Fl. U .R .S.S. X (1941)

413, tab. X X V , fig. 3. — Turiţă mare. — Patika parlofu.— Echter Acker-
mennig. — PeneftHiraeK anTeîiibifi.— E xs.: FRE nr. 1709.— I c .: Pl. 137,
fig. 2, 2a.
2ţ. Rizom scurt, ± tîrîtor. simplu sau ramificat. Tulpina înaltă de (10)
30— 100 cm, obtuz costată sau rotundă, ramificată spre vîrf, adesea moale
păroasă, ± glanduloasă, de obicei îndesuit foliată, cu internodiile inferioare
puternice, scurte, cele superioare alungite. Frunze toate tulpinale, lungi de
8— 16 cm şi late de 4—8 cm, cu 5— 9 foliole mari, între care adesea cu 6— 10
foliole mici; cele superioare mai scurte decît internodiile tulpinii. Foliole
sesile, lungi de 2— 4 (5) cm, late de 1— 2 (3) cm, eliptice pînă la ovate sau
rombice, ± rotunjite la bază, pe margini 6— 13-inciz dinţate pe fiecare parte,
pe faiă închis verzi, dispers alipit păroase, pe dos deschis verzi, cenuşiu
pubescent pînă la tomentoase, ± cu glande sesile. Stipele ovate, lungi de
1—2 (3) cm. Inflorescenţa lungă de 10—20 (3J) cm. Flori scurt pedicelate
(p«-dic 1 lungi de 0,5—3 mm). Receptacul subrotund, bogat păros, peste tot 10-
brăzdat, des păros, după înflorire aplecat, cu setele externe nereflecte. Sepale
ovat triunghiulare. Petale uşor obovate sau obcordate, lungi de 4—6 mm, late
de 2—3 mm, galbene. Stamine 10—20, mai scurte decit petalele. Fruct cu
receptacul la maturitate aplecat. — V I—VIII (X).
ROSACEAE 699
S t a ţ i u n e a . In păduri, tufişuri, luminişuri şi margini de păduri, livezi,

pajişti, pe margini de drumuri, ziduri, garduri, de la cîmpie pînă în etajul
montan.
Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţarii.
1 a Plantă mai înaltă de 70 cm, cu toate organele puternic dezvoltate. Frunze mari,
abundent păroase
var. major Boiss. Fl. or. II (1872) 728. — A . grandis Andrz. ap. E. Mey. in Bull.
Soc. Acad. Petersb. X (1842) 343. — A. Eupatoria B. grandis A. et G. Syn. VI
1 (1902) 420, pro var. — Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). — Reg. Craiova: Păd.
Radovanu (r. Craiova) Reg. Iaşi: Păd. Bran (r . Iaşi).
f. făllax (Fiek). — A . Eupatoria var. fallax Fiek in LXVIjJahresb. schles.
Ges. (1889) 174. — Frunze pe dos slab păroase, verzi. — Reg. Aut. M : Izvoru
Mureşului (r. Gheorghieni).
1 b Plante mai m ici..................................................................................................................... 2
2 a Plante scunde, cel mult dc 35 cm înălţime, cu frunze aproape rozulare. Inflores
cenţă paucifloră f
var. minor K. Koch ap. A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 421. — Reg Piteşti: Mihăeşti
(r. Muscel).
2 b Plante de înălţime mijlocie, înalte de 35—70 cm. Inflorescenţă multifloră
var. typica Fiori et Paol. cf. Gams in Hegi 1. c. 932.
f. canescens (Dumort.) Wirtg. ap. Hegi Fl. Mitt. - Eur. IV (1919) 933. —
Frunze pe dos alb cenuşiu păroase.
f. longifolia (Wallr. ) Hegi 1. c. — A . Eup. var. longifolia Wallr. Beitr. I,
1 (1842) 46. —. Foliolele frunzelor inferioare eliptice pînă la lanceolate, pronunţat
serate. — Reg. Timişoara: Moşniţa (r. Timişoara).
f. rotundifolia (Wallr.) Hegi 1. c. — A . Eup. var. rotunâifoîia Wallr. L c.
Foliolele frunzelor inferioare rotund ovate, crenat serate. — Reg. Craiova: Yinju
Mare.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Toate părţile aeriene ale plantei se foloseau în trecut foarte
mult în farmacie, drogul fiind cunoscut sub numele de « Herba Agrimoniae >. Azi se folo
seşte mai puţin.
Răsp. gen. : Eurasia, Africa, America.
2. A. odorâtaMill. Gard. Dict. ed. VITI (1768) nr. 3; Fl. U.R.S.S. X (1941)
411, tab. X X V , fig. 1. — Ic.: Pl. 138, fig. 1.
21. Tulpină robustă, înaltă de 40— 180 cm, costată, mult ramificată,
păroasă, cu glande scurt peţiolate. Frunze mari, pe ambele feţe puternic
păroase, pe dos bogat glanduloase, cu glande stipitate, chiar şi cele superioare
mai lungi decît internodiile tulpinale. Foliolele frunzelor la bază ± rotunjite,
lungi de 4— 7 cm şi late de 2—3 cm, cu 5— 8 perechi de nervuri laterale, pe
fiecare latură cu 6— 13 dinţi. Flori mari. Receptacul păros, dens glandulos,
rar glabru, adesea numai în partea superioară brăzdat, campanulat, lung
de 2— 6 mm, alungit în timpul fructificării, cu setele externe reflecte şi cele
700 FLORA R .P .R .
interne erecte. Sepale triunghiulare. Petale alungii obcordate. Fructe în tine

reţe erecte, cu timpul devin aplecate, glanduloase. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . în păduri umbroase, livezi, tufişuri, în tăieturi şi pe margini
de păduri, pe lîngă stăvilarele iazurilor, lîngă drumuri, din regiunea de cîmpie
pînă în cea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Ci acea, V. Drăganului, sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin);
Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Hunedoara : Alba Iulia; Mintia, Deva (r. Ilia); Mţii
Retezatului pe V. Lăpuşnicului (r. Haţeg); Mţii Parîngului lîngă Petroşeni. Reg. Stalin:
Oraşul Stalin; Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Mt. Ţarcu la Cuntu (r. Caran
sebeş). Reg. Craiova: V. Jiului la Lainici (r. Tg. Jiu); Robăneşti (r. Balş); Craiova. Reg.
Piteşti: V. Lotrului (r. Rm. Vîlcea); Mt. Ghiţu (r. C. de Argeş); Topoloveni în V. Cacovei.
Reg. Ploeşti: V. Prahovei la Sinaia; Cîmpina. Reg. Constanţa: Techirghiol pe malul
mării; Constanţa. Reg. Bacău: Băile Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna); Mrea Neamţu spre
Dumbrava (r. Tg. Neamţ); Broşteni pe Picioru Văcăriei (r. Ceahlău). Reg. Iaşi: Schitu
Rafaila (r. Negreşti).
1 a Toată planta, în special receptaculul şi fructul, dens glanduloasă. Inflorescenţă
densă, glanduloasă
var. glandulăsa Simk. in Term. ftiz. II (1878) 23. — A . reptans Bauing. Enum. stirp.
Transs. II (1816) 8, non L. — A. odorata var. macrocarpa Borb. Budap. es korny. fl.
(1879) 278. — Reg. Cluj: Ciucea, Poeni, V. Drăganului, sub Mt. Vlădeasa (r. Huedin);
Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Hunedoara: Mintia, Deva (r. Ilia); Mţii Parîngului
lîngă Petroşeni: Mţii Retezatului pe V. Lăpuşnicului (r. Haţeg); Alba Iulia pe Dl.
Mamut. Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Tîmpa; Sibiu, Tălmaciu (r. Sibiu).
1 b Receptacul păros, dar neglandulos sau numai uşor glandulos, uneori glabrcscent.. 2
2 a Receptacul şi fructe glabrescente
var. suavăolens (Wallr.. A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 424. — A. suaveolens Wallr.
Beitr. Bot. 1 ,1 (1842) 53. — Reg. Craiova: Rastu (r. Băileşti); Ciuperceni (r. Calafat).
2 b Receptacul şi fruct bogat păroase şi potrivit^ glanduloase. Inflorescenţă alungită
cu flori mijlocii adesea opuse
var. procera (Wallr.) A. et G. L e. — A. procera Wallr. in Linnaea XIV (1842)
373, tab. I, fig. 2. — Aceasta reprezintă tipul speciei şi este răspîndită în locali
tăţile indicate la specie.
Răsp. gen. : Eurasia, Africa de X.
3. A. pilosa Ldb. Ind. hort. Dorp. (1823) suppl. 2; Fl. U.R.S.S. X (1941)
416, tab. XXV, fig. 4. — A. Dakurice Willd. ex DC. Prodr. II (1825) 587. —
I e .: Pl. 137, fig. 1, la .
Tulpină subţire, păroasă, înaltă de 50— 150 cm, mai slab foliată. Frunze
adesea lungi pînă la 10 cm, verzi, spre toamnă roşietice, pe faţă dispers păroase,
adesea numai pe nervuri, şi cu glande mici, izolate. Foliole romboidal lanceo
late, la bază cuneate, cu margini numâT spre v îr v pe fiecare parte, cu 3— 7
P l a n ş a 137. — 1. Agrimonia pilosa Ldb., la . racein fructifer. — 2. A. Eupa-

oria L., 2a. racein fructifer.
PLANŞA 137
0
RO SACEAE 703
dinţi, cele mai mari lungi de 2— 4 cm şi late de 1—2 cm. Stipele mari, sagitate,
cu margini întregi. Flori mai mici decît la A. odorata. Receptacul lung, erect,
în jumătatea superioară puternic brăzdat, slab păros, cu peri glanduliferi
izolaţi, patenţi. Sepale triunghiulare. Petale obovate sau obcordate, galbene.
Fruct la început erect, mai tîrziu recurbat, cu sete ± erecte. — VI— V III.
S t a ţ i u n e a . în luminişuri şi poieni de păduri, tufişuri, pe marginea
drumurilor, sporadică, din etajul inferior pînă în cel montan.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mţii Maramureşului pe Mt. Cearcanu (r. Vişeu).
Reg. C luj: sub Mt. Vlădeasa în V. Drăganului (r. Huedin). Reg. Aut. M .: Gheorghieni,
Lăzarea (r. Gheorghieni); Giceu, Miercurea Giuc (r. Ciuc). Reg. Stalin: Racoşu de jos
(r. Rupea).
Răsp. gen. : Eurasia.
Genul 234. S A N G U I S 6 R B A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 30, nr. 82], ed. V (1754) 53, nr. 1 3 6 . - S o r -
b e s t r e a.
Plante perene, ierbacee, ± glabre sau uşor păroase. Tulpini simple sau
ramificate, erecte sau ascendente, foarte rar culcate. Frunze alterne, impa-
ripenate, multijugate, scurt peţiolate, cu foliole subrotunde, alungite sau elip
tice, serate sau crenate. Inflorescenţa racem sau capitul, densă, scurt cilin
drică, globuloasă sau rotundă, adesea terminală şi lung peţiolată. Flori herma
frodite sau poligame, fiecare cu o bractee şi 2 bracteole. Receptacul în formă
de cupă, uşor îngustat la gît. Sepale 4, petaloide (caliciul extern lipseşte)
Petale lipsă. Stamine 1—30, adesea cu filamente lungi. Gineceu 1— 2-(3) car-
pelar. Ovar inferior cu 1— 2 (3) stile şi stigmate penicilate (în formă de mătură).
Fructe nucule, adesea solitare, închise în receptacul.
1 a Foliolele frunzelor inferioare alungit ovate pînă la eliptice, p e fiecare
parte cu mai mult de 12 dinţi. Stamine 4, cca de lungimea caliciului,
cu 1 s t i l ............................................................................... 1. S. offieinalis
1 b Foliolele frunzelor inferioare rotunjite, pe fiecare parte cel mult cu 10
dinţi (de obicei 3—9). Stamine 10—30, mult mai lungi decît caliciul
2. S. minor
1. S. offieinalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 116; Fl. U .R.S.S. X (1941) 422,
tab. X X V I. — Poterium offieinalis A. Gray. Proceed. Amer. Acad. V II (1868)
340. — Sorbestrea. — Oszi verfti. — Gebrăuchlicher Wiesenknopf. — Kpo-
Boxajie6Ka anTe^Han. — E x s .! FRE nr. 2234. — I c .: Pl. 138, fig. 2.
2J-. Rizom gros, ± ramificat, bruniu. Tulpină simplă, ramificată în par
tea superioară, angulată, glabră, foarte rar păroasă, ereclă, înaltă de 30—90
(150) cm. Frunze tulpinale lungi pînă la 40 cm (împreună cu peţiolul), cu 3— 11
*) De la latinescul sanguis = sînge şi sorbere = a sorbi, a înghiţi, deoarece cîndva
era folosită Ia oprirea sîngerării; poate şi din cauza culorii roşii ca sîngele a florilor.
704 FLORA R .P .R .
foliole, la bază cu sLipelc pieloase, concrescute, cele inferioare în rozetă, cu

7— 13 foliole alungit ovate pînă la eliptice, la bază cordate sau retuze, la
vîrf rotunjite, lungi de 1,5— 5.5 cm şi late de (0,7) 1— 2,5 (3,5) cm, cu peţioli
lungi de 0,5— 1,5 cm, pe fiecare latură adesea cu mai mult de 12 dinţi acuţi,
pe faţă închis verzi, lucitoare, pe dos alb verzui. Inflorescenţe 1— 5, terminale,
erecte, capituliforme, scurt cilindrice, lungi de 1— 2 cm şi de 0,7— 1 cm în
diam., lung pedicelate, compuse din flori de regulă hermafrodite, ce se deschid
de la vîrf spre bază. Caliciu cu 4 foliole mici, roşii închise pînă la brunii. Sta
mine 4, cca de lungimea caliciului sau numai puţin mai lungi, cu filamente
roşietice şi antere galbene. Neclarii inelare. Gineceu 1-carpelar, închis în
receptacul 4-ungbiular, îngust aripat, cu margini rugoase. Stil 1, scurt. —-
VI— X.
S t a ţ i u n e a . Prin fîneţe umede, pe marginea tufişurilor, pe coline,
de la cîmpie pînă în etajul montan, mai rar şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Satulung (r. Satu Mare); Cchu Silvaniei.
Reg. Cluj: Bistriţa; Năsăud, V. Şieului (r. Năsăud); ttabdiu (r. D ej); Vîlcele, Aiton, Rediu
(r. Turda); Cluj; Mţii Gilăului pe Mt. Mare (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M . : Reghin ; Gheorghieni;
Miercurea Giuc, Mţii Harghita (r. Ciuc). Reg. Stalin: Agnita, Merghindeal. Ighişu Vechi
(r. Agnita); Oraşul Stalin; Sighişoara; Rupea; Mediaş, Valea Lungă (r. Mediaş); Guşte-
riţa, Sibiu, Bradu, Veşlem, Roşia (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Parloş,
Vinţul de Sus (r. Alba); Orăşlie; Sebeş; V. Streiului, Subcetate, Covragiu, Gînţaga (r.
Haţeg): Reg. Oradea: Ţinea, Salonta; Marghita; Beiuş; Aleşd; între Şiria şi Ciala
(r. Arad); Nădălbeşti, Sebiş, Gurahonţ (r. Gurahonţ); Ineu; Chişineu-Criş. Reg. Tim i
şoara: MoşniLa, Timişoara; Lipova; Făget; Caransebeş. Reg. Craiova: Baia de Aramă,
Tismana; Novaci, Baia de Fier; Streha ia. Reg. Piteşti: Curtea de Argeş, Gorbeni;
Piteşti, Merişani (r. Piteşti); Goleşti, Gîmpulung (r. Muscel); Găcşti; Topoloveni. Reg.
Ploeşti: Buşleni, Azuga, Cîmpina, Băicoi (r. Cîmpina); Văleni de Munte; Cislău. Reg.
Bacău: Tg. Ocna; Mt, Ceahlău; .Vlrea Neamţu. Tg. Neamţ; Piatra Neamţ; Momeşti,
Gomăneşti. Reg. Iaşi: Răducăneni (r. Iaşi). Reg. Suceava: Solea (r. Gura Humorului);
Fălticeni; Suceava.
1 a Foliole la bază cu stipele. Inflorescenţe spiciforme, cilindrice
var. auriculâta (Scop.) Focke in Hali. - Wohlfarth Koch Syn. (1891) 829. — S.
auriculata Scop. Fl. carn. I, ed. II (1772) 110. — Reg. Stalin: Codlea, Oraşul Stalin
1 b Foliole lipsite de stipele ..................................................................................................... 2
2 a Plante mici, înalte pînă la 60 cm, numai cu o rozetă de frunze la bază. Tulpina —
neramificată, numai cu bractei
var. montana Focke 1. c. — Reg. Craiova: Raslu (r. Buileşti).
2 b Plante mai înalte de 60 cm, foliate. Tulpină ramificată
var. typica Buia var. nova in Add. IV, pag. 938. — Răspîndită în localităţile
indicate la specie.
Răsp. g e n. : Eurasia, Africa, Japonia, America N.
P l a n ş a 138. — Agrimonia odorata Mill. — 2. Sanguisorba offieinalis L. — 3. S.

minor Scop., 3a. fruct. — 4. idem, ssp. muricata A. et G., fruct.
PLANŞA 138
ROSACEAE 707
2. S. minor Scop. Fl. oarn. 1, ed. II (1772) 110. — Poterium Sanguisorba

L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 494; Fl. U .R .S.S. X (1941) 429, tab. XXV, fig. 5 .—
Poterium dictyocarpum Spach in Ann. sc. nat. 3, ser. V (1846) 34. — Sangui
sorba Poterium Weber in Wigg. Prim . Fl. Hols. (1780) 14. — Cebarea. — Zold
verfu. — Kleiner Wîesenknopf. — UcpHOrojioBiii’K KpoBOxjiefiKOBbiH. — E x s .:
FRE nr. 2233. — Ic. : PI. 138, fig. 3, 3a.
2J-. Rizom tare pînă la sublemnos, ramificai. Tulpină Înaltă de (20) 30—
♦>0 (100) cm, erectă sau geniculat ascendentă, rar culcată, spre vîrf ramificată,
adesea subţire, unghiulară sau rotundă, glabră sau numai în partea inferioară
păroasă, i distant foliată. Frunze bazale lungi de 5 —20 cm, cu 3—25 foliole
rotunjite, pînă la alungit ovate. Frunze tulpinale mici, cu pînă la 15 foliole
înguste, cele superioare adesea numai cu pînă la 9 foliole. Foliole lungi de 0,7— 2
cm, late de 0,5— 1,5 cm, la bază cordate sau retuze, crenate sau acut serate,
peţiolate, cele ale frunzelor inferioare rotunjite, pe fiecare latură cu 3— 9 (10)
dinţi, glabre, cu slipele foarte mici sau nestipelate. Stipelele de la baza
frunzelor concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe terminale, numeroase, rotunde,
capituliforme, globulos ovate sau eliptice, de 0,7— 2 cm în diam., lung pedun-
eulale. Florile încep să se deschidă de la baza inflorescenţei spre vîrf, cele infe
rioare mascule, cele mijlocii hermafrodite, cele superioare femele. Receptacul
la fructificare rugos angular sau lat aripat. Sepale 4, verzi sau roşii brunii,
mici, caduce după înflorire. Ncctarinele lipsesc. Stamine numeroase, adesea
numai 10—30, la florile hermafrodite de obicei cîte 1— 4, cu filamente lungi,
îndoite în jos, albe sau roşii şi antere mici, galbene. Gineceu 2-, rar 1— 3-car-
pelar, cu tot atîtea stile şi stigmate purpurii.Fructe nucule închise în receptacul,
rotunjite, netede sau lat aripate. — IV—VII.
S t a ţ i u n e a . Coline uscate, coaste însorite, mai ales pe soluri calcaroase,
pe marginea drumurilor şi a ogoarelor. In semănături de trifoi şi lucernă, de la
cîmpie pînă în etajul montan.
R ă s p . î n ţ a r a : Reg. Baia M .: Vişeu, Borşa, V. Yaserului r. Vişeu); âighet;
Şomcuţa Marc (r. Baia M. ); Tg. Lăpuş; Yetiş (r. Mare : Cărei. Reg. Cluj:
Bcclcan; Zău de Cîmpie {r. Sărmaş); Mt. Meseş, Zalău: Dej: Gherla. Borşa; Huedin,
Slîna; Apahida, Someşeni, Cluj, Floreşti, Gîrbău, Cordoş r. Cluj : Turda, Cheia Turzii,
Cîmpia Turzii, Foşaga (r. Turda). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş: Gneorghieni; Miercurea Ciuc,
Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. Stalin: Rupea. Racoşu de Jos (r. Rupea); Valea
Lungă, Mediaş, Şeica (r. Mediaş); Şura Mare, Sibiu; Făgăraş; Oraşul Stalin. Reg. Hune
doara: Galda de Sus, Alba Iulia, Zlatna pe Piatra Caprii »r. Alba»; Orăştie; Deva; Haţeg;
Sînandrei, Hunedoara (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Oradea la Băile 1 mai; Aleşd;
Cehu Silvaniei; Beiuş; Chişineu-Criş. Reg. Timişoara: Dumbrăvii», Lipova (r. Lipova);
Călugărcni, Ciala (r. Pecica); Sviniţa (r. Orşova); Caransebeş; Făget. Reg. Craiova:
Popoveni, Lascăr Catargiu (r. Craiova); Vîrciorova (r. T. Severin); Tg. Jiu; Strehaia:
Baia de Aramă. Reg. Piteşti: Băile Govora (r. R. Vilcea); Curtea de Argeş; Piteşti;
GăeşLi; Slatina, Mierleşti (r. Slatina). Reg. Bucureşti: Alexandria; Roşiori de Vede; Dragă -
neşti; Călăraşi; Lehliu; Bucureşti la Băncasa şi Chitila; Ciocăneşti (r. Răcari); Periş
(r. Snagov); Comana (r. Vidra); Ciulniţa, Slobozia (r. Slobozia). Reg. Ploeşti: Moreni,
4 »*
708 FLORA R .P .Il.
Cîmpina; Tîrgovişte; Văleni de Munte; Buzău; Pogoanele; Rîmnicu Sărat. Reg. Constanţa:
Medgidia, Basarabi (r. Medgidia); Constanţa; Babadag; Mrca Cocoş, Niculiţel (r. Tul-
cea). Reg. Galaţi: Greci (r. Măcin); Brăila; Mărăşeşti (r. Panoiu); Focşani, Odobeşti
(r. Focşani); Tecuci. Reg. Bacău: Buhuşi; Bacău; Tg. Neamţ; Izvoare (r. Piatra Neamţ)
Reg. Iaşi: Bîrlad; Perieni, Tăuteşti, Păd. Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Dorohoi;
Botoşani; Fălticeni; Suceava.
ssp. eummor Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 290, cum diagn. hung.
Corespunde descrierii de mai sus.
f. pubemla (DC.) Gams. ex Hegi Fl.-Mitteleur. VI. 2 (1923) 941. — Plantă ± pube
rală. — Reg. Cluj: Floreşti, Cluj (r. Cluj).
f. şlauccscens Garcke Fl. v. Nord. u. Mitt. Deutschl. 8 (1867) 134. — Frunze pe dos
cenuşiu verzi. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin.
f. viresccns Abromeit Fl. Ost. u. Westpr. (1898) 250. — Frunze verzi pe ambele
feţe. — Reg. Craiova: Perişoru (r. Băileşti).
ssp. muricâla A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 433. — S . polygama Beck. Fl. NO

(1892) 768. — Pimpinella Sanguisorba Gărtn. Fruct. 1 (1788) 161. tab. 3 2 .—
Poterium polygamum'SN. et. K. Pl. rar. Hung. II (1803) 217, tab. 198; Fl.
U .R .S.S. X(1941)430. — P . muricatum Spach in Ann. Sc. nat. 3, ser. V (1846)
3 6 .— Ie.: Pl. 138, fig. 4.
Receptacul şi fructe cu dungi proeminente sau lat aripate. Foliole cu peţioli
lungi de 1— 3 mm. Plante mai robuste, cu tulpini înalte pînă la 100 cm, mai
pronunţat ramificate.
Reg. Cluj: Cluj, Someşeni, Horeşti, Cordoş (r. Cluj); Aiud. Reg. Stalin: Şura Mare,
Slimnie, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Ciugudu de Jos, (r. Alba); Laz (r. Sebeş);
Orăştie. Reg. Craiova: Virciorova, Dumbrăviţa, Cerneţi pe Dl. Iorgutovei (r. T. Severin).
Reg. Piteşti: Băile Govora (r. R. Yîlceai.Ifeg. Ploeşti: Tîrgovişte, Mrea Dealu (r. Tîrgovişte);
Văleni de Munte; Buzău. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa şi Chitila; Comana (r.
Vidra); Ciocăneşti (r. Răcari); Periş (r. Snagov). Reg. Galaţi: Focşani. Reg. Bacău:
Slănic, Ferestrău (r. Tg. Ocna); Izvoare, Piatra Neamţ (r. P. Neamţ); Tg. Neamţ.
Reg. Iaşi: Perieni, Tăuteşti, Păd. Bîrnova (r. Iaşi); Bîrlad.
Răsp. gen. : Eurasia, Africa de X. America de N.
Genul 235. R O Ş A * ) L.**)

Gen. pl. [ed. I (1737) 146, nr. 412], ed. V (1754) 217, nr. 556. — Mă c e ş ,
Răsură, Trandafir.
Arbuşti, erecţi sau agăţători, adeseori cu stoloni subterani lignificaţi.
Tulpini cu ramuri erecte sau pendule, glabre sau păroase, de obicei cu ghimpi,
aciculi, sete, sete glanduloase sau glande stipitate; ghimpii de regulă falcaţi.
Frunze alterne, imparipenat compuse, cu 3—9 (15) foliole simplu serate
sau biserate. Peţioli ghimpoşi, pe faţă plani sau canaliculaţi, la bază cu stipele
de obicei unite, ± laie, întregi, fimbriate sau penatifidate. Flori în raceme
*) Numele trandafirului la romani.

**) Prelucrat de A 1. B u i a pînă la R. vosagiaca (pag. 799), restul de I. P r o d a n.
ROSACEAE 709
sau panicule corimbiforme sau umbeliforme, uneori reduse la cîte o floare

terminală. Receptacul ovoidal, urceolat sau globulos, la partea superioară
cu un orificiu îngust şi pe margine cu un disc inelar. Sepale (4) 5, întregi
sau de obicei cele exLerne bilateral, iar cea mijlocie unilateral penatifidate,
foliacee. Petale (4) 5, la speciile cultivate numeroase şi învoalte, rozee, roşii,
albe, mai rar galbene, invers ovate pînă la obcordate. Stamine numeroase.
Cârpele numeroase, libere, închise în receptacul. Stile libere sau unite, ter
minale sau laterale, glabre sau păroase. Stigmat globulos. Fructe nucule
unisperme, înconjurate de receptaculul cărnos ovoidal sau globulos, roşu
cărămiziu sau negricios.
Determinarea speciilor spontane

1 a Petale galbene a u rii. Frunze biserate, pe dos glanduloase, îngust
eliptice pînă la subrotunde sau obovat cuneate........... 20. R. foetida
1 b Petale rozee, intens roşii, palid rozee, rar albe, numai excepţional
galbene ............................................................................................................. 2
2 a Sepale întregi, cel mult cele 3 externe slab d ivizate............................. 3
2 b Toate sepalele, sau cel puţin cele 3 externe, penatipartîte................ 7
3 a Stile concrescute într-o coloană subţire, care se ridică din receptacul,
lungă cel puţin cît 1/2 staminelor interne................................................. 4
3 b ' Stile libere, scurte, formînd cu stigmatele lor un capitul semiglobulos,
ce închide gura receptaculului sau se ridică numai puţin din acesta.. 5
4 a Flori albe. Ramuri cu ghimpi uniformi, subţiri rigizi, puternic falcaţi,
Foliole mici, lucitoare, pieloase, rotunde pînă la alungit ovate. Coloana
stilelor glabră ....................................................................... 1. R. arvensis
4 b Flori rozee. Armătura ramurilor neconformă, pe lingă ghimpii riguroşi
se mai află sete, cu sau fără glande. Foliole ovate. eliptice sau sub
rotunde ............................................................................... 22. R. Poiiiniana
5 a Tufe mici, înalte pînă la 50 cm, foarte ghimpoase. cu ghimpi subu-
laţi, drepţi, îndesuiţi, cu sete glanduloase şi neglanduioase. Frunze
mici, simplu serate. Petale mai lungi decît sepalele. alb lăptoase, rar
rozee. Fructe cu receptacul negru............................ 15. R. spinosissima
5 b Tufe mai robuste, slab ghimpoase sau fără ghimpi. Petale purpurii,
rozee, cel mult de lungimea sepalelor sau mai scurte decît acestea.
Plante de munte . . . ......................................................................................... 6
6 a Ramuri ± fără ghimpi. Frunze cu 7—9 (11) foliole alungit eliptice,
eliptice, ovate, pînă la rotunde, dublu serate, rar simplu serate.
Flori purpurii sau închis rozee. Peduncuîi pcnduli după înflorire
14. R. pendulina
6 b Ramuri cu ghimpi subţiri, drepţi sau puţin recurbaţi la vîrf. Frunze
cu 5— 7 (9) foliole simplu serate. Petale palid rozee. Pediceli erecţi
după în flo rire.......................................................................16. R. rubriîolia
7 a Stile glabre, unite într-o coloană mult mai scurtă decît filamentele
staminelor interne. Frunze simplu serate........................ 25. R. stylosa
710 FLORA R.P.R.
7 b Stile libere, formează cu stigmatele lor un capitul semiglobulos, care

întrece ± în înălţime staminele interne, ridicîndu-se puţin din recep
tacul ......................... 8
8 a Frunzele ramurilor florifere cu (3) o foliole mari, eliptice sau sub
rotunde, cu nervaţiunea pe dos bine distinctă. Flori solitare sau cîte
2— 3, mari, de 4—8 cm în diametru. Sitpele liniar alungite, înguste.
Tufă m ică, înaltă de 50 (150) cm, cu 2 feluri de ghimpi şi glande
stipitate sau s e s i l e .................................................................. 2. R. gallica
8 b Frunze de obicei cu 7 foliole. Flori adesea dispuse în inflorescenţe
multiflore ......................................................................................................... 9
9 a Foliole ± pieloase, mari, biserale, pe dos pronunţat nervate. Flori
mari, de 4—8 cm în diametru, cu pediceli glanduloşi, setoşi sau* glabri.
Tufe mici, cu ghimpi subţiri aproape drepţi, rar fără ghimpi
3. R. Jtmdzillii
•9 b Foliole subţiri, pe dos neevident reticulate. Flori de mărime mijlocie.
Ghimpi de diferite forme şi m ărim i. . i*.................................................... 10
10 a
Foliolele frunzelor pe ambele feţe catifelat tomentoase. Ghimpi sub
ţiri, drepţi, cel mult numai puţin recurbaţi, aciculari sau su b u la ţi.. 11
10 b Foliolele frunzelor glabre, păroase sau glanduloase, nu sînt catifelat
tomentoase. Ghimpi puternici, recurbaţi, la bază de obicei d in ţa ţi.. 13
11 a Ramuri neregulat îndoite" în zig-zag. Ghimpi drepţi sau i recurbaţi.
Auriculele stipelelor scurt triunghiulare, divergente. Pedunculi de
3— 4 ori mai lungi decît fructul matur. Sepale lungi, după înflorire
orizontal patente sau erecte, la maturitate do obicei căzătoare
4. R. tomcntosa
11 b Ramuri de obicei drepte. Ghimpi drepţi. Auriculele stipelelor falcate
şi încovoiate spre interior. Sepale scurte, lungi de 10— 12 (14) mm,
slab fidate, late, glanduloase, după înflorire erecte şi persistente.. 12
12 a Marginea superioară a petalelor dens glanduloasă, cu glande scurt
stipitate. Foliole terminale scurt eliptice, cele laterale ± rotund ovate,
glanduloase. Receptaculul fructului de 1—2 cm în diam., glandulos
setos ' 18. ÎL Coziae
12 b Marginea superioară a petalelor neglanduloasă. Armătura ramurilor
florifere compusă numai din ghimpi conformi. Fructe mari, lungi pînă
la 20 mm, închis roşii sanguinee. — glanduloase. Disc neevident
17. R. mollis
13 a Foliole pe ambele fele glabre sau păroase, pe dos neglanduloase,
excepţional pe nervuri cu cît-eva glande nemirositoare.................... 14
13 b Foliole pe dos peste tot îndesuit glanduloase sau cel puţin pe nervurile
laterale cu glande mirositoare, rar glanduloase pe ambele feţe . . . .19 14*
14 a Sepale după înflorire orizontal patente sau erecte. Pediceli fructiferi
foarte scurţi, acoperiţi cu bractei dinţate. Stipele dilatate, subrotund
o v a t e ............. ....................................................................................................15
14 b Sepale după înflorire îndreptate în jos. Pediceli adesea mai lungi
decît bractelle. Stipele mai puţin l a t e ................................................. 16
rosackaf 711
15 a Frunzele pe ambele fete evident păroase, mai rar glabre pe faţă.

Ramuri verzui sau albăstrui brum ate........................ 13. R. coriifolia
15 b Frunze glabre pe ambele feţe, mai rar pe dos in lungul nervurilor
mediane slab păroase....................................................... 21. R. vosagiaca
16 a Foliolele frunzelor glabre............................................................................... 17
16 b Foliolele împreună cu peţiolul păroase, uneori numai pe dos în lungul
nervurilor, dar atunci peţiolul este păros de jur împrejur............... 18
17 a Foliolele simplu serate sau imperfect dublu serate, glabre, sau numai
pe dos în lungul nervurilor cu cîte 1 perişor........................10. R. canina
17 b Foliolele frunzelor perfect dublu serate sau compus serate, glabre
sau foarte rar pe dos, în lungul nervurilor, cu 1— 2 glande neodo-
rante ....................................................................................... 11. R. dumalis
18 a Ghimpi scurţi, puternici, încovoiaţi, la bază lăţiţi, galbeni. Frunze
± obovat cuneate, lat eliptice sau ovat romboidale, spre bază adesea
îngustate, pe dos evident nervate, pe ambele feţe păroase (cel puţin
în lungul nervurilor), uneori pe dos cu puţini peri glaniduliferi, neodo-
ranţi. Sepale evident penat sectate, cu numeroase lacinii secundare
lat lanceolate. Stilele se ridică puţin din receptacul, formînd o coloană
19. R. obtusifolia
18 b Ghimpii mai subţiri, spre bază neevident îngroşaţi. Foliole rotund
ovate sau lat eliptice, la bază rotunjite, pe ambele feţe sau numai
pe dos păroase, in lungul nervurilor alipit păroase, neglanduloase.
Laciniile petalelor mai puţine şi mai înguste. Stile scurte, nu se ridică
evident din receptacul şi formează un capitul globulos
12. R. dumetorum
19 a Sepale după înflorire reflecte, cad de timpuriu................................... 20
19 b Sepale după înflorire orizontale (patente) sau îndreptate = în sus
(erecte sau divergente) ............................................................................... 24
20 a Foliole alungit eliptice sau eliptice pînă la euneat obovate. întot
deauna îngustate la bază, lung cuneate, pe ambele feţe sau numai
pe dos păroase şi glanduloase, rai* glabrescente. Pediceli florali neglan-
duloşi sau slab şi numai dispers glandulşi ................... 7. R. agrestis
20 b Foliole subrotunde sau lat ovate, la bază de obicei rotunjite sau uşor
cordate, mai rar alungite şi îngustate spre bază. Pediceli dispuşi cîte
1—3, setaceu glanduioşi .......................................................................... 21
21 a Armătura totdeauna uniformă; ghimpii mari. galbeni, foarte curbaţi,
spre bază foarte dilataţi. Pediceli setos glanduloşi, mai lungi decît
fructul. Flori mici. Stilele glabre, rareori ^ păroase, se ridică din
receptacul în formă de coloană.................................... 5. R. micrantha
21 b Armătură de 2 feluri (heteracantă): ghimpi mici, aciculari, drepţi şi
ghimpi mari, curbaţi, în amestec cu sete glandulifere, foarte rar cu
aculei conformi. Stilele nu se ridică evident din receptacul......... 222
22 a Inflorescenţă 3— 5-floră, cu flori mici, roşii. Pediceli florali de obicei
scurţi, lungi de 5— 13 mm. Plantă mai slab ramificată şi mai puţin
ghimpoasă, cu frunze eliptice, pe faţă glabre sau puţin alipit păroase,
pe dos glandulos vîseoase ........................................ 24. R. ferociformis
712 FLORA R. P.R.
22 b Inflorescenţă 1— 2-floră. Flori mici, albe sau palid rozee. Stigmate

glabre . . / ................................................. : ................................................... 23
23 a Flori albe. Pediceli fără glande sau foarte rar cu puţine glande. Frunze
de obicei mici, lungi pînă la 1 cm. Plantă foarte ghimpoasă, înafară
de ghimpii inegali, arcuiţi, şi cu ghimpi subţiri, aciculari, pe ramuri
cu numeroase sete glandulifere scurte................................ 23. R. îerox
23 b Flori palid rozee. Pediceli scurţi, de obicei glabri. Frunze pe ambele
feţe îndesuit glanduloase, lungi de 2—3 cm şi late de 1—3 cm,
ovat eliptice, spre bază îngustate, cuneate, la vîrf scurt acuminate
sau subrotunde, pe dos cu nervaţiune evident rcticulată. Sepale
reflecte, rămîn timp îndelungat pe fructul glabru. Ramuri cu ghimpi
falcaţi, sete şi aciculi drepţi, glanduloşi sau neglanduloşi
9. R. caryophyllacea
24 a Pedicelii florilor neglanduloşi sau cu sete foarte mici şi debile. Foliole
îngust sau lat eliptice, obovate sau subrotund eliptice
8. R. elliptica
24 b Pedicelii florilor glandulos setoşi, de lungimea receptaculului fruc
tului sau mai lungi: setele glandulifere tari. Foliole scurt ovate sau
aproape subrotunde. mai rar eliptice, la bază rotunjite, pe dos cu
glande roşii, brune-gălbui, îndesuite............................ 6. R. rubiginosa
Secţia I. SYXSTYLAE DC. Cat. Hort. Monsp. (1813) 137.

Tufe cu tulpini lungi, culcate, tirîtoare, uneori radicante, ghimpoase îndeosebi pe
ramificaţiile bătrîne şi pe cele din anul precedent, cu ghimpi conformi, curbaţi, puternici.
Frunzele ramurilor florale o —7-foIioIate, cu stipele înguste, unite. Flori albe, relativ mici,
lung pedicehile. Sepale întregi sau aripate, după înflorire răsfrînte, caduce. Fructe coriace,
mai tîrziu brunii. Stile unite într-o coloană lungă şi subţire, care se ridică deasupra recep
taculului şi ajunge lungimea staminelor interne.
1. R. arvensis Huds. Fl. angh ed. I (1762) 192; Fl. U .R.S.S. X (1941) 443.
— R. silvestris Herrm. Diss. inaug. Ros. (1762) 10. — R. repens Scop. Fl. carn.
I, ed. II (1772) 355. — R. serpens Wihel Prim. Fl. Werth. (1799) 2 6 5 .—
Ic.: Pl. 139, fig. 1— 4; Pl. 154, fig. 2.
h. Tulpini lungi de 50— 100 cm. culcate, cu numeroase ramuri verzi,
urcătoare, suberecte, cu ghimpi conformi, lungi de 3—6 mm, subţiri, rigizi,
puternic recurbaţi, falcaţi. Frunze caduce, de regulă cu 5— 7 foliole. Peţioli
glabri, glanduloşi, mai rar tomentoşi. Foliole alungit ovate pînă la rotunde,
mici, lungi de 1— 2 (3) cm, late pînă la 1,5 (2) cm, obtuze sau acute, la bază
rotunjite, uşor cordiforme, mai rar slab cuneate, coriace, lucitoare, glabre
sau pe dos, în lungul nervurilor (mai rar pe ambele feţe), păroase, pe faţă închis
verzi, pe dos desebis-verzi, cu 5— 7 perechi de nervuri, serate, cu dinţi
P l a n ş a 139. — 1. Roşa arvensis Huds. var. pilifolia f. baldensis (Kern.) J. B.

Kell. — 2. R. arv. var. typica R. Kell., 2a. fruct. — 3. R. arv. var. pilifolia (Borb). R.
Kell. (vezi şi Pl. 154, fig. 2, 2a-e).— 4. R. arv. var. leiophylla Borb., 4a. fruct.—R. sempervi-
rens L. (vezi şi Pl. 155, fig. 1, la-d), 5a. fruct. — 6. R. Polliniana Spreng., 6a. fruct.
P L A N Ş A 139
KOSACEAE 71f>
simpli, laţi, puţin numeroşi. Stipele înguste, concrescute cu peţiolul, pe

margini glandulos păroase. Flori solitare sau dispuse în inflorescenţe multi-
flore. Bractei mici, lanceolate, cu margini glanduloase. mai mult erecte.
Muguri ovaţi, brusc acuţi. Pediceli lungi de 2—4 cm, glabri sau păroşi, cu
glande stipitate sau sesile, adesea de 3—6 ori mai lungi decît receptaculul
oval sau alungit şi neglandulos. Sepale lat ovate, pînă la scurt ovat lan
ceolate, ± lung acute, întregi sau cele 3 externe scurt penate, cu segmente
liniare sau liniar lanceolate, de obicei neglanduloase. Petale albe, adesea
mici, late de 2— 7 cm, de 1,5— 2,5 ori mai lungi decît receptaculul. Stile de
2— 5 mm lungime, de lungimea staminelor interne, se ridică din receptacul,
unite într-o coloană glabră. foarte rar mai scurte şi libere. Fructe cu recep
tacul globulos, piriform sau alungit ovoidal, mici, nezemos. — VI—VIL
S t a ţ i u n e a . Margini şi tăieturi de părduri, crînguri, coline, dealuri şi
coaste însorite; frecventă în etajul montan şi regiunea dealurilor, mai rar
la cîmpie. Adeseori se cultivă.
R ă s p . î n I a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa; Dumitra (r. Năsăud); Canciu (r. Dej);
Turda; Cluj. R$g. Aut. M .: Reghin, Topliţa, Deda; Tuşnad pe Dl. Pilişke (r. Ciuc). Reg.
Stalin: Oraşul Stalin spre Predeal; la poalele Mţilor Făgăraşului; Cisnădioara pe Mt.
« Gotzenberg», Sadu, Mţii Sibiului pe Mt. Prejbe (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia;
Deva, Dobra, Zam (r. Ilia); Hunedoara, Govăşdia (r. Hunedoara); Haţeg; Brad. Reg.
Oradea: Beiuş, Mţii Codrului, Şuncuiuş între V. Urmanului şi Y. Mare (r. Beiuş);
Dezna între Iosăşel şi Baltele. Sebiş, Berindia, Moneasa, Nădălbeşti, Neagra (r. Gura
honţ). Reg. Timişoara: Belobreşca (r. Moldova Nouă) ; Sviniţa, Plavişeviţa, Băile
Herculane, Mehadia (r. Orşova). Reg. Craiova: Baia de Aramă, Tismana, Cloşani la Buza
Plaiului (r. Baia dc Aramă); Strchaia: V. Jiului spre Mrea Lainici ir. Tg. Jiu); Crasna
din Vale, Săcelu, Polovraci, Baia de Fier (r. Novaci). Reg. Piteşti: R. Vileea; Băbeni,
Ioneşti (r. Băbeni-Bistriţa). « în toată Moldova» (Edel, Cz. si Sz.;. Reg. Suceava: Slo
bozia (r. Suceava).
var. typica R. Kell. in A. et G. Syn. VI (1900) 40. — Ie-: Pl. io9. fig. 2. — Foliole
şi peţioli glabri sau peţioli puberuli pină la pubcscenţi şi frunze numai pe dos pubescente.
Pediceli floriferi cu glande stipitate sau sesile. Fructe cu recepta* ni subglobulos, pînă Iaf
alungit ovoidal. — Răspîndită în localităţile indicate la specie.
f. vera Buia f. nova in Add. IV, pag. 938. — Receptacul fructifer sferic. — Reg.
Craiova: Cloşani (r. Baia de Aramă).
f. ovâta (Lej.) Desv. Journ. Bot. II (1813) 113. — R. ovata Lej. FI. de Sp. II
(1811) 312. — Receptacul fructifer alungit sau ovoidal. — Reg. Timişoara: Sviniţa, Pla
vişeviţa, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Baia de Aramă: V. Jiului la Lainici
(r. Tg. Jiu); Novaci.
Ob s . R. arvensis var. leiophylla Borb., plantă din R. P. Ungaria, reprezentată prin
planşa 139, fig. 4, 4 a, se aseamănă foarte mult cu f. ovala (Lej.) Desv., de care însă se
'deosebeşte prin dosul frunzelor glabru, iar nu păros de-a lungul nervurii mediane.
var. pilifdlia (Borb.) R. Kell. in A. ct G. Syn. VI, 1 (1900) 40. — R. arvensis b. pilifolia
Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 344. — Ic.: Pl. 139, fig. 3 et Pl. 154, fig. 2, 2a—e;
Prod. Trandaf. (1932) tab. U — Foliole pe ambele feţe alipit păroase, rar pe dos subtomen-
736 FLORA R.P.R.
toase. Peţioli pubescen ţi. — Cultivată prin grădini. — Reg. Timişoara: Moldova Nouă.
Belobreşca (r. Moldova Nouă). Reg. Craiova: Gloşani la Buza Plaiului (r. Baia de Aramă);
Săcelu (r. Novaci).
f. baldensis (A. Kern.) J. B. Kell. in Hal. et Braun Nachtr. Fl. NO (1882) 2 0 2 .-
R. baldensis A. Kern. ap. DSsegl. in Bull. Soc. Bot. Belg. XV (1876) 217. — Ic.: Pl. 139,
fig. 1. — Ramuri ± ghimpoase. Peţioli glanduloşi, aculeaţi. Foliole pe faţă alipit păroase,
pe dos lax păroase, pe nervurile mediane cu glande stipitate. Pediceli stipitat glanduloşi.—
Reg. Cluj: Bistriţa; Turda. Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Predeal
(r. Codlea); Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea); la poalele Mţilor Făgăraşului; Sadu,
Cisnădia, Cisnădioara pe Mt. «Gotzenberg», Mţii Sibiului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara:
Alba Iulia; Dobra, Deva, Zam (r. Ilia); Govăşdia (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Berindia,
Dezna, Moneasa, Neagra, Nădălbeşti (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Belobreşca (r. Moldova
Nouă).
întrebuinţări. Din fructe se fabrică marmeladă.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de V, Balcani.
Secţia II. GÂLLICA Crepin in Bull. Soc. Bot. Belg. X X X I, 70 (1892) 72.
Tufe cu stoloni subterani lungi, Armătura inegală, reprezentată prin ghimpi mai
mari, arcuiţi sau drepţi şi din alţii mai mici, aciculari, setacei, în amestec cu numeroase
sete glandulifere. Frunze 3 —5-foliolate. Flori mari, intens rozee sau purpurii, odorante,
lung pedicelate, solitare sau în inflorescenţe multiflore. Pediceli glanduloşi. Sepale mari.
după înflorire reflecte, caduce, pe dos ruginiu roşietice, glandulos ciliate, cele externe pena-
tifidate. Stile libere sau unite.
2. R. gâllica L. Sp. pl. ed. I (1753) 492; Fl. U .R .S.S. X (1941) 4 8 3 .—

R . austriaca Cr. Stirp. austr. I (1768) 86. — R. pum ila Jacq. Fl. Austr. II
(1773)59.— R. rubra Lam. Fl. fr. III, ed. I (1778) 130, sec. Dâsegl.—Trandafir
de cîmp. — Franciarozsa. — Essig-R ose.— Po3a $paHny3CKan. —E xs.: FRE
nr. 1021 a, b. sub f. austriaca. — Ic.: Pl. 140, fig. 1—8.
Arbuşti mici, cu stoloni subterani repenţi. Tulpini aeriene, lungi de
0,5— 1,5 m, adesea tîrîţoare, ramificate, cu ramuri i erecte. Armătură foarte
inegală, reprezentată prin ghimpi mari, lungi de 4—6 mm, arcuiţi sau drepţi
şi alţii mai mici, aciculari, setacei. în amestec cu numeroase sete glandulifere.
Ramuri florifere dens glandulos setoase. Frunze caduce, (3) 5-foliolate.
Foliole lat eliptice, pînă la aproape circulare sau rotund ovate, lungi de
2—6 (8) cm, late de 1,5—3 (4) cm, scurt acute sau mai adesea rotunjite, Ia
bază ± cordate sau rotunjite, coriace. pe faţă închis verzi, glabre, rar
păroase, lucitoare, pe dos albicios verzi, alipit păroase, rar glabre, cu 6— 10
perechi de nervuri evidente, pe margini serate, cu dinţii mai mult simpli, laţi,
obtuzi, rotunzi sau triunghiulari, pe margini glanduloşi. Peţioli subţiri,
glanduloşi şi ghimpoşi. Stipele înguste, liniar alungite, glanduloase. Flori
mari, de 4—8 cm în diam., mai adesea solitare, rar cîte 2—3. Pediceli lungi de
2—3 cm, glandulos setoşi, ghimpoşi. Receptacul globulos, piriform sau ovat,
cu sete şi glande stipitate. Sepale liniar lanceolate, pe-dos şi pe margini
glanduloase, după înflorire reflecte, cele externe penate, cu numeroase lacinii
ROS ACE AF. 717
liniar lanceolate. Petale mari, lungi de 2— 3 cm. cca tot atît de late, crestate,
catifelate, deschis roşii pînă la închis purpurii. Stile libere, cu stigmate in
capitul semiglobulos care se ridică puţin din receptacul. Fruct cu receptacul
globulos, piriform, subrotund, lung de 1— 1,5 cm. puţin cărnos, pielos, roşu
bruniu. — VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate, măracinişuri, coaste însorite, pe mar
ginea pădurilor, prin poieni, tufişuri, margini de drumuri, păşuni şi fineţe,
cu deosebire pe soluri calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună in toate regiunile, din etajul inferior pînă in cel montan.
1 a Stile glabre sau glabrescente............................................................................................. 2
1 b Stile alb lanate sau ± dens păroase............................................................................. 3
2 a Foliole compus serate, cu dinţi glanduloşi,ovale, acute, peambele fete glabre sau
pe dos păroase numai de-a lungul nervurilor.Tufe înalte pînă la 1 in.Fruct cu
receptacul cuneat piriform
var. clâta Christ Ros. Schw. (1873) 199. — Ic.: Pl. 140, fig. 1. — Reg. Cluj:
Cluj în împrejurimi. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş.
2 b Foliole simplu serate, cu dinţi neglanduloşi, eliptice, obtuze sau acute, pe dos palide,
la nervuri păroase. Peţiol glabru, însă prevăzut cu glande s li pi la le, disperse şi
uneori în partea inferioară cu ghimpi rari. Inflorescenţă subcorimboasă, multifloră.
Sepale glabre p6 dos. Fruct cu receptacul piriform
var. olSgâcantha (Borb.) Deg. in .1ăv. M. FI. (1925) 548. — R. oligacantha Borb.
Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 373. — Reg. Timişoara: Ciclova (r. Oravija).
3 a Foliole ± simplu serate ................................................................................................. 4
3 b Foliole biserate ................................................................................................................. 5
4 a Frunze pe dos glanduloase, adesea cu 3 foliole eliptice, mici, pe margini glanduloase,
pc dos de-a lungul nervurilor păroase. Pedunculi inermi, glanduloşi. Sepale cu lacinii
mai puţine şi mai scurte, pe dos şi pc margini glanduloase. Fructe cu receptacul
globulos, setos glandulos
var. Panţui Prod. Trandaf. (1932) 39, tab. 7. — R e g . C o n s t a n ţ a : Mrca Cocoş (r.
Tulcea).
4 b Frunze pe dos ncglanduloase, adesea cu 3 - 5 foliole mai mari, eliptice sau sub
rotunde, pe dos fin păroase, cu dinţi neglanduloşi, numai în tinereţe glanduloşi,
glabri sau păroşi. Fructe cu receptacul globulos sau comprimat globulos
var. haplod&nla (Borb.) II. Br. in Beck Flora XO (1892) 779. — R . austriaca
Cr. a. kaplodonta Borb. L e. 367. — R. gallica 17) haplodonta\ f. semihaplodonta
Prod. in Sched. ad F.R.E. nr. 1023. — Tc.: Pl. 140, fig. 4; Prod. Trandaf. (1.932)
tab. 9. — Reg. Cluj: Finalele Clujului. Reg. Galaţi: Cerna (r. Macin'.
f. napocensis Prod. 1. c. 43. — Receptacul fructifer elipsoidal ovet. — Reg.
Cluj: Fine jele Clujului.
5 a Foliole pe dos ± glanduloase ....................................................................................... 6
5 b Foliole pe dos neglanduloase........................................................................................... 8-
<> a Foliole alungite, mult mai lungi decît late, lungi pînă la 50 mm şi late pînă la 28 mm,
obtuze, acute, pe dos surii, de -a lungul nervurii principale lav păroase, pe nervurile
718 FLORA R .P .R .
secundare dispers glanduloase. Petale mari, purpurii închise. Stile hirsut păroase.
Fructe ovoidale. Ramuri d- nearmate
var. incarnata (Mill.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. (1931) 112. — R. incarnata Mill.
Gard. Dict. ed. VIII (1768) mr. 19. — Reg. Timişoara: Buziaşjpe Dl. Silagiului
(r. Lugoj). Reg. Bucureşti: Comana (r. Vidra).
f. virescens (Desegl.) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1900) 49. — R. vires-
ccns Desegl. Ess. monogr. ros. Fr. in Măin. Soc. Acad. Mâine et iLoire X (1861)
73. — Ic,: Pl. 140, fig. 8; Prod. Trandaf. (1932) tab. 9. — Foliole eliptic lanceolate,
acute, pe dos surii. —Reg. Timişoara: Vermeş, Izgar (r. Reşiţa). Reg. Constanţa: între
Mrca Cocoş şi Isaccea fr. Tulcea;.
6 b Foliole eliptice sau ovate. Stile lanate........................................................................ 7
7 a Foliole eliptice sau eliptic subrotunde, la bază ± rotunjite, lungi de 30—45 mm şi
late de 15—22 înm, pe dos deschis verzi, fin pubescente, în lungul nervurii principale
îndesuit glanduloase, pe nervurile secundare dispers glanduloase. Sepale pc dos
şi pe margini glanduloase. Petale mari sau mijlocii
var. subglaiiduldsa (Borb.) H. Br. in Beck Fl. NO (1892) 780. — R . austriaca vai-.
subglandidosa Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 372. — Ic.: Pl. 140, fig. 7 .—
Reg. Aut. M .: Tg. Mureş în Păd. Cocoş. Reg. Suceava: Bosanci pe Dl. Strîmbu
(r. Suceava).
7 b Foliole cordat ovate, iniei sau de mărime mijlocie, pe dos păroase şi glanduloase,
pe margini neregulat biserate. Stipele pe dos bogat glanduloase, pe margini glan
dulos ciliate. Ramurile florifere cu ghimpi, sete şi glande stipitate
var. grahovicensis R. Kell. in Verh. Nfg. Basel, XXXV, 1 (1923) 52. — I c .:
Pl. 140, fig. 2. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş pe « Somosteto ».
8 a Foliole mari, pe ambele feţe glabre sau pe dos, cel mult în lungul nervurii mediane,
dispers păroase, rar şi glanduloase, subţiri
var. liophylla (Borb.) R. Kell. in A. et G. Syn. VIr 1 (1900) 49. — R. austriaca
var. leiophylla Borb. 1. c. 369. - Reg. Cluj: Fînaţele Clujului.
f. fejerdensis Xyâr. Kv. fl. (1940—44) 292 cum diagn. hung. et in Bul. şt.
Acad. R.P.R. Sect. Şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 31. — Frunze pe ambele feţe
glabre. Stigmat păros. — R e g . Cluj: Feiurdcni (r. Cluj).
f. uinbricola Borb. 1. c. — Frunze subţiri, aproape glabre. Pedunculi rar
glanduloşi. — Reg. l'imişoara: Ciclova (r. Oraviţa).
f. ncrvipilosa Buia f. nova in Add. IV, pag. 938. — Foliole glabre, numai in
lungul nervurii mediane păroase. — Reg. Craiova: pe marginea pădurii Rado-10
vanu (r. Segarcea).
8 b Foliole pe ambele feţe păroase sau numai pe dos ± dens păroase...................... 9
9 a Foliole pe ambele feţe păroase, de mărime mijlocie................................................. 10
9 b Foliole numai pe faţă păroase ..................................................................................... 11
10 a Ramuri florifere îndesuit glanduloase. Foliole cordat ovate pînă la eliptice, pe
faţă lax alipit păroase, pe dos cu peri lungi, hirsuţi. Pedunculi cu glande stipitate
şi cu acicuh glanduloşi sau neglanduloşi. Sepale terminate intr-un apendicul la t,
foliar, cele externe penate, cu lacinii late
var. trichophylla R. Kell. in Vierteij. d. M . g. Zurich LXIX (1924) 3. — Reg.
Aut. M .: Tg, Mureş.
10 b Ramurile florifere, pe lîngă glande şi cu numeroşi ghimpi aciculiformi, glanduloşi
şi neglanduloşi. Foliole subrotund eliptice, pe faţă abundent păroase, aproape tomen
toase. Stipele late, pe dos păroase, pe margini glanduloase. Pedunculi păroşi şi
roşietic glanduloşi. Sepale la vîrf neterminate în apendicul foliar
ROSACEAE 719
var. tomentosa Prod. Trandaf. (1932) 40. tab. VIII. — Ic.: Pl. 157, fig. 2, 2a,
b. Reg. Constanta: Beştepe (r. Tulcea).
11 a Ramuri nearmate sau foarte slab armate (chiar şi cele florale). Fructe globuloase
sau piriforme. Foliole subrotund eliptice sau aproape subrotunde, pc dos evident
pubescenle. Slile ± dens hirsute, iar nu alb lanate
var. subtomentălla (Borb.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. (1931) 114. — R. pumila
Jacq. b. subtomentella Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 358, 370. - Reg.
Timişoara: la Timişoara şi Oravi ţa în împrejurimi. -
f. delanâta (Borb.). — R . gallica var. pumila f. delanata Borb. 1. c. 258, 369.—
Fructe cu receptacul piriform. — Reg. Cluj: Budacu (r. Bistriţa). Reg. 'Timişoara:
Lugojel (r. Lugoj); împrejurimile Oraviţci.
f. globulosa Buia f. nova in Add. IV, pag. 938. - Fructe globuloase. Foliole
subrotunde sau subrotund eliptice. — Reg. Timişoara: Păd. Bazoş (r. Timişoara).
Reg. Craiova: Pleniţa.
11 b Ramuri armate cu mulţi ghimpi mici, aciculi gracili şi glande........................... 12
12 a Pedicelii florilor numai cu glande setoase sau aeiculare........................................13
12 b Pedicelii florilor, pe lingă glandele setoase şi cu sete aeiculare drepte şi ghimpi
puţin curbaţi. Foliole sempervirescenle, lungi de 3,5—4 cm şi late de 2,5—3 cm,
coriacee pe faţă spălăcit gălbui verzi, pe dos ruginii
var. copăcensis Prod. Trandaf. (1932) 38, 43. — Reg. Bucureşti: Gopăceni,
aproape de rîul Argeş (r. Vidra). ’
13 a Foliole mari, lungi pînă la 50 mm şi late pînă la 38 mm, subrotunde pînă la lat
eliptice. Flori m a r i.............. ............................................................... ............................. 14
13 b Foliole eliptice sau subrotund eliptice, puţin mai mici şi mai înguste.............. 15
14 a Frunze subrotunde, mari. Flori atropurpurii
var. offieinalis Thory in Redoute Ros. I. (1817) 73, cum ic. — Se cultivă prin
parcuri şi grădini în scopuri ornamentale şi industriale.
14 b Foliole cordate, subrotunde, pînă la lat eliptice, lungi pînă la 50 mm, late pînă la
38 mm, cele laterale aproape sesile, pe dos păroase. Stipele pubescente. Flori de culoa
rea cărnii sau palid rozee. Sepale terminate într-un apendicul glandulos serat.
Fructe cu receptacul globulos. Plantă spontană*.
var. cordifolia (Ilost) II. Braun in Beck Fl. NO (1892) 779. — R. cordifolia
Host Fl. austr. II (1831) 23. — R. austriaca Cr. var. cordifolia (Hosti Borb. Prim.
monogr. Ros. Hung. (1880) 369. — Reg. Cluj: Cluj în împrejurimi şi Păd. Lomb,
Suatu (r. Cluj); Cheia Turzii. Reg. Craiova: Maglavit (r. Calafat): Afumaţi, Perişoru
(r. Băileşti).
f. parvifolia Prod. Trandaf. (1932) 38. — Foliole subţiri, romboidal sub
rotunde, mici sau de mărime mijlocie, lungi pînă la 27 mm şi late pînă la 25 mm,
rotunjite sau emarginate, puţin păroase. — Reg. Suceava: Drăgoeşti pe 1)1. Cordin,
Ilişeşti (r. Gura Humorului).
f. robustifolia Prod. 1. c. (sub rubusifolia, c o i t . B«.*rza Consp. I (1947) 146).*—
Foliole groase, mari, lungi pînă la 45 mm şi late pînă la 35 mm, îndesuit păroase,
pe dos aproape tomentoase. Intermediară între var. cordifolia şi var. kaplodonta.—
Reg. Suceava: Bosanci (r. Suceava).
15 a Flori mari, de cca 7 cm în diam., se deschid numai parţial. Sepale lungi de 3—4 cm,
spatulate, penatifidat incize, Ia vîrf dilatate. Receptacul fructifer globulos pînă la
piriform
var. magnifica (Borb.) H. Braun in Beck Fl. NO (1892) 779. — R. austriaca
Cr. y. magnifica Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 369. — Exs.: FRE nr.
7 2 0 FLORA R .P .It.
10 2 0 .— I c .: Pl. 140, fig. 3. — Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Feiurdeni, CJuj
(r. Cluj). Reg. Timişoara: Buziaş pe Dl. Silaghiului (r. Lugoj}: Reg. Craiova: Popoveni,
Romîneşti (r. Craiova). Reg. Ploeşti: Băicoi (r. Cîmpina).
f. beştepensîs Prod. 1. c. pag. 42. — Petale mai micL Pedunculi glanduloşi
şi cu sete. Reg. Constanţa: Beştepe ţr. Tulcea). *
15 b Flori puţin mai mici, cu sepale nedilatate (netransfoimale într-un organ foliar
evident dilatat). Fructe cu receptacul globulos sau piriform................................... 16
16 a Foliole de mărime mijlocie, subrotund eliptice sau subrolund ovate, de obicei aple
cate unele pe allele, pe dos păroase
var. austriâca (Cr.) Prod. Trandaf. (1932) 42. — R. austriaca Cr. Stirp. austr.
II, ed. I (1763) 33, s. str. — E xs.: FRE nr. 1021 a, b. — Ic.: Pl. 140, fig. 5. —
Foarte răspîndită în toată ţara.
16 b Foliole mai mici, eliptice sau alungii eliptice, obtuze sau acute, pe dos numai în
lungul nervurilor păroase
var. ptimtta (Jacq.) H.- Braun 1. c. — R. pumila Jacq. Fl. austr. II (1773) 59,
s. s t r .— E x s.: FRE nr. 1022 a, b. — Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Năsăud);
D ej; Bontida (r. Gherla); Someşeni, Cluj la Fînaţe şi pc rîpa « Pokolkoz » (r. Cluj);
Ciuguzel (r. Aiud); Cheia Turzii. Reg. Aut. M .: între Odorhei şi Praid. Reg. Hune
doara: Deva la poalele Mt. Decebal. Reg. Craiova: Maglavit (r. Calafat); Perişoru
(r. Băileşti); Balş la Spineni; Bălceşti. Reg. Bucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari);
Copăceni, Comana (r. Vidra). Reg. Bacău: Verşeşti (r. Piatra Neamţ). Reg. Iaşi:
Păd. Focuri (r. Iaşi). Reg. Suceava: Rădăuţi pe Dl. Crucii; Drăgoeşti pe Dl. Corodin
(r. Gura Humorului).
f. pannonica (Wicsb.) H. Braun 1. c. — R. austriaca Cr. f. pannonica Wiesb.
in t)BZ (1879) 143. — E xs.: FRE nr. 1024. — Tc.: Pl. 140, fig. 6. — Foliole înguste,
subţiri. Pediceli dens glandulos setoşi, cu aciculi ± arcuiţi, dilataţi la bază. Stilele
nu se ridică din receptacul. — Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Cluj în V. Plccica
şi pe Dl. Sf. Gheorghe.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Uneori se cultivă prin parcuri şi grădini ca plantă ornamentală,
în special var. offieinalis Thory şi var. magnifica (Borb.) H. Br. Florile au ^proprietăţi
oficinale cu deosebire cele ale var. offieinalis, drogul fiind cunoscut sub numele de « Flores
Rosae pallidae ».
Ră s p. gen. : Europa centrală şi de S. U.R.S.S. de SY, Asia Mică, Africa de N.
Secţia III. JUNDZILLAE Crepin in Bull. Soc. Bot. Belg. X X X I, 2 (1892) 80.
Plante cu stoloni subterani lungi. Tulpină şi ramuri cu ghimpi subţiri, tari, drepţi
sau puţin înclinaţi. Ramuri florifere adesea cu sete simple sau glanduloase. Frunze 7-folio-
îate, cu foliole adesea late, rigide, nesuculente, pe dos ± palide, proeminent reticulate,
glanduloase, de obicei bi-, sau compus serate. Stipele late, unite, cu auricule lungi. Inflo
rescenţa unifloră sau multifloră, cu bractei late. Pediceli glanduloşi sau setos glanduloşi.
Sepale lungi, pe dos glanduloase, cele externe Îndesuit penatifidate, după înflorire reflecte
şi caduce. Stile libere, îndesuit păroase. Plante intermediare între R. gallica şi R. canina.
P l a n ş a 140. — 1. Roşa gallica L. var. elata Chr. — 2. idem, var. grahovicensis

R. Kell. — idem, var. magnifica (Borb.) H. Br. — 4. idem, var. haplodonta (Borb.) II.Br.
— 5. idem, var. austriaca (Gr.). — 6. idem, var. pumila f. pannonica (Wiesb.) II. Br. — 7.
idem, var subglandulosa (Borb.) R. Kell., foliolă. — 8. idem, var. viresccns (Desegl.) R. Kell.,
foliolâ.
<W Y S W 'Id
ROSACEAE
3. R. Jundzillii Bess. Cat. hort. Crem. (1816) 117; Fl. U .R .S.S. X

(1941) 487. — R. glandulosa Boss. Cat. hort. Crem. Suppl. TIT (1811) 20, nou
Bellardi (1793). — R. trachyphylla Rau Enum. Ros. Wirceb. (1816) 124. —
R . Jundzilliana Bess. Enum. pl. Volh. (1821) 46,67. — Ic. : Pl. 141, fig. 1, la .
Arbuşti mici, cu stoloni subterani lungi. Tulpini înalte de 0,5— 1 (2) m,
cu ramuri pendul curbate sau sferic curbate. Armătura reprezentată prin
ghimpi conformi, puternici, drepţi sau puţin curbaţi, uneori mai ales pe
ramurile florifere şi cu ghimpi setoşi şi sete glanduloase; foarte rar ghimpii
lipsesc. Frunze cu (5) 7 foliole mari sau mijlocii, lungi de 2—4,5 (7) cm
şi late de 1,5— 3 (4,5) cm, eliptice, alungit ovate, la partea superioară îngu
state intr-un vîrf acut, la bază rotunjite, pe margini biserale, cu dinţi tari,
acuţi, uneori glanduloşi, subcoriace, glabre sau păroase, pe faţă închis verzi,
pe dos mai palide sau gălbui, proeminent reticulate, glanduloase. Stipele
late, eliptice, pe margini glanduloase. Peţioli glabri sau păroşi, uneori ghim
poşi,cu glande sesile sau stipitate. Flori de 4 —8 cm în diam., solitare sau
grupate cîte 2— 4, rar mai multe, cu bractei late. Pediceli adesea glandulos
setoşi, rar glabri, ghimpoşi, lungi pînă la 2 cm, cca de 4 ori mai lungi decît
receptaculul globulos sau îngust oval, ± setos şi glandulos. Sepale lanceolate,
pe dos bogat glanduloase, după înflorire reflecte, cele externe pcnatifidate,
cu îacinii dinţate şi glanduloase. Petale mari, late de 5— 7 cm, asemănătoare
cu cele de la R.gallica, rozee pînă la purpurii închise. Stile libere, alb păroase,
adesea cu 3 stigmate în formă de capitul, întrecînd în înălţime staminele
interne. Fructe cu receptacul alungit ovoidal pînă la globulos, cu diametrul
pînă la 1,5 cm. — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe margini de păduri, poieni, coaste însorite, de la cîmpie
pînă în etajul montan, mai ales in regiunile de coline şi dealuri.
l t ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Boju, Cluj pe Finaţe şi sub
Dl. Sf. Gheorghe (r. Cluj). Reg. Hunedoara: Dobra (r. Ilia). Reg. Timişoara: Băile Hercu
lane (r. Orşova). Reg. Galaţi: Cerna, între Greci şi Xifon fr. Macini. Reg. Constanţa:
Babadag pe Dl. Denistepe (r. Istria); Mrea Cocoş (r. Tulcea,*.
1 a Ramuri cu ghimpi conformi, drepţi sau ± curbaţi, cele florifere uneori nearmate
sau cu ghimpi debili (Ilomoacaruhae) ........................................................................ 2
1 b Ramuri, pc lîngă ghimpii mari şi cu sete aeiculare în amestec, cu glande aeiculare
( Heteracanthae) ..................................................................................................................... 5
2 a Peţioli dens pubescenfi. Foliole păroase pe dos, cel puţin în lungul nervurilor___ 3
2 b Peţioli glabri sau lax. păroşi. Foliole glabre pe ambele fe ţe ................................... \
3 a Stile lanate. Foliole ovat eliptice sau ovate. mici, lungi de 15—20 mm şi late dc
10- *15 mm, la vîrf acute sau obtuze. Receptacul fructifer ovoidal globos, în partea
inferioară glandulos setos
var. dobrogensis Prod. Trandaf. (1932) 46, 48, tab. X I.— Reg. Galaţi: Cernu ir.
Măcin).
46“
724 FLORA R.P.R.
3 b S ti le p ă r o a s e . F o lio le m a i m a r i, e lip tic e p î n ă l a r o t u n j i t o v a t e , a c u t e , la b a z ă r o t u n j i t e

s a u î n g u s t a t e . S e p a le p e d o s g la n d u lo a s e , p e m a r g in i g la n d u lo s c ilia te , c e le e x t e r n e
p r o n u n ţ a t p e n a t i f i d a t e . C o ro lă m a r e . R e c e p t a c u l f r u c t i f e r a d e s e a s u b g lo b u lo s
v a r . ty p ic a R . K e lle r in A . e t G . S y n . V I , 1 (1 9 0 0 ) 5 4 . — R . trachyphylla f. Jun -
dzilliana C h r. in F l o r a LX (1 8 7 7 ) 4 0 5 . — R ă s p î n d i t ă în lo c a l i t ă ţ i l e i n d i c a t e l a s p e c ie .
A ic i a p a r ţ i n e ş i v a r . pubescens U e c h tr . e t S ir it. a m i n t i t ă d e B r a n d z a (F l. D o b r . p a g . 145)
d e l a B a b a d a g p e D l. D e n is te p e .
4 a D i n ţ ă t u r a fo lio le lo r n e r e g u l a t ă , s im p lă ş i d u b lă . F r u n z e c u 5 — 7 fo lio le s u b r o t u n d
o v a te , lu n g i d e 1 8 — 35 m m ş i l a t e d e 1 3 — 2 3 m m , p e f a ţ ă v e r z i, p e d o s g la u c e , s u b -
r e t i c u l a t e . P e ţ i o l i u ş o r p u b e s c e n ţi, d e s g la n d u lo ş i ş i d is p e r s a c u l e a ţi. T u f ă m ic ă ,
c u g h im p i g r a c ili, s u b f a l c a ţ i . F lo r i s o lita r e , c u p e d ic e li lu n g i, g la n d u lo ş i. R e c e p ta c u l
o v o id a l. S e p a le lu n g i p î n ă l a 2 c m , p e d o s g la n d u lo a s e , 2 în t r e g i , c e l e la lte p e n a t i f i
d a t e . P e t a l e e m a r g i n a t e , r o z e e , lu n g i d e c c a 3 c m . S ti le p ă r o a s e s a u a p r o a p e
g la b r e s c e n te
v a r . B ic liig e a n i P r o d . 1. c. 4 5 , 4 7 . — Reg. C luj : C lu j l a F î n a ţ e , s u b D l. S f. G h e o rg h e .
4 b D in l a t u r a fo lio le lo r r e g u l a t b i s e r a t ă . F o lio le a l u n g i t o v a t e s a u e lip tic e . R a m u r i
c u g h im p i t a r i , l a ţ i , ^ a r c u i ţ i s a u - s u b e r e c ţi, u n e o r i f ă r ă g h i m p i . 'R e c e p t a c u l f r u c t i f e r
g lo b u lo s s a u o v o id a l g lo b u lo s
R.
v a r . tr a c h y p h y lla ( R a u ) C rc p in in B u ll. S o c . b o t . B e lg . X X X I (1892) 2. —
trachyphylla R a u E n u m . R o s . W ir c e b . (1 816) 1 2 4 . — Reg. Cluj: C h io c h iş (r. B e c le a n ).
f. a r m â t a B u ia f . n o v a. — R a m u ri cu g h im p i b in e d e z v o lta ţi, m a r i,
l a ţ i , ± a r c u i ţ i s a u s u b e r e c ţi. F o lio le m a r i, a l u n g i t o v a t e s a u o v a t la n c e o la te . —
Reg. Cluj: C h io c h iş (r. B e c le a n ).
f. liv e s c e n s (B e ss .) R . K e ll. S y n . R o s . s p o n t . E u r . m e d . (1931) 1 7 9 . — R.
Iwescens B e s s . E n u m . p l. V o lh . (1 8 2 2 ) 2 9 . — R a m u r i s u b a r m a t e , c e le flo r if e r e n e a r
m a t e . F o lio le o v a t e lip tic e , liv e s c e n te , lu n g i p î n ă l a 4 ,5 c m ş i l a t e p î n ă la 2 ,5 c m .
S tile p ă ro a se . R e c e p ta c u l fru c tife r la t o v a t. — Reg. Hunedoara: D o b r a (r. I li a ) .
f. D e g e n ia n a P r o d . 1. c . t a b . X . — R a m u r i c u g h im p i s u b r ig iz i, u n e o r i g ra c ili,
e r e c ţ i s a u s u b e r e c ţi. R a m u r i f lo r ife re s la b a r m a t e s a u n e a r m a t e . P e ţio li g la b r i, g l a n
d u lo ş i, ± g h im p o ş i. F r u n z e c u 7 fo lio le c o ria c e , g la b r e , o v a t e s a u e lip tic o v a te , lu n g i
p î n ă l a 4 c m ş i l a t e d e 2 ,2 c m . S tile l a n a t e (i? . gallica L. X R. canina L. v a r .
biserrata (M e ra t) B a k e r ) . — Reg. Galaţi: p e m a r g in e a p ă d u r i l o r d i n t r e G re c i ş i C e r n a
(r. M a c in ).
5 a P e d ic e li n e g la n d u lo ş i s a u f o a r t e p u ţ i n l a x ş i d is p e r s s t i p i t a t g la n d u lo ş i. S e p a le p e d o s
g la n d u lo a s e s a u n e g la n d u lo a s e . F o lio le g la b r e , l u n g i p î n ă l a 5 c m ş i l a t e p î n ă l a 3 c m ,
e lip tic e , a c u t e , p e d o s l a n e r v u r i l a x p ă r o a s e , ± g la n d u lo a s e . R e c e p t a c u l g lo b u lo s .
S tile p ă ro a se
v a r . b a n â t i c a R . K e ll. 1. c . p a g . 1 8 2 .— Reg. Timişoara: B ă ile H e r c u la n e (r. O r ş o v a ) ,
f. in s id id s a (R ip .) B o r z a G o n sp . I (1 9 4 7 ) 1 4 7 . — R. insidiosa R ip a p . D â s e g l.
in B u ll. S o c . b o t. B e lg . X V (1 8 7 6 ) 5 0 1 , n o n G re n . F I . c h a i n e j u r a s s . (1865) 2 3 3 , cf.
R . K e ll. in A . e t G . S y n . V I , 1 (1 9 0 0 ) 2 7 7 . — D o s u l s e p a le lo r g la b r u . D is c u l r e c e p
t a c u lu lu i a lu n g i t . F o lio le o v a te , r o t u n j i t e s a u o b tu z e . F r u c t c u r e c e p t a c u l g lo b u lo s
s a u s c u r t o v a t g lo b u lo s . — Reg. Cluj : C lu j l a F i n a t e ş i p e D l. S f. G h e o rg h e .
o b P e d ic e li g la n d u lo s s t i p i t a ţ i . S e p a le p e d o s g l a n d u l o a s e ........................................................... 6
P l a n ş a 111. — 1. R oşa J u n d zilii Bess., ramură floriferă, la. ramură fructiferă. —

2. R . sp in o sissim a L., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă. — 3. idem, var. p im p in el-
lifo lia (Iju) J.B. Kell., ramură floriferă, 3a, ramură fructiferă.
plan şa 141
ROSACEAE 727
6 a P e ţio li g la b r i s a u u ş o r l a x p u b e r u li. F o lio le p e a m b e le f e ţe g la b r e , p e d o s s la b g la n

d u lo a s e , s u b r o t u n d e , f o a r t e la te , s c u r t a c u m in a te . S e p a le lu n g i, î n g u s t a t e l a v îr f ,
p e d o s g la n d u lo a s e
v a r . h e t e r a c â n t h a (C h r.) R . K e ll. 1. c. p a g . 5 8 . - R . J u n d z i U i a n a f. k e te r a c a n th a
C h r is t R o s . S c h w . (1 8 7 3 ) 1 4 4 . — R ă s p î n d i t ă « în T ra n s ilv a n ia » (D e g e n ).
6 b P e ţio li db d e n s p u b e s c e n ţi. F o lio le p e d o s , c u d e o s e b ir e în l u n g u l n e r v u r il o r , p ă r o a s e .
P e d ic e li m a i s c u r ţ i d e c î t f r u c t u l ............................................................................................................... 7
7 a i n f l o r e s c e n ţ ă u n if lo r ă . P e d ic e li lu n g i d e c c a 1 c m . F o lio le o v a t e lip tic e s a u o v a te ,

e o ria c e , a c u t e s a u a c u m i n a t e , b i-. p î n ă la m u l t i s e r a t e , lu n g i d e c c a 3 c m ş i l a t e p î n ă
Ia 2 c m . F r u c t e c u r e c e p t a c u l o v o id a l, s p r e v î r f p u ţ i n c o m p r i m a t , s p r e b a z ă î n g u s t a t ,
4z s e to s g la n d u lo s . R a m u r i f lo r ife re c u g h im p i c o m p r im a ţi p u ţ i n la t e r a l , s la b c u r b a ţ i
şi c u n u m e r o a s e s e te g la n d u lif e r e ş i n e g la n d u lif c r e
v a r . r o m a n i c a P r o d . 1. c . p a g . 4 6 , 4 9 , t a b . X I I . — R eg . C on stan ţa: N ifo n (r. T u lc e a ).
7 b I n f l o r e s c e n ţ ă 2 — 3 -f lo ră . F r u c t c u r e c e p t a c u l o v a t . F o lio le e lip tic e , a c u t e , u n e o r i s e
a c o p e r ă c îte 2 şi m a i tî r z i u d e v in r e f le c te , p e d o s l a n e r v u r i d is p e r s p ă r o a s e ş i g l a n
d u lo a s e . R a m u r i f lo r if e r e b o g a te a t î t în s e te a e ic u la r e , c î t şi în s e t e g la n d u lif e r e
v a r . p e r g la n d u lo s a B o r b . P r im . m o n o g r. R o s . h u n g . (1880) 375, 383. — R eg,
C l u j : B o ju (r. C lu j).
R ăsp. gen.: E u r o p a , U .R .S .S . d e S V .
S e c ţia IV . C A N I N A E C re p in in B u ll. S o c . b o t . B e lg . X X X I , 2 (1892) 70 , 71.

S to lo n i s u b t e r a n i s u b ţ i r i . T u lp in i ş i r a m u r i c u g h im p i d r e p ţ i s a u c u r b a ţ i . F r u n z e le
m ijlo c ii a le r a m u r i l o r flo r ife re a d e s e a 7 -fo Iio Ia te . S tip e le a d u n a l e . I n f lo r e s c e n ţă u n i- s a u
m u ltif lo r ă , b r a c t e a t ă . S e p a le e x te r n e p e n a t i f i d a t e . d u p ă în f lo r ir e re fle c te , c a d u c e î n a in te
d e f r u c ti f ic a r e s a u p e r s is te n te , c în d în c o r o n e a z ă f r u c t u l . P e t a l e in te n s r o z e e , p î n ă l a a lb e .
S ti le lib e re . R e c e p t a c u l lu n g , p e d ic e la t.
4. R. tomeritosa Sm. Fl. brit. II (1800) 539; Fl. U .R.S.S. X (1941) 488,
tab. 31, fig. 4. — E x s .: FRE nr. 1026. — I c .: Pl. 142, fig. 1,2.
4. Arbust robust. înalt de 0,5—2 (3) m, cu tulpini ± în zig-zag, arcuite sau
arcuit pendule. Ramuri albăstrii, ± circular arcuite, cu ghimpi ~ curbaţi,
pînă la aproape drepţi, lungi pînă la 1,5 cm, adesea cîte 2. Ramuri florifere
sub inflorescenţă ± dens păroase, uneori glanduloase şi setoase. Frunze 5— 7-
foliolate. Peţioli tomentos păroşi, cu glande sesile si stipitate. în partea inferi
oară cu ghimpi rigizi, încîrligaţi. Foliole lat ovate pînă la eliptice, lungi de 2- -4
cm, late de 1,5— 2,5 cm, la bază rotunjite, la vîrf acute sau obtuziuscule,
pe margini cu dinţi mari, laţi, simpli sau compuşi, pe faţă alipit, pe dos moale
catifelat tomentoase, glanduloase sau fără glande, neevident nervate. Stipele
cu auricule scurt triunghiulare, divergente, pe margini glandulos păroase, pe dos
alipit păroase. Flori solitare sau cîte 2— 4 pînă la numeroase, cu bractei lat ovate,
obovate sau lanceolate, adesea cît jumătatea pedicelilor florali, pe faţă dispers,
pe dos alipit păroase şi ± glanduloase. Pediceli bogat glandulos stipitaţi, de
3 ^ 4 ori mai lungi decît fructul matur. Sepale pe dos şi la margini setos glan
duloase, cele externe penat Iaciniate, cu lacinii late, lanceolate, dinţat glan
duloase, după înflorire orizontal patente sau reflecte, uneori erecte, mult timp
728 FLORA R P.R .
persistente, cad adesea înainte de fructificare. Petale cca de lungimea sepalelor,

rar puţin mai lungi sau mai scurte, palid rozee, rar albe. Stile libere, scurte,
păroase pînă la glabre. Receptacul fructifer globulos, piriform, de 0.5 —
i,5 cm în diam., cărnos, roşu, adesea moale glandulos setos. — VII.
S t a ţ i u n e a . Margini de păduri, luminişuri, poieni, coaste însorite,
stîncării, de la cîmpie pînă în etajul montan, cu deosebire în regiunea deluroasă.
K ăsp. în ţa ră : R eg. B a ia M . : N e g r e ş ti (r. O u a ş ) ; S i g h e t ; Ş o m c u ţ a M a r e :
V iş e u d e S u s (r. V i ş e u ) ; R o b i a (r. I a p u s ) . Reg. C lu j: Z a l ă u ; J i b o u ; B e c le a n p e S o m e ş ;
N ă s ă u d , I l v a M ir ă , S în g e o r z - B ă i, R o d n a (r. N ă s ă u d ) ; H u e d i n , R o g o je l, M t. V lă d e a s a ,
C iu c e a (r. H u e d i n ) ; C o lţii T r ă s c ă u l u i (r. T u r d a ) ; C îm p e n i, S c ă r iş o a r a p e V . O r d e n c u ş a
la G îr d a d e S u s , V . A r ic ş u lu i s u b g h e ţ a r u l d e l a S c ă r iş o a r a (r. C îm p e n i) ; C lu j. F e le a c ,
G ila u (r. C lu j). Reg. A u t . M . : C ă la n , C ic e u , M ie r c u r e a C iu c (r. C i u c l ; T u r i a p e M t. « B u d o s »,
T g . S ă c u c s c , C o v a s n a (r. T g . S ă c u e s c ) ; G h e o r g h ic n i; R e c i (r. S f. G h e o r g h e ) ; C o ru n d (r.
O d o rh e i). Reg. S ta lin : V . Z iz in u lu i, Z ă r n e ş ti, R îş n o v , M t. P i a t r a M a re , O r a ş u l S ta lin ,
P o d u O ltu lu i (r. C o d le a ) ; F ă g ă r a ş , V iş te a d e S u s , Ş e r c a ia . C îr ţa , C îr tiş o a r a , S in e a N o u ă
(r. F ă g ă r a ş ) ; M e d ia ş , C o p ş a M ic ă (r. M e d ia ş ) ; S ig h iş o a r a , D u m b r ă v e n i (r. S i g h i ş o a r a ) ;
T î r n ă v c n i ; C is n ă d ie , O c n a S ib iu lu i (r. S ib iu ). Reg. H u n edoara: H a ţe g , P u i ; P e t r o ş e n i ; A lb a
I u l i a ; B r a d . Reg. O ra d ea : B ă i ţ a (r. L u n c a V a ş c ă u l u i ) ; B e iu ş (r. B e i u ş ) ; S ă c u e n i ; N ă d u lb e ş ti,
H ă lm ă g e l, G u r a h o n ţ ; M ţii Z a r a n d u lu i p e D l. D r o c e a ; I n e u . Reg. T im işo a ra : B a z o ş (r.
T i m i ş o a r a ) ; C a r a n s e b e ş , A r m e n iş , B o r lo v a (r. C a r a n s e b e ş ) ; C ic lo v a , O r a v i ţ a s p r e M a r i l a ;
M e h a d ia , B ă ile H e r c u la n e , B o z o v ic i, S v i n i ţ a p e D l. T r e ş c o v ă ţ (r. O r ş o v a ) ; M o ld o v a N o u ă .
Reg. C ra io va : B a l o te ş ti, M a r g a , C ire ş u (r. T . S e v e r i n ) ; S t r e h a i a ; B a i a d e A r a m ă ; P e ş t e a n a ,
P e ş tiş a n i, T g . J i u p e D l. T îr g u lu i (r. T g . J i u ) ; N o v a c i, B a i a d e F ie r , P o lo v r a c i (r. N o v a c i ) ;
F ilia ş i, R ă c a r i (r. F i l i a ş i ) ; M e lin e ş ti (r. A m a r a d i a ) ; B ă l c e ş ti (r. O l t e ţ u ) ; R a d o v a n u ,
S ă l c u ţ a (r. S e g a r c e a ) ; B u c o v ă ţ (r. C ra io v a ). Reg. P ite ş ti: H o r e z u . B i s t r i ţ a (r. H o r e z u ) ;
C ă lim ă n e ş ti, B ă ile O lă n e ş ti, B ă ile G o v o r a , O c n e le M a ri, R îm n ic u V îlc e a (r. R . V i l c e a ) ;
D r ă g ă ş a n i ; B ă b e n i, F iş c ă l ia . I o n e ş ti (r. B ă b e n i - B i s t r i ţ a ) ; S l a tin a , M ie r le ş ti (r. S l a t i n a ) ;
C u r te a d e A rg e ş , A lb e ş ti, C u m p ă n a (r. C u r te a d e A rg e ş ) . Reg. P lo eşti: M ţii B u c c g i p e
Z ă n o a g a (r. P u c i o a s a ) ; C îm p in a , B ă i c o i ; V ă le n i d e M u n t e ; C is lă u . Reg. B a c ă u : B ă ile S lă n ic ,
T g . O c n a ; C o m ă n e ş ti, M o in e ş ti, G h im e ş (r. M o m e ş ti) ; M t. C e a h lă u (r. C e a h lă u ) ; P i a t r a
N e a m ţ . Reg. S u cea va : S u c e a v a , L i s a u r a (r. S u c e a v a ) ; I li ş e ş t i (r. G u r a H u m o r u l u i ) ; Ia e o -
b e n i (r. V a t r a D o r n ei).
V a r i a b i I i t a t e a s p e c ie i
1 a F o lio le s im p lu s e r a te , r a r l a c e le in f e r i o a r e , d i n ţ i i a u d e n tic u li g l a n d u l o ş i ............. 2

1 b S e r a t u r a n e r e g u la tă . F o lio le in f e r i o a r e b is e r a t e s a u b i s e r a t c o m p u s e , c e le s u p e r io a r e
c u d i n ţ i s im p li, c u d e n tic u li g l a n d u l o ş i ............................................................................................... 5
2 a P e d ic e li f ă r ă s e te ş i g la n d e s t i p i t a t e s a u a c e s te a d in u r m ă în n u m ă r f o a r t e r e d u s . . 3
2 b P e d ic e li g la n d u lo ş i ........................................................................................................................................ 4
3 a S tip e le p e f a ţ ă g la b r e , p e d o s d is p e r s p ă r o a s e s a u p u b e s c e n te , n e g la n d u lo a s e , p e
m a r g in i g la n d u lo s c ilia te . P e ţ i o l i to m e n to ş i, n e g la n d u lo ş i s a u d is p e r s g la n d u lo ş i.
F r u n z e 7 -f o lio la te . F o lio le lu n g i d e 2 5 — 3 5 m m , l a t e d e 1 7 — 28 m m , c e le te r m i n a l e
m a i m a r i d e c î t c e le la t e r a l e , o v a t e lip tic e s a u s u b r o t u n d o v a te . l a b a z ă r o t u n j i t e
s a u în g u s t c u n e a te , l a v îr f o b tu z e s a u a c u t e . R a m u r i c u g h im p i r o b u ş t i , c o n ic i,
d r e p ţ i , r a r u ş o r c u r b a ţ i ; c ele flo r ife re in e r m e s a u c u g h im p i u ş o r c u r b a ţ i .
v a r . C a z a n a e P r o d . T r a n d a f . (1 9 3 2 ) 4 9 , 5 1. — Reg. T im işo a ra : p e m a lu l D u n ă r i i
la C azane.
ROSACEAE 729
3 b S tip e le p e f a ţ ă d is p e r s p ă r o a s e , p c d o s t o m e n to a s e s a u n e g la n d u lo a s e . P e ţio li to m e n to s
g la n d u lo ş i- F o lio le m ijlo c ii s a u m a r i, o v a t e s a u s u b r o l u n d o v a le , l a b a z ă c o r d a t
e m a r g i n a t c , la v îr f s c u r t a c u t e , o b tu z iu s c u le s a u c o n tr a s e î n t r - u n v i r f lu n g a c u t .
R a m u r i c u g h im p i t a r i, a r c u i ţ i , l a b a z ă d i l a t a ţ i ; c e le fîo r ife re c u s a u f ă r ă g h im p i
d e b ili
v a r . f a r i n u l e n t a (C re p in ) S c h . e t K e ll. F I. fic h w . (1 900) 2 6 4 . - R . farin u len ta
C re p in i n B u ll. S o c . b o t . B e lg . V I I I (1 8 6 9 ) 2 4 6 . — î n « C r iş a n a » (B o rz a ).
4 a F o lio le p e d o s n e g la n d u lo a s e , o v a t e s a u o v a t e lip tic e , p e a m b e le f e ţe ş i p e p e ţio lu l

c o m u n s u r i u to m e n to a s e , s im p lu s e r a t e . P e d ic e li s t i p i t a t g la n d u lo ş i. F r u c t g lo -
b u lo s s a u o v o id a l g lo b u lo s , r a r o v a t. R a m u r i g la u c e , c e r u le u b r u m a t e
v a r . c in e r â s c c n s ( D u m o r t.) C re p in N o te s s u r q q . p l. r a r . c r i t . B e lg . 2 (1 8 6 2 )'
3 5 . — R . cinerascens D u m o r t. F I. B e lg . ( 1 8 2 7 ) 9 3 . — Reg. B a ia M .: «în M a r a m u r e ş »
(D e g e n ). — Reg. S u ceava: L i s a u r a , p e m a r g in e a r îu l u i S u c e a v a (r. S u c e a v a ) .
f. b u e o v m e n s is P r o d . 1. c. 4 9 , 5 2. — R a m u r i l e n u s î n t c e r u le u b r u m a t e . —
P e d ic e lii p a r t e g la n d u lo ş i, p a r t e n e g la n d u lo ş i. — R eg . S u ceava: în î m p r e ju r im ile
o r a ş u lu i S u c e a v a .
f. s u b d u p lic â ta (B o rb .) R . K e ll. in A . e t G . S y n . V I , 1 (1 9 0 1 ) 8 2 . — R . cin e
rascens D u m o r t. f. su bdu plicata B o r b . in O B Z X X X I I I (1883) 1 5 1 . — U n e le fo lio le
a p r o a p e d u b lu s e r a t e ; d i n ţ i i c u d e n tic u li g la n d u lo ş i. — Reg. A u t. M . : R e c i l a « R â t y i-
N v i r » (r. S f. G h e o rg h e ).
4 b F o lio le p e d o s în l u n g u l n e r v u r il o r d ip e r s g la n d u lo a s e , î n g u s t o v a t e lip tic e s a u o v a t
la n c e o la le . O p a r t e d in d in ţii fo lio le lo r ± f i d a ţ i , d e v e n i n d p r i n a c e a s t a in c o m p le t
b is e r a ţ i. R e c e p t a c u l f r u c t i f e r m a r e , g lo b u lo s , g la n d u lo s s e to s
v a r . s u b a d c n o p h y lla ( B o rb .). — R . cinerascens f. su baden oph ylla B o r b . P r i m .
m o n o g r. R o s . h u n g . (1 8 8 0 ) 5 0 3 , 5 1 0 , 5 1 3 . — Reg. C raiova: B a i a d e A r a m ă . Reg.
B a că u : M t. C e a h lă u .
5 a D o s u l fo lio le lo r n e g la n d u lo s s a u r a r c u p u ţ i n e g la n d e i z o l a t e ....................................... 6
5 b D o s u l fo lio le lo r g la n d u lo s ..................................................................................................................... 9
6 a SLile g la b r e . F o lio le m ic i, o v a t e s a u e lip tic e , l a v i r f ± o b tu z e , p e a m b e le f e ţe î n d e s u i t

p u b e s c e n te , c ele s u p e r io a r e s im p lu s e r a te , c e le in f e r i o a r e b i s e r a t e . P e d ic e li s o lita r i,
s c u rţi
v a r . d a c ic a ( B o r b .) . — R . tom. f. D acica B o r b . 1. c. 5 0 3 . 5 0 9 . — R . barcensis
S im k . E n u m . fi. T r a n s s . (1886) 2 1 2 .— Reg. C lu j: R o d n a V e c h e , N ă s ă u d (r. N ă s ă u d ) ;
R o g o je l (r. H u e d i n ) ; C o jo c n a (r. C lu j). Reg. S ta lin : îm p r e ju r im ile O r a ş u lu i S ta lin .
R eg. P lo e şti: M t. P e n te le u .
6 b S tile p ă r o a s e s a u în d e s u i t p ă r o a s e ................................................................................................... 7
1 a F lo r i a lb e . S e p a le p e r s i s t e n t e (c a d îm p r e u n ă c u f r u c t u l ,, p e d o s g la n d u lo a s e . F o lio le
e lip tic e , g la n d u lo s m u l t i s e r a t e , p e a m b e le f e ţe în d e s u i t p ă r o a s e , s u r iu v e r z i. F r u c t
c u r e c e p t a c u l g lo b u lo s , m a r e , r o ş u în c h is , l a î n c e p u t p e t o a t ă s u p r a f a ţ a ± g la n d u lo s
s e to s , m a i t r î z i u m a i m u l t în p a r t e a in f e r i o a r ă . G h im p i c o n ic i, f o a r t e s la b r e c u r b a ţ i
l a v îr f
v a r . k o lo s e n s is (D e g .) P r o d . T r a n d a f . (1 9 3 2 ) 5 3 . — R . dum et. a) bolosensis D c g .
i n J ă v . M a g y . fl. e d . 1 (1 9 2 5 ) 5 6 5 . — E x s . : F R E n r . 1 0 2 7 . — I c . : P l. 1 4 2 , fig . 2,
2 a — c ; P r o d . T r a n d a f . (1 9 3 2 ) t a b . X I I I . — Reg. C lu j: î n t r e C lu j ş i F e le a c , R eg .
P ite ş ti: B ă ile O lă n e ş ti (r. R . V îlc e a ).
.7 b F l o r i r o z e e , c u s e p a le c a d u c e (la c o a c e r e a f r u c tu l u i) . P e d ic e li g la n d u lo s s e to ş i. F o lio le
p e a m b e le f e ţe s u r iu to m e n to a s e . G h im p i c o n fo rm i, d r e p ţ i ............................................ 8
730 FLORA R.P.R.
8 a R e c e p t a c u l f r u c t i f e r g lo b u lo s , g la b r u s a u s t i p i t a t g la n d u lo s . P e d ic e li g la n d u lo ş i
s a u g la b r i. S e p a le d u p ă în f lo r ir e p a t e n t e , c u a p e n d i c i s p a t u l a l i . F o lio le a l u n g i t
o v a t e s a u r o t u n d o v a te , c u s e r a t u r a u n e o r i n e r e g u l a t ă . G h im p i v ig u r o ş i
v a r . s u b g lo b d s a (S m .) C a r io n G a t. p l. S a d n e e t L o ir e (1859) 53 . — R . dim orph a
D ă s ă g l. E s s . m o n . ro s . F r . (1 8 6 1 ) 1 2 1 , n o n B c s s . G a t. H o r t . C re m . (1811) e t E n u m .
p l. V o lh . (1 8 2 2 ) 19. — R . subglobosa S m . E n g l. F I. I I (1824) 2 8 4 . - R eg . C lu j:
M t. V lă d e a s a , R o g o je l (r. H u e d in ) . Reg. S ta lin : V i ş t e a d e S u s (r. F ă g ă r a ş ) . Reg.
C ra io va : O lă n e ş ti (r. R . Y îlc e a ) .
f. a g r is e n s is (S im k .) . — R . subglobosa S m . v a r . agrisen sis S im k . F I. c o m . e t
u r b . A r a d (1 8 9 3 ) 1 1 2 . — P e d ic e li şi f r u c t e lip s ite d e p e r i g la n d u lo ş i. - Reg. O radea:
H ă lm ă g e l, M o n e a s a , N ă d ă l b e ş t i (r. G u r a h o n ţ ) ; A g riş (r. I n e u ) . Reg. A u t. M .:
R e c i l a « R ă t y i - N y i r » (r. S f. G h e o rg h e ). Reg. B a c ă u : G h im e ş (r. M o in e ş ti) .
8 b F r u c t c u r e c e p t a c u l a l u n g i t o v o id a l. F o lio le l a t e lip tic e s a u e lip tic la n c e o la te . G h im p i
în c lin a ţi
v a r . ty p ic a G lir. R o s . S c h w . (1 8 7 3 ) 9 5 . — l e . : P l. 1 4 2 , fig . 1 , 1 a - c. — R ă s p ln -
d i t ă în l o c a lită ţile in d i c a t e la s p e c ie .
9 a C a lic iu p e r s i s t e n t , c o r o n e a z ă f r u c t u l la m a t u r i t a t e . S e p a le p e d o s g la n d u lo a s e , cu
1 — 2 p e r e c h i d e a p e n d ic i l a t la h c e o la ţi. F o lio le lu n g i d e c c a 25 m m ş i l a t e d e 15 m m ,
e lip tic e , la b a z ă r o t u n j i t e s a u l a t c u n e a te , l a v i r f ± o b tu z e , p e f a ţ ă a l i p i t p ă r o a s e ,
p e d o s to m e n to a s e şi g la n d u lo a s e . F r u c t c u r e c e p t a c u l la a m b e le c a p e te î n g u s t a t ,
c u g la n d e s t i p i t a t e , d is p e r s e . S tilc g la b r e s a u f o a r t e d is p e r s p ă r o a s e
v a r . G u ş u le a e iă n a P r o d . T r a n d a f . (1 9 3 2 ) 5 0 , 5 4 , t a b . X I V . — Reg. S u ceava:
F r a s i n (r. G u r a H u m o r u lu i ) , a p r o a p e d e S u c e a v a .
9 b C a lic iu c a d u c l a m a t u r i t a t e a f r u c t u l u i . F r u c t e î n g u s t a t e n u m a i s p r e v î r f ............ 10
10 a S tile s la b p ă r o a s e , g la b r e s c e n te . R a m u r i f lo r if e r e g la b r e , c u g h im p i r o b u ş t i . F o lio le
m a r i, o v a te , p în ă la o v a t e lip tic e s a u r o m b o id a le , l a b a z ă a t e n u a t e s a u s u b c u n e a te ,
I a v îr f a c u t e , p e f a ţ ă la x a l i p i t p ă r o a s e , p e d o s t o m e n to a s e ş i c u g la n d e r o ş ie tic e , c u
m ir o s d e t e r e b e n t i n ă . F lo r i lu n g p e ţio la tc . S e p a le d u p ă în f l o r ir e r e f le c te s a u p a t e n t e ,
î n a i n t e d e m a t u r i t a t e a f r u c t u l u i c a d u c e . R e c e p t a c u l f r u c t i f e r m ic , o v a t s a u o v a t
g lo b u lo s
v a r . p s e u d o c u s p id â ta (C re p .) J . B . K e ll. in H a lâ c s i e t H . B r. N a c h t r . (1882)
2 5 1 . — R eg: C lu j: V . S o m e ş u lu i l a C lu j lîn g ă f e r m a I n s t . A g r o te h n ic . Reg. T im i
şo a ra : B ă ile H e r c u la n e .
f. r o m a n i c a P r o d . N e u . P f l. D o b r. ( 1 9 2 8 ) . — I c . : P r o d . T r a n d a f . (1932)
t a b . X V . — Reg. C on stan ţa: în p ă r ţ i l e s u d ic e a p r o a p e d e f r o n t i e r a c u R . P . B u lg a r ia .
10 b S tile g la b r e . R a m u r i flo r ife re n e a r m a t e s a u s la b a r m a t e . F o lio le lu n g i d e 4 — 5 c m ,
l a t e p î n ă l a 3 c m , e lip tic e , la b a z ă r o t u n j i t e s a u u ş o r e m a r g in a te , l a v îr f o b tu z e s a u
s c u r t a c u t e , s u b ţ i r i , p e f a ţ ă v e r z i, u ş o r p u b e r u le , p e d o s t o m e n to a s e , p e n e r v u r i
s a u p e t o a t ă s u p r a f a ţ a g la n d u lo a s e . S e p a le d u p ă în f lo r ir e e r e c te , c u a p e n d i c i f o lia c e u
d i l a t a ţ i , p e n a t i f i d a t s e r a t e , p e d o s a b u n d e n t g la n d u lo a s e . R e c e p t a c u l f r u c ti f e r
g lo b u lo s
v a r . H e r c u lis (B o rb .) R . K e ll. in A . e t G . S v n . V I , I (1901) 86. — R . H ercu lis
B o rb . P r im . m o n o g r. R o s. h u n g . (1880) 5 1 2 . — Reg. T im işo a ra : B ă ile H e r c u la n e
(r. O r ş o v a ) ; C ic lo v a lîn g ă O r a v iţa .
P l a n ş a 1 4 2 . — 1 . R o şa lom entosa S m . v a r . ty p ic a C h r., l a . p o r ţ i u n e d in t u l p i n a c u

g h im p i, l b , d i n ţii f r u n z e i m ă r i t e , l c . f r u c t t î n ă r . — 2 . R . toment. v a r . kolosensis D e g ., 2 a .
p o r ţ i u n i d e t u l p i n ă c u g h im p i, 2 b . p e t a l ă , 2c. s e c ţiu n e a lo n g i t u d i n a l ă a f r u c t u l u i . 3 . R .
Coziae N y â r ., 3 a . r a m u r ă f r u c t i f e r ă , 3 b . p e ta lă . — 4 id e m , f. pom iform is N v â r ., 4 a . d i n ţ i i
fru n z e i m ă rite .
P L A N Ş A 142
ROSACEAE 73S
f. oxycârpa B o r b . 1. c. 5 1 1 . — F r u c t e c u r e c e p t a c u l g lo b u lo s , s p r e v î r f î n g u s t a i .
F o lio le g r o a s e , o v a t e s a u e lip tic e , la v îr f ± a c u t e , p e d o s ± d is p e r s g la n d u lo a s e .
C a lic iu îm p r e u n ă ^ c u p e d ic e lii g la n d u lo ş i. — Reg. S la lin : î n îm p r e ju r im ile O ra ş u lu i
S ta lin .
î n t r e b u i n ţ ă r i . S e c u l t i v ă u n e o r i c a p l a n t ă o r n a m e n t a l ă . F lo r ile ş i fru c te le -
s e fo lo s e sc în i n d u s t r i a a l i m e n t a r ă ş i p a r f u m e r i e . D in p e ta le se fa c e d u l c e a ţ ă , i a r d in f r u c t e
m a r m e la d ă şi c o n s e rv e . F r u c t e l e s î n t b o g a te în v ita m in e , c u d e o s e b ire în v i t a m i n a C (a c id
•a sc o rb ic ), p î n ă ş i în s t a r e c o n s e r v a tă .
R â s p. g e n . : E u r o p a , A s ia M ic ă .
5. R. micrantha Sm. Engl. Bot. X X X V .(1812) tab. 2490; FL U .R .S.S.

X (1941) 497. — R. rubiginosa var. micrantha Lindl. Monogr. Ros. (1820) 87. —
R. rubiginosa b. microphylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 201.— E x s.:
FRE nr. 1076 sub v. micrantha. — Ic.: Pl. 143, fig. 1—6.
Arbust pînă la 2 m. Ramuri de forma nuielelor (flageliforme), pendul curbate,
asemănătoate cu cele de la R. rubiginosa, bogat ghimpoase, rar cele florifere
aproape fără ghimpi. Ramuri tinere roşietice. Ghimpi mari, uniformi, galbeni,
foarte puternici, spre bază mult îngroşaţi, pronunţat încovoiaţi (uncinaţi),
arcuiţi, mai rar aproape drepţi, lungi de 6— 12 mm şi laţi de 2—6 mm. Frunze
5 —7-foliolate, eliptice, lat ovate sau aproape subrotunde, la bază ± rotunjite,
uşor cordate, mai rar puţin cuneate, la vîrf obtuze sau uşor acute, lungi de
1,5—3 (4) cm, late de 1— 2 (3) cm, pe faţă glabre sau dispers păroase,
pe dos păroase (foarte rar glabre) şi ± bogat glanduloase, rar neglanduloase,
■cu miros caracteristic (de mere', pe margini adînc compus serate; dinţii interni
neglanduloşi sau cu 1—2 glande sesile, cei externi cu denticuli glanduloşi.
Peţioli ± dens păroşi, glanduloşi şi uneori ghimpoşi. Stipele şi bractei înguste
sau late, dens păroase pînă la glabre pe dos cu glande roşietice. Flori solitare
sau dispuse în umbele multiflore. Pediceli lungi de 1— 3 cm, adesea mai lungi
decit receptaculul fructifer, setos glanduloşi şi uşor ghimpaţi, rar glabri. Recep
tacul fructifer ovat globulos, glabru sau setos, moale păros şi glandulos. *Sepalc
oca de lungimea petalelor, rar mai scurte sau mai lungi, pe dos alb glanduloase,
cele externe penate, cu lacinii liniar lanceolate, pe margini £; dinţat glanduloase.
Petale lungi de 1— 1,5 cm, roşii oarnee pînă la albe. Disc lat. Stile lungi,
glabre, uneori păroase, se ridică în formă de coloană din receptacul. — VI.
S t a ţ i u n e a . Tufişuri, margini de păduri, poieni, luminişuri şi tăieturi
de păduri, pante însorite, stîncării, de la cîmpie pînă în etajul montan, cu deo
sebire în regiunea deluroasă.
Răsp. în ţa ră : C o m u n ă in î n t r e a g a ţ a r ă . c u e x c e p ţia M o ld o v e i.
1 a P e t a l e a lb e , r a r a lb ro z e e . R a m u r i c u g h im p i c u r b a ţ i , p u t e r n i c i . F o lio le e lip tic e ,

lu n g a c u m in a te , s p r e b a z ă c u n ea L e, p e a m b e le f e ţe g la b r e , p e d o s g la n d u lo a s e . P e d u n -
c u li c u a c ic u li g la n d u lo ş i. S e p a le re fle x e . S tile d e n s v ilo a s e , a lu n g ite , s e r id i c ă d in
disc. R e c e p ta c u l f r u c t i f e r m ic , a l u n g i t e lip s o id a l
734 FLORA R.P.R.
var. hungârica (A. Kern.) R. KeU. in A. et G. Syn. VI, 1 (1901) 122. — R . hun-
garica A. Kern. in OBZ X IX (1869) 234. — Reg. Craiova: V. Topolniţei aproape de
Cireşu (r. T. Severin).
1 b Petale ± intens rozec......................................................................................................... 2
2 a Pedicelii florilor glabri sau cu foarte puţine glande singuratice. Ghimpi puternici,
uncinaţi, dispuşi în perechi. Stile glabre sau dispers păroase, ridicate în formă de
coloană. Foliole păroase pe ambele părţi sau numai pe dos, la nervuri
var. năda R. Kell. 1. c. pag. 120. - E xs.: FRE nr. 1073. — Ic.: Pl. 143, fig-
1, la , b .; Prod. Trandaf. (1932) tab. XLIII, XLIV. — Reg. Constanţa: în părţile
sudice spre frontiera cu R. P. Bulgaria.
2 b Pedicelii florilor peste tot acoperiţi cu glande stipitate ........................................... £
3 a Foliole pe ambele feţe sau cel puţin pe dos ± dens păroase. JPeţioli pubescenţi pînă
la tomentoşi ......................................................................................................................... 4
3 b Foliole glabre, cel mult pe dos şi numai pe nervuri dispers păroase................... 6-
4 a Foliole mijlocii lungi de 20—30 mm, rar mai lungi, lat eliptice, pe faţă glabre sau
lax alipit păroase, pe dos ± dens pubescente şi glanduloase. Pediceli cu glande
stipitate. Sepale pe margini glandulos ciliate. Receptacul fructifer ovoidal pîofi
la eliptic, nud sau _b hispid. Ramuri florifere ± ghimpoase. Ghimpi uncinaţi,
dilataţi Ja bază, uneori geminaţi (cite 2)
vai*, typica Ghrist Ros. Schw. (1873) 110. — R. nemorosa Libert in I.ej. FI. Sp_
II (1813) 311. — Exs.: FRE nr. 1076. — I c .: Pl. 143, fig. 6, 6a. — Comună.
f. cîmpiensis Prod. Trandaf. (1932) 125, 128. — Tufă mai des ramificată
şi mai îndesuit aculeată. Foliole ± alungit eliptice, pe dos mai slab glanduloase.
Pediceli aproape sesili sau lungi pînă la 0,5 cm cu glande mici. Fruct cu receptacul
obovat. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului lîngă fabrica de ţigle.
f. permixta (Desegl. ) DumorL. Mon. Ros. Belg. (1867) 53. — R . permixta
Desegl. Essai monogr. in Mem. Soc. Acad. M. et Loire X (1861) 147. — I c .: PL
143. fig. 5; Prod. Trandaf. (1932) tab. XLVII. — Foliole ovate, la bază rotunjite^
pe faţă glabre, pe dos lax păroase. Receptacul ovat. — Reg. Hunedoara: Alba
Iulia. Reg. Timişoara: Lipova; Eşelniţa, Orşova; Ora viţă.
f. pleiotricha Borb. ap. Deg. in Jâv. Magy. fl. (1925) 556. — Foliole şi peţioli
mai păroşi. — « în Transilvania» (Degen).
4 b Foliole mai mici, lungi pină la 20 mm. Fructe globuloase sau ovate. Peţioli
tomentoşi ........................ *.................................................................................................... 5-
5 a Receptacul fructifer globulos. pină la subglobulos ovat. Ramuri florifere aculeate..
Foliole ovate, lungi de 12—15 mm, late de 5—12 mm, pe faţă lax alipit păroase,,
pe dos pubescente
var. septîcola (Desegl.) Dumort. Monogr. Ros. Belg. (1867) 53. — R. septicola
Desegl. Ess. monogr. in Mem. Soc. Acad. Mâine et Loire X (1861) 149.
f. pseudominuscula Rouv et Camus Fl. Fr. VI (1900) 364, 365. — Foliole
mici, lungi de 12—14 mm şi late de 7 —8 mm, ± la ambele capete contrase. —
Reg. Cluj: Bonţida (r. Gherla).
5 b Receptacul fructifer ovat, lung pînă la 13 mm, glabru sau în partea inferioară glan
dulos stipitat. Foliole lungi de 20 mm, lat ovate sau subrotund ovate, pe faţă dispera
alipit păroase sau glabre, pe dos aproape tomentoase şi îndesuit glanduloase. Peţioli
ghimpoşi şi îndesuit glanduloşi. Ramuri florifere cu ghimpi perechi
var. hunedorensis Prod. 1. c. pag. 125, 127. — E xs.: FRE nr. 1075 a—d. — Ic.r
Pl. 143, fig. 3. — Reg. Hunedoara: Deva pe Cetate, Zam (r. Ilia). Reg. Timişoara:
Globureu (r. Orşovâ). Reg. Craiova: Gura Văii (r. Turnu Severin).
ROSACKAE 735
6 a Ghimpii ramurilor ± inegali, puţin curbaţi. Ramuri florifere nearmate. Foliole lungi
pînă la 34 mm'şi late pînă la 20 mm, eliptice, pe dos la nervuri lax păroase, glan
duloase. Peţioli lax dispers păroşi sau glabresccnţi. Sepale pe dos şi pe margini glan
duloase, după înflorire reflecte. Pediceli dispers glandulos hispizi. Receptacul fructifer
globulos. Disc lat. Stile alungite, ± dens păroase
var. drinensis R. Kell. Syn. Ros. sp. Eur. (1931) 335. -- Exs. s FRE nr. 1074. --
Ic. t Pl. 143, fig. 4; Prod. Trandaf. (1932) tab. XLVI. — Reg. Cluj: spontană în
grădina Instit. Agrotehnic din Cluj.
0 b Ghimpii ramurilor conformi ............................................................................................. 7
7 a Ramuri armate cu ghimpi ± curbaţi. Foliole îngust eliptice pînă la lanceolate,
îngustate spre ambele capete, la bază subcuneate, pe dos glanduloase. Pediceli
glandulos stipitaţi. Receptacul fructifer alungit ovoidal
var. Lemanii (Bor.) Dumort. in Bull. Soc. bot. Belg. VI (1867) 55. — R. H ystrix
Leman in Bull. philom. (1818) 91. — R. Lemanii Boreau Fl. Cenlr. Fr. 11, ed.
III (1857) 230. — i?. micrantha var. hystrix Baker in Journ. Linn. Soc. XI (1869)
222. — Reg. Cluj: în locuri stîncoase lîngă Rodna (r. Năsăud).
7 b Ramuri florifere nearmate sau subinerme ................................................................ 8
8 a Foliole mici, lungi de 10 —15 mm şi late de 5 —12 mm, ovat eliptice, spre bază
cuneate sau rotunjite, pe faţă glabre, pe dos de obicei numai pe nervuri păroase.
Corola mică, pînă la 2 cm în diam. Receptacul fructifer subglobulos
var. perpârva (Borb.) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1901) 120. — R. perparva
Borb. Prim. monogr.* Ros. hung. (1880) 490. — R. parvula Gren. in Desegl. cat.
rais. obs. (1876) nr. 344. — I c .: Pl. 143, fig. 2. — Reg. Cluj: în locuri stîncoase
la Rodna (r. Năsăud).
8 b Foliole mari, lungi pînă la 33 mm şi late pînă la 18mm, îngust rotunjite spre bază,
la vîrf scurt aculeate, pe faţă glabre, pedos pe nervuri lax păroase, neregulat
glanduloase. Pediceli scurţi. Receptacul fructifer globulos. Stile scurte, puţin păroase.
Ramuri florifere lungi pînă la 8 cm nearmate
var. danubiâlis Borb. in Sched. ap. R. Kell. Syn. Ros. sp. Eur. (19311 333. —
« în Transilvania şi Banat» (Prod. 1. c. ).
R ă s p. g e n : Europa centrală şi de S. Asia de SV şi Africa de \".
6. R. rubiginosa L. Mant. II. App. (1771) 564. — R. eşlanteria L. Sp. pl.

ed. T (1753) 491, non ed. II, quae R. Iuţea Mill. est: Fl. l ’.R.S.S. X (1941)
492, tab. 30, fig. 2. — Trand-afir ruginiu, Trandafir sfinţit. — Rozsdaszinu
rozsa.— Wein R ose.— Po3a erJiaHTepun. — Ie.: PL 144. fig. 4— 8; Prod.
Fl. Tt (1939) 186 et Trandaf. (1932) tab. LVI, fig. 1.
Arbust înalt de 1—2 m. Tulpini cu ramuri in formă de nuiele scurte.

Lujeri erecţi. Ghimpi de mărimi diferite, puternici, lungi de 5— 14 mm, laţi
de 1— 4 mm, curbaţi, cei de pe ramurile sterile falcaţi, mai mici, ± drepţi,
în amestec cu sete aciculare. Frunze 5—9-foliolate, cele de la mijlocul ramuri
lor mai adesea cu 7 foliole. Peţioli scurt păroşi, 4: bogat glanduloşi, uneori
ghimpoşi cel puţin spre bază. Foliole scurt ovate, pînă la subrotunde, lungi de
(0,5) 2 (3) cm, cea tot atît de late, la bază adesea rotunjite, rar uşor cuneate,
la vîrf acute sau obtuziuscule, pe margini compus serate, cu denticuli glanduloşi,
736 FLORA R.P.R.
pe faţă glabre sau lax patul păroase şi cu glande izolate, pe dos patul păroase,
adesea aproape tomentoase, Tar glabre, dens acoperite cu glande roşii brune
gălbui, mirositoare (cu miros de mere), rar numai cu puţine glande. Stipele
late, cu urechiuşi drepte sau uşor divergente, pe margini dens glandulos ciliate,
glabre sau păroase cel puţin pe dos. Flori solitare sau dispuse în inflorescenţe
multiflore. Pediceli lungi de 1— 1,5 cm, rar mai lungi, dens stipitat glanduloşi,
± ghimpoşi, rar neglanduloşi, ± de lungimea fructului. Receptacul globulos
sau ovoidal, cu sau fără glande şi cu ghimpi setiformi. Sepale puţin mai scurte
decît petalele, pe dos dens glanduloase, după înflorire erecte sau patente, mai
tîrziu căzătoare, cele externe penatifidate, cu aripioare lanceolate, pe fiecare
margine cu 3 —4 sete simple sau g'anduloase,Petale lungi de 1,5—2 cm, rozee
sau palid albe. Stile scurte, rar alungite, lanate. Fructul receptacul globulos
sau-ovoidal, de 0,5— 1,5 cm în diam., glandulos setos cel puţin la bază, rar
glabru. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Păşuni, fineţe, tufişuri, pe coaste, la margini de păduri,
de la cîrnpie pînă în etajul montan. Adeseori cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin); Canciu (r. D ej); Rodna; Turda;
Cluj la Mănăştur. Reg. Stalin: împrejurimile Or. Stalin; Sibiu, Bungard (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Zam (r. Ilia ; Alba Iulia pe Dl. Mamut. Reg. Oradea: Şuncuiş în Mţii Ca
drului între V. Um anului şi V. Marc (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Mehadia pe Dl. Străjuţ,
între Orşova şi Eşelniţa. Reg. Craiova: Filiaşi. Reg. Ploeşti: Mt. Pcnteleu la Gura Milei.
Reg. Iaşi: Dl. Repedea, »r. Iaşi). Iladîmbu, Mironeasa (r. Negreşti). Reg. Suceava.
între Ipotcşti şi Suceava.
1 a Foliole pe dos glabre sau numai in lungul nervurilor cu cite o glandă, lat ovate.
Pedunculi şi pediceli glabri sau numai cu cîte o glandă răzleaţă. Sepale foarte lungi,
pe margini glandulos ciliate. cele externe penatifidate. Receptacul fructifer subsesil,
clavat
f. silesiâca (ChrisL). — R. rubiginosa var. silesiaca Christ in Flora LX (1877)
404. — Reg. Cluj: Cluj spre Mănăştur lîngă ferma Tnstit. Agrolehnic.
1 b Foliole pe dos, pe toată suprafaţa, bogat glanduloase................................................. 2
2 a • Armălura ramurilor neuniformă, formată din aculei tari, uncinaţi şila bază dilataţi,
amestecaţi cu aciculi nefalcali, suberecţi şi sete glanduloase sau neglanduloase. . . . 3
2 b Armătura ramurilor uniformă, numai cu ghimpi puternici, falcali............................ 5
3 a Stile ± dens păro'ase sau lanate. Ramuri florifere numai cu ghimpi simpli (afară
de pedicelii care au şi sete). Foliole mari, pe dos ± pubescente. Flori viu rozee,
solitare sau în umbele, rar corimbe multiflore. Pediceli cu glande stipitate şi aciculi.
Stile lanate. Receptacul fructifer subglobulos, glabru sau cu puţine sete glanduloase,
la maturitate ± negre
P l a n ş a 143. — 1.* Roşa micrantha Sm. var nuda R. Kell. la . fruct, lb . porţiune din
dinţii frunzei mărite. — 2. idem, var. perparva (Borb.) R. Kell. — 3. idem, var. hunedo-
rensis Prod. - 4. idem, var. drinensis R. Kell.— 5. idem, var. typica f. permixta (Desegl.)
Dum. — 6. idem, var. typica Chr., 6a. ramură fructiferă.
PLANŞA 143
740 FLORA R.P.R.
f. isacântha Borb. Prim. monogr. Hos. hung. (1880) 493, 497. — Foliole
ovate, mici. Sepale după înflorire ± patente, cad de timpuriu. Stile lax păroase.
Fructe cu receptacul ovoidal, glabru. — Reg. Hunedoara: Obreja (r. Alba); Sebeş
spre Vinţ.
Ităsp. g e n . : Europa, U.R.S.S. de S, Gaucaz.
7. R. agrcstis Savi FI. Pisana I (1798) 475; FI. U .R .S.S. X (1941) 497. —
R . sepium Thuill. FI. env. Paris ed. II (1799) 252. — R . rubiginosa o. sepium
Ser. in DC. Prodr. II (1825) 617. — R. canina sepium Koch Syn. ed. II (1843)
267. — Trandafir de cîmp. — Mezei rozsa. — Hecken Rose. — Po3a nojie-
nah . — Ie.: PI. 145, fig. 3— 4.
Arbust înalt de 1— 2 (3) m. Ramuri subţiri, alungite, curbat pendule cu
ghimpi mari, tari, de obicei uncinaţi, la bază lăţiţi, lungi de 5— 15 mm. Frunze
5— 7-foliolate. Peţioli păroşi sau glabri, i : stipilat glanduloşi, adesea şi ghim-
poşi. Foliole alungit eliptica pînă la cuneat obovate, îngustate la ambele capete
sau cel puţin la bază lung cuneate, lungi de 1,5—5 cm şi late de 0,7— 3 cm, ade
sea de 2 ori mai lungi decît late, compus serate, cu dinii alungit acuţi şi denti-
culi glanduloşi, pe ambele feţe sau numai pe dos păroase şi glanduloase, sau pe
faţă glabre, rareori în întregime glabrescente. Stipele inguste sau lăţite, pe faţă
glabre, pe dos adesea păroase şi glanduloase, rar fără glande. Flori de 2— 3
cm în diam., solitare sau dispuse in inflorescenţe multiflore. Bractei scurt lan-
ceoalte. Pediceli lungi de 1 —2 cm adesea de 2 ori mai lungi decît receptaculul,
de obicei neglanduloşi sau numai cu puţine glande rudimentare. Receptacul oval
sau globulos. Sepale pe dos neglanduloase, pe margini ciliate, după înflorire
peflecte, cad înainte de fructificare, cele externe penate, cu lacinii îngust
liniare sau lanceolate. Petale lungi pînă la 1,5 cm, palid rozee sau albicioase,
mai scurte decit sspalele. Stile alungit columnifere, glabre, rar păroase.
Fructe cu receptacul ovoidal sau globulos, rar alungit, de 1 —1,5 cm în
diametru. — V — VII.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, tăieturi şi margini de păduri, poieni,
cu deosebire în părţile muntoase şi deluroase ale ţării. Adeseori cultivată.
I t ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Jucu de Jos (r. Cluj). Reg. Stalin: Slimnic, Şura
Mică, Ruşi (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva; Hunedoara. Reg. Timişoara: Lugoj; Oraviţa,
Ciclova (r. Oraviţa); Sviniţa, Eşelniţa, Orşova (r. Orşova). Reg. Bucureşti: Buftea (r.
Răcari). Reg. Constanţa: Babadag. Reg. Galaţi: Ccrna (r. Macin). Reg. Iaşi: Dl. Repedea,
V. Bahluiului.spre Lcţcani, Aroneanu (r. Iaşi); Scobinţi (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Păd.
Basarabi (r. Fălticeni).
P l a n ş a 144. — 1. Roşa ellipiica Tausch var. typica Chr. — 2. idem, var. Borzae
Prod. — 3. idem, var. K lukii (Bess.) H. Br. — 4. Roşa rubiginosa L. var. umbellata
(Leers) Dum. — 5. idem, var. dimorphacantha (Mart.) Borb., 5a. idem, tulpină cu ghimpi. —
6. idem, var. comosa Rip. f. apricorum (Rip.) Chr. — 7 idem, var. comosa (Rip.) Dum. —
8. idem, var. microphylla R. Kell.
740 FLORA R .P .R .
f. isacântha Borb. Prim. monogr. Hos. hung. (1880) 493, 497. — Foliole
ovate, mici. Sepale după înflorire ± patente, cad de timpuriu. Stile lax păroase.
Fructe cu receptacul ovoidal, glabru. — Reg. Hunedoara: Obreja (r. Alba); Sebeş
spre Vinţ.
Ităsp. g e n . : Europa, U.R.S.S. de S, Gaucaz.
7. R. agrcstis Savi FI. Pisana I (1798) 475; FI. U .R .S.S. X (1941) 497. —
R. sepium Thuill. FI. env. Paris ed. II (1799) 252. — R . rubiginosa o. sepium
Ser. in DC. Prodr. II (1825) 617. — R. canina sepium Koch Syn. ed. II (1843)
267. — Trandafir de cîmp. — Mezei rozsa. — Hecken Rose. — Po3a nojie-
BâH.— Ic.: PI. 145, fig. 3— 4.
Arbust înalt de 1— 2 (3) m. Ramuri subţiri, alungite, curbat pendule cu
ghimpi mari, tari, de obicei uncinaţi, la bază lăţiţi, lungi de 5— 15 mm. Frunze
5— 7-foliolate. Peţioli păroşi sau glabri, i : stipilat glanduloşi, adesea şi ghim-
poşi. Foliole alungit eliptice pînă la cuneat obovate, îngustate la ambele capete
sau cel puţin la bază lung cuneate, lungi de 1,5—5 cm şi late de 0,7—3 cm, ade
sea de 2 ori mai lungi decît late, compus serate, cu dinii alungit acuţi şi denii-
culi glanduloşi, pe ambele feţe sau numai pe dos păroase şi glanduloase, sau pe
faţă glabre, rareori în întregime glabrescente. Stipele inguste sau lăţite, pe faţă
glabre, pe dos adesea păroase şi glanduloase, rar fără glande. Flori de 2— 3
cm în diam., solitare sau dispuse in inflorescenţe multiflore. Bractei scurt lan-
ceoalte. Pediceli lungi de 1 —2 cm adesea de 2 ori mai lungi decît receptaculul,
de obicei neglanduloşi sau numai cu puţine glande rudimentare. Receptacul oval
sau globulos. Sepale pe dos neglanduloase, pe margini ciliate, după înflorire
peflecte, cad înainte de fructificare, cele externe penate, cu lacinii îngust
liniare sau lanceolate. Petale lungi pînă la 1,5 cm, palid rozee sau albicioase,
mai scurte decit sspalele. Stile alungit coîumnifere, glabre, rar păroase.
Fructe cu receptacul ovoidal sau globulos, rar alungit, de 1 —1,5 cm în
diametru. — V — VII.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, tăieturi şi margini de păduri, poieni,
cu deosebire în părţile muntoase şi deluroase ale ţării. Adeseori cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Jucu de Jos (r. Cluj). Reg. Stalin: Slimnic, Şura
Mică, Ruşi (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva; Hunedoara. Reg. Timişoara: Lugoj; Oraviţa,
Ciclova (r. Oraviţa); Sviniţa, Eşelniţa, Orşova (r. Orşova). Reg. Bucureşti: Buftea (r.
Răcari). Reg. Constanţa: Babadag. Reg. Galaţi: Ccrna (r. Macin). Reg. Iaşi: Dl. Repedea,
V. Bahluiului.spre Lcţcani, Aroneanu (r. Iaşi); Scobinţi (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Păd.
Basarabi (r. Fălticeni).
P l a n ş a 144. — 1 . Roşa ellipiica Tausch var. typica Chr. — 2. idem, var. Borzae
Prod. — 3. idem, var. K lukii (Bess.) H. Br. — 4. Roşa rubiginosa L. var. umbellata
(Leers) Dum. — 5. idem, var. dimorphacantha (Mart.) Borb., 5a. idem, tulpină cu ghimpi. —
6. idem, var. comosa Rip. f. apricorum (Rip.) Chr. — 7 idem, var. comosa (Rip.) Dum. —
8. idem, var. microphylla R. Kcll.
PLANŞA 144
R O SA CK AE 743
1 a Pcdiceli neglanduloşi. Foliole pe dos ± îndesuit glanduioase................................... 2
1 b Pedieeli setos glanduloşi...................................................................................................... 5
2 a Peţioli glabri sau dispers păroşi. Foliole pe faţă glabre, pe dos păroase cel puţin
pe nervuri .............................................................................................................................. 3
2 b Peţioli dens păroşi pînă la subtomentoşi. Foliole pe ambele feţe păroase, adesea pe
faţă numai dispers păroase ............................................................................................. 4
3 a Stile scurte, îndesuit păroase. Peţioli glabri, îndesuit glanduloşi, puţin ghimpoşi.
Foliole mijlocii sau mari, lungi de 25—35 mm, eliptice, spre bază îngustate sau
cuneate, la vîrf acute, pe faţă glabre, pe dos în lungul nervurilor păroase. Bractei
de lungimea pedicelilor sau puţin mai lungi. Sepale după înflorire patente, cad înainte
de maturitatea fructului. Flori palid rozee. Fructe cu receptacul ovoidal
var. inodora (Fries) Borb. Prim monogr. Ros. hung. (1880) 477, 483. — R. inodora
Fries Nov. FI. suec. I (1814) 9. — în împrejurimile oraşului Iaşi.
3 b Stile ± alungite, glabre sau dispers păroase. Foliole alungit eliptice, spre bază
cuneate, cu seratura profundă. Receptacul fructifer alungit ovoidal. Tulpină şi
ramuri cu ghimpi tari, curbaţi
var. typica R. Kell. in A. et G. Svn. VI, 1 (1901) 124. — Ic.: PI. 145, fig. 3. —
Răspîndită în localităţile indicate la specie.
f. arvătica (Puget) Chr. Ros. Schw. (1873) 115, 116. — R. aroatica Puget
in Baker Rev. crit. Ros. (1864) 23. — Exs. : FRE nr. 1072. — Foliole mici, pro
porţional îngustate la ambele capete, pe dos, cu deosebire în lungul nervurii princi
pale, ± păroase. Fructe alungit elipsoidalc. — Reg. Hunedoara: Deva. Reg. Tim i
şoara: Lugoj; Oraviţa, Giclova (r. Oraviţa); Eşelniţa, Orşova.
4 a Foliole pe ambele feţe ± glanduloase, pe faţă mai mult pe margini dispers glandu-
loase, pe dos dens glanduloase, eliptice sau obovate, spre bază ± lat îngustate,
lungi de 25—30 mm şi late de 18—20 mm. Peţioli fin tomentoşi. Sepale reflecte.
Stile păroase. Fructe cu receptacul ± globulos ovoidal
var. babadageiisis Prod. Trandaf. (1932) 121, 122, tab. XLII. — Reg. Constanţa:
Babadag, nu departe de Caucagia (r. Istria).
4 b Foliole numai pe faţa inferioară glanduloase şi îndesuit păroase, pe cea superioară
dispers păroase, pe margini ciliate, mari, alungit ovate, spre bază îngust subcuneate,
în tinereţe tomentoase. Peţioli numai păroşi. Ramuri ghimpoase
var. pubescens (Itap.) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 «19011 126. — R . pubes-
cens Rapin in Reut. Cat. pl. Geneve ed. II (1861) 73. — Sporadică în regiunea delu
roasă a ţării (Prodan).
f. vlnodom (Kern.) — R. vinodora Kern. in OBZ XIX 1869) 329. — Pcţiolii
frunzelor îndesuit sur tomentoşi, cu glande şi ghimpi mici, galbeni, uşor arcuiţi.
Stipele pe dos sur pubescente, pe margini ciliate. Foliole eliptice, de mărime mijlocie
sau mică, la ambele capete îngustate şi păroase pe ambele feţe. Fructe ovate, mici.
Stile glabre. Ramuri florifere cu ghimpi curbaţi. Sporadică în regiunea deluroasă
a Transilvaniei (Degen).
f. albifldra (Opiz) H. Braun in Verh. ZBG Wien (1885) 102. — R aîbiflora
Opiz in Flora V (1822) 268. — Petale albe. Foliole mici, lungi pînă la 15 mm,
eliptic lanceolate, subcoriace. Peţioli păroşi, cu deosebire în partea inferioară. Stile
slab păroase. Ramuri cu ghimpi în perechi, apropiaţi. Fructe cu receptacul ovoi
dal. — Reg. Timişoara: Sviniţa (r. Orşova).
O b s . R. agrestis var. Kupcokiana Prod., plantă din R. P. Ungaria (PI. 145, fig.
4), se aseamănă foarte mult cu f. albiflora (Opiz) H. Br., de care se deosebeşte prin
peţiolul glabru sau puţin păros, iar nu dens păros.
5 a Ramuri îndesuit acoperite cu ghimpi lungi şi aproape drepţi. Foliole cu dinţi mici,,
profunzi. Flori palid rozee
var. banâtica H. Braun ap. Deg. in Jdv. Magy. fl. (1925) 558. — Reg. Timişoara:
pe malul Dunării la Sviniţa (r. Orşova).
5 b Ghimpii ramurilor disperşi, dc obicei curbaţi. Pedunculi scurli, glandulos setoşi . . 8
6 a Fructe cu receptacul globulos ovoidal sau ovoidal, la bază cu cîteva glande stipi-
tate. Foliole lungi de 18—35 mm, late de 10—25 mm, ovate sau obovat eliptice,
spre bază scurt îngustate, spre vîrf abrupt acuminate, pe faţă glabre, pe dos la nervuri
păroase, pe ambele feţe ± glanduloase, compus serate. Flori albe, cu stile glabre
var. Gizellae (Borb.) Schlimp. Ros. Meissen in Isis (1899) 8. — R. Gizellae Borb.
Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 486. — Reg. Constanţa: în părţile sudice aproape
de fronliera cu R. P. Bulgaria.
f. Idngipes (Borb.) R. Kell. in A. et Syn. VI, 1 (1901) 128. — R. Gizellae
c. longipes Borb. 1. c. 487, pro subvar. — Pedicclii florilor mai lungi de 2 cm. Foliole
obovate sau îngust eliptice, pc faţă dispers păroase sau glabre, pe dos bogat păroase
şi dispers glanduloase. Peţioli slab păroşi, aproape glabri, dar foarte îndesuit sti-
pitat glanduloşi şi dispers ghimpoşi. Flori albe. Stile dispers slab păroase. — Reg.
Galaţi: Cerna (r. Măcin).
6 b Fructe cu receptacul globulos, glabru. Stile puţin păroase. Foliole mici, lungi de 18—25
mm şi late de 9—15 mm, obovat cuneate sau eliptice, la vîrf acute, pe faţă dispers,
pe dos dens păroase şi glanduloase, cu deosebire pe nervuri. Sepale pe margini
glandulos ciliate. Ramuri cu ghimpi curbaţi, cele florifere lungi pînă la 5 cm,
adesea neghimpoase
var. danubiâlis (Borb.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 386. — R. danubialis
Borb. in Sched. (1887). — Reg. Timişoara: pe malul Dunării.
R ă s p. g e n . : Europa. Africa de N.
8. R. elllptica Tausch in Flora II (1819) 465. — R. cymosa Scbleicher

Herb. cf. Crepin in Ann. Cons. bot. Geneve (1897) 37, non Tratt. — R . aspera
Schleich. Cat. pl. Helv. ed. IV (1821) 29. — R . graveolens Gren. in Gren.
et Godr. FI. Fr. I (1847) 560. — R . agrestis var. elliptica Hasse in Schliissel
Ros. (1895) 10. — I c .: Pl. 144. fig. 1—3.
Arbust înalt de 1— 2 m, rar mai înalt, dens ramificat. Ramuri alungite,
cele florale lungi pînă la 10 cm. Ghimpi ± uniformi, foarte rar neuniformi,
puternici, ± curbaţi, lungi de 3— 12 mm şi laţi de 2— 3 mm, cei de pe ramurile
florifere mai debili, însă deasemeni ^ curbaţi sau drepţi, adesea la baza frun
zelor dispuşi în perechi. Frunze 5—7-foliolate. Stipele îngustate, cu urechiuşe
divergente, pe ambele feţe dispers alipit păroase sau glabre, pe dos bogat glan-
P l a n ş a 145. — Roşa vosagiaca Desp., la . caliciu văzut din faţă. — 2. R. coriiioliu

Fries f. Porciusii Prod., 2a. sccţ. longitudinală a fructului, 2b. var. sinaiensis Nyâr. —
3. Roşa agrestis Savi var. typica R. Kell., 3a. porţiune de ramură cu ghimpi. — 4. idem,
var. Kupcokiana Prod. — 5. R. joelida Herrin. (vezi şi Pl. 152, fig. 2,2a).
PLANŞA 145
ROSACEAE 747
duioase, pe margini glandulos ciliate. Peţioli tomentos păroşi, pină la glabri,

glanduloşi, ± bogat ghimpoşi. Foliole îngust sau lat eliptice, obovate sau subro-
tund eliptice, la bază cuneate, brusc îngustate în peţiol, la vîrf rotunjite sau ±
scurt acute, lungi pină la 4 cm şi late pînă la 2,5 cm, pe faţă alipit păroase
pînă la glabre, pe dos peste Lot, sau cu deosebire pe nervuri, păroase pînă la
tomentoase, rar glabrescente, glanduloase, pe margini compus serate, cu
dinţi acuţi, profunzi şi cu denticuli glanduloşi spre bază neevident serate,
uneori cu glande mari care înlocuesc dinţii. Flori de 3—4 cm în diam., soli
tare sau în inflorescenţe multiflore. Pediceli i de lungimea receptaculului,
lungi pină la 1 cm. Sepale după înflorire erecte sau orizontal patente, persis
tente, pe dos cu sau fără glande, pe margini ± glandulos ciliate, cele externe
cu pinule liniare sau filiforme. Petale cca de mărimea sepalelor, roşii sau albe.
Stile scurte, păroase, rar glabre, se ridică cu stigmatele lor puţin din disc sub
formă de capitul albicios. Receptacul fructifer mic, globulos sau ovoidal. —
V—VII (la altitudini mari uneori pînă în IX).
S t a ţ i u n e a . Coaste pietroase, însorite, margini de păduri, de la cîmpie
pînă în etajul montan. — Rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Hamba şi Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Timişoara:
Mt. Lacu lîngă Globureu (r. Orşova). Reg. ConsUmţa: Beştepe (r. Tulcea).
1 a Pediceli fără g la n d e .............................................................................................................. 2

1 b Pediceli cu glande stipitate.................................................................................................. 3
2 a Foliole îngust eliptice sau lat ovat cuneate, lavîrf scurt ascuţite sau rotunjite,
pe margini compus serate, cu dinţiiorientaţi spre vîrfulfoliolei, in partea cuneatâ
dinspre bază nedinţate, pe faţă glabre sau lax adpres păroase, pe dos dens păroase
pînă la viloase şi îndesuit glanduloase. Flori rozee, cu stile lanate. Fructe cu recep
tacul ovat globulos, pînă la ovat. Tufă cu ramuri ghimpoase
var. typica Christ Ros. Schw. (1873) 117. — Ic.: Pl. 144, fig. i. — Răspîndită
în localităţile indicate la specie.
2 b Foliole rotund ovale, suborbiculare, lato, la bază îngustate, la vîrf rotunjite sau
scurt ascuţite, pe dos glanduloase, iar pe nervuri puberule. Sepale pe dos neglandu-
loase, patente sau ± erecte, persistente, coronînd receptaculul fructului matur.
Stile îndesuit păroase sau lanate. Receptacul fructifer subglobulos sau oval
var. Klukii (Bess.) H. Braun in Beck FI. NO II (1892) 809. — R. K lukii Bess.
Cat. hort. Crem. (1816) 18. — Ic.: Pl. 144, fig. 3. — Reg. Stalin: Hamba, Tălmaciu
(r. Sibiu).
3 a Foliole lungi de 10—20 mm, late de 6,5—10 mm, eliptice sau îngust eliptice, scurt
acuminate, compus serate, cu dinţi acuminaţi, pe dos îndesuit glanduloase si păroase
mai ales pe nervuri. Ramuri florifere cu ghimpi curbaţi, adesea geminaţi. Sepale
după înflorire persistente, ± erecte, pe dos glanduloase. Petale mici, albe. Stile
glabre sau slab păroase. Receptaculul fructului globulos
var. Borzae Prod. Trandaf. (1932) 131. — E xs.: FRE nr. 1077. — Ic.: Pl. 144,
fig. 2: Prod. 1. c. tab. LIV. — Reg. Timişoara: Mt. Lacu lîngă Globureu (r. Orşova).
748 FLORA R .P .R .
3 b Foliole lungi de 30—35 mm şi late de 17 —22 mm, obovat eliptice, subrotund sau*
lat ovate, spre bază rotunjite sau lat cuneate, la vîrf scurt acute sau rotunjite, pe-
margini compus serate şi glanduloase, pe faţă glabre sau spre bază alipit păroase,
pe dos îndesuit glanduloase şi păroase, cu deosebire spre nervuri. Peţioli îndesuit
glanduloşi şi foarte slab păroşi, uşor aculeaţi. Receptacul fructifer globulos ovoidal
sau globulos. Petale rozee. Stile îndesuit păroase. Ramuri florifere divaricate, slab
ghimpoase. aproape nearmate
var. Calafateanui Prod. 1. c. pag. 131,133, tab. LV. — Reg. Constanţa: Beştepe-
(r. TulceaV
Răsp. gen.: Europa.
9. R. caryophyllacea Boss. Enum. pl. Volh. (1822) 19, em. R. Kell. in A .

et. G. Syn. VI, 1 (1901) 130; FI. U .R .S.S. X (1941) 493. — R. rubiginosa var.
caryophyllacea Ser. in DC. Prodr. II (1825) 6 1 7 .— Ic.: Pl. 146, fig. 1—3.
Arbust înalt de 1—2 m, cu ramuri îndesuite. Armătura compusă din ghimpi
diferiţi. Ghimpii ramurilor laţi, curbaţi pînă la arcuiţi, cei ai ramurilor florifere
arcuiţi pină la suberecţi, amestecaţi cu ghimpi mai mici, aciculiformi şi
sete drepte, glanduloase sau neglanduloase, foarte rar uniformi. Frunze 5—7-
foliolate, cu foliole lungi de 2—3 cm şi late de 1 —3 cm, ovat eliptice, rotund
ovate, rar subrolunde, spre bază rotunjite sau uşor îngustate sau cuneate, la
vîrf rotunjite sau scurt acute, pe ambele feţe bogat glanduloase şi ± păroase,
sau pe faţă glabre, pe dos cu deosebire pe nervuri lax păroase, cu nervatură
evident reticulată, pe margini compus serate, cu dinţi p aten ţi; dinţii la exte
rior cu 1— 7, iar la interior cu 1— 2 denticuli glanduloşi. Peţioli glabri sau
puberuli, pină la subtomentoşi, abundent glanduloşi, subinermi pînă la
armaţi. Stipele glabre, pe dos fin bogat glanduloase, rar şi pe faţă dispers gla-
duloase. Flori palid rozee, pină la 5 cm în diam., solitare sau în inflorescenţă
paucifloră. Pediceli scurţi, adesea glabri, ± glanduloşi, în amestec cu aciculi.
Receptacul globulos sau ovoidal. puţin mai scurt decît pedicelii. Sepale după
înflorire reflecte, rar suberecte, persistente, pe dos şi pe margini glanduloase,
rar lipsite de glande, cele externe penatifidate. Petale mici, palid rozee. Stile
adesea scurte, formează un capitul lanat, mai rar ^ columniform alungite şi
lax păroase. Disc ± plan, rar conic. Fruct glabru, subglobulos, pînă la
alungit eliptic. - V — VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste stîncoase. locuri însorite, mai ales în regiunea dea
lurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C luj: Bonţida (r Gherla). Reg. Hunedoara• Zam (r. Ilia).
Reg. Oradea: Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Orşova şi Eşelniţa. Reg. Craiova:
Gura Mo Irului (r. Filiaşi).
P l a n ş a 146. — 1. Roşa caryophyllacea Bess. — 2. idem, var. Ronchidae R. Kell., 2a.

stigmat, 2b. tulpină cu ghimpi. — 3. idem, var. zalana (Wiesb.) J.B. Kell., 3a. stigmat,
3b. tulpină cu ghimpi. — 4. Roşa ferox M.B., 4a. ramură cu ghimpi. — 5. idem, var.
pontica Prod. f. microphylla Prod., 5a. ramură cu ghimpi.
PLANŞA 146
ROSACEAL 751
î a Ramuri florifere cu ghimpi tari şi aciculi suberecţi pînă la arcuiţi, în amestec cu sete
glanduloase şi neglanduloase. Foliole lungi de 30—45 mm şi late de 15—30 mm, elip
tice pînă Ia ovate, la bază rotunjite, rar cuneat îngustate, la vîrf ascuţite, pe ambele
feţe alipit păroase şi glanduloase. Stile ± îndesuit păroase. Receptacul = globulos
var. zalona (Wiesb.) J. B. Kell. in Halâcsy et H. Braun Nachtr. FI. XO (1882)
237. — R. Zalana Wiesb. in OBZ X X IX (1879) 142. — Ic.: Pl. Iî6, fig. 3, 3a. b:
Prod. Trandaf. (1932) tab. LIII. — Reg. Hunedoara: Zam (r. Ilia). Reg. Oradea:
Dezna (r. Gurahonţ).
1 b Armătura conformă, din ghimpi simpli, arcuiţi 2
2 a Pediceli neglanduloşi. Ramuri cu ghimpi uşor curbaţi. Peţioliabundentglanduloşi.
Foliole lungi de 28—31 mm şi late pînă la 15 mm, eliptic cuneate, glabre. pe ambele
feţe glanduloase. Inflorescenţă unifloră. Receptacul ovoidal. Sepale după înflorire
reflecte, pe margini şi pe dos glanduloase, persistente şi Ia maturitatea fructului.
Corola de 45—50 mm în diam. Stile dens păroase. Fructe ovate
var. lypica R. Kell. Syn. Ros. sp. Eur. med. (1931) 409. — Io.: PI. 146, fig.
1. — Reg. Oradea: Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: între Orşova şi Eşclniţa.
2 b Pediceli glandulos stipitaţi, peste tot sau numai parţial .................................... 3
3 a Ramuri cu ghimpi tari, curbaţi, cele florifere cu ghimpi tariîn amestec cu aciculi
şi glande stipitate. Foliole rotund ovate, la bază rotunjite, la vîrf ascuţite, lungi
pînă la 25 mm şi late pînă la 21 mm, pe faţă glabre, pe dos Ia nervuri păroase,
pe ambele feţe glanduloase. Pediceli numai în parte glanduloşi. Receptacul elipsoidal.
Sepale subpatente, pe dos dispers glanduloase, pe margini glandulos ciliate. Stile
păroase
var. Bonchidae R. Kell. 1. c. pag. 413. — I c .: PL 146, fig. 2, 2a, b .; Prod. Trandaf.
(1932) tab. LII. — Reg. Clui: Bonţida (r. Gherla).
3 b Ramuri cu ghimpi debili, uşor curbaţi. Foliole pe ambele feţe alipit păroase, ± glan
duloase, pe faţă uneori glabrescente. Peţioli puberuli, uşor glanduloşi şi setoşi.
Sepale după înflorire reflecte, subpatente, pe dos dispers glanduloase, pe margini
ciliat glanduloase. Receptacul subglobulos phiă la ovoidal subglobulos, uneori
piriform
var. zagrabifaisis (H. Br. et Vuk.) R. Kell. in A. et G. S? n. VI, l 1901 131. —
R. zagrabiensis H. Br. et Vuk. in Herb. — Reg. Timişoara: V. Dunărei la Cazane.
Răsp. g e n . : Europa centrală, U.R.S.S. de S.
^ 1 0 . R. canina L. Sp. pl. ed. I (1753) 491; FI. U.R.S.S. X (1941) 502,
tab. X X X I, fig. 1. — Măceş. — Gyepti rozsa. — Hunds Rose. — Po 3a eooa-
qhH. — E x s .: FRE nr. 1048. — I c .: Pl. 147, fig. 1— 7.
Arbust înalt de 2— 3 m, rar mai mic sau mai înalt. Tulpini alungite,
ramificate, recurbate în afară, uneori chiar pendule. Ramuri bogat ghimpoase
(cu deosebire cele tinere), uneori cele florifere cu puţini ghimpi, sau mai rar
chiar fără ghimpi. Ghimpi adesea uniformi, lungi de 3— 10 (15) mm, de
2—3 mm în diam., puternic sau slab recurbaţi sau drepţi, la bază de obicei
puternic lăţiţi. Frunze 5— 7 (9)-foliolate. Foliole ovale, eliptice, rar aproape
rotunde, la vîrf ascuţite sau rotunjite, la bază îngustate, rotunjite sau uşor
cordate, pe margini simplu sau imperfect biserate (unii dinţi la vîrf cu o
752 FLORA li .P .R .
glandă, alţii şi cu cîte un dinte mai mic;, pe dos glabre (caracter im portant!),
foarte rar numai in lungul nervurii principale sau celor secundare cu glande
stipitate sau peri solitari, stipitaţi, pe faţă glabre, mai închis verzi, uneori
lucitoare, lungi de 1— 5 cm şi late de 0,5—3 cm. Peţiol glabru sau ± păros,
neglandulos sau stipitat glandulos şi uneori cu ghimpi mici, uncinaţi. Sti-
pele mici, cele de pe ramurile florifere mai lăţite, glabre sau stipitat glandu
loase pe margini. Flori adesea de 3—5 cm in diam., solitare sau grupate
în inflorescenţe multiflore. Pediceli de lungimea receptaculului sau de 2—3
ori mai lungi decît acesta, rar mai scurţi sau mai lungi, neglanduloşi, rar cu
glande stipitate. Receptacul ovoidal, globulos sau elipsoidal, neglandulos sau
numai la bază ± 'glandulos stipitat. Sepale mari, pe dos glandulos stipitate
sau neglanduloase, pe margini glandulos ciliate, cele externe cu numeroase
pinule lanceolate sau liniar lanceolate, toate după înflorire reflecte, caduce
înainte de maturitatea fructului. Petale adesea lungi de 2—2,5 cm, rar mai
mici sau mai mari, rozee, albe sau închis roşii. Stile glabre sau dens păroase,
libere i se ridică columnar din disc, cu stigmate globuloase. Fruct cu recep
tacul globulos, elipsoidal, lung de 1,5—2 cm, stacojiu sau roşu. — V— VI.
S l a ţ i u n e a . Păduri de foioase, rar de răşinoase, margini şi rărituri
de păduri, poieni, pe coaste, pe lingă garduri şi drumuri, în păşuni şi fineţe.
R ă s p . î n ţ a r ă : Este cel mai răspîndit măceş de la noi. Frecvent în toate regiunile
începind de la litoralul Mării Negre şi pînă în regiunile de munte, unde se urcă pînă la
altitudinea dc 1200 (1700) m.
1 a Foliole simplu serate, numai excepţional şi cu cîte un dinte com pus................... 2
1 b Foliole cu seratură inegală; cele ale ramurilor inferioare imperfect biserate, cele
superioare simplu s e r a te ..................................................................................................... 5
2 a Pedunouli neglanduloşi. Tufă cu ghimpi curbaţi, lăţiţi. Stipele glabre, cu marginile
dispers glandulos ciliate. Peţioli glabri, dispers glanduloşi, ± aculeaţi. Sepale pe
dos neglanduloase usau numai pe margini cu rare glande stipitate. Receptacul
fructifer globulos, ovoidal sau elipsoidal ................... var. lutctiana (vezi pag. 753)
2 i) Pcdicelii florilor glandulos setoşi, uneori în amestec şi cu sete neglanduloase___ 3
a Ramuri florifere cu armătură inegală, formată din sete şi ghimpi laţi sau aciculari-
Frunze 7-foliolate, cu foliole subrotunde sau ovat subrotunde. Peţioli păroşi. Inflores
cenţă ou 3 flori. Sepale pe dos glanduloase. Fructe ovate, glabre. Pediceli cu sete
glanduloase, uneori în amestec şi cu sete simple, neglanduloase
var. Nyârâdyana Deg. in Jâv. Magy. fi. (1925) 569. — Reg. A ut. M .: Mţii
Gurghiului (r. Reghin).
b Ghimpii ramurilor florifere uniformi................................................................................ 4
4 a Peţioli în partea inferioară îndesuit păroşi, cu foarte multe glande. Ghimpii uşor
curbaţi pînă la drepţi, uniformi. Foliole mijlocii lungi de cca 30 mm şi late de 15 mm,
ovale, ascuţite. Pedicelii mai scurţi decît bracteile, stipitat hispid glanduloşi. Sepale
pe dos şi pe margini glanduloase. Petale rozee. Stile scurte, parţial păroase. Recep
tacul fructifer ovat, ± glandulos
TIOSACEAE 753
var. hirsuta (Dâsâgl. et Ozan.) Rouv ]. c. pag. 292, 313. — R. hirsuta Desegl.
et Ozan. in Bull. Soc. dauph. (1881) 329. -- Reg. Cluj: între Cluj şi Baciu.
4 1» Peţioli glabri. ea şi foliolele. Tufă robustă, cu ghimpi laţi, scurt uncinaţi. Foliole mari
sau mijlocii, lat ovale sau alungit romboidale, la ambele capete ascuţite, pc margini
adine serate. Pediceli ± de 2 ori mai lungi decît receptaculul fructifer, glanduloşi.
Petale intens sau palid rozee. Stile alungite, formînd o coloană ridicată din disc
var. andegavensis (Bast.) Desp. Ros. Gali. (1828) 88. — R. andegavensis Bast.
Ess. FI. Mâine et Loire (1908) 189. Suppl. 29. — Reg. Oradea: «în Bihor». Reg.
Constanta: la S de Medgidia. Reg. Suceava: lîngă Suceava.
f. vineâlis (Rip.) Nyăr. Kv. fl. (1941 —44) 300. — R. vinealis Rip. ap.
Desegl. in Billotia I (1865) 36. — Sepale pe dos neglanduloase. Ramuri verzi, cu aculei
uncinaţi. Foliole mijlocii sau mari, ovate, acute. Petale mari, palid rozee. Disc ±
conic. Receptacul fructifer elipsoidal, adesea glabru. — Reg. Cluj: între Baciu şi
Cluj la Lomb şi Dl. Craiului (r. Cluj); Aiud. Reg. Timişoara: Ciclova (r. Oraviţa);
Băile Herculanefr. Orşova). Reg. Craiova: între Gherceşti şi Craiova.
f. condensata (Pug.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 149. — R . condensata
Pug. in Billotia I (1865) 118. — Tufă mai mică, cu ramuri atropurpurii. Foliole mari,
late, ovate. Petale rozee. Stile dens păroase sau alb lanate. Receptacul fructifer
globulos sau ovoidal globulos. — Indicată de la graniţa de E a ţării.
0 a Pediceli glandulos stipitaţi. Tufă cu ramuri ghimpoase sau neghimpoase. Foliole
glabre. Peţioli ± glabri .................................................... var. hirtclla (vezi pag. 758)
5 b Pediceli neglanduloşi............................................................................................................. 6
6 a Peţioli glabri sau slab păroşi. Foliole glabre.......... var. transitoria (vezi pag. 759)
6 b Peţioli dens păroşi. Foliole pe dos ± păroase ............................................................ 7
7 a Foliole pe dos stipitat glanduloase, mai ales în lungul nervurilor principale şi mai
puţin pe cele secundare, ± păroase. Tulpini cu ghimpi curbaţi. Frunze lungi de
■28—38 mm şi late de 20 -25 mm, lat ovate, ascuţite, la bază rotunjite. Pediceli
lungi de 3—10 mm, neglanduloşi. Sepale neglanduloase. Disc aproape plan sau
subconic. Stile păroase
var. vâsărhclyensis R. Kell. Wildros. Tatra in Bul. Grăd. Bot. Cluj VI (1926)
27. — Ic.: Pl. 147, fig. 5. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş.
? b Foliole pe dos neglanduloase, pe dos ± dens păroase, neglanduloase. Peţioli dens
păroşi. Pediceli neglanduloşi. Tufă ghimpoasă
var. pubărula R. Kell. Syn. ros. Eur. med. (1931) 474.
f. ptibens (Desâgl. et Ozan.}. — R. pubens Desegl. et Ozan ap. R. Kell.
1. c. pag. 473. — Foliole lat ovate sau obtuze, la bază rotunjite, lungi pină la 27 mm
si late pînă la 20 mm, pe dos de-a lungul nervurii principale păroase. Petale rozee.
Receptacul fructifer globulos. Stile slab păroase. Tufă cu ramuri florifere ± ghim
poase. — Reg. Cluj: Cluj spre Mănăştur.
f. hlspiduloides Schwertschl. Ros. Frankenj. (1910) 81. — Foliole eliptice,
acute, spre bază îngustate, mai mici, pe dos păroase în lungul nervurii principale.
Stile dispers păroase. Receptacul fructifer ovoidal sau piriform. Tufă cu ghimpi
uşor curbaţi. — Reg. Cluj: Cluj; Pădureni (r. Turda).
var. lutetiăna (Lem.) R. Kell. in A. et G.Syn. VI, 1(1901) 157. —R . lutetiana

Lem in Bull. Soc. Philom. (1818) 93. - E x s.:FRE nr. 1050 a—d. — Ic.: Pl. 147, fig.
1: Prod. Trandaf. (1932) tab. XXXIII.
Se prezintă în următoarele forme:
1 a Stile glabre sau glabrescente 2
1 b Stile păroase sau lanat păroase .................................................................................. 6
754 FLO llA H .P.U .
2 a Receptacul fructifer globulos, subglobulos ovoidal sau subglobulos piriform. Foliole

lungi de 25—30 mm, rar mai mici, late pînă la 19 mm, pe faţă verzi opace, pe dos
aproape glauce. Sepale pe margini ciliat glanduloase. Petale palid rozee. Disc
subconic
f. subversuta H. Braun in Bcck Fl. NO (1892) 784. — Reg. C lu j: Pădurem
(r. Turda).
2 b Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal, pînă la alungit eliptic. Sepale pe margini
neglanduloase ............................................................................................................................... 3
3 a Ghimpi drepţi sau uşor curbaţi, dispuşi în verticile. Frunze mici, ovale sau ovate*
acute, mucronate, pe faţă slab lucitoare. Petale rozee
f. mucronulâta (Desâgl.) Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 409. — R .
S a n d i M ă r c i Degen in Jâv. Magy. fl. (1925) 567. — R . m ucronulata Desegl. in
Godet Fl. Jura Suppl. (1869) 7 1 .— R eg. T im işo a ra : Lipova; Buzias (r. Lugoj).
3 b Ghimpi evident arcuit curbaţi ..................................................................................... 4
4 a Flori rozee. Disc lat. Peţiolul frunzelor glabru. Ramuri ± erecte, neaplccate
f. psilogyna Borb. ap. Degen in Jăv. Magy. fl. (1925) 567. — în reg. Oradea şi
Timişoara (Degen).
4 b Flori albe ......................................................................................................................... 5
5 a Ramuri florifere nearmate, scurte, ± orizontale, glabre. Foliole lungi de 10—
12 mm şi late pînă la 8 mm, concolore, complet glabre
f. leioelăda Grec. Consp. Fl. Rom. (1898) 215. — Reg. B u c u reşti : Bucureşti la
Chitila.
5 b Ramuri florifere cu ghimpi disperşi, cele fără flori flexibile, cu ghimpi robuşti,
falcaţi. Foliole mari, pe faţă mai închis verzi. Disc conic
f. flexibilis (Dăsegl.) Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 409. — R . jle x ib ilis
Desegl. Cat. rais. nr. 154 in Bull. Soc. bot. Belg. X Y (1876) 317. — Exs.s FRE
nr. 1049. — Reg. C lu j: între Cluj şi Feleac; Pădureni (r. Turda). Reg. T im işoara
V. Dunărei Ia Cazane (r. Orşova). Reg. P lo e şti: între Breaza şi Gura Beliei (r.
Cîmpina), Sinaia Ia Poiana Pustnicului, 1150 m. Reg. B u cu reşti: Păd. Cernica,
P a s ă r e a , B r ă n e ş t i (r. B r ă n e ş ti) .
6 a S tile s im p lu p ă r o a s e .............................................................................................................................. 7
6 b S ti le l a n a t p ă ro a se ............................................................................................................................ 1 2
7 a R e c e p ta c u l f r u c t i f e r g lo b u lo s . p î n ă la s u b g lo b u lo s e lip s o id a l s a u o v o i d a l ............... 8
7 b R e c e p ta c u l f r u c t i f e r o v o id a l s a u e lip s o id a l ..................................................................................... 9
8 a F o lio le in ie i, d e o b ic e i m a i s c u r t e d e 20 m m , o v a t o r b ic u la r e , l a b a z a r o t u n j i t e , la
v îr f a c u t e . R a m u r i c u g h im p i u n c i n a ţ i . P e t a l e a lb e , m ic i
f. A m an sii (D e se g l. e t R ip .) B o r b . 1. c. 4 1 0 . — R. Amansii D e s e g l. e t R ip .
E n u m . R o s . 3. a p . D e s e g l. in J o u r n . B o t. X I (1874) 1 6 9 . — R. communis R o u y
s s p . canina (L .) R o u y v a r . Amansii R o u y F l. F r . V I (1900) 3 0 4 . — Reg. Stalin:
O r a ş u l S ta lin .
S b F o lio le m a i m a r i, o v a te , s c u r t a c u t e , l a b a z ă r o t u n j i t e . R a m u r i c u g h im p i r e c u r b a ţ i ,
c ele flo r ife re g h im p o a s e . P e t a l e ro z e e . m a r i
P l a n ş a 1 4 7 . — 1 . Roşa canina L. v a r . l u i e t i a n a (L e m .) R . K e ll. — 2. id e m , v a r .

lutetiana f. globosa D e s v . — 3. id e m , v a r . hispidula R ip . — 4 . id e m , v a r . transitoria R .
K e lL — 5 . id e m , v a r . văsârkelyensis R . K e ll. — 6. id e m , v a r . hirtella f. bikariensis (B o rb .)
R . K elL — 7. id e m , v a r . hirtclla f. transsilvanica (S c h u r) R . K e ll. — 8. R. dumalis B e c h s t.
f. biserrata { M em ti N y a r . — 9. id e m v a r . verticillacaniha (M e ra t) P r o d .
PLANŞA 147
ROSACEAE 757
f. globosa Desv. Journ. bot. II (1813) 14. — R. sphaerica Gren. ap. Billot io
F. Schultz Arch. Fl. Fr. et AII. (1854) 333. - E xs.: FRE nr. 1051 a, b, - Tc.s
Pl. 147, fig. 2 . — Reg. Cluj: Cluj; Pădureni, Cheia Turzii. Reg. Stalin: Predeal
pe V. Rîşnoavei, Oraşul Stalin. Reg. Timişoara: Băile Hcrculane (r. Orşova). Reg.
Constanţa: Tulcea la Casapchioi.
9 a Foliole subrotunde, orbiculare ......................................................................................10
9 b Foliole ovate ...................................................................................................................... 11
10 a Foliole de obicei subrotunde sau aproape rotunde, cu dinţii convienţi (Îndoiţi
spre interior). Ramuri cu ghimpi recurbaţi. Petale rozee, pînă la alb carnate. Fructe
mari, alungit ovoidale
f. Touranginidna (Desegl. et Rip.) Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 411.—
R. Touranginiana Desegl. et Rip. Ess. in Bull. Soc. Acad. Mâine et Loire X (1861)
162. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Stalin: Valea Lungă {r. Mediaş). Reg.
Suceava: Drăgoeşti (r. Gura Humorului)
O b s. După Nyâr. (in litt.) R . canina var. hispidula Rip., plantă cunoscută şi
din R. P. Ungaria (Pl. 147, fig. 3), se aseamănă foarte mult cu f. Tourangimona
(Dăsegl. et Rip.) Borb., de care însă se deosebeşte prin peţiolul păros şi nu glabru
ca al acesteia din urmă, precum şi prin frunzele şi fructele mai . mici.
10 b Foliole subrotund eliptice sau lat eliptice, spre bază rotunjite, la vîrf scurt ascuţite.
Ramuri cu ghimpi robuşti, puţin recurbaţi, aproape drepţi, la bază dilataţi şi
comprimaţi. Petale mari, palid rozee
f. fâllens (Dâsăgl.) Borb. 1. c. — R. jallens Desegl. ap. Fourr. Cat. pl. Rhone
(1869) 75, nr. nud. et in Bull. Soc. bot. Belg. (1876) 318. — Reg. Cluj: V. Someşului
între Floreşti şi Cluj. Reg. Timişoara : Băile Hereulanc, Ogradena (r. Orşova).
11a Foliole pe faţă nelucitoare, ovate, ascuţite, la bază rotunjite, pe margini cu unii
din dinţi compuşi
f. fîssidens Borb, 1. c. pag. 411, 413. — R. jissispina Wierzb. ap. Ileuff. Enum.
pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 1 02.-R e g . Cluj: Rodna (r. Năsăud);
Cheia Turzii. Reg. Timişoara: Ciclova, Oraviţa pe V. Marila (r. Oraviţa); BăSe
Ilerculane, Orşova. Reg. Craiova: Drănicu (r. Segarcea); Bistreţu (r. Băâestij:
Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. Rm. VOcea). Reg.
PJoeşti: Poiana Ţapului (r. Cîmpina). Reg. B u c u r e ş ti: B u c u r e ş ti in Păd. Andr< -
nache.
11 b Foliole nelucitoare, lat ovate, acuminate. Petale rozee. Receptacul fructifer ovat
sau piriform
f. nitens (Desv.). — R. nitens Desv. in Merat Fl. env. Paris .1812) 192. — Reg.
T im işoara : Orşova.
12 a Receptacul fructifer globulos, pînă la subglobulos ovoidal. Ramuri purpurascente,

nearmate. Foliole ovate, ovat lanceolate pînă la lanceolate, acuminate, la bază
îngustate. Petale rozee. Fructe cu receptacule pe pediceli scurţi, lungi pină la 5 mm
f. euoxyphylla Borb. 1. c. pag. 410, 414. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin pei
T î m p a . R e g . T i m i ş o a r a : B ă ile H e r c u la n e p e V f .Ş u ş c u lu i (r. O r ş o v a ) .
12 b R e c e p t a c u l f r u c t i f e r o v o id a l s a u e l i p s o i d a l ............................................................................... 13
13 a F o lio le m ic i, a d e s e a p î n ă l a 2 0 m m lu n g im e şi l a i e p în ă l a 12 m m ............................ 14
13 b F o lio le m a r i s a u m ijlo c ii, lu n g i d e 2 0 — 45 m m şi la t e d e 1 4 — 28 m m . . - . - ............ 15
ii a R a m u r i flo r if e r e n e a r m a t e , a lu n g ite . F o lio le s p r e b a z ă în g u s t a t e , p e d o s a p r o a p e

g la u c e . R e c e p t a c u l e lip s o id a l
758 l-’L O K A R . P .R .
f. subinyrtillus (H. Br.) Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 298. — R. canina var. sub-
myrtillus II. Br. in Bcck Fl. NO (1892) 783. — Reg. Cluj: Baciu (r. Cluj).
14 b Ramuri florifere ghimpoase, scurte. Foliole ascuţite sau acuminate, spre bază
rotunjite
f. yaccinioides (H. Br.) Nyâr. 1. c. — R. canina rr vaccinoides H. Br. 1. c.
corr. vaccinioides R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1901) 157. — Reg. Cluj: Baciu,
Fînaţele Clujului (r. Cluj).
15 a Stilcle se ridica din discul conic, formînd o coloană alb lanată. Foliole ovate sau
ovat eliptice, ascuţite, pe faţă întunecat verzi, pe dos palid verzi. Peţioli la bază
dispers păroşi. Petale albe. Receptacul fructifer inie, ovoidal. Ramuri cu ghimpi
puternic dilataţi la bază
f. syntrichostyla (Rip.) Nyâr. 1. c. — R. syntrichostyla Rip. ap. Desâgl. in Bull.
Soc. bot. Belg. XV (1876) 312. — Reg. Cluj: Cojocna, Fînaţele Clujului (r. Cluj).
Reg. Timişoara: Oraviţa, Ciclova (r. Oraviţa).
15 b Stilc scurte, neridicate evident din receptacul. Foliole eliptice, mari sau mijlocii.
Petale rozee. Ghimpii ramurilor florifere dispuşi cîte 2 în verticile
f. typica H. Broun in Beck Fl. NO II (1892) 783, pro var. R. canina i. lasiostylis
Borb. 1. c. — Comună în toată ţara.
Tot aici mai aparţin:
f. brevipcs Borb. 1. c. Pedicelii mai scurţi decît receptaculul fructului. — Reg.
Cluj: Turda; Cluj. Reg. Timişoara: Ciclova (r. Oraviţa). Reg. Constanţa: Basa-
rabi (r. Medgidia).
f. subhercynica H. Braun in XI Ber. bot. Ver. Landshut (1889) 95. — Foliole
ovat eliptice. Ramuri florifere nearmate. — Reg. Cluj: lîngă Cluj.
var. hirtella (Rip.) Chr. Ros. Schw. (1873) 161. — R. hirtella Rip. in Herb. ap.
A. et G. Syn. VT, 1 (1901) 162.
1 u Stile glabre sau glabrescente. Foliole romboidale. Peţioli glanduloşi. Stipele cu
margini glandulos ciliate. Sepalc 'pe dos şi pe margini bogat glandulos stipitate.
Receptacul fructifer ovoidal
f. normalis Buia f. nova in Add. IV, pag. 938. — E x s.: FRE nr. 1056 a. b. —
Reg. Cluj: Baciu, Feleac (r. Cluj). Reg. Constanţa: Medgidia.
1 b S ti le p ă r o a s e s a u l a n a t e ........................................................................................................................ 2
2 a S e p a le p e d o s g la n d u l o a s e ........................................................................................................................ 3
2 b S e p a le p e d o s n e g la n d u lo a s e ................................................................................................................... 4
a R a m u r i flo r ife re s c u r t e ş i f ă r ă g h im p i. F o lio le m ic i, o v a te p î n ă l a e lip tic e , a s c u ţ i t e ,
l a b a z ă r o t u n j i t e . P e d ic e li s c u r ţi, d e lu n g im e a b r a c t e i l o r f lo r a le . R e c e p t a c u l f r u c
tif e r g lo b u lo s e lip s o id a l, g la n d u lo s h is p id
f. biharîănsis (B o rb .) R . K e ll. in A . e t G . S y n . V I , 1 (1901) 1 6 3 . - R . andega-*
vensis v a r . bihariensis B o r b . P r im . m o n o g r. R o s . h a n g . (1880) 3 9 9 , 4 0 5 . — Reg.
C lu j: C lu j p e D l. L o m b . Reg. O radea: A le ş d . Reg. S u ceava: P o j o r î t a (r. C îm p u lu n g ) .
3 b R a m u r i flo r ife re a lu n g ite ş i ± a c u le a te . F o lio le lu n g i d e 3 0 — 40 m m ş i l a t e d e 1 7 —
23 m m , o v a t e lip tic e , la v îr f a s c u ţite , l a b a z ă r o t u n j i t e s a u î n g u s t a t e , g la b r e .
P e d ic e li b o g a t g la n d u lo s s t i p i t a ţ i . S e p a le p e d o s ş i m a r g in i g la n d u lo a s e , c u a p e n d i c i
la n e e o la ţi, s u b p e n a t i f i d a t e , c ele e x te r n e p ro n u n ţa t p e n a tifid a te . P e ta le ro z e e .
R e c e p ta c u l f r u c t i f e r ± g lo b u lo s
f. tr a n s s il v â n ic a (S c h u r ) R. K e ll. S y n . R o s . s p . E u r . M ed . (1931) 4 7 7 . — R .
t r a n s s i h a n i c a S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1 8 6 6 ) 2 0 2 . — E x > .: F R E n r. 1 0 5 7 a — f. —
Ic.: PI. 147, fig. 7; Prod. Trandaf. (1032) lab. X XX V ct Fl. II (1939) Lab. I. —
Reg. C luj : Cluj spre Mănăştur, Someşeni (r. Cluj); Cheia Turzii. Reg. Hunedoara:
Deva. Reg. Craiova: Gherceşti (r. Craiova). Reg. Piteşti: Grădiştea, Slatina.
Aici mai aparţin:
f. Schurii (Simk.) Prod. Trandaf. (1932) 94. — R . transa, var. Schurii Simk.
Term. ftiz. IX (1885) 42. — Foliole pe dos în lungul nervurii principale fin păroase.—
Reg. Cluj: Cluj spre Peleac. Reg. Oradea: Băile 1 Mai pe rîul Pete (r. Oradea.—
Reg. Timişoara: Arad în V. Teilor şi pc Tinoasa.
f. subtranssilyânica Prod. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XII (1932) 140. — E x s.:
FRE nr. 1058 a, b. — Receptacul fructifer ovoidal, pînă la alungit ovoidal. —
Reg. Cluj: Cluj spre Mănăştur.
4 a Fructe globuloase, la bază glanduloase. Foliole mari, laie, aproape subrotunde.
Tufă mică, scundă
f. Timeroyi Chab. in Cariot E t. fl. II (1865) 189. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe
pe Dl Sf. Gheorghe.
4 b Fructe cu receptacul elipsoidal, la bază dispers glanduloase. Foliole eliptice sau
lat ovate, lungi de 25—30 mm, late de 15—18 mm, pc faţă intens verzi, pe dos
glauce, la vîrf scurt ascuţite. Sepale pe dos păroase şi rar cu cîte o glandă
f. îortinăta Prod. Trandaf. (1932) 104, tab. XXXVI. — Reg. Craiova: între
Craiova şi Gherceşti. Reg. Constanţa: spre S la frontiera cu R. P. Bulgaria.
var. transităria R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1901) 159. — E x s.: FRE nr.
1954 a—d. — Te.: PI. 147, fig. 4.
1 a Peţiolul comun în partea superioară slab p ă r o s....................................................... 2
1 b Peţioli peste tot g la b r i..................................................................................................... 3
2 a Foliole ovale sau lat ovate. mari, lungi pînă la 50 mm, late piuă la 30 mm, adine
serate, cu dinţii ^ curbaţi şi ascuţiţi, evident peţiolate. Disc coniform. Stile
păroase. Plantă verzuie, cu ramuri florifere armate
f. kazanensis H. Br. in Beck Fl. Siidbosn. Ilerzeg. II (1887) 107. — Reg. Tim i
şoara: V. Dunărei la Cazane (r. Orşova).
2 b Foliole orbiculare pînă la subrotund ovate, la bază rotunjite, la virf scurt ascuţite.
Peţiol comun de jur împrejur glandulos. Sepale neglanduloase. Petale — intens
rozee. Receptacul fructifer ovoidal subglobulos. Stile lanat păroase. Ramuri roşietice,
cu ghimpi ± inegali, uşor recurbaţi
f. montivaga (Desăgl.) Borb. Prim. monogr. Ros. hung. ,1880 410, 415. — R.
montioaga Desegl. in Măm. Soc. Acad. Mâine et Loire XXVIII (1873) 107. — Reg.
Stalin: Oraşul Stalin pe Tîmpa. Reg, Timişoara: Buziaş (r. Lugoj;. Reg. Craiova:
Tismana (r. Baia de Aramă); Cernelcle, Işalniţa (r. Craiova.i: Sălcuţa (r. Pleniţa).
Reg. Piteşti: Ursăreşti (r. Băbeni-B.); Slatina. Reg. Constanţa: Tulcea.
3 a Stile glabre sau aproape glabre ..................................................................................... 4
3 b Stile păroase sau lanate ................................................................................................. 5
4 a Stile glabrescente. Foliole mici saumijlocii, lat eliptice. Receptacul fructifer globulos
f. glabrescens Schwerlschl. Mitt. bayr. bot. Ges. III (1913) 72. — Reg. C lu j :
Pădureni (r. Turda).
4 b Stile glabre. Foliole mijlocii, eliptice, obtuze sau scurt acuminate, spre bază îngust
rotunjite. Disc uşor conic. Petale rozee. Receptacul fructifer subglobulos ovoidal.
Tufă cu ramuri alungite şi ghimpi curbaţi
f. analdga (Desegl.) Nyâr. Kv. fl. (1941 - 44) 299. — R. analoga Desegl. Ess.
Ros. Fr. (1861) 11. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Craiova: Tisinana (r.
Baia de Aramă). Reg. Constanţa: Nifon (r. Tulcea).
5 a Stile ib pubescente, nu sînt dens viloase, nici lanate................................................ O
5 b Stile dens viloase sau alb lanate...................................................................... 12
6 a Receptacul fructifer globulos pînă la subglobulos ovoidal sausubglobulos piriform 7
6 b Receptacul fructifer ovoidal sau elipsoidal ................................................................. 8
7 a Foliole mici, lungi de 15—25 mm, eliptice, pe dos verzi sau glauce. Tufă mică, cu.
ramuri slab ghimpoase
f. vacciniiîfflia H. Br. in Verb. ZBG Wien XXXV (1885) 126. - Reg. Cluj:
Cluj spre Baciu pe Dl. Lomb; Pădureni (r. Turda). Reg. Craiova: Tismana (r.
Baia de Aramă).
7 b Foliole mai mari, oval. eliptice, pînă la eliptic lanceolate, spre bază puţin îngustate.
Pediceli alungiţi, lungi de 15—22 mm. Petale palid rozee. Ramuri ± armate
f. globulâris (Franchet) Crepin in Willk, et Lge. Prodr. Fl. hisp. 111 (1880)
214. — R. globulâris Franchet in Bor. Fl. Centr. Fr. ed. III (1857) 221. — Reg.
Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Piteşti: Ml. Cozia. Reg. Galaţi: Cot eşti (r. Focşani)
Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria).
8 a Foliole mari sau mijlocii ................................................................................................. 0
8 b Foliole mici, ovat rotunde sau oval eliptice ............................................................ 11
9 a Foliole aproape subrotunde, lat eliptice sau lat ovate, lungi de 50 mm şi late de-
85 mm, Ia bază rotunjite, la vlrf scurt ascuţite, foarte inegal şi adînc dinţate.
Ramurile bătrîne cu ghimpi bine dezvoltaţi. Ramuri florifere nearmate sau sub-
armate. Flori mari. Receptacul fructifer ovat
f. latifolia Schwertschl. Ros. Frankenj. (1910) 81. — Reg. Constanta: la fron
tiera cu R. P. Bulgaria.
9 b Foliole eliptice sau ovate, nu sînt subrotunde *..................................................... 10
10 a Tufă aproape în întregime roşietică, cu deosebire sepalelc, stipclele, bracteile şi
pcţiolii frunzelor. Foliole eliptice sau eliptic lanceolate, la bază rotunjite, pe dos
evident glauce. Ramuri albăstrui glauce, cu ghimpi aproape drepţi, lungi. Pediceli
mai lungi decît bracteile. Petale rozee. Receptacul fructifer ovoidal, mare. Stile
slab păroase
f. spuria (Pug.) Borb. Prim. rnonogr. Ros. hung. (1880) 411. — R. spuria Pug.
ap. Desegl. in Mem. Soc. Acad. Mâine et Loire XXVIII (1878) 109. « In Transil
vania» (Degen). — Reg. Craiova: Rasova, Bîrseşti (r. Tg. Jiu).
10 b Tufă mai mică, în general verde, cu excepţia peţiolilor care sînt roşietici. Foliole
mai mici, eliptice sau aproape rotund eliptice, pe dos glauce. Ramuri roşietice,
brumate, cu ghimpi tari, mari, conici, recurbaţi sau ± drepţi. Pediceli mai scurţi
decît bracteile florale. Stile pronunţat păroase
I'. marisânsis Simk. et H. Br. in Term. Fuz. IX (1885) 40.—Exs. : FRE nr. 1052.
Reg. Cluj: Cojocna, Apahida, Fcleac, Suatu (r. Cluj); Mociu (r. Sărmaş); Dej;
Gherla. Reg. Timişoara: între Zam şi Şoimoş (r. Lipova). Reg. Stalin:
Satulung, Oraşul Stalin; Sibiu. Reg. Suceava: Pojorîta (r. Cîmpulung); Suceava-
subf. Mekensis (Deg.). — R. canina v. felekensis Deg. in Jâv. Magy. Fl.
<1925) 568. — Foliole pc nervura principală dispers păroase. — Reg. Cluj: între
Cluj şi Feleac.
subf. laxa (Deg. ap. Prod. 1. c.). — R. can. 20. marisensis f. laxa Deg.
ap. Prod. 1. c. 100 — Foliole mai depărtate unele de altele. — Reg. Cluj: Cluj în.
împrejurimi.
f. saxicola Schwerlschl. Ros. Frankenj. (1910) 82. — Reg. Cluj: Cluj spre
Mănăştur.
17 a Foliole mari, eliptice pînă la lat eliptice, rotunjite la bază, semibiserate. Receptacul
fructifer ovoidal sau elipsoidal ± alungit
f. semibiscrrâla Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 410, 414. —• Reg. Cluj:
Fînaţele Clujului (r. Cluj); Cheia Turzii. Reg. Timişoara: Băile Herculane (r.
Orşova).
17 b Foliole eliptice, spre bază îngustate, cuneate sau ascuţite, la vlrf lung acuminate.
Ramuri florifere fără ghimpi sau subarmate. Fructe cu rceptacul ovoidal, ± alungit,
cu disc conic.
f. mentâcea II. Br. in Beck Fl. NO II (1892) 784. — Reg. Constanţa: spre
frontiera cu R. P. Bulgaria.
R ă s p. g e n . : Europa, Asia de V, Africa de N.
11. R. dumâlis Bcchsl. Forslbot. ed. I (1810) 241. — R. canina var.

glandalosa Rau Enum. Ros. Wirceb. (1816) 75. — i?. canina d. sarmentosa
Godet Fl. Jura (1853) 215. — R . canina var. dumalis Baker in Journ. Linn.
Soc. XI (1869) 2 7 7 .— E xs.: FRE nr. 1059 a,b. — Ic.: PI. 147, fig. 8,9.
Arbust înalt de 1,5— 2 m. Tulpini alungite, cu ramuri arcuite sau pendule,
Ghimpi laţi, ± arcuiţi, distanţaţi, solitari sau cîte 2. Frunze 5—7 (9)-foliolate.
Foliole ovale sau ovate, la bază rotunjite, la vîrf ascuţite sau obtuze, glabre,
uneori pc dos in lungul nervurilor cu 1—2 glande neodorante, pe margini
perfect biserate sau compus serate, cu dinţi lanceolaţi, adinei şi glanduloşi.
Peţioli glabri. in partea superioară i păroşi şi glandulos stipilaţi, dispers
ghimpoşi. Stipele late, pe margini glandulos ciliate. Bractei lanceolate, mai
scurte decît pedicelii. glandulos ciliate, rar mai lungi. Flori adesea solitare
sau grupate in inflorescenţă multifloră. Receptacul ovoidal elipsoidal sau
globulos. Sepale cu margini glandulos ciliate, rar neglanduloase, pe dos cu
sau fără glande, după înflorire reflecte, adesea caduce înainte de maturi
tatea fructului, cele externe penatipartite. cu numeroase pinule lanceolate.
Petale mari sau mijlocii, rozee. rar albe. Stile păroase, rar glabre. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe margini d*> păduri, in poieni şi tăieturi de păduri,
pe lingă garduri şi drumuri, pe coaste abrupte, stîncării, mai ales în regiunea
d ealurilor.
Răsp. în ţară: Foarte comunii, cu o largă răspindire in toate regiunile Larii.
1 a Foliole pe dos neglanduloase, cel mult pe nervura principală cu cîle o glandă
solitară..................................................................................................................................... 2
1 b Foliole pe dos, mai ales cele inferioare, pe nervuri dispers glanduloase, cu glande
nemirositoare, roşietice sau n e g r e .................................................................................... 4
2 a Pedicelii toţi sau numai unii ± glanduloşi. Tufă robustă, cu ghimpicurbaţi.Foliole
pe dos neglanduloase, cel mult pe nervura principală cu cîle o glandă solitara. Sepale
pe margini glandulos ciliate............................... var. vcrticillacantha (vezi pag. 763)
:2 b Pediceli neglanduloşi............................................................................................................ 3
ROSACEAE 763
3 a Peţioli glabri sau glabrescenţi. Foliole pe ambele feţe glabre. Tufă cu ghimpi robuşti,
uncinaţi. Frunze ovate pînă la eliptice, pe dos neglanduloase, cel mult în lungul
nervurii principale cu cîte o glandă solitară...............var. dumalis (vezi pag. 764)
3 b Peţioli peste tot dens sau dispers păroşi. Foliole pe dos în lungul nervurilor păroase,
pe faţă glabre, mari. Pediceli ncglanduloşi. Tufă cu ghimpi curbaţi
var. viliosiuscula (vezi pag. 768)
4 a Pediceli neglanduloşi, adesea mai scurţi decît bracteile. Ramuri ± ghimpoase, cele
florifere adesea fără ghimpi. Foliole ovate, scurt apiculate, spre bază adesea îngus
tate, compus serate. Sepale pe dos neglanduloase sau numai cu glande solitare.
Disc plan, suboonic............................................................ var. scabrata (vezi pag. 768)
4 b Pedicelii toţi sau numai unii dintre ei glanduloşi. Stile păroase. Peţioli glanduloşi.
Stipele pe dos r{r glanduloase. Sepale pe dos glanduloase. Tufă ghimpoasă.
var. Blondaeâna (Rip.) Prod. Trandaf. (1932) 108, 113. — R. Blondaeana Rip.
in Desegl. Ess. monogr. ros. Fr. in Mem. Soc. Acad. Mâine ctLoire X (1861) 133. —
R. canina var. Blondaeana Crep. in Bull. S. B. Belg. XXXI (1892) 290.
f. Blondaeana (Rip.) Nyâr. l.c. 302. —R. Blondaeana Rip. 1. c. —R. nitidula f.
Blondaeana Borb. Prim. monogr. Ros. Hung. (1880) 464. — Toţi pedicelii glandu
loşi. Foliole ovat cuneate,pe dos evident nervatc, în lungul nervurilor glanduloase,
rar neglanduloase. Peţioli glanduloşi. Stipele pe margini glanduloase. Petale mari,
palid rozee. Stile ± alungite. RecepLacul fructifer mare, ovoidal. — Cluj spre
Mănăştur.
f. submeszkCensis (R. Kell.) Nvâr. 1. c. 802. — R. canina f. submeszkoensis
R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 764. — Exs.: FRE nr. 1067 a, b. — Ic.: Prod.
1. c. lab. XXXVII. — Unii pediceli glanduloşi, alţii neglanduloşi. Foliole eliptice,
lungi de 21 —30 mm, late de 16—22 mm, scurt apiculate. compus serate, pe dos în
lungul nervurilor bogat glanduloase. Peţioli cu glande subsesile. Stipele pe margini
ciliate. Receptacul fructifer ovoidal. Intermediară între f. meszkoensis şi var. Blon
daeana. — Reg. Cluj: Cluj la Mănăştur; Turda.
var. verticillacântha (Mcrat) Prod. Trandaf. (1932) 108,113. — R. certiciUacantha

Mcrat Fl. env. Paris ed. I (1812) 190. — Ic.: PI. 147, fig. 9.
1 a Unii pediceli glanduloşi, alţii neglanduloşi. Tufă mică, foarte ghimpoasă. cu frunze
mici. Stile păroase. Receptacul fructifer ovoidal.
f. subverticillacântha Prod. in Sched. ad FRE Nr. 1071 in Bul. Grad. Bot. Cluj
XII (1932) 147. — Reg. Cluj: Cluj spre Mănăştur.
4 b Toţi pedunculii glanduloşi ................................................................................................. 2
2 a Stile glabre sau glabrescentc. Tufă robustă, cu ghimpi îndesuiţi, tari, curbaţi. Foliole
mari, lat ovate pînă la subromboidale, scurt ascuţite, la bază rotunjite, compus
serate, cu dinţi mari. Peţioli glanduloşi. Stipele ± dens glandulos ciliate. Bractei
mari. Sepale pe dos dispers glanduloase, pe margini glandulos ciliate. Petale palid
rozee. Receptacul fructifer mare, ovoidal sau piriform
f. verticillacântha (Merat) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 301. — R. verticiUacantha
Mcrat 1. c. — Exs.: FRE Nr. 1064 a—d. — Reg. Cluj: Cluj, Baciu (r. Cluj). Reg.
Iaşi: Ilîrlău.
2 b Stile păroase ........................................................................................................................ 3
:> a Sepale pe dos neglanduloase, dar pe margini glandulos ciliate, cele externe bogat
penatifidate. Tufă cu ghimpi mici. Ramuri florifere armate sau neghiinpoase. Foliole
mijlocii pe ambele feţe verzi, eliptice, spre bază atenuate sau rotunjite, cu dinţi
7G4 FLO R A R .P .R .
mari, cele inferioare obtuze, ccic superioare ascuţite. Receptacul fructifer ovoidal
sau elipsoidal
f. subhirtclla (H. Braun) Nyâr. Kv. fl. i. c. — R. andegavcnsis var. rt. subkir-
tella H. Br. in Beck Fl. NO (1892) 793. — Reg. Cluj: Feleac, Cluj spre Mănăştur
(r. Cluj). Reg. Joşi: Hîrlău.
3 b Sepale pe dos glandulos stip ita te .................................................................................... 4
4 a Flori dispuse cîte 1 —2 la un loc. Foliole ovate sau scurt eliptice, cu dinţi profunzi.
Receptacul fructifer ovoidal sau elipsoidal
f. pseudosphaeroidla (R. Kell.) Nyâr. 1. c. — R. dumalis var. pseudosphaeroidea
R. Kell. in Sched. ap. Prod. Trandaf. (1932) 108,113. — E ss.: FRE nr. 1065. —
Reg. Cluj: Cluj spre Feleac.
4 b Inflorescenţă 1- pînă la mullifloră ................................................................................ 5
5 a Foliole mici, lungi pînă la 25 mm şi late pînă la 15 mm, ovat eliptice, spre bază ±
atenuate, rar subrotunde, la vîrf ascuţite, pe margini biserate sau compus serate;
cu peţioli glabri, glanduloşi, dispers ghimpoşi. Pediceli şi receptacul ovoidal, cu
numeroase glande stipitate. Sepale pe dos glanduloase, pe margini glandulos ciliate,
laciniile la fel glanduloase. Stile scurte. Tufă cu ghimpi curbaţi, adesea dispuşi în
perechi. Ramuri florifere nearmate
f. Kupefokii (R. Kell.) Nyâr. 1. c. — R. can. ssp. vulg. f. Kupcokii R. Kell. Wildros.
Tatra in Bul. Grad. Bot. Cluj VI (1926) 31. — Exs.: FRE nr. 1066. — Reg. Cluj r
între Baciu şi Cluj spre Dl. Lomb (r. Cluj).
5 b Foliole mai mari ..................................................................................................................
6 a Stilcle formează o coloană evident ridicată din disc. Foliole ovate, ovale sau ovat
lanceolate, biserate, cele ale ramurilor sterile mai mici şi uneori imperfect biserate.
Pediceli de lungimea braeteilor. Receptacul fructifer ovoidal, peste tot uniform
glandulos. Disc plan sau subconic
f. subsystylis (Borb.; Borza Consp. Fl. Rom. (1947J 152. — R. Andegavensis
var. subsystylis Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 401, 407. — Reg, Hune
doara: lîngă Alba lulia. Reg. Timişoara: între Orşova şi Eşelniţa, Băile Herculane*
spre Mt. Domogled (r. Orşovai.
6 b Stilele nu se ridică evident din disc ........................................................................... 7
1 a Foliole alungit ovate, la bază cordate, pe faţă lucitoare. Pediceli alungiţi. Ramuri
vertioilat ghimpoase. Receptacul fructifer alungit ovoidal, uneori spre vîrf îngustate
în întregime glandulos setos. Disc conic
f. squarrdsidens (Borb.) Borza 1. c. 153. — R. andegavensis var. squarrosiden.?
Borb. 1. c. 408. — Reg. Timişoara: Orşova.
1 b Foliole subrotunde sau ovale, la vîrf obtuze sau ascuţite, pe faţă verzi, pe dos
glauce şi foarte reticulat nervate, unele pe margini inegal serate. Peţioli glabri.
Flori mari, pînă la 4 cm în diam. Petale intens rozee. Sepale pe dos îndesuit glan-
duloase, pe margini ciliat glanduloase. Stile vilos păroase. Receptacul fructifer
ovoidal, la bază glandulos setos
f. Kosinsciana (Bess.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. —R. Kosinsciana Bess.
Cal. hort. Crem. (1819) et Enum. pl. Volh. (1822) 46, 60, 64. — Reg. Cluj: Aiud..
var. diimâlis (Bechst.). — R. dumalis Bechst. Forslbot. (1810) 241 s. str.

1 a Stile glabre sau aproape glabre. Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal sau
alu n git..................................................................................................................................... *2
1 b Stile păroase sau la n a te .................................................................................................... i
7G4 FLO R A R .P .R .
mari, cele inferioare obtuze, ccic superioare ascuţite. Receptacul fructifer ovoidal
sau elipsoidal
f. subhirtclla (H. Braun) Nyâr. Kv. fl. i. c. — R. andegavcnsis var. rt. subhir-
tella H. Br. in Beck Fl. NO (1892) 793. — Reg. Cluj: Feleac, Cluj spre Mănăştur
(r. Cluj). Reg. Iaşi: Hîrlău.
3 b Sepale pe dos glandulos stip ita te .................................................................................... 4
4 a Flori dispuse cîte 1 —2 la un loc. Foliole ovate sau scurt eliptice, cu dinţi profunzi.
Receptacul fructifer ovoidal sau elipsoidal
f. pseudosphaeroidla (R. Kell.) Nyâr. 1. c. — R. dumalis var. pseudosphaeroidea
R. Kell. in Sched. ap. Prod. Trandaf. (1932) 108,113. — E s s .: FRE nr. 1065. —
4 b Inflorescenţă 1- pînă la mullifloră ................................................................................ 5
5 a Foliole mici, lungi pînă la 25 mm şi late pînă la 15 mm, ovat eliptice, spre bază ±
atenuate, rar subrotunde, la vîrf ascuţite, pe margini biserate sau compus serate;
cu peţioli glabri, glanduloşi, dispers ghimpoşi. Pediceli şi receptacul ovoidal, cu
numeroase glande stipitate. Sepale pe dos glanduloase, pe margini glandulos ciliate,
laciniile la fel glanduloase. Stile scurte. Tufă cu ghimpi curbaţi, adesea dispuşi în
perechi. Ramuri florifere nearmate
f. Kupefokii (R. Kell.) Nyâr. 1. c. — R. can. ssp. vulg. f. Kupcokii R. Kell. Wildros.
Tatra in Bul. Grad. Bot. Cluj VI (1926) 31. — Exs.: FRE nr. 1066. — Reg. Cluj r
între Baciu şi Cluj spre Dl. Lomb (r. Cluj).
5 b Foliole mai mari ..................................................................................................................
6 a Stilele formează o coloană evident ridicată din disc. Foliole ovate, ovale sau ovat
lanceolate, biserate, cele ale ramurilor sterile mai mici şi uneori imperfect biserate.
Pediceli de lungimea braeteilor. Receptacul fructifer ovoidal, peste tot uniform
glandulos. Disc plan sau subconic
f. subsystylis (Borb.; Borza Consp. Fl. Rom. (1947j 152. — R. Andegavensis
var. subsystylis Borb. Prim. monogr. Ros. hung. (1880) 401, 407. — Reg. Hune
doara: lîngă Alba lulia. Reg. Timişoara: între Orşova şi Eşelniţa, Băile Herculane*
spre Mt. Domogled (r. Orşovai.
6 b Stilele nu sc ridică evident din disc ........................................................................... 7
1 a Foliole alungit ovate, la bază cordate, pe faţă lucitoare. Pediceli alungiţi. Ramuri
vertioilat ghimpoase. Receptacul fructifer alungit ovoidal, uneori spre vîrf îngustate
în întregime glandulos setos. Disc conic
f. squarrdsidens (Borb.) Borza 1. c. 153. — R. andegavensis var. squarrosidensr
Borb. 1. c. 408. — Reg. Timişoara: Orşova.
1 b Foliole subrotunde sau ovale, la vîrf obtuze sau ascuţite, pe faţă verzi, pe dos
glauce şi foarte reticulat nervate, unele pe margini inegal serate. Peţioli glabri.
Flori mari, pînă la 4 cm în diam. Petale intens rozee. Sepale pe dos îndesuit glan-
duloase, pe margini ciliat glanduloase. Stile vilos păroase. Receptacul fructifer
ovoidal, la bază glandulos setos
f. Kosinsciana (Bess.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. —R. Kosinsciana Bess.
Cal. hort. Crem. (1819) et Enum. pl. Volh. (1822) 46, 60, 64. — Reg. C luj: Aiud..
var. diimâlis (Bechst.). — R. dumalis Bechst. Forstbot. (1810) 241 s. str.

1 a Stile glabre sau aproape glabre. Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal sau
alu n git..................................................................................................................................... *2
1 b Stile păroase sau la n a te .................................................................................................... i
UOSACEAE 765
2 a Sepale pe margini neglanduloase, cel mult cu cîle o glandă solitară. Ramuri flori
fere ghimpate. Ghimpi uşor curbaţi, aproape drepţi. Foliole ovate, ascuţite, la bază
rotunjite, pc faţă lucitoare, pe dos la nervurile principale acoperite cu ghimpi şi
glande, pe margini compus serate. Sepale cu apendici spatulaţi. Stile scurte. Re
ceptacul fructifer elipsoidal sau ovoidal
f. oblonga (Rip. et Dâsâgl.) Borza Consp. (1947) 142. — jR. oblonga Rip. et
Desegl. Cat. nr. 179. — Reg. Oradea: Aleşd, Bratca (r. Aleşd). Reg. Timişoara:
Ciclova (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Tismana (r. Baia de Ararnă).
2 b Sepale pe margini ^ bogat glandulos ciliate................................................................ 3
3 a Ramuri cu ghimpi cîrligaţi. Foliole ovat orbicularc pînă la suborbiculare, pe dos
glaucescente, pe margini biserate, cu seratura deschisă şi dinţi la vîrf mucronaţi.
Peţioli glabri, numai la inserţia foliolelor ± păroşi. Pediceli mai lungi decît bra
cteile. Petale albe
f. Carioti (Chab.) Borza 1. c. — R. Carioti Chab. in Car. Et. fl. II (1865) 677. —
Reg. Timişoara: Lugoj; Oraviţa.
3 b Ramuri florifere nearmate sau subinerme. Foliole mari, ovate, eliptice, pînă la
obovate, spre ambele capete atenuate, pe faţă obscur verzi. Petale rozee. Receptacul
fructifer ovoidal. Disc conic
f. Iciodăda (Boulln) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. — R. dumalis var. leio-
clada Boullu in Cariot et St. Lagct Etude fl. (1864) 263. — jR. cladoleia Rip. ap.
Crep. Prim. monogr. Ros. in Bull. Soc. Bot. Belg. VIII (1869) 265. — Reg. Tim i
şoara: Ciclova, Oraviţa; Moldova Nouă; Orşova. Reg. Bucureşti: Chitila.
4 a Stile ± păroase (nu dens păroase) 5
4 b Stile alb lanate sau dens păroase .................................................................................. 13
5 a Receptacul fructifer globulos sau subglobulos ovoidal 6
5 b Receptacul fructifer ovoidal elipsoidal 7
6 a Tufă mică, cu ghimpi abundenţi, scurţi, aproape drepţi. Ramuri florifere mai adesea
nearmate. Foliole destul de mari, distanţate, eliptic lanceolate. spre bază ascuţit
atenuate, la vîrf ascuţite sau acuminale. Dinţii convergenţi, uneori glanduloşi. Pedi
celi mai lungi decît bracteile. Sepale neglanduloase, rar cu glande solitare, lungi,
cu apendiculi liniari pînă la lat lanceolaţi. Stile scurte
f. calophylla Chr. in Halâcsy et H. Braun Nachtr. (1882) 297. — Reg. Cluj:
Cluj spre Mănăştur.
6 b Tufă mai mare, cu ghimpi puternici, curbaţi. Ramuri florifere verzi, ^ nearmate.
Foliole mari, ovat ascuţite, eliptice pînă la alungit eliptice, pe faţă lucitoare, pe
dos glaucescente. Pediceli acoperiţi de bractei. Petale rozee, mai lungi decît sepalele
neglanduloase
f. sphacroidea (Rip.) Nyâr. 1. c. 300. — R. sphaeroidea Rip. in Dâsegl. Cat. nr.
194. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului (r. Cluj); Aiton (r. Turda).
7 a Sepale pe margini glandulos ciliate. Ramuri florifere ghimpoase. Foliole mici, la
bază îngust rotunjite, la vîrf ascuţite, pe margini compus serate. Pediceli adesea
mai scurţi decît fructele. Receptacul fructifer ovoidal, ovat, pînă la alungit oval
f. tirolicnsis (R. Kell.). — R. cari. var. dum. Bak. f. tiroliensis R. Kell. Syn. Ros.
sp. Eur. med. (1931) 487. — în Transilvania (R. Keller).
7 b Sepale pe margini neglanduloase sau mai rar cu glande ciliate, solitare.............. 8
8 a Pedicelii fructelor lungi numai de 3—4 mm, adesea nu se văd dintre bractei. Foliole
ovate pînă la oval eliptice, pe faţă verzi, pe dos palide. Petale rozee sau palid rozee.
Receptacul fructifer mare, aproape piriform. Discul puţin ridicat
766 FLO R A R .P .R .
f. brachypoda (D6s6gl. ct Rip.). — R. can. f. brachypoda (Dâsegl. et Rip.) Borb-

1. c. 418. — R. brachypoda Desegl. et Rip. Cat. nr. 195. — R. subcanina Hay. var.
brachypoda Schwrtschl. Ros. Frankenjura (1910) 96, 99. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş,
la «Szikhegy»; Tuşnad la Lacul Sf. Ana şi « Mogyorosteto » (r. Ciuc)
8 b Pediceli fructiferi puţin mai lungi..................................................................................... 9
9 a Foliole mici, lungi pînă la 22 mm şi late pînă la 15 mm, ovat orbiculare sau ovat
eliptice, la bază rotunjite, pe ambele feţe verzi, serate, cu dinţi ascuţiţi. Peţioli
glanduloşi, dispers aculeaţi. Pediceli scurţi. Sepale cu apendiculi lat lanceolaţi.
Petale albe sau palid rozee. Disc conic. Receptacul fructifer mare, alungit ovoidal.
Tufă mică, cu ramuri ± roşietice, cu ghimpi uncinaţi. Ramuri florifere nearmate
f. adscita (Ddsâgl.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. — R. aăscita Dâsăgl. Cat.
rais. (1876) nr. 190. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş. Reg. Suceava: Cîmpulung.
9 b Foliole lungi de 25—50 mm ....................................................................................... 10
10 a Ramuri florifere nearmate. Foliole lungi de 32—50 mm şi late de 27—30 mm, lat
ovate, la bază rotunjite. Receptacul fructifer ovoidal eliptic, ± alungit
f. recognita (Rouy) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 300. — R. recognita Rouy in Bull.
Soc. bot. Fr. XXII (1875) 296 et Fl. Fr. VI (1900) 312 pro v a r . - E x s . : FR E
nr. 1060. — Reg. C luj: Cluj sub Dl. Sf. Gheorghe. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş. Reg.
Stalin: Oraşul Stalin la Stîncile lui Solomon. Reg. Constanţa: Niculiţel, Tulcea (r.
Tulcea). Reg. Bacău: Broştcni (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Suceava.
10 b Ramuri florifere ghimpoase............................................................................................. 11
11 a Foliole pe dos slab glauce, pe faţă verzui, mari, ovate sau ovat eliptice, cu baza
rotunjită, la vîrf ascuţite, pe margini compus serate. Peţioli răzleţ glanduloşi.
Ramuri cu ghimpi numeroşi, robuşti, curbaţi sau arcuiţi. Bractei cu margini glan
dulos ciliate, mai lungi decît pedicelii. Petale viu rozee. Receptacul fructifer mare,
alungit ovoidal, pînă la elipsoidal. Disc ± ridicat, conic
f. insfgnis (Gren.) Borza 1. c. 152. — R. insignis Gren. FJ. chaine jurass. (1864)
243. — Reg. Clui: Săcueu (r. Huedin); Cheia Turzii. Reg. Timişoarr: Sviniţa,
Eşelniţa, Orşova.
11 b Foliole verzi pe ambele feţe ........................................................................................ 12
12 a Foliole lungi de 23—28 mm şi late de 20 mm, ovat eliptice sau eliptic lanceolate,
spre bază cuneate, profund serate. Pediceli destul de lungi. Ramuri florifere de
obicei armate. Receptacul fructifer elipsoidal pînă la alungit ovoidal
f. raecmulosa (H. Br.) Prod. Trand. (1932) 106—110. — R. can. i. racemulosa
H. Br. in Beck Fl. NO II (1892) 789. — Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă)
12 b Foliole lungi de 30—33 mm şi late de 21—25 mm, lat ovate pînă la lat eliptice,
la bază rotunjite. Petale albe, la virf adine cordate. Receptacul fructifer ovoidal14*
pînă la alungit ovoidal
f. fnndcua (Rip.) Borza 1. c. — R. innocua Rip. in Sched. ap. Crep. — Reg. Cluj:
Rodna (r. Năsănd). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş, pe « Som osteto». Reg. Hunedoara:
Alba lulia.
13 a Receptacul fructifer globulos, pînă la subglobulos ovoidal................................... 14
13 b Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal, — alungit ................................................ 17
14 a Sepale pe margini glandulos ciliate. Foliole lat ovate, ascuţite, pe dos în lungul
nervurilor dispers glanduloase, pe margini compus serate. Peţioli bogat acoperiţi
cu glande roşietice. Stipele şi bractei pe margini dens glandulos ciliate. Ramuri
florifere nearmate sau slab armate
ROSACEAE 767
f. biserrâta (Merat) Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 300. — R . b ise rra ta Merat Fl. Paris
ed. I (1812) 190. — Exs.: FRE nr. 1061 a—d. — Ic.: PI. 147, fig. 8.— R e g . C lu j:
Baciu, Cluj la Mănăştur, Feleac (r. Cluj); Huedin; Roşia Montană (r. Cîmpeni)..
R e g . T im iş o a r a : Pincota (r. Arad); Miniş (r. Lipova); Sviniţa, Dubova,
Orşova, Ogradena (r. Orşova); Drencova (r. Moldova Nouă). R e g . P lo e ş li: Valea-
Călugărească (r. Ploeşti). R e g . B u c u r e ş ti: Comana (r. Vidra); Pcriş (r. Snagov).
R e g . B a c ă u : Piatra Neamţ. R e g . S u c e a v a : Suceava.
14 b Sepale pe margini neglanduloase ................................................................................. 15
15 a Stilele nu se ridică evident din disc. Foliole eliptic acute, acut serate, lungi de
25—30 mm, late de 17—21 mm, pe faţă verzi, pe dos glauce. Ramuri florifere ±
nearmate. Pediceli lungi de 10—20 mm. Sepale mai puţin divizate. Tufă de mărime
mijlocie, cu ramuri verzui glauce
f. podolica (Tratt.) Nyâr. 1. c. — R . p o d o lic a Tratt. Monogr. Ros. II (1823) 74. —
R e g . C lu j: Cluj pe Dl. Lomb, Someşeni (r. Cluj).
15 b Stile alungite, se ridică din discul uşor conic............................................................ 16-
16 a Foliole pe faţă verzi, pe dos glauce, ovate şi eliptice. Ramuri florifere îndesuit
ghimpoase. Plantă înaltă
f. suberiostyla (Prod.) Borza 1. c., pag. 152. — R . d u m a lis var. s u b e r io s ty la Prod.
in Bul. Grăd. Bot. Cluj XII (1932) 14 7 . — Exs.: FRE nr. 1070. — R e g . C lu j:
Cluj la Mănăştur.
16 b Foliole pc ambele feţe verzi, ovate pînă la eliptice. Peţioli ghimpoşi, dispers păroşi
şi glanduloşi. Bractei pe margini glanduloase, mai lungi decît pedicelii. Disc lat*
subconic sau subplan. Tufă scundă. Ramuri verzi, cu ghimpi numeroşi, curbaţi,
aproape drepţi
f. eriostyla (Rip. et Dâsegl.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. — R . e r io s ty la
Rip. et Desegl. Cat. nr. 184. — R e g . T im iş o a r a : Sviniţa, Tisoviţa (r. Orşova);
Baziaş (r. Moldova Nouă).
17 a Foliole pe ambele feţe verzi, ovate sau eliptice, la bază rotunjite, la vîrf ascuţite.
profund serate, cu peţioli destul de abundent glanduloşi. Stipele late. Bractei lan
ceolate, pe margini glandulos ciliate. Pediceli scurţi
f. dumalis (Bechst.) Nyâr. 1. c. — R. d u m a lis Bechst. Forstbot. (1810; 227, s.
str. — Reprezintă tipul speciei. — E xs.: FRE nr. 1062. — Comună în toată ţara.
17 b Foliole pe dos glauce 1818
18 a Ghimpii ramurilor florifere aproape drepţi, închis roşieikL uneori lipsesc. Foliole
ovate sau ovat eliptice, cu dinţătură deschis roşi etică. Peţioli cu ghimpi mici şi
glande roşietice disperse. Petale intens rozee. Disc — ridicat
f. rubelMîlora (Rip.) J. B. Kell. in Hal. et Br. Xachtr. 1882) 295. — R . rubeU
lijlo r a Rip. in Desegl. Ess. monogr. in Mem. Soc. Acad. Mâine et Loire X (1864)
109. — R e g . C lu j: Cluj la Mănăştur, Feleac (r. Cluj;.
subf. subinermis (Deg. et Prod.). — R . d u m a lis var. ru b e llifl. f. su b in e r m is
Deg. et Prod. in Prod. Trandaf. (1932) 111. — E xs.: FRE nr. 1063. — R e g . C lu j:
Cluj la Mănăştur.
18 b Ghimpii ramurilor florifere curbaţi. Foliole ovate. acuminato, la bază atenuate.
Petale palid rozee. Receptacul fructifer elipsoidal sau ± alungit ovoidal. Disc
subconic
f. glaucina (Rip.) Borza Consp. Fl. Rom. (1947) 152. — R . g la u c in a Rip. in
Bull. Soc. dauph. (1882) 378. — R . c a n in a var. p. g la u c in a H. Br. in Beck FI. NO
(1892) 787. — R eg. A u t. M .: Tg. Mureş pe Dl. « Szighegy ».
768 FLORA R .P .R .
var. villosiuscula (Rip.) TT. Br. in Beck Fl. NO (1892) 788. — R. villosiuscula Rip.
ap. Crep. Prim. monogr. ros. in Bull. Soc. bot. Belg. VIII (1869) 266, Sep. 45.
1 a Stile păroase, alungi Le. Ramuri cu ghimpi curbaţi. Foliole ovat eliptice sau îngust
eliptice, rar subrotunde, lungi de 35—45 mm şi late de 17 —21 mm, pe faţă verzi,
pe dos glauce, la ambele capete îngustate, compus serate. Pediceli ± păroşi, aproape
de lungimea bracteilor sau mai scurţi, rar mai lungi. Petale palid pînă la intens
rozee. Receptacul fructifer subglobulos sau ovoidal
f. villosWiscula (Rip.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 301. — R . v illo siu s c u la Rip. I. c .—
R eg. C lu j: Teaca (r. Bistriţa); Bonţida (r. Gherla); Săcueu, Huedin (r. Huedin);
Pădureni, Vîlcele, Turda (r. Turda); Feneşel (r. Cluj). R e g . A u t. M . : Sf. Ana lingă
Tg. Mureş. R e g . S ta l i n : Oraşul Stalin pe Tîmpa. R e g . H u n e d o a r a : Deva, Dobra,
Zam, Ohaba, V. Streiului (r. Ilia). R e g . O r a d e a . Aleşd; Sebeş (r. Gurahonţ); Adea
(r. Criş). R e g . T im iş o a r a : Păuliş (r. Lipova); Păd. Ciaîa (r. Pecica); Sviniţa.
Plavişeviţa, Dubova, Orşova, Jupalnic, Băile Herculane (r. Orşova). R e g .
C r a io v a : Turnu Scverin, Păd. Crihala (r. T. Severin); Tismana (r. Baia de Arama);
Baia de Fier (r. Novaci); Tg. Jiu. R e g . P i t e ş t i : Curtea de Argeş. R e g . P lo e ş ii: Urlaţi,
Valea Boului (r. Cricov). R e g . G a la ţi: Odobeşti (r. Focşani).
subf. Porciusii (R. Kell. et Prod.). — R . d u m a lis 18. v illo s iu s c u la P o r c iu s i
R. Kell. et Prod. in Trandaf. (1932) 107. — Diferă de formă prin foliolele înguste,
sepale glandulos ciliate şi stile puţin păroase. — R e g . C l u j : Rodna spre Valea
Vinului (r. Năsăud).
1 li Stile -j_ glabre ....................................................................................................................... 2
2 a Foliole pc dos pronunţat glauce, lungi de 35—40 mm, late de 25—35 mm, ovat
subrotunde sau eliptic subrotunde, rar lat eliptice, la bază rotunjite, rar subco-
date, la vîrf scurt acuminate sau rotunjite. Receptacul fructifer ovoidal. Ramuri
glauce, ghimpoase
f. subrotunda (Prod.) Borza 1. c. pag. 152. — jR. d u m . var. su b ro tu n d a Prod. in
Bul. Grăd. Bot. Cluj XII (1932) 145. — E x s.: FRE nr. 1 0 6 9 .— R eg. C lu j: Cluj
la Mănăştur.
2 b Foliole pe ambele feţe — verzi.......................................................................................... 3
3 a Receptacul fructifer mic, ovoidal, cu discul conic. Pediceli scurţi, alipit păroşi.
Foliole lat ovate sau eliptice, lungi de cca 27 mm şi late de 17 —21 mm, cele infe
rioare subrotund ovate sau aproape rotunde, profund şi evident ascuţit serate.
Ramuri florifere adesea nearmate
f. Sabranskyi (H. Br.) Borza L c. pag. 152. — jR. c a n in a var. S a b r a n s k y i II. Br.
in Beck Fl. NO (1892) 790. — R e g . C l u j : Bonţida (r. Gherla).
3 b Receptacul fructifer mare, ovoidaL Discul i conic. Pediceli scurţi, ~ păroşi. Foliole
mari, suborbiculare. Sepale neglanduloase. Petale rozee. Ramuri florifere cu ghimpi
curbaţi
f. medloxima (Desegl.) Borb. Prim. mon. Ros. Hung. (1880) 416. — R . m ed io -
x im a Desâgl. Descr. in Mem. Soc. Acad. Mâine et Loire XVIII (1873) 110 et Cat.
rais. XV (1876) nr. 170. — R eg . C lu j : Cluj sub DL Sf. Gheorghe.
var. scabrâta (Crep.) Prod. Trandaf. (1932} 108, 114. — R . sc a b ra ta Crâp. Prim. in
Bul. Soc. bot. Belg. VIII (1869) 241.
Se prezintă sub următoarele forme:
1 a Receptacul fructifer globulos. Foliole ovat eliptice sau eliptice. Peţioli dispers păroşi.
Stile uşor păroase
R0SACEA1S 769
f. scabrata (Crep.) Nyâr. 1. c. pag. 302. — R . sc a b ra ta Crep. 1. c. — R e g . C lu j:

în jurul Clujului.
1 b Receptacul fructifer ovoidal ............................................................................................. 2
2 a Stile glabre sau glabrescente. Ramuri florifere alungite. Foliole mijlocii sau mari,
ovate sau eliptice, la bază rotunjite. Sepale pe dos neglanduloase
f. semiglanduldsa (Rip.) Nyâr. 1. c. — R . se m ig la n d u lo s a Rip. in Desegl. Cat.
rais. (1876) 281. — Exs.: FRE nr. 1068 a—c. — R e g . C lu j: Cluj la Mănăştur.
2 b Stile păroase .......................................................................................................................... 3
3 a Pediceli mai lungi decît receptaculul fructifer. Ramuri cu ghimpi mari, tari, falcat
înclinaţi. Foliole adesea o, ovate, ascuţite sau acuminate, pe dos glauce, în lungul
nervurilor secundare diseminat glanduloase, cu dinţi patenţi. Peţioli glanduloşi,
ghimpoşi, la inserţiunea foliolelor ± păroşi. Disc conic
f. ovifera (Borb.) Borza 1. c. 152. — R . sc a b ra ta f. o v ife ra Borb. Prim. monogr.
Ros. Hung. (1880) 463, 466. — R e g . T im iş o a r a : Orşova prin împrejurimi.
3 b Pediceli mai scurţi decît receptaculul fructifer sau subegali cu acesta. Ramuri cu
ghimpi debili, disperşi, ± recurbaţi, cele florifere neghimpoase. Foliole eliptice,
lungi de cca 25 mm şi late de cca 16 mm, scurt ascuţite, la bază îngustate sau îngust
rotunjite, pe dos palide, cu glande rare, compus serate. Peţioli glabri, ± glandu
loşi, dispers ghimpoşi. Stipele pe margini glandulos ciliate. Sepale glandulos ciliate
şi pe pinule. Disc ± conic. Stile subegale, dens lanate
f. meszkoensis (Simk.) Borza 1. c. — R . M â s zk o e n s is Simk. Enum. Fl. Transs.
(1886) 210. — R e g . C lu j: Cheia, Cheia Turzii (r. Turda). R e g . O r a d e a : Dezna Veche
(r. Gurahonţ).
l ' n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele conţin acid ascorbic. Se folosesc la pregătirea de

jeleuri, marmeladă, compoturi, magiun, pastă, etc.
R ă s p. g e n . : Europa, Africa de N, Asia de N şi V.12
12. R. dumetorum Thuill. Fl. env. Paris ed. II (1799) 250. — R. canina
var. dumetorum Desv. Journ. Bot. II (1813) 115. — R . canina ssp. dumetorum
(Thuill.) Parm. Rech. anat. tax. Ros. in Ann. Sc. Nat. (1898). — R . corymbi-
fera Borkh. Vers. Forstbot. Beschr. (1790) 319; Fl. U .R .S.S. X (1941) 503.—
R. canina var. collina Godet Fl. Jura (1853) 215. — R. collina^ Lam. et DC.
Fl. fr. IV, ed. III, 2 (1805) 441, non Jacq. — R. collina var. dumetorum
Thory Prodr. gen. Ros. (1820) 71. — R . canina c. pubescentes R. Kell.
Wilde Ros. Leventina in B.C. sep. (1891) 1 7 .— E xs.: FRE nr. 1032. — Ic.:
PI. 148, fig. 1—8.
Arbust înalt de 2— 3 m. Tulpini ramificate de la mijloc sau numai spre
vîrf. Ramuri bogat ghimpoase, cele florifere uneori slab armate, chiar near
mate. Ghimpi mici, subţiri, curbaţi sau ± drepţi, la bază nu prea lăţiţi şi com
primaţi. Frunze 5— 7-foliolate, dispuse apropiat între ele, incit uneori se
ating cu marginile. Foliole mari sau mijlocii, rotund ovate sau lat eliptice,
la vîrf rotunjite, obtuze, rar acute, la bază rotunjite pînă la cordate, pe
margini fie simplu serate, fie perfect sau imperfect biserate, cu dinţi laţi,
recurbaţi sau rotunjiţi, pe faţă glabre sau alipit păroase, pe dos peste tot
770 FLORA R .P .R .
numai pe nervuri alipit păroase pînă la moale tomentoase. Peţioli de obicei

de jur împrejur dens pufos păroşi, adesea cu glande stipitate şi dispers ghimpoşi.
Stipele de obicei pe ambele feţe sau numai pe dos alipit păroase, rar glabre,
pe margini ciliate. Bractei mici, lanceolate, păroase, pe dos sau chiar pe
ambele feţe, pe margini glandulos păroase. Flori solitare sau reunite în inflo
rescenţă multifloră: Pediceli adesea mai lungi decît bracteile, glabri sau
glanduloşi. Receptacul alungit ovat pînă la globulos, numai la bază sau
peste tot cu glande stipitate, alteori complet glabru. Sepale păroase, cu
pinuie puţine, lanceolate, păroase, pe margini neglanduloase sau ± bogat
glanduloase, după înflorire reflecte, de timpuriu caduce. Petale rozee sau albe.
Disc plan sau conic. Stile scurte, glabre, păroase sau chiar lanate, nu se
ridică evident din receptacul şi formează un capitul globulos. Fruct cu
receptacul globulos pînă la ovoidal alungit. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, păduri, cu deosebire de foioase, mar
gini şi rărituri de păduri, poieni, pe lîugă garduri şi drumuri, din regiunea
de cîmpie pînă în cea muntoasă.
V ar i a b î li t a t e a s p e c i e i
1 a Foliole simplu serate .sau rar şi cu cîte un dinte compus.......................................... 2
1 b Foliole neregulat serate, simplu serate, biserate şi compus serate sau numai bi
sau compus serate........................................................... k
2 a Pedunculi glanduloşi, cu glande sLipitate. Foliole pe faţă glabre sau păroase, pe
dos db păroase. Sepale pe dos neglanduloase. Stile păroase sau glabre. Receptacul
fructifer ovoidal globulos var. liispidula (vezi pag. 772)
2 b Pedunculi neglanduloşi......................................................................................................... 3
3 a Foliole pe faţă glabre, pe dos păroase numai în lungul nervurilor, sau păroase pe
toată suprafaţa •............................................................ var. platypliylla (vezi pag. 775;
3 b Foliole pe ambele feţe ± păroase. Tufă dispers ghimpoasă. Ramuri florifere near
mate sau subarmate. Foliole mari, ovate, pînă la lat oval obtuze, la bază rotunjite,
pe margini ciliate, pe faţă alipit lax păroase, pe dos pubescente. Sepale neglandu
loase, pe margini ciliate, pe ambele feţe păroase. Receptacul fructifer ovoidal
var. Tlmillieri (vezi pag. 777)
4 a Foliole cu seratură neregulată, adesea cele superioare uniserate sau subuniserale,
iar cele inferioare biserate sau compus serate................................................................ 5-
* b Foliole cu seratură regulată, biserate sau compus serate........................................... 7
5 a Pediceli glandulos stipitaţi. Tufă compactă. Ramuri florifere scurte, nearmate sau
slab armate. Foliole lat ovate sau eliptice, — păroase
var. arcâna (Dâsegl.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931 553. — R. arcanu
Desegl. Cat. Nr. 250/1 in Bull. Soc. bot. Belg. XV (1876) 385.
f. morgana Borb. ap. Deg. in Jâv. Magy. fl. (19 5) 565. — Stile glabre.
Foliole imperfect biserate, cu dinţi alungiţi, verzi pe ambele feţe. — Reg. Oradea:
lîngă frontiera cu R. P. Ungaria.
f. Decebâli (Prod.) Borza Consp. Fl. Rom 1947) 151. — R. dumei. var.
Decebcdi Prod. Trandaf. (1932) 70, 87. — Stile păroase, exserle, formînd o coloanA.
Foliole la vîrf acute sau obtuze, la bază rotunjite, pe ambele ffţe verzi glauce. —Rec.
R O S A C 1 ÎA K 77Î
Hunedoara; între Deva şi Zam pe I)J. Decebal (r. llia). Reg. Craiova: între Sălcuţa
şi Livezi (r. Craiova).
5 b Pediceli neglanduloşi............................................................................................................. 6
6 a Foliole pe faţă glabre, pe dos ± păroase. Pedunculi neglanduloşi
var. subglabra (vezi pag. 778)
6 b Foliole pe ambele feţe păroase. Tufă bogat armată. Frunze mici sau mijlocii, cele
superioare ascuţit ovate, cele inferioare eliptic romboidale, pc faţă dispers păroase,
pe dos pubescente. Pediceli neglanduloşi
var. lembachensis J. B. Kell. in Hal. et Br. Nachtr. Fl. NO (1882) 76.
f. cillâta (Borb.) Borza 1. c. — R. dumetorum f. ciliata Borb. 1. c. pag. 427,
434. —Receptacul fructifer ovoidal pînă la alungit ovoidal, cu disc conic. Stile păroase.
Foliole eliptice, ovate, pînă la rotund ovate, scurt apiculate, pe margini ciliate. — Reg.
Timişoara: Lipova; între Baziaş (r. Mold. Nouă) şi Orşova.
f. încanescens (H. Br.) Nyâr. 1. c. pag. 297. — R. incanescens H. Br. in A.
Kern. Sched. FEAH V (1888) 15, nr. 1649, ap. R. Kell. in Beck Fl. NO (1892)
795, pro var. s. incan. R. dumet. — Receptacul fructifer globulos pînă la subglobulos
ovoidal, cu disc subplan. Slile lanate sau dens păroase. Foliole mari, ovate, pînă
la ovat eliptice, la bază rotunjite, pe faţă alipit, pe dos dens păroase. Seratură adesea
cu denticuli glanduloşi. Pediceli scurţi, lungi de 5—6 mm. Petale palid rozee. — E x s.:
FRE nr. 1040. — Reg. Cluj: Cluj spre Baciu şi spre Mănăştur.
7 a Pediceli neglanduloşi. Foliole pc dos neglanduloase................................................... 8
7 b Pediceli s Lipi Lat glanduloşi .................................................................................................10
8 a Foliole pe faţă glabre, pe dos ± păroase, ovate sau eliptice, neglanduloase. Peţioli
pubescent ghimpoşi şi glanduloşi. Receptacul fructifer ovoidal, pînă la globulos.
Ramuri cu ghimpi curbaţi....................................... var. hemitricha (vezi pag. 779}
8 b Foliole pe ambele feţe păroase......................................................................................... 9
9 a Stile glabre. Receptacul fructifer globulos. Foliole late, pînă la suborbiculare, obtuze*
biserate, pe ambele feţe păroase. Petale albe pînă la palid rozee. Pediceli neglanduloşi
var. amblyphylla (Rip.) H. Br. in Beck Fl. NO (1892) 796. — R. amblyphylla
Rip. ap. Dâsăgl. Gat. Nr. 247. — Reg. Cluj: Huedin.
9 b Stile păroase. Foliole ovate, pe faţă dispers păroase, pe dos pe întreaga suprafaţă
alipit păroase, iar pe nervurile mediane lanat păroase. Peţioli lanat păroşi. Petale
rozee. Pediceli glanduloşi
var. acmonîâna (Puget) Kmet in Sched. apud R. Kell. 1. c. pag. 556. — R. aemu-
niana Puget in Sched. ex R. Kell. 1. c. — Reg. Piteşti: Slatina pe Grădişte. Reg.
Constanţa: Jurilovca (r. Tulcea).
10 a Receptacul fructifer globulos sau ovoidal globulos. Foliole lat ovate sau subrotund
ovate, pe faţă glabre, pe dos glauce sau subglauce, pe nervuri păroase. Peţioli îndesuit
păroşi. Sepale pe dos dispers glanduloase.
var. huedinensis Prod. Trandaf. (1932) 70, 80 sub huedien$ist corr. Buia et L.
Alexandrescu. — Exs.: FRE nr. 1046. — Ic.: PI. 148, fig. 8. — Reg. Cluj: Huedin.
Reg. Craiova: între Craiova şi Gherceşti.
10 h Receptacul fructifer ovoidal sau elipsoidal. Foliole ovate sau ovat lanceolate, acute
sau acuminate, pe faţă glabre, pe dos glauce, în lungul nervurilor dispers păroase.
Sepale pe dos glanduloase, cu lacinii puţine, liniar lanceolate. Petale mici, roşietice
var. Simonkaiâna R. Kell. 1. c. pag. 7 66 . — I c .: Prod. Trandaî. (1932) tab.
X XX II. — Reg. Hunedoara: Dobra (r. Ilia). Reg. Timişoara: Păuliş (r. Lipova)..
Reg. Craiova: Gura Văii, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcca.
772 FLORA R .P .R .
var. hispiduîa (Rip.) Prod. Trandaf. 1. c. 69, 71. — R. can. var. hispiduîa Rouy Fl.
Fr. VI (1900) 296,303. — R. hispiduîa Rip. ap. Desegl. Cat. (1876) 250. — Ic.: PI. 148,
fig. 2.
Se prezintă sub următoarele forme:
1 a Foliole pe faţă glabre, pe dos ± păroase......................................................................... 2
1 b Foliole pe ambele'feţe păroase .......................................................................................... 6
2 a Flori albe, relativ mici. Foliole mici, ovateliptice sau ovat lanceolate, pe faţă închis
verzi, lucitoare, pe dos palid verzi, adesea păroase numai pe nervura principală,
la început şi nervurile secundare] păroase. Stipele glabre sau pe dos slab păroase,
pe margini ciliate şi puţin glanduloase. Pediceli scurţi, puţin glanduloşi. Fructe
cu receptacul ovoidal sau aproape globulos
f. hispiduîa (Rip.) Rouy 1. c. — R. hispiduîa Rip. 1. c. — E xs.: FRE nr. 1035
a —c. -- Reg. Craiova: între Gherceşti şi Craiova. Reg. la şi: Dl. Mare la Bîrlad.
2 b Flori rozee .......................................................................................................................... 3
3 a Stile glabre. Ghimpi aproape drepţi şi relativ mici.Foliole lat ovate,pe dos glauce,
păroase numai în lungul nervurii principale. Receptacul fructifer alungit ovoidal.
Stile glabre
f. doljănsis (Prod.) Borza 1. c. pag. 151. — R. dumet. var. doijensis Prod. 1. c.
pag. 69, 79. — Reg. Craiova: Leamna, Palilula (r. Craiova); Panaghia (r. Segarcea);
Perişorii (r. Băileşti); Pleniţa.
3 b Stile ± păroase sau lanate. Foliole păroase pe dos pe lingă nervura principală, ca
şi pe nervurile secundare ................................................................................................. 4
4 a Stile lanate. Ramuri florifere ghimpate mai rar cu cîteva sete glanduloase. Foliole
lat ovat subrotunde, sesile, apropiate, la vîrf scurt ascuţite sau obtuze, pe dos ±
păroase, cel puţin pe nervuri evident simplu serate. Peţioli păroşi, glandulos stipi-
taţi. Stipele păroase pe dos şi pe margini. Pediceli dispers glanduloşi. Sepale pe dos
glanduloase. Petale mari. palid rozee. Fructe cu receptacul ovoidal
f. collina (Jacq.) Borza 1. c. pag. 157. — R. coîlina Jacq. Fl. austr. II (1774)
58, tab. 197. — R. gaUica x dumetorum a. coîlina (Jacq.) R. Kell. in A. et G. Syn.
VI, 1 (1902) 280. — Sporadică in Transilvania. — Reg. Craiova: Panaghia (r. Segar-
cca). Reg. Bacău: Ml. Ceahlău la Răpciune pe Boişte.
4 b Stile păroase sau slab păroase (nelanale)........................................................................ 5
5 a Stile păroase. Foliole lat eliptice sau rotund eliptice pînă la aproape rotunde, cele
superioare ale ramurilor sterile ovat lanceolate sau alungit lanceolate, scurt acumi-
nate, cu dinţi falcat curbaţi, înguşti, alungiţi. Inflorescenţă adesea 3-floră. Pediceli
scurţi. Petale mijlocii intens rozee. Receptacul fructifer ovoidal sau ovoidal globulos
f. c&tarractarum (Borb.) Borza 1. c. 151. — R. coîlina f. caiarr. Borb. 1. c. pag.
394. —• Reg. Timişoara: Sviniţa, Ogradena, Dubova, Eşelniţa, Orşova, Băile Hercu-
lane (r. Orşova); Lugoj, Lugojel.
5 1) Stile slab păroase. Foliole mari, lat eliptice sau ovat rotunde, adesea pe dos numai
in lungul nervurilor păroase, simplu serate, uneori cele de la frunzele inferioare şi
cu cîte un denticul glandulos. Peţioli stipitat glanduloşi şi ghimpoşi. Stipele pe
P l a n ş a 148. — 1 . Roşa dumetorum Thuill. var. platyphyUa (Rau) Chr. — 2. idem,

yar. hispiduîa (Rip.) Prod. — 3. idem, var. Tkuillieri f. solstitialis (Bess.) Borb. — 4.
idem, var. subglabra (Borb.) R. Kell., 4a. stil glabru. — 5. idem, var. subglabra f. uncineUa
(Bess.) J. B. Kell. — 5a. stil păros. — 6. idem, var. hemitricha (Rip.) Borb. — 7. idem’,
var. hispiduîa f. cluiensis (Prod.) Nyăr. — 8. idem, var. huedinensis Prod.
PLANŞA 148
KO.SAC.PJAE 775
margini glanduloase, pe dos păroase. Flori mari, rozee. Receptacul fructifer elipsoidal
f. clnjănsis (Prod.) Nyâr. 1. c. pag. 297. -- R. dumei. var. clujensis Prod. 1. c.
pag. 70, 79, tab. XXXI . — E x s.: FRE nr. 1045. — Ic.: PI. 148, fig. 7. — Reg. Cluj:
Cluj la Făget.
6 a Foliole mari, lungi de 43 —48 mm şi late de 27—31 mm, la bază cordate, pe faţă
dispers păroase, obscure, pe dos puberule şi sure. Scpaie pe dos glabre sau puţin
glanduloasc, pe margini glandulos ciiiate. Stile păroase. Receptacul fructifer alungit
elipsoidal, la bază cuneat
f. Itozaliae Prod. 1. c. pag. 69, 78, tab. XXX. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi).
<3 b Foliole mai mici ............ •................................................................................ .................. 7
7 a Ramuri cu ghimpi uşor curbaţi, cele florifere pe lînga aceştia şi cu cîţiva aciculi
disperşi, iar uneori şi cu glande stipitate izolate. Foliole lat ovate sau subrotunde,
pe faţă alipit păroase, pe dos tomentoase, lungi pînă la 21 mm şi late pînă la 17 mm.
Peţioîi tomentoşi şi îndesuit glanduloşi, rar şi cu cîte un ghimpe. Pediceli scurţi,
cu glande lung stipitate. Receptacul fructifer ovoidal, ± bogat glandulos. Sepale
pe dos stipitat glanduloase. Stile puţin păroase
f. psendokăsmdrkensls (Porc.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 767. — It.
collina Jacq. var. pseudokesmarkensis Poreius in Sched. — Reg. C luj: Rodna, Năsăud,
Sîngeorz Băi (r. Năsăud).
7 b Armătura formată din ghimpi uniformi. Foliole mici, eliptice, acuminate, pe ambele
feţe păroase. Flori solitare, cu pediceli slab glanduloşi. Sepale glanduloase. Petale
rozee. Stile slab păroase
f. rarlglânda Simk. in Term. fuz. IX (1885) 4S. —Reg. Timişoara: Păuliş (r. Lipova).
var. platyphylla (Hau) Chr. Ros. Schw. (1873) 184. — R. platyphylla Rau Enum.
Ros. Wirccb. (1816) 82. — Exs.: FRE nr. 1033 a—c. — Ic.: PI. 148, fig. 1.
1 a Stile glabre sau subglabre .............................................................................................. 2
1 b Stile ± păroase (nelanate) ............................................................................................. 4
1 c Stile lanate .......................................................................................................................... 9
2 a Receptacul fructifer globulos, mare. Tufă armată cu ghimpi robuşli. Ramuri flori
fere neghimpate sau subarmate. Petale albe sau palid rozee. Stile glabre. Foliole
mari, lat ovate sau subrotund ovate, la vîrf obtuze, pe faţă închis verzi, pe dos
palid verzi şi păroase în lungul nervurilor
f. sphaerocarpa (Pug.) J. B. Kell. ap. Halăcsy et Br. Nachtr. FI. XO (1882)
281. — R. sphaerocarpa Pug. ap. Descgl. Cat. nr. 242. — Reg. C luj: Fîneţele Clujului.
Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Reg. Iaşi: Hîrlău.
2 b Receptacul fructifer ovoidal, alungit ovoidal sau alungit invers ovoidal.......... 3
3 a Receptacul fructifer cu disc conic. Stile glabreseente. Petale mari, albe sau roz
deschise. Foliole ovat eliptice, pe dos la nervuri păroase, la bază rotunjite. Peţioli
din loc în loc glanduloşi. Stipele pe dos păroase. Tufa bogat armată cu ghimpi
inegali, robuşti, curbaţi
f. obscura (Pug.) Borb. 1. c. pag. 424, 429. - R. obscura Pug. in Fourr. Cat.
pl. Rhone (1869) 75, n. nud. ex Borb. 1. c. — Reg. C luj: Finaţele Clujului. Reg.
Timişoara : Orşova.
o b Receptacul fructifer cu disc plan. Stile glabrescenLe sau puţin păroase. Petale palid
rozee. Foliole adesea mari, pe faţă verzi, pe dos albăstrui suriu verzi, numai în
lungul nervurii principale păroase. Tufă verde, cu ghimpi uncinaţi, puternici. Ramuri
florifere aculeate
776 FLORA R .P .R .
f. platyphylloîdes (Desăgl. et Rip.) Borb. 1. c. pag. 425, 429. — R. platypkylloides

Desagi, et Rip. in Dăsăgl. Cat. nr. 239. — Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Bucu
reşti: Comana la V. lui Balotă (r. Vidra).
4 a Receptacul globulos, pînă la subglobulos ovoidal.................................................. 5
4 b Receptacul ovoidal alungit sau elipsoidal................................................................... 6
5 a Foliole subrotund ovate, la bază rotunjite, mai mici, pe dos alipit păroase în lungul
nervurilor sau pe întreaga suprafaţă. Stile glabrescente. Ramuri slab armate, unele
nearmate. Fructe cu receptacul globulos sau piriform globulos
f. sphaeroidăa Schwertschl. Ros. Frankenjura (1910) 91. — E xs.: FRE nr. 1034.
— Reg. Cluj: Pădureni (r. Turda); între Cluj şi Baciu. Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea
pe Dl. Capela.
5 b Foliole eliptice sau lat ovate, mici, ascuţite, la bază rotunjite, pe margini inegal
simplu serate, pe dos pe nervurile principale ± dens păroase, iar pe nervurile
secundare glabrescente sau lax păroase. Ramuri ghimpoase vA
f. semiglabra (Rip.) Borb. 1. c. pag. 426, 431. — R. semiglabra Rip. ap. Desegl.
Cat. nr. 236/53. — Reg. Cluj: Pădureni (r. Turda); Cluj. Reg. Timişoara: Buziaş
(r. Moldova Nouă). Reg. Piteşti: Olăneşti (r. R. Vîlcea). Reg. Galaţi: Odobeşt»
(r. Focşani). Reg. Iaşi: Ilîrlău.
6 a Fructe cu receptacul elipsoidal. Foliole mari, subrotund ovate, lat ovate sau aproape
rotunde, adînc serate, adeseori cu dinţi inegali, pe faţă ± lucitoare, viu verzi, pe
dos numai în lungul nervurilor sau peste tot păroase
f. platyphylla (Rau) Borza 1. c. 150. — R. dumei. var. platyphylla Chr. Ros.
Schw. (1873) 184. — R. platyphylla Rau Enum. Ros. Wirceb. (1816) 82, s. str. —
E xs.: FRE nr. 1033 a—c. — Ic.: PI. 148, fig. 1. — Reg. Cluj: Rodna, Sîngeorz
Băi, Năsăud (r. Năsăud); Ocna Dejului; Cluj la Hoia, Mănăştur. Reg. Baia Mare:
Rohia (r. Lăpuş). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Lupcni (r. Odorhei). Reg. Timişoara:
V. Dunărei la Cazane, Jupalnic (r. Orşova). Reg. Suceava: Stroeşti, Bălăceana
(r. Suceava).
6 b Fructe cu receptacul ovoidal sau invers ovoidal........................................................ 7
7 a Foliole mici, alungit eliptice, ascuţite, pronunţatserate, pe faţă obscur verzi, luci
toare, pe dos slab brumate şi în lungul nervurilor pubescente. Petale alburiu rozee.
Stile alungite. Receptacul fructifer ovoidal sau elipsoidal, cu discul puţin ridicat.
Ghimpi subţiri. Ramuri florifere scurte
f. Gabrielis (F. Gerard) Rouy FI. Fr. VII (1900) 2 9 6 -3 0 0 . - R. Gabrielis
Gerard in Magnier Scrin. IV (1885- 84. — E x s.: FRE nr. 1038. — Reg. Cluj:
Cluj la Hoia.
7 b Foliole de mărime mijlocie .............................................................................................. 8
8 a Fructe cu receptacul alungit ovoidal. Foliole ovate alungitaoumiriate, la bază

rotunjite, pe dos în lungul nervurilor păroase
f. urbica (Lem.) Baker Monogr. of brit. ros. (1869) 228. — R. urbica Leman
Bull. Soc. Philom. (1818) 93. — Sporadică în regiunea deluroasă a Transilvaniei.
8 b Fructe invers ovoidale. Ramurile florifere şi peţiolii neghimpaţi
f. rameâlis (Pug.) Borb. 1. c. 424, 429. — R. ramealis Pug. ap. Dăsăgl. in Bull.
Soc. bot. Belg. XV (1876) 372. — Reg. Cluj: spre Fînaţele Clujului.9
9 a Receptacul fructifer globulos sau subglobulos ovoidal........................................... 10
9 b Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal sau alungit ovoidal................................... 11
ROSACEAE 771
10 a Ramuri cu ghimpi curbaţi. Foliole ovate, ascuţite, pc dos la nervuri păroase.

Peţioli pubescenţi. Pediceli mai scurţi decît bracteile. Receptacul fructifer marer
cu disc aproape plan
f. globâta (Dăsăgl.) Nyăr. 1. c. pag. 296. — R. globala Desegl. in Crep. Prim.
monogr. ros. (1872 —79) 58. — Reg. Cluj: în jurul Clujului. Reg. Timişoara: V.
Dunărei la Cazane.
10 b Ramuri nearmate sau aproape nearmate. Foliole mici, pe dos în lungul nervurilor
dt îndesuit păroase
f. contorta (H. Br.) Nyâr. 1. c. — R. dum. var. contorta H. Br. in Beck FI. NO-
(1892) 798. - Reg. Cluj: Vîlcele (r. Turda).
11 a Sepale pe margini îndesuit glandulos ciliate. Ramuri cu ghimpi robuşti, dilataţi
la bază. Foliole mari sau mijlocii, eliptice sau eliptic ovate, la bază rotunjite,
rar subatenuate, la vîrf scurt ascuţite sau obtuziuscule, pe dos palide, numai
pc nervuri sur verzui, păroase şi glanduloase, pe margini inegal glandulos serate.
Pediceli lungi de 7—8 mm. Petale palid rozee sau albicioase. Disc subconic.
Fructe cu receptacul elipsoidal, scurt ovoidal, pînă la ovoidal globulos
f. perciliAta (II. Br.) Borza l.c. 150. — R. canina var. perciliata H. Br. in 11
Ber. bot. Ver. Landshut (1889)109. — Reg. Timişoara: Orşova.
11 b Sepale pe margini neglanduloase. Tufă robust ghimpată. Foliole mijlocii, ovate,
pînă la ovat eliptice, spre bază rotunjite, la vîrf ascuţite sau obtuze, pe margini
ciliat păroase, pe dos păroase pe întreaga suprafaţă, dar neglanduloase. Fructe-
cu receptacul ovoidal sau alungit ovoidal. Disc plan
f. hirta H. Br. in Oborny FI, Măhr. (1888)908. — Reg. Craiova: Vîrciorova
(r. T. Severin).
var. Thuillieri Chr. Ros. Schw. (1873) 185, apud. R. Kell. Syn. Ros. Fur. med.
(1931)541
1 a Stile dens Ianate. Tufă verde. Ramuri cu numeroşi ghimpi suberecţi. Foliole mici,
lat ovate pînă la suborbiculare, pe faţă moale păroase, pe dos cenuşiu tomentoase.
Receptacul fructifer globulos sau subglobulos ovoidal
f. cinerosa (Desegl.) Borza Gonsp. FI. Rom. (1947)150. — R .cu tm sa Desegl- Cat.
(1876) nr. 246. — R. dumei. var. cinerosa (Desegl.) Rouy Fi. Fr. VI (1900: 299. —
Reg. Timişoara: Ora vi ţa.
1 b Stile păroase (nu dens Ianate) 2
2 a Receptacul fructifer globulos sau adesea ovoidal subglobulos. Ghimpi uşor curbaţi
sau ± drepţi, la bază dilataţi. Foliole eliptice, scurt ascuţite. Ia bază rotunjite,
pc ambele feţe moi păroase, pe margini cu dinţi laţi. scurţi, scurt mucronaţn
Pediceli scurţi. Petale rozee. Stile ± proeminente, uşor păroase
f. solstitialis (Bess.) Borb. Prim. monogr. Ros. Hung. v1880) 424, 428. — R .
solstitialis Besser. Prim. FI. Galic. I (1809)324. — Exs.: FRE nr. 1039, a —h. — Ic.:
PI. 148, fig. 3. — Reg. Baia M .: Sighet; Rohia (r. Lâpuş). Reg. Cluj: Rodna,
Năsăud (r. Năsăud); Canciu, Dej (r. Dej); Chiochiş r. Bcclcan); Gherla; Cheia
Turzii; Cluj, Baciu, Floreşti, Suatu (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Maioreşti (r. Reghin);
Tg. Mureş; Tuşnad pe Mt. «Budos» (r. Ciuc). Reg. Stalin: Sighişoara. Reg.
Hunedoara: Deva, Şoimuş (r. Ilia); Hunedoara la Zlaşti, Govţjşdia (r. Hunedoara);
Benic (r. Alba). Reg. Oradea: Mocrea (r. Ineu); Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Timi
şoara: Măderat, Pîncota (r. Arad); Radna (r. Lipova); Orşova, Eşelniţa (r. Orşova);
Oraviţa. Reg. Craiova: Livezi, Podari (r. Craiova); Sălcuţa (r. Segarcea). Reg.
778 FLORA K.I'.K.
Constanţa: la S de .Medgidia. Reg. Galaţi: Mrea Cocoş, Macin, Isaccea. Reg. Bacău:
ML Ceahlău. Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi).
subf. stenocarpa (R. Kell.). — R. dumei. var. solslilialis l. stenocarpa U.
Kell. ap. Prod. Trandaf. (1932) .74, 66. - Receptacul fructifer alungit şi subţire.
Stile slab păroase sau glabrescente. Ramuri florifere scurte, ncarmale sau subarmate.
Foliole cu dinţi inai scurţi şi denliculi mai numeroşi. — Reg. Timişoara: Ogradcna
(r. Orşova).
subf. Caliâera© (It. Kell. et Prod.). — R. dumei. var. $obt. f. caliacrae 11.
Kell. et Prod. ap. Prod. 1. c. — Foliole lungi de 22—32 mm şi late de 15—19 mm,
cu dinţi simpli, nuinai din loc în loc cu cîte un dinte glandulifer; dinţii mai adinei,
mai lung acuminaţi şi falcaţi. Receptacul fructifer elipsoidal. Stile mai îndesuit
păroase. — Reg. Constanţa: la S de Medgidia.
2 h Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal, ± alungit ................................................... 3
3 i\Foliole mari, lungi de 44—52 mm şi late de 26—32 mm, scurt acuminate, neregulat
simplu serate, [rar cu unii dinţi bifidaţi, pe faţă aproape glabre, pe dos sur pubes-
cente. Pediceli lungi. Stigmatele stilelor formează un capitul exsert, păros. Tufă
aproape fără ghimpi
f. AureMni Prod. 1. c. tab. X XIX . — Reg. Craiova: Tg. Jiu pe Dl. Tîrgului.
3 b Foliole mai mici ....................................... ..................................................................... 4
4 a Disc conic. Stile lax sau slab păroase. Foliole de cca 25 mm lungime şi late de
18 mm, eliptice, ± acute, pronunţat serate, cu unii dinţi bifidaţi şi glanduloşi,
pe faţă dispers alipit păroase, pe dos dens păroase. Tufă cu ramuri florifere ghim-
poase
f. Rocheliăna (II. Br.) Borza Consp. FI. Rom. (1947) 150. — R. Rockeliana II.
Br. in A. Kern.JSched. FEAH V(1888)15, nr. 1648. — Reg. Timişoara: Păuliş, Miniş,
Ghioroc (r. Lipova).
4 b Disc plan ............................................................................................................................. 5
5 a Ramuri florifere adesea lipsite de ghimpi. Foliole lat ovate pînă la eliptice, pe
faţa dispers păroase, pe dos dens pubescente. Petale rozee
f. submitis (Gren.) Borza 1. c. — R. submitis Gren. in F. Schultz Arch. FI.
Fr. AII. (1852) 332. — Reg. Craiova: Breasta, Lcamna, Palilula (r. Craiova); Pana-
ghia (r. Segarcea); Balş; Pleniţa.
5 b Ramuri florifere ghimpoase. Foliole eliptice pînă la alungit eliptice, acuminate,
pc faţă uşor păroase, pe dos pubescente. Pediceli alungiţi. Petale rozee. Receptacul
fructifer ovoidal sau elipsoidal
f. leptdtricha Borb. Prim. monogr. Ros. Ilung. (1880)425, 430. — Reg. Bucureşti:
Bucureşti în împrejurimi. Reg. Constanţa: lîngă frontiera cu R. P. Bulgaria.
var. subglabra Borb. 1. c. 426,435. — I e .: PI. 148, fig. 4. 4a.

I a SLile glabre sau aproape glabre 2
1 b Stile păroase sau Ianate 3
2 a Fructe cu receptacul globulos. Foliole ovate sau eliptice, scurt ascuţite, la bază rotun
jite sau puţin îngustate, ± glandulos serate, pe faţă lucitoare, pe dos palid verzi,
pe nervura principală, uneori şi pe nervurile secundare, păroase. Ramuri ± roşi-
etice, cele florigere ± nearmate.
f. genuina R. Kcll. Syn. Ros. Mur. med.(1931)548. — Reg. Cluj: Fclcac, Some-
şeni, Floreşti (r. Cluj) ; Dej ; Aiud. Reg. Aut. M .: Tg.Mureş. Reg. Stalin: Oraşul
Stalin. Reg. Hunedoara: Deva* Reg. Craiova: Radovanu (r. Segarcea); Lascăr
Catargiu (r. Craiova).
2 b Fructe cu receptacul elipsoidal sau ovoid elipsoidal. Foliole eliptic ovate, spre bază
îngust rotunjite, pînă la aproape scurt acute, pe dos numai în lungul nervurilor
păroase, cu dinţi ascuţiţi. Stile uşor păroase. Ramuri florifere ghimpoase sau fără
ghimpi.
f. decalvâta (Crep.) Borza Lc. 150. — R. dumet. v. decalvata Crep. ap. Ii.
Br. in Beck FI. NO (1892) 800. — Reg. A ut: M Borsec (r. Topliţa).
3 a Stile păroase. Ramuri cu ghimpi drepţi sau arcuiţi, cele florifere ncarmate sau
subarmate. Foliole mari, rotund ovate sau lat ovate pînă la lat eliptice, pe faţă
intens verzi, pe dos pc nervurile principale dens păroase, pe cele secundare lax
păroase. Peţioli dens păroşi. Pediceli adeseori scurţi. Sepale externe pronunţat pena-
tifidate. Petale palid rozee. Receptacul fructifer ovoidal, rar subglobulos1 ovoidal
f. uncinella (Bess.) Borb. l.c. (1880) 352, 433; .1. B. Kell. in Hal. et Br. Nachtr.
FI. NO (1882)281.—R. uncinella Bess. Enum. (1821) 20,63.—E x s.: FRE nr. 1044.—
Ic*: PL 148, fig. 5. 5a. — Reg. Cluj: Bacin, Cluj (r. Cluj). Reg. Timişoara:
Jupalnic (r. Orşova). Reg. Craiova: Baia de Aramă, Tarniţa, Peşteana (r. Baia de
Aramă); Peştişana (r. Tg. Jiu); Cărbuneşti (r. Gilort); Filiaşi. Reg. Bucureşti:
Comana (r. Vidra).‘Reg. Iaşi: lingă Bîrlad.
3 b Stile Ianate .......................................................................................................................... 4
4 îiReceptacul fructifer globulos pînă la ovoidal subglobulos. Ramuri florifere nearmate
sau subinerme. Foliole mijlocii, eliptice, ascuţite sau obtuze, la bază rotunjite, pe dos
in lungul nervurilor principale dens păroase, pc cele secundare numai lax păroase.
Peţioli păroşi, ghimpoşi. Sepale neglanduloase. Petale rozee. Disc conic
f. Riehtcr! (H. Br.) Borza 1. c. 150. — R. Rickteri H. Br. in A. Kcrn. Sched.
FEAII VII (1896) 12, nr. 2430. — Reg. Aut. M. ■Homorod (r. Odorhei). Reg. Piteşti:
Olăneşti (r. R. Vîlcea).
i b Receptacul fructifer ovoidal, elipsoidal sau alungit....................................... * ......... 5
5 a Ramuri florifere nearmate. Foliole ovate pînă la ovat lanceolate, pe dos păroase pc
întreaga suprafaţă. Stilele se ridică, formînd o coloană alb lanaiă. Tufă cu ghimpi
făleaţi
f. heterotrieha Borb. Prim. mon. Ros. Hung. (1880> 426, 4 3 2 .— Reg. Timişoara:
Y. Dunărei la Cazane, Mt. Domogled (r. Orşova).
5 b Ramuri florifere ghimpoase. Foliole păroase pe dos numai in hragul nervurilor 6
6 a Foliole ovat eliptice pînă la lanceolate, acute, la bază îngustate, rar îngust roLunde,
pe dos ± glauce, lungi de 22 —25 mm şi late pînă la 13 mm
f. pildsa (Opiz) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 297. — R. piiosa Opiz in Flora V, 1
f i 822) 268. — Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Hoia.
6 b Foliole eliptice, ascuţite, mai rar imperfect biserate. Ramuri florifere ghimpoase
sau neghimpoase. Fruct cu receptacul elipsoidal sau alungit ovoidal, cu disc plan
f. fnaequiserrâta (II. Br.). — R. damei. var. inaequiserrata H. Br. in Beck
Fl. NO (1892) 800. — Reg. Cluj: Rodna la izvor, Singeorz Băi pe Mt. Cormaia (r.
Năsăud).
var. hemitrioha (Rip.) Borb. Prim. monogr. Ros. Ilung. {1880) 427. -- R. kemitricka
Rip. ap. Desegl. Cat. 236/3. — Jc.: PI. 118, fig. 6.
1 a Stile glabre sau puţin păroase............................................................................................ 2
1 b Stile Ia n a te............................................................................................................................. 4
780 ip l o r a n .r .n .
2 a Receptacul fructifer ovoidal sau ± alungit elipsoidal. Foliole ovate sau eliptice*
ascuţite. Ramuri florifere îndesuit ghimpoase, cu ghimpi adesea în verticil
f. subatrichostylis Borb. 1. c. pag. 427, 436. — R e g . C l u j : Cluj. R e g . S ta lin :
Oraşul Stalin pe Tîmpa.
2 b Receptacul fructifer globulos sau subglobulos pînă la ovoidal............................... &
3 a Ramuri florifere nearmate. Foliole ovate, acute, pe dos numai în lungul nervurii
principale păroase. Pediceli scurţi, abia se observă între bracteile late
f. suboxyphylla Borb. 1. c. pag. 427. — R e g . C lu j : Cluj.
3 b Ramuri florifere armate. Foliole pe dos numai în lungul nervurilor secundare dispers
păroase. Stile dispers păroase
f. pseudoglâbra Borb. ap. Degen in Jâv. Magy. fl. (1925) 563. — R e g . T im iş o a r a :
Sviniţa (r. Orşova).
4 a Petale albe. Ramuri cu ghimpi mici. Foliole eliptice, spre bază rotunjite, pe dos
glauce şi păroase în lungul nervurii principale. Receptacul fructifer ovoidal subglobulos-
f. quâdica H. Br. in 11 Ber. BV. Landshut (1889) 108. — R e g . Cluj: Cluj. R e g .
Aut. M .: Lupeni (r. Odorhei).
4 b Petale rozee. Foliole biserate. Receptacul fructifer globulos
f. bdzîac Borb. Fl. corn. Temes. (1884) 75. — R e g . T im iş o a r a : Buziaş pe DL
Silaghiului (r. Lugoj).
R ă s p. g e n . : Eurasia, Africa de X.
13. R. coriifolia Fries. Novit. Fl. suec. ed. I (1814) 33; Fl. U.R.S.S. X
(1941) 502, tab. 31, fig. 2. — R. frutetorum Bess. Cat. hort. Crem. Suppl. III
(1816) 20. — R. canina var. coriifolia Baker in Journ. Linn. Soc. X I (1869)
235. — R. Afzeliana Fr. ssp. coriifolia R. Kell. et Gams in Hegi Fl. Mitt.-
Eur. IV, 2 (1923) 1038. — Ic.: PI. 145, fig. 2.
Arbust înalt de 0.5— 1,5 (2) m, dens ramificat, cu ramuri de obicei verzi
sau albăsîriu brumate, ghimpoase. Ghimpi conformi, rar inegali, tari, la
bază puternic lăţiţi, arcuiţi, rar ± drepţi. Frunze 5—7-foliolate. Foliole
alungite pînă la lat ovate, rar aproape rotunde, la vîrf scurt acute, spre
bază îngustate, rotunjite, rar cordate, pe faţă glabre, lucitoare sau alipit
păroase, pe dos ± dens alb moale păroase, uneori şi cu glande solitare, lungi
de 12— 52 mm, late de 6—36 mm, pe margini ± compus serate; dinţii glan
duloşi, spre bază adesea lipsesc. Peţioli tomentoşi, neglanduloşi sau cu glande
pedicelate, pe dos cu ghimpi puţini şi mici. Stipele dilatate, subrotund ovate,
pe margini glandulos păroase, pe faţă glabre sau alipit şi dispers păroase,
pe dos dens alipit păroase sau tomentoase. Pediceli foarte scurţi, adesea mai
scurţi decît bracteile mari, lanceolate. Receptacul globulos sau ovoidal, pînă
la alungit ovoidal, glandulos sau bogat glandulos stipitat. Sepale lanceolate,
păroase, după înflorire patente sau erecte, persistente, cele externe cu lacinii
lanceolate sau liniar lanceolate. Petale rozee, lungi de 20— 50 mm. Stile
păroase, cu stigmatele lor formează un capitul mare. Fruct cu receptacul
globulos sau ovoidal, lung de cca 2,5 cm. — V — VI.
ROSACEAE , 781
S t a ţ i u n e a . Pe marginea pădurilor, pe coaste însorite, grohotişuri,

păşuni şi fineţe, din regiunile de cîmpie pînă în cele muntoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Pădureni (r. Turda). R e g . T im iş o a r a : Buziaş, Lugojel
{i\ Lugoj). R e g . S t a l i n : Oraşul Stalin.
Variabilit atea speciei

1 a Foliole simplu serate............................................................................................................ 2
1 b Foliole imperfect biseratc sau compus serate ............................................................ 3
2 a Foliole pe faţă glabrescente, pe dos numai în lungul nervurii principale păroase,
eliptice sau ovat lanceolate, mate, spre bază îngustate. Pediceli de lungimea fructului
sau de 2 ori mai lungi. Sepale după înflorire aproape reflecte, persistente pînă la
maturitate. Stile aproape glabre
var. subcollraa (Ghr.) Schwertschl. Ros. Frankenj. (1910) 105. — R . c o r iifo lia
î . s u b c o llin a Ghr. Ros. Schw. (1873) 191. — R e g . T im iş o a r a : Lugojel (r. Lugoj)
2 b Foliole pe ambele feţe păroase, adesea apropiate între ele, atingîndu-se cu marginile,
alungit eliptice, spre bază îngustate sau rotunjite, la vîrf scurt acute pînă la obtuze,
deasupra verzi, cu dinţi laţi. Flori scurt pedicelate, cu bractei mari. Sepale aproape
de 2 ori penatifidatc. Petale intens rozee. Stile lanat păroase. Receptacul fructifer
globulos sau scurt ovoidal. Tufă bogat ramificată, compactă, cu ghimpi scurt
curbaţi.
var. typica Chr. in Flora LIX (1876) 373. — Răspîndită ca specia.
f. pcduncuiâta Borb. Fl. corn. Tcmes. (1884) 75. — Pediceli mai lungi decît
fructul. — R eg . T im iş o a r a : Buziaş (r. Lugoj).
f. Manasiana Prod. Trandaf. (1932) 118, 119, tab. XL. — Pediceli florali
lungi de cca 17 mm. Tufă cu ghimpi subţiri, ± drepţi. Foliole ovate sau ovat
eliptice, lungi de 33 —35 mm şi late de 17—20 mm. Receptacul fructifer ovoidal
sau elipsoidal, încoronat de caliciul patent sau erect. — R e g . C l u j : Pădureni (r. Turda).
3 a Foliole pe faţă glabre, intens verzi, lucitoare, pe dos în lungul nervurilor păroase,
palid verzi, lungi de 30—45 mm şi late de 20—30 mm, lat ovate, scurt acuminate
sau obtuze, cu dinţi ascuţiţi, glanduloşi. Peţioli păroşi. Stipele late, pe margini serate
şi glandulos ciliate, pe dos puberule, cu auricule alungite, îngust triunghiulare, lung
acuminate, divergente. Bractei mari, acoperă pedunculii şi receptaculul. Disc puţin
subconic, alungit. Sepale neglanduloase. Fructe cu receptacul mare. globulos, cele
centrale invers ovoidale. Stile Ianate. Ramuri florifere alungite, cu ghimpi robuşti^
falcaţi
var. vagiana (Crep.) Borb. 1. c. pag. 439. — R . V a g ia n a Crep. in Verh. ZBG
Wicn XX (1870) 513. — R e g . S t a l i n : lingă Oraşul Stalin.
3 b Foliole pe arabele feţe păroase ........................................................................................ 4
4 a Foliole pe dos subtomentoase, lungi de 25—32 mm şi late de 18—20 mm. Pediceli
foarte scurţi, neglanduloşi. Sepale pe dos neglanduloase sau dispers glanduloase.
Stile îndesuit păroase. Receptacul fructifer subglobulos ovoidal sau ovoidal
var. Porciusii Prod. Trandaf. (1932) 119, 120, tab. XLI. — Ic.: PI. 145, fig. 2,
2a. — Planta originală a fost descrisă de pe teritoriul U.R.S.S. aproape de frontiera
noastră de N. Provenienţa ei e verosimilă şi în reg. Suceava.
4 b Foliole pe dos suriu verzi, lungi de 15—22 mm şi late de 9—15 mm. Pediceli alungiţi,
lungi de 16—18 mm, des stipitat glanduloşi. Sepale pe dos des glanduloase. Stile
glabre. Receptacul fructifer globulos, stipitat glandulos
782 FLORA R .P.R .
var. sinaiensîs Nyâr. in litt. ex. Buia var. nova. — Ir.: PI. 145, fig. 2b. —
Reg. Ploeşti: Sinaia la Cumpătu aproape dc calea ferată.
Ob s . Seamănă cu R. tomentosa var. dacica Borb., de care însă diferă prin
dosul foliolclor necatifelat lomentoase, prin foliolele mai mărunte, mai ascuţite la
vîrf, toate fiind biserat dinţate, apoi prin pedicelii lungi şi fructele globuloase.
R ă s p. g e n . : Europa. Asia de V.
14. R. penduloia L. Sp. pl. cd. I (1753) 492. — R. cinnamomea L. 1. c.

491. — R . alpina L. Sp. pl. ed. II (1762) 703. — R . reversa Koch Syn. ed. I
(1835) 223, non W. et K. — Trandafir de munte. — Havasi rozsa. — Gebirgs
Rose. — E xs.: FRE nr. 1019 sub var. setosa. — Ie.: Pl. 149. fig. 1— 4; Prod.
Trandaf. (1932) tab. IV, V.
Arbust înalt de 0,75—2 (3) m. Tulpini cu ramuri scurte, orizontale sau
pendule, în partea superioară lipsite de ghimpi sau foarte dispers ghimpate.
Ramuri florifere adesea nearmate. Ghimpi subulati, tari, aciculari sau setoşi,
aproape drepţi, lungi de 2— 6 mm. Frunze 7—9 (ll)-foliolate. Foliole subţiri,
alungit eliptice, eliptice sau ovale pînă la subrotunde, lungi pînă la 3 (4) cm,
late de 1,5 (4) cm, rar şi mai mari (f. latifolia), obtuze, pe margini simplu
sau compus serate, cu dinţi glanduloşi, ascuţite, pe faţă adesea glabre, rar
păroase, închis verzi, pe dos alipit şi des păroase, uneori stipitat glanduloase
cu deosebire pe nervuri. Peţioli glabri, rar păroşi, uneori cu glande stipitate
şi ghimpi mici, aciformi. Stipele înguste, cu urechiuşe late, ovate, ascuţite,
divergente. Flori solitare, rar cîte 2— 4. Pediceli adesea mai lungi decît recep
taculul, cu glande stipitate şi uneori cu sete aciculare, rar glabri, în timpul
înfloririi erecţi, mai tirziu arcuiţi sau penduli, cu bractei scurte, lanceolate,
mai rar nebracteaţi. Receptacul globulos pînă la alungit elipsoidal sau
ovoidal, în partea superioară prelungit într-un git, acoperit cu numeroase
glande stipitate şi sete aciculare, rar glabru. Toate sepalele nedivizate, de
lungimea petalelor sau mai lungi, cu margini întregi, erecte, persistente,
glabre sau cu glande stipitate. Petale cordiforme, lungi de 2—2,5 cm, pur
purii sau închis rozee. Slile alb Ianate, formează cu stigmatele lor un capitul.
Disc îngust. Fruct cu receptacul globulos elipsoidal, lung de 2,5 cm, uneori
încovoiat, cu numeroase glande stipitate şi sete, rar glabru. — V— VII (VIII).
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, coaste abrupte, stincării, grohotişuri, chei.
defileuri, în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg: Baia. M .: Mţii Rodnei pe Pietrosu Mare la Aria Zimbrului.
V. Vaserului, Mt. Făina (r. Vişeu). Reg. C lu j : Mţii Rodnei pe Craia, Rabla, Cişa, Izvoarele
Cormăii, Miraşa, V. Vinului; Mt. Ţibleş (r. Năsăud); Mţii Bihorului] în V. Iadului, sub
P l a n ş a 149. — 1. R o ş a p e n d u lin a L. var. p u b e sc e n s (Koch) R. Kell., la . exemplar

fructifer. — 2. idem, var. p u b esc en s f. a d e n o p k o ra (Kit.) R. Kell., 2a. ramură fructiferă. —
3. idem, var. seto sa (Ser.) R. Kell., 3a. ramură fructiferă. — 4. idem, var. seto sa f. a lp in a .
(L.) H. Br.
PLANŞA 14?
ROS AC E A.E 785
Mt. Vlădeasa (r. Huedin); Poşaga pe Mt. Scăriţa (r. Turda); Scărişoara, Vidra, Bucium
pc Detunata, Abrud pe Mt. Vulcan, Roşia Montană (r. Cîmpeni); Mţii Gilăului pe Mt.
Mare. R e g . A u t. M .: Mţii Gurghiului, între Deda şi Bistra (r. Reghin); Borsec, Mţii
Căîimani, Lunca Bradului, Răstoliţa, Topii ţa (r. Topii ţa ); Gheorghieni, Lăzarea, V.Bica-
zului, Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni); Tuşnad la Lacul Sf. Ana, Mţii Giurgeului pe
Hăghimaşu Mare, Izvoru Oltului (r. Ciur); Băile Homorod, Mţii Harghita între Zeteaşi
Suseni, Lueta (r. Odorhei); Turia pe Mt. « Budos», Comandau (r. Tg. Săcuesc). R eg.
S t a l i n : Predeal, Mţii Ciucaşului, Mt. Tesla, Mt. Piatra Marc, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra
Craiului (r. Codlea); Mţii Făgăraşului: V. Arpaşului, V. Sîmbetei, Ucea Mare, Vînătoarea
lui Buteanu, Mt. Suru; Mţii Sibiului: Mt. Păltiniş şi Mt. Cindrelu. R e g . H u n e d o a r a : Rîu
de Mori, Mţii Retezatului în V. Pietrelor (r. Haţeg); Petroşeni spre Mţii Parîngului. R e g .
O r a d e a : Stîna de Vale, Mţii Bihorului: Vf. Poeni sub Cucurbeta, V. Crişului Repede
(r. Beiuş); Mţii Muma şi Codru, Gurahonţ. R e g . T im iş o a r a : Mt. Mic, spre Mt. Ţarcu
la Cuntu, Mţii Semenicului, Mt. Domogled şi Vf. Suşcului la Băile Herculane. R e g .
C r a io v a : Baia de Aramă spre Mt. Oslea, Mţii Mehedinţilor pe Piatra Cloşanilor, Tismana
fr. Baia de Aramă); Bumbeşti-Jiu, Livezeni (r. Tg. Jiu); Obîrşia Lotrului (r. Novaci).
R eg. P it e ş t i : Mţii Căpăţînii: ML. Buila în V. Cheia, Vînturariţa, Stogu, Claia Strîmba;
V. Lotrului la Malaia, Brezoiu, Lotru, Călimăneşti, Mt. Cozia; Mţii Făgăraşului: Cheia
Argeşului, Cumpăna, V. Buda, Mt. Rîiosu şi Capra Buda, Vf. Moldoveanu la Orzăneanca
şi Podu Giurgiului, V. Caprei. R e g . P lo e s ti: Sinaia pe V. Rea şi pe Piscu Cîinelui, Azuga,
Mţii Bucegi: Urlătoarea, V. Albă, Coştila, Caraiman,! V . Cerbului; Mt. Penteleu: Faţa
Sihastrului, Viforîta, Lilieci, Colţul Zănoagei, Gura Bîsculiţei (r. Cislău). R e g . B a c ă u :
între Comăncşti şi Ghimcş Palanca (r. Moineşti); Mt. Ceahlău, V. Bistriţei (r. Ceahlău);
Bicaz (r. P.. Neamţ) R e g . S u c e a v a : Mt. Rarău, Vatra Dornei, Mt. Prislopu, lacobeni,
Obcina Mestecănişului (r. Vatra Dornei).
1 a Foliole glabre, cel mult pe peţioli foarte dispers păroase şi glanduloase sau neglan
duloase ................................................................................................... : ............................ 2
1 h Foliole ± păroase pe ambele feţe sau cel puţin pe dos, în lungul nervurilor...........4
2 a Foliole pe dos ± glanduloase, cu deosebire pe nervuri. Foliole ovate, pînă Ia alungit
ovate. Pedunculi glandulos stipitaţi. Sepale glanduloase. Receptacul fructifer hispid
glandulos
var. pyrenâica (Gouan) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1900—1905. 300. — R .
p y r e n a ic a Gouan 111. et Observ, bot. (1773) 57.— R e g . C lu j: Rodna r. Năsăud).
R e g . C r a io v a : Tismana (r. Baia de Aramă). R eg. P lo e s ti: Sinaia pe V. Rea şi
Piscu Cîinelui. R e g . B a c ă u : Palanca pe Pîr. Şanţului (r. Moineşti).
2 1) Foliole pe dos neglanduloase, foarte rar pe nervuri cu glande solitare, glabre___ 3
5 a Foliole uniserate. Peţioli glabri, cu ghimpi şi glande disperse. Foliole ovat eliptice,
glaucescente. Pediceli glanduloşi, aciculaţi. Receptacul fructifer ovoidal, spre vîrf
îngustat. Sepale alungit cuspidaLe, pe dos glanduloase. Tufă cu ramuri slab armate
var. simplicidens Schiedely in Ann. Soc. bot. Lyon VII (1878) 178, em. R. Kell.
Syn. Ros. Eur. med. (1931) 69. — R. a lp in ijo r m is Haynald ap. Borb. Prim.
monogr. Ros. Hung. (1880) 526. — R e g . P lo e ş ti: Sinaia pe V. Peleşului
3 b Foliole biserale sau compus serate, eliptice sau alungit ovate. Pedunculi setos hispizi.
Sepale glandulos stipitate. Receptacul fructifer ovoidal, setos glandulos sau glabru
var. setosa (Ser.) R. Kell. in A. et G. 1. c. 300. — R . a lp in a var. ţi. se to sa Ser.
in DC. Prodr. II (1825) 612. - E xs.: FRE nr. 1019. — Ic.: Pl. 149, fig. 3, 3a. —
- c . 135
786 F LO JI A K.P.It.
R e g . C lu j: Rod na (r. Năsăud). R e g . A u t. M . : Tuşnad (r. Ciuc). R e g . H u n e d o a r a :

V. Jieţului lîngă Petroşeni. R e g . P it e ş t i : Mţii Căpăţînii pc Mt. Buila; Mi ii Făgă
raşului pe Mt. Capra Budei în Cheia Gegiu.
f. alpina (L.) II. Br. in Beck Fl. NO (1892) 775. — R. alpina I.. Sp. pl.
ed. II (1762) 703. s. str. — Ic.! Pl. 149, fig. 4. — Receptacul fructifer globulos»
pînă la subglobulos ovoidal sau subglobulos piriforin. Frunze adesea aproape
subrotunde sau subrotund ovate. — R e g . T im iş o a r a : în raionul Caransebeş fără
localitate (Borbâs).
f. latifdlia (Săr.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 71. — R . a lp in a var. i.
la ţi fo lia Ser. in DC. 1. c. — Foliole lungi de 35 —60 mm şi late de 30 50 miri, adesea
lat eliptice, ovate sau obtuze. — R eg . C l u j : Mţii Rodnei.
4 a Foliole pe ambele feţe păroase, pe faţă lax alipit păroase, pe dos subtomentos păroase
inegal serate, ovate pînă la alungit ovate. Sepale ± glanduloase. Receptacul fruc
tifer subglobulos pînă la elipsoidal, setos glandulos
var. balsâmea (Kit.) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 302. /?. halsamca
Kit. in Linn. XXXII (1863) 590. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia.
f. cocciălba (Kmet’) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 77. R . a lp in a
var. co ccia lb a Kmet* in Oswald’s Almanach (1893) 167, Sep. 98. Foliole eliptice, ±
lungi de 25 mm, late pînă la 15 imn, spre bază îngustate sau scurt rotunjite. Pediceli
purpurescenţi, ± dens glanduloşi. Receptacul fructifer atropurpuriu; clipsodial,
neted. Petale mici, întunecat rozee. Ramuri brunii. — R e g . A u t. M . : Mt. Harghita,
Ciceu (r. Ciuc'.
4 b Foliole pe faţă glabre, pe dos peste tot, sau cel puţin de-a lungul nervurilor păroase . o
5 a Foliole pe dos peste tot lax alipit păroase, neglanduloase, ovate, pînă la alungit ovate.
Sepale neglanduloase sau numai dispers glanduloase, ovate sau alungit ovate.
Pedunculi glanduloşi. Receptacul fructifer ovat, glandulos stipitat sau fără glande
var. pubeseeng (Koch) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 301.— R . a lp in a
(3. p u b esc en s Koch Syn. ed. I (1835) 224. — Ic.s Pl. 149, fig. 1, la ; Prod. Fl. II
(1939) tab. XXXVII. — R e g . C lu j: Mţii Rodnei. R e g . A u t. M . : Sîncrăieni, Ciceu
(r. Ciuc). R e g . S u c e a v a : Prisaca, Runcu Prisăcii (r. Rădăuţi); Moldova Suliţa,
Mt. Lucina, Tomnatic la Şipote, Pojorîla pe Mt. Munccl (r. Cîmpulung).
f. adendphora (Kit.) R. Kell. in A. et G. 1. c. pag. 302. — R . a d e n o p h
Kit. in Linn. 1. c. pag. 587. — Ic.: Pl. 149, fig. 2, 2a. — Sepale pe dos glanduloase,
pe margini glandulos ciliate. Receptacul globulos, cu sete glandulifere. — R e g .
C lu j: Mt. Găina (r. Cîmpeni). R e g . A u t. M . : Mţii Harghitei la Mădăraş (r. Ciuc).
R e g . H u n e d o a r a : Mţii Sebeşului pe Surian şi V. Sebeşului Ia Oaşa. R e g . T im iş o a r a :
V. Dunărei la Cazane. R e g . C r a io v a : intre Gura Văii şi Vîrciorova (r. Turnu
Severin).
f. adenosăpala Borb. Prim. mon. Ros. Ilung. (1880) 527, 529. — Frunze
eliptice, pe dos numai pe nervura principală păroase, pe nervurile secundare dispers
glanduloase. Receptacul fructifer împreună cu caliciul îndesuit glanduios setos.
R e g . B a ia M . : Baia Mare. R e g . T 'im işo a ra : Băile Ilerculane.
f. stenodonta Borb. 1. c. 530. — Foliole dublu sau triplu serate, cu dinţi
relativ subţiri, alungiţi, acuminaţi şi falcaţi. fără glande, pe faţă obscur verzi, pe
dos palid verzi. — Reg. Aut. M .: Turia pe Mt. «Budos» (r. Tg. Săcuesc); Bicsad
(r. Sf. Olieorghe) Reg. Suceava: Mt. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîmpulung).
f. levilagcnsis Borb. ap. Deg. Jăv. in Magy. Fl. (1925) 585. — Fruct cu
receptacul glabru. — Cunoscută împreună cu var. pubescens.
5 b Foliole pc dos mumii în lungul nervurilor păroase 6
6 a Ramuri nearmate sau slab arma Le. Foliole glauce, pe dos in lungul nervurii principale
şi secundare păroase. Peţioli pubcsccnţi. Stipele late, cu auricule acute. Pediceli
glabri, mai scurţi, sau de lungimea bracteilor ovate. Sepale pe dos fără glande, de
lungimea petalelor sau mai lungi. Receptacul mic, gracil, ovoidal sau invers ovoidal
var. subinermis Bess. ap. Dăsegl. in Bull. Soc. Sc. Angers (1878). — Reg.
O radea: Mţii Bihorului
6 b Ramuri armate cu ghimpi lungi, disperşi şi cu ghimpi mai mici, numeroşi. Ramuri
florifere scurte, lungi de 3,5—4 cm, cu numeroşi ghimpi mici şi îndesuit foliate. Foliole
simplu serate, pe faţă glabre, pe dos numai în lungul nervurii principale dispers
păroase. Pediceli glabri. Sepale pe dos glanduloase. Receptacul fructifer globulos,
glabru sau glandulos
var. Guşuleacii Prod. Trandaf. (1932) 33. — Reg. Suceava: Cîmpulung.
Ob s . După Schur (Enum. pl. Transs. (1866) 200) în Transilvania sc mai află şi
var. gentilis (Sternb.) R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1902) 304. — R. gentilis
Sternb. in Flora IX (1826) Beii. 1. pag. 59. — Tufă mică, ghimpoasă. Mai recent
nu s-a aflat.
î n t r c b u i n ţ ă ri. Din fructe se pregătesc jeleuri, marmeladă, paste, magiun.
Conţine mult acid ascorbic (vitamina C.).
R ă s p. g e n . : Europa.
15. K. spinoslssima L. Sp. pl. ed. I (1753) 491; Fl. U.R.S.S. X (1941) 470,
tab. X X V II, fig 2 . — R . pimpinellifolia L. Syst. Nat. ed. X (1759) 1062. —
Exs.: FRE nr. 1018. — Ic.: Pl. 141, fig. 2, 3.
Arbust mic, înalt de 10— 50 cm, rar se ridica peste 1 m, puternic ramificat,
cu numeroase tulpini erecte, ascendente, închis-bnmii, foarte ghimpoase,
heteracantc. Ramuri cu numeroşi ghimpi subulaţi, robuşti, drepţi sau sub-
erecţi, îndesuiţi, lungi de 4—8 mm, in amestec cu aciculi şi sete, glandu-'
loase şi neglanduloase, foarte rar nearmate. Frunze 5— 11-foliolate. Foliole
mici, adesea lungi pînă la 14 mm şi late pînă la 8 mm, aproape subrotunde
pină la lat eliptice, simplu serate, rar compus serate, glabre, pe faţă închis-
verzi, pe dos deschis verzi, glanduloase sau neglanduloase. Peţioli glabri,
rar păroşi, cu sau fără glande, adesea cu numeroşi aciculi. Stipele glabre
şi neglanduloase, sau cu margini ciliat glanduloase, cu auricule brusc dila
tate, divergente. Flori adesea solitare, de cele mai multe ori nebracteate.
Pediceli lungi de 1,5—2,5 cm, ± glanduloşi sau lipsiţi de glande. Receptacul
globulos sau alungit. Toate sepalele întregi, lanceolate. lungi pînă la 1 cm,
după înflorire ± erecte şi persistente. Petale mai lungi decit sepalele, lanceolate
lungi pînă la 2 cm, lăptos albe, la bază gălbui, rar + rozee. Disc îngust.
Stilele libere formează un capitul lanat, globulos care abia se ridică din recep
tacul. Fruct cu receptacul globulos, rar alungit, pînă la 1 cm în diam., negru
purpuriu, rar roşi etic. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, pe lîngă drumuri şi poteci, pe coline
din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan, mai ales pe substraturi cal- .
caroase.
R ă s p. în ţ a r ă : Reg. Baia M .: Cărei, Săcăşeni, Tăşnad (r. Cărei); Cehu Silvaniei.

Reg. Cluj: Sîngeorz Băi (r. Năsăud); Cluj, Floreşti, Feleac (r. Cluj); Stîna, Ciucea (r.
Huedin); Turda, Cheia Turzii, Rimitea pe Colţii Trăscăului (r. Turda). Reg. Aut. M .:
Odorhei; Mţii Giurgeului pe Mt. « Ocsăm t> (r. Ciuc); Tg. Săcuesc la « Bâlvânyos j>. Reg,
Stalin: Rupea, Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului, (r. Rupea); Oraşul Stalin; Dumbrăveni
(r. Sighişoara); Guşteriţa, Slimnic, Şura Mare, Sibiu, Cisnădia (r. Sibiu). Reg. Hunedoara:
Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii, Piatra Craivii (r. Alba); Simeria (r. Hunedoara); D eva;
Orăştie, Petroşeni; Pui, Subcetate (r. Haţeg). Reg. Oradea: Bratca, Aleşd (r. Aleşd);
Cristeşti (r. Gurahonţ); Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala, Şiria
(r.Arad); Miniş (r. Lipova); Deta (r. Ciacova); Gătaia; Moldova Nouă; V. Dunărei la
Cazane, Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Tismana, Cloşani, Baia de Aramă
(r. Baia de Aramă); Pcşteana, Peştişani (r. Tg. Jiu ); Novaci, Săcelu (r. Novaci); Cărbu-
neşti (r. Gilort); Filiaşi; Craiova, Malu Mare (r. Craiova); Robăneşti, Balş (r. Balş); Spineni
(r. Amaradia); Radovanu, Cerătu, Segarcea (r. Segarcea); Poiana Pleniţei (r. Pleniţa);
Perişoru, Rastu (r. Băileşti); Caracal, Reşca, Vlădila (r. Caracal). Reg. Piteşti: Horezu,
Mrea Bistriţa (r. Horezu); Ocnelej Mari, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea); Curtea de Argeş,
Cumpăna] (r. ^Curtea de Argeş). Reg. Ploesti: Cîmpina, Moreni, Băicoi (r. Cîmpina);
Văleni de Munte; Cislău. Reg. Bucureşti: Drăgăneşti, Roşiori de Vede; Fundulea
(r. Brăneşti). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria); Tulcea, Mrea Cocoş, Niculiţel,
Beştepe, Isaccea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Măcin; Odobeşti (r. Focşani); Mărăşeşti,
Panciu (r. Panciu); Tecuci. Reg. Bacău: Tg. Ocna, Slănic (r. Tg. Ocna); Piatra N eam ţ;
Buhuşi; Tg. N eam ţ; Bacău. Reg. Joşi: Bîrlad; Paşcani; Roman. Reg. Suceava: Botoşani;
Dorohoi: Dărmăneşti (r. Suceava); Gura Humorului, Solea; Rădăuţi; Pojorîta pe Mt
Muncel (r.; Cîmpulung); Iacobeni, Vatra Dornei, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
1 a Pediceli neglanduloşi, rar cu cîte o glandă solitară.................................................... 2
1 b Pediceli glandulos s e to ş i..................................................................................................... 4
2 a Tufă nespinoasă. Foliole mici, lungi pînă la 17 mm şi late pînă la 12 mm, inegal
simplu serate, glabre pe ambele feţe, numai pe dos în lungul nervurii principale
păroase, cu stipele înguste. Flori palide, de mărime mijlocie. Sepale întregi, mai
scurte decît petalele. Stile dispers păroase. Receptacul fructifer subglobulos.
var. inermis (DC.) J. B. Kell. in Hal. et II. Br. Nachtr. Fl. NO (1882) 215. — Rr
pimpinellifolia L. y. inermis DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV. 2, ed. III (1805) 438
et in DC. Prodr. II (1825) 609. — Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Doino-
gled (r. Orşova).
2 b Tulpini şi ramuri ghimpate. Receptacul fructifer globulos, m ic............................... 3
3 a Stile glabre, rar subglabre. Foliole pe faţă glabre, pe dos ± păroase, mai ales în
lungul nervurilor
var. lciostyla Koch Syn. ed. I (1835) 222, ed. II (1843) 247. — Mţii Apuseni.
3 b Stile ± des păroase pînă la Ianate. Foliole pe ambele feţe glabre, mici, lat eliptice
pînă Ia suborbiculare. Petale mari, albe
var. pimpinellifolia (L.) J. B. Kell. in HaL et H. Br. 1. c. pag. 214; II. Br. in
Beck Fl. NO (1892) 777. - R. pimpinellifolia L. Sysl. ed. X (1759) 1062, s. str. - R.
pimpinellifolia var. typica Chr. Ros. Schw. (1873) 63. — E xs.: FRE nr. 1017. — Ic.:
Pl. 141, fig. 3, 3a. — Reg. Cluj: Stîna (r. Huedin); Turda, Cheia Turzii (r. Turda);
Cluj; Cîmpia Transilvaniei. Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Mt. Piatra Craiului; Rupea;
Slimnic, Guşteriţa, Şura Mare, Sibiu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Deva; Orăştie:
ROSACEAE 780
Reg. Craiova: Spineni (r. Balş); Segarcea. Reg. Galaţi: Măcin, Greci (r. Macin).
Reg. Constanţa: Filimon Sîrbu pe DL Consul (r. Tulcea).
f. microphylla (Rouy). — R. pimpinellifolia var. Ş. 5. microphylla Rouy
et Camus Fl. Fr. VI (1900) 418, 419. — Foliole foarte mici, lungi pînă la 1 cm,
neglanduloase. — Reg. Craiova: Rastu, Perişoru (r. Băileşti).
f. fissisâpala Borb. Prim. monogr. Ros. Hung. (1880) 331, 552, 553. —
Sepale erecte, cele externe penatifidate, cu lacinii foarte înguste. Foliole eliptice,
alungite, pe margini cu dinţi deschişi. Stipele întregi, nedinţate. Flori mari. Receptacul
fructifer globulos, mare, lung de 12—15 mm, glabru, negru. — Reg. Timişoara:
Băile Herculane pe Mt. Domogled.
f. Cojdcnae Prod. Trandaf. (1932) 29, 30. — Unii pediceli glanduloşi, alţii
' neglanduloşi. — Reg. Cluj: Cojocna.
4 a Stile dens păroase pînă la Ianate. Pediceli floriferi glanduloşi, adesea cu sete glandu
loase. Foliole subrotunde sau eliptice, glabre. Peţioli glabri. Receptacul fructifer
alipit păros, globulos
var. euspinosîssima R. Kell. Syn. ros. Eur. med. (1931) 95. — R. spinosissima
L. Sp. pl. ed. I (1753) 491, s. str. — R . pimpinellifolia b. spinosissima Koch
Syn. ed. I (1835) 222. — Ic.: Pl. 141, fig. 2, 2a; Prod. Trandaf. (1932) tab. III. -
Comună în localităţile indicate la sppcie.
f. slenoddnta Prod. 1. c. pag. 29, 31. — Foliole mici, pe dos păroase în
lungul nervurii principale. Peţioli glanduloşi, dispers păroşi. — Reg. Suceava: Pojo-
rita pe Mt. Muncelu (r. Cîmpulung).
f. schizodontiîdrmis Prod. 1. c. — Foliole lungi pînă la 12 mm şi late pînă
la 8,5 mm, pe dos în lungul nervurii principale glanduloase, inegal serate, pc lîngă
dintele principal şi cu 1—2 dinţi accesorii, glanduloşi. — Reg. Suceava: Rădăuţi.
4 b Stile glabrescente. Foliole şi flori foarte mici. PeLale rozee. Receptacul fructifer
foarte mic, subglobulos
var. subdiminuta H. Br. in Beck Fl. NO (1892) 777. — R. spinosissima (3. dimi-
nu1a J. B. Kell. in Hal. et H. Br. Nachtr. (1882) 215, non Bor. — Reg. Tim i
şoara: Ungă Arad. Reg. Suceava: Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
R ă s p. g e n . : Eurasia.
16. R. rubrilolia Vili. Hist. pl. Dauph. III (1789) 549. — R. glauca Pourr.
in Mâm. Acad. Toulouse III (1788) 326, non Vili. ap. Loisel. in Desv. Jouru.
Bot. II (1809) 336. — R . gutensteinensis Jacq. fii. in Cat. hort.vindob. (1821)
3 et ap. Spreng. Syst. IV, Cur. post. (1827) 200. — Ie.: PL 150, fig. 3, 3a.
Arbust înalt de 1—3 m. Tulpini şi ramuri glauce, violacee sau castaniu -
brune, rar roşii violete, cu ghimpi subţiri, drepţi şi puţin recurbaţi la virf,
disperşi. Frunze 5— 7 (9)-foliolate, adesea glabre. Foliole eliptice sau alungit
ovate* lungi de 1,5— 4,5 cm şi late de 1—2,5 cm. acute, la bază rotunjite, pe mar
gini simplu serate, glauce sau roşietic nuanţate. Stipele adesea late, glabre
sau pe margini neregulat glandulos dinţate, cu urechiuşe divergente şi
± glanduloase pe nervuri. Peţioli glabri, rar cu glande stipitate şi ghimpi.
Pediceli după înflorire erecţi, ± cu glande stipitate, uneori în amestec cu
aciculi setiformi. Sepale înguste şi lungi după înflorire, erecte, întregi sau
cele externe cu puţine pinule mici, lanceolate, pe dos şi pe margini ± glan-
790 FLORA It.P.H .
duioase, lungi de 1— 2,5 cm. Petale adesea mai scurte decît sepalele, lungi ]
la 1,5 cm, palid rozee. Stilele formează un capitul lat, alb lanat. Fruct cu re<
tacul mic, globulos, pînă la 1,5 cm în diametru, roşietic. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Grohotişuri, chei, defileuri, coaste abrupte, pe margi
pădurilor, în regiunea montană şi subalpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare Ungă Oraşul Stalin; Rupea
R ă s p. g e n . ; Europa.
17. R. măllis Smith Engl. Bot. X X X V (1812) tab. 2459; Fl. U.R.S.S
(1941) 489. — R. mollissima Fries Novit. ed. II (1828) 51. — R. tomen
Sm. var. mollissima Dumort. Prodr. Fl. Belg. (1827) 95. — R. pomi
Herrm. ssp. mollis Schwertschl. Ros. Bay. in Ber. bay. bot. Ges. XV
Heft 2 (1926) 12. — R . villosa L. ssp. mollis (Sm.) R. Kell. et Gams S
Ros. Eur. med. (1931) 235.
Arbust de obicei mic, înalt pînă la 1,5 m. Ramuri glaucescente, roşiet
purpurii, uneori albăstrui nuanţate, cu ghimpi uniformi. Frunze 5— 7-foliol
Foliole subrotunde, eliptice sau alungit ovale, la ambele capete rotur
sau la vîrf ± ascuţite, Jungi de 30— 50 mm şi late pînă la 22 mm, pe mar
biserate sau compus serate, cu seratura deschisă şi glanduloasă, pe faţî
alipit păroase, pe dos dens păroase, toinentoase şi adesea glanduloase, al
triu lucioase. Peţioli tomentoşi, ghimpoşi şi glanduloşi. Stipele pe faţă gl<
sau păroase, pe dos pubescente, pe margini glandulos ciliate. Flori soli
sau dispuse în inflorescenţe multiflore. Pediceli lungi de 1,5—2 cm, g
duloşi. Receptacul ovoidal sau globulos, glabru sau acoperit cu glande
pitate. Sepale scurte, lungi de 10— 12 (14) mm, late, slab fidate, pe
bogat glanduloase, cele externe paucipenate, după înflorire ± erecte şi
sistente. Petale roşii, rar albe. la bază ciliate. Fruct cu receptacul ove
sau globulos, pînă la 20 mm în diametru, sanguineu sau roşu închis, gh
sau cu glande stipitate, cu disc neevident. — VI.
S t a ţ i u n e a. Locuri pietroase, calcaroase, coaste, defileuri, pe r
ginea pădurilor, stîncării, în etajul montan şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Suceava: Pojorîta pc Ml. Muncel (r. Cîmpulung).
R ă s p . g e n . : Europa, U.R.S.S., Asia Mică, Persia.
18. R. Coziae Nyâr. in Bul. Şt. Biol. etc. Acad. R.P.R. tom. VII (1955)
Sep. 24, tab. 5, fig. 1. 2. — I c .: Pl. 142. fig. 3.4.
Arbust înalt pînă la 1,8 m. Tulpini ramificate, cu ramuri scurte, ^ orc
glaucescente, păroase sau glabre, cu ghimpi adesea conformi, suberecţi. Fri
P l a n ş a 150. - 1. x Roşa reversa W. et lv. var. grandifolia Xyăr., la. rai

fructiferă. 2. R. majolis J. llerrm., 2a. ramură fructiferă (vezi şi Pl. 152, fig. 3, 3s
3. R. rubrifolia Vili., 3a. fruct.
PLANŞA 150
m
ROSACEAE 793
5 —7-foliolate, rar cu mai multe. Foliole scurt sau lat eliptice sau subro-
tunde, adesea cele terminale scurt eliptice, iar cele laterale rjlund ovate, la vîrf
rotunjite sau obtuze, la bază ± rotunjite, pe ambele feţe păroase şi glan
duloase sau glandulos setoase, cu glande mirositoare. Flori solitare, rar mai
multe. Receptacul fructifer globulos, glandulos setos. Pediceli lungi pînă
la 1 cm, rar mai lungi. Petale rozee, pe margini în partea superioară cu
glande scurt stipitate. Fructe cu receptacul globulos, de 1— 2 cm în diam.,
setos glandulos. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste abrupte, grohotişuri, stîncării, în etajul montan.
Răsp. în ţară: R eg. P ite ş ti: Mt. Cozia, cca 1300 m (r. Rm. Vîlcea).
f. typica Nyâr. 1. c. — Foliole terminale scurt eliptice, cele lalerale ± rotunjit
ovate, puţin glanduloase. Fructe cu receptacul globulos, de 1 —1,5 cm în diam., glandulos
setos.
f. pomifdrmis Nyâr. 1. c. — Ic.: Pl. 142, fig. 4, 4a. — Fructe de 1,5—2 cm în
diametru. Foliole lat eliptice, pe ambele feţe puternic glanduloase. — împreună cu specia.
19. R. obtusiîălia Desv. Journ. bot. II (1809) 317. — R. tomentella

Leman in Bull. soc. philom. (1818) 94. — R. dumetorum Rau Enum. Ros.
Wirceb. (1816) 85, non Thuill. sec. Grepin.— R. inodora Hook. inCurtis Fl.
Lond. ed. II (1817) 117, tab. 117, non Fr. 1814. — R . subcinerea var. tomen
tella Gentil Ros. Sarthe (1898) 35. — E xs.: FRE nr. 1 028.— Ic.: Pl. 151,
fig. 1— 4; Prod. Fl. II (1939) tab. X LIX .
Arbust înalt pînă la 1,5 m, uneori şi mai înalt, puternic ramificat. Tulpini
alungite, cu ramuri viguroase, relativ scurte, cu ghimpi scurţi, puternici,
încovoiaţi, la bază lăţiţi, galbeni, lungi de 0,5— 1.5 cm. Frunze 5— 7 —
foliolate. Foliole lungi de 9—42 mm şi late de 8— 30 mm, obovat cuneato.
eliptice, lat eliptice sau ovat romboidale, la vîrf obtuze sau scurt ascuţite,
spre baza adesea scurt cuneate, rotunjite, rar uşor cordate. pe margini sim
plu serate, biserate sau compus serate (uneori fiecare dinte cu 1—3 glande),
pe faţă închis verzi, ± dispers alipit păroase, mai rar numai în lungul ner
vurilor păroase, în rest glabre (cîteodată in lungul nervurilor şi cu puţine
glande). Pediceli dens păroşi, i bogat glanduloşi. cu glande scurt stipitate
şi brun roşietice sau ghimpoşi. Stipele înguste sau lăţite, pe faţă glabre, pe
dos alipit păroase, uneori şi glanduloase, pe margini ± glandulos ciliate,
Flori de 20—55 mm in diam., grupate in dihazii simple (sau reduse la cîte
o floare), dispuse în raceme corimbiforme. Bractei late, pieloase. Pediceli
lungi de 0,5 —2,5 cin, glabri sau păroşi, cu sau fără glande. Receptacul florilor
ovoidal sau globulos, neted sau setos glandulos. Sepale pe faţa glabre, pe
dos glanduloase sau neglanduloase, după înflorire reflecte, caduce înainte
de maturitatea fructului, cele externe cu 4— 6 perechi de pinule lat lanceolate
sau ovate. Petale lungi pînă la 1,5 cm, albe sau rozee. Stamine adesea
70— 120. Stilele glabre sau păroase, se ridică puţin din receptacul, formînd
o coloană. Receptacul fructifer globulos, ovoidal, ± alungit, lung de 1— 1,5 cm,
roşietic. — V— VI (VIII).
S t a ţ i u n e a . Dealuri însorite, pe margini şi tăieturi de păduri, locuri
stîncoase, cu deosebire în etajul montan.
R ă s p . î n t a r ă : R e g . C l u j : Cluj: la Fînaţe, Dl. Sf. Gheorghe, Păd. Hoia, spre
Mănăştur; Turda, Sănduleşti (r. Turda); Bonţida (r. Gherla). R e g . A u t . M . : Odorhei la
« Szombatfalva ». R e g . T i m i ş o a r a : Cruşovăţ, Mehadia pe Mt. Arjana, Clobureu (r.
Orşova). R e g . C r a i o v a : Tismana (r. Baia de Aramă): Novaci pe Mt. Rînca. R e g . P i t e ş t i :
Mt. Buila (r. R. Vîlcea). R e g . C o n s t a n ţ a : Băltăgeşti pe Dl. Alah Bair (r. Hîrşova); Babadag
-aproape de Caucagia (r. Istria).
1 a Frunze pe ambele feţe glabre sau păroase, pe dos numai în lungul nervurilor. Frunze
simplu serate. Unii dinţi cu Gîte un dinte glandulos ........................................... 2
1 b Frunze ± păroase pe ambele feţe sau uneori pe faţă glabre. simplu sau compus
' sera te...................................................................................................................................... 3
2 a Stile glabre. Fructe ovoidale. Petale albe. Foliole ovate, rotund ovate sau orbi-
culare, lungi de 24—26 (30) mm şi late pînă la 20 mm, pe faţă glabre, pe dos
păroase numai în lungul nervurilor. Peţioli glabrescenţi, subglanduloşi şi dispers
ghimpoşi, rar cu cîte 1 ghimpe. Pediceli de lungimea bracteilor, lungi de 3—5 (8) min.
Tufă cu ramuri florifere, lungi de 6—9,5 cm, nearmate
var. tiranensis Gornaz in Sched. ex Grepin in Bull. Soc. bot. Belg. XXVIII,
1 (1889) 207. — La noi se află numai:
f. turdensis R. Kell. et Prod. Trandaf. (1932) 58, 61, tab. XVIII. — Peţioli
pronunţat păroşi, neglanduloşi şi ghimpoşi. — R e g . C l u j : între Sănduleşti şi Turda
(r. Turda).
.2 b Stile lanat păroase. Fructe globuloase sau subglobuloase. Petale deschis rozee.
Frunze cu foliole ovate sau lat ovate, la bază rotunjite sau subcuneat îngustate,
lungi de 30—36 mm şi late de 20 —2» mm. Peţioli aproape tomentoşi, dispers
ghimpoşi. Pediceli lungi de 3—13 mm. Tufă înaltă, dens ramificată, ghimpoasă,
± glaucă
var. Şerbani Prod. 1. c. — Ic.: PL 151. fig. 2: Prod. I. c. tab XIX. — R e g . C l u j :
Cluj spre Mănăştur.
3 a Foliole simplu serate, cu cîte un denticul glandulos. Petale rozee ................... 4
3 b Foliole biserate sau compus serate 5
4 a Stile păroase pînă la Ianate. FolioJe mici, ovate. eliptic ovate, la bază îngust rotun-
jile, la vîrf ascuţite. Peţioli _r pubesoenţi, pînă Ja subtomentoşi. Pediceli de lungimea
P l a n ş a 151. — 1. R o ş a o b tu s ijo lia Dcsv., la . ramură fructiferă. — 2. idem, var.

Prod., 2a. dinţii frunzei măriţi, 2b. peLală, 2c. secţ. longit. a fructului. — 3.
J je r b a n ii
idem, var. P r o d a n i i (R. Kell.) Prod., 3a. dinţii frunzei măriţi, 3b. petală, 3c. secţ. longi
tudinală a fructului. — 4. idem, var. to m e n te lla (Lem.) R. Kell., 4a. ramură fructiferă,
4b. lăstar cu ghimpi, 4c. caliciu văzut din faţă, 4d. secţ. longitudinală a fructului.
P L A N Ş A 151
receptaculului ovoidal sau puţin mai lungi. Tufă cu ghimpi pronunţat curbaţi,
comprimaţi, la bază pronunţat lăţiţi
var. obtusifolia (Desv.) Crep. in Bull. Soc. bot. Belg. X X X I, 2 (1892) 89. — R .
o b tu s i f o l i a Desv. Journ. bot. II (1809) 317. s. str. — Ic.: Pl. 151, fig. 1, la . — R e g .
H u n e d o a r a : Roşia de Secaş (r. Sebeş); Deva pe Dl. Decebal.
f. inermis R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 446. — Ramurile florifere
nearmate sau’± armate. — R e g . C l u j : Cluj în Păd. Hoia.
4 b Stile glabre sau aproape glabre. Frunze 5 —7-foliolate, cu foliole lat eliptice, ovale,
lungi de cca 27 mm şi late pînă la 18 mm, la vîrf obtuze, pe faţă alipit păroase, pe
dos cu peri deşi, moi, chiar tomentoase. Peţioli tomentoşi, dens ghimpoşi, neglan-
duloşi sau numai cu 1 —2 glande stipitate. Pediceli de lungimea bracteilor, lungi de
10—15 cm. Tufă cu ramuri scurte de 3—6 cm, cu ghimpi conici, ± drepţi, uşor
curbaţi
var. bâlcica Prod. 1. c. pag. 58, 60. — R e g . C o n s t a n ţ a : la S de Medgidia, Basa-
rabi (r. Medgidia).
5 a Pediceli lipsiţi de glande ................................................................................................. 6

5 b Pediceli glanduloşi ............................................................................................................. 9
6 a Foliole pe dos neglanduloase sau foarte rar cele inferioare ici colo cu cîte o glandă
în lungul nervurilor secundare ..................................................................................... 7
6 b Foliole pe dos glanduloase mai ales în lungul nervurilor....................................... 8
1 aFructe mici, subglobuloase sau subovoidale. Foliole mici, depărtate între ele, sub
rotund ovate, acuminate, la bază rotunjite, pe dos îndesuit păroase, aproape tomen
toase. Peţioli tomentoşi, ghimpoşi. Stile îndesuit păroase, aproape Ianate. Tufă
înaltă de 1—2 m, ghimpoasă
var. tomentella (Leman) R. Kell. 1. c. pag. 423. -- R . to m e n te lla Leman in Bull.
Soc. philom. (1818) 94 s. str. — R . o b tu s if o l ia ssp. to m e n te lla Herrm. var. t y p i e a
R. Kell. et Gams in Ilegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 1027. — Ic.: Pl. 151, fig. 4,
4a—d; Prod. Trandaf. (1932) tab. XX. — R e g . C l u j : Cluj spre Mănăştur. R e g .
T i m i ş o a r a : Jupalnic, Mehadia pe Mt. Arjana, Globureu (r. Orşova). R e g . C r a i o o a :
Tismana, Baia de Aramă.
7 b Fructe elipsoidale. Foliole lungi de 14—18 mm şi late de 8—13 mm, apropiate
între ele, ovate sau elipsoidale, obtuze sau acuminate, la bază rotunjite sau îngus
tate, pe margini compus serate. Peţioli uşor păroşi, pronunţat glanduloşi, dispers
ghimpoşi. Stile păroase. Tufă cu ramuri ghimpoase
var. fascifoliata R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 424. — Ie.: Prod. Trandaf.
(1932) XXI. — Reg. Cluj: Bonţida (r. Gherla).
8 a Fructe alungit ovoidale, spre bază îngustate. Foliole eliptice, la vîrf scurt acute sau
obtuze, spre bază lat cuneate, lungi pînă la 35 mm şi late piuă la 18 (25) mm.
Peţioli pubescenţi, glanduloşi şi ghimpoşi. Pediceli lungi de 5--13 mm, dc lungimea
fructelor sau mai scurţi. Sepale pe dos neglanduloase, pe margini îndesuit ciliate şi
glandulos dinţate. Stile slab păroase. Tufă cu ramuri slab armate
var. Simionescui Prod. 1. c. pag. 59, 62, tab. X XII. — R e g . C o n s ta n ţa : Păd.
Babadag spre Caucagia (r. Istria).
8 b Fructe globuloase, cu sepale persistente la maturitatea fructului. Foliole eliptice
sau ovate, lungi de 20—25 mm, la vîrf scurt acute, la bază îngust rotunjite.
Peţioli pubescenţi, bogat stipitat glanduloşi. Pediceli dc lungimea fructului. Sepale
pe dos glanduloase. Stile slab păroase. Tufă cu ramuri ghimpoase. Ramuri flori
fere nearmate sau slab armate
798 FLORA R .IM l.
var. transsilTânica (R. Kell.) Prod. 1. c., tab. X XIII. — R . o b tu s if o l ia Desv. I

R. Kell. 1. c. pag. 429. — R e g . A u t . A L : Odorhei la «Szombat
tr a n s s i l v a n i c a
falva ».
9 a Unii pediceli glanduloşi, alţii neglanduloşi, foarte scurţi. Foliole ovate. lungi d<
28 —40 mm şi late de 17 —24 rnm, evident acuminate, la bază rotunjite. Peţiol
fin păroşi, cu ghimpi şi glande stipitate. Ghimpi subţiri, abia curbaţi. Stilet
formează un capitul îndesuit păros
var. Prodanu (R. Kell.) Prod. 1. c. pag. 59, 68, tab. X X T Y -X X V . - Ie.: Pl
151, fig. 3, 3a—c. — R e g . C l u j : Cluj la Mănăştur.
9 b Toţi pedieelii glanduloşi.................................................................................................... U
10 a Frunze cu foliole pe dos neglanduloase, lungi de 24—27 mm şi late dc 13—17 mm
eliptice, acuminate, spre bază atenuate. Pediceli lungi pînă la 10 mm, puţin ma
lungi decîL receptaculul ovoidal elipsoidal. Stile puţin păroase. Ramuri ghimpoase
cele florifere cu aciculi ± drepţi sau uşor arcuiţi
var. bonebidensis (R. Kell.) Prod. 1. c. — tab. XXVI. — R . o b tu s if o l ia var
h i s p i d i o r R. Kell. f. b o n c h id e n s is R. Kell. 1. c. 428. — R e g . C l u j : Bonţida (r. Gherla)
10 b Foliole pe dos glanduloase. Stile glabre ................................................................ V
11 a Foliole eliptice sau ovate, mici, lungi de 15—18 mm şi late de 9—12 imn, Ia vîr
rotunjite, spre bază lat cuneaLe, pe dos bogat glanduloase, cu deosebire în lungu
nervurilor. Petale albe. Fructe mici, globuloase sau ovoidal globuloase. Tu Ti
îndesuit ramificată, cu ghimpi scurţi, conici
var. Obornyana (Chr.) Prod. 1. c. pag. 60, 63, tab. XXVII. — R. tomentelh
Lem. var. Obornyana Cht. in Flora I.X (1877) 402. — R. Obornyana H. Br. in A
Kern. Sched. FEAH II (1882) 35, nr. 471. — Reg. Hunedoara: Deva pe Dl
Decebnl şi pe Dl. « Szărhegy».
11 b Foliole ovate, mai mari, lungi pînă la 31 mm şi late pînă la 22 mm, pe dos dispers
glanduloase. Fructe mici, subglobuloasc. Stile scurte, glabre. Tufă cu ghimpi
puternici, dispuşi subvcrticilat
var. Kanitzii R. Kell. 1. c. pag. 426.— «în Transilvania» (Kanitz).
R ă s p . gen.: Europa.20
20. R. loetida Herrm. Disert. (1762) 18: Fl. U .R .S.S. X (1941) 477.
R. lulea Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) Nr. 11. - R. Eglanieria L
Amoen. Acad. V (1760) 220, non L. Sp. pl. ed. I (1753) 4 9 1 .— Ic.: Pl. 145
fig. 5, Pl. 152, fig. 2, 2a; Prod. Trandaf. (1932) tab. LIX.
Arbust mie, înalt de 30—50 (200) cm. Ramuri alungit arcuite, cu ghimp
numeroşi, drepţi sau ± curbaţi, în amestec cu aciculi şi sete glanduloas*
sau neglanduloase; ramuri florifere adesea nearmate sau cu ghimp' şi seic
mici. Frunze cu 5—9 foliole, lungi de 14—35 mm şi laie de 10—26 mm
îngust eliptice, obovat cuneate pînă la subrotunde, pe margini glandulos
biserate. pe faţă dispers patul păroase, pe dos. mai ales pe nervuri, păroase
glanduloase. Peţioli păroşi, cu numeroase sete şi glande subsesile. Stipele
late, cu auricule divergente. Inflorescenţă uni- pînă la multifioră. Pediceli
± hispid păroşi, lungi de 12— 30 mm. Flori mari, de 20—65 mm în diam.
Sepale lung acuminate, cu apendici lanceolaţi, întregi sau denticulaţi, cele
externe cu pinule solitare mici, liniare, după înflorire erecte. Petale galbene
aurii. Stilele formează un capitul dens pilos. Receptacul fructifer glo
bulos. — VI.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mociii (r. Sărmaş). Reg. Aut. M .: Săbed (r. Tg.
Mureş), subspontană.
R ă s p . g e n . : Asia Mică pînă în India.
21. R. vosagiaca *) Desp. Roset. gali. (1828) 88. — R. Afzeliana Fries

ssp. vosagiaca R. Kell. et Gams in Hcgi Fl. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 1035;
Fl. U .R .S.S. X (1941) 501. — R. glauca Vili. ap. Lois. in Desv. Journ. boţ
ii (1809) 336, non Pourret. — Trandafir brumat. — Hamvas rozsa. — Blau-
grune Rose. — Ic.: P l.'145, fig. 1, la .
Arbust înalt de 1— 2 m, cu ramuri şi frunze adesea brumate. Ghimpi
foarte puternici, tari, la bază dilataţi, falcaţi, mai rar drepţi, uneori lip
sesc. Stipele late, subrotund ovate, pe margini glandulos ciliate. Frunze
cu 5—7 foliole. Peţiol glabru sau dispers păros, ± glandulos. Foliole apro
piate, ovate sau eliptice, lungi de 1,5—3,5 cm şi late de 2,4 cm, pe ambele
feţe glabre şi adesea neglanduloase, pe dos ± glauce sau foarte rar pe nervura
principală dispers păroase. Bractei mari, laie, foliacee, mai lungi decîl pedi-
oelii. Pediceli lungi de 2— 8 (10) mm, adesea neglanduloşi. Sepale erecte
după înflorire sau patente, pe margini Ianate, pe dos neglanduloase. per
sistente, cele exterioare tripenatifidate. Flori i mari, de obicei intens rozee.
Disc scurt. Stigmatele formează un capitul lanat. Fruct rotund ovoidal, de
obicei globulos, foarte mare. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri în regiunea deluroasă, sporadică.
1 a Foliole simplu serate, foarte rar şi cu dinţi ce poartă cîte un dinte accesoriu glandulos . ±
1 b Foliole b isera te...................................................................................................................... o
2 a Sepale după înflorire arcuit reflecte. Foliole lat ovale, abia glauce. Pediceli mai lungi
dccît bracteile. Fruct ovoidal sau globulos. Stile alungite, slab păroase sau glabres
cente (intermediarii între R . glauca şi R. canina)
var. subcanma (Chr.). — R . Rcuteri l. subcanina Chr. Ros. S* hw. ,1873) 1<»<). —
R. subcanina R. Kell. in Bot. Zentrbl. XLVII (1891) 321. — Ic.: Prod. Trandaf.
(1932) tab. XXXVIII. — Reg. Constanta: Mangalia (r. Constanţa .
2 b Sepale după înflorire întinse orizontal sau îndrep Late în sus. stile scurte, lat păroase
Pediceli scurţi......................................................................................................................... 3
3 a Fructe mari, alungit ovoidalc. Peţioli păroşi. Foliole alungit ovate. Flori foarle palici
rozee. Stile puţin proeminente, îndesuit păroase pînă la aproape Ianate. Tufă cu
râmurele nearmate
var. falcâta (Pugctj. — R. falcata, Puget ap. Desegl. Descr. Ros. in Mem. Soc.
acad. Mâine et Loire XXVIII (1875) 106. — Reg. Timişoara: între Eşelniţa şi
Orşova.
3 b Fruct cu receptacul globulos sau scurt ovoidal \
*) Începînd de aici prelucrarea speciilor de Roşa s-a făcut d c l . Prodan.

800 FLORA R .P .R .
4 a Peţiolii frunzelor glabri. Foliole mari, verzi închise şi puţin glauce, lat ovale sau lat
rotunde, scurt acuminate, cea terminală lung peţiolată. Flori solitare sau numeroase,
foarte scurt pedicelate, palid rozee. Sepale pe dos neglanduloase
var. typîca (Chr.). — R . Reuteri f. typica Chr. Ros. Schw. (1873) 165. — Reg.
Baia M .: «în Maramureş» (Degen). Reg. Cluj: Roşia Montană (r. Cîmpeni). Reg.
Timişoara: Orşova. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Herăstrău.
4 b Peţiolii frunzelor păroşi. Foliole lungi de cca 28 mm şi late de 18—20 mm, pe dos la
nervura mijlocie dispers păroase, acute, pe margini uniserate. Stile dispers păroase
var. pilăsula (Chr.). — R. Reuteri f. pilosula Chr. in Flora LVIII (1875) 373. —
Reg. Cluj: Roşia Montană (r. Cîmpeni).
5 a Sepale după înflorire orizontale sau îndreptate în sus................................................ 6
5 b Sepale după înflorire reflecte ......................................................................................... 7
6 a Pediceli şi fructe glanduloase. Foliole mici, alungit ovate, spre bază îngustate, la
vîrf evident acuminate, cu dinţii lungi, ascuţiţi. Sepale cu apendici întregi şi pe
dos dispers păroase. Fructe globuloase
var. hispido-cabaUicensis R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1900—5) 189. — Reg.
Baia Mare: «în Maramureş» (Degen). Reg. Cluj: Roşia Montană (r. Cîmpeni).
Reg. Timişoara: Orşova.
6 b Pediceli şi fructe neglanduloase. Foliole depărtate între ele, mari sau mijlocii,
ovate sau alungit ovate, pe dos glauce, cu dinţii patenţi, dispuşi aproape sub un
unghiu drept. Stile glabrescente. Fruct cu receptacul ovoidal
var. subleiostylis (Borb.). — R. g'auca Vili. f. subleiostylis Borb. Prim. monogr.
Ros. Ilung. (1880) 460. — Reg. Timişoara: Lugoj.
7 a Foliole pe ambele feţe diseminat glanduloase, eliptice sau subrotunde, cu dinţii
seraturii scurţi şi obtuzi. Stile păroase. Fruct cu receptacul glabru, alungit ovoidal
var. asperifdlia (Borb.). — R. a3peri*olia Borb. 1. c. pag. 462. — Reg. Stalin:
Bran-Poarta (r. Stalin).
7 b Foliole neglanduloase ......................................................................................................... 8
8 a Stile glabre sau glabrescente. Fructe mici, ovoidale. Foliole ± mici, ovate, obtuze sau
ascuţite, pe dos glauce, cea terminală puţin oordată. Pediceli lungi de 5—8 mm.
Flori albe. Sepale după înflorire erecte. Ramuri florifere scurte şi patente
var. curticola (Pug.). — R. curticola Pug. ap. Desegl. Descr. in Mem. Soc. acad.
Mâine et Loire XXVIII (1872; 114. — Reg. Timişoara: Buziaş (r. Lugoj).
8 b Stile îndesuit păroase sau Ianate. Fruct cu receptacul mărişor, lung de cca 2,5 cm,
alungit ovoidal, pruinos, la ambele capete sau numai sub disc îngustat. Foliole lungi
de 30—35 mm şi late de 20—24 mm, glandulos biserate, lat eliptice, la bază rotunjite,
la vîrf ascuţite sau rotunjite, pe dos glauce. Pediceli scurţi, aproape sesili, lungi de
2—5 (10) mm, glabri. Flori palid rozee. Petale după înflorire orizontale sau ±
erecte, neglanduloase. Ramuri florifere bine armate, de 15 cm lungime
var. subinclinâta (Prod.). — R. glauca var. subinclinata Prod. Trandaf. (1932)
116, tab. X X X IX . - Reg. Cluj: Cluj.
Răsp. gen. : Europa de N, Asia Mică, U.R.S.S. de S.
22. R. Polliniâna Spreng. Pugill. II (1815) 66. — R. a rven sis X g allica

R. Kell. in A. et G. Syn. VI, 1 (1900—5) 363. — Ic.: Pl. 139, fig. 6, 6a.
Arbust înalt pînă la 1 m, cu ramuri pendule, inegal arm ate; unele dispers
ghimpoase, altele îndesuit ghimpoase, setoase şi setos glanduloase. Frunze
3—5-foliolate, eliptice sau subrotunde, cu baza rotunjită, la vîrf scurt ascu
ţite sau rotunjite, pe faţă glabre, pe dos în lungul nervurii mijlocii slab
păroase sau glanduloase, pe margini simplu sau compus serate, cu dinţii
ascuţit glanduloşi. Flori solitare sau cîte 2— 4, ± lung pedicelate, cu pedicelii
glanduloşi sau lipsiţi de glande şi cu sete. Bractei glabre. Sepale externe
penat laciniate. Receptacul ovoidal, fără glande. Petale mari, palid rozee.
Discul cuneat. Stile unite în partea inferioară într-o coloană subţire care se
ridică din receptacul, lungă cît jumătatea st aminelor interne sau mai scurtă.
Fructe de obicei sterile. — VI.
S t a ţ i u n e a . Prin crînguri şi pe dealuri însorite, rară.
1 a Coloana stiliferă glabră, cu mult mai scurtă decît cercul intern al staminelor. Inflores
cenţă uni- sau multifloră, compusă adesea din 4 flori aşezate în corimb. Pediceli
îndesuit glanduloşi şi cu sete solitare. Receptacul alungit ovoidal. Petale rozee sau
rozeu albe. Sepale nedivizate, pe margini glandulos ciliate, pe dos aproape fără
glande. Tufă înaltă, cu ramuri urcătoare, cu ghimpi curbaţi, disperşi şi cu aciculi
şi glande disperse. Foliole rigide, subcoriace, eliptice sau ovate, la bază emarginate,
scurt ascuţite, pe dos palide şi dispers păroase. Dinţii simpli, unii cu dcnticuli mici,
glanduloşi
var. umbellata R. Kell. in schedis ap. Prod. Trandaf. (1932) 28. — Reg. Cluj:
Bonţida (r. Gherla).
1 b Coloana stilelor cît jumătatea staminelor interne........................................................ 2
2 a Stile glabre. Fructe cu receptacul ovoidal, la bază rotunjit. Frunze pe dos păroase
numai în lungul nervurii principale. Ramuri inegal armate, unele dispers, altele
îndesuit ghimpoase şi setos glanduloase
var. Pollinîâna (Spreng.). — R. Polliniana Sprcng. Pugill. II (1815) 66, s. str. —
Pînă în prezent nu s-a aflat la noi.
2 b Stile Ianate sau păroase ................................................................................................. 3
3 a Foliole compus serate, ± mari, coriace, eliptice, lat ovate sau eliptice, subrotunde,
uncie cordate. Flori de mărime mijlocie. Stile Ianate. Fructe glandulos setoase
var. coriaeea Borb. Prim. monogr. Ros. Ilung. (1880) 355, 364. — Reg. Cluj:
Cluj.
3 b Foliole simplu serate. Stile păroase................................................................................ 4
4 a Stile la bază păroase, la vîrf glabre. Foliole mari, lungi de 40 mm şi late dc 32 mm,
rotund ovate, cordate, pe dos glauce şi pe nervuri păroase, pe lingă dinţii mai mari
şi cu dinţi mai mici, accesorii. Tufă cu ramuri acoperite cu ghimpi şi sete glandu
loase, îndesuite. Inflorescenţă un dihaziu compus din 2—3 flori rozee, mari, de cca
7 cm în diam.
var. subeordâta (Borb.) 1. c. — R. kybrida var. subcordata Borb. 1. c. 361. — Reg.
Cluj: Năsăud. Reg. Hunedoara: Alba lulia pe Dl. Bilae.
4 b Stile păroase pe întreaga lor lungime. Foliole ovate, la bază rotunjite, pe dos alipit
păroase. Tufă erectă. Ramurile pe lîngă ghimpi şi cu puţine sete glanduloase disperse.
Inflorescenţa de obicei multifloră. Flori de un roz alburiu
var. Schlcicheri (H. Br.). — R . Schleicheri H. Br. Fl. NO (1892) 773.— Reg. Stalin:
802 FLORA R .P .R .
23. R. îerox M. B. Cent. pl. rar. ross. I (1810) et Fl. taur.-cauc. III (1819)
339. — Ic.: Pl. 146, fig. 4, 5; Prod. Trandaf. (1932) tab. XLVIII, X LIX ,
et Fl. II (1939) tab. LX X .
Arbust mic, foarte ramificat şi foarte ghimpos, cu gliimpi robuşti, inegali,
cei mai mari arcuiţi, ceilalţi subţiri, aciculari şi cu numeroase sete glanduloase,
scurte. Frunze mai mici de 1 cm, subrotund ovate pină aproape rotunde
sau ovale, pieloase, relativ groase, pe faţă glabre, rar păroase, numai pe dos
glanduloase. Flori mici, solitare sau cîte 2. Pediceli florali de obicei foarte
scurţi, lungi de 4— 5 mm (rar 12 mm), cu 'sete glandulifere. Receptacul
alungit elipsoidal sau subrotund, setos glandulos. Caliciu cu sepale la vîrf folia-
ceu dilatate, pe margini şi pe dos glanduloase, după înflorire reflecte. Petale
albe. Stile scurte, glabre sau aproape glabre.— VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, aride.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: în apropierea Oraşului Stalin (Grepin). Reg. Con
stanţa: Mangalia.
var. păntiea Prod. Neu. Pflz. Dobr. (1928) 2, 3 et Trandaf. (1932) 129, tab. L, LI. —
Foliole mici, de cca 1 cm lungi şi late, ovat rotunde sau obovat rotunde, pe faţă opace,
pe dos slab păroase, aproape glabre, însă îndesuit glanduloase. Peţioli îndesuit ghimpoşi,
stipitat glanduloşi, şi păroşi. Pediceli foarte scurţi, glanduloşi sau neglanduloşi, cu flori
aproape sesile, sprijinite dc 2 bractei brunii, prevăzute cu cîtc un fir lung. Rcceptaculi
totdeauna dispers glandulos. — Reg. Constanţa: Babadag.
f. microphylla Prod. 1. c. pag. 130. — Ic. s Pl. 146, fig. 5, 5a. — Foliole lungi
de 5—9 mm şi late de 5—6 mm. — Reg. Constanţa: Babadag.
Răsp. g e n . : R.P. Bulgaria, Crimeea, Asia Mică.
24. R. ferociîormis Prod. comb. nova. — R. micrantha ssp. jeroxiformis

Prod. Fl. II (1939) Add. 18.
6. Ramuri dens armate, acoperite cu gliimpi, aciculi şi sete glandulifere.
Ghimpii ramurilor din anul trecut apropiaţi şi foarte numeroşi, robuşti, gal
beni, uncinaţi, lungi de 10—11 mm. Aciculi destul de numeroşi. Sete glan
dulifere mai rare şi puţine. Ramuri florifere lungi de 5,5— 11 (13; cm, ghim
poase, cu aciculi numai în partea superioară, fără sete glandulifere sau cu
sete puţine. Stipele înguste, alungit ovale, glabre sau slab păroase, pe margini
glanduloase şi ciliate. Peţioli dens păroşi şi glandulos ghimpoşi. Frunze ± mici,
cu 5— 7 foliole eliptice. Foliole lungi de 15— 18 mm şi late de 10— 14 mm,
obtuze, pe faţă glabre sau puţin alipit păroase, opace, pe dos glandulos vîs-
coase şi păroase sau glabre, pe nervura principală puţin păroase, cu dinţă-
tura deschisă, de obicei simplu serată sau imperfect biserată. Inflorescenţă
3—5-floră. Pediceli mai lungi decît foliolele bracteante, lungi de 5— 13 mm,
acoperiţi cu glande stipitate şi cu sete glandulifere. Receptacul fructifer
ROSACEAE 803
ovoidal, glabru sau în partea inferioară cu puţine glande setifere. Sepale

exterioare pe dos şi pe margini glanduloase. Petale mici, roşii.— VI—VIL
S t a ţ i u n e a . In păşuni şi fineţe.
Răsp. în ţară: Reg. Timişoara: în păşunile comunei Maidan (r. Oraviţa).
Răsp. g e n . : Endemică în R. P. Romînă.
25. R. stylosa Desv. Journ. bot. II (1809) 317.
Arbust viguros, drept, înalt de 3 m, cu ramuri pendule, bogat ghimpoase,

rar aproape nearmate. Ghimpii cu bază foarte lată, triunghiulari, cu vîrf
lent arcuit, de obicei cîrligat. Frunze 5— 7-foliolate. Peţiol păros, rar aproape
glabru. Foliole ovale sau alungit ovale, de 1,5— 3 ori mai lungi decît late,
cea terminală lungă de 1,5—4 cm, rar de 7 cm, dc obicei simplu dinţată,
cu dinţii ascuţiţi şi glanduloşi, pe faţă lucitoare, glabre, pe dos mate,
păroase, uneori numai în lungul nervurilor. Pedicelii florilor de 2— 4 ori
mai lungi decît receptaculul, în timpul înfloririi acoperiţi cu glande mici,
stipitate sau neglanduloşi. Receptacul ovoidal, la bază glandulos. Sepale
pe dos neglanduloase sau dispers glanduloase, cele externe penate, cu nume
roase lacinii liniare sau lanceolate, acuminate, glandulos dinţate. Stile glabre,
unite într-o columnă lungă şi subţire, care se ridică din receptacul, însă
mai scurtă decît cercul intern al staminelor interne. Stile lax alipite. Disc
ciipuliforrn. Fruct cu receplaoul globulos sau adeseori ovoidal pînă la alungit
ovoidal. — VI.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri şi coaste cu tufişuri.
La noi specia este reprezentată prin:
var. beueensîs Borza et Nyâr. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XXVI (1946) 55. —Frunze pe
ambele feţe glabre, subuniserate, de mărime mijlocie, lat eliptice. Stile glabre, libere, de 2
ori mai lungi decît discul. — Reg. Timişoara: Mţii Semenicului pe V. Beiu Sec (Şasea
Roinînă, r. Oravi&a).
Răsp. g e n . : R. P. Ungaria, R. F. Jugoslavia, Europa de V.
Hibrizi
x R. reversa W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 293, tab. 264 = pen-
dulina X spinosissima.
Arbust înalt pînă la 2 m, cu ramuri verzi, roşietice sau roşii. Armătură
foarte variată. Ghimpii uneori uniformi, alteori inegali, tari sau setiformi,
mari şi mici, sau uneori lipsesc. Frunze 7— 11 foliolate. Stipele uneori foarte
înguste, cu auricule patente şi lăţite, alteori late, glabre pe ambele feţe.
Foliole mijlocii sau.mici, lungi de 1— 3 cm şi late de 5— 15 mm, alungit ovale
sau lat ovale, rar aproape rotunde. Dinţătura simplă sau compusă, cu dinţi
de obicei ascuţiţi, fără glande, sau dispers glanduloase. Foliole glabre pe
ambele feţe sau pe nervuri alipit păroase, neglanduloase. Pedunculi de 1— 5*
804 FLORA R .P .R .
ori mai lungi decît receptaculul, neglanduloşi, uneori cu ghimpi aciculari.

Receptacul globulos ovoidal, spre vîrf îngustat. Sepale simple, liniare, mai
scurte decît petalele, după înflorire erecte şi închise. Petale roşietice sau
albe, mari. Fruct gălbui roşietic sau roşu, neglandulos, sau ± cu ghimpi moi,
de timpuriu caduc. — VI—VIL
R eg. Cluj: Bucium la Detunata Flocoasă (r. Cîmpeni).
var. grandifelia Nyâr. in Bul. şt. Acad. R.P.R. Sect. Şt. Biol. etc. tom. VII (1955)
53, Sep. 25. — Ic. s Pl. 150, fig. 1, la . — Tufă înaltă de 80—120 cm. Peţioli cu peri sau
glandule scurte. Foliole mari, lungi de 4 —5,5 cm şi late de 2—2,5 cm, alungit
eliptice, pe ambele feţe glabre sau pe dos pe nervuri subpubcscente. — Reg. Cluh spon
tană în Grădina Botanică din Cluj.
X R. sabedensis Prod. Trandaf. (1932) 39, tab. VI, fig. la —g = gallica

X Iuţea.
Arbust scund, înalt de 25— 30 cm, cu ghimpi slabi şi rari, drepţi sau
subarcuiţi. Ramuri florifere în parte nearmate, în parte cu ghimpi. Foliole
pieloase, lungi de 40—50 mm şi late de 28— 34 mm, lat eliptice sau romboidal
eliptice, pe faţă dispers şi alipit păroase sau glabre, pe dos palide, pe nervuri
hirsute, cu margini uniserate sau ici colo cu cîte un dinte accesoriu. Peţioli
tomentoşi, cu numeroase glande subsesile, rar şi cu aculei între ele. Stipele
dilatate, cu marginea pilos ciliată, cu auricule patente. Inflorescenţa cu 2 sau
3 flori, rar unit'loră. Pediceli cu glande stipitate şi cu sete. Bractei late.
Sepale glanduloase pe dos şi ± piloase, slab setoase. Receptacul glabru. Corola
galbenă. — VI.
R eg, Aut. M .: pe marginea drumului lingă Săbed (r. Tg. Mureş).
X R. argeşana Nyâr. in Bul. Şt. Biol. etc. Acad. R.P.R. tom. VII (1955)
53, Sep. 25, tab. V, fig. 3 = Coziae x pendulina.
Se aseamănă cu R . Coziae prin: O parte din frunze lat eliptice, aproape
subrotunde, mai ales pe dos suriu verzi, pubescente şi glanduloase. Stipele
destul de mari, adesea ± colorate în roşu. Fruct elipsoidal, glandulos setos.
Cu R . pendulina se aseamănă prin ramurile de obicei mai subţiri şi frunzele
pe fală verzi, glabrescente sau puţin pubescente, adesea aproape neglandu
loase. Foliole superioare de obicei ahragit eliptice. Fruct alungit sau aproape
de forma unei butelii. Petale pe margini neglanduloase. — Răspîndită
împreună cu R. Coziae.
Determinarea trandafirilor cultivaţi

i a Foliolele frunzelor pe una din feţe sau pe ambele fele glanduloase,
glandulos punctate, cu glande vîscoase, plăcut mirositoare; strivite
între degete sînt foarte aromatice, cu aromă de m ere........................ 2
i b Foliolele frunzelor cu sau fără glande; glandele nemirositoare .. 3
P l a n ş a 152. — 1. Roşa multifloră Thunbg., la . frunză. 2. R. foetida IIerrm.,2a.

fruct (vezi şi Pl. 145, fig. 5). — 3. R. majalis Ilerrm., 3a. fruct (vezi şi Pl. 150, fig. 2, 2a). —
4. R. setigera Rich., 4a. slipelă, 4b. sepale, 4c. receptacul, stil, stigmat şi sepale.
PLANŞA 152
RUSACEAE 807
2 a Foliole înguste la ambele capete, eliptice sau alungit obovate, la bază

lung cuneate, de un verde lucitor, depărtate, glanduloase. Dinţii sera-
turilor alungit înguşti, foarte ascuţiţi, îndreptaţi înainte, cu sinuri
înguste, închise şi profunde. Pedicelii florilor glabri. Flori albe sau
rar palid rozee. Stil glabru sau aproape glabru. Fruct alungit ovoidal.
Plantă cultivată şi spontană (vezi pag. 740).................... 7. R. agrestis
2 b Foliole puţin mai groase, subrotunde sau lat ovate, la bază de obicei
rotunjite, pe dos acoperite cu glande roşii, îndesuite, odorante. Plantă
cultivată şi spontană (vezi pag. 735)............................. 6. R. rubiginosa
3 a Stile lungi, pînă la lungimea staminelor interne sau jumătatea lun
gimii acestora ...................................................................................................... 4
3 b Stile libere şi scurte, nu întrec inserţiunea staminelor interne___ 14
4 a Stile libere, aproximativ cît jumătatea staminelor........................... 5
4 b Stile unite (sau unite numai în aparenţă), formînd o coloană subţire
şi lungă, care se ridică din receptacul şi ajunge lungimea staminelor
interne................................ 6
5 a Inflorescenţă multifloră. Pediceli florali glanduloşi. Tufă cu ghimpi
roşii, dispuşi în perechi.......................................................... 43. R. indica
5 b Inflorescenţă de obicei unifloră. Flori de diferite culori. Pediceli
mai adesea glabri sau slab glanduloşi. Tufe de statură mai mică,
înalte de cca 1 m, mai adesea fără ghimpi. înfloreşte pînă toamna
tîrziu .......................................................... ................ 44. R. semperflorens
6 a Stipelele frunzelor adînc fimbriate şi glanduloase.. 26. R. multifloră
6 b Stipelele frunzelor întregi, cel mult pe margine glandulos ciliate,
foarte rar serate, însă niciodată fimbriate................................................ 7
7 a Stile păroase ....................................................................................................... 8
7 b Stile glabre..........................................................................................................11
3 a Foliole 5— 7 ...................................................................... 32. R. napocensis
8 b Foliole 3—5 .................................................................................................... 9
9 a Plante fără frunze sempervirente, cu frunze caduce. Foliolele 3— 5.
29. R. timisorensis
9 b Plante subsempervirescente, urcătoare ................................................. 10
10 a Frunze sempervirente, groase, pieloase, lucitoare; foliola terminală cu
mult mai mare decît cele la te r ie . Petale a lb e .. . . 31. R. sempervirens
10 b Frunze persistente, cu foliole ovale sau alungit ovale, la vîrf adeseori
ascuţite şi păroase. Flori rozee.................................... 28. R. moschata
11 a Pedicelii florilor setos glanduloşi. Flori roşii. Plantă neurcătoare.
27. R. setigera
11 b Pedicelii florilor glabri sau glanduloşi ................................................. 12
12 a Plantă urcătoare, cu frunze relativ mici şi flori albe, cultivată şi
spontană (vezi pag. 712) ..................................................... 1. R. arvensis
12 b Plante cu flori roşii ................................................................................... 13
13 a Frunze 5 —7-foliolate, cu foliole ovate sau lat eliptice.
30. R. submoschata
13 b Frunze cu 5 foliole eliptice...............R. submoschata var. rodnensis
808 FLORA R .P .R .
14 a Ghimpi păroşi în întregime sau numai Ia bază. Flori roşii închise şi

fructe mari ............................................................................ 41. R. rugosa
14 b Ghimpi nepăroşi ....................................................................................... 15
15 a Plante urcătoare. Stipele neunite cu peţiolii............... 46. R. Banksiac
15 b Plante neurcătoare. Stipele unite cu peţiolii .................................... 16
16 a Toate sepalele întregi, rar unele cu cîte o aripioarăneînsem nată.. 17
16 b Sepale externe divizate .......................................................................... 21
17 a Inflorescenţă unifloră, rar cu 3 flori. Florideschis galbene sau
surii ................................................................................................................. 18
17 b Inflorescenţă multifloră. Flori rozee sau albe .............................. 19
18 a Foliole de mărime mijlocie, lungi de 1,5—3 mm, late de 1— 2,5 cm,
glandulos biserate, Ramuri numai cu ghimpi drepţi. Stipele întregi
sau slab serate. Plantă cultivată şi spontană (vezi pag. 798).
20. R. îoetida
18 b Frunze mai mari, simplu serate, cu ghimpi curbaţi şi cu sete. Stipele
glandulos serate .......................................................... 42. R. hemisphaerica
19 a Armătura un iform ă................................................................ 45. R. carolina
19 b Armătura neuniformă ............................................................................. 20
20 a Ghimpi ± uncinaţi. Fructe cu receptacul mic, globulos, pînă la
aproape cilindric .............................................................. 40. R. majalis
20 b Ghimpi drepţi. Fructe cu receptacul lung de 12— 17 mm, globulos sau
globulos ovoidal .................................................................. 39. R. lmmilis
21 a Sepale după înflorire erecte ................................................................... 22
21 b Sepale după înflorire reflecte ................................................................... 23
22 a . Foliole compus serate, de regulă mari, lungi de 4— 6 cm. Fructe cu
receptacul mare, globulos, roşu, de mărimea unei cireşi. Flori roşii
38. R. pomiîera
22 b Foliole de obicei simplu serate, cu mult mai scurte........ 37. R. turbinata
23 a Inflorescenţă multifloră. Armătura ramurilor ~ uniformă................. 25
23 b Inflorescenţă unifloră. Armăturaramurilor neuniformă,pe lingă ghimpi
mai puternici şi cu ghimpi mai debili sau setiformi............................ 24
24 a Foliole simplu serate sau imperfect simplu serate, mari, lat obovate
sau eliptice, mult asemănătoare cu cele de la R. gallica, însă mai
puţin aspre ..................... ................................................ 35. R. ccntifolia
24 b Foliole simplu serate, subrotund eliptice sau aproape subrotunde,
aproape tot atît de lungi cît la te .................................... 36. R. alba
25 a Flori albe. Frunzele pe dos ± cenuşii...............34. R. damasceniformis
25 b Flori rozee sau roşii. Frunzele pe dos mai mult verzui, rar cenuşii.
Fructe roşii, alungite, mai la te ........................................ 33. R. damascena
P l a n ş a 153. — 1. Roşa mosckata Ilerrm., la . porţiune din foliolă, lb . receptacul

cu sepale, rămăşiţe de petale şi stile în formă de columnă, lc. sepale, ld . pistile. — 2. R .
timisorensis Prod., 2a. porţiune din foliolă, 2b. petală, 2c. secţ. longit. a receptaculului,
2d. două porţiuni de ramuri cu ghimpi şi sete, 2e. porţiune dc peduncul floral.
PLANŞA 153
1 OSACEAE 811
26. -tv R. multifloră Thunb. Fl. jap. (1784) 214; Fl. U .R .S.S. X (1941) 243.
— Grălăraşi, Trandafiri urcători. — Felfuto rozsa.— Buschel R ose.— Po 3a
MHoroiiEeTKOBafl.— Ic .: Pl. 152, fig. 1, la ; Prod. Trandaf. (1932) tab.
59 et Rev. Hort. X III (1935) 6, tab. 1, la , b.
Tulpină urcătoare, înaltă de cca 2 m, roşietică, cu ghimpi aşezaţi de obicei
in perechi la inserţia peţiolilor. Frunze cu 5— 7 (9) foliole obovate sau
ovate, la bază cuneate. la vîrf obtuze sau ascuţite, pe faţă de un verde
mat, pe dos sur verzui, adesea păroase pe margini. Stipele adînc fimbriate
şi glanduloase, cu auricule subţiri, patente. Peţioli glabri sau glanduloşi, pe
faţă canaliculaţi, pe dos ghimpoşi. Inflorescenţă cu dihazii dispuse piramidal,
•de obicei bogată în flori. Receptacul globulos oval, păros. Sepale externe
cu 3— 4 lacinii liniare. Flori de obicei albe şi mici. Coloana stiliferă glabră.
Fructe mici. — VI—VII.
Ob s . Se cultivă mai mult varietăţile, probabil de origină hibridă, numite împreună

în horticultură « Polyantha dintre care var. « Crimson-Rambler » este urcătoare şi are
flori intens roşii. Prin parcuri se mai cultivă numeroase forme, care variază mai mult prin
•culoarea florilor.
La noi se găsesc următoarele forme, asemănătoare cu var. Crimson-Rambler:
a) Flori alb gălbui nuanţate, mai tîrziu albe, semiînvoalte şi cu miros foarte plăcut.
Sepale pe dos neglanduloase, cele externe lat ovate, la vîrf contrase într-un firişor, pe mar
gini cu 2—3 lacinii şi cîteva glande lungi; cclc interne eliptice lung aristate, pe margini
fără glande. Pediceli glanduloşi.
b) Flori semiînvoalte, roşii sau intens roşii, nemirositoare. Pediceli florali păroşi şi
foarte îndesuit glanduloşi. Glande stipitate. Receptacul păros, ncglandulos. Sepale pe dos
glanduloase şi asemănătoare cu cele de la forma precedentă. Frunze cu foliole mărişoare,
lucitoare. Peţioli comuni cu glande disperse, pe dos cu ghimpi. Stilele unite formează
coloană. Pediceli slab păroşi şi dispers glanduloşi. Receptacul aproape glabru. Sepale
late şi scurte, glabrescente, neglanduloase. Stile lungi, dar mai laxe.
în horticultură mai sînt cunoscute:
« Climbing Herriot», cu flori foarte mari, închis roşii arămii; t Paul Scoriei Climher»>
cu flori de un roşu stacojiu strălucitor; eWhUe Tausendschon %, cu flori albe, dispuse
în panieule.
La grupa mare a trandafirilor urcători mai aparţine şi R. Wichuriana Crep., care
formează hibrizi cu R. rugosa, multifloră şi chincnsis.
Biologul miciurinist Palocsay din Cluj, a creat în grupa TVichuriana noi varietăţi cu
flori roşii şi parfum plăcut ca de ex.: « Doamna Viorica Groza f Proj. Alexandru Borza ».
« P r o f . N . C . T eo d o rescu », care se găsesc şi în Grădina Botanică a Universităţii din Cluj,
După unii autori, var. horticolă « T a lis m a n » ar aparţine tot la această grupă.
27. ~T\ R. setigera Rich in Mich. Fl. Bor. Am. T (1803) 295. — I c .: Pl. 152,
fig. 4, 4a— c; Prod. in Rev. Hort. (1935) tab. 2, fig. 1, la — g.
Arbust neurcător, înalt de 2 m, cu tulpini destul de subţiri. Ghimpii dis
pers!, aproape drepţi şi conici. Frunze cu 3—4 foliole, cele de pe ramurile
florifere, dar mai ales cele de la baza inflorescenţei, cu 3 foliole. Foliole
812 FLORA R .P .R .
relativ mari, ovate, lungi de 50— 55 mm şi late de 30—34 mm, la bază rotu:
jite, la vîrf ascuţite, pe faţă glabre, verzi închise, lucitoare, pe dos cenuş.
verzi, ± păroase; perii mai îndesuiţi în lungul nervurilor, îndeosebi în lung
nervurii principale. Peţiol comun dispers sau regulat păros, cu glande num
roase şi cu aciculi mai puţini. Stipele liniar lanceolate, lungi de 20—25 mr
late de 3— 4 mm, pe ambele feţe glabre, pe margini ciliate şi glanduL
ciliate, cu auricule înguste, subpatente, sau patente. Bractei inferioare (
forma frunzelor, persistente, cele superioare adeseori foarte înguste, c*
mai de timpuriu. Inflorescenţă conică, compusă din flori numeroase. Pedic(
setos glanduloşi. Receptacul ovoidal. glandulos. Sepale ovat lanceolate, ]
dos glanduloase, cele externe cu 2— 4 lacinii foarte înguste, în formă (
fir. Petale roze. Coloana staminelor glabră. Fructe cu receptacul ± mic. -
Originară din partea estică a Americii de N. — VI—V III.
28. * R. moschâta Herrm. Diss. Roşa (1762) 15. — Ic.: Pl. 153, fig.
la — d; Prod. 1. c. tab. III, fig. 1,1a—h.
Ramuri florifere fără ghimpi. Frunze cu 5— 7 foliole, chiar şi cele de
baza inflorescenţei de obicei cu 7 foliole, numai rar cu 5 foliole. Foliole
persistente mult timp, relativ mari, pieloase, ovate, alungit ovate, pînă la 1
lanceolate, lungi de (38) 55— 65 mm şi late de (18) 23— 35 mm, la ba:
rotunjite, ascuţite sau acuminate, pe margini simplu serate, pe faţă glabT
de culoare mai închisă, pe dos palide, în lungul nervurii principale păroa
sau dispers păroase, în lungul nervurilor secundare glabre sau mai rar <
cîte un perişor. Peţiol comun dispers păros şi glandulos, cu ghimpi puţi]
Stipele liniare, pe margini ciliate şi ciliat glanduloase, cu auricule îngust
îndreptate în sus şi slab divergente. Bractei liniare. Inflorescenţă dispu
în formă de corimb sau aproape umbelă, cu 4— 5 flori lung pedicelate, <
pediceli lungi de 3— 5 mm. relativ subţiri, păroşi şi glanduloşi. Receptac
ovoidal, păros, însă fără glande. Sepale după înflorire reflecte, fără gland
îngust lanceolate, lungi de 21— 22 mm. late de 2— 3 mm, pe margini cu
dungă pronunţată, albă, păroasă, pe dos alipit păroasă, coiilinuală înlr-i
apendicul filiform, cele externe cu 2— 4 lacinii înguste. Flori semiînvoall
cu petale rozee. Coloana de stile laxă, ridicată mult peste disc. Stile păroas
unele terminate în stigmat, altele filiforme. Disc subconic sau aproape pi a
— Originară din Abisinia, Asia de E şi S. — V III— IX .
P l a n ş a 154. — 1. Roşa submoschata var. rodnensis Prod., la . porţiune de ramu

cu ghimpi, lb. porţiune de ramura floriferă cu aculeoli şi sete, lc . foliolă, ld. stipel
le . receptacul, sepale şi stile, lf. sepale, lg . pistil. — 2. R. arvensis var. pili/olia (Bor!
R. Kell., 2a. ramuri cu ghimpi, 2b. foliolă, 2c. stipelă, 2d. fruct, 2e. pistil (vezi şi Pl. 13
fig. 3). — 3. R. submoschata Prod., 3a. foliolă, 3b. stipelă, 3c. petală, 3d. receptacul <
sepale, stamine, stil si stigmat, 3e. sepale, 3f. pistil, 3g. ramură cu ghimpi.
PLANŞA 154
ROSACEAE 815
29. -X- R. tiaiişorensis Prod. in Rev. Hort. X III (1935) 18, tab. IV,
fig. 1, la — o, cum descr. rom., romb. nova. — R* moschata ssp. timişoriensis
Prod. 1. c . — Ie. : Pl. 153, fig. 2, 2a— e.
Arbust înalt de 2 m, cu ramuri pletoase, cu gliimpi numeroşi, subţiri si
drepţi, în amestec cu sete glanduloase. Frunze 5-foliolate, cele aşezate la
baza inflorescenţei 3-foliolate. Foliole ± sempervirescente, pieloase, ovate
sau eliptic ovate, acute, alungit ovate sau eliptic ovate, lungi de 40— 65 mjn
şi late de 25—35 mm, la bază rotunjite, simplu serate, rar cu cîte un dinte
accesoriu, pe faţă glabre, ± lucitoare, pe dos palid suriu verzi, în lungul
nervurii principale evident păroase, în lungul nervurilor secundare glabre
sau dispers păroase. Peţioli păroşi, scurt glanduloşi şi dispers ghimpaţi.
Stipele liniare, pe margini ciliate şi glanduloase, cu auricule înguste, sub-
patente. Ramuri florifere patente, cu aciculi numeroşi şi sete glanduloase.
Bractei liniare. Inflorescenţă dispusă în corimb, aproape umbelată, din 4
flori lung pedunculate. Pedunculi setos glanduloşi. Receptacul ovoidal, ±
păros. Sepale lanceolate, lungi de 30 mm, pe dos aproape glabre, continuate
într-un apendicul filiforin, cele externe cu 2—3 lacinii înguste, toate glan
duloase. Sepale după înflorire reflecte. Petale mari, albe, pe margini rozee,
la vîrf slab cordate, lungi de 35 mm şi late de 32 mm. Coloana de stile strînsă
şi păroasă. Discul conic şi roşietic. Fructul cu receptacul ovoidal, ± alungit,
lung de 15 mm şi lat de 8— 10 mm, gălbui, uneori gălbui roşietic, la ambele
capete îngustat.
Cultivată în parcuri şi grădini.30
30. -X' R. submoschâta Prod. in Rev. Hort. X III (1935) 20, tab. III, fig. 1,
la —h, cum descr. rom.
ţ>. Tulpină cu ghimpi drepţi. Foliole 5— 7, ovate sau lat eliptice, pe faţă
verzi închis, glabre, pe dos cenuşiu verzi, pe nervura principală evident
păroase, pe cele secundare dispers păroase, între nervuri din loc în loc cu
cîte un perişor. Rachis păros şi glandulos, cu ghimpi disperşi. Vîrful folio-
lelor acut sau obtuz. Foliole terminale lungi de 35 mm şi late de 24 mm,
simplu dinţate. Inflorescenţă, receptacul şi sepale asemănătoare cu cele de
R . moschata, cu 3—4 flori lung pedunculate. Pediceli de cca 25 mm lungime,
scurt păroşi şi glanduloşi. Sepale reflecte, scurte, de 15 mm lungime, pe dos
alipit păroase, fără glande evidente. Petale mici, albe, lungi de 2 mm. Coloana
de stile lungă şi glabră, cu stilcle slrîns alipite. După forma frunzelor şi
coloana stilelor glabră se poale considera ca intermediară între R . moschata
şi R. arvensis.
Cultivată în reg. Cluj la Sîngeorz Băi (r. Năsăud).
var. rodnânsis Prod. comb. nova. — R . moschata var. rodnensis Prod. Trandaf.
(1932) 139 et in Rev. Hort. XIII (1935) 23. - Ic .: Pl. 154,fig. 1, l a - g . - Diferă prin
816 FLORA R .P .R .
frunzele 5-foliolate, eliptice, cu pediceli florali lung păroşi şi glanduloşi. — Cultivată în

Reg. Cluj la Rodna (r. Năsăud).
31. -)f R. sempervîrens L. Sp. pl. ed. I (1753) 492. — I c .: Pl. 139, fig. 5,
5a; Pl. 155, fig. 1, la —d; Prod. Rev. Hort. X III (1935) tab. VII, fig. 1, la —i.
Plantă urcătoare, cu ramuri alungite, acoperite cu ghimpi disperşi, ±
arcuiţi, mai rar în amestec cu aciculi. Frunze sempervirente, de obicei cu
5 foliole pieloaso, lucitoare, alungit ovate sau eliptice, lung acuTninate, cu
dinţi înguşti; foliolă terminală de obicei cu mult mai mare decît cele laterale.
Peţioli glabri, mai rar scurt păroşi, prevăzuţi cu glande şi sete. Stipele înguste,
cu auricule lanceolate şi ascuţite. Inflorescenţa multifloră, rar unifloră. Brac-
teole lanceolate, persistă mult timp. Pediceli alungiţi, mai adesea glanduloşi,
cu receptacul elipsoidal sau globulos. Muguri florali scurţi, groşi, la vîrf brusc
ascuţiţi. Sepale ovate, pe dos glanduloase, de obicei întregi. Petale albe?
lungi de 15—24 mm. Stile unite într-o coloană lungă şi păroasă. Fructe cu
receptacul oval sau globulos. Plantă mediteraneeană, răspîndită în. părţile
sudice ale Europei, urcătoare pe ziduri şi stînci. — V—VI.
var. vîretirola (Gandog.) R. Kell. Syn. Ros. Eur. med. (1931) 126. — Ghimpii ramu
rilor florifere disperşi şi relativ mici. Stipele înguste, cu auricule înguste şi divergente.
Foliole mari, ovale sau lat ovate, lungi de 35—48 (50) mm şi late de 20—35 mm, la vîrf
subit contrase înlr-un vîrf evident sau ± obtuze, glabre, pe fată ± lucitoare, pe margini
destul de profund serate; seraLurile simple sau cu cîte un dinte secundar. Pediceli, receptacul
şi sepale glandulos stipitate. Coloana stilelor glabră. Fruct cu receptacul alungit ovat. —
Cultivată prin grădini în Transilvania.
var. prostrata (DC.) Desv. Joum. bot. II (1813) 113. — R. prostrata DC. Cat. hort.
Monogr. (1813) 138. — Foliole mici sau de mărime mijlocie, lungi de cca 22—33 mm şi late
de 11 —19 mm, eliptic lanceolate. coriace, pe faţă lucitoare, pe margini serate; dinţii
simpli sau cei principali din loc în lec şi cu cîte un dinte secundar. Pediceli, receptacul şi
sepale dispers glandulos stipitate. Coloana stilelor glabră. Fructe cu receptacul alungit
ovoidal. — Cultivată în grădini la Bonţida (r. Gherla).
32. R. napocensis Prod. in Revista Horticolă X III (1935) 67 cum descr.

rom. et in Add. IV, pag. 9 3 9 .— Ie.: Pl. 156, fig. 2, 2a— e; Prod. J. c. tab.
XVI, 'fig. 1, la —1.
b. Plantă înaltă de 1,5 m, numai cu un singur fel de ghimpi, la bază
dilataţi, la vîrf cîrligaţi, lungi de 7 mm- Ramuri florifere neghimpoase.
Frunze 5— 7-foliate. Stipele laie de 10 mm, pe faţă glabre, pe dos fin pubes-
Planşa 155. — 1. Roşa sempervirens L., exempl. florifer, la . exempl. fructifer

lb . receptacul cu sepale şi stile columniforme, lc . fruct, ld . foliolă (vezi şi Pl. 139, fig.
5,5a). — 2. R. svtnperflorens Curt., 2a. petală, 2b. foliolă, 2c. receptacul cu sepale, 2d.
secţ. longit. a receptaculului.
PLANŞA 155
ROSACEAE 819
cente, pe margini păroase şi dispers glanduloase, cu auricule triunghiulare.

Peţiol fin pubescent, cu glande sesile, fără gliimpi. Foliole eliptice, lungi de
35 mm, late de 24 mm, simplu serate, pe faţă glabre verzui, pe dos ± glauce
şi in lungul nervurilor dispers păroase, lent acute sau subobtuze. Flori slab
odorante, solitare sau cîte 2— 4. Pediceli glanduloşi. Sepale pe dos glandu
loase, cu baza lată, contrase într-un vîrf filiform, aproape întregi sau cele
externe cu cîte 1— 2 lacinii. Flori învoalte, roşii, roşii închise, odorante. Coloana
stilelor groasă, lînoasă, exsertă, mai scurtă decît stam inele.— VI—VII.
Cultivată în grădina Instit. Agrotehnic din Cluj.
O b s . Petalele se folosesc în cofetărie la pregătirea dulceţurilor.
33. * R. damascena Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 15; Fl. U.R.S.S.
X (1941) 484.—Trandafir de Damasc.— Damaszkusi rozsa.— Portland Rose.—
Po3a A**M£u:cKaH. — Ic.: Pl. 157, fig. 1, la — c.
Ramuri cu ghimpi uniformi, lungi de 4—5 mm, în amestec cu aciculi,

sete şi numeroase glande stipitate. Frunze 5— 7-foliolate, ± distanţate.
Foliole ovate sau alungit ovate, lungi de 35— 58 mm şi late de 26— 48 mm,
simplu serate, pe faţă puţin lucitoare, pe dos palid verzi, rar surii, destul
de evident nervate, alipit păroase; perii mai îndesuiţi în lungul nervurilor.
Peţiol comun tomentos, dispers ghimpat şi cu glande destul de numeroase,
stipitate sau sesile. Stipele lungi de 25 mm şi late de 4 mm, pe faţă glabre
şi dispers păroase, pe dos păroase pînă la tomentoase, glandulos serate,
auriculate, cu auricule divergente şi ascuţite. Inflorescenţă în dihaziu redus
ţa 3—5 flori învoalte, roze sau roşii, lung pedicelate. Bractei lungi de 13 mm
şi late de 3 mm. Pedicelii cu numeroase glande stipitate şi sete glandulifere.
Receptacul ovoidal, scurt şi glandulos. Sepale pe dos dispers păroase, pe mar
gini abundent glanduloase; cele externe cu cîte 2 lacinii înguste, triunghiular
ovate, late de 4—6 mm şi terminate într-un vîrf subulat, cele interne late
de 8,5 mm, pe margini cu o dungă albă. Stile în coloană laxă. păroasă. Fructe
roşii, ovoidal alungite, mai late. — VI—VIL
var. balcanica Prod. comb. nova.— R. balcanica P r o d damascena X pallica Trandaf.

(1932) 137, tab. LVIII et in Rev. Hort. XIII (1935) 55, tab. XIV, fig. 1, l a —n. — Te.:
Pl. 157, fig. 1, l a —h. — Diferă de R. damascena prin ramurile florifere mai scurte, mai
îndesuit setoase şi glanduloase, prin foliolele în general mai mici, mai verzi, cu dinţii mai
ascuţiţi, pe dos mai slab păroase, lat eliptice sau subrotunde, cu reticulaţia mai evi
dentă şi prin stipelele mai late (6,5 —9,5 mm'. Diferă apoi prin receptaculul alungit
ovoidal, mai glandulos şi mai ales prin corpul sepalelor mai îngust lanceolat, terminat
într-un fir mai lung şi prin laciniilc mai numeroase ale sepalelor. Culoarea florilor la
această varietate este rozee, iar nu purpurie. — V I—VII.
O b s . Această caracterizare se referă la exemplare aduse din R. P. Bulgaria de la
Kazanlic şi cultivate în grădina Inst. Agrotehnic din Cluj. Din florile acestei plante
-a pregătit mult ulei de roze la Inst. Agronomic Cluj, Secţia Plantelor Medicinale.
820 FLO R A R .P .R .
34. -X-.R. dâmâseemîurmis Prod. in Rev. Hort. (1935) 57, tab. XV, fig.
1, la —n. cum descr. rom. et in Add. IV, pag. 939. — I c .: Pl. 156, fig. 1, la —1.
Arbust înalt de 5 m, cu ramurile stipitate. Frunze cu 5—7 foliole, ±

distanţate. .Foliole eliptice sau lat eliptice, pînă la aproape subrotunde, lungi
de 42— 67 mm şi late de 32— 42 mm, pe faţă verzi, glabre, pe dos surii, păroase
în lungul nervurilor şi glanduloase,, pe margini fin ciliate, simplu serate, mai
rar şi cu cîte un?denticul. Peţiol păros şi cu numeroase glande scurte, lipsit
de ghimpi. Stipele înguste, late de 5—6 mm şi lungi de 25 mm, pe faţă glabre,
pe dos dispers glanduloase. Auricule triunghiular lanceolate, la vîrf ascut ile.
Ramuri florifere cu ghimpi în amestec cu sete şi peri glanduliferi stipitaţi.
Inflorescenţă cu 2— 4 flori albe, învoalte, de mărime mijlocie, cu miros plăcut.
Pediceli lungi de 53—83 mm, setos glanduloşi. Sepale după înflorire reflecte,
lungi de 25—28 mm, pe dos destul de îndesuit glandulos stipitate, cele externe
late de 7,5 mm şi cu cca o perechi de lacinii simple sau din nou laciniate,
atît pe dps cît şi pe margini ± îndesuit glanduloase. Stil şi stigmat in coloană
lungă de cca. 10 mm şi păroasă.— VI—VIL
Mult cultivată prin grădinile ţărăneşti diu Transilvania. Plantă endemică.
O b s". Planta descrisă, aduce mult în mărime, forma ghimpilor ramurilor florifere,
în dispoziţia pedunculilor floriferi, precum şi în forma frunzelor, cu R. damascena var.
b a lca n ica care se deosebeşte de R, damasccnijormis prin culoarea rozee a fioriior semi-
în voal te, prin frunzele mai surii pe dos, stipelele mai late, prin culoarea roşie a ghimpilor
şi în special prin sepalele mai lungi, cu lacinii mai înguste şi inai puţine (pînă la 4 ) (la
R. damascena var. balcanica senatele se termină într-un vîrf lung şi filiform). Mai diferă
prin stilete şi stigmatele normale mai scurte şi nicidecum foliare.
35. ' * R . centifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 491; Fl. U .R.S.S. X (1941)
484. — Trandafir de dulceaţă. Trandafir dc Rusalii. — Punkosdi rozsa.—
Hundertblăltrige Rose. — Ie.: Pl. 158. fig. 2, 2a— e: Prod. Rev. Hort. X III
(1935) tab. X V II— X V III.
Arbust înalt de cca 50 cm, cu armătură neuniformă şi cu ghimpi tari,
Ia bază abia dilataţi, curbaţi, in amestec cu numeroase sete şi aciculi glan
duloşi sau neglanduloşi. Frunze cu 5 foliole simplu serate sau semibiserate,
cu glande roşii, pieloase, mari, eliptice sau lat ovate, lungi de 56— 70 mm
şi late de 40—53 mm, pe faţă verzui, glabre. puţin lucitoare, pe dos palide
şi mai ales pe nervurile principale, păroase, cu glande scurte, roşii. Peţiol
păros, cu numeroase glande roşii şi scurte, cu puţini ghimpi şi aciculi. Sti
pele lungi de 35 mm şi late de 12 mm, pe faţă glabre, pe dos dispers păroase.
.
P l a n ş a 156. — 1 Roşa damasceniformui Prod., la . porţiune din frunză, 1b. recep
tacul cu sepale şi pistile, lc. sepală externă şi internă, ld . ramură, le . ramură floriferă. —
2. R. napocensis Prod., 2a. sepale, 2b. receptacul cu sepale şi stamine, 2c. foliolă, 2d.
ramură, 2e. ramură mai tînără.
P L A N Ş A 156
Flori de obieeei solitare, rar cu 2—4 flori. Pediceli glandulos setoşi. Receptacul
ovoidal, glandulos setos. Flori roşii, rozee sau purpurii, de obicei învoalte,
odorante, la început globuloase, mai tîrziu câmp anulate şi nutante, în urmă
puţin desfăcute. Sepale după înflorire reflecte, cele externe lungi de 40 mm,
lat triunghiulare, pe dos vîscos glanduloase, contrase într-un vîrf subulat
sau Lerminate intr-o foiţă mică, pe margini cu 4 lacinii simple sau dinţate.
Stile numeroase, libere, păroase, se ridică din receptacul cu cca 10 mm, lăsînd
loc liber intre ele şi receptacul. Fruct cu receptacul ovoidal, puţin cărnos,
mirositor, roşu sau negru. — VI—VII.
var. muscăsa (Aii.) Prod. Fl. II (1939) 491. — B. muscosa Ait. Hort. Kew. ed. I, II
(1789) 207. — Este o varietate teratologică, cu glandele pedicelului, receptaculului şi ale
sepalelor transformate în lamele verzi. — Cultivată în raionul Năsăud.
var. eristăta Hort. in Bot. Mag. tab. 3455. — Jumătate dir sepale acoperite pe mar
gini cu apendici multipartiţi, cu glande odorante. — Frin grădini, rară.
var. minor Prod. in Rev. Hort. XIII (1935) nr. 147, cum diagn. rom. et in Add. IV,
pag. 939. — Diferă de specie prin frunzele mai mici, lungi de cca 46 mm şi late de 38
mm şi prin seratura expresiv semibiserată, pînă la biscrată. Fiori numai cît jumătatea
celor de la planta tipică. — Această varietate în horticultura se numeşte « R. Pompon».
36. * R. alba L. Sp. pi. ed. I (1753) 704; Fl. U.R.S.S. X (1941) 4 8 5 .—
R. gallica x dametorum in A. et G. Syn. VI, 1 (1900— 5) 284. — Ic.: Pl.
158, fig. 1, la — d.; Prod. Rev. Hort. XIJI (1935) tab. X IX , fig. 1, 2.
Tufă înaltă de cca 1 m. Ramuri cu ghimpi recurbaţi, în amestec cu sete.
Frunze 5— 7-foliolate. Stipele lungi de 20— 25 mm şi late de 7— 10 mm,
pe faţă glabre sau dispers păroase, pe dos de obicei dispers alipit păroase,
pe margini glandulos dinţate, Peţiol păros, cu glande stipitate şi cu ghimpi
puţini. Foliole ± mari, lungi de 35— 43 mm şi late de 28—35 mm, subrotund
eliptice sau aproape rotunde, pe faţă glabre, pe dos îndesuit păroase, evident
reticulate, în lungul nervurilor glanduloase, simplu acut serate. Pediceli
lungi de 20—30 mm, glandulos setoşi. Inflorescenţă de obicei unifloră, mai
rar multifloră. Flori pendule. Receptacul cilindric, lung de 12 mm şi lat de
3—3,5 mm, glabru sau foarte dispers glandulos. Sepale lungi de 25 mm, pe
dos glanduloase, cele externe la partea inferioară late de 6 mm, laciniate,
cu 2 - 4 lacinii, pe margini păroase şi dispers glanduloase, mai tîrziu devin
mai mari şi persistente. Petaie albe, simple sau învoalte. Stile păroase sau
Ianate, se ridică numai puţin din receptacul. Fruct cu receptacul ovoidal
lung de 18— 22 mm, spre vîrf adesea îngustat.
Cultivată prin grădini. Originară din Asia de E.37
37. -* R . turbinâta Ait. Hort. Kew. ed. I (1789) 206; Fl. U .R.S.S. X
1941) 485. — R. cinnamomea? x gallica Koehne D. Dendr. (1890) 283.
824 FLO R A R .P .R .
ţ>. Tulpina înaltă pînă la 2 m, cu ghimpi amestecaţi, curbaţi şi drepţi.

•Ramuri de obicei fără ghimpi. Frunze cu 5— 7 foliole. Foliole pieloase, ovale
sau ovate, simplu serate, pe faţă glabre, lucitoare, pe dos glabre sau păroase
pe nervura principală. Flori 1—3, de un roşu vioi, cu pedicel şi receptacul
globulos. Sepale nedivizate, după înflorire erecte. Fruct cu receptacul glo-
bulos.
Cultivată prin grădini.
38. * R, pomifera Herrm. Diss. (1762) 16; Fl. U .R.S.S. X (1941) 481,
iab. 3, fig. 3. — Ic.: Pl. 159, fig. 2, 2a; Prod. Trandaf. (1932) tab. LVII.
Arbust înalt de 1— 1,5 m, mai rar pînă la 2 m, cu ramuri scurte, dispuse
în unghiu ± obtuz. Scoarţa bătrînă în formă de lamele romboidale. Ghimpi
uniformi, de obicei subţiri, drepţi, lungi de 12,5 mm, cu baza lată de 2,5
mm şi lungă de 5 mm, uneori dispuşi în perechi. Frunze cu 5— 7 (9) foliole
odorante, compus serate, de regulă mari, lungi de 4—6 cm şi late de 2,5—3
cm, alungit ovate sau lat eliptice, pe ambele feţe păroase, pe faţă alipit păroase,
pe dos db surii, îndesuit glanduloase, cu glande gălbui, sesile. Peţiol tomentos,
glandulos şi cu ghimpi disperşi. Stipele late de 8— 10 mm, pe faţa glabre
sau slab glanduloase, pe dos îndesuit glanduloase şi păroase, pe margini
glandulos ciliate, cu auricule scurt sau lung acuminate, divergente. Inflores
cenţa 1- rar 3- sau multifloră. Flori roşii, rar spălăcit roşii. Sepale după
înflorire erecte, mai lungi decît corola, terminate într-un apendicul foliiform,
glandulos, cele externe ± fidate, toate pe dos îndesuit glandulos setoase şi
păroase. Stile Ianate. Fructe cu receptacul mare, globulos, roşu, de mărimea
unei cireşe, setos, suberect sau nutant, încoronate de caliciul persistent,
lung şi penatifidat. — VII.
Se cultivă pentru fructele sale care se folosesc la noi ca marmeladă şi
compot. Originară din Europa şi -Asia de V.
39. R. humilis Marsh. Arbust Amer. (1785) 13 6 .— Ic.: Pl. 159, fig. 3,
3a—d.
Arbust cu lăstari subterani orizontali, înalt de 37— 100 cm, cu ramuri
gracile, adesea roşietice. Ghimpi neuniformi: cei mai puternici lungi de cca
1 cm, subţiri şi drepţi, dispuşi în perechi la baza inserţiunii frunzelor; cei
mici în formă de sete, disperşi, îndeosebi pe ramurile mai tinere. Foliole lungi
de 20—45 mm şi late de 6—23 mm, obovat eliptice sau eliptice, cu baza
cuneată, la vîrf obtuze sau ascuţite, pe faţă palid sau gălbui verzi, ± hici-
P l a n ş a 157. — 1. Roşa damascena Mill. var. balcanica Prod., la. petală, lb. recep
tacul, lc. sepală externă şi internă, ld . peduncul floral, le. ramură cu ghimpi, sete şi
glande stipitate, lf. porţiune de tulpină cu ghimpi, lg. foliolă, lh. stipele. — 2 . R. gallica
var. tomenlosa Prod., 2a. foliolă, 2 b. dinţii foliolei măriţi.
P L A N Ş A 157
ROSACK AE 827
toare, pe dos palid verzi, ± moi păroase sau glabre, pe margini simplu sau
biserate, cu seratură adincă. Poţiolul comun glabru sau păros, cu glande
stipitate, adesea numeroase, cu aciculi disperşi. Stipele pe margini glandulos
ciliate, cu auricule divergente. Inflorescenţă în dihazii dispuse în corimbe,
cu 1—8 flori. Pedunculi lungi de cca 20 mm, de obicei glanduloşi, rar glabri.
Receptacul oval, glandulos stipitat,. Sepale pe dos glanduloase, de obicei
bumai cu o singură lacinie. Petale roşii. Fructe cu receptacul de 12— 17 mm
în "diam., rotund sau rotund ovoidal, uneori cu cîte o glandă dispersă. —
VI—VIL
Originară din America de N.
var. parviîlăra (Ehrh.). — R. pareijlora Ehrh. Beitr. IV (1789) 21. — Stipele înguste,
cu auricule înguste şi divergente. Bractei înguste.
var. lucida Ehrh. 1. c. pag. 2 2 . — Stipelele ramurilor florifere late de cca 7 —8 mm,
cu auricule late, drepte sau abia divergente. Bractei late. — Prin grădini.
40. -)f R. majâlis Herrm. Diss. Ros. (1872) 8. — R. cinnamomea L. Syst.

ed. X , 2 (1759) 1062, Sp. pl. ed. II (1762) 703, non ed. I (1753) 491; Fl.
U .R .S.S. X (1941) 454, tab. 28, fig. 2. — Ic.: Pl. 150, fig. 2, 2a; Pl. 152.
fig. 3, 3a; Prod. Trandaf. (1932) tab. 59, et Rev. IIort. (1935) pag. 6, fig. 2. 2a.
Arbust înalt de 0,5— 2 m, cu tulpină şi ramuri brun roşcate. Armătura
neuniformă, cu ghimpi şi sete. Ghimpii mai puternici, ± uncinat recurbaţi
şi aşezaţi cîte 2 la baza frunzelor. Frunze 5— 7-foliolate. Foliole apropiate,
lungi de 15—45 mm, ovato sau ovat alungite, pe faţă albăstrui verzi, alipit
scurt păroase, pe dos sure, tomentoase, pe margini simplu serate, cu dinţi
laţi. Peţiol glabru sau puberul. Stipelele ramurilor florifere late, plane, pe
dos păroase, cu auricule ascuţite, patente. Pedicelii florilor mai scurţi decît
caliciul, lipsiţi de glande. Flori roz purpurii. Sepale după înflorire erecte,
întregi, numai rar cele exterioare cu cîte un apendice mic în formă de fir.
Fructe cu receptacul mic, globulos pînă la aproape cilindric, la început înco
ronat de sepalele întregi, înguste şi lu n g i.— V I—VII.
Cultivată în toată ţara, mai ales in regiunea Suceava. Adesea plantată
prin cimitire. Originară din Europa.41
41. * R. rugosa Thunb. Fl. Jap. (1874) 213; Fl. U.R.S.S. X (1941)
447, tab. X X V III, fig. 1. — Ic.: Pl. 159, fig. 1, la —d; Prod. Trandaf. (1932)
(ah. LVII et in Rev. Hort. (1935) tab. X X I, fig. 1. la —g.
Arbust înalt de 1— 1,5 m, cu lăstari subterani puternici. Tulpina, împreună
cu ramurile, foarte ghimpate, cu ghimpi mari, drepţi, lungi de 4,5—5 mm
şi cu aciculi numeroşi. Ramurile între ghimpi păroase ca şi ghimpii, cele mai
hătrîne deasemeni păroase, cenuşiu brunii, cu ghimpi disperşi. Frunze cu
5—9 foliole. folio le mari, groase, ± rigide, ovale sau îngust eliptice, lungi
de 50 mm şi late de 20—23 (25) mm, cu margini simplu dinţate, pe faţă puţin
zbîrcite, glabre, ± lucitoare şi de culoare verde închis, pe dos proeminent

nervate, suriu păroase şi adesea glanduloase, cu glande lucitoare. Foliolele
ramurilor mai bătrîne mai înguste. Peţiolul cu rachis păros, cu ghimpi dis
perşi şi cu puţine glande mici, care abia se ridică dintre peri. Stipele lungi
de 26 mm şi late de 18— 20 mm, pe faţă glabre, pe dos păroase, invers cor
date, pe margini slab serate şi glanduloase. Inflorescenţa cu 1—5 flori mari,
de 8—9 cm în diam., roşii sau roşii închise, pe pediceli scurţi, de 3—4 mm
lungime şi acoperiţi în mare parte de bractei. Pediceli la mijloc cu 2 bractei
pe margini dinţate şi glanduloase, sub bractei păroşi, setoşi şi stipitat glan
duloşi ; porţiunea deasupra bracteilor deobicei păroasă şi glanduloasă. Recep
tacul globulos, glabru, Sepale întregi, lungi de 32— 35 mm, pe dos păroase
şi glanduloase, prelungite în apendice. Petale mari, lungi de 3—4 cm, aproape
rotunde, unele la vîrf slab cordate. Fructe cu receptacul mare, lat de 25 mm,
globulos turtit, roşu, încoronat de sepalele erecte. — VI—VIL
Originară din Asia de E.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Petalele sînt căutate pentru dulceaţă şi se mai folosesc pentru
fabricarea uleiului (Oleum Rosae), care găseşte întrebuinţare în parfumerii. Fructele sale
mari, roşii, sînt apreciate pentru marmeladă.
Ob s . !n grădina botanică a Instit. Agrotehnic din Cluj se cultivă varietatea numita
« R o s e ra ie d e V H a y e C ocke C o c h e t », cu flori violacee.
42. X- R. hemisphaerica Herrm. Diss. Ros. (1762) 18. — R. sulphurea

Ait. Hort, Kew. IT, ed. I (1789) 201.
ţ>. Aculei curbaţi. Foliole mari, pe dos glanduloase şi simplu acut serate.
Stipele inegal glandulos serate. Inflorescenţă lipsită de bractei. Petale palide
sau sulfuriu galbene.
Originară din Asia estică. Persia.
43. -X-R. Indica Lindl. Monogr. Ros. (1820) 106. — R. chinensis Jacq.
Obs. bot. III (1765) 55, tab. VII, p. p.
Arbust verde, înalt de 1—2 m, cu ghimpi roşii, dispuşi în perechi. Inflo
rescenţă multifloră, cu pedunculi florali glanduloşi.
Din această grupă mai fac parte:
R . fra g r a n s Thory in Red. Ros. ed. I (1817} 6 i. cu fiori deschis galbene.
R . p o ly a n th a Hort., din care la noi se cultivă: « C o îd la ch s » cu flori roz portocalii;
« I d e a la cu flori de un roşu stacojiu cu negru, catifelate, dispuse în ciorchine; « L o c a rn o »
cu flori roşii portocalii; * M i$ $ E d . C a v e lln cu flori învoalte de un roşu închis; «P r v ic e
J e a n d e L u x e m b u r g » cu flori mici, de un alb curat şi odorant; « R ddhătic. » cu flori foarte
mari, de un roşu strălucitor.
P l a n ş ă 1 5 8 . — 1 . R o ş a a lb a L . c u flo r i î n v o a l t e , l a . id e m , c u f r u c t e , l b . f r u c t ,
l c . s e p a le , l d . fo lio lă . — 2. R . c e n tif o lia L ., 2 a . r e c e p t a c u l, 2 b . s e p a le , 2 c . r a m u r ă c u
g h im p i, s e te ş i s e te g la n d u lif e r e , 2 d . t u l p i n ă c u g h im p i, s e te ş i s e te g la n d u lif e r e , 2 e . fo lio lă .
P L A N Ş A 158
ROSACEAE 831
44. -X- R. semperfloreus Curt. Bot. Mag. (1794) tab. 284. — R. chinensis
Jacq. 1. c. p.p. — Ic.: Pl. 155, fig. 2a— d; Prod. Rev. Hort. (1935) 32, tab.
XII, fig. 1, la —i. — Trandafir de lună.
Arbust de statură mică, înalt de 1 m. adesea nespino s. Inflorescenţă de
obicei unifloră, cu pedunculi florali de obicei glabri, la noi adeseori slab glan
duloşi. înfloreşte pînă toamna tîrziu.
Cultivată în următoarele forme horticole:
<' C r a m o isie S u p e r ie u r e » Coqucreau (1832), cu flori închis roşii; « D u c h e r » Ducher
(1870), cu flori curat albe; « H e r m o s a » Marcheseau (1840), cu flori roze mătăsoase; « I I of-
g ă rtn e r » Kalb, cu flori închis roze; « V n e d m iid lic h c » P. Lambert (1904); « R o u î e t t i »
II. Correvon (1922); « V ir id iflo r a » Bambr. et Harr. (1856), cu flori mici, închis verzi.
45. -X- R. carolina L. Sp. pl. ed. II (1762) 703.

Arbust înalt de 2 m, cu ramuri subţiri. Armătura uniformă; ghimpii
dispuşi sub peţioli, în perechi, curbaţi. Frunze 7—9-foliolate. Foliole eliptice
sau alungit eliptice, la bază cuneate, fin şi ascuţit serate, pe faţă verzi închis,
pe dos suriu verzi, glabre sau păroase. Stipele lungi şi înguste. Receptacul
si pediceli setos glanduloşi. Sepale aproape întregi. Petale mari pînă la 2 cmT
de un roşu viu. Fruct cu receptacul lat piriform, de 8— 10 mm.
Cultivată în locuri mai umede. Originară din America de N.46
46. * R. Banksiae R. Br. in Aii. Hort. Kew. ed. II, III (1811); Fl.
U.R.S.S. X (1941) 444.
Plantă urcătoare, înaltă de 4 m, cu ramuri subţiri, aproape lipsite de
ghimpi. Frunze hibernante. Foliole 3—5 (7), alungit sau lat lanceolate, pe
ambele feţe lucitoare. Stipele unite cu peţiolii frunzelor, cu marginile fim-
briate, caduce de timpuriu. Inflorescenţa dihaziu paniculat. Flori gălbui,
rar albe, învoalte, cu receptacul mic, semiglobulos.
Mult cultivată în sere.
Din grupele « Thca » ( R . c k in e n s is ), « Rcmontante » (g a llic a X c h in e n s is ) şi « Pernet »
Hort.), se cultivă mai frecvent la noi următorii trandafiri hibrizi:
( R . P e r n e tia n a
« C om tesse V a n d a l », Thea hybrid M. Leenders et Go. (1932). — Floare foarte mare,

cu miros puternic, la exterior arămie trecînd în roz arămiu, la interior gălbui brună.
« T a lis m a n », Thea hybrid The Montgomerj' (1929) (după Al. Borza, W ic k u r ia n a ) . —
Flori de culoare portocalie arămie.
« V i i l e d e P a r i s », Wichuriana de Pernet, Ducher (1932). — Flori de un galben auriu
curat; înfloreşte bogat toamna.
« C r im so n G lo r y », Thea hybrid, W. Kordes Sohne (1937). — Flori roşii carmin închis,
eu nuanţe catifelate, cu miros puternic.
« D u i l i u Z a m iir e s c u », Thea hybrid. — Flori închis roşii, cu nuanţe catifelate, cu
parfum puternic, îmbătător.
« H e r o s », Thea hybrid, Math. Tantan (1933). — Flori roşii cu miros de neîntrecut;
işi menţine culoarea pînă la vestejire.
832 FLORA R .P .R .
« M a d a m e J u le s B o u ch e », Thea hybrid, I. Croibier (1910). — Flori de un alb lăptos.

« P iu $ X I ) , Thea hybrid, M. Leenders et Co. (1925). — Flori albe crem, în centru
portocalii.
« G olden D a w n ), Thea hybrid, Grand (1929). — Floarea de un galben curat ca floarea
soarelui, deosebit de marc, cu petale îndcsuite şi miros plăcut.
« P r e s id e n t H e rb e rt I lo o w e r >>, Pernet hybrid. Coodington (1930). — Floarea mare,
de culoare frumoasă, roşie aurie ca focul.
« H e in r ic h W e n d la n d ), Thea hybrid, W. Kordes Sohne (1931). — Floare mare, la
exterior curat aurie, lucitoare, la interior de un roşu negricios.
a F r â u I la r i D r u s c h k i », Remontant hibrid care înfloreşte şi a doua oară. — Flori mari
curat albe, de formă frumoasă.
« B l a z e ), trandafir urcător (1933—34). — Flori lucitoare, roşii stacojii; varietatea
permanent înfloritoare poartă numele de « P a u V s S c a rle t c lim b e r ».
î n t r e b u i n ţ ă r i . Din vremuri foarte îndepărtate trandafirul se foloseşte ca
plantă de podoabă şi alimentară. Azi în ţara noastră se cultivă prin parcuri şi grădini
atît formele pitice, cît şi cele înalte şi urcătoare. Din flori şi fructe se prepară pastă,
magiun, şerbeturi, siropuri, licheururi şi băuturi răcoritoare. în comerţul de flori tran
dafirul deţine un loc important.
în medicina casnică se folosesc de asemenea din vechime florile, fructele şi seminţele,
drogul fiind cunoscut sub numele dc « Flores, Fructus et Semen Rosae ». Fructele se
culeg coapte, însă nu prea tîrziu, deoarece pe măsură ce se înmoaie îşi pierd conţinutul
în vitamina G. Seminţele se usucă separat, iar carnea fructului se usucă la temperaturi
ridicate şi apoi se consumă sub formă de ceai, dulceaţă, etc. Se foloseşte la combaterea
bolilor căilor urinare, ficatului, rinichilor, dizenteriei, constipaţiei, ctc.
Prin distilarea petalelor de trandafiri se obţine « Apa de trandafir» parfumată. Se
mai prepară uleiul de trandafir folosit la fabricarea parfumurilor, la parfumarea săpunu
rilor, etc. în R. P. Bulgaria există regiuni unde populaţia sc ocupă cu cultivarea în masă
a trandafirilor şi cu extragerea uleiului.
Cercetările ştiinţifice mai noi au arătat că fructele de măcieş sînt bogate în vitamine.
Astfel, ele conţin în cantităţi mari vitamina G (acidul ascorbic), fiind de 50 de ori mai
bogate în această vitamină decît iămîiie şi de 100 ori mai bogate decît merele. Mai conţin
vitamina D, provitamina A, vitamina P (citrina) şi vitamina K. Seminţele conţin vita
mina E.
Pe lingă vitamine, în fructele de măcieş se mai află diferite substanţe zaharoase, acid
citric, substanţe pectice, săruri minerale, etc.
ProduGţia industrială a vitaminei C se sprijină mai ales pe speciile de B o s a cultivate
anume în acest scop.
în U.R.S.S. cresc spontan cca 100 specii de B o s a , dar pentru producerea vitaminei
C se folosesc numai 7, care conţin 2—5 % vitamină C: R . cin n a m o m e a , R . a c ic u la ris , R .
r v g o s a , R . v o s a g ia c a , R . A lb erU o , R . p o m ife ra şi R : F ed tsch en koi. Cu aceste specii s-au
executat şi lucrări de selecţie şi hibridizări, reuşindu-se să se sporească procentul de vita
mină pînă la 8%. în lucrările de selecţie s-a urmărit să se realizeze rezistenţa la ger şi la
boli, lipsa de ghimpi, fructe remanescente pe tufă, fructe cu miez bogat, conţinut bogat
în acid ascorbic (5—8%), precum şi rezistenţă la păstrare şi transport.
P l a n ş a 159. — 1. B o s a ru g o sa Thunbg., la. fruct, lb. ramură păroasă, cu ghimpi,

sete şi glande, lc. foliolă, Id. stipele. — 2. B . p o m ife ra Herrm., 2a. ramură cu ghimpi.—
3. R . h u m ilis Marsh., 3a. foliolă, 3b. sepale, 3c. receptacul cu sepale, 3d. ramură cu
ghimpi.
P L A N Ş A 159
ROSACEAE 835
în U.R.S.S. speciile amintite, bogate în vitamina C, se cultiva în colhozuri şi sovho

zuri, iar prin hotărîrea Cons. de Miniştri din 29 aug. 1916, măcieşul a fost Introdus în sorti
mentul zonelor forestiere de protecţie a drumurilor de fier, a şoselelor şi în lucrările de
amelioraţii agro-silvice.
în R.P.R. din rezultatele cercetărilor de pînă acum, reiese ca cea mai bogată specie
în vitamina C. este R . p e n d u l i n a , din ale cărei fructe s-a obţinut peste 9% vitamină. Altă
specie valoroasă de la noi este R . v o s a g i a c a , din fructele căreia s-a obţinut 4—5% acid
ascorbic. Speciile comune, ca R . c a n i n a , R . d u m a l i s , R . g a l l i c a , conţin numai cca 1%
vitamină C.
Conţinutul în vitamină C variază nu numai de la o specie la alta, ci şi în cuprinsul
aceleiaşi specii, în funcţie de factorii mediului. Astfel, speciile recoltate din etajul montan
sînt mai bogate în vitamină decît cele care cresc în regiunile inferioare. Apoi temperaturile
scăzute şi brumele prea timpurii micşorează procentul de vitamină C.
Trandafirii sălbatici şi mai ales cei cultivaţi sînt atacaţi de o serie de dăunători ani
mali şi boli criptogamice.
Dintre dăunătorii animali, cei mai des întîlniţi sînt specii dc afide şi păduchi, care
atacă mugurii şi frunzele.
Bolile criptogamice mai frecvente sînt:
Boala petelor negre ( D i p l o c a r p o n r o s a e Wolf); atacă frunzele pe care apar pete negre,
brune negricioase sau violet negricioase, cu margini neregulate. Combaterea se face prin
stropiri cu zeamă bordeleză de 1 —2 % şi zeamă sulfocalcică de 2 %.
Făinarea trandafirului ( S p h a c r o t h e c a p a n n o s a Wallr. Lev.); atacă ramurile, frunzele
şi florile, peste care apare un mucegai albicios. Se combate prin prăfuiri cu praf de sulf
şi stropiri cu permanganat de poiasiu.
Rugina trandafirului ( P h r a g m i d i u m d i s c i j l o r u m Tode. F. James); atacă frunzele,
lăstarii tineri, pedunculii şi peţiolii. Prima dată apar pustule prăfoase, portocalii (ecidii).
Mai tîrziu apar pustule galbene (uredospori), care cu timpul devin negre (teleutospori).
Se combate prin stropiri cu zeamă bordeleză.
Subfam. P r u n o i d e a e Foeke
in Engl. et Prantl. Nat. Pflzfam. III (1888) 3, 50
Arbori şi arbuşti, uneori spinoşi. Frunze simple, caduce sau persistente.
Cârpele 1, rar 2—5. Receptacul caduc, nu eoncreşle cu fructul. Fruct dru-
pcolă.
Genul 236. P B U N U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 141 nr. 396, p.p.], em. Lam. et DC. Fl. Fr. IV,
2, ed. 111 (1805) 483. — P r u n , C o r c o d u ş .
Arbori sau arbuşti cu frunze alterne, caduce, cu margini serate. Stipele
caduce. Flori 1— 6, hermafrodite, pedicelate, lipsite de bractei. Receptacul
urceolat, la interior cu nectarine, după înflorire caduc. Sepale 5, pe marginea
receptaculului. Gineceu unicarpelar, cu un ovar superior, glabru, unilocular,
cu un stil terminal alungit şi stigmat globulos. Fruct drupă cu exocarp sub
ţire, pielos, brumat, mezocarp cărnos şi zemos şi cndocarp pietros, scleri-
ficat, comprimat, cu o brazdă pe carenă şi cu o sămînţă acută.
) Numele prunului la greci şi romani (Theophrastes, Columella).

1 a Frunze înguste, lanceolate. Nervurile laterale paralele cu marginea
frunzei, în partea superioară conivente................. ‘............. o. P. Simonii
1 b Frunze de obicei mai late. Nervurile nu merg paralei cu marginea
frunzei ............................................................................................................... 2
2 a Flori solitare sau cîle 2 (rar 3 ) ...................................................................... 3
2 b Inflorescenţă compusă din 3—6 flori, în formă de umbclă sau corimb
(numai la exemplarele slabe cu 1—2 flori). Frunze de obicei subro-
tunde ............................................................................................................... 6
3 a Laciniile caliciului lungi de 1— 2 mm. Petale albe, alungit ovate, lungi
de 5— 10 mm. Fructe globuloase, de 1— 1,5 cm în diam. Ramuri de
obicei spinoase.......................................................................... 1. P. spinosa
3 b Laciniile caliciului lungi dc 2,5 - 5 mm. Petale şi fructe mai m a r i.. 4
4 a Frunze adînc serate, glabre, cel mult pe dos şi pe nervura mediană
păroase. Lujeri tineri glabri ............................................ 4. P. ccrasifera
4 b Frunze pe dos păroase, pe margini eronat serate.............1..................... 5
5 a Lujeri glabri, numai în tinereţe păroşi. Fructe lungi de 3—8 cm. Carnea
fructului se desprinde uşor de pe^sîmbure................... 2. P. domestica
5 b Lujeri tineri la început tomentoşi, mai tîrziu pubescenţi. Fructe lungi
de 2—3 (4) cm. Carnea fructului nu se desface de pe sîmbure
3. P. insititia
6 a Frunzele niciodată lat ovate, înguste, pe margini cu dinţi laţi, groşi.
Sepale glabre pe ambele feţe. Fruct glabrescent............... 6. JL nigra
6 b Frunze ovate lanceoiate, pînă la obovate, lungi de o— 12 cm, late de 2— 5
cm, abrupt acuminate, fin serat dinţate. Sepale la interior fin cenuşiu
tomentoase. Fruct globulos, de 2 cm în diam., portocaliu^ roşu, pe
partea însoriLă de obicei n ep ru in os................................ 7. P. americana
1. P. spindsa L. Sp. pl. ed. I (1753) 475; Fl. U.R.S.S. X (1941) 511, tab.
X X II, fig. la , b. — Porumbar. — Kokeny. — Schlehdorn. — Causa k o j i -
lonan. — E x s .: FRE nr. 786. — I c .: Pl. 42, fig. 1, la.
Arbust înalt de 1—3 (5) m. Tulpină foarte ramificată, cu scoarţă încliis
cenuşie, numai puţin crăpată. Lujeri laterali adesea terminaţi în spin, la
început rotund costaţi, catifelat moale păroşi, brun roşietici. Muguri mici,
ovat globuloşi, brun roşietici, ± păroşi. Frunze caduce, eliptice, pînă la
alungit obovate, lungi de 2— 5 cm, late de 1— 2 cm, obtuze sau acute, la bază
cuneat îngustate, glabre sau numai pe dos în lungul nervurilor păroase,
uneori păroase pe ambele feţe, crenat serate. Peţioli lungi de 2— 10 mm,
adesea păroşi. Stipele alungite, glanduloase, dinţate, de obicei mai lungi
decît peliolii. Flori lung pedicelate, solitare, de 1— 1,5 (1,7) cm în diam.,
apar înaintea frunzelor. Pediceli glabri sau slab păroşi. Sepale triunghiular
ovate, lungi de 1—2 mm, glandulos dinţate, adesea glabre. Petale alungit
ovate, scurt unguiculate, lungi de 5— 10 mm, albe. Stamine de obicei 20,
ROSACEAE 337
lungi de cca 5 mm, cu antere galbene sau roşii. Ovare glabre. Fructe globu
loase, lungi de 1— 1,5 cm, albastru negricios brumate, glabre, rămîn şi peste
iarnă atîrnate de ramuri. Pulpa verzuie, cu gust astringent, nu se desface
de pe sîmbure. — IV— V.
, S t a ţ i u n e a . Margini şi rărituri de păduri, coaste însorite, dealuri
pietroase, stîncării, răzoare, margini de drumuri, păşuni şi fineţe ruderali-
zate, din regiunea de cîmpie pină în etajul montan (1000 m).
Ră s p . î n ţ a r a : Foarte comună în toate regiunile ţării.
V a ri a b i l i t a t e a speciei
1 a Plantă de obicei pesle tot abundent păroasă. Frunze pe dos permanent păroase.
Pediceli şi receptacul păroşi
var. dasyphylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 178. — Comună în întreaga ţară.
f. subdasyphylla Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 303 cum diagn. hung. et in Bul.
şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. Biol. tom. III (1951) 31. — Frunze pe nervura princi-i
pală bogat păroase. Nervurile secundare puţin păroase, mai tîrziu + glabrescente.
— R e g . A u t . M . : Cristuru Săcuesc (r. Odorhei).
f. microcărpa (Wallr.). — P . s p i n o s a cc. m ic r o e a r p a Wallr. Schedul. crit.
I (1822) 216. — Frunze alungite, late pînă la 15 mm, de 3—4 ori mai lungi dccifc
late, de obicei bogat păroase. - R e g . C r a i o v a : Radovanu (r. Segarcea); Pleniţa,
Verbicioara pe marginea pădurilor (r. Pleniţa).
1 b Plante ± glabre. Frunze pe dos glabre sau la început slab păroase şi mai tîrziu
glabrescente. Pediceli şi receptacul glabri ......................................................... 2
2 a Frunze în întregime, chiar şi în tinereţe, glabre, lucitoare, verzui, uneori pc dos în
unghiurile nervurilor şi pc peţioli cu smocuri de peri
var. lombensis Nvâr. 1. c. — R e g . C l u j : Cluj la Păd. Lomb. R e g . C r a i o v a : Tg.
Jiu pe Dl. Tîrgului.
2 b Frunze în tinereţe slab păroase, mai tîrziu ± glabrescente, pe dos cu nervura prin
cipală ± păroasă şi la maturitate....................................................................... 3
3 a Ramuri spinoase. Plante de statură mijlocie
var. typica C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 628. — R. spinosa var. vulgaris
Ser. in DC. Prodr. II (1825) 532. — Comună peste tot.
f. genuina Posp. Fl. Oest. Kiistenl. II (1898) 235. —Petale adesea lat ovate,
pînă la 5 mm lungime, mai scurte decît staminele. — R e g . B a i a M . : Cheile Lăpuşului
(r. Lăpuş). R e g . C l u j : Huedin; Cluj la Făget şi V. Morii. R e g . A u t . M . : Cristuru
Săcuesc (r. Odorhei). R e g . C r a i o v a : Podari (r. Craiova;; Sâlcuţa, Panaghia (r.
Segarcea).
f. major Posp. 1. c. — Petale lungi pînă Ia 1 0 mm. cca de lungimea stami
nelor sau mai lungi. — R e g . C l u j : Cojocna pe marginea grădinilor (r. Cluj). R e g .
B u c u r e ş t i : Lehliu; Slobozia.
f. platyphylla (Gandog.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 2 (1923) 1103. — P . p l a t y
p h y l l a Gandog. Fl. Lyon (1875) 79. — Frunze mai mari, late. — R e g . C l u j : Cluj
în V. Popii şi V. Plccica. R e g . C r a i o v a : Tg. Jiu pe Dl. Tîrgului.
•77 f. purptirea Andră in Rev. Hort. (1905) 481. — Corola purpurie. — Prin
parcuri şi' grădini.
-X- f. flore-plena Kirchn. Arb. Muşc. (1864) 250. — Flori învoalte. — Formă
horticolă. -- •
->(- T. variegilla Zabcl in Mitt. DDG (1903) 249. — Frunze pătate cu alb. Se
cultivă pentru ornament.
3 b Ramuri lipsite de spini
var. inermis Godr. ap. Hegi 1. c. — R e g . C l u j : Boju, Tunelul Cojocna, Floreşti,
Cluj (r. Cluj). R e g . P i t e ş t i : Cumpăna (r. Curtea de Argeş).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Florile, cu deosebire petalele, se folosesc în medicina casnică:
drogul fiind cunoscut în comerţul farmaceutic sub numele de « Flores Pruni spinosae ».
Se administrează sub formă de ceai, sirop, suc proaspăt, tinctură, în combaterea diareei,
dizenteriei, anemici, bolilor de piept, etc. Fructele astringente, la maturitate sînt come
stibile. Pot fi industrializate pentru producerea de marmeladă, ţuică, rachiu, etc. Au însă
dezavantajul că sînt mici. Suporlînd bine tunderea planta se poate folosi pentru garduri
vii dc calitate inferioară.
Ră s p . gen.: Eurasia. Africa de N, America de X.
2. -X- P. domestica L. Sp. pl. ed. I (1753) 475; Fl. U .R.S.S. X (1941)
315. — P . communis Iluds. Fl. angl. (1762) 212. — P. oeconomica Borkh.
Forstbot. (1803) 1401. — Prun. — Nemesszilvafa. — Pflaumenbaum. — Cjiusa
TţoiviamHaH.—Ic.: Pl. 160, fig. 1, la .
Arbore sau arbust Înalt pînă la 10 m. Rădăcini superficiale ce lăstăresc
uşor. Lujeri tineri la început pubescenţi, verzui, mai tîrziu glabri, lucitori,
bruni roşietici. Ritidom cenuşiu, crăpat. Solzii mugurilor necleioşi. Frunze
caduce, eliptice pină la obovate, lungi de 5— 10 cm, aculiuscule sau obtuze,
fin neregulat crenal serale, pe faţă în tinereţe pubescente, apoi glabre, nelu-
ciloare, pe dos moale păroase, reticulat nervate. Peţioli lungi de 1—2,5 cm.
Flori albe verzui, cîte (1) 2 (5) pe pediceli lungi, adesea pubescenţi, apar
înaintea frunzelor. Sepale lungi de 2,5—5 mm, pe faţa internă pubescente.
Petale lungi de 7— 12 mm, albe verzui, alungit ovate sau eliptice. Ova.e
glabre. Fructe ovate sau alungit pînă la lat ovate, mai rar aproape rotunde,
cu sau fără brazdă longitudinală, lungi de 3—8 cm, negre albăstrui, violete,
roşii violete sau galbene, glabre. brumate. Carnea fructului dulce, se des
prinde uşor de pe sîmbure. Sîmbure vîrtos, comprimat, puţin foveolat, carenat,
cu o brazdă pe carenă. Sămînţa amară. — IV—V.
Este cel mai răspîndit pom fructifer de Ia noi, fiind cultivat în toată ţara,
prin livezi şi grădini, de la clmpie pînă în etajul montan, în deosebi in depre
siunile subcarpatice şi în regiunea dealurilor. Uneori subsprmtan la margini
de păduri şi pe coaste însorite.
VariabiliLatea speciei
1 a Fructe globuloase, subrotund», zemoase. Lujerii, chiar şi cei de 2 ani, păroşi. —Aici
aparţin soiuri puţin potrivite pentru uscare
P l a n ş a 160. — 1. P r u n u s d o m e s t ic a L., ramură floriferă, la . fruct. —.2 . P . c e r a -

fîfe r aEhrh., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă, 2b. fruct în secţiune transversală. —
3. P . i n s i t i t i a Jusl., ramură floriferă, 3 a. fruct.
PL A N ŞA 160
P L A N Ş A 144
8-12 FLO RA R .P .R .
8 a Fructe în partea umbrita neregulat galben-albicios punctate, lungi de 3—8 cm şi

groase de .2,6—2,8 cm. Pulpa galbenă verzuie. —Coacerea în prima jumătatea
lunii septembrie
«Agen ». —Agcni szilva. —Agener PfJaume.
8 b Fructe nepătate cu roşu, roşii albăstrui, brumate. Pulpă galbenă aurie. —Coacerea
la sfîrşitul lunii iulie
« Prunc roşii». — Yeresszilva.
9 a Suprafaţa fructului, mai ales pe partea însorită, galben sau purpuriu punctată.
Fructe lungi de 5—5.5 cm, groase de 3,5—4 cm. Pulpa galbenă albicioasă, cu vini
şoare roşii lîngă sîmbure. —Coacerea între 25 august — 15 septembrie
« Vinătă italiană ». —Olasz kekszilva. italienische Zwelsche.
9 b Suprafaţa fructului nu este galben punctată. Pulpa de altă culoare, fără nerva-
ţiuni roşii. — Se coc inai tîrziu....................................................................... 10
10 a Fructe ± simetrice, alungite, turtite lateral, albăstrui brumate, aproape negre.
Pulpa roşcată. — Coacerea în septembrie-octombrie. — Mult răspîndită in Tran
silvania.
« Ttistriiene ». — Besztercei szilva. — Bistritzer Ilauszwetche.
10 b Fructe ± asimetrice, vinete închis, aproape negre, foarte puternic brumate. Pulpă
galbenă verzuie, roşcată. — Coacerea în septembrie-octombrie. -- Originară din
Moldova, sc cultivă începînd din Buzău pînă în NE ţării
« Brum arii» (Vînătă romînească). — Hâzi szilva. — Hauszwetsche.
1 1 a Fructe turtii globuloase, pînă la 5 cm In diam., îngustate puţin la ambele capete,
uneori asimetrice, vinete închis. Pulpa galbenă, verzuie. — Coacerea la sfîrşitu
lui august, începutul lui septembrie
« K ir k ». — Kirke szilvâja. — Kirke’s Pflaume.
11 b Fructe mari, regulat sferice, brun negricioase sau albastre brunii. Pulpa galbenă
verzuie sau aurie. -- Coacerea în noeinbrie
«A n a S p ă t h »
R ă s p . gen. : Cultivat şi sfdbătăoit în Europa aproape peste tot, Asia, Africa de
N, America.
î n t r e b u i n ţ ă r i şi o b s e r v a ţ i i . în ţara noastră prunul este cel mai răs-
pîndit pom fructifer, ocupînd cca 60°o din totalul suprafeţei, cultivate cu pomi. Aproape
nu există gospodărie agricolă în care să nu se afle prunul. Prunele conţin săruri de calciu,
magneziu, potasiu, sodiu şi fier, precum şi vitamine; crude şi mai ales sub formă de
compot au o acţiune laxativă.
Fructele se consumă crude sau uscate. Prin industrializare sc prepară magiun, mar
meladă, sirop, compot, gem şi mai ales ţuică de calitate superioară. Soiurile de cultură
se altoiesc pe speciile sălbatice de Prunus. Cel mai mult este folosit Corcoduşul, pe care
sint altoiţi 90% din pomii cultivaţi în R.P.R.
Importanţa culturii prunului creşte şi prin aceea că el valorifică bine locurile impro
prii pentru alte culturi. Contribuie la fixarea terenurilor fugitive şi împiedecă spălarea
coastelor.
Culturile de pruni sînt atacate de o serie de dăunători animali şi boli criptogamice.
Dăunătorii animali sînt:
Păduchele cenuşiu al prunului ( H y a l o p t c r u s p r u n i F.), atacă lăstarii tineri şi frunzele.
Frunzele şi lăstarii atacaţi au culoarea verde deschisă şi sînt acoperite cu multă rouă de
miere, care se scurge de pe frunze sub formă de picătifri. Cu timpul, frunzele se îngăl
benesc şi cad. Fructele răinîn iniei, iar o parLe din ele cad înainte de a se coace. Lăstarii
rămîn cruzi şi degeră peste iarnă.
ROSACEAE 843
Păduchele, ţes tos al prunului ( L c c a n i u m c o r n i Bouhe) iernează în stadiu de larvă în

partea inferioară a ramurilor. Primăvara larvele devin mobile şi migrează pe ramurile
tinere, unde se fixează. Ouăle se depun sub o carapace. Larvele tinere atacă frunzele şi
ramurile tinere. Organele atacate se acoperă cu rouă de miere şi cu fumaginâ, se usucă
•şi cad.
Combaterea ambelor specii de păduchi se face prin adunarea şi arderea organelor
atacate, stropirea pomilor atacaţi cu carbolineum în timpul iernii, iar primăvara înainte
<le înmugurire, cu ulei mineral precum şi cu zeamă sulfocalcică. Cînd larvele migrşază
primăvara se stropeşte cu emulsie de săpun şi nicotină.
Gărgăriţa prunelor, Sfredelitorul prunelor ( R h y n c h itc s c u p r e n s L.), are o singură
generaţie pe an. După ce prunele au atins mărimea unei alune, gărgăriţa roade aproape
complet codiţa unei prune, apoi în apropierea ci taie epiderma fructului în formă de
semilună şi sapă sub ea o cavitate mică, în care depune un ou. între timp codiţa se rupe
unde a fost roasă şi prunele cad la pămînt. Larvele ieşite din ou sapă cîte o galerie pînă
la sîmbure. Prunele se vestejesc, sc usucă sau putrezesc. Sc combate primăvara prin
•scuturarea pomilor dimineaţa de timpuriu, pe foi de cort. Gîndacii se adună şi se distrug.
Primăvara pomii sc stropesc cu D.D.T.
Viermele prunelor ( G r a p h o lith a ( L a s p e y r e s i a ) f u n e b r a n a Treits.}, are una sau două
generaţii pe an. Omizile găuresc fructele; locul unde au intrat se colorează în albastru,
din acesta scurgîndu-se un clei. Fructele atacate cad la pămînt. Omizile sapă fiecare cîte
un canal spre sîmbure şi rod pulpa în jurul lui, iar locul gol se umple cu excremente. Se
combate prin săparea terenului sub pom, scuturarea şi adunarea fructelor atacate, precum
şi prin stropiri cu D.D.T.
-Molia prunului ( H y p o n o m c u t a p a d e l l a I..), atacă frunzele pc care le rod pînă la ner
vuri. Cîteodată rod toate frunzele, iar cuiburile lc construiesc pe ramuri. Sc combate prin
stropiri de iarnă cu carbolineum sau uleiuri minerale concentrate. în timpul vegetaţiei,
•după căderea florilor,pomii se stropesc cu produse arsenicale sau D.D.T.
Viespea prunelor ( H o p l o c a m p a m i n u t a Clirist şi H . f l a v a L.). Viespea apare în timpul
.înfloririi. Insectele femele depun ouăle cînd florile se deschid sau la începutul căderii
petalelor. între timp, cînd fructele au aproximativ 5 mm lungime, larvele ajung la matu
ritate şi fiecare perforează fructul pînă la sîmbure, pe care-1 roade, apoi sapă o galerie
de ieşire circulară, iese afară şi atacă alt fruct. O singură larvă distruge astfel 4—6 prune.
Din pruna atacată se scurge o substanţă de culoare închisă, cu miros pronunţat de alde-
hidă benzoică. Viespile au o singură generaţie pe an. Prunele atacate cad de timpuriu.
Se combate prin scuturarea fructelor atacate şi a larvelor, şi arderea lor. Pomii sc stro
pesc cu D.D.T. şi se prăfuesc cu nitroxan agricol.
Bolile prunului:
Boala petelor roşii ( P o l y s t i g m a r u b r u m Pers. DC.). Ciuperca atacă frunzele, pc care
în timpul verii apar nişte pete roşii în formă rotundă. Frunzele atacate se răsucesc de
obicei în sus. Propagarea bolii este favorizată de păduchii ţestoşi. Combaterea se face
prin adunarea şi arderea frunzelor bolnave şi stropiri cu zeamă bordelcză.
Deformarea prunelor ( T a p k r i n a p r u n i Fuck.Tul.) atacă frunzele, care se deformează,
imărindu-se totodată. Fructele atacate se numesc popular hurlupi. Se combate prin adu
narea şi arderea fructelor bolnave, tăierea raţională a pomilor şi stropiri preventive cu
zeamă bordeleză.
Mătura vrăjitoarei ( T a p k r i n a i n s i t i t i a e Sad-Joh.), atacă ramurile. Coroana pomului
.se ramifică exagerat de mult şi ia aspectul unor mături. Se combate prin tăierea ramu
rilor aiaeate şi «arderea lor.
3. P. insitftia.Jusl. Cent. pl. I (1755) 12 in Linn. Amorfe acad. IV (1755)

273; FI. U .R .S.S. X (1941) 515. — P . domestica ssp. insititia C. K. Schneid*
Laubholzk. I (1906) 630. — Scolduş, Goldan. — Kokenyszilvafa. — Krie-
chen-Pflaume.— Cnirea neHaomoHman.’— I c ,: Pl. 160, fig. 3,
Arbore sau arbust de 3—6 m, ± spinos. Lujeri tineri la început catifelat
tomentoşi, apoi pubescenţi, chiar şi cei de 2 ani ± păroşi. Muguri ± dens
păroşi, cu solzi necleioşi. Frunze eliptice pînă la obovate, lungi de 4—8 cm,,
acute sau obtuze, pe margini crenat serate, pe faţă la început dispers păroase,,
mai tîrziu glabrescente, pe dos, mai ales lungul nervurii mediane, dens păroase*
Peţioli lungi de 2 cm. Flori de 2— 5 cm în diam., cîte 2 pe pediceli lungi,,
moale păroşi. Sepale glabre sau la interior (foarte rar pe ambele feţe) păroase.
Petale aproape rotunde, lungi de 1— 1,5 cm, albe sau verzui. Fruct alungit
pînă la subrotund, lung de 2—3 (4) cm, negru albăstrui sau galben, dulce..
Sîmburele slâb turtit, globulos, cu suprafaţa netedă, la ambele capete obtuzr
nu se desface de pulpă, lung pînă la 2 cm. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Cultivat prin grădini de pomi. în stare sălbatica pe
coline şi coaste însorite şi margini de păduri.
V a ri a b i i i t a t e a speciei
1 a Lujeri dens păroşi. Arbust cu frunze şi flori mai mici. Fructe negre violete sau
galbene ............................................................................................................. 2
1 b Lujeri tineri fin păroşi, cei de 2 ani glabri, nespinoşi. Frunze alungit ovate, pe faţă
glabre, pe dos în tinereţe păroase, mai tîrziu glabre. Fructe mari, dc 3—5 în-
diam., globuloase. sau ovate. Sîmbure turtit, globulos, la suprafaţă scabru
var. italia (Borkh.) G. K. Schneid. 1. c. — P. i t a l i c a Borkh. Forstbot. 11 (1803)
1409. — P. c l a u d i a n a Poir. in Lam. Encycl. V (1804) 677.
Soiuri c u l t i v a t e
«R e n c l o d ă verde ». — Zold ringlo. — Grosse Rcine Claude. —Fruct glo
bulos, la bază şi la vîrf puţin turtit, de 3.5—4 cm în diam., verzui albicios sau
verde galben, pe partea însorita cu puncte roşietice, alb albăstrui-brumat. Pulpa
galbenă verzuie. — Se coace la sfîrşitul lui iulie, începutul lui august.
« R e n c l o d ă A î t h a n n ». —Ălthân ringlo. — Graf Althan’s Renclode. — Fruct
aproape perfect globulos, puţin turtit la capete, de 3—5 cm în diam.. de culoare
variată: roşie galbenă, roşie violetă sau roşie verzuie, pe partea însorită cafeniu
roşie sau albăstrui rozee, puternic roşcat albăstrui brumat, ceea ce face ca toate
culorile să fie tulburi. Se coace între 15—31 august.
2 a Fructe negre, mai mici, de 2 (3) cm în diam. Arbuşti spontani, cu frunze şi flori mai
mici
var. nfgra (Nym.) A. et G. Syn. VI, 2 (1906) 122. — P. n ig r a Nym. Consp.
(1879) 214.
f. subsilvestris (Boutigni) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 630. — P.
i n s i t . var. s u b s y l v e s t r i s Boutigni in Bull. Soc. Dauph. fasc. 8 (1881). — Prunul Sf.
Iulian. — Ramuri bogat spinoase. Sepale complet glabre. Petale curat albe. Fructe
de 1—1,8 cm în diam. — Mult întrebuinţat ca portaltoi.
ROSACEAE 845
f. dumclorum (Lamotte) Nym. Consp. (1879) 214. — P. dumetorum Lamotte

FI. pl. centr. Fr. (1877) 231. — Ramuri nespinoasc, începînd de la al doilea au
glabre. Frunze alungit obovate. Sepale adesea uşor glanduloase. Fruct *pînă la 1 , 8 cm
în diam.
f. cincrâscens (Lamotte) Nym. 1. c. — P. cinerascens Lamote 1. c. — Ramuri
nespinoase. Frunze mai mici. Petale albe, rotund obovate. Sepale foarte glanduloase.
Fructe pînă la 1,5 cm în diam.
f. pcmaridrum (Boutigni) G. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 630. — P.
insit. var. pomariorum Boutigni in Bull. Soc. Dauph. fasc. 8 (1881).- -Prune Catalan. —
Tufă mai mare. Ramuri puţin aculeate. Sepale la vîrf -h păroase. Petale albe
verzui. Fructe lungi de 2—3 cm.
■2 b Fructe globuloase, gălbui, mai mari de 2—3 cm, foarte dulci. Arbust sau arbore mic,
nespinos. Frunze mai mari
var. syrîaea (Borkh.) Koehne Dendrol. (1893) 316. — P. syriaca Borkh. Forstbot.
II (1803) 1406.— P. domest. var. cerea Hegi FI. Mitt. - Eur. IV, 2 (1913) 1108. —
Aici aparţin soiurile de cultură numite «Mirabele»:
« Mirabelă galbenă ». — Sârga mirabella. — Gclbc Mirabelle. — Fruct ovat
globulos, deschis galben, pe partea însorită brun sau roşu punctat. Se coace în
august. Este cel mai valoros soi de cultură. — Se mai cunosc: « Mirabelă roşie»,
a Mirabelă de Nancy », a Mirabelă mare», « Mirabelă verde», « Mirabelă timpurie
. de Bergthold », <»Miralyela de Boln ».
î n t r e b u i n ţ ă r i . Prunele Rendode şi Mirabelele sînt comestibile. Prin industria
lizare se prepară pastă, marmeladă, compot, ţuică, coniac, etc. Prunul Sf. Iulian se folo
seşte în pomicultură ca portaUoi.
R ă s p. g e n . : Europa, Caucaz, Asia Mică, Persia, Africa de N.
4. P. ccrasiîera Ehrh. Beilr. IV (1789) 17. — P. Myrobalana Lois. in

Duham. Arb. V, ed. II (1812) 185, tab. 57, fig. 11. — P . divaricata Ldb.
lud. sem. Hort. Dorp. (1824) 6; FI. U .R .S.S. X (1941) 516. — Corcoduş.—
Paradicsom szilvafa. — Kirsch-Pflaumenbaum. — I c .: Pl. 160, fig. 2, 2a, b.
Arbust sau arbore pînă la 8 m înălţime. Lujeri tineri glabri, verzui, mai
tîrziu devin bruni cenuşii, de obicei spinoşi. Muguri cu solzi necleioşi. Frunze
eliptice, ovate sau obovate, lungi de 3—7 cm, acute sau acutiuscule, neregulat
-adînc serate sau crcnat serate, la bază brusc îngustate sau rotunjite, glabre,
numai pe dos, pe nervura mediană, de regulă tomentos păroase, cu deose
bire în tinereţe, mai tîrziu glabrescente. Flori solitare, rar cîte 2, de 2—2,5
■cm în diam., cu pediceli lungi, glabri sau păroşi. Receptacul la interior cati
felat păros. Sepale lungi de 2,5—5 mm, la interior/spre bază fin păroase,
pe margini fin glandulos serate. Petale ovate sau subeliptice, lungi de 9— 11
mm, albe, rar roşictice. Stamine în general 20—30. Ovar glabru. Fruct glo-
bulos, lung de 2—2,5 cm, roşu, brun roşietic sau galben, puţin brumat, cu o
brazdă în lung. Sîmbure rotund, neted. — III—V.
Mult cultivat prin grădini şi livezi, vulgarizat. Subspontan pe coline
însorite, la margini de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Spontan a fost identificat pînă acum în următoarele localităţi:
Meg. Cluj: Pata, Dezmir (r. Cluj). Reg. Stal in: Mt. Piatra Mare. Reg. Hunedoara: Sebeş
846 FLO RA R .P.R .
la Rîpa Mare. Reg. Timişoara: Miniş (r. Lipova). Reg. Craiova: Tismana (r. Baia de
Aramă). Reg. Piteşti: Olăneşti (r. R. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Fundulca (r. Brăneşti);
Bucureşti la Băneasa.Tîeg. Ploeşii: Mislea (r. Cîmpina); Jugureni (r. Cislău); Grăjdana
(r. Buzău).
'Variabili tatea speciei
var. Mirobalana (L.). — P. domestica mirobalana L. Sp. pl. ed. I (1753) 475. — P .
Mirobalana Lois. in Dubam. 1. c. — P. cerasifera ssp. Mirobalana G. K. Schneid. Laub
holzk. I (1906) 632. — Petale albe. Frunze verzi deschis, lucioase, răsucite tn muguri.
Ramuri spinoase. Solzii mugurilor cleioşi. — Răspindită în localităţile indicate la specie.
-X- var. Pissardii (Carr.) C. K. Schneid. 1. c. — P. Pissardii Carr. in Rev. Hort.
(1881) 190. — P. cerasif. var. alropurpurea Dipp. Laubholzk. III (1893) 633. — Corcoduş
roş.u. — Petale rozee sau roşiclice. Frunze mai mari, purpurii, roşielice. Fruct roşu întu
necat. — Mult cultivat ca specie ornamentală, prin parcuri şi grădini.
-)f f. Moseri Hort. ap. Hegi FI. Mitt. - Eur. IV, 2 (1923) 1 1 0 1 . — Fiori învoalte,
puţin mai mici,* palid rozee.
-X- f. păndula (Dipp.). — P. divaricata pendula Hort. cx Dipp. 1. c. pag. 634
pro var. Pr. cerasiferi. — Ramuri pendule.
-X- f. 61cgans Hort. ap. Ilegi 1. c. — Ramuri lungi, subţiri, şerpuitoare.
-X- f. angustiîolia Hort. ap. Hegi 1. c. — Frunze înguste.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Var. Mirobalana sc foloseşte foarte mult în pomicultură, ca
portaltoi pentru pruni şi caişi, mai puţin pentru piersici. Fructele sînt comestibile, consu-
mîndu-se crude sau uscate. Uneori se fabrică marmeladă, compot, ţuică, lichior. Var.
Pissardii se cultivă pentru ornament prin parcuri, grădini, margini de alei, etc.
R ă s p. g e n . : Eurasia, cultivat şi sălbăticit.
5. -X- P. Simonii Carr. in Rev. Ilortic. (1872) 111. — Prun Simon.

Arbust pînă la 3 m. Lujeri erecţi, de culoare verde bruniu violacee. Frunze
asemănătoare cu cele de persic, îngust lanceolate, cu nervuri laterale para
lele cu mărginea frunzei şi spre vîrf conivente, pe dos puţin barbulate, cu
dinţi obtuzi, glanduloşi. Flori albe, de 2,5 cm în diam., cu pediceli de cca
7 mm. Fruct turtit globulos, lung de 3 cm şi lat de 4 cm, roşu, acrişor, cu
carnea prinsă tare de sîmburele dispers brăzdat.
Cultivat prin grădini. Originar din China.
6. * P- nigra Ait. Hort. Kew. II (1789) 165.

Arbore pînă la 10 m. Lujeri rigid erecţi, brunii. Frunze peţiolate, alungit
ovate pînă la aproape obovate, lungi de 8— 10 (15) cm, late de 4,5—-7 (9}
cm, brusc acuminato, pe dos la început peste tot cu peri fini, lungi, mai tîrziu
numai în lungul şi în unghiurile nervurilor, pe margini cu dinţi laţi, neascu-
ţiţi. Peţioli cu 2 glande. Flori mari, cu pediceli de 4—6 ori mai lungi decît
receptaculul. Sepale pe ambele feţe glabre. Petale de cca 3 ori mai lungi
decît receptaculul, la început albe, mai tîrziu deschis rozee. Fruct pînă la
3 cm în diam., cu membrană groasă, portocalie şi pulpa galbenă, prinsă strîns
de sîmbure.
Cultivat in grădini. Originar din Canada şi Statele Unite.
R OSACEA Ii 847
7. -K-P. americana Marsh. Arb. Amcr. (1785) 111.

Arbust sau arbore pînă la 10 m. Lujeri roşietici, erect patenţi, adesea
cu spini. Frunze ovat lanceolate, pînă la obovate, lungi de 5— 12 cm, late
de 2—4,5 cm, ascuţite sau acuminate, simplu sau dublu acut serate,
glabre sau pe dos tomentoase. Peţioli fără glande. Inflorescenţă umbeliformă,
cu 2—5 flori. Flori mari, de cca 2 cm în diam. Receptacul glabru, cu sepale
reflecte, cu margini întregi. Petale alungite, albe, cu unguiculă roşie. Fruct
portocaliu, sferic, de 2 cm în diam., de obicei nepruinos, acru, cu sîmbure
gros, aproape necomprimat.
Cultivat în grădini. Originar din America de N.
Genul 237. C E R A S U S * ) Adans.

Fam. II (1763) 305. — C i r e ş , V i ş i n .
Arbori sau arbuşti. Flori de obicei mari, ± lung pedicelate, cîte 2—4 în
corimbe, în subţioara bracteilor, în umbele sesile sau solitare, precedate
sau lipsite de frunze mari normale, ieşite din acelaş mugure floral. Sepale
erecte sau cele interne reflecte. Receptacul (tubul caliciului) scurt campa-
nulat pînă la subglobulos, căzător. Fruct drupeolă globuloasă, cărnoasă,
acră sau dulce.
1 a Sepale reflecte ............................................................................................... 2
1 b Sepale erect patente. Receptacul (tubul caliciului) alungit (numai la
flori învoalte scurt campanulat tubulos). Petale rozee, de 3 ori mai
: lungi decît staminele. Frunze pe dos glaucescente, lung acuminate,
simplu pînă la dublu se r a te ............................................ 4. C. serrulata
2 a Frunze crenate sau puţin serate, cu dinţi glanduloşi. Flori 1—3, cu
pediceli în subţioara solzilor mici ai mugurelui........................................ 3
2 b Frunze cu dinţi obtuziusculi, glanduloşi. Flori în umbele sesile în sub
ţioara solzilor foarte mari, în parte verzi, la unele specii precedate de
1—2 frunze normale, ieşite din acelaşi mugure floral............................ 4
3 a Frunze pe dos glauce, numai în partea anterioară cu dinţi mici, ascu
ţiţi, spre bază cu margini întregi sau cu dinţi rari...............5. C. pumila
3 b Frunze pe dos neglauce, pe margini omogen dinţate, cu dinţi mici,
rar crenat serate ...................................................................... 6. C. japonica
4 a La baza inflorescenţei, în afară de scvamcle mari, erecte, se găsesc
1—3 frunze normale, ieşite din acelaşi mugure floral. Fruct acru.. 5
4 b La baza inflorescenţei se găsesc numai sevame mari, fără frunze nor
male; sevame interne reflecte. Frunze lungi de 8— 15 cm, pe dos dis
pers pubescente. Sepale cu margini întregi. Fructe d u lc i.. 3. C. avium
*) După numele oraşului Gerasus de pe malul Mării Negre din Asia Mică, (astăzi
Kerasun) de unde vişinul, în anul 74 î.e.n, a fost adus în Europa dc către Lucullus; era
şi numele cireşului la Columclla.
848 FLORA R .T.R .
5 a Arbust pitic, înalt pînă la 1 m. Frunze mici (2—6 cm), la vîrf rotunjite
sau obtuze, cu peţioli scurţi, aproape întotdeauna fără glande. Sepale
cu margini îndesuit crenate. Petale alungit obovate, de obicei adine
emarginate.............................................................................. 1. C. fruticosa
5 b Arbuşti mijlocii sau arbori (pînă la 10 m). Frunze mari, lungi de 6—8
(12) cm, la vîrf ascuţite, pe dos glabre, cu peţioli lungi (1—2 cm), cu
1—2 glande. Sepale acute, cu margini glandulos serate. Petale aproape
rotunde, neemarginate ......................................................... 2. C. vulgaris
1. C. fruticosa (Pali.) G. Woron. in Bull. Appl. Bot. Gen. Plant. breed.

XIV, 3 (1925) 52; FI. U.R.S.S. XI (1941) 558. — Primus fruticosa Pali.
FI. ross. I (1784) 19, tab. 8 b. — P . Cerasus p. pumila L. Sp. pl. ed. I (1753)
474, non P. pumila L. Mant. I (1767) 7 5 .— P. Chamaecerasus Jacq. Goli.
I (1786) 133. — Vişinei. — Gseplesz meggy. — Zwergkirsche. — B m u ih h k v c -
TapHan. — E x s .: FRE nr. 788; FEAH nr. 3204; HN nr. 5033.— lc .: Pl.
161, fig. 3, 3a.
Arbust pînă la 1 (4) m, des ramificat, formează stoloni. Lujeri subţiri,
în tinereţe moale păroşi, cu timpul devin glabri. Muguri ovat obtuzi, cu
solzi cleioşi. Frunze eliptice, obovate pînă la alungit obovate, lungi de 2—6
cm, cele de pe stoloni mai lungi, late de 1—3 cm, obtuze, pînă la scurt acu
minate, pe margini crenate sau obtuz serate, groase, glabre, verzi întune
cate, lucitoare. Peţioli lungi de 5— 15 mm. Stipele subuliform îngustate,
serate. Flori pînă la 1,5 cm în diam., dispuse cîte 1—4 în fascicule (umbele
sesile) la virful ramurilor scurte. Pediceli lungi de 1— 3 cm. Receptacul cam-
panulat, adesea de 2 ori mai lung decît sepalele obtuze şi îndesuit crenate.
Petale alungit obovate, lungi pînă la 7 mm, albe, de obicei adînc emarginate.
Stile la bază adesea păroase. Fruct globulos turtit pînă la ovat, pînă la 10
mm în diam., roşu închis, bruniu. comestibil. Sîmbure subrotund, pînă la
9 mm în diam., bicostat. — IV —V.
S t a ţ i u n e a . în tufişuri, păduri uscate, margini de păduri, grohotişuri,
pe lîngă drumuri, coline, coaste însorite, cu deosebire în regiunile de stepă
şi silvostepă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Cehu Silvaniei. Reg. Cluj: Rodna, Nepos,
Năsăud (r. Năsăud); Bistriţa; Cluj la Hoia, Fineţe şi Mănăştur, Baciu, Gojocna, Boju
(r. Cluj); Mt. Meseş, Zalău (r. Zalău); Turda, Cheia Turzii (r. Turda); Aiud. Reg. Aui.
M .: Tg. Mureş; Orăşeni (r. Odorhei); Mţii Harghita. Reg. Stalin: Rupea; Sighişoara,
Boiu (r. Sighişoara); Valea Lungă, Copşa Mică, Mediaş (r. Mediaş); Oraşul Stalin;
Guşteri ţa, Noul, Şura Mare, Roşia (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; V. Streiului,
Sebeş (r. Sebeş); Orăştie; Deva. Reg. Oradea: Marghita. Reg. Timişoara: Drocea,
Baratca (r. Lipova); Arad; Buziaş (r. Lugoj); Bazoş, Moşniţa (r. Timişoara). Reg.
P l a n ş a 161. — 1 . Padus racernosa (Lam.) C. K. Schneid., ramură floriferă, la.

racem fructifer. — 2 . P. Mahaleb (L.) Borkh., ramură floriferă, 2 a. fruct. — 3. Cerasu*
pumila (L.) Michx., ramură floriferă, 3a. fruct. — 4. C. avium (L.) Mnch., ramură floriferă.
4a. fructe. — 5. C. vulgaris Mill., frunză şi fruct.
PLANŞA 146
KOSACKAK 851
Craiova: Podari (r. Grai ova); Pleniţa; Radovanu, Panaghia (r. Segarcea); Bălş; Vlădila
(r. Caracal). Reg. Piteşti: loneşti (r. B ăbeni-B isIrita)Slatina, Mierleşti (r. Slatina) ;
Vulturcanca (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Cocora (r. Crzicenij. Reg. Bucureşti: comună îii
stepa Bărăganului; Bucureşti la Bănoasa; Lehliu: Mironeşti la Păd. Mis] ea- Goşti nari;
Comana (r. Vidra); Brăneşti, Cernica {r. Brăneşti); Ulmeni (r. Olteniţa); Călăraşi,
Moara Săracă (r. Snagov). Reg. Constanta: Tulcea, Niculiţel, Mrea Cocoş (r. Tulcca).
Reg. Iaşi: pădurile de lîngă Iaşi: la Stînca, Rediu-Aldei, Coada Stîncii, Păd. Focuri,
Nicolina, Popricani şi Lacu Negru (r. Iaşii; Coarnele Caprei (r. Ilirlău); Păd. Cioara
(r. Negreşti); Cîrligi (r. Roman). Reg. Suceava: Darabani; Leorda (r. Botoşani); Bosanci
pe Dl. Strîmbu (r. Suceava).
1 a Tufă mai înaltă, de 1 —4 m, arborescentă, viguroasă.
f. arborescens Nvâr. Kv. fl. (1941 — 44) .904, cum diagn. hung. et in Bul, şl.
Acad. R.P.R. Secţ. Şt. Biol. III (1951) 31. — Reg. Cluj: Cluj pc Dl. Lomb }
1 b Tufă mică, înaltă pînă la 1 in.. Frunze lungi de 4 —6 cm
f. âcută (Borb.) Jâv. Magv. fl. (1925) 594. - P. pumila var. acuta Borb. Balat*
fl. (1900) 420. - Frecventă în localităţile indicate la specie de pe teritoriul Transil
vaniei.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Uneori sc cultivă ca plantă ornamentală prin parcuri, în specia)
f. pendula Ilort. ex. Dipp. Laubholzk. IU (1893) 615, cu ramuri subţiri, pendule.
R ă s p . g e n . : Kuropa. Caucaz pînă în Siberia.
2. 0. vulgaris Mill. Gard. Dict. ed. VTIl (1768) nr. 1; Fl. U.R.S^SJX
(1941) 559. — Prunus Cerasus L. Sp. pl. ed. I (1753) 474, p.p. — Vişin. —
Meggyfa. — Sauerkirsche. — B hoiiih oGbiKHOBftHHan. — I c .: Pl. 161, fig. 5.
Arbore pînă la 8 (10) m, cu coroana rotundă. Lujeri glabri, cenuşii sau
bruniu roşietici, alungiţi, ± pendenţi, adesea cu brahiblaste (ramuri scurte).
Frunze lungi de 6—8 (12) cm, eliptic obovate pînă la alungit obovate, acute,
rar obtuziuscule, la bază îngustate, fin dublu crcnat serate, pe faţă glabre,
pe dos glabre sau numai în tinereţe puţin păroase, verzi întunecate, mai
groase decît la C. avium. Peţioli lungi de 1—3 cm, cu 1—2 .glande, rar fără
glande. Brahiblastele în timpul înfloririi foliate. Flori pînă la 3 cin In diam.,
dispuse în fascicule, la bază cu cîteva frunzişoare. Mugurii cu solzi persistenţi,
cleioşi. Pediceli lungi de 1—4 cm. Sepale acute, cu margini glandulos serate,
Petale lat ovate pînă la subrotunde, scurt unguioulate, lungi de 7— 12 mm,
albe. Fructe globuloase, adesea turtite la vîrf, mai mari de 1 cm, roşii închis,
rozee sau negre, foarte rar galbene, acre. Sîmbure globulos pînă la )ovat,
aproape de 1 cm în diam., neted. — JV—V.
S t a ţ i u n e a . Cultivat frecvent în livezi şi grădini, în regiunea de
cimpie şi de dealuri. Uneori sălbătăcit. ■
V a r ia b il ii a tea speciei ?
ssp. acida (Dumort). — Cerasus acida Dumort. in Fl. Belg. Prodr. (1827?)-
91. — C. pendula Liegel Anleit. Kenntn. Pflaum. II (1841) .199. -r-.Vişin,
pitic.
Planta mai mică, arbustivă, cu drajoni. Lujeri la început orizontali, apoi

penduli. Frunze lungi de 8— 12 cm, adesea la bază cu 1—2 glande. Fructe
globuloase, mai mici, brun negricioase. — Originar din Europa de S. La noi
este subspontan şi cultivat în următoarele soiuri:
« Mocăneşti». — Mokânymeggy. — Fructe globuloase, mici, roşii întunecate, pînă la
negricioase cu pulpa întunecai roşie, foarte acră. Se pot consuma crude numai foarte
coapte, şi se folosesc pentru vişinată, compot, marmeladă, dulceaţă. — Se coc la sfîrşitul
lui iunie şi începutul lui iulie.
« Vişine de Ostheim ». — Osztheimi meggy. — Ostheimer Weichsel. — F/ucte turtit
globuloase, de 1,7—2 , 2 cm în diam., cafenii. Pulpa moale, fin acidulată.
ssp. eucerasus (A. et G.). — Prunus Cerasus L. Sp. pl. ed. I (1753) 474,
s. str. — P . eucerasus A. et G. Syn. VI, 2 (1906) 147.
Plantă arborescentă, mai înaltă, fără drajoni. Hamuri puternice, la început
erecte, mai tîrziu ± pendule. Frunze cu sau fără glande la bază. Fructe mai
mari, subrotunde. roşii sau brunii. — Cultivat în următoarele varietăţi şi
forme:
1 a Frunze neevident serate. Stipele îndelung persistente. Arbust scund, cu ramuri la
început erecte, apoi pendule. Inflorescenţă densă. Pediceli florali scurţi, pînă la
2,5 cm lungime
var. marasea (Host). — C. Marasca Host Fl. austr. II (1831) 6 . — Cultivat
în părţile ardelene.
1 b Frunze evident şi puternic serate. Stipele caduce de timpuriu ........................... 2
2 a Fructe roşii întunecate sau brune, slab acrişoare, cu suc închis colorat. Lujeri subţiri.
Pediceli mai lungi
var. austera (L.). — Prunus Cerasus var. rt austera L. Sp. pl. ed. I (1753)
474. — Pr. austera Ehrli. Beitr. VII (1792) 129. — Vişini acre.
f. scmperfldrens (Ehrh.). — P. semperflorens Ehrh. 1. c. pag. 132. — Vara,
după fructificare, formează noi flori. — Cultivat pentru ornament.
f. persiciflora C. Koch Dendrol. I (1869) 111. — Petale rozee. — Cultivat
în parcuri şi grădini.
f. aureovarigâta (Kirehn.. C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 616. — P.
acida var. fol. varieg. Kirehn. Arb. Muss. (1864) 452. — Frunze pătate alb gălbui. —
Cultivat pentru ornament.
f. semiplena (Kirehn.) C. K. Schneid. 1. c. — P. acida var. flora plena
Kirehn. 1. c. — Flori învoaltc sau semiinvcalte. — Cultivat.
2 b Fructe roşii deschis, acre, cu suc necolorat. Lujeri groşi, mai scurţi. Pediceli florali
scurţi, numai de 2—3 ori mai lungi decit receptaculul
var. Caproniana (L.). — Cerasus Caproniana Lam. et DC. Fl. Fr. IV, ed. III
(1805) 482. - Vişine obişnuite. -- Se cultivă in mai multe soiuri.
Determinarea după fruct a soiurilor comune cultivate

1 a Fructe roşii întunecate sau brune, slab acrişoare, cu suc colorat (var. austera L. —
Vişini acre)............................................................................................................................ 2
1 b Fructe deschis roşii, cu sucul necolorat (var. Caproniana L. — Vişini obişnuite).. 4
2 a Fruct ovat sferic, roşu portocaliu, în partea neînsorită spălăcit sau palid roşu. Greu
tatea medic de 5 gr. Pulpa moale, roşie portocalie, suculentă, cu gust dulceag,
uşor acrişor. — Se coc pe la mijlocul lui iunie. — Cultivat în toată ţara
ROSACEAE 853'
« Regina Hortansa». — Hortenzia kirâlyno. — Konigin Hortensia*

2 b Fruct turtit sferic ............................................................................................................. 3
3 a Fruct roşu întunecat. Pulpa rozee. Se coace lamijlocul lui iunie

« împărăteasa Eugenia ». — Eugenia csâszârne. — Kaiserin Eugenia.
3 b Fruct roşu ca sîngele sau brun roşcat. Pulpă roşie, dulceagă. Se coc între 10—25 iunie
«Frumoasă de Chatenay ». — Chatenay szope. — Schone von Chatenay.
4 a Pulpa fructului spălăfcit galbenă .................................................................................... 5
î b Pulpa fructului roşie............................................................................................................. 6
5 a Fructe mari, de 1,7 —2 , 2 cm în diam., roşiideschis,turtite şi puţin neregulate, cu

numeroase puncte. Pulpă galbenă verzuie. — Se coc timpuriu
« Gobet mare ». — Nagy gobet. — Grosser Gobet.
5 b Fructe mari, turtit sferice, roşii întunecate. Pulpă spălăcit galbenă
« Spaniole ». — Spanyolmeggy. — Spanische Glaskirsche.
6 a Pulpă roşie închisă, fără vinişoare. Fruct îndesat ovat, roşu vioi. — Se coc în iunie
« De Crişana ». — Bândi tivegmeggy. — Koroscher Wcihchsel.
6 b Pulpă roşie purpurie, cu vinişoare deschise, cu aciditate pronunţată, fină
« Ostheim ameliorată ». — Ostheimi nemesitett. — Verbesserte Ostheimer Weih-
ohsel.
Se mai cultivă soiurile timpurii: «Frumoasă de Choisy», «Griotte du N ord*
« Tnrr.eşli », « Jozsika Găbor »>, « Royal », « Ministru Podbielsky ».
Mai sînt pe cale de a se introduce soiurile miciuriniste: «Frumuseţea Nordului»,
« Combinat », « Monomah », « Ideal», « Poljir de Vladimir », « Cerapadus nr. 1 ».
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele se consumă crude în stare proaspătă. Se prelucrează
pentru producerea de conserve, marmeladă, compot, lichioruri, ete. în medicină se folo
sesc pedicelii, drogul fiind cunoscut sub numele de « Stipites Cerasorum» sub formă de
infuzie, ca diuretic, în combaterea inflamaţiilor căilor urinare. Din fructele zdrobite
împreună cu seminţele se extrage un sirop special « Syrupus Cerasi». Lemnul se utili
zează in timplărie şi strungărie. Vişinul este originar din Asia Mică, de unde s-a răspîndit
în cultură şi ameliorat. Azi există în cultură multe soiuri valoroase, între care primul loc
îl ocupă soiurile miciuriniste creiate în TJ.R.S.S., ca: « Pladorodnaia», « Miciurina
« Pionerca», « P o ljir», « Crasa Severa». Se înmulţeşte prin sămînţă. Ca portaltoi se
foloseşte vişinul sălbatic, cireşul, prunul Mahaleb. Este puţin pretenţios faţă de climă şi
sol, însă se dezvoltă bine pe soluri profunde şi nisipoase.
Vişinul este atacat de mai mulţi dăunători animali şi vegetali, dintre care cei mai comuni
sînt:
Fluturele alb (Aporia Craiaegi L.), Inelarul (Malacosoma neustria L.), Gărgăriţa
fructului (Rhynchites bacchus L.). Gărgăriţa frunzelor (Rh. pauxillus Germ.). Apoi, dintre
bolile criptogamice, Putregaiul brun al sîmburoaselor (Monilia cinerea Bonord.) care
atacă ramurile, frunzele, florile şi fructele. Ramurile sînt atacate primăvara cînd sc ofilesc
la vîrf şi se usucă repede, iar frunzele şi florile se brunifică şi atîrnă în jos. Fructele se
brunifică, apoi putrezesc. Toate organele atacate se acoperă cu un mucegai albicios, format
din conidiile ciupercii. Combaterea se face prin adunarea şi arderea organelor uscate,
tăierea raţională a pomilor şi stropirea cu zeamă bordeleză.
R ă s p . g e n . : Sălbatic în India, în jurul Mării Caspice, Iran, Ţările Balcanice
Cultivat în toată Europa.
3. C. âviiim (L.) Mnch. Meth. (1794) 672; Fl. U.R.S.S. X (1941) 5 56.—
Prunus Cerasus var. avium L. Sp. pl. ed. I (1753) 474. — P. avium L. Fl.
8.54* FL01SA H .P.R.
Suec. ed. I I . (*1755) 165. — Cerasus nigra Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768)
Âr. 2 .— Cireş. — Cseresnyefa. — Vogelkirsche. — Bmmifl nTiiqba. — E x s.:
FRE nr. 423 sub, var. \silv. — I c .: Pl. 161, fig. 4.
Arbore pînă la 20 m. llitidom gros, negricios, bine formai numai la bază.
Scoarţa se exfoliază In fişii circulare. Coroana ovală pînă la piramidală,
formată din ramuri lungi, de obicei erecte, cu ramificaţii secundare scurte,
brunii roşcate sau cenuşii. Frunze alungit ovate pînă la alungit obovate,
lungi de 8—15 cm, acuminate, la bază rotunjite sau îngustate, pe margini
neregulat dublu crenat serate, pe fată rugoase, glabre, cel mult pe nervuri
± dispers păroase, pe dos la început bogat, mai tîrziu dispers pubescente.
Peţioli lungi pînă la 5 cm, glabri, la baza laminei cu 1—2 glande sesile, roşcate.
Stipele liniare, glandulos serate. Flori de 2,5—3,5 cm în diam., dispuse cîte
3—6 în fascicule, lipsite de frunze ieşite din mugure floral. Pediceli lungi de
3 —5 cm, erecţi sau nutanţi, la bază cu solzii mugurelui persistenţi, laţi,
cleioşi, cei interni reflecţi. Sepale obtuziuscule, cu margini întregi, reflecte.
Petale rotund ovate, scurt unguiculate, cu margini fin crestate, pînă la 10— 15
cm lungime, albe. Fructe globuloase, pînă la 10 mm în diam. (uneori mai
mari), închis roşii sau negricioase, lucitoare, dulci amare. Sîmbure alungit
ovat, lung de 6— 10 mm şi lat de 5—8 mm, neted. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tufişuri, pe grohotişuri, coaste însorite,
de la cîmpie pînă în etajul montan (1000 m). Se cultivă prin livezi şi grădini
în toată ţara.
R a s p. în ţ a r â:. Spontan şi cultivai in ţoală ţara.
\ ariabili lalea speciei

1 â Fructe mici, pînă !a 1 cm in diam.. de mărimea unui bob de mazăre, la maturilate
negre, puţin suculente, dul* i. »*u simburi miei
var. silvestris Kirschl. FI. Al>. I 18*2* 2 1 *». — Cireş sălbatic. - E x s.: FRE
nr. 423. — Prin păduri, în toată ţara.
1 b Fructe mai inari de 1 cm, cu pulpă mai groasă, suculentă, de diferite culori---- 2
2 a Pulpa fructului moale şi suculentă. Fructe ovoidale, negre sau pestriţe
var. Iuliana (L.). — Prunus Cerasus var. £. Iuliana. L. Sp. pl. ed. I (1753)
474. — Cerasus Juliana Lam. et DC. FL Fr. IV, 2 , ed. III (1805) 482. — Cireşe
de Ispas. — Cultivat.
f. nîgricans (Ehrh.). — P. nigricans Ehrh. Beitr. VII (1792) 128.—Fructe negre,
f. vâria (Ehrh.). — Prunus varia Ehrh. 1. c. — Fructe pestriţe,
f. salicifolia Hori. ex Dipp. Laubholzk. : 1893) 615. —Frunze înguste, asemă
nătoare cu cele de salcie. - Cultivat pentru ornament.
f. plena (Kirehn.). — P. aoium var. fl. pleno Hort. ex Kirehn. Arb. muşc.
(1864) 254. — Flori învoalte. Cultivat pentru ornament.
2 b Pulpa fructului tare, slab suculentă. Fructe adasea galbene sau roşii, rar negricioase.
Arbore neregulat ramificat
var. Diuăcina (L.). — P. Cerasus var. X. Duracina L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 475. —
Cerasus Duracina Lam. et DC^Fl. Fr. IV. ed. III (1805) 473. — Cireşe pietroase. —
• Cultivat
UOSACEAE 8 5 Ty
f. rubra Mohacsy ia Soo-Jăv: Magy. fh (1951) 300. — Fructe bruniir roşietice.

f. flâva Mohacsy 1. c. — Fructe galbene,
f. variegâta Mohacsy 1. c. - Fructe pestriţe.
Determinarea după fruct a soiurilor cultivate

1 a Pulpa fructului moale şi suculentă. Cireşe de Ispas (var. Iu liaiia)...................... 2
1 b Pulpa fructului tare, slab suculentă. Cireşe pietroase(var.Duracina).......... 7
2 a Fructe galbene sau galbene roşietice' v .v .................................. 3
.
2 b Fructe negre sau roşietice ..... 4
3 a Fructe galbene roşietice, alungit ovale, ascuţit cordiforme,foarteumflat cilind

forme, astfel incit jghiabul dorsal şi chiar cel ventral dispar, la lovire devin tulburi.
Pulpa foarte moale, zemoasă, dulce, uşor amară. Se coc între 20 mai şi 1 0 iunie.—
Soi indigen, răspîndit în raioanele Curtea de Argeş, Rîmnicul Vîlcea, Ploeşti şi
Buzău
« Băşicuţă». — Holyagos. — Herzkirsche.
•3 b Fructe galbene ca lămîia, în unele părţi cu nuanţe rozacee. Se coc în iulie.—Soi
introdus
« Mieroase de Cerseg ». — Cserszegi mezes. — Cserszeger Honigkirschc.
4 a Fructe globuloase, turtite dorsiventral şi mai late decît înalte, negre, cu pieliţă ±
roşie. Pulpa foarte zemoasă, roşie negricioasă, c.u sucul intens colorat în bordo<
dulce acrişor. Se coc în iulie. — Răspîndit in jurul Sibiului, de provenienţă locală
« Pitz ». — Pitz. — Pitz. ,
4 b Fructe neturtite dorsiventral................................................................ ............ .......... 5
5 a Fructe cordate, roşii, apoi negre. Pulpa roşie închisă, cu sucul coloFal. S e . COQ
între 25 mai şi 5 iulie
« Timpurii de mai». — Mâjusi korai. — Rote Maikirsohe.
5 b Fructe obtuz cordate....................................................................................................... 6
0 aFruct aproape sferic, puţin contras spre vîrf, de mărime mijlocie, pe partea ventrală
cu un şănţuleţ care se pierde la mijlocul fructului, roşii, apoi negre, cu mici puncte
cenuşii. Pulpa la început pietroasă apoi moale, de culoare bordo, cu vinişoare,
dulce. Sucul roşu colorai. Se coc între 1—15 mai.— Soi introdus
« Cea mai timpurie ». — Mârki korai. — Friiheste der Mărk.
f> b Fructe mici sau mijlocii, uşor conice sau cordiforme, roşii închis. Pulpă moale,
roşie închis, foarte zemoasă, cu suc slab colorat în roşu. Se coc incepind de pe la
1 0 — 1 2 mai. — Răspîndilă peste tot, cu deosebire in părţile sudice ale ţării. Prove
nienţa locala
« Timpurie romtnească ». — Român korai. — Rumănische Fruhe.
7 a Fructe foarte mari, roşii negricioase pestriţe, pătate cu alb. obtuz cordiforme, mai
late decît înalte. Pulpa roşie, dulce aerişoară, tămîioasă. cu gust excelent: Sucul
colorat. Se coc între 5—15 iunie.— Soi introdus, mult răspîndit în Ardeal şi Banat
«Germersdorf». — Germersdorfi oriâs. — Grosse Germersdorfer Knorpelkirschc.9*
7 b Fructele nu sînt pestriţe ......................................................................... ............ . . . . 8
8 a Fructe galbene (f.flava M \\)........................................................................................... 9

8 b Fructe negricioase, brunii sau roşii închise (f. rubra My.) ...........................,. 1 2
9 a Fructe albicios gălbui, scurt cordiforme, aproape sferice, cu jghiabul venLral aproape
. şters. Pulpa foarte tare, albicioasă, fără aromă, puţin dulce. Se coace la începutul
lunii iulie.— Soi local, răspîndit în Ardeal mai ales la Cisnădie (r. Sibiu)
856 FLORA R .P .R .
« Pietroase albe de Cisnădie ». — Disznodi fehăr ropogos. — Heltauer Weisse.—

Knorpelkirsche.
9 b Culoarea fructelor galbenă sau gălbui roşietică ................................................. 10
10 a
Fructe de culoare galben curată, de mărime mijlocie, înalte pînă la 2 0 mm şi groase
.de 2 2 mm, cordat globuloase, cu pulpa pietroasă (sc înmoaie cînd fructul e bine
copt), albicioasă, zemoasă. Potrivită pentru dulceaţă. Se coc între 10—24 iunie.
« Pietroase Donissen ». — Doniszeni sârga. — Donissens Gelbe Knorpelkirsche.
10 b Fructe roze galbenii .................................................................................................... 1 1
11 a Fruct galben spălăcit, roz pe partea însorită, foarte mare, cordiform globulos.
Jghiabul ventral şi dorsal şters. Pulpa foarte tare, cu gust, amărui, fad. Se coace la
sfîrşitul lui mai şi începutul lui iunie. — Răspîndit în jurul Bucureştilor
« Pietroase Napoleon ». — Nagyhercegno. — Grosse Prinzessin-Kirsche.
1 1 b Fruct turtit dorsiventral, galben mat, cu nuanţe roz cărămizii, deasupra cu o brumă
fumurie; astfel fructul pare murdar. Pulpa galbenă, tare, cu suc incolor. Se coace
între 20—30 iunie. — Răspîndit cu deosebire în părţile muntoase ale Munteniei.
« Drăgănele de Piteşti * (Pietroase de Leordeni). — Leordăni ropogos. — Leordener
Knorpelkirsche.
12 a Fructe mature negre, se coc în iunie ....................................................................... 13
12 b Fructe mature roşii brune, se coc mai de timpuriu............................................. 14
13 *a Pieliţa groasă. Pulpa cu suc colorat, foarte dulce. — Răspîndit în Ardeal
« Pietroasă neagră ». — Nagy fekete ropogos. — Grosse Schwarze Knorpelkirsche
13 b Pieliţa subţire. Carnea cu gust aromatic acrişor. — Răspîndit în Ardeal
« Uriaşă de Badacion ». — Badacsonyi oriăs. — Badacsonyer Riesenkirsche.
14 a Fruct de culoare roşie închisă, uniformă, aproape sferic, obtuz cordiform, uşor
turtit la ambele capete. Jghiabul ventral puţin pronunţat, marcat cu o linie închisă.15
Pulpa foarte tare, consistentă, închis roşie, dulce acrişoară, cu suc colorat. — Soi
de provenienţă autohtonă, răspîndit în raionul Rîmnicu Sărat
a Scorţoase de Rimnicu Sărat*. — Cserhăju.
14 b Fructe de culoare neuniformă ................................................................................... 15
15 a Fructe foarte mari, de 2.7—3 cm în diam., cărămizii, închis roşii, cu pete deschise
în formă de striuri, obtuz cordiforme. simetrice, puţin turtite dorsiventral, cu jghia-
buri larg ondulate. Pulpa foarte tare, galbenă albicioasă, cu vinişoare. Sucul gălbui,
suculent. Se coc între 10—20 iunie. — Soi autohton, răspîndit cu deosebire în
Moldova
« Boambe de Cotnari *. — Kotnari ropogos. — Kotnarer Knorpelkirsche.
15 b Fructe mai mici, roşii închise, globuloase. Pulpa roşie negricioasă, seinipielroasă,
suculentă. Se coc între 9—10 iunie. — Introdus în cultură în Muntenia
« Pietroase roşii Biittner*. — Biittner kesei ropogosa. - Biittner’s Spate, Role-
Knorpelkirsche.
Se mai cultivă soiurile: « Pietroase de P ă jid a P ie tr o a s ă « Jaboulay», «Monere»,
« Pietroasă inimă de porumbel», « Pietroasă neagră de Odesa ».
Soiuri miciuriniste pe cale de a se introduce, sînt « Prima nndunică» şi « Prirnu
copil».
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Fructele se consumă proaspete sau sub
forma de compot, gem, dulceaţă, etc. Din ele se fabrică conserve, marmeladă, fructe
zaharisite, alcool, ţuică, lichioruri, etc. Fructele ce conţin acid citric, tanin, zahăr, cumarinâ
şi pedicelul fructelor'ce conţine materii fieroase, se folosesc ca surogat al ceaiului.
ROSACEAE 857
Pedicelii fructelor, sc folosesc în farmacie, drogul fiind cunoscut sub numele "de « Stipites
Cerasorum », cu aceleaşi proprietăţi ca şi drogul din pedicelii de vişin, prezentînd însă
o eficacitate mai mare. Seminţele, care pe lingă substanţele amintite mai sus, conţin
amigdalină, emulsină, eLc., pot servi ca materie primă in indusLria farmaceutică. Lemnul
se foloseşte în timplărie la fabricarea de mobile şi alte obiecte.
Formele sălbatice se folosesc ca portaltoi, precum şi la creiarea de noi soiuri de cultură
prin hibridizare sexuată şi vegetativă. Astfel în U.R.S.S. s-au creiat soiuri miciuriniste
ca: Ciornaia, Goroscaia, rezistent la ger şi boli. Pervencţ, soi recomandat în lucrările
de hibridizare pentru obţinerea de noi soiuri şi Cerapadus sladki, ajungînd pînă la 3 m
înălţime, foarte rezistent la ger şi boli, se recomandă în lucrările de hibridizare pentru
creiarea de noi soiuri de vişini, etc.
Cireşul a fost luat în cultură din vremuri străvechi. Astfel, îl găsim pomenit în scrierile
lui Thcophrastos şi Plinius. în ce priveşte condiţiile de climă, este puţin pretenţios. Merge
bine mai ales în regiunea dealurilor, dar se poate urca pînă in etajul montan şi coboară
adesea la cîmpie. E rezistent la vînturi şi ger. Se altoieşte pe cireş sălbatic şi pe Prunus
Mahaleb.
Cireşul este atacat de o serie de dăunători. Dăunătorii animali mai comuni sînt:
Păduchele negru al cireşului (Mysus cerasi F.). Se prezintă sub 2 forme: una apteră,
femelă, iar alta, aripată, masculă şi femelă. Trăiesc sub formă de colonii pe faţa inferioară a
frunzelor. Combaterea sc face cu ulei mineral, carbolineum, emulsie de petrol şi săpun.
Molia cireşului (Argyresthia ephippella F.). Omizile ies primăvara cînd încep să
se dezvolte mugurii. Atacă şi organele sexuale ale florii. Prin faptul că atacul larvelor se
face în mod ascuns, adesea nespecialiştii atribuie pagubele altor factori. Se combate prin
carbolineum, ulei mineral, substanţe arsenicale, D.D.T.
Cotarul verde \\Chcimai6bia brumata L.). Primăvara de timpuriu omizile rod mugurii
foliari şi floriferi, mai tîrziu găuresc frunzele, pe care le rod. Atacă florile pe care le înfă
şoară cu fire mătăsoase, mănîncă staminele şi ovarele, rod pulpa cireşelor crude şi chiar
sîmburii. Se combate prin inele cu clei. Iarna pomii se stropesc cu ulei mineral 5%, pentru
distrugerea ouălelor. La apariţia omizilor se stropesc cu D.D.T. 2% sau se prăfuesc cu
arseniat de calciu.
Cotarul brun (Hibernia dejoliaria Ch.). Produc,e aceleaşi pagube ca şi Cotarul verde,
dar este mai puţin frecvent la noi. Se combate cu aceleaşi mijloace.
Musca cireşelor (Rkagoleiis cerasi L.). Seamănă cu musca de casă, de care se deose
beşte uşor prin faptul că este mai mică. Femelele depun ouăle în fructe, cînd acestea
sînt pe jumătate coapte, în apropierea codiţei. Larvele rod în fruct galerii aproape drepte
pînă la sîmbure, apoi rod pulpa în jurul sîmburelui. Pentru combatere se recomandă
cultivarea soiurilor timpurii, stropiri cu arseniat de plumb sau carbolineum.
Viespea neagră a cireşelor (Eriocampoides limacina Retz.). Insecta depune ouăle
în epiderma feţii dorsale a frunzelor. Larvele rod epiderma feţii superioare şi parenchimul,
lăsînd intacte nervurile şi epiderma inferioară. Frunzele cad. fructele rămîn pipernicite.
Combaterea se face prin prăfuirea cireşilor, stropiri cu zeamă de nicotină, produse arsenicale,
nitroxan agricol, D.D.T.
Bolile criptogamice mai comune sînt:
Putregaiul brun al sîmburoaselor (Monilia cinerea Bonord.). Atacă ramurile, frun
zele, florile şi fructele. Ramurile atacate se ofilesc şi* se usucă la vîrfuri, primăvara de
timpuriu. Florile atacate devin brune, se usucă şi atîrnă in jos. Fructele atacate se bruni
fică, apoi putrezesc, iar la suprafaţă apar pustule gălbui cenuşii cu conidii; unele cad,
altele rămîn pe pom şi se mumifică. Infecţia la fructe se face prin înţepăturile produse
de musca cireşelor. Combaterea se face prin distrugerea organelor atacate şi stropiri cu
zeamă bordeleză.
858 FLORA R .P .lt.
Boala petelor roşii (Mycosphacrella derasella Aderh.). Ataca frunzele, ye care apar
pete rotunde, brune, cu margini roşietice; cînd petele sînt in număr mare. frunzele cad.
Combaterea se face prin stropiri cu zeamă bordeleză.
* R ă s p . g e n. : Europa, Siberia de V, Asia Mică, Caucaz, Persia de N, Turchestan,
Africa de N.
4. C. serrulata (Lindl.). — Prunus serrulaLa Lindl. in Trans. Hort.

Soc. VIf (1830) 238. — C. serraLijolia Lindl. ap. Carr. in Rev. Hortic. (1876)
389 cum ic. — Cireş japonez. — Japân cseresznye. — Japanische Kirsche. —
Ic.: Pl. 162, fig. 3,4.
Arbore pînă la 6 (10) m, cu ramuri groase, rigide, glabre chiar şi în tine
reţe. Scoarţă netedă, brună castanie, întunecată. Solzii mugurilor numai
pe partea internă păroşi. Frunze ovate pînă la lat lanceolate, lungi de 6—15
cm şi late pînă la 6 cm, lung acuminate, tăioase, pe margini pronunţat simplu
sau dublu serate, cu dinţii scurt aristaţi, setoşi, pe dos glaucescente, glabre.
Peţioli lungi de 1,5—3 cm, cu 2—4 glande. Flori pînă la 6 cm în diam., lung
pcdicelate, dispuse cîte 3—5 în raceme glabre, adesea alungite, lipsite de
braotei foliacec. Receptacul alungit tubulos, la florile invoalte campanulat
tubulos, căzător. Sepale ovate, acute, erecte. Petale albe, rozee sau roşii
carnee. Fruct negru. — IV — V.
Cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi grădini.
V a r i a b i 1 i I. a l c a s p e c i e i
1 a Antere cu mucron pronunţat. Flori puţin învoalte, purpuriu rozee
J f. his&kura Koehne in Gartenfl. LI, 2 (1902) tab. 1494 b. - Ic.: Pl. 162,
fig. 3.
4 b Antere fură m ucron............................................................................................................ 2
2 a Flori deschis rozee, simple sau invoalte
f. shidare-sakura Koehne Mitt. *1909) 170, sec. C. K. Schneid. Laubholzk. II
(1912) 984. - Ic.: Pl. 162, Fig. 4, 4a.
2 b Flori albe, a învoalte
f. alboplcna C. K. Schneid. Laubholzk. I -1906) G11.
Răsp. gen. : Asia de E; în Europa numai cullival.
5. -X- C. pumila (L.) Michx. Fl. Bor. - .Amor. I (1803) 286. — Prunus
pumila L. Mant. I (1767) 75, non Sp. pl. ed. I (1753). — Vişin pitic. — ic.:
Pl. 161, fig. 3, 3a.
Arbust pînă la 2 in, cu lujeri brăzdat muchiaţi. la în cep u t măslinii bruni,
mai tîrziu cenuşii. Muguri globulos ovoidali, îngrămădiţi. Frunze invers
P l a n ş a 162. — 1. Padus virgin iu na (L.) Mill. — 2. P. serotina (Ehrh.) Agardh..
ramură floriferă, 2a. racein fructifer. — 3. Cerasus serrulata Lindl. f. hisakura Koehne,
ramură cu frunze. — 4. C. serrulata f. shidare-sakura Koehne, ramură cu frunze, 4a. ramură
floriferă.
PLANŞA 162
ROSACEAE 861
lanceolate pînă la alungit cuneate, lungi pînă la 8 cm şi late de 2,5 cm, peţio-
late, obtuziuscule, neregulat dinţate. Inflorescenţă 2—5-floră, de 8—10
mm în diam., cu pediceli lungi de 1 cm. Sepale orizontal patente, glandulos
denticulate. Petale ovate, de lungimea staminelor. Fruct lung de 1—1,5
cm, purpuriu negru, cărnos, cu gust amar. — VI.
Cultivat prin grădini şi parcuri.
var. Besseyi (Baylei). — Prunus Besseyi Baylei in Bull. Corn. Agric. Exp. St. LXX
(1894) 261. — Arbust de obicei mai mic, înalt de 50—100 cm, mai abundent ramificat.
Frunze mai late, groase, puţin spatulate. Drupeolă mai mare, comestibilă. — Cultivat.
R ă s p . g e n . : Originar din America atlantică; la noi cultivat prin grădini şi parcuri.
6. X- C. japonica (Thunb.) Lois. în Nouv. Duham. V (1812) 33. — Prunus

japonica Thunb. Fl. jap. (1784) 202. — P. sinensis Pers. Syn. II (1807) 36.
Arbust de obicei mai mic de 1 m, cu lujeri tineri glabri. Frunze eliptice
pînă la alungit lanceolate, slab acuminate, glabre sau barbulat păroase în
unghiurile nervurilor dorsale. Flori 1—3, rozee sau albe, la noi în cultură
de obicei învoalte. Drupeole roşii, cel mult de 1 cm în diam., cărnoase,
acrii. — VI.
Cultivată prin grădini şi parcuri ca arbust ornamental. Originară din
Japonia şi China. '
Genul 238. A M Y G D A L U S *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 141, nr. 395], ed, V (1754) 212, nr. 545. — Mi g d a l .
Arbuşîi sau arbori, cu flori solitare sau cîte 2—3, subscsile. Receptacul
scurt, cu orificiu lăţit sau tubulos alungit, căzător. Drupeolă alungit compri
mată, tomentos catifelată, la maturitate uscată.
1 a Frunze adînc dublu serate, eliptice sau obovate, la vîrf brusc îngus
tai e şi de regulă trilobate. Peţioli lungi de cca 5 mm. Arbuşti ornamen
tali, cu flori rozee, învoalte.............................................. 3. A. triloba
1b Frunze simplu serate sau crenate, nelobate...................................... 2
2 a Receptacul tubulos, adesea mult mai lung decît sepalele. Arbust cel
mult de 1,5 m înăţime..................................................... 1. A. nana
2 b Receptacul campanulat, de lungimea sepalelor sau numai puţin mai
lung. Arbori mai înalţi de 2 m ...................................... 2. A. communis
1. A. nana L. Sp. pl. ed. I (1753) 473; Fl. U.R.S.S. X (1941) 535.—
Prunus ienella Bts. Beitr. (1801). — P . nana Stockes Bot. Mat. III (1812)
) Numele migdalului la greci.
862 FLORA R .P .R .
103. — Migdal pitic. — Torpe mandula. — Zwergmandel. — MiiHjţajib ima-

Knff.' —Exs,: FRE nr. 156. a—d .— Ic.: Pl. 163, fig. 1, la.
Arbust înalt de 0,50—1,5 m, cu stoloni. Lujeri tineri rotunzi, spre vîrf
uşor costaţi, cenuşii pînă la bruni gălbui, lucitori, cei de 2 ani cu nume
roase lenticele argintii, evidente. Muguri cu solzi brunii, glabri, numai pe
margini păroşi. Frunze ± pieloase, neregulate, lanceolate sau obovat lanceo
late pînă la alungit obovate, lungi de 3—7 cm, lung acuminate, la bază
cuneate, regulat fin serate, glabre, viu deschis verzi, pe ramurile tinere neră
sucite. Peţioli scurţi de 2—6 mm. Flori sesile sau foarte scurt pcţiolate, de
1—2 cm în diam., solitare sau grupate cîte 2 (3), înconjurate la bază de solzii
mugurilor persistenţi. Receptacul tubulos campanulat, lung pînă la 10 mm,
glabru, căzător. Sepale lat ovate pînă la alungite, lungi pînă la 5 mm, glan
dulos fin serate, glabre. Petale alungite pînă la obovate, la bază îngustate,
spre vîrf crestate, lungi de 10—11 mm, rozee, deschis roşii, pînă la de 2 ori
mai lungi decît receptaculul şi decît staminele. Stamine lungi de 4—8 mm,
cu filamente roşietice. Stile tomentoase in 2/3 inferioară. Stigmat cuneat.
Fruct ovoidal, globulos, de 15—22 mm în diam., dens vilos tomentos; partea
cărnoasă subţire, lipsită de suc. Seminţe amare. — III—V.
S t a ţ i u n e a . Locuri calde, uscate, stepice, pe marginea stejăretelor,
in tufişuri, poieni, pe coline şi coaste însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Cehii Silvaniei; Supuru de Jos (r. Tăşnad). Reg.
Cluj: Chiochiş fr. Beclean): Sueutard, Bonţida,Gherla (r. Gherla); Sărmaş; Suatu, Apăhida,
Jucu de Jos. Someşeni. Boju, Florcşti, Cojocna, Cara, Tunel, Cluj la Iloia, Făget şi Fînaţe
(r. Cluj); Aiton, Valea Florilor, V. Botorom, Cinepişti, Borzeşti, Cheia Turzii, Mihai
Vitcazu, Luncani. Turda r. Turdai; gara Grigoreşti, Clieţani (r. Luduş); Gura Arieşului,
Ocna Mureşului, Unirea. Răsboeni. Aiud, Mirăslău (r. Aiud). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş,
Corunca (r. Tg. Mureş). R e g . Stalin: Raeoşu de Jos pe Dl. Tipeiului, Beia, Caţa (r.
Rupea); Făgăraş pe Dl. Cătuşii şi Dl. Hulii: Merghindeal, Ighişu Vechi (r. Agnita); Sighi
şoara, Boiu (r. Sighişoara); Bahnea. Tîrnâveni fr. Tîrnăveni); Cenade, Valea Lungă,
Micăsasa, Prostea Mică şi Mare, Copşa MUă_ Şeka Mare, Mediaş (r. Mediaş); Guşteriţa,
Noul, Şura Mare, Roşia (r. Sibiu). R e g . Hunedoara. Deva; Alba 1ulia, Vinlu de Jos
(r. Alba); Lancrărn, Sebeş, V. Sîngeorgiului. V. Streiului (r. Sebeş); Orăştie; Simcria
(r. Hunedoara). Reg. Oradea: Şimleu Silvaniei. Reg. Craiova: Balş, Spineni, Robăneşti
(r. Balş); Segarcea, Padea (r. Segarcea); Perişoni r. Bâileşti); Terpeziţa (r. Craiova);
Pleniţa. Reg. Bucureşti: Lehliu; Moara Săracă (r. Snagovi; Ulmeni, Olteniţa (r. Olteniţa);
Călăraşi, Vlad Ţepeş, Rasa (r. Călăraşi); Bucureşti la Băneasa: Slobozia, Bora (r. Slobozia);
Tăniădău (r. Brăneşti). Reg. Ploeşti: Cotorca (r. Urdceni.: Pogoanele; Mizil. Reg. Con
stanţa: Ţăndărei (r. Feteşti); Medgidia, Basarabi (r. Medgidia); Babadag, Caucagia (r.
Istria). Reg. Galaţi: Filimon Sîrbu; Macin pe Dl. Ţuţuiatu, Cerna (r. Măcin). Rtg. Con
stanţa: Frecăţei, Mrea Cocoş, Niculiţel, Cataloi (r. Tulceai; Reg. Iaşi: Cîrligi, Focuri,
Aroneânu, Mîrzeşti (r. Iaşi).
vâr. vulgâris DC. Prodr. II (1825) 530. — Prunus nana var. typiea Bcck Fl. XCi
II (1892) 817. — Frunze invers alungit lanceolate, pînă la alungit ovate. LaeiDiile caliciului
mai scurte decît receptaculul. — Răspîndită în localităţile indicate la specie.
KOSACEAE 863
Forme de c u l t u r ă ornamentale
-7T f. angustifolia (C. K. Schneid.). — Prunus nana var. a. georgica f. angustijolia
G. K. Schneid. Laubholzk. 1 (1906) 599. — Frunze foarte înguste.
X* f. alba (C. K. Schneid.). — P . nana var. a. georgica f. alba C. K. Schneid.
1. c. - - Flori albe.
-X* f. spathulâla (Beck). — P. nana a. typica f. spathulata Beck 1. c. - Frunze
spatulate.
var. campcstrîs (Beck). — Prunus nana {3. campestris Bcck 1. c. — Amygd. Palla-
siana Sehlechtend. in Abt. Naturi. Ges. Halle, II (1854) 1. — A. nana var. latifolia Sohur
Enum. pl. Transs. (18GG) 178. — Frunze mai late, obovate. Laciniile caliciului ± de
lungimea receptaculului. - Heg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi la lloia. Reg. Hunedoara: Deva.
Reg. Craiova: Perişorii (r. Băileşti).
R ă s p . g e n.: Europa centrală şi de S, U.R.S.S. de S, Transcaucazia, Asia centrală
şi de V pînă in Siberia de E.
2. -x-A. commimis L. Sp. pl. ed. I (1753) 473; Fl. U.R.S.S.' X (1941)
524. — Prunus Amygdalus Stokes Bot. Med. 111 (1812) 101. — P. communis
Fritsch in Sietzb. Acad. Wien (1892) 632 et alior, non Huds.— Migdal.
Mandulafa. — Mandelbaum. — MnHâ.Tih oGbiKHOBeiiHBiii.—-Ic.: Pl. 163, fig. 2,
2a, b.
Arbust sau arbore înalt pină la 8 (12) m. Lujeri roşietici, glabri. Frunze ovat
lanceolate pînă la îngust lanceolate, lungi de 7—12 cm şi late de 3 cm, lung
acuminate, la bază cuneate, cu margini adesea întregi sau fin crenat serate,
lucitoare, glabre, la bază adesea cu 1—2 glande. Peţioli lungi de 1,5—2,5
cm, glanduloşi, ± egali cu 1/2 din lăţimea frunzei. Flori de 3—5 cm în diam.,
dispuse cîte 2, rar 1—3, apar înaintea frunzelor, sesile sau foarte scurt pedun-
culate. Receptacul scurt campanulat, cu orificiu lăţit. Sepale ovate, obtuze,
la bază cuneate, pe margini păroase. Petale obovate, cuneat unguiculate,
lungi de 18—20 mm, spre vîrf dinţate, rozee, roşietice pînă la albe, cu vini
şoare închise. Stamine mai scurte dccit corola, adesea cu antere galbene.
Fruct elipsoidal, turtit lateral, lung de 3—6 cm şi gros de 2.5—3 cm, verde
bruniu; carnea foarte subţire, verzuie, nesuculentă, picloasă, la maturitate
devine uscată şi se desface în lung prin crăpături. Sîmbure galben, turtit
pe o latură cu numeroase adîncituri neregulate. Seminţe lungi de 1—2 cm,
groase de 1,2—1,5 cm, scorţoase, dulci sau amare. — III -IV.
Cultivat in regiunile calde. Nu este pretenţios faţă de sol. Este însă sen
sibil la geruri. 4
R ă s p . î n ţ a r ă : înainte se cultiva sporadic numai in părţile sudice ale ţării. Azi,
datorită metodelor sovietice agrotehnice avansate (cultura in şanţuri, etc.), s-au luat
măsuri pentru introducerea Iui pe scară largă în Dobrogea, Oltenia şi Banat.
V a r i a b i l i t. a t e a speciei
1 a Seminţe foarle bogate in amigdalină, amare la gust. Peretele cndocarpului (slmbur
rclui) dc obicei gros
864 FLORA R .P.R .
var. amăra L. Sp. pl. ed. I (1753) 473. — Migdal amar. — Keserfi mandula. —
Bittere Mandeln. — Reprezintă tipul speciei
1 b Sămînţa ± lipsită de amigdalină, cu gust dulce ....................................................... 2
2 a Coaja sîmburelui tare şi gros, nu se poate sparge cu mîna
var. satlva L. Sp. pl. ed. I (1753) 473. — A. communis var. fi. dulcis DC. in
Lam. et DC. Fl. Fr. IV, ed. III (1805) 486. — Migdal dulce. — Edes mandula. —
Susse Mandel.
f. cristâta Magv. in Mohacsy Gyumolcs. (1946) 562. — Migdale cu creastă. —
Sîmburele pe partea ventrală cu o creastă lată.
f. lanceolâta Magy. 1. c. — « Maria Dupuy ». — Sîmburele lipsit de creastă,
ovat lanceolat, lung conic.
f. ostraeifdrmis Magy. 1. c. — Scoică uriaşe. — Sîmbure fără creastă, foarte
mare, turtit în formă de scoică de mare.
f. ovâta Magy. 1. c. — Migdală ou. — Sîmbure lipsit de creasLă, de forma
oului.
2 b Coaja sîmburelui moale, subţire sau groasă, se poate rupe cu mina .................. 3
3 a Coaja sîmburelui groasă
var. semifrâgilis Magy. 1. c. 563.
f. elongăta Magy. 1. c. — Sîmburele îngust, alungit., cu vîrf rotunjit,
f. platycârpa Magy. 1. c. — Sîmburele în formă de ou, mai voluminos.
3 b Coaja sîmburelui subţire
var. frâgilis (Borkh.). — Amygdalus fragilis Borkh. Forstbot. II (1803) 1377. —
Prunus amygdalus var. y. frâgilis Ser. in DC. Prodr. II (1825) 531. — Migdale
papiruse, Migdale piţigoeşti. — Papirheju mandula.
f. rotundâta Magy. 1. c. — Sîmburele ± rotunjit.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele de la var. amara conţin 50% ulei. 30% albumină
5% zahăr şi 4% giicozizi (amigdalină). Fiertura cu coaja sîmburelui se foloseşte contra
arteriosclerozei. Migdalele amare se mai folosesc în cosmetică («Aqua amygdaJorum
amareum »), industria parfumurilor şi la fabricarea săpunuiilor. Sîmburii cruzi de la migda
lele amare, în cantitate mare. produc otrăviri mortale. Sîmburii migdaleior dulci conţin
57% ulei, 30% albumină şi 10% zahăr. Drogul de la acestea este cunoscut sub numele de
« Semen Amygdali dulcis * şi se foloseşte ca emulsie împotriva tusei. Migdalele dulci se
folosesc în alimentaţie ca desert şi în prepararea prăjiturilor. Din fructele necoapte, crude,
se pregătesc conserve şi zaharicale.
R ă s p . g e n . : Creşte spontan In Asia centrală pînă în Turchestan, Persio, Siria.
Sălbăticit şi naturalizat în China, India şi regiunile din jurul Mării Mediterane. Cultivat
în Europa centrală şi America.
3. -X- A. trfloba (Lindl.) Ricker in Proc-, Biol. Soc. Wash. XXX (1917)
18. — Prunus triloba Lindl. Gard. in Chron. (1857) 268. — Arnygdaîopsis
Lindle.yi Carr. in Rev. Hortic. (1862) 91. — Prunopsis Lindleyi Andre in Rev.
Hortic. (1883) 367. — Ic.: Pl. 163, fig. 3, 3a.
P l a n ş a 163. — 1 . Amygdalus nana L., ramură floriferă, la. ramură fructiferă. —

2. A . communis L., ramură floriferă, 2a. ramură fructiferă, 2b. idem, sîmbure (endocarp .
— 3. A . triloba (Lindl.) Ricker, ramură floriferă, 3a. ramură cu frunze. — 4. Armeniaca
vulgaris Lam., ramură floriferă, 4a. ramură cu frunze, 4b. fruct în seeţ. longitudinală.
— 5. Persica vulgaris Mill., ramură floriferă, 5a. ramură cu frunze.
P L A N Ş A 163
ROSACEAE 867
Arbust pînă la 4 m. Lujeri tineri pubescenţi sau glabri, subţiri, bruni

închis, cu timpul devin cenuşii. Frunze lat eliptice pînă la obovate, lungi
de 3—10 cm şi late pînă la 4 cm, la vîrf acuminate şi adesea trilobate, la bază
brusc îngustate, pe margini adînc dublu serate, pe faţă închis verzi, pe dos,
cu deosebire pe nervuri, păroase, în rest glabrescente. Peţioli pînă la 5 mm
lungime. Flori adesea pline, de 2,5—3,5 cm în diam., dispuse cîte 1—2, scurt
pedicelate, se dezvoltă înaintea frunzelor. Pediceli glabri. Receptacul la
interior păros. Petale rotund obovate, rozee. Cârpele 1 — numeroase. Ovar
păros. Fruct globulos sau obovat, de 1—1,5 cm în diam., de 2 ori mai lung
decît pedicelii, galben sau roşietic păros. Seminţe cu endocarp subţire. —
IV—V.
Cultivat frecvent prin parcuri, grădini, pe lîngă alei, case, ca arbust fio-
rifer, ornamental.
f. typica Buia f. nova. — Flori regulate, simple. — Rar cultivată,
f. plăna Dipp. Laubholzk. III (1893) 608. — Flori învoalte. — Această formă este
aproape exclusiv răspîndită la noi. Se înmulţeşte pe calea altoirii.
Răsp. g e n . : China. în jurul Mării Meditcrane sălbăticit.
Genul A R S E S l i O A * ) A. L. Juss.
Gen. (1789) 341, em. Borkh. in Roem. Arch. 1, 2 (1797) 37.— Cai s.
Arbori scunzi. Frunze cu estivaţie convolută. Frunze subrolunde, la
bază trunchiate, la vîrf acuminate, cu peţioli lungi,cu 2 glande. Flori sub-
sesile. Receptacul căzător, de obicei roşietic, înconjurat de solzii mugurelui.
Ovarul şi stigmatul cu o brazdă longitudinală. Ovar şi fruct de obicei păros.
Fruct mare, pînă peste 5 cm în diam., galben, pe partea însorită roşu. Sîm
bure cu o muchie ascuţită iar cealaltă aripat ascuţită.
A. vulgaris Lam. Encycl. I (1780) 2; Fl. U.R.S.S. X (1941) 586.—

Prunus Armeniaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 474. — Cais. Zarzăr. — Kajszi
barack. — Aprikose. — Aupiinoc o 6 i> iK iiO B e H iiw fl. — Ic.: Pl. 163. fig. 4, 4a, b.
Arbore pînă la 10 m. Lujeri erecţi sau mai tîrziu ± penduli, glabri, rotunzi,
lucitori, verzi oliviu pînă la roşii, mai tîrziu cu numeroase lenticele evidente.
Muguri ovaţi. Frunze lat ovate sau subrotunde, lungi de 4—10 cm şi late
de 3—7 cm, brusc acuminate, la bază rotunjite sau slab cordate, fin obtuz
serate, pe faţă glabre, lucitoare, pe dos glabre sau numai în unghiurile ner
vurilor cu smocuri de peri. Peţioli lungi de 2—3 cm, cu 2 — numeroase glande.
Flori solitare sau grupate cîte 2, sesile sau foarte scurt pedicelate, pînă la
2,5 cm în diam., puţin mirositoare, sc formează înaintea frunzelor. Recep
tacul roşietic, la bază catifelat, înconjurat de bracteile persistente ale mugu
*) Numele caisului la Theophrastos.
PLOUA ll.P .R .
rilor. Petale rotund ovate, lungi pînă la 1.5 cm, albe sau uşor rozee. Stamine
galbene.;Ovare şi stile păroase. Fructe globuloase, rar alungite, cu o brazdă
în lung,, lungi de. 3—8 cm, păroase, galbene portocalii, pe partea însorită
roşii pătate sau punctate. Sîmbure ± ovoidal, pîntecos lenticular, lung pînă
la 3 cmy pe 6 aparte tricostat, pe cealaltă subaripat, ascuţit, neted, se desface
uşor de came. Seminţe dulci sau amare. — III—IV.
Se cultivă prin grădini şi livezi, în toată ţara, cu deosebire în părţile
sudice.;
1 a Fructul şi sîmburele mult turtiţi. Sămînţa amară
. ; var; persicoidcs (Pers.). — Prunus armeniaca var. persicoides Pers. ap. Hegi Fl.
Mitt. - Eur. IV, 2 (1928) 1099.
1 b Fructul şi sîmburele Deturtiţ.i sau numai puţin turtiţi. Sămînţa dulce sau amară. . 2
2 a Frunze ovate. Fruct + rotund, cel mult de mărimea unei nuci. Pulpa slab amărui
acrisoară. Sămînţa mare
var. amarella (Rchb.). — Prunus amarella Rchb. Fl. Germ. exc. III (1832)
646. — P. arm. var. minor Siibl. et Martens ap. Hegi 1. c. 1098. — Zarzăr. — Se
cultivă mult în regiunea podgoriilor.
2 b Frunze cordate. Fructe globuloase sau rotund coniforme, mai mari decît o nucă.
Carnea dulce. Sămînţa dulce sau amară
var. communis (Siibl. et Mart.). — Prunus armeniaca var. communis Siibl. et
Mart. ap. Hegi 1. o. — Cais. — Cuprinde cele mai multe şi răspîndite soiuri
de cultură.
D ete r m in a r e a după fructe a soiurilor cultivate

1 a Fruct de culoare roşie sau neagră, mic sau foarte mic. Pulpa portocalie, cu nervuri
albicioase sau cu infiltraţii roşii. Gust plăcut acrişor, cu nuanţe de persică. Originar
din Asia centrală.
« Caisă neagră »
1 b Fructe galbene, portocalii sau verzui, numai pe partea însorită pot fi roşii sau roze. 2
aFructe mici, de mărimea corcoduşelor, globuloase, deschis galbene. Sîmbure mic,
bombat, cafeniu. Se coace de timpuriu
■ « Mirabele »
2 b Fructe mai m a ri................................................................................................................. 3
3 a Fruct sferoconic ............................................................................................................ 4
3 b Fruct ovoidal, globulos, nu sferoconic ........................................................................ 5
4 a Fructe obtuz conice, puţin asimetrice, galbene portocalii, în partea însorită roşu
carmin nuanţate sau marmorate, de 4,5—5 cm in diam. Pulpa portocalie, cu vini
şoare mai deschise. Sîmbure bombat, cafeniu închis. Sămînţă dulce. Coacerea la
începutul lui iulie. —Cel mai răspîndit soi de la noi
« Cea mai bună de Ungaria ». — Magyar legjobb. — Ungarische beste.
4 b Fructe sfero-conice, cu baza turtită, cu vîrful prelungit într-un mamelon, galbene
de paie, roşii vspălăcit în partea însorită, pînă la 5 cm în diam. Pulpa galben porto
calie deschisă, fin zaharoasă. Seminţe semidulci. Se coc între 10—20 iulie
a Zaharoasă Holul*. — I-Tolub cukorkajszija. — Holub’s Zucker-Aprikose.
ROSACEAE 869
5 a Fruct mare, regulat, simetric, scurt ovat, mult turtii lateral, galben verzui, trecînd
spre galben pai, de obicei fără rumeneală pe partea însorită. Jghiabul ventral
adine şi lat. Se coace la sfîrşitul lunii iulie
« Regele Umberto ». — Umberto kirâly. — Umberto.
5 b Fruct ± asimetric ........................................................................................................ 6
6 a Fruct globulos .................................................................................................................... 7
6 b Fruct ovoidal .................................................................................................................... 8
7 a Fructele albe verzui cu foarte puţin galben, sau albe. Pulpă albicioasă, depărtată
de sîmbure. Coacere tîrzic.
« Tîrziu de Bucureşti». — Bukuresti kesei. — Bukarestcr spăter.
7 b Fructe galbene, nu albe v e r z u i.................................................................................... 10
8 a Fructe globuloase, pînă la ovoidal globuloase, galbene portocalii, roşu pătate pe
partea însorită, cu jumătăţile convexe inegale, cu jghiabul pronunţat şi cavitatea
pedicelară foarte largă. Pulpă galbenă deschisă, suculentă, dulce, foarte aromată.
Se coc începînd de la 24 iunie
« De Alexandria ». — Alexândriai. — Grosse Friihc.
8 b Fructe globuloase, turtite lateral.................................................................................... 9
9 a Fruct galben pai, aproape alb la codiţă, uneori cu o rumeneală portocalie pc partea
bătută de soare. Se coace la sfîrşitul lui iunie şi începutul lui iulie
« Mare albă de Auvergne »
9 b Fruct galben portocaliu, pe partea însorită carmin roşu punctat sau nuanţat. Se
coace la începutul lui iulie
« Caisă piersică de JSancy »
10 a Fruct ovoidal alungit, mult lateral turtit, asimetric şi strimb, cu vîrful ascuţit,
galben deschis viu, pe partea însorită roz, pînă la 6,5 cm înălţime. Pulpă galbenă
albicioasă, dulce. Se coace la sfîrşitul lui iunie, începutul lui iulie
« Sfintui A mbrozie »
10 b Fructul nu este ovoidal alungit.................................................................................... 11
11 a Fructe oval globuloase sau subglobuloase, cu virful turtit şi strimb, galbene ca

paiul, cu rumeneală slab roşcată pc partea însorită. Se coc între 7—15 iulie
« Ananas »
11 b Fructe neregulat ovoidale, ascuţite la vîrf, galbene cenuşii sau verzui, pe partea
însorită roşu punctate. Se coc începînd de Ia 20 iunie
« De Siria »
Se mai cultivă soiurile: «Luizet», «Amintite pentru Roberston», « Paciot», « Falcă
roşie » şi « Dulci de V işani».
Soiuri miciuriniste: « Cea mai bună Miciurin », «Mongol», « Tovarăş»
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Caisele se consumă crude, uscate sau zaha

risite. Din ele se prepară compot, dulceaţă, marmeladă, gem, pastă, sirop, rachiu, coniac,
licheur. Sîmburii se folosesc în cofetărie.
Caisul este originar din China. De aici s-a răspîndit şi ameliorat în restul lumii. în
U.R.S.S. s-au creiat 2 soiuri miciuriniste foarte valoroase: « Tovarîşci» şi «Lucisii Miciu-
rinischii».
Faţă de climă caisul este destul de pretenţios. Nu suportă vînturile, florile sînt foarte
sensibile la ger, iar fructele ccr multă căldură pentru a se coace bine. Faţă de sol este mai
870 FLORA R .P .R .
puţin pretenţios. Merge bine mai ales pe solurile calde, afinate, bogate în calcar.
Reuşeşte în regiunile de podgorii şi de cîmpie, cu deosebire în grădinile adăpostite de vînturi.
Portalloii cei mai folosiţi sînt: zarzărul, mirobolanul, migdalul şi prunul Sf. Iulian.
Dăunătorii animali:
Caisul este atacat de Cotarul verde (Cheimatobia brumala L.)f fluturele alb sau
nălbarul (Aporia crataegi L.), păduchele verde (Myzas persicae Slutz.), păduchele ţestos
(Lecanium corni Bouche). Combaterea se face prin stropiri cu insecticidele cunoscute.
Boli criptogamice:
Ciuruirea frunzelor (Ascospora Beiierincki Vuil, Clasterosporium carpophyllum Lev.).
Ciuperca atacă frunzele, pe care apar pete de culoare brună, cu o margine roşietică. Ţesutul
din dreptul petelor se usucă şi cade, astfel frunzele rămîn găurite. Se recomandă adunarea
şi arderea frunzelor atacate, tăierea raţională, stropiri cu zeamă sulTocalcică 2% şi zeamă
bordeleză 0 ,5 -1 % .
Apoplexia. Se manifestă prin ofilirea bruscă a frunzelor. Uneori uscarea se face pe tot
pomul, alteori numai pe unele ramuri. Ramurile pomului întreg se usucă în cîteva zile.
Boala se datoreste agenţilor externi {-temperaturi scăzute, exces de umiditate) sau nepotri
virilor de altoire. Se combate printr-o agrotehnică raţională, altoire pe mirobolan şi
alegerea terenurilor potrivite.
R ă s p . g e n . : Asia centrală, din Dahuria, China de N, Manciuria, pînă în Caucaz.
Se cultivă în Europa şi America.
Genul P E R S I C A * ) Mill.
Gard. Dict. ed. VIII (1768). — P i e r s i c .
Arbust sau arbore. Frunze cu estivaţie conduplicată, 'alungit lanceolate
pînă la eliptice, acuminate şi serulate, cu dinţi ± subulaţi. Flori solitare,
rar cîte 2, aproape sesile, la baza înconjurate cu solzii mugurilor. Fruct mare,
cărnos şi zemos, tomentos. cu sîmbure foarte vîrtos, cu adîncituri neregu
late pe întreaga suprafaţă.
-X P. vulgaris Mill. Gard. Dict, ed. VIII (1768) nr. 1 ; FI. U.R.S.S. X
(1941) 601. — Amygdalus Persica L. Sp. pl. ed. I (1753). — Prunus Persica
Sieb. et Zucc. in Abh. Acad. Miinchen II (1846) 122.— Piersic. — Oszi
barack. — Pfirsich. — IlepcHK oouKHHBeHHuii. —Ic.: Pl. 163, fig. 5, 5a.
Arbust sau arbore pînă la 6 (rar 8) m. Lujeri tineri glabri, erecţi, mai
tîrziu orizontali sau penduli, roşietic! sau brunii. Muguri înguşli, pirami
dali, alipiţi de lujer. Frunze eliptice sau eliptic lanceolate, pînă la alungit
lanceolate, lungi de 7—15 cm şi late de 2—4 cm. cu lăţimea maximă la mijloc,
lung acuminate, la bază cuneate sau îngustate, serate, crenat serate sau seru
late, cu dinţii adesea scurt negru ghimpoşi, glabre, cel mult la început pe
nervuri i păroase. Peţioli lungi de 1—1,5 cm, la bază cu glande bine dezvol
tate, aproape egali cu 1/2 din lăţimea frunzei. Flori solitare, rar cîte 2, foarte
scurt pedicelate sau sesile, la bază înconjurate de solzii mugurilor, de 2,5—
3,5 cm în diam. Receptacul lung pînă la 8 mm, căzător. Sepale la exterior
*) Numele piersicului la romani.
ROSACEAE 871
pubescente. Petale ovate sau obovate, la bază cuneate, lungi pînă la 2 cm,
roşii carmin pînă la albe. Fruct cărnos, globulos, tomentos, rar neted, de
5—8 cm în diam., cu o brazdă în lung. Pulpă aromată, suculentă, galbenă
alburie, pînă la închis roşie, se desface de pe sîmbure sau este concrescută
cu acesta. Sîmbure lung de 3—4 cm şi lat de 2—3 cm, gros de 1,5—2 cm,
foarte tare, regulat brăzdat şi cu mici adîncituri. — IIT—IV.
Cultivat în regiunea de cîinpie, cu deosebire in părţile sudice ale ţării.
Determinarea după fruct a soiurilor frecvent cultivate
1 a Suprafaţa fructului glabră, netedă
var, nucipersica (L.). — Amygd. Persica [i. nucipersica L. Sp. pl. ed. T (1753)
472. — Persica nucipersica Borkh. Forstbot. Beschr. (1790) 205. -- Persica laevis
Lam. et DC. Fl. Fr, IV, 2, ed. III (1805) 487. — Nectarine, Piersici golaşe,
1 b Suprafaţa fructului tomentos păroasă (var. vulgaris (Maxim.). — P. persica var.
v u lg a ris Maxim, in Bull. Acad. Petersb. (1883) 668)................................................... 2
2 a Carneafructului galbenă, roşie sau purpurie ............................................... 3

2 b Carneafructului deschis albă, uşor galbenă sauverzuie.............................. 11
3 a Carneafructului roşie vişinie sau purpurie
f. hematocarpa Sehur Enum. pl. Transs. (1866) 178. — Piersici sîngerii.
3 b Carnea fructului galbenă (f. xanthocarpa Gams in Ilegi Fl. Mitteleur. IV. 2
(1923) 1093) ........................................................................................................................ 4
4 a Carneafructului aderentă, nu se desface de pe sîmbure .................. 5
4 b Carneafructului se desface uşor de pe sîm bure............................................ 6
5 a Fructe turtite, globuloase, mai groase decît lungi, de culoare variabilă; fondul
galben verzui, albicios, acoperit cu roşu închis. Pulpa galbenă verzuie, zemoasă.
Se coc în prima decadă a lunii iulie
« Zăpadă »
5 b Fructe neregulat sferice, globuloase, ± Lot atit de lungi cit şi de groase sau mai
lungi, puternic asimetrice. Carnea galbenă aurie, în jurul sîmburelui sanguinee.
Sc coc la sfîrşitul lui august şi începutul lui septembrie
« Miller Cling »
6 a Fructe rotund ovate, cordiforme, mai îngroşate intr-o parte, galbene verzui, pe o
parte roşu nuanţate, în rest roşu pătate. Pulpă galbenă portocalie, lingă sîmbure
roşie. Se coc spre sfîrşitul lui august şi începutul lui septembrie
« Elbcrta »
6 b Fructe dc altă formă ............................................................................................. 7
7 a Fructe alungit sferice ....................................... 8
7 b Fructe sferice sau turtitsferice ................................................................................. 10
8 a Carnea galbenă şi în jurul sîmburelui. Fructe galbene albicioase, pe partea însorită
roşu carmin punctate sau vărgate. Se coc între 20—30 iulie
« Triumf »
8 b Carnea in jurul sîmburelui roşie, în rest galbenă ................................................... 9
0 a Pieliţa fin pubescentă, foarte fină, se cojeşte greu. Fruct globulos, galben auriu,
portocaliu, nuanţat cu roşu, purpuriu pătat pe partea însorită. Pulpa galbenă au/ie,
cu vinişoare intens galbene, lingă sîmbure roşietică. Se coace la sfîrşitul lui
septembrie
872 FLORA R .P.R .
« Admirabilă galbenă »
9 b Pieliţa ± dur pubescentă, se cojeşte uşor de pe carne. FrucL aproape sferic, scofîlcit
peste tot la exterior, galben auriu, pe partea însorită cu raze şi pete purpurii-
Pulpa viu galbenă, lingă sîmbure roşie. Se coace la sfîrşitul lui octombrie
« Salway »
10 a Urma stigmatului neînsemnată. Fructe rotund sferice, de 5—7 cm în diam., regulat
simetrice, galbene şi roşu punctate. Se coc între 20—30 septembrie
« Hale »
10 b Urma stigmatului pe un vîrf proeminent. Sîmburele ovoidal roşietic, brun cafeniu.
Fructele se coc la 20—30 septembrie
« Poenta »
11 a Carnea fructului aderentă, nu se desface de fruct ............................................... 12
11 b Carnea fructului se desface uşor de sîmbure ...................................................... 21
12 a Fruct puternic turtit, de forma unei farfurii, galben ca ceara, pe partea însorită
roşu carmin. în locul urmei stigmatului se află o cicatrice adîncă. Carnea albă, în
jurul sîmburelui roşietică. Se coace în iulie-august
« Peen-to »
12 b Fructul nu este turtit în formă de farfurie, ci numai turtit globulos sau neturtit.. 13
13 a Fructe globuloase, sferice............................................................................................... 14
13 b Fructe turtit globuloase sau alungite ...................................................................... 15
14 a Fructe globuloase, puternic asimetrice, uneori puţin alungite, galbene aurii, pe
partea însorită roşii şi cu dungi sau pete mai întunecoase. Pulpa galbenă aurie.
Se coc în august-septeinbrie
a MiUer Cling »
14 b Fructe globuloase, subsferice, galbene albicioase, pe partea însorită roşu carminiu
punctate sau vărgate. Stigmatul neînsemnat pe vîrful obtuz al fructului. Se coc
între 1—15 iulie
« învingător »
15 a Fructul alungit glob u los................................................................................................ 1G
15 b Fruct turtit globulos .................................................................................................... 18
16 a Fruct simetric. Carnea în întregime galbenă alburie. Urma stigmatului adîncitâ.
Sîmbure brun deschis. Se coace între 1 —10 iulie
« Coasta de Azur »
16 b Fruct asimetric, alungit ................................................................................................ 17
17 a Peretele adînciturii pedicelului roz. Carnea galbenă ca ceara. Partea însorită slab
roşietică. Urma stigmatului pe vîrf disparentă. Se coace între 1 —15 septembrie
«De Kecskemet»
17 b Peretele adînciturii pedicelului verzui. Urma stigmatului pe o proeminenţă mică,
groasă. Se coace între 15—30 septembrie19*
«De Szogh»
18 a Fructe simetrice ............................................................................................................ 19
18 b Fructe nesimetrice........................................................................................................... 20
19 a Carnea fructului uniform galbenă verzuie. Urma stigmatului se află pe un vîrf
proeminent, scurt recurbat. Se coace la sfîrşitul lunii august
« Alexander »
ROSACEAE 873
19 b Carnea fructului galbenă aurie, în jurul sîmburelui viu roşie. Urma stigmatului într-o
adîncitură. Se coace între 1—10 octombrie
« Biancona de Verona »
20 a Urma stigmatului se află pe o adîncitură. Carnea deschis verde, roşietică în jurul
sîmburelui
« Timpurie de Canada »
20 b Urma stigmatului pe un vîrf mărunt. Carnea în întregime verde deschisă. Se coace
după 20 iunie
« Arnsden »
21 a Fruct alungit globulos sau o v a t................................................................................... 22
21 b Fruct rotund sau turtit globulos ................................................................................ 23
22 a Carnea atit in jurul sîmburelui, cît şi spre fruct, uniform galbenă. Sîmbure puternic
turtit, brun. Fruct galben pai, trecînd spre roşu, pe partea însorită intens roşu.
Urma stigmatului pe un vîrf proeminent. Se coace la mijlocul lui iulie
« Timpurie Rioers »
22 b Carnea în jurul sîmburelui şi pe vîrful fructului roşietică, în rest gălbuie. Urma
stigmatului mică, disparentă. Se coace între 1 5 - 31 august
« Ford »
23 a Fruct turtit rotund ........................................................................................................ 24
23 b Fruct regulat, aproape sferic........................................................................................ 28
24 a Urma stigmatului într-o adîncitură. Fruct mare, verzui sau alb gălbui, pe partea
însorită roşu carminiu. Carnea albă gălbuie, roşie lîngă sîmbure. Se coace între
10—20 septembrie
« Regina livezilor »
24 b Urma stigmatului pe vîrful unei ridicături................................................................. 25
25 a Fructele se coc în august ............................................................................................. 26
25 b Fructele se coc în septembrie........................................................................................ 27
26 a Sîmbure mare, alungit rotund, spre ambele capete îngustate în vîrf scurt, roşietic.
Pulpa galbenă alburie, în jurul sîmburelui slab roşcată. Fruct turtit globulos, adesea
mai gros decît lung, verzui alburiu. Se coace la mijlocul lui august
« Laczy »
26 b Sîmbure obovat, deschis brun, la capete slab acumiuat. Carnea albă sau albă
verzuie, în jurul sîmburelui roşietică, zemoasă, fondantă. Fruct ceros alb, pe partea
însorită roşu trandafiriu. Se coace între 15—30 august
« Lola »
27 a Carnea fructului intens albă, lîngă sîmbure roşie. Fruct cu relief neregulat, gălbui,
slab nuanţat cu roşu. Se coace între 1—15 septembrie
« Mignon mare >>
27 b Carnea fructului gălbui albă. Sîmburele cafeniu brun. Carnea din jurul sîmburelui29
nu e colorată. Se coace între 1 —10 sept.
« Regele din Wurtenberg i>
28 a Fruct simetric. Şanţul median împarle fructul în 2 părţi egale ....................... 29
28 b Fruct asimetric. Şanţul median împarte fructul în 2 părţi inegale .................. 31
29 a Urma stigmatului neînsemnată, neproeminentâ. Fruct alb galben de pai, cu pete
roşu carminii. Carnea albă, în jurul sîmburelui roşie. Se coace la mijlocul lui
septembrie
a Champion »
874 FLORA R .P.R .
29 b Urma stigmatului situata pe o proeminenţă evidentă .......................................30

30 a Urma stigmatului situată pe o proeminenţă înclinată, nedezvoltată. Culoarea albi
cioasă pai, pe partea însorită roşie. Se coace la sfîrşitul lui iulie
« Garman »
30 b Vîrful fructului cu o proeminenţă în formă de mamelă, pc care se află urma stig
matului. Fruct galben verzui, pe partea însorită roşu. Se coace între 20—30 septem
brie sau chiar în octombrie
« Sinul lui Venu& »
31 a Urma stigmatului se află într-o adîncitură. Fruct galben ca paiul, cu nuanţe
verzui, pe partea însorită roşietic. Carnea albă verzuie, în jurul sîmburelui roşie
tică, zemoasă. Se coace între 25 august — 5 septembrie
« Premiata Metelka »
31 b Urma stigmatului se află pe un vîrf proeminent................................................... 32
32 a Carnea galbenă alburie. Sîmbure mic, rotund. Se coace între 20—31 august
« Wilder »
32 b Carnea fructului verzuie. Sîmbure lat ovat, brusc ascuţit. Fruct galben verzui
deschis sau roşu deschis, pe partea însorită roşu carmin
(<Condor »
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Piersicele se consumă crude, sub formă
de compot, marmeladă, dulceaţă, conserve. Din ele se mai prepară rachiu şi
lichioruri.
Piersicul este originar din China, unde se cultivă încă de acum cca 4000 ani.
Este o specie pretenţioasă, atît faţă de climă, cît şi fală de soi. Merge bine mai ales
în solurile bogate, calde, adăpostite, bogate în calcar, profunde, permeabile pentru
aer şi apă.
înmulţirea se face prin altoire. Ca portaltoi se foloseşte piersicul, migdalul amar,
mirobolanul, prunul Sf. Iulian, porumbarul. Pe cale de selecţie şi hibridizare s-au obţinut
soiuri foarte valoroase.
Piersicul este atcat de mai mulţi dăunători animali şi boli.
Dăunătorii animali mai des intilniţi în R.P.R. sînt:
Păduchele negru al piersicului [Appelia S&artzi Bora.). Arc mai multe generaţii pe
an. Apare primăvara de timpuriu şi atacă mugurii: mai tîrziu trccc pe dosul frunzelor,
unde apare o rouă de miere. Din cauza înţepăturilor, frunzele se adună mai multe la
un loc, formînd buchete, se încreţesc pe margini, devin galben roşcat verzui, se usucă si
cad. Combaterea Se face prin stropirea cu var. toamna tîrziu după căderea frunzelor, iar
primăvara cu zeamă de nicotină sau emulsie de săpun.
Păduchele verde al piersicului (Mysus persicae Sulz.), păduchii ţestoşi (Lecanium
Corni Bouche şi Diaspis betulae Bar.) şi păduchele virgulă i j^pidosaphes ulmi L.) atacă
frunzele. Combaterea lor se face prin stropiri cu zeamă sulfo-calcică 10%, înainte de înmu
gurire şi 2% în timpul verii, cu zeamă de nicotină, emulsie de petrol şi săpun.
Dintre bolile criptogamice mai comună este Băşicarea frunzelor ( Tapkrina deformans
Berck. Tul.). Atacă frunzele, ramurile, florile şi fructele. Frunzele atacate prezintă umflă
turi neregulate pe faţă şi adîncituri pe dos, florile atacate se hipertrofiază, iar fructele
se deformează şi capătă un aspect bubos. Pentru combatere se recomandă cultivarea de
soiuri rezistente şi stropirea cu zeamă bordeleză sau sulfo-calcicâ.
R ă s p . g e n . : Spontan în China centrală şi dc N. Cultivat in Europa în regiunile
sudice, America de N şi dc S.
ROSACEAE 875
Genul 239. P A D U S * ) Mnch.

Meth. (1794) 671. — Măl i n.
Arbori sau arbuşti, cu frunze mărunt serate. Inflorescenţa întotdeauna
multifloră, aşezată în racem alungit, des, sau în formă de corimb sau umbelă.
Flori destul de mici, pedicelate. Gineceu unicarpelar, în interiorul unui recep
tacul căzător, scurt, cu deschizătura largă. Stigmat şi stil nebrăzdate. Fructul
drupeolă mică, glabră, cu sîmburele îngroşat pe o muchie.
1 a Frunze persistente, groase, lucitoare, pieloase, netede, alungite, cu
margini întregi. Flori mici, dispuse în raceme înguste, erecte, cu pedun-
culi nefoliaţi. Fruct negru................................... 4. P. Laurocerasus
1b Frunze căzătoare. Pedunculii inflorescenţei foliaţi............................ 2
2 a Flori dispuse în raceme scurte, corimboase, erecte, adesea cu 5—12
flori albe. Frunze lucitoare, ovate, subrotunde, acuminate. Fructe
mici, negre........................................................................5. P. Mahaleb
2 b Flori dispuse în raceme lungi (10 cm), de obicei cu mai mult de Î2
flori ..................................................................................................... 3
3 a Sepale la maturitate persistente. Frunze pieloase, lucitoare, ovate
pînă la îngust eliptice, pe dos în lungul nervurii mediane dens ruginiu
păroase. Flori dispuse în racem îngust, ± nutant. Sîmbure aproape
neted ............................................................................... 3. P. scrotina
3 b Sepale la maturitate căzătoare............................................................. 4
4 a Frunze de obicei alungit obovate sau lat eliptice, lungi de 6 —10 cm,
late de 3—6 cm, acuminate, fin serat dinţate. Inflorescenţă nutantă,
rar erectă. Petale lat obovate, mai lungi decît staminele şi de cca 1,5
ori mai lungi decît receptaculul împreună cu sepalele. Fruct negru,
lucios, cu sîmbure reticulat brăzdat............................... 1. P. raeemosa
4 b Frunze ovate sau obovale, lungi de 12 cm, late de 6—8 cm, cu dinţi
foarte ascuţiţi, dedesubt glaucescente, cu peri rari. Inflorescenţe erecte
sau erect patente. Petale rotunde, abia mai lungi decît receptaculul
împreună cu sepalele. Fruct purpuriu negru, cu sîmbure aproape neted
2. P. virginiana
1. P. raeemosa (Lam.) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 369; Fl.

U.R.S.S. X (1941) 576. — Primus racemosus Lam. Fl. Fr. III, ed. I (1778)
107. — P . Padus L. Sp. pl. ed. I (1753) 473. — Cerasus Padus Lam. et DC.
Fl. Fr. IV, ed. III (1805) 580. — Padus aviurn Mill. Gard. Dict. ed. VIII
(1768) nr. 1. — Mălin. — Zelnice meggy. — Traubenkirsche. — Uepc.uyxa
o6mxHOBeHHan.— Ic.: PJ. 161,fig. 1, la.
Arbore sau arbust de 3—15 m cu drajoni şi stoloni subterani. Scoarţa
tulpinii netedă, cenuşie, negricioasă. Lujeri subţiri, erecţi, patenţi sau penduli,
*) Numele unui arbust de umbră la Theophrastos.
876 FLORA R .P.R .
cei tineri păroşi, mai tîrziu glabrescenţi, bruni lucitori, cu lenţicele nume
roase, mari, bruniu deschise, prin rănirea sau jupuirea scoarţei emană un
miros neplăcut. Frunze obovate, alungit ovate pînă la eliptice, lungi de (3)
6—12 (15) cm şi late de 3—6 cm, brusc acuminate, la bază rotunjite sau slab
cordate, acut serate, pe faţă închis verzi, glabre sau pe nervuri dispers păroase,
pe dos cenuşiu albăstrui verzi, glabre, numai în unghiurile nervurilor cu smocuri
de peri sau ± păroase. Peţioli lungi pînă la 1,5 cm, cu cîte (1) 2 (3) glande
mari, roşii. Stipele subuliform alungite, cad de timpuriu. Flori de 1—1,5
cm în diam., mirositoare, dispuse în raceme multiflore, pendule, rar erecte,
lungi de 10—15 cm. Pediceli lungi de 3—15 mm. Receptacul semiglobulos
la exterior glabru, la interior păros. Sepale scurte, triunghiular emisferice,
glandulos păroase, la interior glabre, caduce. Petale albe, lat obovate, foarte
scurt unguiculate, lungi de 5—10 mm, pe margini întregi sau fin crenulat
serate, de 1,5 ori mâi lungi decît caliciul şi receptaculul caduc. Stamine cca
20, galbene, de lungimea petalelor sau mai lungi, excepţional mai scurte.
Fruct globulos, de 7—8 (10) mm în diam., negru lucitor, necomestibil. Sîm
bure rotund ovat, zgrăbunţos brăzdat. — IV — V.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tufişuri, zăvoaie în lungul rîurilor, cu deo
sebire în regiunea de dealuri. Uneori cultivat prin parcuri şi grădini.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Bistra la gura Văii Neagra (r. Vişeu). Reg. Cluj:
Rodna (r. Năsuud); Sîntioana, Canciu (r. D ej); Cluj la Mănăştur, Feleac (r. Cluj); Turda
Aiton, Miceşti, Cîmpia Turzii, Vîlcele, Buru (r. Turda). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin;
Odorhei, Mţii Harghita, Homorod, Căpîlniţa, Zetca, Cristur, Lueta (r. Odorhei); Borsec
(r. Topliţa); Lăzarea, Ciumani (r. Ghcorghieni); Tuşnad (r. Ciuc); Turia, Lutoasa, Tg.
Săcuesc, Oituz, Mt. Comandău fr. Tg. Săcuesc): Sîntionlunca, Herculian (r. Sf. Gheorghe).
Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Hărman (r. Stalin); Rupea, Racoşu de Jos (r. Rupea); Mediaş;
Sighişoara; Hosman, Alţina, Sâsăuşi, Marpod (r. Agnita); Cisnădioara, Săliştea, Guş-
teriţa, Bradu, Alămor, Sibiu (r. Sibiu . Reg. Hunedoara: Brad; Haţeg; Lupeni (r. Petro-
şeni). Reg. Timişoara: Pecica; Bazo? in parcul dendrologic (r. Timişoara). Reg. Craiova:
Novaci. Reg. Piteşti: Băile Olăneşti «,r. R. Yilcea); Piteşti; Cumpăna (r. C. de Argeş).
Reg. Ploeşti: Cerneşti, Văleni de Munte fr. Teleajen}; Mislea (r. Cîmpina). Reg. Bucu
reşti: Mironeşti, Goştinari, Comana (r. V idra.: Buftea fr. Răcari); Drăgăneşti în Păd. Co
moara (r. Alexandria). Reg. Bacău: Conţeşti. Piatra Neamţ (r. P. Neamţ). Reg. Galaţi:
Tecuci. Reg. Suceava: Mălini, Fălticeni (r. Fălticeni); Suceava.
1 a Inflorescenţe erecte, oblice sau patente, dense. Arbuşti cu ramuri + erecte. Ramurile
tinere abundent păroase. Frunzele cresc după înflorire. Flori mai mici
var. petrala (Tausch.). — Prunus petraea Tausch in Flora XXI (1831) 719. —
Padus vulgaris a. transsilvanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 180. — Reg.Baia AI.:
Borşa, Petrova, Bistra la Gura Văii Neagra (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna
Năsăud). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Cisnădioara (r* Sibiu).
1 b Inflorescenţe aplecate sau pendule ...............................................................................i
2 a Lujeri tineri păroşi. Frunze mai mici, pe dos păroase. Inflorescenţă păroasă
var. pnbesccns Rgl. Fl. Ussur. (1861) 145. — Reg. Cluj: Cluj la Făget.
ROSACEAE 877
2 b Lujeri tineri (anuali) glabri. Frunze de mărime mijlocie, pe dos glabre, cel mult în
unghiurile nervurilor cu smocuri de peri
var. typica Koehne Dendrol. (1893) 304.
f. brachytricha (Borb.) Nyâr. Kv. fl. (1941 —-44) 305.— Prunus Padus v ar.
brackytricka Borb. in MBL III (1904) 239. — Axa racem ului scurt catifelat păroasă.—
în jurul Clujului.
f. păndula Dipp.Laubholzk. I (1893) 647. — Ramuri pendule. — Cultivat
pentru ornament.
f. plăna C. K. Schneid. Laubholzk. (1906) 640. — Flori învoalte. — Cultivat
pentru ornament.
f. aurea Zabel Laubholzk. (1903) 245. — Frunze complet galbene sau
numai galben pătate (f. aucubijolia (Kirschn.). — Cer. Pad. var. aucubaefolia Kirschn.
Arbor. Muşc. (1864) 259). — Cultivat pentru ornament.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se plantează adeseori prin parcuri şi grădini pentru ornament,
fiind şi bun melifer. Lemnul asemănător celui de cireş, are culoarea roşcată; se lucrează
uşor, însă este supus putrezirii. Este atacat de Theocospora Podi, care se transmite
conurilor de molid, diminuînd fructificaţia acestuia. încă din antichitate coajă se folosea
în medicină, drogul fiind cunoscut sub numele de « Cortex Pruni-Padi», cu proprietăţi
diuretice şi dioforetice; s-a folosit în combaterea reumatismului, sifilisului, artritei, dure
rilor de stomac, etc. Azi se foloseşte foarte puţin şi numai în medicina casnică.
Răsp. g e n.:. Eurasia.
2. -X- P. virginiâna (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 3; Fl.
U.R.S.S. X (1941) 575. — Prunus Virginiana L. Sp. pl. ed. I (1753) 473.—
Cerasus virginiana Lois. in Nour. Duham. (1812) 3, non Michx. — Ic.:
Pl. 162, fig. 1.
Arbore sau arbust pină la 10 m (rar 15 m). Lujeri erecţi sau suborizontali,
la început glabri sau fin păroşi, mai tîrziu cu scoarţa glabră, brunie, negri
cios cenuşie, cu miros neplăcuL, acoperiţi cu numeroase lenticele. Frunze
obovate pînă la lat eliptice, lungi de 4—12 cm, late de 6—8 cm, brusc acu
minate, la bază rotunjite sau brusc îngustate, fin serate, pe faţă verzi întu
necate, puţin lucitoare, pe dos glaucescente sau verzi cenuşii, glabre sau
în unghiurile nervurilor păroase. Peţioli lungi de 1—2 cm, cu 2—6 nectarii.
Flori de 8—10 mm în diam., mirositoare, dispuse în raceme erecte sau pen
dule, dense, lungi pînă la 14 cm, glabre. Sepale pe partea internă pubescente,
glanduloase. Petale subrotunde, abia mai lungi decît sepalele, receptaculul
şi staminele. Fruct globulos, purpuriu, mai tîrziu negricios roşu, de cca
10 mm în diam. Sămînţa netedă. — V.
Cultivat prin parcuri şi grădini ca arbore decorativ.
•X- f. lcucocârpa (Wats.) G. K. Schneid. Laubholzk. (1906) 640. — Prunus îeuco-
r.arpa Wats. Bot. Gaz. XIII (1888) 233. - Fructe alb gălbui.
-X- f. păndula (Kirch.) C. K. Schneid. 1. c. — Cerasus Padus var. pendula Kirehn.
Arb. Muşc. (1864) 259. — Ramuri pendule.
-X- f. Duernickii (Mart.) G. K. Schn. 1. c. — Cerasus Duernichii Mart. in Bull. Acad.
Belg. VIII, 1 (1841) 68. — Frunze mai late.
878 FLORA R .P .R .
R ă s p . g e n . : Originar din sud-estul Americii de N. Azi este cultivat în Europa

aproape peste tot; în unele părţi sălbăticit.
3. -X- P. serotina (Ehrh.) Agardh. Theor. Syst. (1858) tab. 14, fig. 8. —
Prunus serotina Ehrh. Beitr. III (1788) 20. — Cerasus serotina Lois. in Nouv.
Duham. V (1812) 3. — Mălin american. — Kesei meggy. —HepeMyxa nos-
uenBeTyman.— Ic.: Pl. 162, fig. 2, 2a.
Arbore pînă la 10 m (în patria de origine pînă la 30 m). Lujeri tineri cu
scoarţă brun roşcată, glabră, la jupuire răspîndesc un miros neplăcut. Riti-
dom solzos, brun cenuşiu. Frunze obovate pînă la îngust eliptice, lung acu
minate, la bază îngustate, lungi de 5—12 cm, late pînă la 5 cm, pe margini
cu dinţi mici, curbaţi, pe faţă glabre, lucitoare, pe dos deschis verzi şi în
lungul nervurii mediane dens mătăsos păroase. Peţioli lungi de 5—25 cm,
cu glande nectarifere. Flori de 8—10 mm în diam., dispuse în raceme îngustey
multiflore, ± pendule, lungi de 10—14 cm. Petale obovate, albe. Fruct
globulos, de 8—10 mm în diam., la început roşietic, apoi devine brun negri
cios, cu caliciu persistent, comestibil. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Cultivat în parcuri şi grădini ca arbore ornamental,
precum şi în plantaţii forestiere, pe soluri nisipoase.
f. pyramidâlis (Zabel) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906) 643. — Prunus serotina
var. pyramidalis Zabel Laubholzbenn. (1903) 244. — Coroana piramidală. Frunze foarte
înguste.
f. saliciîdlia (Kunth) Koehne Dcutsch. Dendrol. (1893) 305. — Prunus salicif. Kunth
in Humb. Bonpl. et Kunth Nov. gen. VI (1823) 241, tab. 563. — Frunze înguste,
alungit lanceolate, lanceolate, lung ascuţite.
R ă s p . g e n . : Originar din America de N ; în Europa se cultivă aproape peste tot
în unele regiuni fiind sălbăticit.
4. -X- P. Laurocerasus (L.) Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768) nr. 4 .—
Prunus Laurocerasus L. Sp. pl. ed. I (1753) 474. — Cerasus Laurocerasus
Lois. in Nouv. Duham. V (1812) 6 .— Laurocerasus officinaiis Rhoem. Syn.
Monogr. III (1847) 91; Fl. U.R.S.S. X (1941) 580, tab. 37, fig. 3. — Lauro-
oireş. —■Babermeggy. — Lorbeerkirsche. —.JlaBpoBiimHH airre*mafl. — Ic.: Pl.
1, fig. 14.
Arbust înalt de 2—6 m. Ramuri groase, glabre. Solzii mugurilor cad de
timpuriu. Frunze sempervirente, groase, obovate pînă la îngust eliptice, lungi
de 8—15 cm, late pînă la 7 cm, cu margini întregi sau foarte fin şi mărunt
serate, pieloase, pe faţă lucitoare, viu verzi, pe dos în unghiurile nervurilor
cu 1—4 (7) nectarine. Peţioli lungi pînă la 1 cm. Flori mici, odorante, dispuse
în raceme lungi de 10—12 cm, înguste, erecte, multiflore, adesea puţin
ROSACEAE 879
mai scurte decît frunzele. Receptacul sferic, căzător. Sepale foarte scurte,
obtuze. Petale scurt unguiculate, obovate, lungi pînă la 3 mm, albe, cca de
lungimea receptaculului. Stamine ± 20. Fruct globulos ovat, pînă la 1 cm
în diam., negru alăbăstrui, lucitor. Sîmbure ovat, neted. — IV—V.
Cultivat prin parcuri şi grădini la Bucureşti, Iaşi, Oradea, Arad, Timi
şoara, Simeria, Băile Ilerculane. Este sensibil la geruri.
R ă s p . g e n . : Spontan In Persia de N, Asia Mică, Caucaz şi în sudul Peninsulei
Balcanice.
î n t r e b u i n ţ ă r i : Toate organele plantei sînt toxice, conţinîad acid cianhidric.
Din frunze se prepară Apă de lauro-cireş, care se recomandă ca antispasmodic şi sedativ.
Ob s . Ca plantă fosilă s-a aflat la Daia-Săcădate (r. Sibiu), ceea ce arată că în terţiara
crescut spontan în aceste regiuni.
5. P. Mâhaleh (L.) Borkh. Forstbot. II (1803) 1434. — Prunus Makaleb

L. Sp. pl. ed. I (1753) 474. — Cerasus Makaleb Mill. Gard. Dict. ed. VIII
(1768) nr. 4; Fl. U.R.S.S. X (1941) 551. — Vişin turcesc. — Torok meggy.—
Weichselkirsche. — HepeMyxa êpunjiMan. — Exs.: FRE nr. 787 sub Pruno.
— Ic.: Pl. 161, fig. 2. 2a.
Arbore sau arbust pînă la 10 m, pu Ierni c şi dens ramificat. Tulpina cu
scoarţa netedă, lucitoare. Ritidom negricios. Lujeri tineri subţiri, cenuşiu
gălbui tomentoşi, cu miros plăcut, mai tîrziu glabri, brunii. Muguri ovaţi,
deschis bruni, fin păroşi. Frunze lat ovate sau rotund ovate, lungi de 3—6
cm, scurt acuminate pînă la obtuze,’la bază rotunjite sau slab cordate, fin
obtuz serate, pe faţă glabre, lucitoare, pe dos în lungul nervurii mediane
pubescente, în rest glabre. Flori lung peţiolate, mirositoare, pînă 1,5 cm în
diam., dispuse cîte 4—12 in corimbe sau raceme scurte, ± erecte, lungi de
3—4 cm, la bază cu bractei foliacei, spintecate la vîrf. Sepale ovate, obLuze
sau acutiuscule, cu margini întregi, caduce. Petale ovate, albe, lungi de 5—8
mm, glabre. Stigmate capitale, neemarginate. Stile fără brazdă longitudi
nală. Fructe drupeole mici, rotund ovate, de 6 (10) cm în diam., brunii, mai
tîrziu negre, amare, comestibile. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Păduri, tufişuri, coaste însorite, stîncării, cu deosebire
calcaroase, de la cîmpie pînă în etajul montan. Cultivat în plantaţii fores
tiere de protecţie.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Bran, Pasul Timişului (r. Codlea). Reg. Hunedoara
Hunedoara; Sebeş: Rin de Mori (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Băile Herculanc, V. Dunărei
la Cazane (r. Orşova). Reg. Craiova: Yîrciorova la Porţile de Fier (r. T. Severin). Reg.
Piteşti: Valea Mare (r. Muscel); Tg. Dealului (r. Piteşti). Reg. Bucureşti: Lehliu,
Bratia (r. Lebliu); Vlad Ţepeş (r. Călăraşi). Reg. Constanta: Bahadag (r. Istria); Basarabi
(r. Medgidia); Mangalia (r. Negru Vodă); Mrea Cocoş, Sarica Niculiţeană, Niculiţel,
Malcoci, V. Taiţei (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Greci pe Dl. Ţuţuiatu (r. Macin); Galaţi.
Reg. Bacău: Mrea Neamţ (r. Tg. Xeamlj; Slănic (r. Tg. Ocna|. Reg. Suceava: Baia
(r. Fălticeni).
880 FLORA R .P .R .
var. typica A. et G. Syn. VI, 2 (1906) 156. — Inflorescenţe multiflore, pînă la 12
flori (var. Kupaniana Fiori et Paoi. Fl. analyt. Ital. I (1896) 561 are 6 flori). Flori de
mărime mijlocie. în localităţile indicate la specie.
f. transsflyânica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 180. — Flori numeroase, mai
mici. Petale atenuate la bază, reflexe, cca de lungimea staminelor. — Reg. Stalin: V.
Timişului (r. Stalin).
f. chrysocârpa Zabel Laubholzk. (1903) 243. — Fructe galbene. — Cultivat prin
parcuri.
f. pendula Dipp. Laubholzk. I (1893) 647. — Ramuri subţiri, pendule.— Cultivat.
î n t r e b u i n ţ ă r i ş i o b s e r v a ţ i i . Vegetează bine pe stînci calcaroase sau
pe soluri cu un procent ridicat de calcar. Rezistent la secetă, pierzînd o parte din frunze
vara. Element caracteristic peisajului natural al coastelor din lungul Dunării, Banat şi
nordul Dobrogei.
Lemnul cn miros plăcut şi persistent, 'are alburn alb gălbui şi durainen roşcat,
este omogen, se lustrucstc frumos, dar are de multe ori fibra torsă. Este utilizat pen
tru confecţionare dc obiecte mărunte, ţigarete, pipe, etc., avînd un miros plăcut. U ti
lizat în culturi forestiere de protecţie şi ca specie ornamentală.
R ă s p . g e n . : Europa, în părţile sudice, din Spania pînă în ţările Balcanice, Caucaz,
Asia Mică, Siria, Mesopotania, Turchestan.
Hibrizi
-7T x Cerapâdus Fontanesiâna (C. K. Schneid.) = Cerasus avium x

Padus Makaleb. — Prunus Fontanesiana G. K. Schneid. Laubholzk. I
(1906) 617.
La înfăţişare seamănă in general cu C. avium, dar ramurile sînt- fin păroase.
Frunze lat ovate, pînă la alungit ovate, la bază rotunjite sau cordiforme.
Inflorescenţa racem alungit, pînă la 10 flori. Se deosebeşte de P . Makaleb
prin mărimea frunzelor (lungi pînă la 10 cm şi late pînă la 5 cm) şi prin mări
mea florilor cu diametru pînă la 2 cm. — Se află rar. numai cultivat.
x Primus îruticans Whe. în Flora IX (1826) 748 = P. spinosa x P.
domestica ssp. insititia. - - Prunus spinosa vai*. Ş>. macrocarpa Wallr. Schedul.
crit. I (1822) 217.
Arbust pînă la 3 m, erect, tufos. Ramuri groase, robuste, fără spini sau
numai cele mai bătrîne cu puţini spinL Flori solitare sau cîte 2, mai mari
decît la P. spinosa. Fruct globulos sau aproape globulos. lung pînă la 2 cm,
violet negru.
Reg. Cluj: Cluj spre Făget, V. Nădăşelului, V. Haitaşilor, V. Gura Baciului. Reg.
Aut. M .: Sovala (r. Sîngeorgiu de Pădure).
f. cordăta Nyăr. in BK. (1941) 141, sub f. cordata Pruni macrocarpae; Kv. fl. (1941 —
44) 304 cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Sect. Şt. Biol. etc. tom. III (1951)
P l a n ş a 164. — 1. Platanus occidentalii L., la. fructul globulos în secţ. longitu

dinală şi o sămînţa. — 2. P. orientalii L.
P L A N Ş A 164
ROSACEAE 883
31. — Baza frunzei ± lat rotunjită sau cordată. — Reg. Cluj: Cluj între Ilajongard şi
Făget.
f. cuneâta Nyâr. 1. c. — Baza frunzelor alungită sau cuneată. — Reg. Cluj: Cluj la
Gura Baciului.
x Cerasus effusa Host FI. austr. II (1831) 6 = 6'. vulgaris x C. avium.
— Primus effusa (Cerasus X avium) C. K. Schneid. Laubholzk. I (1906)
616.
Arbore asemănător la port cu C. avium. Lujeri viguroşi, ± erecţi. Frunze
adesea bogat păroase, spre vîrf cu margini întregi. Solzii mugurilor florali
pe partea internă bogat galben păroşi. Inflorescenţa la bază adesea cu frunzi-
şoare mici, la început gălbui, rudimentare. Petale mari ca la C avium. Dinţii
caliciului negricioşi. Fructe roşii sau galbene, la sfîrşit negricioase, acrişoare. —
Cultivat prin grădini.
•)r X Cerasus eminens (Beck). = C. vulgaris X C. fruticosa. — Prunus
eminens (Cerasus X Chamaecerasus) Beck FI. NO I (1892) 821. — Cerasus
intermedia Host FI. austr. II (1831) 6, non Prunus intermedia Poir. — Prunus
Cerasus var. frutescens Neilr. FI. Wien (1846) 635.
Arbust de 2—3 m. Frunze variabile, mai mari şi mai lung peţiolate decît
la C. fruticosa. Frunzele inferioare ale ramurilor scurte obovate, obtuze, cele
superioare lung peţiolate, alungit obovate, pînă la eliptice, scurt crenate, lungi
pină la 5 cm. Frunzele lujerilor lungi eliptice sau obovate, spre ambele capete
± ascuţite, cu peţioli lungi pînă la 13 mm. Pediceli lungi pînă la 4,5 cm. Petale
lungi pînă la 10 mm, subrotunde, albe. Fructe lungi pînă la 1 mm, comestibile.
— Cultivat rar prin grădini.
Fam. PLATANÂCEAE *) Lindl.

Nat. syst. ed. II (1836) 187.
Caracterele familiei identice cu cele ale genului.
Genul P L A T A N U S **) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 353, in App. nr. 896], ed. V (1754) 433, nr. 954.
Arbori. Scoarţa trunchiului şi a ramurilor la maturitate se exfoliază în plăci
neregulate, lăsînd vizibilă scoarţa internă, netedă, gălbuie sau albicioasă,
uneori la baza trunebiurilor bătrîne cu ritidom mărunt crăpat. Lujeri geniculaţi,
netezi. Muguri conici, la exterior cu un singur solz în formă de capişon. Frunze
alterne, lung peţiolate, palmatilobate, cu 3—5 (7) lobi. Peţiolul la bază cu o
teacă rotundă, care înconjoară şi acoperă complet mugurele axilar respectiv.
Stipele mari, dinţate, concrescute, formează ca un guler în jurul lujerului.
Lujerii şi frunzele tinere cu peri deşi, ramificaţi. Flori monoice, aşezate foarte
îndesuit în capitule sferice, aşezate la vîrful şi în lungul unui peduncul comun
terminal, lung, pendent. Sepale 3—8, triunghiulare sau trapezoidale, la exterior
păroase. Petale în acelaş număr cu sepalele, aproape spatulate. Stamine 3—8,
*) Prelucrată de A l. B e l d i e .
**) Numele platanului la greci (Aristophanes).
834 FLORA li.P .R .
cu filamente foarte scurte şi antere lungi. Conectivul lăţit îri formă de scurt
orizontal, acoperă vîrful anterelor. Cârpele cile 3—8, libere, la bază păroase,
alungite şi treptat îngustate în eîte un stil la vîrf recurbat, pe faţa inferioară
stigmatifer. Ovar superior, cu 1, excepţional 2 ovule. Fruct compus, fiecare car-
pelă devenind o achenă. Achene invers piramidale, cu 4 muchii, la bază încon
jurate cu peri deşi şi lungi, la vîrf teşite şi cu resturile persistente ale stilului.
Capitulele fructifere sferice, persistă pe arbori în timpul iernii.
-X- 1\ orientalis L. Sp. pl. ed. I (1753) 999; FI. U.R.S.S. IX (1939)275.—
Platan oriental. — Keleti platânfa. — Morgenlăndische Platane. — FLuaTaii
BOCTonHwă. — Ic.: Pl. 164, fig. 2.
Arbore pînă la 30 m, cu scoarţa exfoliată în plăci mari. Frunze la bază
trunchiate sau lat cuneate, adine 5—7-lobate, cu sinurile pătrunzînd pînă la
mijlocul laminei sau mai adînc şi lobii mai lungi decît laţi. Capitule fructifere
cîte (2) 3—6.
Cultivat în Grădina Botanică din Bucureşti. Originar din Europa de SE.
P. occidental îs L. Sp. pl. ed. I (1753) 999; FI. U.R.S.S. IX (1939) 279. —
Platan occidental. — Nyugati platânfa.— Abendlăndischc Platane. — ILia-
TaH aanaTţHLitt. — Ic.: Pl- 104, fig. 1, la.
Arbore pînă la 40 (rar pînă la 50 m), cu scoarţa exfoliată în solzi mici. Frunze
la bază trunchiate sau cordate, 3—5-lobate, cu sinuri înguste şi lobi lat triun
ghiulari, evident mai laţi decît lungi, pe margini adînc dinţaţi. Capitule fruc
tifere solitare, rar cite 2. netede.
Cunoscut în cultură numai de la Timişoara. Originar din America de N.
-X X P. acerifolîa (Ait.) Willd. Sp. pl. IV (1805) 474. — P . orientalis

L. var. acerifolia Ait. Hort. Kew. III (1799) 304 = orientalis X occidentalis
Arbore înalt pînă la 35 m, cu trunchiul robust, erect şi cu ramuri divergente.
Scoarţa verzuie sau cenuşie, netedă, se exfoliază în plăci mari. Lujeri tineri
des brun tomentoşi, apoi glabri, verzi, cei de 2 ani bruni. Frunze palmatilo-
bate, late de 12—25 cm, la bază trunchiate, pînă la larg cordate, cu 3—5 lobi
ovat triunghiulari sau lat triunghiulari, cei anteriori puţin mai lungi decît laţi,
pe margini neregulat dinţaţi sau întregi. Sinurile largi, pătrund pînă la 1/3
din lăţimea laminei. Frunze în tinereţe păroase, la maturitate glabrescente sau
glabre. Pelioli de 3—10 cm lungime. Capitule fructifere de 2—3 cm în diam.,
cîte 1—2, rar 3, pe pedunculul comun.
Cultivat fre: vent ca arbore ornamental prin parcuri, grădini, în lungul
străzilor.
Ob s . P. acerifolia este cultivat încă din secolul XVII în Europa apuseană şi nu s-a
regăsit nicâcri în stare spontană. Prin caracterele sale se pare că ar fi un hibrid de cultură
între P. orientalis şi P. occidentalis, a cărui origină este încă dubioasă.
ADDENDA
DIACNOSES PLANTARUM N OV A RUM IN TOMO IV FLORAR R.P.R.
COMMEMORATARUM
H Y P E R I C U M L.
H. acutum Mnch. var. typicum Guşul., var. nova.
Planta usque ad 1 m alta, robusta, dense ramosa. Frcquentissima.
H. elegans Steph. var. genuinum Guşul., var. nova.
Foliis ovatis vel elongato ovatis, 4; triangularibus, planis vel parurn revolu-
tis. Foliis caulinariis angustioribus ct vulgo revolutioribus. Forma typica
et frequentissima.
H. hirsutum L. f. elatum Guşul. f. nova.
Tnflorescentia magna, râmi laLerales in dichasiis vel monoehasiis, inferi
racemos diachasialcs forinantes. Commune.
f. minus Guşul. f. nova.
Infloresccntia ramis parvulis, erectis.
Re/:. Cluj: Cheia Turzii.
H. Rochelii Gris. et Schenk var. typicum Guşul., var. nova.
Caulis simplex, superne praeter dichasium terminale 2—4 monoehasiis
lateralibus instructus.
Reg. Timişoara: ad Thermas Herculis.
var. latronum Guşul., var. nova. Caulis perramosus, ramis cvmigeris
per t. tam plantam dispesitis.
Reg. Timişoara: ad Thermas Herculis.
H. transsilvanicum Cel. f. pcrglandulosum Guşul., f. nova.
Sepala et bracteae glanduloso marginatae. Una cum lypo.
f. maculatiforme Guşul. f. nova. Sepala el bracteae fere eglandulosae.
Reg. Slalin: ad oppidum Oraşul Slalin: prope oppidum Sibiu.
886 FLORA R .P .R .
S E D UM L.
S. maximum (L.) Hoffm. f. yerum Nyâr., f. nova.
Planta yiridis vel glauco viridis. Communis.
S E M P E R Y I Y U M L.
S. ruthenicum (L.) Hoffm. f. albidum Răv., f. nova.
Filamenta albo flavescentia vel noniilla ad apices immediate infra antheras
purpurea.
Reg. Suceava: ad saxam Stînca Stefăneşti (r. Truşeşti).
SAXIFRAGA L.
S. luteo-viridis Sch. et Ky. f. typica Răv., f. nova.
Gaules et râmi inflorescentiarum virides pilis albo flavescentibus obtecti.
Reg, Stalin: in monte Piatra Craiului. Reg, Piteşti: in montibus Făgarasen-
sibus, in cacumine Negoiu, văile V. Orzeneana, V. Izvoru Piscului Negru.
Reg. Ploeşti: in montibus Bucegi: Piatra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia Ialomiţei.
Reg. Bacău: in monte Ceahlău.
f. angustifolia Răv. f. nova.
Folia rosularum laxe imbricata, anguste spathulata, fere lanceolata,'apice
acuta, usque ad 2 cm longa et 2—3 mm lata, 5—7-longiora quam lata.
Reg. Piteşti: in montibus Făgarasensibus, in văile V. Izvoru’ Piscului
Negru, V. Orzeneana. Reg. Ploeşti: in montibus Bucegi in cacumine Virfu cu
Dor. Reg. Bacău: in monte Ceahlău.
f. brevifolia Răv. f. nova.
Folia rosulantia apice acutiuscula, 0,5—1 cm longa, bis vel ter longiora
ut lata.
Reg. Bacău: in monte Ceahlău.
f. intermedia Răv. f. nova.
Folia rosulantia apice rotundata, raro brevimucronata, 1—1,5 cm longa,
3—4-r longiora quam lata.
Reg. Stalin: in monte Piatra Craiului. Reg. Piteşti: in montibus Fogarasen-
sibus, in cacumine montis Negoiu, in văile V. Orzeneana. Reg. Ploeşti: in
montibus Bucegi: Jepii Mici, Caraiman, Piatra Arsă, Vîrfu cu Dor, Obîrşia
Ialomiţei, V. Cerbului.
S P I R A E A L.
S. saliciîolia L. var. typica Buia, var. nova.
Folia elongato elliptica, lanceolata. Râmi inflorescentiae pilosi. Corolla
rosacea. Communis.
A DD ENDA 887
S. media F. Schmidt var. typica Buia, var. nova.

Folia latiora, quam 1,8 cm elliptica seu elliptico lanceolata, basin versus
attenuata, apice btuosa vel retuşa,a medio apicem versus serrata. Communis.
S O R B U S L.
S. aucuparia L. f. biserrata Nyâr. et Buia, f. nova.
Foliola biserrata.
Reg. Aut. M.: ad balneas Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Cluj: Balta
(r. Sărmaş).
f. valdeserrata Nyâr. et Buia, f. nova.
Foliola late elliptica , profunde serrata.
Reg. Constanţa: in silvis prope confinium R. P. Bulgariae.
C R A T A E G U S L.
C. monogyna Jacq. f. trilobata Nyâr. ex. Buia f. nova.— Ic.:: Pl. 39, fig. 4.
Foliis parvis, 2—3 cm longis, cuneatis, oranibus trilobatis usque tripartitis.
Reg. Aut. M.: ad Balneas Sovata.
R U B U S L.
R. subercctus G. Anders. f. complicatus Nyâr. f. nova. Pcdunculi fere
usque ad apices 2—3-flori, inferiores imo 5-flori. k
Reg. Suceava: Şendriceni ad pagum Buhai in Mte Dl. Roşu (r. Dorohoi).
R. piicatus Whe. et N. var. paniculatus Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 45, fig. 4.
Turiones canaliculati, folia breviter petiolata, ± sessilia. Folia subtus
cinereo-viridia, pilis brcvibus, ad nervos ± pectinatis. Inflorescentia panicula,
ramis 2—4-floris, ± erectis. Sepala tomentosa, sed viridiora, albo marginata.
Petala magna, elliptica, ovata vel late elliptica, in unguiculam elongatam atte
nuata, 12—16 mm longa, 7—8 mm lata, pallide roşea: stamina stylis longiora
Granula pollinica permixta, 4—8 %,
Reg. Oradea: prope pagum Şumugiu (r. Oradea).
var. îoliosus Nyâr. var. nova.
Inflorescentia ad apicem usque foliosa, foliolum terminale turionum steri-
lium longe acuminatum. Flores albi.
Reg. Arad: Monesa, supra piscinam (r. Gurahonţ).
var. orbicularis Nyâr. var. nova.— Ic.: Pl. 45, fig. 2.
Foliolum terminale latum, subrotundum, simplici serratum.
Reg. Cluj: Gilgău (r. Jibou). Reg. Timişoara: Reşiţa.
888 FLORA R .P .R .
var. sublanceolatus Nyâr. var. nova.

Folia ramorum florigerorum magna. ovate lanceolata.
Reg. Stalin: inter pagos Apoldu de Sus et Săcel (r. Sibiu).
var. aciliensis Nyâr. var. nova.
Folia turionum elongato ovata, vel fere elliptica. subtus glabra vel gla-
brescentia, basi foliorum integra.
Reg. Stalin: una cum var. praecedente.
var. duplieato-serratus Nyâr. var. nova.
Folia incise-duplicato-serrata.
Reg. Baia M.: ad pagum Dragomireşti (r. Vişeu).
f. viridis Nyâr. f. nova.
Foliis pallide viridibus, petiolo folioli terminalis longo.
Reg. Stalin: in sliva Ilocom prope pagum Araci (r. Codlea). Reg. Bacău:
Oşlobeni in silva Epitropiei (r. Piatra Neamţ).
R. sulcatus Vest ssp. altissimus (Fritsch) f. subtriflorus Nvâr. f. nova.
Râmi inflorescentiae 2—3-flori.
Reg. Cluj: in silva Făget supra oppidum Cluj, Jibou, in văile V. Roşie,
var. divergens Nyâr. var. nova.
Turioncs ecanaliculati, aculei curvati, folia apicem versus expresse duplo
serata.
Reg. Stalin: inter pagos Apoldu de Sus et Săcel (r. Sibiu),
var. typicus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale turionum late ovatum, cordatum. Locis ad speciem
enumeratis.
var. rotundus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale rotundatum, magnum, pedunculi 2—3-flori.
Reg. Stalin: inter pagos Persani et stationem viae ferreae Brădet (r.
Făgăraş); inter pagos Apoldu de Sus et Săcel (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Reşiţa.
var. obovatus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale obovatum, basim versus angustatum.
Reg. Timişoara: ad pagum Bauţari (r. Caransebeş).
var. subvelutinus Borb. et Waisb. f. laneeolatus Nyâr. f. nova.
Folia turionum florigerorum lanceolata, ± cuneata.
Reg. Stalin: inter pagos Apoldul de Sus et Săcel (r. Sibiu).
R. affinis Whe. et N. ssp. novoaffinis Nyâr. ssp. nova. — Ic.: Pl. 48, fiz.
2, 2a—d.
Turiones glabri, lateribus planis, aculeis sparsis, gracilibus armaţi. Folk
5-foliolata (quinato-digitata), foliolis non se tegentibus, supra glabris, subi-f
A D D EN D A 88$
fere glabri, viridibus, solummodo ab nervos parce pilosis, late ovatis, cordatis,
apice longo acuminalis, expresse et sat uniforme 1—2-serratis, foliolis infe-
rioribus longe petiolulatis (5—7 mm), petiolo communi pubescenti, aculeis
falcatis. Kami florigeri cylindrici, leviter pubescentes, aculeis longis, rectis,
± rectangulo insitis. Folia ternata, superiora subtus leviter et parce lomentosa*
simul pilis rarioribus, velutinis obsita. Inflorescentia laxa, ramulis et pedunculis
longis, aculeis longis, acicularibus. Calyx cinereo viridis, albo marginatus, petala
parva, rotundata, 6—7 mm longa, alba; stamina stylis longiora. Granula pol-
lenica magna, sphaerica, 72—92 %.
Reg. Cluj: ad pagum Someş Odorhei (r. Jibou).
R. proccrus P. J. Miill. var. pedatifrons Nyâr. var. nova

Turiones pilosi. Folia subtus toto viridesccnti cinerea, indumento uniformi
tenui, foliolum infime fere scsile, e petiolo folioli lateralis derivatum. Foliolum
terminale late rhombico-ellipticum. Petala mediocra vel parva. Pollen
30—43 %
Reg. Timişoara: inter pagos Lipova et Odvoş (r. Lipova).
var. apiciplicatus Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 51, fig. 2, 2a—c.
Apices foliorum plicati, sub plano foliorum descendentes; folia desiccata
sub pressione rotundata, ± orbicularia, basi cordata. Petala laie elliptica*
11—12 mm longa. Pollen 20—32 %.
Reg. Oradea: in monte Dl. Crişului prope pagum Vadu Grisului (r. Aleşd).
Reg. Piteşti: in monte Dl. Capela supra oppid. Rîmnicu Vîlcea.
var. medius Nyâr. var. nova. — Ie.: Pl. 51, fig. 1, la—d.
Folia mediocra, foliola terminalia 6—8 (9) cm longa, folia ramorum flori
gerorum saepe foliolis minutis, orbicularibus vel rhombicis. Petala 9—12 mm
longa. Pollen 10—50 % (65—73 % Vadu Crişului). Planta communis. Locos
natales vide in texto romanico.
var. typicus Nyâr var. nova.
Foliolum terminale magnum (7,5) 8—12 cm longum, 5,5—9 cm latum,
saepius aliquantulum elongato ovatum, breviter acuminatum. Locos natales
vide in texto romanico.
f. dcgcncratus Nyâr. f. nova.
Rubo procero magis typico correspôndent, sed petalis multo mnoribus,
late ovatis, longis, unguicula maxime ad 10 mm longa, diversus. Pollen imper-
fectissimum (20 %).
Reg. Timişoara: ad pagum Dumbrăviţa (r. Lipova).
f. subcinereus Nyâr. f. nova.
Ut tvpus, sed folia subtus virideo-cinerescentia, indumento tenue.
Reg. Oradea: circa balneas Victoria (r. Oradea)
890 FLORA R .P.R .
var. robustus P. J. Miill. f. parvipetalus Nyâr. var. nova.

Petala minuta, 7—8-mm longa, rotundata.
Reg .Baia M .: inter pagos Benesat et Ţicău (r. Gehu Silvaniei).
f. virideo-cinereus Nyâr. f. nova.
Var. robusto similis, sed folia indumento rariore instructa, subtus virides-
centia-cinerea. Petala 10—15 mm longa. Pollen 71—76 %.
Reg. Cluj: ad marginem silvae prope pag. Topa Mică (r. Cluj). Reg. Craiova:
ad speluncam Polovraci (r. Novaci).
var. Szaboi (Borb.) f. divergens Nyâr. f. nova.
Pollen imperfectum (12—26 %), foliolis saepe rotundis.
Reg. Oradea: ad pagum Topa de Gris, inter pagos Bucea et Cornăţel (r.
Aleşd), in silva pagi Gordău (r. Oradea). Reg, Timişoara: ad pagum Dumbră
viţa et N. Bălcescu (r. lipova).
f. ealvescens Nyâr. f. nova.
Folia turionum magna ut in sp. typica. Folia ramorum florigerorum cine-
reo-viridescentia, superi ora cinerea. Pollen 15—26 %.
Reg. Oradea: ad pagum Şumugiu (r. Oradea).
R. banaticus Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 52, fig. 1, la—f.

1—1,5 m altus. Turiones erecţi, deinde horizontaliter procumbentes, medio-
cres, 6—10 mm in diametro, glabri vel praesertim ad aculeos vestigiis sparsis
pilorum, oblusangulati, lateribus planis vel paullulo concavis, ad angulos
aculeis sat densis, longis, verticalibus, vel paullo inclinatis, frequentius rectis
obsitis. Aculei basi compressa, e fundamento dilatat-o abrupto-angustati,
commune longiores, diametro turiorum tenuiorum, ad 11 mm longi. Folia
turionum quina, petiolum commune pubeseens, semicylindricum, super planum,
aculeis falcatis validis, duobus stipellis lineari lanceolatis munitum. Foliola
supra laete viridia, pilis rarioribus adpressis obsita, quandoque glabra, infre
pilis tomentosis cincreis vel albicantibus dense vestita, non velutina vel aliquot
pilis paulisper emersis. Foliolum terminale orbiculare, latitudine aequilongum,
diametro (6) 7—8 (9) cm, basi cordatum. apice abrupte-acuminatum, bis
(raro ter) longius petiolo, foliolis inferioribus petiolulatis, petiolulis 3—5 mm
longis, margine dentibus ± uniformibus seu profunde incisis, mucronatis.
Râmi florigeri angulati, molliter pilosi vel demum glabrescentes; folia
inferiora quinata, superiora ternata vel simplicia, foliolis orbicularibus
similibus turionum sterilium, stipellis lineari lanceolatis. Aculei validi, longi,
perpendiculares vel obliqui, parum arcuati. Inflorescentia in exemplaribus
validioribus magna, ramosa, râmi 2—3 inferiores in axillis foliorum siti, ramuli
florigeri superiores auguste bracteati. Inflorescentia in exemplaribus debilio-
ribus compacta, cylindrica, efoliata. Ramuli et pedicelli pilis sat densis tecti,
eglandulosi. Ramuli inferiores erecţi, bracteantes, saepe patuli, axis princi-
892 FLORA R .P.R .
Reg. Oradea: in silva prope pagum Cordău (r. Oradea). Reg. Hunedoara:
ad pagum Zdrapti (r. Brad).
var. laceratns Nyâr. var. nova.
Irregularis, nempe monnulla folia ramorum florigerorum foliis lobatis*
vel pennato-sectatis, petala margine irregulariter lacerata.
Reg. Timişoara: inter pagos Orşova et Jupalnic.
R. Vestii Focke var. dccipiens Nyâr. var. nova.

Solummodo folia axium floriferorum cinereo tomentosa, turiones foliis
subtus viridibus, solum ad nervos pubescentibus; inflorescentia usque ad
apicem ramis 2—3-floris instructa. Pollen 5—6 %.
f. grosseserratus Nyâr. f. nova.
Folia imprimis turionum, profunde et grosse serata, foliola inferiora longe-
petiolata.
Reg. Cluj: in văile V. Ilenzii prope pagum Ileanda (r. Dej).
R. severinensis Nyâr. sp. nova. — Ie.: Pl. 57, fig. 1, la—d.

Frutex usque, ad 1,5 m altus, turionibus sterilibus validis. diametro
1 cm. late canaliculatis, glabrescentibus, hinc-inde vestigiis pilorum fascicu-
latorum, pars tenninalis turionum juvenilium lateribus ± planis, parce-
pilosa. Aculei 5—6 mm longi, e basi lata abrupte subulati, compressi, erecţi,
recti vel paulisper curvati, nonnunquam obliqui. Folia magna, petiolus integre
pilosus, supra planus, versus basim paulisper canaliculatus, aculeis sparse-
arcuatis, stipulis lineari-lanceolatis. Folia quinata, foliolis magnis, terminali
late rhombeo-elliptico vel paulisper obovato, 10 11 cm longo, 7—8 cm lato,
supra opaco viride, glabro, subtus uniforme cinereo vel albo et dense tomentoso,
vel etiam dense velutino, basi leviter cordato, ad apicem acuto vel hreviter
acuminato, ± grosse sed uniforme serrato. dentibus acutis, paucisprofundis,
fere ter longius petiolo, pilis puberulis: foliola laleralia elliplica vel obovata,
inferius brevi petiolulatum. Râmi florigeri obtuse angulati, toto lanuginosi,
aculeis leviter curvatis. Folia ternata, raro inferiora quinata, mediana late
elliptica, acute uniforme dentata, lateralia — sessilia, omilia apice rotundato
vel supera obtuse acuta, super glabra, subtus dense cinereo tomentosa.
Inflorescentia panicula, ramulis patulis, 4—6-floris. Axis et pedicelli dense
puberuli, eglandulosi, aculeis haud validis, tenuibus. Caiyx cinereo-tomentosus,
post anthesin reflectus. Flores rosei, petala obovata vel late elliptica, 10—12
mm longa. Pollen permixtum, cum 12—37% granulis maioribus, inevidenter
diversis caeteris magnitudine. Slamina stylo longiora. VI—VIT.
Reg. Timişoara: in rupibus propre pagum Coronini (r. Moldova Nouă).
Reg. Craiova: inter pagos Vîrciorova et Gura Văii (r. T.urnu Severin).
892 FLORA R .P.R .
Reg. Oradea: in silva prope pagum Cordău (r. Oradea). Reg. Hunedoara:
ad pagum Zdrapti (r. Brad).
var. laceratns Nyâr. var. nova.
Irregularis, nempe monnulla folia ramorum florigerorum foliis lobatis*
vel pennato-sectatis, petala margine irregulariter lacerata.
Reg. Timişoara: inter pagos Orşova et Jupalnic.
R. Vestii Focke var. dccipiens Nyâr. var. nova.

Solummodo folia axium floriferorum cinereo tomentosa, turiones foliis
subtus viridibus, solum ad nervos pubescentibus; inflorescentia usque ad
apicem ramis 2— 3-floris instructa. Pollen 5—6 %.
f. grosseserratus Nyâr. f. nova.
Folia imprimis turionum, profunde et grosse serata, foliola inferiora longe-
petiolata.
Reg. C lu j: in văile V. Ilenzii prope pagum Ileanda (r. Dej).
R. severinensis Nyâr. sp. nova. — Ie.: Pl. 57, fig. 1, la — d.

Frutex usque, ad 1,5 m altus, turionibus sterilibus validis. diametro
1 cm. late canalioulatis, glabrescentibus, hinc-inde vestigiis pilorum fascicu-
latorum. pars tenninalis turionum juvenilium lateribus ± planis, parce-
pilosa. Aculei 5— 6 mm longi, e basi lata abrupte subulati, compressi, erecţi,
recti vel paulisper curvati, nonnunquam obliqui. Folia magna, petiolus integre
pilosus, supra planus, versus basim paulisper canaliculatus, aculeis sparse-
arcuatis, stipulis lineari-lanceolatis. Folia quinata, foliolis magnis, terminali
late rhombeo-elliptico vel paulisper obovato, 10 11 cm longo, 7—8 cm lato,
supra opaco viride, glabro, subtus uniforme cinereo vel albo et dense tomentoso,
vel etiam dense velutino, basi leviter cordato, ad apicem acuto vel breviter
acuminato, ± grosse sed uniforme serrato. dentibus acutis, paucisprofundis,
fere ter longius petiolo, pilis puberulis: foliola laleralia elliptica. vel obovata,
inferius brevi petiolulatum. Râmi florigeri obtuse angulati, toto lanuginosi,
aculeis leviter curvatis. Folia ternata, raro inferiora quinata, mediana late
elliptica, acute uniforme dentata, lateralia — sessilia, omilia apice rotundato
vel supera obtuse acuta, super glabra, subtus dense cinereo tomentosa.
Inflorescentia panicula, ramulis patulis, 4— 6-floris. Axis et pedicelli dense
puberuli, eglandulosi, aculeis haud validis, tenuibus. Caiyx cinereo-tomentosus,
post anthesin reflectus. Flores rosei, petala obovata vel late elliptica, 10— 12
mm longa. Pollen permixtum, cum 12—37% granulis maioribus, inevidenter
diversis caeteris magnitudine. Slamina stylo longiora. VI—VIT.
Reg. Timişoara: in rupibus propre pagum Coronini (r. Moldova Nouă).
Reg. Craiova: inter pagos Vîrciorova et Gura Văii (r. T.urnu Severin).
ADDENDA. 893
R. drăuţcnsis Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 58, fig. 1, la — c.

Frutex 1— 1,5 m altus, turionibus tcnuibus, 3— 5 (6) mm in diametro,
obtuse angulalis vel subcylindricis, lateribus planis seu parum canaliculatis,
glabris, aculeis paullo inaequalibus, aculei maiores, diametro turionum longi-
ores, perpendiculares vel paulo obliqui, recti vel curvati, tenues, subulati.
Foliola mediana quinata, petiolis folioli infimi brevioribus, in parte superiore
planis, stipellis linearibus instruetis, aculeis paulo curvatis obtectis. Foliolum
terminale ovatum, basi cordatum, apice concave clongatum acuminatum,
apice 1—2 cm longo, sal profunde biserratum, supra glabrum, subtus cine
reo vel albide minute et dense tomentosum, sine pilis velutinis; cetera foliola
similia, inferiora breve- (1— 2 mm) petiolulata. Raini florigeri angulati,
sparse pilosi, validi, turionibus longiores, aculeis aliquantulum curvatis.
Folia ternata, elongato o vata, elliptica vel lanceolata, longe acuminata, supra
glabra, infra albide dense tomcnLosa. Inflorescentia paniculus cylindricus
raro ± racemus, basi evidentei* interruptus, ramuli floriferi etiam e foliorum
inferiorum axillis orii 1— 3 (4)-flori, pedicelli et axes dense puberuli, aculeis
longioribus et infirmioribus, pars superior inflorescentiae bracteis lineari
lanceolatis instructa. Calyx cinereo tomentosus, post anthesin reflectus.
Petala ± rotundata vel late ovata, 10— 12 mm longa. Stamina stylis longi
ora. Pollen permixtum, permultis granis minutis, ellipticis. — VI-V11.
Reg. Cluj: ad marginem silvae propre pagum Topa Mică (r. Cluj). Reg.
Oradea: ad pedem montis Dl. Highiş prope pagum Drăuţ, 300 m et in cacumine
montis Vf. Highiş, 250 m (r. Ineu).
var. latifolius Nyâr. var. nova.
Foliolis terminalibus lato ovatis, usque ad rolundo ovatis.
Reg. Oradea: in monte Highiş (r. Ineu).
R. saxosus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 58, fig. 2, 2a—d.

Frutex usque ad 1,5 m altus, turionibus arcuatis, angulatis, debilibus
vel mediocre firmis, diametro 7 mm, lateribus planis vel concavis, minute
striatis. Aculei ad angulos siti, 5—6 mm longi, basi dilatata, multo compressi,
abrupte attenuati, perpendiculares, vix declives vel recti, potius rarescentes,
quandoque aculeis minoribus (3 mm) immixtis. Folia turionum sterilium
quinata. raro infera ternata, petiolus 4— 5 cm longus, planus, aculeis minutis
falcatis,duobus stipellis linearibus paucis glandis sessilibus obtectis instructus.
Foliola generaliter parva, terminale maximum ad 7 cm longum, late ovatum
vel late ellipticum, dentibus mediocribus, ± inaequalibus, breve acuminatis,
basi leviler cordatum, petiolulis ± 2 cm longis, bina foliola sequentia petio-
lulis brevibus, ± 5 mm longis instructa, foliola infima brevissime petiolulata,
supra glabra, laete viridia, infra cinerea, indumentum bi-stratum, inferius
pilis stellatis, erectis, brevibus, superne pili rariores et longiores, aequaliter
dispersi. Râmi florigeri tenues, cylindrici angulosi, infra glabrescentes, versus
894 FLORA R.P.R.
apicem raro-pilosi, ad inflorescentiam dense pilosi, eglandulosi, aculeis rario-

ribus muniti, falcati. Foliola ternata, folia Fragariae e causa folioli mediani
breve-petiolati evocantia, inferiora sessilia, raro nonnullorum foliorum foliola
infera ± lobatim-sectata, imo usque ad basim sectata ideoque quinata.
Folia infera infra cinereo-viridia, pilis velutinis, foliolis subrotundis, superiora
infra albo cinerea. Inflorescentia efoliosa vel ad basim 1—2-foliata, cylindrica,
racemus simplex sat densus, pedicellis flores non superantibus, saepe gemmas
florales portantibus; bracteae lineari lanceolatae, infernae saepe trisectatae.
Calyx post florendum reflectus, indumento cinereo- albicanti, eglandulosus
et sine aculeis. Petala mediocria, 8— 11 mm longa, late elliptica, saepe fere
rotundata, flores albicantes, proportionaliter magni. Stamina numerosa,
stylis longiora. Pollen parvulum, imperfectum, 1—3,3% granulis magnis. —VI.
Reg. Cluj: in rupibus supra pagum Gîlgău (r. Jibou). Reg. Timişoara:
Dumbrăviţa (r. Lipova); inter saxa ad Liubcova (r. Moldova Nouă); in fissura
Prolaz supra Balneas Thermas Herculis (r. Orşova). Reg. Craiova: ad pagum
Schela (r. Tg. Jiu); prope pagum Păuneşti (r. Turnu Severin).
var. magnificus Nyâr. var. nova.
Typo similis, sed omnibus in partibus maior. Inflorescentia panicula laxa,
petalis expresse magnis, 15 X 12 mm, fere orbicularibus.
Reg. Timişoara: inter saxos ad pagum Liubcova (r. Moldova Nouă).
R. phyllostachys P. J. Miill. var. productus Nyâr. var. nova.—I c .: Pl.
59, fig. 2.
Foliola longe petiolulata, apice elongato acuminato.
Reg. Oradea: ad domum Căsoaia propre pagum Arăneag (r. Ineu).
R. tumidus Greml. var. longcpetiolatus Nyâr. var. nova.
Foliola infera ramorum turionum longe petiolulata, 5—7 mm longa;
foliola minora, orbiculata.
Reg. Oradea: ad pedem montis Dl. Highiş prope obgum Drăuţ (r. Ineu).
R. thyrsanthus Focke var. planus Nyâr. var. nova.

Formae tvpicae similis, sed turiones lateribus planis, obtuse angulatis,
quandoque fere cylindricis. Locos natales vide in texto romanico.
var. lcpidus Nyâr. var. nova.
Folia ramorum floriferorum usque ad inflorescentiam quinata, foliola or
biculata, raro solummodo rhombea; foliolum terminale turionum ellipticum.
Reg. Oradea: inter pagos Giheiu et Şumugiu (r. Oradea); inter pagos
Virfurile et Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Slatina Nera (r.
Oraviţa); Borlovenii Noi (r. Orşova).
var. hirtifrons Nyâr. var. nova.
Foliola nova supra pilis hispidis, densis prostratis obtecta.
Reg. Oradea: Almaş (r. Gurahonţ).
ADD EN DA 895
var. parvilolius Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 60, fig. 2, 2a.

Folia supra glabra vel ± raro pilosa. Folia turionum parvula, foliolum
terminale longum ad 5— 5,5 cm, late ellipticum vel late ovatum, folia valida.
Reg. Oradea: in monte Dl. Craiului supra pagum Bucea (r. Aleşd); in
silva Păd. Cămnuţa prope pagum Luguzău, ad pedem montis Dl. Highiş
prope pagum Drăuţ (r. Ineu).
var. nummularius Nyâr. var. nova.
Folia ramorum florigerorum ternata, parva, foliola 3— 4 cm longa, rhom-
bea; folia similia illis Fragariae vescae minoribus.
Reg. Timişoara :in monte Dl. Ciurii inter pagos Bujor et Pogăneşti (r.
Lugoj).
var. calvescens Nyâr. var. nova.
Folia infra indumento rarescenti, cinereo viridia,
Reg. C lu j: in silva Făget prope oppidum Cluj, ad pagum Stîna (r. Hu
edin).
var. racemosus Nyâr. var. nova.
Inflorescentia racemus simplex, folia ramorum floriferorum angusta, infra
viridescentia. Calvx infra cinereus. Folia turionum magna ut in var. typica,
infra albo cinerea.
Reg. Cluj: prope pagum Rodna (r. Năsăud).
var. typicus Nyâr. var. nova.
Inflorescentia saltem ex parte composita. Communis.
f. incisus Nyâr. f. nova.
Foliolum terminale magnum, latum ut in typo, sed ± profunde lobatum
biserratum.
Reg. Timişoara: in monte Dl. Alion supra pagum Orşova.
R. candicans Whe. var. deltoideus Nyâr. var nova. — I c .: Pl. 74, fig.
3, 3a.
Folia caulium floriferorum deltoidea (foliis Populi nigrae similia). Apice
valde obtuso, quandoque rotundato, versus basim fere recte cuneatim
angust'ata.
Reg. Timişoara: ad pagum Dumbrăviţa (r. Lipova).
var. excclsior (P. J. Miill.) Sud. f. longus Nyâr. f. nova.
Foliola foliorum turionum elongate elliptica.
Reg. Baia M .: inter pagos Benesat et Ţicap (r. Cehul Silvaniei).
var. lobatiserratus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 62, fig. 2, 2a.
Dentitio foliorum grossa, foliolum terminale ad apicem lobato incisum.
Reg. B aia M .: in declivibus loco « Dosu Pietrelor de Moară » prope pa
gum Băiuţ (r. Lăpuş).
896 FLORA R.P.R.
var. reiiculatus Nyâr. var. nova.

Turiones lateribus planis vel angulato-cylindricis, foliis parvis, foliolum
inferum sessile, foliola infra evidenter nervata. Foliolum terminale 4,5—6 cm
longum, grosse serratum, petiolo 7— 12 mm longo, vix cordatum, acutum.
Folia caulium floriferorum similia.
jReg. Cluj: ad pagum Gîlgău (r. Jibou).
var. seeiurensis Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 57, fig. 2, 2a— c.
Inflorescentia racemus simplex, parvus. Petala roşea, 5—6 (7) mm longa,
orbicularia. Folia ramorum floriferorum parva, ovata, acuta, râmi tenues.
Pollen 12— 15%.
Reg. Ploeşti: in silva Seciuri in văile V. Doflanei (r. Sinaia).
var. goniophyllus (M. et. Lef.) N. Boul. f. camnuţensis Nyâr. f. nova.
I c .: Pl. 61, fig. 3, 3a—c.
Folia minuta, valida, foliolum terminale 4—6 cm longum. Frutex humilis,
aculeis et foliis validis.
Reg. Oradea: in monte Dl. Craiului supra pagum Bucea (r. Aleşd); in
deelivibus sub silva Camnuţa prope pagum Luguzău (r. Ineu).
f. subtriphyllus Nyâr. f. nova.
Folia turionis 3 —5-foliolis instructa.
Reg. Oradea: ad pagum Cuird (r. Gurahonţ).
var. foliosus Nyâr. var. nova.
Inflorescentia longa, angusta, râmi florigeri omnes (3— 4) ex axillis foli
orum orti. Foliola terminalia cordata, longe acuminata.
Reg. Baia M .; ad pagum Cavnic (r. Lăpuş).
var. şumugiensis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 48, fig. 1.
Foliolum terminale ovato, quandoque rhombicum, longe acuminatum,
infra albo tomentosum et abunde velutimim. Folia ramulorum florigerorum
profunde biserrata. Inflorescentia brevis, petala magna, 12— 14 mm, 9—10
mm lata. Pollen 60—70%.
Reg. Oradea: ad pagum Şumugiu (r. Oradea). •
var. typicus Nyâr. var. n o v a .— Ic*: PL 61. fig. 1.

Foliola terminalia elliptica, breviter acuminata, folia simplic.ter serrata
dentibus mediocris. Frequens.
f. longespinosus Nyâr. f. nova.
Aculei vallidissimi, in ramulis floriferis longiores diametro ramorum.
Reg. Stalin: in silva Călăbar prope pagum Hoghiz (r. Rupea). Reg. Oradea:
in monte Highiş supra pagum Drăuţ, inter pagos Buteni et Cuieşd (r. Gura
honţ).
A DD EN DA 897
f. rotundatus Nyâr. f. nova.

Foliola turionum apice evidenter obtuso, imo rotundato.
Reg. Timişoara: in monte Dl. Ciurii inter pagos Sudriaş et Pogăneşti
(r. Lugoj).
R. teregovensis Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 63, fig. 3, 3a—d.

Turiones steriles glabrescentes, hinc inde trichomis remanentibus, lateribus
canaliculatis, aculeis longis, gracilibus (7 mm), basi compressis, perpendicula-
ribus, ordinarie rectis. Folia quinaria, petiolo piloso, supra plana, aculeis
falcatis, stipulis lineari lanceolatis. Foliolum terminale rotundum, in diam.
cca. 5 mm, petiolo duplo longius, abrupte acuminatum in apicem brevem,
basi ± cordatum, inaequaliter et distincte dentatum, dentes in mucrones
molles exeuntes; supra laete viridia, glabrescentia vel pilis raris decum-
bentibus obsita, infra dense albo cinereo tomentosa, pili longiores, rarum
insignes, foliolum inferum brevi petiolatum. Râmi floriferi Jz cylindrici vel
angulati, leviter pubescentes; folia ternata vel quinata, parva, 4—5 cm longa,
duo folia infima saepe connata; foliolum terminale late ellipticum, apice
obtuso, supra glabrescens, infra albo-cinereo-tomentosum. Inflorescentia pani-
cula angusta, saepe brevis, axis inflorescentiae dense pilosus, eglandulosus,
aculeis leviter curvatis. Râmi inflorescentiae erecţi, uni- vel pauciflori. Galvx
dense albo tomentosus, reflexul petala orbicularia, 7— 11 mm longa; stamina
stylis aequilonga. Pollen 63—80%.—VII.
Reg. Oradea: ad stationem viae ferreae Giucea (r. Aleşd); ad pagum
Prunişor (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: ad pagum Gîlnic (r. Reşiţa), in
angustiis pagi Teregova (r. Caransebeş).
f. macropetalus Nyâr. f. nova.
Petala 9— 15 mm longa et f. mieropetalus Nyâr. f. nova
Petala 7 mm longa. Una cum specie.
R. petniccnsis Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 63, fig. 1, la —c.

Turionibus sal validis, glabris, angulatis, lateribus planis vel solum conca-
vis, aculeis diversis, mediocrii)us et minutis, rectis, basi compressis. Foliola
quinata, petiolis glabrescentibus, supra planis. Folium terminale rotundum,
saepe latitudine longitudinem superanti, cca 5 cm longum, basi cordatum,
apice abrupte breviter acutum, inaequaliler dentalum, dentibus latis, in mucro-
nem attentuatis. supra laete viride, glabrescens, infra cinereo tomentosum,
petiolo 2—2,5-s longius; foliola infera breviter petiolata. Râmi floriferi obtuse
angulati, glabri vel glabrescentes, versus inflorescentiam tomentosi. Axis
inflorescentiae ± lomentosus et paulisper pilosus, aculeis curvatis. Folia
ternata vel quinata, supra ± glabra, infra cinereo tomentosa, foliolum termi
nale late ellipticum, acutum. Inflorescentia panicula, parum interrupta, râmi
erecţi, soJum inferi foliali, multiflori (3—4). Calyx albo tomentosus. Petala 57
57 - c. ies
898 FLOttA It.P.R.
cuneati obovata, margine circum-circa irregulariter lobato sectata, qua de

re dentata apparent, supra et infra pilosa. Stamina stylis breviora vel
aequilonga.—VII.
Reg. Timişoara: ad pagum Petnic versus pagum Lăpuşnicel (r. Orşova)..
R. Cîrlioarae Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 64, fig. 3, 3a—d.

Frutex parvus, debilis, turionibus tenuibus, cylindricis, glabris, aculeis
curvis, minutis (1— 2 mm longis), raris. Folia quinata, parvula, cca. 8 cm
lata, foliolis invicem se ± tegentibus vel attingentibus. Foliolum terminale
ovale vel orbiculato ovale, cca 5 cm longum. supra intense viride, glabrum,
inferne cinereo dense et tenuiter tomentosum, sine pilis velutinis, ± evi-
denter bidentatum, basi cordatum, apice acuminatum, minime ter longins
petiolo; foliolum medium petiolo cca 2 mm longo, foliola infera sessilia. Peti-
oius communis aculeis teneribus acicularibus et stipulis linearibus instructus.
Kami floriferi ± debiles, cylindrici, glabrescentes vel pubescentes, aculei
paullo firmiores quam illi turionum. Folia quinata, supra viridia, infra indu
mento albo cinereo, sine pilis velutinis. Inflorescentia aculeata, parva, gran-
diflora. Ramuli 1—3-flori. Calyx albo tomentosus, petala magna, late ovata
vel late elliptica, 11— 12 mm longa. Pollen 67—69%. —VI—VII.
Reg. C lu j: in silva Păd. Girlioara inter pagos Jibou et Şoimuş (r. Jibou).
R. vulgaris Whe. et N. var. rotundatus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 65,

fig. 3.
Turiones pruinosi sed glabri. Petala orbiculata. 8 x 9 et 7 x 8 mm dimen
sionata.
var. closianiformis Nyâr. var. nova.
Turiones brumaţi, ± pilosi, frecventer pilosi et aculeis firmis instructi.
Râmi floriferi foliis ternatis vel quinatis. aculei inflorescentiae longi, subu-
lati, petala angusta, elliptica, 4,5 x 8 mm. Aliquantulum similis R . Closiano
Sud.
Reg. Oradea: inter pagos Osand et Hususău de Criş (r. Oradea).
var. stanensis Nyâr. var. nova.
A specie typica diversa: foliis ramorum floriferorum ternatis — quinatis,
inflorescentia eglandulosa, aculeis debilibus. paupcrculis. Turiones delete-
angulati, quandoque fere cylindrice-angulati.
Reg. Cluj: Stîna prope tunellum viae ferreae (r. Huedin).
R. Loretianus Sud. var. subnudus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 66, fig.
1, la —b.
Turiones arcuato procumbentes, raro scandentes, in parte inferiore magis
cylindrici, superius angulati, pilis patentibus raris. saepe glandulis sessilibus.
ADDENDA 899
Aculei mediocres, sat densi, basi dilatata, compressa, arcuati, quandoque

n forma aculeorum parum evolutorum, minores tuberculiformes imprimis
ad lateres turionum. Folia quinata (raro 4-foliata), supra glabrescentia, pilis
rarescentibus, resupinatis, infra viridia, pilis velutinis abunde obtecta, grosse
uniserrata vel imperfecte biserrata. Foliolum terminale late obovatum, basi
cordatum, apice brevi acuminatum, petiolo proprio ter longius, inferiora longe
petiolulata; petiolus communis pilosus, sparse glandulosus, aculeis falcatis
et stipulis linearibus instructus. Râmi floriferi obsolete angulati, pubescentes,
eglandulosi communiter, aculei mediocres vel debiles, arcuati; folia ternata
(raro nonnulla quinata), incise serrata, infra viridia. Inflorescentia in parte
inferiore foliosa, parte superiore efoliosa, eglandulosa vel raro singulis glandis;
axis et pedicelli pilosi, aculei graciles, sat densi, parum curvati vel recti.
Ramuli 2—3-flori, superiores ± patentes; calyx viridescenti-cinereus, pilosus.
Petala et pollen ignota. Abunde fructificans. VI—VII.
Reg. Timişoara: supra pagum Reşiţa ad marginem viae.
R. moldavicus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 67, fig. 1, la — d, Pl. 68, fig.
la —b.
Turiones procumbentes, prostrali, longe repentes, quandoque ± sube-
recti, debiles, 3—5 mm in diametro, cylindrici vel obtuse angulati, raro
validiores et expresse angulati, glabri, raro hinc-inde singulis pilis absque
glandis stipitatis, sed frecventer glandis sessilibus muniti. Aculei sat densi,
paulisper inaequales, 3—5 mm longi, ± recti, parum inclinati, subulati,
basi compressi. Folia communiter magna, magis ternata, foliola infera quan
doque lobata vel quadrifoliata, rarius pedatim quinata; petiolus superius
planus, raro disperse pilosus, aculeis arcuatis et stipulis linearibus. Foliolum
terminale latum, obovatum, supra medium parum latius, rarefiate rhombeum
vel suborbiculare, petiolo 3—4-es longius, supra obscure viride, pilis dispersis
resupinatis vel glabrescens, infra pallide viride, glabrescens, vel nervis pilis
rarioribus, imo quandoque pectinatis insitis, apice abrupte-acuminatum,
basi cordatum, margine grosse et sat inegaliter uniserratum, apice biser-
ratum, dentibus mucronatis; folium inferius (in casu ternatorum) longe
petiolulatum (3— l i mm). Râmi florigeri debiles, ad nodos lineam ± mult an-
gulam sequentes, cylindrici vel subangulati, disperse pilosi, aculeis raro
falcatis, parum resupinatis, rectis, ramulorum diametrum aequantibus in-
structi; folia ternata, generatim magna, grosse serrata, indumento foliorum
turionum simili. Inflorescentia dimensionibus diversis, generatim racemus
simplex vel compositus ± corymbosus, saepius interruptus, foliosus, inflores
centia partim corymbosa, ad ramulos longos ex axillis foliorum ortis pedicellis
elongatis. Axis inflorescentiae et pedicelli adpresse tomentosi, simul et pilis
longis ± densis, saepe glandulis sessilibus, disperse etiam glandulis stipitatis
obsiti. Aculei longi, graciles, aciculares; pedicelli elongati, numerosis aculeis
000 FL011A R .P .H .
variis, nonnulli 2—ter diametrum pedicellorum superantibus obsiti, alii vero

solummodo diametrum pedicellorum attingentes. Calyx cinereo-viridescente
tomentosus, quandoque pilis longioribus praesentibus vel etiam aliquot
glandis; sepala triangularia, aliquando apice protracto lineari, post anthesin
erecta, fructum amplectentia. Petala alba vel roşea, anguste elliptica, lente in
unguiculam brevem attcnuata. Stamina stylum superantia. Pollen cca 65%. —
VI—VIL
Reg. P iteşti: in silva Rădeşti prope pagum Văcarea (r. Muscel). Reg.
Ia şi: in silvis Bîrnova loco Dl. Blidari, Poiana Cailor, Dl. Ruşilor, Islaz
Drumul Fălcii dicto (r. Iaşi); In silva Dumeşti, in silva Rafaila (r. Negreşti);
in monte Dl. Mare ad pagum Sineşti (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: in monte
Dl. Roşu ad pagum Buhai et Şindriceni (r. Dorohoi); in silva Mînăstirii Vorona
(r. Botoşani).
var. foliosus Nyâr. var. nova.

Typo similis, sed inflorescentia usque ad apicem foliosa.
Reg. Iaşi: in monte Dl. Blidari propre pagum Ciurea et in loco Islaz
pe Drumul Fălcii dicto (r. Iaşi); prope pagum Rafaila loco Poteca Dumbră
veni dicto (r. Negreşti).
var. retezaticus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 68, fig. 1, la, b.
Turiones crassiores, saepe expresse angulati. Folia maxima' ex parte
quina, valde magna. Inflorescentia grandis, extensa, ad ramulos clongatos
ex axillis foliorum ortos inflorescentiis partialibus ornata.
Reg. Hunedoara: in văile Riu Mare montium Retezat (r. Haţeg). Reg.
Ia şi et Reg. Suceava: una cum specie typica.
R. cuicdensis Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 66, fig. 1, la — d.

Turiones tenues, angulati, glabri. aculeis raris, subulatis, rectis, debi-
libus obtecti. Folia ternata-quinata, mollia. supra laete viridia, pilis decum-
bentibus, infra cinereo viridescentia, saepius pilis velutinis dense obtecta;
pili m olles; foliola terminalia ovata vel late ovata. ^ aequaliter grosseden-
tato-serrata, dentibus abrupte acuminatis. cum basi dilatata; foliolum basi
rotundatum vel parum cordatum, apice abrupte acuminaluin in apicem
brevem, petiolulis 3—3,5 longiorem protracto. petiolus communis ± cylin-
dricus, aculeis debilissimis raris. Râmi florigeri graciles, angulati, adpresse
pubescentes, aculeis debilibus vel mediocribus, inclinatis, leviter curvatis.
Folia ternata, grosse serrata, supra pilis resupinatis, infra ob pilos velutinos
cinerea. Inflorescentia evidenter interrupta, ramulis florigeris inferis in
axillis foliorum 2—3 distantium; inflorescentia ad apicem laxa, parum corym-
bosa, ramulis et pedicellis erectis, aculeis tenuibus debilissimis, pilis paten-
tibus. Calyx externe albo tomentosus, patens vel erectus. Petala late ovata.
ADD EN DA 901
fere orbicularia, apice emarginata: stamina stylos fere aequantia. Pollen

permixtum, 21%.— VT—VIL
Reg. Oradea: circa pagum Guied (r. Gurahonţ).
R. myricâe Focke var. rotundatus Nyâr. var. nova.

Turiones cylindrici, aculeis perbrevibus, debilibus. Folia ramorum
floriferorum minuta. Petala magna, orbicularia, 8 x 9 vel 7,5—9 mm-rorum
dimensione.
Reg. Hunedoara: circa pagum Gurasada (r. llia).
R. bracteosus Whe. var. rhombifolius Nyâr. var. nova.—I c .: Pl. 69, fig.
1, la — d.
Turiones glabrescentes, eglandulosi, foliolum terminale late-rhombeum,
longius aeuminatum, foliolum laterale longe petiolulatum (6— 10 mm).
Reg. Ploeşti: in văile Doftana ad pagum Seciuri in silvis (r. C mpine).
R. Questieri Lef. et M. var. stcnoacanthiformis Nyâr. var. nova.
Turiones canaliculati, aculeis validis, pedicellis patente erectis, aculeis
minutis, falcatis. Pollen 64%.
Reg. Timişoara: prope pagum Odvoş (r. Lipova).
var. similis Nyâr. var. nova.
A forma typica differt: folia suprema ramorum floriferorum obsolete
cinerea, petala magna, latiora (9— 10 mm), 4- orbiculata. Pollen debile (3—8%)
Reg. Craiova: inter pagos Colibaşi et Bengeşti (r. Gilort).
var cărbunarensis Nyâr. var. nova.
Inflorescentia racemus simplex, idest ex axillis bractearum singuli flores
elongati crescunt, aculeis densis obsiti, pedicellis abunde pilosis. Raro apparet
ad pedunculos secundus flos. Foliolum terminale saepe orbiculare.
Reg. Timişoara: ad pagum Cărbunari loco « Pămînt de oală» dicto (r.
Moldova Nouă).
R. majusculus Sud. ssp. îrondosus Nyâr. ssp. nova. — Ic.: Pl. 71, fig.
1, la —d.
Turiones erecţi, dein arcuate patentes, angulati, lateribus planis, parce
pilosi, glandis sessilibus, densis; aculei aequilongi, mediocres, basi compressi,
recti, parum declives. Folia magna, quinata, supra glabrescentia, paucis
pilis recumbentibus, infra pallide viridia, glabrescentia, parce pilosa, grosse
et i inaequaliter uniserrata, dentibus proclivis. Foliola terminalia late ovalia
vel fere rotundata, basi cordata, sat longe acuminata fere reotolinearia,
petiolo proprio ter longiora, infera petiolulata, petiolum commune in parte
superiore parum canaliculatus, pubescens, aculeis falcatis, stipulis linearibus.
Râmi florigeri longi, aculeis mediocribus, curvatis.
Folia ternata, foliolis i^ l^ m C H IltA fij^ ^ ib u s foliolo terminali, superiora
902 FLORA R.P.R.
simplicia, omnia magna, supra et infra viridia, infra glabrescentia vel raro
recumbenti pilosa. Inflorescentia magna, interrupta, in axillis foliorum ramis
florigeris longis, erectis, usque 7-floris, pedicellis elongatis. Axis inflorescentiae
pedicelli pilosi, permultis glandis sessilibus, aculeis subulatis, rectis, inclinatis.
Calyx cinereo viridescens, pilosus, raro aculeatus, sepalis post anthesin reflexis.
Petala elongato obovata vel obovato lanceolata, lente angustata in ungui-
culam cuneatam, usque ad 14 mm longa et 5—6,5 mm lata. Stamina stylos
superantia. Pollen 65—90%.—VI.
Reg. Bacău: in silva Epitropiei supra pagum Oşlobeni (r. P. Neamţ).
R. rhombiîolius Whe. var. glabrior Nyâr. var. nova.

Turiones generatim glabri vel glabrescentes, foliis subtus viridibus, pilis
velutinis rarescentibus; foliis ramorum floriferorum multo minoribus, ternatis
vel quinatis.
Reg. Cluj: ad pagum Baia de Arieş (r. Cîmpeni). Reg. Oradea: ad domum
Căsoaia prope pagum Arăneag (r. Ineu). Reg. Timişoara: ad Thermas Her
culis (r. Orşova).
var. Yâczyi Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 72, fig. 1, la, b.
Turiones laxe sed egaliter pilosi, eglandulosi. Folia infra cinereo viridia,
ubique pilis stellatis minutis et uniformibus, pilis longioribus absentibus.
Folia ramorum floriferorum ternata, foliis turionum aequilonga vel maiora
Reg. Cluj: prope pagum Stîna in locis umbrosis prope tunellum viae
ferreae.
R. neopyramidalis Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 73, fig. 1, la —d.

Turiones arcuatim-procumbentes, vel scandentes, angulati, lateribus cana-
liculatis vel concavis, glabri vel parce pilosi glandis sessilibus; aculei modici,
compressi, perpendiculares, parum arcuati. Folia quinata, supra generatim
glabra, viridia etiam infra, pilis rarescentibus rigidis, saepe ad margines
nervorum pectinatis inaequaliter acute 1—2-serrata, folium terminale late
ovatum vel ellipticum, quandoque obovatum, leviter cordatum, apice longo
acuminatum, petiolo ter longius, foliolum infimum breviter petiolatum,
quandoque fere sessile. Petiolus communis in parte superiore planus, versus
basim canaliculatus, parce pubescens, aculeis falcatis, stipulis lineari-lanceo-
latis. Râmi floriferi elongati, obtuse angulati, modice pilosi, glandis sessilibus,
aculeis ± debilibus, parum curvatis. Folia ternata, etiam infra viridia, pilis
fasciculatis minutis, a trichomis velutinis raris superatis; folia superiora quan
doque pilis velutinis densioribus obsita. Inflorescentia pvramidalis elongata
(quandoque brevis), infra foliosa, superne laxa, axis et pedicelli pilis pubes-
centibus, eglandulosi, aculeis parvulis curvatis; ramuli florales modici, patent es
seu patenter erecţi, 2— 3-flori. Calyx cinereo pilosus, sine aculeis et glandulis.
post anthesin reflexus. Petala late elliptica, quandoque obovata (14 x 8.5.
ADDENDA 90S
18 X 10,5 mm), in unguiculam sat longam angustata, pallide roşea. Stamina

stylos superantia. Pollen variabile (47— 78%).—VI—VIL
Reg. Oradea: ad pagum Moneasa supra piscinam, frequens (r. Gurahonţ).
var. neodumnoniensis Nyâr. var. nova.
Turiones parum canaliculati, quandoque lateribus planis. Foliolum termi
nale orbiculari cordatum, abrupte acuminatum; folia caulis floriferi latiora,
quandoque subrotunda, incise serrata.
Reg. Oradea: in văile V. Şasa supra pagum Moneasa (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: ad pagum Dumbrăviţa (r. Lipova); prope pagum Gîlnic (r.
Reşiţa); inter pagos Bujor et Pogăneşti (r. Lugoj); ad pagum Borlovenii
Noi et Petnic versus Lăpuşnicel (r. Orşova).
f. debilispinosus Nyâr. f. nova.
Aculei turionum et ramorum floriferorum breves, debiles, petiolus folioli
terminalis brevis.
Reg. C lu j: ad marginem silvae prope pagum Topa Mică (r. Cluj).
var. tilvabalanensis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 73, fig. 3.
Folia profunde biserrata, 3—5-foliolata, petiolus folii integre profunde
canaliculatus; stipulae latae, lanceolatae, margine dentatae.
Reg. Timişoara: in monte Dl. Tilva Balan supra pagum Cărbunari (r.
Moldova Nouă).
var. drăghicensis Nyâr. var. nova.
Folia turionum 3— 5-foliolata, debiliora, tantum ternata. Folia ramorum
floriferorum 3—5-foliolata, aculeis validis, diametrum ramorum superantibus;
aculei inflorescentiae similiter graciles, gemmae florales magnae, petala intense
roşea (11 x 6— 8 mm). Pollen (53) 64—79%.
Reg. P iteşti: in silva Rădeşti prope pagum Văcarea (r. Muscel).
var. valderamosus Nyâr. var. nova.
Differt aculeis validioribus, inflorescentia profunde ramosa et ob ramos
inferos perlonga; inflorescentia usque ad apicem foliosa.
Reg. Ia şi: in monte Dl. Mare prope pagum Sineşti (r. Tg. Frumos).
R. longebracteatus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 74, fig. 1, la — d.

Turiones angulati, lateribus planis, pilis rarescentibus obtecti, saepe gla
brescentes; aculei densi, validi, compressi, ± aequantes diametrum turionis
vel longiores, recti, perpendiculares. Folia 3— 4—5-foliolata, foliolum termi
nale late ellipticum, fere obovatum, superius glabrescens, pilis procumben-
tibus, infra cinereo viride vel pallide cinereo-viride, pilis velutinis sat abun-
dentibus, ad nervos pectinatis, fasciculatos obtegentibus, cui soluramodo
lenticula forti observări possunt, paulo grosse et inaequaliter serratum,
basi rotundata, apice abrupte acuminato, ± 4-es petiolum longitudine superans.
Petiolus communis firmior supra planum, pilis sparsis, aculeis falcatis, stipulis
904 FLORA R.P.H.
lineari lanceolatis. Rănii florigeri firmi, rigidi, erecţi, angulate rotundi, inferius
glabri, superius parce pilosuli, in parte superi ore inflorescentiae puberuli.
Aculei firmi, perpendiculares parum resupinati. Folia magna, ternata, peti-
olis crassis, expresse dentata. Foliolum terminale late ellipticum, quandoque
in inferis ± orbicularia. Inflorescentia pyramidalis, inferius profunde ramosa,
ramis longis elongatis et aculeis erectis; singulae inflorescentiae partiales
ante florendum comatae, bracteis longis, pars superior inflorescentiae efoliosa,
solumuiodo bracteis longis, pedicellis pilis puberulis densis, aculeis subulatis,
eglandulosis. Calyx puberulus, aliquot aculeis instructus, apice longe protracto
viridi, glabrescenti, foliaceo. Stătu florendi ignotus. Petala roşea in gernmis,
pollen 76— 79%. — VI—VII.
Reg. Timişoara: inter pagos Bujor et Pogăneşti in monte Dl. Chirii (r.
Lugoj).
R. slatinensis Nyâr. sp. nova. — I e .: Pl. 75, fig. 2, 2a— d.
Frutex mediocris, turionibus obtuse angulatis, striatis, glabris, 5— 7 mm
in diametro, aculeis sat densis, parum inaequalibus 5—6 mm longis, compressis,
rectis, paulo inclinatis. Folia quina, se invicem atlingenlia, imo obtegentia,
supra laete viridia, glabrescentia, pilis procumbentibus, rarefactis, infra
pallide viridia, pilis velutinis, aequaliter densis et resupinatis, ad nervos
pilis pectinatis densioribus. Foliolum terminale late ovatum vel late deltoi-
deum, basi cordatum. apice acuminatum, marginibus ± grosse lobato den-
tatis, 6,5— 7 cm latum et 7— 7,5 cm longum, minime ter longius petiolo suo;
foliola media breviter petiolata (5 mm), infimum sessile. Petiolus communis
parce pubescens, aculeis curvatis. supra planis vel leviter canaliculatis. Râmi
floriferi cylindrici vel obtuse dentati. modice puberuli, inferius aculeis minutis,
superius crescendo maiores, paulo intermixtis; folia 3—5-foliolulata, etiam
infra sic ut et folia turionum viridia. grosse — saepe lobato — dentata. Inflo-
rcscentia brevis, basi foliosa, grandiflora. pedicellis patentibus. Axis et pedicelli
parum pilosi, eglandulosi, aculeobs minutis. rarescentibus. Pedunculi 1— 2-
i'lori. Calyx cinereo-viridescens margine parum albiori, nitidus, sine aculeis
et glandis. Petala alba, magna (12 x 103 mm), latiuscula, fere cordate ovata,
ubrupte in unguiculam brevissimam angostata. Stârni na stylos superantia.
Pollen 20—30%. — VI—VII.
Reg. Timişoara: Slatina Nera (r. Oraviţa).
R. nemorenşis Lef. et M. var. pcrmagnîfieas Nyâr. var. nova. — Ic.:
Pl. 77, fig. 1, la — c.
Turiones obtuse angulati, grandifolii, folia ternata, foliolum terminale
late ovato rhombeum, profunde cordatum. Folia ramorum florigerorum
similiter magna, aculeis longis. Inflorescentia laxa, petala albo lanceolata-
cuneata (1 2 x 4 ,5 mm), roşea. Pollen 60%, sphaericum.
Reg. Ploeşti: in văile Doftana in silva prope Seciuri (r. Cîmpina).
ADDENDA 905
R. splendidiflorus Sud. ssp. museelensis Nyâr. ssp. n ova.— Ic.: Pl. 72.
fig. 2. 2a, b.
Turiones juveniles cylindricc vel obsolete angulati, tenues, laxe pilosi.
aculeis debilibus, tenuibus, acieularibus, eglandulosis seu rarissime hinc-inde
singulis glandis vel setis brevissimis obsiti. Folia ternata, petiolus communis
laxe pilosus, aculeis debilibus raris el rarissime etiam singulis glandis vel
setis brevibus armatis; slipulae lineares, pilosae et glandulosae. Foliolum
terminale elongato rhombeum, basi parum cordatum, apice sat longe acumi-
natum, ambobus lateribus viride, pilis raris, obliquis, ad nervos pectinatis
obsitum, margine paulisper inacqualiler modice dentata; foliolum 3,5— 4-es
petioluin superans. Turiones maturi aculeis firmis, quod optime ramis horno-
tinis apparet e quibus râmi floriferi oriuntur. Râmi floriferi cylindrici, laxe
pilosi, rarissime hinc-inde singulis glandis. Aculei basi compressi, curvatis
generaliter debiles; superne magis et magis recti et diametrum ramorum
longitudine multo superantes. Folia ternata, ambobus faciebus viridia, i gla
brescentia, foliolum terminale elongat.e obovatum. Inflorescentia modica vel
parva, basi parum interrupta, 1—3-foliolis, apex sine foliis, conica vel cylin-
drica, axe pubeseenti et ± pilis longis raris, eglandulosis, aculeis subulatis
gracilibus, diametrum axis 2— 3-longitudine superantibus. Ramuli 2—3-
flori, aculeis minutissmis, eglandulosis. Calyx cinerco-tomenlosus eglandulosus
et sine aculeis, post antliesim reflexus. Petala rubra vel intense roşea, late
elliptica seu ± elongato obovata, in unguiculam brevem angustata. Fila-
menta roşea, stylos virides longitudine superantia. Pollen parum mixtum,
64—84%. — VII.
Reg. Piteşti: in silva Rădeşti prope pagum Drăghici (r. Muscel).
R. bieolorispinosus Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 78, fig. 2, 2a, b.

Turiones in partibus insolatis brunne rubescentes, cylindrice vel parum
obtuse angulati, glabri vel disperse pilosi (diametro 5 mm), aculeis sat densis,
7— 8 mm longis, gracilibus, verticale basi compressi, ut generaliter omnes
aculei huius plantae, basi laete brunneo-rubescentes, parte superiore stra-
minei, i recti, perpendiculares. Folia 4— 5-foliolata, petioli parum pilosi,
bruneo-rubrescentes, uno latere plano vel ^ cylindrici, aculeis bicoloribus
longe curvatis, stipulis glanduliferis, linearibus. Foliolum terminale late
ellipticum seu fere obovatum, basi cordatum, apice 4: elongato-acuminatum,
supra glabrum infra pallide viride, abunde et aequaliter pilis velutinis obtectum,
sub quibus pili minutissimi invcniuntur, expresse biserratum, dentibus longis,
mucronatis, petiolum ter longitudine superans. Kami florigeri cylindrici,
infra glabri, versus inflorescentiam indumento magis et magis densiore, aculeis
bicoloribus falcatis, longis et sat densis, in parte insolata brunneo-rubres-
centibus. Folia quinata, supera ternata, supra glabra, infra cinereo viridia,
pilis velutinis densis, sub quibus etiam pili minutissimi inveniuntur; folium
$06 FLORA R.P.R.
terminale ovatum, acuminatum. Inflorescentia fructigera cylindrica, densa,

versus basin foliosa, ramulis florigeris brevibus. Axis pubescens, aculeis
bicoloribus, arcuatis, gracilibus, densis, aculei pedicellorum eglandulosi, de
biles. Calyx cinereo tomentosus, aculeatus, reflectus. — VI—VII.
Reg. Oradea : m monte Highiş loco «Gornot» dicto, supra pag. Arăneag
(r. Ineu).
R. subvillicaulis Nyâr. sp. nova. — I c .: PI. 78, fig. 1, la —f.

Usque ad 1,5 m altus. Turiones glabri, vulgo canaliculati, sat expresse
angulati, aculpis validis, longis, compressis, parum curvatis, i perpendicu-
laribus. Folia magna, petiolis pubescentibus, supra planis, ad basim canali-
culatis, stipulis linearibus, eglandulosis. Foliola terminalia late ovata, quando
que suborbicularia, 10 X 8 cm, petiolos ± ter longitudine superantia, inae-
qualiter grosse serrata, quandoque lobate incisa, basi cordata, apice acumi
nata, supra laete viridia, glabrescentia, perpaucis pilis recumbentibus, infra
pallide viridia, pilis sat densis, minutis, flexuosis et velutinis, foliola leviter
cinereo colorantibus. Foliolum infimum petiolulatum. Râmi floriferi expresse
angulati, disperse pubescentes, aculeis falcatis, compressis, basi dilatata,
abunde foliosa; folia ternata, foliola infema saepe ± profunde lobata. Inflores
cen ţa longa, interrupta, fere ad apicem foliosa. Ramuli floriferi etiam ex axillis
inferorum foliorum orti, sat rigidi, erecte patentes, inferi ramosi, superi 2—3-
flori, aculeis validis, paulo curvatis. Calyx cinerascens, post anthesin reflexus.
Flores rosei, sat magni, petala elongata elliptica vel elongate obovate, abrupte
in unguiculam brevem angustata, apice rotundata et parum concavia, 12
mm longa, 6— 7 mm lata, vix floresccntia minora. Stamina longa, pollen
permixtum, 10—12%, granulis magnis.
Reg. Oradea: ad domum Căsoaia prope pagum Arăneag, in văile V. Cla-
dovei (r. Ineu). Reg. Timişoara: in monte Tilva Balan supra pagum Cărbunari
(r. Moldova Nouă). Reg, Bacău: in monte Măgura Ocnei supra pagum Tg.
Ocna.
var. divergens Nyâr. var. n ova.— Ie.: Pl. 78. fig. le.
Eodem aspectu, sed petalis permagnis, elliptieis, 15 X 8—9 mm, longius
unguiculatis, pollen 73— 76%, granis magnis, sphaericis.
Reg. Oradea: in silvis inter pagos Ciheiu et Şumugiu (r. Oradea).
var. quinatus Nyâr. var. nova.
Foliis ramorum floriferorum 5-natis.
Reg, C lu j: in monte Silaş prope stationem viae ferreae Stîna (r. Huedin).
R. seciurensis Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 79, fig. 1, la —f.

Frutex 1— 1,5 m altus, turiones tenues vel modici, 3—7 mm in diametro.
lateribus planis vel conâvis, glabris vel pilis evanescentibus, aculeis dispersis
vel sat densis, i diametro turionum longioribus, compressis, ± perpendicu-
A D D EN DA 907
laribus, rectis vel parce arcuatis. Folia turionum debiliorum ternata, foliolis
infimis lobatis, folia turionum crassiorum 3—5-foliata, petiolis pubescentibus,
aculeis falcatis, duobus stipulis linearibus, foliolis angustis, flexilibus, supra
laete viridibus, ordinarie glabris vel glabrescentibus, infra cinereo viridibus
seu i cinereis, aequaliter pilis velutinis minutissimis obliquis obtecta, supra
pili simplices multo minores, solum modo lentillis validis visibiles. Folia termi
nalia elongate obovata, raro lato rhombea, expresse acuminata, ad basim
cuneiforme angustata, parum cordata vel rotundata, grosse et inaequaliter
serrata, saltem 3— 4-es petiolum longitudine superantia; in foliis 5-foliolatis
foliolum infimum brevi petiolulatum. Râmi floriferi tenues, angulati, ±
pubescentes, aculeis longis, validis, parum curvatis; foliis ternatis, raro
singula fere quinata, obovate lanceolata, basi ± cuneata, acuminata, grosse
expresse dentata, infra cinereo viridia vel cinerascentia. Inflorescentia in
exemplis debilioribus racemus ± simplex, parvus, in validioribus racemus
paniculatus, laxus, ramulis floriferis ± profunde ex axillis foliorum inferum
ortis, hi una cum pedicellis erecţi. Pedunculi et pedicelli dense pilosi, aculeis
tenuibus, longis, saepe etiam râmi floriferi mediani bracteati, foliis simpli-
cibus. Calyx cinereo tomentosus, reflexus. Petala intense roşea vel rubra,
late elliptica, seu orbiculata, 8—9 mm longa; stamina stylis breviora vel
aequilonga. Pollen permixtum, 10—30%. Styla longa, alba. — VI— VII.
Reg. Cluj: in văile V. Vacii prope pagum Someş Odorbei (r. Jibou).
Reg. Ploeşti: in silvis vallis Doftana prope pagum Seciuri.
K. ocnensis Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 80, fig. 1, la —c.

Turiones modice grossi, angulati, lateribus concavis vel canaliculatis,
glabri, aculeis longis, compressis, rectis, pcrpendicularibus muniti. Folia qui
nata, petiolis glabris vel glabrescentibus, in parte superiore planis vel parum
concavis, duobus stipulis lineari lanceolatis. Foliola magna, tenuia, foliola
terminalia frequenter grandissima, late elliptica vel obovata, raro suborbicu-
laria (7) 9,5— 14 cm longa et (5) 7—9,5 cm lata, petiolo ± 2,5-s longiora,
grosse et inaequaliter serrata, basi cordata, apice acuminato supra laete
viridia, glabrescentia vel pilis resupinatis, infra vcrsicolora, levit cinereo
viridia vel cinereo tomentosa, pilis minutis, curvatis, ± dense et aequaliter
coperta, inter hos et pauci pili longiores, praecipue folia iuvenilia indumento
cinereo obducta, uniformiter et tenue. Folia infima breve elongata-petio-
lulata. Râmi floriferi glabrescentes, aculeis sat validis, paulo curvati, basi
dilatatis, folia magna, ternata, supra laete viridia, pilis decumbentibus,
infra cinereo viridia vel cinerea, aequaliter indumento pilis minutis coheren-
tibus composito obtecta, inaequaliter acute serrata. Inflorescentia laxa, basi
foliosa, apice ± corymbosa, ramulis et pedicellis elongatis, erectis, quandoque
inflorescentia ± racemosa. Axis et pedunculi laxe pilose, aculeis acicularibns,
gracilibus, potius raro obtecti. Calyx cinereo viridis, post anthesim reflexus.
908 f l o r a r .p .r .
Gorolla roşea, magna, orbicularis, petalis breviter unguiculatis, quandoque

fere cordatis, 9,5— 10,5 mm longis, 9— 11,5 mm latis. Stamina stylos supe-
rantia. Pollen debilis, pervarius, grana 3— 4 dimensionibus, 6— 16% (42%).
Granis m agn is.— VI—VII.
Reg. Bacău: in dumetosis cacuminis montis Măgura Ocnei supra pagum
Tg. Ocna.
R. măgureusis Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 80, fig. 2, 2a— d.

Frutex 1,5 m altus. Turiones obtuse angulati, indumento sparso, glabres
centes, lateribus concavis vel ^ planis. Aculei densi, graciles, compressi, recti
vel paulo declives, ± perpendiculare. Petiolus parte superiore planus, inferius
parum canaliculatus, aculeis firmis, curvatis, stipulis linearibus eglandulosis.
Foliola terminalia late elliptica vel obovata, 1 1 x 7 . 1 0 x 7 ,5 cm-metrorum,
circa ter longius petiolo, basi cordata vel paulo convexa, apice expresse acu
minato, i inaequaliter et nequa quam profunde serrata, supra laete viridia,
infra parum cinereo viridescentia, pilis velutinis dispersis, similiter et pilis
stellatis aequaliter dispersis, tenuissimis, qui vix possunt videri lente vitreo.
Ramuli floriferi leviter angulati, aculeis inclinibus arcuatis, rectis modice pilosi;
folia Iernata, evidenter serrata, infra pallide cinereo viridia. Inflorescentia
elongata, racemosa, usque ad apicem foliosa, maxima pars foliorum simplicia,
lata. versus apicem decrescentia. Ramuli florales elongati, erecţi, 1—2-flores,
flores terminales paulisper corymbiformes, aculeis longis, acicularibus, rectis
vel parum curvatis. omnino eglandulosis. Sepala cinerea, frecventer in aristam
mollem exeuntia, elongata. Flores magni, albi, petalis distantibus, elongato
obovato lanceolatis, in unguiculam cuneatam angustatis, 13— 14 mm longa,
5—6 mm lata, sat profunde in angulum acutum emarginata. Stamina stylos
superantia, pollen 80—85 % . Granulis magnis. — VI—VII.
Reg. Bacău: in dumetosis cacuminis montis Măgura Ocnei supra pagum
Tg. Ocna.
R. exornatus Nyâr. sp. nova. — Ie.: Pl. 7 /, fig. 2, 2a—e.

Frutex 1,5 m altus, turiones modici, 7—8 mm in diametro, angulati, late
ribus planis vel parum concavis, parallele striati. dense aculeati, aculei usque
ad 6 mm longi, basi compressi, recti, modice resupinati. Folia quinata, petio
lus communis pilosus, aculeis curvatis, in parte inferiori parum canaliculatis,
basi stipulis linearibus. Folia ovata vel elongate ovata, supra laete viridia,
glabra, infra dilute viridia, pilosa imprimis ad nervos, inter nervos subtiliter
pubescentia (solummodo lente vitreo forti visibile, fig. 2c./. margine grosse
incisa, frequenter lobato serrata, in parte inferiore rotundata vel paulisper
concava, sat lente elongato acuminata, 3—4-s petiolos superantia, foliola
infima brevi petiolulata, saepius fere sessilia, margine inferiore frequenter
lobato incisa. Râmi floriferi elongati, cylindrici vel vix angulati, sat abundenter
A DD EN DA 009
pilosi, aculeis medioeribus, rectis, diametro ramulorum longioribus; folia

ternata vel quinata, profunde sectato-serrata, acuminata, infra cinereo viridia
pilis minutis pubescentibus (fig. 2 d). Inflorescentia longa, usque ad apicem
foliosa, superius foliis simplicibus descresceiitibus, omnia expresse dentata et
acuminata, superiora infra einerea, indumento laevi, denso, sine pilis longiori
bus. Inflorescentia 8— 13-nodis, ramuli florigeri inferi et medii ex axillis
foliorum orti ± longi, erecţi, 5—8-flori, in paniculis corymbosis siti, raro
floribus paucioribus (1—3), pedunculi erecţi, eglandulosi, pilosi, aculeis
subulatis, subtilibus, parum inclinatis. Calyx albo tomentosus, corolla alba,
varie dimensa. Sepala obovata vel elliptica, 8 x 12 —- 5 x 9 mm inagna. Stamina
stylos parum superantia. Pollen variabile, antherae granulis magnis pollinis
(1— 11 %) impletae. — V—VII.
Reg. Timişoara: in fruticetis viae prope pagum Dumbrăvi La (r. Lipova)
R. argenteus Whe. el N. ssp. connatifolius Nyâr. ssp. nova. — Ic.: Pl.

81, fig. 3.
Inflorescentia multum interrupta usque ad apicem foliosa, bracteae rainu-
lorum majorum simplices, magnae, latae, infernc lobatac. Turiones cylindraceo
angulati, glabri. Folia turionum infra pallide viridia, pilis velutinis, brevibus.
Folia superne einerea, pilis stellatis rarescentibus et pilis velutinis brevibus.
Reg. Baia M .: inter pagos Baia Sprie et Cavnic prope pagum Dăneşti.
ssp. racemosus Nyâr. ssp. nova. — Ic.: Pl. 81, fig. 2, 2a, b.
Inflorescentia longa, angusta, saepe frondosa, racemus simplex. Petala
quandoque magna, 1 5 x 9 ,5 mm.
Reg. Timişoara: ad pagum Slatina Nera versus Şasea Montana (r.
Oraviţa); in monte Tilva Balan supra pagum Cărbunari et inter pagos Cărb-
nari et Moldova Nouă (r. Moldova Nouă).
var. consobrinus (Sud.), f. angustior Nyâr. f. nova.
Foliolum terminale versus basin angustatum, cordatum.
Reg. C luj: ad pagum Poeni (r. Huedin).
R. tomentosus Borkh. var. villosus Nyâr. var. nova.
Folia infra indumento crasso et laxo, pilis velutinis, densis et abundentibus.
Reg. Piteşti: in văile V. Lotrului prope pagum Malaia (r. Rm. Vibea*).
var. dissimilis Nyâr. var. nova.
Omnia folia ob pilos stellatos supra complete einerea. Turiones setosi,
aculeis, et glandis obsiti. Petala orbicularia. Pollen 60—70 %.
Reg. Timişoara: ad pagum Slatina Nera (r. Oraviţa). Reg. la şi: in silvis
Rafaila in jugo montis (r. Negreşti).
var. albicans Kit. f. heteracanthissimus Nyâr. f. nova. —I c .: Pl. 83, fig. 5.
Aculei turionum densissîmi, setis et glandis intermixtis.
Reg. Timişoara: in fissura Prolaz supra Thermas Herculis (r. Orşova).
910 FLORA R.P.R.
var. banaticus Nyâr. var. nova. —Ic.: Pl. 82, fig. 2.

Folia turionum quinata, foliolum terminale latum, rhombeo ovatum, grosse
biserratum, foliolis attingentibus vel se invicem obtegentibus.
Reg. Tim işoara: ad arcem supra pagum Siria (r. A rad); ad viam fer-
raeam prope pagum Teregova (r. Caransebeş),
var. orşovensis Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale ellipticum vel auguste rhombeum.
Reg. Timişoara: prope pagum Orşova.
var. canescens (DC.) Wirtg. f. maxîmus Nyâr. f. nova.
Planta alta, cum inflorescentia magna, lata, ramis floriferis foliosis, longis
ex axillis foliorum inferorum.
Reg. Oradea: in monte Highiş supra pagum Drăuţ (r. Ineu).
f. ca-lvescens Nyâr. f. nova.
Folia viridiora, pili stellati, in foliis inferis evanescentes, folia turionum
± glabra.
Reg. Timişoara: in fissura Prolaz prope Thermas Herculis, Orşova.
Reg. Craiova: inter pagos Marga et Cireşu (r. Turnu Severin). Reg. P iteşti:
in monte Cozia (r. Rm. Vîlcea). Reg Bucureşti: in silva Radu Vodă versus
pagum Fundulea (r. Brăneşti).
f. aneophiloides Nyâr. f. nova.
Folia turionum quinata.
Reg. Timişoara: in fissura Prolaz, monte Domugled, monte Alion et
pagum Borlovenii Noi fr. Orşova).
var. ancopMus Sud. f. călabarensis Nyâr. f. nova.
Inflorescentia magna, râmi florigeri ± pilosi, longi, ex axillis foliorum or ti.
Reg. Stalin: in monte Călâbar prope pagum Hoghiz (r. Rupea)
f. lobatidentatiis Nyâr. f. nova.
Folia turionum profunde lobata. lobi dentati. Folia superna ramorum flo
rigerorum ad nervos ± pilosa.
Reg. Timişoara: in fisura Prolaz prope Thermas Herculis.
var. hypoleucus (Vest ) Hal. f. îragariiîolias Nyâr. f. nova. — I c .: Pl.
83, fig. 3.
Folia turionum brevia, foliolum terminale ellipticum, rhombeo ellipticum
vel obovatum, grosse serratum, Folia illis Fragariae similia.
Reg. Tim işoara; in fissura Prolaz prope Thermas Herculis.
var. Lloydianus (Genev.) f. pentaphyllus Nyâr. f. nova.
Folia turionum quinata. Foliolum terminale rhombeum vel rhomboideo
ovatum, acutum vel acuminatum.
Reg. Timişoara: inter pagum Reşiţa et speluncam Comarnic (r. Reşiţa);
inter pagos Bujor et Pogăneşti (r. Lugoj).
A D D EN DA 911
f. remetensis Nyâr. f. nova.

Folia turionum quinata, foliolum terminale orbiculatum vel late rhombeum,
apice obtuso vel rotundato. Pollen 100 %.
Reg. Timişoara: Remetea-Pogăn:ci (r. Reşiţa).
R. tenuispinosus Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 88 a, fig. 1, la , b.

Frutex debilis, turio tenuis, cylindrica, adpresse pubescens, aculeis raris
inaequalibus, acicularibus, versus basin pauce latis, rectis vel subinclinatis,
faciebus levibus .raro singuli seta, glandula vel aculeus rudimentarius prae-
sens. Folia ternata, magna, foliola terminalia obovato-elliptica, subgrosse
1—2-serrata, basi cordata, breve acuminata, supra obscuro viridia, glabra
seu glabrescentia, subtus cinereo viridia, pilis velutinis rariter, tomentis sub-
raris egaliter obtectis, petiolulo proprio 4— 5 longiora, infima ± longo
petiolulata. Râmi florigeri tenues, ± cylindrici, adpresse pubescentes, aculeis
acicularibus raris, setis brevibus, sursum versus et in inflorescentia glandulosi;
foliis grossis, ternatis, supra ± glabris, subtus cinereis ut ad folium turio-
nis. Inflorescentia ± cohaerens, pedunculus 1—2-floris, aculeis acicularibus,
longis, perpendicularibus. Sepala cinereo tomentosa, pilis velutinis, aculeis
et glandis brevibus ± munitis, in fructu reflexis. Flores ignoti. “-V II?
Reg. Slalin : in montibus Persani inter pagos Persani et statio viae ferreae
Brădet (r. Făgăraş). Endemicus.
R. vaccarum Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 84, fig. 1, la —d.

Rubus vigore mediocri, turiones obsolete angulati, lateribus planis,
glabri, eglandulosi, hinc inde circa aculeos paucis pilis remanentibus; aculei
densi, permixti. validi, maiores 5—6 mm longi, basi dilatata, compressa,
abrupte subulati, perpendiculares vel parum inclinati ± recti, ad angulos
vel juxta angulos, etiam ad latera siti. Praeter aculeos minores adsunt etiam
aculei rudimentales (1 mm). Folia 3—5 foliolata, petiolus communis foliolo
infero multo brevior, aculeis curvatis densis, obtusis, parte superiore modice
canaliculata, stipulis linearibus. Foliolum terminale late obovatum vel fere
orbiculatum, ter petiolum longitudine superans, supra intense viride, glabrum
vel paucis pilis recumbentibus, infra cinereo viridescens, rare et uniforme
tomentosum ob pilos fasciculatos, praeter quos ad nervos ± etiam pilis velu
tinis rarescentibus obsitum, margine inaequaliter et sat grosse scrratum, apice
abrupte acuminşLtum, basi cordata. Râmi fructiferi angulati, parum pilosi, acu
leis densis, etiam minoribus immixtis, paulo curvatis, sine setis et glandis.
Folia ternata, viridescentia, suprema grisea, pilis stellatis vel fasciculatis,
qua de causa + tomentosa. Inflorescentia pyramidalis, magna, perramosa,
râmi foliosi inferi ex axillis foliorum orti, râmi superne decrescentibus, fere
usque ad apices foliosis. Axis, pedunculi et pedicelli raro pilosi, egladulosi,
raro aliquot glandis sessilibus, aculeis aciculatis sat densis. Ramuli inflores-
912 FLORA R.P.R.
centiae 8— 20 -flori, superne pauciores, supremus 2—3-florus. Galys cinereus,

post anthesin reflexus. Petala alba, auguste elliptica, stamina stylos supe
rantia. Pollen 58— 65% , granulis magnis, sphaericis. — VI-VII.
Reg. C lu j: in văile V. Vacii prope pagum Someş Odorhei (r. Jibou). Reg.
Oradea: in cacumine montis Highiş (r. Ineu).
var. buhaiensis Nyâr. var. nova.
Turiones parce pilosi, folia 4—5-foliolata, inflorescentia parva, racemus
simplex foliosis.
Reg. Suceava: in monte Dl. Roşu supra pagum Buhai prope Şendriceni
(r. Dorohoi).
R. lipovensis Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 84, fig, 2, 2a— e.

Frutex 1— 1,5 m altus, turionibus modice crassis, viridibus, obtusangulis
vel quandoque fere cylindricis, lateribus planis vel parum canaliculatis,
glabris, aculeis fere aequilongis, rectis vel paulo curvatis, hinc inde singulis
aculeis rudimentaribus minoribus, raro singulis minutissimis. Folia quinata,
quandoque foliolo laterali cum folio vicino infero adhaerens; petiolus pubes-
cens supra planus, aculeis debilibus, curvatis, inferne stipulis linearibus
instructus. Foliolum terminale rhombeo ovale, 6—6,5 x 8— 9 cm, basi rotundata
vel parum cordata, apice acuminato, sat grosse biserrato. dentibus acutis,
sparse inclinatis. supra viride. glabrum vel sparse pilosum, infra subtile cine-
reum vel ob pilos fasciculaLos albo tomentosum. Râmi florigeri obtusanguli,
pubescentes, aculeis raris, curvatis, foliis ternatis; folia infera quinata, foliolis
inferioribus connatis. supra viridibus, infra griseo minute tomentosis. Inflo
rescenţa panicula laxa. aculeis sparsis vel abscntibus, debilissimis, parum pilosa,
perfecte eglandulosa, ab basin interrupta, ramis floriferis erectis, ex axillis
foliorum caulinorum superiorum ortis. Pars superior inflorescentiae bracteis
linearibus, trisectatis; râmi floriferi erecţi seu patuli, multiflori (6— 7). Calyx
albo tomentosus, post anthesin reflexus. Petala late ovata seu i orbicularia,
± 10 cm longa. Stamina stigmata superantia. Pollen 20—39 %, grana magna.—
VI—VII.
Reg. Timişoara: ad pagum N. Bălceseu (olim Govăşdia), in văile Cladova
(r. Lipova). Reg. Hunedoara: ad pagum Zdrapţi (r. Brad).
var. produetns Nyâr. var. nova.
Foliolis terminalibus longe acuminatis. acuminibus elongatis.
var. orşovensis Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 84. fig. 3.
Foliola terminalia elliptica, turiones paucis setis et glandis inslructi.
Petala perfecte orbiculata.
Reg. Timişoara: in dcclivibus inter pagos Orşova et Jupalnie.
A D D EN DA 913
R. macrosfcackys P. J. Mill. var. minutetoinentosus Nyâr. var. n o v a .—

Ic.: Pl. 85, fig. 1, la — d.
Folia infra pallide viridia, sed aequaliter pilis stellatis minutissimis
obtecta, qui solummodo lente vitreo valida observări possunt. Folia paulisper
grisea (fig. lb). Folia supera magis grisea. Planta silvestris.
Reg. Baia M are: in văile V. Jiiipului ad pedem montis Gutin prope pagum
Cavnic (r. Lăpuş).
var. quinqueîolius Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 85 fig. 2, 2a— c.
Râmi floriferi foliis quinatis, petala parva. Folia turionum sterilium minora
iilis R. candicantis Whe. similia.]
Reg. Baia M .: ad pagum Sişeşti prope urbem Baia Sprie.
var. raduioides Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pi. 83, fig. 1, la —c.
R. Raiulae similis, sed latere3 turionum nitida, glandulae inflorescentiae
non sunt absconditae indumento, pilis ± longiores.
Reg. Ploeşti: in văile Doftana inter pagos Lunca Mare et Teiega (r.
Cî npina).
R. vestitus Whe. et N. var. subcylindricus Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 86,

fig. 3, 3 a.
Turiones obtusanguli, fere cylindrici, glabri, pedicelli tomentosi, quando
que sine pilis longioribus. Bracteae supernae variabiles.
Reg. O radn : in monte Dl. Highiş supra pagum Drăut (r. Ineu).
R, adscitus Genev. ssp. cavnicensis Nyâr. ssp. nova.—I c .: Pl. 92, fig. 2,2a.
Pili nervorum epectinati. Turiones glabrescentes. Folia infra viridescentia-
grisea, pili3 velutinis, rarefactis, sub quibus pili fasciculares solummodo lente
vitreo visibiles, qua de re grisei. Râmi floriferi inferius glabri, superne pilosi,
inflorescentia eglandulosa. Petala roşea, 7— 10 mm longa, 4— 5 mm lata.
Pollen 16 %.
Reg. Baia M .: circa pagum Gavnic (r. Lăpuş).
R. doîtanensis Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 87, fig. 3, 3a—d.

Frutex altus 1— 1,5 m. Turiones angulati, glabri, eglandulosi et epilosi,
aculei fasciatim densi, mixti, plurimi 4—5 mm longi, compressi, recti, pau
lisper inclinati, aculei rudimentares et proeminentes pauci. Folia ternata,
quandoque 4 —5-foliata, in his foliola lateralia saepe connata, ambobus late
ribus viridia, supra glabra vel aliquot piliis prostratis, subtus glabrescentia,
ad nervos paucis pilis velutinis, foliolum terminale foliorum ternatorum late
rhombeum vel late ellipticum, basi modice cordatum, apice breviter acu-
tum, grosse serratum, dentibus latis, abrupte acuminatis, petiolum ter super
ans. Petiolus communis pilosuis, aculeis curvatis, supra planis, stipulis linea-
ribus. Râmi fructigeri cyliniracei, pilosi, aculeis longis acicularibus, foliis
914 FLORA R.P.R.
ternatis. Inflorescentia parva, panicula corymbiformis, pauciflora; pedicelli

elongati, tomentosi, sparse pilosi et glandulosi, sat dense aculeis longis, sub-
tilibus, acicularibus, colore diluto. Calyx viridescens griseus, post anthesin
fructu adhaerens. Petala alba, anguste elliptica vel oblanceolata, lente in
unguiculam attenuata. Stamina stylos superantia. — VI—VIL
Reg. Ploeşti: in văile Doftana in silvis prope pagum Seciuri (r. Cîmpina).
R. Gremlii Focke var. longepetiolatus Nyâr. var. nova.

Petiolus folioli terminalis egregie longus, circiter dimidium laminae
aequans.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului ad pedem montis Gutin prope pagum
Cavnic (r. Lăpuş).
R. Colemannii Blox ssp. suberiostachvs Nyâr. ssp. nova. — I c .: Pl.

88, fig. 2.
Turiones ± cylindrici, aculeis densis, subulatis, e basi dilatata; folia
l urionum versus apicem inciso biserrata.
Reg. Timişoara: supra pagum Reşiţa.
ssp. inopactus (Miill. et Lef.) var. scssilifolius Nyâr. var. nova.
Foliola infera foliorum turionum sessilia, inflorescentia eglandulosa vel
parum glandulosa.
Reg. Oradea: ad pedem montis Highiş prope pagum Drăuţ (r. Ineu).
R. Mulleri Lef. var. glabrescens Nyâr. var. nova.

Turiones angulati, folia subtus glabrescentia, imprimis ad nervos brevi
pubescentia.
Reg. Timişoara: in văile Cladova (r. Lipova).
R. laetecoloratus Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 90, fig. 1,1a—e.

Turiones mediocriter crassi (8— 11 mm), oblusanguli, lateribus planis,
consuete glabri vel paucis pilis et aculeis densis remanentibus, irregulariter
ad latera et angulos sitis, ± inaequalibus, longiores 4—5 mm longi, recti,
paulisper inclinati, basi compressa, aculei sine transitione, sed hinc-inde aii-
quot aculeis rudimentaribus turbinatis, glandulis non pedicellatis, sed sessi
libus, munitis. Folia quinata, supra laete viridia. pilis recumbentibus, dispersis,
subtus pallide viridia, pilis resupinatis dispersis, brevibus. Foliolum terminale
ovatum, basi cordata, apice breve acuminatum, dentibus modicis densis,
inaequalibus, quandoque versus apicem dentibus profundius incise serratis,
i ter petiolum superantibus. Petiolus communis supra planus, pilis patenti-
bus, saepe aculeis curvatis. Râmi floriferi ± cylindrici, patenter pilosi, infra
aculeis minoribus, superius et ad inflorescentiam aculeis validis, gracilibus.
rectis et inclinatis; folia ternata, foliolis terminalibus sat grandibus, ellipticis
vel ovatis, dentibus expressis. Inflorescentia foliosa, ramuli inferi infloresc-en-
addenda 915
tiae ex axillis foliorum infimorum orti, versus apicem efoliosi. Axis, râmi
inflorescentiae et pedicelli abunde patenter pilosi, glandulosi, raro hinc-inde
singulis glandulis. Ramuli inflorescentiae erecţi, 2—6-flori. Flores inagni, calyx
viridescens-griseus, albo marginatus, saepe viride-protractus, eglandulosus
et sine aculeis, post florendum reflexus. Petala intense roşea, magna (12— 13
X7 mm), elliptica vel ovate elongata, in unguiculam brevem anguslata, apice
abrupto vel emarginato. Filamenta roşea, stigmata superantia. Pollen 95 %,
granula magna. — VI—VII.
Reg. Bacău: in dumetis cacuminis montis Măgura Ocnei supra pagum
Tg. Ocna.
R. chlorocladus Sabr. ssp. transsilvanicus Nyâr. ssp. nova. — Ic.: Pl. 91,
fig. 2, 2a—c.
Usque 1 m altus. Turiones virides, tardius brunnei, 5—12 mm in diametro,
obtusanguli, lateribus planis vel paulisper concavis, raro ± cylindrici, caules
hornotini, ± cylindrici, florendi tempore laxe, sed evidenter pilosi, aculeis
saL densis et microglandulis obtecti, aculei parum inaequales, irregulariter
siti, appropinquati, medio laterum validi, compressi, recti vel paulum curvali,
leviter inclinati, maxime 7 mm longi; solummodo in turionibus tenuioribus
diametrum turionis attirigentes. Folia magna, maiore ex parte ternata, folio
lis inferis ± profunde lobatis, raro 4—5-foliolatis. Foliolum terminale orbicu
latum vel late ovatum, ambobus partibus viride, supra pilis procumbentibus
rarioribus, infra ad nervos principales pilis pectinatis, ad nervos minores bre
viter pilosum, pilis rarefactis, basi profunde cordata, apice abrupte acuminato
protracto, paullo inaequaliter et sat evidenter uniserratum, petiolo ter
longius, foliolum infimum magnum (in trifoliatis), latum, i profunde loba-
tum, in quinquefoliatis foliolum infimum brevipetiolulatum; petiolum com
mune leviter canaliculatum, pilosum, aculeis sat validis et leviter proclivibus.
Stipulae liniares, pilosae, glandulis communibus, raris. Râmi floriferi relative
modici, in turionibus absconditi, pilis patentibus, parce glandulosi, aculeis
curvatis. Folia parva (ad folia turionum rapportata), ternata, supra et infra
viridia, expresse serrata, indumento ut in foliis turionum. Inflorescentia sae-
pius parva, racemus simplex vel compositus, parte inferiore 1—3-foliati,
eglandulosa, solummodo minute microglandulosa, sat abunde aculeis graci
libus et pilis patentibus densis obtecta. Ramuli inferiores inflorescentiae
maiores, 2—5-flori, raro multiflori, una cum pedicellis, erecto patentes. Brac
teae glandulis communibus. Flores magni, ad 2,5—3 cm laţi. Calyx viridescens,
griseus, pilosus, saepe aliquot aculeis appendice brevi (communiter) instructi,
post anthesim reflexus. Petala alba, elongato obovata, unguiculis cuneatis, stel-
latim sita, distantia. Stamina stigmata superantia. Pollen 70— 75 %. — VI.^
Reg. C lu j: in monte Ciungi supra pagum Ciucea in fruticetis et in margine
silvae (r. Huedin).
916 FLORA R. P.R.
R. snbcoriaceus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 88 a, fig, 2, 2a, b.

Frutex humilis. Turio cylindrica vel obsolete angulata, glabra, aculeis salis
rlensis, rectis vel paulo curvatis, inter quas glandulis, setis vel aculeis rudi-
mentaribus perpaucis. Folia 3—4—5-foliolata, ± solida, saepe parva, argute
et inaequaliter biserrata, abrupte et longe acuminata, sublobato serrata;
foliola terminalia obovata, basi subemarginata seu ± rotunda, petiolo pro
prio 3— 4 longiora, infima brevissime petiolulata, supra glabra, subtus disperse
et breve hirta. Stipulae lineares, glandulosi. Râmi floriferi debiles, pilosi,
rarissime glandulosi, aculei tenues vix curvati. Folia ternata, argute serrata,
parva, utrinque viridia, infima fere sessilia. Inflorescentia parva, inferne foliosa,
aculei setacei, pedunculi paulo hirsuţi, eglandulosi, rarissime unicis glandis,
sed bractei glandulosi. Sepala reflecta. Flores ignoti.
Reg. Oradea: ad planitiem altarn supa pagum Drăul (r. Ineu).
R. rariglandulosus Nyâr. sp. nova. — I e .: PI. 53 a, fig. 2, 2a—b.

Frutex arcuato procumbens. Turioni debiles, cylindricae, glabrae, leves, acu
lei inaequales, graciles, ±' debiles, subuliformes, recti, longissimi diam. turio-
num superanles. Folia 5 -nat-a, foliola terminalia elliptica vel elongato ovata,
subito et longe acuminata (1—2 cm), basi rotundata vel subcordata, petiolo
proprio ± 3 longius, argute ct acute serrata, supra glabra, subtus viridia sed
hispida, petiolus et petioluli aculeis longis, subulatis rectisve. Râmi floriferi
cylindrici, parum pubescentes, aculeis inferioribus curvatis, superioribus rec
tis longisve. Folia ternata. acute serrata. Inflorescentia interrupta, râmi infe
riores ex axillis foliorum orti. Râmi inflorescentiae et pedicelli parum hirsuţi,
aculei gracili, recti, subuliformes. glandis paucis (1— 2) longis, diametro pedi
celli superantibus. Apex inflorescentiae sine bractea, pedicelli 1, raro 2-floris,
sepala post anthesim patentesvel erecta, dorso aculeato et glanduloso. — VII.
Reg. A ut. M .: ad marginem silvae prope balneas Uzunca (r. Sf. Gheorghe).
R. grandiflorus Nyâr. sp. nova. — I e .: Pl. 92, fig. 1, la —e.

Frutex mediocris. Turiones cylindracei vel obtusanguli, glabri, quandoque
profunde rubri, 4— 5 mm in diametro, aculeis gracilibus, densis et vallidis permi-
xti, basi valida, compressa, paucis aculeis rudimentaribus immixtis, glandulis
paucioribus, sine aculeis transitoriis. Folis3—5-foliolata, petiolo glabrescenLi,
aculeis modicis, curvatis, perpaucis setis brevibus instructi, superne ubique
parum canaliculato. Foliolum terminale ovatum. supra laete viride, glabrum,
vel aliquot* pilis decumbentibus, infra cinereo viridia ob pilos velutinos densos
ad nervos pectinatos; apex lente acuminatus; basi cordatum, margine inae
qualiter et sat grosse, fere biserratum, 3— 4-es petiolo longius; foliola mediana
brevissime petiolulata, foliolum infimum (in foliis quinatis) basi ampla, fere
cordato sessile. Râmi floriferi saepe purpurei, glabri vel parce pilosi, inflores
centia similiter parce pilosa, folia infera 3—5-foliolata, supera ternata, infra
ADDEN DA 917
grisea, pilis velutinis suprema saepe etiam minute tomentosa. Aculei brevei,
validi, modice curvati, permixti, inter eos aculei rudimentares, imperfecţi
minuti atque glandulae. Inflorescentia perramosa, usque ad apicem foliosa.
perlaxa, ramulis florigeris longis, ± erectis, ex axillis foliorum in paniculas
laxas terminatis, multifloris. Flores longe pedicellati, pedicellis modice to-
mentosis, vix pilosis, sat dense breviglandulosi, aculei sat copiosi, acicuiares,
fere recti. Calyx viridescenti griseus, breviglandulosus, saepe etiam aculeatus.
post anthesin erectus, fructum amplectens. Petala magna, orbicularia, saepe
fere quadrata, albicantia, cca 10 mm lata, brevissime unguiculata, apice in
angulo lato emarginata. Stamina stylos aequantia. Pollen multurn variabile,
dimensiones diversae, 34—38 %, granulis magnis. — VI—VII.
Reg. Raia M .: ad marginem viae inter pagos Baia Sprie et Cavnic.
var. althaeifolius Nyâr. var. nova.
Folia turionum viridiora, partius velutina. dentes foliorum saepe reclinati.
Bracteae floriferae magnac, ovatae, lobatae, nonnullis foliis Altheae similes.
Una cum specie.
R. Radula Whe. var. heteracanthus Nyâr. var. nova.

Aculei turionum densi, permixti, ab aculeis magnis usque ad parvulos aci-
culares permultis formis transientibus.
Reg. Aut. M .: in silva inter pagos Gurghiu et Beica de Sus (r. Reghin).
var. cpilosus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 94, fig. 3.
Axis inflorescentiae atque pedicelli tomentosi, nitidi, sed complete epi-
losi, glandulis atque aculeis validis obsiti.
Reg. Oradea: in monte Highiş supra pagum Drăuţ. (r. Tneu).
var. viridesccns Nyâr. var. nova.
Folia subtus ± viridescentia vel viridescenti grisea, tomentum ramorum
laevissimum et rarum. Locos natales vide in texto romanico.
f. triîoliata Nyâr. f. nova.
Folia turionum ternata, foliola infera lobata.
Reg. Suceava: in monte Dl. Roşu supra pagum Buhai prope Şendriceni
(r. Dorohoi).
var. parvipetalus Nyâr. var. n ova.— Ic.: Pl. 94, fig. 2.
Petala parvula, orbiculata, 5— 7 mm longa; inflorescentia profunde ra-
mosa, densa.
Reg. Baia M .: ad pagum Dăneşti inter pagos Baia Sprie et Cavnic.
var. suborbicularis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 94, fig. 5.
Foliolum terminale sub orbiculatum paullo longius latitudine, basi parum
cordata.
Reg. Oradea: inter pagos Rănuşa et Dezna (r. Gurahonţ).
918 FLORA R.P.R.
var. debiliramosus Nyâr. var. nova.

Planta modica, turiones foliis ternatis, raro 4—5-foliolatis, râmi florigeri
tenues, flexuosi, inflorescentia racemus parvus, pedicelli uni- raro biflori.
Reg. Oradea: inter pagos Ranuşa et Dezna (r. Gurahonţ). Reg. Stalin:
in sil vis inter pagum Persani et stationem viae ferrae Brădet (r. Făgăraş).
R. apiculatus Whe. var. reduetus Nyâr. var. nova.—I c .: Pl. 96, fig. 2, 2a—e.
Folia turionum vulgo ternata, subtus viridescentia grisea, sat frequenter
velutine pilosa, sub quo indumento pili stellati seu fasciculati rari et minuti
ssimi, vix perceptibiles. Petala brcvi ovata. Una cum tvpo.
R. granulatus M. et Lef. var. parvispinulosus Nyâr. var. nova.

Differt inflorescentia parvula, simplice racemosa, aculeis ramorum flori
gerorum minutissimi3 (2 mm longis), foliis turionum cordatis.
Reg. Timişoara: ad pagum Băuţari (r. Caransebeş).
R. fuscus Whe. var. rudiîormis Nyâr. var. nova. I c .: Pl. 98, fig. 2,
2a— b.
Turiones ± cylindrici. nonnulli pedicelli epilosi vel rare pilosi, ideo glan-
dulae breves optime videri possunt, alii pedicelli dense pilosi, ideo glandulae
absconditae (fig. 2 b.), etiam ad Subsectionem Rudes trahi potest.
Reg. S talin : in silvis inter pagum Persani et stationem Brădet (r. Făgăraş).
R. rubristamineus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 98, fig. 3, 3a—f.

Frutex tener, 1— i.o m altus, turionibus cylindricis, tenuibus (3 mm),
aculeis permixtis. Aculei maiores arcuati, compressi, flavescentes, diametro
turionum parum longiores, sat rari, inter eos aculeis similes minutiores et
minutissimi, cum rudimentis aculeorum, setis et glandulis stipitatis ± dis
persis. Folia ternata, petiolus communis glabrescens, modice aculeis arcuatis,
setis et glandulis munitus. Foliolum terminale magnum, late ellipticum, am
bobus finibus angustatum, basi parum cordatum. apice auctum vel acumina-
tum, grosse uniserratuin, ambobus lateribus viride, supra glabrescens, parce
pilosum, pilis procumbentibus, infra raresconte pilosum, ad nervos pilis pecti-
natis obsitum, petiolo 4-es longius. Râmi floriferi obtusanguli vel cylindrici,
modice pilosi, imo verticc ad inflorescentiam parum tomentosi, aculeis ut
in turionibus permixtis. Folia ternata, etiam subtus viridia, supra pilis decum-
bentibus raris obsita, infra aliquantulum abundantius scabro pilosa, suprema
vix grisea. Inflorescentia racemus laxus, longus, pedicellis vulgo unifloris,
infera bracteis lanceolatis, supera corymbosa, bracteis linearibus partim 3-sec-
tatis, pedicelli sat dense aculeis colore pallido, longis, rectis, perpendiculari-
bus vel parum reclinatis, sat densis, inaequalibus, diametrum pedicellorum
vix superantibus obsiti. Calyx viridescens griseus, aculeolatus, apice atque
marginibus glandulosus, post anthesin reflexus. Petala rubra-carminea, ellip-
A DD EN D A 019
tica, in unguiculam brevem angustata. Stamina similiter rubra. Stigmata

viridia. ± staminibus aequialta. Pollen 84 %. — V.
Reg. Ploeşti: in silvis ad vallem V. Doftaneî prope Seciuri, 380 m (r.
Cîmpina).
R. îagetanus Nyâr. sp. n o v a .— Ic.: Pl. 91, fig. 1, l a —c.

Frutex. Inter frutices usque ad 2—3 scandens, alioquin proeumbens,
repens. Turiones juveniles diametro 4 mm, virides, maturi o—7 mm, colore
laeta, ramosi, subcylindrici vel obtusanguli, lateribus planis*. Aculei parum
permixti, irregulariter quandoque gregarie dispositi, basi compressi, aequaliter
angustati, recti. reclinati. longiores diametrum turionum tenuiorum aequantes,
turiones sparse setosi et glandulosi, glandulis pedieellatis vel sessilibus glabri
vel modice pilosuli. Folia maxima, 3— 4-foliolata, raro quinata. Petiolus glaber,
vel glabrescens, aculeis falcatis, glandulis pedieellatis, paucis setis instruetus.
Stipulae lineares, pilosae et dense glandulosac. Foliolum termina'e magnum,
late ovatum vel laie obovatum, nonnulla fere orbicularia, raro folia minora
elongati ora, basi cordata, apice abrupte et longe acuminata, ad basim sat
grosse uniserrata, versus apicem biserrata, denLibus acutis, ambo lateribus
viridia, supra glabra seu paucis pi is prostratis obtecta, punctis glandulosis
densis, subtus glabrescentia, imprimis ad nervos rare pilosa, quandoque etiam
glandulis sessilibus, 3— 4-es petiolum longitudine superantia. Foliolum infime
etiam in casu foliorum quinatorum sat longe peliolulatum. Râmi floriferi cy-
lindrico-angulati, saepe rubro-fuscescentes, laxe pilosi, aculeis proclivibus,
rectis, elongatis, sat frequenter glandulis rubro-pedicellatis et setis obtecti;
folia ternata. ambobus lateribus viridia, expresse biserrata. Inflorescentia
terminalis, panicula ± pyramidalis, saepe permagna, basi foliosa, pilis rares
centibus pr. cumbentibus, acu'eis acicularibus vel subulatiformi, sat dense
glandulis rubris diametrum axis vel pedicellorum non superantibus obtecta;
ramuli florigeri inferiores 4— 10-flori, erecţi, flores superne pauciores. Flores
in diametro 3—4 era magni, petalis stellate-patentibus, interstitiis petalo
aequilatis. Calyx viridescens, glandulosus, appendice herbaceo longo instruetus.
Petala alba, magna, elongato-elliptica, in unguiculam lente attenuata. Calyx
post anthesim reclinatus, serius patens vel reflexus, stamina stylos superantia.
Pollen 57—58 %, magnitudine valde diversa. — VII.
Reg. C lu j: in silvis Făget versus Sălicea supra urb. Cluj.
var. dchilispinosus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 99, fig. 3, 3 a.
Aculei debiles, ± breviores diametro ramorum floriferorum atque petioluli
communis; foliolum terminale magnum, late orbiculare. Inflorescentia grandis,
ramosa. Petala ± rotunda.
Reg. C lu j: Topa Mică, alt. 490 m.s.m. (r. Cluj); in silvis Groapa Armanului
prope Nepos, 600 m (r. Năsăud), una cum tvpo. Reg. Stalin: in silvis Hocom
prope Araci, 50% (r. Co lica).
920 FLORA R.P.R.
K. vaUisparsus Sud. ssp. brevipetiolulatus Nyâr. ssp. nova. — I c .: Pl. 100.

fig. 1, 1 a— d.
Foliola turionum ovate-rhombea, infra glabra, interdum in aliquot nervis
cum pilorum vestigiis, breviter acuminata, lobate-serrata, petiolum propriu ni
4-er superantia. Inflorescentia magna, laxa, pyramidalis, ramis longis. Calyx
reflexus. Petala roşea. Pollen 89— 90%.
Reg. Timişoara: Dumbrăviţa (r. Lipova).
var. bracteatus Nyâr. var. nova.
Inflorescentia depauperata, interrupta, apice cohaerens, bracteis longis
exsertis munita. Folia turionum 3— 5-foliolata, subtus glabrescentia, foliolum
terminale obovatum, biserratum, longe acuminatum; planta omnis multo
foliosa.
Reg. Oradea: Dl. Highiş supra pagum Drăuţ, G00 m (r. Ineu).
var. rigidipilus Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 100, fig. 2, 2 a—c.
Pars terminalis inflorescentiae cylindrica, cohaerens, ebracteata. Folia
turionum quinata, infra pilis scabris, ad nervos pilis pectinatis munita. Calyx
± reflexus. glandulis rarioribus.
Reg, Oradea: Dl. Orleş supra pagum Arăneag (r. Ineu). Reg, Suceam :
in silvis ad Mrea Vorona loco dicto « Păpuriş » (r. Botoşani).
f. densispinosus Nyâr. f. nova.
Turiones steriies rotundiores, aculei magis permixti, densiores et potius
irregulariLer circumsiti. Una cum varietate.
f. rarispinosus Nyâr. f. nova.
Turiones steriies cum aculeis fere aequilongis, ± uniforme distributis et
vulgo angulis turionum paullo angulatis insiti. Una cum varietate.
var. uzuncanus Nyâr. var. nova. — I e .: Pl. 88 a, fig. 3, 3 a, b.

Folia 3— 4— 5-nata. Foliola terminalia rhomboidea vel elongato ovata,
lente acuminata, marginibus i rectis. versus cacuminem biserrata.
Reg, Aut, M .: ad marginem silvae prope balneas Uzunca (r. Sf. Gheorghe).
R. perşanimontis Nyâr. sp. nova. — I e .: Pl. 97, fig. 2, 2 a—c.

Frutex circa 1 m altus. Turiones arcuate reclinati. cylindrici vel obsoîetissime
angulati, dense aculeati, aculei maiores validi et inaequales, paullo compressi.
inter aculeolos minutos sine transitione siti, scabri ob rudimenta aculeorum
setarum et glandularum pedicellatarum, leviter pilosi. Folia quina, rarius
3—4-foliolata, petiolus communis validus, cylindricus vel supra planus,
aculeis validis recurvatis, stipulis linearibus glandulosis et pilosis. Foliolum
terminale orbiculatum, supra glabrescens, pilis raris adpressis obsitum, infra
dilutis viride, pilis velutinis uniformibus et parum densis munitum, margine
sat uniforme uniserratum, dentibus mucronatis, basi sat profunde cordata,
ADDENDA
apice abrupte acuto, petiolmn bis longitudine superans. Râmi floriferi angu-
lati, aculeis validis, mediocribus, permixtis, pilosi et glandulo-i; folia ternata.
expresse dentata, infra viridia, foliolum terminale ± orbiculare. Inflores
cen ţa in speciminibus validioribus grandis, pyramidalis, ramosa, râmi in feri
ex axillis foliorum orti longi, saepe 5—6-flori, versus apicem efoliosi, solum
modo parvobracteati. Inflorescentia integra et pedicelli aculeis densis, validis.
± rectis, parum proclivibus, saepe perpendicularibus obsita; pili patentes,
rari vel nulii, glandulae aequales, breves, sat densae. Calyx tomentosus,
aculeatus et reflexus. — VI — VII.
Reg. Stalin: ad margiuem silvarum inter Persani et stationem Brădet,
frequens (r. Făgăraş).
var. infirmus Nyâr. var. nova.
Turionibus gracilibus, tenuibus, 4—5-foliolatis; aculei debiliores, inflo
rescentia racemus simplex. In silvis una cum specie.
var. microphyllus Nyâr. var. nova.
Folia terminalia usque ad 6 cm longa, foliis generaliter parvioribus.
Reg. Stalin: in silvis inter pagum Persani et statio viae ferreae Brădet
(r. Făgăraş).
R. pseudodoftanensis Nyâr. sp. nova. — Lc.: Pl. 95, fig. 2, 2 a— d.
Frutex debilis vel mediocris, turionibus viridibus, angulatis, lateribus
planis, modice pilosis, glandulis diversae longitudinis, aculeis variis, albis,
maioribus compressis, rectis, parce inclinatis fere diametrum turionum aequan-
tibus, formis Lransilionis ad aculeos rudimentarios et setas. Folia 4— 5-folio
lata, foliolum terminale late ellipticum, basi leviter cordatum, apice acumi-
natum, supra laete viride, pilis resupinatis, infra dilute viride, pilis brevibus.
rarescentibus, margine sat uniformi, mediocriter dentatum, dentibus latis
et in mucronem terminatis, 3—3,5 petiolo longius; foliolum infimum brevi-
pedicellatum, petiolus communis tomentosus, vix pilosus, aculeis arcualis,
setis et glandulis obsitus. Caulis floriger tenuis, herbaceus, pilosus, glandu-
losus, aculeis albis, tenuibus, aciculatis vel setiformibus, foliis ternatis. Inflo
rescenţa parva, racemus simplex, axis et pedicelli tomentosi, aculeis tenuibus
acicularibus vel setiformibus. Calyx glandulosus, parce setoso-aculeatus,
viridescente griseus, reflexus. Petala roşea. Stamina longa, stigmata aequantia
vel superantia. — VII.
Reg. Ploeşti: in silvis ad vallem V. Saca supra pagum Trestieni, alt.
840 m (r. Cîmpina).
R. Hystrix Whe et N. var. hirtifolius Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 101.

fig. 1, 1 a—f.
Petala parva, 6 x 4 vel 5 x 7 mm, folia infra abunde velutino-pilosa,
bracteae pilis slellatis griseae.
x.) 2 2 f l o iia r .p .r .
Reg. Ploeşti: in văile Doftana ad V. Saca supra pagum Trestieni (r.

Cîmpina).
var. majoripetalus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 101, fig. 2.

Petala rnaiora, ± orbiculata (7— 10 mm), viridia etiam folia supera.
Reg. Ploeşti: in văile Doftana ad V. Saca supra pagum Trestieni (r.
Cîmpina).
R. Koehleri Whe. et N. var. gornotensis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 102,

fig. 2, 2 a, b.
Pedunculii et pedicelli infra-florales vel infra-fructus aculeis longis, densis,
juxtapositi (10— 20 aculei).
Reg. Oradea: in monte Dl. Highiş loco dicto « Gornot » supra pagum Ară
neag, alt. 500 m (r. Ineu).
var. cylindricus Nyâr. var. n o v a .— Ic.: PL 105, fig. 1, 1 a—d.
Aculei pedunculorum et pedicellorum debiliores, dispersi, 1—3 aculei ad
singulos pediccllos. Aculei majores turionum saepe breves.
Reg. Stalin: Dl. Călăbar prope Hoghiz (r. Rupea).
var. raîailensis Nyâr. var. nova.
Folia infra pilis validis, proclivis, densis obiecta, ad nervos pilis pecti-
natis. Inflorescentia saepe cylindrica, solummodo ad basin foliosa, ramuli
patentes. Stamina stigmata aequantia vel superantia.
Reg. Ia şi: in silvis Rafaila ad «Poteca Dumbrăveni» (r. Negreşti).
R. opiparus Nyâr. sp. nova. — I c .: Pl. 103, fig. 1, 1 a—f.

Frutex 1— 1,5 m altus. turionibus tenuibus (diam. 5 mm), cylindricis vel
obtusangulis, viridibus, sat- dense aculeis flavescentibus, subulatis, 4—5 mm
longis, ad basin abrupte dilatatis. compressis, paucis aculeis transientibus
brevioribus et similibus, setis rigidis densis, saepe glandulis stipitatis obsitis,
ulterius turiones glabrescentes i dense pilosi. Folia turionum magna, 3— 5-
foliolata, foliolum l^m inale orbiculare (cca 10 cm longum) vel paulisper
rotundato-elongatum, raro obovatum. basi cordatum, apice abrupte acumi-
natum, sat grosse sed aequaliter versus apicem biserratum, versus basim
uuiserratum, supra intense viride, pilis proeumbentibus, infra dense albo-
cinereum imprimis ad nervos pilis velutinis brevibus, obsoletis obtectum,
petiolulum ter superans, foliolum infimum petiolulatum; petiolus communis
supra planus, laxe pilosus, aculeis proclivibus, arcuatis, setosum atque glan-
dulosum. Stipulae lineari-lanceolatae. Râmi florigeri cylindrici vel leviter
angulosi, abunde pilosi, aculeis gracilibus, rectis, reciinatis, diametrum
ramorum superantibus, abunde setosi et glandulis varie pedieellatis, dilutis
cl căpiţe laetiori. Folia infera caulium florigerorum magna, saepe quinata,
foliis turionum similia, in axillis saepe ramis floriferis instructa. Folia media
A IJUEND.V 923
Iernata, foliola terminale orbiculare, basi cordata, abrupte acuminatis, supe-

riora foliolis terminalibus obovatis, suprema sirnplicia, ovata, omnia pilis
dense stellulatis, indumentum griseo album formantibus obtecta. Tnflores-
centia ad ramulos evolutos pergrandis, pyramidalis, multo inlerrupta, pro
funde ex axillibus foliorum inferum ramis multifloris (10— 17) instructa, apex
inflorescentiae efoliosus. Axis inflorescentiae dense pilosus, dense glandulosus,
pedicellis colore diluto, longe aculeatis, acicularibus, ± rectis et setis diversae
longitudinis obsitis. Pedicelli infra flores si ti aculeis densissimis obtecti. Calyx
■griseo tomentosus, glandulis et setis obteclus. Petala intense roşea, lato-
ellipliea, in unguiculam abrupte angustata. Stamina stylis vix aequantia,
pollen nou semper formatuin, in antheris indifferens remanens. — VI — VIL
Reg. Oradea: in silva Orleş montis Highiş supra pagum Arăneag (r. Ineu).
R. Schlciclieri Whe. var. appendiculatus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 104,

fig. 5.
Foliolum terminale sub apice inciso- vel lobato-grosseserratum, appendix
calycis ± herbaceus. Grandipetala (16 X 6 mm), petalum obovato ouneatum.
Reg. Bacău: in cacumine montis Măgura Ocnei (r. Tg. Ocna).
var. bucegiensis Nyâr. var. nova.
Foliola terminalia foliorum turionum simul et caulium floriferorum,
orbicularia vel late deltoidea, quandoque latiora ct longa, apex abrupleaou-
minatus, basis cordata. Styli stamina superantes.
Reg. Ploeşti: in montibus Bucegi in văile V. Cerbului (r. Cîmpina).
var. albicolus Nyâr. var. nova.
Foliis subtus cinereis vel albo cinercis, pilosis et insuper i dense tomentosis
Inflorescentia et râmi florigeri dense longe spinosi et abundente longe glan
dulosi.
li. scaber Whe. var. longistylus Nyâr. var. nova. —T e .: Pl. 105. fig. 4, 4a.
Stamina stylis breviora, glandulae inflorescentiarum longae. Locos natales
vide in texto romanico.
R. tereticaulis P. J. Miill. var. ovatus Nyâr. var. nova.

Folia turionum vulgo ternata, foliolum terminale ovale vel ovato-orbiculare.
Reg. Stalin: in văile Intorsura Buzăului ad Zăbrătău (r. Codlea). Reg.
Oradea: in monte Orleş supra pagum Arăneag (r. Ineu). Reg. Suceava: in
silva ad pagum Solea (r. Gura Humorului).
R. purpuratus Sud. var. subacuminunt Nyâr. var. nova. — l c . : Pl. 107,

fig. 2, 2 a.
Utpote folia supera ramulorum floriferorum infra cinereo tomentosa.
Reg. Bacău: in monte Măgura Ocnei supra pagum Tg. Ocna.
924 FLORA R.P.R.
R. Bellardii Whe. var. grossidentatus Nyâr. var. nova. — l c . : Pl. 106r

fig. 2, 2 a—b.
A typo diversus: folia turionum quinata, = biserrata, pedicelli minus
aculeati, glandulae mixtae, plurimae longae. A Rubo serpente Whe. quo
facillime confunditur, foliolo terminali magno, elliptico, basi cordato. inflo
rescentia maiore, petalis maioribus atque polline pauciori (37—52 %) differt.
Reg. Bacău: in silva Fintînele prope pagum Girleni (r. Buhuşi).
R. rivularis P. J. Miill. et Wirtg. var. suborbicularis Nyâr. var. nova.

Turiones, simul et râmi floriferi foliis minutis praediti, foliolum terminale
latum, 3— 5 (6) cm, minute uniserratum, sepala acuta.
Reg. Stalin: ad pedem montium Făgăraş sub Lacul Bîlea; in silvis inter
pagum Persani et stationem Brădet (r. Făgăraş); în văile întorsura Buzăului
ad Zăbrătău ^r. Codlea).
var. orbicularis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 108, fig. 2, 2 a.
Folia magna, 3— 5-foliolata, foliolum terminale 7 —9 cm, ± biserratum*
calyx appendiculatus.
Reg. Baia M .: in monte Dosu Pietrelor de Moară prope pagum Băiuţ
(r. Lăpuş).
var. spinosulus (Sud.) f. grandiflorus Nyâr. f. nova.
Petala magna, late elliptica, 6 x 12 mm. Foliolum terminale in apicem
longe protractum, attenuatum.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului ad pedem montis Gulin prope Cavnic
(r. Lăpuş).
var. aeuleolatus (P. J. MulL) f. incisoserratus Nyâr. f. nova.

Folia profunde biserrata; flores parvuli. stamina stylis breviora.
Reg. Suceava: in jugo montis «Culmea Sahastrului » prope pagum Putna
(r. Rădăuţi).
var. obovatus Nyâr. var. nova. — I e .: PL 109. fig. 3.
Foliolum terminale obovatum.
Reg. C lu j: in silva Făget prope oppidum Cluj. Reg. Aut. M .: in monte
Scaunul supra pagum Deda Bistra, cca 1000 m (r. Topliţa). Reg. Timişoara:
supra pagum Reşiţa.
R. scrpens Whe. var. ramigerus Nyâr. var. nova. k

Inflorescentia grandis, extensa, expresse interrupta, internodiis longis*
ramuli florigeri longi, pedicellis elongatis. Folia patentia, saepe reclinata.
Flores magni (2,5—3 cm).
Reg. Suceava: in jugo montis Culmea Sahastrului supra pagum Putna
(r. Rădăuţi).
A 1) I) li N J) A 925
var. bicolor Nyâr. var. nova.

Folia superna ramorum floriferorum infra griseo-tomentosa.
Reg. Stalin: Dl. Ghilcoş in văile întorsura Buzăului (r. Godlea).
var. denudatus Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 111. fig. 1, l a — e.

Glandulae ubique perpaucae vel ± absentes.
Reg. Cluj: in silva Groapa Armanului prope pagum Nepos (r. Nâsăud).
Reg. Bacău: ad oppidum Piatra Neamţ.
var. gîrleniensis Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 111, fig. 2, 2 a .

Folium terminale vix bis longitudinem pctioli superans, inflorescentia
valdc laxa, longe pedicellata, fere exaculeata.
Reg. Bacău: in silva Fintînele ad pagum Gîrleni (r. Buh uşi).
R. niveoserpcns Nyâr. sp. nova. — Ic.: Pl. 111, fig. 3, 3 a— s.

Turiones cylindrici vel paulisper angulati, parce pilosi, acmleis raris et
modicis, basi vix dilatatis, inter quos etiam setae breviores vel longae atque
glandulae. Folia ternata, foliola infera vulgo lobata, brevi petiolulata. Foliolum
terminale ovatum vel ovato ellipticum, parte media latius, supra pilis dense
resupinatis obtectum, infra griseo viridescens vel viride, pilis velutinis rares
centibus, profunde cordatum, apice acuminatum, expresse serratum, dentibus
mucronatis sat longis, petiolulum 4—6 superans. petiolus communis aculeatus
et glandulosus ut turiones, stipulis linearibus. Râmi florigeri cylindrici, vel
modice angulati, parum pilosi, scabri, aculeis modice acicularibus, frequentius
setis parvulis vel maioribus et rarius glandulis instructi. Folia ternata, stipulis
lineari-lanceolaLis. Foliolum terminale late ellipticum, supra pilis resupinatis,
<lensis. Foliola infima infra viridesccnti-grisea, pilis velutinis densissimis,
versus verticem magis et magis alba, pilis fasciculatis densis et insuper pilis
velutinis densissimis, ad nervos evidenter pectinatis obsita. Inflorescentia
pyramidalis, armis inferioribus in axillis foliorum, regio superior inflorescentiae
cvlindrica, efoliosa. Ramuli floriferi erecţi, inferi longi, 3—5-flori. Axis et
aculeis acicularibus, parum inclinatis. Gemmae albo tomentosae et pilis longis,
glandulis brevibus et aliquot aculeis brevibus instructae. Flos evolutus et
fructus ignoti. — VI — VII.
Reg. Timişoara: in declivibus silvaticis montis Trescovăţ (r. Orşova).
R. hirtus W. et K. var. ramigerus Nyâr. var. nova.

Calyx post anthesin reflexus, inflorescentia expresse interrupta, usque
ad verticem foliosa, numerosis (6—8) internodiis elongatis, etiam in linea
fracta. Ramuli floriferi longi, 5— 10-flori, bracteis patentibus vel paulisper
reclinatis. Stamina stylis aequilonga vel ea superantia.
Reg. Suceava: in văile V. Icoanei prope pagum Putna (r. Rădăuţi).
926 Jb'LORA
var. raduliformis Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 113, fig. 1, 1 a—d.

Aculei verlicales, recti, maiores longi, graciles, diametro turionum longi
ores, multiplice diametro ramorum floriferorum longiores. Glandulae vix
densae, diametrum axis haud superantes vel nonnullae eo paulo longiores.
Petala orbicularia vel laie obovata, 8 x 9 — 7 x 8 mm longiora. Pollen
72— 76 %. Stamina stylos superantia.
Reg. Suceava: in monte Dl. Roşu prope pagum Buhai et Şendriccni (r.
Dorohoi).
f. unguiculatus Nyâr. f. nova. — Ic.: Pl. 113, fig. 2.
Petala 7— 12 mm magna, in unguiculam longiorem angustata.
Reg. Ploeşti: communis.
var. pelliMssimus Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 113, fig. 3, 3 a—b.
Glandulae, setae et aculei fere aequiformes, diametrum axis superantes.
toto axi florifero densissime insiti, omnes flavescentes-brunnescentes, glan
dulae rubrae solummodo in pedicellis. Grandiflora; petala obovata vel ellip-
tico ovata, 14 x 7 — 11 X 6 mm magna. Planta robusta, foliis grandissimis
Reg. P iteşti: in montibus Făgăraş in văile Buda, alt. 1300 m (r. Curtea
de Argeş).
var. graudiflorus Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 116, fig. 2, 2 a—f.
Flores permagni, 2—3 cm laţi, petalis ellipticis, 13— 15 mm longis, 6— 7 mm
latis, inflorescentia laxa, ± corymbosa. Foliolum terminale magnum, rhombeo
ovatum, quandoque fere rotundatum.
Reg. Baia M .: in valle V. Jilipului ad pedem montis Gutin prope pagum
Cavnic (r. Lăpuş). Reg. Aut. M .: in monte Scaunu supra pagum Deda
Bistra circa 1000 m (r. Topliţa), in silvis ad Sovatam (r. Sîngeorgiu de Pădure).
Reg. Stalin: in montibus Făgăraş sub lacum Bîlea, in văile Yiştea Mare
(r. Făgăraş).
var. tîliifolius Nyâr. var. nova. — Ie.: Pl. 112, fig. 4, 4 a — d.
Folia subtus evidenter intense albescentia vel subcoeruleo-grisea, ner-
vationes retem proeminentem formantes, giabra. solummodo ad nervos pilis
brevibus, rarescentibus, obsita. Folia turionum ternata, minuta, folium ter
minale obovatum, quandoque fere rotundum. Inflorescentia magna, ramosa.
usque ad apicem foliosa. Stamina stylos subaequantia.
Reg. Timişoara: ad pagum Borlova versus montem Mt. Mic (r. Caran
sebeş). Reg. Piteşti: in monte Cozia alt. cca 1000 m (r. Rm. Vîlcea).
var. gutinensis Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 114, fig. 3, 3 a —b.
Glandulae inflorescentiae breviores, aculei optime distincţi, col ore dilu-
tiore. Turiones glabri vel ± pilosi. Stamina stylos superantia.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului ad pedem montis Gutin prope pagum
Cavnic k(r Lăpuş). Reg. Cluj: in silva Groapa Armanului prope pagum
Nepos (r. Năsăud). Reg. Slalin: in abietis sub lacum Bilea montium Făgăraş.
A D D EN DA 927
var. subgutinensis Nyâr. var. nova. — l c . : Pl. 114, fig. 5.

Stamina stylos superant.
Reg. Baia M .: in declivibus loco Dosu Pietrelor de Moară dicto prope
pagum Băiuţ (r. Lăpuş).
var. Neamlui Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 115, fig. 2, 2 a .
Folia lobato-biserrata.
Reg. Bacău: in văile Pîrîu Ieftiniei prope Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
var. ovatus Nyâr. var. nova. — Ic.: Pl. 115. fig. 4.
Dentes uniformes, minuti, stamina stylis aequilonga.
Reg. C luj: in silva Făget prope Cluj; in monte Crăciunel supra balneas
Valea Vinului (r. Năsăud). Reg. Bacău: in văile Pîr. Ieftiniei prope Mrea Neamţ.
var. zăbrătensis Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 115, fig. 5.
Stamina sub altitudine stigmatorum.
Reg. C lu j: in silva Făget prope Cluj. Reg. Stalin: Zăbrătău in văile întor-
sura Buzăului (r. Codlea).
var. Intorsurae Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 115, fig. 6.
Stamina stylis superantia. Foliolum terminale brevi ovatum.
Reg. C lu j: in silva Făget prope oppidum Cluj. Reg. Stalin: Zăbrătău in
văile întorsura Buzăului (r. Codlea); inter pagum Persani et stationem
Brădet (r. Făgăraş).
var. longus Nyâr. var. nova.
F olium term inale elon gato ovatu m .
Reg. Stalin: Zăbrătău in văile întorsura Buzăului (r. Codlea). Reg. C luj:
ad oppidum Năsăud loco Luşca dicto.
var. hcrcyniciîormis Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale grande, 9— 10 cm latum, quandoque rotunde-obovatum,
turiones vix pilosi.
Reg. Baia M .: in silva «La Rotunda» inLer pagos Cavnic et Strtmbu
(r. Lăpuş). Reg. Stalin: Dl. Ghilcoş in văile întorsura Buzăului (r. Codlea).
Reg. Ploeşti: in văile V. Zamorei prope pagum Sinaia.
var. typiciîorm is N yâr. var. n ova.
Folium terminale apice ± elongato, magis elongato obovatum.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului prope pagum Cavnic (r. Lăpuş). Reg.
Stalin: Zăbrătău in văile întorsura Buzăului (r. Codlea). Reg. Ploeşli: in
văile V. Peleşului prope pagum Sinaia. Reg. Suceava: in monte Dl. Roşu prope
pagum Buhai et Şendriceni (r. Dorohoi).
var. rotundiformis Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale breviter obovatum, acutum.
Reg. Stalin: Zăbrătău in văile Întorsura Buzăului (r. Codlea). Reg.
Ploeşti: circa pagum Sinaia. Reg. Bacău: in văile Pir. Ieftiniei prope Mrea
Neamţ (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: in monte Dl. Roşu prope pagum Buhai
et Şendriceni (r. Dorohoi).
var. pulcher Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale magnum, 8— 9 cm latum, abrupte acuminatum, apice
brevi.
Reg. Baia Mare: in văile V. Jilipului prope pagum Cavnic (r. Lăpuş)*
Reg. Stalin: Zăbrătău in văile întorsura Buzăului (r. Codlea); in montibus
Făgăraş sub lacum Bilea (r. Făgăraş). Reg. Suceava: in iugo montis Culmea
Sahastrului prope pagum Putna (r. Rădăuţi).
var. pseudolanceolatus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale elongatum, apice longo, marginibus rectis.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului prope pagum Cavnic (r. Lăpuş).
var. obovatus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale obovatum, sat abrupte acuminatum.
Reg. Baia M .: in văile V. Jilipului prope pagum Cavnic (r. Lăpuş). Reg.
Aut. M .: prope balneas Bor3ec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Zăbrătău in văile
întorsura Buzăului (r. Codlea); in montibus Făgăraş sub lacum Bîlea (r.
Făgăraş).
var. rhombiîolius Nyâr. var. nova. — I c .: Pl. 112, fig. 5, 5 a.
Foliolum terminale elongate obovatum vel elongato rhombeum, basin
et apicem versus angustatum, minime 1,5-es longitudine latitudinem superans.
Reg. Baia M .: in silva La Rotunda inter pagos Cavnic et Strîmbu (r.
Lăpuş). Reg. Timişoara: Reşiţa. Reg. Ploeşti: Sinaia. Reg. Bacău: Pir.
Ieftiniei prope Mrea Neamţ.
var. breviloliatas Nyâr. var. n o v a .— I c .: Pl. 112, fig. 3, 3 a —c.
Foliolum terminale breve obovatum, basi cordatum.
Reg. Baia M .: in declivibus loco Dosu Pietrelor de Moară dicto prope
pagum Băiuţ, in văile V. Jilipului prope pagum Cavnic (r. Lăpuş). Reg. Stalin
Zăbrătău in văile întorsura Buzăului (r. Codlea). Reg. Timişoara: Reşiţa.
var. cuneatus Nyâr. var. nova.
Foliolum terminale elongatum, a tertia parte superioare cuneato angus
tatum , basi auguste cordatum, elongato acuminatum.
Reg. Baia M .: in văile Turbure prope pagum Chiuzbaia (r. Şomcuţa M.).
var. communis Nyâr. var. n o v a .— Ic.: Pl. 112, fig. 1, 1 a.
Foliolum terminale ± late obovatum, versus basin non sat evidenter
.angustatum, late cordatum.
Reg. Baia M .: in declivibus loco Dosu Pietrelor de Moară dicto (r. Lăpuş).
.Reg. Cluj: in silva Făget prope Cluj. Reg. Stalin: Dl. Ghilcoş et Zăbrătău
A I J D F .N ’ n \ !> iO
in văile întorsura Buzăului (r. Codi'a). Reg. Timişoara: Reşiţa. Reg.

Ploeşti: in văile V. Peleşului et monte Cumpătu prope pagum Sinaia.
R. romanicus Nyâr. sp. n o v a .— Ie.: Pl. 116, fig. 1, l a — e.

Usque ad 1 m altus, arcuatim reclinatus vel repens, turiones cylindrici,
glabres, sal dense aculeati, raro setosi et sparse glandulis rubris. Aculei
maiores, subulati, basi compressi, reciti, diametro turionum aequilongi. Folia
3—5-foliolata vel foliolum infimum laterali adnatum. ambobus faciebus
viridia, supra glabrescentia, paucis pilis deeumbentibus, infra aequaliter gla
brescentia, imprimis ad nervos quandoque fere peclinato pilosa. Foliolum
terminale parum variabile, late orbiculatum vel raro perfecte orbiculatum,
sat profunde et aequaliter serratum, dentibus mucronatis, basi parum corda
tum, fere rotundatum, apice breve abrupte acuminato, 3— 4-es petiolum
superans, petiolum commune leviter canaliculatum, ad canalicula parce
pubescens, alioquin glabrum, subulate aculeatum, setosum et glandulosum,
stipulis linearibus. Kami floriferi cylindrici, parum pilosi, aculeati, setosi,
glandulis rubris, supra aculei longiores, nonnulli imo longissimi 6 —7 mm,
ter diametrum caulium longitudine superantibus, recti, leviter proclivi. Folia
ternata, etiam infra viridia, grosse serrata, folium terminale obovatum,
± cuneatim angustatum. Inflorescentia longa, interrupta, ramis ex axillis
foliorum ortis, apice bracteis lanceolatis, s^t» dense glandulosis laete purpureis
diversae longitudinis, setis et aculeis tenuibus, longis obsila. Ramuri 2 —5-flori
± erecţi. Calyx griseo viridescens, glandulosus. florendi tempore patens, serius
fructum amplcctens. Petala orbicularia ( 7 x 7 mm), vel late obovata (7 x
11 mm), apice saepe emarginato, alba. Filarnenta alba, stylos superantia.
Pollen 69—81 %. — VII.
Reg. Ploeşti: in silvis vallis V. Seaca, vallis V. Doflanei prope pagum
Trestieni (r. Cimpina).
R. caesius L. var. serpcns Nyâr. var. nova.

Inflorescentia caule brevi, tenui, in axillis foliorum ad turiones procum-
bentes unifarie sita, fere abscondita, foliis multo minoribus.
Reg. Cluj: in Făget prope oppidum Cluj ;'ad viam ferream prope sLationem
Stina (r. Huedin); ad oppidum Daj. Reg. Oradea: ad pagum Madăraş (r.
Salonta). Reg. Timişoara: inter pagos Radna et Şoimuş (r. Lipova). Reg.
Iaşi: in monte Dl. Mare prope pagum Sineşti (r. Tg. Frumos).
var. mollifolius Sud. f. longepedicellatus Nyâr. f. nova.
Petala roşea, turiones glabri, parum angulati, aculei validi, 4 mm longi,
folium terminale orbiculare, profunde cordatum, aculei ramorum florige
rorum diametrum caulis longitudine superantes. Petala orbicularia, cordata.
Pollen 100% .
Reg. Bacău: ad pagum Dragomireşti (r. Tg. Neamţ).
930 FLORA R.P.R.
var. mitissimns (Rip.) f. pietroscnsis Nyâr. f. nova.

Foliis elongato ovatis, nonnullis lanceolato-ovatis, longe acuminatis.
Reg. Baia M .: in declivibus silvaticis montis Pietrosu Mare supra pagum
Borşa (r. Vişeu). Reg. Oradea: circa pagum Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg.
Bucureşti: Pîr. Sabaru prope pagum Domneşti.
R. argcnteus x bicolorispinosus = R . rarus Nyâr. sp. hybr. nova.

Rubo bicolorispinoso turionibus 4; cylindricis, aculeis bicoloribus, longis
et forma foliorum similis. Rubo argenteo colore argenteo-grisco faciei infe-
rioris foliorum atque dentibus expressis similis.
Reg. Oradea: in monte Highiş supra pagum Arăneag (r. Ineu).
R. banaticus x candicans = R. semibanaticiis Nyâr. sp. hvbr. nova.

Rubo banatico similis foliis turionum et ramorum florigerorum rotundatis
et albo tomentosis. Rubum candicantem indumento aculeoso modiciori evocat,
quod multo debilius est ut in Rubo banatico et inflorescentia quam ad turiones,
dcin inflorescentia minore et cylindrica.
Reg. Timişoara: prope pagum Petnic versus Lăpuşnicel, inter pagos
Orşova et Jupalnic.
R. banaticus x thyrsanthus = R. cazanensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Rubo banatico similis quoad folia magna, ± late orbicularia, Rubo thyr-
santho vero quoad folia = elongata, aculeos debiliores et pollen permixtum
(15%); differta R. semibanatico foliis maioribus et inflorescentia pyramidali.
Reg. Timişoara: in angustiis Cazane inter pagos Sviniţa et Ogradena
(r. Orşova).
R. banaticus X tomentosus = R. alionensis Nyâr. sp. hybr. n ova.

Characteres Rubi banatici constituunt: folia turionum floriferorum rotun
data et lata, aculei relative magni; characteres Rubi tomentosi: aculei per
mixti turionum, inter aculeos maiores praesentes etiam minores, folia ± basi
cuneata et dentes notabiles Rufyi tomentosi; quandoque ad folia suprema
etiam pili stellati observări possunt. Characteres huius hvbridi labies. quan
doque Rubo tkyrsantho similes, interdum Rubo candicanti, aculei magni, basi
dilataţi caulium floriferorum vero Rubum banaticum appropinquates.
Reg. Timişoara: in monte Alion supra pagum Orşova; Remetea-Pogănici
(r. R. şiţa). Reg. Craiova: inter pagos CoHbaşi et Bengeşti (r. Giloit).
R. Bellardii x hirtus = R. ghilcoşensis Nyâr. sp. hybr. nova.

A Rubo hirta typico differt foliis turionum permagnis, ellipticis, minute
dentatis, basi rotundata et apice abrupte-acuminato.
Reg. Stalin: in monte Dl. Ghilcoş ad întorsura Buzăului (r. Codlea).
ADDENDA 931
R. caesius X banaticus = R . meridianus Nyâr. sp. hybr. nova.

A Rubo caesio stipulas latas, turiones cylindricos vel cylindrice angulatos,
saepe ± glaucos, aculeis conicis minoribus, foliolis densioribus vel clausis
instructos habet. A Rubo banatico habet foliolum terminale magnum et
orbiculare, indumentum griso-velutinum dorsi foliolorum et petala orbi-
culata.
Reg. Timişoara: in monte TilvaBalan prope Cărbunari (r. Moldova Nouă):
ad Cazane inter pagos Ogradena et Orşova et inter Orşova et Jupalnic.
R. virgultorum P. J. Miill. var. eaesiiformis Nyâr. var. nova = caesius

> X candicans.
Turiones longi, teretes, inflorescentia laxa ut in Rubo caesio. Differt vero
praeter folia infra grisea etiam aculeis expresse falcatis ramorum floriferorum.
Reg. Cluj: Cluj in silva Făget. Reg. Stalin: inter pagos Apoldul de Sus
et Săcel (r. Sibiu). Reg. Oradea: Salonta versus pagum Marţihaz.
R. caesius x geniculatus x tomentosus = R. ciuriensis Nyâr. sp. hybr.

nova.
Rubo caesio similis, quoad folia laete-viridia, rotunda, sessilia, calyces
erectos vel post anthesin patulos, Rubo geniculcto vero* similis quoad aculeos
validos, parum curvatos ad ramorum florigerorum partem superiorem et
pilositate ramorum florigerorum et pedicellorum nulla, qui solummodo minute
adpresse tomentosi adsunt. ELiam [Rubo tomenloso petiolo canaliculato
foliolum turionum et foliis tomentosis similis. Planta robusta, folia 3— 5-nata,
inflorescentia profunde ramosa, ut bracteae imo 6-folia fungentia. Calyx
griseo tomentosus epilosus, sine aculeis et glandulis, ut planta integra. Stipulae
lineari lanceolatae, vix diîatatae. Loco Rubi geniculati forsan R. procerus
partem suam in hybrido habet.
Reg. Timişoara: in monte Dl. Ciurii (r. Lugoj).
R. caesius x moldavicus = R. dumestiensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Habitu Rubo moldavico similis, nempe quoad folia magna et ternata turi
onum, quoad foliola infera lobata, folia caulinum florigerorum magna atque
quoad foliola infera lobata, folia caulinum florigerorum magna atque quoad
aculeos longos subulatiformes, rectos caulium floriferorum, qui diametrum
aculeis aequant vel superant. Rubo caesio similis quoad turiones cylindricos,
quoad aculeos et glandulas permixtas et debiles, quoad stipulas latas atque
quoad glandulas densas caulis floriferi et imprimis inflorescentiae albo pedi-
cellatas. Folia inferiora caulis floriferi stipulis late lanceolatis, stipulae foliorum
supremorum lineares.j
Reg. Iaşi: in jugo montis silvae Dumeşti (r. Negreşti); in silva Birnova
supra pagum Ciurea (r. Iaşi).
932 FLORA R.P.R.
R. caesius x neopyramidalis — R. impeditus Nyâr. sp. hybr. nova.

Habitu et indumento Rubi neopyramidalis a quo diversus turionibus
cylindricis, foliolo terminali late deltoidali, foliolis inaperlis. Inflorescentia
interrupta, rarescenti-glandulosa, calyx post anthesin erectus.
Reg. C lu j: ad marginem silvae prope pagum Topa Mică (r. Cluj). Reg.
Hunedoara: ad pagum Burjuc (r. Ilia).
R. caesius x proeerus cum tribus gregibus formarum.

1. R. Hollandrei P. J. Miill.
2. R. dumalis Hal.
3. R. laxissimus Nyâr. sp. hybr. nova = caesius var. mitissimus X proeerus.
Rubo dumali similis, sed aculei turionum validiores, inflorescentia perlaxa,
ramis florigeris elongatis, et pedicellis longis.
Reg. Cluj: in monte Dl. Bâthori prope pagum Gilău (r. Cluj). R eg.O ralea:
inter pagos Sîc et Cărând (r. Ineu); inter pagos Avram Iancu et Vîrfurile (r.
Gurahonţ). Reg. Timişoara: inter pagos Bujor et Pogăneşti (r. Lugoj).
R. caesius x tercticaulis x tomentosus = R. dolosus Nyâr. sp. hybr. nova.

Frutex parvulus. Turiones cylindrici, diametro 4—6 mm, dense pilosi,
aculeis i condensatis, 3— 4 mm longis, tenuibus, rectis vel parum inclinatis,
subuliformibus, inter quos aculeoli ± setacei minutiores, hinc inde aculeolis
rudimentariis et sat dense glandulis stipitatis vestiti. Folia 3—5-foliolata,
foliolum terminale late rhombicum vel ovatum, expresse biserratum, basi
rotundatum vel leviter cordatum, apice acuto vel brevi acuminato, supra
viride non lucens, sat dense pilis resupinatis longis, sub quibus dense pilis
brevibus simplicibus, infra pilis fasciculatis prostratis densis et pilis velutinis
densis, oblique erectis obtectum. qua de causa indumento crasso albo vel
albo griseo, molliter tomentoso, 3— 4 petiolum longitudine superante. foliola
lateralia libera vel connata, sessilia. Petiolum commune leviter canaiiculatum,
dense pilosum, aculeis acicularibus et glandulis multo rarescentibus. Stipulae
lanceolatae, ad medium dilatatae, pilosae, vix glandulosae. Râmi floriferi
cylindrici, pilosi, sat dense aculeis acicularibus rectis. parum reclinătis obtecti,
valde raro breviglandulosi. Folia ternata, expresse serrata, foliolum terminale
rhombeum, lateralia saepe lobata, indumentum supra et infra simile indu
mento turionum. Inflorescentia brevis, basi interrupta, foliosa, pars superior
corymbosa. Pedicelli tomentosi et pilosi, rarescente brevi-glandulosi, aculeis
acicularibus elongatis. Calyx albo-tomentosus, raro paucis glandulis, post
anthesin patens. Petala orbicularia vel late ovataV ad 8 x 10 mm magna,
unguicula brevissima. Pollen 44—61%.
Reg. Orad°a: prope pagum Cuied (r. Gurahonţ).
R. caesius x tomentosus = R. agrestis W.êt K. ssp. leucophaeus (P. J.

Miill.) = caesius > X tomentosus var. purus Nyâr. var nova.
932 FLORA R.P.R.
R. caesius x neopyramidalis — R. impeditus Nyâr. sp. hybr. nova.

Habitu et indumento Rubi neopyramidalis a quo diversus turionibus
cylindricis, foliolo terminali late deltoidali, foliolis inaperlis. Inflorescentia
interrupta, rarescenti-glandulosa, calyx post anthesin erectus.
Reg. C lu j: ad marginem silvae prope pagum Topa Mică (r. Cluj). Reg.
Hunedoara: ad pagum Burjuc (r. Ilia).
R. caesius x proeerus cum tribus gregibus formarum.

1. R. Hollandrei P. J. Miill.
2. R. dumalis Hal.
3. R. laxissimus Nyâr. sp. hybr. nova = caesius var. mitissimus X proeerus.
Rubo dumali similis, sed aculei turionum validiores, inflorescentia perlaxa,
ramis florigeris elongatis, et pedicellis longis.
Reg. Cluj: in monte Dl. Bâthori prope pagum Gilău (r. Cluj). R eg.O ralea:
inter pagos Sîc et Cărând (r. Ineu); inter pagos Avram Iancu et Vîrfurile (r.
Gurahonţ). Reg. Timişoara: inter pagos Bujor et Pogăneşti (r. Lugoj).
R. caesius x tercticaulis x tomentosus = R. dolosus Nyâr. sp. hybr. nova.

Frutex parvulus. Turiones cylindrici, diametro 4—6 mm, dense pilosi,
aculeis i condensatis, 3— 4 mm longis, tenuibus, rectis vel parum inclinatis,
subuliformibus, inter quos aculeoli ± setacei minutiores, hinc inde aculeolis
rudimentariis et sat dense glandulis stipitatis vestiti. Folia 3—5-foliolata,
foliolum terminale late rhombicum vel ovatum, expresse biserratum, basi
rotundatum vel leviter cordatum, apice acuto vel brevi acuminato, supra
viride non lucens, sat dense pilis resupinatis longis, sub quibus dense pilis
brevibus simplicibus, infra pilis fasciculatis prostratis densis et pilis velutinis
densis, oblique erectis obtectum. qua de causa indumento crasso albo vel
albo griseo, molliter tomentoso, 3— 4 petiolum longitudine superante. foliola
lateralia libera vel connata, sessilia. Petiolum commune leviter canaiiculatum,
dense pilosum, aculeis acicularibus et glandulis multo rarescentibus. Stipulae
lanceolatae, ad medium dilatatae, pilosae, vix glandulosae. Râmi floriferi
cylindrici, pilosi, sat dense aculeis acicularibus rectis. parum reclinătis obtecti,
valde raro breviglandulosi. Folia ternata, expresse serrata, foliolum terminale
rhombeum, lateralia saepe lobata, indumentum supra et infra simile indu
mento turionum. Inflorescentia brevis, basi interrupta, foliosa, pars superior
corymbosa. Pedicelli tomentosi et pilosi, rarescente brevi-glandulosi, aculeis
acicularibus elongatis. Calyx albo-tomentosus, raro paucis glandulis, post
anthesin patens. Petala orbicularia vel late ovataV ad 8 x 10 mm magna,
unguicula brevissima. Pollen 44—61%.
Reg. Orad°a: prope pagum Cuied (r. Gurahonţ).
R. caesius x tomentosus = R. agrestis W.*et K. ssp. leucophaeus (P. J.

Miill.) = caesius > X tomentosus var. purus Nyâr. var nova.
934 FLORA R.P.R.
abrupte in unguiculam angustata, characteres affinitatem cum Rubo candi-

cânte praebentes, foliis vero magnis et lamina tenui turionum sterilium,
calyce viridescenti atque latitudine sat expressa petalorum Rubo ocnensi
similis. Pollen maxime variabile (13—22%).
Reg. Bacău: in cacumine montis Măgura Ocnei supra pagum Tg.Ocna.
R. candicans x plicatus ssp. opacus = R . ciuceaensis Nyâr. sp. hybr.

nova.
Inflorescentia racemus simplex, elongato pedunculata, folia subtus vix
griseo viridia, calyx viride-griscus, Rubum plicatum ssp. opacum evocat,
foliola vero magis elongata turionum, modice griseo-viridia, imo grisea, ad
Rubum candicantem trahunt. Foliolum inferum brevi-petiolulatum, lateres
turionum planae vel leviter concavae.
Reg. C lu j: in monte Ciungi supra pagum Ciucea (r. Huedin).
R. candicans X piliîer = R. pilicans Nyâr. sp. hybr. nova.

A Rubo pilifero differt turionibus angulatis et parum canaliculatis, acu
leis ramorum florigerorum validioribus atque inflorescentia cylindrica, magis
compacta.
Reg. Oradea: ad pagum Almaş (r. Gurahonţ).
R. candicans x teregovensis = R. angustarum Nyâr. sp. hybr. nova.

Similis Rubo teregovensi foliolis terminalibus rotunde ovatis, Roba candi-
canti vero dentibus debilioribus, petalis angustioribus et polline imperfectiore
(9,4%).
Reg. Timişoara: inter pagum Plavişeviţa et angustias Cazane (r. Orşova).
R. constrictus X moldavicns = R. paşcanensis Nyâr. et Prod. sp. hybr.

nova.
Similis R. moldavico foliis magnis. turionibus debilioribus, glabris, pilis
raris et gracilioribus. Rubo constricto foliis pauce tomentosis, subtus fere
viridibus et sepalis reflexis admonet.
Reg. Ia şi: in silvis ad pagum Paşcani.
R. drăuţensisX proeerus = R. perfoliosus Nyâr. sp. hyb r. n o v a .

Per folia magna et aculei in parte inferiore ramorum validi ad R. procerum
similis; propter inflorescentiam cylindricam et aculeos debiles ad R . drauţensem
admonet. Ab ambobus parentibus differt: propter turionem canaliculatam
et foliola grosse dentata.
Reg. Oradea: in cacumine montis Highiş supra pagum Drăuţ (r. Ineu).
R. drăuţensis x thyr3anthus = R. jibouensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Habitu foliis ramorum floriferorum angustis et longe acuminatis Rubo
drăuţensis similis, aculei vero minores, turiones canaliculati, foliola latiora
A DD EN DA y35
turionum et petala angustiora, characteres Rubi Lhyrsanthi demonstrant

Pollen 0— 7— 10%.
Reg. Cluj: in văile V. Vacii prope pagum Someş Odorhei (r. Jibou).
R. geniculatus x thyrsanthus = R. genisanthus Nyâr. sp. hybr. nova.

Rubo thyrsantho petiolulis brevissimis, foliorum folium inferum turionum
et inflorescentia magis compacta, ± cylindriea, foliolo terminali ovato similis,
aculeis vero longis, perpendicularibus, turionibus lateribus ± planis, ad
Rubum geniculatum trahens.
Reg. Timişoara: in declivibus inter pagos Orşova et Jupalnic.
R. hirtus x moldavicUvS = R. iaşiensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Characteres Rubi hirli demonstrat quoad setas turionibus provcnientes
atque glandulas purpureas turionum et inflorescentiae. Rubus moldavicus
apparet in glandulis rarescentibus turionum atque glandulis raris inflores
centiae. Aculei inflorescentiae elongati, pedicelli similiter longi ut in Rubo
moldavico. A Rubo scabrihirto diversus imprimis glandulis rarioribus atque
calyce fructuum amplius amplectente et etiam turionibus parum pilosis.
Reg. Ia şi: in silva Bîrnova, Poiana Cailor, Poteca Dumbrăveni el silva
Rafaila (r. Iaşi). Reg. Suceava: in silva Papuriş prope Mrea Vorona (r.
Botoşani).
R. hirtus x < opiparus = R. mirabilis Nyâr. sp. hybr. nova.

Aculei turionum debiles, valde graciles, aciculares, glandulis densis palli-
disive, glandae inflorescentiae abundenles, rubrae, petalis dilutis, itaque
planta ad R. hirtum similis. Foliis magnis, rotundatis, subtus cinereis, subti-
liter pubescentibus, aculeis ramorum floriferorum et inflorescentiae longis
et rectis, inflorescentia profunde ramificată, stamina stylis breviora, itaque
planta etiam ad R. opiparum similis. Am ambobus differt per flores majores.
Reg. Or.adea: in monte Highiş (r. Ineu).
R. hirtus x rivularis = R. chlorostylus N. Boul. var. rotundatus Nyâr.

var. nova.
Foliolum terminale grande, orbiculare.
Reg. Baia Mare: in declivibus loco Dosu Pietrelor de Moară dicto, supra
pagum Băiuş (r. Lăpuş).
R. hirtus x scaber = R. scabrohirtus Sabr. var. .raduloides Nyâr. var.

nova.
Râmi floriferi, ramuli et pedicelli aculeis densis, longis, rectis et subulatis,
3—5-es longitudine diametrum ramorum superantibus.
Reg. Cluj: in silva Făget supra urbem Cluj.
936 FLORA Ii.l» R.
R. Koehleri X Radula = R. hoghizensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Rubo Radula similis foliis superne griseo tomentosis, nonnullis aculeis
longioribus el gracilioribus, atque aculeis turionum pauc-ioribus, aculeis transi-
toriis. Rubo Koehleri similis aculeis basi dilatata et sat permixtis cum aculeis
transitoriis intermixtis, imprimis ad caules florigeros. Pollen 67— 77%.
Reg. S talin : in monte Oălâbar propre pagum Hoghiz (r. Rupea).
R. inoldavicus x scaber = R. voronensis Nvar. sp. hybr. nova.

Rubo seabro similis quoad aculeos validiores turionum atque glandulas
generaliter incolores vel flavescentes. Rubo moldavico vero quoad aculeos
Iongos, graciles, reclinatos ramorum floriferorum el inflorescentiae atque
quoad calycem erectum.
Reg. Suceava: in silva Păpuriş prope Mrea Yorona (r. Botoşani).
R. persanimontis x seaber = R . subpersanimonlis Nyâr. sp. hybr. nova.

Similis ad R. persanimontem, sed aculei turionis minuti et rariorcs, foliola
terminalia ovata.
Reg. Stalin: montes Perşani, inter pagum Persani et stationem viae fer-
reae Brădet (r. Făgăraş).
R. procumbens x Questieri = R. silaşensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Habitus inflorescentiae similis R . Questieri quia fere usque ad verticem
foliosa. indumentum vero omnium foliorum rarescens, uniforme griseo-
viride. Rubo procero similis quoad aculeos caulium floriferorum atque turio-
num, validos et recurvos; simul et quoad tomenlum foliorum in dorso.
Ambo parentes praesenles in teritorio indicato in dumctis et locis umbrosis.
Reg. Cluj: ad viam ferream et in silva Silaş prope stationem Stîna (r.
Huedin).
R. Radula x vallisparsus = R. albosparsus Nyâr. sp. hybr. nova.
Inflorescentiae axibus hirsutis et glandulis ± brevibus, praeterea foliis
dorso cinereis, ad R . Radulam similis: per folia turionum 3— 4 —5-nata et
foliola terminalia ± elongata, apice lente acuminata, ad R. vallisparsum
var. uzuncanum similis.
Reg. Aut. M .: in marginem silvae prope balneas Uzunca. 700 m s. m.
(r. Sf. Gheorghe).
R. Radula x vestitus = R. deznensis Nyâr. sp. hybr. nova.
Similis Rubo vestito quoad turiones nitidos* ohtusangulos, fere totaliter
absque aculeis transitoriis, etiam quoad foliola terminalia orbicularia, infra
viridia sat dense pilis velutinis brevibus obtecta. Rubo Radula quad aculeos
Iongos, rectos ramorum florigerorum similis atque etiam quad tomentum
griseum, densum foliorum superiorum.
Reg. Oradea: inter pagos Rănuşa et Dezna (r. Gurahonţ).
ADDEN DA
R. subereetus x thyrsanthus = R. tunelensis Nyâr. sp. hybr. nova.

Descriptio secundum turionem sterilem mensis septembrii ex axillis foli
orum emanente ramulo longo. Turiones steriies antiqui in diametro 8 mm.
obtusanguli, leviter concavi, lateribus parce pilosis, sal dense aculeati. Aculei
breves, basi late compressa, forma et dimensionibus internodii inter aculeos
parentum. Folia magna, omnino complete respondent illis Rubi subereeti.
infra viridia, minutissime tomentosa. nervi principales pilis pectinatis. Râmi
turionum ± cylindrici, versus apicem angulati, minute tomentosi, dense
aculeati, aculeis compressis, rectis, aculeos turionum principalium longitu
dine superantibus, etiam diametrum ramorum superantibus, inter superiores
simul et aculeis recurvis. Folia ramorum florigerorum quinata, multo minora
foliis turionum principalium, subtus griseo vel albo tomentosa, foliolum
terminale late ellipticum, foliolum inferum sessile. Flores et fruetus ignoli.
Reg, C lu j: ad margines silvae juxta viam prope stationem Stîria (r.
Huedin).
P O T E N T U L A L.
P. canescens liess. f. gracilis Guşul. f. nova.

Planta humilis. alta usque ad 20 cm, foliolis parvis, auguste ovalo elon
gatis, plerumque usque ad basim dentatis.
Reg. Cluj: ad pagum Cordoş (r. Cluj). Reg. Hunedoara: circa urbem
Oraştie.
P. recta L. f. moldavica Guşul. f. nova.

Planta altilis, inflorescentiis conglomeratis et indumento denso e pilis
lmgissimis composito.
Reg. Galaţi: prope pagum Roşcani (r. Bujor).
P. hirta L. f. pseudoliirta Guşul. et Prod. f. nova.

Planta humilis. pilis densis, longis, albis. Potentillae Emilii Popii alTinis.
Reg. ConsLanţa: prope confines meridionales.
P. aurea L. f. typica Guşul. f. neva

Caules 10— 15 cm alţi; forma frequentissima.
P. ternata C. Koch f. typica Guşul. f. nova.

Caules mediocres, 10—25 cm alţi.
Reg. Cluj: in cacumine montis Ineu et Obîrşia Rebri in montibus rod
ii ensibus.
var. subrotundiîolia Guşul. var. nova.
Folia basilaria ternata, foliolis ovatis, subrotundatis, folia caulinaria medi-
ocria. angustius ovala.
3 3 8 FLORA n . r . l l .
Reg. Craiova: in cacumine Gilcescu montium Parîng (r. Tg. Jiu). Reg.
Piteşti: sub cacumine montis Moldoveanu. 2300 m in montibus Făgăraş.
P. patula W. et K. var. typica Th. Wolf f. maxima Guşul. f. nova.

Folia cuneato-oblongo-laneeolata, usque ad 6 cm longa et 1,5 cm lata,
a tertia parte inferiore vel a medio dentata et subtus subglabra. Petiolus
usque ad 15 cm longus.
Reg. Galaţi: in silva Ţigăneşti prope oppidum Tecuci. Reg. Ia şi: ad pagum
Perieni (r. Bîrlad).
GEU3I L.
G. intmtanum L. f. typicum Buia f. nova.
Planta 8— 25 cm alta. Communis.
G. rivale L. f. typicum Buia, f. nova.

Plantae plus quam 20 cm altae. Caule multifloro. Communis.
G. urbanum L. f. typicum Buia f. nova.

Petala 3—7 mm longa, sepala 3—S mm longa. ,Communis.
SANGUISORBA L.
S. oîîieinalis L. var. typica Buia var. nova.
Planta 60 cm superans. foliosa. Caulis ramosus. Communis.
AMYGDALUS L.
A. triloba (Undi.) Ricker f. typica Buia, f. nova.
Flores regulares, simplices. Rara atque parum culta.
ROŞA L.
R. arvensis Iluds. var. typica R. Keller f. vera Buia, f. nova.
Receptaculum fructiferum sphaericum.
Reg. Craiova: ad pagum Cloşani (r. Baia de Aramă).
R. canina L. var. hirţella (Rip.) Christ. f. normalis Buia, f. nova.

Styli glabri vel subglabri.. Foliola rhomboidea. Petioli glandulosi. Stipulae
ud margincs glanduloso ciliatae...Sepala subtus et ad margincs abunde glan-
duloso stipitata. Receptaculum fructiferum ovoidale.
Reg. Cluj: ad pagum Baciu et Feleac (r. Cluj).
var. transitoria R. Kell. f. eutransitoria Buia f. nova.
Sepala reflexa, serius caduca. Foliola elliptica. Styli lanati. Receptaculum
fructigerum sphaericum.
ADDEN DA 939
Reg. Baia M .: prope pagum Rohia et Baba (r. Lăpuş). Reg. Cluj: ad
-pagum Sîngeorz Băi (r. Năsăud); ad pagum Strimbu, Dej (r. Dej): Cluj,
Baciu, Feleac (r. Cluj). Reg. Slalin: ad pagum Zărneşli el Oraşul Stalin.
R. napocensis Prod. sp. nova. — I c .: Pl. 156, fig. 2, 2a—e.

Planta usque ad 1,5 m alta, aculeis unici typi, basi dilatatis, apice curvatis,
7 mm longis. Râmi floriferi sine aculeis. Folia 5— 7-foliolata. Stipulae 10 mm
latae, supra glabrae, subtus subtile pubescentes, ad margines pilosae ei dis
perse glandulosae, auriculis triangularibus. Petiolus minute pubcscens, glan
dulis sessilibus, sine aculeis. Foliola elliptica, 35 mm longa, 24 mm lata,
simplici serrata, supra glabro-virescentia, subtus ± glauca et ad nervos dis
perse pilosa, lente acuta vel subobtusa. Flores parce odorantes, solitarii vel
2—4-ni. Pedicelii glandulosi. Sepala subtus glandulosa, basi lala, in apicem
filiformcm contracta, fere integra vel externa 1— 2 laciniis. Flores pleni,
rubri, laete-purpurei, odorantes. Columna pilorum crassa, lanuginosa, exserta,
staminibus brevior. — VI — VII.
Culta in horto lnstituti Agrotechnici Cluj.
R. damasccniîormis Prod. sp. nova. — I c .: Pl. 156, fig. 1, la —3.

Ad 5 m alta, ramis stipitatis. Folia 5— 7-foliolata ± foliolis distantibus.
Foliola elliptica vel late elliptica, fere usque ad sub orbi culata, 42—67 mm longa
•et- 32— 42 mm lata, supra viridia et glabra, subtus grisea, ad nervos pilosa
et glandulosa, ad margines minute ciliata, simpliciter serrata, raro etiam
unidenticulata. Petiolus pilosus et permultis glandulis brevibus obsitus, sine
aculeis. Stipulae angustae, 5— 6 mm latae et 25 mm longae, supra glabrae
subtus disperse glandulosae. Auriculae triangulari-lanceolatae, apice acutae,
Râmi floriferi aculeati, setis et pilis glandulosis stipitatis immixtis. Inflores-
eentia 2— 4 floribus albis, plenis, mediocris, odore amoeno. Pedicelli 53—
83 mm longis, setoso glandulosi. Sepala post anthesin reflecta, 25—28 mm
longa, infra sat dense glanduloso stipitata, externa 7,5 mm lata et circa 5-jugo-
laciniata vel denuo laciniata, aequaliter dorso et ad marginis dense glandu
losa. Stvli et stigmata columnam formantes, circa 10 mm longa et pilosa.—
V I — VII.
In hortis pagorum Transsilvaniae saepe culta. Endemica.
R. centiîolia L. var. minor Prod. var. nova.

Differt a specie foliis minoribus, ad 46 mm longis et 38 mm latis, serratura
expresse semibiserrata, usque biserrata. Flores dimidio minores quam in typo.
Haec varietas a hortulanis « R. Pompon » nominata. Culta.
I NDEX ALFABETI C
al claselor, ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor cu sinonimiile lor
Pag. Pag.
Agrimonia L........................................... 697 Alchemilla pusilla Buser .................. 690
A g r im o n ia A g r im o n o id e s L...................677 » silvestris S c h m .................. 693
>> D a h u r ic a Wibd.................. 700 » subcrenata Buser 694
» Eupatoria L. 698 >> tenuis Buser........................ 693
» g r a n d is Andrz....................... 699 » trichosantka Borb.................. 689
» odorata Mill...........................699 » vulgaris L........................... 690
» pilosa Ldb.............................. 700 Amelanchier Medik............................... 272
» p ro c e ra Wallr...................... 700 » ovalis Medik..................... 272
tf re p ta n s Baumg. 700 » rotundifolia (Lam.)Dum. 272
» su a v e o le n s Wallr................... 700 Amygdalopsis Lindleyi Garr..................864
Alchemilla L............................................. 680 Amygdalus L......................................... 861
» a c u ta n g u la Buser ........... 694 » communis L......................... 863
» a c u tid e n s Buser ............... 691 » fragilis Borkh...................... 864
» a c u tilo b a Auct....................... 685 » nana L............................... 861
» a lp e s tr is Schm.......................692 » Pallasiana Schlecht. .. 863
» a lp e s tr is Porc...................... 686 tf Persica L.............................. 870
» arvensis (L.) Scop............. 683 » triloba (Lindl.) Rick. .. 864
*> co lo ra ta B u ser................... 696 Androsaemum officinale AII................ 46
» conjuncta Bab...................... 684 Aphanes arvensis L.............................. 683
» c o n n iv e n s Buser ........... 692 Aremonia Neck.................................... 677
» c r in ita Buser ................... 697 » Agrimonioides (L.) Neck. 677
» c u s p id e n s Buser ........... 691 Aria Mougeotii Beck ....................... 254
f is s a Giinth. et Sch......... 685 Armeniaca A. L. Juss.............................. 867
» fla b e lla ta Buser ............... 690 » vulgaris Lam..................... 867
s> fla c c id a B u ser................... 693 Aronia rotundifoîia Pers. 272
» glaberrima Schm. 685 Aruncus A d an s.................................. 188
» g la b ra Poir.......................... 685 » silvester Kost...........................188
o h eteropoda Buser ........... 693 » vulgaris Raf........................... 188
» H o p p e a n a Dalia Tore 684 Astilbe Hamilt....................................... 86
» hybrida (L.) Mill. 686 » japonica (G. Morr. et Dne)
» im p e x a Buser ............... 692 Gray ....................................... 86
» m a jo r Auct.............................685 Aucuparia silvestris Medik.....................239
» m ic a n s Buser ................... 694 Azarolus crataegoides Borkh.................. 270
» mollis (Bus.) Rothm......... 685
» m o n ta n a Schm.......................692
Basilima Raf........................................ 184
» m o n ta n a Auct..................... 686
Bergenia Mnch..................................... 87
» o b tu sa Buser ................... 692
» bijolia Mnch........................ 87
» p a s to r a lis Buser ........... 697 crassifolia (L.) Fritsch___ 87
»> p ilo s is s im a Simk.................. 685
*> p lic a ta Buser ................... 689
» p r a ie n s is Schm................... 693 X Cerapadus Fontanesiana (G. K.
*> p u b esc en s Lam...................... 690 Schn.) Buia ................................... 880
942 FLORA R.P.R.
Cerasus Adans...................................... 847 C ra ta eg u s B ib a s Lour............................ 216

» acida Dumort........................ 851 » b r e o is p in a Ktze.................. 261
» avium (L.) Mnch..................853 » c a ly c in a Peterm.................... 260
» Caproniana Lam. et DC. .. 852 » C h a m a e m e s p ilu s Jacq. . . 244
» Duernickii Mart....................877 >> coccinea L.............................. 269
» Duracină Lam. et DC......... 854 » Crus-galli L............................270
» x effusa Host .................... 883 >> d iss e c ta Borkh....................... 262
» x eminens (Beck) Buia .. 883 » g ra e ca Spach .................... 253
» fruticosa (Pali.) Woron. .. 848 * grandiflora (Sm.) K och.. 269
»> intermedia Host ................... 883 » h e te r o p h y lla Fliigge . . . . 260
» japonica (Thunb.) Lois. .. 861 >> h ir s u ta Schur .................... 260
» luliana Lam. et DC............854 » in te rm e d ia Schur................ 261
» Laurocerasus Lois................. 878 d k y r to s ty la Fingerh.................261
* Mahaleb Mill.........................879 » la c in ia ta Stev........................ 262
» Mar osca H o s t...................... 852 » lu c id a Mill.............................. 270
» nigra M ill............................. 854 » m e la n o c a rp a M. B................. 266
» Padus Lam. et DC.............. 875 »> M e s p ilu s Y e sse n ................ 271
» pendula Liegel...................... 851 » monogyna Jacq.................... 259
» pumila (L.) Michx............... 858 » nigra W. et K...................... 266
» serolina Lois.......................... 878 » O liv ie r ia n a Dum................... 266
» serratifolia Lindl...................858 » Oxyacantha L....................... 262
» serrulata (Lindl.) Buia .. 858 » » x monogyna
» virginiana Lois......................877 Lasch ___ 270
» vulgaris MilL ........................ 851 » pentagyna W. et K..........266
Chaenomeles Lindl...................................202 j> p o ly a c a n th a J a n ................ 261
» japonica Lindl............. 202 >> P y r a c a n th a Pers. 197
Chamaemespilus humilis Roem..........244 d ro sa e fo rm is Jka.................. 260
Chrysosplenium L....................................128 » s p le n d e n s Wend.....................261
* alpinum Schur .. 131 » to r m in a lis L............................247
» alternifolium L. 128 —^ » W a ts o n ia n a Steud.................270
» nivale Schur . . . . 128 Cydonia Mill........................................... 19S
» oppositifolium L. .. 131 » ja p o n ic a Pers......................... 202
Comaropsis sibrica Ser......................... 673 » m a lifo r m is Mill...................... 201
Comarum L............................................. 595 » oblonga Mill............................ 198
» palustre L.............................. 595 » v u lg a ris Pers........................... 198
Corchorus iaponicus Thunb................... 275
Cotoneaster Med................................... 191 D a lib a r d a te rn a ta Stephan ............... 673
» acuminata Lindl..............197 Daphne L............................................... 150
» acutifolia Turcz...............196 »> a lp in a Auct...............................154
» bullata Bois..................... 197 ‘> Blagayana Frey....................... 154
» Cotoneaster Karst............ 196 ■> Cneorum L................................. 155
» Dielsiana E. Pritz.......... 197 * Laureola L............................. 153
» divaricata Rhd................197 * L e rc h e n fe ld ia n a Schur 154
» Francheţii Bois............... 197 » Mezereum L..............................153
» horizontalis Decne..........196 D a s ip h o r a fru tic o sa (L.) Rydb...........601
» integerrima Medik.......... 195 Deatzia Thunb...................................... 135
» lucida Schlecht................196 * f-renata Sieb. et Zucc. 135
» melanocarpa Lodd..........191 Dryas L ........................................... 672
» nigra (Ehrh.) Fries .. 191 * octopetala L. 672
» orientalis (Mill.) Borb. 192
» Pyracanthă Spach . . . . 197
» Simonsii Hort ................ 197 Elaeagnaceae R. Br............................. 156
» tomentosa (Ait.) Lindl... 192 Elaeagnns L........................................... 156
» vulgaris Lindl.................. 195 * angustifolia L.................... 157
» Zabelii C. K. Schneid... 197 ' Erioboţrya Lindl................... 216
Crassulaceae DC.................................... 46 » * japonica (Thunb.) Lindl. 216
Crassula caespitosa Cav....................... 69 Exochorda Lindl.................................... 187
» rubens L................................ 70 » Alberti Rgl.........................187
Crataegus L........................................... 256 » grandiflora (Hook.) Lindl. 187
» alpina Mill........................... 244
» Aria L.....................................249 Filipendula L........................................ 677
» atrofus.ca Stev........................266 » d e n u d a ta Fritsch .......... 679
» Azarolus L.......................... 270 » F ilip e n d u la Voss .......... 679
I N D E X ALFABETIC 94:1
Filipendula hexapetala Gilib............. 679 Hypericum commutatum Schur 3“

» Ulm aria (L.) Maxim. 678 » elegans Steph................ 33
Fragaria L............................................. 580 » eleganlissimum Cr. 37
» a n se r in a Cr........................... 656 —■"* » fimbriatum Schur........ . 42
» c a m p e s tr is Stev.................... 587 » hirsutum L..................... . 34
» c o llin a Ehrh.......................... 587 » humifusum L................. . 25
» C r a n tz ii Cr. 646 i> Kohlianum Spr. 33
o d u b ia Cr................................. 645 » x Laschii Frohl. 46
» e jla g e llis Duch...................... 584 *> Liottardi Vili. 25
» e la tio r Ehrh........................... 584 *> maculatum Cr............... . 30
» x Hagenbachiana Lang .. 592 >> maculatum Fuss ........ . 34
» h o rte n sis Duch...................... 584 •> X mixtum C. du Mul in 46
>> x intermedia B a c h ............ 591 *> montanum L. 37
» moschata Duch.................... 584 >> obtusum Mnch. 33
» re p ta n s Cr.............................. 655 » perforatum L................. . 26
>> ru b en s Cr............................... 647 » quadrangulare Murr. . 25
» se m p e rflo re n s Duch............. 584 » quadrangulum L........... 25,30
» vesca L.................................. 583 » Richeri Roch................. 37,38
» v illo sa Cr................................ 646 » Richeri Auct.................. . 42
» viridis Duch.......................... 587 W » Rochelii Gris. et Sch. 37
» v u lg a ris Ehrh........................ 583 » rumelicum Boiss........... . 38
» tetrapterum Fries ........ . 25
660 » telraptero-quadrangulum
Geum L.................................................. Lasch........................... 46
» aleppicum Jacq....................... 667 »
>> c a r y o p h y lla ta Gilib................. 668 transsilvanicum Cel.. . . . 41
» umbellatum Kern. 41
» c h a m a e d r y jo liu m Cr................ 672 » 30
» in c lin a tu m Schur .............. 667 oeronense Schrank
» villosum Cr..................... . 34
» in te rm e d iu m M. B ................... 667
» x intermediumEhrh. 671
» montanum L............................ 661 Kerria DC............................................. . 275
» reptans L................................... 662 » japonica (L.) DC.................. . °75
>> rivale L..................................... 665
» ro b u stu m Schur .................. 668 Laurocerasus ojjicinalis Rhoem. . . . . 878
» x spurium Fisch. et Mey. 671
» s tr ic tu m Ait............................... 667 Malus Mill............................................. . 217
» x sudeticum Tausch .......... 671 » acerba M erat......................... . 223
» X T e szle n se Simk................... 671 '> baccata (L.) Borkh.
» urbanum L................................ 668 218
» coronaria (L.) Mill. 222
G r o ss u la r ia re c îin a ta (L.) Mill............ 139 » dasyphylla Borkh. 227
G u ltife ra e Juss....................................... 23 »
23 domestica Borkh. 227
Guttiferales........................................... » floribunda Sieb. 221
» Halliana Koehne ............ . 221
Hippophae L......................................... 157 » japonica Andr........................ . 202
» Rhamnoides L................. 158 » iViedzwetzkyana (Dieck) C. K.
Hortensia opuloides Lam...................... 135 Schn...................................... . 224
Hoteia Morr. et Decne......................... 86 » paradisiaca Medik. 227
» japonica C. Morr. et Dne .. 86 » praecox Borkh....................... . 224
Hydrangea L. 135 »> prunifolia (Willd.) Borkh___ 222
>> hortensis Sm...................... 135 - » pumila Mill.............................. . 224
» opuloides (Lam.) C. Koch 135 x purpurea Rehd.................. . 230
Hypericaceae Lindl.............................. 23 » x Scheideckeri Zabel............ . 231
Hypericum L......................................... 23 » silvestris (L.) Mill.................. . 223
% acutum Mncli. 25 » spectabilis (Ait.) Borkh. 222
» alpigenum Kit.................. 42 J » Toringo Sieb............................. 221
» alpinum W. et K........... 42 Mespilus L............................................ 271
» androsaemifolium Grec. 42 » Amelanchier L....................., 272
» Androsaemum L............. 46 >> Aria Scop............................ . 249
» Burseri Kern.................... 41 » Aronia Wills........................ 270
» Burseri Simk. 42 » aucuparia AII....................... 239
» calycinum L...................... 45 » Azarolus AII......................... 97o
» x carinthiacum Frohl. 46 » Chamaemespilus L.............. 244
» x commutatum Nolte . . 46 coccinea Mill.......................... 269
944 FLORA R.P.R.
Crotaegus Crus-galli Duroi ................ 270 Pirus salicifolia L ...................................... 215 ,

» fissa Poir................................. 262 » sativa Lam et DC.................. 207 U
» germanica L........................... 271 » Sieboldii Rgl............................ 221
» grandiflora Sm. 269 » spectabilis A it.......................... 222
» japonica Thunb......................216 » Toringo Sieb............................ 221
» lobata Poir............................... 269 s> torminalis Ehrh. 247
» monogyna AII.........................259 Platanaceae Lindl................................. 883
» » X Oxyacantha Platanus L............................................. 883
Focke 270 * x acerifolia (Ait.) Willd. 884
» nigra Willd..............................266 9 occidentalis L...................... 884
» orientalis Mill........................ 192 » orientalis L........................... 884
» Oxyacantha Cr....................... 262 Pnton-Hlla T. ........ 596
» pentagyna Koch 262 9 adscendens W. et IC........... 612
» Pyracantha L. 197 9 alba L.......................................... 605
» tomentosa Ait. 192 9 alpeslris Hali........................... 646
» vulgaris Rchb. 271 » anserina L................................. 656
» arenaria Borkh. 649
» argentea L ................................ 608
Opulaster Medik. 167 » x argolitana Nyâr. 658
9 astrachanica Jacq ................. 626
Padus Mnch............................................. 875 » aurea L....................................... 641
» avium Mill.................................... 875 >> Beniczkyi Friv. 608
» Laurocerasus (L.) Mill............878 » bifurca L .................................... 601
» Mabaleb (L.) Borkh.................. 879 » Bornmulleri Borb. 629
» racemosa (Lam.) C. K. Schn. 875 9 Brauniana Hoppe ------ 645
» serotina (Ehrh.) Agardh......... 878 9 x Budaiana Jâv .................. 659
9 virginiana (L.) Mill................. 877 » X Burdujae Prod. et Ţopa 659
Parnassia L.............................................. 132 » xCaliacrae Prod.................. 658
9 palustris L............................. 132 >) Callieri Jus .............................. 629
Passerina annua Wickstr.......................149 » canescens Bess....................... 612
Persica Mill............................................... 870 » caulescens L............................ 605
» laevis Lym. et DC.................... 871 » cavarnana Prod..................... 625
» nucipersica Borkh. 871 9 Cernavodae Prod............... 625
» vulgaris Mill................................ 870 » » — taurica Prod. 625
Philadelphus L......................................... 133 » chrysantha Rchb ................... 637
» coronarius L. 134 V chrysantha Trev................... 638
» inodorus L....................... 184 » chrysocraspeda Lehm. 642
9 1-atifolius Schrad............184 » cinerea Auct............................. 649
» pallidus Hay.....................134 )> claudiopolitana Prod........... 659
>> pubescens Lois. ............ 134 9 Clusiana Jacq ......................... 605
Physocarpus (Camb.) Maxim................167 9 collina Auct............................. 616
» opulifolius (L.)Maxim 167 * X confusa E. K rause. . . . 660
» riparia Raf. ............. 167 Cornazi B u ser ....................... 657
Pimpinella Sanguisorba Gârtn.......... 708 > Crantzii (Cr.) Beck. 646
Pirus L.............. .................................... 202- » dacica Zimm............................ 652
» Amelanchier L. f........................ 272 > danubialis Prod...................... 625
» Aria Ehrh.................................. 249 » decumbens Jord...................... 612
» aucuparia Gaertn....................... 239 » dem issa Jord. 611
» X babadagensis Prod.................216 » x deşerţi Prod. 659
» baccata L. ................................. 218 » dubia Mnch.............................. 647
» communis L........................ 207 9 dubla (Cr.) Zimm................. 645
» coronaria L........................... 222 9 elongata Goldb........................ 638
» domestica Sm.......................... 243 . 9 Emillii Popii Nyâr.............. 629
» elaeagrifolia Pali. *................... 215 ^ 9 erecta (L.) Hampe ------ 651^
» Halliana Hort.............................221 9 fruticosa L........................ 601
» japonica Thunb.......................... 202 » fallacina Blocki .............. 620
» Malus silvestris L...................... 223 » Fussi Romer .................... 657
* nivalis Jacq............................... 212 » Gaudini Gremli .................. 649
» Piraster (L.) Medik.................. 203. » Guşuleacii Hormuz............. 634
» praecox Pali................................ 224 » Guntheri Auct ......................... 616
» prunifolia Willd..........................222 9 x Guyotana Nyâr .............. 658
» pulcherrima A. et G..................221 >> Haynaldiana Jka ............. 602
» pumila Hort................................ 224 9- Heerii Briigg........................... 642
INDEX ALFABETIC 945
Poîenlillâ heptaphylla L.....................647 Potentilla tenuiloba Jord..........................612

» heptaphylla Cel....................... 637 » ternata K. Koch ........... 642
» Herbichii Blocki ................ 621 » tetraphylla Hali. fii................ 651
» hirta L......................................621 » thuringiaca Bernh.................. 637
» incana G. M. Sch..................649 » thyrsiflora Hiils...................... 619
» incanescens Opiz ............ 612 » tomentosa Gilib..................... 608
» inclinata Lehm....................... 612 » Tommassiniana F. Schultz 650
» intermedia Wahlbg.................612 » tormentilla Neck......................651
o x Kerneri Borb......................658 » tuberosa I. Wolff ..............621
» laciniosa Kit................ 620,622 » x tulcensis Prod.....................658
» x Leteae Prod.......................659 » ţuţuiatensis Prod.................... 629
» leucopolitana P.J.M...........616 » oerna L.......................... 646,648
» maculata Pourr.......................646 .» Wiemanniana Auct................ 616
» x matraensis Borb............ 659 » x Wolffiana Siegfr..............658
» micrantha Ram......................606 • Poterium dictyocarpum Spach . . . . 707
» minima Hali........................... 645 » muricatum S p a ch ............... 708
» x Moeszii Jâv....................... 659 » officinalis A. Gray.................703
»> mollis Pan£............................. 608 » polygamum W. et K..........708
» nemoralis Nestl.......................652 » Sanguisorba L......................... 707
»> Nestleriana Tratt....................637 Prunopsis Lindleyi Andre ............... 864
» Nicicii Adam........................... 629 Prunus L....................................................835
» nicolitiela Prod..................... 625 } » amarella Rchb........................868
» nivalis C sato........................ 602 » americana Marsh.......................847
» norvegica L............................. 633 » Amygdalus S to k e s...................863
» obscura Willd........................... 620 » Armeniaca L.............................. 867
» obscura Rchb........................... 621 j> avium L.......................................853
»> x okensis Petunnikov .. 660 » Besseyi Baylei........................ 861
» opaca L..................................... 648 » cerasifera Ehrh..........................845
» oxyodonta Borb....................... 621 » Cerasus L......................... 851,852
» palustris Scop..........................595 » Chamaecerasus Jacq..................848
» parviflora Gaud............ 637,638 » cinerascens Lamotte .............. 845
» patula W. et K...................... 647 » claudiana Poir............................844
» pedata Willd.............................622 » communis Fritsch ...................863
» pilos a Willd........................... 621 » communis Huds......................... 838
» pinnatifida Prod..................... 622 » divaricata Ldb............................845
» x Porciusi Prod................... 659 » domestica L....................... !. 838
» pratensis Schur ............... 648 » dumetorum Lamotte .............. 845
» procumbens Sibth.................. 652 » x effusa C. K. Schn............. 883
»> pseudoargentea B lo c k i----- 657 » X eminens B eck ....................... 883
» pseudofrigida Schur . . . . 642 » eucerasus A. et G..................... 852
‘> puberula Kras..........................649 » Fontanesiana C. K. Schn. 880
» recta L...................................... 619 » x fruticans Whe........................880
*> reptans L................................. 655 » frulicosa Pali..............................848
» rubens (Gr.) Zimm................. 647 » inşi ti ti a Jusl..................... 844
» rupestris L............................... 607 » italica Borkh.............................. 844
» saricana Prod.......................... 625 » japonica Thunb...................... 861
i> Schultzii P. J. Miill............ 616 » Laurocerasus (L.) Mill. . . 878
» Schurii Fuss .................... 648 » leucocarpa W ats........................ 877
» x semiargentea Borb. .. 657 » Mahalcb L.................................. 879
» x semihirta Prod....................659 » Myrobalana Lois........................845
» semipinnata Velen.................. 657 » nana Stockes ...........................861
» sericea Zimm........................... 657 » nigra Nym.................................. 844
» silvestris Neck..........................651 » nigra Ait.....................................846
» stricticaulis Gremli ........... 646 » nigricans Ehrh...........................854
» strictissima Zimm................... 652 » oeconomica Borkh......................838
» subacaulis-argentea Lasch. 660 » Padus L.................................... 875
» x subargentea Borb............660 » Persica Sieb. et Zucc........... 870
» x subrubens Borb.................. 659 » petraea Tausch .................... 876
» supina L................................ 633 » Pissardii Garr............................ 846
» Tabernaemontani Aschers. 648 » platyphylla Gandog.................. 837
» taurica Willd........................... 626 » pumila L.....................................858
taurica Jka........................... 630 » pyramidalis DC.........................841
» tauriciformis Nyar..................630 » racemosus Lam.......................... 875
946 FLORA R.P.R.
Prunus salicifolia Kunth___ .......... 878 Roşa Banksiae R. Br................. . . . . 831

» semperflorens Ehrh. .......... 852 » barcensis Simk................. . . . . 729
» serotina Ehrh............. .......... 878 » biserrata M erat............... . . . . 767
» serrulata Lindl........... .......... 858 Blondaeana Rip............... ___ 763
» Simonii Carr.............. .......... 846 » brackypoda D esegl.......... . . . . 766
» sinensis Pers.............. .......... 861 » canina L........................... . . . . 751
» spinosa L.................... .......... 836 » canina sepium Koch .. . . . . 740
» syriaca Borkh............ .......... 845 » Carioti Chab..................... . . . . 765
» tenella Bts.................. .......... 861 » carolina L......................... . . . . 831
& triloba Lindl............... .......... 864 » caryophyllacea Bess. .. . . . . 748
» varia Ehrh................. .......... 854 » centifolia L...................... . . . . 820
» Virginiana L............. .......... 877 » chinensis Jacq................. . . . . 828
Pvrar.flnt.hfl Rftfimer _______ .......... 197 » cinerascens Dum.............. ___ 729
coccinea Roem... ...........197 » cinerosa Desegl................ . . . . 777
» Pyracăntha A. et G. . . 197 » cinnamomea L.................. 782,827
Pyrus (vezi Pirus) ............... ........... 202 » cladoleia Rip.................... . . . . 765
» collina Lam. et DC. .. . . . . 769
.......... 49 » collina J acq...................... ___ 772
» Scopolii A. Kern. .......... 50 » comosa Rip....................... . . . . 739
Rhodotypus Sieb. et Zucc. .......... 275 » condensata Pug.............. . . . . 753
» kerrioides Sieb. et Zucc. 275 » cordifolia Host .......... . . . . 719
Ribes L..................................... .......... 1361 , » coriifolia Fries .............. . . . . 780
» alpinum L.................... » corymbifera Borkh.......... . . . . 769
» aureum Pursh .......... .......... 148 » Goziae Nvâr..................... . . . . 790
» Grossularia L............... .......... 139 i/ » curticola Pug.................... . . . . 800
» heteromorphum Ţopa . . . . 142 » cymosa Schi..................... . . . . 744
» hybridum Bess............. .......... 141 » damascena Mill............... . . . . 819
» nigrum L...................... .......... 146 » damasceniformis Prod. . . . . 820
pallidigemmum Simk. . . . . 146 » danubialis Borb............... ___ 744
» petraeum Wulf............ .......... 142 » dimorphacaniha Mart. . . . . 739
» reclinatum L................ .......... 140 » dumalis Bechst................ 762,764
» rubrum L..................... .......... 141 dumetorum Thuill.......... . . . . 769
» sanguineum Pursh .. .......... 147 » dumetorum Rau ............ . . . . 793
» Schlechtendalii Lge. .......... 141 » eglanteria L...................... 735,798
» Scopolii Hladn............ .......... 146 » elliptica Tausch .......... . . . . 744
» Uva crispa L .............. .......... 141 » eriostyla Rip. et Desegl. ___ 767
Rosalos ................................... .......... 46 » falcata Pug....................... ___ 799
Pncappap Juss. ___________ ........ 71 » fallens Desegl................... ___ 757
Roşa L....................................... ........ r'Tes » farinulenta Crep.............. . . . . 729
aciphylla Rau .......... .......... 761 » ferociformis Prod............ . . . . 802
» adenophora Kit............ .......... 780 » ferox M. B....................... . . . . 802
» adscita Desegl.............. .......... 766 » jissispina Wierzb............ . . . . 757
» aemoniana Pug............ .......... 771 » flexibilis Des6gl............... . . . . 754
» agrestis S a v i.............. .......... 740 *> foetida Herrm.................. . . . . 798
» alba L........................... .......... 823 fragrans T hory.............. . . . . 828
» albiflora Opiz.............. ........... 743 frutetorum Bess................ . . . . 780
» alpina L........................ .. 782,786 Gabrielis Gârard .......... . . . . 776
» alpiniformis Haynald .......... 785 » gallica L........................... . . . . 716
» Amansii Desegl........... .......... 754 » geniilis Sternb................ . . . . 787
» amblyophylla Rip. .. .......... 771 * Gizellae Borb.................... . . . . 744
» analoga Desegl............. .......... 760 * glandulosa Bess............... . . . . 723
» andegavensis Bast. .. .......... 753 » glauca Pourr.................... . . . . 789
» apricorum Rip............. .......... 739 » glauca Vili........................ ___ 799
» arcana Desegl.............. .......... 770 » glaucina Rip.................... ___ 767
» arvatica Pug................. .......... 743 » globala Desegl.................. ___ 777
» arvensis Huds.............. .......... 712 » globularis Franchet . . . . . . . . 760
» X argesana Nyâr. .. .......... 804 » gravcolens Gren............... ___ 744
» aspera Schleich........... .......... 744 » gutensteinensis Jacq. .. ___ 789
» asperifolia Borb.......... .......... 800 » hemisphaerica Herrm. . . . . 828
» austriaca Cr.................. . . 716,720 » hemitricha Rip................. . . . . 779
» balsamea Kit................ .......... 786 » Herculis Borb.................. . . . . 730
» balcanica Prod............. .......... 819 » hirsuta D6sâgl. et Ozan .. 752
baldensis A. Kern. .. ...........716 » hirtella Rip....................... . . . . 758
INDEX ALFABETIC 947
Roşa hispidula Rip..................................772 Roşa x reversa W. et K......................803

» humilis Marsh................................ 824 » Richteri H. Br............................. 779
» hungarica A. Kern..................... 784 » Rocheliana H. Br......................... 778
» Hystrix Leman ...................... 735 » rubelliflora Rip.............................. 767
»> indica Lindl................................. 828 » rubiginosa L........................ 735
» incanescens H. Br..........................771 » rubra Lam................................... 716
» incarnata Mill.............................. 718 » rubrifolia Vili.............................. 789
» innocua Rip................................. 766 » rugosa Thunb................................ 827
» inodora Hook............................... 793 » x sabedensis Prod...................... 804
» inodora Fries ........................... 743 » Sancti Mărci Deg......................... 754
» insidiosa Rip............... -.............. 724 » scabrata Crep....................... 768,769
» insignis Gren..................................766 & Schleicheri H. Br...........................801
» Jundzilliana Bess.......................... 723 » semiglabra Rip...............................776
» Jundzillii Bess................................723 » semiglandulosa Rip....................... 769
» Klukii Bess..................................... 747 » semperflorens Curt....................... 831
» Kosinsciana Bess........................... 764 » sempervirens L..............................8l6
» Ijemanii Bor................................... 735 » sepium Thuill.............................. 740
» livescens Bess.............................. 724 » seplicola Des6gl..............................734
» Iuţea Mill...................................... 798 » serpens Wibel.................................712
» lutetiana Lem.................................753 » seţigera Rich..................................811
v majalis H errm .......................... 827 » silvestris Herrm............................. 712
» medioxina Desegl..........................768 » solstitialis Bess...............................777
» Meszkoensis Simk......................... 769 » sphaerica Gren........................... 767
» micrantha Sm............................... 733 » sphaerocarpa Pug.......................... 775
» mollis Smith .......................... 790 » sphaeroidea Rip.......................... 765
» mollissima Dumort....................... 790 » spinosissima L.................... 787,789
» montivaga Desegl.......................... 759 » spuria Pug......................................760
» moschata Herrm........................... 812 » stylosa Desv...................................803
» mucronulata D6segl.......................754 » subglobosa Sm............................. 730
» multiflora Thunb.......................... 811 » submitis Gren.............................. 778
» muscosa Ait....................................823 » submoschata Prod........................ 815
f> myrtilloides Tratt..........................761 » sulphurea Ait. ........................... 828
» napocensis Prod............................ 816 » sylvicola Desegl..............................739
» nemorosa Libert ...................... 734 » syntrichostyla Rip......................... 758
» nitens Desv.................................. 757 » timişorensis Prod...........................815
» oblonga Rip.................................... 765 » tomentella L em an.............. 793,797
» Obornyana H. Br..........................798 » tomentosa Sm.......................... 727
* obscura Pug.....................................775 » Touranginiana D6segl. et Rip. 757
» obtusifolia Desv................ 793,797 » trachyphyîla R a u .............. 723,724
» oligacantha Borb......................... 717 » transsilvanica Schur................... 758
» ovata Lej...................................... 715 » turbinata Ait................................ 823
» parviflora Ehrh..............................827 » umbellata Leers ..................... 739
» parvula Gren..................................735 » uncinella Bess.............................. 779
pendulina L.................................... 782 » urbica Leman ........................... 776
» permixta Desegl.......................... 734 » Vagiana Crep ........................... 781
» perparva Borb................................735 » verticillacantha M6r....................... 763
» pilosa Opiz .............................. 779 » villosiuscula Rip.............................768
» pimpinellifolia L................ 787,788 » vinealis Rip.....................................753
» platyphylla Rau .............. 775,776 » v inodora Kern................................. 743
» platyphylloides Desegl.................. 776 » oirescens Desagi........................... 718
» podolica Tratt............................. 767 » vosagiaca Desp............................. 799
» Polliniana Spreng............... 800,801 » zagrabiensis H. Br. et Yuk. 751
» polyantha Hort............................. 828 » Zalana Wiesb.............................. 751
* pomifera Herrm.............................. 824 » Zamensis Simk. et H. Br......... 739
» proslrata DC.................................... 816 Rubacer odoratum Rydb........................ 277
*> pubens Desegl. et O za n .......... 753 Rubus...................................................... 276
» pubescens Rapin ....................... 743 » acanthocladus Borb...................... 281
» pumila Jacq........................ 716,720 » acanthodes H. Iloffm.................. 467
» p renaica G ouan ...................... 785 » aceratispinus Sud...................... 484
» ramealis Pug...................................776 » aciodontus Lef. et. M............. 359
» recognita Rouy 766 » aculeolatus P. J. Miill................ 508
» repens Scop.....................................712 » adscitus Genev.......................... 435
* reversa Koch ........................... 782 » affinis Whe. et N........................3*.0
948 FLORA R.P.R.
Rubus x agrestis W. et K..........552 Rubus dasyacantkus G. Br........576

» x albosparsus N yâr.......... 575 » debiliformis Sud........... 559
» x alionensis N yâr............. 539 » debilis H a l............................ 559
» X althaefolius Borb......... 555 » declivis Sud....................... 527
» X althaeifolius Simk....... 547 » deltoideus P. J. Miill.... 556
» altissimus Fritsch........... 286 » x deznensis Nyâr............ 575
» x ambifarius P. J. Miill. 552 » discolor Whe. et N ......... 304
» anaplocladus Sud.............524 » . dissimulans Lindeb....... 543
» x angustarum Nyâr......... 560 » divergens P. J. Miill....... 555
» x anomalus P. J. Miill. 575 » x dobrensis Simk............ 568
» apiculatus Wbe...............460 » doftanensis Nyâr .................. 436
» arduenensis L ib e r t.........331 » x dolosus Nyâr................ 551
» x areophilus P. J. Miill . 576 » drăuţensis Nyâr............... 335
» argenteus Whe. et N ..... 408 » x dumalis Hal.............. >. 547
» argutipilus Sud................. 500 » x dumeştiensis Nyâr. .. 544
» arrigens Sud...................... 311 » durotrigum R. Murr........ 511
» Baenitzii Sud................... 544 » egregius F o c k e ............... 396
» x bahusiensis Scheutz .. 543 d elongatifolius Boul........... 512
» banaticus Nyâr................. 312 » ericetorum Lef...................460
» x Barthianus B orb .........555 » euckloos Focke ................ 376
» Bayeri Focke ..................... 519 » excelsior P. J. Miill.........351
» X begoniifolius Hol.......... 567 » exilis Sud ........................ 475
» BeUardii Whe....................503 » exornatus Nyâr................ 407
» BeUardii Porc.................. 516 » Fabryi A. Richt.............. 292
» bellatus Sud...................... 503 » fagetanus Nyâr................ 468
» x bellispinosus Nyâr. .. 559 » fastigiatus W’he. et N. .. 292
» x Berthae Borb................551 » fruticosus L....................... 288
»> bicolorispinosus Nyâr. .. 399 >> fruticosus Whe. et N. . . 348
*> bifrons V e s t ................... 315 » fruticosus Gremli....................292
» bifrons X villicaulis Prod. 580 » fulvus S u d .......................495
*> biserralus P. J. Miill....... 507 » fuscus WTie........................464
»> bracteosus Whe............... 376 . » geniculatus Kalt............. 319
*> caesius L........................... 532 ^ » x genisanthus Nyâr...............563
» caloescens P. J. Miill. .. 395 » x ghilcoşensis Nyâr........ 540
»> X cancellatus Kern........... 571 » glaber Mill........................ 281
» candicans Whe..................348 » glandulosus Auct..............516
» canescens DC..................... 416 » glaucochrous Borb............320
» x cazanensis Nyâr........... 659 » goniophyllus M. et Lef. 352
*> chlorocladus Sabr.............448 » grandiflorus Nyâr............452
» chloroxylon Sud................ 495 » x grandifrons Borb......... 551
*> x chiorostylus N. Boul. .. 567 » granulatus M. et Lef. .. 464
»> x chnoophyllus P.J. Miill. 572 » Gremlii Focke .................... 439
» chrysocarpus Cel............... 282 » Giintheri Whe. et N........527
» cinereus Rchb................... 416 » hâmorensis Barb. etWaisb. 559
» x ciuceaensis Nyâr.......... 559 » X hematocaulon N. Boul. 571
» X ciuriensis Nyâr............. 543 » hebecarpus P. J. Mull. .. 483
» Cîrlioarae Nyâr.................356 » hebecaulis Sud................. 444
» Clusii Borb. ........................ 439 * X herculus Borb..............543
» x coarctatiflorus Sud. .. 563 * Hercynicus G. Braun . . . . 523
►> Colemannii Blox...............440 » hirtus W. et. K...............516
►> x collium Sud.................. 572 » x hoghizensis Nyâr........ 571
» consobrinus Sud................411 » x Holandrei P. J. Miill. 547
* constrictus Lef. et M.... 339 » holerythrus Focke .............. 299
X coronae Hungariae » x holosericeus Vest....... 544-
.♦> Borb.................................. 580 » horridicaulis P. J. Miill. . . 488
» x corylifolius Auct......... 540 » horridulus P. J. Miill. .. 508
♦> X corylifolius Simk......... 579 » humerosus P. J. Miill.... 515
>> crassus Holuby ................. 523 » humifusus Whe.................495
» cryptadenes Sud................ 411 » kylaeus Sabr..................... 351
» cuiedensis Nyâr................ 375 » hylonomus Leg. et Miill. .. 512
» cuspidifer Miill. et Lef. .. 316 » hypochlous S u d .............. 395
♦> x cuspidatus P. J. Miill. 548 » kypoleucus Vest ............... 419
» X dacicus Borb.................559 » kypoleucus Lef. et M. .. 433
INDEX ALFABETIC 949
Rubus Hystrix Whe. et N ................... 483 Rubus nemorensis Lef. et M............. 396
» x iaşiensis Nyâr.........................564 » x nemorosus Havne .......... 543
» x idaeoides R u t h e ................ 544 » neopyramidalis Nyar...................387
» idaeus L..................................... 281 » nessensis W. Hali.........................287
» idaeus x saxatilis Cafl............ 571 » nigricatus M. et Lef.................... 524
» x impeditus Nyâr......................547 » nitidus Whe. et N ......................299
» x incertus Hal............................560 » niveoserpens Nyâr...................... 515
» incultus Wirtg........................... 507 » obtusatus P. J. Miill..................332
» inopactus M. et Lef................... 440 » ocnensis Nyâr.............................. 403
» x insolatus P. J. Miill......... 568 » odoratus L....................................277
» integribasis P. J. Miill............. 299 » X oligacanlhus Borb. et W. . - 560
» irrufatus P. J. Miill................. 496 » omalus Sud.......... ! .................. 475
» interruptus Sud........................... 524 » opacus Focke ........................ 292
» japonicus L................................. 275 » opiparus Nyâr...............................491
» x jibouensis Nyâr......................563 » oreades P. J. Mull. et W. .. 515
» karstianus Borb......................... 304 » x oreogeton Sabr....................... 543
» x kodruensis Simk.................... 571 » x oreogeton Focke ................ 544
» Koehleri Salz. non W he___ 516 j> Ortvayanus G ây....................... 560
» Koehleri Whe. et N ....................484 » x pallidiformis Sud....................567
» lacertosus Sud................................311 » X pascanens's Nyâr. et P. .. 563
» laciniatus Willd............................ 379 » x perfoliosus N y â r ............... 563
» laetecoloratus Nyâr ................443 » persicinus A. Kern................... 351
» lamprotrichus Borb.................... 320 » perşanimontis Nyâr.....................479
» Laschii Sabr............................... 540 » petnicensis Nyâr.......................... 350
» x laxissimus Nyâr.................... 548 » phyllostachys P. J. Miill. . . 340
» leptadenes Sud............................ 515 » x pilicans Nyâr.........................560
» leptopetalus Sud............................511 » pilifer Sud.................................... 428
» leucadenes P. J. Miill............... 512 » x planitiei Nyâr..........................550
» leucophaeus P. J. Miill...........555 » plicatus Whe. et N .....................288
» Leventei Sud................................351 » plusiacanthus Borb................... 519
» lipovensis Nyâr............................ 427 » X polyanthus P. J. Miill. .. 563
» Lloydianus G enevier.............. 419 » polyoplon Boul............................. 487
» longebracteatus Nyâr..................391 » Posoniensis Sabr....................... 524
» longicuspis P. J. Miill... ; . .. 495 » praecox Kern. „...................... 292
» longiglandulosus Sud................... 515 » praeruptorum N. Boul............. 488
» x longiramulus Sabr...................576 » X priszakensis Simk...................564
» Loretianus Sud.......................... 371 » procerus P. J*. Miill.................... 304
» Maassii Focke ........................ 380 » x Pro dani Kupc.......................... 580
» macrophyllus Whe. et N. . . 388 » pseudodoftanensis Nyâr.......... 480
» x macrosetus (Kupc.) Gay. 564 » pseudoidaeus Holubv ............ 281
» macrostachys P. J. Miill......... 431 » X pseudorivularis KupS.......... 576
» macrostemon Focke ................ 30.4 » X pseudo-Wahlenbergii Sabr. 547
» macrothyrsus J. Lge................... 435 » pubescens Whe......................... 324
» măgurensis Nyâr..........................404 » purpuratus Sud............................500
» majusculus Sud............................383 » Questieri Lef. et M.................... 379
» Margaritae Gây............................320 » Radula Whe................................. 455
» x maximus Marss........................551 » rariglandulosus Nyâr.................. 447
» meinodontus Borb....................... 571 » x rarus Nyâr............................. 539
» melanoxvlon Miill. et W. .. 471 » x rhamnifolius Whe. et N. 579
» Menyhâzensis Simk.....................351 j> rhombifolius Whe........................384
» x meridianus Nyâr..................... 540 » rhombifolius Hal. ................... 388
» Meyeri G. B raun .................... 499 » rioalis Genevier ..................... 536
» microcarpus Kup6........................567 » rivularis P. J. Miill................. 504
» - minutidentatus Sud. .'........... 527 » x robusticaulis Sud.................... 560
» minutiflorus P. J. Miill......... 623 » romanicus Nyâr...........................531
» x mirabilis N y â r ................... 564 j> rotensis Waisb........................... 459
» mitissimus Rip............................. 535 » rubiginosus P. J. Miill............523
» moestus Holuby ...................... .331 » rubristamineus Nyâr.................. 468
» moldavicus Nyâr......................... 371 » sabulosus Sud...............................536
» Mrazekii Prod. et Kupc. .. 575 » Sachslerianus Borb .................. 448
» Miilleri Lef....................................443 » saxatilis L.....................................273
» myricae Focke ...........................375 » saxosus Nyâr............................... 336
» .. x nadasensis Simk.................. 568 » scaber Whe...................................496
950 FLORA R.P.R.
Rubus x scabrohirtus Sabr...................567 Rubus x Villqrsianus Focke .......... 543

» Schleicheri Whe.......................... 492 » villicaulis Auct.......................... 344
» X Schnelleri Hol.........................556 » X virgultorum P. J. Mull. 540
» x Schvvarzeri Hol.......................580 » X voronensis Nyâr.................... 571
» x scythicus (Sabr.) Gay... 576 » vulgaris Whe. et N ................ 368
>> sebesensis Simk..........................547 » x Wamstorfii Focke .......... 548
» seciurensis Nyâr..........................403
» x semibanaticus Nyâr............539 Sanguisorba L........................................ 703
» x semicandicans Borb........... 580 » auriculata Scop.................. 704
» x semicanescens Sud............. 579 » minor Scop......................... 707
» x semifecundus Sud..................572 » officinalis L........................ 703
» x semipubescens Sud.............548 » polygama Beck ........... 708
» x semischleicheri Sud............ 575 » Poterium Weber. ' . . . . , 707
» x semithyrsiflorus Sud. 552 Saxifragaceae DC.................................. 85
» X semitomentosus Borb. 544 Saxifraga L. ........................................ 87
» serpens Whe................................ 511 » adscendens L........................ 95
» x serrulatus Lindeb...................543 » aizoides L.............................. 105
» setiger Lef. et M....................... 507 » aizoon Jacq..............................111
*> severinensis Nyâr..................... 335 » Allionii Baumg...................... 104
» x silasensis Nyâr........................ 572 » Allionii Gaud..........................103
» silvaticus Whe. et N .................392 » alpicola Jord. et Fourr... 112
» slatinensis Nyâr.......................... 393 » androsacea L...........................101
» x spinescens P. J. Mull. .. 548 » angulosa Sch. N. Ky. . . 126
» spinosulus Sud............................ 508 » annua Lap............................. 94
» splendidiflorus Sud.....................396 » atropurpurea Sternb............103
>> x strugensis Sprib......................559 » autumnalis L...........................105
î> subaculeatus Borb.................... 508 d Baumgartenii Scliott. . . . 110
» subcoriaceus Nyâr...................... 447 » biflora Fuss ........................... 109
>> subdolosus Sabr.......................... 351 » bryoides L............................... 110
>> x subcrcctiformis Sud.................551 » bulbifera L............................ 98
» suberectus G. A n d res........... 287 » caespitosa L............................. 102
» x submitis Kup6........................ 568 » carpathica Borb................... 97
» subparilis Sud........................... 420 » cernua L................................ 97
» x subpersanimontis Nyâr. .. 671 » ciliolata S c h u r .......................112
» subvestitus Borb.......................... 432 » controversa Sternb............... 95
*> subvillicaulis Nyâr......................400 » coriophylla Griseb.................. 123
» subvillosus Sud........................... 359 » crassifolia L.......................... 87
» sulcatiformis Sud.........................551 » crocea Gaud............................. 103
» sulcatus Vest............................... 292 » culiraia Sch. N. et Ky. 115
» Szaboi Borb./ ....................... 311 » cuneifolia W. et K................ 122
» tenuidentatus Sud........................ 524 » cuneifolia L............................. 120
» tenuispinosus Nyâr.....................436 » cymbalaria L........................ 93
» tereticaulis P. J. Miill............499 » cymosa W. et K....................104
►> teregovensis Nyâr....................... 355 » demissa Sch. N. et Ky. 115
» thermophilus Borb....................... 391 » dilatata Schott ................. 115
» thyrsanthus Focke ............... 344 » fonticola A. Kern................... 126
»> thyrsiflorus Whe. et N ...........463 » glob ulifera Schur .............. 112
» thyrsoideus Wimm............ 344,348 » granulata L........................... 101
» x tomentaceus Sud.................... 575 » heucherifolia Gr. etSch. 126
» tomentosus Borkh.......................412 * Heuffelii Schott .................. 126
» trachycaulon Sud......................... 460 » hieraciifolia W. et K. . . 1 2 0
» trachydenes Sud........................... 524 » Hirculus L............................. 90
» tumidus Gremli .................... 343 & Huetiana Auct............ . . . . 93
» x tunelensis Nyâr....................... 579 » intacta Willd............................ 112
» uncinatus P. J. Miill.................. 460 » irrigua M. B............................101
» x vaccariformis Nyâr.............. 556 » Rochii Fuss ........................... 109
» vaccarum Nyâr............................424 » laeta Sch. N. et Ky........... 112
» vagabundus G. Samp..................484 » Lapeyrousi Don......................123
» vallisparsus Sud.......................... 475 » lasiophylla Schott ...............126
» x varius Nyâr..............................559 » Linnaei Boiss........................ 96
» vepallidus Sud.............................. 512 » longifolia Schur ...................115
» Vestii Focke ............................ 323 » luteo-purpurea Sternb. .. 124
» vesti tus Whe. et N .................... 432 & luteo-viridis Sch. etKy. 123
INDEX ALFABETIC 951
Saxifraga moschata Wulf................... 102 Sedum rupestre L.............................. 65

» muscoides Auct. 102 » Sartorianum Boiss................ 6*2
« mutata Auct ............ 115 » sexangulare L..................... 04
>> notata Schott ....................... 115 » spathulatum W. et K.......... 66
» oppositifolia L.................. 106 » spurium M. B....................... 53
» x Paxii Engl. et Irmsch... 127 » villosum L............................. 72
>/ pedemontana Auct............ 104 Sempervivum L.................................... 73
» perporosă Schur .................. 110 » assimile Schott ............ 79
» pseudocaesia Roch............ 122 » banaticum Domk.......... 82
» racemosa (Towns.) Simk... 120 » blandum S c h o t t ........... 79
» ramosissima Schur ....... 96 » brunneifolium (Praeg.)
» recta Lap............................ 115 Domk........................... 82
» repanda Willd........................... 126 » x Degenianum Domk. 82
» retuşa Gouan ........................ .109 » globiierum L............... 7-4
» Rhei S c h o tt.......................... 103 » heterophyllum Jâv. .. 78
» robusta Sch. N. et Ky. 115 » heterophyllum Hazsl. .. 79
» Rocheliana Sternb. ............... 122 » H euffelii S c h o tt........... 80
» rotundifolia L........................... 125 » hirtellum S c h o tt........... 81
» Rudolphiana Hornsch. 109 » Michaelis Borsii Domk. 79
» sarmentosa L.................... 127-—- » montanum L.............. 77
» stellâris L.......................... 119-- » patens Gris. et Sch. .. 80
» Sturmiana Sch. N. et Ky... 112 » rubicundum Schur .. 79
«> transsilvanica Fuss ............ 115 » ruthenicum (Koch)
» tridactylites L.......................... 94 Schmttsp.................... 74
» tridactylites annua Harr......... 94 » Schlehani Schott ____ 79
» trifida Gilib....................... 110 » Simonkaianum Deg. .. 81
» Wulfeniana S c h o tt........ 115 » soboliferum Sims.......... 81
» Zelebori Schott .................. 115 » tectorum L.................. 78
Sedum L.......................................... 47 » Zelebori Schott ............ 74
» acre L................................. 63 jSieversia Willd....................................... 660
» album L............................. 61 » montana R. Br......................661
» alpestre Vili....................... 62 » reptans R. Br.......................... 662
» anopetalum DC......................... 66 Sorbaria (Ser.) A. Br............................ 184
» annuum L.......................... 72 » sorbifolia (L.)A. Br............. 184
» atratum L.......................... 69 Sorbus L.................................................... 236
» boloniense Lois.......................... 64 » Amelanchier Cr...........................272
» Bythinicum Bois............... 71 » Aucuparia L................................ 239
» caespitosum (Cav.) DC........... 69 » aucupariaX MougeottiFritsch 255
» carpaticum R eu ss............ 57 » Aria (L.) Cr.............................. 249
» Cepaea L............................ 66 » Aria Auct.....................................253
» dasyphyllum L. ................... 61 » Borbâsii Jâv................................ 255
» deserti-hungarici Simk..... 69 » Chamaemespilus (L.) Cr. .. 244
» elegans Lej......................... 65 » eretica (Lindl.) Fr...................... 253
» Fabaria Koch ....................... 57 » dacica Borb............................... 255
» glaucum Sm............................. 65 » domestica L.............................. 243
» glaucum W. et K................... 71 » glaberrima Gandog......................248
» Hillebrandii F en zl............ 62 » graeca (Spach) Hedl.................. 253
» hispanicum L.................... 71 » hybrida Heuff...............................255
» hybridum L....................... 58 » intermedia Auct...........................255
» latifolium Bert.................. 53 » lanuginosa Kit.......................... 240
» Matrense Kit..................... 71 » latifolia Auct...............................255
» maximum (L.) Hoffm._ 53 » meridionalis Auct....................... 253
» mite Gilib. T7 . .'................ 64 » Mougeotii Soy............................. 254
» neglectum Ten.................... 63 » '>* v torminalis P a x . . . . 255
>> ochroleucum C h a ix ................ 66 » x Paxiana Jâv........................... 256
» purpurascens Koch ................ 54 » semipinnata Borb........................255
» purpureum (L.) Schult... 54 » x semipinnata (Roth) Hedl.. 256
» re.ilexum L......................... 65 » subserrata O p iz........................ 240
» repens Sclileich................. 62, » torminalis (L) Cr...................... 247
» Rhodiola DC...................... 49 Spiraea L................................................ 267
» roseuin (L.) Scop.................... 49 » alba Dur....................................... 183
» rubens L............................ 70 » Aruncus L.................................... 188
» rubrum Thell..................... 69 » banatica Jka.................................176
952 FLORA R.P.R.
S p ir a e a B illia r d ii C. K . S c h n ..................... 38 4 Spiraea tomentosa L......................... 188

» B u m a ld a K o e h n e ................... 383 » U l m a r i a L............................. 678^
» c a n t o n ie n s is L o u r .............................380 j > ulmifolia Scop...................... 170>*
» c h a m a e d r y f o l ia L .............................. 179 » x Yanhouttei Zabel ......... 180 ?
» c r e n a t a L ...............................................175 S te l l e r a P a s s e r i n a L......................... 149
» c r e n if o lia C. A . M e y ......................375
» d e n u d a ta J . e t G.P r e s l . . 679
» D o u g la s ii H o o k ................................. 183
Thymelaea Mill.................................... 149
j > a r v e n s is Lam................... 149
» g la u c a S c h u l t z .............................. 679
» g r a n d if lo r a H o o k ..............................187
» Passerina (L.)Coss. et G. 149
* h y p e r ic if o lia L ................................ 172
Thymelaeaceae Adans........................... 148
T i l l a e a r u b r a L.................................... 69
» j a p o n i c a L . f ii ................................... 180
T o r m e n tiU a e r e c ta L............................ 651
» m e d ia F . S c h m ............................. 3 75
» m o n t a n a Schur ............. 660
» o b lo n g if o lia W . e t K .....................176
» o b o v a ta W . e t K .............................. 17 5
» r e d a Schur...................... 651
» o p u l i j o l i a L ...................................... 167
» r e p t a n s L......................... 652
T r y d a c t y l i t e s a n n u a Haw..................... 94
» P i k o w i e n s i s S im k ............................ 176
» p i n n a t a M n c h .....................................18 4
» p r u n if o lia S ie b . e t Z u c c . . . 180 U lm a r ia F ilip e n d u la Kost..................679
» p u m i l a Z a b ...................................... 183 » p e n ta p e ta la Gilib.................. 678
» q u in q u e lo b a B a u m g ........................ 678
» B e e v e s ia n a L i n d l ..............................180
» s a lic if o lia L ...................................... 171 Waldsteinia Willd................................ 678
» s e r ic e a T u r c z ...................................... 176 » geoides Willd..................... 674
» s o r b if o lia L ..........................................384 » ternata (Stephan) Fr. 673
» T h u n b e r g i i S ie b ............................ 180 » t r i f o l i a Roch......................673
CONŢINUTUL ŞI COLABORATORII VOLUMULUI IV
P r e f a ţ ă .................................................................................................................................................................. R e d a c ţia
F a m . H y p e r i c a c e a e .......................................................................... M . G u ş u le a c ş i A c a d . E . I . N y â r â d y
F a m . C r a s s u l a c e a e ................................................................................................................................... M . R ă v ă r u ţ
F a m . S a x i f r a g a c e a e ..............................................................................................................................M . R ă v ă r u ţ
F a m . T h y m e la e a c e a e .............................................................................................................................. A l. B u ia
F a m . E l a e a g n a c e a e ...................................................................................................................................A I. B e ld ie
F a m . R o s a c e a e : g e n u r ile S p ir a e a , S o r b a r ia , E x o c h o r d a , E r i o b o t r y a ,A r u n c u s ,
G o to n e a s te r , C y d o n ia , P y r a c a n t h a , P ir u s , M a lu s , S o r b u s , C r a ta e g u s ,
M e s p ilu s , A m e la n c h ie r , F r a g a r i a , G e u m , W a l d s te in ia , A r e m o n ia , F ilip e n -
d u la , A lc h e m illa , A g r im o n ia , S a n g u is o r b a , R o ş a (s p e c iile s p o n ta n e ) , R h o -
d o ty p u s , K e r r ia , P h y s o c a r p u s , P r u n u s , C e r a s u s , A m y g d a lu s , A r m e n ia c a ,
P e r s ic a , P a d u s ............................................................................... ........................................................ A l. B u ia
F a m . R o s a c e a e : g e n u l R o ş a (sp e c iile c u l t i v a t e ) ..................................................................... I . P r o d a n
F a m . R o s a c e a e : g e n u l R u b u s ................................................................................A c a d . E . I . N y â r â d y
F a m . R o sa c ea e : g en u l P o te n tilla M . G u ş u le a c
F a m . P la ta n a c e a e : .............................................................................................................................. A l. B e ld ie
în d ru m a r e a e x e c u tă rii lu c ră rilo r de ilu s tra ţie A cad . E . I. N y â râ d y
E x e c u t a r e a d e s e n e lo r :
P la n ş e l e : 5, 1 1 , 12, 1 4, 1 6 , 2 8 , 3 2 , 3 3 , 3 9 , 4 0 , 4 4 , 57, 5 8 . 5 9 , 60, 61 , 62,
64, 6 5, 75, 79, 8 1 , 8 6, 9 1 , 9 3 , 9 4 , 9 5 , 9 9 , 1 0 2 , 1 0 5 , 1 1 3 , 1 1 7 , 1 1 9 ,
12 0 , 1 2 1 , 1 2 2 , 1 2 3 , 1 2 4 , 1 2 5 , 1 2 6 , 1 2 7 , 1 2 8 , 1 2 9 , 1 3 0 , 1 3 5 , 1 3 6 , 1 3 9 ,
1 4 2 , 1 4 4 , 1 4 5 , 1 4 6 , 1 4 8 , 1 49, 1 5 0 , 1 5 1 , 1 5 2 , 1 5 3 , 1 5 4 , 1 5 5 ,1 5 6 , 1 5 7 ,
1 5 8 ,1 5 9 .................................................................................................................................... E l e n a L a z â n >
P la n ş e l e : 6, 9 , 1 0 , 1 3 , 2 2 , 2 3 , 2 4 , 2 5 , 2 6 , 2 7 , 29, 3 0, 3 1 , 3 4 , 4 2 , 4 8 , 4 9 ,
5 1 , 5 2 , 5 3 , 5 4 , 5 6 , 6 3 , 6 6, 7 0 , 7 3, 7 6, 7 7, 87, 9 8 , 1 0 3 , 1 0 6 , 1 1 6 , 11 8 ,
1 4 0 , 1 4 1 , 1 4 3 , 1 4 7 , 1 6 0 , 1 6 1 , 16 3 ........................................................... A c a ţi u M acskâsi
P la n ş e l e : 4 1 , 4 3 , 4 5 , 4 6 , 4 7 , 5 0 , 5 5 , 6 8 , 6 9 , 7 1 , 8 0 , 8 2, 8 3, 8 5 , 88 , 92,
1 0 0 , 1 0 1 , 1 1 0 , 1 1 1 , 1 1 2 , 162 ................................................................ L u c re ţia G îm p e a n u
P la n ş e l e : 7, 8, 1 5 , 1 7 , 1 8 , 1 9 , 2 0 , 2 1 , 3 5 , 3 6 , 3 7 , 3 8 , 1 3 1 , 1 3 2 , 13 3 ,
1 3 4 , 1 3 7 , 1 3 8 , 1 6 4 .................................................................................................... A u r e lia D o zsa
P la n ş e l e : 6 7 , 7 2, 7 4 , 78, 8 4, 89, 9 0 , 9 6, 9 7 , 1 0 4 , 1 0 7 , 1 0 8 , 1 0 9 , 1 1 4 , 1 1 5 . . I r i n a P â lf f y
P la n ş e l e : 1, 2, 3, 4 .............................................................................................................. M a r ia K ir â ly
La pag. 229, la cheia de determinare a soiurilor cultivate de mere,

poziţiile 28 a şi 28 b se vor înlocui cu următorul text:
27 c F r u c t e v e rz i a u r ii s a u r o ş ie tic e , s fe ric e s a u s e m is fe ric e , p e p a r t e a î n s o r ită v iş in ii
d e s c h is , c u d u n g i d e d if e r i te m ă r im i. P u l p a a lb ă , f in ă , f o a r te s u c u le n tă , a c i d u la tă ,
f ă r ă a r o m ă ; se c o c în a u g u s t . S o i r o m în e s c , r ă s p î n d i t c u d e o s e b ire în M u n te n i a
şi O lte n ia
« C r e ţe ş t i »
28 a F r u c t e b r u m a t e . P i e l i ţ a s c a b i ă , v iu g a lb e n ă , c u n e g i r u g in i i şi p e te . P e d ic e l lu n g ;
se c o c în d e c e m b r ie
«R en et d e C a ssel m are »
28 b F r u c t e p r u in o a s e , m u r d a r g a lb e n e , r e l a t i v m a r i, p e p a r t e a în s o r i t ă c u d u n g i ro ş ii
d e d if e r i te n u a n ţ e . P u l p a a l b ă g ă lb u ie , f o a r te t a r e , a ş c h io a s ă , c u g u s t p l ă c u t ,
f ă r ă a r o m ă . P e d ic e l f o a r te s c u r t , g ro s , p u f o s ; se c o c în s e p te m b r ie . S o i ro m în e s c ,
r ă s p î n d i t m a i a le s în M o ld o v a
« D o m n e ş ti »
28 o F r u c t e n e b r u m a t e , f ă r ă n e g i. P e d ic e l s c u r t ................................................................................ 29
LA VOL. I F L O R A R .P .R .
La pag. 177, după Taxodium distichum, se va adăuga:

O b s. D in a c e a s t ă fa m ilie m a i fa c e p a r t e S e q u o ia g ig a n te a (L in d l.) D e c a is n e ( W e l l i n g -
to n i a g ig a n te a L in d l.) , o r ig i n a r d in C a lifo rn ia . — A rb o re , în p a t r i a d e o r ig in ă , p în ă la 100
m , c u p o r t p ir a m id a l. F r u n z e s p i r a l a t e p e 3 r în d u r i , a c ic u la r e , o v a le p în ă la la n c e o la te ,
d e 3 — 6 (12) m m lu n g im e , rig id e , a s c u ţ i t e , p e f a ţ ă c o n c a v e şi c u 2 d u n g i d e s t o i n a t e , p e
d o s r o t u n j i t e , a lip ite d e l u j e r şi d e c u r e n t e p e a c e s ta . C o n u ri o v o id -o b lo n g i, d e 5 — 8 c m
lu n g im e , c u 2 5 — 4 0 s o lz i v a l v a ţ i . — R a r c u l t i v a t c a a r b o r e iz o la t, d e e x . l a B ă ile H e r-
c u la n e , O r ş o v a ; C a r a ş o v a în p ă d u r e lin g ă P e ş t e r a C o m a rn ic (r. R e ş i ţ a ) ; P lo e ş ti.
La pag. 223, la « V a r i a b i l i t a t e a speciei» (Fagus silvatica),

după f. rotundata Dom., se va adăuga:
f. le u c o d e r m is G e o rg . e t T ă t ă r a n u in B u l. ş t . A c a d . R . P . R . , to m . I V , n r. 4 H 9 5 2 i
9 9 6 . — S c o a r ţa a l b ă c r e ta c e e . — R e g . C b n : T e lc iu (r. N ă s ă u d ) . R e g . A u t . M . : C o m a n d ă a
(r. T g . S ă c u e s c ). R e g . S t a l i n : Ş in c a N o u ă (r. F ă g ă r a ş ) . R e g . T i m i ş o a r a : A n in a p e F a ţ a
956 FLORA R.P.R.
B a r b u l u i (r. O r a v i ţ a ) . R e g . P i t e ş t i : M ţii C ă p ă ţîn e i p e V î n t u r a r i ţ a , S to g u , B u ila (r. R î m n .

V îlc e a ) ş i în p ă d u r i l e d e d e a s u p r a M re i A r n o t a şi M re i H o r e z u (r. H o r e z u ) : N u c ş o a r a
p e V . R î u l D o a m n e i (r. C u r te a d e A rg e ş ) . R e g . S u c e a v a : I li ş e ş t i (r. G u r a H u m o r u lu i ) .
La pag. 235, la Q. polycarpa, se vor adăuga localităţile:

R e g . I a ş i : P o e n i, T o m e ş ti în P ă d . M u s t a ţ a , C o m a r n a în P ă d . C u r m ă tu r a .
La pag. 242, la Q. pedunculiflora, se vor adăuga localităţile:

R e g . G a la ţi: Ţ e p u (r. T e c u c i) ; N ic o p o le , B e r e ş ti (r. B e r e ş ti) . R e g . B a c ă u : î n t r e
L ă l e ş t i ş i F în t în e le (r. Z e le tin ). R e g . I a ş i : P o c h id ia în P ă d . B o r n a , C îr lo m ă n e ş ti, î n tr e
C e r te ş ti şi C ă r ă p c e ş ti, G r iv iţ a în P ă d . T r e s tia n a , P o g o n e ş ti în P ă d . B ă d e a n c a , C rîn g u în
P ă d . B a l a u r , I v e ş t i în P ă d . R e d i u F o c ş e i, C io c a n i în P ă d . S e a c a -M o v ile n i, C o ro e ş ti în
P ă d . G o tc a , în t r e R ă d ă e ş t i şi U n ţ e ş t i (r. B î r l a d ) ; H u ş i (în p ă d u r ile V o lo s e n i, T a b ă r a
B ă ş tii, E p u r e n i , V a le a T e iu lu i, D o b r in a , C r e ţe ş ti) , C o s m e ş ti în P ă d . V o lo a c a şi P ă d . U n s u ,
G u r a B o h o tin (r. H u ş i ) ; S tî n c ă ş e n i în P ă d . I e z e r , C o d ă e ş ti (r. V a s l u i ) ; C o zia, D o b r o v ă ţ ,
C o m a r n a în P ă d . C u r m ă tu r a , T o m e ş ti, B u c iu m , M o g o şe şti (r. I a ş i) .
La pag. 250, la Q. pubescens, se vor adăuga localităţile:

R e g . C l u j : S în l io a n a , C e s a riu , D iv ic io rii M a ri (r. G h e rla ). R e g . G a l a ţ i : Ţ e p u d e J o s
(r. T e c u c i ) ; N ic o p o le (r. B e r e ş ti) . R e g . B a c ă u : O n e ş ti p e C u lm e a P e r c h iu lu i (r. T g . O c n a ) ;
P u t i n i , S a la h o r i, F în t în e le , L e le ş ti (r. Z e le tin ) . R e g . l a ţ i : C io c a n i în P ă d . S e a c a -M o v ile n i r
I v e ş t i în P ă d . R e d iu F o c ş e i, P ă d . B ă d e a n c a şi P ă d . V a le a lu i Ţ a r c u , C rîn g u în P ă d . B a l a u r ,
P o g o n e ş ti în P ă d . Ţ a g a , P e r ie n i în P ă d . S c r în g h i ţa , T o m e ş ti în P ă d . B ă l ă n e ş ti, M ic e ş ti
(r. B î r l a d ) ; H u ş i (în p ă d u r ile V o lo s e n i, T a b ă r a B ă ş tii, V a le a T e iu lu i, D o b r in a , C r e ţe ş ti) ,
E p u r e n i , G u r a B o h o tin (r. H u ş i ) ; S tî n c ă ş e n i (în p ă d u r ile V id r a ş c u , I e z e r , G o c iu b a ), C o ro -
d e ş ti (în p ă d u r ile C o ro d e ş ti, M ă g u r a , B u lb u c i) , D ra c ş e n i, în P ă d . L a z u lu i şi P ă d . C o tir-
la c i, O b îrş e n i în P ă d . L i n g u r a r i şi p e D l. G h in tu , C o d ă e ş ti (r. V a s l u i ) ; P o p r ic a n i (r. I a ş i ) ;
C o tn a r i (r. H îr lă u ) .
La pag. 253, la Q. Virgiliana, se vor adăuga localităţile:

R e g . B a c ă u : O n e ş ti p e C u lm e a P e r c h iu lu i (r. T g . O c n a ) . R e g . I a ş i : H u ş i în P ă d .
T a b ă r a B ă ş tii, C o s m e ş ti în P ă d . V o lo a c a (r. H u ş i).
La pag. 254, la Q. pseudodalechampii, se va adăuga localitatea:

R e g . I a ş i : T o m e ş ti p e D l. D o a m n e i (r. Ia ş i).
La pag. 255, la Q. Csatoi, se vor adăuga localităţile:

R eg. S t a l i n : Ilă rm a n p e D l. L e m p e ş (r. C o d le a ). R e g . I a ş i : P o e n i p e P îr . Ia n c u
N e g r u , T o m e ş ti p e D l. D o a m n e i (r. I a ş i) .
La pag. 256, după Q. cazanensis, se va adăuga:
X Q. valachica Beldie, n. sp. hybr. in Add. pag. 636 == pedunculi

flora x Robur.
Se aseamănă cu Q. pedunculiflora prin frunzele cu lobii patent diver
genţi, adesea lobulaţi, pe dos cenuşii-verzi, cel puţin în lungul nervurilor
cu peri fasciculaţi, relativ mari. Se deosebeşte, însă, prin solzii cupei ovat
triunghiulari, plani sau numai cei inferiori ± convexi, precum şi prin pedun-
culul ghindei de regulă mai scurt decît 1/2 laminei; caractere de la Q. Robur.
ADĂ U GI RI ŞI Î N D R EP TĂ RI 957
R e g . B u c u r e ş t i : P a s ă r e a (r. B r ă n e ş ti) . R e g . G a l a ţ i : R u ş e ţ u (r. F ilim o n S îr b u ) . R e g .

I a ş i: T o m e ş ti (r. I a ş i) .
O b s . Se d e o s e b e ş te d e Q . R o b u r v a r . p u b e r u la p r in f o r m a şi m o d u l d e lo b a r e a f r u n
z e l o r şi p r in p e r ii fa s o ic u la ţi r e l a t i v m a r i d e p e d o s u l a c e s to r a .
La pag. 259, la X Q. getica, se vor adăuga localităţile:

R e g . B u c u r e ş t i : P e t r u R a r e ş în P ă d . M a n a f u (r. G iu r g iu ) . R e g . C o n s t a n ţ a : în t r e S la v a
R u s ă şi B a b a d a g (r. I s t r i a ) .
La pag. 259, la x Q. Kerneri, se va adăuga localitatea:

R e g . B a c ă u : O n e ş ti p e C u lm e a P e r c h iu lu i (r. T g . O c n a ) .
La pag. 260, la X Q. corcyrensis, se vor adăuga localităţile:

R e g . G a l a ţ i : L u n c a v i ţ a p e C u lm e a T u r u ia c (r. M ă c in ). R e g . C o n s t a n ţ a : în t r e S la v a
R u s ă şi B a b a d a g , M re a C ilic -D e re p e V . M o rilo r (r. T u lc e a ). R e g . I a ş i : H u ş i în p ă d . V o lo -
■•seni, C o s m e ş ti în P ă d . V o lo a c a şi P ă d . U n s u (r. H u ş i).
La pag. 260, la x Q. Szechenyana, se va adăuga localitatea:

R e g . G a l a ţ i : L u n c a v i ţ a p e C u lm e a T u r u ia c (r. M ă c in ).
La pag. 260, la x Q. budensis, se va adăuga localitatea:

R eg . C o n s ta n ţa : în tr e S la v a R u s ă şi B a b a d a g (r.* I s t r i a ) .
La pag. 273, după Populus nigra var. italica, se va adăuga:

v a r . T h e v e s t in a (D o d e ) B e a n T r e e s a n d S h r . B r i t . Is l. I I , e d . V I (1936) 2 1 7 , e m .
•C lo n a ru e t O c s k a y in B u l. ş t. A c a d . R .P .R . S e c ţ. Ş t . b io l. to m . V I I , n r . 4 (1955) 9 8 1 . —
P . T h e v e s t in a D o d e in M em . S o c . h is t. n a t . A u t u n X V I I I (1905) 52. — A r b o r e p î n ă
la 30 m , c u c o r o a n a în g u s t p i r a m i d a l ă şi r a m u r i e r e c t e , s u b ţ i r i , d r e p t e . S c o a r ţ a t r u n c h i u l u i
n e te d ă , a lb ic io a s ă p î n ă la a lb ă . R i t i d o m t îr z iu , s u b ţ i r e , c e n u ş iu , n u m a i în p a r t e a i n f e
r io a r ă . F r u n z e t r i u n g h i u l a r o v a te , l a b a z ă r o t u n j i t e s a u l a t c u n e a te , u n e o r i s la b c o r d a te .
— C u n o s c u t d e la n o i n u m a i c a e x e m p la r e fe m e le . — F r e c v e n t c u l t i v a t c a a r b o r e o r n a m e n ta l.
La. pag. 481, după « D e t e r m i n a r e a g e n u r i l o r » (Fam. Cheno-

podiaceae), se va intercala:
0 a Plantă foarte bogat dihotomic ramificată, suriu tomentoasă, cu frunze
îngust liniare sau subulate. Teaca fructelor turtită, de cca 5 mm lungime,
cu 3 nervuri longitudinale, alungit cuneat obovată, la virf trunchiată
şi cu 2 coarne lungi, subulate, aristiforme, patente___ Ccratocarpus
0 b Plante cu alte caractere, fără teacă bicornută ................................... 1
La pag. 636, după X Q. rosacea, se va adăuga:

X Q. valachica Beldie n. sp. hybr. = pedunculiflora x Robur.
Lobis foliorum patenter divergentibus, plerumque lobulatis, dorso pilis
fasciculatis pro rata parte magnis, cum Q. pedunculiflora convenit. Distin-
guitur autem signis que Q. Roburi propriis veluti squammis cupulae ovatae
958 FLORA R.P.R.
triangularibus, planis vel solum inferioribus ± convexis, praeterea fructus

pedunculis plerumque dimidis foliorum limbi brevioribus.
H a b . Reg. Bucureşti: Pasărea (r. Rrăneşti). Reg. Galaţi: Focşani la
Păd. Grîng; Ruşeţu (r. Filimon Sîrbu). Reg. Iaşi : Tomeşti (r. Iaşi).
LA VOL. I I FLORA R .P.R .
La pag. 471, la finele rîndului 7 de jos, în loc de 5, se va citi 3.
LA VOL. I I I FLORA R .P.R .
La pag. 160, al. 5 se va îndrepta astfel:

4. E. banaticum (Gris.) em. Nyar. in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. biol»
tom. VII (1955) 236, tab. VI, fig. 1. — E . crepidifolium var. angustifolium
Gris. in Wiegm. Archiv nr. 87 (1853) 308, cum syn. E. banaticum. — E .
lanceolatum, E. crepidifolium, E. comatum, E. rhaeticum, E. silvestre Auct»
mult. hung. et rom. p.p.
La pag. 163, al. 5 se va îndrepta astfel:

5. E. saxosum Nyâr. in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. Biol. tom. VII,
nr. 2 (1955) 238, pl. VI, fig. 2. — E. banaticum Simk. p.p., E. comatum Panc.r
E. helveticum Borb., non DC., E. silvestre Auct. mult.
La pag. 220, la explicaţia Planşei 37, punctul 15, Cakile maritima: în loc
de fruct în secţiune, se va citi frunză şi secţiuni transversale.
La pag. 387, la C. Bursa-pastoris, la finele al. 3 de jos se va adăuga:

I c .: Pl. 20, fig. 3, 3a, b.
D ai la cules 30.12.1955. Bun de T ipar 23.04.1956. T ira j 3700 .
H îrtie velină satinată 80 g m*. Format 16/70x100. Coli E d i
toriale 63,6. Coli de iipar 60. A 6528. Indicele de clasificare
pentru biblioteci m ari: 581.9 (498) (021) = 059. Indicele de clasi
ficare pentru biblioteci m ici: 581.9 ( R ).
Tiparul executat la întreprinderea poligrafică nr. 4

sub com. nr. 135. — Cal. Serban Vodă 133 — 135 Bucureşti
A C A D E M IA R E IP U B L IC A E POPULARJS R O M A N IC A E
REDACTORE PRINCIPALI:
V
COLLABORATORES TOMI V:
7. G R I N Ţ E S C U , M. G U Ş U L E A C . I. MO R A R I U , A. N Y A R A D Y ,
Acad. E. I. N Y Â R Â D Y , I. T OD OR , EM. Ţ OP A
E D I T I O A C A D E M I A E R E I P U B L I C A E P O P U L A R I S R O MA N I C A E
1 9 5 7
A C A D E M IA R E P U B L IC II P O P U L A R E R O M ÎN E
FLORA
R E P U B L IC II PO PU LA R E ROM ÎNE
REDACTOR PRINCIPAL:
V
COLABORATORII VOLUMULUI V
I. G R I N Ţ E S C U , M. G U Ş U L E A C , 1. M O R A R I U , A. N Y Â R Â D Y ,
Acad. E. 1. N Y Â R Â D Y , I. T O D OR, EM. Ţ OP A
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

1 9 5 7
FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
REDACTOR PRINCIPAL
Academician TR. S Ă V U L E S C U
COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil);
PR EFA ŢĂ
în volumul de fată prezentăm 8 familii, cuprinzînd 41 genuri cu specii

spontane şi 28 genuri cu specii de cultură, însumînd un total de 240 specii
spontane şi 67 specii cultivate. In afară de acestea, se mai tratează şi 39
hibrizi. Cea mai însemnată familie tratată aici este familia Leguminoaselor,
care prezintă o deosebită importanţă agricolă şi horticolă. Acestei familii
îi aparţin numeroase genuri polimorfe ca: Cytisus, Medicago, Trifolinm,
Astragalus, Vicia, Lathyrus.
Ne-am dat silinţa să deosebim cit mai clar speciile acestor genuri şi de
a prelucra variabilitatea lor in lumina noilor lucrări monografice şi floristice.
La genurile ce cuprind specii de cultură de mare însemnătate practică,
ca Phaseolus, Pisum, Arachis, Glycine, s-au dat şi soiurile mai cunoscute
ce sînt cultivate la noi.
Dintre celelalte familii tratate în acest volum, familia Onagraceae este
mai însemnată datorită numeroaselor specii de Epilobium, adesea foarte
polimorfe.
în privinţa datelor referitoare la plantele medicinale, am avut concursul
preţios al Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş. Deasemeni, la
redactarea observaţiilor asupra folosirii arborilor şi arbuştilor forestieri,
ne-am bucurat de colaborarea Laboratorului de Dendrologie din Institutul
de Cercetări Silvice din Bucureşti.
începînd cu acest volum , to a te denum irile ştiin ţifice ale speciilor, fără
excepţie, se scriu cu iniţiale m ici,p otrivit recomandărilor Congresului inter
naţional de B otanică dela Paris, din 1954.
REDACŢIA
Ord. L E G U M I N A L E S
Fam. 50. Leţpuninosae Juss.
Genul — Mimosa L.
— M. pudica L....................................................................................................... 21
Genul — Acacia Willd.
— A. dealbata Link ........................................................................................... 21
— A. rostellifera Benth. 21
Genul — Cercis L.
— C. siliquastrum L. 22
Genul 240. Gîeditsckia Lam.
1137. G. triacanthos L. 25
Genul — Gymnocladus Lam.
— G. dioica (L.) Koch ....................................................................................... 26
Genul 241. Sophora L.
— S. japonica L.................................................................................................... 41
S. prodanii Anders........................................................................................... 42
Genul — C la d r a s iis Raf.
— C. Iuţea (Michx.) K. K och.......................................................................... 45
Genul — Lupinus L.
— L. perennis L..................................................... 46
— L. polyphyllus Lindl. 46
— L. angustifolius L. 49
— L. albuş L......................................................................................................... 49
— L. luteus L. 49
— L. varius L. 50
— L. hirsutus L. 50
Genul — Spartium L.
— S. junceum L.................................................................................................... 53
8 FLORA R .P.R .
Genul 242. Genista L. Pas-

— G. trifoliata Jka. 57
1139. G. germanica L. 57
1140. G. pilosa L........................................................................................................ 58
G. albida Willd................................................................................................. 61
G. oligospenna (Andrae) Simk. 61
G. tinctoria L.................................................................................................... 62
G. ovata W. et K. 66
G. spathulata Spach 69
G. triangularis Kit. 70
G. sagittalis L. 71
Genul 243. Cytisanthus Lang.

C. radiatus (L.) O. F. Lang ........................................................................ 72
Genul 244. Ldburnum Medik.

L. anagyroides Medik. 73
— L. alpinum (Mill.) Gris. 74
Genul — Calycotome Link.

— G. infesta (Presl) Guss. 77
Genul 245. Sarotkamnus Wimm.

1150. S. scoparius (L.) Wimm. 77
Genul 246. Cytisus L.

G. procumb^ns (W. et K.) Spreng................................................................ * 80
C. nigricans L...................................................... 83
G. hirsutus L......................................................................... 86
C. leucotrichus Schur ................................................................................... 86
C. clongatus W. et K...................................................................................... 89
C. ciliatus Wahlb............................................................................................. 89
G. falcatus W. et K. 90
G. alpestris Schur..................................................................... 91
G. leiocarpus Kern......................................... '................................................. 91
1160. C. ratisbonensis Schaff.................................................................................... 9*2
. C. aggregatus Schur....................... •............................................................... 95
C. ălbus Hacq................................................................................................... 96
C. roehelii Wierzb............................................................................................ 99
C. austriacus L................................................................................................. 99
G. heuffelii Wierzb. 101
— G. sessilifolius L................................................................................................ 102
— G. purpureus Koch ....................................................................................... 102
X G. cetius Beck ............................................................................................... 102
X C. ambiguus Schur ........................................................................................ 102
x G. pseudorochelii Simk. 102
X G. millenii Borb................................................................................................ 103
X C. vandasii J. Wagn.............................................................................. .'----- ' 103
Genul 247. Ononis L. Pa£-

1166. O. hircina Jacq................................. 101
O. repens L.................................................................. .................................... 107
O. pseudohircina Schur ....................................... 108
O. spinosa L...................................................................................................... 109
1170. O. columnae AII................................................................................................ 110
Genul 248. Trigonella L.
T. procumbens (Bess.) Rchb.......................................................................... 112
T. coerulea (L.) Ser......................................................................................... 115
T. gladiata Stev............................................................................................... 116
— T. foenum-graecum L.......................... : .......................................................... 116
T. monspcliaca L............................................................................................. 117
Genul 249. Medicago L.
M. lupulina L.................................................................................................... 122
M. falcata L....................................................................................................... 125
M. sativa L........................................................................................................ 127
X M. varia Martyn ........................................................................................... 128
M. prostrata Jacq............................................................................................. 131
1180. M. marina L........................................................................................................ 131
M. orbicularis (L.) AH...................................................................................... 132
M. rigidula (L.) Desr........................................................................... 133
M. arabica (L. AII. 134
M. hispida Gaertn..................................................................... 134
M. minima (L.) Grufb......................................................................... 135
Genul 250. Melilotus (L.) Adans.
M. dentatus (W. et K.) Pers. 137
M. altissimus Thuill......................................................................................... 138
M. officinalis (L.) Medik.................................................................................. 140
M. albuş Medik................................................................................................. 143
— M. tauricus (M. B.) Ser.................................................................................. 144
1190. M. arenarius Grec................................................................................................ 144
X M. haussknechtii O. E.Schulz ....................................................................... 145
X M. schoenheitianusHausskn............................................................................... 145
Genul 251. Trifolium L.
T. dubium Sibth.............................................................................................. 151
T. micranthum Viv......................................................................................... 152
T. campestre Schreb. 155
T. strepens Cr.................................................................................................. 156
T. patens Schreb. 159
T. spadiceum L............................................................................................... 160
T. badium Schreb............................................................................................ 163
T. michelianum Savi .................................................................................... 164
T. parviflorum Ehrh....................................................................................... 164
1200. T. angulatum W. et K.................................................................................. 167
T. hybridum L................................................................................................. 167
T. repens L............................................................................ 171
10 FLORA R.P.R.
P ag.
1203. T. pallescens Schreb. 175
— T. ambiguum M. B........................................................................................... 176
T. montanum L. ^............................................................................................ 179
T. suffocatum L................................................................................................ 179
T. ornithopodioides Sm.................................................................................... 180
T. vesiculosum Sav i ........................................................................................ 183
T. lupinaster L.................................................................................................. 383
— T. alpinum L..................................................................................................... 184
T. strictum Jusl. 185
1210. T. resupinatum L. 186
T. fragiferum L................................................................................................. 189
T. striatum L. 190
T. arvense L...................................................................................................... 192
T. scabrum L..................................................................................................... 196
T. incarnatum L............................................................................................... 196
T. pratensc L..................................................................................................... 199
T. pallidum W. et K....................................................................................... 203
T. diffusum Ehrh. 204
T. medium L. £07
1220. T. rubens L........................................................................................................ 209
T. alpestre L...................................................................................................... 210
T. angustifolium ............................................................................................ 211
T. purpureum Lois............................................................................................ 212
T. ochroleucum Huds. 212
T. pannonicum Jacq. 216
T. maritimum Huds.......................................................................................... 217
T. echinalum M. B........................................................................................... 218
T. subterraneum L............................................................................................ 219
x T. retyezaticum Nyâr....................................................................................... 219
X T. cassium Boiss................................................................................... 220
X T. bertrandi Rouy ........................................................................................ 220
X T. permixtum Neumann ................................................................................ 220
x T. medium x montanum Jka........................................................................ 220
Genul 252. Anthyllis L.
A. vulneraria L................................................................................................. 223
Genul 253. Dorycnium Vili.
1230. D. herbaceum Vili............................................................................................. 226
D. germanicum (Gremli) Rouy 229
Genul 254. Lotus L.
L. angustissimus L............................................................................................ 230
L. uliginosus Schkuhr .................................................................................... 231
L. tenuis Kit..................................................................................................... 232
L. corniculatus L.............................................................................................. 235
Genul 255. Tetragonolobus Scop.
T. siliquosus (L.) Roth.................................................................................... 237
— T. purpureus Mnch........................................................................................... 237
ENUMERAREA SISTEMATICĂ 11
Genul 256. Psoralea L. Pag.

1237. P. bituminosa L................................................................................................ 238
Genul — Amorpha L.
— A. fruticosa L. 241
Genul 257. Galega L.

G. officinalis L. 242
Genul — Wistaria Nutt.
— W. sinensis (Sims) DC...................................................................................... 245
Genul 258. Robinia L.
R. pseudacacia L.............................................................................................. 246
— R. neomexicana A. Gray ........................................................................... 249
— R. viscosa Vent................................................................................................ 250
— R. hispida L...................................................................................................... 250
Genul 259. Colutea L.
1240. C. arborescens L............................................................................................... 251
— C. melanocalyx Boiss....................................................................................... 251
— C. orientalis Mill............................................................................................... 252
Genul — Haiimodendron Fisch.
— H. halodendron (Pali.) Voss 252
Genul — Caragana Lain.
— C. arborescens Lam......................................................................................... 253
— C. frutex (L.) K. Koch ............................................................................... 263
Genul 260. Astragalus L.
A. hamosus L................................................................................................... 260
A. contortuplicatus L...................................................................................... 261
A. depressus Torn.............................. 261
A. sulcatus L.................................................................................................... 262
A. australis (L.) L a m .................................................................................... 265
A. oroboides Hornem....................................................................................... 266
A. alpinus L...................... 266
A. frigidus (L.) Bge ...................................................................................... 269
A. penduliflorus Lam. 270
— A. galegiformis L.............................................................................................. 270
1250. A. glycyphyllus L. 273
A. dasyanthus Pali. 274
A. pubiflorus DC. 277
A. exscapus L. 278
A. cicer L.......................................................................................................... 281
A. pscudopurpureus Guşul.............................................................................. 282
A. ponticus Pali. 285
— A. falcatus Lam. 286
A. asper Wulf................................................................................................... 286
FLORA R. P.R.
austriacus Jacq. 289

romeri Simk.............. 290
onobrychis L............. *593
pseudohirsulus Nyâr. 295
dolichophyllus Pali. . 295
monspessulanus L. 296
spruneri Boiss. 299
virgatus Pali. 299
comutus Pali............ 300
corniculatus M. B. 303
subulatus Pali........... 304
vesicarius L.............. 304
glaucus M. B............ 308
peterfii Jâv............... 308
albicaulis DC. 311
Genul 261. Oxylropis DC.

montana (L.) DC. 313
carpatica Uechtr............................................. 313
pilosa (L.) DC................................................. 314
campestris (L.) DC. 317
sericea (Lam.) Simk. 318
Genul 262. Glycyrrliiza L.

echinata L. 319
glabra L........................................................... 320
glandulifera W. et K. 320
Genul 263. Ornitkopus L.

sativus Brot. 323
perpusilus L. 324
Genul 264. Coronilla L.

emerus L.......................................................... 327
scorpioides (L.) K och................................... 328
eretica L.......................................................... 328
corona ta L....................................................... 331
vaginalis Lam................................................. 331
varia L............................................................. 332
elegans PanC.................................................... 333
Genul 265. Hippocrepis L.

comosa L. 333
Genul 266. Hedysarum L.

hedysaroides (L.) Sch. et Th....................... 334
grandiflorum Pali.......................................... 337
ENUMERAREA SISTEMATICĂ 13
Genul 267. Onobrychis Adans. Pag»

1290. O. gracilis Bess................................................................................................. 341
O. alba (W. et K.) Desv................................................................................. 341
O. arenaria (W. et K.) DC. 342
O. viciifolia Scop.............................................................................................. 342
O. transsilvanica Simk. 345
Genul — Lespedeza L. Rich.
— L. bicolor Turcz. 346
Genul — Arachis L.
— A. hypogaea L.................................................................................. 347
Genul — Cicer L.
— C. arietinum L.................................................................................................. 348
Genul 268. Vicia L.

Y. ervilia (L.) Willd......................................................................................... 354
V. hirsuta (L.) S. F. Gray............................................................................ 357
Y. monanthos (L.) Desf................................................................................... 358
V. tetrasperma (L.) Mnch................................................................................. 361
V. gracilis Lois.................................................................................................. 361
1300. V. picta Fisch. et Mey. 362
V. villosa Roth ................................................................................................ 362
V. dasycarpa Ten. 366
V. silvatica L........................................... 369
V. sparsiflora Ten. 370
V. dumetorum h ................................................................................................ 370
V. pisiformis L................................................................................................... 373
V. cracca L........................................................................................................ 374
V. tenuifolia Roth 377
V. dalmatica Kern. 378
1310. V. cassubica L................................................................................................... 381
V. sepium L....................................................................................................... 382
V. truncatula Fisch........................................................................................... 385
V. pannonica Cr................................................................................................ 385
V. striata M. B. 386
V. Iuţea L. .389.
— V. hybrida L...................................................................................................... 389
V. grandiflora Scop........................................................................................... 390
V. narbonensis L............................................................................................... 391
V. serratifolia Jacq........................................................................................... 392
V. lathyroides L................................................................................................ 392
1320. V. peregrina L................................................................................................... 396
V. sativa L......................................................................................................... 396
V. angustifolia L............................................................................................... 399
— V. faba L. 401
Genul — Lens Adans.
— L. culinaris Medik............................................................................................. 402
14 PLO UA R .P .R .
Genul269. Laihyrus L. pa£»

1323. L. pallescens (M. B.) K. Koch ......................................................................... 408
L. pannonicus (Kram.) Garcke ...................................................................... 408
L. versicolor (Gmel.) Beck 411
— L. montanus Bernh............................................................................................ 412
L. transsilvanicus (Spr.) Rchb. f..................................................................... 412
L. aureus (Stev.) Brandza ............................................................................. 413
L. levigatus (W. et K.) Fritsch 414
L. vcrnus (L.) Bernh.......................................................................................... 414
1330. L. venetus (Mill.) Wohlf. 418
L. niger (L.) Bernh............................................................................................ 421
L. pratensis L................................................................ 422
L. hallersteinii Baumg. 426
L. paluster L........................................................................................................ 426
L. sphaericus Retz................................................................................................. 429
L. setifolius L.......................................................................................................... 429
L. tuberosus L..................................................................................................... 430
L. silvester L....................................................................................................... 433
L. latifolius L....................................................................................................... 434
— L. sativus L.......................................................................................................... 435
4340... L. cicera L. 436
L. hirsutus L. 437
L. aphaca L............................................................................................................. 438
L. nissolia L. 441
— L. odoratus L. 442
— L. tingitanus L....................................................................................................... 445
— L. grandiflorus Sibth. et Sm.............................................................................. 445
Genul 270. Pisum L.

— P. săli vum L. 446
P. arvense L......................................................................................................... 449
P. elatius Stev. 449
Genul — Glycine L.
— G. hispida (Mnch.) Maxim................................................................................. 450
Genul — Pueraria DC.

— P. hirsuta (Thunb.) G. K. Schneid. 461
Genul — Phaseolus L.
— Ph. vulgaris L........................................................................................................... 462
— Ph. coccineus L........................................................................................................ 455
Genul — Vigna Savi

— V. sinensis (Torn.) Endl..................................................................................... 456
Genul — Dolichos L.
- D. lablab L. 456
Ord. M Y R T A L E S
Fam. 51. Lythraeeae Lindl.
Genul 271. Peplis L.
1346. P. portula L. 468
Genul 272. Lythrum L.
— L. tribracteatum Salzm..................................................................................... 461
L. hyssopifolia L. 462
L. virgatum L...................................................................................................... 463
L. salicaria L....................................................................................................... 464
X L. scabrum Simk................................................................................................ 466
Fam. — Myrtaceae Pers.
Genul — Myrtus L.
— M. communis L.................................................................................................... 469
Genul — Eucalyptus L’H6rit.
— E. viminalis Labili............................................................................................... 469
Fam. — Ponicaceae Horan.
Genul — Punica L.
— P. granatum L..................................................................................................... 470
Fam. 52. Onagraeeae Lindl.
Genul 273. Ludwigia L.
4350. L. palustris (L.) E llio t...................................................................................... 475
Genul 274. Epilobium L.
E. hirsutum L...................................................................................................... 477
E. parviflorum (Schreb.) With. 481
E. lanceolatum Seb. et Mauri 482
E. montanum L. 485
E. collinum Gmel................................................................................................ 486
E. roseum (Schreb.) Pers. 488
E. adnatum Gris.................................................................................................. 491
E. lamyi (Rapin) F. Schultz .......................................................................... 492
E. palustre L........................................................................................................ 492
1360. E. alpestre (Jacq.) Crock.................................................................. 497
E. obscurum (Schreb.) Roth .......................................................................... 497
E. nutans Schmidt .......................................................................................... 498
E. alsinifolium Vili.............................................................................................. 499
E. alpinum L....................................................................................................... 500
x E. subhirsutum Genn......................................................................................... 503
X E. limosum Schur.............................................................................................. 603
X E. confine Hausskn............................................................................................ 504
X E. boissieri Hausskn........................................................................................... 504
X E. haynaldianum Hausskn................................................................................ 504
X E. gemmiferum Bor............................................................................................ 504
X E. schmidtianuin Rostk.................................................................................... 505
x E. finitimum Hausskn. 505
x E. brachiatum Cel. 505
x E. purpureum Fries ......................................................................................... 506
16 F LO RA R .P .R .
Pag.
X E. sandorii Borb.................................................................................................. 606
X E. weissenburgense F.Schultz 606
x E. percollinum Simk.......................................................................................... 506
X E. pseudotrigonum Borb. 607
X E. liuteri Borb..................................................................................................... 507
X E. facchinii Hausm............................................................................................. 507
x E. decipiens F. Schultz 608
X E. montaniforme Knaî .................................................................................. 508
x E. mutabile Boiss. et Reut. 508
X E. dacicum Borb......................................................................................•.......... 609
X E. rivulare Wahlb. 509
x E. persicinum Rchb. 509
Genul 275. Chamaenerion Adans.
1365. Ch. angustifolium (L.) Scop................................................................................ 510
Gh. palustre Schreb............................................................................................... 513
Genul 276. Oenothera L.
O. biennis L............................................................................ •/........................... 515
O. muricata L...................................................................................................... 516
Genul 277. Circaea L.
G. lutetiana L..................................................................................................... 520
1370. G. alpina L.......................................................................................................... 523
G. intermedia Ehrh............................................................................................ 624
Genul — Fuchsia L.
— F. magellanica Lam........................................................................................... 626
— F. fulgens Moţino et S esse............................................................................... 526
— F. boliviana Garr................................................................................................ 527
X F. hybrida Y o ss................................................................................................. 627
Genul — Clarkia Pursh
— G. pulchella Pursh 527
— C. elegans Dougl................................................................................................. 528
Genul 278. Gaura L.
G. biennis L......................................................................................................... 628
Fam. 53. Trapaceae Dumort.
Genul 279. Trapa L.
T. natans L. 529
Fam. 54. Haloragaceae

Genul 280. Myriophyllum L.
M. verticillatum L. 534
M. spicatum L...................................................................................................... 535
Fam. 55. Hippuridaccao Schindl.
Genul 281. Hippurut L.
1376. H. vulgaris L............................................................................... 537
III-X la sfîrşitul descrierii, indică Mrea mînăstirea

lunile In care înfloreşte Mţii munţii
planta descrisă Mt. muntele
o plantă anuală Obs. observaţiuni
0 plantă hibernantă Pl. planşa
O0 plantă bisanuală Păd. pădurea
2J. plantă perenă (vivace) Pîr. pîrîul
6 arbore Răsp. gen. răspîndirea generală
* arbust r. raionul
<? floare masculă Reg. Regiunea
$ floare femelă Vf. vîrful
$ floare hermafrodită Y. valea
X specie hibridă N Nord, miazănoapte
> mai mult, mai mare S Sud, miazăzi
< mai puţin, mai mic E Est, răsărit
db * mai mult sau mai puţin V Vest, apus
* plantă cultivată tab. tabula
O buruieni, a căror existenţă FRE Flora Romaniae Exsiccata.
este legată de terenurile Un herbar întocmit la
cultivate sau protejate Cluj, de la 1921 —1947, în
de om 70 de exemplare şi trimis
• plante din ţinuturile calde, în schimb la diferite cen
cultivate la noi în camere. tre universitare din ţară
? plante dubioase şi din străinătate. S-au
— 7 ram pînă la 7 milimetri editat 2900 numere.
alt. altitudine FEAH Flora Exsicata austro-hun-
DL dealul garica. Un herbar întoc
diam. diametru mit cu acelaşi scop ca şi
Exs. exsiccata FRE, la Viena, de la
fig- figura 1881—1913, cuprinzînd şi
Herb. herbar plante din'‘ţara noastră.
Ic. iconografie, ilustraţie S-au editat în total 4000
m. monstruozitate numere.
2 - c. 244
ÎS FLORA R.i\R .
FHE Flora Ilungariae exsiccata. FI. NO Flora von Nieder-Osterreich

Un herbar întocmit în MBL Magyar Botanikai Lapofc
centurii, la Budapesta, de Budapest.
la 1912—1932, cuprinzînd MNL Magyar Novenytâni Lapoh
şi plante din ţara noastră. Cluj.
S-au editat 1000 numere.
HN Herbarium Normale, editat MTK Mathematikai es Termeszet
de I. Dorfler la Viena, tudommânyi Kozleme
cuprinde peste 5000 plan nyek, Budapest.
te, cîteva colectate din OBZ Osterreichische .Botanisch
Romînia. Zeitschrift, Wien.
ABZ Allgemeine Botanische Zeit- Verb. SVN Verhandlungen u. Mitthei
schrift lungen d. Siebenbtirgi
A. et G. Syn. Aschersohn et Graebncr: sche Vereins fur Natur
Synopsis der Mîtteleur.
wissenschaft, Hermann
Flora.
stadt.
Bul. Grad. Buletinul Grădinii Botanice
Bot. Cluj şi al Muzeului Botanic de Verh. ZBG. Verhandlungen u. Mitthei
la Univ. din Cluj lungen d. Zoologische
BK Botanikai Kozlemenyek, Botanischen Gesellschaft
Budapest Wien.
Obs. La răspîndirea în ţara a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţii

aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite
Ordinul LEGUMINALES
Fam. 50. LEGUM1NOSAE *) Juss.
Gen. (1789) 345.
Plante ierbacei, anuale, bisanuale sau perene, subarbuşti, arbuşti
sau arbori, cu tulpină de obicei erectă, rareori căţărătoare. Rădăcini cu nodo-
zităţi (cu excepţia unor specii din subfam. Caesalpinioideae) datorită simbiozei
cu bacterii care asimilează azotul atmosferic. Frunze alterne, sesile sau peţi-
olate, de obicei simplu sau dublu penat compuse, rareori simple, uneori cu
cîrcei sau reduse la fiîodii (peţiol lăţit în formă de limbă). Stipele foliaceei,
persistente sau caduce, uneori transformate în spini sau lipsesc. Inflorescenţă
racemoasă, axilară sau terminală, simplă sau compusă, de obicei cu bractei
şi bracteole, rar paucifloră sau cu flori solitare. Flori hermafrodite, rar uni-
sexuate sau poligame, cu simetrie radiară (actinomorfe) la Mimosoideae,
de obicei bilateral simetrice (zigomorfe) la Caesalpinioideae şi Papilionatae.
înveliş floral dublu. Galiciu (4) 5-mer, 4; concrescut. Corolă de obicei pcnta-
meră, rareori cu 1 petală sau complect redusă, liberă sau ± concrescută.
Stamine 4, 5, 10 sau numeroase, libere sau cu filamentele parţial concrescute
(diadelfe) sau în întregime concrescute (monadelfe). Gineceu superior din 1
carpelă (rar din mai multe, apocarpic, la Mimosoideele tropicale), cu
ovar unilocular sau ± perfect bilocular, 1 - 2 - sau multiovulat, cu ovule
dispuse pe două şiruri de-a lungul liniei de sutură. Fruct păstaie dehiscentă
de-a lungul liniei de sutură şi de-a lungul nervurii, în 2 valve, rareori inde-
hisc.ent sau se desface în articule. Sămînţa cu sau fără carunculă (elaiosom),
uneori cu arii ± dezvoltat. Endospermul lipseşte sau slab dezvoltat. Embrion
cu 2 cotiiedoane, adeseori gros, cărnos.
Familia Leguminoaselor cuprinde peste 500 genuri cu cca 12.700 specii
răspîndite aproape pe toată suprafaţa globului. Ca fosile, Leguminoasele
sînt cunoscute din mijlocul perioadei cretacicului.
Ob s . Această familie se împarte în 3 subfamilii şi anume: Mimosoideae,

Caesalpinoideae şi Papilionalae, considerate de unii sistematicieni drept
familii ( Mimosaceae, Caesalpinaceae, Papilionaceae). Alţi autori deosebesc
numai 2 familii (Mimosaceae şi Papilionaceae) considerînd Cesalpinoideele
*) Prelucrată de A. N y â r â d y (32 genuri), E in. Ţ o p a (9 genuri), I. G r în

ţ e s c u (5 genuri), M. G u ş u l e a c (3 genuri) şi I. M o r a r i u (3 genuri).
20 FL O RA R .P .R .
ca o subfamilie a familiei Papilionaceae. Noi ne însuşim prima concepţie,

tratînd sumar subfamilia Mimosoideelor, reprezentată la noi prin puţine
specii, originare din regiunile tropicale şi subtropicale, cultivate în sere.
Determinarea s u b f a m i 1i i 1o r
1 a Flori cu simetrie radiară (actinomorfe) de obicei mici, formînd capitule
dese sau inflorescenţe racemoasc. Filamentele staminelor lungi, de obicei
colorate. Petale valvate în mugure. Plante tropicale sau subtropicale
Mimosoideae (pag 20).
1 b Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), de obicei mai mari. Filamentele
staminelor mai scurte. Petale* imbricate în mugure.............................. 2
2 a Petala superioară, în mugure, este interioară, fiind acoperită de către
petalele vecine. Stamine libere........................... Caesalpinioideae (pag. 22)
2 b Petala superioară (vexilul), în mugure, este exterioară, învăluind pe
celelalte. Flori de obicei papiiionate. Filamentele staminelor concrescute
într-untub; cel mult un filament rămîne liber___ Papilionatae (pag. 29)
Subfam. M i m o s o i d e a e * ) Taubert
in Engl. et Prantl. Pflzfam. III. 3 (1894) 99.
Plante lemnoase, rar ierbacei, de obicei cu frunze bipenat compuse sau
reduse la filodii. Flori cu simetrie radiară (actinomorfe), bisexuate, de obicei
mici, aşezate în inflorescenţe capiluliforme, spiciforme sau racemoase, cu
sau fără frunze involucrale mici, caduce. Sepale 4 —5, libere sau ± con
crescute. Petale 4 —5, libere sau parţial concrescute. Stamine 4, 5, 10 sau
numeroase, cu filamente lungi, colorate, libere sau la baza ± concrescute.
Antere mici, longitudinal dehiscente. Ovar 1, superior. Fruct uscat, dehiscent
sau fragmentat în articule, sau indehiscent, de forme variate.
Are peste 1500 specii răspîndite în regiunile tropicale şi subtropicale.
La noi se cultivă în sere cîteva specii din genurile tratate mai jos.
Determinarea genurilor.
1 a Stamine 4 —5—10, cu antere fără glande....................................Mimosa
1 b Stamine totdeauna mai multe decît 10, libere, sau cele interne reunite
într-un inel scurt.................................................................................... Acacia
Genul MIMOSA**) L.
Gen. pl. [ed. I. (1737) 155], ed V. (1754).
O —fc. Tulpini cu sau fără ghimpi şi spini. Frunze bipenate. Flori tetra-
mere sau pentamere, rar tri- pînă la hexamere. Inflorescenţe în capitule glo-
buloase sau spice cilindrice. Corolă radiară, câmp anulată sau în formă de pîlnie.
Stamine de 2 ori mai multe decît petalele. Păstaie liniară, turtită lateral,
gîtuită între seminţe.
Genul cuprinde cca 300 de specii în America, Africa şi Asia tropicală.
*) Prelucrată de A. N y â r â d y şi M. G u ş u l e a c .
**) Dela cuvîntul mimos = actor, vrăjitor, din cauza sensibilităţii multor specii.
LK G UM INO SA R 21
• M. pudica L. Sp. pl. ed. I (1753) 518. — Ic.: Pl. 1, fig. 4. — Sensitivă. —
Erzoke. — Keusche Sinnpflanze.
La noi plantă anuală sau subarbust, înaltă de 30—50 (100) cm, ghimpoasă,
cu frunze biparipenat compuse, lung peţiolate, stipelate, cu foliole mici,
alungit liniare. Flori roz violete, cu 4 sepale ± concrescute la bază, 4 petale
mici şi 4 stamine cu filamente lungi. Inflorescenţă capituliformă, pedunculată.
Fruct setos păros, turtit, fragmentat în articule. Frunzele sînt sensibile la
excitaţii. — V II—X.
Cultivată în sere. Originară din Brazilia.
Ob s . M . pudica a devenit o plantă ruderală în toate regiunile tropicale ale globului,
unde este căutată ca plantă furajeră. în Europa este mult cultivată în sere. în grădina
botanică din Bucureşti a fost scoasă în anul 1940 din seră, plantată în aer liber pe un
sol uşor, turbos şi udată abundent. în anii următori a început să fructifice din ce în ce
mai abundent, iar din seminţe, în ultimii 6 ani, au ieşit plante viguroase, cu fructifioaţie
abundentă (M. Guşuleac).
Genul A C A C I A * ) Tourn.
Inst. 605, L. FI. Zeyl. (1737) 217.
Arbuşti sau arbori, rar plante ierbacei. Frunze bipenate, cu foliole
numeroase sau reduse la un peţiol dilatat (filodiu). Stipcle lipsă sau mici,
sau transformate în spini. Flori mici, galbene, bisexuate sau poligame. Inflo
rescenţă globuloasă sau formează spice cilindrice, dispuse în raceme sau
panicule. Caliciu campanulat, lobat denticulat. Petale libere sau concrescute.
Stamine numeroase, uneori la bază scurt concrescute. Păstaie ovoidală sau
liniară, dreaptă sau răsucită, dehiscentă sau desfăcîndu-se în articule.
Genul are cca 500 specii răspîndite mai ales în Australia şi Africa. Cîteva
din acestea se cultivă pe scară întinsă în regiunea mediteraneeană şi circulă
în comerţul horticol sub numele fals de «Mimose ».
• A. dealbata Link Enum. hort. Berol.II (1821) 445. — Ic.: Pl. 1, fig.2,2a.
ţ> — %. Frunze bipenat compuse, cu foliole numeroase, egale, înghesuite,
foarte mici, 'albăstrui verzi. Flori galbene, cu stamine numeroase, adunate
în capitule, formează raceme reunite în panicule. Fruct puţin gîtuit între
seminţe. — I—III.
Originară din Australia. Se cultivă ca plantă decorativă pe litoralul medi-
teraneean şi în regiunea Batum de pe coasta răsăriteană a Mării Negre. La
noi se cultivă în sere.
• A. rostellifera Benth. in Hook. Lond. Journ. of Bot. I (1842) 356.—

Ic.: Pl. 1, fig. 3.
ţ>—%. Filodii liniar lanceolate, lungi pînă la 20 cm, cu o nervură mediană
*) Akakia la Dioscorides numele unui arbore spinos din Egipt, probabil A. tortilis.
22 FLO RA R . P . R .
pronunţată. Flori mici, tetramere, galbene, adunate în inflorescenţe globu-

loase, scurt pedunculate, formînd raceme laxe, axilare.
Plantă originară din Australia. La noi se cultivă uneori în sere şi se vinde
în florării. Are importanţă ca plantă ornamentală, oare înfloreşte iarna.
Subfam. C a e s a l p i n i o i d e a e * ) Taubert
in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III.3 (1894) 125.
Plante lemnoase, rar ierbacei, cu frunze penat compuse, rar simple. Stipe-
lele de obicei lipsesc. Flori cu simetrie bilaterală (zigomorfe), uneori cu trecere
spre simetria radiară, hermafrodite, mai rar poligame. Sepale 5, libere sau
cele 2 superioare concrescute. Petale 5 sau lipsesc. Stamine 10 sau numeroase,
uneori lipsesc, cu filamente libere sau concrescute. Dispoziţia petalelor în
mugurele floral cochleară, de tip ascendent, adică petala superioară devine
interioară, fiind acoperită de petalele vecine prin marginile lor. Inflorescenţă
racem terminal sau axilar, rareori spic. Fruct păstaie dehiscentă sau inde-
hiscentă, adeseori turtită şi foarte lungă.
Cuprinde cca 100 genuri, cu peste 1200 specii, răspindite în regiunile
tropicale şi subtropicale. La noi sînt cunoscute din cultură numai 3 genuri.
1 a Frunze reniforme, nedivizate. Flori rozee, aşezate lateral pe ramuri
Cercis
1 b Frunze nereniforme, co m p u se........................................................................ 2
2 a Foliole ovate sau lat ovate, acuminate, mari......................Gymnocladus
2 b Foliole lanceolat eliptice, rotunjite sau obtuze, m ici............ Gleditschia
Genul C E R C I S * * ) L.
Sp. pl. ed. I (1753) 374, Gen. pl. ed. V (1754) 176.
Caracterele genului sînt cuprinse în descrierea speciei
-X- C. siliquastrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 374; FI. U.R.S.S. XI (1945) 16,
tab. 1, fig. 2. — Siliquastrum orbiculatum Mnch. Meth. (1794) 54. — Arborele
Jui Iuda. — Judasfa. — Judasbaum. — Iţepiţiic eBponeiîcKiiiî. — Ic.: Pl. 2,
fig. 2, 2a.
. Arbore sau arbust de 6 —10 m înălţime, cu lujeri glabri, brun roşcaţi.
Frunze alterne, simple, lung peţiolate, cu lamina palmat nervată, subrotund
*} Prelucrată de A. N y â r â d y .
**j Nume la Aristoteles şi TheophrasLos, de la cuvîntul grecesc kerkis = plop piramidal.
P l a n ş a 1. — 1. Trifolium marilimum Huds., 1 a. inflorescenţă, 1 b. caliciu matur,

1 c. sămînţă învelită în membrană, 1 d. sămînţă fără membrană. — 2. Acacia dealbata
Link., 2 a. fructe. — 3. A . rostellifera Benth. — 4. Mimosa pudica L.
PLANŞA I
LEGTTMINOSAE 25
reniformă, la bază adine cordată, de obicei lungă de cca 6 —9 cm şi iată pînă

la 8 —12 cm, cu margini întregi, la vîrf rotunjită sau ± emarginată, glabră.
Stipele mici, ovate, caduce. Flori bilateral simetrice (zigomorfe), herma
frodite, roze-purpurii, rar albe, lungi de cca 2 cm, cu pedunculi roşietici,
cca de ace.eaşi lungime, adunate cîte (3) 6 —8 în fascicule scurte, apar înainlea
frunzelor pe ramurile mai bătrîne (cauliflorie). Caliciu concrescut (gamosepal),
campanulat, cu 5 dinţi laţi şi scurţi. Petale 5, de un roz viu, inegale, libere,
asemănătoare ca formă cu petalele Papilionatelor. Stamine 10, libere. Păstaie
dehiscentă, turtită, alungită, lat liniară, subţire, polispermă, lungă de cca
10—15 cm şi lată de cca 2,5 cm, la vîrf ascuţită, la sutura ventrală îngust
aripată. Seminţe ovate sau eliptice, ± turtite, brune, tari. — IV—V.
Cultivat ca plantă ornamentală prin parcuri şi grădini.
R ă s p. g e n . : Balcani, regiunile mediteraneene, Crimeea, Asia Mică.
Genul 240. GLEDITSCHIA *) L.

Gen. pl. ed. II (1742) 480, nr. 908, ed. V (1754) 476, nr. 1025 (Gleditsia)
corr. Scop. Introd. (1777) 295.
* G. triacânthos L. Sp. pl. ed. I (1753) 1056; FI. U.R.S.S. XI (1945)

22. — G. spinosa Marsh. Arbust. Amer. (1785) 94. — G. macrantha Willd.
Beri. Baumz. ed. II (1812) 164. — Glădiţă, Plătică. — Krisztustovis. —
Christusdorn. — rjieanuiia o6BiKHOEeHnaH. — Ic.: Pl. 3, fig. 1, l a —c.
Arbore înalt pînă la 20 (45) m, cu coroana rară. Ramurile şi lujerii (adesea
şi trunchiul) cu spini lungi pînă peste 10 cm, simpli sau ramificaţi, bruni
roşcaţi, lucitori, mai rar fără spini. Frunze alterne, pe lujerii lungi simplu
penate, pe cei scurţi dublu paripenate, lungi pînă la 20—30 cm, fără stipele,
cele simplu penate cu 10—24 foliole lanceolat eliptice, lungi de 2 —3,5 cm,
crenate pe margini, cele biparipenate cu (4) 8 —14 aripi; fiecare aripă cu cîte
10—16 perechi de foliole lungi de 8 —20 mm. înveliş floral verzui, neînsemnat,
3 —5-mer. Flori lungi de 5—7 mm, poligame, mirositoare, melifere, subsesile,
adunate în raceme axilare, înguste. Stamine 6 —10, libere. Fruct păstaie
roşcat brună, adeseori lungă de peste 40 cm şi lată de cca 3—4 cm, slab
falcată şi longitudinal răsucită. Seminţe obovate, slab turtite, brune, cu
tegument tare, înconjurate de un mucilagiu dulceag. — V I—VII.
Cultivat la cîmpie şi dealuri, mai ales în regiunile de stepă, în plantaţii
forestiere, garduri vii şi ca arbore de străzi, parcuri şi' grădini. Uneori
subspontan.
*) După numele lui J. Gottlieb Gleditsch (1714—1786), profesor de botanică şi director

al Grădinii Botanice din Berlin.
26 FLORA R .P . R .
var. in6rmis DC. Prodr. II (1825) 479. — Trunchi, ramuri şi lujeri fără spini.
var. fărox (Desf.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 184. — G. ferox Desf. Hist. arb. II (1809)
247. — G. horrida Auct. transs. — Trunchi, ramuri şi lujeri cu spini numeroşi, bine dezvol
taţi, ramificaţi.
După forma coroanei se mai deosebesc:
f. pendula Hort. — Ramuri pendule.
f. pyramidălis Hort. — Coroana piramidală.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă ornamentală. Datorită rezistenţei sale la secetă, se
foloseşte în perdelele de protecţie pentru regiunile de stepă şi antestepă, precum şi la
crearea de zone verzi, pilcuri, perdele de protecţie a ogoarelor, etc. Frecvent se cultivă
în garduri vii, suportînd bine tunsul. Lemn preţios, dur, greu, cu caractere tehnice asemă
nătoare lemnului de salcîm. Florile sînt melifere. Fructul se poate folosi ca nutreţ.
Caracteristic pentru această specie este faptul ca nu i se dezvoltă pe rădăcini nodo-
zităţi provocate de bacterii.
R ă s p. g e n . : Originară din America boreală. Se cultivă în părţile sudice ale Europei,
Crimeea, Caucaz.
Genul 6 Y M N O OL A D U S *) Lam.
Encycl. I (1783) 733, tab. 823.
Flori poligame, aşezate în racem. Caliciu tubulos, 5-dentat, cu dinţi lance-

olaţi. Petale 4 —5, aproape egale. Stamine 10, libere. Fruct alungit, slab
arcuit. Endospermul cărnos.
-X- G. dioica (L.) K. Koch Dendr. I (1869) 5. — Guilandina dioica L. Sp.

pl. ed. 1 (1753) 381. — Gymnocladus canadensis Lam. Encycl. I (1783) 773. —
Ic.: Pl. 4, fig. 2, 2 a—b.
Arbore fără spini, înalt pînă peste 30 m, cu ramuri groase, viguroase
şi ritidom solzos, brun cenuşiu. Frunze alterne, dublu paripenate, lungi pînâf
la 1 m şi late pînă la 60 cm, cu peţiol lung de 10—15 cm, cu 3 —7 perechi
de aripi, cu cîte 6 —14 perechi de foliole scurt peţiolulate, ovate sau ovat
eliptice, întregi ,cu vîrf acuminat şi bază de obicei rotunjită, lungi pînă peste
5 cm şi late de cca 3 cm, scurt păroase. Aripile inferioare ale frunzei adeseori
reduse la foliole simple, mai mari. Stipelele lipsesc. Flori poligame, albe
verzui, pubescente, scurt pedicelate, adunate în racem îngust şi lung de cca
8—10 cm. Caliciu lung pînă la 15 mm, concrescut (gamosepal), cu 5 dinţi
*) De la cuvintele greceşti gymnos = nud, şi clados = ramură, referitor la ramurile

frunzoase numai spre vîrf.
P l a n ş a 2. — 1. Dolichos lablab L., flori, 1 a. fructe. — 2. Cercis siliquastrum L.,

ramură cu flori, 2 a. ramură cu fructe şi frunze. — 3. Tetragonolobus purpureus Mnch.,
3 a. fructe mature.
PLANŞA 2
LECtTTMINOSAK 29
înguşti, i egali. Petale libere (4) 5, ± egale. Stamine 10, libere, mai scurte
decît petalele. Fruct lung de cca 10—15 (25) cm şi lat de cca 4 —5 cm, roşu-
brun, gros, dehiscent. Seminţe rotunde, mari, ± globuloase, castaniu-brunc,
cu diam. de cca 1,5—2 cm, aşezate în miezul cărnos al pericarpului. — V —VI.
Cultivat sporadic ca arbore ornamental, prin parcuri, grădini, cimitire,
de ex. la Bucureşti, Cluj, etc.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă ornamentală. Drajonează bine şi germinează uşor.
Ritidomul conţine saponine. Seminţele sînt întrebuinţate ca surogat de cafea.
R ă s p . g e n .: Originară din America de Nord. Cultivată frecvent în Europa.
Subfam. Papilionatae*) Aschers.

FI. Prov. Brand. III (1859) 28.
Plante ierbacei, anuale sau perene, subarbuşti, arbuşti, mai rar arbori,
cu rădăcinile cu numeroase nodozităţi (Pl. 72, fig. 2 şi 73, fig. 2). Frunze
de obicei compuse, trifoliate, palmate sau penate, rar simple. Frunzele penate
adeseori terminate în cîrcei simpli sau ramificaţi. Stipele de obicei bine dezvol
tate, uneori îndeplinesc rolul frunzelor transformate în cîrcei. Inflorescenţă
racemoasă, capituliformă sau mai rar cu flori solitare. Flori de tip papilionat
(asemănătoare cu un fluture — papilio ), bilateral simetrice (zigomorfe),
penlamere. Caliciu din 5 sepale concrescute sau mai rar ± libere. Corolă
din 5 petale inegale, libere sau în parte ± concrescute. Petala superioară
numită vexil (stindard) de obicei mai mare, acoperă în mugure cele 2 petale
laterale egale, numite aripi (alae). Acestea din urmă acoperă alte 2 petale
interioare, egale între ele şi concrescute pe una din margini, formînd carena.
Culoarea petalelor poate fi roză, roşie, albastră, violetă, galbenă, gălbuie
sau albă. Stamine 10, în general toate concrescute (monadelfe) sau 9 con
crescute şi 1 'liberă (diadclfe), rar toate libere ( Sophoreae), adăpostite de
obicei în carena corolei. Ovar unicarpelar, superior, de obicei unii ocular şi
1-multiovulal. Stil ± lung, adeseori geniculal curbat, cu stigmat bine dezvoltat.
De dbicei pistilul se află în interiorul tubului format din filamentele concrescute
ale staminelor.'Fruct păstaie (legumă) de forme şi mărimi foarte variate,
de obicei polispermă şi dehiscentă prin 2 valve. Uneori fructul este o păstaie
indehiscentă (lomentă), polispermă, cu gîtuiri (strangulaţiuni) transversale
între seminţe, care la maturitate se rupe în bucăţi (de ex. Coronilla)\ alteori
o păstaie monospermă indehiscentă, adesea ghimpoasă şi cu ornamentaţii
reticulate (de ex. la Onobrychis). Seminţe de forme, mărimi şi culori foarte
variate. Hilul şi micropilul seminţei, precum şi anexele, ca arilul şi caruncula
(strofiolă, elaiosom) la unele specii pot avea formă şi dimensiune caracteristică.
Seminţe de regulă fără albumen, cu cotiledoane cărnoase, ce conţin substanţe
hrănitoare amilacee şi aleurone uleioase.,
Subfamilia Papilionatae cuprinde cca 10.000 de specii. Multe din ele sînt
plante folositoare, alimentare şi furajere de primul rang. Seminţele lor conţiD
pe lîngă amidon şi multe proteine.
f) Prelucrată de A. Nyârâdy
30 FLO RA R .P .R .
Leguminoasele sînt importante pentru agricultură prin faptul că fixează azotul atmos
feric prin bacteriile din nodozităţile rădăcinilor. Prin cultivarea lor se poate îmbogăţi
foarte mult solul cu azot (cca 121 —139 kg N pe ha.).
După V. R. Viliams, în sistemul agricol avansat, pe lîngă ierburile perene mai au
o deosebită importanţă şi Papilionatele, datorită îmbogăţirii solului cu azot şi calciu. Acesta
din urmă este adus în straturile superioare ale solului de la adîncimi mai mari prin sistemul
radicular al acestor plante, care pătrunde adînc în pamînt.
Din punct de vedere filogenetic, Leguminoasele — după unii autori — sînt şi astăzi
în plină dezvoltare, majoritatea speciilor aflîndu-se în continuă evoluţie, dar cuprinzînd
în acelaşi timp şi forme arhaice (de ex. tribul Sophoreae). Unele genuri se caracterizează
printr-un mare polimorfism şi o mare capacitate de adaptare la cele mai diferite condiţii
de existenţă (de ex. genul Astragalus).
Din punct de vedere biochimic A. V. Blagovcşccnschi (1950) constată, pe baza cerce
tărilor proprii, că Papilionatele conţin substanţe care sînt oarecum predecesoare ale alea-
loizilor, ca trigonelina (Pisum sativum> Vicia sativa> etc.) şi fizostigmina (tribul Phase-
oleae). S-a mai dovedit prezenţa unor glicozizi care arată că la aceste plante există un
tip de metabolism special. Dintre acestea amintim: lotozina (la Lotus arabicus), fazeo-
lunatina (Phaseolus lunatus, Trifolium repens, etc.), coronilina, vistarina şi altele, dintre
care unele sînt otrăvitoare. Alcaloizi s-au găsit la tribul Sophoreae, Podalireae şi Genisteaei
dintre care cel mai răspîndit este citizina, care se găseşte la mai multe genuri de Papi-
lionate. Citizina se află — după cercetările lui A. V. Blagoveşcenschi — în mod obişnuit
împreună cu alcaloizii grupului piridinic la Sarothamnus scoparius. Prezenţa simultană a
derivaţilor chinolinici, adică citizina şi piridinina în aceeaşi plantă, n-a mai fost observată
nicăeri în lumea vegetală.
Determinarea genurilor*)
1 a Plante lemnoase, (arbori, arbuşti, subarbuşti, aceştia din urmă uneori

volubili)............................................................................................................... 3
1 b Plante ierbacei (rareori subarbuşti)............................................................... 23
2 a Frunze simple, uneori caduce........................................................................... 3
2 b Frunze trifoliolate sau penat compuse........................................................... 6
3 a Frunze lung peţiolate, cu lamina subrotund reniformă. Flori roze-
purpurii, apar înaintea frunzelor pe ramurile mai bătrîne (Pl. 2, fig.
2, 2 a) .................................................................................................. Cercis
3 b Frunze sesile, subsesile sau scurt peţiolate, cu lamina mai mică şi de
altă formă ............................................................................. 4
4 a Arbuşti înalţi pînă la 3 m, cu ramuri erecte, dese, lungi,verzi, fără
frunze sau cu foarte puţine frunze. Flori galbene, mari (2—2,5 cm),
mirositoare, adunate în racem lax, pauciflor, terminal. Caliciu cu 5
dinţi mici, după înflorire adînc bifidat. Păstaie liniară, lungă de 4 —10
cm (Pl. 8, fig. 3, Pl. 11, fig. 1 ).....................................................Spartium
*) Sînt cuprinse aci şi genurile din subfam. Caesalpinioideae.
P l a n ş a 3. — 1. Gleditschia triacanthos L. cu flori şi frunze simplu penate, 1 a.

frunză dublu penată, 1 b. ghimpi, 1 c. păstaie. — 2. Laburnum anagyroides Medik. cu
flori şi frunze, 2 a. fructe. — 3. L. alpinum (Mill.) Gris., cu flori şi frunze, 3 a. fructe.
LE GUMINOSAE 33
4 b Arbuşti mici pînă la 1 m sau subarbuşti, cu ramuri mai scurte, des

frunzoase, sau puţin frunzoase şi cu tulpina aripată. Flori şi fructe mai
mici. Caliciu de obicei bilabiat..................................................................... 5
5 a Frunze mai multe la un nod, fasciculate, iar pe lujerii lungi solitare.
Sămînţă carunculată pe h il................... 246. Cytisus ( C. procumbens)
5 b Toate frunzele solitare. Tulpină nearipată sau cu 2 aripi ± late, longi
tudinale. Sămînţă fără carunculă pe h il........................... 242. Gcnista
6 a Frunze trifoliolate, uneori cele superioare simple......................................7
6 b Frunze simplu sau dublu penat compuse................................................ 13
7 a Arbuşti sau subarbuşti volubili. Foliole mari, bi- sau trilobate, cea
terminală lung cuspidată, pe ambele feţe alipit păroase___ Pueraria
7 b Arbuşti nevolubili. Foliole mai mici, nelobate, fără vîrf lung cuspidat. .8
8 a Stil 1—2 ori spiralat recurbat. Frunzele dinspre vîrful lujerilor simple,
sesile. Lujeri verzi, erecţi, cu muchii ± evidente. Flori mari, galbene,
în subţioara frunzelor. Fruct alungit, pe margine des vilos şi patent
păros ................................................................................. 245. Sarothamnus
8 b Stil nerecurbat. Toate frunzele trifoliolate. Lujeri rotunzi sau ± slab
muchiaţi ...................................................... ....................................................9
9 a Foliolă mijlocie evident mai lung peţiolulată decît cele laterale. Flori
rozee sau purpurii, grupate în raceme, formînd o paniculă terminală,
mare. Fruct monosperm, ovat, ± comprimat (PI. 6, fig. 3 ) . . Lespedeza
9 b Toate foliolele egal peţiolulate, sesile sau subsesile....................................10
10 a Ramuri şi frunze opuse sau in aparenţă verticilate. Foliole îngust liniare,
lungi de 1—2,5 cm, late de cca 1 mm. Flori galbene, dispuse în capitule
terminale, pauciflore .........................................................243. Cytisanthus
10 b Ramuri şi frunze alterne. Foliole de obicei mai la te............................... 11
11 a Ramuri ghimpoase la vîrf. Frunze caduce de timpuriu. Flori galbene,
solitare sau grupate cîte 2—3 (4). Bracteole trifidate. Caliciu trunchiat
(PI. 4, fig. 1,' 1 a )....................................................................... .Calycotome
11 b Ramuri neghimpoase la vîrf. Frunze persistente în perioada vegetaţiei.
Caliciu scurt bilabiat .................................................................................. 12
12 a Foliole lungi de 3 —8 cm. Flori în racem lax sau dens, ± pendent,
lung. Sămînţă fără carunculă p e h il....................................... 244. Laburnum
12 b Foliole mai mici, lungi pînă la 3 cm. Flori în racem erect, terminal,
în capitul sau grupate cîte 2 —3 în fascicule. Sămînţă cu carunculă
246. Cytisus
13 a Frunze simplu sau de 2 ori paripenat compuse. Peţiol comun uneori
terminat într-un vîrf de obicei scurt setos sau spinos. Stipele adeseori
± ţepoase la vîrf........................................................................................... 14
13 b Frunze simplu imparipenat compuse. Peţiolul comun cu o foliolă termi
nală ................................................................................................................... 1714
14 a Frunze simplu paripenat compuse, cu rachisul adeseori spinos sau
setos................................................................................................................... 15
14 b Frunze, cel puţin în parte, de 2 ori paripenat compuse ...................16
34 FLORA R .P .R .
15 a Flori palid violete. Frunze cu 1—2 (3) perechi de foliole, aşezate dis
tanţat pe peţiolul comun (PI. 39, fig. 5 )............................... Halimodendron
15 b Flori galbene. Frunze cu mai multe perechi de foliole sau cu 2 perechi,
în care caz frunza apare ± palmat compusă, foliolele fiind foarte apro
piate (PI. 39, fig. 1—4 )................................................................. Oaragana
16 a Toate frunzele de 2 ori paripenat compuse. Frunze mari, de 50—100
cm lungime şi late de cca 60 cm. Foliole lungi de peste 5 cm. Flori
cu înveliş floral bine dezvoltat, verzui albe, în raceme lungi pînă la
10 cm, cu 10 stamine libere. Arbori fără spini (PI. 4, fig. 2, 2 a—b)
Gymnocladus
16 b Frunze în parte simplu, în parte de 2 ori paripenat compuse, cu foliole mai
mici. Flori verzui, în raceme mai scurte, cu 6 —10 stamine libere. Arbori
de obicei cu spini mari, simpli sau ramificaţi (PI. 3, fig. 1, 1 a—b)
240. Gleditschia
17 a Tulpină căţărătoare. Flori mari, albăstrui, mirositoare în raceme
lungi, pendente. Frunze lungi pînă la 30 cm, cu 7—11 foliole ovat elip
tice, acuminate, lungi pînă la 8 cm (PI. 41, fig. 1)...............Wistaria
17 b Tulpină erectă..........................................’ .................................................. 18
18 a Foliolă terminală sesila sau subsesilă, cuneată la bază. Inflorescenţă
capituliformă. Fruct liniar cilindric, gîtuit între seminţe (PI. 58, fig. 5,
5 a)................................................................................................ .264. Ooronilla
18 b Foliolă terminală evident lung peţiolată. Inflorescenţă de obicei racem
saupaniculă......................................................................... ! .......................... 19
19 a Corolă numai din 1 petală (vexil) violetă, cu mult mai scurtă decît
staminele. Inflorescenţă racem dens, erect. Foliole pe dos răzleţ, fin,
glandulos punctate (PI. 40, fig. 1 )................................................ Amorpha
19 b Corolă din 5 petale, mai lungi decît staminele. Foliole neglandulos
punctate pe dos.............................................................................................. 20
20 a Toate cele 10 stamine cu filamentele libere sau puţin concrescute numai
la bază............................................................................. ‘ ..............................21
20 b 9 stamine cu filamentele concrescute; una liberă.................................... 22
21 a Frunze cu foliole lungi de 6 —15 cm. Inflorescenţă racem lung, lax,
pendul, dezvoltat în subţioara frunzelor. Flori albe cu vexil reflect.
Fruct ± liniar, comprimat (PI. 6, fig. 1)....................................Cladrastis
21 b Frunze cu foliole mai mici. Inflorescenţă paniculă erectă, laxă, lunga
pînă la 35 cm. Flori albe, cu vexil patent. Fruct ± cilindric, gîtuit
între seminţe (PI. 5, fig. 1, l a ) ................................................ 241. Sophora
22 a Fruct veziculos umflat. Flori galbene, grupate cîte 2—4 în raceme
pauciflore, scurte (PI. 40, fig. 2, 2 a )....................................259. Oolutea
22 b Fruct ± liniar, comprimat, neumflat. Flori albe sau rozee, grupate
în raceme multiflore, mai lungi (PI. 41, fig. 2—4 ).......... 258. Robinia
P l a n ş a 4. — 1. Calycotome infesta Guss., inflorescenţă, 1 a. porţiune de ramura

cu fructe şi spini. — 2. Gymnocladus dioica (L.) K. Koch, frunză, 2 a. porţiune de ramură
timpurie, 2 b. inflorescenţă.
PLANŞA 4
LEGUMINOSAE 37
23 a Toate frunzele simple sau lipsesc, fiind transformate în cîrcei, la baza

lor cu cîte 2 slipele mari, lai ovate, cu baza auriculat sagitată___ 24
23 b Frunze trifoliolate, digitat compuse sau penat compuse, mai rar şi
simple...................................................................................................... . .......... 26
24 a Frunzele lipsesc, fiind înlocuite prin cîrcei, la bază cu cîte 2 stipele
mari, mai lungi sau aproape de lungimea internodiului. Flori galbene,
solitare (PL 81, fig. 1 )............................................................ 269. Lathyrus
24 b Frunze simple, fără cîrcei............................................................................. 25
25 a Plante anuale. Frunze (resp. filodii) liniare sau liniar lanceolate, lungi
de 4 —13 cm şi late de 2 —8 mm, foarte uşor ascuţite, mucronate. Flori
roşii, solitare, lung pedunculatc (PI. 81, fig. 2, 2 a )___ 269. Lathyrus
25 b Plante perene sau subarbuşti. Frunze variate, relativ scurte, nemu-
cronate. Flori galbene, sesile sau scurt pedicelate, de obicei formează
inflorescenţă racemiferă............................................................ 242. Genista
26 a Frunze trifoliolate, uneori cele inferioare simple, fără cîrcei (la Lotus
şi Tetragonolobus 5-foliolate) ..................................................................... 27
26 b Frunze digitat (palmal) sau penat compuse, în ultimul caz adeseori
terminate în cîrcei simplu sau ramificat.................................................... 42
27 a Foliole, cel puţin spre vîrf, cu margini evident sau fin serat dinţate. .28
27 b Foliole cu margini întregi............................................................................. 33
28 a Foliolă terminală evident mai lung peţiolulată decît cele laterale-----29
28 b Foliolă terminală sesilă sau subsesilă, ca şi cele laterale. Inflorescenţă
capitul sau spic ± scurt, des, multiflor. Păstaie matură mică, de obicei
rămîne închisă în corola veştejită şi persistentă în caliciu. .251. Triîolium
29 a Unele frunze simple, cu 1 foliolă. Flori de obicei mari, cu stamine mona-
delfe. Antere biforme. Carenă subliată în rostru. Stipele de obicei mari
şi ± concrescute cu peţiolul (PI. 17, fig. 1—4 )...................247. Ononis
29 b Toate frunzele trifoliolate. Flori de obicei mai mici, cu stamine diadelfe.
Antere uniforme. Carenă obtuză, fără rostru. Stipele de obicei mai
m ic i...................................................................................................................... 30
30 a Inflorescenţă racem lung, lax, cu flori mici, pendule (PI. 22, fig. 1—6)
250. Melilotus
30 b Florile în racem scurt şi des, capitul, umbelă, sau cîte 1—2 în sub
ţioara frunzelor .............................................................................................. 31
31 a Păstaie de obicei evident mai lungă decît caliciul, dreaptă, falcată
sau răsucită în spirală. Petale libere pînă la bază................................... 32
31 b Păstaie matură ± tot atît de lungă sau mai scurtă decît caliciul şi
± închisă în corola veştejită şi persistentă. Cele 4 petale inferioare
la bază concrescute cu tubul filamentelor staminale. Inflorescenţă
capitul, cu flori galbene.............................................................251. Triîolium32*
32 a Flori cîte 1—2 în subţioara frunzelor sau dispuse în capitule. Păstaie
dreaptă sau slab curbată, adeseori lung rostrată (PI. 18, fig. 1—5)
248. Trigonella
38 F LO RA R .P .R .
32 b Flori în raceme pauciflore scurte sau în capitule dese. Păstaie falcat

curbată sau răsucită în spirală, adeseori ghimpoasă (PI. 19,20,21)
249. Medicago
33 a Stipele ca mărime, adesea şi ca formă, ± asemănătoare foliolelor;
cînd sînt mai mici atunci păstaia este longitudinal aripată................... 34
33 b Stipelele lipsă sau cu mult mai mici şi de altă formă decît foliolele. .35
34 a Păstaie lungă de 4 —6 cm, longitudinal patrumuchiată; muchiile îngust
aripate, Flori mari, galbene, cîte 1—2 (PI. 2, fig. 3, 3 a, PI. 38, fig.4)
255. Tetragonolobus
34 b Păstaie comprimată sau ± cilindrică, nearipată. Flori mici (PI. 38,
fig. 1—3 ).............................................................................................. 254. Lotus
35 a Foliole stipelulate (la baza foliolelor cîte 2 stipele mici). Frunze de obicei
mari. Plante cultivate, adeseori volubile.................................................... 36
35 b Foliole fără stipelule.......................................................................................39
36 a Plantă în toate părţile (mai ales păstaia) zbîrlit păroasă. Flori mici,
violete sau alb violete, în raceme axilare, scurte, pauciflore. Tulpină
erectă, ± ramificată de la bază. (PI. 74, fig. 1, 1 a )....................... Glycine
36 b Plantă în toate părţile aspru păroasă sau glabrescentă. Flori mai mari,
cu vexil mai lat, în raceme. Tulpină erectă sau volubilă....................... 37
37 a Hilul seminţei cu mult mai lung decît jumătatea seminţei, cu carunculă
înălţată. Păstaie lată, pe margini mai bombată, spre bază ± îngustată.
Flori mari, violete, grupate în racem lax (PI. 2, fig. 1)...........Dolichos
37 b Hilul seminţei cel mult cît 1/4 din lungimea seminţei sau şi mai scurt;
caruncula neînsemnată sau slab dezvoltată. Păstaie cilindrică sau slab
turtită, adeseori foarte lungă, îngustă, ± curbată............................... 38
38 a Carena ± dreaptă. Seminţe de obicei mai mici de 1 cm. Hil cuneiform
adîncit sau înălLat, de obicei negru marginat. Fruct liniar, cilindric,
lung uneori pînă la 60 cm şi lat de cca 1,5 cm, ± curbat. Flori galbene,
mai rar roşii purpurii...........•................................................................. Vigna
38 b Carena spiralat recurbată. Seminţe foarte diferite ca formă, mărime
şi culoare. Hil ovat, nepronunţat. Fruct mai scurt (PI. 83, fig. 3 —4)
Phaseolus
39 a Foliolă terminală evident mai lung peţiolulată decît cele laterale. Caliciu
± de lungimea corolei, cu dinţi lanceolaţi, fin subulaţi, de obicei mai
lungi decît tubul caliciului. Inflorescenţă capituliformă, cu flori violete
sau albăstrui albe. Plantă peste tot neplăcut mirositoare (PI. 39, fig. 1)
256. Psoralea
39 b Toate foliolele sesile sau subsesile, cu peţioli egal de lungi (dacă foliolă
terminală este mai lung peţiolulată, florile sînt galbene, în capitule).
Caliciu mai scurt decît corola, cu dinţi de obicei mai scurţi...............4040
40 a Foliolă terminală cu mult mai mare decît cele laterale, lat ovală sau
lat obovată. Frunze inferioare simple, caduce. Flori galbene. Fructe
liniar cilindrice, gîtuite între seminţe, ± curbate, cîte 2—5 pe un
peduncul lung, comun. Plantă anuală (Pl. 58, fig. 3 )-----264. Coronilla
40 b Toate foliolele ± egal de mari. Fruct drept, mai scurt, fără gîtuituri
între seminţe.................................................................................................. 41
M iG U M IX O SA K 39
41 a Stamine diadelfe. Păstaie matură de obicei mai scurtă decît caliciul

şi ± închisă în corola veştejită, persistentă. Inflorescenţă capitul
251. Trifolium
41 b Stamine monadelfe. Păstaie matură de obicei cu mult mai lungă decît
caliciul. Corolă caducă. Florile în racem terminal, capitul sau aşezate
cîte 2 —3 în subţioara frunzelor............................................ 246. Cytisus
42 a Frunze digitat compuse, cu 5 sau mai multe foliole............................... 43
42 b Frunze paripenat sau imparipenat compuse, adeseori terminate în
cîrcei simpli sau ramificaţi......................................................................... 45
43 a Frunze tulpinale lung peţiolate, 5 —15-foliolate. Flori în raceme lungi
sau ± alungite, rar scurte. Păstaie de mai multe ori mai lungă decît
caliciul (PI. 7, fig. 1—4 )................................................................. Lupinus
43 b Frunze tulpinale sesile sau scurt peţiolate, 5 (8)-foliolate. Păstaia
cel mult de 2 ori mai lungă decît caliciul................................................ 44
44 a Foliole ± fiu dinţate pe margini. Frunze scurt peţiolate, cu stipele
concrescute cu peţiolul. Flori mari, lungi pînă la 2 cm, roşietice sau
albe, grupate în umbele capituliforme. Rădăcini tuberizate (PI. 30,
fig. 1, 1 a —b )......................................................................... 251. Triîolium
44 b Foliole întregi pe margini. Frunze sesile. Stipelele lipsesc. Flori mici,
albe, în capitule ± dese, lung pedunculate....................... 253. Dorycnium
45 a Frunze imparipenate; peţiolul comun al foliolelor terminat într-o
foliolă, fără cîrcei............................. •........................................................... 46
45 b Frunze paripenate, cu 2 sau mai multe perechi de foliole; peţiolul
comun al foliolelor adeseori (cel puţin la frunzele superioare) termi
nat în cîrcei sau în setă ± lungă .............................................................57
46 a Foliole serate sau acuminat serate pe margini. Flori solitare, lung pedun
culate, purpurii, albe sau albastre. Păstaie umflată, alungit ovată, cu
peduncul reflect ,(Ph 61, fig. 3 ).............................................................Cicer
46 b Foliole cu margini întregi............................................................................. 47
47 a Foliolă terminală, cel puţin la frunzele inferioare ale tulpinii, cu mult
mai lungă şi mai lată decît cele laterale. Frunze bazale uneori ± simple,
Inflorescenţă capitul, la bază cu bractei digitat partite (PI. 36,
fig. 1—3) ...................................................................................... 252. Anthyllis
47 b Foliolă terminală ± de aceeaşi formă ca şi cele laterale. Bracteile de
sub inflorescenţă lipsesc sau sînt de altă formă......................... .'............ 48
48 a Florile în racem ± lung, subcapituliform, spiciform, în spic lung, sau aşe
zate cîte 1—3 în subţioara frunzelor .................................................... 51
48 b Inflorescenţă umbelă capituliformă sau capitul................................... 49
49 a Vîrful pedunculului de sub inflorescenţă cu o bractce imparipenată,
bine dezvoltată, persistentă şi în timpul fructificaţiei. Flori mici, rozee
sau alburii. Fruct ± lung, cilindric, gîtuit între seminţe (PI. 57, fig.
1 , 2 ) ............................................................................................. 263. Ornithopus
49 b Inflorescenţă la bază fără bractee imparipenată............................... 50
50 a Fruct turtit, cu margini ondulate, cu articule curbate. Frunze ± lung
peţiolate. Flori galbene (PI. 59. fig. 1, 1 a )........... 265. Hippocrepis
40 FLO RA R . P . R .
50 b Fruct patrunghiular sau cilindric, cu margini neondulate, ± gîtuit

între seminţe, cu articule ± alungite, drepte. Frunze sesile, subsesile
sau scurt peţiolate. Flori albe rozee, rar galbene (PI. 5 7 ,5 8 ).. 264.Coronilla
51 a Fruct comprimat, articulat sau + cilindric şi evident gîtuit între se
m inţe.................................................................................................................... 52
51 b Fruct nearticulat, ± ovat sau liniar, adeseori spinos sau umflat, fără
gîtuiri evidente între seminţe................................................................. 53
52 a Stipele ± bine dezvoltate, concrescute, spre vîrf acuminate. Flori roşii
purpurii sau albe gălbui, dispuse în racem lax, lung bracteolate, cu sta
mine diadelfe (PI. 59, fig. 2, 2a, 3 ) ............................... 266. Hedysanun
52 b Stipelele lipsesc sau neînsemnate, libere, subulate, caduce. Flori gălbui,
dispuse în raceme dense, fără bracteole sau cu bracteole neînsemnate,
cu 10 stamine libere (PI. 5, fig. 2 ) ............................... 241. Sophora
53 a Fruct mult mai lung decît caliciul. Carena fructului fără ghimpi, numai
laturile uneori ghimpoase......................................................................... 54
53 b FrucL numai cu puţin mai lung decît caliciul, oblic ovat sau semi
circular, ghimpos carenat, pe laturi reticulat foveolat. Flori cu petale
roze, rar albe, cu nervura viu colorată (PJ. 60, 6 1 ) .... 267. Onobrychis
54 a Stamine monadcll'e. Flori cu pediceli scurţi, ± pendule, albe, numai
vexilul i albastru. Bracteole liniare, persistente şi în timpul fructi-
ficaţiei. Fruct ± cilindric, liniar, drept, slab gîtuit între seminţe (PI.
36, fig. 3, 3a)................................................................................. 257. Galega
54 b Stamine diadelfe............................................................................................... 55
55 a Foliole şi caliciu pe dos glandulos fin punctate. Fruct de obicei com
primat, pe laturi des ghimpos setos, glandulos sau glabru; în ultimul
caz cu suturi groase şi liniar alungite (PI. 56, fig. 1—3). .262. Glycyrrhiza
55 b Foliole neglandulos pune Late pe dos. Fruct globulos, umflat sau ±
lung, cilindric, liniar, drept sau curbat, fără ghimpi, adeseori păros.. 56
56 a Carena mucronată la vîrf (PI. 53, fig. 3b, PI. 55, fig. 1 e). .261. Oxytropis
56 b Carena obtu:-ă sau rotunjită, fără mucron la vîrf (PI. 46, fig. 1 b ; PI. 49,
fig. I c , 2 c ; PI. 50, fig. 1 a, etc.) ................................... 260. Astragalus
57 a Fruct subteran, indehiscent, elipsoid al, ± cilindric, umflat, cu suprafaţă
alveolat reticulată. Flori galbene, cîte 1—6, ± lung pedicelate. Frunze
cu 2 perechi de foliole ± obovate, obtuze. Plantă anuală, cultivată
(PI. 6, fig. 2 )........................................................................................... Arachis
57 b Fruct păstaie dehiscentă, ± turtită, cu suprafaţă n eted ă ................... 58
58 a Stipele cu mult mai mari decît foliolele frunzei, la bază ± dinţat serate.
Frunze cu 2 —3 perechi de foliole, terminate în cîrcei ramificat (PI. 83,
fig. 1, 2 ).......................................................................................... 270. Pisum
58 b Stipele mult mai mici decît foliolele frunzei; dacă sînt de aceiaşi mărime,
atunci frunza nu se termină în cîrcei........................................................ 59
59 a Tubul slaminelor retezat drept (PI. 23, fig. 2). Frunze adeseori cu puţine
(2—6, rar pînă la 10) foliole lungi, adeseori fără cîrcei___ 269. Lathyrus
59 b Tubul staminelor retezat oblic (PI. 23, fig. 1). Frunze adeseori cu multe
(peste 10) foliole mai scurte, adeseori cu cîrcei.................................... 60
LEGUMINOSAE 41
60 a Caliciu 5-partit aproape pînă la bază, cu tub slab dezvoltat. Flori mici,
cîte 1—2 pe pedunculi lungi. Păstaie rombică, 1—2 spermă. Sămînţă
comprimată (PI. 74, fig. 2, 2 a, b )................................................ Lens
60 b Caliciu 5-dinţat sau numai lobat, cu tub mai bine dezvoltat. Flori
de obicei mai mari. Păstaie cu 2 sau mai multe seminţe ± globuloase
(PI. 70, fig. 1, 3 a; PI. 65, fig. 2, 3 )........................................ 268. Yicia
Tribul I. S o p h o r e a e Spreng. Anleit. II. ed. II, (1818) 741, p. p.

La noi plante cu frunze penate. Flori bisexuate, cu sau fără bracteole
mici. Petale neunguiculate sau scurt unguiculate. Stamine cu filamente
libere. Ovar multiovulat, scurt pedunculat.
Genul 241. S <5 P H O K A *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 125], ed. V (1754) 175.
Plante ierbacei perene sau arbori, cu frunze imparipenate şi foliole stipelate.
Flori în raceme sau panicule. Caliciu scurt, 5-dinţat. Vexil orbicular obovat.
Stamine libere. Ovar stipitat. Stil curbat, cu stigmat terminal scurt. Fruct
cărnos, indehiscent, ± transversal strangulat între seminţe, polisperm.
1 a Arbori înalţi pînă la 20 (30) m. Flori în paniciile terminale, erecte, raţe.
Carenă nemucronată. Frunze cu foliole ovate sau ovat lanceolate, lungi
de 25—50 m m ......................................................................... 1. S. japonica
1 b Plante ierbacei, perene, înalte de 50—75 cm. Flori în racem lung, dens.
Carenă mucronată. Frunze cu foliole eliptice sau alungit ovate, lungi de
20—32 m m ................................................................................. 2. S. prodanii
S. japonica L. Mant, I (1767) 68; FI. U.R.S.S. XI (1945) 24. - Soforă. -

Japân akâc. — Schnurbaum. — Co$opa H i i o n c K a n . — Ic.: Pl. 5, fig. 1, 1 a.
Arbore înalt de 20 (30) m, cu coroană rotundă şi ramuri divergente. Scoarţa
netedă, închis verde, mai tîrziu cenuşiu gălbuie, la arborii bătrîni formează
ritidom ± adînc longitudinal brăzdat, asemănător ritidomului de la Robinia.
Lujeri verzi, glabri, la jupuire cu miros neplăcut. Muguri mici, nuzi, aşezaţi
în mijlocul cicatricei, ± acoperiţi de baza peţiolului frunzei, păroşi, violet
purpurii. Cicatricele frunzelor în formă de potcoavă, cu 3 urme de fascicule
libero-lemnoase. Perniţa umflată, proeminentă. Frunze alterne, lungi de
15—25 cm, imparipenat compuse, cu 7—11 foliole ovate sau ovat lanceolate,
lungi de 25—50 mm, ascuţite, la bază rotunjite, peţiolulate, pe faţă întunecat
verzi şi ± lucitoare, pe dos glauce şi alipit pubescente. Flori albe sau albe
verzui, lungi de 1 —1,5 cm, mirositoare, în panicule ± piramidale, terminale,
rare, erecte, lungi de 15—35 cm, cu carenă nemucronată. Fruct stipitat,,.
*) Sofera, numele arab al unei plante cu flori galbene.

**) Prelucrat de A. N y â r â d y.
42 FLO RA R.P.K.
cărnos, verde, de obicei glabru, polisperm, indehiscent, ± strangulat între

seminţe, lung de 5 —10 cm. Seminţe ovale, negre. — V II—VIII.
Frecvent cultivat prin parcuri, grădini, pe străzile oraşelor şi uneori în
plantaţii şi perdele forestiere.
V a r i a b i li t a t e a s p e c i e i
f. pendula Hort. ex. Loud. Arb. brit. II (1838) 564, pro var. — Lujerii şi adesea şi
ramurile pendule.
f. variegâta Hort. ex. Loud. 1. c. 563, pro var. — Foliole albe gălbui, pestriţe.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă considerată ca otrăvitoare, conţinînd alcaloidul citizina.
Arbore rezistent la secetă, neexigent faţă de sol şi repede crescător. în tinereţe este
sensibil la geruri. Indicat pentru cultură în regiunile de silvostepă. Lemnul se foloseşte
pentru mobile, unelte, parchete, etc. în unele ţări (de ex. în China) bobocii şi frunzele
sînt folosite pentru vopsirea în galben. în Europa a fost introdus ca arbore ornamental
în 1747, răspîndindu-se apoi fQarte mult în cultură. Florile sînt melifere. La noi, arborele
este parazitat de ciupercile: N e c t r i a c in n a b a r in a (Fr.) Tode, D o tk io r e l la B c r e n g e r ia n a
Sacc., B o t r y o d i p l o d i a S o p h o r a e - ja p o n ic a e Săvul. et Sandu-Ville, T u b e r c u la r ia c o n flu e n s Pers.
Răsp. gen.: China, Coreea, Japonia.
2. S. prodanii Anders. in Journ. Arn. Arb. XVI (1935) 76, cum ic.; FI.
U.R.S.S. XI (1945) 26. — Goebelia alopecuroides Auct. rom., non Bge. —
S. Jaubertii Borza in Bul. Inf. Cluj III (1923) 26, non Spach. — Exs.: FRE
nr. 258 sub Goebelia, nr. 258 b sub Sophora. — Ic.: Pl. 5, fig. 2; Prod. Consp.
fl. Dobr. II (1936) tab. I ; FI. II (1939) tab. L X X X I.
2 ţ. Plantă ierbacee, cu tulpină groasă, uneori ± lignificată la bază, înaltă
de 50—75 cm, erectă, sulcată, viloasă, ramificată de la bază, cu ramuri frun
zoase. Frunze imparipenate, cu 10—12 perechi de foliole eliptice sau alungit
ovate, subsesile, lungi de 20—32 mm şi late de 8 —10 (12) mm, glabre sau
glabrescente. Stipele foarte mici, subulate. Flori în racem spiciform, multiflor,
lung de 12—26 cm, subsesile, cu pediceli de 1,5 mm lungime. Caliciu alipit
sericeu păros, lung de 8 mm. Corolă palid galbenă, cu vexil zvelt, la bază ±
sericeu păros; aripile la partea superioară cu ţesăLura dintre nervuri la x ă ; ca
rena lată, la vîrf terminată într-un mucron. Stamine libere. Păstaie scurt pedi-
celată (3—4 mm), sericeu viloasă, lungă de 6,5 cm şi lată de 2 —3 mm, monili-
formă, indehiscentă. Seminţe ovale, măsliniu brune, glabre. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin poieni şi la marginea pădurilor.
Ob s . Această specie a fost descoperiLă şi publicată de I. Prodan ca S . a lo p e c u r o id e s
L. (MBL XI (1912) 320). Mai tîrziu, Anderson o descrie sub numele de S . P r o d a n i i ca o
specie nouă pentru şliinţă şi ca endemică pentru R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n s ta n ţa : Babadag în pădure, la poiana « Chiururn Tarla »,
foarte abundentă (r. Tslria).
Planşa 5. — 1. S o p h o ra ja p o n i c a L., 1 a. fructe. — 2. S . p r o d a n ii Anders.

PLANŞA 5
legttminosak 45
î n t r e b u i n ţ ă r i . La Babadag seminţele sînt considerate ca foarte otrăvitoare.

Planta se poate folosi în scopuri ornamentale.
Răsp. g e n . : Crimeea, Caucaz.
Genul C L A D R Â S T I S *) Raf. **)

Neogcnyt. I (1825) Nat. Pfl. III, 3, 197.
Arbori cu frunze imparipenate. Inflorescenţă paniculă sau racem. Flori
albe, cu petale ± egal de lungi, cele ale carenei libere. Stamine libere. Fruct
cu pericarp subţire, turtit, polisperm, indehiscent, mai tîrziu dehiscent.
-X- C. lăţea (Michx.) K. Koch Dendr. I (1869) 6. — Virgilia Iuţea Michx.

Hist. arb. Am. sept. III (1813) 266. — Ic.: Pl. 6, fig. 1.
Arbore înalt de 15 (20) m, cu scoarţă netedă, închis cenuşie, coroană deasă
şi lemnul galben. Lujeri bruni, glabri. Frunze alterne, penat compuse, cu
(5) 7—9 (11) foliole. Peţiolii frunzelor acoperă mugurii. Foliole eliptice sau
ovate, lungi de 6—15 cm, scurt acuminate, întregi, glabre, deschis verzi, scurt
peţiolate, adeseori cea terminală mai mare decît cele laterale. Flori albe,
lungi de 2, 5 —3 cm, mirositoare, în panicule pendule, lungi de 25—40 cm.
Păstaie ± liniară, îngustă, turtită, tîrziu dehiscentă, lungă de 7—8 cm,
cu valve subţiri. — (V) VI.
Cultivat ici-colo prin parcuri, mai rar în grădini.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în America de N lemnul este folosit pentru vopsire în galben.
Arbore ornamental, foarte bun melifer. La noi nu înfloreşte în fiecare an.
R ă s p . g e n . : America de N ; introdus în Europa centrală în anul 1802.
Tribul II. G e n i s t e a e Bronn Diss. Legum. (1822) 132.

Arbuşti, subarbuşti său plante ierbacei, cu frunze simple sau digitat
compuse şi foliole cu margini întregi.
Genul L U P I N U S 1) L. 2)
Gen. pl. [ed. I (1937) 221, nr. 586], ed. V (1754) 322, nr. 774. - L u p i n ,
C a f e 1 u ţ e.
Plante ierbacei cu frunze digitat compuse. Flori grupate în raceme ter
minale şi laterale, erecte. Caliciu profund bilabiat, Labiul superior tridinţat
sau bifidat, cel inferior 3-dinţat. Vexil ± orbicular; aripi concrescute;
carenă rostrată. Stamine monadelfe. Păstaie dehiscentă, turtită, polispermă.
Genul cuprinde cca 200 de specii, în majoritate americane.
*) De la cuvîntul grecesc clados = lujer sau creangă şi rastos = uşor.

**) Prelucrat de A. N v ă r â d y.
ri Numele plantei la romani.
-) Prelucrat de E m. Ţ o p a.
46 FLO RA R . P . R .
1 a Plante perene. Frunze lung peţiolate. Flori mari. Bractei scurte, caduce.
Seminţe mici ..................................................................................................2
1 b Plante anuale. Seminţe mari......................................................................... 3
2 a Plantă înaltă de 40—70 cm. Frunze cu 7—9 foliole. Raceme mijlocii, cu
flori albastre; vexil adesea violet; carenă ciliată...............1. L. perennis
2 b Plantă înaltă de 100—150 cm. Frunze cu 13—15 foliole lanceolate,
numai pe dos pronunţat păroase. Raceme lungi, cu 50—80 flori albastre.
Carenă glabră ..................................................................... 2. L. polyphyllus
3 a Flori alterne. Seminţe netede ..................................................................... 4
3 b Flori ± verticilate. Seminţe ± aspre........ ................................................ 5
4 a Foliole alungite liniare. Flori îndesuite, albastre, cu miros de viorele
3. L. angustiiolius
4 b Foliole alungit obovate. Flori albe, cu petale la vîrf albăstrui 4. L. albuş
5 a Flori galbene, cu miros de rezedă............................................ 5. L. Intens
5 b Flori albastre sau albe, pînă la roz şi roşii. Seminţe aspre...................6
6 a Plantă înaltă pînă la 20 cm, cu peri scurţi, alipiţi. Foliole 5—9, alungit
lanceolate, pe dos păroase. Flori palid albastre sau violete. Păstaie cu
4 —5 seminţe pestriţe şi aspre..................................................... 6. L. varius
6 b- Plantă erectă, de obicei multiramificată, de cca 10—40 cm înălţime, cu
peri brunii roşcaţi, lungi, erecţi, aspri. Frunze 5—7-foliolate, cu foliole
obovate, ascuţite, late de cca 1 cm, pe ambele feţe păroase. Flori albastre,
glabre, cu unguiculă albă. Păstaie dens păroasă, cu 3 —4 seminţe foarte
mari, aproape reniforme, aspre................................................. 7. L. hirsutus
1. -X* L. perennis L. Sp. pl. ed. I (1753) 721.

4 . Tulpină de regulă înaltă de 40—70 cm, cu peri fini şi moi. Foliole
7—9, alungit obovate, obtuzate, cu mucroni moi şi ascuţiţi, glabre pe faţă
şi dispers păroase pe dos. Stipele setiforme, caduce. Racem alungit, lax.
Bractei scurte, caduce. Flori albastre, adesea cu vexilul violet şi carenă
ciliată. Păstaie 5-spermă.— V — IX.
Cultivată ca plantă furajeră şi ornamentală, uneori sălbăticită.
2. -X- L. polyphyllus Lindl. Bot. Reg. (1829) 1096; FI. U.R.S.S. X t

(1945) 50. - Ic.: Pl. 7, fig. 4.
4. Tulpină înaltă de 1—1,5 m, de obicei vărgată. Frunze cu 13—15 foliole*.
rar 9—11 (f. grandifolius Lindl. l.c. (1831) 1377), lanceolate, numai pe dos.
pronunţat păroase. Racem cu 50—80 flori. Corola albastră pînă la purpurie;
P l a n ş a 6. — 1. Cladrastis Iuţea (Michx.) K. Koch. — 2. Arachis hypogaea L. —

3. Lespedeza bicolor Turcz.
PLANŞA 6
LEGL'MINOSAE 49
vexil la mijloc alburiu; carena glabră. Păstaie dens păroasă, lungă de 6 —7 cm

şi lată de 2,5—3,5 cm, cu 4 —12 seminţe mici, de 3,3—4,8 mm lungime,
2,6—3,2 mm lăţime. — VI — IX.
Mult cultivată în Europa centrală pentru îngrăşămînt verde, furaj şi
ca plantă ornamentală.
R ă s p . g e n . : America de N.
3. * L. angustiiolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 721; FI. U.R.S.S. XI

(1945) 49. - Ic.: Pl. 7, fig. 3, 3a.
O . Tulpină înaltă de 20—100 cm, slab ramificată, acoperită cu peri
alipiţi. Foliole 5 —9, alungit liniare, lungi de 2—4 cm şi late de 2 —5 mm,
obtuzate, pe dos păroase. Stipele liniare, ascuţite, mici, de 7 mm lungime.
Racem cu flori mici, îndesuite, alterne, scurt pedicelate. Corolă albastră,
rar albă sau roşcată, cu miros de viorele. Bractei mici, caduce. Păstaie lungă
de 5—7 cm şi lată de 1—1,25 cm, brună gălbuie, lax păroasă, cu 5—6 seminţe
ovate, de 6,8—8 mm lungime şi 5,4—6,8 mm lăţime, netedă, de regulă sure,
cu pete albe şi neregulat marmorate, cu dungi galbene brunii.— V — VII.
Cultivată ca hrană pentru vînat nobil. Din seminţe se poate prepara un
surogat de cafea.
Răsp. gen.: Regiunea mediteraneeană.
4. * L. âlbus L. Sp. pl. ed. I (1753) 721; FI. U.R.S.S. XI (1945) 50. -
Ic.: Pl. 7, fig. 1, la, b.
0 . Tulpină erectă, înaltă de 40—60 cm, ± ramificată, cu peri alipiţi,
argintiu viloşi. Frunze cu 5—7 (11) foliole scurt peţiolate, alungit obovate,
lungi de 3 —4 cm şi late de 1 cm, pe faţă glabre, pe dos cu peri moi. Racem
lax, cu flori alterne, mijlocii, scurt pedicelate. Bractei caduce. Corolă glabră,
cu petale albe, la vîrf albăstrui. Păstaie rostrătă, hispidă, galbenă, de 6 —11 cm
lungime şi 1,5 cm lăţime, turtită, 5 —6-spermă. Seminţe netede, albe gălbui,
de cca 10 mm în diametru.— IV — VII.
Adesea cultivată. Seminţele se folosesc ca surogat de cafea. în acelaşi
timp este apreciată şi ca plantă ornamentală, furajeră şi ca îngrăşămînt verde.
R ă s p . g e n . : Sicilia; naturalizată în regiunea mediteraneeană.
5. -X- L. luteus L. Sp. pl. ed. I (1753) 722; FI. U.R.S.S. XI (1945) 49. -
Ic.: Pl. 7, fig. 2, 2a—d.
O . Rădăcină lungă pînă la l m . Tulpină înaltă de 80—120 cm, dens
păroasă. Foliole 9 (8—12), obovate, obtuze, cele superioare alungit lanceo
late, acute, pe ambele feţe cu peri. Flori galbene, cu miros de rezedă, verti-
cilate: verticilele dispuse in raceme. Legumă galbenă brunie, păroasă, lungă
4 - c. 244
50 FL O RA R . P . R .
de 5 —6 cm şi lată de 9 —12 mm, cu 4 —7 seminţe de culoare albă gălbuie,

marmorate în negru sau brun.— VI — IX.
Mult cultivată ca îngrăşămînt verde şi ca plantă furajeră, textilă şimeliferă.
Răsp. g e n . : Regiunea mediteraneeană.
6. * L. vârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 721.
O . Tulpină pînă la 20 cm, slab ramificată, acoperită cu peri argintii,

deşi, scurţi şi alipiţi. Frunze cu 5 —9 foliole liniare sau alungit lanceolate,
pe dos cu peri argintii. Racem cu flori mari, albastre sau violete, pătate cu
alb, aşezate altern sau în semiverticile. Bractei caduce. Păstaie viloasă, lată
de cca 1 cm, cu 4 —5 seminţe sferice, reniforme, pestriţe, aspre.— VI — VIL
Mult cultivată prin grădini ca plantă de ornament, furaj şi pentru obţi
nerea unui surogat de cafea.
R ă s p . g e n . : Peninsula Iberică şi Insulele Baleare.
7. * L. hirsfitus L. Sp. pl. ed. I (1753) 721.

O . Tulpină erectă, mult ramificată, de cca 10—40 cm înălţime, cu peri
bruni roşcaţi, lungi, erecţi şi aspri. Foliole 5 —7, scurt peţiolate, obovate,
ascuţite, lungi de cca 3 cm şi late de cca 1 cm, pe ambele feţe hirsut păroase.
Raceme scurte, cu flori verticilate numai în partea de sus. Caliciu hirsut.
Corolă albastră, cu unguiculă albă, glabră. Păstaie lungă de 3 —4 (8) cm şi
lată de 1,5—2 cm, foarte păroasă, cu 3 —4 seminţe mari şi aspre.— V — VI.
Se cultivă ca îngrăşămînt verde, mai puţin pentru furaj şi seminţe. Ici
colo sălbăticită. Suferă de pe urma lui Uromyces lupinicolus Bubâk, ai cărei
uredospori şi teleutospori se dezvoltă pe frunze.
î n t r e b u i n ţ a r e a s p e c i i l o r d e Lupinus. Cîteva din speciile acestui gen
au intrat în cultură încă din antichitate, ca plante decorative, datorită florilor lor mari,
frumoase şi plăcut mirositoare. Altele constituie un excelent îngrăşămînt verde pentru
solurile uşoare, unde dau rezultate mai. bune decît bălegarul. Planta, tecile şi seminţele,
oferă un furaj hrănitor, bogat în proteine, dar care dat peste măsură poate provoca
animalelor o intoxicare acută (lupinoză) sau cronică (lupinism), datorită unor alcaloizi
de natura lupino-toxinelor. Toxina e mai puternică toamna decît primăvara. Lupinul
are proprietatea de a îndepărta şoarecii de pe terenul de cultură. Cultivat împreună cu
porumbul, stimulează creşterea acestuia. Seminţele constituie un excelent surogat de cafea,
din ele putîndu-se extrage şi surogate de carne, margarină, brînză, ulei, alcool, săpun,
etc. Fibrele speciilor de Lupinus se folosesc, ca şi cele de iută, pentru ţesături.
P l a n ş a 7. — 1. Lupinus albuş L., 1 a. păstaie, 1 b. sămînţă. — 2. L. luteus L.,

2 a. păstaie, 2 b. sămînţă. — 3. ' L i angustifolius L., 3 a. păstaie, 3 b. sămînţă. — 4. L.
polyphyllus Lindl.
PLANŞA 7
LEGUMI NOS AK sa
Genul S P Ă R T I U M *) L. **)
Gen. pl. [ed. I (1737) 218, nr. 577], ed. V (1754) 317, nr. 765
Arbuşti cu frunze simple, cu flori dispuse în raceme erecte, terminale.
Caliciu bilabiat; labiul superior 2-dinţat, cel inferior nedivizat, numai în
timpul fructificaţiei adînc fidat. Vexil obovat; aripi mai scurte decît carena
acuminată şi curbată. Stamine monadelfe; tubul staminal la bază concrescut
cu unguicula aripilor şi a carenei. Antere păroase. Ovar sesil, multiovulat,
cu stil liniar, spre vîrf slab curbat, cu stigmat alungit. Fruct .păstaie liniară,
polispermă, dehiscentă.
-X- S. jtinceiun L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 708; FI. U.R.S.S. XI (1945) 5 4 . -
Spartianthwi junceus Link Enum. hort. berol. II (1822) 223. — Bucsău.—
Kozonseges jeneszter. —■Spanischer Ginster. — MeTeJiBHHK npvTBeBH^HBriî.—
Ic.:P 1.8, fig .3 ,3 a ; P l. 11, fig. 1.
Arbust înalt pînă la 2 (3) m, cu ramuri erecte, cilindrice, longitudinal
brăzdate, verzi, glabre, fără frunze sau cu puţine frunze. Frunze simple,
îngust sau mai lat lanceolate, glabre sau dispers păroase, de timpuriu caduce,
albăstrui verzi, lungi de 1—2,5 cm. Flori mirositoare, scurt pedicelate, adunate
în racem terminal, erect, pauciflor. Caliciu membranos. Petale lungi de 20—
25 mm, deschis galbene. Păstăi polisperme, liniare, lungi de 4 —8 (10) cm
şi late de 5 —7 mm, cele tinere sericeu viloase, cele mature de obicei glabres-
cente şi negre-brune. Seminţe ± ovate sau eliptice, roşcat galbene, lucitoare.
- VI - IX.
Cultivată ici-colo prin parcuri, de unde uneori se sălbăticeşte (de ex.
Năsăud, Sibiu, Tălmaciu).
î n t r e b u i n ţ ă r i . în unele locuri (Spania, Franţa de S, Grecia) fibrele liberiene
sînt folosite pentru confecţionarea plaselor, covoarelor, frînghiilor, etc. La noi se cultivă
ca plantă ornamentală şi ca nutreţ pentru iepuri. Planta conţine alcaloidul sparteina.
R ă s p . g e n . : Europa mediteraneeană, Asia Mică, Caucaz, Grimeea; este introdusă
şi în America.
Genul 242. G E N Î S T A 1) L. 2)
Gen. pl. [ed. I (1737) 219, nr. 580], ed. V (1754) 318, nr. 766. - D r o b i ţ ă,
G r o z a m ă.
Arbuşti sau semiarbuşti, glabri sau păroşi, cu tulpini aripate sau nearipate,
cu sau fără spini. Frunze simple, alterne, uneori trifoliate, fără stipele (sau
dacă se află, sînt foarte mici). Flori grupate în raceme terminale sau capi-
tuliforme. Caliciu cu labiul inferior format din 3 dinţi, iar cel superior din
*) De la cuvîntul grecesc spârtion (spârtos) = Lulă, arbust.

x) Nume latin de plantă la Vergilius.
2) Prelucrat de I. M o r a r i u.
54 FLO RA R .P .R .
2 dinţi. Corolă galbenă, cu vexil oval, aripi alungite şi carenă dreaptă pînă
la curbată, de fiecare parte cu o proeminenţă. Unguicula aripilor şi a carenei
mai adesea concrescută cu tubul staminelor. Gineceu sesil, cu puţine ovule,
cu stilul îndreptat în sus şi stigmat globulos sau alungit şi decurent. Păstaie
liniară pînă la ovală, de obicei dehiscentă, cu 2 valve, în interior cu 2—8
seminţe.
Genul cuprinde cca 86 specii răspîndite din Europa de V pînă în Asia
de V şi Africa de N.
Unele specii, care în trecut aparţineau acestui gen, astăzi sînt subordo
nate genului Cytisus, iar altele sînt considerate ca un gen independent ( Cyti-
sanihus).
1 a Tulpini şi ramuri cu 2 aripi laterale late, împreună late de 4 —7 mm,
în aparenţă foliacei ............................................................ 10. G. sagiitalis
1 b Tulpini şi ramuri nearipate, cel mult muchiate sau striate, cu 3 sau
mai multe muchii, mai înguste de 1—2 m m ............................................ 2
2 a Frunze în cea mai mare parte trifoliolate........................... 1. G. trifoliata
2 b Frunze simple .............................................................................................. 3
3 a Plante cu ramuri sp in oase.................................................... 2. G. germanica
3 b Plante fără spini ......................................................................................... 4
4 a Vexil pe partea dorsală şi carenă alipit mătăsos păroase ................... 5
4 b Vexil şi carenă glabre; cel mult vîrful carenei uneori păros............... 6
5 a Ramuri şi frunze pe faţa inferioară alipit mătăsos păroase. Flori mai
mari de 1 c m ................................................................................. 3. G. pilosa
5 b Ramuri şi frunze pe ambele feţe păroase, cu peri patenţi. Flori mai
mici de 1 c m ................................................................................. 4. G. albida
6 a Tulpini cilindrice, cu mai multe coaste înguste. Plante de obicei păroase
sau abundent păroase. Nervurile laterale ale frunzelor pronunţate. Inflo
rescenţe lungi sau se alungesc în cursul înfloririi, lungi de (3) 4 —10
(15) cm ............................................................................................................... 7
6 b Tulpini aripate, cu 3 —6 —9 aripi înguste sau cu muchii pronunţate.
Plante de obicei complect glabre; cel mult marginea frunzelor mărunt
ciliată şi evident cartilaginoasă. Nervurile laterale nu sînt pronunţate.
Inflorescenţe scurte, lungi de 1—2 (4) cm ................................................ 8
7 a Păstaie glabră. Tulpină şi ramuri ± alipit pufos păroase. Frunze eliptice
sau lanceolate; numai nervurile laterale de ordinul întîi sînt pronun
ţate .......................................................................................... 6. G. tinetoria
7 b Păstaie des zbîrlit lanat păroasă. Tulpină des pufos păroasă. Frunze
eliptice, lat ovate, pînă la lanceolat eliptice........................... 7. G. ovata
8 a Tulpină şi ramuri triunghiulare, cu muchii înguste pînă la 1 mm lăţime
(uneori între aceste muchii se mai află cîte o muchie mică şi fină). Frunzele *2
P l a n ş a 8. — 1. Lathyrus sphaericus Retz., l a . păstaie. — 2. L. setifolius L.,

2 a. păstaie. — 3. Spanium junceum L.. 3 a. păstaie.
PLANŞA 8
LE GU MJ NO SA E 57
lăstarilor sterili şi a celor floriferi uniforme, alungite sau îngust lanceo

late, acute sau acuminate, pe margini adesea scarios denticulate
9. G. triangularis
8 b Tulpină şi ramuri cilindrice, cu 6 —9 brazde pronunţate şi inegale.. 9
9 a Tulpină şi pedunculi florali complect glabri. Frunzele ramurilor florifere
de 1 cm lungime, ale celor sterile aproape de 2 ori mai lungi, fără peri
pe margini (dacă aceştia se află, sînt rari şi mici). Flori de cca 1 cm
lungime. Plantă din regiuni de dealuri joase............... 8. G. spathulata
9 b Tulpina cel puţin în inflorescenţă cu peri lungi, ± alipiţi, îndreptaţi
spre vîrf. Frunzele ramurilor florifere şi sterile uniforme, cele mai mari
de cca 2 cm, totdeauna lung ciliate pe margini. Corolă lungă de cca 1,5 cm.
Plantă din regiunile muntoase înalte............................... 5. G. oligosperma
1. ?. G. trifoliâia Jka. in OBZ X X III (1873) 243. — G. trifoliata var.

romanica Prod. in Bul. Grăd. Bot. Cluj, V (1925) 39. — G. romanica Prod.
FI. II (1939) 506. - Ic.: Pl. 9, fig. 3; Prod. Consp. FI. Dobr. II (1936) Pl. II
şi FI. II (1939) t. LXX III.
Subarbust înalt pînă la 50 cm, cu ramurile virgat alungite şi alipite, des
mătăsos păroase. Frunze trifoliolate, cu foliole îngust liniare, late de 1—4 mm,
des mătăsos păroase, cu margini întregi. Flori axilare, dispuse într-un racem
foarte alungit, lax, subţire, multiflor. Caliciu patent sau mătăsos păros.
Corolă galbenă; vexil pe dinafară mătăsos păros. Păstaie eliptic ovata, scurt
rostrată, des păroasă, de 2 —3 ori mai lungă decît caliciul, cu 1—2 seminţe.—VI.
S t a ţ i u n e a . In locuri ierboase, calcaroase şi abrupte.
R ă s p . î n ţ a r ă : Prezenţa plantei în ţara noastră este nesigură. Probabil creşte
în părţile sudice ale regiunii Constanţa, în apropierea graniţei, fiind cunoscută în Sudul
Dobrogei din R. P. Bulgaria.
R ă s p . g e n . : R. P. Bulgaria, Macedonia.
2. G. germânica L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; FI. U.R.S.S. XI (1945) 57,
tab. IV, fig. 5. — Cytisus germanicus Vis. FI. Palm. III (1852) 268. — Exs.r
FRE nr. 425. - Ic.: Pl. 9, fig. 1, la .
Subarbust înalt de 10—60 cm. Tulpini erecte sau ascendente, ramificate.
Ramuri tinere striate, verzi, moale păroase spre partea superioară. în axilele
frunzelor se află spini verzi, striaţi, proveniţi din transformarea ramurilor
scurte, cei superiori ramificaţi, cei inferiori de obicei simpli. Frunze aproape
sesile, eliptice sau eliptic lanceolate, lungi de 1—1,5 cm şi late pînă la 5 mm,
acute, cu nervuri laterale neînsemnate, pe margini aspru păroase. Inflorescenţe
în raceme lungi pînă la 5 cm ; pediceli florali scurţi, cu bractei înguste, subu-
late, aspru păroşi. Caliciu aspru păros, bilabiat, cu labiul inferior 3-dinţat,
iar cel superior profund divizat. Corolă lungă de 8 —10 mm, galbenă aurie,
la uscare verde: vexil ovat, acut, cu unguiculă scurtă, mai scurt decît carena
58 FLO RA R. P. R .
moale păroasă. Fruct alungit romboidal, adesea mai lung de 1 cm, de obicei
cu 2 —5 seminţe ovate, uşor turtite, lucitoare, brune. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, prin păduri, coaste şi coline ierboase,
însorite, uneori pe nisipuri uscate; evită solurile calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Dej, Ganciu (r. Dej); Cluj la Făget, Feleac (r. Cluj);
Turda; Băbiu (r. Huedin); Zalău. Reg. Hunedoara: pe dealurile Mamut şi Bilac lîngă
Alba Iulia. Reg. Stalin: Sighişoara; Sibiu, Şelimbăr, Cisnădioara (r. Sibiu).
f. typica Fiori ct Paol. ap. Gams in Hegi FI. Mitt.-Bur. IV, 3 (1924) 1211. —
Plantă înaltă de 30—60 cm, cu numeroşi spini. — Comună.
f. in6rmis Koch ap. Mert. et Koch in Rohl. Deutschl. FI. V (1839) 86. - Plantă fără
spini. — Mai rară. — Reg. Stalin: Poplaca (r. Sibiu).
f. heteracântha (Schloss. et Vuk.) Neilr. âp. Gams 1. c. — G. heteracantha Schloss.
et Vuk. Syll. FI. Croat. (1857) 125. — Ramuri scurte, virgate. Spini în parte ramificaţi,
în parte simpli. — Rară.
R ă s p . g e n . : Europa.
3. G. pilosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; FI. U.R.S.S. XI (1945) 68. -
Cytisus pilosus Vis. FI. dalm. III (1852) 269. — Exs.: FRE nr. 1966. — Ic.:
Pl. 9, fig. 5, 5a.
Subarbust ramificat, înalt de 5 —30 cm, cu ramuri noduroase, tîrîtoare
sau ascendente, cel puţin în tinereţe scurt mătăsos păroase. Frunze foarte
scurt peţiolate, lanceolate sau obovate, rotunjite sau foarte scurt acuminate,
destul de tari, în tinereţe sericeu păroase, mai tîrziu, cel puţin pe faţa supe
rioară glabrescente şi verzi deschis, lungi de 5—12 mm, late de 1,5—3,5 mm,
pe ramurile lungi distanţate, pe cele scurte îndesuite. Flori foarte scurt
pedicelate, dispuse cîte 1—3 pe cîte o ramură foarte scurtă, axilare, formind
raceme alungite. Pediceli florali foarte scurţi, sericeu păroşi. Caliciu divizat
pînă la jumătate, sericeu păros. Corolă galbenă aurie, caducă; vexil ovat
rotund, lung de 10—12 mm, împreună cu carena pe dinafară sericeu păroase.
Păstaie alungită, lanceolată, lungă de 1—3 cm şi lată de 3 —4 mm, turtită,
brună, cenuşiu argintiu păroasă, cu 3 —8 seminţe lenticulare, verzui, lungi
de 1 ,5 -2 ,5 mm. - V - VII (X).
S t a ţ i u n e a . La margini de păduri, prin tufişuri, pe coaste însorite,
locuri pietroase, pe soluri sărace, în regiunea deluroasă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Crăciunel (r. Tîrnăveni); Merghindeal (r. Agnita);
Rupea; Sinea Nouă (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Oradea: Arăneag (r.
P l a n ş a 9. — 1. Genista germanica L., 1 a. fructe. — 2. G. triangularis Kit., 2 a.

porţiune din tulpină. — 3. G. trifoliata Jka. — 4. G. sagiltalis L. — 5. G. pilosa L., 5 a.
(între fig. 4 şi 6 b) dosul frunzei şi tulpina cu peri culcaţi. — 6. G. spathulata Spach,
6 a. porţiune din tulpină, 6 b. păstaie.
PLANŞA »
LEGUMIM OS AE 61
Ineu). Reg. Timişoara: Şina, Mîsca, Măderat (r. Arad); Băile Herculane, în Valea Cernei
(r. Orşova). Reg. Craiova: Tumu Severin pe Dl. Breşniţa.
R ă s p . ' g e n . : Europa centrală, de S şi de V.
4. G. âlbida Willd. Sp. pl. III (1800) 942; FI. U.R.S.S. XI (1945) 57. -
Ic.: Pl. 11, fig. 4.
Subarbust înalt de 8 —20 cm, foarte ramificat, cu ramuri tîrîtoare, scurte

şi subţiri, brăzdate, vilos patent păroase. Frunze alungit eliptice sau lanceo
late, lungi de 9 mm şi late de 2 mm, mai adeseori îngustate la ambele capete,
pe ambele feţe viloase, patent păroase. Flori mai mici de 1 cm, solitare,
grupate în raceme scurte. Pediceli florali de lungimea caliciului sau mai scurţi,
uneori sesili, cu bracteole obtuziuscule. Caliciu vilos păros. Corolă galbenă;
vexil şi carenă mătăsos viloase. Păstaie scurt pedicelată, dens pînă la vilos
tomentoasă sau alipit păroasă. — VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri sterile cu pietriş mărunt, în stepe.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Galaţi: Greci (r. Măcin). Reg. Constanţa: Babadag, Caugagia,
între Caugagia şi Camena (r. Istria).
Răsp. gen.: Dobrogca şi Crimeea.
5. G. oligosperma (Andrae) Simk. Enum. fl. transs. (1886) 169. — G. tinc-

toria var. oligosperma Andrae in Bot. Zeitg. X I (1853) 440. — G. rupestris
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 145. — G. Sigeriana Fuss Fl. Transs. exc.
(1866) 149 ?. - Ic.: Pl. 10, fig. 2, 2a.
Subarbust înalt pînă la 20 cm, cu tulpini tîrîtoare sau flexuoase, lungi de
10—30 cm, bogat ramificate de la bază, cu ramuri erecte, ascendente sau
arcuite, cu 4 —8 muchii, glabre sau în partea superioară şi în inflorescenţă
alipit păroase, cu peri lungi, aplecaţi, îndreptaţi spre vîrf. Frunze opuse sau
imperfect opuse, pînă la alterne, alungit eliptice, ascuţite la ambele capete,
sesile, întregi, lungi de 1—2,5 cm şi late de 3 —7 (8) mm, glabre, numai pe
margini cu peri lungi, mătăsoşi, alipiţi, îndreptaţi spre vîrf. Nervuri laterale
neevidente. Stipele persistente, ascuţite. Flori axilare, solitare, de lungimea
bracteilor, grupate spre vîrful ramurilor într-un racem scurt de 1—2 (3) cm,
± lax, cu pediceli scurţi de 2 —3 mm, adesea păroşi, la bază cu frunze brac-
teante puţin mai mici decît cele tulpinale. Caliciu mai adesea păros, cel puţin
pe marginea dinţilor, în rest glabru. Corolă glabră, galbenă sulfurie, lungă
de cca 1,5 cm; vexil cu striaţiuni. Păstaie lungă de 2 —2,5 cm, lată de 2 mm,
uşor falcată, cu 5—8 (10) seminţe, glabră sau uneori spre bază cu peri lungi,
alipiţi, lung acuminată. — .VI — VIL
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, în etajul alpin şi subalpin.
R ă s p . î n t a r ă : M ţii Ciucasului. M ţii Baiului: Predeal pe Mtele Urzicaru. Mţii
Birsei: Piatra Mare. Postăvarii, Predeal pe V. Rîşnoavei. M ţii Bucegi: Vf. cu Dor, Furnica,
62 FLOR'A R . P . n .
Jepii Mari, Jcpii Mici, Caraiman, Goştila, Doamnele, Colţii lui Barbeş, Piatra Arsă. M ţii
Făgăraşului: Trăsnită,Zîrna, Colţii Brezei, Arpaşu, Suru, Ciortea, Negoiu, Lespezi, Paltina,
Piatra Rea lingă Porceşti. M ţii Cozia-Ghiţu: Cozia, Ghiţu. M ţii Paringului: •Gruia. M ţii
Retezatului: Borăscu lingă Stîna Galbenă, Căldarea Zănoguţa. M ţii Ţarcu-Godeanu:
Tomeasa.
f. alpfcola (Scbur). — G. alpicola Schur Enum. pl. Transs. (1866) 145. — Fructe glabre*
Flori mari, intens galbene. Dinţii caliciului egali, mai lungi decît tubul. — Reprezintă
forma tipică. — Mţii Făgăraşului: Colţii Brezei.
f. glilşae Pawl. in Bul. Grăd. Bot. Cluj XIX (1939) 6. — Fructe des păroase. Plantă
înaltă pînă la 40 cm, puternic păroasă, cu ramurile florifere de^l5—20 cm lungime. —
M ţii Retezatului: V. Păpuşii spre Vf. Peleaga (1700—1850 m).
Ob s . Această formă este probabil hibridul dintre G. oligosperma şi G. ovala.
Răsp. g e n . : Endemică în Carpaţii din R. P. Romînă.
6. G. tinctoria L. Sp. pl. ed. I (1753) 710; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 65. -
Drobiţă. — Festă rekettye. — Fărber-Ginster. — J0(poK K p acn jiH B ift. — Exs.r
FRE nr. 1710. - Ic.: Pl. 10, fig. 3, 3a.
Subarbust înalt de (10) 30—60 (100) cm, cu rădăcină pivotantă şi tulpini
erecte, ± abundent ramificate sau neramificate. Ramuri virgate, uneori
în formă de mătură, brăzdate sau mucbiate, păroase sau cel puţin spre vîrf
alipit păroase, cele mai multe terminate cu inflorescenţe alungite. Frunze*
aproape sesile, lanceolate pînă la eliptice, lungi de 1 —4 cm şi late de 4 —15 mm,
cu puţine nervuri laterale, dar proeminente, pe faţa superioară verzi închis-
şi glabre, pe cea inferioară mai deschise şi adesea ciliate, ca şi pe margine, la
bază cu 2 stipele subulate. Flori însoţite de o frunzişoară bracteantă, lanceo-
laLă, grupate într-o inflorescenţă racem sau paniculă, lungă de (3) 4 —10
(15) cm. Pediceli florali scurţi, ± de lungimea caliciului, uneori cu 2 brac
teole asemănătoare stipelelor. Caliciu persistent, glabru, cu peri cel m ult
pe nervuri, cu dinţi uşor inegali, puţin alungiţi. Corolă galbenă aurie, lungă
de 10—15 mm, glabră; vexil oval; carenă obtuză, numai în treimea inferioară
divizată. Ovar şi stil glabre. Păstaie liniară, lungă de (1) 2 —4 cm şi lată de
3 —5 mm, de obicei dreaptă, cu margine uneori curbată, glabră, rar păroasă.
Seminţe rotunde, eliptic lenticulare, lungi de 2,5 mm, cîte 6 —10.— VI —
VII (IX).
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe, pe coaste însorite, abrupte, la margini de
păduri, prin poieni, tăieturi de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în toată ţara, de la cîmpie pînă în regiunea montană^
P l a n ş a 10. — 1. Genista tinctoria ssp. elata (Mnch.) A. et G., 1 a. păstaie, 1 b.

idem f. pubescens (Lang.) A. et G., 1 c. G. tinctoria var. hungarica (Kern.) A. et G. —
2. G. oligosperma (Andrae) Simk., 2 a. păstaie. — 3. G. tinctoria L., 3 a. păstaie, 3 b-
var. campcstris (Jka) Morariu — 4. G. ovata W. et K., 4 a. păstaie.
PLANŞA 10
LE G U M I N O S A E 65
V a r i a b i l i t a t ea s p e c i e i
ssp. eutinctoria Morariu ssp. nova in Add. V, pag. 539.
Tulpini scunde, înalte de 10—30 (35) cm, neramificate sau foarte puţin
ramificate. Frunze lanceolate pînă la eliptice. înfloreşte spre sfîrşitul pri-
măverei.
1 a Plantă scundă, cu tulpini foarte subţiri, înaltă de 10—15 cm. Frunze lungi pînă la
10 mm
var. eollina Schur En. pl. Transs. (1866) 145. Reg. Stalin: Boiţa lîngă Tălmaciu
spre Sadu, printre Calluna (r. Sibiu).
1 b Plante înalte de 15—30 cm, cu frunze mailungi de 10 m m .......................................... 2
2 a Păstaie scurtă, cel mult de 11 mm lungime. Unele tulpini lungi de 25—35 cm,puţin
ramificate
var. camp6stris (Jka.). — G. campestris Jka. in Linn. XXX (1859—60) 562. —
Ic.: Pl. 10, fig. 3 b. — Reg. Cluj: Năsăud, Maieru (r. Năsăud); Buza, Sic (r. Gherla);
Chiochiş (r. Beclcan); Cluj la Fînaţe, la Făget, la Mănăştur şi Someşeni, Chintău,
Popeşti (r. Cluj); Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Gurghiu (r. Reghin); Reci
la « Retyi-Nyir» (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Piteşti:
Mihăeşti (r. Muscel).
2 b Păstaie lungă de 15—35 mm. Tulpini mai scunde, neramificate
var. vulgâris Spach in Ann. sc. nat. III, Ser. III (1845) 137.
f. genuina (Pokorny). — G. tinct. a. genuina Pokorny Holzfl. (1864) 394. —
Exs.s FRB nr. 1710 sub var. vulg. — Ic.: Pl. 10, fig. 3, 3 a. — Frunze lungi pînă
la 3 cin şi late de 3—5 mm, aproape fără luciu, verzi deschis. — Reg. Cluj: Băile
Sărate Turda. Reg. Stalin: Rîşnov, Noua (r. Codlca). Reg. Oradea: Mţii Muma şi
Codru pe Vf. Merişoru şi Cuhnea Pleşului.
f. latifolia (Schur) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 157. — G. tinct. var. latifolia
Schur 1. c. — Frunze eliptice, late de 10—21 (30) mm. — Reg. Oradea: Mţii Muma
şi Codru pe Vf. Merişoru şi Culmea Pleşului. Reg. Craiova: Cerncţi pe dealurile
Dumbrăviţei (r. T. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Păd. Cot-
meana (r. Piteşti); Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Bacău: Piatra Neamţ, pe dealurile
Voevodinei.
f. incubâcea (Schur) Borza l. c. - G. incubacea Schur 1. c. — Ramuri alungite,
moi, puţin ascendenLe. Flori mai lungi decît frunzele bracteante. Fruct brusc acuminat.
Seminţe late de 1 mm. — Reg. Stalin: Oraşul Stalin pe Dl. Stejăriş şi pe Tîmpa.
2 c Păstaie alburiu sericeu păroasă
var, banâtica Simk. in Term. fiiz. III (1879) 166. — Reg. Timişoara: Armeniş
pe Dl. Lazura (r. Caransebeş).
ssp. elata (Mnch.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 261. — Genistoides elata

Mnch. Mcth. (1794) 133. — G. virgata Willd. Beri. Baumz. (1811) 159, non
Lam. — G. elatior Koch Syn. ed.' II (1843) 441. — Exs.: FRE nr. 2870 a, b.
Tulpini de 30—100 cm sau şi mai înalte, de obicei paniculat ramificate.
Frunze mai late, eliptice, adesea, împreună cu tulpinile, pubescente. înfloreşte
de la începutul verii.
1 a Păs Laie scurt pubescentă mai ales în stare tînără
var. hungărica (Kern.). — G. hungarica Kern. in OBZ (1863) 140. — Reg. Timi
şoara: Regiunea defileului Dunării.
1 b Păstaie complect glabră .................................................................................................. 2
66 FLORA R .P .R .
2 a Tulpina şi frunzele ± des păroase

var. pub£scens (Lang) Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 85. — G . p u b e s c e n s Lang
Syll. ratisb. I (1824) 181. — R e g . C lu j: Cluj la Făget şi Hoia. R e g . T i m iş o a r a : în Banat
(Iîeuffcl). R e g . P i te ş ti: Furnicoşi lîngă Mihăieşti (r. Muscel); Ml.ii Vîlcci. R e g . I a ş i :
Iaşi pe Dl. Frasin, Repedea, Bîrnova, Mîrzeşli (r. Iaşi); Holmu (r. Negreşti);
Ciomag (r.Vaslui); Hîrlău, BelceşLi (r. Hîrlău).
2 b Tulpina glabră. Frunzele numai pe margini şi pe nervuri pubescente
var. typiea (Posp.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 261. —G . e la lio r a. t y p i c a Posp.
Fl. Oesterr. Kiistenl. II (1898) 345. — Exs.: FRE nr. 2870 a, b, sub var. e la ta . —
Foarte comună pe cîmpuri, în locuri ierboase, păşuni, pe marginea pădurilor şi în
tuferişuri, în întreaga ţară.
f. subnftens Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 308 et in Bul. Şt. Acad. R.P.R. III
(1951) 6. — Frunze lat eliptice, lungi de 40—60 mm şi late de 15—20 mm. — In
jurul Clujului.
î n t'r e b u i n ţ ă r i: Florile şi frunzele acestei planLe conţin o substanţă colorantă
galbenă cu care odinioară se colora lîna şi inul. Deasemeni, mai conţin şi o substanţă
amară stimulatoare ale secreţiilor, datorită cărora planta era în trecut folosită ca plantă
medicinală.
R ă s p . gen.: Europa, Asia de SV.
7. G. ovâta W. et K. Pl. rar. Hung. I (1801) 86. — G. tinct. var. ovata

(W. et K.) F. Schultz Arch. Fl. (1856) 219. - Exs.: FRE nr. 2871. - Ic.:
Pl. 10, fig. 4, 4a; W. et K. l.c. tab. 84.
Subarbust înalt de 20—30 (40) cm, ramificat. Tulpină şi ramuri brăzdate,
foarte păroase mai ales spre vîrf, cu peri lungi, aspri, albi saumurdar albi.
Frunze scurt peţiolate, lat ovate pînă la lanceolat eliptice, la vîrf de obicei
acute, uneori obtuze, mucronate, cu nervaţie puternic proeminentă, pe faţa
inferioară, mai ales pe nervuri şi pe margini, lung şi abundent păroase, cu
peri tari, pe cea superioară glabră sau pe nervuri dispers păroase, lungi de
1,5—4 cm şi late de 6 —16 mm. Stipele persistente, păroase. Flori grupate
la vîrful unor ramuri simple, alungite, în raceme lungi de 3 —6 cm, cu frunze
bracLeante descrescînd brusc spre vîrf. Perii axei comune lungi cît grosimea
acesteia sau mai lungi. Caliciu hirsut păros. Corolă galbenă, glabră. Ovar
păros. Păstaie lungă de 2 —4 cm, des zbîrlit păroasă. Seminţe netede, negre
brunii, lenticular patrunghiulare, de 2,5 mm în diam. — VI — VII.
S t a ţ i u n e a . Prin tufişuri, pe lîngă păduri şi pe coaste abrupte, însorite,
rupturi, pe soluri profunde.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Treznea (r. Zalău); Chiochiş (r. Beclean); iu n a de
Sus, Gîrbău (r. Cluj); Huedin, Stîna, Ciucea, Aghireşu (r. Huedin); Poşaga pe Mt. Beli-
oara, Mt. Mare, Rimetea pe Colţii Trăscăului (r. Turda); Ciumbrud, Aiud; Albac (r. Cîm-
peni). R e g . A u t . M .: Reghin. R e g . S t a l i n : Cisnădioara pe Mt. « Gotzenberg», Sibiu, Gura
P l a n ş a 11. — 1. S p a r t i u m ju n c e u m L. — 2. S a r o tk a m n u s s c o p a r iu s (L.) Wimm.,

2 a. păstaie. — 3. C y t is a n th u s r a d ia tu s (L.) Lang. — 4. G e n is ta q lb id a Willd.
PLANŞA 11
VI.
PLANŞA 11
VI.
Rîului, Poplaca, Răşinari, Sadu, Pasu Turnu Roşu pe Prihodişte, Tălmaciu, Tălmăcel,
Bradu, Porumbacu de Jos şi Sus (r. Sibiu); Cîrţişoara, Arpaş, Breaza (r. Făgăraş); Oraşul
Stalin. R e g . H u n e d o a r a : Roşcani, Deva, Săcărîmb, Yărmaga, Hărău, Şoimuş, Mintia
(r. Ilia); Orăştie, Cioara (r. Orăştie); Hunedoara; Mercurea (r. Sebeş); Galda de Sus,
V. Crioăului, Piatra Geţii, Alba Iulia (r. Alba); Mţii Retezatului: V. Lăpuşnicu Mare
la gura văii Bucura, 1590 m (r. Haţeg). R e g . O r a d e a : Băile Victoria, Băile 1 mai şi Seleuş*
Oradia, Betfia, Haieu, Cordău, Săldabagiu de Munte (r. Oradea); Săcuieni, Sîniob (i\
Săcueni); Ceheiu (r. Şimleu Silv.); Aleşd, Vadu Crişului, Ţinea (r. Aleşd); Copăceni, Holod,.
Beiuş, Borz, Şoimi, Stîna de Vale pînă la Bucureasa, Şuncuiuş (r. Beiuş); Nădălbeşti*
Neagra, Moncasa, Dezna, Secaş, poalele Dl. Drocea (r. Gurahonţ). R e g . T i m iş o a r a : Şiria
(r. Arad); Troiaş (r. Lipova); Bocşa (r. Reşiţa); Oraviţa, Maidan (r. Oraviţa); Orşova,.
Băile Herculane, Mehadia pe Dl. Străjuţ, V. Dunărei la ruinele Tricule, între Cruşovăţ
şi Globurău (r. Orşova). R e g . C r a io v a : Vîrciorova, Porţile de Fier, Cerneţi pe Dealurile-
Iorgutovei, Turnu Severin pe la Crihala şi Dumbrăviţa (r. T. Severin); Baia de Aramăv
1 a Tulpini florifere mai mult simple. Inflorescenţa racem simplu, slab păroasă. Frunzele
deasemeni slab păroase, spre bază glabrescentc
var. transsîlvânica Bercii. Icones, fig. 46 ex Schur in Verh. SV IV (1853) 95. —
Comună.
f. mâyeri (Jka.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 157. — G . M a x je r i Jka. in
OBZ IX (1859) 41 et XIII (1863) 256. - Exs.: FRE nr. 572; FEAH nr. 1233. -
Păstăile numai la început păroase, mai tîrziu glabrescente. — R e g . C lu j: Gîrbău
(r. Cluj); Huedin, Aghireşu, Stîna, Ciucea (r. Huedin); Treznea (r. Zalău); Aiud. —
R e g . H u n e d o a r a : Deva, Hărău, Vărmaga, Săcărîmbu (r. Ilia); Alba Iulia. — R e g .
O r a d e a : Aleşd, Ţinea, Vadu Crişului (r. Aleşd); Beiuş, Holod, Copăceni (r. Beiuş);
Săcueni; Ceheiu (r. Şimleul Silv.); Oradea la Băile Victoria şi Seleuş, Betfia, Haieu,
Cordău, Săldabagiu de Munte (r. Oradea).
1 b Tulpini florifere în partea superioară ramificate. Inflorescenţa o paniculă des păroasă;
perii axei florifere patenţi, mai lungi decît grosimea ei
var. nervâta (Kit.) Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 151. —G . m r v a t a KiL. in litt.
(1815) ad DC. Prodr. II (1825) 151. — R e g . C r a io v a : Poiana Cerneţului, Dealurile
Iorgutovei, Turnu Severin la Crihala (r. T. Severin).
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de SE, Balcani, U.R.S.S.
8. G. spathulâta Spach Rev. gen. Gen. in Ann. sc. nat. III, Ser. III (1845)
128. — G. Lydia Boiss. p.p., vide Obs. in Sched. ad FRE nr. 574. — G. trian-
gularis Banmg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 320, non Kit. — G. transsil-
vanica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 144. — Exs.: FRE nr. 574. — Ic.:
Pl. 9, fig. 6, 6a, b.
Subarbust înalt de 10—45 cm. Tulpini subţiri, ± virgate, cu 6—9 muchii
proeminente şi inegale, glabre, erecte şi neramificate sau ascendente pînă la
culcate şi atunci cu numeroase ramuri scurte, simple, florifere. Frunze lanceo
late sau liniar lanceolate, lungi de 0,5—2 (3) cm, pe ramurile florifere eliptice,
oblanceolate sau spatulate şi obtuze, de cca 1 cm lungime, pe ramurile sterile
liniar lanceolate sau liniare şi lungi de 1,5—3 cm, la vîrf ascuţite, pe margini
70 FLORA R .P .R .
cu dungă cartilaginee albicioasă şi cu cili rari (uneori aceştia pornesc din

denticuli fini). Stipele mici, subuniforme, aproape ţepoase. Raceme simple,
scurte, cel mult pînă la 5 cm lungime, laxe. Caliciu glabru, cel mult la vîrful
şi pe marginea sepalelor cu peri moi, creţi. Corolă galbenă, lungă de cca
1 cm. Păstăi drepte sau arcuite, lanceolate, lungi de 1,5—3 cm, cu mai multe
seminţe. — V — VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste pietroase, însorite, pe substrat calcaros, uneori
pe roci eruptive.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C lu j: Cheia Turzii, Buru, Viişoara, Luncani (r. Turda);
Ciumbrud, Unirea (r. Aiud). R e g . S ta lin : Biia, Blaj (r. Tîrnăvcni); Cisnădioara, Tălmaciu
(r. Sibiu). R eg . H u n ed o a ra : Dobra, Deva (r. Ilia); Hunedoara; Haţeg; Apoldu de Jos
(r. Sebeş).
R ă s p . g e n . : Transilvania, Peninsula Balcanică, Asia de SV.
9. G. iriangulâris Kit. in Willd. Sp. pl. III (1800) 938. — G. januensis

Viv. Elench. pl. bort. Dinegro (1802) 19. — G. triquetra W. et K. Pl. rar.
Hung. II (1805) 165. - Exs.: FRE nr. 1967. - Ic.: Pl. 9, fig. 2, 2a; W.
et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 165, tab. 153, sub G. triquetra; Rocb. Pl. Ban.
rar. (1828) tab. 15, fig. 32 sub b. ciliata.
Subarbust lung pînă la 1 m, bogat ramificat, cu ramuri tîrîtoare sau
uneori ascendente, verzi, glabre, virgate, puternic 3-muchiate şi cu o aripioară
îngustă, albă. Frunze sesile, lanceolate sau liniare, acute, lungi de 1—3 cm
şi late de 3 —4 mm, glabre, verzi deschis, cu o margine cartilaginee foarte
îngustă, uneori fin denticulală, prelungite într-un vîrf ascuţit sau mucron.
Stipele persistente, uşor sprnescente. Flori lungi de 8 mm, grupate cîte 2—7
in raceme terminale scurte, pe ramuri scurte, pornind din jumătatea superi
oară a tulpinii. "Pedunculi scurţi, de 3 —5 mm, adesea cu 2 bracteole mici,
subulate. Caliciu glabru, de lungimea pedicelilor, cu dinţi ± egali în lungime.
Corolă galbenă ca mierea, glabră; vexil ovat. Păstaie liniară, lungă de 1,5—
2,5 cm şi lată de 4 —5 mm, rostrată, cu 3 —7 seminţe lat reniforme, galbene
b ru n ii.- V - VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase însorite, pe stînci şi pe grohotişuri, pe
lîngă tufişuri, de obicei pe calcare.
Răsp. în ţară: R eg . T im iş o a ra : Mt. Domogled (1000—1110 m). R eg. O radea:
Mţii Bihorului.
V a r i a b i l i t a t e a sp e c ie i
var. bihariănsis (Kern.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 255. — G. b ih a rie n sis Kern.
in OBZ XVIII (1868) 344. — Ramuri repente, lungi de 1,5—3,5 dm şi ascendente abia
pînă la 1 dm. Frunze alungit lanceolate, late de 2—4 mm şi de 5—7 ori mai lungi decît
late, acuminatc într-un vîrf ţepos, fin, totdeauna complect glabre, cu o margine cartila
ginee îngustă, întreagă, cele ale ramurilor florifere mai mici. Stipele mici, subuliforme.
Flori cel puţin de lungimea frunzei bracteante, mai lungi decît la tip, grupate în raceme
LF.GUMINOSAE 71
laxe. Caliciu complect glabru, cu lacinii triunghiulare, erecte. Vexil lung pînă la 1,5 cm,
puţin mai lung decît carena. Fruct glabru, lung de 1,5—2 cm şi lat de 4—5 mm. — în
Mţii Bihorului pe Piatra Muncelului şi Mt. Tărtăroaia lîngă Pietroasa (r. Lunca
Vaşcăului).
Ob s . Existenţa acestei varietăţi a fost contestată de Simonkai (Enum. pag. 169),
iar Jâvorka (Magy. fl. pag. 605) o consideră ca sinonimă a speciei G . ir ia n g u l a r is .
R ă s p . g e n . : Alpii de SE, Italia centrală, Peninsula Balcanică de V şi în R. P.
Romînă.
10. G. sagittâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 710. — Genistella sagittalis (L.)
Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1925) 1196. — Saltzwedelia sagittalis
G.M.S. Fl. W ett., apud Schur et Fuss. — Grozamă. — Szârnyas rekettye.—
Pfeil-Gingster. — Exs.: FRE nr. 426; FHE nr. 859. — Ic.: P l.-9, fig. 4.
Subarbust înalt pînă la 25 cm, cu tulpini tîrîtoare, radicante. Ramuri
ascendente, simple sau ramificate uneori la bază, cu 3 —6 internodii pe care
se află 2 aripi laterale, tari, glabre, lucitoare, verzi, întrerupte la noduri.
Frunze cîte una la noduri, alterne, fără stipele, sesile, de obicei de 1—2 cm
lungime şi late de 5 (6) mm, egale în lăţime cu tulpina aripată, acute sau
obtuze, i moi, în tinereţe moale şi des scurt păroase, mai tîrziu glabrescente.
Flori lungi de cca 12 mm, deschis galbene aurii, grupate cîte 3 —16 în inflo
rescenţe globuloase pînă la racemoase, la vîrful ramurilor, cu bractei subuli-
forme. Pedicelii florali mai lungi decît tubul caliciului, mai sus de mijloc cu
2 bracteole subuliforme. Caliciu bilabiat, moale păros. Petale egale în lungime,
persistente, cu aripi liniare, alungit obtuze; vexil glabru, uneori uşor ciliat.
Păstaie turtită, lungă de 1,5—2 cm şi lată de 5 mm, gheboasă, rotunjit acu-
minată, scurt alipit păroasă, bivalvă, cu 2 —6 seminţe ovale, brune gălbui,
lucitoare. — V — VII (uneori a doua oară toamna).
S t a ţ i u n e a . Pe coline şi coaste uscate, mai ales pe soluri sărace în
calcar, prin poieni şi pe lîngă păduri, în regiunea de cîmpie şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Mţii Meseş sub Măgura Perjei (r. Zalău); Cetatea

Cisculeni (r. D ej); comună în împrejurimile Clujului, Feleac, Floreşti, Someşeni, Cojocna,
Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Turda, Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Muntele Mare (r.
Turda); Abrud, Albac-Bărăşti (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M .: Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu
de Pădure); Corund, Firtuşu (r. Odorhei). R e g . S ta l in : Poiana Stalin, ML. Postăvaru,
Predeal (r. Codlea); Şercaia (r. Făgăraş); Sibiu, Şura Mare (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a :
Alba Iulia; Brad; Săcărîmb, Deva pe Dl. Decebal (r. Ilia); între Laz şi Căpîlna (r. Sebeş);
Peştera Bolii lîngă Petroşeni. R e g . O r a d e a : Oradea la Băile Victoria şi Betfia (r. Oradea);
Moneasa, Hălmagiu, Susani, Nădălbeşti (r. Gurahonţ); Nadăş, Arăneag, Agriş, Mocrea,
(r. Ineu); Huţa (r. Harghita). R e g . T i m iş o a r a : Şoimoş la Lipova şi Radna (r. Lipova);
Mţii Semenicului (r. Orşova); Anina (r. Reşiţa). R e g . C r a io v a : Vîrciorova pe Marco-
piciu, Cerneţi, Simian la Moara Călugărească (r. Turnu Severin). R e g . P i t e ş t i : Horezu,
Fometeşti (r. Horezu); Racoviţa, Piteşti la Trivale (r. Piteşti). R e g . I a ş i : Iaşi la Şapte
Oameni, Ruseni (r. Iaşi); Fălticeni pe Dl. Huşilor.
LF.GUMINOSAE 71
laxe. Caliciu complect glabru, cu lacinii triunghiulare, erecte. Vexil lung pînă la 1,5 cm,
puţin mai lung decît carena. Fruct glabru, lung de 1,5—2 cm şi lat de 4—5 mm. — în
Mţii Bihorului pe Piatra Muncelului şi Mt. Tărtăroaia lîngă Pietroasa (r. Lunca
Vaşcăului).
Ob s . Existenţa acestei varietăţi a fost contestată de Simonkai (Enum. pag. 169),
iar Jâvorka (Magy. fl. pag. 605) o consideră ca sinonimă a speciei G . ir ia n g u l a r is .
R ă s p . g e n . : Alpii de SE, Italia centrală, Peninsula Balcanică de V şi în R. P.
Romînă.
10. G. sagittâlis L. Sp. pl. ed. I (1753) 710. — Genistella sagittalis (L.)
Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1925) 1196. — Saltzwedelia sagittalis
G.M.S. Fl. W ett., apud Schur et Fuss. — Grozamă. — Szârnyas rekettye.—
Pfeil-Gingster. — Exs.: FRE nr. 426; FHE nr. 859. — Ic.: P l.-9, fig. 4.
Subarbust înalt pînă la 25 cm, cu tulpini tîrîtoare, radicante. Ramuri
ascendente, simple sau ramificate uneori la bază, cu 3 —6 internodii pe care
se află 2 aripi laterale, tari, glabre, lucitoare, verzi, întrerupte la noduri.
Frunze cîte una la noduri, alterne, fără stipele, sesile, de obicei de 1—2 cm
lungime şi late de 5 (6) mm, egale în lăţime cu tulpina aripată, acute sau
obtuze, i moi, în tinereţe moale şi des scurt păroase, mai tîrziu glabrescente.
Flori lungi de cca 12 mm, deschis galbene aurii, grupate cîte 3 —16 în inflo
rescenţe globuloase pînă la racemoase, la vîrful ramurilor, cu bractei subuli-
forme. Pedicelii florali mai lungi decît tubul caliciului, mai sus de mijloc cu
2 bracteole subuliforme. Caliciu bilabiat, moale păros. Petale egale în lungime,
persistente, cu aripi liniare, alungit obtuze; vexil glabru, uneori uşor ciliat.
Păstaie turtită, lungă de 1,5—2 cm şi lată de 5 mm, gheboasă, rotunjit acu-
minată, scurt alipit păroasă, bivalvă, cu 2 —6 seminţe ovale, brune gălbui,
lucitoare. — V — VII (uneori a doua oară toamna).
S t a ţ i u n e a . Pe coline şi coaste uscate, mai ales pe soluri sărace în
calcar, prin poieni şi pe lîngă păduri, în regiunea de cîmpie şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Mţii Meseş sub Măgura Perjei (r. Zalău); Cetatea

Cisculeni (r. D ej); comună în împrejurimile Clujului, Feleac, Floreşti, Someşeni, Cojocna,
Boju (r. Cluj); Valea Florilor, Turda, Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Muntele Mare (r.
Turda); Abrud, Albac-Bărăşti (r. Cîmpeni). R e g . A u t . M .: Sovata, Praid (r. Sîngeorgiu
de Pădure); Corund, Firtuşu (r. Odorhei). R e g . S ta l in : Poiana Stalin, ML. Postăvaru,
Predeal (r. Codlea); Şercaia (r. Făgăraş); Sibiu, Şura Mare (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a :
Alba Iulia; Brad; Săcărîmb, Deva pe Dl. Decebal (r. Ilia); între Laz şi Căpîlna (r. Sebeş);
Peştera Bolii lîngă Petroşeni. R e g . O r a d e a : Oradea la Băile Victoria şi Betfia (r. Oradea);
Moneasa, Hălmagiu, Susani, Nădălbeşti (r. Gurahonţ); Nadăş, Arăneag, Agriş, Mocrea,
(r. Ineu); Huţa (r. Harghita). R e g . T i m iş o a r a : Şoimoş la Lipova şi Radna (r. Lipova);
Mţii Semenicului (r. Orşova); Anina (r. Reşiţa). R e g . C r a io v a : Vîrciorova pe Marco-
piciu, Cerneţi, Simian la Moara Călugărească (r. Turnu Severin). R e g . P i t e ş t i : Horezu,
Fometeşti (r. Horezu); Racoviţa, Piteşti la Trivale (r. Piteşti). R e g . I a ş i : Iaşi la Şapte
Oameni, Ruseni (r. Iaşi); Fălticeni pe Dl. Huşilor.
LEGUMINOSAK 73
Genul 244. L A B U R N U M * ) Medik. **)

Vorles. II (1787) 362, n. nud., Phil. bot. I (1789) 204, descr.
Arbori sau arbuşti cu frunze trifoliate. Flori în raceme simple, pendule.
Caliciu campanulat, bilabiat. Corolă galbenă aurie. Stamine monadelfe. Stil
închis în carenă, erectiuscul. Păstăi nearliculate. Umbeliculul seminţelor
fără carunculă.
1 a Arbust cu ramuri i alipit păroase. Raceme laxe, de 10—25 cm lungime.
Petale de 1,5—2 cm lungime. Păstaie alipit sericeu pubescentă, la partea
superioară nearip ată.............................................................1. L. anagyroides
1 b Arbust cu ramuri glabre sau răzleţ patent pubcscente. Raceme dese,
de 15—35 cm lungime. Petale de 1,5 cm lungime. Păstaie glabră, lungă
de 4 — 5 cm, la partea superioară aripată; aripa lată de 1 — 2 mm
2. L. alpinum
1. L. anagyroides Medik. Vorles. II (1787) 363; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

69. — L . vulgare Gris. Spicil. Fl. rumel. (1843) 7. — L. praecox Fuss Fl*
Transs. exc. (1866) 151. — Cytusns Laburnum L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. —
Salcîm galben. — Aranyeso. — Goldregen. — E c6 obhhk aHarnp bh^hwîî. —
Exs.: FRE nr. 2658. — Ic.: Pl. 3, fig. 2, 2a.
Arbust sau arbore pînă la 7 m, cu lujeri viguroşi, verzi cenuşii, alipit
pubescenţi. Frunze alterne, trifoliate, lung peţiolate, fără stipele. Foliole
eliptice pînă la alungit eliptice sau eliptic obovate, aproape sesile, lungi de
3 —8 cm, do regulă obtuze şi scurt mucronate, pe dos verzi-cenuşii, în tinereţe
sericeu pubescente. Racem lax, pendul, lung de 10—25 cm. Pediceli subţiri,
de obicei mai scurţi decît florile. Flori mirositoare, galbene aurii, lungi de
cca 2 cm. Caliciu campanulat, cu buze neegale. Vexil brun roşcat şi cu stria-
ţiuni negre; carenă terminată cu un cioc ascuţit.. Păstaie de cca 5—6 cm lun
gime, alipit pubescentă, cu 3 —7 seminţe. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Mult cultivat prin parcuri şi grădini iar recent descoperit
şi în stare spontană în pădurile montane.
R ă s p . î n ţ a r ă : în stare spontană: Reg. Craiova: Brezniţa în Poiana cu Drog,
Baloteşti la Cracul Ilovăţ şi P. Ştilbiţa, Schitul Topolniţape Pir. Clecevăţ şi P. Topolniţa,
Jidoştiţa pe Pîr. Jidoştiţa, la Cărbunării, Poiana Ogorului Poiana Praisului, Ogaşu Ilie
şi Rîpa Roşie, Gura Văii la Ogaşu Slătinicului Mare, Vîrciorova pe V. Vodiţa, Goinovăţ,
Ciocanu şi Drumul Hoţesc (r. Turnu Severin).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Toate părţile plantei conţin alcaloidul citizina. Laptele caprelor
care au consumat această plantă devine toxic pentru copii. Citizina se poate izola din
*) Nume dat de Plinius, pentru a arăta că zona externă a lemnului (album) are-
culoarea albă (album)
**) Prelucrat de E m. Ţ o p a.
74 FL O RA R .P .R .
seminţe şi are acţiune stimulantă asupra centrului respirator şi vasomotor, înlocuind

lobelina.
Se înmulţeşte uşor prin seminţe, butaşi şi drajoni şi este indicat pentru parcuri, zone
verzi, perdele forestiere. Scoarţa poate fi folosită pentru împletituri. Lemnul brun verzui
sau brun negricios este căutat pentru articole de lux. Florile sînt melifere.
R ă s p . g e n . : Europa de SV, Balcanii de N.
2. ?. L. alpinum (Mill.) Gris. Spicil. Fl. rumel. I (1843) 7. — Cytisus

alpinus Mill. Gard. Dict. ed. VIII (1768). — Ic.: Pl. 3, fig, 3, 3a; W. et K.
Pl. rar. hung. III (1812) tab. 260.
Arbust înalt pînă la 5 m. întreaga plantă glabră sau cu peri rari, patenţi.
Foliole glabre, pe margini şi pe dos la nervura mediană cu peri patenţi, lungi,
moi, adesea mai laie spre bază. Inflorescenţă racem des, multiflor, lung
pînă la 35 cm, pendul sau ascendent. Florile lungi de cca 15 mm, închis
galbene, de obicei cu pediceli patent păroşi. Labiilc caliciului ± egale. Leguma
glabră, la marginea superioară cu o aripioară lată de 1—2 mm. Seminţe
1—6, turtite, slab lucitoare. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri stîncoase şi păduroase din regiunea montană
şi subalpină. Cultivat ici-colo, prin parcuri, cimitire şi grădini.
R ă s p . î n ţ a r ă : Planta a fost publicată de Baumg. (sub Cytisus Laburnum)
din pădurile subalpine ale Mţilor Parîngului, iar de Schur din Mţii Făgăraşului. Wettstein
o citează din Banat (OBZ, 1891, pag. 171), dar după Jâvorka (BK, 1916, pag. 10) această
menţiune se bazează pe o eroare. Planta n-a mai fost regăsită ulterior şi astfel prezenţa
•ei la noi în stare spontană trebuie considerată dubioasă.
R ă s p . g e n . : Franţa, Elveţia, Italia de mijloc.
Genul C A L Y C 0 T O M E *) Link **)

in Schrad. Neues Journ. II, 2 (1808) 50. — (Calicotome) corr. Spreng.
Anleit. II, 2 (1818) 746.
Arbuşti ghimpoşi, cu frunze trifoliolate. Flori galbene, solitare sau grupate
cîte 2 —3 (4) în fascicule. Caliciu conic tubulos, trunchiat, de regulă în timpul
Înfloririi crapă şi se desprinde. Vexil ovat; aripi recurbate; carenă curbată,
obtuză. Stamine monadelfe. Stil curbat, cu stigmat de obicei capituliform.
Păstaie liniară, îngroşată de-a lungul suturii ventrale şi îngust aripată.
*) De la cuvintele greceşti kâlyx = caliciu, şi temnein = a tăia, referitor la aspectul

retezat al dinţilor caliciului.
**) Prelucrat dc A. N y â r â d y.
P l a n ş a 12. — 1. Cytisus procumbcns (W. et K.) Spr., ramură cu flori, 1 a. ramură

•cu fructe, 1 b. lăsLar. — 2. C. nigricans L. — 3. C. nigricans var. sericeus Roch. — 4. C.
falcatus W. et K., ramură cu flori. 4 a. ramură cu fructe. — 5. C. hirsutus L., ramură
floriferă, 5 a. păstaie.
PLANŞA 12
LEGUMTNOSAH 77
■X- 0. infesta (Presl) Guss. Fl. Sic. Syn. II (1844) 427.— Spartium infesta
Presl Del. Prag. (1822) 33. — Cytisus spinosus Koch Syn. ed. II (1843) 169. —
Ic.: Pl. 4, fig. 1, la.
Arbust scund, pînă la 10—15 cm, ramificat, cu ramuri patente şi termi
nate în spin, argintiu păroase. Frunze de timpuriu căzătoare, peţiolate, trifo
liolate, ncstipclatc. Foliole cuneat obovate, pe dos alipit sericeu păroase,
la uscare negre sau suriu verzi. Flori galbene, cîte 2 —4 în fascicule axilare,
cu bracteole trifidate. Caliciu alipit păros, tubulos conic, trunchiat, uneori
colorat, adeseori în timpul înfloririi sau la fructificaţie crapă şi se desprinde.
Vexil ovat, glabrescent, ± de lungimea carenei; aripi alungit obovate,
recurbate; carenă încovoiată. Stamine monadelfe. Stil curbat, cu stigmat
capituliform. Ovar sesil, multiovulat. Fruct lung de 3 —4 cm, lat de cca 6 mm,
alungit liniar, scurt sericeu păros, lateral comprimat, cu 2 aripi înguste,
în lungul suturii ventrale ± îngroşat şi trimuebiat. Seminţe lentiforme,
gălbui, lucitoare, cîte 3 —5. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . în tuferişuri sau cultivată ca plantă ornamentală.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Bucureşti: Olteniţa (Prod. Fl. 1939, pag. 509).
întrebuinţări. întrebuinţat ici-colo ca arbust ornamental.
Răsp. g e n. : în regiunea mediteraneeană.
Genul 245. S A R O T H Ă M N U S * ) Wimm. **)

Fl. Schles. cd. I (1832) 278 r ,
Arbuşti cu frunze trifoliolate, cele superioare simple. Flori solitare, axilare.
Caliciu scurt campanulat, bilabiat, cu labil dinţate. Vexil cordat ovat; aripi
oblanceolale; carenă dreaptă sau mai des i curbată. Fruct păstaie dehis
centă, polispermă.
S. scopârius (L.) Wimm. in litt. ap. Koch Syn. ed. I (1835) 152; Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 93, tab. V, fig. 2. — Spartium scoparium L. Sp. pl. ed. I (1753)
709. — Cytisus scopârius Link Enum. bort. berol. II (1822) 241. — Saro-
thamnus vulgaris Wimm. l.c. — Drob, Mături. — Kozonseges sepr6zanot.—
Besenfriem. — JKapHOBcrţ MeTeJiLuaTiaft — Exs.: FRE nr. 2235. — Ic.:
Pl. 11, fig. 2, 2a.
Arbust erect, la noi înalt pînă la 1,5 (2) m. Rădăcina principală pivotantă,
puternică, cu rădăcini laterale prevăzute cu nodozităţi digitat lobate. Tulpină
des ramificată, cu ramuri subţiri, drepte, 5-muchiate, verzi. Frunze alterne,
de timpuriu caduce, scurt peţiolate, trifoliate. Foliole obovate sau obovat
lanceolate, lungi de 8 —20 mm, -±, acute, cele superioare de obicei simple,
*) De la grecescul sâros = mătură, şi thâmnos = tufă, arbust.

**i Prelucrat de A. N y â r â d y.
L E G U M IN O S A E 79
Genul cuprinde cca 40 specii, dintre care unele sînt răspîndite în jurul
Mării Mediterane, altele se găsesc în Europa centrală, pînă în Asia orientală.
O b s. Pe lîngă o serie de alţi alcaloizi, speciile genului Cytisus mai conţin şi citizina.
Cea mai mare cantitate de citizina se găseşte în seminţe. Citizina este toxică.
1 a Frunze simple, ovat lanceolate. Tulpină culcată__ 1. C. procumbcns

1 b Frunze trifoliolate .......................................................................................... 2
2 a Flori în raceme lungi, multiflore. Caliciu scurt campanulat, lung de
3 —5 mm, mai scurt decît pedicelul floral. Frunzele se înegresc prin
uscare . . ............................................................................. 2. C. nigricans
2 b Flori dispuse în capitule terminale sau aşezate cîte 2 —3, pe ramurile
scurte de 2 ani. Caliciu tubulos, lung de cca 10 mm, mai lung decît
pedicelul floral.................................................................................................. 3
3 a Flori în capitule, la vîrful lujerilor de 2 ani............................................ 4
3 b Flori cîte 2 —3, aşezate lateral, pe lujerii de 2 ani........... .................8
•
4 a Lăstarii şi peţiolii frunzelor cu peri patenţi. Foliole obovate sau elip
tice, de obicei cu vîrful obtuz..................................................................... 5
4 b Lăstarii şi peţiolii cu peri alipiţi sau ± ridicaţi. Foliole obovat lanceo-
latc, la vîrf acute .............................................. : ......................................... ! 6
5 a Foliolele frunzelor superioare obovate. Flori de un galben viu
11. C. aggregatus
5 b Foliolele frunzelor superioare alungit oblanceolat-eliptice, la vîrf ±
acute. Flori de un galben p a lid ............................................ 13. C. rochelii
6 a Flori albe ...................................................................................... 12. C. albuş
6 b Flori de un galben viu sau aurii................................................................. 7
7 a Plantă verde, cu peri strîns alipiţi. Foliole alungit lanceolate, pînă la
liniare, lungi de 15—20 mm, late de 4 —5 mm, pe faţa superioară ± dens
alipit păroase. Păstaie alipit păroasă, cu peri scurţi.. 15. C. heuîîelii
7 b Plantă cenuşiu argintie, cu peri mai puţin alipiţi sau numai puţin ridi
caţi. Foliole obovat cuneate, lungi de 20—25 mm, late de 5 mm, pe faţa
inferioară dens alipit păroase. Păstaie mătăsos păroasă, cu peri lungi
14. C. austriacus
8 a Tulpini şi lujeri cu peri paten ţi................................................................ 9
8 b Tulpini şi lujeri cu peri alipiţi saupuţin ridicaţi, dar nu p a ten ţi.. 12
9 a Păstăi în întregime păroase......................................................................... 10
i 9 b Păstăi glabre sau numai pe marginicilia te............................................. 11
10 a Lujeri anuali cu peri hirsuţi, patenţi, disperşi sau nu prea deşi. Foliole
mature pe faţa superioară glabre sau glabrescente, pe cea inferioară
cu peri patenţi ......................................................................... 3. C. hirsutus
10 b Lujeri anuali cu peri hirsuţi, patenţi, îndesuiţi, îneît printre ei nu se
vede epiderma. Foliole mature pe faţa superioară dispers păroase, pe
cea inferioară mătăsos patent păroase....................... 4. C. leucotrichus
$o FLORA R.P.R.
11 a Subarbust cu tulpină culcată şi ramuri la vîrf ascendente. Foliole mici,

lungi de 10 mm, late de 6 mm. Păstăi drepte............... 8. C. alpestris
11 b Arbust cu tulpină erectă. Foliole mari, lungi de 20—25 mm, late de
10—12 mm. Păstăi în formă de seceră___ ............ ........ 7. C. îalcatus
12 a Tulpini, ramuri şi peţioli cu peri lungi şi ridicaţi. Foliole glabrescente
pe faţa superioară. Dinţii buzei inferioare a caliciului mici sau lipsesc
5. 0. clongatus
12 b Tulpini şi peţioli cu peri lungi şi alipiţi. Foliole glabre pe faţa superioară.
Dinţii buzei inferioare a caliciului distincţi............................................ 13
13 a Păstaie scurt şi alipit mătăsos păroasă. Foliole cuneat obovate sau
liniar obovat lanceolate, lungi de 10—15 mm, late de 4 —6 mm
10. 0. ratisbonensis
13 b Păstaie glabră sau numai pe margini ciliată. Foliole mai lungi de
15 mm ..................................................................................................... 14
14 a Foliole mari, lungi de 20—30 mm, late de 10—15 mm, cu margini
ciliate.*Lujeri cu peri moi, patenţi şi nu prea deşi. Vexil nemaculat
6. C. ciliatus
14 b Foliole de cel mult 20 mm lungime şi 10 mm lăţime, cu margini neci-
liate. Lujeri glabrescenti sau cu peri lungi, mătăsoşi, şi alipiţi. Vexil
m a c u la t......................................................................... 9. C. leiocarpus
Secţia T. COROTH AMNUS (Koch) Nym. Gonsp. (1878) 157. — Genista Scct. Coro-
thamnus Koch ap. M. et Koch in Rohl. Deutschl. Fl. V, ed. III (1889) 92.
Ramuri subvirgate. Frunze uni- sau trifoliolate. Flori pedicelate. Caliciu scurl campa-
nulat, bilabiat; buza superioară bidentată, cu dinţi scurţi. Vexil ovat. Carenă puţin curbată
şi obtuză.
1. C. procumbens (W. et K.) Spreng. Syst. 111 (1826) 224. — Genista

procumbens W. et K. in Willd. Sp. pl. III (1803) 940.— Cytisus Kitaibelii
Vis. Fl. dalm. III (185) 269, p. p. - Exs.: FRE nr. 1968. - Ic.: Pl. 12,
fig. 1, la , b; W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 180, sub Genista.
Subarbust înalt de 20—40 cm. Ramuri florifere culcate, spre vîrf ascen
dente. Lujeri sulcaţi, cu 8 —10 creste ± proeminente, în secţiune în formă
de «T», spre vîrf cu peri lungi, alipiţi. Frunze simple, pe lujerii lungi de
15—20 mm lungime şi 4 mm lăţime, acutiuscule, ovat lanceolate, pe faţă
glabre, pe dos alipit păroase, pe lujerii scurţi mai mici, reunite în fascicule
de cîte 3 —6. Flori galbene, lungi de cca 15 mm, aşezate cîte 1—3 în mijlocul
fasciculelor de frunze. Caliciu scurt campanulat, bilabiat, păros, cu peri
scurţi şi alipiţi; buza superioară cu dinţi ovat lanceolaţi, cea inferioară tri-
dentată. Vexil ovat, glabru, ridicat şi mai lung decît carena. Stil uşor curbat,
P l a n ş a 13. — 1. Cytisus hirsutus L. var. hirsutissimus (C. Koch) Boiss., ramură

floriferă, 1 a. ramură fructiferă. — 2. C. leucotrichus Schur, ramuri florifere, 2 a. ramură
fructiferă. — 3. C. alpestris Schur, ramură floriferă, 8 a. ramură fructiferă.
P L A N Ş A 13
LEGUMINOSAE 83
cu stigmat oblic, ± globulos. Păstaie îndesuit păroasă, lungă de 30—32 mm,

lată de 5 mm, cu peri alipiţi. — IV — VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri stîncoase şi ierboase, pînă la 500—600 m alt.
Obs . C. procumbens, prin structura anatomică a lujerilor, cu cele 8—10 creste în
fosină de « T », se deosebeşte de toate celelalte specii din ţară ale genului.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîrnpa, Sînpetru pe Dl. Lemreş
(r. Codlea); Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea); Crăciunelu de Jos (r. Tîmăveni)..
f. mierophyllus (Schur) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 307. — Genista procumbens a.
microphylla Schur En. pl. Transs. (1866) 143. — Plantă prostrată. Foliole mici, fasciculate,
toate de aceeaşi mărime, neciliate pe margini. — Prin locuri stîncoase. — Reg. Stalin: Or.
Stalin pe Dl. Stejărişului.
f. macrophyllus (Schur) A. et G. l.c. — G. procumbens b. macrophylla Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 143. — Plantă ± erectă. Foliole mari, fasciculate, de mărime neegală,
ciliate pe margini. — Prin locuri stîncoase. — Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîrnpa.
Răsp. g e n. : Europa centrală, Balcanii de V.
Secţia II. LEMBOTROPIS (Gris.) Benth. eL Hook. Gen. I (1867) 484. — Lembotropis
Gris. Spicil. FL rumel. I (1843) 10, pro gen.
Frunze trifoliate. Inflorescenţa racem terminal, lung, fără bractei. Caliciu bilabiat,
cu buza superioară bidentată şi cea inferioară tridentată. Carenă rostrată. Seminţe aproape
fără carunculă.
2. 0. nigricans L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. — Lembotropis nigricans Gris.

Spicil. Fl. rumel. I (1843) 10; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 71, tab. 5, fig. 1. -
Lemnu-bobului, Bobiţel. — Feketeld zanot. — Schwărzlicher Geissklee. —
OcTpCKHJibHimp êpucToman — Exs.: FRE nr. 656. — Ic.: Pl. 12, fig. 2.
Arbust înalt de (20) 30—100 (150) cm. Tulpină .ascendentă sau erectă,
atingînd uneori 2 cm în diam., ramificată de la bază, cu scoarţa castanie
închisă şi ramuri subţiri, erecte sau puţin aplecate, verzi, fin sulcate, cu peri
albi argintii, alipiţi, uneori ondulaţi. Frunze trifoliolate, lung peţiolate. Foliole
obovate sau alungit eliptice, lungi de (6) 10—20 mm, late dc (2) 5—10 mm,
pe faţă glabre şi de un verde închis, pe dos şi pe peţioli cu peri scurţi, argintii
şi alipiţi. Inflorescenţă racem terminal, lung de 10—30 cm, cu flori numeroase,
± distanţate, galbene aurii, cu pediceli lungi de 4 —8 mm, alipit păroşi.
Caliciu scurt, (mai scurt decît pedicelii) campanulat, de 3 —5 mm lungime,
păros, la bază cu o bractee îngustă, de aceeaşi lungime. Petale glabre, lungi
de cca 10 m m ; vexil suborbicular, scurt unguiculat şi ridicat; aripi semiovate;
carenă curbată, la vîrf ± rostrată. Stamine 10, cele 5 ale ciclului extern
mai lungi şi cu antere mai mari. Ovar glabru. Păstaie alungită, liniară, lungă
de 25—30 (32) mm, lată de 5 (7) mm, complect acoperită cu peri argintii scurţi
şi alipiţi. Seminţe 5 —6, de culoare castanie închisă.— VI — VIII. -
84 FLO R A R .P .R .
Staţiunea. Locuri uscate, coaste însorite, stîncării, tuferişuri, pînă

la 1000 m alt.
Răsp. în ţ a r ă : în toate regiunile deluroase din ţară.
Y a r i a b i 1i t a t e a speciei
var. şcnuinus (Briq.) Posp. FI. Ocsterr. Kustenl. II (1898) 348. — Genista nigricans
a. genuina Briq. £ t. Gytis. (1894) 122.— Plantă pînă la 1 m, păroasă, cu peri alipiţi, uneori
.de culoare ruginie. Foliole alungit obovate sau lanceolate, lungi de 15—20 mm, late de
5—8 mm, pe faţă glabre, pe dos alipit păroase. Inflorescenţa racem lung, multiflor, cu flori
de mărime mijlocie. — Cluj.
f. typicus (Becky A. et G. l.c. pag. 311. — C. nigr. a. typica Beck Fl. NC
(1892) 831. — Racemul la bază cu flori dezvoltate, spre vîrf cu flori în stare de boboc
din ce în ce mai mici. Reg. Piteşti: Mihăeşti în Păd. Văcarea şi Păd. Rădeşti (r. Muscel),
Reg. Bucureşti: Coraana (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Pietroasa (r. Buzău); Tisău, Popeşti,
Siriu (r. Cislău); Păd. Peleticu lîngă Dealu Lung (r. Rîmnicu Sărat); Mţii Vrancei. Reg.
Bacău: Măgura Ocnei lîngă Tg. Ocna. Reg. Iaşi: Hadîmbu, Ţibana (r. Negreşti).
f. comdsus (Beck) A. et G l.c. — C. nigr. (3. comosa Beck. l.c. — Lujeri cu peri
alb argintii. Racem terminat cu o parte frunzoasă fără flori. Păstaie lungă de 30—32 mm,
lată de 7 mm. — Reg. Hunedoara: Deva la cetate. Reg. Ploeşti: Sărăţeanca (r. Buzău).
Reg. Constanţa: Mangalia. Reg. Suceava: Huşi (r. Fălticeni); Cîmpulung Moldovenesc;
Împrejurimile Sucevei.
var. serfeeus Roch. Pl. Banat. rar. (1828) 2, n. nud. ex Simk. Enum. fl. transs. (1886)
171. — C. atratus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 147. — Exs.: FRE nr. 424; FHE nr.
438; FEAH nr. 3608. — Ic.: Pl. 12, fig. 3. — Arbust de 20—30 cm, cu ramuri erecte.
Lujeri păroşi, cu peri scurţi, argintii şi alipiţi. Foliole alungit liniare, iniei, lungi de 6—
8 mm şi late de 2—3 mm, pe faţă glabre, pe dos cu peri albi disperşi şi alipiţi. Inflores
cenţă laxă, cu flori pe jumătate mai mici decît la forma tipică. Păstaie îndesuit alipit păroasă,
lungă de 15—20 mm şi lată de 3—5 mm. — Reg. Stalin: în împrejurimile Or. Stalin;
Cenade (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Dl. Bilac lîngă Alba Iulia; între Ciopea şi Ohaba
(r. Haţeg); Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Dl. Ciorici şi la Şapte Izvoare,
Sviniţa pe Dl. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii, Păuneşti
în V. Topolniţei (r. T. Severin); Lainici (r. Tg. Jiu); Mt. Cozia, Mrea Turnu, Golotreni,
Olăneşti (r. R. Vîlcea); Curtea de Argeş. Reg. Ploeşti: Dl. Tohanilor aproape de Mizil;
Dobrileşti (r. Buzău).
var. austrâlis Freyn in Term. fiiz. III (1879) 275 (5). — Exs.: FRE nr. 656. — Ramu
rile şi axa inflorescenţei păroase. Peri lungi, albi şi patenţi. Foliole obovate sau eliptice^
lungi de 10—12 mm, late de 4—6 mm. Racem cu puţine flori. — Reg. Cluj: Cluj pe cetăţuie,
Fînaţele Clujului, Păd. Mănăştur şi Făgetul Clujului.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Unele forme sînt cultivate. Este folosită de grădinari pentru

boschete prin parcuri şi pentru decorarea stîncăriilor.
Răsp. g e n . : Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. de SV.
Secţia III. TUBOCYTISUS DC. Mem. Legum. VI (1825) 214 et Prodr. II (1825) 155.
Frunze trifoliate. Caliciu tubulos, bilabiat, cu buza superioară bidentată şi cea inferioară
tridentată. Flori laterale pe ramurile scurte din anii precedenţi sau terminale pe lujerii
din anul curent. Vexil ridicat. Carenă curbată, subfalciformă. Stil ± curbat.- Stigmat
oblic. Păstaie alungită, turtită, polispermă. Seminţe carunculate.
LFGUMINORAK 85
3. C. hirstitus L. Sp. pl. ed. I (1753) 739. — Drob de munte. —'jBorzas

zanot. — Rauhhaariger Geissklee. — Ic.: Pl. 12, fig. 5, 5a.
Arbust înalt de 30—60 (100) cm. Ramuri erecte sau ascendente. Lujerii
de un an cu peri hirsuţi, patenţi, albi sau cenuşii, nu prea deşi. Lujerii de
doi ani dispers păroşi sau glabri. Frunze peţiolate; peţioli hirsuţi, cu peri
patenţi. Foliole mature obovate sau eliptice, de mărime variată, pe faţa supe
rioară glabre sau glabrescente, pe cea inferioară păroase, cu peri albi, patenţi.
Inflorescenţă lungă şi foliată. Flori dispuse lateral cîte 1—3, pe ramurile
scurte din anul precedent, însoţite de o rozetă de frunze, cu pedicelii mai
scurţi decît caliciul şi fără bractei. Ramurile florifere niciodată cu flori termi
nale. Flori galbene ca lămîia, la uscare brune, se dezvoltă primăvara, cu
puţin înaintea frunzelor. Caliciu cu peri hirsuţi, patenţi, de 2 ori mai lung
decît pedicelii, cu dinţi ± ascuţiţi. Vexil maculat, mai lung decît carena,
cu partea dorsală glabră şi macula brun roşcată; aripi şi carenă glabre. Păstaie
dreaptă sau uşor curbată, lungă de 25—35 mm, lată de 6 —8 mm, în întregime
sau numai pe margini păroasă, cu peri lungi, lînoşi şi patenţi. Seminţe 5 —8,
carunculate, de culoare galbenă închisă. — IV — V.
S t a ţ i u n e a . Locuri deschise, poieni, rarişti de pădure, tuferişuri,
locuri stîncoase însorite.
Obs . C. hirsutus este uneori confundat cu C. aggregatus Schur. Se deosebeşte însă
uşor de acesta prin florile dispuse lateral. Apoi la C. hirsutus lujerii şi păstăile sînt mai
pronunţat păroase decît la C. aggregatus.
Răsp. în ţară: Reg. Cluj: Bistriţa; Copăceni (r. Turda). Reg. Aut. M.:
Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Or. Stalin; Şura Mare, Guşteriţa, Cisnădie (r. Sibiu).
Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac, Bărăbanţ (r. Alba); Sebeş; Orăştie; Mţii Rete
zatului în V. Rîuşoru (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Băile Herculane la Crucea Albă şi
către Grota Şerban. Reg. Craiova: Vîrciorova, Mţii Cernci în V. Ţeşnei, Hinova pe Dl.
Stîrmina (r. T. Severin); Călimăneşti, Mt. Foarfecă, Govora (r. R. Vîlcea); Piteşti la
Trivale ; Păd. Cotmcana; Curtea de Argeş; Nămăeşti, Cîmpulung, Rădeşti, Valea Bradului
(r. Muscel). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Mizil; Urziceni. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa
şi Herăstrău; Slobozia la Păd. Moş Toma. Reg. Galaţi: Greci, Nifon (r. Măcin); Mrea
Mera (r. Focşani); Vidra (r. Vrancea). Reg. Bacău: Mrea Caşin (r. Tg. Ocna); Tarcău,
Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica. Reg. Iaşi: Iaşi. Reg. Suceava: Mţii Bistriţei pe V. Barna-
rului (r. Vatra Domei); Şiret (r. Rădăuţi).
VariabiJitatea speciei
var. polytrichus (M. B.) Briq. fîtudes Cytis. (1894) 171. — C. polytrickus M. B. Fl.
taur.-cauc. III (1819) 477; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 85 pro sp. — Subarbust cu ramuri
prostrate. Lujerii cu peri moi, lungi şi îndesuiţi, la uscare ruginii. Foliole ovate sau eliptice,
mai mari decît la forma tipică, păroase pe ambele feţe. Flori puţine. Caliciu hirsut.
Vexil maculat. Păstaie cu peri moi, disperşi. — Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Or. Stalin
pe Tîrnpa, Mt. Piatra Craiului.
var. hîrsutissimus (K. Koch) Boiss. Fl. or. II (1872) 51. — C. hirsutissimus K. Koch
in Linn. XIX (1847) 62; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 83. - Ic.: Pl. 13, fig. 1,1 a; Prod. Consp.
86 FLORA n.P.R.
fl. Dobr. II (1936) pl. 3, pro sp. — Ramuri ascendente, îndesuit păroase. Lujeri şi peţioli
da asemenea cu peri deşi, hirsuţi, de culoare ± ruginie. Foliole subeliplice, cu peri culcaţi
pe ambele feţe, mai deşi pe cea inferioară. Flori galbene, numeroase, adesea reunite cîte 2.
Caliciu hirsut, îndesuit păros. Vexil maculat, pe fata dorsală păros. Păstaie cu peri mâtă-
soşi, îndesuiţi. — Reg. Galaţi: nisipurile de la Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Constanţa:
Mangalia; Tulcca.
Răsp. g e n. : Alpi de E şi S, Europa de S, Asia Mică.
4. C. Icucotrichus Schur in OBZ X (1860) 179. — C. hirsutus L. Sp. pl.

ed. I (1753) 539 p. p. — C. supinus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816)
349. — C. prostratus Schur SVN X (1859) 158. — Exs.: FRE nr. 55 a, b. —
lc.: Pl. 13, fig. 2, 2a.
Arbust înalt dc 30—60 (100) cm. Tulpină culcată, cu ramuri erecte sau
ascendente. Lujerii anuali cu peri hirsuţi, scurţi, patenţi şi îndesuiţi, cei de
2 ani de asemenea cu peri hirsuţi, patenţi şi îndesuiţi, printre ei neputîn-
du-se vedea scoarţa de culoare brună. Foliole obovate sau eliptice, lungi de
15—20 mm, late de 8 —9 mm, pe faţă dispers păroase, pe dos mătăsos păroase,
cu peri patenţi. Inflorescenţă racemoasă, foliată, lungă de 20—40 cm. Flori
lungi de 20—22 mm, reunite cîte 5—6 pe lujeri scurţi, cu pediceli de 2 mm.
Caliciu cu peri hirsuţi şi patenţi; dinţii buzei superioare ai caliciului triunghiu
lari, la vîrf rotunjiţi, cei ai buzei inferioare distincţi. Vexil obovat, glabru
şi brun roşcat maculat. Păstaie dreaptă sau uşor falcată, lungă de 25—30 mm.
ată de 6—7 mm, acoperită cu peri lînoşi şi patenţi; valve plane. înfloreşte
odată cu înfrunzirea. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste însorite, pînă la 1000—1500 m altitudine.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Bistriţa; Dej; Mţii Meseşulni, Olprct (r. Dej);
Dl. «Bukkszel» lîngă Huedin; între Gîrbău şi Cluj, Feneşel, Floreşti, în jurul Clujului
foarte comun, Apahida, Cojocna, Feleac (r. Cluj); Turda, Viişoara, Poşaga de Sus, Cheia
Turzii, Cheia Turului, Buru, Colţii Trăscăului (r. Turda); Baia de Arieş (r. Cîmpeni). Reg.
Aut. M.: împrejurimile oraşului Tg. Mureş, comun; V. Gurghiului, Lunca (r. Reghin);
Borsec (r. Topliţa); Cristuru Săcuesc; Lacul Sf. Ana şi Băile Tuşnad (r. Ciuc);
Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Oraşul Stalin, Dîrste, Satulung, Sînpetru pe Dl.
Lempeş, Zizin, V. Timişului, Mt. Postăvaru, Mt. Piatra Craiului (r. Codlea); Mediaş,
Valea Lungă (r. Mediaş); Racoşu de Jos (r. Rupea); Sibiu, Guşteriţa, Cisnădioara pe
Mt. « Gotzenbcrg »>, Şura Mare, Tălmaciu, Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Bcnic,
Mt. Piatra Geţii, Tibru spre Mt. Piatra Caprei, V. Cricăului, Bărăbanţ pe Dl. Bilac (r. Alba);
Sebeş; Orăştie. Reg. Timişoara: Mt. Domogled (r. Orşova); Maidan pe Dl. Scofaina
(r. Oraviţa). Reg. Craiova: între Vîrciorova şi Gura Văii, Hinova pe Dl. Stîrminci (r. T.
Severin). Reg. Piteşti: Mt. Cozia (r. R. Vilcea); Mihăeşti, Furnicoşi, Ilîrtieşti (r. Muscel).
Reg. Ploeşti: Cîmpina; Dl. Istriţa spre Greceanca (r. Mizil); Tisău în Păd. Popeşti, Grăj-
danaîn Păd. Barbu-Dos (r. Buzău); Păd. Peleticu-Mt. Tinosu (r. R. Sărat). Reg. Bucureşti:
P l a n ş a 14. — 1. Cytisus elongatus W. et K., ramură fructiferă, 1 a. ramură flori

feră. — 2. C. ratisbonensis Schaeff., ramură floriferă, 2 a. ramură fructiferă.
PLANŞA H
LEGTTMINOSAE 89
Frumuşica (r. Lehliu). Reg. Constanţa: Cernavodă. Reg. Galaţi: Mţii Vrancei; Dealu Lung
(r. Focşani). Reg. Suceava: Broşteni pe V. Neagra (r. Vatra Dornei); Breaza (r. Cîmpu-
lung).
var. semielongâtus (Nyâr.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 155. — C. leucotrichus Schur
ssp. semielongâtus Nyâr. Enum. pl. vase. Cheia Turzii (1939) 159. — Ramuri culcate, pă
roase, cu peri hirsuţi, patenţi sau subpatenţi. — Reg. Cluj: Cluj la Făget şi V. Morii,
Apahida pe Dl. Ciuha; Cheia Turzii, Colţii Trăscăului (r. Turda).
Obs . Prin indumentul său păros, această varietate se apropie de C. elongatus W. et. K.
din Banat, cu care este adesea confundată.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de S, Caucaz, Siberia.
5. 0. elongatus W. et K. PL rar. Hung. II (1805) 200, tab. 183. — C. sero-

tinus Kil. in Linn. X X X II (1863) 609, p. p. — Exs.: FEAH nr. 811; FHE
nr. 4 4 4 .- I c . : Pl. 14, fig. 1, la ; W. et K. l.c. tab. 183.
Arbust înalt de 1 - 1 ,5 m. Ramuri subţiri, erecte sau arcuite. Lujerii cu
peri lungi, ridicaţi, dar nu patenţi. Ramuri de 2 ani aproape glabre şi lucioase.
Frunze cu peţioli mai lungi decît foliolele. Foliole alungit ovate, lungi de
20—25 mm, late de 8 —12 mm, pe faţă glabrescente, pe dos cu peri alipiţi,
uneori păroase numai pe nervuri, pe margini ciliate. Inflorescenţă lungă
de 30—50 cm, foliată pînă la vîrf. Flori lungi de 25 mm, galbene sulfurii,
cîte 3—6 pe lujeri scurţi. Caliciu lung tubulos, îndesuit păros, cu peri patenţi,
amestecaţi cu peri alipiţi. Vexil glabru, maculat, spatuliform şi emarginat.
Păstaie lungă de 20—25 mrn, lată de 5—6 mm, mătăsos păroasă, cu perii
lungi, dreaptă sau uşor falcată, cu valve convexe. Seminţele galbene aurii. —
V -V I .
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, margini de păduri, tuferişuri. Specie
calcicolă.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Satu Marc; Sighet. Reg. Cluj: Bistriţa; Cluj
pe dealurile din stînga Someşului şi la Făget, Apahida; Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Mţii
Giurgeului pe Hăghimaşu Mare şi Mt. « Ocsem ». Reg. Stalin: Sibiu, Gura Rîului, Ruşi,
Slimnic (r. Siţ>iu). Reg. Hunedoara: Haţeg; Petroşeni; Roşcani, Mintia (r. Ilia): Brad;
Mercurea (r. Sebeş). Reg. Timişoara: Băile Herculane, Orşova pe Dl. Alion, Jupalnic,
V. Dunărei la Cazane, Sviniţa (r. Orşova); Oraviţa, Maidan în V. Scofaina (r. Oraviţa).
Reg. Craiova: Vîrciorova, Porţile de Fier în Păd. Oglănic, Ilinova pe Dl. Stîrmina
(r. T. Severin).
Obs . C. elongatus se aseamănă mult cu C. leucotrichus Schur, de care se deosebeşte
prin tulpina mai înaltă şi erectă, prin lăstari şi peţioli cu peri lungi, erecţi sau alipiţi, prin
florile sale mai mari şi păslăile mai mici, cu valvele convexe. Se mai deosebeşte şi prin
arealul său limitat la Carpaţii meridionali, Banat şi nordul Peninsulei Balcanice.
Răsp. g e n, : Carpaţii de Sud, Banat, nordul Peninsulei Balcanice.
6. C. ciliatus Wahlb. Fl. Carp. princ. (1814) 219. — C. hirsutus ssp. ciliatus
var. ciliatus Briq. Etudes Cytis. (1894) 169. — C. scepusiensis Kit. in Linn.
90 FLORA R.P.R.
X X X II (1863) 609. — C. falcatus Simk. Enum. fl. transs. (1886) 174, non
W. et K.
ţ>. Ramuri erecte sau ascendente. Lujeri cu peri moi, patenţi şi nu prea
deşi. Foliole obovate sau eliptice, lungi de 20—30 mm, late de 10—15 mm,
pe faţă glabre sau cu peri lungi şi disperşî, pe dos cu peri lungi şi ± îndesuiţi,
pe margini ciliate. Inflorescenţă lungă de 20—25 cm. Caliciu hirsut, cu peri
patenti şi îndesuiţi. Vexil nemaculat. Păstăi negre, glabre, ciliate pe margini
sau numai pe linia de sutură, lungi de 25 mm, late de 4 mm — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Stîncării însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: împrejurimile Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Piatra
Caprei Ia NV de Alba Iulia. Reg. Timişoara: Băile Herculane Ia Prolaz, la Crucea Albă,
între Crucea Albă .şi Grota Şerban, V. Jelereu (r. Orşova). Reg. Constanţa: indicat de
Prodan din Dobrogea fără localitate (Fl. 1939, pag. 511).
Obs . C. ciliatus Wahlb. nu diferă de C. falcatus W. et K. decît prin părozitatea mai
lungă şi prin păstăile drepte, aproape pe jumătate mai scurte. în afară de aceste deosebiri
cele 2 specii sînt greu de separat, ceea ce explică de ce unii autori consideră pe C. ciliatus
drept sinonim cu C. falcatus. mai ales că ariile de răspîndire ale acestor specii se suprapun.
Contopirea ambelor unităţi într-o singură specie, care nu poate fi decît C. falcatus W. et
K. (1812) ca mai veche, comportă noi cercetări pe teren. Deocamdată, noi le considerăm ca
specii separate.
C. ciliatus se mai aseamănă şi cu C. hirsutus var. polytrichus M. B .; la aceasta din urmă
însă, păsLăile mature sînt complect păroase, pe cînd la C. ciliatus păstăile sînt ciliate numai
pe margini sau numai pe linia de sutură.
R ă s p . ge n. : Bosnia, Croaţia, R. P. Ungară, Transilvania, Banat.
7. C. falcâtus W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 264, tab. 238. — C. leuco-
trichus x ciliatus A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 321. — Exs.: FRE nr. 1972. —
Ic.: Pl. 12, fig. 4, 4 a ; W. et K. Pl. rar. Hung. l.c.
Arbust înalt de 30—40 cm. Tulpina erectă, cu peri hirsuţi şi patenti.
Lujeri de doi ani glabri. Foliole obovate, pe faţă glabre, pe dos dispers păroase,
pe margini ciliate, lungi de 20—25 mm, late de 10—12 mm. Flori laterale
mari, solitare sau reunite cîte 2 —3, lungi de 35 mm. Caliciu hirsut, cu peri
scurţi, patenţi. Vexil nemaculat. Păstăi în formă de seceră, negre, lungi de
30—40 mm, late de 6—7 mm, ciliate pe linia de sutură, rar în întregime ±
răzleţ păroase. — V — VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste stîncoase, cu deosebire pe soluri calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Or. Stalin. Reg. Hunedoara: Spini (r. Orăştie);
Mţii Retezatului pe V. Rîul Mare (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt.
Domoglcd şi Vf. Şuşcului (r. Orşova). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de
Aramă). Reg. Piteşti: Mt. Vînturariţa la Claia Strîmbă (r. R. Vîlcea).
Ob s . La exemplarele din Reg. Hunedoara foliolele sînt pe ambele feţe dispers
păroase.
R ă s p . g e n .: R. P. Romînă. Croaţia, Balcanii de V.
L K G U M IN O S A E 91
8. C. alpestris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 148. — C. Haynaldi Simk.

Enum. fl. transs. (1866) 173. — C. hirsutus var. alpestris Beck in Ann. Ilofmus.
Wien II (1887) 119. - Exs.: FRE nr. 259 a, b. - Ic.: Pl. 13, fig. 3, 3a.
Subarbust înalt de 10—25 cm, cu tulpină culcată, lignificată numai la
bază şi ramuri ascendente. Lujeri păroşi, cu peri patenţi şi disperşi. Foliole
mici, subeliptice, lungi de cca 10 mm, late de 6 mm, pe faţă glabre, pe dos
răzleţ păroase, cu peri lungi, pe margini ciliate. Flori galbene, cîte 2—3.
Caliciu hirsut, cu peri patenţi. Vexil maculat. Păstăi puţin păroase sau păroase
numai pe linia de sutură, lungi de 25 mm şi late de 5 mm. — IV — VI.
S t a ţ i u n e a . Sporadică în etajul montan şi subalpin, pe stîncării
calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Mţii Giurgcului: Mt. Hăghimaşu Mare, Mt.
« Terko Mt. « Gcsăm », ML. Suhardu Mic (r. Ciuc). Reg. Stalin: Mt. Piatra Mare, Mt.
Postăvarii, Mt. Piatra Graiului la Curmătură (r. Codlea). Reg. Hunedoara: Subcetate,
Covragiu, Mţii Retezatului în V. Rîu Marc (r. Haţeg). Reg. Timişoara: Bucova pe V. Bistra
(r. Caransebeş). Reg. Piteşti: Mt. Gozia la Izvorul Armăsarului şi la Stîna Rotundă (r.
R. Vîlcea). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău. Reg. Suceava: Pojorîta pe Mt. Eva (r. Cîmpulung).
var. perhirsătus (Simk.). — C. Haynaldi var. perhirsutus Simk. Enum. fl. transs.
(1886) 174. — Diferă de forma tipică prin păstăile în întregime păroase. — Reg. Stalin:
Mţii Făgăraşului. Reg. Timişoara: Bucova pe V. Bistra (r. Caransebeş).
R ă s p . g e n. : R. P. Romînă, Jugoslavia.
9. C. Iciocarpus Kern. in OBZ X III (1863) 90. — C. elongatus Baumg.

Enum. stirp. II (1816) 348, p.p., non W. et K. — E x s .: FEAH nr. 814; FRE
nr. 56. - Ic. : Pl. 15, fig. 1, la ; Prod. Fl. II, 2 (1939) 558, fig. 1.
Subarbust de 15—30 cm. Ramuri culcate, spre vîrf ascendente, glabre.
Lujeri glabriusculi sau cu peri lungi, mătăsoşi, alipiţi. Frunze lung peţio-
la ţe ; peţioli cu peri alipiţi. Foliole ovale pînă la obovate sau alungit obovate,
lungi de 18—20 mm, late de 10 mm, la vîrf obtuze sau foarte scurt acumi-
nate, pe faţă glabre, pe dos răzleţ păroase, cu peri patenţi, la maturitate
glabre, pe margini neciliate. Inflorescenţă lungă de 20 cm. Flori mari, de un
galben închis, cu pediceli mai scurţi decît caliciul, solitare sau cîte 3, dispuse
lateral* pe lujeri scurţi. Caliciu cu dinţi ascuţiţi, glabru sau numai cu puţini
peri alipiţi şi disperşi. Vexil lung de 25 mm, cu maculă mare, brun roşcată.
Păstaie neagră, complect glabră sau numai pe margini păroasă, dreaptă sau
uşor încovoiată în formă de seceră, lungă de 30—35 mm, lată de 6 —8 mm.
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri stîncoase în subzona fagului, mai ales pe soluri
calcaroase, între 400—1200 m altitudine.
FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. C lu j: Giucea (r. Huedin). R eg. A u t. M .: Mt. Hăghimaşu

Mare (r. Giuc). R eg . S ta lin : Mt. Piatra Craiului (r. Godlea). R eg. H u n e d o a ra : Deva pe DL
Decebal (loc. class.) şi la Cetate (r. Ilia); Mintia, Hărău (r. Huneodara); Haţeg, Subcetate,
Covragiu, Ohaba de sub Piatră (r. Haţeg). R eg. O radea: Mţii Bihorului pe Mt. Bătrîna,.
Cheile Crişului; Hălmagiu (r. Gurahonţ). R e g . T im iş o a ra : Ghioroc. V. Cladovei (r. Lipova) *,
Băile Herculane (r. Orşova).
var. leiocărpus (Kern.). — C . leio ca rp u s Kern. l.c. s. str. — C. h irsu tu s ssp. lio c a r p v s
var. ty p ic u s A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 322. — Lujeri cu peri alipiţi. Foliole lungi de 25—
40 cm şi late de 10—20 mm. Vexil maculat. Păstaie complect glabră. — IV—V. — Reg~
C lu j: Ciucea (r. Huedin). R eg . H u n ed o a ra : Băiţa, Roşcani, Zam, Vărmaga (r. Ilia); Mintia,
Hărău, Petreni, între Hunedoara şi Govăşdia (r. Hunedoara); Subcetate, Covragiu,
Ohaba de sub Piatră (r. Haţeg). R eg. O ra d ea : Mt. Tărtăroaia lîngă Pietroasa, ML. Bătrîna,
între Pietroasa şi Băiţa, Piatra Muncelului (r. Lunca Vaşcăului); Vadu Crişului (r. Aleşd);
Dezna la Răşchirata, Moneasa, dealurile de la Sebiş (r. Gurahonţ); Mocrea pe Dl. Racoţi
(r. Ineu). R eg . T im iş o a ra : Siria (r. Arad); Săvîrşin (r. Lipova); Rusca Montană (r.
Caransebeş).
var. subleiocărpus Simk. Enum. fl. transs. (1886) 174. — C. su b leio ca rp u s Simk. in
Term. fiiz. IX (1885) 44. — Lujeri cu peri foarte alipiţi. Foliole alungit ovate, pe faţă
glabre, pe dos cu peri alipiţi. Caliciu cu peri alipiţi, disperşi. Vexil maculat. Păstaie păroasă
pe muchia ventrală, rar şi pe ceadorsală. — R eg. H u n ed o a ra : Deva pe Dl. Decebal,
Roşcani (r. Ilia). R eg . O radea: Mocrea pe Dl. Racoţi (r. Ineu). R eg. T im iş o a ra : V.Cladovei
(r. Lipova); Băile Herculane pe Vf. Şuşcului (r. Orşova).
Răsp. ge n. : R. P. Romînă, R. P. F. Jugoslavia în Bosnia.
10. C. ratisbonensis Schâff. Bot. exped. I (1760) 78. — C. supinus var.

(L L. Sp. pl. ed. I (1753) 740. - E x s .: FRE nr. 1971. - I c . : Pl.14, fig.
2, 2a.
Arbust înalt de 10—30 (50) cm, cu ramuri prostrate, către vîrf ascen
dente. Lujeri la început cu peri lungi şi alipiţi, ulterior glabrescenţi. Frunze
peţiolate; peţiolii cu peri alipiţi. Foliole cuneat obovate sau liniar obovat
lanceolate, lungi de 10—15 mm, late de 4 —6 mm, pe faţă glabre şi de culoare
verde închis, pe dos cu peri cenuşii, mătăsoşi şi alipiţi. Inflorescenţă lungă.
Flori galbene, de cca 20 mm lungime, dispuse unilateral, solitare sau reunite
cîte 2—3, pe lujeri scurţi din anii precedenţi. Caliciu tubulos, lung de 10—16
mm, cu dinţii ascuţiţi, îndesuit păros, cu peri argintii; buza inferioară dis
tinct tridentată. Corolă de culoarea lămîiei, cu petale glabre. Vexil cu maculă
brună roşcată. Păstaie scurt şi alipit mătăsos păroasă, lungă de 25—30 mm,
lată de cca 5 mm. Seminţe uşor comprimate, de culoare castanie palidă. —
I V -V .
P l a n ş a 15. — 1. C y tis u s le io ca rp u s Kern., ramură fructiferă, 1 a. ramură flori*

feră. — 2. C. a u stria e u s L. — 3. C. a u stria c u s var. ja n k a e Vel. — 4. C. k e u ffe lii Wierzb.
PLANŞA 15
LEGUMTNOSAE 95
Staţiunea. Tufişuri şi margini de păduri, mai ales pe soluri calca

roase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . B a ia M a re : Satu Mare. R eg . A u t. M .: Cristuru Săcuesc.
Cenade (r. Mediaş).. R eg. O radea: Oradea. R e g . T im iş o a ra : între Lugoj şi
R eg. S ta lin :
Herendcşti (r. Lugoj). R eg. G a la ţi: Hanu Conachc (r. Lieşli). R eg. S u ceava: Păltinoasa
spre Bucovăţ (r. Gura Humorului).
var. vulgâris (Wimm. et Grab.) A. ct G. Syn. VI. 2 (1907) 324. — C. s u p in u s var.
v u lg a r ii Wimm. et Grab. Fl. Siles. II, 2 (1829) 50. — Foliole obovate sau obovat lanceolate.
Vexil pronunţat maculat, cu macula de culoare închisă. Păstaie mătăsos păroasă, cu peri
alipiţi. — Adesea împreună cu forma tipică.
var. bifiărus (LTIer.). — C. b iflo ru s L’Ilăr. Stirp. nov. fasc. VI (1785) 183, sec. Kern.
Schedae FEAH III (1884) 8, nr. 813. - C. co llin u s Schur in Verh. NV Briinn XV, 2 (1877)
169. — Exs.: FRE nr. 1971; HN nr. 238. — Ic.: W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab.
166 sub C. b ifl. — Arbust de 60—80 cm, cu ramuri erecte sau curbate. Lujeri cu peri
mătăsoşi. Foliole mai mici ca la forma tipică, lungi de 5 —6 mm, pe faţă glabre, pe dos cu
peri scurţi şi alipiţi. Inflorescenţă lungă de 30—40 cm. Flori de un galben palid, soliLare sau
reunite cîte 2 pe lujeri scurţi. Vexil maculat, cu maculă puţin distinctă. Păstaie îndesuit
argintiu păroasă. — R eg. S ta lin : Mediaş. Reg. O radea: Oradea. R eg. G a la ţi: nisipurile
de la Ilanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). R eg. S u cea va: Breaza (r. Cîmpulung).
R ă s p . ge n. : Europa centrală, U.R.S.S. de S, Siberia.
11. C. aggregâtus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 149; Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 92. — C. supinus L. ssp. aggregalus Soo Prodr. fl. terr. Şicul. (1940)
70. — C. supinus ssp. capitatus A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 334, non Scop. —
C. supinus Kern. Abhăng. Pflzg. (1869) 11, non L. — I c . : Pl. 16, fig. 3.
Arbust de 60—120 cm, cu creştere viguroasă, foarte ramificat, cu ramuri
subţiri, erecte, subvirgate, acoperite cu peri hirsuţi, rigizi. Foliole alungit
obovate, pînă la aproape eliptice, pe ambele feţe îndesuit păroase, cu
peri patenţi, gălbui, rar pe faţă puţin glabrescente. Flori galbene, cîte
2 —4 în capitule, la vîrful lujerilor din ultimul an. Caliciu cu peri hirsuţi,
patenţi. Vexil cu maculă brună roşcată, glabru sau pe dos puţin păros. Păstăi
lanuginoase, cu peri ± patenţi. — V —VIII.
S t a ţ i u n e a . în regiunea montană şi de cîmpie, pe marginea pădu
rilor şi a tuferişurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. C lu j: Canciu (r. Dej); Bistriţa; Cluj, Cojocna, Boju (r.
Cluj); Cheia Turzii (r. Turda). R eg. A u t. M .: Reghin. R eg. S ta lin : Sighişoara; Cîrţişoara
(r. Făgăraş); Cisnădioara pe Mt. « Gotzenberg», Sibiu, Noul, Hamba, Slimnic (r. Sibiu).
R eg. H u n ed o a ra : Hunedoara; Dobra, Deva (r. Ilia). R eg. O radea: Oradea pe Dl. « Somlo »;
Şimleu Silvaniei. R e g .’ T im iş o a ra : Moldova Nouă. R eg. B a c ă u : Podu Turcului (r.
Zeletin). Reg. I a ş i: Aroneanu (r. Iaşi).
var. bucovin£nsis (Simk.). — C. b u co vin en sis Simk. Cyt. Hung. in MTK XXII (1888)
361, 369. - Ramuri hirsut îndesuit păroase. Foliole alungit lanceolate, pe faţă glabre, pe
96 FLORA R.P.R.
dos mătăsos sericeu păroase. Flori mari, lungi de 29—80 mm. In «Moldova de-a lungul
Şiretului» (indicat de Simonkai din hcrbarul Herbich).
Răsp. g e n. : Balcani, R. P. Romînâ, U.R.S.S. de S.
12. C. âlbus Hacq. Reise I (1790) 49; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 90, tab. 6,
fig. 3. — C. leucanihus W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 141, tab. 132. —
Genista alba Lam. Encycl. meth. II (1786) 623. — E x s .: FRE nr. 1274 a, b,;
FEAH nr. 805, I, II şi 2820 sub C. leucantho. — Ic. : Pl. 16, fig. 1; W. et
K. Pl. rar. Hung. l.c.
Arbust erect, înalt de 30—50 cm. Tulpină ramificată, cu ramuri ascen
dente, pubescente, cu peri strîns alipiţi sau ± ridicaţi; indumentul ^ rugi
niu. Frunze peţiolate. Foliole alungit obovate sau eliptice, de 20—25 mm
lungime, de 6 —8 mm lăţime, la vîrf obtuze, pe faţă verzi, cu peri disperşi, pe
dos îndesuit păroase, cu peri alipiţi, pe margini ciliate. Flori albe, rar gălbui,
cîte 2 —6 în capitule terminale, umbelate (în timpul verii apar şi flori pe
ramurile laterale). Caliciu hirsut, cu peri alipiţi amestecaţi cu peri patuli.
Vexil obcordiform, maculat, pe faţa dorsală pubescent; aripile şi carena
ciliate. Păstăi drepte, lungi de 25—30 mm, late de 5 —6 mm, acoperite cu peri
ruginii, hirsuţi şi alipiţi. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Coaste stîncoase, tuferişuri, rărituri şi margini de păduri,
din regiunea de cîmpie şi submontană.
Răsp. în ţ a r ă : Răspindil în toate regiunile ţării, exceptînd Dobrogea.
1 a Tulpini pînă la 25—30 cm, cu ramuri culcate. Foliole dc 10—15 mm lungime. Flori
albe
var. microphyllus (Boiss.). — C. leu can ih u s var. m ic ro p h y llu s Boiss. Diagn. III,
ser. II, 2 (1856) 5. — R e g . C lu j: Cluj pe Dl. Hoia, Cojocna (r. Cluj); Turda. R eg. H u n e
doa ra : Deva. R eg . T im iş o a ra : Pîncota (r. Arad). R eg. C ra io va : Păd. Drăneţ (r. Caracal).
1 b Tulpini dc 3 0 - 50 cm, cu ramuri ascendente. Foliole de 20—30 mm lungime. Flori
palid galbene
var. pâllidus (Schrad.). — C . leu can ih u s W. et K. var. (3. p a llid u s Schrad. in
litt. ad I)C. Prodr. II (1825) 155. — C. b a n a ticu s Gris. et Sch. Iter hung. in Wiegm.
Arch. XVIIT (1852) 292. — Exs.: FRE nr. 1970. — Ramuri ascendente, cu peri
scurţi şi ridicaţi. Foliole alungit cuneate sau obovat lanceolate, la vîrf acute, lungi
de 20—30 mm, late de 5—6 mm, cu aspect verde cenuşiu, pe faţă cu peri disperşi,
pe dos mătăsos păroase, cu peri lungi şi ridicaţi. Flori de un galben palid, reunite în
capitule terminale. Caliciu hirsut, cu peri 4; cărămizii. Vexil nemaculat, cu faţa dor
sală pubescentă. Păstăi lungi de 35—40 mm, late dc 7 înrn, acoperite cu peri lungi,
mătăsoşi şi îneîlciţi. — R eg. C lu j: Bistriţa; Hăşmaşu Ciceului (r. Bcclcan); Cluj la
Făget; Turda. Reg. S ta lin : Or. Stalin, Sînpetru pe Dl. Lempeş, Zizin, Codlea
(r. Codlea); Sighişoara; Mediaş, Şeica Mare (r. Mediaş); Sibiu, Guşteriţa, Şura
Planşa 16. — 1. Cytisus albuş Hacq. — 2. C. rochelii Wierzb., — 3. C. aggregatus

Schur.
PLANŞA 16
T.KGUMINOSAF 99
Mare, Ocna Sibiului, Mîndra, Slimnic, Bradu (r. Sibiu). R eg. H u n ed o a ra : V. Şiroiului,
Ocolişu Mare (r. Haţeg); V. Sebeşului la Capîlna, Săscior, Apoldu de Jos, V.J Secaşului
(r. Sebeş). R e g . O radea: Oradea la Băile Victoria; Beiuş, Petrani (r. Beiuş). R e g .
T im iş o a ra : Arad la Păd. Ciala; Lugoj; Lovrin (r. Sînicolau Mare); Ilidia (r. Oraviţa);
Baziaş (r. Moldova Nouă); Băile Herculane, Orşova (r. Orşova). R e g . C ra io va : Craiova
în Păd. Bucovăţ; Simniceni, Robaneşti (r. Balş); Bălceşti (r. Novaci). R e g .
B u c u re şti: Comana pe Coasta lui Tudorache şi pe marginea pădurii spre gara
Mihai Bravu, Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra); Gruiu pe marginea şoselei
între Bucureşti şi Olteniţa (r. Olteniţa); Mrea Cernica, Mrea Pasărea (r. Brăneşti);
Mrea Căldăruşani, Moara Săracă, Păd. Brînzeasca (r. Snagov). R e g . B a c ă u : Piatra
Neamţ pe Mt. Cozla şi Pietricica.
Răsp. g e n. : Europa centrală, Balcani, U.R.S.S. de S.
13. C. rochelii Wierzb. in Gris. Iter hung. (1852) 293; Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 91. — C. leucanihus W. et K. var. obscurus Roch. Pl. rar. Ban. (1828)
50, tab. 13, fig. 29. — C. capitatus Heuff. Enum. pl. Ban. (1858) 80, non
L. — I c . : Pl. 16, fig. 2; Roch. Pl. Ban. rar. (1828) tab. 13, fig. 29 sub C.
leuc. b. obscuro.
Arbust înalt de 50—80 (100) cm, cu aspect verde gălbui, cu tulpină erectă.
Lăstarii şi ramurile acoperite cu peri patuli, lungi, ± roşcaţi, destul de deşi.
Foliole lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 2—2,5 cm, late de 6—8
mm, aspre, la vîrf acute, la bază ± cuneate, pe ambele, feţe alipit păroase,
pe faţa superioară mai lax pubescente. Inflorescenţă umbelat capitată, termi
nală, precum şi pe lujerii laterali. Capitule terminale formate din cîte 12—18
flori mari, de un galben palid. Caliciu tubulos, lung de 10—12 mm, aco
perit cu peri lungi şi patuli. Vexil lung de 18—20 mm, pe partea dorsală cu
peri lungi şi patuli; aripi de 15—17 mm lungime; carena mai scurtă decît
aripile, pe creastă scurt şi încreţit pubescentă. Păstaie în formă de seceră,
vilos păroasă. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Coline nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . S ta lin : Guşteriţa, Slimnic, Şura Mare, Tălmaciu, Ruşi,
între Ocna Sibiului şi Mîndra (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a ra : Apoldu de Sus (r. Sebeş). R eg.
T im iş o a ra : Ilidia (r. Oraviţa); Baziaş, Moldova Nouă; Orşova, Băile Herculane; Lugoj.
R eg. S u cea va : « în Suceava» (Hormuz.).
Răsp. g e n. : R. P. Romînă, R. P. F. Iugoslavia şi U.R.S.S.
14. C. austriacus L. Sp. pl. ed. II (1763) 1042 p .p .; Fl. U.R.S.S. XI(1945)
86, tab. 6, fig. 1. — C. supinus var. y. L. Sp. pl. ed. I (1753) 740. — I c . :
Pl. 15, fig. 2.
Arbust înalt de 30—50 (70) cm, cu tulpină erectă şi ramuri subţiri, păroase,
cu peri scurţi, ± alipiţi, argintii, formînd un indument ± catifelat. Frunze
lung peţiolate. Foliole obovat cuneate, lungi de 20—25 mm, late de 5 mm,
la vîrf ascuţite sau obtuze, pe ambele feţe sau numai pe dos dens alipit
100 FLORA R.P.R.
păroase. Inflorescenţă capituliformă, terminală, cu flori numeroase, de un

galben viu, cîte 5 —10 la vîrful lujerilor din anul precedent. Caliciu cu peri
hirsuţi, ± alipiţi şi îndesuiţi. Vexil nemaculat, pe faţa dorsală pubescent;
carena şi aripile de asemenea pubescentc. Păstaie lungă de 18—20 mm,
lată de 5 mm, păroasă, cu peri lungi, mătăsoşi şi alipiţi, nu prea deşi. —
V I I -V I I I .
S t a ţ i u n e a . Coaste stîncoase însorite, tuferişuri, lăstărişuri şi stepe
nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C lu j: Bistriţa; Feleac (r. Cluj); Turda. R eg. S ta lin : Or.
Stalin; Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Guşteriţa, Bradu (r. Sibiu). R eg.
O radea: Chişindia (r. Gurahonţ). R eg . T im iş o a ra : între Baziaş şi Berzasca (r. Moldova
Nouă); Orşova. R e g . P lo e şti: Cîmpina, Moreni; Pietroasele (r. Mizil); Brăeşti (r. Cislău);
Dobrileşti (r. Buzău); Gara Scroviştca pe lîngă calea feraLă (r. Ploeşti). R eg. B u c u re şti:
Buftea (r. Răcari); Bucureşti la Păd. Băneasa; Păd. Cernica, Păd. Tămădău (r. Brăneşti);
Lehliu; Olteniţa; între Greaca (r. Olteniţa) şi Prundu (r. Vidra); Comana (r. Vidra). R eg.
G a la ţi: Barcea (r. Tecuci); Hanu Conache pe nisipuri şi în Păd. Fundeni (r. Lieşti). R eg.
B a c ă u : Ploscuţeni (r. Adjud). R eg. I a ş i: Bîrlad la Păd. Crîngu, Dealu Mare (r. Bîrlad);
Voineşti, Aroneanu, Dl. Frasin, Vînători (r. Iaşi) ; Hărpăşeşti, Banu, Dumeşti (r. Tg.
Frumos). R e g . S u cea va : Bosanci (r. Suceava).
1 a Flori de un galben auriu. Vexil nemaculat
var. arg&iteus Neilr. Fl. Wicn (1846) 640. — C. a u stria c u s p. a u reu s Neilr. Diagn.
(1867) 34. — Ramuri subţiri, albicios păroase. Foliole alungite, pe ambele feţe cenuşiu
mătăsos păroase, cu peri alipiţi. Flori de un galben auriu. Caliciu pubescent, cu
peri + alipiţi. Vexil nemaculat, pe faţa dorsală îndesuit mătăsos păros. Păstaie aco
peri Lă cu peri mătăsoşi. — R eg. T im iş o a ra : Oraviţa. R eg . C ra io va : Gogoşu pe dunele
dinspre Jiana Mare (r. Vînju Marc). R eg . B u c u re şti: Comana pe V. Balota şi spre
Gurbanu (r. Vidra); Cernica (r. Brăneşti); Cotorca, Păd. Arionoaia (r. Urziceni).
R eg . C o n sta n ţa : Adamclisi. R eg . S u cea va : Botoşani.
1 b Flori de culoarea lămîii sau dc un galben palid. Vexil mai tîrziu de obicei
maculat.................................................................................................................................. 2
2 a Foliole alungit obovate sau alungit eliptice, pe dos cu peri mătăsoşi, pe faţa glabre.
Flori de culoarea lămîii
var. virâscens Kov. Fl. cxsicc. Vindob. nr. 126 et ap. Neilr. Fl. Wien (1846)
640. — Ramuri erecte, spre bază cu peri ± patenţi, spre vîrf cu peri alipiţi, cenuşii.
Foliole alungit obovate sau alungit eliptice, la vîrf acuminate, pe dos cu peri mătă-
soşi, alipiţi. Caliciu puţin păros. Vexil maculat, cu peri patenţi pe dos. Păstaie dens
mătăsos patent viloasă. — R eg. S ta lin : Ocna Sibiului, Mîndra (r. Sibiu). R eg.
H u n ed o a ra : Ruşi (r. Haţeg).
2 b Foliole alungit eliptice, alungit lanceolate sau liniare, păroase pe ambele feţe. Flori
palid galbene. Păstaie alipii mătăsos păroasă .......................................................... 3
3 a Foliole mici, ± alungit eliptice, lungi de 10—12 mm şi late de 2,5 mm. Vexil pe dos
puţin şi nu prea des păros
var. jankae Velen. in Abh. Bolim. Ges. Wiss. Prag (1890) 31 et Fl. bulg. I (1891 —
98) 129. — Ic.: Pl. 15, fig. 3; Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) pl. IV. — Arbust
LEGFMTNOSAE 101
d e 1 0 — 15 c m , c u r a m u r i e r e c te , s u b ţir i. L u je r i a l ip it m ă tă s o s p ă ro ş i. F o lio le p e
a m b e le fe ţe a lip it a r g in tiu p ă ro a s e . F lo r i p a lid g a lb e n e , c îte 2 — 5, r a r s o lita r e , la v îr f u l
lu je r ilo r d in u ltim u l a n . C a lic iu c u p e r i m ă tă s o ş i, a lip iţi. V e x il m a c u la t, p e d o s p ă r o s ;
a r ip i şi c a r e n ă p u b e s c e n te . — Reg. Constanţa: M a n g a lia .
3 b F o lio le m a r i, a lu n g it la n c e o la te , m a i lu n g i d e 20 m m şi m a i la t e d e 5 m m . V e x il
p e d o s f o a r te p ă ro s
v a r . noeanus R c h b . Ic . X X I I (1869) 1 3 . - C. Nceanus R c h b . in N o ă P l. r u m e î.
e x sic c . n r. 2 51. — C. arenarius S im k . in M T K X V (1878) 509. — Exs.: F H E n r.
43 9 . — R a m u r i e r e c te , a lip it p ă r o a s e . F o lio le a lu n g it la n c e o la te , p e a m b e le f e ţe
cu p e ri a lip iţi, m ă tă s o ş i, c u a s p e c t v e r d e c e n u ş iu . F lo r i p a lid g a lb e n e . C a lic iu c u p e r i
a lip iţi, a m e s te c a ţi c u p e ri p a t e n ţ i . — Reg. Timişoara: S v in i ţa p e M t. T r e s c o v ă ţ
î n t r e 4 0 0 — 700 m a lt. (r. O rş o v a ).
Răsp. g e n . : R . P . R o m în ă , P e n in s u la B a lc a n ic ă , U .R .S .S . d e S.
15. 0. heuîîelii Wierzb. ap. Gris. et Schenk Tler. hung. in Wiegm. Arch.
XVIII (1852) 293. - C. austriacus var. Heuffelii Rchb. Ic. X X II (1869)
13. - E x s .: FEAH nr. 807. - I c . : Pl. 15, fig. 4.
fc. Ramuri erecte, acoperite cu peri scurţi, încreţiţi şi alipiţi. Foliole
alungit lanceolate, pînă la liniare, lungi de 15—20 mm, late de 4 —5 mm,
pe faţă verzi, glabre sau cu peri disperşi, pe dos dens sau subdens alipit
păroase. Flori galbene aurii, cîte 2 —5 în capitule la vîrful lujerilor din
ultimul an. Caliciu rar şi scurt alipit păros; dinţii buzei superioare triunghiu
lari, cei ai buzei inferioare lungi şi subulaţi. Vexil mătăsos păros pe dos.
Păstaie dreaptă, dens alipit sericeu păroasă, lungă de 25—28 mm, lată de
4 —5 mm, cu peri scurţi. Primăvara nu formează flori laterale. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, tuferişuri, margini de păduri.
O b s . S p e c ie m u l t a s e m ă n ă to a r e c u C. austriacus v a r . argenteus N e ilr., d e c a r e se
d e o s e b e ş te p r in fo lio lele s a le în g u s te , c u n e a t la n c e o la te , d is p e r s p ă r o a s e p e f a l a s u p e r io a r ă
şi s u b d e n s a lip it p ă r o a s e p e c e a in f e r io a r ă . S e m a i d e o s e b e ş te p r in flo rile s a le m a i m ic i
ş i p r i n p ă s tă ile d e n s a lip it c e n u ş iu p ă ro a s e . C ît p r iv e ş te v e x ilu l, B r i q u e t îl d e s c rie c u p a t ă
c a fe n ie , i a r K e r n e r f ă r ă p a t ă .
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Aut. M.: V îlc e le, M t. « K is lig e t» a p r o a p e d c B e lin (r. S f.

G h e o rg h e ). Reg. Timişoara: I lid ia (r. O r a v i ţ a ) ; T is o v iţa , B ă ile H e rc u la n e , M t. D o m o g le d ,
S v in i ţa (r. O r ş o v a ) ; D r e n c o v a (r. M o ld o v a N o u ă ). Reg. Craiova: V îr c io ro v a (r. T . S e v e rin ).
Reg. Iaşi: V în ă to r i, B a n u , D u m e ş ti, V o in e ş ti, M în z ă te ş ti, P ă d . A ro n e a n u (r. I a ş i ) ; P ă d .
H îr lă u (r. H î r l ă u ) ; D u lc e ş ti (r. R o m a n ). Reg. Suceava: B o s a n c i (r. S u c e a v a ) ; F ă ltic e n i.
v a r . românicus P r o d . in S c h e d . a d F R E n r. 26 0 e t B u l. I n f . G ră d . B o t. C lu j I I I (1923)
26. — Exs.: F R E n r . 26 0 . — T u lp in ă , fo lio le şi c a lic iu c u p e ri lu n g i şi c u lc a ţi. F o lio le la n c eo ^
l a t e s a u a lu n g it la n c e o la te . C alic iu p u ţ i n u m f l a t şi d e s a lip it p ă ro s . F lo r i m a i m a ri d e c î t
l a f o r m a tip ic ă . V e x il p e f a ţ a d o r s a lă d e n s ,ja lip it p ă ro s . P ă s t a i e d e n s c e n u ş iu m ă tă s o s
p ă r o a s ă . — Reg. Craiova: n is ip u rile d e I a C e la r u (r .^ C a ra c a l.).
Răsp. g e n . : R . P . U n g a ră de S, R . P . R o m S n c le S.
102 FLORA R.P.R.
* C. sessilifolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 739.

ţ>. Flori galbene aurii, dispuse în raceme scurte, terminale. Frunze trifo
liolate, foarte scurt peţiolate.
Specie cultivată în Grădina Botanică din Bucureşti începînd din anul 1871.
C. purptîreus Scop. Fl. cam. II, ed. II (1772) 69.

Uşor de identificat după florile purpurii şi frunzele trifoliale, lung peţio
late. Această specie prezintă interes şi prin faptul că altoit pe salcîm galben
(Laburnum anagyroides) formează un hibrid vegetativ, Laburnocytisus adami
(Poit.).
Hibrizi
X 0. cătius Beck Fl. NO (1892) 833 = hirsutus x ratisbonensis. — C-
leucotrichus X ratisbonensis in A. et G. Syn. VI, 2 (1907) 326.
Arbust înalt de 60—70 cm, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri cenuşii,
hirsuţi şi îndesuiţi, ca la C. leucotrichus. Foliole lanceolate, rar eliptice, cu
peri alipiţi, la bază cuneate, la vîrf acute. Flori în capitule umbelate la
vîrful ramurilor. Caliciu tubulos campanulat, lung de 12—14 mm, îndesuit
păros, cu peri argintii, ± alipiţi; buza superioară bilobată, cea inferioară
triunghiulară la vîrf distinct tridentată, ca la C. ratisbonensis. Flori galbene,
scurt pedicelate. Vexil obcordat sau aproape orbicular, lung de 20—22 mm,
pe faţa dorsală îndesuit păros. Păstăi liniare, la vîrf acuminate, alipit mătăsos
păroase, lungi de 20—30 mm, late de 5—6 mm. Seminţe ovate, ± turtite,
lucioase, de culoare brună deschisă, lungă de cca 3 mm.
S p o r a d ic , îm p r e u n ă c u s p e c iile p ă r in ţi.
X C. ambiguus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 147 = austriacus x

aggregatus. — C. austriacus X capitatus A. et G. Syn. VI, 2 (1907) 337.
ţ>. Ramuri cu peri hirsuţi, patenti, amestecaţi cu peri alipiţi. Foliole
alungit eliptice, scurt acuminate, ca la C. supinus. Flori galbene aurii, în
capitule terminale. Caliciu cu peri patenţi, ± îndesuiţi. Vexil nemaculat, ca
la C. austriacus.
R e g . S ta l in : î n t r e O c n a S ib iu lu i şi M în d ra , R u ş i (r. S ib iu ).
X C. pseudorochelii Simk. Term. Kozl. Potfiiz. XL (1897) 232 = austri

acus x supinus var. aggregatus. — C. Rochelii Kern. in OBZ XVIII (1868)
348, non Wierzb.
£. Foliole alungit lanceolate, pe dos cu peri i alipiţi. Caliciu cu peri
moi, patenţi. Vexil nemaculat şi pubescent, ca la C. austriacus. Păstăi
mătăsos îndesuit păroase, cu peri alipiţi. Flori galbene, în capitule umbelat
agregate la vîrful ramurilor, ca la C. aggregatus Schur.
î n B a n a t (S im k .) şi T r a n s ilv a n ia (B o rz a ).
LEGUMINOSAE 103
Obs. x C. millennii B o rb . in T e rm . T u d . K o z l. X L (1897) 433 ( = a u s tr ia c u s X

r a tis b o n e n s is ) şi x C.vadasii J . W a g n . i n M B L X I V (1915) 78 ( = a u s tr ia c u s v a r . n o e a n u s x
r a tis b o n e n s is ) s î n t h ib r iz i in d ic a ţi f ă r ă lo c a lita te d in T r a n s ilv a n ia şi d in B a n a t. î i c o n si
d e r ă m d u b io ş i p e n t r u ţ a r a n o a s tr ă .
Tribul III. T r i f o l i e a e Bronn Diss. Legum. (1822) 132.

Plante ierbacei, anuale sau perene, rar subarbuşti sau arbuşti. Frunze
de obicei trifoliolate, rar cu mai multe foliole sau penate. Flori solitare sau
în raceme sau capitule. Caliciu uniform 5-dinţat sau partit, sau ± bilabiat.
Fruct păstaie uniloculară.
Genul 247. 0 N 6 N I S *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 218, nr. 579] ed. V (1754) 321, nr. 772. - O s u
iepurelui.
Plante perene, frutesccnte sau subarbuşti ± spinoşi. Frunze tulpinale
în general trifoliolate, cele de pe ramurile florifere unifoliate. Foliole serat
denticulate. Stipele mari, foliacei, denticulatc, concrescute cu peţiolul. Inflo
rescenţa racemoasă, cu flori rozee, purpurii, galbene sau pestriţe, rar albe,
aşezate cîte 1—2 la subţioara frunzelor. Caliciu persistent, campanulat,
uneori uşor bilabiat, cu 5 diviziuni profunde, aproape egale. Vexil orbicular,
scurt unguiculat, flabelat striat; carena rostrată. Androceu monadelf din
10 stamine; anterele ciclului extern mari şi bazifixe, cele ale ciclului intern
mici şi dorsifixe. Stil lung, subţire şi cotit la mijloc în unghi drept. Stigmat
capitat. Păstaie alungit ovată, oligospermă, inclusă sau în parte ieşită afară
din caliciu, cu dehiscenţă bivalvă. Seminţe necarunculate, subsferice sau
reniforme, netede sau ± tuberculate.
Genul cuprinde cca 70 de specii, dintre care cele mai multe aparţin
regiunii mediteraneene.
1 a Flori galbene, Plantă erectă, de statură mică. Toate frunzele trifo
liate .......................................................................................... 5. O. columnae
1 b Flori rozee, purpurii sau albe. Plantă robustă, ascendentă sau procum-
bentă. Frunze tulpinale trifoliate; cele de pe ramurile florifere uni
foliate ................................................................................................................... 2
2 a Tulpină procuinbentă. Plantă stoloniferă.............» ............... 2. O. repens
2 b Tulpină erectă sau ascendentă. Plantă fără stoloni............................... 3
3 a Plantă nespinoasă sau cu spini moi, pronunţat glanduloasă. Flori cîte
2 la subţioara bracteilor, formînd raceme îndesuite la vîrful ramurilor.
Tulpini şi ramuri pubescente de jur împrejur....................... 1. O. hircina
3 b Plantă spinoasă, cu spini rigizi, mai puţin glanduloasă decît specia
precedentă. Majoritatea florilor solitare, la subţioara bracteilor, formînd
*) D e n u m ir e a d a t ă d e D io s c o rid e s , d e la c u v în tu l g re c e s c o n o s = m ă g a r , şi o n in e m i =
a fi u til, c u a lu z ie l a a c e s te a n im a le c ă r o r a le p la c e s ă m ă n în c e a s e m e n e a ie r b u r i.
**) P r e l u c r a t d c I. G r i n ţ e s c u .
104 FLORA R.P.R.
raceme laxe. Tulpini şi ramuri cu peri scurţi, dispuşi în serii, în mod

alternativ, pe o singură lăture a internodiilor............................................ 4
4 a Plantă puţin spinoasă, vcu spini simpli. Ramurile florifere fără spini.
Flori de 12—15 mm lungime. Păstaie de aceeaşi lungime cu caliciul
3. 0 . pseudohircina
4 b Plantă foarte spinoasă, cu spini adeseori dubli. Atît rămurelele florifere,
cît şi cele sterile cu spini rigizi. Flori de 20 mm lungime. Păstaie mai
lungă decît caliciul ................................................................. 4. 0 . spinosa
Sccţ. I. BUGRANA DC. Prodr. II (1825) 162.

F r u n z e s im p le s a u tr if o lia te . F lo r i se sile s a u s c u r t p e d ic e la te , p u r p u r ii, ro z e s a u a lb e .
1. 0 . hirclna Jacq. Hort. Vindob. I (1770) 40, tab. 93. — O. arvensis L.

Syst. Nat. II, ed. X (1759) 1159, p.p.; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 96, tab. VII,
fig. 3. — O. spinosa L. var. (3. Sp. pl. ed. I (1753) 716, p.p. — O. umbrosa
Schur Phytogr. Mitt. (1877) 169. — Osu iepurelui. — Szagos iglice. — Bocks-
Hauheehel. — CTajitHHK nameimtiii. — Ic. : Pl. 17, fig. 2, 2 a.
ţ>. Plantă frutescentă, înaltă de 50—70 (100) cm, fără stoloni. Tulpină
erectă sau ascendentă, ramificată, de culoare brunie, pronunţat glancfu-
loasă, cu peri patenţi de lungimea diametrului tulpinii. Ramurile scurte fără
spini sau cu spini moi. Frunzele de pe tulpină şi ramuri trifoliolate, cele de
pe rămurele unifoliolate. Foliole ovate sau alungit eliptice, pubcscerite, pe
margini serat dinţate, pe ambele fete glanduloase, lungi de 1,5—3 cm, late
de 0,5—1,5 cm (rar la f. macrophylla I. Grinţ. mai mari). Stipele mari, semi-
ovate, amplexicaule, serat dinţate, glanduloase şi concrescute cu peţiolul.
Flori rozee sau purpurii, rar albe, scurt pedicelate, lungi de 15—20 mm,
în general cîte 2 la subţioara bracteilor, cu miros caracteristic, neplăcut,
în raceme îndesuite, foliate, aşezate la vîrful tulpinii şi al ramurilor.
Caliciu glandulos păros, cu laciniile liniar lanceolate, de 2,5 ori mau lungi
decît tubul. Vexil ± orbicular, de 15—18 mm lungime, flabelat striat, cu
strii purpurii, pe partea dorsală glandulos şi mai lung decît carena; aripi
albe sau rozee, mai scurte decît carena; carenă acuminată şi rostrată.Păstaie
ovală sau ovată, glandulos pubescentă, la maturitate mai scurtă decît caliciul,
de 7 mm lungime şi 5—6 mm în diam., cu 2 —3 seminţe aproape sferice, de
culoare brună. Tegument seminal pronunţat tuberculat. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi păşuni, lunci, depresiuni inundabile, adesea
în pilcuri, din regiunea colinelor pînă cea montană.
O b s . O . k ir c i n a în f o r m a tip ic ă , a r e fr u n z e m a r i şi n u m e ro a s e c u p e r i lu n g i ş i d e şi,
a ş e z a ţi d e ju r - îm p r e ju r u l tu lp in ii. C r e s c u tă la u s c ă c iu n e , fr u n z e le d e v in m a i m ic i, p ă ro z i-
ta L e a tu lp in ii se r ă r e ş te , i a r u n e o r i a p a r şi s p in iş o r i.
Răsp. în ţară: C o m u n ă în t o a t ă ţ a r a .
P l a n ş a 17. — 1. O n o n is s p in o s a L., la. caliciu, lb. fruct. — 2. O. k ir c in a Jacq.,

a. caliciu — 3. O. p s e u d o h ir c in a Schur, 3 a. floare. — 4. O. c o lu m n a e AD.
PL A N ŞA 17
LEGUMINOSAE 107
V a r i a b i l i t a t e a speciei
î . in 6 rm is (L d b .). — O. kircina v a r . inermis L d b . F l. ro s s . I (1842) 5 1 3 . — P l a n t ă

f ă r ă s p in i. L a c in iile c a lic iu lu i m a i s c u r te d e c ît v e x ilu l. R e p r e z in tă s p e c ia tip ic ă .
f. s p in e s c e n s (L d b .). — O. kircina v a r . (3. spinescens L d b . l.c . — O. procurrens W im m .
c t G r a b . F l. S ile s . I I , 2 (1829) 2 7 , n o n W a llr . — R a m u r ile s c u r te t e r m i n a t e în c îte u n
s p in ± rig id . L a c in iile c a lic iu lu i a p r o a p e d e a c e e a ş i lu n g im e c u v e x ilu l. — Reg. Cluj:
C lu j în V . P le c ic a şi la F î n a ţ e , F lo r e ş ti, S o m e ş e n i (r. C l u j ) ; T u r d a l a B ă ile S ă r a te , C h e ia
T u r z ii, V a le a F lo r ilo r (r. T u r d a ) ; B a i a d e A rie ş (r. C îm p e n i) ; A iu d . Reg. Aut. M .; R e g h in ,
G u r g h iu (r. R e g h i n ) ; L ă z a r e a (r. G h e o rg h ie n i). Reg. Hunedoara: M e r c u r e a (r. S e b e ş ) ;
R u ş i (r. H a ţ e g ) ; B a i a d e C riş (r. B r a d ) . Reg. Oradea: B ă ile 1 m a i (r. O r a d e a ) ; A le şd
p e D îm b u T u r c u lu i. Reg. Timişoara: C ic lo v a , O r a v iţa (r. O r a v iţa ) . Reg. Craiova:
C o ţo fe n ii d in F a ţ ă (r. F ilia ş i). Reg. Piteşti: H o r e z u ; C u r te a d e A r g e ş ; V a le a M a re , V ă c a re a ,
V a le a P o p ii (r. M u sc e l). Reg. Ploeşti: P u c io a s a ; C îm p in a ; S lă n ic (r. T e le a je n ) ; C riv in a
(r. P l o e ş t i ) ; B u z ă u . Reg. Constanţa: M re a C o co ş, T u lc e a , L e te a , D e lta D u n ă r e i în .P ă d .
C a r a o r m a n (r. T u lc e a ). Reg. Galaţi: M ă c in s p re I g li ţa , N if o n ; F o c ş a n i, B o te ş ti (r. F o c ş a n i) .
Reg. Iaşi: V u ltu r e ş ti în V . B îr la d u lu i (r. N e g r e ş t i ) ; V a s lu i. Reg. Suceava: B o to ş a n i.
O b s . O. kircina î. spinescens e s te c o n f u n d a tă u n e o ri c în d c u O. spinosa L ., c în d cu
O. pseudohircina S c h u r. A c e s te 2 s p e c ii s î n t în s ă m a i p u ţ i n p ă r o a s e , i a r p e r ii s î n t d is p u ş i
p e tu lp in i şi r a m u r i în ş ir u r i lo n g itu d in a le .
f. a lb lîlo r a (S c h u r .). — O. kircina a . albiflora alpina S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866)

15 0 . — F lo r i a lb e . — Reg. Aut. M.: p c te r a s e le r îu lu i G u r g h iu (r. R e g h in ). Reg. Stalin:
M ţii A r p a ş u lu i (S c h u r).
f. m a c r o p h y lla I . G r in ţ. f. n o v a in A d d . V , p a g . 5 39. — F o lio le le f r u n z e lo r tu lp in a le
lu n g i d e 4 — 4 ,5 c m , l a t e d e 2 — 2,5 c m . — M ţii Bueegi: C o lţii lu i B a r b e ş . M ţii Ciucaşului:
Z ă g a n u l a C h eie.
î n t r e b u i n ţ ă r i . D in c a u z a m ir o s u lu i n e p lă c u t şi a r ig i d ită ţ ii r a m u r i lo r e s te
c o n s id e r a tă c a p l a n t ă f u r a j e r ă d e c a l ita t e m e d io c ră .
î n u n e le s a te d in M a r a m u r e ş lu je r ii tin e r i, m u r a l i în a p ă s ă r a t ă , s î n t c o n s u m a ţi d e
p o p u la ţie .
R ă d ă c in a d e O. kircina a r e g u s t. d u lc e a g şi p r o p r i e t ă ţ i d iu r e tic e , fiin d în a c e la ş i
t i m p şi u n b u n s u d o rific . E s t e f o lo s ită m a i m u l t în te r a p e u t i c a v e te r in a r ă . S u b s t a n ţ a
a c t i v ă d in r ă d ă c i n a a c e s te i s p e c ii e s te g lu c o z id u l o n o n in a . F lo r ile f ie r te c u p i a t r ă a c r ă ,
c o lo r e a z ă lîn a în g a lb e n , i a r f ie r t e c u c a la ic a n , o c o lo re a z ă în v e rd e .
Răsp. gen.: E u r a s ia .
2. O. repens L. Sp. pl. ed. I (1753) 717; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 99, tab.
7, fig. 4. — O. spinosa Auct. mult., non L.
ţ>. Plantă frutescentă. Tulpină procumbentă, stoloniferă, lungă de 30—
60 cm, radicantă, spre vîrf ascendentă, de jur împrejur glandulos pubes
centă, cu peri lungi, patenţi. Ramuri cu spini puţini şi nu prea rigizi. Frun
zele mai mult unifoliolate. Foliole oboVate sau eliptice, pe ambele feţe ±
glandulos păroase, pe margini mărunt dinţate, amplexicaule. Flori rozee,
puţine, solitare, scurt pedicelate, lungi de 15—16 mm. Caliciu glandulos,
cu lacinii lanceolate. Vexil ovat sau suborbicular, lung de 15 mm, striat;
aripi albicioase, âtingînd 2/3 din lungimea vexilului. Păstaie ovată, glan.
108 FLORA R.P.R.
duios pubescentă, mai scurtă decît caliciul, lungă de 6 mm, în general cu

o singură sămînţă tuberculată. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin păşuni şi fineţe uscate, locuri nisipoase, pe marginea
drumurilor.
O b s . Specie adesea confundată cu O. kircina f. spinescens; diferă însă de aceasta
prin portul său tîrîtor şi prin florile mai mici şi solitare.
Răsp. în ţară: Reg. Hunedoara: M e r c u r e a (r. S e b e ş), c i t a t ă dc S c h u r.
B r a n d z a o c ite a z ă c a f o a r te r ă s p î n d i t ă în D o b ro g e a .
v a r . procurrcns (W a llr.). — O. procurrens W a llr. S c h e d . c r it. I (1822) 381. — O.
procurr. v a r . spinosissima L a n g e sec . P r o d . C o n sp . fl. D o b r. I I (1936) 12. — P l a n t ă s p i
n o a s ă . — î n lo c u ri n is ip o a s e . — F o a r t e c o m u n ă în t o a t ă D o b ro g e a (B r a n d z a , P r o d a n ) .
v a r . mîtis (G. G. G m e l.) S p e n n . F l. F r ib . I I I (1829) 686. — O. mitis C. C. Grmel.
F l. b a d . I I (1806) 1 62, n o n M ill. — O. repens a . inermis S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866)
150. — R ă m u r c lc f ă r ă s p in i s a u c u s p in i m o i. D in a c e a s t ă c a u z ă , v a r ie ta te a e s te a d e s e a
c o n f u n d a tă c u O. kircina f. inermis. — Reg. Hunedoara: M e r c u r e a , îm p r e u n ă c u t i p u l
(S c h u r) (r. S e b e ş).
R ă s p . gen. : Europa.
3. O. pseudohircina Schur Enum. pl. Transs. (1866) 150. — O. semihircina

Simk. Akad. Kozl. XVII (1879) 101. — O. spinosaeformis Simk. in OBZ
XXVII (1887) 158. — O. antiquorum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 149,
non L. — E x s .: FEAH nr. 2827; HN nr. 4511 sub O. semihirc. — I c . :
Pl. 17, fig. 3, 3 a.
Plantă frutescentă, înaltă de 30—60 cm, cu tulpină erectă sau ascen-
denlă, ramificată, puţin spinoasă, cu spini simpli, mai puţin păroasă în
comparaţie cu O. kircina Jacq. Ramuri brunii, lungi şi subţiri, divaricate
şi spinescente. Perii ramurilor scurţi şi uniseriaţi, dispuşi în şiruri, alternativ
pe o parte sau pe alta a internodiilor. Frunzele de pe tulpini trifoliolate, cele
de pe ramurile florifere în general unifoliolate. Foliole eliptice sau obovat
cuneate, pe margini denticulate, lungi de 12—15 mm şi late de 3 —5 mm.
Raceme din puţine flori, ± îndesuite. Flori rozee, lungi de 12—15 mm,
aşezate cîte 1—2 la subţioara frunzelor. Caliciu dispers glandulos pubescent,
cu laciniile lanceolate, de lungimea vexilului. Păstaie ovată, puberulentă şi
glanduloasă, de aceeaşi lungime cu caliciul, cu 1—2 seminţe fin tubercu-
late. - V I - V I I .
S t a ţ i u n e a. Păşuni şi fineţe uscate, mărăcinişuri.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Cluj: A p a h id a l a « B iid o s td » (r. C l u j ) ; T u r d a , C h e ia (r.
T u r d a ) ; L u d u ş , B o g a t a (r. L u d u ş ) . Reg. Stalin: G e n a d e , P r o ş l e a M ic ă , V a le a L u n g ă (r.
M e d ia ş ); T i u r (r. T îr n ă v e n i) . Reg. Hunedoara: A lb a I u l i a ; D ra ş o v , V . S e c a ş u lu i î n t r e
M e r c u r e a şi S e b e ş (loc. c la ss.) (r. S e b e ş ) ; C ă la n (r. H u n e d o a r a ) ; A lm a ş u M ic , H ă r ă u ,
D e v a (r. I l i a ) ; N u c ş o a r a p e V . N u c ş o a r e i 650 m (r. H a ţe g ) . Reg. Oradea: O r a d e a ; M ă r ţih a z
ULE (îMINOSATv 10»
(r. Salon ta); Sebiş, intre Cuied şi Camna (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad, Siria;
Liebling (r. Ciacova); Timişoara; Orşova. Reg. Craiova: Jiana Marc, Balta Verde (r. Vînju
Mare); Păuncşti în V. Topolniţei (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti: Slatina; Cacova, Vultu-
reanca (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Tinosu (r. Ploeşti); Urziceni; Grăjdana (r. Buzău). Reg.
Bucureşti: Bucureşti la Chitila şi lunca Dîmboviţei la Moara lui Ciurel; Buftea, Gher-
gani, Titu (r. Răcari); Comana, Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra); Mrea Pasărea în
jurul Lacului Pasărea, Vadu Anei (r. Brăneşti); Ciorogîrla (r. Domneşti); Ştcfăneşti, Mrea
Căldăruşani (r. Snagov); Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca); Giurgiu, Maîu, Slobozia,
Băneasa (r. Giurgiu); Olteniţa, Budcşti (r. Olleniţa). Reg. Constanţa'. Medgidia, Cernavodă
(r. Mcdgicia); Ttchi ghiol, Agigea (r. Negru Vodă); Pîrlita, Carasuhatu de Sus (r. Tulcea).
Reg. Galaţi: Brăila, Galaţi.
Obs . O. pseudohircina este uneori confundată cu O- kircina f. spinescens. Diferă
Insă de aceasta prin perii upiseriaţi de pe ramuri, prin foliolele mai mici ale frunzelor,
prin florile deasemeni mai mici, precum şi prin spinii mai numeroşi, mai lungi şi mai
rigizi. Mai este confundată cu O. spinosa, de care se deosebeşte prin florile mai mici,
aşezate cîte 1 —2 la subţioara frunzelor, formînd race ine spiciforme, ± îndesuite.
Specie polimorfă, cu forme de trecere atît spre O. kircina Jacq., cît mai ales spre O.
spinosa L. Printre acestea unele sînt desigur forme hibridogene. După Jâvorka (Magy. fl.
<1925) 622) şi alţii, O. pseudohircina Schur ar fi un hibrid între speciile menţionate.
Răsp. g e n. : nordul Peninsulei Balcanice, R. P. Romînă.
4. O. spinosa L. Syst. nat. II, ed. X (1759) 1159; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
99, tab. VII, fig. 1. — Osu iepurelui. — Tovises iglice. — Dornige Hauhe-
chel. — CTajiBHHK KOJnounâ. — I c .: Pl. 17, fig. 1, 1 a—b.
4. Plantă frutescentă, înaltă de 30—60 (70) cm, foarte spinoasă (rar
fără spini), ramificată, fără stoloni, la partea inferioară lemnoasă. Ramuri
la început culcate, apoi ascendente sau erecte, fără rădăcini adventive,
alternativ uniseriat păroase pe internodii, rareori pubescente pe două laturi,
dispers glanduloase. Rămurele spinoase, cu spini rigizi, adeseori în afară
de spinul terminal prevăzute cu 2 —-3 spini laterali. Frunze inferioare trifo
liolate, cele superioare unifoliolate. Foliole eliptice sau alungit eliptice, pe
ambele feţe dispers glanduloase, lungi de 5 —10 (15) mm, late de 3 —5 (10)
mm. Stipele alungit ovate, amplexicaule. Inflorescenţă laxă. Flori de un
roz viu sau roz palid, rar albe, lungi de 18—20 mm, în general solitare la
subţioara bracteilor. Corola de 2 ori mai lungă decît caliciul. Caliciu slab
pubescent şi glandulos, cu laciniile lanceolate, de 2 ori mai lungi decît tubul.
Vexil suborbicular, flabelat striat, pe faţa dorsală slab glandulos, puţin mai
lung decît carena; aripi alburii, pe jumătate mai scurte decît vexilul. Păs
taie ovată, pubescentă şi glanduloasă, lungă de 7 mm, la maturitate mai
lungă decît caliciul, cu 1—2 seminţe subsferice, pronunţat tuberculate. —
V I -V I L
S t a ţ i u n e a . Fineţe şi păşuni aride, stepe, locuri nisipoase, mărăci-
nişuri, de-a lungul cursurilor de ape.
110 FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: pe nisipurile litoralului de la Mamaia şi

Mangalia.
Cît priveşte staţiunile indicate în literatură, ca: Bîrlad pe malul Bîrladului, Suceava,
şi staţiunile din jurul Iaşilor, le considerăm dubioase, deoarece planta n-a mai fost regă
sită acolo. Aceeaşi rezervă o facem şi pentru staţiunea « Făgăraş » din Transilvania şi
« Banat» (indicată fără localitate de Heuffel).
var. typiea A. et. G. Syn. VI. 2 (1907) 352. — O. spinosa (3. L. Sp. pl. ed. II (1763)'
1006, p. p. — Ramuri, frunze, stipele şi bractei glanduloase. Frunze mici. Toate rămurelele*
florifere cu spini rigizi. Caliciu pubescent şi glandulos. Păstaie pubescentă, slab glanduloasă^
la maturitate complect lipsită de glande. — Reg. Hunedoara: Mercurea (r. Sebeş).
var. fodtens (AII.). — O. foetens AII. Fl. pedem. I (1785) 317, tab. 41. — Tulpină
erectă sau ascendentă, uneori radicantă. Ramuri neregulat uniseriat glandulos pubescente.
Rămurcle fără spini, rar spinescente. Foliole eliptice, lungi de cca 2 cm, late de 8 mm,
slab glanduloase. Raceme laxe, aşezate la vîrful tulpinilor şi ramurilor. Flori solitare, lungi
de 15—20 mm. Păstăi pubescente, glanduloase. — Prin fineţe umede în regiunea mon
tană. — Reg. Oradea: Băiţa (r. Lunca Vaşoăului).
î n t r e b u i n ţ ă r i . O. spinosa este o veche plantă medicinală ce mai figurează
încă şi astăzi prin unele farmacopei europene. Rădăcina ei f « Radix Ononidis ») recoltată
toamna, are proprietăţi diuretice, sudorifice şi depurative. Aceste însuşiri sînt datorite'
ononului, ononinei şi onocerinei, trei alcaloizi care stimulează secreţiunea glandelor. Astăzi
rădăcina de O. spinosa, ca şi aceea a celorlalte specii ale genului Ononis, este mai mult
folosită în terapeutica veterinară. în terapeutica umană se întrebuinţează în tratamentul
icterului, al artritismului şi al reumatismului cronic.
Răsp. g e n. : Europa, Gaucaz, Asia Mică.
Secţia. II. BUGRANOIDES DC. Prodr. II (1825) 164.

Frunze simple sau trifoliate. Flori subsesile, galbene.
5. O. columnae AII. Syn. meth. hort. taur. (1774) 77 et Fl. pedem. I

(1785) 318, tab. 20, fig. 3. - ( 9 . pusilla L. Syst. ed. X (1759) 1159; FL
U.R.S.S. XI (1945) 95, tab. VII, fig. 2. - E x s .: FRE nr. 261. - I c . : Pl.
17, fig. 4.
2J-. Plantă subfrutescentă, înaltă de 10—30 cm. Tulpină erectă, rami
ficată de la bază, pubescentă şi glanduloasă. Frunze trifoliolate, peţiolate.
Foliole obovate sau eliptice, lungi de 12—15 mm, late de 3 —4 mm, cu mar
ginile denticulate, cea mediană peţiolulată. Stipele pubescente şi glandu
loase, lanceolate şi subulate, în parte lipite de peţiol. Inflorescenţă spiciformăr
foliată. Flori mici, galbene, solitare, scurt pedicelate, în general cleistogame.
Caliciu vilos, lung de 8 —10 mm, cu laciniile lanceolate, de 2—3 ori mai lungi
decît tubul. Corolă de un galben auriu, mai scurt decît caliciul. Vexil orbi-
cular; aripi alungite, la vîrf obtuze. Păstaie neagră sau cenuşie, ovată, ±
pubescentă, de aceeaşi lungime cu caliciul, lungă de 5 —9 mm, lată de 4 mm,
cu 3 —5 seminţe aproape sferice sau reniforme, uşor tuberculate. — V I—V IL
LEC tU M J N O S A E 111
Staţiunea. Margini de păduri, poieni însorite, în regiunea dealu

rilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: în pădurile de la Babadag. Brandza o citează
din Dobrogea «în muntele Balve aproape dc Konkodii» (?). Din Transilvania a fost citată
din reg. Cluj de pe Colţii Trăscăuîui (r. Turda), apoi din reg. Hunedoara de pe Mt. Cozia
de lîngă Deva, iar Heuffel o citează fără localitate din sudul Banatului.
vai*, orientalis Sirj. in Beih. Bot. Centralbl. XLIX (1932) 545, tab. VII, fig. 24, 29.—
Laciniile caliciului lungi de 10—12 mm. — Reg. Constanta: în pădurile de la Babadag
(FRE nr. 261).
R ă s p . ge n. : Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Siria, nordul Africii.
Genul 248. T R I G O N E L L A *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 351, nr. 880], ed. V (1754) 338, nr. 804. — Grammo-
carpus Schur in Verii. SVN IV (1853) 18. — M o 1 o t r u.
Plante ierbacei, anuale, rar perene, cu miros aromatic pronunţat şi per
sistent. Stipele ± lipite de peţiol. Frunze trifoliolate. Inflorescenţă racemoasă,
de formă variată. Flori mici, solitare sau grupate cîte 2 la subţioara unei
bractei, de culoare palid galbenă, alburie sau de un albastru azuriu. Bractei
mici; bracteolele lipsesc. Caliciu tubulos, cu 5 dinţi de aceeaşi lungime.
Vexil alungit obovat; aripi alungit ovate, lung unguiculate, mai lungi, decît
carena. Stamine diadelfe. Ovar sesil sau scurt pedicelat, cu ovule nume
roase. Stil subţire, cu stigmat capitat. Păstăi liniare sau ovate, alungit cilin
drice sau ± comprimate, drepte sau falciforme, indehiscente, rar dehiscente,
niciodată răsucite în spirală. Seminţe numeroase, globuloase sau reniforme,
necarunculate.
Genul cuprinde cca 70 de specii răspîndite mai mult în partea răsări
teană a regiunii mediteraneene.
1 a Flori albastre azurii. Raceme lung pedunculate....................................... 2
1 b Flori galbene sau alburii. Raceme scurt pedunculate sau sesile.......... 3
2 a Raceme florifere globuloase sau ovate, lungi de cca 15 mm, cele fruc
tifere globuloase. Flori îndesuite. Păstăi scurte, ovate. Foliole alungit
ovate. Plantă erectă ............................................................. 2. T. coerulea
2 b Raceme florifere alungite, lungi de 3 —5 cm, cele fructifere spiciforme.
Flori puţin îndesuite. Păstăi alungite. Foliole superioare alungit lanceo
late. Plantă suberectă, cu ramurile de jos procumbente.
1. T. procumbens
3 a Păstăi falciforme, mici sau foarte mici, glabrescente, scurt rostrate,
reunite cîte 5 —6 la acelaşi nod, lungi de 10—25 mm, late de 1,5—2
mm. Plantă scundă ......................................................... 5. T. monspeliaca
*) De la cuvîntul latinesc trigdnum = triunghi, nume dat de Linn6, deoarece

floarea de la T. foenum-graecum se aseamănă cu un triunghi.
**) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u.
112 FLORA R.P.R.
3 b Păstăi drepte sau uşor arcuite, mari, glabre sau glabrescente, lung ros-
trate, reunite cîte 1—2 la acelaşi nod, lungi de 3 —10 cm. Plantă
robustă ............................................................................................................... 4
4 a Plantă dc 8 —10 cm, cu tulpina principală erectă şi ramurile de la bază
procumbente, lungi de 10—25 cm. Păstăile împreună cu rostrul lor
lungi de 3 —7 cm, cu 4 —6 seminţe. Plantă pubescentă pînă la matu
ritate .......................................................................................... 3. T. gladiata
4 b Plantă înaltă de 30—50 cm, cu tulpină erectă şi ramuri erecte. Păstăile
împreună cu rostrul lor lungi de 8 —10 cm, cu 10—15 seminţe. Plantă
pubescentă numai în stare tînără ....................... 4. T. focnum-graecum
Secţia I. GRAMMOCARPUS Ser. in DC. Prodr. II (1825) 181, pro sect. — Capitatae
Boiss. FI. or. II (1872) 65.
Flori albastre azurii, în capitule sau raceme spiciforme, lung pedunculate. Păstăi
ovate sau alungit ovate, ± comprimate, scurt rostrate, cu ncrvatie longitudinală. Seminţe
ovoidale sau reniîorme, LuberculaLe.
1. T. procumbens (Bess.) Rchb. Pl. crit. IV (1826) 35, tab. 344, fig.
325; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 117. — Melilotus procumbens Bess. Enum. pl.
Volh. (1822) 30. — Trig. Besseriana Ser, in DC. Prodr. II (1825) 181. —
Melilotus coerulca p. laxiflora Roch. Pl. rar. Banat. (1828) 51, tab. XIV, fig.
31. — Grammocarpus procumbens Schur Sert. (1853) nr. 704 et Enum. pl.
Transs. (1866) 52. — Molotru. — Kekes lepkeszeg. — Liegender Hornklee. —
E x s .: FRE nr. 1494 a; HN nr. 4035, sub Meliloto. — I c .: Pl. 18, fig. 3,
3 a; Roch. l.c.
O. Plantă ierbacee, înaltă de 30—40 (80) cm. Tulpină ascendentă sau

subercctă, dispers păroasă sau glabră, ramificată de la bază, cu ramurile
de jos procumbente. Stipele ovat lanceolate, subdenticulate. Frunze trifo
liolate, lung peţiolate. Foliolele frunzelor inferioare eliptice, lungi de 4 —5
cm, late de 2 —2,5 cm, cele ale frunzelor superioare alungit lanceolate, pe
margini denticulate, lungi de 3 —4 cm, late de 10—12 mm, pe faţă glabre,
pe dos ± păroase, cele mediane peţiolate, cele laterale subsesile. Raceme
multiflore, din 20—30 flori, după înflorire alungite pînă la 5 cm. Flori mici,
de un albastru deschis, scurt pedicelate, prevăzute cu .cîte o mică bractee.
Caliciu tubulos, membranos, cu 5 dinţi triunghiulari, aproape egali. Corolă
de 2 ori mai lungă decît caliciul. Vexil obovat, emarginat, mai lung decît
aripile. Păstaie glabră, alungită, puţin umflată, cu nervaţie longitudinală
şi rostru pronunţat, fără rostru lungă de 4 mm, lată de 2 mm, de 2 ori
mai lungă decît caliciul. Seminţe mici, ovaţe. — VI —VII.
P l a n ş a 18. — 1. Trigonella monspeliaca L. — 2. T. gladiata Stev. — 3. T. pro

cumbens (Bess.) Rchb., 3a. fruct. — 4. T. coerulea (L.) Ser., 4a. capitul fructifer, 4b.
sămînţă. — 5. T. foenum-graecum L., 5a, floare, 5b. sămînţă.
PLANŞA îs
LEGUMINOSAE 115
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi păşuni umede, locuri inundabile, sărate,

margini de drumuri, locuri cultivate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj); Turda, Copăceni, Sănduleşti (r.
Turda); Şoimuş, Unirea, Aiud, Dccea (r. Aiud). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Sibiu,
Slimnic, Ruşi (r. Sibiu); Şeica Mare (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl.
Bilac, Teiuş, Mesentea (r. Alba); Sebeş, Cut,Cunţa, Mercurea (r. Sebeş); Orăştie. Reg.
Timişoara: Oraviţa; Baziaş (r. Moldovă Nouă). V. Dunărei la Cazane (r. Orşova). Reg.
Piteşti: Stolnici (r. Costeşti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Păd. Spătaru (r. Buzău); Cotorca,
Rădulcşli (r. Urziceni). Reg. Bucureşti: Turnu Măgurele în Lunca Dunării; Bucureşti-
Filaret; Comana, Călugăreni (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Delta Dunării în Păd.
Letea; Cernavodă, Constanţa prin vii, Mamaia; Mangalia. Reg. Galaţi: Lacu Sărat (r.
Brăila); Galaţi. Reg. Iaşi: Fălciu (r. Murgeni); Băceşti (r. Negreşti); între Cuculeni (r.
Iaşi) şi Podu Iloaiei (r. Tg. Frumos); Chipcreşli, Mîrzeşti, Aroneanu, Bîmova, Repedea,
Capu Dealului (r. Iaşi).
R ă s p . g e n . : Balcani de N, R. P. Romînă, U.R.S.S. dc S, Asia Mică.
2. T. coerulea (L.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 181; Fl. U.R.S.S. XI

(1945) 116, tab. IX, fig. 1. — Trifolium Melilotus caerulea L. Sp. pl. ed. I
(1753) 764. — Melilotus coeruleus Desr. in Lam. Encycl. IV (1794) 62. —
Grammocarpus coeruleus Schur in Verh. SVN IV (1853) 18 et Enum. pl.
Transs. (1866) 152. — Molotru albastru, Sulcină albastră. — Kăk'lepkeszeg. —
Schabziegerklee. — riaîKHTHftK rojiydofî. — I c . : Pl. 18, fig. 4, 4 a—b.
O. Plantă ierbacee, robustă, glabră sau in partea superioară dispers
păroasă, înaltă de 30—60 (100) cm’, fistuloasă. Tulpină erectă, neramificată
sau numai în partea superioară ramificată. Stipele cu baza lată, pe margini
denticulate, la vîrf subulate. Frunze trifoliolate. Foliole alungit ovate sau elip
tice, pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos dispers păroase, lungi
de 3 —4 (5) cm, late de 1—2 cm, cea mediană peţiolată, cele laterale scurt
peţiolate. Racem globulos, subsferic sau ovat, de cca 15 mm în diam., axilar,
lung pedunculat, cu pediceli mai lungi decît frunzele. Flori albastre azurii,
rar albe, îndesuite. Caliciu tubulos, pubescent, lung de 3 mm, cu 5 dinţi subu-
laţi. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil alungit obovat, emarginat,
mai lung decît aripile. Păstaie ovată, mai umflată decît la specia precedentă,
pubescentă şi rostrată, împreună cu rostrul lungă de 5 mm, lată de cca 2
mm, cu nervuri longitudinale aparente,-cu 1—2 seminţe, obovate sau reni-
forme, lungi de cca 2 mm, fin tuberculate. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, mirişti, pîrloage, locuri virane, mar
ginea drumurilor, uneori subspontană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Turda. Reg. Hunedoara: Teiuş,
Alba Iulia (r. Alba). Reg. Oradea: cultivată prin grădini. Reg. Timişoara: Arad în jurul
cetăţii lîngă Mureş, cultivată. Reg. Craiova: Chişchilău lîngă Zăvalu (r. Gura Jiului). Reg.
Bucureşti: Comana pc malul Cîlniştei la podul C.F.R. (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa
pe dunele de pe litoral şi prin grădini. Reg. Galaţi: Moldova inferioară (Czihâk). Reg.
s*
116 F LO RA R .P .R .
Bacău: Bacău prin fineţe, subspontană. Reg. Iaşi: Spinoasa (r. Tg. Frumos); Iaşi în
împrejurimi.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în trecut a fost mult folosită în galenoterapie. în unele ţări
din Europa centrală (Elveţia) frunzele acestei plante sînt folosite ca ingredient la prepa
rarea unei brînze speciale. în Tirol praful de frunze este întrebuinţat pentru a da aromă
şi gust plăcut unei specialităţi de pîine.
R ă s p . ge n. : Regiunea mediteraneeană de E, cultivată sau adventivă în Europa
centrală şi de vest.
Secţia II. FOENUM-GRAlilCUM (Mnch.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 182. — Foenum
graecum Mnch. MeLh. (1794), 142, pro gen.—Gladiatae Boiss. Fl. or. II (1872) 65, pro subsect.
Flori axilare, sesile, gălbui sau de un violet palid, solitare sau reunite cîte 2 la sub
ţioara frunzelor. Păstăi alungite sau liniare, lung rostrate, cu nervaţie reticulată, longi
tudinală. Seminţe ovate sau paralelipipedice, neLede sau tuberculate.
3. T. gladiata Stev. in Fisch. Cat. Hort. Gorenk. (1808) 112; Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 119. — Trig. foenum Graecum L. ssp. gladiata A. et G. Syn. VI.
2 (1907) 383. - I c . : Pl. 18, fig. 2.
O. Plantă ierbacee. Lujeri pubescenţi, cu peri ruginii. Tulpina principală
erectă, dc obicei mai scurtă decît ramurile, înaltă de 8 —10 cm, ramificată
de la bază, cu ramuri culcate, pubescente, lungi de 10—25 cm. Stipele alun
gite, ± acuminate. Frunze trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate, cuneate
spre bază, la vîrf obtuze sau trunchiate şi denticulate, lungi de 10—15 mm,
late de 5—8 mm. Flori solitare, de un galben palid, lungi de 10—12 mm,
rar reunite cîte 2 la subţioara frunzelor. Caliciu pubescent, cu 5 dinţi lanceo-
laţi, aproape liniari, de lungimea tubului caliciului. Păstaie ± falcată, lungă
de 3 —7 cm, lată de 5 —7 mm, pubescentă, la maturitate aproape glabră,
lung rostrată, pronunţai reticulat nervată, cu 4 —6 seminţe subsferice, ±
comprimate, de culoare galbenă aurie, lungi de cca 4 mm, late de 2 mm,
cu tegument tuberculat. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, uneori prin semănături, mai ales pe
soluri calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Zebil aproape de Lacul Sinoe (r. Istria); pe
terasele calcaroase de la Basarabi (r. Medgidia).
Răsp. g e n. : Europa de S, Caucaz, Asia Mică, Africa de N.
4. -X- T. îocnum-graecum L. Sp. pl. ed. I (1753) 777; Fl. U.R.S.S. XI

(1945) 119. — Schinduf, Sfîndoc. — Gorog szena. — Griechischer Hornklee. —
IlaîKnTH. k ceHHon. — I c . : Pl. 18, fig. 5, 5 a—b.
O. Plantă ierbacee, la început pubescentă, la maturitate aproape glabră,

în stare uscată cu miros pronunţat de sulfină. Tulpină erectă, înaltă de 30—
50 (70) cm, cilindrică, fistuloasă, neramificată sau ramificată numai la partea
LFJGUMINOSAE 117
superioară, cu ramuri erecte. Frunze trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate

sau alungit obovate, la baza ± cuneate, pe margini slab şi distanţat denti-
culate, pe faţă glabre, pe dos slab păroase, cele mediane lungi de 2 —3 cm,
late de 10—15 mm, peţiolate, cele laterale aproape sesile. Stipele lanceolate,
dispers păroase. Flori palid galbene sau slab liliachii, scurt pedicelate, lungi
de 12—18 mm, solitare sau reunite cîte 2 la subţioara frunzelor. Caliciu
membranos, păros, cu 5 dinţi lanceolaţi şi ciliaţi, de lungimea tubului.
Vexil alungit ovat, emarginat, la bază cu strii violete, de 2 ori mai
lungi decît caliciul; aripi alungit eliptice, obtuze, mai scurte decît vexilul;
carenă foarte scurtă, atingînd abia o treime din lungimea aripilor. Ovar
multiovulat. Păstăi alungit liniare, drepte sau ± falcate, lung rostrate, longi
tudinal reticulat nervate, slab pubescente sau glabre, lungi de 8 —10 (12)
cm, late de 5—10 mm, cu 10—15 seminţe ± comprimate, de 4 —5 mm lun
gime şi 4 mm lăţime, oblic paralelipipedice, gălbui sau brune, fin tuberculate.
Seminţe cu miros caracteristic de cumarină. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Sporadic prin semănături, pe alocuri cultivată pentru
scopuri culinare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cojocna prin semănături, subspontan. Reg. Bucureşti:
Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca), cultivat prin grădini sub numele de schinduf. Indicată
ca subspontană şi din Moldova (Guebhardt).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Scliinduful este o plantă medicinală cunoscută din antichitate.
Cu făina obţinută din seminţe se preparau cataplasme pentru tratamentul inflamaţiilor,
contuziunilor, abceselor şi ulcerelor cu secreţiuni purulente. Astăzi are întrebuinţări
mai mult în terapeutica veterinară. în Orientul apropiat şi la noi în Dobrogea, lujerii
tineri sînt folosiţi în arta culinară. Seminţele crude, măcinate, servesc drept condiment
în unele mîncări orientale, iar prăjite sînt folosite ca surogat de cafea.
Seminţele conţin un mare procent de substanţe mucilinoase: manogalactan, amidon,
colesterină, lecitină, proteină, acid tanic, materii grase, ulei volatil şi un alcaloid, trigo-
nelina.
în unele ţări europene schinduful este cultivat ca plantă furajeră, folosită în special
pentru hrana cailor. Seminţele sînt de asemenea folosite în crescătoriile de animale. în
industrie, seminţele sînt întrebuinţate la apretarea ţesăturilor de lînă sau de bumbac.
Datorită mirosului pătrunzător şi persistent, atît planta uscată, cît şi seminţele, sînt
folosite pentru a îndepărta moliile.
Răsp. g e n. : regiunea mediteraneeană, Asia de S.
Secţia III. BUCERAS (AII.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 182. — Buceras All. Fl.
pedem. I (1785) 315, pro gen. — Bucerates Boiss. Fl. or. II (1872) 65, pro subsect.
Flori galbene, în raceme umbelate, sesile sau ± pedunculate. Păstăi cilindrice sau
comprimate, cu nervaţie reticulată, oblică, cu sutura ventrală îngroşată. Seminţe alungite,
tuberculate.
5. T. monspeliaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 777; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

116. __ Molotru pitic. — Francia lepkeszeg.—Zwerg Bochshorn. — IlaîKHTHHK
MOHnejn»eBCK\fi. — Ic . : Pl. 18, fig. 1; W. et K. Pl. rar. hung. II (1805) 1 .142.
O. Planta ierbacee, adesea de talie scundă, ramificată. Tulpină princi

pală suberectă, înaltă de 5 —10 (20) cm, scurt păroasă. Ramurile de la bază
lungi de 10—20 cm, complect culcate la pămînt. Stipele amplexicaule semi-
sagitate, cele ale frunzelor inferioare denticulate. Frunze de un verde cenuşiu,
trifoliolate, peţiolate. Foliole obovate sau cuneiforme, spre vîrf obtuze sau
trunchiate, serat dinţate, pe ambele feţe păroase, lungi de 5—8 mm, late de
3 —5 mm, cele mediane peţiolulate, cele laterale sesile. Flori mici, de un
galben palid, lungi de cca 3 mm, scurt pedicelate, cîte 5—12, în mici raceme
umbelate, sesile, axilare. Caliciu tubulos, pubescent, cu laciniile liniare,
subegale, subulate şi mai lungi decît tubul. Corolă de 2 ori mai lungă decît
caliciul. Vexil obovat sau obcordat, emarginat, mai lung decît aripile; carenă
obtuză. Păstăi falciforme, mici sau foarte mici, cilindrice sau uşor compri
mate, glabrescente sau puţin păroase, scurt rostrate şi oblic reticulat nervate,
lungi de 10—25 mm, late de 1,5—2 mm, reunite cîte 5—6 la acelaşi nod,
cu 5 —6 seminţe mici, alungite, brun roşcate, lungi de 1,5 mm, late de 0,5
mm, uşor tuberculate. — IV —V.
S t a ţ i u n e a . Locuri aride, pîrloage, stepe, adesea pe loess sau locuri
nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: Craiova la Fîntîna lui Obedeanu. Reg. Bucureşti:
Bucuroşii la Pantelimon lîngă cariera de nisip. Reg. Constanţa: în stepe pretutindeni
(Brandza), Tuzla, Independenţa (r. Negru Vodă).
Răsp. ge n. : Europa de S, Asia de SV.
Genul 249. M E D I C Ă 6 O *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 225, nr. 594], ed. V (1754) 339, nr. 805. - L u c e r n ă .
Plante anuale sau perene, subarbuşti sau arbuşti. Frunze alterne, trifo
liolate, prevăzute cu stipele concrescute cu baza peţiolului. Flori grupate în
raceme scurte, capituliforme sau umbeliforme, pedunculate, dispuse axilar.
Caliciu scurt campanulat, cu 5 dinţi aproape egali. Corolă mică sau de'
mărime mijlocie, cu petale libere, caduce după înflorire. Vexil de obicei
obovat sau alungit, la bază contras, drept sau uşor curbat în afară. Aripi
unguiculate şi auriculate, mai lungi decît carena. Stamine diadelfe. Ovar
sesil sau scurt pedicelat, cu stil subţire şi stigmat terminal, oblic. Păstăi
indehiscente, ieşind afară din caliciu, răsucite în spirală, adesea cu ţepi,
uneori cu laturile plane, rareori numai curbate sau drepte. Embrion cu coti-
ledoane îngustate treptat în peţiol sau sesile.
Genul cuprinde cca 50 de specii răspîndite în cea mai mare parte în
regiunea mediteraneană.
*) De la cuvîntul grecesc medik6, numele lucernei în antichitate la Plinius şi la
Dioscorides, fiind introdusă din Media.
**) Prelucrat de I. M o r a r i u .
P l a n ş a 19. — 1 . Medicago sativa L., la. racem fructifer, lb. o păstaie încolă
cită. — 2. M . faîcata L., 2a. fructe. — 3. idem, var. filiformis Nyâr. — 4. idem, var.
romanica (Prod.) Hay.
PLANŞA 19
LEGUMINOSAE 121
1 a Păstaie dreaptă, curbată sau spiralată, dar totdeauna fără ţ e pi . . . . 2
1 b Păstaie răsucită în spirală, cu ţep i........................... 7
2 a Păstaie mică, lungă de 2 —3 mm, reniformă sau scurt semilunară, cu
o singură sămînţă. Flori mici, de 2 —4 mm lungime, galbene, grupate
în racem s c u r t ......................................................................... 1. M. lupulina
2 b Păstaie mai mare, semilunară sau spiralată, cu 1 sau mai multe
seminţe. Flori mai mari, galbene sau albastre........................................ 3
3 a Plante perene. Flori lungi dela 6 mm pînă peste 1 cm. Păstăi de obicei
numai puţin răsucite. Seminţele niciodată nu sînt negre................... 4
3 b Plante anuale. Flori de obicei mai mici, galbene. Păstaie răsucită,
cu 4 —6 spire (învîrtituri), în formă de disc neted, cu nervuri radiare
slabe ................................................................................. 7. M. orbicularis
4 a Pedicel floral şi după înflorire erect. Corolă galbenă, albastră sau
verzuie ............................................................................................................... 5
4 b Pedicel floral după înflorire aplecat în afară. Corolă totdeauna gal
benă ..........................................................................................5. M. prostrata
5 a Corolă galbenă. Păstaie dreaptă sau curbată în formă de seceră
2. M. falcata
5 b Corolă albastră-violetă sau pestriţă. Păstaie cu 3 /4 —4 spire............... 6
6 a Corolă albastră-violacee. Păstaie cu (2) 3 (4) spire, lungă de 4 —5 mm
şi lată de 3 —4 mm. Plantă adeseori cultivată şi nu rareori sălbăti
cită .............................................................................................. -3. M. sativa
6 b Corolă pătată cu verde şi albastru sau verde şi bruniu sau gălbui, în
general de culoare foarte variată* Păstaie cu 1—2 spire. Rareori culti
vată sau adesea sălbăticită ................................................ 4. x M. varia
7 a Spirele păstăii mai subţiri, mai puţin strînse între ele şi totdeauna înco
voiate de la dreapta spre stînga. Ţepi de obicei lungi şi subţiri. Păstaie
tomentos păroasă .......................................................................................... 9
7 b Spire groase şi strînse, răsucite spre stînga sau spre dreapta. Ţepi
mai scurţi şi mai groşi. Păstaia nu e tomentoasă, ci păroasă, glabră
sau glanduloasă .......................................................................................... . 8
8 a Plantă des, gălbui sau cenuşiu tomentoasă. Păstaie cu 3 —4 spire. Creşte
pe dunele litoralului m a r itim ................................................ 6. M. marina
8 b Plantă alipit păroasă, dar nu tomentoasă. Păstaie cu 4 —7 spire
8. M. rigidula
9 a Plante glabre sau slab păroase. Păstaie de obicei mai lată de 5 mm,
adesea verucoasă sau cu nervuri reticulate. Seminţe separate prin
pereţi despărţitori ...................................................................................... 10
9 b Plante mătăsos păroase. Păstăi de obicei sub 5 mm lăţime, cu 3 —7
spire. Seminţe neseparate prin pereţi despărţitori. Stipele întregi sau
slab d en ticu la te..................................................................... 11. M. minima
10 a Tulpină şi frunze cel puţin în tinereţe cu peri articulaţi, aspri. Foliole
de obicei cu cîte o pată centrală, brună. Stipele divizate pînă aproape
de mijloc. Păstaie cilindrică, cu 4 —7 spire, cu nervaţiune reticulată
9. M. arabica
122 FLORA R .P .R .
10 b Tulpină şi frunze glabre sau hirsut păroase, cu peri simpli. Foliole nepă
tate. Stipele divizate pînă dincolo de mijloc. Păstăi în formă de disc,
cu 1,5—4 spire, de obicei fără nervatiune reticulată sau slab reticu-
l a t ă .............................................................................................. 10. M. hispida
Secţia I. LUPULARIA Ser. in DC. Prodr. II (1825) 172.

Fruct reniform, cu o singură sămînţă, cu spirale convexe. Stilul în timpul înfloririi
de lungimea carpelei. Seminţe netede, galbene sau brune. Radiculă paralelă cu cotilcdoa-
nele, mai lungă decîl jumătatea lungimii seminţei.
1. M. lupii lina L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 134. -
Trifoi mărunt. — Komlos lucerna. —Hopfenklee. — Jlioiţepiia xaieJieBiiaHan. —
I c . : Pl. 20, fig. 2, 2 a.
©, OO sau 4 . Rădăcină pi votantă de 1—3 (5) dm lungime. Tulpina de
obicei foarte ramificată, ascendentă sau culcată (în pajişti dese, erectă), lungă
de 10—60 (75) cm, uşor muchiată, alipit păroasă sau în partea inferioară
îndepărtat păroasă. Frunze de dimensiuni variabile, cu peţiol lung de 3 —8
cm. Foliole obovate pînă la lat eliptice, cea terminală mai lungă decît cele
laterale, cu marginile întregi sau dinţate spre vîrf, pe ambele feţe sau numai
pe cca inferioară alipit păroase. Stipele lat ovate, pînă la semiovate, acute,
cu margini întregi sau ± dinţate, de obicei de lungimea foliolelor. Inflores
cenţă lung pedunculată, axilară, cu 10—50 flori, lată de 4 —5 mm, la început
globuloasă, mai tîrziu alungită. Flori mici, de 2 —3 (4,5) mm lungime, gal
bene aurii, foarte scurt pedicelate, cu pedicelul cît lungimea tubului cali
ciului. Caliciu lung pe jumătate cît vexilul, păros, cu dinţi triunghiular lanceo-
laţi, care după înflorire nu cresc. Corolă galbenă deschis, pînă la închis,
după înflorire cade fără să se brunifice. Ovar păros în partea inferioară, cu
stil gros, în timpul înfloririi de lungimea ovarului şi stigmat globulos. Păstaie
de 2—3 mm lungime, reniformă, convexă, glabră sau păroasă, fără ţepi, pînă
la urmă neagră, cu 3 —5 nervuri longitudinale, uşor ramificate. Seminţe
cîte una, alungit ovate, lungi de 1,5—2 mm, turtite, netede, galbene ca ceara
sau verzui. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi păşuni, prin locuri uscate şi cu iarbă, în
lunci, pe coline şi dealuri, mai ales pe soluri bogate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în toate provinciile, începînd din regiunea de cîmpie
pînă In cea montană.
1 a l Păstăi cu peri glanduloşi, erecţi. Plantă de obicei anuală, rareori perenă
var. willdenowiana Koch Syn. ed. I (1835) 161. — M. lupulina var. gl/mdulosa
Koch in Rdhlings Deutschl. Fl. V, 1 (1839) 324. — M. WiUdenowii Boenningh. Prodr.
P l a n ş a 20. — 1. Medicago prostrata Jacq., la. păstaie. — 2. M. lupulina L., 2a.

racem fructifer. — 3. M. marina L., 3a. păstaie. — 4. M. orbiculare (L.) AII., 4a, 4b. păstăi.
PLANŞA 20
LEGTJMINOSAE 125
fl. monast. (1824) 226. — Reg. Baia M.: V. Lăpuşului între Peteritea şi Maşca (r.
Lăpuş). Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Canciu (r. Dej); Cluj, Someşeni, Cojocna
(r. Cluj); Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Mcreşti, Odorhei; Lacul Sf. Ana
<r. Ciuc); Sovata (r. Sîngeorgiu de Pădure). Reg. Stalin: Oraşul Stalin; Ocna
Sibiului. Reg. Oradea: Mţii Codrului pe Mt. Grajduri (r. Lunca Vaşcăului). Reg.
Timişoara: Timişoara la Mehala. Reg. Ploeşti: Pucheni în V. Ialomiţei şi V. Doicei
(r. Pucioasa); Mţii Bucegi în V. Cerbului, Sinaia (r. Cîmpina). Comună în Dobrogea.
1 b Păstăi glabre sau cu peri simpli, alipiţi, neglanduloşi. Plantă de obicei anuală, rareori
perenă
var. vulgaris Koch l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Turda la Băile Sărate.
Reg. Aut. M.: Ciceu (r. Ciuc). Reg. Timişoara: Arad.
f. typica R. Kell. ap. Gams in Ilegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1256. -
Tulpini erecte. Plantă în toate părţile mai mare. — în locuri umede şi în semănături
pure, comună.
f. paryiflora I. Mor. et L. Alex., n. novum. — M. lupulina var. vulg. Koch
f. genuina R. Kell. l.c. — Tulpini întinse lateral. Frunze şi flori mici. — în locuri
deschise şi uscate» comună.
f. prostrăla (R. Kell.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 311. — M. lupul y ar. pro-
strata R. Kell. l.c. — Tulpină culcată la pămînt. Frunze mai mici. — Cluj, Timi
şoara.
f. erâeta (R. Kell.) Nyâr. l.c. — M. lupul. var. erecta R. Kell. l.c. — Tulpină
erectă. Plantă mai înaltă. — Cluj.
f. eriocarpa (Rouy) Nyâr, l.c. — M. lupulina subvar. eriocarpa Rouy Fl.
Fr. V (1899) 9. — Frunzele ± moale păroase. Planta întreagă adesea mai abundent
păroasă. — Cluj.
f. stipulâris (Wallr.) Urban in Verh. BV Brand. XV (1873) 52. — M. stipu-
laris Wallr. Beitr. Fl. hercyn. (1840) 260. — Stipele lat ovate. — Timişoara; în
Dobrogea; Iaşi la Munteni.
f. integristipula (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 159. — M. lupulina
subvar. integristipula Rouy l.c. — Stipele întregi. — Reg. Aut. M.: Mereşti (r
Odorhei).
1 c Plante perene
var. pârcnnans Halâcsy Consp. Fl. graec. I (1901) 369. — M. lupulina var.
Cupaniana Boiss. Fl. or. II (1872) 105. — M. Cupaniana Guss. Syn. FL Sic. II
(1844) 362. — Bucureşti la Pantelimon.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă valoroasă de nutreţ, dar prezintă desavantajul că are
statura mică, este culcată şi mai adesea este anuală. Cultura ei se recomandă să se facă
în amestec cu alte leguminoase protectoare, mai înalte, între care creşte erectă. La noi
în ţară este foarte rar cultivată.
Răsp. g e n. : Eurasia, Africa de N ; introdusă şi în America de N.
Secţia II. FALCAGO Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 304.

Fruct drept, în formă de seceră, sau răsucit spre stînga, cu pînă la 4 spire, cu 1 pînă
la numeroase seminţe. Stil mai scurt decît ovarul. Seminţe netede, galbene, roşcate sau
brune roşcate, niciodată negre.
2. M. falcăta L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 140
tab. X, fie. 1. 4. — Cnlbeeeasă, Loceraă galbenă. — Sarlds lncema. —
126 FLO U A B .P .T t.
Sichelklee.—Jlioiţepiia cepnoBHflHafl.— E x s .: FRE nr. 1271 sub f. filiforme.—

Ic.: Pl. 19, fig. 2, 2 a.
4. Rădăcină pivotantă. Tulpini erecte, culcate, sau ascendente, înalte
de 30—60 (80) cm. Foliolele frunzelor obovat cuneate sau liniare, de (4) 10—
20 (30) mm lungime şi 1,5—3 (10^ mm lăţime, fin păroase, mai adesea numai
la vîrf dinţate, uneori aristat dinţate. Inflorescenţa racem scurt, capitu-
liform. Flori galbene aurii sau galbene deschis, * rareori albicioase, lungi
de 8 —11 mm. Caliciu glabru. Păstaie dreaptă sau curbată în formă de seceră,
lungă de 5 —10 (15) mm şi lată de 3 —4 mm, acopeiită cu peri simpli, alipiţi
sau glabră, la maturitate negricioasă. Seminţe 2 —8, de formă foarte varia
bilă, ovate sau prin comprimare laterală muchiate şi cuneate, de obicei de
2,3—2,5 mm lungime, de 1—1,5 mm lăţime şi de 0,7—1 mm grosime. —
V -X .
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, uscate, coaste sterile, prin tuferişuri,
pe malul apelor, marginea şanţurilor şi a drumurilor, prin locuri ruderale.
Răsp. î n ţ a r ă : Comună pretutindeni, din regiunile de cîmpic pînă în etajul
subalpin.
1 a Păstaie glandulos păroasă, puternic curbată
var. visedsa Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 504. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Craiova:
între Gura Văii şi Vîrciorova (r. Turnu Severin). Dobrogea (Prod.).
1 b Păstaie glabră sau simplu păroasă .............................................................................. 2
2 a Frunze liniare, late de 1 —2 mm, întregi, la vîrf trunchiate şi mucronate
var. filiformis Nyâr. în Bul. Grad. Bot. Cluj XV (1935) 37. — Exs.: FRE nr.
1271. — Ic.: :P1. 19, fig. 3. — Reg. Constanţa: Agigea (r. Negru Vodă); Delta
Dunării la Letea (r. Tulcea).
2 b Frunze mai late, la vîrf denticulate.................................................. ............................ 3
3 a Fruct alipit păros sau glabru
var. typica Posp. Fl. Osterr. Kiistenl. II (1898) 357. — Frecventă în toată ţara,
cu următoarele forme:
f. gentiina (Ducom.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 312. — M. fale. subvar.
genuina Ducom. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1259. — Tulpina erectă sau ascen
dentă. Inflorescenţă bogată. — Reg. Cluj: Cluj la Dîmbu Rotund şi la Calvaria,
între Valea Florilor şi Boju (r. Cluj). Reg. Constanţa: Constanţa la Mamaia. Reg.
Iaşi: V. Stavnicului, Cîrlig, Cristeşti, Unglieni-Prut (r. Iaşi); Păuşeşti în Păd. Bărboşi
(r. Tg. Frumos).
f. major (Koch.) — M. fale. var. y* major Koch Syn. ed. I (1835) 160. —
M. procumbens Bess. Prim. Fl. Galic. II (1809) 127. — Plantă robustă, erectă sau
culcată. Foliole şi stipele mai mari decît la tip. Inflorescenţă bogată. — Reg. Cluj:
Cluj. Reg. Stalin: Guşteriţa, Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Timişoara
la Mehala. Reg. Constanţa: Dobrogea (Prod.).
f. dîttusa (Schur). Nyâr. l.c. — M. fale. b. diffusa Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 151. — Tulpini subţiri, procumbente şi difuze, cu ramuri scurte, erecte. Flori
mici, racemos capitate. Păstaie glabră. — Reg. Cluj: Cluj, Someşeni, Apahida,
LEGUMINOSAE 127
Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Mereşti (r. Odorhei). Reg. Stalin: Ocna Sibiului
(r. Sibiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Pantelimon. Reg. Constanţa: Dobrogea
(Prod.). Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi).
f. mierophylla Cus. et Ansb. Herb. Fl. Fr. (1873) t. 1011. — M. satwa y.
gracilis Urb. in Verii. BV Brand. XV (1873) 56. — Foliole mici, de 3—5 mm lun
gime. Inflorescenţe cu 1—5 flori, deschis galbene pînă la aproape albe. — Reg.
Cluj: Finaţele Clujului şi V. Popii la Cluj.
3 b Fructele şi întreaga plantă dens vilos păroase
var. romănlca (Prod.) Hay. Prodr. Fl. Bale. I (1927) 835. — M. romanica Prod.
Fl. Rom. I (1923) 617; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 145. - Ic.: Pl. 19, fig. 4. - Reg.
Galaţi: între Ghecet şi Măcin (r. Măcin). Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bună plantă furajeră, crescînd şi pe soluri slabe şi pietroase.
Se cultivă rar şi se foloseşte mai mult ca furaj verde.
Răsp. g e n. : Eurasia.
3. M. sativa L. Sp. pl. ed. I (1753) 778; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 148, tab.
X, fig. 14. — Lucernă. — Lucerna. — Luzern. — JIioiţepHa noceBHan. — Ic.:
Pl. 19, fig. 1, 1 a - b .
2J-. Rădăcină pivotantă, lungă de 1—2m , cu tulpini numeroase şi stoloni

scurţi. Tulpină erectă, ascendentă sau întinsă, uşor muchiată, glabră sau
dispers păroasa, lungă de 30—90 cm. Frunze foarte variabile ca formă şi
dimensiuni, dispers păroase. Foliole obovat cuneate sau lanceolat cuneate,
cu margini întregi sau la partea anterioară mucronat dinţate, rotunjite pînă
la retezate. Stipele ovat lanceolate, lung acuminate, ± dinţate, de lungimea
peţiolului frunzei, la frunzele inferioare lungi pînă la 3 cm. Inflorescenţe
mai adesea cu (5) 8 —25 (40) flori, formînd raceme axilare, alungite sau capi-
tuliforme. Flori lungi de 6 —11 mm, cu pediceli de lungimea tubului cali
ciului sau a întregului caliciu. Tubul caliciului scurt păros sau glabru, cu
dinţi subuliformi. Corolă albastră violacee; vexil ovat, încovoiat în afară,
mai lung decît aripile şi carena. Stilul în floare mai scurt -decît ovarul, în
formă de sabie, încovoiat în afară, cu stigmat bilobat. Păstaie totdeauna
glabră, răsucită, cu. (2) 3 (4) spire,, dinspre faţa ventrală cu numeroase nervuri
oblice şi ramificate reticulat, lungă de 4 —5 mm, lată de 3—4 mm. Seminţe
drepte sau uşor curbate, netede, de 1,5—2,5 mm lungime, galbene. — (IV)
V -X .
S t a ţ i u n e a . Frecvent cultivată ca plantă furajeră; adesea sălbă
ticită.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecvent sălbăticită, de ex.: Reg. Cluj: Bistriţa; Cluj; Turda,
Luncani. Reg. Aut. M.: Reghin. Reg. Stalin: Or. Stalin, [Predeal; Sighişoara; Sibiu,
Bradu. Reg. Hunedoara: Orăştie; Alba Iulia la Partoş. Reg. Piteşti: Slatina. Reg.
Ploeşti: Azuga, Buşteni, Sinaia, Brebu (r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila;
Ciocăneşti (r. Răcari); Slobozia; Giurgiu. Reg. Galaţi: Focşani. Reg. Iaşi: Iaşi pe V. Nico-
lina, Chipereşti, Aroneanu. Reg. Suceava: Botoşani, Curtcşti (r. Botoşani).
128 FL O RA R. P.R .
Obs . Schur indică de la Or. Stalin şi Deva pe M. saliva a. pallidiflora Schur Enum.
pl. Transs. (1866) 151, cu flori mai mici şi palid liliachii.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă foarte mult cultivată. Dă un nutreţ de primul rang şi
anual se poate cosi de 3—5 ori. Ca nutreţ se foloseşte în stare verde sau uscată, sub formă
de fîn. Planta este bună meliferă şi îmbogăţeşte solul în azot.
Răsp. ge n. : Originară din Asia de SV, în multe alte ţări introdusă şi sălbăticită.
4. x M. vâria Martyn Fl. rusl. III (1792) 87 = falcata x saliva. — M.

media Pers. Syn. II (1807) 336. — M. Cibiniensis Lerchenf. Icon. fig. 56,
sec. Schur in Verh. SVN IV (1853) 95. — M . subfalcata Schur Enum. pl.
Transs. (1866) 151. - E x s .: FRE nr. 1270.
Se aseamănă la port şi dimensiuni cu M. falcata şi M. sativa, avînd
caractere intermediare sau mai apropiate cînd de una, cînd de cealaltă specie.
Se deosebeşte de părinţi prin florile la început galbene spălăcite, pe margini
cu violet sau liliachiu, mai tîrziu verzi sau verzui violacee. Culoarea florilor
în general foarte variabilă, de la galbenă sulfurie, verde negricioasă, roşie
violacee, roşie brună, pînă la albă; variază adeseori la acelaşi individ, în
aceleaşi inflorescenţe sau chiar la aceeaşi floare în decursul înfloririi. Inflo
rescenţa racem capituliform pînă la ovoidal. Păstaie răsucită, de obicei cu
1—2 spire, cu seminţe numeroase, germinabile. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . împreună cu părinţii.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: V. Someşului Mare (r. Năsăud); în jurul Clujului,
Someşeni, Glieorghieni (r. Cluj); Turda la Băile Sărate. Reg. Stalin: Boiu (r. Sighişoara);
Racoşu de Jos (r. Rupea); Or. Stalin; Sibiu. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac.
Reg. Timişoara: Arad; Păuliş (r. Lipova); Timişoara la Viile Gearmata. Reg. Piteşti:
CălimăneşLi, Olăneşti (r. R. Vîlcea); Stolnici (r. Costeşti). Reg. Bucureşti: Ciocăneşti
(r. Răcari); Chitila, Bucureşti. Reg. Ploeşti: Cîmpina, Sinaia; Beceni; V. Nişcovului (r.
Buzău). Reg. Constanţa: Dobrogea (Prod.). Reg. Bacău: Băhnăşcni (r. Moineşti). Reg. Iaşi:
Iaşi la Repedea. Reg. Suceava: Rădăşeni (r. Fălticeni).
f. pseudofalcata (Rouy) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 312. — M. varia y. pseudofalcata
Rouy Fl. Fr. V (1899) 15. — Păslăi groase, glabrescente, numai cu o singură spiră. Flori
verzi. — Fînaţele Clujului.
f. lilâcca (Hy) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1264. — x M . lilacea Hy
ap. Morot in Journ. Bot. IX (1895) 431. — Flori de la început violete, fără galben. Port de
M . falcata. — Ici-colo.
f. pâllida (Alef.) Gams in Hegi l.c. — M. varia f. ochroleuca Opiz ap. Gams l.c. —
Flori galbene deschis. Port de M. falcata, dar cu flori puţin mai mari. Păstaie cu 1 —l s/4
spire, la mijloc deschisă. — Cluj la Becaş.
P l a n ş a 21. — 1. Medicago minima (L.) Crufb., exemplar florifer, la. exemplar

fructifer, lb. fruct mărit. — 2. M. kispida Gaertn., 2a. păstaie mărită. — 3. M. orbicu-
iaris var. marginala (Willd.) Bcnth., 3a. păstaie mărită. — 4. M. rigidula (L.) Desr.,
4a. păstaie mărită. — 5. M. arabica (L.) AII., 5a. păstaie mărită.
PLANŞA 21
LEGUMINOSAE 131
5. M. prostrâta Jacq. Hort. Vindob. I (1770) 39, tab. 89. — I c . : Pl.

20, fig. 1, 1 a.
4. Rizom ramificat. Tulpini numeroase, lungi de 10—40 cm, subţiri,

muchiate, subvirgate, culcate sau curbat ascendente, dc obicei puţin rami
ficate, glabre sau păroase, la bază lignificate. Frunze scurt peţiolate, de
0,3—0,8 cm lungime, cu stipele scurte, de cca 2/3 cît peţiolul, ovat lanceo
late, acute, cele inferioare dinţate. Foliole lungi de 4 —8 mm şi de 1—3 mm
lăţime, cuneat lanceolate, la partea anterioară dinţate, pe faţă glabre, pe
dos alipit pufos păroase. Flori cîte 5 —20, grupate în raceme scurte, umbeli-
forme, cu bracteole filiforme şi pediceli scurţi, de 2—4 mm lungime, ± egal
de lungi cu caliciul, după înflorire reflecţi. Laciniile caliciului de obicei
mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 5 —7 mm, galbenă cit rină. Păstaie
netedă, lată de 3 —4 mm, cu 2 —4 spire fin nervate, nervurile pornind din
partea ventrală. — IV—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe şi livezi uscate, margini de drumuri, pajişti,
pe coaste abrupte, prin tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Deva, Mintia (r. Ilia). Reg. Timişoara: pe
coaste muntoase la Dunăre (Heuff.).
Răsp. g e n. : Europa centrală, Italia, Balcanii de N.
6. M. marina L. Sp. pl. ed. I (1753) 779; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 160
tab. X I, fig. 4. — E x s .: FRE nr. 429 a, b. — I c . : Pl. 20, fig. 3, 3 a; Prod.
Fl. II. 2 (1939) 922, fig. 3.
4. Rizomi lungi, tîrîtori. Tulpină lungă de 20—40 cm, culcată sau uneori
ascendentă, ramificată, alb sau gălbui pîslos păroasă. Frunze scurt peţiolate,
cu foliole cuneate, obovate pînă la spatulate, la vîrf retezate sau obtuze,
spinescent serat dinţate, evident nervate, des gălbui sau cenuşiu pîslos
păroase, de 1—1,6 cm lungime şi de cca 7 mm lăţime. Stipele oval lanceo
late, acuminate, mai adesea cu marginea întreagă. Inflorescenţă cu 6—16
flori, deasă, scurt ovată, cu un peduncul scurt şi gros, care se alungeşte la
înflorire, devenind mai lung decît frunza bracteantă. Pedicelul floral de
lungimea bracteolelor, aproape cît tubul corolei de lung. Flori lungi de 6,5—8
(10) mm, galbene aurii deschis. Păstaie răsucită, cu 3 —4 spire strînse, cu
muchia convexă sau turtită, pe partea ventrală cu 5—8 nervuri, care în
jumătatea externă se anastomozează şi merg dorsal paralel; diametrul spi
relor mijlocii de 5 —6 mm. Radicula lungă cît jumătatea seminţei. — V.
S t a ţ i u n e a . Pe nisipurile litoralului maritim.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Constanţa: pe nisipurile din Delta Dunării; Mamaia,
Agigea, Eforie, Tuzla, Mangalia.
Răsp. g e n .: în regiunea Mării Mediterane, Crimeea, Transcaucazia, Siria.
132 FL O RA R . P . R .
Secţia III. SPIROCÂRPOS Ser in DC. Prodr. 11(1825)174.

Păstaie răsucită în formă de melc. fără spaţiu la mijloc, cu mai multe spire, de obice
cu 4—5 seminţe galbene roşcate sau brune, niciodată negre. Radiculă aproape de lungi
mea cotiledoanelor, oblică, aproape verticală spre ,f unicul.
7. M. orbiculâris (L.) AII. Fl. peclem. I (1785) 314; Fl. U.R.S.S. XI

(1945) 161, tab. X, fig. 7. — M. polymorpha L. a. orbiculâris L. Sp. pl. ed. I
(1753) 779. — Vîrteju pămîntuîui. — Korongos lucerna. — Kreisfriichtiger
Schneckenklee.— JIioiţepHa oKpyrJian. — Ic. : Pl. 20, fig. 4, 4 a—b.
O. Tulpini culcate sau ascendente, lungi pînă la 50 cm, uşor striate,
glabre sau păroase. Frunze ± peţiolate, cu foliole cuneat obcordate pînă
la obovate, spre vîrf dinţate, emarginate, lungi de 7—15 mm şi late de
5 —10 mm. Stipele ovale, pectinat dinţate pînă aproape la bază. Inflores
cenţa dc obicei cu 1—5 flori, cu pedunculi terminaţi într-o aristă, în timpul
înfloririi mai scurţi decît frunza bracteantă. Pedicel floral lung de cca 2
mm, mai lung decît caliciul, de mai multe ori mai lung decît bracteola.
Corolă lungă de cca 3 mm, galbenă aurie. Păstaie la început în formă de tir
buşon, la maturitate în forma unui disc lenticular turtit, pergamentos mem-
branos, lat de 12—18 mm, neted, fără ţepi, găurit în centru, cu 4 —6 spire,
dinspre partea ventrală cu 12—18 nervuri, îndreptate dorsal. Seminţe veru-
coase, aproape tetraedrice, late de 2 —2,5 mm, brun roşcate, în păstaia
tînără separate prin pereţi despărţitori. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . In asociaţii neîncheiate, prin locuri uscate, aride, înso
rite, prin vii, uneori pe taluzul căilor ferate şi pe ziduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: In cîmpia Banatului şi în munţii din V.
Dunării (Heuff.); Orşova pe Mt. Olimp. Reg. Craiova: Vîrciorova pe coaste pietroase
(r. T. Severin). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malurile Rîului Tîrgului (r. Muscel). Reg.
Bucureşti: Comana pe coaste, pe malul Cîlniştei, pa dealul din faţa gării (r. Vidra). Reg.
Constanţa: Constanţa; Babadag; Rasova (r. Medgidia).
f. microcârpa (Rouy). — M. orbiculâris AII. y. microcarpa Rouy Fl. Fr. V (1899)

18.— Fructe mai mici, numai de 0 9 -1,3 cm lungime.— Reg. Constanţa: Techirghiol.
f. macrocărpa (Rouy). — M. orbiculâris a. macrocarpa Rouy l.c. — Fructe mari, de
1,7—1,8 cm lungime. — Rară.
f. glandulosa (Urban). — M. orbiculâris var. glandulosa Urban in Verh. BV Brand.
XV (1873) 60. - Rară.
Ob s . Planta figurată în planşa 21 fig. 3, 3 a esLe M. orbiculâris var. marginala (Willd.)
Benth. Cat. Pyr. (1826) 100. — M. marginata Willd. Enum. Hort. Berol. II (1813) 802. —
Se deosebeşte de tip prin aceea că învîrtitjirile păstăii sînt aproape egale; la tip, acestea
începînd de la mijlocul păstăii, se micşorează spre ambele capete. La noi pînă acum n-a
fost observată.
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia de SV.
LEGUMINOSAE 133
8. M. rigidula (L.) Desr. in Lam. Encycl. III (1789) 634; Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 164, tab. X I, fig. 12. — M. pohjmorpha L. k. rigidula L. Sp. pl.
ed. I (1753) 780, emend. ed. II (1763) 1098. - M. Gcrardi Kit. in Willd.
Sp. pl. III (1800) 1415. — M. villosula Baumg. Enum. stirp. Transs. II
(1816) 382. - I c . : Pl. 21, fig. 4, 4 a.
O, rar 0 . Tulpină culcată, lunga pînă la 40 cm, gracilă, uneori parţial
ascendentă, ramificată, cu ramuri lungi, alipit pînă la îndepărtat păroase.
Foliolele frunzelor bazale cuneal ovate, pînă la obovate, cele mai mari lungi
de cca 1 cm şi late pînă la 7 mm, pe ambele feţe alipit păroase, cu nervuri
fine, îngroşate spre margini, spre vîrf mărunt dinţate. Stipele lanceolat ovate,
cele superioare lanceolate şi întregi. Inflorescenţă cu 1—3 (6) flori, cu
peduncul subţire, mai lung decît frunza bracteantă, terminat înlr-o aristă
scurtă. Pedicel floral lung de 1,5—2 mm, de lungimea bracteolei sau mai
lung, mai scurt decît tubul caliciului. Caliciu campanulat, păros pînă la
vîrf. Corolă lungă de 6 —7 mm, galbenă aurie. Păstaie adesea mică, cu un
peduncul lung de 1—2 cm, de obicei răsucită spre stînga, de formă ovală
pînă la globuloasă, lată de 5—9 (10) mm, alipit pîslos păroasă, cu 4 —7 spire;
spirele cu 8 —14 nervuri radiare, puternic curbate, care pînă la urmă se pierd.
Nervurile laterale la început foarte pronunţate pe suprafaţa fructului, mai
tîrziu acoperite de ţesuturi, marginile apărînd convexe. Ţepii fructului cilin
dric subulaţi, cu baza mai îngroşată, adesea la vîrf încovoiaţi. Seminţe reni-
forme, brune închis. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Păşuni însorite, margini de drumuri, locuri cultivate,
prin vii şi pe ziduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Someşeni, Cluj la Fînaţe (r. Cluj); Turda. Reg. Aut.
M.: Gurghiu pe Dl. Cetăţii (r. Reghin). Reg. Stalin: Sighişoara; Rupea. Reg. Hunedoara:
Deva pe Dl. Cetăţii; Sebeş, Hărău pe Dl. Pîncota (r. Ilia). Reg. Oradea: Agriş (r. Ineu).
Reg. Timişoara: Arad; Păuliş (r. Lipova). Reg. Craiova: între Gura Văii şi Vîrciorova
(r. T. Severin); Romanaţu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malul Rîului Tîrgului
(r. Muscel). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Colentina, lîngă Lacul Băneasa; Greaca (r.
Olteniţa); comună pe malul rîului Cîlniştea (r. Vidra). Reg. Constanţa: Constanţa la
Tataia, Medgidia; Mangalia, Techirghiol. Reg. Iaşi: Iaşi la Larga, Epureni, Tăuteşti,
Popeşti, Valea Adîncă (r. Iaşi).
var. minor (Ser.). — M. Gerardi (W. el K.) (J. minor Ser. in DC. Prodr. II (1825)
179. — Fructe mici, de 5—6 mm lungime, păroase. Inflorescenţă cu 1—2 flori. Fruct cilin
dric oval pînă la aproape cilindric, cu 5—6 spire şi cu ţepi scurţi, conici, drepţi şi slab
curbaţi, glandulos păroşi. — Reg. Craiova: Romanaţu (r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti: Greaca
(r. Olteniţa). Dobrogea.
var. germana (Jord.) Rouy FI. Fr. V (1899) 26. — M. germana Jord. in F. Schultz
Arh. Fl. Fr. et AII. (1842—54) 316. — Fructe mai mari, de 7—9 mm lungime, plan turtite,
pînă la urmă evident nervate şi printre nervurile laterale brăzda le, uşor glandulos
păroase, cu ţepi ± groşi. — Rară.
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia de SV, Africa de N.
134 FL O RA R . P . R .
9. M. arâbica (L.) AII. Fl. pedem. I (1785) 315; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
166, tab. X I, fig. 15. — M. polymorpha v). arabica L. Sp. pl. ed. II (1763)
1098. — M. oxalioides Schur Phytogr. (1877) 174. — I c . : Pl. 21, fig. 5,‘ 5 a.
O. Tulpină lungă pînă la 50 (60) cm, culcată pînă la ascendentă, rami

ficată de la bază, cu ramuri subţiri, adînc brăzdată, pînă la subaripată pe
muchii, numai în tinereţe păroasă. Frunze lung peţiolate. Foliole obcordate
pînă la obovate, cele mai lungi pînă peste 2 cm lungime şi late de 1,5 cm,
pe faţă glabre, de obicei cu o pată rotundă, brună, pe dos alipit păroase,
pe margini dinţate. Stipele ovat lanceolate, pînă la mijloc pectinat sectate.
Inflorescenţe cu 1—5 flori, cu axă lungă de 1,5—2,5 cm, terminîndu-se cu
un vîrf aristat, mai scurt decît frunza bracteantă. Pedicel floral mai scurt
decît tubul caliciului, Caliciu cu dinţii de 2 ori mai lungi decît tubul, lance-
olat acuminaţi. Corolă de 4 —5 mm lungime, galbenă; vexil mai lung decît
carena; carena mai lungă decît aripa. Păstaie răsucită spre stînga, după
înflorire ieşind dintre dinţii caliciului, globuloasă pînă la cilindrică, la matu
ritate lată de 5 —6 mm (fără ţepi), glabră. Spire 4 —6 (7), cu ţepi dispuşi
pe 2 şiruri, la mijloc deschise. Sămînţă reniformă, turtită, de 2,4—3 mm
lungime, mată. Radiculă cît 3/5 din lungimea seminţei, proeminînd într-o
ridicătură roşie în hil. — IV —VI.
Staţiunea. Locuri ruderale, margini de drumuri, ogoare.
Răsp. în ţ a r ă : Reg, Craiova: Cerătu (r. Segarcea); Craiova în lunca Jiului.

Răsp. g e n. : Europa de V şi S, Asia de SV.
10. M. hîspida Gaertn. Fruct. II (1791) 349, emend. Urb. in Ind. sem.
Hort. Berol. App. 3 (1872). - M. denticulala Willd. Sp. pl. III (1800) 1414;
Fl. U.R.S.S. XI (1945) 168, tab. XI, fig. 14. - I c . : Pl. 21, fig. 2, 2 a.
O. Tulpină erectă sau ascendentă, muchiată, ramificată de la bază,

lungă pînă la 30 cm. Foliole obovate pînă la obcordate, la bază cuneate,
spre vîrf dinţate, pe faţă glabre şi nepătate, pe dos slab alipit păroase. Sti-
pelc oval lanceolate, sectate pînă la 1.4—2,5. Inflorescenţă cu 1—8 flori,
de obicei mai scurtă decît frunza bracteantă, cu axa fără aristă terminală şi
fără peri articulaţi. Flori de 2,5—3 mm lungime. Diviziunile caliciului de
lungimea tubului sau puţin mai lungi. Corolă galbenă; vexil mai lung decît
aripa; aripa mai lungă decît carena. Păstaie disciformă, pînă la aproape cilin
drică, glabră, la capete turtită, pînă la urmă brună închis, lată de 4 —6 (10)
mm, cu 1,5—4 spire, ascuţit muchiate şi cu striaţiuni între partea dorsală
şi nervurile laterale evidente. Ţepii curbaţi, pînă la încîrligaţi. Nervurile
radiare abia evidente, ± reticulat unite. Seminţe reniforme, plate, pînă
la cuneat alungite, lungi de 2,5—4 ţnm. — V —VII.
LE (rUMINOS AE 135
Staţiunea. Locuri ruderale, margini de drumuri, uneori prin trifoi

şi lucernă.
Răsp. î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Olimp. Reg. Craiova: Craiova.
11. M. minima (L.) Grufb. in L. Amoen. IV (1759) 105; Fl. U.R.S.S.

XI (1945) 174, tab. X I, fig. 16. — M. polymorpha var. X. minima L. Sp.
pl. ed. I (1753) 780. - I c . : Pl. 21, fig. 1 a,b.
O. Plantă des mătăsos păroasă, uneori şi glanduloasă. Tulpină subţire,
erectă, ascendentă sau culcată, cu muchii obtuze, lungă de 5—40 (50) cm.
Frunze scurt peţiolate, de obicei sub 1 cm lungime. Foliole mici, obovate
pînă la subrotunde, lungi de 3 —9 mm şi aproape pe jumătate de late, de
obicei numai spre vîrf fin dinţate, cele ale frunzelor superioare ± cuneate.
Stipele ovate, acuminate, cu margini întregi sau la bază dinţate. Inflores
cenţă cu 1—8 flori, cu axa scurtă de 1—2 cm, terminată într-un vîrf aristat.
Pedicel floral mai scurt decît tubul corolei. Caliciu des păros, cu laciniile
lanceolat acuminate, mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 3 —4 mm, de
culoare intens galbenă; vexil uşor curbat în sus, mai scurt decît aripa, care
este egală cu carena. Păstaie aproape globuloasă, lată de 2 —4 mm, cu 3 —7
spire prevăzute cu ţepi lungi de 2 —3 mm, drepţi pînă la puternic încovoiaţi
şi acoperită cu peri scurţi. Nervurile radiare subţiri, neramificate, mai puţin
numeroase decît ţepii. Seminţe în formă de segment de sferă, lungi de
1,5—2,5 mm şi late de 0,8—1,2 mm. — IV —VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, pe coaste, în stepe, prin păşuni şi
nisipuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: V. Şieului (r. Bistriţa); Canciu (r. Dej); Someşeni,
Apahida, Gilău (r. Cluj); Turda la Băile Sărate, Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Gurghiu
(r. Reghin); Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîrnpa; Rupea; Mediaş,
Proştea Mică, Valea Lungă (r. Mediaş); Făgăraş,,; Sibiu, Şura Mare, Ocna Sibiului, Cisnădia,
Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac spre Bărăbanţ, Vurpăr
(r. Alba); Deva, Hărău (r. Ilia); Băiţa (r. Brad); Hunedoara, Petreni (r. Hunedoara);
Băeşti, Ohaba de sub Piatră, Ciopea (r. Haţeg). Reg. Oradea: Oradea pe Dl. Şimleu;
Borz, Dumbrăviţa (r. Beiuş); Vadu Crişului (r. Aleşd). Reg. Timişoara: Arad; Sviniţa,
Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii, Baloteşti, Topolniţa
(r. T. Severin); Craiova; Piscu Vechi, Desa, Nebuna, Maglavit (r. Calafat); Măceşu de
Jos, Cîrna (r. Gura Jiului); Bistreţu (r. Băileşti). Reg. Piteşti: Mrea Turnu (r. Rm. Vîlcea).
Reg. Bucureşti: Crevcdia (r. Răcari); Comana (r. Vidra); Bucureşti la Chitila, Pantelimon,
Băneasa; Mărculcşti (r. Slobozia). Reg. Ploeşti: Poenarii Burchii lîngă Podu Văleni (r.
Ploeşti). Reg. Constanta: Cernavodă; Topalu (r. Hîrşova); Enisala, Babadag, (r. Istria);
Malcoci, Letea, Tulcea, în Delta Dunării, Caraorman (r. Tulcea). Reg. Galaţi: între Măcin
şi Greci; Dorăşti, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Iaşi la Valea Adîncă, Aroneanu, Bîrnova,
Şorogari, V. Mîrzeşti, Păun, Pietrăria, Unghcni-Prut, Sculeni, Ciurea, Beldiman, Miroslava,
Hlincea, Repedea (r. Iaşi); Erbiceni, Tg. Frumos. Reg. Suceava: Stînca-Ştefăneşti (r.,
Truşeşti).
136 FL O RA R .P .R .
1 a Plante dispers păroase, neglanduloase
var. pubescens Webb Hist. Canar. III, 2 (1836—50) 65. — Are următoarele
forme:
f. brachyodon (Rchb.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 439. — M . minima (3.
brachyodon Rchb. Fl. germ. exc. II (1832) 502. — Ţepii frucLului mai scurţi decît
raza lui. — Rară.
f. răeta (Willd.) A. et G. l.c. 438. - M . reda Willd. Sp. pl. (1800) 1415. -
Ţepii fructului dc lungimea unei spire sau mai lungi. — Rară.
f. vulgâris Urban in Verh. BV Brand. XV (1873) 78. — Ţepi mai scurţi
decît diametrul unei spire, dar de obicei mai lungi decît raza fructului. — Reg.
Iaşi: Aroneanu (r. Iaşi).
f. elongâta (Roch.) A. et G. l.c. 438. — M. minima Desr. b. eîongata Roch.
Pl. Banat. rar. (1828) tab. XV, fig. 32. — Tulpină alungită pînă la 50 cm. Frunze
mari. — Exs.: FEAH nr. 2013. — Reg. Timişoara: Arad. Reg. Craiova: Schela Cla
dovei, Gura Văii, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Iaşi: Valea Adîncă (r. Iaşi).
1 b Plante des pîslos păroase sau glanduloase ............................................................... 2
2 a Plante des pîslos păroase, cu peri simpli pe tulpini şi pe frunze, mai adesea cu luciu
mătăsos
var. mollissima (Roth) Koch Syn. ed. I (1835) 164. — M. mollissima Roth Cat.
bot. III (1806) 74. — Reg. Stalin: Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Constanţa: în nisipurile
din Deltă (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Aroneanu, Spinoasa, Bîrnova, Ciurea, Hlincea,
Repedea, Mîrzeşti (r. Iaşi).
2 b Plante glandulos păroase, cu peri glanduloşi, lipicioşi, pe tulpini, frunze şi pe fructe
var. viscida Koch l.c. — Reg. Cluj: Apahida; Cheia Turzii. Reg. Hunedoara:
Băiţa (r. Brad); Deva pe Dl. Cozia; Băeşti, Ohaba de sub Piatră, Ciopea (r.
Haţeg). Reg. Constanţa: Letea (r. Tulcea).
Răsp. g e n. : Europa, Asia de V, Africa de N.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Speciile genului Medicago, conţin în părţile aeriene o cantitate
apreciabilă de carotinoide, din care se poate obţine industrial vitamina A. Conţine şi
cantităţi apreciabile de vitamină K, care joacă rol în coagularea sîngelui.
Genul 250. M E L I L O T U S * ) (L.) Adans. **)

Fam. II (1763) 322. — Trifolium Melilotus L. Sp. pl. ed. I (1753) 765.—
S u 1 f î n ă.
Plante anuale, bisanuale sau perene. Stipele întregi sau dinţate, ± con
crescute cu peţiolul. Frunze trifoliate, peţiolate, cu foliole eliptice pînă la
obovate sau liniare. Raceme axilare, spiciforme, lung pedunculate, cu bractei
mici, subulate. Flori mici, pedicelate. Caliciu campanulat, persistent, cu 5
dinţi triunghiulari. Corola galbenă, gălbuie sau albă; vexil obovat, aplecat
pe aripi. Stamine 10 (9 + 1). Ovar unilocular, cu 2 —8 ovule campilotrope.
Stil subulat, cu stigmat oblic. Păstăi ovate sau subsferice, ± comprimate,
rostrate sau mucronate, nedehiscente, mai lungi decît caliciul persistent;
*) De la meii = miere, şi Lotos, nume vechi, dat de autorii greci la diferite plante,
printre care şi unor leguminoase (Lotus).
**) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u.
LE G U M I N O S A E 13?
pericarp coriaceu ± reticulat încreţit, cu 1—4 seminţe, cu funicul lateral

şi tegumentul neted sau ± tuberculat.
Genul cuprinde cca 22 specii răspîndite în Europa, Asia Mică şi Africa de N.
1 a Stipele cu baza lată, inciz dinţate, cu 2 —4 dinţi subulaţi. Foliole cu
12—18 perechi de nervuri laterale, pe margini dinţate, cu dinţii aristaţi
1. M. dentatus
1 b Stipele cu baza îngustă, nedinţale, subulate. Foliole cu 8 —12 perechi de
nervuri laterale, pe margini serat dinţate, cu dinţii acuminaţi, nea-
ristaţi..................................................................................................................... 2
2 a Păstăi alipit pubescente, lungi de 4 —6mm.Ovarul tînărscurt pedicelate
păros, cu peri albi şi cu 2 —3 ovule..................................... 2. M. altissimus
2 b Păstăi glabre sau pubescente, lungi de 2,5—4 mm. Ovarul tînăr sesil,
glabru sau glabrescent, cu mai mult de 4 ovule........................................ 3
3 a Flori galbene...................................................................................................... 4
3 b Flori albe .......................................................................................................... 5
4 a Raceme simple, multiflore, cu floriîndesuite; pedunculii racemelor
relativ groşi. Foliole slab şi neregulat serat denticulate. Ovar cu 5 —8
ovule........ ’. ............................................................................... 3. M. ofîicinalis
4 b Raceme în bună parte multiple, la subţioara frunzelor, laxe şi pauciflore;
pedunculii racemelor filiformi. Foliole regulat serat dinţate. Ovar cu
4 —5 ovule.................................................................................. 6. M. arenarius
5 a Păstăi oyate, glabre, reticulat încreţite. Foliolele frunzelor inferioare
invers ovate, la bază cuneate, de jur împrejur neregulat dinţate. .4.M.albus
5 b Păstăi subsferice, pubescente, transversal încreţit ruguloase. Foliolele
frunzelor inferioare suborbiculare, la bază cuneate şi numai la vîrf den
ticulate ...................................................................................... 5. M. tauricus
Sect. I. COELORYTIS Ser. in DC. Prodr. II (1825) 186, corr. Koch Syn. ed. II
(1843) 182.
Plante anuale, bisanuale sau perene. Flori pendule. Păstăi ovate sau subsferice, rugu
loase sau transversal reticulat încreţite. Seminţe netede sau ± tuberculate.
1. M. dcntâtus (W. et K.) Pers. Syn. II (1807) 348; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
178, tab. X II, fig. 9. — Trifolium dentatum W. ct K. Pl. rar. Hung. I (1802)
41, tab. 42. - Ic.: Pl. 22, fig. 3, 3 a; W et K. l.c.
OO, 4 . Tulpină robustă, erectă sau ascendentă, înaltă de 20—50 (100)
cm, ramificată de la bază, pe la mijloc uşor prismatică, în partea superioară
slab pubescentă. Stipele cu baza lată, inciz dinţată, cu 2 —4 dinţi subulaţi,
inegali. Foliolele alungit lanceolate, lungi de 2,5—3,5 cm, late de 6 —10 mm,
la vîrf obtuze, pe margini mărunt şi aristat dinţate, pe dos glabrescente, cu
12—18 perechi de nervuri laterale, la vîrf bifurcate. Raceme laxe, lungi de
5 —10 cm, spiciforme, lung pedunculate, cu 30—50 flori mici, lungi de 3 —3,5
138 FL O RA R .P .R .
mm, palid galbene, aproape fără miros. Caliciu cu 5 dinţi triunghiular

lanceolaţi, slab pubescent. Vexil emarginat, puţin mai lung decît aripile;
aripi puţin mai lungi decît carena. Ovar glabru, cu 2 ovule. Păstaie ovată,
la vîrf acutiusculă, glabră, lungă de 5—5,5 mm (la var. 3,5 mm), lală de
2,5 mm, cu 2, rar cu o singură sămînţă, la maturitate negricioasă, cu 4 —7
încreţituri anastomozate, cu aspect rugulos. Seminţe ovate, aproape netede,
lungi de 1,5 mm, de culoare galbenă verzuie. Radicula embrionului aproape
de lungimea cotiledoanelor. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, argiloase, nisipoase, ± sărate, în vecină
tatea salinelor şi pe litoralul Mării Negre.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj; Turda. Reg. Stalin: Or. Stalin; Rupea;
Sighişoara. Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: Semlac şi de-a lungul Mureşului
pînă la frontieră (r. Arad şi Pecica). Reg. Piteşti: Cîmpulung pe malurile Rîului Tîrgului
(r. Muscel). Reg. Constanţa: în regiunea dunăreană, în locuri sărate şi pe coastele dealurilor.
Reg. Galaţi: Balta Igliţa (r. Măcin).
f. argutus O. E. Schulz in Bot. Jahrb. X X IX (1901) 689. — Dinţii foliolelor lungi
de 0,4—0,6 mm. Păstăi monosperme, de 3,5 mm lungime, de culoare brună cenuşie. —
Reg. Constanţa: Istria lîngă Lacul Sinoe.
î n t r e b u i n ţ ă r i . In unele regiuni este cultivată ca plantă furajeră, mai ales In
locurile inundabile, ± sărate. Bună meliferă.
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de E, Asia dc V.
2. M. altissimus Thuill. Fl. env. Paris ed. II (1799) 378; Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 184, tab. X II, fig. 2. — Trifolium Melilotus officinalis y. L. Sp.
pl. ed. II (1763) 1078. — T. macrorrhizum W. et K. Pl. r&r. Hung. I (1802).
24, tab. 26. - Ic.: Pl. 22, fig. 4, 4 a, b.
OO, 4 . Plantă robustă, cu rădăcină groasă, pivotantă şi ramificată.
Tulpină erectă sau ascendentă, glabră sau glabrescentă, înaltă de 0,5—1,5
(2) m, ramificată, cu ramuri virgate. Stipele cu baza îngustă, nedinţate sau
uneori cu 1—2 dinţişori. Foliolele frunzelor inferioare obovate sau alungit
liniare, la bază subcuneate, la vîrf obtuze, pe dos puberulente, lungi de 3—4
cm (la var. de 1,5 cm), late de 6 —8 mm, cu margini serat dinţate, (dinţii
acuminaţi, dar nearistaţi), cu 8 —12 perechi de nervuri laterale. Foliolele
frunzelor superioare alungit obovate, alungit lanceolate sau liniare, lungi de
2 —2.5 cm (la var. pînă la 4 cm), late de 5—7 (la var. 10) mm. Raceme lungi
de 5—10 cm. de 2 —3 ori mai lungi decît frunzele, cu 20—60 flori, spre vîrf i
îndesuite, către bază dinţate. Flori galbene sau galbene aurii, mirositoare,
lungi de 6 —8 (9) mm. Caliciu cu peri rari şi scurţi, cu 5 dinţi triunghiular
lanceolaţi, de lungimea tubului. Vexil obovat, la bază cuneat, la vîrf subemar-
ginat, puţin mai lung decît aripile, cu strii brune; aripi şi carenă de aceeaşi
LE GU MI NOS AE 139
lungime. Ovarul tinăr scurt pedioelat şi alb păros, cu 2—3 ovule. Păstăi
oblic ovate, pînă la globuloase, la vîrf acuminate, lungi de 4 —6 mm, late
de 2, 5 —3 mm, alipit pubescente sau (la var. palustre) uneori glabre, cu peri
scurţi şi rari. Păstăi scurt rostrate, la maturitate negricioase, cu 3 —5 încre
ţituri ± transversale, slab şi neregulat anastomozate, cu 1—2 seminţe lungi
de 1,8—2,2 mm, uşor tuberculate, galbene roşcate. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Fineţe şi păşuni umede, mlaştini ± sărate, aluviuni,
de-a lungul cursurilor de apă.
Ob s . M. altissimus diferă de M. officinalis prin foliolele mai lungi şi mai înguste,
prin florile cu vexil, aripi şi carenă aproape de aceeaşi lungime, prin ovarul cu numai
2 —3 ovule şi prin păstăile pubescente, în general numai cu o singură sămînţă.
R ă s p. î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi în jurul lacului de la Deuşu (r. Cluj).
Reg. Oradea: Oradea la Băile 1 mai de-a lungul rîului Peţea. Reg. Craiova: V. Motrului,
Broşteni (r. Strehaia).
1 a Foliolele frunzelor inferioare obovate, lungi de 4 cm şi late de 10 mm, cele ale
frunzelor superioare alungit obovate şi ± pronunţat dinţate. Raceme cu flori înde-
suile. Flori lungi de 7 —8 mm
var. macrophyllus (Bluff et Fingerh.) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 446. — M. ojji-
cinalis a. macrophyllus Bluff et Fingerh. Comp. Fl. Germ. ed. II (1838) 174, p.p. —
Reg. Cluj: Fînaţele Clujului.
1 b Foliolele frunzelor inferioare eliptice sau alungit liniare, lungi de 3 cm şi late de
6 mm, cele ale frunzelor superioare liniare şi ± slab denticulale. Raceme laxe, cu
flori de 5—6 mm lungime .............................................................................................. 2
2 a Rădăcină de 2—2,5 cm grosime. Tulpini uneori roşietice sau violete. Stipele la bază
cu 1 —2 dinţişori. Foliolele lungi de 1,5—2 cm, cele ale frunzelor superioare liniare,
pe margini ± pronunţat serat dinţate. Păstăi păroase, cu peri scurţi şi alipiţi
var. macrorrhîzus (W. et K.). — Trifolium macrorrhizum W. et K. Pl. rar.
Hung. I (1802) 24, tab. 26. — Reg. Cluj: Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.:
Băile Homorod, Sînpaul (r. Odorhei). Reg. Stalin: Sînpetru (r. Codlea); Ocna Sibiului.
Reg. Oradea: Oradea la Seleuş şi Băile 1 mai pe malul rîului Peţea; Beiuş, Lazuri.
Reg. Galaţi: pe malurile Dunării (Guebh.). Reg. Suceava: Bucovina (Borza).
2 b Rădăcină de cel mult 2 cm grosime. Tulpină totdeauna verde. Stipele întregi, fără
dinţi la bază. Foliole lungi de 2—2,5 cm, cele ale frunzelor superioare liniare, întregi
sau slab şi distanţat denticulate. Păstăi cu peri scurţi şi rari, sau glabre.
var. paltister (W. et. K.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 54. — Trifolium palustre W. et
K. Pl. rar. Hung. III (1812), tab. 266. — M. macrorrh. a. salina palustris Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 153. — Reg. Cluj: Gherla; Cojocna; Turda.
f. pseudopaluster (Menyh.). — M. pal. var. pseudopaluster Menyh. in OBZ
XXVII'(1877) 263 ct Borb. Balat. fl. (1900) 424. — M. pal. var. typicus Nyâr. Kv.
fl. (1941—44) 313. — Foliole slab şi distanţat dinţate sau întregi. — Reg. 'Timi
şoara: Chesinţ, Zăbreni (r. Lipova).
f. perfronddsus (Borb.). — M. paluster var. perjrondosus Borb. Bekesvm.
fl. (1881) 102. — Frunze mai late, evidenL seraL dinţate. — Reg. Cluj: Fînaţele
Clujului în Valea Primă şi la « Tdkoz »lîngă Cluj, Someşeni (r. Cluj); Dej. Reg. Oradea:
Oradea la Băile Victoria.
140 FL O RA R .P .R .
î n t r e b u i n ţ ă r i . în unele ţări este cultivată ca planlă furajeră sau ca plantă

medicinală, avînd aceleaşi însuşiri terapeutice ca şi M . officinalis. Datorită mirosului său
pătrunzător, este folosită contra moliilor şi ploşniţelor. Florile prin distilaţie dau un parfum
cu miros asemănător finului de curînd cosit, datorit cumarinei.
Răsp. g e n. : Europa.
.3. M. officinâlis (L.) Medik. Vorles. II (1787) 382; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
180, tab. X II, fig. 1. — Trifolium Melilotus officinalis oc. L. Sp. pl. ed. I
(1753) 765. — M . Petitpierreanus Auct. transs. non Willd. — Sulfină. —
Orvosi somkoro. — Gelber Steinklee. — ^ ohhhk jieRapcTBeHiitm. — Ic.: PL
22, fig. 1, la , b.
O —OO. Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă de 50—100 (200) cm,
ramificată, cu ramuri prismatice, în partea superioară slab pubescentă. Sti
pele înguste, întregi, subulate, lungi de 6 —7 mm. Foliolele frunzelor inferi
oare obovate, la bază cuneate, la vîrf obtuze, pe margini slab şi neregulat
serat dinţate, lungi de 2,5—3 cm, late de 15—18 mm, cu 8 —12 nervuri
laterale. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, la vîrf obtuze sau
trunchiate, pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos slab pubes
cente. Raceme simple, laxe, lungi de 5 —10 cm, din 30—70 flori, în timpul
înfloririi de 3 —5 ori mai lungi decît frunzele de la bază. Flori galbene,
mirositoare, nutanle, lungi de 6 mm. Caliciu glabru, cu 5 dinţi triunghiulari.
Vexil uşor emarginat; aripi aproape de lungimea vexilului, dar mai lungi
decît carena. Ovar pubescent, scurt pedicelat, cu 5—8 ovule, rar mai
multe. Păstăi glabrescente, obovate, la vîrf ± obtuze, uşor comprimate,
lungi de 3,5—4 mm, late de 2 —2,5 mm, scurt mucronate, cu 5 —8 încreţituri
transversale, reticulat anastomozate. Păstăi brune negricioase, cu o singură
sămînţă. Seminţe ovoidale, de cca 2 mm lungime, galbene verzui. Radicula
embrionului ajunge pînă la 1/3 din lungimea cotiledoanelor. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin fîneţe, semănături, vii, pe marginea drumurilor,
pînă în etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Foarte comună în întreaga ţară.
var. typicus Pospich. Fl. Oesterr. Kustenl. (1898) 365. — Tulpină erectă sau ascen
dentă, înaltă de 40—100 cm, ramificată, cu ramuri lungi. Foliole slab dinţate. Raceme de 2
ori mai lungi decît pedunculii, împreună cu pedunculii de 3—4 ori mai lungi decît frun
zele. — Comună în toate regiunile ţării.
P l a n ş a 22. — 1. Melilotus officinalis (L.) Desr., exemplar florifer, la. racem fructi
fer, lb. păstaie mărită. — 2. M. albuş (L.) Desr., exempl. florifer, 2a. racem fructifer. —
3. M. dentaius (W. et K.) Pers., 3a, stipelă mărită. — 4. M. altissimus Thuill., exemplar
florifer, 4a. racem fructifer, 4b. păstaie mărită.—5. M. tauricus (M. B.) Ser., 5a. păstaie
mărită. — 6. M. arenarius Grec.
PLANŞA 22
LEGUMINOSAE 143
f. măximus (Legr.). — M. maximus Legr. Station botan. For. 101, sec. Rouy
Fl. Fr. V (1899) 59. — Tulpină înaltă dc 1,5—2 m. Foliole pronunţat dinţate. Flori şi
păstăi mai mari ca la forma tipică. — Sporadică împreună cu forma tipică.
f. micrânthus (Schulz). — M. officin. III. micrantkus O. E. Schulz in Bot.
Jahrb. X XIX (1901) 702. — Tulpină înaltă de cel mult 1 m. Foliole ± slab dinţate. Flori
de 4 mm lungime. Ovar cu 5—8 ovule. Păstăi mai mici decît la forma tipică. — Reg.
Cluj: Cluj pe Cetăţuie şi pe Dl. « Răkoczi». — Reg. Hunedoara: Sebeş.
Obs . M. officinalis arc o serie de forme teratologice, ca: fasciaţii, pelorii, flori la
care staminele s-au transformat în organe petaloide (la var. pleniflorus Borb. Balat. fl.
(1900) 423) sau ovar transformat într-un organ în formă de corn. Este de amintit hiper
trofia ovarului produsă prin înţepătura insectei Sibinia aureola Ries.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Sulfina este o veche plantă medicinală, folosită încă din anti
chitate. Cu ceaiul de floare de sulfină se spală ochii bolnavi; luat intern are proprietăţi
calmante. Cu fiertură de sulfină se tratau odinioară rănile purulente. Sulfina mai serveşte
ca materie primă la extragerea cumarinei, substanţă întrebuinţată în parfumerie. în mod
obişnuit se foloseşte şi la aromatizarea tutunului. Este o bună plantă meliferă.
R ă s p . ge n. : Eurasia.
4. M. albuş Medik. Vorles. II (1787) 382; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 181

tab. X II, fig. 8. — Trifolium Melilotus officinalis (3. L. Sp. pl. ed. II (1763)
1078. — Melilotus vulgaris Willd. Enum. Hort. Berol. II (1809) 790.— Sulfină
albă. — Feher sorakoro. — Weisser Steinklee. — flomniH 6ejmâ. — Exs.:
FRE nr. 1495. - Ic.: Pl. 22, fig. 2, 2 a.
O G . Tulpină erectă sau ascendentă, ramificată, înaltă de 30—150 cm,
uneori roşietică, glabră sau numai în partea superioară puberulentă, la matu
ritate lignificată, ajungînd uneori pînă la 2 cm grosime. Foliolele frunzelor
inferioare obovate, la baza cuneate, la vîrf obtuze, slab şi neregulat dinţate,
lungi de 2,5 cm, late de (4) 8 —12 (14) mm. Foliolele frunzelor superioare mai
înguste şi alungit lanceolate, la vîrf obtuze, pe margini slab dinţate, pe faţă
glabre, pe dos slab şi dispers păroase, cu 8 —12 perechi dc nervuri laterale.
Stipele înguste, întregi sau slab dinţate la bază, spre vîrf subulat setacee,
lungi de cca 10 mm. Racem spiciform, lax, lung de 4 —6 (10) cm, în timpul
înfloririi de 3 —6 ori mai lung decît frunza de la bază, format din 40—80
(rar pînă la 100) flori albe, lungi de 4 mm, pedicelate. Caliciu campanulat,
glabru sau glabrescent, cu 5 dinţi triunghiulari, acuminaţi. Vexil uşor emar-
ginat, mai lung decît aripile, acestea aproape de aceeaşi lungime cu carena.
Ovar sesil, glabru, cu 3 —4 ovule, rar mai multe. Păstăi glabre, ovate, la vîrf
obtuze, lungi de 2,5—3,5 mm, late de 2,5 mm, groase de 1,5 mm, rostrate şi
reticulat încreţite, de culoare negricioasă, cu 1—2 seminţe gălbui, ovale,
lungi de cca 2 mm, ± tuberculate. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . De-a lungul cursurilor de apă, prin pîrloage, pe coaste
şi locuri pietroase, nisipoase, dune maritime, pe marginea drumurilor, adesea
în asociaţie cu M. officinalis sau cu M. altissimus.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în toată ţara, în regiunea montană şi de cîmpie.
144 FL O RA R .P .R .
f. tenâllus (Wallr.) O. E. Schulz in Bot. Jalirb. X XIX (1901) 697. — M. tenellus
Wallr. in Linn. XIV (1640) 617. — Foliole sub 4 mm lăţime. Flori mici, cu vexil, aripi şi
carenă de aceeaşi lungime. — Reg. Piteşti: Mt. Mateiaş (r. Muscel).
f. micrânthus (Grec.). — M. alba (3. micrantka Grec. Consp. fl. Rom. Supl. (1909)
45. — Plantă cu port rigid. Flori şi păstăi pe jumătate mai mici decît ale formei tipice. —
Reg. Ploeşti: Costieni (r. R. Sărat) loc. class. — Reg. Galaţi: Păd. Letea în Delta Dunării.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Sulfina albă este cultivată pe alocuri ca plantă furajeră, care se
coseşte înainte de înflorire, cînd planta este mai puţin băţoasă, uneori putînd fi cosită şi a
doua oară. Este plantă meliferă, conţinînd însă mai puţină cumarină decît M. officinalis.
R ă s p . g e n. : Eurasia, pe alocuri adventivă.
5. ? M. lăuricus (M.B.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 188; Fl. U.R.S.S.

X I (1945) 188, tab. X II, fig. 3. — Trifolium Melilotus tauricus M.B. Fl.
taur.-cauc. III (1819) 506. — Ic.: Pl. 22, fig. 5, 5 a.
0 O. Tulpină erectă sau ascendentă, glaucă, ± ramificată, înalta de
3 0 —80 cm, slab pubescentă. Foliolele frunzelor inferioare suborbiculare,
la bază cuneate şi numai la vîrf denticulale, cele ale frunzelor superioare
alungite, cu vîrf obtuz sau trunchiat, la vîrf neregulat denticulate, cu 8 —12
perechi de nervuri laterale, pe faţă glabrescente, pe dos alipit păroase. Stipele
liniare, subulate, întregi. Raceme lungi de 5 —10 cm, laxe sau foarte laxe,
în timpul înfloririi de 3 —4 ori mai lungi decît frunzele, cu 40—60 flori albe,
lungi de cca 6 mm. Caliciu păros, cu dinţii lanceolat liniari, la vîrf acuminaţi.
Vexil obovat cuneat, la vîrf emarginat; aripi şi carenă de lungimea vexilului.
Ovar pubescent, scurt pedicelat, cu 2 ovule. Păstaia tînără pubescentă, cu
3 —5 încreţituri transversale, la maturitate subsferică şi pubescentă, încreţit
ruguloasă, lungă de 5 —7 mm şi lată de cca 3 mm, în general cu o singură
sămînţă alungit ovată, brun roşcată. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri aride, coaste abrupte.
R ă s p . î n ţ a r ă : Plantă dubioasă, citată din Dobrogea fără localitate (Borza
Consp. fl. Rom. (1947) 158).
R ă s p . ge n. : Endemism din jurul Mării Negre.
6. M. arenârius Grec. Consp. fl. Rom. Supl. (1909) 198, tab. II. — Ic.:
Pl. 22, fig. 6; Grec. l.c.
0 0 . Rădăcină pivotantă de 40—50 cm lungime. Tulpină erectă, înaltă
de 1 — 1,5 m, în partea inferioară glabră şi uşor muchiată, în cea superioară
ramificată, cu ramuri pubescente. Stipele înguste, întregi, setiforme. Frunze
distanţate, cu foliole alungit obovate, lungi de cca 15 mm, late de 5 —8 mm,
pe margini serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos slab pubescente. Raceme
pauciflore, foarte laxe, inegale, grupate cîte 3 —5 în fascicule, unul din raceme
mai dezvoltat, compus din 8 —10 flori distanţate, celelalte scurt pedunculate,
cu pedunculi filiformi. Flori albe gălbui, mirositoare, lungi de 5—6 mm. Caliciu
L E G U M IN O S AE 145
dispers pubescent, cu 5 dinţi triunghiulari subegali. Vexilul, aripile şi carena ±

egale între ele. Ovar cu 4 —5 ovule. Păstăi alungit ovate, la vîrf acuminate,
reticulat ruguloase, de 6 —7 mm lungime, 3 mm lăţime, de 3 —4 ori mai lungi
decît caliciul, cu o singură sămînţă. Seminţe ovale, netede, lucioase, la bază
pronunţat sulcate. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, dune, pe litoralul Mării Negre în aso
ciaţie cu Artemisia arenaria, Silene pontica, Astragalus virgatus, etc.
Obs . M . arenarius se aseamănă foarte mult cu M. volgicus Poir. Encycl. Suppl.
III (1813) 618 (= Trifolium Melilotus ruthenica M. B. FI. laur.-cauc. III (1819) 506), de
care însă se deosebeşte prin aceea că la aceasta din urmă raccmele sînt multiflore (30—50
flori), iar florile şi păstăile sînt mult mai mici. M. oolgicus nu creşte la noi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Pe litoralul Mării Negre între Tuzla şi Techirghiol.
R ă s p . g e n. : Endemism în R. P. Romînă.
Obs . Schur a mai publicat de la Sebeş şi Zam (Reg. Hunedoara) pe M. indicus
AII. Fl. pedem. I (1785) 308 sub M. parvijlora Desf. Această plantă însă nu creşte la no-
Ea a fost desigur confundată cu ilf. officinalis f. micranthus (Schulz) A. et G., care creşte la
Sebeş.
Hibrizi
X M. haussknechtii O. E. Schulz in Engl. Bot. Jahrb. XXTX (1901)
708 = altissimus x officinalis.
O O. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, pe margini serat
dinţate. Raceme cu 40—60 flori galbene, lungi de 6,5—7 mm. Aripi şi carenă
de lungimea vexilului. Ovar pedicelat, cu 4 —5 ovule. Păstăi negricioase,
cu încreţituri transversale. Prin portul său se aseamănă cu M. altissimus,
iar prin forma, dimensiunile şi părozilatea păstăii se aseamănă cu M. officinalis.
Reg. Cluj: Fînaţele Clujuiui.
X M. schoenhcitianus Hausskn. in Mitt. Thiir. Bot. Ver. V IU (1890)

37 = albuş x officinalis.
O O. Foliolele frunzelor superioare alungit lanceolate, la vîrf obtuze,
pe margini slab serat dinţate, ca la M. officinalis. Racem cu cca 20 flori palid
galbene, lungi de 5 mm. Vexil şi aripi puţin mai lungi decît carena. Ovar cu
3 —4 ovule, ca la M. albuş. Păstăi monosperme, brune-cenuşii, reticulat
încreţite.
Reg. Timişoara: Gacova prin locuri umede (r. Oraviţa).
Genul 251. T R I F 6 L I U M *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 229 nr. 603], ed. V (1754) 337, nr. 802. - T r i f o i .
Plante ierbacei, anuale pînă la perene. Tulpină erectă, procumbentă,
ascendentă sau prostrată, uneori repentă şi radicantă, adeseori ramificată.
*) Din cuvintele latineşti tres=trei, şi folium = frunză, adică plantă cu frunze
trifoliolate.
10 - r. 2 J i
146 FL O R A R . P . R .
Frunze de obicei alterne, trifoliolate (uneori cu 5 —8 foliole), peţiolate sau

subsesile. Foliole ± dinţate, sau întregi, de obicei toate subsesile sau uneori
cea mijlocie ± peţiolulată. Stipele de cele mai multe ori concrescute cu peţi
olul. Flori grupate în raceme spiciforme, capitule multiflore sau umbele
dese sau laxe, pauciflore, de obicei axilare. Inflorescenţă lung pedunculată
sau sesilă, cu frunză bracteantă trifoliată. Flori sesile, subsesile sau lung
pedicelate, cu bracteole ± bine dezvoltate sau fără bracteole. Caliciu glabru
sau ± păros, tubulos sau campanulat, uneori bilabiat, de obicei cu 5 dinţi ±
lungi, adeseori inegal de lungi. Tubul caliciului cu 5—20 (sau mai multe)
nervuri, uneori umflat peste tot sau numai la partea superioară. Gîtul
caliciului uneori cu proeminenţă ± inelară, în care caz se strîmtează sau
chiar ± se închide în timpul fructificaţiei. Corolă galbenă, ochroleucă, albă,
roză, roşietică sau roşietic violetă, după înflorire persistentă; vexil ovat
sau alungit; aripi înguste, de regulă ± concrescute cu carena şi tubul
staminelor. Stamine 10, dintre care 9 concrescute şi 1 liberă (diadelfe), sau
mai rar şi a 10-a pînă la mijloc concrescută cu tubul staminal. Ovar sesil
sau ± pedicelat, cu 2 —8 ovule. Fruct păstaie scurtă, obovată sau liniară,
indehiscentă sau mai rar dehiscentă, 1—3 (8)-spermă, inclusă în caliciu şi
în corola persistentă. Seminţe rotunde, cordate sau lentiforme.
Genul cuprinde cca 300 de specii răspîndite în zona temperată şi subtro
picală a emisferei nordice.
1 a Cel puţin frunzele tulpinale mijlocii şi superioare 4 —5 (8) -foliolate,
scurt peţiolate, concrescute cu stipelele. Foliolele îngust lanceolate,
denticulate. Inflorescenţe pauciflore (—8), cu flori purpurii sau (la noi)
albe, lungi peste 1 cm. Plante cu tuberculi fusiformi (Pl. 30, fig. 1)
19. T. lupinaster
1 b De regulă toate frunzele trifoliolate........................................................ 2
2 a Inflorescenţe, cel puţin cele superioare, pauciflore, de obicei cu 1—5
(7) flori albe sau roşietice, dezvoltate la partea superioară a tulpinii,
foarte rar îngrămădite la baza tulpinii........................................................ 3
2 b Inflorescenţe multiflore, capituliforme, totdeauna pe tulpini erecte
sau prostrate. Cînd inflorescenţele sînt pauciflore, atunci florile sînt
intens galbene.................................................................................................. 5
3 a Inflorescenţe de 2 feluri: cele superioare cu 1—5 flori fertile, albe sau
rozee, cele inferioare globuloase, cu numeroase flori sterile, fără corolă
(Pl. 35, fig. 3 b ).........................................................40. T. subterraneum
3 b Toate inflorescenţele egale, formate din 1—5 flori fertile, albe sau roze. .4
4 a Flori cu petale mai scurte decît caliciul. Capitule ovate, pauciflore,
sesile, pe tulpini foarte scurte, cu internodii puţine şi foarte scurte,
îngrămădite spre baza tulpinii. Frunze mai lung peţiolate decît lungimea
tulpinii. Fruct cu 2 seminţe (Pl. 27, fig. 4 )................... 16. T. suîîocatum
4 b Flori cu petale mai lungi decît caliciul. Inflorescenţă scurt pedun
culată, aşezată la subţioara frunzelor tulpinale. Tulpină cu internodii
mai lungi. Frunze lung peţiolate, dar Jn mai scurte decît tulpina. Fruct
adesea cu 8 —10 seminţe. (Pl. 29, fig. 1 )........... 17. T. ornithopodioides
LEGUMINOSAE 147
5 a Flori albe, albe gălbui (ochroleuce), roze sau roşii .............................. 6

5 b Flori galbene, după înflorire adesea devin brune.................................... 34_
6 a Gîtul caliciului la interior glabru, fără inel proeminent păros. Inflo
rescenţă cu flori pedicelate sau subsesile, bracteolate, uneori cu bracteole
foarte mici, scvamiforme, membranoase. Păstaie de obicei cu 2 —6
(8) sem inţe...................................................................................................... 7
6 b Gîtul caliciului la interior, sub baza dinţilor, prevăzut cu un inel proe
minent, de obicei păros (Pl. 23, fig. 13, 14, 15, etc.). Inflorescenţă cu
flori de obicei sesile, fără bracteole. Fruct de regulă cu o sămînţă___ 19
7 a Tulpină scapiformă, scurtă, fără frunze tulpinale, terminată în inflo
rescenţă laxă, cu flori purpurii, lungi de 18—20 mm. Frunze bazale
cu foliole îngust lanceolate, glabre, lungi de 1—4 (7) c m .. 20. T. alpinum
7 b Tulpină frunzoasă, lungă, repentă sau erectă, adesea ramificată, de
obicei cu mai multe inflorescenţe................................................................. 8
8 a Partea superioară a caliciului, după înflorire veziculos umflată, membra
noasă, reticulată, cu 2 dinţi bine dezvoltaţi, aristiformi, distanţaţi
de cei 3 dinţi inferiori mai mici. Caliciu de lungimea corolei veştejite
sau puţin mai scurt. Bracteole digitate, ± adînc incize, de lungimea
caliciului sau mai scurte............................................................................. 9
8 b Caliciul nu se umflă după înflorire, sau este globulos şi uniform umflat.
Dinţii caliciului ± egali, egal distanţaţi. Corolă mult mai lungă decît
lungimea caliciului. Bracteole întregi, lungi sau foarte reduse, uneori
concrescute într-un inel membranos............................................................ 10
9 a Plante perene, cu tulpini repente, radicante sau prostrate. Toate frun
zele lung peţiolate, cu foliole obovate sau eliptice, cu bază ± cuneată,
pe margini întregi sau cu nervurile laminei ± ieşite. Bracteolele externe
de lungimea caliciului, aproape pînă la bază digitat sectate. Flori palid
rozee sau de culoarea cărnii. Inflorescenţă lung pedunculată, mai lungă
decît frunza (Pl. 32, fig. 1 )............................................ 23. T. fragifcrum
9 b Plante anuale sau hibernante, cu tulpini erecte, rar ± prostrate, de
obicei ramificate. Frunze superioare scurt peţiolate pînă la subsesile,
concrescute parţial sau i în întregime cu stipelele. Foliole obovate
sau alungit obovate, ± rombice sau eliptice, acute sau obtuze, rar
rotunjite, pronunţat şi aristat dinţate. Bracteole neînsemnate, de obicei
numai dinţate. Flori rozee sau roşii. Pedunculul inflorescenţei numai cu
puţin mai lung decît frunza (Pl. 30, fig. 2, 2 a, b )___ 22. T. resupinatum
10 a Bracteolele externe de la baza capitulului concrescute într-un inel mic,
membranos, îngust. Stipele membranoase, late, concrescute, vaginante,
adesea dinţate. Frunze superioare tulpinale cu peţiol de obicei cu mult
mai scurt decît foliolele sau de lungimea acestora. Foliole îngust lance-
olat eliptice, dinţate, la vîrf cu dinţi glanduloşi. Flori roşielice (Pl.
31, fig. 1 )............’..................................... ’...................’......... 21. T. strictum
10 b Bracteolele de la baza capitulului libere, neconcrescute, ± lungi sau
uneori mici, neînsemnate.............................................................................. 11
11 a Flori evident pedicelate sau cel puţin florile superioare după înflorire
cu pediceli aproape tot atît de lungi, sau mult mai lungi decît tubul
caliciului...................................................................................................... 12
148 F L O R A R . P .R .
11 b Flori scurt pedicelate, cu pediceli de obicei eu mult mai scurţi decît

tubul caliciului, florile părînd sesile sau subsesile............................... t 16
12 a Tulpină erectă, uneori ascendentă şi înaltă, cu inflorescenţa şi frunzele
tulpinale departe de so l............................................................................. 13
12 b Tulpină repcntă, radicantă, procumbentă sau dacă este ascendentă,
planta este scundă. Frunzele şi pedunculii inflorescenţei nu departe
de sol............................................................................................................... 15
13 a Plante perene. Corolă arcuită în sus. Foliole mari, late pînă la 2 cm
(Pl. 28, fig. 1 )................................................................. 11. T. hybriflum
13 b Plante anuale. Corolă ± dreaptă, nearcuită. Frunze mai mici. Foliole
de obicei late pînă la 1 cm ......................................................................... 14
14 a Flori lungi de 8 —10 mm, rozee. Caliciu cu tubul de 3 —4 ori mai scurt
decît dinţii. Inflorescenţă globuloasă, lată de* 2 —3 cm. Pedicelii florilor
superioare de 5 —6 (10) ori mai lungi decît tubul caliciului. Păstaie ±
păroasă (Pl. 28, fig. 3 ).................................................... 8. T. michelianum
14 b Flori lungi de 6 —*7 (8) mm, roşietice. Tubul caliciului de 2—3 ori mai
scurt decît dinţii. Inflorescenţă lată de 10—15 mm. Pedicelii florilor
superioare numai de 2—3 ori mai lungi decît tubul caliciului. Păstaie
glabră (Pl. 29, fig. 4 )........................... ................................. 10. T. angulatum
15 a Tulpină procumbentă, de regulă radicantă, repentă. Corolă de obicei
cel mult de 2,5 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau ± roşietice,
mai tîrziu brune (Pl. 27, fig. 3 )........................................ 12. T. repens
15 b Tulpina Jb erectă, dar scurtă, sau puţin culcată, însă neradicantă.
Corolă ± de 3 —4 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau ochroleuce,
mai tîrziu închis brune (Pl. 28, fig. 2 )........................... 13. T. pallescens
16 a Plante anuale. Flori cu corola ± mai scurtă decît caliciul. Dinţii cali
ciului mai tîrziu foarte reflexi. Capitule relativ mici, multiflore, dese,
subsesile sau cu pedunculi de obicei mai scurţi decît frunza bracteantă
(Pl. 29, fig. 2 )...................................................... .’............9. T. parviflorum
16 b Plante perene. Flori cu corolă mai lungă decît caliciul. Capitule mai
mari................................................................................................................... 17
17 a Tulpină şi frunze sericeu alipit păroase. Capitule subterminale, de regulă
cu pedunculi lungi. Flori de regulă lungi de 6 —8 mm, albe sau galben
nuanţate, grupate în inflorescenţe dese, ± sferice sau rar ovate
(Pl. 26, lig. 1)............................................• • ........................ 15. T. montanum
17 b Tulpină şi frunze glabre sau glabrescente. Inflorescenţe şi flori mai
mari.................................................................................................... .............. 1818*
18 a Frunzele bracteante (din subţioara cărora se dezvoltă inflorescenţa)
de regulă mai lung peţiolate decît lungimea stipelclor lor. Flori albe
sau roşietice, cu bracteole subţiri, de regulă mai scurte decît caliciul.
Vexil aproape cu 1/2 mai lung decît aripa, aceasta cu lamina mai lungă
decît unguicula. Caliciu umflat, cu peri rari sau i glabru (Pl. 26,
fig. 2 )......................................................................................14. T. ambiguum
18 b Frunzele bracteante cu peţioli de regulă mai scurţi decît lungimea
stipelelor. Flori albicioase, mai tîrziu roşietice, cu bracteole bine vizi
bile, alb membranoase, lanceolate, de lungimea caliciului sau puţin
LE G U M I X O S A E 149
mai lungi. Vexil numai cu puţjn mai lung decît aripa, aceasta cu lamina
mai scurtă decît unguicuîa. Caliciu glabru, după înflorire de regulă
uniform veziculos umflat (Pl. 29, fig. 5) ........... 18. T. vcsiculosum
19 a Inflorescenţe mici, cele bine dezvoltate cel puţin de cca 10 (14) mm
lăţime, globuloase sau cilindrice, lungi cel mult de 2 ori cit lăţimea
lor....................................................................................................................... 20
19 b Inflorescenţe mari, cele bine dezvoltate (mai ales cele de pe tulpinile
principale) late de cel puţin 2 cm, globuloase sau cilindrice şi de 2—4
ori mai lungi decît la te.............................................................................. 25
20 a Corolă mai scurtă decît caliciul, roză sau albă. Tubul caliciului mult
mai scurt decît dinţii, foarte abundent alb păros. Capitule ovate sau
cilindrice, late pînă’ la 8 —10 mm (Pl. 32, fig. 2 )-----25. T. arvense
20 b Corolă de lungimea caliciului sau mai lungă. Tubul caliciului glabrescent,
± de lungimea dinţilor.Dinţii uneori ± păroşi................................... 21
21 a Capitul ± sesil, la partea bazală ± acoperit de stipelele frunzelor brac

teante, trifoliolate............................................................................................22
21 b Capitul ± lung pedunculat, numai la baza pedunculului cu frunze
bracteante, trifoliolate, stipelate ............................................................. 24
22 a Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul. Flori albe sau albe rozee (Pl.
35, fig. 1)..................................................................................29. T. pallidum
22 b Corolă ± mai scurtă sau puţin mai lungă decît caliciul................... 23
23 a Caliciu matur lung de 5 —7 mm, bombat, cu dinţi drepţi, mai scurţi

decît tubul. Nervurile foliolelor arcuite şi îngroşate spre marginile
foliolelor (Pl. 31, fig. 2 ).................................................... 26. T. scabrum
23 b Caliciu matur lung de 5 mm, cu dinţii inferiori mai lungi sau de lungimea
tubului, cei superiori mai scurţi, curbaţi în afară. Nervurile foliolelor
drepte, neîngroşate (Pl. 29, fig. 3 )............................... 24. T. striatum
24 a Dinţii caliciului uninervaţi, îngroşaţi şi întăriţi la fructificaţie, lanceolat

subulaţi, inegali, cel inferior ± mai lung decît tubul. Gîtul tubului
închis de un inel continuu, glabru în timpul fructificaţiei. Aripi de
lăţimea carenei şi chiar mai lungi decît aceasta. (Pl. 35, fig. 2)
39. T. echinatum
24 b Dinţii caliciului de regulă trinervaţi, lanceolat triunghiulari, verzi,
mai scurţi decît tubul alb, numai cel inferior ± tot atît de lung, glabru.
Gîtul caliciului închis prin 2 umflături liniare, glabre. Aripi mai înguste
şi mai scurte decît carena (Pl. 1, fig. 1 )............... 38. T. maritimum
25 a Inflorescenţe cilindro-conice sau alungit ovale, de obicei cele bine
dezvoltate mai lungi decît la te................................................................. 26
25 b Inflorescenţe globuloase, lat ovate sau ovate, mai late decît lungi sau
numai cu puţin mai lungi decît la te........................................................ 3126*
26 a Foliole (cel puţin cele tulpinale superioare şi mijlocii) obovat cuneate
sau obcordate, cu margini dinţate. Stipele membranoase, ovate, vagi-
niform concrescute, alburii, cu partea liberă mai verzuie, cu vîrf ±
ascuţit şi dinţat (Pl. 34, fig. 1 )........................... 27. T. incarnatum
150 F LO RA R . P . R .
26 b Foliole liniare, îngust lanceolate, lanceolate sau eliptice. Stipele cu

vîrf ascuţit...................................................................................................... 27
27 a Foliole evident dinţate, alungit lanceolate sau alungit eliptice, cu vîrf
ascuţit sau rotunjit. Stipele mari, foliacee (Pl. 33, fig. 3 ) ___ 32. T. rubens
27 b Foliole cu margini întregi sau abia vizibil dinţate........................... 28
28 a Flori de regulă deschis roze, purpurii sau roşii. Foliolele frunzelor supe
rioare îngust liniare sau îngust liniar lanceolate. Plante an u ale.. 29
28 b Flori de regulă ochroleuce (albe gălbui)............................................ 30
29 a Corolă ± de lungimea caliciului sau numai cu puţin mai lungă, deschis
roză sau roşietică. Dinţii caliciului egal de lungi sau cel inferior ± mai
lung. Toate frunzele cu foliole îngust liniare, lungi de 3 —5 (8) cm şi
late pînă la 4 mm. Plantă ± alipii păroasă (Pl. 32, fig. 4)
34. T. angustiîolium
29 b Corolă mult mai lungă (cca de 2 ori) decît caliciul, purpurie. Dinţii
caliciului inegal de lungi, cel inferior cca de 2 ori mai lung decît cel
superior. Foliolele frunzelor inferioare mai late. Plantă vilos păroasă
(Pl. 33, fig. 2 )................................................................. 35. T. purpureum
30 a Flori lungi de 20—25 mm. Capitule mari, lungi de 4 —7 cm, de regulă
mai lung pedunculate. Frunze superioare şi mijlocii cu foliole alungit
lanceolat eliptice, lungi pînă la cca 7 cm (Pl. 34, fig. 2)
37. T. pannonicum
30 b Flori lungi pînă la 15 mm. Capitule mai mici, lungi de 1,5—3 (4) cm,
rareori cele de pe ramurile laterale mai mici şi globuloase, sesile sau
subsesile, înconjurate de frunze bracteante. Foliole alungit eliptice
sau lanceolate, lungi de 1,5—3 (5) cm (Pl. 34, fig. 3). .36. T. ochroleucum
31 a Corolă mai scurtă sau abia mai lungă decît caliciul. Caliciu cu dinţi ±
inegal de lungi şi îndesuit lung ciliati. Tulpină erectă, ramificată, îm
preună cu frunzele des patent păroasă. Plante anuale (Pl. 31, fig. 3)
30. T. dtîfusum
31 b Corolă mai lungă decît caliciul. Caliciu inegal dinţat, de obicei cu dintele
inferior mult mai lung decît ceilalţi, dar şi acesta mai scurt decît corola.
Plante perene.................................................................................................. 32
32 a Stipele (mai ales la frunzele superioare şi mijlocii) ovate, cu vîrful
brusc setaceu acuminat (Pl. 24, fig. 2 )....................... 28. T. pratense
32 b Stipele (mai ales la frunzele superioare şi mijlocii) îngust sau mai lat
lanceolate, cu vîrf - alungit ascuţit......................................................... 33
33 a Stipele, foliole şi tulpină păroase. Capitule sesile, cu bractei trifoliolate
(Pl. 33, fig. 1).’....................................................................... 33. T. alpestre
33 b Stipele şi foliole glabre sau pubescente. Capitule la început ± sesile,
mai tîrziu pedunculate (Pl. 24, fig. 1 )....................... 31. T. medium
34 a Capitul lax, cu 2 —15 flori. Vexil neted, uşor nervat şi lung.......... 35
34 b Capitul des, multiflor. Vexjl lat, plan, sulcat nervat de-a lungul.. 3653
35 a Stipele mici, ovate, cu baza lată, rotunjită. Pedunculul inflorescenţei
drept. Capitul cu 3 —15 flori. Pedicel floral mai scurt decît tubul c a l
ciului (Pl. 25, fig. 2 )___ '................................................. 1. T. dubium
LE GUMI NOS AE 151
35 b Stipelele la bază nu sînt late, nici rotunjite. Pedunculul inflorescenţei

filiform, arcuit. Capitul cu 2—6 flori. Pedicelii florilor foarte subţiri,
mai lungi decît tubul caliciului (Pl. 25, fig. 1).. 2. T. micranthum
36 a Inflorescenţe în aparenţă terminale, cîte 1 sau 2—3 pe tulpină. Vexil
regulat convex; aripi întinse drept înainte. Corolă la început galbenă,
după înflorire închis brunie sau brunie neagră................................ 32-
36 b Inflorescenţa şi cu capitule laterale, adesea mai multe pe aceeaşi tul
pină. Florile brune la uscare.......................................................... 38
37 a Inflorescenţa cilindrică, după înflorire neagră brună. Pediceli mult mai
scurţi decît tubul caliciului. Păstaie de 4 ori mai lungă decît stilul.
Plantă anuală (Pl. 27, fig. 2) .....................................'. 6. T. spadiceum
37 b Inflorescenţă globuloasă, după înflorire castaniu brună. Pediceli puţin
mai scurţi decît tubul caliciului. Păstaie de 2 ori mai lungă decît stilul
Plantă bisanuală sau perenă (Pl. 27, fig. 1)............. 7. T. badium
38 a Stil i de 4 ori mai scurt decît păstaia (Pl. 25, fig. 5 b). Peţiolul foliolei
mijlocii mult mai lung decît al celor laterale. Stipele ovate
3. T. campestre
38 b Stil aproape de lungimea păstăii. Peţiolul foliolei mijlocii ~de obicei
egal sau numai cu puţin mai lung decît al celor laterale................. 39
39 a Capitul dens. Stipele alungit lanceolate, egal de late pînă la bază.
Foliole alungit invers cuneate, uneori puţin rombice. Pedunculul inflo
rescenţei drept, rigid (Pl. 25, fig. 4) ............................ 4. T. strepens
39 b Capitul lax. Stipele ovate, cu bază mai lată, cordată. Pedunculul inflo
rescenţei arcuit erect. Foliole îngust cuneat oblanceolate (Pl. 25, fig. 3)
5. T. patens
Subgenul TRTFOLfASTRUM Ser. in DC. Prodr. II (1825) 198.
Gîtul caliciului deschis.
Secţia I. CHRONOSHîMIUM Ser. in DC. Prodr. II (1825) 104.

Caliciu 5-nervat. Flori galbene, rar roşii.
1. T. ddbium Sibth. Fl. Oxon. (1794) 231; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 224. -
T. filiform e L. Fl. suec. ed. II (1755) 261, non Sp. pl. ed. I. — T . m in u s Relhan
in Sm. Fl. Brit. (1800) 1403. — T . m icranthum Schur in Verii. SVN III (1852)
93, non Viv. — T. filiform e b. m icranthum Schur Enum. pl. Transs. (1866)
159. - Exs.: FRE nr. 2442. - Ic.: P1..25, fig. 2.
O. Tulpină procumbentă sau ascendentă, înalta de 10—40 cm, i rami
ficată de la bază, de obicei la partea superioară rărit păroasă. Foliole lungi de*
5—10 mm, cuneat obovate,trunchiate sau emarginate, spre vîrf cu margini
abia vizibil dinţate. Foliolă mijlocie cu puţin mai lung petiolată decît cele
laterale. Stipele mici, ovate, cu bază lăţită şi rotunjită, cu vîrf ascuţit, păroase
şi de 2—4 ori mai scurte decît peţiolul. Inflorescenţă laxă, capituliiormă,
cu (1) 3—15 (24) flori, lungă pînă la 4 cm, cu peduncul păros, drept şi adesea
mult mai lung decît frunza bracteantă. Flori cu pediceli lungi de 1 mm, mai
152 FLORA R .P .R .
scurţi decît tubul caliciului, după înflorire nutante. Caliciu glabru, lung de
aproape 2 mm, cu tubul 5-nervat; cei 3 dinţi inferiori cu mult mai lungi
decît tubul, cei superiori numai cu puţin mai lungi decît acesta. Corolă lungă
de 3—4 mm, deschis galbena, mai tîrziu brună galbenă; vexil de cca 2 ori
mai lung decît fructul matur. Păstaie monospermă, scurt pedicelată, cu stil
foarte scurt şi persistent. — VI—VIT.
Staţiunea. Fîneţe şi locuri înierbate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mt. Beneş lîngă Rodna, între Rodna şi Năsăud (r.
Năsăud); Bistriţa, Domneşti, Chintelnic (r. Bistriţa); Apahida, Cluj la V. Morii, între
Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin) pe V. Lonca; Turda; Vidra de Sus, Roşia
Morftană, Abrud pe Mt. Vulcan, Neagra şi Scărişoara în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni). Reg.
Aut. M.: Tg. Mureş; Gurghiu (r. Reghin); Sovata (r. Sîng. de Păd.); Vîrghiş (r. Odorhei);
Mţii Giurgeului pe Hăghimaşu Mare, Mt. « Ocsem» şi «Vigyazoko», Bălan (r. Ciuc);
Covasna (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş); Cîrţişoara, V. Arpaşului (r.
Făgăraş); Gura Rîului, Ocna Sibiului, Şura Marc, Sibiu, Guşteriţa, Noul. Bradu (r. Sibiu).
Reg. Hunedoara: Deva (r. Ilia); Hunedoara; Ohaba de sub Piatră, Covragiu (r. Haţeg).
Reg. Oradea: Oradea; Stîna de Vale (r. Beiuş); Călugări pe V. Lespezi (r. Lunca Vaşcăului);
Groşeni, V. Bîrzeştilor (r. Ineu); Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Timişoara.
Reg. Piteşti: Valea Popii (r. Muscel). Reg. Constanţa: Delta Dunării (r. Tulcea). Reg.
Iaşi: Ccpleniţa la Păd. Buhalniţa (r. Hîrlău).
R ă s p . g e n. : Europa şi regiunea mediteraneeană.
2. T. micrânthum'Viv. Fl. libycae spec. (1824) 45, tab. 19, fig. 3; Fl.
U.R.S.S. XI (1945) 225. — T . filiform e L. Sp. pl. ed. I (1753) 773, p.p., non
Fl. suec. ed. II. - Exs.: FRE nr. 2443. - Ic.: Pl. 25, fig. 1; Prod. Fl. II
(1939) 284, fig. 1 a—c sub T . filiform e.
O. Tulpină subţire, procumbentă sau erectă, înaltă de 5—30 cm, de
regulă glabră, ramificată la partea superioară. Stipele ovat lanceolate, spre
.bază nedilatate, ascuţite, la mijloc mai late, mai lungi decît peţiolul frunzei.
Foliole obovat cuneate, lungi de 4—8 mm, spre vîrf slab dinţate, obtuze,
toate de obicei egal peţiolulate. Pedunculii inflorescenţei filiformi, lungi de
P l a n ş a 23. — Tipuri de stamine din fam. Leguminosae şi partea internă a caliciilor

speciilor din grupa Lagopus al genului Trifolium. Caliciile spintecate şi întinse. — 1. Tubul
staminal tăiat oblic la Vicia pannonica Cr. Stamine diadelfe. — 2. Tubul staminal tăiat
perpendicular la Lathyrus hallersteinii Baumg. Stamine diadelfe. 3. Stamine monadelfe
ia Lupinus luteus L. — 4. Filamente lăţite, monadelfe, la Anthyllis calcicola Schur. —
5. Trifolium purpureum Lois. a. caliciu, b. secţiunea longitudinală a caliciului, c. gîtul
caliciului văzut din faţă. — 6. T. anguslifolium L., a. caliciu, b. gîtul caliciului văzut
din faţă. — 7. T. eekinatum M. B., a. caliciu, b. gîtul caliciului văzut din faţă,
Ci sect. transv. a caliciului la baza dinţilor. — 8. T. ochroleucum Huds. — 9. T.
alpestre L.—10. T. incarnalum L. —11. T. medium L .— 12. T. striatum L., a. caliciu, b. c.
sect. longitudinale.—13. T. rubens L.—14. T. maritimum Huds., a. caliciu, b. gîtul caliciului
văzut din faţă. — 15. T. molinierii Balb. — 16. T. diffusum Ehrh. — 17. T. arvense L., a
caliciu, b. o parte din inelul păros, mult mărit. — 18. T. pratense L. — 19. T. pannonicum L .
P L A N Ş A 23
LEGUMINOSAE 155
1 —3 cm, de lungimea frunzei bracteante sau mai lungi, arcuiţi, păroşi. Capitul
lax, cu 2—6 (12) flori. Pedicelii florilor lungi de 1—2 mm, foarte subţiri,
mai lungi decît tubul caliciului. Caliciu glabru, cu dinţi ± egal de lungi,
cei inferiori cu puţin mai lungi decît tubul. Corolă lungă de 2—3 mm, sulfuriu
galbenă, mai tîrziu galbenă-brună. Fruct scurt pedicelat, monosperm, cu
stil scurt. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, sărate, nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Beşe. Reg. Timişoara: Timişoara
în Păd. Meiiala. Reg. Constanţa: Delta Dunării şi litoralul maritim. Reg. Iaşi: V. Jijiei
şi a Prutului, Chipereşti (r. Iaşi).
R ă s p . g e n. : Europa, Asia Mică, Gaucaz, Africa de N, Insulele Canare.
3. T. campăstre Schreb. in Sturm Deutschl. Fl. I, Heft XVI (1804) tab.

29; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 223. - T. agrarium L. Sp. pl. ed. I (1753) 772,
p.p. — T . procum bens L. Fl. suec. ed. II (1755) 261, non Sp. pl. ed. I. — T .
paten s Schur et Auct. transs., non Schreb. — Trifoiaş. — Mezei here. —1Acker
Klee. — Kjiecep n c j i c B o f t . — Exs.: FRE nr. 1990 a, b. — Ic.: Pl. 25, fig. 5.
O O. Plantă înaltă de 5—30 (50) cm, de obicei ramificată, cu ramuri erecte
sau procumbente, uneori ascendente. Frunze scurt peţiolate, cu foliole obovate,
obtuze sau emarginate, ± adînc dinţate. Foliolă mijlocie mai lung peţio
lulată decît cele laterale. Stipele spre bază lăţite şi rotunjite, ovate sau ovat
lanceolate, de regulă mai scurte decît peţiolul frunzei. Pedunculul inflo
rescenţei erect. Capitule globuloase sau ovate, late de 7—10 mm, lungi de
9—12 mm, dese, multiflore, de regulă cu 20—30 flori. Flori scurt pedicelate,
lungi de 2—5 mm, după înflorire reflecte. Dinţii inferiori ai caliciului mai lungi
decît cei superiori şi mai lungi decît tubul. Corolă deschis sau viu galbenă,
mai tîrziu galbenă-brună; vexil in formă de lingură, pe dos turtit, numai la
vîrf încovoiat, adînc 12—16-brăzdat; aripi concrescute cu carena. Stil ± de
4 ori mai scurt decît fructul. Seminţe ovate. — V—X.
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase, de la cîmpie pînă la munte.
Răsp. în ţ a r ă : Răspîndită în toată ţara.
f. genuimun (Rouy). — T. campestrc a. genuinum Rouy Fl. Fr. V (1899) 73. — T.pro-
cumbens a. majus Koch Syn. ed. I (1835) 175. —Tulpină ± erectă, pulernică, ramificată.
Pedunculul inflorescenţei tot atît de lung sau cu puţin mai lung decît frunza bracteantă.
Capitule mari, lungi de cca 10—13 mm, cu flori mari. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara:
Timişoara. Reg. Iaşi: Bîrnova, Cristeşti, Ungheni (r. Iaşi); Scobinţi, Păd. Hîrlău (r. Hîrlău)
f. pratânse (Posp.). — T. agrarium var. pratense Posp. Fl. Oest. Kustenl. II
(1898) 370. — Capitul mare, de 1 cm lungime şi lăţime, sau şi mai mare, cu peduncul
de 2—3 ori mai lung decît frunza bracteantă. — Reg. Cluj: Cluj.
f. pseudoprocumbens (Gmel.). — T. pseudoprocumbens Gmel. F.. Bad. III (1808)
240. — T. procumbens (3. minus Koch Syn. ed. I (1835) 175. — Tulpină procumbentă
156 FL O RA R . P . R .
sau ± erectă, ramificală. Pedunculul inflorescenţei mai lung decît frunza bracteantă.
Capitul relativ mic, de obicei sub 10 mm, adesea îngust. Flori mai mici. — Reg. Cluj:
Cluj la Fînaţe, Someşcni, Apahida, Cojocna (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Odorhei,
Vîrghiş (r. Odorhei); Dalnic (r. Tg. Săcuesc). Reg. Oradea: Oradea; Goleşti în Mţii Codrului
(r. Lunca Vaşcăului); Arad la Păd. Ciala; Adea (r. Criş); Bocsig (r. Ineu); Dezna, Sebiş,
losăşel, Lazurile (r. Gurahonţ). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti:
Rîmnicu Vîlcea la Păd. Gurănoaiei, Călimăneşti; Văcarea, Mihăeşti, Valea Popii (r. Muscel).
Reg. Bucureşti: Periş în lunca Ialomiţei pe la Pîrlita (r. Snagov). Reg. Constanţa: Mangalia
(r. Negru Vodă); Cocoşu (r. Medgidia); Isaccea (r. Tulcea). Reg. Iaşi: Şjrogari (r. Iaşi).
f. nănum (Ser.). — T. procumbens 8. nanum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 205. —
Plantă scundă, înaltă de 2—5 cm, cu tulpină erectă, simplă sau slab ramificată.
Pedunculul inflorescenţei mai lung decît frunza bracteantă. — Ici-colo împreună cu cele
lalte forme.
Ob s . Prezintă numeroase variaţii individuale. Astfel, tulpina poate fi simplă, rami
ficată de la bază sau numai în partea superioară. Apoi, capitulele pot fi late de cca 1 cm
sau mai mult şi uneori mult mai înguste de 1 cm. în fine pedunculii inflorescenţelor pot
fi mai scurţi decît frunza bracteantă sau pînă la de 3 ori mai lungi decît aceasta. Din
combinarea caracterelor dc mai sus se pot identifica 36 forme, dintre care 31 au şi fost
găsite în jurul oraşului Cluj (cf. E. I. Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 314).
Răsp. gen. : Europa, Asia dc V, Africa.
4. T. strepens Cr. Stirp. austr. V, ed. II (1769) 411; Fl. U.R.S.S. XI

(1945) 222. — T . agrarium L. Sp. pl. ed. I (1753) 772, p.p. — T. agr. p. lon-
gipes Borb. ap. Grec. Consp. (1898) 174. — T . aureum Poli. Hist. pl. Palat.
II (1777) 344. - Ic.: Pl. 25, fig. 4, 4 a.
0 —0 (4). Tulpină înaltă de (10) 20—40 (100) cm, erectă sau ascendentă,
simplă sau ramificată de la bază, alipit păroasă sau ± glabrescentă, des
frunzoasă. Frunze cu peţioli lungi de 1—1,5 cm, glabre sau ± patent păroase.
Foliole sesile, alungit cuneat obovate sau ± rombice, lungi pînă la 1,5 cm,
spre vîrf dinţate. Stipele alungit lanceolate, ascuţite, de obicei glabre, de
lungimea peţiolului sau puţin mai lungi, cu nervaţiune pronunţată. Inflo
rescenţa capitul globulos sau ± alungit, lung pînă la 2 cm şi lat de cca 1 cm,
cu 25—40 flori, des, cu peduncul de obicei mai lung decît frunza bracteantă, ±
păros, lung pînă la 3—5 cm, erect, drept, rigid. Flori scurt pedicelate, după
înflorire ± nutante, lungi de 5—6 (7) mm. Caliciu glabru sau glabrescent,
lung dc 2,5—3 mm, inegal dinţat, cu dinţii inferiori mai lungi decît tubul
caliciului, cei superiori cu 5 nervuri proeminente. Corolă galbenă, după^nflo-
rire pieloasă, brună. Vexil în formă de lingură, cu mult mai lung decît aripile
şi carena, cu lamina pe dos muchiată, la vîrf emarginată, cu margini ± din
ţate, cu nervaţiune proeminentă. Fruct monosperm, indehiscent, pedicelat,
cu stil persistent, mai-lung decît fructul. Sămînţă globuloasă. — VII—VIII.
P l a n ş a 24. — 1 . Trifolium medium L., l a . caliciu întins, 1 b. var. sarosiense

(Ilazsl.), caliciu întins. — 2. T. pratense L. — 3. T. pratense f. frigidum (Schur).
P L A N Ş A 24
LEGUMINOSAE 159
Staţiunea. în fineţe, poieni.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M.: Mţii Rodnei: Pietrosu Mare pe vers. N. Reg.
Cluj: Cluj, Yiştea, Corpadea, Cluj la Făget (r. Cluj); Bistriţa, Teaca (r. Bistriţa); Rodna,
Sîngebrz Băi pe V. Borcutului şi V. Cormaia, Mt. Beneş, Valea Vinului (r. Năsăud);
Canciu (r. D ej); între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin) pe V. Lonca,
Călăţele (r. Huedin); Cheia Turzii, Rimetea (r. Turda); Scărişoara, Bucium pe Detunata,
Abrud pe Dl. Corncşti (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. Cocoş
(r. Tg. Mureş); Bezid (r. Sîng. de Păd.); Odorhei; Reghin; Borsec (r. Topliţa);
Izvoru Mureşului, Lăzarea (r. Gheorghieni); V. Mădăraşu Mare şi Mădăraşu Mic, Tuşnad
pe Dl. Ciomad (r. Ciuc). Reg. Stalin: Cisnădioara pe Mt. « Gotzcnberg», Gura Rîului,
Rîu Sadului, Şura Mare, Guşteriţa, Noul, Bradu, Sibiu, Caşolţ (r. Sibiu); Predeal, Hărman
(r. Codlea); Viştea de Sus, V. Arpaşului (r. Făgăraş); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Mţii
Sebeşului; Orăştie; Benic pe Piatra Ceţii (r. Alba); Mţii Retezatului în V. Rîu Mare,
Subcetate, Covragiu (r. Haţeg); V. Streiului (r. Hunedoara); Zam (r. Ilia). Reg. Oradea:
V. Iadului (r. Aleşd); Stîna de Vale (r. Beiuş); Mţii Codrului pe Culmea Merişoarei, Călu
gări în Poiana Ponoarei, Briheni la Peştera Şopotesei (r. Lunca Vaşcăului); Oradea; Groşeni,
Arăneag pe Dl. Highiş (r. Ineu); Dezna pe V. Zugăului, Răşchirata în Mţii Codrului,
Neagra (r. Gurahonţ); Radna (r. Lipova). Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Craiova: V. Jiului
la Lainici, Mţii Parîngului pe Prislopu (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Olăneşti, Călimăneşti,
Mt. Foarfecă (r. R. Vîlcea); Curtea de Argeş, Corbeni, Mt. Ghiţu, Cheile Argeşului la
Cetatea lui Vlad Ţepeş, Cumpăna pe V. Budei şi pe Mt. Pal Lina (r. Curtea de Argeş);
Cîmpulung, Mrea Nămăeşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Nişcov, Leiculcşti (r. Buzău); Mt.
Penteleu (r. Cislău); Sturzeni (r. Tîrgovişte); Buşteni, Sinaia; Slănic (r. Teleajen); Beceni.
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chitila; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Babadag, Giucu-
rova (r. Istria). Reg. Galaţi: V. Bîrladului (r. Tecuci); între Hanu Conache şi Păd. Fundeni
(r. Lieşti). Reg. Bacău: Slănic (r. Tg. Ocna); Piatra Neamţ pe Mt. Pietricica. Reg. Iaşi:
Niţelea, Bîrnova, Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Coşna, Broşteni (r. Vatra Dornei).
Răsp. gen. : Europa, Asia.
5. T. pâtens Schreb. in Sturm Deutschl. Fl. I, I-Ieft XVI (1*804) tab.

32. — Exs.: FEAH nr. 2818; FRE nr. 554. — Ic.: Pl. 25, fig. 3, 3 a; Prod.
Fl. II (1939) 123, fig. 1.
O. Tulpină subţire, înaltă de 30—50 cm, erectă sau ascendentă, de obicei
ramificată, mai rar simplă, dispers păroasă. Frunze trifoliolate, cu peţioli
lungi de 5—20 mm. Foliole îngust eliptice, cuneate la bază, lungi de 5—15 mm,
fin serate în jumătatea superioară, cele mijlocii numai la frunzele superioare
şi mijlocii cu puţin mai lung peţiolulate decît cele laterale. Stipele ovate,
ascuţite, auriculate sau ± cordate spre bază, cu margini întregi sau dinţate,
de regulă mai scurte decît peţiolul. Pedunculul inflorescenţei subţire, arcuit
patent păros, lung de 3—4 cm. Capitul lax, multiflor, la început hemisferic,
mai tîrziu sferic, lat de 9—12 mm. Flori galbene, mici, de 3—5 mm, aproape
sesile, după înflorire puţin reflecte, brune. Dinţii caliciului foarte inegali,
cel inferior de 2 ori mai lung decît tubul caliciului, cei superiori mult mai
scurţi. Corolă viu galbenă, după înflorire brună; vexil în formă dc lingură.
Stil i de lungimea păstăii. Seminţe alungite, galbene brunii. — VI—VIII.
160 FLORA R . P . R .
Staţiunea. Prin fineţe puţin umede.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud). Reg. Stalin: Tîrnăveni; Or. Stalin
la Poiana; Sibiu. Reg. Oradea: Gadea spre Săcueni (r. Săcueni); între Sînnicolau şi Seleuş
pe Pîr. Peţea (r. Oradea). Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Olimp, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ,
între Eşelniţa şi Ogradena (r. Orşova). Reg. Craiova: între Marga şi Vîrciorova (r. T. Se
verin). Reg. Piteşti: Slâtioara (r. Slatina).
VariabiliLalea speciei
f. pygmaeum (Ser.). — T. parlsiense DC. fl. pigmaeum Ser. in DC. Prodr.
11 (1825) 206. — Tulpină scundă, pînă la 20 cm. Capitul pauciflor, mic. Plantă rami
ficată. — Reg. Timişoara: Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova).
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeană. Limita dc N a arealului trece prin R. P.
Ungară şi R. P. Romînă.
6. T. spadiccum L. Fl. suec. ed. II (1755) 261; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 220. -
T. m ontanum L. Sp. pl. ed. I (1753) 772, nr. 37, non 770, nr. 29. — Exs*:
FRE nr. 553. - Ic.: Pl. 27, fig. 2.
O. Tulpină erectă, simplă sau mai ales de la bază ramificată, înaltă
de (10) 15—40 cm, glabră, numai pe internodiile superioare alipit păroasă.
Frunze inferioare mai lung (4 cm) peţiolate, cele superioare cu peţioli mai
scurţi. Foliole i sesile, cele ale frunzelor inferioare mai mici, cuneat obovate,
obcordate, cele ale frunzelor mijlocii şi superioare alungit lanceolate, lungi
pînă la 1—2 cm, cu vîrf rotunjit sau emarginat, pe margini către virf scurt
dinţate. Stipele alungit lanceolate, ascuţite. Capitule 1—2, rar mai multe,
ovate sau mai tîrziu ± alungite, cilindrice, lungi pînă la 2 cm şi late de 10—
12 mm, multiflore, dese, lung pedunculate, cu pedunculi lungi de 3—5 cm,
rigid erecţi, păroşi, cel superior în aparenţă terminal. Pedicelii florali mai
scurţi decît tubul caliciului. Caliciu lung de 2—3 mm, cu dinţi inegali, cei
inferiori ± păroşi, de 3—4 ori mai lungi decît cei superiori, glabri. Corolă
auriu galbenă, după înflorire brună, apoi neagră-brună, lucitor pieloasă;
vexil cu lamină ovată, pronunţat emarginată. Fruct ovoidal, de obicei mono-
sperm, de 3—4 ori mai lung decît stilul persistent. — VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, fineţe umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M.: Borşa în V. Bistriţei Aurii (r. Vişeu). Reg. Cluj:
Mţii Apuseni pe Mt. Mare, V. Rătăcită (r. Cîmpeni); Mt. Băişoarei (r. Turda). Reg. Aut.
M.: Mt. Harghita între rîurile Mădăraşu Mic şi Mare, Tuşnad, turbăria Luci în Harghita
(r. Ciuc); Borsec, Bilbor (r. Topliţa); Joseni pe Pîr. Borzontul Mic şi Mare, Izvoru Mure
şului (r. Gheorghieni); Caşinu Nou (r. Tg. Săcuesc). Reg. Bucureşti': Ghimpaţi (r. Drăgă-
ncşti-Vlaşca). Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei).
Răsp. g e n. : Kuropa, Asia Mică, Caucaz, Siberia.
P l a n ş a 25. — 1. Trifolium micranthum Viv. — 2. T. dubium Sibth. — 3. T.

patens Schreb., 3 a. floare mărită. — 4. T. strepens Cr., 4 a. fruct mărit. — 5. T. cam-
pestre Schreb., 5 a. idem, f. pseudoprocumbens (Gmel.). — 5 b. fruct mărit.
P L A N Ş A 25
LEGUM1N0SAE 163
7. T. bâdiurn Schreb. in Sturm Deutschl. Fl. I, Heft XVI (1804) tab.

28. - E xs.: FRE nr. 1989.—I c .: Pl. 27, fig. 1, 1 a; Prod. Fl. II (1939) 123,
fig. 2.
0 —4 . Tulpini numeroase, erecte, ascendente sau procumbente, de
regulă lungi de 10—20 (35) cm, ± ramificate, alipit şi scurt păroase, mai
tîrziu glabrescente. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare mai
scurt peţiolate, glabre, gălbui verzi, ± opuse. Foliole subsesile, de obicei
eliptice sau ± deltoidale, lungi pînă la 1—2 cm, cu vîrfuri rotunjite sau
emarginate, uneori subacute, spre vîrf fin serate, numai rareori pe dos ±
păroase. Stipele de obicei glabre, ovat lanceolate, ascuţite, lungi pînă la
1—1,5 cm, lung concrescute cu peţiolul. Pedunculii inflorescenţei ± păroşi,
scurţi sau lungi pînă la 4—5 cm, cei superiori în aparenţă terminali. Capitul
des, multiflor, după înflorire globulos ovat, lat pînă la 1,5 cm şi lung pînă
la 2 cm. Pedicel floral mai scurt sau ± tot atît de lung cît tubul caliciului,
după înflorire reflect. Caliciu cu dinţii inferiori de cca 2 ori mai lungi decît
tubul, cei superiori mai scurţi, triunghiulari. Corolă galbenă aurie, după
înflorire castaniu brună, pielos membranoasă; vexil în formă de lingură,
adînc emarginat, mult mai lung decît aripile şi carena; aripi înguste; carenă
lungă numai cît 1/2 din lungimea vexilului. Fruct monosperm, de cca 2 ori
mai lung decît stilul persistent. Seminţe ovate, comprimate, galben şi verde
pătate. - V II-V III.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase şi pietroase, umede, în etajul subalpin
şi alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Pietrosu Mare, Aria Zimbrului, Repedea, Puzdrcle,
Mt. Cailor, Piatra Rea, Corongiş, Cişa, Mihăiasa, Ghergheleu. M ţii Bucegi: Schitul Peştera,
V. Obîrşiei. M ţii Făgăraşului: Vf. Buteanu, Arpaşu, Lacul Doamnele, Jghiabu Văros,
Negoiu, Suru.
var. pseudobâdiuin (Velen.) A. et G. Syn VI. 2 (1907) 486. — T. pseudobadium
Velen. in Abh. Bohm. Ges. Wiss. II (1889) 33. — Dinţii inferiori ai caliciului de 3—4
ori mai lungi decît tubul, cei superiori liniari, tot atît de lungi sau cu puţin mai lungi
decît acesta. Corola de 3 ori mai lungă decît caliciul. Plante mai mari (25—35 cm), cu
frunze inferioare mai lung peţiolate (—8 cm). Stipelele frunzelor superioare liniar lanceolate.
Capitule 1—3, lung pedunculate, cu pedunculi alipit alb păroşi. — Reg. Hunedoara: Mţii
Retezatului în V. Lăpuşnicu Mare.
Răsp. ge n. : Alpi, Apenini, Pirinei, Carpaţi, Asia Mică.
Secţia II. AM(3RIA (Presl) Lojac. in Nouv. Giorn. bot. I tal. XV (1883) 228. — Amoria
Presl Symb. bot. I (1830) 43, pro gen.
Flori de obicei numeroase (peste 5), în umbele sau capitule, după înflorire pendule.
Caliciu de obicei cu 10—20 nervuri, rar numai cu 5 nervuri. Fruct de obicei sesil, cu 2—8
seminţe.
ir
8. T. michelianum Savi Obs. Trifoi. (1810) 93. — T, h yb rid u m L. Sp.

pl. cd. I (1753) 766, p.p. - E xs.: FRE nr. 968. - I c .: Pl. 28, fig. 3.
0 . Plantă glabră, cu tulpină erectă, înaltă de 20—60 cm, ramificată,
± sulcată. Frunze lung peţiolate, cu foliole ovate sau cuneat obovate, emar-
ginate, 4; trunchiate sau rotunjite, spre vîrf dinţate, late de obicei pînă
la 1 cm. Stipele ovate sau lat ovate, ± acuminate, lung concrescute cu peţio
lul. Capitul multiflor, lax globulos, lat pînă la 2—3 cm, cu peduncul drept,
tot atît dc lung sau mai lung decît frunza bracteantă. Flori lungi de 8—10
mm, lung pedicelate, cele superioare cu pediceli de 5—6 (10) ori mai lungi
decît tubul caliciului, după înflorire reflecte, cu bracteole mici, neînsem
nate. Dinţii caliciului liniar fdiformi, ± egali, de 3—4 ori mai lungi decît
tubul ovat campanulat, lung numai de 1—1,5 mm. Corolă ± dreaptă,
nerecurbată în sus, rozee; vexil alungit, obtuz, ± de 2 ori mai lung
decît caliciul dinţat; aripi şi unguicule alungit liniare. Stil drept, persistent
pe fruct, curbat ca un cîrlig. Păstaie obovată sau ± rotundă, pedicelată, ±
păroasă, cu 2 seminţe lentiforme, lucitoare. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Fîneţe, livezi umede, pe malul apelor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: V. Jiului aproape de Timbureşti (r. Gura Jiului).
R ă s p . g e n .: Regiunea mediteraneeană.
9. T. parviîlorum Ehrh. Bcitr. VII (1792) 167; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

214. — T . strictu m JL. Sp. pl. ed. 1 (1753) 770, p.p. — T . parvifL b. p ed u n -
culatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Ic. : Pl. 29, fig. 2; W. et
K. Pl. rar. Hung. II (1805) tab. 252; Prod. Fl. II (1939) 283.
O. Tulpini ramificate de la bază, numeroase, lungi de 5—35 cm, pro
cumbente sau ascendente. Peţiolii de 1—3 ori mai lungi decît foliolele. Foliole
subsesile, cuneat eliptice sau cele inferioare ± obovate, lungi de 0,5—1,5
•cm, de regulă de 2—3 ori mai lungi decît late, aproape de la bază inegal
dinţate, cu vîrf obtuz sau ascuţit. Stipele pieloase, lat ovate, subulat acumi
nato. Capitul globulos, lung de 7—10 (15) mm, ± des, multiflor, cu peduncul
lung pînă la 1—3 cm, dc obicei mai scurt decît frunzele bracteante trifo
liate. Pediceli de 2—3 ori mai scurţi decît tubul caliciului, după înflorire de
obicei neaplecaţi. Caliciu inegal păros, lung de 4—6 mm, cu 10 nervuri şi
cu dinţi inegali, lanceolat subulaţi, cei superiori mai lungi decît tubul cali
ciului şi = tot atît de lungi sau mai lungi decît corola, după înflorire
recurbaţi sau patenţi. Corolă rozee sau alb roză, cca tot atît de lungă
sau puţin mai scurtă decît caliciul; vexil ovat, ascuţit sau rotunjit. Stil
scurt, în formă de cîrlig. Păstaie sesilă, obovată, de regulă cu 2 seminţe
ovate. — V—VIII.
P l a n ş a * 2 6 .-1 . Trifolium monlanum L. — 2. T. ambiguum M. B. la începutul
înfloririi, 2 a. idem, exemplar adult.
P L A N Ş A 26
S t a ţ i u n e a . Fineţe şi locuri uscate, însorite, pe soluri ± sărate.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj în V. Caldă, Someşeni (r. Cluj); Băile Sărate
Turda. Reg. Stalin: Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Oradea: Oradea; Şimand, Grăniceri,
Socodor, Pădureni, Chişineu-Criş (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala, Şofronea
(r. Arad); Timişoara; Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Buzău la Păd.
Spătaru. Reg. Constanţa: Tariverde (r. Istria). Reg. Galaţi: între Hanu Conache şi Păd.
Fundeni (r. Lieşti). Reg. Iaşi: V. Vulpoi lîngă Păd. Dumbrava Roşie, Mîrzeşti (r. Iaşi).
Reg. Suceava: Todireni pe V. Sărată (r. Truşeşti).
var. pygmaâum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Tulpină înaltă de 25—50
mm, numai spre vîrf ramificată. Capitule mici, cu puţine flori. — Ocna Sibiului.
R ă s p . g e n. : Europa de S şi de E.
10. T. angulâtum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 26, tab. 27; Fl.
U.R.S.S. XI (1945) 214. - Ic.: Pl. 29, fig. 4; Prod. Fl. TI (1939) 281,
% 2.
G. Tulpină înaltă de 10—40 cm, ascendentă sau erectă, de obicei flexu-
oasă, glabră, ramificată de la bază. Stipele ± ovate, lung acuminate, cu
nervaţie abia vizibilă. Peţiolul frunzelor superioare mai scurt sau ± egal
„cu foliolele, la frunzele inferioare de 2—3 ori mai lung. Foliole lungi de
8—18 mm, cuneat obovate sau oblanceolate, cu margini ± de la bază din
ţate. Capitule globuloase, laxe, late pînă la 1,5 cm, cu pedunculi lungi de
1—3 cm. Pediceli florali de aceiaşi lungime cu tubul caliciului sau la florile
superioare de 2—3 ori mai lungi, după înflorire pendule. Flori lungi de 6—7
(8) mm. Caliciu îngust campanulat, pînă la 5 mm lungime, cu dinţi liniar
subulaţi, inegali, de 2—3 ori mai lungi decît tubul. Corolă dreaptă, necurbată
în sus, roşie sau alb roşietică, lungă pînă la 8 mm; vexil lanceolat, cu nerva
ţiune proeminentă; aripi şi carenă cu unguicule lungi. Păstaie alungit liniară,
glabră, 3—4-spermă, între seminţe ± gîtuită, cu rostru ± curbat. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin sărături.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Someşeni, Apahida, Cojocna (r. Cluj); Ocna Dejului
(r. D ej); Mociu (r. Sărmaş); Turda. Reg. Oradea: Cadea (r. Săcueni); Şimand, Chişineu-
Criş (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad, Macea (r. Arad); Timişoara în Păd. Vînătorilor. Reg.
Bucureşti: Bucureşti la Pantelimon; Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Cultivată în unele locuri ca plantă furajeră, pe soluri sără-
turoase.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de E, Balcani.
11. T. hfbridum L. Sp. pl. ed. I (1753) 766, s. str.; Fl. U.R.S.S. X
(1945) 212! - E xs.: FRE nr. 1995. - Ic . : Pl. 28, fig. 1.
Tulpină înaltă de 30—60 (90) cm, glabră sau în partea superioară
păroasă, simplă sau ramificată, ± erectă sau ascendentă, ± flexuoasă,
uneori fistuloasă. Frunze bazale lungi pînă la 20 cm, cele tulpinale mai scurte,
glabre sau glabrescente. Foliole subsesile, obovate, lat eliptice sau mai rar
rombice, la vîrf rotunjite, retuze sau emarginate, lungi pînă la 1—3 cm
şi late pînă la 1—2 cm, ascuţit şi mărunt dinţate, glabre sau pe dos de-a
lungul nervurilor ± păroase, de regulă fără pete sagitiforme. Stipele palide,
± pieloase, lat ovate sau ovat lanceolate, lung aristat acuminate, ± conc-
erescute cu peţiolul. Capitule lung pedunculate (5—7 cm), mai lungi decît
frunzele bracteante, multiflore, globuloase, late de 1,5—2,5 cm, cu 20—30
flori pedicelate. Pediceli păroşi, cei de la florile superioare cel puţin de 2
ori mai lungi decît tubul caliciului, după înflorire , penduli. Bracteole mai
scurte decît pedicelii florilor. Flori lungi de 5—8 mm. Caliciu cu dinţi inegaliy
de 1.5—2 ori mai lungi decît tubul. Corolă albă sau alb roză, pînă la roşia
tică, curbată în sus, după înflorire brună, de 2—3 ori mai lungă decît cali
ciul; vexil evident mai lung decît aripile şi carena. Fruct mult mai lung
decît caliciul, eliptic, glabru, 2—4-sperm. Seminţe ovoidale sau ± tetrae-
drice, galbene verzui sau întunecat măsliniu-verzi. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, livezi, lunci, grădini, fineţe ±
umede, de-a lungul apelor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Raia Mare: Mţii Rodnei (Pictrosu Marc, Runcu Pietro
sului), Mt. Ţibleş (r. Vişeu). Reg. Cluj: Beclean, între Chiochiş şi Apateu, Lechinţa (r.
Beclean); Mt. Crăciunel (r. Năsăud); Beşineu, Bistriţa, Prundu Bărgăului, Chintclnic
(r. Bistriţa); Olpret (r. Dej); Apahida, Feleac, Someşeni, împrejurimile Clujului, Cluj
la Făget şi la Fînaţe (r. Cluj); Cheia Turzii, Li tenii de Sus (r. Turda); V. Lonca între-
Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş; Odorhei; Reghin;
defileul Mureşului între Topliţa şi Deda, Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Bazna (r. Mediaş);
Sighişoara; Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa, Noul, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie.
Reg. Oradea: Stîna de Vale (r. Beiuş); Oradea; Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timi
şoara: Săvîrşin (r. Lipova); V. Luncani (r. Făget); Băile Herculane (r. Orşova). Reg.
Craiova: Craiova; Robăneşti (r. Balş). Reg. Piteşti: Golotreni pe malul Lotrului (r. R.
Vîlcea). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia şi Chitila; Comana (r. Vidra). Reg. Ploeşti:
Ploeşti pe Dl. Mare; Mt. Penteleu (r. Cislău); Beceni. Reg. Galaţi: Tecuci; Ţigăneşti (r.
Tecuci). Reg. Constanţa: Delta Dunării. Reg. Bacău: Verşeşti (r. Tg. Ocna); Tg. Neamţ,
Dragomireşti (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Iaşi, Cristeşti, Bîrnova, Repedea, Mîrzeşti, Iaşi
la Copou (r. Iaşi). Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei); Botoşani.
var. fistulosum (Gilib.) Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV, 3 (1924) 1299. — T. fistulosum
Gilib. Fl. Lithuan. IV (1781) 86. — Tulpină erectă, Tistuloasă, moale. Frunze cu foliole
lungi de 15 —30 imn şi late dc 1 —2 cm, ± rombice, dinţate, cu cca 20 nervuri paralele
pe fiecare parte a nervurii mediane. Capitule lungi de 1,5—2 cm. Vexil lung de 7—8 mm,
P l a n ş a 27. — 1. Trifolium badium Schreb., 1 a. floare mărită, 1 b. floare mărită

de T. strepens Cr., 1 c. floare mărită de T. retezaticum Nyâr. — 2. T. spadiceum L. —
3. T. repens L., 3 a. idem, var. obcordatum Nvâr., frunză, 3 b. idem, var. ochranthum
Maly. — 4. T. suffocatum L.
P L A N Ş A 27
VL
de 2—3 ori mai lung decît caliciul. — In staţiuni mai umede. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut.
M.: Tg. Mureş, Ungheni (r. Tg. Mureş); Sovata (r. Sîng. de Pădure); Miercurea Ciuc.
Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Bacău: Adjud; Dragomireşti (r. Piatra Neamţ). Reg.
Joşi: Valea Adîncă (r. Iaşi).
f. andmalum Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 317, cum diagn. hung. et in Bul. şt. Acad.
R.P.R. Sect. şt. biol. tom. III, nr. 1 (1951) 32. — Pediceli de 5—8 ori mai lungi decît
tubul caliciului. Capitulul umbeliform, lax. Flori foarte mici, de 4—5 mm lungime. —
var. âlegans (Savi) Boiss. Fl. or. II (1872) 146. — T . elegans Savi Fl. pis. II (1798)
161. — Tulpină procumbent ascendentă, lungă de 30—50 cm, nefistuloasă, rigidă, în
partea superioară ± păroasă. Foliole obovate, de obicei mai scurte de 2 cm, trunchiate
sau emarginate, ascuţit dinţate, de obicei cu cca 40 nervuri paralele pe fiecare parte a
nervurii mediane. Pedunculul inflorescenţei de regulă numai cu puţin mai lung decît frunza
bracteantă. Capitul lung de aproape 1 cm. Vexil de 5—6 mm lungime. Prin fîneţe şi
păşuni mai uscate, pe lîngă drumuri. — Reg. Oradea: Oradea spre vii şi la Băile Victoria;
Mt. Muma şi Codru (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Arad pe malul Mureşului; Orşova pe
Dl. Alion, Defileul Dunării (r. Orşova); Sadova Nouă pe Mt. Pleş (r. Caransebeş). Reg.
Craiova: Turnu Severin; Craiova; Caracal. Reg. Bucureşti: Bucureşti; Alexandria; Comana
(r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Nifon, Delta Dunării (r. Tulcea); Constanţa. Reg. Galaţi:
Măcin; Puţeni (r. Tecuci). Reg. Iaşi: Cristeşti, Ungheni, Mîrzeşti (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Nutreţ valoros, se cultivă în amestec cu alte plante. Consumat
în stare verde produce meteorizaţie, deaceea se foloseşte sub formă de fîn uscat, mai
ales pentru vaci. Caii nu-1 consumă decît cu greu şi numai în lipsa altor alimente. Consu
marea în cantităţi mai inari produce « Boala de trifoi», mai ales la cai.
R ă s p . ge n. : Europa de V şi de N, Africa de N. Introdus prin cultură în America
şi Asia de E.
12. T. repens L. Sp.pl. ed. I (1753) 767; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 211. -
Trifoi alb. — Kuszo lohere. — Kriechender-Klee. — KjieBep noJi3yHHH. —
Exs. FRE nr. 1982. - Ie.: Pl. 27, fig. 3.
Rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpină repentă şi radicantă, de
regulă lung ramificată, glabră. Frunze cu peţiol erect, adeseori foarte lung
{— 30 cm), glabru sau glabrescent. Foliole subsesile, de obicei lat cuneat
■obovate sau lat eliptice, cu vîrf obtuz, retuz sau obcordat, lungi pînă la 3
(6) cm, cu nervaţiune furcată, evident sau neînsemnat dinţate, la mijloc
•adeseori sagitiform alb sau întunecat pătate. Stipele membranoase, lat
ovate şi aristat acuminate, albe-galbene, cu nervuri verzi şi liliachii, concres
cute la bază. Pedunculul inflorescenţei de lungimea peţiolului sau adesea
cu mult mai lung (— 60 cm), erect, uneori la partea superioară păros. Capi
tul ± globulos, pînă la 2—3 cm în diam., multiflor, ± lax. Bracteile florilor
lanceolate, membranoase, mici. Pediceli florali externi foarte scurţi sau
-aproape de lungimea tubului caliciului, cei superiori interni de 2 (4) ori
mai lungi decît tubul caliciului, după înflorire reflecţi. Flori 20—40 (80),
mirositoare, lungi de 5—12 mm. Caliciu campanulat, slab bilabiat, lung de
■cca 3—5 mm, alb verzui. Tubul caliciului cu 10 nervuri verzi, între dinţi
172 FL O RA R .P . R .
de obicei liliachiu pătat, cu dinţii lanceolaţi, cei superiori mai lungi decît
ceilalţi. Corolă albă, slab gălbui rozee, mai rar verde albă, după înflorire*
deschis brună; vexil eliptic, liber, lung de 5—12 mm. Aripi lungi cît cca
v 2 din lungimea vexilului, cu unguicula concrescută cu carena şi cu tubul
staminal. Ovar 5—6-ovulat, cu stil persistent şi pe fruct. Fruct liniar,
comprimat, 3—4-sperm, gîtuit între seminţe. Seminţe ovate sau rotund
reniforme, galbene sau deschis brune. — V—X.
S t a ţ i u n e a . în fineţe şi păşuni ± umede, pe marginea drumurilor,
locuri puţin sărate, din regiunea de cîmpie pînă în etajul alpin.
Răsp. î n I a r ă : Comună în toată ţara şi cultivată ca plantă furajeră.
1 a Flori deschis gălbui sau albe gălbui.................................................................................. 2
1 b Flori albe sau palid rozee ............................................................................................. 4
2 a Foliole lat obovate sau rotunde, pemargini neînsemnat sau foarteslabdinţate.
Inflorescenţă laLă de cca 3 cm. Flori cu pediceli mai scurţi decît caliciul
var. ochrânthum Maly in A. et G. Syn. VI, 2 (1907) 500.—Exs.: FRE nr. 1983.
pro ssp. — Ic.: Pl. 27, fig. 3 b. — M ţii Rucegi: Vf. Omu, V. Cerbului. M ţii Făgă
raşului; Mt. Breaza.
2 b Foliole pronunţat obcordate, evident dinţate .................................................................3-
3 a Peţiolii frunzelor foarte scurţi, ± de lungimea limbuluifoliar. Foliole foarte mici.
cu diametru de 3,5—4 mm. Corolă dc 4 ori mai lungi docît caliciul.
var. transsilvânicuiu (Schur). — T. transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 157 et T. glareosum Schur 1. c., non Schleich. — M ţii Făgăraşului: Vf. Butcanu.
Bîlea. M ţii Buccgi. M ţii Birsei: Piatra Craiului.
3 b Peţiolii frunzelor cu mult mai lungi decît limbul foliar. Foliole inai mari, cu dia
metru de 6—18 mm. Corolă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul
var. obeordâtum Nyâr. in Acta Bot. Szeged. tom. I (1942) 37, tab. 1, fig. Îl! —
T . glareosum Grec. Supl. (1909) %7, non Schleich. — M ţii Făgăraşului: Lacul Bîlea,
Vf. Negoiu, Lespezi. M ţii Bucegi: Coştila, Caraiman, Peştera Ialoiniţei, Omu. M ţii
Rodnei: Corongiş.
4 a Flori pronunţat roze. Foliole mici, de obicei obcordate, cu peţiolul de lungimea
pedunculului inflorescenţei. Plante scunde, cu tulpini mai scurte, din etajul subalpin
şi alpin
var. orphanideum Boiss. Fl. or. II (1872) 145. — T. Orphanideum Boiss. Diagn.
III, ser. II 2, (1856) 17. — T. caespilosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 158,
non Rcyn. — M ţii Făgăraşului: Capra Budei, Vf. Rîiosu. Mt. Cozia. M ţii Rodnei:
Faţa Meselor.
4 b Flori de regulă albe, rar palid rozee, cu tulpini repente, radicante, lungi. Pedunculul
inflorescenţei de regulă mai lung decît peţiolul. Plante de obicei bine dezvoltate,
cu foliole mai mari
var. typieum A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 498. - Are următoarele fonne:
P l a n ş a 28. — 1. Trifolium hybridum L, — 2. T. pallescens Schreb. var. glareo

sum (Schleich.) — 3. T. michelianum Savi.
PLANŞA
L EG U M IN O S AE 175
f. gentiinum A. et G. Syn. 1. c. — Flori albe sau palid rozee, lungi de 5—8

mm, cu pediceli florali egali sau numai cu puţin mai lungi decît tubul caliciului.
Frunze cu peţioli de cca 6 cm şi cu foliole de 1—2 cm lungime. Pedunculul inflo
rescenţei de obicei de 1 —1,5 ori mai lung decît peţiolul. — Foarte răspîndită în
toată ţara.
f. grandifldrum (Peterm.). — T. repens var. grandiflorum Peterm. Analyt.
Pflzschliiss (1846) 90. — Capitule foarte mari, peste 2 cm în diam., cu flori mai
lungi de 10 mm, în rest asemănătoare cu f. genuinum A. et G. — M ţii Rodnei:
Vf. Beneş şi Vf. Cişa (r. Năsăud). Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîngeorg. de Pădure).
M ţii Făgăraşului: Vf. Slăveiu.
f. micropbyllum (Lagr.-Foss.). — T. repens var. microphyllum Lagr.-Foss.
Fl. Tarn. et Gar. (1847) 95. — T. repens a. prostratum Schur Enum. pl. Transs. (1866)
157. — Foliole foarte mici, subrotund ovate. Capitule mici, laxiflore. Flori nuanţate
cu roz. Tulpină prostrată. — Locuri nisipoase. — Reg, Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu).
f. gracfllimum (Schur). — T. nigricans Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157»
non Viv. — T. repens var. gracillimum Schur 1. c. — Tulpini + ascendente. Capitule
mici. Păstaie crenulată pe marginea inferioară. — Reg. Stalin: Sibiu.
-)(- f. gigant&im (Lagr.-Foss.). — T. repens |3. giganteum Lagr.-Foss.
1. c. — Tulpina ± fistuloasă. Pedunculul inflorescenţei lung de 20—30 (60) cm,
totdeauna mai lung decît peţiolul frunzelor. Foliole foarte mari, lungi de 3—6 cm.
Flori lungi de 1 cm. — Cultivată.
f. hollândicum Erith. ex Jâv.-Soo Magy. novănyvilâg kezik. (1951)
331. — Pedunculul inflorescenţei lung de 5—7 cm, lung cît peţiolul frunzei. —
Cultivată.
Ob s . Se mai cunosc formele horticole: monstr. tetraphyllum Hort. şi monstr. penta-
phyllum Hort. cu frunze 4—5-foliolate.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă de mare valoare furajeră, indicată pentru păşuni,
deoarece rezistă bine la păşunat şi poate fi călcată de animale fără ca să sufere. Are o mare
putere de regenerare. în amestecurile artificiale, atît pentru păşuni cît şi pentru fineţe,
intră în proporţie de 10—20%* Singură se cultivă mai ales pentru seminţe. A fost introdusă
în cultură pe la sfîrşitul secolului XVI-lea în Olanda, de unde s-a răspîndit şi în alte ţări.
R ă s p . ge n. : Europa, Asia de V şi de N.13
13. T. pallăscens Schreb. in Sturm DeutshL Fl. Heft XV (1804),

tab. 7.
2f.. Rădăcini puternice. Tulpină ± scurtă, arcuită, mlădioasă, procum
bentă sau ± erectă, lungă de 5—20 cm, neradicantă. Frunze inferioare cu
peţioli de 4—8 cm, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole obovate pînă
la eliptice, de 6 — 18 mm lungime, obtuze, emarginate sau trunchiate, cu
margini fin dinţate, glabre sau pe dos la nervuri ± păroase. Stipele mici,
± alb pieloase, ovat lanceolate, de regulă acuminate, ± concrescute cu
peţiolul. Pedunculul inflorescenţei lung de 2 — 9 cm. Capitul asemănător
cu cel de la T . repen s , dar cu puţin mai mic, de 12—14 mm în diam., mul
tiflor, globulos. Flori de obicei de (6) 7 — 9 mm lungime, cu pediceli lungi
de 2—3 mm, mai lungi decît bracteolele şi tubul calciului, după înflorire
reflecţi. Caliciu cu 10 nervuri, cu dinţi lanceolaţi, acu minaţi, inegali, de obicei
176 PLOUA R .P .R .
mai lungi decît tubul. Corolă ochrolcucă sau albă, uneori roz nuanţată, după
înflorire închis brună şi uscat pieloasă, de 3—4 ori mai lungă decît caliciul;
vexil lat eliptic pînă la obovat, arcuit, curbat în sus; aripi obtuze, concres
cute cu carena. Fruct scurt pedicelat, de regulă 1—3-sperm. Seminţe lenti-
forme sau ± reniîorme. — VII—VIII.
S t a ţ i u n e a . în pajişti şi pe stînci, in etajul subalpin şi alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reprezentată numai prin var. glareosum (Schleich).
var. glareosum (Schleich.). — T. glareosum Schleich. Cat. (1821) 35. — T. palles-
•cens Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157, non Schreb. — T. glaciale Porc. in MNL IX
(1885) 126. - Exs.: FRE nr. 1984, pro sp. - Ie.: Pl. 28, fig. 2; Prod. Fl. II (1939) 123,
fig. 4. — Tulpini mai scurte şi + erecte, netîrîtoare, nici radicante. Flori mai mici, lungi
de 6 (7) mm, albe sau ± alb roze. Foliole mai mici. — M ţii Rodnei: Vf. Ineu, Bătrîna.
M ţii Bistriţei: Ceahlău. M ţii Făgăraşului: Capra Budei la Picioru Caprei, Portiţa, Colţii
Brezii, Arpaşu. Mţii Birsei: Postăvaru, Piatra Craiului. Mţii Bucegi: V. Ialomiţei, Vf.
Omu, V. Cerbului, Babele. M ţii Retezatului: Custura deasupra Văii Lăpuşnicu Mare, sub
Vf. Peleaga şi Păpuşa. M ţii Ţarcu-Godeanu. M ţii Bihorului: Vf. Cucurbeta.
Răsp. g e n. : Pirinei, Alpi, Carpaţi, Balcani.
14.? T. ambiguum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 208; Fl. U.R.S.S.

XI (1945) 207. - I c .: Pl. 26, fig. 2, 2 a.
2j.. Plantă înaltă de 10—40 cm, glabră sau glabreseentă, ascendentă,
± ramificată. Frunze peţiolate, în mare parte bazale, cu foliole lanceolat
eliptice, sagitiform pătateţ pe margini ascuţit dinţate, lungi de 1—5 (7) cm
şi late de 8—35 mm. Frunza bracteantă cu peţiol mai lung decît stipela.
Capitule solitare sau cîte 2—3, terminale, globuloase sau alungit ovate, lungi
de 2,5—4 cm şi late de 2—3 cm, multiflore, ± laxe, cu pedunculi lungi,
glabri sau glabrescenţi, costaţi. Flori lungi de 10—12 (16) mm, cu pediceli
de 3 ori mai scurţi decît tubul caliciului. Bracteole subţiri, cu puţin mai
lungi decît tubul caliciului. Caliciu lung de aproape 5 mm, cu dinţi ± egali
sau mai lungi decît tubul, pubescenţi la bază şi la vîrf, în rest glabri. Corola
de 2 (3) ori mai lungă decît caliciul, albicioasă sau slab roşietică, după înflo
rire brunie. Petale uneori negru pătate la bază, coloraţie provocată de mice-
liile unei ciuperci parazite (C ladosporiu m herbarium (Pers.) Link.); vexil
aproape cu x/2 ori mai lung decît aripa, cu lamina mai lungă decît unguicula.
Păstaie 1—2-spermă. — VI — VIII.
S t a ţ i u n e a . Fineţe ± umede, poieni, uneori şi pe săraturi slabe.
Răsp. în ţară: Reg. Aut. M.\ Fărăgău (r. Reghin).
P l a n ş a 29. — 1. Trifolium omithopodioides Sm. — 2. T. parviflorum Ehrh. —

3. T. striatum L. —4. T . angulalum W. et K. — 5. vesiculosum Savi.
PLANŞA 29
LEGUM1N0SAE 179
R ă s p . gên.: Asia Mică, Grimeea, Gaucaz, în jurul Mării Negre.

Ob s . Existenţa speciei la noi este îndoelnică deoarece staţiunea de la Fărăgău, menţio
nată dc Janka (Linn. XXX, 563), n-a mai fost confirmată.
15. T. montănum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770, nr. 29, non 772, nr. 37,
quod T. sp a d ic e u m ; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 206. — Exs. : FRE nr. 1993. —
Ic. : Pl. 26, fig. 1.
4. Rădăcină pivotantă, ± lignificată, multicapitată şi de regulă cu 2—3
rozete. Tulpină erectă sau ± procumbentă, lungă de 15—70 cm, de obicei
simplă, sericeu alipit păroasă. Frunze tulpinale inferioare relativ lung peţio
late, cele superioare mai scurt peţiolate, alipit sericeu păroase, puţine (2—4).
Foliole îngust eliptice sau lanceolate, lungi de 1,5—6 cm şi late de 1—2,5
cm, subsesile sau cu peţiol foarte scurt, cu vîrf acut sau obtuzat, la bază
rotunjite, pe dos mai des păroase, spre maturitate glabre sau glabrescente,
pe margini îndesuit ascuţit setaceu serate. Stipele subulat acuminate, nervate,
întregi. Capitule subterminale, de regulă cîte 2, lung pedunculate, dese,
multiflore, ± sferice, rar ovate, lungi de 1,5—2 cm. Flori albe (la uscare
gălbui), subsesile, lungi de 6—8 (10) mm, cu bracteole membranoase, mici,
lanceolate, de regulă i mai lungi decît pedicelii. Pediceli de 2—3 ori mai
scurţi decît caliciul, după înflorire reflecţi. Caliciu lung de 3—4 mm, păros,
cu tub neumflat şi cu dinţi erecţi, inegali. Vexil ovat lanceolat, lung de
7—10 mm, lateral comprimat, spre mijloc reflect, la bază concrescut cu
celelalte părţi ale corolei. Aripi şi carenă lanceolate, cu unguicule concres
cute la bază; aripi lungi de 5—7 mm; carena puţin mai scurtă. Ovar lanceolat,
glabru, cu 2—3 ovule. Fruct 2-sperm. Seminţe ovate, verzui, lungi de cca
1,2 mm. - V -V III.
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe, livezi, rărituri de păduri, crînguri însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Specie comună în toată ţara, component important al pajiştilor
din regiunea de cîmpie, pînă în etajul montan superior. Lipseşte în Dobrogea.
f. platyphyllum Beck Fl. N(3 (1892) 847. — Foliole ovate, abia de 2 ori
mai lungi decît late, la ambele capete obtuzate. — Reg. Cluj: Năsăud, Rodna pe Mt. Păl
tiniş şi Priporul de Pietre Albe (r. Năsăud). Reg. Piteşti: Vlădeni (r. Muscel).
f. robiistum (Schur) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 316. — T. montănum a. robustum
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 157. — Plantă robustă, înaltă. Capitule 2—3, foarte mari,
cu flori mai mari. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Slimnic pe Gorganu (r. Sibiu).
Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru la Briheni (r. Lunca Vaşcăului). Reg. Piteşti: Rădeşti,
Valea Popii (r. Muscel).
f. glabrâsccns Beck 1. c. — Foliole şi pe dos glabrescente. — Reg. Cluj:
Cluj la Fînaţe.
R ă s p . g e n. : Europa, Caucaz, Siberia, Persia.16
16. T. suîfocâtum L. Mant. II (1771) 276; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 216. -

I c .: Pl. 27, fig. 4.
ISO FL O R A R .P . R .
O. Tulpini numeroase, înalte de 2—8 cm, glabre sau glabrescente, ±

ramificate. Peţiolul frunzelor lung, drept, adesea mai lung decît tulpina.
Foliole subsesile, obcordate sau cuneat obovate, emarginate, glabre, pe mar
gini spre vîrf dinţate. Capitule ovate, sesile, lungi de 5—8 mm, pauciflore,
eîte,3—8 pe fiecare tulpină, aşezate adeseori foarte apropiate şi îngrămădite
spre baza tulpinii, ± înconjurate şi ± acoperite de stipelele ovat acumi
nate ale frunzelor bracteante. Flori foarte mici, pînă la 3—4 (5) mm lun
gime, cu bracteole lanceolate, mai scurte decît pedicelii florali. Caliciu cu
dinţi triunghiular lanceolat subulaţi, după înflorire recurbaţi, ± inai scurţi
decît tubul. Corolă mai scurtă decît caliciul, deschis rozee sau albă; vexil
obovat, scurt unguiculat, slab concrescut cu tubul staminal, cu puţin mai
lung decît aripile. Fruct alungit ovoidal, mai lung decît tubul caliciului,
membranos, subsesil, 2-sperm. Seminţe lentiforme sau 4; reniforme. —
IV -V I.
S t a ţ i u n e a . Păşuni, marginea drumurilor, coaste ierboase, însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în Banat (Neilr.). Reg. Constanţa: Delta Dunării
la Letea.
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeană.
17. T. ornithopodioldes Sm. Fl. brit. I (1800) 682. — T . p erp u sillu m

Simk. in F. Schultz Herb. Norm. Nr. 2626, n. nud. et in OBZ XL (1890)
333. - Exs. : FRE nr. 2441; FEAH nr. 2411. - Ic. : Pl. 29, fig. 1; Prod.
FJ. II (1939) 281, fig. 1.
0 . Tulpini numeroase, scunde, procumbente, uneori lungi pînă la 4—8
(20) cm, glabre, des frunzoase. Frunze lung peţiolate, cu foliole mici, cuneat
obovate, trunchiate, emarginate sau obtuze, fin dinţate. Stipele lanceolate,
acuminate. Inflorescenţe pedunculate, cu pedunculi mult mai scurţi decît
frunzele bracteante. Capitul umbeliform, cu (1) 2—5 flori scurt pedicelate.
Caliciu cu dinţi 4; egali, numai cu puţin mai lungi decît tubul. Corolă lungă
de 6—7 mm, mai lungă decît caliciul, albă; vexil mai lung decît aripile obtu-
zate; carena acută, mai scurtă decît aripile. Fruct drept sau ± uşor curbat,
lung de 6—7 mm şi lat pînă la 2 mm, mai lung decît caliciul, ± păros, polis-
perm (8—10). Seminţe mici, lucitoare. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri sărate, umede, pe coaste slab înierbate, pe
lingă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Chişineu-Criş, Şimand, Nădab, Pădureni, Sîn-
marLin, Grăniceri, Mîsca, Adea (r. Criş). Reg. Timişoara: Arad în Păd. Ciala; Timişoara
în Păd. Mehala.
R ă s p . ge n. : Europa de V şi de S, Africa de N.
P l a n ş a 30. — 1. Trifolium lupinaster b. var. albifhrum Ser., 1 a. idem, o floare,

1 b. idem, caliciu fructifer. — 2. T. resupinatum L., exemplar florifer, 2 a. idem, exempl.
fructifer, 2 b. idem, caliciu fructifer.
P I A N Ş A . 30
VL
LE (xUMINOSAE 183
Secţia III. MlSTYLUS Presl Symb. bot. I (1832) 49.

Plante anuale, glabre, cu capitule pseudoterminale. Bracteole mari, multinervate.
Caliciu după înflorire uniform umflat, cu 20 nervuri, membranos uscat. Vexil liber, ca şi
întreaga corolă, încă în timpul înfloririi membranos uscat. Păstaie mai lungă decît caliciul,
lung rostrată.
18. T. vesiculăsum Savi Fl. pis. II (1798) 165; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
217. — T . recurvum W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 179, tab. 165. — I c .:
Pl. 29, fig. 5; W. et K. l.c.
O. Tulpină înaltă de 15—40 (70) cm, glabră, costată, uneori roşietic
nuanţată, simplă sau ± ramificată, erectă sau ascendentă. Frunze infe
rioare relativ lung peţiolate, alterne, cele superioare aproape opuse, cu peţioli
mai scurţi. Foliole subsesile, la frunzele inferioare lat obovate, la cele supe
rioare lanceolate, lungi de 1,5—4 cm şi late de 5—15 mm, ascuţit serate, cu
vîrf ascuţit, setos mucronat, pe faţă adeseori cu o pată deschisă ± sagiti-
formă, pe dos pronunţat nervate. Stipele lanceolate, alb membranoase,
concrescute cu peţiolul, cu partea liberă lung setaceu acuminată. Capitul
mare, alungit ovat, multiflor, lung de 3—5 cm şi lat de 2,5—3,5 cm, cu
peduncul mai lung decît frunza bracteantă trifoliolată şi scurt peţiolată.
Flori lungi de 15—18 mm, sesile sau ± subsesile, cu bracteole alb membra
noase, lanceolate, ascuţite, egale sau mai lungi decît tubul caliciului. Caliciu
glabru, la maturitate uniform umflat, globulos conic, cu 20—30 (de obicei
24) nervuri dinţate, transversal cutate, cu aspect reticulat. Dinţii caliciului
± egali, aproape de lungimea tubului, la maturitate ± recurbaţi, patenţi.
Corolă la început albicioasă, mai tîrziu roşietică, de 1,5 ori mai lungă decît
caliciul; vexil liber, lanceolat, cu vîrf trunchiat, cu unguiculă de cca 2 ori
mai scurtă decît lamina; aripi şi carenă ascuţite, mai scurte şi mai înguste
decît vexilul. Fruct membranos, cu 2—3 seminţe aproape globuloase, mici. —
V I-V II.
S t a ţ i u n e a . In fineţe şi locuri ierboase, pe coaste însorite, la marginea
pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : în Banat (Heuff.).
R ă s p . g e n . : Spania, Baleare, Italia, Balcani, U.R.S.S. de S.
Secţia IV. LUPINASTER (Adans.) Link Enum. II (1822) 260. — Lupinaster Adans.
Fam. II (1763) 323, pro gen.
Bractei concrescute, formînd un înveliş foarte scurt la baza capitulului. Corolă mem
branos uscată, cu vexil liber.19
19. T. lupinaster L. Sp. pl. ed. I (1753) 766; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 20l>,
tab. 13, fig. 1. — I c .: Pl. 30, fig. 1, pro. var; Prod. Fl. II (1939) 527, fig. 2.
2|.. Plantă înaltă pînă la 15—40 (50) cm, cu tulpină erectă sau ascen
dentă, ± muchiată, neramificată sau slab ramificată, glabră sau la partea
184 FL O RA R . P . R .
superioară păroasă. Rizom noduros, cu tuberculi alungiţi, fusiformi, uneori

articulaţi, groşi. Frunze scurt peţiolate, 4—5 (8)-foliolate. Foliole de obicei
îngust lanceolate, late de 2,5—7 (10) mm şi lungi de 2—5 cm, cu vîrf acut
sau obtuzat, glabre sau pe dos de-a lungul nervurei principale ± păroasey
inegal, des şi ascuţit dinţate, pe dos cu nervaţie proeminentă. Adeseori frun
zele inferioare sînt reduse la stipele vaginiforme, membranoase, ± rotun
jite la vîrf. Stipele superioare mai mari, concrescute cu peţiolul, cu partea
terminală liberă, ± lanceolată, cu vîrf ascuţit sau acuminat. Capitule pauci
flore, adeseori umbeliforme, laxe, lung pedunculate, cîte unul în subţioara
frunzelor. Flori lungi pînă la 2 cm, cu pediceli scurţi sau mai lungi. Brac
teole externe concrescute, formînd un înveliş foarte scurt, membranos, la
baza capitulului. Caliciu cu tub scurt, cilindric campanulat, 10-nervat şi
cu dinţi 3-mucbiaţi, lanceolaţ* sau liniari, acuminaţi, cu margini păroase
şi ± de lungimea tubului; dintele inferior cu puţin mai lung decît ceilalţi.
Corolă purpurie, mai rar albă sau alb galbenă, pînă la cca de 2 ori mai lungă
decît caliciul; vexil ± romboidal. Fruct pedunculat, de obicei cu mult mai
lung decît caliciul, cu 4—6 seminţe. — VI—VII.
S t a ţ i u n e a . Pajişti subalpine.
Răsp. în ţară: în Carpaţii orientali şi Mţii Călimani.
Tipul, cu flori roşii, nu creşte la noi, ci numai în Carpaţii de N şi în partea euro
peană a U.R.S.S. 4
var. alMflărum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 204.—T. romanicum Brandza in Anal.
Acad. Rom. Ser. II, XXV (1902—1903) 153, tab. 1. — T. lupinaster f. angustifolium
Litw. in Sch. H.F.R. V (1905) 42. — T. lupinaster ssp. angustifolium Bobr. Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 201, tab. 13 a. — Ie.: Pl. 30, fig. 1,1 a, b ; Brandza 1. c. — Flori albe sau gălbui
albe. — Reg. Aut. M Mţii Călimani lîngă Izvorul « La Faţa Gardului». Reg. Bacău: Mt.
Nămira lîngă Băile Slănic în păşunile subalpine printre tufele de Vaccinium, 1500 m alt.
Ob s . Există o formă europeană, cu frunzele înguste şi o formă răspîndită mai ales-
în Asia orientală, cu frunzele mai late, ambele forme putînd avea flori roşii sau albe. Forma
cu frunzele late a fost descrisă în Fl. U.R.S.S. XI (1945) 202 sub numele de T. paci-
ficum Bobr. Fără îndoială că aparţin aici f. latifolium Litw. şi — după Vierhapper — var.
purpurascens Ldb. Forma asiatică este destul de bine separată de cea europeană, cu toate-
că în regiunea munţilor Urali se găsesc şi forme de tranziţie (MBL (1909) 36.) Exempla
rele din Europa centrală au de obicei florile roşii. Dar cunoaştem şi exemplare cu flori
albe din U.R.S.S. de V. Apoi în Carpaţi cresc numai plante cu flori albe, care în afară
de culoare nu mai prezintă alle caractere de deosebire faţă de tip. Justa nomenclatură
a acestor plante este var. albiflorum Ser., care este numele cel mai vechi.
20. ? T. alpmum L. Sp. pl. ed. I (1753) 767.

4. Rădăcină pivotantă, lungă, puternică, groasă pînă la 1 cm, cu colet ra
mificat şi acoperit cu resturile brune ale vaginelor şi stipelelor frunzelor. Tul
legum tnosae 185
pini foarte scurte, numeroase, scapiforme, învelite cu stipelele frunzelor grupate-

în rozetă deasă. Plantă glabră. Frunze 3-foliolate, cu peţioli lungi pînă la
7 (12) cm. Foliole îngust lanceolate sau liniare, rar eliptice, lungi de 1—4
(7) cm, acute, dinţate. Stipele foarte lungi, pieloase, setos acuminate, lungi
de 4 (9) cm, concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe de 5—15 cm lungime,,
cu pedunculi scapiformi, se ridică adeseori deasupra frunzelor bazale. Capitul
umbeliform, cu 3—12 flori pedicelate, aşezate uneori în 2 verticile suprapuse,
fiecare verticil cu inel membranos format din concreşterea bracteolelor.
Pedicelii florilor lungi de 2—2,5 mm, ± de 2 ori mai lungi decît bracteo
lele. Flori lungi de (15) 18—20 mm, mirositoare, la început oblic erecte, după
înflorire pendule. Caliciu cu tub campanulat, aproape de 3 mm lungime şi
cu dinţi liniari, ascuţiţi, inegali, cei inferiori mai lungi (10 mm). Corolă roz-
roşie sau deschis purpurie, rareori alb-galbenă, după înflorire deschis brună;
vexil alungit oval, ± acut, aproape de 2 ori mai lung decît caliciul, mult
mai lung decît aripile şi carena. Fruct pedicelat, obovat, subţiat în stil lungr
persistent, reticulat nervat, 1—2-sperm, cu seminţe ovate. — VI — VIIL
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase şi stîncoase din etajul alpin şi subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Mt. Ştiol şi Vf. Galaţi (Baumg.). Mţii Bucegi (Schur),
Obs . Planta n-a mai fost regăsită în staţiunile citate.
R ă s p . ge n. : Alpi, Pirinei, Apenini, Crimeea, Gaucaz.
Secţia V. INVOLUCRÂRIA Hook. Kl. Bor. Amer. I (18i0) 132.

Inflorescenţă la bază cu inel ochrciform prin concreşterea bracteilor externe serate
sau sectate. Vexil ± concrescut cu celelalte petale. Caliciu 5—10-ncrvat. Foliole şi stipele
ascuţite, cartilaginos dinţate.21
21. T. strictum Jusl. Cent. pl. I (1755) 24 in Linn. Amoen. acad. IV (1759)
285. — T . laevigatum Poir. Voy. Barb. II (1789) 219. — E xs.: FRE nr,
562; FEAH nr. 2816. - Ic. : Pl. 31, fig. 1; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802)
tab. 37.
4. Plantă glabră, cu tulpini erecte sau ascendente, înalte de 10—40 cm,
neramificate sau ramificate. Frunze inferioare mai lung peţiolate, cu foliole
± lat obovate, cele mijlocii şi superioare mai scurt peţiolate, cu foliole mai
alungite, lanceolate sau liniar lanceolate. Foliole pe dos cu nervaţie proe
minentă, pe margini mucronat serate, la vîrf cu dinţi de obicei glanduloşi.
Stipele mari, la exterior alburii, ovate, concrescute la bază, cu dinţi
cartilaginos mucronaţi. Capitule dese, subgloboase, de obicei late de cca
1 cm. Bracteolele externe de la baza capitulului concrescute într-un inel
mic, membranos, îngust. Caliciu lung de cca 4 mm, cu dinţi ± trimu-
chiaţi, drepţi, ascuţiţi la vîrf şi divergenţi la fructificaţie. Dintre dinţi, cel
inferior cu puţin mai lung. Corolă roză, roşietică, mai lungă decît caliciul.
186 F L O R A R .P .R .
Fruct ± globulos, sesil, la maturitate de obicei tot atît de lung sau cu

puţin mai lung decît caliciul. Seminţe mici, brune, lentiforme. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, păşuni umede, uşor sărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Cojocna (r. Cluj); Turda, Ceanu Mare (r. Turda).
Reg. Oradea: Cadea (r. Săcuieni); Grăniceri, Chişineu, Pădureni, Socodor (r. Criş). Reg.
Timişoara: Arad, Şofronea, între Arad şi Curtici (r. Arad); între Ieşelniţa şi Ogradena,
Mt. Stara-Sviniţa deasupra ruinelor Tricule la Dunăre, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ, Orşova
pe Dl. Oliinp (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Vodiţa (r. T. Severin). Reg.
Iaşi: V. Surzilor lîngă Dancaş, V. Prutului şi a Jijiei (r. Iaşi).
f. minus (Rouy). — T. laevigatum (3. minus Rouy Fl. Fr. V (1899) 90. —
Tulpină înaltă numai de 4—10 cm, puţin ramificată sau simplă. Capitule mai mici. —
Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Olimp.
Răsp. g e n. : Europa, Africa de N.
Secţia VI. GALEÂRIA (Presl) Gib. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2, XLI
(1891) 49. — Galearia Presl Symb. bot. I (1832) 49, pro gen.
Plante anuale sau perene, cu capitule globuloase, ± lung pedunculate. Caliciu nere
gulat bilabiat, cu labiul superior după înflorire veziculos umflat, cu nervaţie reticulată
22. T. resupinâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 771, s. 1/, Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 230. - E xs.: FRE nr. 2444; FEAH nr. 1222. - Ic. : Pl. 30, fig. 2.
0, O. Tulpină înaltă de 10—30 (50) cm, culcată sau ascendentă, ±
ramificată, de obicei fistuloasă, glabră. Frunze inferioare îndesuite, lung
peţiolate, cele superioare scurt peţiolate pînă la sesile. Foliole obovater alungit
obovate, rombice sau eliptice, acute sau obtuze, lungi pînă la 20 mm, rar
mai lungi, late de±10 mm, cele ale frunzelor superioare alungite, toate cuneate
la bază, acute sau obtuze, rar rotunjite, cu pînă la 20 perechi de nervuri
laterale ramificate, cu margini fin serate. Stipele alungit lanceolate, alburiu
membranoase, la partea inferioară concrescute cu peţiolul. Inflorescenţe
numeroase, semiglobuloase, de cca 1 cm lăţime, la fructificare globuloase,
de cca 2 cm lăţime, axilare, cele inferioare de obicei cu pedunculi mai lungi
decît frunza bracteantă, cu 6—15 flori aproape sesile. Flori de 4—6 mm
lungime, cu bracteole foarte mici, greu vizibile, cele inferioare cu bracteole
membranoase, fimbriate. Caliciu campanulat, la interior glabru, ta exterior
în partea superioară păros, cu cei 3 dinţi inferiori triunghiular lanceolaţi,
cca de lungimea tubului şi cei superiori mai lungi, subulaţi, fin ascuţiţi. Partea
superioară a caliciului se măreşte foarte mult ta fructificaţie, devenind vezi
culos umflată, foarte reticulată, cu dinţi divergenţi, punginţi; partea infe-
P l a n ş a 31. — 1. Trifolium strictum Jusl. — 2. T. scabrum L. — 3. T. difjusum

Ehrh., 3 a. idem, caliciu mărit.
P L A N Ş A 31
VL
LKGUMINOSAE 189
rioară nu se măreşte. Corolă roză sau roşie; vexil cuneat lanceolat, bilobat
{răsucindu-se stă în poziţie opusă stării normale), de 2—3 ori mai lung decît
•caliciul florifer şi aproape de 2 ori mai lung decît aripile. Fruct globulos
ovat, puţin comprimat, membranos, cu 1—2 seminţie. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri joase, umede, nisipoase, lunci, pe lîngă drumuriy
în părţile sudice, ale ţării.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: Sarmiscgetuza (r. Haţeg); Deva (r. Ilia). Reg.
Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă); Orşova, Dubova, Eşelniţa (r. Orşova). Reg. Craiova:
Craiova; Simian, Hinova (r. T. Severin); Tismana (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Mt.
Cozia, Mţii Căpăţînei (r. R. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Naipu (r. Drăgăneşti-Vlaşca); Comana
î.i lunca Cilniştei (r. Vidra). Reg. Iaşi: Erbiceni (r. Tg. Frumos).
d a Flori lungi de 4 mm. Inflorescenţă fructiferă de 20 mm lăţime sau şi mai lată___2
"I b Flori lungi de 2—3 mm. Inflorescenţă fructiferă de 8—9 mm lăţime
var. elusii (Gr. et Godr.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 93. — T. Clusii Gr. et Godr.
Fl. Fr. I (1848) 414. — T. resupinatum (3. minus Boiss. Fl. or. II (1872) 137. —
Reg. Bucureşti: Naipu (r. Drăgăncşti-Vlaşca).
2 a Tulpina mlădioasă, foarte puţin fistuloasă. Pedunculii superiori cca de lungimea
frunzei bracteante. Flori de 4 —6 mm lungime. Inflorescenţă fructiferă de cca 15
mm lăţime
.var. typicum A. et G. Syn. VI, 2 (1920) 522. - - Reprezentată prin:
f. gracilc (Rouy). — T. resup. y. gracilc Rouy 1. c. — Tulpină lungă de
o —20 (25) cm. Peduncul foarte subţire. — Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-
Vlaşca).
f. genuînum (Rouy). — T. resup. a. genuinum Rouy 1. c. pag. 92. — Tulpină
lungă de 20—30 cm. Peduncul puţin mai gros. - Comună.
f. robustum (Rouy). — T. resup. (3. robustum Rouy 1. o. pag. 92. — Tulpină
lungă de 40—50 cm, puternică. — Reg. Timişoara: Dubova (r. Orşova).
2 b Tulpină groasă, evident fistuloasă, cu frunze şi stipele mai mari, cele din urmă±
concrescute. Peduncul gros, de 2 ori mai lung decît frunza bracteantă. Flori de
7 —8 mm lungime. Inflorescenţă fructiferă peste 20 mm în diam.
var. suaveolens (Willd. ) A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 522. — T. resup. subvar.
suavcolens Gib. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2 XLI (1891) 10. — T.
resup. (3. majus Boiss. Fl. or. II (1872) 137. — Reg. Timişoara: Orşova.
R ă s p . g e n . : în jurul Mării Mediterane.
23. T. fragiferum L. Sp. pl. ed. I (1753) 772; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
226. — G alearia fragifera Presl Symb. Bot. I (1832) 30. — Exs.: FRE nr.
1992. - I c .: Pl. 32, fig. 1.
4-. Tulpină lungă de 20—40 Cm, culcată, rar erectă, glabră sau pubes
centă, la noduri radicantă, puţin ramificată, cu stoloni culcaţi, ramificaţi.
runze lung peţiolate, cu foliole obovate pînă la eliptice, cu baza ± cuneată,
nepătate, lungi de 5—20 (25) mm şi late de 5—15 mm, la vîrf rotunjite sau
puţin emarginate, întregi, sau cu nervurile ieşite, cu 20 perechi de nervuri
190 FL O RA R .P .R .
laterale ramificate, glabre sau pe dos pubescente. Stipele mari, membra-

noase, ovat lanceolate, lung acuminate. Inflorescenţă ovat globuloasă, deasă*
lată de cca 10 mm, cu pedunculi glabriusculi, lungi de 10—20 cm, mult mai
lungi decît frunzele. Flori lungi de 5—7 mm, foarte scurt pedicelate, cu
bracteole lanceolate, întregi sau adînc digitat sectate, cele inferioare ± unite,
formează un înveliş cca de lungimea caliciului. Partea superioară a tubului
caliciului creşte foarte mult după înflorire, devenind veziculoasă şi reticu
lată, în formă de coif, de culoare deschis brună, pubescentă sau glabrescentă.
Flori palid rozee sau roşii, de 2 ori cît lungimea caliciului, în stare uscată
brune; vexil eliptic, retezat sau emarginat, mai lung decît aripile. Fruct
puţin comprimat, membranos, cu 1—2 seminţe, închis în caliciul umflat
(amintind fructul fragilor). Sămînţă reniformă, netedă, galbenă, brun
pătată. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, malul rîurilor, păşuni cu iarbă scundă,,
adesea pe sol mocirlos* sau sărat, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană.
var. mâjus Rouy Fl. Fr. V (1899) 91. — Plantă înaltă, cu internodii lungi de
3—4 cm. Inflorescenţă şi foliole cu mult mai mari decît la tip. — Cluj în V. Morii.
Răsp. g e n. : Europa, Asia de SV, Africa de N.
S u b g e n u l LAGOPUS (Bernh.) Lojac. in Nouv. Giorn. Bot. Ital. XV (1883)>

228. — Lagopus Bernh. Syst. Verz. Pflz. Erf. (1800) 228, pro gen.
Gîtul caliciului închis sau îngustat de un inel proeminent, uneori păros, sau cu un
inel ’ păros, neproeminent.
Secţia VII. PROSBAT6STOMA Gib. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino, ser. 2, X X X I
(1888) 19.
Gîtul caliciului îngustat de un inel proeminent, rămînînd totuşi deschis. Caliciu 10-
nervat. Fruct globulos. *24
24. T. striâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 245. —
E xs.: FRE nr. 558. - I c .: Pl. 29, fig. 3; Pl. 23, fig. 12, 12 a - c ; W. et K.
Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 25.
G, 3 . Tulpină înaltă pînă la cca 30 (50) cm, ascendentă sau erectă,,
adeseori ramificată, împreună cu frunzele ± patent şi des păroasă. Frunze
tulpinale inferioare lung (— 5 cm) peţiolate, cu foliole obovat cuneate sau
alungit obcordat cuneate, cele superioare scurt peţiolate sau subsesile, cu
foliole obcordate sau deltoidale, emarginate la vîrf. Foliole de obicei lungi
de 10—15 (20) mm, adesea numai la partea superioară dinţate pe margini,
pe ambele feţe păroase. Stipele lat ovate, alb membranoase, cu nervaţie
verde sau roşietică, brusc acuminate într-un vîrf subulat. Capitule de obicei
LE (rU MI NO SAE 191
lungi de 1 cm, globuloase sau ovate, axilare, sesile, cele 2 superioare apro
piate, în aparenţă terminale, în timpul înfloririi i acoperite de stipelele
ovate ale bracteilor, după înflorire subsesile şi alungite. Flori lungi de cca
6 mm, sesile, fără bracteole. Caliciu lung de 5 mm, 10-nervat, Ja exterior
păros, în interior glabru, după înflorire ± umflat, cu gît deschis, dar strîmtat
de un inel glabru. Dinţii caliciului lanceolat subulaţi, drepţi, numai după
înflorire i reflecţi, cei inferiori mai lungi decît tubul sau de lungimea aces
tuia, cei superiori mai scurţi, rar de lungimea tubului. Corolă puţin mai
lungă sau ± tot atît de lungă, rareori mai scurtă decît caliciul, rozee, după
înflorire persistentă sau mai tîrziu caducă; vexil liber, alungit, cu vîrf emar-
ginat; aripi lung unguiculate. Fruct obovat, ± comprimat, cu rostru lateral.
Seminţe ovate, lucitoare, roşietice. — V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, însorite, uscate, sărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Domneşti (r. Bistriţa); Cluj la V. Caldă, Someşeni,
Apahida (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.: Turia (r. Tg. Săcuesc).
Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Cristian, Turnişor (r. Sibiu); Bazna (r. Mediaş). Reg. Hunedoara:
Bărăbanţ, Oieşdea (r. Alba); Zam, Hărău (r. Ilia); Teliuc, Hunedoara. Reg. Oradea: Sebiş
în V. Crişului Alb, Buteni, Dezna, Mt. Muma şi Codru (r. Gurahonţ); Mocrea, Agriş,
Arăneag (r. Ineu); Tileagd (r. Aleşd); Cadea (r. Săcueni); Cordău, Tărian, Oradea (r.
Oradea); Şimand, Nădab, Socodor, Grăniceri, Pilu, Pădurcni, Chişineu-Criş (r. Criş).
Reg. Timişoara: Arad la Păd. Ciala, Horia, Curtici, Şofronea (r. Arad); Săvîrşin, Şoimoş,
Lipova, Păuliş, V. Cladovei (r. Lipova); Dognecea (r. Reşiţa); Luncani (r. Făget); Timi
şoara; Orşova, Băile Herculane. Reg. Craiova: Jălpăşeşti (r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti:
Bucureşti; Comana în V. Gurbanului (r. Vidra). Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria).
Reg. Iaşi: Iaşi, V. Surzilor lîngă Dancaş, Bîrnova (r. Iaşi).
1 a Dinţii caliciului mai scurţi decît corola.......................................................................... 2
1 b Dinţii caliciului mai lungi sau tot atît de lungi cît corola
var. kitaibeliânum (Ser.) Ileuff. in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 53. — T. Kitai-
belianum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 194. — T. striatum (3. macrodontum Boiss.
Fl. or. II (1872) 130. — Reg. Timişoara; în Banat (Heuff.). Reg. Bucureşti: Bucureşti.
f. nânum (Rouy). — T. $tr. y. nanum Rouy Fl. Fr. V (1899) 101. — Plantă
scundă, înaltă de 2—8 cm, foarte păroasă, cu capitule pauciflore. — Reg. Oradea:
Urviş sub Vf. Toaca în Mţii Codrului (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Mînzăteşţi, Ungheni
(r. Iaşi).
2 a Tulpină înaltă de 20—50 cm, cu ramuri laterale lungi. Foliole lungi pînă la 20 mm.
Capitule ± cilindric alungite. Dinţii caliciului numai cu puţin mai scurţi decît corola.
var. incânum (Presl) A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 528. — T. incanum Presl Delic.
Prag. I (1822) 48, — T. striatum (S. elatum Lojac. Tent. Monogr. Trif. Sic. (1878)
124. — Reg. Timişoara: Globurău pe Mt. Plugova, Sviniţa pe Mt. Trescovăţ (r.
Orşova). Reg. Craiova: Tălpăşeşti (r. Tg. Jiu); Cerneţi (r. T. Severin). Reg. Iaşi:
Coada Stîncei (r. Iaşi).
2 b Tulpină înaltă pînă la 20 (30) cm, simplă sau cu ramuri laterale scurte. Foliole mai
mici, lungi pînă la 10 (15) mm. Capitule globuloase. Corolă evident mai lungă decît
caliciul.
li) 2 FLORA R .P .R .
var. genăinum Hcuff. 1. c. — Varietatea cea mai răspîndită. Se află la noi tn

următoarele forme:
f. strictum (Drej.) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 161. — T. striatum strictum
Drej. in Lange Ilandb. Danske Fl. ed. IV (1888) 832. — Tulpină erectă sau ascen
dentă. — Reg. Cluj: Apahida (r. Cluj). Reg. Timişoara: Sviniţa pe Mt. Trescovăţ
(r. Orşova).
f. prostrâtum (Lange). — T. striatum var. prostratum Lange in Bot. Tidsskr.
111 (1869) 124. — Tulpină prostrată, culcată. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. laşi).
Răsp. g e n. : Europa, Crimeea, Caucăz, Africa de NV.
25. T. arvense L. Sp. pl. ed. I (1753) 769; Fl. U .R .S .S . XI (1945) 257. -
Papanaşi. — Herehura lohere. — Hasenklee. — KjieBep nameHHHfl. — Exs. :
FRE nr. 1985, a, c. - Ic.: Pl. 32, fig. 2, Pl. 23, fig. 17, 17 a,b
O, 0 . Tulpină înaltă de 5 —30 (60) cm, erectă, simplă sau adesea
ramificată de la bază, de obicei des scurt păroasă, mai rar glabră sau gla-
brescentă. Frunzele toate tulpinale, cele inferioare de timpuriu caduce, cu
peţiol lung cca de lungimea foliolelor, cele superioare cu peţiol mai scurt
•şi concrescut cu stipeîele. Stipele ovate sau lanceolate, ascuţite, pieloase,
± roşietic nuanţate. Foliole alungit cuneat liniare sau lanceolate, lungi pînă
la 20 mm şi late de 2 —5 (6) ,mm, spre vîrf cu margini ± întregi sau slab
-dinţate, de obicei pe ambele feţe des păroase, cu nervaţie abia vizibilă. Inflo
rescenţe numeroase, axilare, cele superioare în. aparenţă terminale, ± lung
pedunculate, la început ovate, apoi ± cilindrice, dese, multiflore, lungi de
1—3 cm şi late de 8 —10 (12) mm, fără frunze bracteante. Flori sesile, fără
bracteole, lungi de 5—6 mm. Caliciu. cu tubul ovat campanulat, 10-nervat,
•des adpres sau ± patul şi alburiu păros, cu gîtul deschis şi cu inel puţin
păros (Pl. 23, fig. 17 b), cu dinţi drepţi, subulaţi şi de 2 —3 ori mai lungi
•decît tubul, cu peri lungi, deşi, patenţi (datorită acestor peri inflorescenţa
-are înfăţişarea unui ament tînăr de Salix), numai foarte rar slab păroşi sau
glabrescenţi. Corolă cu mult mai scurtă decît caliciul, adesea acoperită de
perii dinţilor, cu petale concrescute, la început alburii, mai tîrziu rozee, per
sistente; vexil îngust, ± obtuzat, mai lung decît celelalte petale. Fruct lat
ovat. pielos, închis în caliciu, 1—2-sperm, rareori se deschide. Seminţe glo-
bulos ovate, galbene verzui. — V —VII (X).
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, însorite, livezi, fineţe, pe lîngă drumuri,
în mirişti. Plantă calcifugă.
Răsp. in ţ a r ă : Comună în întreaga ţară.
P l a n ş a 32. — 1. Trifolium fragiferum L. — 2. T. arvense L. — 3. T. arvense

var. gracile (ThuilI.) DC. — 4. T. angustifolium L., 4 a. spic fructifer, 4 b. caliciu fructifer
mărit, 4 c. sămînţă mărită.
P L A N Ş A 32
LEGUMTNOSAE 195
1 a Tulpină şi frunze glabre sau glabrescente. Capitule mici, globuloase sau ovate, cu
flori glabre. Dinţii caliciului roşietici, glabri sau cu puţini peri. Ţoală planta gracilă,
± ramificată, mică, în întregime roşietic nuanţată sau numai cu dinţii caliciului
roşietici. Caliciu lung dc 4 mm
var. gracile (Thuill.) DC. in Lam. et DC. Fl. fr. IV. 2 cd. III (1805) 530. —
T. gracile Thuill. Fl. env. Par. I, ed. II (1799) 383. — Are următoarele forme:
f. glâbrum (Vis.). — T. arvense var. glabrumYis. Fl. Dalm. III (1852) 292. —
Exs.: FEAII nr. 1218 sub T. gracile. — Toată planta, împreună cu din.ţii şi tubul
caliciului, glabră. — Reg. Hunedoara: V. Streiului între Ohaba de sub Piatră şi
Covragiu, Subcetate, Ciopea, Băeşti, V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg). Reg. Timi
şoara: Sviniţa (r. Orşova).
f. rubellnm (Jord.). — T. rubellum Jord. Pugill. (1852) 57. — T. arvense
var. y- rubellum Beck Fl. NO (1892) 848. — Exs.: FBAH nr. 1219, pro sp. — Plantă
glabrescentă. Caliciul rărit păros. întreaga plantă de obicei roşietic nuanţată. —
Reg. Hunedoara: Covragiu, Subcetate, Ohaba de sub Piatră, Ciopea, Băeşti (r.
Haţeg).
1 b Tulpină şi frunze, dar mai ales tubul şi dinţii caliciului abundent păroase. Capitul
de obicei ovat, cilindric, alungit, rar globulos. Caliciu lung de 5—6 mm
var. typicum Beck Fl. NO (1892) 848. — Foarte frecventă în următoarele forme:
* f. brittingeri (Weitenw.) Posp. Fl. Osterr.-Kustenl. II (1898) 379. — T .
Brittingeri Weitenw. in Opiz Natural. Tausch. IX (1825) 142. — T. arvense var.
strictum Mert. et Koch in Rohl. Deutschl. Fl. V (1839) 270. — Exs.: FRE nr. 1986. —
Capitule cel puţin în parte globuloase. Tulpină erectă, de obicei neramificată sau
cu ramuri erecte. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongiş, Năsăud (r. Năsăud); Turda
la Băile Sărate. — Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: V. Streiului, Ohaba de sub
Piatră, Covragiu (r. Haţeg). Reg. Oradea: Aleşd. Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria).
Reg. Galaţi: Mt. Consul (r. Măcin). Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Bîrnova, Repedea, Mînzăteşti
(r. Iaşi).
f. alopecuroides (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. IJ (1949) 161. — T. agrestinum
var. X. alopecuroides Rouy Fl. Fr. V (1899 ) 106. — Capitule toate, sau numai. % unele,
alungite pînă la 3 cm. — în Transilvania orientală (Borza).
f. robustum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. IJI (1934) 86. — Plantă înaltă
de 50 cm, ramificată, cu ramuri arcuit ascendente. Foliole alungit eliptice, lungi
de 2 cm şi late pînă la 4 mm. Dinţii caliciului de 3 ori mai lungi decît tubul, des
păroşi. — în Crişana (Borza Consp.).
f. agrestinum (Jord.) Săvul. et Rayss 1. c. — T . agrestinum Jord. in Bor.
Fl. Centr. Fr. II, ed. III (1857) 153. — Dinţii caliciului cca de 2—3 ori mai lungi
decît corola. — Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Galaţi: V. Bîrladului la Păd. Drăgă-
neşti, Păd. Torceşti (r. Tecuci); Blăjerii dc Sus (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Aroneanu (r.
Iaşi).
f. brachyodon (Cel.). — T. arvense p. brachyodon Cel. Prodr. Fl. Bohm.
(1881) 907. — Caliciu lung de 4—5 mm, cu dinţi numai de 1,5 ori mai lungi decît
tubul şi numai cît 1/2 din lungimea corolei. — Reg. Oradea: Oradea pînă la Vad,
foarte frecvent. Reg. Timişoara: foarte frecventă în raionul Arad.
f. latifdlium (Panţu) Borza 1. c. — T. arvense var. p. latifolium Panţu Fl.
Bucur, in Anal. Acad. Rom. Mein. Secţ. şt. ser. II tom. X XXII (1910) 13. —
Foliole lat lanceolate sau oblanceolate. — în Muntenia.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia Mică, Iran, Asia de N şi V, Africa de N ; introdusă
şi în America de N.
196 FL O RA R . P . R .
26. T. scâbrum L. Sp. pl. ed. I (1753) 770; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 244. -
Ic . : Pl. 31, fig. 2.
O. Tulpini lungi de (3) 8 —30 cm, 4: prostrate, ± ramificate, alipit
păroase. Frunze trifoliolate, mici, cele inferioare cu peţiol mai lung decît
foliolele, cuneat sau spatulat ovate, cele superioare mai scurt peţiolate sau
subsesile, cu foliole mai alungite. Foliole mici, rigide, fin şi pronunţat din
ţate, pe margini cu nervuri laterale evidente, arcuite şi îngroşate. Stipele
membranoase, cu partea liberă triunghiulară, -h spatulate. Capitule sesile,
± ovate, relativ pauciflore, lungi de cca 10 mm, situate axilar sau în apa
renţă terminal, solitare în subţioara frunzelor bracteante. Flori sesile, cu
caliciu pielos, lung de 5 —7 mm, cu tub ± cilindric, scurt păros, după înflo
rire cu 10 nervuri proeminente, cu gîtul i închis printr-o proeminenţă
inelară. Dinţii caliciului ± inegali, lanceolaţi, ascuţiţi, scurt ciliaţi, drepţi,
mai scurţi decît tubul, după înflorire curbaţi în afară, ghimpoşi. Corolă mai
scurtă decît caliciul, albă. Fruct ovoidal, pielos. Seminţe ovate, roşcate. —
V -V T .
S t a ţ i u n e a . Locuri deschise, coaste însorite.
Răsp. în ţară: Reg. Craiova: Vîrciorova, înlre Gura Văii şi Schela Cladovei
(r. T. Severin).
R ă s p . g e n. : Europa atlantică, Balcani, regiunea mediteraneeană, Asia Mică,
Crimeca, Caucaz, Iran.
27. T. incarnâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 769; Fl. U.R.S.S. XI (1945)’
243. - E x s .: FRE nr. 1991. - Ic. : Pl. 34, fig. 1; Pl. 23, fig. 10.
O, Rădăcină pivotantă, relativ scurtă (— 30 cm). Tulpină înaltă de
8 —60 cm, erectă sau ascendentă, neramificată sau ramificată de la bază,
± patent păroasă. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare mai
scurt peţiolate. Foliole cuneat lat obovate, orbiculare sau obcordate, uneori
trunchiate, ± dinţate, lungi de 1—2 cm, pe ambele laturi păroase, viu verzi.
Stipele mari, membranoase, lung vaginiform concrescute, alburiu verzi, cu
vîrf ascuţit, verzui sau roşietic, ± dinţat. Inflorescenţă terminală, lung
pedunculată, fără frunze bracteante, la început alungit ovată, slab nutantă,
mai tîrziu cilindrică, erectă, pînă la 2 cm lăţime şi lungă pînă la 5 cm, deasă
şi multifloră. Flori sesile, fără bracteole, lungi de 8 —12 mm. Caliciu 10-
nervat. des lanuginos păros. Tubul caliciului alungit campanulat, la interior
glabru: gîtul cu îngroşare inelară sau cu 2 umflături liniar alungite, glabre
(Pl. 23, fig. 10). Dinţii caliciului ± egali, cca de lungimea tubului sau de
2 ori mai lungi, liniari, acuţi, rigizi, la început erecţi, la maturitate aşezaţi
stelat. Corolă viu roşie sau albă-galbenă, mai lungă decît caliciul; vexil
P l a n ş a 33. — 1. Trifolium alpestre L. — 2. T. purpureum Lois. — 3. T. rubens L.

P L A N Ş A 33
LEGUMINOSAE 199
eliptic, ascuţit, mult mai lung decît carena şi aripile. Fructe ovoidale, mem
branoase, la partea superioară cartilaginoasc şi continuate într-un rostru
de lungimea fructului, cu o singură sămînţă ovată, galbenă-brună sau brun
roşcată, lucitoare, lungă de 2,5—3 mm. — V —VIII.
S t a ţ i u n e a . Cultivată şi sălbătăcită; unele forme spontane în părţile
sudice ale ţării, în locuri ierboase, pe lîngă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Năsăud; Huedin, Aghireşu, Stana (r. Huedin); Cluj
la Gura Baciului. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş. Reg. Craiova: Hinova, Vîrciorova în V. Bahnei
(r. T. Severin).
var. sativum Ducomm. Taschenb. (1869) 169. — T. incarnatum p. elatius Gib. et
Belii in Mem. Accad. sc. Torino ser. II, XXIX (1889) 54. — Flori roşii stacojii. Dinţii
caliciului de obicei de lungimea tubului sau cu puţin mai lungi, des păroşi. — Cultivată
şi sălbăticită.
var. molinerii (Balb.) DC. Fl. fr. V (1815) 556. - T. Molinerii Balb. Cat. hort. Acad.
Taur. App. I (1813) 17, n. nud.; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 242. — Exs.: FRE nr. 560 pro
sp. — Ic.: Pl. 23, fig. \ 5. — Flori galbene, albe sau rozee. Caliciu cu tubul de obicei suriu-
alb păros şi cu dinţii pînă la de 2 ori mai lungi decît tubul. — Spontan mai ales în părţile
de SV ale ţării. — Reg. Timişoara: Arad; Băile Herculane, Topleţ, Orşova pe Dl. Alion,
între Eşelniţa şi Ogradena, Defileul Dunării, între Plugova şi Globurău, Sviniţa pe Mt.
Trescovăţ (r. Orşova). Reg. Craiova: Craiova; T. Severin, Cerneţi, Vîrciorova; Baia de
Aramă, Celeiu (r. Baia de Aramă). Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
f. roseum (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 162. — T. incarnatum subvar.
roseum Rouy Fl. Fr. V (1899) 112. — Flori deschis rozee. — Timişoara.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă bună de nutreţ. Se consumă de obicei în stare verde.
Fînul este de calitate mijlocie, fiind consumat de regulă numai de cai. T. incarnatum
var. sativum dă de regulă o singură recoltă pe an. în cultură se cunosc numeroase soiuri,
unele mai timpurii, altele mai tîrzii. La noi puţin răspîndită în cultură.
R ă s p . g e n. : Europa atlantică şi de S, Caucaz, Algeria; introdusă şi în alle părţi
âin Europa.
Secţia VIII. TRICHOSTOMA Bobr. in Fl. U.R.S.S. XI (1945) 245.

Gîtul caliciului închis cu un inel de peri deşi, neproeminent sau slab proeminent.28
28. T. pratense L. Sp. pl. ed. I (1753) 768; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 248. -
T. purpureum Gilib. Fl. lithuan. IV (1781) 86, non Lois. — Trifoi roşu. —
Reti lohere. — Wiesen-Klee. — Kjienep «JiyroBOH. — E x s .: FRE nr. 1988. —
I c . : Pl. 24, fig. 2; Pl. 23, fig. 18.
4 (rar O O). Rădăcini pivotante, ramificate, multicapitate. Tulpini
înalte pînă la 30—70 (100) cm, cîte 2—5, rar mai multe, simple sau rami
ficate, glabrescente sau ± păroase. Frunze bazale de obicei numeroase, lung
peţiolate, formînd adesea rozete, cele superioare mai scurt peţiolate. Foliole
subsesile, lungi pînă la 15—30 (50) mm, întregi, rar ± dinţate, ovate, obovate
sau eliptice, mai ales pe dos şi pe margini ± păroase, foarle rar glabre,
200 FLORA R.P.R.
cu nervalie slab pronunţată, adeseori pe faţă, la mijloc, cu o pată mai

deschisă. Stipele alungit pînă la lat ovate, concrescute cu peţiolul, cu partea
liberă acuminat subulată sau triunghiular subulată, numai la vîrf ciliate
sau pe toată suprafaţa ^ păroase, membranoase, palide, cu nervaţie de
regulă bine vizibilă, verzuie sau roşcată. Capitule solitare sau cîte 2, termi
nale, globuloase sau ovate, multiflore, dese sau mai laxe, late pînă la 20—30
mm, de obicei sesile, înconjurate şi acoperite la partea lor inferioară de
stipelele frunzelor bracteante trifoliolate. Flori de regulă sesile, fără bracteole,
lungi de 13—18 mm. Caliciu tubulos campanulat, 10-nervat, alburiu sau
roşietic, glabru sau ± păros, cu dinţi ciliaţi, drepţi, dintre care cel inferior
cu mult mai lung decît ceilalţi şi decît tubul caliciului. Gîtul caliciului închis
de peri deşi, înseraţi pe o proeminenţă neînsemnată, inelară (Pl. 23, fig. 18).
Corola cu petale deschis purpurii sau roşii-roze, rar albe sau albe-galbene,
concrescute cu unguiculele lor şi tubul staminal, formînd un tub lung de
8 —10 mm; vexil adesea mai lung decît aripile şi carena; aripile cu ungui-
cula auriculată. Partea liberă a filamentelor ± lăţită sub antere. Ovar sesil,
cu 1—2 ovule. Fruct ovat, monosperm, cu pericarp subţire, în partea
superioară lucitor, membranos, neted, în cea inferioară zbîrcit. Seminţe
ovate, alungit ovate, slab comprimate, netede, galbene sau brune, ± violet
nuanţate. — V —IX (X).
S t a ţ i u n e a . In locuri ierboase, păşuni, fînefe, rarişti de păduri, de
la cîmpie pînă în etajul alpin. Adeseori cultivată ca plantă furajeră.
ssp. eupratense A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 548.
Capitule late pînă la 20—25 mm, globuloase sau ovate, dese, multiflore.
Flori palid sau mai întunecai purpurii, rar albe sau gălbui albe. Caliciu de
obicei cu tub glabru sau glabrescent, uneori cu dinţi ± ciliaţi. Vexil de obicei
de 3 —4 ori mai lung decît dintele inferior al caliciului. Plante cu tulpini i
erecte, înalte pînă la 30—60 (100) cm, ramificate. Frunze ca formă şi mărime
foarte variate.
1 a Tulpină scvaros ramificată, împreună cu peţiolul frunzelor ± patent păroasă. Foliole
mari, lungi de 3—4 cm, cele superioare lanceolate sau alungit ovat eliptice, ± acute.
Stipele mai înguste. Caliciu cu tubul patul păros şi cu dinţi ciliaţi. Aripi de lungimea
vexilului
var. americânum Harz in Bot. Ccntralbl. XLV (1891) 106. — T. expansum
\V. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) tab. 237; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 2 5 0 . - T.
difjusum Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 372, non Ehrh. — Ic.: W. et K.
1. c .; Prod. Fl. II (1939) 123, fig. 3, pro sp. — Spontană în părlile sudice ale ţării
şi cultivată. — V —VIII. — Reg. Cluj: Cluj, Cojocna; Canciu (r. Dej). Reg. Stalin:
Sighişoara; Sibiu; Predeal. Reg. Timişoara: Arad; Timişoara. Reg. Craiova: Craiova;
Bălceşti (r. Olteţu). Reg. Piteşti: Govora, Călimăneşti (r. R. Vîlcea); Cîmpulung
(r. Muscel); Conţeşti (r. Piteşti). Reg. Ploeşti: Cîmpina; Crivina (r. Ploeşti); Beceni;
LE GT‘ MTNOS \ E 201
Rîmnicu Sărat spre Crîngu. Reg. Bucureşti: Alexandria; Pasărea (r. Brăneşti); Comana
(r. Vidra). Reg. Galaţi: Cerna (r. Măcin). Reg. Iaşi: Bîrlad în Păd. Crîngu.
Obs . Această varietate, spontană în Europa de SE, se cultivă azi pe scară
întinsă ca planlă furajeră, sub numele de Trifoi american. Cultura ei în Europa
s-a răspîndit mai ales de la sfîrşitul secolului trecut, din seminţe selecţionate şi
cullivatc în America de N. Soiurile cultivate ale acestei varietăţi au adesea stipele ±
păroase.
1 b Tulpină neramificală sau cu ramuri mai puţin divergente, împreună cu peţiolul
frunzelor glabră, ± alipit păroasă sau rareori patul păroasă. Foliole de altă formă,
de regulă cu vîrf rotunjit. Stipele alungit ovate. Caliciu de obicei cu tub glabru
sau glabrcscent şi dinţi ± ciliaţi. Aripi mai scurte decît v ex ilu l.................................. 2
2 a Tulpină relativ mai groasă, fistuloasă, de obicei glabră sau glabrescentă. Frunze
cu foliole mari, lungi pînă la 4—5 cm, glabre sau glabrescente, de regulă pe faţă,
la mijloc, cu o pată sagitiformă mai deschisă. Capitule mari, pînă la 25 mm. Plante
înalte de 40—60 (100) cm. — Cultivată şi sălbăticită
var. sativum Afzelius in Trans. Linn. Soc. Lond. T (1791) 243. — T. sativum
Crome in Boenningh. Prodr. Fl. monast. (1824) 222; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 252. —
Se cultivă mai ales în Transilvania şi nordul Moldovei, de unde a devenit subspontană.
Ob s . La această varietaLc se cunosc numeroase soiuri de cultură rezultate prin.
selecţionarea unor forme locale. Pe lîngă soiurile indigene, la noi mai sînt răspîndite
şi soiuri provenite din diferite ţări, de ex. trifoi de Ilolstein, de Suedia, de Stiria
de Alsacia, etc. în lipsa unui material de herbar corespunzător esLe foarte greu de
a indica formele la care se pot grupa diferitele soiuri cultivate la noi, pc baza carac
terelor lor morfologice. Pe baza duratei de viaţă, se pot deosebi totuşi următoarele
2 forme:
f. pniecox Witte in Lanbr. Handl. (1918) 337. — T. prat. f. h'ispanicum
Gaud. Fl. helv. IV (1829) 582. - Plantă bisanuală sau trisanuală, mai puţin înaltă,
slab cespitoasă. Tulpină relativ subţire, cu 5—6 internodii. înfloreşte uneori chiar
şi în primul an. Se poate cosi cu 2—3 săptămîni mai devreme. Dă 2 (3) coase pe an.
f. serotmum Witte 1. c. — T. pratense var. foliosum Brand in Bul. Agr.
Bur. Pl. Ind. U. S. Dep. (1906) 41. — Trăeşte 3—4 sau inai mulţi ani. Tulpini
numeroase, cespitoase, mai înalte, mai groase, cu mai mul Le frunze, cu 7—9 inter
nodii. înfloreşte numai în al doilea an. Se poate cosi cu 2—3 săptămîni mai tîrziu
şi dă numai o singură coasă pe an.
2 b Tulpină relativ subţire, compactă sau abia fistuloasă, de obicei mai ales la partea
superioară ± alipit păroasă, uneori glabrescentă sau (f. pilosum Gris.) patent păroasă.
Frunze cu foliole mai mici, lungi pînă la 20—25 mm, rotund ovate pînă la alungit
eliptice. Capitule mai mici. Plante mai scunde
var. spontâneum Willk. Fuhrer ed. I (1863) 535. — Răspîndită în toată ţara.
f. genuinum (Rouy). — T. prat. a. genuinum Rouy Fl. Fr. V (1899) 119. —
Tulpină înaltă pînă la 30—40 cm. Foliole relativ mari, lungi de 20—25 mm, lat
ovate sau ovat alungite, cu baza adeseori cuneată, uneori alungit eliptice. Capitule
de mărime mijlocie. Plante alipit păroase sau glabre. — Frecventă. — Reg. Cluj:
Cluj în V. Morii, V. Popii şi Măgura Mică. Reg. Timişoara.: Timişoara. Reg. Iaşi:
Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi).
f. microphyllum (Lej. et Court.). — T. prat. var. micropkyllum Lej. et Court.
Comp. fl. Belg. III (1836) 53. — T. prat. 8. parvijolium Wierzb. ap. lleuff. in Verh.
ZBG Wien VIII (1858) 88. — TulpjnjL.QPţnpactă, înaltă de 10—30 cm, mai ales
în partea superioară des păroasă^;FCliole asemănătoare ca formă cu cele de la f.
genuinum, însă cca pe 1/2 de lungi. Stipele ciliate. Capitule şi flori mai mici. —
Reg. Aut. M.: Mţii Giurgeului pe Mt. « Ocsăm ». Reg. Timişoara: In Banat (Heuff.).
f. ramosissimum (Heuff.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 319. — T.prat. y.ramosi-
ssima Heuff. 1. c. — Se deosebeşte de f. genuinum prin tulpina foarte ramificată,
cu ramuri lungi. Capitule solitare, ovate. — Reg. Cluj: Cluj la Becaş. Reg. Aut. M.:
Sovata (r. Sîng. de Păd.); Inlăceni (r. Cristuru Secuesc). Reg. Timişoara: în Banat
(Heuff.).
f. pildsum Gris. Spicil. fl. rumel. I (1843) 62. — T. prat. e. pilosum Heuff.
1. c. — Tulpină patent păroasă. Stipele ciliate. — în Banat (Heuff.)
f. heterophyllum (Lej.). — T. heterophyllum Lej. Fl. Sp. (1824) 158. —
Plante inai scunde. Frunze inferioare cu foliole obcordate, mai mici decît cele ale
frunzelor superioare. — Reg. Piteşti: Mt. Cozia, Olăneşti (r. R. Vîlcea).
f. transsilvânicum (Schur). — T. transsilvanicum Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 154, non 157. — T. frigidum Schur 1. c. 154, non Gaud. — Ic.: Pl. 24, fig.
3. — Tulpină scundă (— 15 cm), ascendentă, roşietic nuanţată. Foliole mici, lungi
de 8—12 mm, cele inferioare lat obcordate, emarginate sau trunchiate, cele supe
rioare eliptice. Capitule mici, sesile, laxe. Flori purpurii sau roze. — în etajul
alpin. — M ţii Birsei: Piatra Craiului. M ţii Făgăraşului: Arpaşu, Yîrtopu.
Obs . Această formă este probabil identică cu f. heterophyllum (Lej.), publicată
dc Grecescu din staţiuni mai joase. După A. et G. (Syn. VI. 2 (1908) 552) f. hetero
phyllum creşte mai mult în locuri mocirloase.
f. albiîldrum Plusk. in Verh. ZBG Wien III (1853) 9. — Capitule relativ
scurte şi late, cu flori gălbui. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Mţii Harghita pe
« Tolvajosteto». Reg. Timişoara: Timişoara.
f. biceps (E. Pop). — T. prat. monstr. biceps E. Pop in Bul. Grad. Bot.
Cluj XIII (1933) 103. — Pedunculul inflorescenţei cu 2 capitule gemene, pe aceeaşi
axă. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului.
f. kleistdgamum Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 319 c. diagn. hung. et in Bul.
şt. Acad. R.P.R. Sect. Biol. tom. III, 1 (1951) 32. — Flori scurt pedicelate. Corola
prin încreţirea tubului se scurtează foarte mult, devenind mai scurtă decît dinţii
caliciului. Stil lung, cu stigmat între antere. — Reg. Cluj: Cluj spre Feleac; Călăţele
(r. Huedin).
f. curvistylum Nyâr. Kv. fl. 1. c. — Capitule mici, cu flori ± lung pedicelate.
Corola cu tub neîncreţit, mai scurtă sau ± de lungimea caliciului. Dinţii caliciului
păroşi, alungiţi, subţiri, ± curbaţi, spre bază adesea lăţiţi. Ovar pedicelat, cu stil
mai lung decît staminele şi curbat. Capilule mici, pînă la 4 cm, pedunculate, cu
pedunculi adeseori ramificaţi şi terminaţi în capitul. — Reg. Cluj: Cluj spre Feleac
şi sub Păd. Făget.
ssp. frigidum (Gaud). Simk. Enum fl. transs. (1886) 179. — T. pratense
4 . frigidum Gaud. Fl. Helv. IV (1829) 582. — T . prat. ssp. B. T . nivale A.
et G. Syn. VI, 2 (1908) 557.
Capitule globuloase, mari, laxe, late de cca 3 cm sau uneori şi mai late,
solitare sau cîte 2, sesile, multiflore, la bază cu frunze bracteante, de obicei
mai scurte decît capitulul. Flori de regulă albe, gălbui albe, uneori roşcat
nuanţate sau roze-purpurii. Caliciu vilos, adesea roşietic nuanţat. Vexil de
2 ori mai lung decît dintele inferior al caliciului. Tulpină mai scundă (5—30
cm), de regulă cel puţin în partea superioară ± patent sau alipit păroasă,
arcuit ascendentă, frunzoasă. Frunze cu foliole mari, lungi pînă la 25 mm,
ovate sau ovat cuneate, cuneat eliptice, cu margini întregi sau slab dinţate,
păroase. Stipelele superioare păroase pe toată faţa externă.
LK G UM IN OS A E 203
var. nÎTâle Koch Syn. ed. I (1835) 168 et ed. III (1857) 145. — T. prat. b. strami-
neum Schur et c. heterophyllum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 154. — T. carpaiicum
Porc. Fl. Năsăud (1881) 205, non Janka (1877). — Flori albe sau gălbui, rareori roşcat
nuanţate. Capitule adeseori 2. Plante scunde, cu tulpini mai groase, ± păroase sau glabre. —
Relativ rară, în etajul alpin şi subalpin. — M ţii Rodnei: Corongiş. M ţii Făgăraşului:
Mţii Arpaşului.
var. îrigidiîdrme A. Nyâr. var. nova in Add. Y, pag. 539. — T. pratense var. frigidum et
T. pratense var. nivale Auct. rom. et hung., non Koch. — Flori roze sau purpurii. Capitule
solitare, rar cîte 2, mari, laxe. Caliciu de regulă lung vilos păros. Tulpină ^mai subţire,
roşcat nuanţată, alipit păroasă. Stipele numai la frunzele bracteante păroase sau glabres
cente. Frunze inferioare şi bazale cu foliole adeseori mai mici, lat ova Le, emarginate, cele
superioare uneori lanceolate, mucronate, de regulă pe ambele feţe alipit păroase, slab
dinţate sau întregi. — M ţii Rodnei: Vf. Bătrîna, Bucuiescu, Y. Rebra, Repedea, Piatra
Albă, Faţa Meselor, Corongişu Mic şi Mare, Cişa. M ţii Giurgeului: Mt. « Ocsăm ». M ţii
Baiului: Gagu, Cumpătu. M ţii Bucegi: V. Albă pe Coştila, V. Jepilor, Caraiman; Predeal
în V. Rîşnoavei pe Mt. Urzicaru; M ţii Bîrsei: Postăvaru. M ţii Făgăraşului: Negoiu, Lespezi
Clăbucetu, Păpuşa, Capra Budei, Trăznita. — M ţii Retezatului: V. Lăpuşnicu Mare.
f. âberrans Nyâr. in Acta Bot. Szeged. I (1942) 38. — Stipele glabre. Flori deschis
purpurii. Dinţii superiori ai caliciului mai lungi decît tubul, cel inferior de cca 3—4 ori
mai lung. Caliciu mai puţin păros. — M ţii Bucegi: V. Cerbului, V. Ialomiţei sub Mt. Obîrşia
şi Doamnele. M ţii Făgăraşului: Lacul Bîlea. M ţii Retezatului: Paltina.
f. banâticum (Heuff.). — T. prat. (J. hanaticum Heuff. in Verii. ZBG Wien VIII
(1858) 88. — Capitule solitare, globuloase. Caliciu cît 1/3 din lungimea corolei, cu 4 dinţi
superiori mai scurli decît tubul, cel inferior cca de 2 ori mai lung. Corolă purpurie. Vexil
emarginat. Stipele glabre. — în munţii Banatului (Heuff.).
R ă s p . g e n . : Eurasia, Africa dc N ; introdusă şi în America.29
29. T. pâllidum W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 35, tab. 36. - I c . : PL

35, fig. 1; W. et K. l .c .; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. 14, fig. 30, sub T .
procero.
0 — 0 . Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă pînă la 50—60 cm, alipit
sau, în partea superioară, ± patul păroasă, uneori glabrescentă, ramificată,
cu ramuri de obicei lungi. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare
mai scurt peţiolate. Foliole obovate, lat ovate sau eliptice, pînă la aproape
rombice, cu baza adeseori cuneată, la vîrf rotunjite sau ± emarginate, uneori
± trunchiate, pe margini slab dinţate şi scurt păroase, pe ambele feţe rărit
păroase sau ± glabre, lungi de cca 1,2 cm şi late de cca 0,5—1,5 cm. Stipele
alungit ovate sau cele superioare mai lat ovate, membranoase, alburii,' cu
nervaţie mai întunecat colorată, evidentă, cu vîrf brusc setaceu acuminat
sau aristat, glabre sau, mai ales cele de la frunzele bracteante, păroase.
Capitule rotund ovate sau globuloase, late de cca 10—14 mm, solitare, termi
nale, sesile şi înconjurate de stipelele vechi ale frunzelor bracteante. Caliciu
cu tub 10-nervat, patul păros, cu dinţi erecţi, ± egali şi de 1,5 ori mai
lungi decît tubul. Perii dinţilor lungi, fixaţi pe tuberculi. Corolă albă sau
albă rozee, de obicei de 2 —3 ori mai lungă decît dinţii caliciului. Fruct
alungit ovoidal. Seminţe ovate, deschis brune. — V —VII.
204 FLO RA R .P . R .
Staţiunea. Pajişti, uneori şi în locuri ± sărate.

R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Oradea: Sîniob (r. Săcueni); Şicula (r. Ineu). Reg. Hunedoara:
Mintia, Dobra, Roşcani, Curasada (r. Ilia); Ohaba şi Ciopea în V. Bălţilor, Silvaşu (r.
Haţeg); Hunedoara. Reg. Timişoara: Arad în Păd. Ciala; Băile Herculane, DefileurDunăriir
Sviniţa pe Ml. Trescovăţ (r. Orşova); Maidan pe Tilva Mare (r. Oraviţa). Reg. Craiova:
Vîrciorova (r. T. Severin); Craiova. Reg. Piteşti: R. Vîlcea pe V. Oltului, foarte abun
dent. Reg. Bucureşti: Bucureşti; Comana (r. Vidra).
R ă s p . ge n. : Regiunea mediteraneeană, Europa centrală, Asia Mică.
30. T. diffusum Ehrh. Beitr. VII (1792) 165; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
253. - Ic. : Pl. 31, fig. 3; Pl. 23, fig. 16; W. et K. Pl. rar. Hung. 1 (1802>
tab. 50.
O. Tulpină înaltă pînă la 15—30 (60) cm, de regulă erectă, rigidă,,
ramificată, cu ramuri lungi, de obicei divergente, patent păroase, uneori
glabrescente. Frunze inferioare mai lung, cele superioare mai scurt peţiolate-
Foliole subsesile, obovat lanceolate, pînă la ovat eliptice sau alungit elip
tice, lungi pînă la.cca 15—25 mm, păroase, cu margini întregi sau ± mărunt
dinţate, cu vîrf. emarginat, retezat şi mucronat, adeseori pe faţă, la mijloc,
cu o pată mai deschisă. Stipele membranoase, alburii, cu nervaţie uneori
mai viu colorată, alungit lanceolate sau cele superioare ovale, concrescute-
cu peţiolul, în partea liberă cuspidate. Capitule terminale, solitare, ovat
sferice, late de 20—25 mm şi lungi pînă la cca 30 mm, după înflorire
± se alungesc, devenind ± conice, de obicei sesile sau subsesile şi încon
jurate la bază cu s tip el ele frunzelor bracteante. Flori sesile sau subsesile.
Caliciu lung de 7—10 (12) mm, tubulos campanulat, cu tubul 10-nervat,
păros. Dinţii ± inegali, subulat filiformi, erecţi, la bază de obicei triner-
vaţi, lung ciliaţi, pînă la de 2 —3 ori mai lungi decît tubul. (Pl. 23, fig. 16)-
Corolă ± de lungimea dintelui celui mai lung al caliciului sau puţin mai
lungă, cu petale rozee purpurii, rar albe, concrescute în tub lung. Fruct
la bază membranos, cu vîrf cartilaginos, ovat, cu 1—2 seminţe rotunde. —
V I-V II.
Staţiunea, Locuri ierboase, coaste însorite.
R, ăs p. î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Timişoara; Orşova pe Dl. Alion. Reg. Craiova:
Vîrciorova pe V. Bahnei, T. Severin pe Dl. Buliga (r. T. Severin); V. Jiului, Mrea Lainici
(r. Tg. Jiu). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Băneasa; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa:
Mrea Cocoş, Nifon, Niculiţel (r. Tulcea); Tariverde (r. Istria); Mangalia. Reg. Galaţir
Greci, Dl. Consul, Măcin (r. Măcin); V. Bîrladului la Păd. Drăgăneşti, Păd. Dorasca,.
Păd. Torceşli, Lunca Ţigăneştilor (r. Tecupi). Reg. Iaşi: Şendreni (r. Iaşi); Soloneţ (r-
Vlădeni).
P l a n ş a 34. — 1. Trifolium incarnatum L. — 2. T. pannonicum Jacq. — 3. T -

ochrolcucum Huds.
PLANŞA 34
VI
LEGUMINOSAE 207
f. typicum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 81. — Tulpină erectă, înaltă
pînă la 60 cm, ± rigidă şi ramificată, patent păroasă. Caliciu lung păros, cu dinţi subulaţi,
filiformi, lung viloşi, de 2 ori mai lungi decît tubul. CapiLule subgloboase sau ovoidale,
de cca 2 cm în diametru, de regulă înconjurate de frunze bracteante. — Reg, Iaşi: Nilelea,
Repedea (r. Iaşi); Păd. Ilîrlău la Scobinţi (r. Hîrlău). Reg. Constanţa: Nifon (r. Tulcea);
Vasile Roaită. Reg. Craiova: Stoeneşti (r. Caracal).
f. glabr^seens Răv. în Lucr. Ses. gen. şt. Acad. R.P.R. (1950) 1785, cum diagn.
rom. ex A. Nyâr. et in Add. V, pag. 540. — Tulpină în partea inferioară glabră, în cea supe
rioară ± alipit păroasă. Stipele complect glabre. Capitule mai mici. Dinţii caliciului mai
slab ciliaţi şi ± de lungimea tubului. Corolă foarte scurtă, de abia iese din tubul cali
ciului. — Reg. Galaţi: V. Gerului la Puţeni (r. Tecuci).
R ă s p . ge n. : Europa centrală de S, şi SE, Asia Mică, Caucaz.

Obs . Specia T , kirtum AII. Auetuar. (1789) 20, citată de Janka din Banat de pe
Mt. Trescovăţ (Neilr. Aufz. (1870) 103) şi de A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 564, o consi
derăm dubioasă la noi. Este foarte asemănătoare cu specia precedentă,- de care se deose
beşte prin foliolele obovate, mai păroase, cu nervaţie mai proeminentă şi tubul caliciului
20-ncrvat, foarte des păros. Probabil a fost confundată cu T. diffusum Ehrh.
31. T. medium L. Fauna Suec. ed. II (1761) 558, n. nud. ex Huds. Fl.
angl. ed. I (1762) 284; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 246. - T. flexuosum Jacq.
Fl. austr. IV (1776) 45. — T. transsilvanicum Porc. Fl. Năsăud. (1881)
205. - Ic. : Pl. 24, fig. 1; Pl. 23, fig. 11.
4. Rădăcină pivotantă, lungă, multicapitată şi cu numeroşi stoloni sub
terani, repenţi. Tulpină flexuoasă, înaltă pînă la 20—50 cm, ascendentă,
simplă sau slab ramificată, alipit pubescentă sau glabră, adeseori roşcat
nuanţată, uneori ± fistuloasă. Foliole eliptice pînă la alungit eliptice, obtuze
sau acutiuscule, neemarginate, lungi de obicei de 15—50 mm şi late de
8 —20 mm, cu margini aproape întregi sau fin dinţate, cu nervaţie laterală
arcuit multifurcată, pe faţă mai întunecat verzi, pe dos deschis verzi, ±
alipit păroase sau glabre. Stipele concrescute cu peţiolul, ± pieloase, palide,
înguste, cu partea liberă ascuţită, lanceolată, i păroase, cu nervaţie verzuie
sau roşcată. Capitule ± globuloase sau ± ovoidale, lungi de 2—3 cm, soli
tare la vîrful ramurilor, la început sesile sau subsesile şi înconjurate de frunze
bracteante, mai tîrziu lung pedunculate. Flori sesile, de obicei fără brac
teole, lungi pînă la 15 mm. Caliciu lung de 10—12 mm, cu tub de obicei
10-nervat, glabru sau glabrescent, uneori (var. sarosiense Hazsl.) 12—20-
nervat şi des păros, alb verzui, cu gîtul ± închis de o proeminenţă inelară
păroasă (Pl. 23, fig. 11). Dinţii erecţi, verzi, ciliaţi, inegali, mai scurţi sau mai
lungi decît tubul. Corolă carmin roşie, rareori albă, după înflorire brună,
persistentă, de cca 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil cu lamină îngust
ovată, ± rotunjită; aripi i mai scurte. Păstaie rotund ovoidală, dehiscentă.
Seminţe 3-muchiate, deschis brune. — V I—VIII (IX).
208 FLORA R . P . R .
Staţiunea. Prin păduri, la marginea pădurilor, în tuferişuri, pînă

în etajul subalpin.
1 a Caliciu 20-nerval sau cu mai puţine (—12) nervuri, cu dinţi mult mai lungi decît
tubul, de obicei relativ des păros. Flori mai întunecat roşii. Plantă robustă, cu foliole
mari şi capilule globuloase, lungi pînă la aproape 3 cm, subsesile sau mai tîrziu lung
pedunculate
var. Sîirosicnse (Hazsl.). — T. Sarosiense Hazsl. Ejsz. Magyarh. vir. (1864) 76. —
Exs.: FRE nr. 2446. — Reg. Raia M.: Mţii Rodnei în V. Rebra. Reg. Cluj: Cluj
în Păd. Făget, în V. Popii, în Păd. Feleac, la «Aszupatak »; Nicula lîngă Gherla ; Aiud.
Reg. Aut. M.: Odorhei; Tuşnad pe Dl. Ciomad (r. Ciuc); Sovata (r. Sîng. de Pădure);
Tg. Mureş pe Mt. Sf. Ana. Reg. Stalin: Or. Stalin pe Tîrnpa. Reg. Hunedoara:
Săcărîmb, Deva pe Dl. Decebal, Yărmaga, între Hărău şi Deva, Roşcani (r. Ilia).
Reg. Oradea: Mţii Bihorului; Ilolod, Beiuş; Mt. Codru pe fîneţele de la Brătcoaia
şi Mt. Merişor, Vf. Măgura, Briheni la Peştera Şopoteasa (r. Lunca Vaşcăului); Mţii
Muma şi Codru, Dezna (r. Gurahont). Reg. Timişoara: Orşova pe Dl. Alion, Băile
Herculane; Baziaş (r. Moldova Nouă); Reşiţa. Reg. Craiooa: Vîrciorova, Păuncşti
spre Topolniţa, T. Severin (r. T. Severin). Reg. Ploeşti: Valea Călugărească (r. Ploeşti).
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Mogoşoaia. Reg. Bacău: Slănic pe Mt. Pufu (r. Tg. Ocna);
V. Iapa, Păd. Hlăpeşti la Dragomireşti (r. Piatra Neamţ); Ţolici în V. Slatinei
<r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Păd. Tutova (r. Bîrlad).
I. bracteolâtum -A. Nyâr. i. nova in Add. V, pag. 540. — Flori subsesile,
la bază cu bracteole mici (—2,5 mm), uneori dinţate. CapiLule turtite, ± mai late
decît lungi, chiar şi cele tinere cu pedunculi mai lungi decît stipelele frunzelor brac
teante. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş în Păd. Cocoş.
f. eeiliâtum A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 540. — Tubul şi dinţii cali
ciului glabri sau glabrescenţi. Tubul uneori cu mai puţine (12) nervuri. — Reg. Aut.
M.: Tg. Mureş în Păd. « Nagyerdo » şi pe Dl. Beşe.
1 b Caliciu cu tub 10-nervat ............................................................................................... 2
2 a Dinţii superiori ai caliciului cu mult mai lungi decît tubul, cel inferior la fel de
lung sau cu puţin mai scurt decît vexilul. Tubul şi dinţii caliciului păroşi sau i
glabrescenţi
var. banâticum Heuff. Enum. pl. Banat, in Verh. ZBG Wien VIII (1858) 89. —
T. medium e. kumile Schur Enum. pl. Transs. (1866) 155. — Reg. Cluj: Cluj în
V. Popii şi Păd. Făget. Reg. Timişoara: Orşova. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl.
« Somosteto».
2 b Dinţii superiori ai caliciului de lungimea tubului sau mai scurţi, cel inferior de
obicei mai lung. Foliole de regulă lungi de 2—4 cm, ± păroase. Plante cu tulpini
înalte pînă la 20—40 cm sau şi mai înalte, slab ramificate, glabrescente. Tubul
caliciului dc obicei glabru
var. typieum A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 567. — Are următoarele forme:
f. angustifolium A. et G. 1. c. — Foliole alungite, înguste, cca pe jumătate
de lungi ca la var. typicum. — Reg. Timişoara: Timişoara.
f. basarabîeum (Săvul. et Rayss) Borza Consp. (1947) 162. — T. med. (3.
basarabicum Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 90. — Planta robustă, cu foliole
eliptice, lungi pînă la 6 cm. Capitule mari, lungi pînă la 4 cm şi late de 3 cm. — Reg.
Iaşi: Creţ eşti (r. Huşi).
LE (tUM IN O SA E 209
f. ramosîssimum (Ileuff.) Nyâr. ]. c. pag. 320. — T. medium var. (3. ramo-

sissima Heuff. 1. c. — T. medium b. dicephalum Schur Enum. pl. Transs. (1866)
155. — Tulpină dihotomic ramificală, în partea inferioară glabră, mai sus scurt
alipit pubescentă, flcxuoasă. Foliole alungit lanceolate sau alungit eliptice, acutiu-
scule, mucronate. Capitule adeseori cîte 2, scurt pedunculate. — Reg. Cluj: Cluj
în Păd. Făget; Poeni, Ciucea (r. Huedin). Reg. Stalin: Guşteriţa, Slimnic (r. Sibiu).
Reg. Timişoara: în Banat (Heuff.).
f. miniaturii Nyâr. ct Ujv. Kv. fl. (1941—44) 660, cum diagn. hung. et
in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. biol. tom. III (1951) 52.—Plantă înaltă de 10—15 cm,
cu tulpină foarte flexuoasă, adesea cu ramuri procumbente. Frunze numeroase,
mici, scurt peţiolate, cu foliole lanceolat eliptice, lungi de 10—20 mm şi late de
7—8 mm, cu stipele înguste, lanceolate. Inflorescenţă cu puţin mai mică decît la
tip. Flori de culoare roşie deschisă. — în locuri însorite. — Reg. Cluj: Cluj la Gura
Baciului; între Căpuşu Mic (r. Cluj) şi Bedeciu în V. Lonca (r. Huedin).
f. rubrocâlyx A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 510. — Dinţii şi tubul cali
ciului roşii, glabrescenţi. Plante mai scunde (—20 cm). — Reg .Aut. M.: Mţii Harghita
între Vlăhiţa şi Pasul Tolvaioş (r. Odorhei).
f. glâbridens A. Nyâr. f. nova in Add. V, pag. 540. — Dinţii caliciului
împreună cu tubul, glabri. Planle mai înalte. — Reg. Cluj: Colţii Trăscăului la Rimctca
(r. Turda).
f. eriocalycinum (Hausskn.) Nyâr. 1. c. — T. medium (3. eriocalycinum
Ilausskn. in Mitth. BV. Thiir. V (1887) 22. — Tubul şi dinţii caliciului păroşi. —
Reg. Cluj: Cluj în Y. Popii; Ciucea (r. Huedin). Reg. Aut. M.: Tuşnad pe Dl. Ciomad,
deasupra Lacului Sf. Ana (r. Ciuc); Praid (r. Sîng. de Pădure); Pasul Tulghcş (r.
Topliţa). Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel). Reg. Iaşi: Păun (r. Iaşi).
Răsp. gen. : Eurasia.32
32. T. rtibens L. Sp. pl. ed. I (1753) 768; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 247. -
E x s .: FRE nr. 557. - I c . : Pl. 33, fig. 3; Pl. 23, fig. 13.
21. Rădăcină lungă, puternică, cu rizom adeseori ramificat, lung repent.
Tulpini puţine, rigid erecte, de obicei simple, înalte de 20—80 cm, glabre,
adeseori roşietic nuanţate, abundent frunzoase. Frunze cu peţioli numai cu
puţin mai lungi sau mai scurţi decît foliolele. Foliole alungit lanceolate sau
alungit eliptice, lungi de 4 —8 cm, late de 8 —15 mm, glabre, cu margini
des, ascuţit şi ± inegal dinţate, cu vîrf ± ascuţit la frunzele superioare şi
rotunjit la cele inferioare. Stipele mari, foliacee, de obicei mai lungi decît
peţiolul cu care concresc, cu partea liberă ovat lanceolată, ± serată, glabră,
verde sau ± roşietic nuanţată. Capitule 1—2, la vîrful tulpinii, alungit ovate
sau cilindro-conice, lungi de 3 —8 (10) cm şi late de aproape 2 —3 cm, scurt
pedunculate, dese, multiflore, la bază ± înconjurate cu frunze bracteante.
Flori sesile, lungi pînă la cca 15 mm. Caliciu cu tub 15—20-nervat, de regulă
glabru, cilindric, cu gît îngustat, păros (Pl. 23, fig. 13) şi dinţi ± rar
ciliaţi, filiformi, cei superiori mai scurţi, cel inferior mult mai lung decît
tubul şi decît ceilalţi. Corolă purpurie, rar albă, cu tub lung de peste 10 mm
şi cu vexil numai cu puţin mai lung decît caliciul şi aripile. Păstaie globu-
loasă, dehiscentă. Seminţe ovate. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Rarişti de păduri, poieni, tufişuri, fineţe ± uscate, pînă

în etajul montan superior.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cheia Turzii, Rimetea pe Colţii Trăscăului (r. Turda);
Apahida, Floreşti, Cojocna, Boju, Chinteni, Cluj în Păd. Făget, Fînaţele Clujului, Păd.
Hoia (r. Cluj); Gîrbova (r. Aiud); Canciu (r. Dej); Băiţa, Morău, Gherla pe DI Coroboi,
Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla); Silvaşu de Cîmpie (r. Sărrnaş). Reg. Aut.
M.: Reghin;. Tg. Mureş. Reg. Timişoara: Păuliş (r. Lipova); Covăşinţ (r. Arad). Reg.
Oradea: Oradea; Săldabagiu (r. Beiuş); Groşi în Mt. Codru (r. Gurahonţ); Minişu de Sus,
Mocrea (r. Ineu). Reg. Piteşti: Mţii Muscelului de la Dîmbovicioara spre Rucăr (r. Muscel).
Reg. Bucureşti: între Manasiaşi Urziceni. Reg. Iaşi: Prisăcani, Oprişeni (r. Iaşi).
f. genuinum Posp. Fl. Oesterr. Kiistenl. II (1898) 382. — Numai dinţii caliciului
păroşi, în rest întreaga plantă glabră. — Frecventă. — Reg. Cluj: Boju, Cojocna, în jurul
Clujului la Fînaţe şi în V. Popii (r. Cluj). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl Beşe. Reg. Timi
şoara: Timişoara.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă bună dc nutreţ. La noi nu se foloseşte, dar în alte
ţări se cnllivă mai ales pe locurile uscate.
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de S, partea europeană a U.R.S.S., America.
33. T. alpestre L. Sp. pl. ed. II (1763) 1082; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
247. - E x s .: FRE nr. 1994 a, b. - I c . : Pl. 33, fig. 1; Pl. 23, fig. 9.
2J-. Rădăcină pivotantă, multicapitată, cu stoloni subterani lungi, adesea
ramificaţi. Tulpină erectă sau ascendentă, de obicei simplă, lungă de 15—50
cm, relativ rigidă, ± des alipit păroasă. Frunze mai mult tulpinale, relativ
scurt peţiolate. Foliole îngust eliptice sau liniar lanceolate, lungi de cca 2 —6
cm şi late de 5 —15 mm, ascuţite sau ± rotunjite, cu margini fin şi mărunt
dinţate sau ± întregi, cu nervaţie în deosebi spre margini proeminentă şi
mai îngroşată, mai ales pc dos ± păroase. Stipele mari, palide, ± păroase,
cu nervaţie evidentă, ± colorată, ± concrescute cu peţiolul, cu partea
liberă ± liniar lanceolată, ascuţită, ± ciliată, cele superioare mai late. Capi
tule solitare sau cîte 2, sesile în subţioara frunzelor superioare bracteante
sau uneori ± pedunculate, globuloase sau ovoidale, multiflore, dese, lungi
pînă la cca 3 cm, rareori mai lungi. Flori sesile, lungi de cca 15 mm. Caliciu
cu tub 20-nervat, scurt campanulat, des păros sau i glabrescent, alburiu
verde sau ± roşcat, cu gît aproape închis de o proeminentă inelară păroasă
(Pl. 23, fig. 9). Dinţii caliciului filiformi, erecţi, lung ciliaţi, cei superiori
mai scurţi, cel inferior mai lung, uneori chiar aproape de lungimea vexilului.
Corolă întunecat purpurie, concrescută într-un tub lung de 10—14 mm. Păstaie
rotund ovată, dehiscentă, cu o singură sămînţă ovată, roşie brună.—VI—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin pajişti, poieni, coaste ierboase, în toată ţara, pînă
în etajul alpin.
Răsp. în ţară: în toate regiunile ţării.
LEGUMINOSAE 211
Y ar i abili t a t e a s p e c i e i
1 a Tulpină şi frunze glabrescente sau i alipit păroase, verzi. Foliole îngust eliptice
pînă la liniar lanceolate. Capitule de obicei 2, rar numai 1.
var. eualpâstre (A. et G.) Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 320. — T. alp. a eualpestre
A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 576. — T. alp. p. distackyum Ser. in DC. II (1825) 194.—
Frecventă în toată ţara.
f. monostâchyum A. et G. 1. c. pag. 577. — Capitule solitare. — împreună
cu varietatea precedentă. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pe Dl. Beşe;
Şilea Nirajului pe Dl. « Bekecs » (r. Sîngeorgiu dc Pădure). Reg. Piteşti: Mţii Făgă^
raşului pe Capra Budei. Reg. Galaţi: Păd. Torceşti (r. Tecuci); Blăjerii de Sus (r.
Lieşti). Reg. Iaşi: Hîrlău In pădure.
f. ellipticum (Form.). — T. alp. var. ellipiicum Form.' in Verh. NV Briinn
XXXIV (1*896) 362. — Foliole lanceolate, pe ambele feţe păroase, obtuze sau slab
emarginate. Stipele păroase. — Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru în poiana Ponoare,
Călugări (r. Lunca Vaşcăului).
f. cylindrîcum Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 320, c. diagn. hung. et in Bul. şt.
Acad. R.P.R. Secţ. biol, tom. III (1951) 32. — Capitul cilindric, lung de cca 4 cm.—
Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget.
f. bicolor (Rchb.). — T. alp. var. fo'cofor Rchb. Fl. germ, exc. (1832) 495. —
Flori deschis rozee sau albe, cu carena deschis purpurie şi vîrful vexilului uneori întu
necat purpuriu. — Reg. Aut. M.: Lăzarea (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: Şlimnic
la « Zaekelsberg», Şura Mare (r. Sibiu).
1 b Tulpină, peţiol, adeseori şi frunze patent sau patul păroase, mai suriu verzi
var. lanigerum Ser. 1. c. — Reg. Aut. M.: Gheorghieni pe Dl. « Pongrâc »; Sovata
(r. Sîng. de Pădure). Reg. Oradea: Mţii Muma şi Codru. Reg. Bucureşti: Ghimpaţi
în Păd. Ghimpaţi şi Slătioare (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
f. brevtfdJium (Boiss.).—T. alp. p. breoifolium Boiss. Fl. or. II (1872) 114.—
Tulpină mai scurtă. Foliolele frunzelor bazale alungit eliptice, lungi de 15—20
mm. — Reg. Craiova: T. Severin; Breşniţa (r. Strehaia). Reg. Ploeşti: Valea Călii:
gărească pe Dl. Mare (r. Ploeşti). Reg. Galaţi: Vidra (r. Vrancea).
Răsp. g e n. : Europa, Caucaz.
Secţia IX. STENCSTOMA Gib*. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino Ser. II, X X X IX
(1889) 99.
Gîtul caliciului închis de 2 proeminenţe liniare sau de o îngroşare inelară, păroasă
sau ± glabră.34
34. T. angustifolium L; Sp. pl. ed. I (1753) 769; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
240. - I c . : Pl. 32, fig. 4; Pl. 23, fig. 6.
O. Tulpină erectă sau ascendentă, lungă de 10—40 cm, de obicei simplă
sau ramificată, ± alipit păroasă. Foliole îngust liniare sau îngust liniar lan
ceolate, lungi de 3 —5 (8) cm şi late pînă la 4 cm, deschis verzi,-cele ale frun
zelor inferioare ± obtuzate sau obtuze, cele ale frunzelor superioare lung
acuminate, pe ambele feţe alipit păroase, cu margini întregi sau subîntregi,
± alipit păroase. Stipele în partea concrescută cu peţiolul membranoase,
liniar lanceolate, cu partea liberă setiform îngustată, ciliată. Capitule solitare,
pedunculate, alungit cilindrice, lungi pînă la 8 —10 cm şi late de 15—
212 FLO RA R . P . R .
25 mm, spre vîrf subţiate, dese. Flori lungi de 12—14 mm, deschis rozee
sau roz roşietice. Caliciu 10-nervat, tubulos campanulat, lung de cca 5—6
mm, des, rigid şi lung păros, cu peri fixaţi pe tuberculi, la gît închis de o
îngroşare inelară (PI. 23, fig. 6 a, b). Dinţii caliciului lung triunghiular subu
laţi, ciliaţi, erecţi, ± egali, sau cel inferior mai lung, după înflorire stelat
divergenţi. Corolă aproape tot atît de lungă cît caliciul, sau mai lungă.
Petalele pînă la cca 1/3 concrescute; vexil cu vîrf ± emarginat, tridinţat.
Fruct ovoidal, membranos, cu vîrf cartilaginos şi acuminat, cu o sămînţă
rotundă, brună. — V I—VIIT.
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: în regiunea Aradului (Neilr.). Reg. Constanţa:
Babadag (r. Istria); Tuzla (r. Negru Vodă).
f. hirsătior Borza in Bul. Soc. Şt. Cluj II (1925) 59. — Plantă mai scundă, lung şi
îndesuit alb păroasă. — Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria)
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia Mică, Caucaz, Iran, Africa de N.
35. T. purpureum Lois. Fl. gali. II, ed. II (1828) 125, tab. 14, non Gilib. —
T. Loiseleuri Rouy Fl. Fr. V (1899) 111. - Ic. : Pl. 33, fig. 2, Pl. 23, fig. 5,
a, b, c; Prod. Fl. II (1939) tab. 59, fig. 2, sub f. dobrogense.
O. Plantă asemănătoare cu T. angustifolium, de care se" deosebeşte
prin următoarele caractere: Tulpină de regulă ramificată, împreună cu frun
zele vilos păroasă. Foliolele frunzelor inferioare mai late. Capitule mai scurte,
± alungit ovale. Flori inferioare adesea mai puţin păroase, înflorind mai
de vreme decît cele superioare, mai păroase. Caliciu foarte păros, cu dinţi
inegali, cel inferior de 2 —3 ori mai lung decît tubul şi cca încă odată mai
lung decît cel superior. Gîtul caliciului închis de 2 proeminenţe păroase (Pl.
23, fig. 5 a, b, c). Corolă cel mult de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, pur
purie. Fruct obtuzat la vîrf, cu sămînţă ovată, deschis brună. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Marginea ogoarelor, fineţe uscate.
R ă s p . î n I a r ă : Reg. Oradea: între V. Bălătesei şi V. Izbucului din Mţii Codrului.
Reg. Constanţa: Constanţa; Valul lui Traian, Cernavodă (r. Medgidia); Independenţa,
Tuzla, Cobadin, Mangalia (r. Negru Vodă).
R ă s p . g e n. : Europa de S, Asia Mică, Siria, Palestina, Mesopotania.
3 6 ..T. ochroleucum Huds. Fl. angl. ed. I (1762) 282; Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 237. - E x s .: FRE nr. 2445. - I c . : Pl. 34, fig. 3; Pl. 23, fig. 8.
2J-. Rizom repent, subţire, ± ramificat. Tulpină ascendentă, înaltă de
20—50 cm, simplă sau ramificată, relativ subţire, in partea inferioară patul
P l a n ş a 35. — 1. Trifolium pallidum W. et K. — 2. T. echinatum M. B. — 3. T.

subterraneum L., exempl. mare, 3 a. idem, exempl. mic, 3 b. idem, fruct mărit.
PLANTA 35
LEGUMINOSAE 215
păroasă, în cea superioară de obicei alipit păroasă. Peţioli păroşi, la frunzele

inferioare mai lungi. Foliole alungit eliptice pînă la lanceolate, lungi de
cca 1,5—3 (5) cm şi late pînă la 5 (8) mm, obtuze sau ± emarginate, aproape
întregi, pe ambele feţe păroase. Stipele relativ mici, lanceolate, cele infe
rioare lung concrescute cu peţiolul, membranoase, palid brune şi cu ner
vaţie verzuie, des păroase, cu partea liberă verde, liniar lanceolat acumi-
nată. Capitule de obicei solitare, ovate sau scurt cilindrice, lungi de cca
15—30 (40) mm, ± sesile sau scurt pedunculate, înconjurate la bază cu
frunze bracteante. Flori lungi pînă la 15 mm, sesile, fără bracteole la bază,
curbate în sus. Caliciu ± campanulat, cu tub 10-nervat, păros şi cu gît
închis de 2 proeminenţe păroase (Pl. 23, fig. 8). Dinţii caliciului lanceolaţi,
mai ales la bază trinervaii, păroşi, verzi, după înflorire rigizi, cel inferior
cca de 2 ori mai lung decît cel superior, acesta cu cca 1 2 mai scurt decît
tubul. Corolă mult mai lungă decît caliciul, ochroleucă, după înflorire brun
roşcată, caducă; vexil de 2 ori mai lung decît aripile. Păstaie ovoidală, cu vîrf
cartilaginos, dehiscent. Seminţe mici, ovate, brune sau verzui brune.—V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Fineţe, margini de păduri, tuferişuri, locuri ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M.: Silvaş (r. Tăşnad); Ardud (r. Sa tu Mare); Mţii
Rodnei pe Pietrosu Mare (r. Vişeu). Reg. Cluj: Rodna pe Mt. Beneş, Ilva Mică pc Mt.
Cornii (r. Năsăud); Cluj şi împrejurimi, Cojocna, Corpadea, Boju, Floreşti, Păd. Feiurdeni,
Deuşu (r. Cluj); Cheia Turzii, Valea Florilor, Runc, Poşaga de Jos şi dc Sus, Scărişoara,
Turda la Băile Sărate (r. Turda); Morău, Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla);
Poeni, Stana (r. Huedin); Mt. Neagra în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni). Reg. Aut. M.: Tg.
Mureş; Reghin; Odorhei; Sovata (r. Sîng. de Păd.); Arcuş, Zagon (r. Sf. Gheorghe); Gheor
ghieni; Covasna (r. Tg. Săcuesc); Mt. Hăghimaşu Mare (r. Ciuc). Reg. S talin :Mt. Postă-
varu (r. Codlea); Tiur, Mănărade (r. Tîrnăveni); Cenade, Proştea Mică, Proştea Mare,
Valea Lungă, Şeica Mare (r. Mediaş); Racoşu de Jos pe Dl. Tipeiului (r. Rupea); Satu
Lung, Or. Stalin ; Cisnădioara pe Mt. « Gcilzenberg», Sadu, Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa,
Bradu (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Mţii Trăscăului pe Piatra Cetii, Mesentea,
Alba Iulia pe Dl. Bilac, V. Galdei la V de Piatra Craivii (r. Alba); Tcliue, Hunedoara;
Deva pe Dl. Cozia, Zam (r. Ilia); Bretea Streiului (r. Haţeg); V. Secaşului (r. Sebeş).
Reg. Oradea: Călugări (r. Lunca Vaşcăului); Dumbrăviţa (r. Beiuş); dradea; Diosîg (r.
Secueni); Şiria (r. Arad); Ineu pe Dl. Mocrea; Sebiş, Nădălbeşli, Dezna, Moneasa (r. Gura-
honţ). Reg. Timişoara: Băile Herculane, Eşelniţa, Ogradena (r. Orşova). Reg. Craiova:
Marga, Cheile Topolniţei (r. T. Severin). Reg. Piteşti: Călimăneşti (r. R. Vîlcea). Reg.
Ploeşti: Sinaia, Cîmpina; Slănic; Mţii Buzăului pe Penteleu. Reg. Bucureşti: Bucureşti;
Turnu Măgurele; Comana (r. Vidra); Titu, Ciocăneşti (r. Răcari); Ghimpaţi (r. Drăgă-
neşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Mrea Cocoş, Isaccea, Tulcea (r. Tulcea); Ciuourova (r. Istria).
Reg. Galaţi: Măcin, Greci, Cerna (r. Măcin). Reg. Bacău: Recea, Poeni (r. Bacău); Dumbrava
Roşie (r. P. Neamţ). Reg. Iaşi: Bîrlad; Aroneanu, Dl. Repedea, Coada Stîncii (r. Iaşi);
Păd. Hîrlău. Reg. Suceava: Coşna (r. Vatra Dornei).
f. pseudocleistogamum Nyâr. in Scripta Bot. Mus. Transs. I (1942) 78, fig. 1 ,2 .—Corolă
mai scurtă decît caliciul sau cca de aceiaşi lungime.—Reg. Cluj: Cluj pe Dl. Sf. Gheorghe.
"Răsp. g e n. : Europa.
216 FL O RA R .P .R .
37. T. paiwdnicum Jacq. Obs. bot. (1764) 21, tab. 42; Fl. U.R.S.S. X I
(1945) 233. - E x s .: FRE nr. 555 a, b. - Ic. : Pl. 34, fig. 2; Pl. 23, fig. 19*
4. Rădăcină groasă, pivotantă, lungă şi ramificată, multicapitată, cu
rizom scurt. Tulpină erectă, înaltă de 20—60 (100) cm, simplă sau mai rar
db ramificată, împreună cu peţiolul cu peri patuli sau ± alipiţi. Frunze
bazale lung peţiolate, cu foliole relativ mici, obovate sau eliptice, cu vîrf
obtuz sau ± emarginat. Frunze tulpinale scurt peţiolate, cu foliole alungit
eliptice pînă la îngust sau liniar lanceolate, de obicei lungi pînă la 7 (9) cm
şi late pînă la 1—2 cm, cu vîrf rotunjit sau acut, pe ambele feţe păroase,
± întregi sau spre vîrf slab dinţate. Stipele concrescute cu peţiolul, palide,
cu nervuri viu colorate, cu partea liberă mai verde, liniară, lungi pînă la
3 cm. Capitule compacte, multiflore, ovoidale, solitare, terminale, relativ
lung pedunculate, ovate sau cilindrice, lungi de cca 4 —7 (10) cm şi late de
cca 3 cm. Flori sesile, lungi pînă la cca 25 mm. Caliciu cu tub alb, campa
nulat, 10-nervat, ± des păros, cu peri fixaţi pe tuberculi; gîtul îngustat,
cu 2 proeminenţe păroase (Pl. 23, fig. 19). Dinţii caliciului liniar subulaţi,
ciliaţi, 3-nervaţi, verzi, cei superiori ± de lungimea tubului, cel inferior
de 2—3 ori mai lung, în timpul fruclificaţiei patent divergenţi. Corolă gălbui
albă, mai lungă decît dintele cel lung al caliciului, după înflorire brună, caducă;
vexil îngust, ascuţit, mult mai lung decît aripile. Fruct cu vîrf cartilaginos,
monosperm. Sămînţă alungit rotundă, deschis galbenă, lucitoare.—V I—VIIL
S t a ţ i u n e a . Prin fîneţe, pînă în etajul subalpin.
H ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Valea Vinului, Rodna pe Mt. Beneş, Mt. Ţibleş în
V. Fiadului, Mt. Crăciuncl (r. Năsăud); Bistriţa; Ganciu (r. Dej); împrejurimile Clujului,
Cojocna , Boju, Baciu, Feiurdeni, Floreşti (r. Cluj); Slana, Valea Drăganului (r. Huedin);
Gherla, Bonţida, Iclod, Sic, Ţaga, Sucutard (r. Gherla); Mţii Meseşului în V. Porcului
(r. Zalău); Sălciua pe malul Arieşului, Colţii Trăscăului (r. Turda); Abrud (r. Cîmpeni).
Reg. Aut. M.: V. Mureşului între Topliţa şi Deda, Tulgheş pe Dl. « Hegyes » (r. Topliţa);
Gurghiu (r. Reghin); Izvoru-Mureşului, Lăzarea, Cheile Bicazului (r. Gheorghieni); Odorhei,
Băile Homorod, Vîrghiş, Vîrşag (r. Odorhei); Praid (r. Sîng. de Păd.); Bălan pe Mt.
« Ocs6m » (r. Ciuc); Covasna (r. Tg. Săcuesc); Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mt.
Poslăvaru, Or. Stalin pe Tîrnpa, Predeal (r. Codlea); Sighişoara; Mediaş, Proştea Mică,
Proştea Mare, Valea Lungă, Cenade, Şeica Mare (r. Mediaş); Tiur, Mănărade, Tîrnăveni
(r. Tîrnăveni); Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş); Orlat, Răşinari, Şura Marc, Guşteriţa, Noul,
Veşlem, Tălmaciu, Porceşti, Sibiu, Cisnădioara, Cisnădia, Sadu, Bradu (r. Sibiu). Reg.
Hunedoara: Mercurea, V. Sccaşului (r. Sebeş); Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii şi Piatra
Caprei (r. Alba); Hunedoara; Covragiu, Mţii Retezatului pe V. Lăpuşnicu Mare (r. Haţeg);
Orăştie. Cugir (r. Orăştie); V. Streiului (r. Hunedoara). Reg. Oradea: Sînmartin (r. Oradea);
Mţii Codrului. Reg. Craiova: Craiova. Reg. Piteşti: Govora (r. R. Vîlcea); Corbeni, Curtea
dc Argeş; Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Ploeşti; Băicoi, Sinaia, Buşteni; Slănic;
Mt. Pcnteleu la Seciu şi Faţa Silvestrului (r. Cislău). Reg. Bucureşti: Brăneşti. Reg. Cons
tanţa: Constanţa; Mrea Cocoş, Tulcea. Reg. Galaţi: V. Bîrladului la Păd. Torceşti (r. Tecuci);
Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Ghimeş-Făget (r. Moineşti); Recea,
Poeni (r. Bacău). Reg. Iaşi: Birnova, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Broşteni, Coşna
(r. Vatra Dornei); Fălticeni, Şasea, Cornu Luncii (r. Fălticeni).
leg u m in o sa e 217
1 a Plante scunde, înalte de 15—35 cm. Foliole ovate sau ovat lanceolate. Capitule
subglobuloase ........................................................................................................ : ........... 2
1 b Plante mai înalte, pînă la 50—60 (100) cm. Foliole de obicei liniar lanceolate pînă
la alungit eliptice .............................................................................................................. 3
2 a Foliolele frunzelor superioare cu vîrf acut
f. acutifdlium (Schur). — T. pann. b. acutifolium Schur Enum. pl. Transs. (1866)
155.— T . pann. f. carpaticum Kârp. in BK XXXII (1935) 237. — M ţii Rodnei:
Crăciunelu 1400 m. Reg. Aut. M.: Mt. « Bekecs » lîngă Silea Nirajului (r. Sîng.
de Păd.). M ţii Făgăraşului \ M ţii Parlngului; M ţii Retezatului.
2 b Toate foliolele cu vîrf retuz
f. michaelis-borsii Kârp. in BK XXXVII (1940) 26. — Reg. Hunedoara: Intre-
galde, 900 m (r. Alba)
3 a Foliole liniare sau liniar lanceolate, lungi de 7 —9 cm şi late de 10—14 mm. Capitule
lungi de cca 6 cm .......................................................................................................... 4
3 b Foliole eliptice sau alungit eliptice, de obicei mai scurte (—5 cm). Capitule foarte
mari, lungi dc 8—10 cm
f. latifolium (Schur). — T. pann. a. latifolium Schur 1. c. — Reg. Cluj: Cluj la
Fînaţe. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Bacău: Piatra Neamţ, Pîngărati (r. P. Neamţ);
Mrea Neamţu (r. Tg. Neamţ). Reg. Suceava: Mt. Rarău (r. Vatra Dornei).
4 a Plante în toate părţile cu peri lungi, aurii, patenţi sau ± alipiţi
f. âureum (Săvul. et Rayss) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 162. — T. pann.
8. auream Săvul. et Rayss Mat. fl. Bas. III (1934) 82. — Reg. Bacău: Păd. Bordea
(r. Piatra Neamţ).
4 b Plante glabrescente sau mai scurt alipiL sau ± patul păroase; numai pedunculul
inflorescenţei şi caliciul cu peri lungi, alburii sau deschis brun roşcaţi
f. anşustiîdlium (Schur). — T. pann. e. angustif. Schur 1. c. — Reg. Cluj: Cojocna
(r. Cluj). Reg. Aut. M.: Lăzarea (r. Gheorghieni); Mţii Călimani pe Mt. Albu; SovaLa
(r. Sîng. de Păd.); MLii Harghita pe Mt. Tolvaioş (r. Ciuc). Reg. Stalin: Guşteriţa,
Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Timişoara.: Cruşovăţ pe Dl. Rîpa înaltă (r. Orşova).
Răsp. gen.: Europa.
38. T. maxitimum Huds. Fl. angl. ed. I (1762) 284; Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 238, tab. 16, fig. 2. - I c . : Pl. 1, fig. 1, 1 a - d ; Pl. 23, fig. 14 a, b.
O. Tulpină erectă sau procumbentă, înaltă de 10—40 (50) cm, simplă
sau bifurcată, cu ramuri lungi, glabrescente sau scurt păroase, longitudinal
striate. Foliole lungi de 10—25 mm şi late pînă la cca 8 mm, cele infe
rioare ± obovate, obtuze sau emarginate, cele mijlocii şi superioare cuneat
alungit eliptice sau lanceolate, cu margini întregi sau neînsemnat dinţate,
adesea i mucronate, pe ambele feţe păroase, cu nervaţie abia vizibilă.
Stipele ± ciliate, înguste, cu partea inferioară nervată, concrescută cu
peţiolul şi de obicei mai scurtă decît partea liberă, liniar lanceolat acuminată,
verde. Capitule solitare, la vîrful ramurilor, subsesile sau pedunculate, cu
pedunculi de regulă cel mult de lungimea foliolelor frunzelor bracteante.
Capitule globulos ovoidale, lungi de cca 12—14 mm. Caliciu tubulos campa-
218 F LO RA R .P . R .
nulat, cu tub glabru, alburiu, 10-nervat, în partea superioară cartilaginos

întărit. Dinţii caliciului verzi, lanceolat triunghiulari, cu peri îngroşaţi la
bază, trinervaţi, de obicei cel inferior ± tot atît de lung, la maturitate rigizi,
± stelaţi; gîtul tubului strîmtat şi închis de 2 proeminenţe glabre (Pl. 23,
fig. 14 a, b). Corolă albă sau roză, mai lungă decît caliciul; aripi mai înguste
şi mai scurte decît carena. Păstaie obovată, membranoasă, la vîrf cartila-
ginoasă, dehiscentă, cu 1 sămînţă globuloasă, brună. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, păşuni şi fineţe din lunca Jiului.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Craiova: In lunca Jiului între Livezi şi Podari şi între
Romîneşti şi Popovcni (r. Craiova).
R ă s p . g e n. : Anglia, Balcani, Crimeea, Caucaz, Asia Mică, Siria şi Africa de N.
39. T. echinâtum M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 216; Fl. U.R.S.S. XI

(1945) 240. — T. supinum Savi Obs. Trif. (1810) 46. — I c . : Pl. 35, fig. 2;
Pl. 23, fig. 7, 7 a, b, c.
O. Tulpină înaltă de 20—60 cm ,. erectă sau adesea procumbentă, de
obicei aproape de la bază ramificată, cu ramuri lungi, răzleţ şi alipit păroasă,
cu peri fixaţi pe tuberculi. Foliole subsesile, mici, lungi de 10—15 (25) mm,
obovate sau alungit obovat cuneate, obtuzate sau ± acute, adeseori mucro-
nate, pe ambele feţe, dar mai ales pe dos, alungit setoase, întregi sau slab
dinţate. Stipele înguste, cu partea liberă lung acuminată, verde, cu margini
păroase. Capitule solitare, rar 2, de obicei lung pedunculate, numai cele
foarte tinere uneori subsesile, conice sau ovate, lungi de 10—15 (20) mm.
Flori sesile, lungi de 10—12 mm. Caliciu cu tubul în timpul înfloririi scurt,
după înflorire mai lung, 10-nervat, alburiu, glabru sau, mai ales în partea
superioară, ± păros, cu gîtul la fructificaţie strîmtat sau ± închis de o
proeminenţă inelară (Pl. 23, fig. 7 a, b, c). Dinţii caliciului de obicei uniner-
vaţi, verzi, lanceolat subulaţi, inegali, cel inferior ± mai lung decît tubul
şi de cca 2 ori mai lung decît cel superior, la fructificaţie îngroşaţi şi întăriţi,
devin punginţi şi stelat patenţi (Pl. 23, fig. 7 b, c). Corolă viu roză, cel
puţin de 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil mai lung decît aripile. Fructe
membranoase, la vîrf cartilaginoase, cu o singură sămînţă obovoidală,
netedă, gălbuie. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, ierboase, uscate, pe lîngă drumuri,
rarişti de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Oraviţa. Reg. Craiova : Craiova spre Segarcea.
Reg. Bucureşti: Giurgiu, Slobozia, Pichetu Măgură la Malu (r. Giurgiu). Reg. Constanţa:
Constanţa; Rasova, Cernavodă (r. Medgidia); Tuzla, Mangalia (r. Negru Vodă).
var. reelinâtum (W. et K.) A. et G. Syn. VI, 2 (1908) 591. — T. reclinatum W. et K.
Pl. rar. Hung. III (1812) 299, tab. 269. — Tulpină mai lax procumbentă sau arcuit erectă,
ramificată, ± patent păroasă. Capitule ± lung pedunculate, ± globuloase. Flori roze. —
LEGTJMINOSAE 219
Reg. Timişoara: Baziaş (r. Moldova Nouă); Oraviţa; Defileul Dunării. Reg. Bucureşti:
Giurgiu; Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Vasilc Roaită (r. Negru Vodă).
f. procuram (Roch.) Jâv. Magy. fl. (1925) 624. — T. procerum Roch. Pl. Ban.
rar. (1826) 50, tab. 14. — Exs. s FEAII nr. 1220. — Tulpină erectă, simplă sau slab rami
ficată, cu ramuri mai scurte. Caliciu mai des păros, cu dinţi ± mai lungi. — Reg. Timi
şoara : Moldova Veche (r. Moldova Nouă).
Răsp. gen. : Europa de S şi SE, Asia Mică, Caucaz.
Secţia X. CALYCOMGRPHUM (Presl) Gib. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino XLIII,
ser. II (1893) 169. — Calycomorphum Presl Symb. bot. I (1830) 50, pro gen.
Flori exterioare fertile, cu corolă, după înflorire recurbate. Flori interioare sterile,
fără corolă, se dezvoltă mai tîrziu, acoperind florile exterioare cu smocul format din'dinţii
caliciului, de regulă bogat păroşi.
40. T. subterrâneum L. Sp. pl. ed. T (1,753) 767; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
261. - E x s .: FRE nr. 561 b. - Ic. : Pl. 35, fig. 3, 3 a, b.
O. Plantă ± păroasă, cu tulpină procumbentă, lungă de 5—20 (40)
cm, repentă, ramificată, des şi patent păroasă. Frunze de obicei lung peţio
late, cu foliole lat obcordate, spre vîrf pe margini inegal şi fin dinţate. Stipele
semiovate, ascuţite. Capitule cu flori fertile şi sterile, de obicei cu pedun
culi axilari, ± lungi, păroşi, în timpul fructificaţiei devin globuloase. Inflo
rescenţă la început numai cu 2 —5 (7)- flori fertile, cu pediceli scurţi, fără
bracteole; florile sterile, numeroase, lipsite de corolă, se dezvoltă mai tîrziu,
spre interiorul capitulului, acoperind pe cele fertile. Flori fertile lungi de
10—12 mm, cu caliciu tubulos, îngust, lungi de aproape .5 mm, cu nervaţie
de regulă neproeminentă, cu tubul glabru şi dinţi liniari, ciliaţi, spre vîrf
recurbaţi. Corolă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, albă sau deschis roză;
vexil concrescut cu celelalte petale, cu lamină obovată, cu puţin mai lung
decît aripile. După înflorire, florile fertile devin reflecte şi ating pedunculul
inflorescenţei. Flori sterile numeroase, formate numai din caliciu lung dinţat,
păros, fără corolă, după înflorire devenind reflecte, acoperă florile fertile
exterioare, formînd împreună un capitul globulos, de 1 —1,5 cm în diam.
Inflorescenţa fructiferă de obicei aplecată spre sol, apoi pătrunde în pămînt
unde are loc maturaţia fructelor. Fruct pielos, monosperm, de cca 2 ori mai
lung decît caliciul. — IV —YI.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, arături.
Răsp. î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: Ciacova. Moldova superioară (Brandza).
R ă s p . g e n. : Anglia, Europa de S, Caucaz, Persia, Siria, Africa de N, Insulele
Canare; introdusă în Australia şi Noua Zeelandă.
Hibrizi
X T. retyezâticum Nyâr. in Acta Bot. Szeged. I (1942) 37, fig. 6 =
badium x strepens. — I c . : Pl. 27, fig. 1 c.
220 FL O RA R.P.R*
Prezintă caractere intermediare între părinţi. Inflorescenţă lată de 15

mm, laxă, cu flori mai puţine decît la părinţi, lungi de 6 mm.
M ţii Retezatului: V. Rîu Mare, 600—900 m.
X T. câssium Boiss. Diagn. Ser. 1, IX (1849) 25 = ochroleucum x pan-

nonicum Gib. et Belii in Mem. Accad. sc. Torino Ser. 2, X X X IX (1889) 109y
119, tab. 9, fig. 2.
Asemănătoare cu T. pannonicum prin portul robust şi prin foliolele frun
zelor mijlocii şi superioare ascuţite. Cu T. ochroleucum se aseamănă prin
capitulele mici, lungi pînă la 3,5 cm, foliolele pe ambele feţe ± sericeu
păroase şi dihţii caliciului lanceolat subulaţi, cei 4 superiori mai scurţi decît
tubul.
Cîmpia Transilvaniei (Borza Consp.).
x T. bertrandi Rouy. Fl. Fr. V (1899) 126 = medium x rubens.

Se deosebeşte de T. medium prin tulpina mai viguroasă, stipelele mai mari
şi mai mult concrescute, prin foliolele mai accentuat denticulate şi prin
capitulele alungite, pedunculate. Se deosebeşte de T. rubens prin caliciul
10-nervat, prin foliolele mai scurte şi portul mai scund. Fructul steril.
Transilvania (Prod. Fl. II (1939) 529).
X T. permixtum Neumann in Bot. Notiz. (1894) 104 = medium X

pratense.
Frunze bazale peţiolate, ca la T . pratense. Stipele ca la T . medium. Flo
rile ca la T. pratense, însă cu marginile vcxilului ± îndoite.
Transilvania (Prod. l.c.).
X T. medium x montănum Jka. in OBZ X II (1862) 284.

înfăţişarea ca la T. medium. Forma şi mărimea caliciului şi a florilor ca
la T . montănum.
Reg. C luj: Cluj, în fostele podgorii de pe Dl. Hoia.
Tribul IV. L 6 t e a e Benth. in Benth. et Hook. Gen. pl. I (1865) 442.

Plante ierbacei, rar subarbuşti sau arbuşti, cu frunze trifoliolate, digi-
tate, rar penate, cu foliole nedinţate. Flori diadelfe, rar monadelfe.
Genul 252. A N T H Y L L I S *) L. **)

Gen. pl. ed. V (1754) 321. - V ă t ă m ă t o a r e .
Plante ierbacei, cu frunze de obicei imparipenate, cu foliolă terminală
mai mare decît cele laLerale. Flori în inflorescenţă capituliformă, deasă, la
bază cu frunze involucrale digitat partite. Caliciu tubulos, scurt 5-dinţat.
*) Numele unei plante la Dioscorides.

P l a n ş a 36. — 1. Antkyllis vulneraria L. ssp. alpestris (Kit.) A. et G., 1 a. flori

şi vexile (a. din Mţii Tatra, b, c, d din Mţii Rodnei). — 2. A. vulneraria L. ssp. poly-
phylla (Kit.) Nym. — 3. A . vulneraria ssp. kerneri (Sag.) Dom., 3 a, floare şi vexil.
P L A N Ş A 36
LEGUMTNOSAF, 223
Petale lung unguiculate; vexil la bază dc obicei aurieulat; aripi şi carenă

concrescute cu tubul staminelor; carenă curbată, obtuză sau acută. Stamine
toate concrescute (monadelfe), numai a 10-a este pînă la jumătate liberă;
filamente spre vîrf lăţite (Pl. 23, fig. 4). Fruct păstaie închisă. In caliciu, ±
umflată, indehiscentă sau mai tîrziu dehiscentă.
A. vulncrâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 719, s.l. — Vătămătoare. — Nyul-

szapuka. — Wundklee. — H3BeHHHK JIhhhch. — Ic. : Pl. 36, fig. 1—3.
O — 2ţ. Rădăcină pivotantă, puternică.. Tulpină înaltă de 5 —60 cm,
simplă sau ramificată, de obicei erectă, cilindrică, alipit păroasă sau spre
bază adeseori patent alb păroasă, rar glabrescentă. Frunze imparipenate,
cu 1—7 foliole, cea terminală de obicei'mai mare decît cele laterale. Foliole
laterale uneori puţine sau, mai ales la frunzele bazale, adeseori lipsesc complect.
Stipele mici sau lipsă. Inflorescenţe mari, solitare' sau cîte 2 —3 mai mici,
cu bractei digitat partite, sesile, bine dezvoltate, aşezate la baza capitulelor.
•Caliciu tubulos, de obicei umflat, alb sau alb gălbui, uneori roşietic păros,
cu dinţi inegali, mici, dintre care cei superiori ovaţi, cei inferiori subulaţi.
Corolă galbenă, albă gălbuie sau ± roşcat galbenă. Fruct cu peduncul lung
pînă la 3 mm, oblic ovat, turtit, ascuţit muchiat, reticulat, brun, înconjurat
de caliciul persistent, indehiscent sau mai tîrziu dehiscent. Seminţe ovate,
netede, lucitoare, împestriţate cu galben şi verde. — V —X.
S t a ţ i u n e a . Păşuni şi fîneţe, locuri ierboase, stînci calcaroase, de
la cîmpie pînă în etajul alpin.
Răsp. în ţară: Răspîndită în toată tara în următoarele subunităţi:
1 a Baza tulpinii şi peţiolul frunzelor inferioare, patent zbîrlit şi lung păroase. Tulpină
foliată pînă la vîrf, cu 3—6. frunze egal distanţate
ssp. polyphylla (Kit.) Nym. Consp. Fl. eur. (1879) 164. — A. polyphylla Kit.
in Herb. Bess. ap. Ser. in DC. Prodr. II (1825) 170, pro syn. A. Vulner. £. poly
phylla Ser. l.c.; Fi. U.R.S.S. XI (1945) 275, tab.17, fig. 3. - E x s .: FRE nr. 2872,
pro sp. — Ic. : Pl. 36, fig. 2. — JReg. Baia M. : Satu Mare; Sighet. Reg. C lu j:
Cluj în V. Morii, Feleac, Apahida, Gîrbău, Căpuşu Mic (r. Cluj); Olpret (r. Dej);
Lacu, Gherla pe Dl. Coroboi (r. Gherla); Bedeciu, Stîna, Poeni (r. Huedin); Sălciua*
Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); M-ţii Meseşului în V. Ragului şi pe Dl. Vlaşi-
nului (r. Zalău); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M . : Zetea, Brădeşti (r. Odor
hei); Breţcu (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Homorod (r. Rupea); Or. Stalin, Mt.
Piatra Craiului (r. Codlea); Sibiu. Reg. Hunedoara : Deva. Reg. Oradea : Săldabagiu
(r. Beiuş); Răşchirata în Mţii Codrului (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Galşa, Mîsca,
Măderat (r. Arad); Păuliş (r. Lipova); Timişoara. Reg. Constanţa: Băltăgeşti pe
Dl. Alah-Bair (r. Hîrşova); Dl. Kel-Tepe între Babadag şi N. Bălcescu (r. Istria).
Reg. Rajcău: Ghimeş (r. Moineşti); Şerbeşti pe Dl. Holmu Mare (r. Bacău). Reg.
Ia şi: Iaşi la Bîrnova şi Capu Dealului (r. Iaşi).
f. typica Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 321, cum diagn. hung. et in BuL şt. Acad.
R.P.R. Secţ. biol. III (1951) 32. — Tulpină înaltă de 20—40 cm, cel mult la partea
224 FL O RA R .P .R .
superioară slab ramificată. Flori galbene. — Reg. C lu j: Cluj, Apahida (r. Cluj). Reg.
Aut. M .: Tg. Mureş.
f. minor Nyâr. l.c. — Tulpina cel mult de 20 cm lungime. — Reg. C lu j:
Cluj în V. Primă.
f, ramosa Nyâr. 1. c. — Tulpină ramificată dela bază, cu ramuri lungi,
dezvoltate din subţioara fiecărei frunze tulpinale. — Reg. C lu j: Cluj la Becaş.
f. sanguinea (Schur) Jâv. Magy. fl. (1925) 628. — A. Vulneraria var. c.
sanguinea Schur Sertum (1853) 17, nr. 657, n. nud. et pro syn. A. Vuln. b. rubri-
jolia Schur Enuin. pl. Transs. (1866) 150, non DC. — A. Vuln. c. bicolor Schur l.c. —
Vexilul sau toate petalele sanguinec. Tulpină la partea inferioară fără frunze. —
Reg. Cluj: în jurul Clujului în V. Primă, la Becaş, Păd. Hoia şi Fîneţele Clujului.
Reg. Stalin : Or. Stalin; Sibiu.
f. leiotricha (Borb.) Jâv. Magy. fl. l.c. — A. polyphylla var. leiotricka Borb.
in Pallas Lexikon XIII (1896) 318. — Tulpină spre bază ± culcat păroasă. —
Reg. C luj: Cluj la Becaş, în Păd. Hoia şi la Fînaţe. Reg. Aut. M .: Mereşti, Bră-
deşti (r. Odorhei).
f. schiwereckii (Ser.) Sag. in Allg. Bot. Zeitschr. XIV (1908) 126. — A.
Vuln. k. Schiwereckii Ser. in DC. Prodr. II (1825) 170. — Tulpină şi frunze glabres
cente. — Banat, Transilvania (Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1360).
1 b Baza tulpinii şi peţiolul frunzelor inferioare alipit scurt păroase sau glabres
cente ................................................................................................................................... 2
2 a Tulpină scundă, relativ subţire, numai la partea inferioară cu 1—3 frunze tulpinale.
Frunze bazale numeroase, viu verzi, glabrescente, cu cîteva foliole laterale mici
sau fără acestea şi cu foliolă terminală bine dezvoltată. Capitule mari, cîte 1—2.
Flori cu caliciu lung de 12—14 (17) mm. Corolă galbenă, adeseori roşietic colorată;
Lamina vexilului lungă de 9 mm, de lungimea unguiculei sau mai lungă. Plantă
bisanuală sau perenă, subalpină şi alpină
ssp. alpâstris (Kit.) A. et G. Syn. VI.2 (1908) 626. — A. Vuln. var. alpestris
Kit. in Schult. Oesterr. Fl. ed. II (18l4) 317. — A. alpestris Rchb. Fl. germ. exc.
(1832) 515, p.p. sec. Fl. U.R.S.S. l.c. 279. - M ţii Rodnei: Vf. Oinu,
Rotunda, Mihăiasa, Vf. Ineu. M ţii Rarăidui: Rarău pe Piatra Zimbrului. M ţii
B istriţei: Ceahlău la Panaghia. M ţii Giurgeului: Ghilcoş, Surduc, Suhardu Mic,
Licaş, Cupaş, Mt. « Ocsâm», Mt. « Terko», Hăghimaşu Mare. M ţii Ciucaşului :
Ciucaşu. M ţii B irsei: Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Piatra Arsă, V.
Horoabei. M ţii Făgăraşului: V. Doamnei, Rîiosu.
f. picta Beck Fl. NO II (1892) 853. — Caliciu la vîrf roşietic. Corolă galbenă,
la vîrf roşietic nuanţată, adesea şi cu striaţiuni longitudinal roşietice. — M ţii
' Rodnei: Mihăiasa.
f. typiea Beck l.c. — Flori galbene sau auriu galbene, fără nuanţe roşie
tice.— Frecventă.
f. calcîcola (Schur). — A. Vuln. e. calcicola Schur Enum. pl. Transs. (1866)
150. — A. Vuln. a. supina Baumg. Enum. stirp. Transs. I (1816) 325. — Plantă
scundă, glabrescentă, cu capitule mai mici, pauciflore. — M ţii Rodnei: Corongiş.
M ţii Rarăului: Rarău pe Piatra Zimbrului. M ţii B istriţei: Ceahlău. M ţii Birsei :
Piatra Mare, PiaLra Craiului. M ţii Bucegi.
2 b Caliciu lung de 9—11 (12) mm, zbîrlit sau ± patent păros, uneori alburiu gălbui,
rar purpuriu spre vîrf. Lamina vexilului lungă de 7 mm, mai scurtă decît ungui-
cula. Tulpină puternică, scurt alipit păroasă, cu 2—4 (6) frunze tulpinale ± egaî
distanţate. Frunze pe ambele feţe păroase, aproape toate cu foliole laterale. Capi
LEGU M INO SAE 225
tule 2—3, mari, late de 2—3 cm, cu frunze involucrale mari. Corolă deschis galbenă,
adesea cu carenă purpurie
ssp. keraeri (Sag.) Domin. Pl. Cech. En. (1935) 140. — A. Vuln. 3. var. Kerneri
Sag. in Deutsch. bot. Monatschr. VIII (1890) 136. — A. Vuln. a. Vulneraria Wohlf.
in Hal.-Wohlf. Koch’s Syn. I (1891) 528. — A. vuln. f. typica Beck Fl. NO II
(1892) 853, non A. et G. — A. vuln. var. euvulneraria Lindb. fii. ap. Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 265. — A. Vuln. Auct. rom. et hung. — E x s.: FRE nr. 2873. — Ic.:
Pl. 36, fig. 3, 3a. — Reg. C lu j: Bistriţa, Domneşti (r. Bistriţa); Cluj, Cojocna, Boju,
Feleac (r. Cluj); Turda, Luncani, Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Săcel, Poşaga de
Jos şi de Sus (r. Turda); Vidra, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni); Aiud; Zău de
Cîmpie (r. Sărmaş). Reg. Aut. M . : Tg. Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Reghin;
Borsec, între Deda şi Topliţa (r. Topliţa); Odorhei, Vîrşag (r. Odorhei); Praid (r.
Sîng. dc Pădure); Izvoru Mureşului (r. Gheorghieni); Sînmartin, Sînsimion (r. Ciuc).
Reg. Stalin: Cenade, Proştea Mică, Valea Lungă, Mediaş (r. Mediaş); Sighişoara;
Mănărade (r. Tîrnăveni); Şimon, Săcele pe Dl. Bolnoc, Predeal, Mt. Tesla (r. Codlea).
Reg. Hunedoara: Vinţu de Jos, Galda de Sus, Mţii Trăscăului pe Piatra Ce Ui, Tăuţ,
Alba Iulia pe Dl. Bilac, Cetea (r. Alba); Deva (r. Ilia); Govăşdia (r. Hunedoara);
Subcetate, Fizeşti la Ponorici, V. Streiului (r. Haţeg); Orăştie. Reg. Oradea:
Moneasa (r. Gurahonţ); Dumbrăviţa (r. Beiuş); Călugări (r. Lunca Vaşcăului).
Reg. Timişoara: Băile Herculane pe Mt. Domogled (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Stur-
zeni (r. Tîrgovişte); Slănic (r. Teleajen); Cîmpina, Brebu, Băicoi, Sinaia, Buşteni
(r. Cîmpina). Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Bacău: Tg.
Ocna; Bălţăţeşti, Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ); PiaLra Neamţ, Pîngăraţi. Reg. Ia şi:
Hadîinbu (r. Negreşti). Reg. Suceava: Broşteni (r. Vatra Dornei).
(
var. pseudovulneraria Sag. in Allg. bot. Zeitschr. XIV (1908) 129. — Plantă
robustă. Caliciu lung de 10—11 mm, spre vîrf adeseori purpuriu. Corolă aurie sau
roşietică, cu carenă de obicei roşie la vîrf. — Reg. Aut. M . : Mţii Giurgeului pe
Hăghimaşu Mare.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Uneori cultivată ca plantă furajeră, mai ales pe soluri nisi
poase. De obicei este folosită uscată.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia Mică, Caucaz, Africa de N.
Genul 253. D OR Y C N I U M *) Vili. **)

Hist. Dauph. III (1789) 416. — S u 1 i ţ i c ă.
Plante perene sau subarbuşti. Frunze aproape digitate, sesile, 5 —7-folio-
late, fără stipele. Flori mici sau mijlocii, în umbele sau capitule lung pedun
culate, la bază cu bracteole mici, scvamiforme. Caliciu campanulat, 5-dinţat,
rar slab bilabiat. Corolă albă sau deschis rozee, caducă; vexilul cu unguicula
dilatată în partea superioară, avînd formă lirată; aripi lung unguiculate,
la vîrf de obicei concrescute, rar libere, pe latura interioară plicate; carenă
dreaptă, rar puţin curbată, cu vîrful închis colorat. Stamine diadelfe. Toate
filamentele sau cele 5 mai lungi brusc lăţite spre antere. (Pl. 23, fig. 4, ca
la Anthyllis). Ovar sesil, cu stigmat capitat. Fruct ovoidal sau elipsoidal,
unilocular, cu una sau mai multe seminţe.
*) De la cuvîntul grecesc doryknion, numele unei plante maritime cu flori albe

şi cu frunze asemănătoare celor de măslin (Olea europaea).
226JL FL O RA R .P .R .
Genul cuprinde 12 specii răspîndite în Europa de S şi mai ales în regiunea

mediteraneeană.
1 a Pedicel lung cel puţin cît tubul caliciului (Pl. 37, fig. 1 a). Foliole cuneat
oblanceolate, eliptice, dispers păroase. Capitul cu (12) 15—25 flori lungi
de 4 —5 m m .................................................. . .........................1. D. hcrbaceum
1 b Pedicel mai scurt decît tubul caliciului sau cel mult de lungimea
acestuia (Pl. 37, fig. 2 a). Foliole mai înguste, sericeu tomentoase. Capitul
cu 6 —14 flori lungi de 4 ,5 —7 m m ....................................2. D. gcrmanicum
1. D. berbâccum Vili. Hist. pl. Dauph. III (1789) 417. — D . pentaphyl-

lum Scop. Fl. cam. II, ed. II (1772) 82, p.p. — D . suffruticosum Baumg.
et Auct. transs., non Vili. — D. plantagineum Czetz Erd. Muz. VI (1872)
14. - E x s .: FRE nr. 1275. - I c . : Pl. 37, fig. 1, 1 a.
4 . Tulpini de 30—60 cm, tuf os ramificate, ascendente sau erecte, lem
noase numai la bază. Ramuri tulpinale erecte, rar păroase, cu internodii
de 3 .-5 ori mai lungi decît frunzele. Frunze sesile, cu foliole alungit cuneat
oblanceolate, rar eliptice, cele mijlocii lungi de 7 —18 mm şi late de 4 —6
mm, de obicei obtuze, patent dispers păroase, mai tîrziu glabrescente. Inflo
rescenţă cu 15—25 flori. Pedicel lung cel puţin cît tubul caliciului sau mai
lung. Caliciul răzleţ şi scurt păros, cu dinţi cît 1/3—1/2 din lungimea
tubului. Vexil de 2 ori mai lung decît caliciul, de 4 —5 mm lungime. Păstaie
lungă de 3 —4 mm, cu o sămînţă rotund ovată, puţin comprimată. —
V I -V I I I .
S t a ţ i u n e a . Prin livezi, poieni, tuferişuri însorite şi uscate, [rupturi
de coaste, mai ales pe soluri calcaroase.
R ă s p . î n ţ ;a r ă : Reg. Baia M. : Foieni (r. Cărei). Reg. Cluj: Ilva Mare (r.
Năsăud); Slana (r. Huădin); Cluj şi împrejurimi, Apahida, Cojocna, Boju, Suatu, Someşu
Rece (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Sovata (r. Sîng. de Păd.);
Tg. Mureş. Reg. Stalin: Sibiu. Reg. Hunedoara: Hunedoara; Oarda dc Sus, Oarda de
Jos, Hăpria (r. Alba); Cunţa, Daia Romînă (r. Sebeş). Reg, Oradea: V. Iadului (r. Aleşd) ,
Mţii Codrului (r. Gurahonţ); Dumbrăviţa (r. Beiuş); Oradea. Reg. Timişoara: Săvîrşin
(r. Lipova); Timişoara. Reg. Craiova: Turnu Severin, Gura Văii (r. Turnu Severin). Reg. Piteşti:
Văcarea, Mihăeşti, Rucăr,.Dîmbovicioara (r. Muscel); Stolnici (r. Costcşti). Reg. Ploeşti: Mt.
Penteleu pe Yf. Curselor (r. Cislău); V. Nişcovului (r. Buzău); Sinaia, Cîmpina; Ploeşli,
Crivina. Reg. Bucureşti: Buftea (r. Răcari). Reg. Constanţa: Constanţa către vii. Reg. G alaţi:
V. Bîrladului la Păd. Torceşti (r. Tecuci); Blăjerii de Sus (r. Lieşti). Reg. Bacău: Mt.
Ceahlău; Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ); Caraclău, Verşeşti (r. Tg. Ocna). Reg. I a ş i: Balciu,
Mînzăteşti, Birnova, Dl. Repedea, Cîrlig, Vînători, Brătuleni pe Dl. Holmu (r. Iaşi); Hîrlău.
P l a n ş a 37. — 1. Dorycnium herbaceum Vili., la. floare mărită. — 2. D. germa-

nicum (Gremli) Rouy, 2a. floare mărită. — 3. Galega officinalis L., 3a. racem fruc
tifer.
P L A N Ş A 37
LEGU M INO SAE 229
După forma vexilului:
1 a Vexil lat, emarginat trunchiat, deasupra unguiculei lirat
f. diîMsum (Jka.). — D. diffusum Jka. in OBZ XIII (1863) 316. — Reg. C lu j:
Mţii Rodnei (Porc.). — Reg. Oradea: Săcueni la « K iigy» (loc. class.).
4 b Vexil mai îngust, acut sau obtuz, netrunchiat......................................................... 2
2 a Vexil lirat, la mijloc sinuat constrîns
f. intermedium (Ldb.) Rikli in Kngl. Bot. Jahrb. XXXI (1902) 358. — D. inter-
medium Ldb. Ind. scm. hort. Dorp. (1820) 14; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 283. — Reg.
Cluj: Aiud. Reg. Timişoara: Oraviţa; Sviniţa (r. Orşova).
2 b Vexil neconstrîns sau foarte puţin constrîns, egal atenuat în unguiculă
f. typicum (Beck). — D. herbaceum a. typicum Beck Fl. NO II (1892) 85 4. —
Frecventă.
După părozitatea frunzelor:
1 a Foliole îngust lanceolat cuneate, acuminate, cu peri patenţi
f. lanceolâtum Beck Fl. Nt) II (1892) 854. — D. pentapkyllum a. patentipilosum
Ldb. Fl. ross. I (1842) 559. — Reg. P iteşti: Govora pe Măgura Mătuşa Floarea (r.
Rm. Vîlcea). Reg. Bucureşti: Brăneşti spre Păd. Pustnicu. Reg. Galaţi: Măcin,
Greci.
1 b Foliole cuneat obovat lanceolate, cu peri alipiţi.
f. apprâssum Beck l.c. — D. pentapkyllum (3. adpressepilosum Ldb. l.c. — Reg.
P iteşti: Curtea de Argeş. Reg. Ploeşti: Slănic (r. Teleajen). Reg. Bucureşti: Bră
neşti.
Ob s . Beck (l.c.) consideră drept formă tipică pe aceea cu vexil nelirat, iar ca f.
intermedium pe aceea cu vexil sinuat constrîns, lirat. A. et G. (Syn. VI.2 (1908) 661)
consideră că atît f. intermedium cît şi f. typicum au vexilul nelirat.
Răsp. g e n. : Europa, Transcaucazia.
2. D. germânicum (Gremli) Rouy Fl. Fr. V (1899) 140, in adnot. — D.

Jordani var. germanicum Gremli Excursfl. Schw. ed. VI (1889) 496. — D.
suffruticosum Auct., non Vili. — D. decumbens Auct., non Jord. — D. suffru-
ticosum (3. sericeum Kov. Exs. nr. 128 (1844) ex Neilr. Fl. Wien (1846) 654. —
D. sericeum (Kov.) Borb. Balat. fl. (1900) 424, non Sweet. — Ic. : Pl. 37,
fig. 2, 2 a.
Tulpini de 15—45 cm, tufos ramificate, la partea inferioară lemnoase,
decumbent ascendente, alipit păroase. Frunze puţin mai scurte decît inter-
nodiul, cu foliole îngust obovate pînă la lanceolate, lungi de 5—15 mm,
late de 2 —4 mm, sericeu tomentoase, cu peri alipiţi, mai tîrziu ± glabres
cente. Inflorescenţă de obicei 6 —14-floră. Pediceli lungi cît tubul caliciului
sau mai scurţi. Caliciu sericeu păros, cu peri lungi, alipiţi. Vexil lung de
4.5— 7 mm; carenă puţin mai scurtă decît aripile. Păstaie ovată, lungă de
3.5— 4,5 mm şi lată de 2 —3,5 mm, aproape de 2 ori mai lungă decît cali
ciul, lucioasă, brunie neagră. Sămînţă ± lungă de 2 mm, închis brună, negru
pătată. - V I I -V I I I .
S t a ţ i u n e a . Pe coaste calcaroase, calde, uscate.
230 FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C l u j : Olpret (r. Dej); Gherla pe Dl. Corobei, Morău (r.

Gherla). R e g . T im iş o a r a : Mt. Domogled (r. Orşova); Anina (r. Reşiţa).
Răsp. g e n. : Alpii de K, Bavaria, Moravia, R.P. Ungară, R.P. Romînă, Bal
cani.
Genul 254. L O T U S * ) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 277, nr. 600] ed. V (1754) 338 nr. 803. - G h i z d e i.
Plante ierbacei, mai rar subarbuşti. Frunze scurt peţiolate, penat com
puse, cu 4 —5 foliole întregi, dintre care cele 2 inferioare sînt asemănătoare
unor stipele. Stipele mici, setiforme sau lipsesc. Flori galbene sau portocalii,
cîte 1—2 sau mai multe, grupate în umbelă lung pedunculată sau îii capi
tule axilare. Caliciu campanulat, 5-dinţat sau fidat, sau aproape bilabiat.
Petale libere, caduce; vexil mare, obovat sau orbicular, aplecat înapoi;
aripi mări, aproape cît vexilul; carenă arcuită, lung roslrată. Stamine
diadelfe, 5 mai lungi decît celelalte, cu filament lăţit spre vîrf. Stil
glabru, spre vîrf egal atenuat. Ovar sesil. Păstaie liniară, mai lungă decît
caliciul, netedă, nearipată, uniloculară, uneori cu pereţi transversali inter-
seminali, cu multe seminţe; la deschidere, valvele se răsucesc, aruneînd
seminţele. Seminţe globuloase, ovate sau în formă de linte.
Genul cuprinde cca 100 de specii, majoritatea răspîndite în regiunea
mediteraneeană, altele în Europa, Asia, Africa şi Australia.
1 a Peduncul cu 1, rar cu 2 flori, cca de 2 ori mai lung decît frunza brac
teantă. Flori lungi de 7—10 mm. Păstaie comprimată, lată de 1—2
mm. Plantă a n u a lă ......................................................... 1. L. angustissimus
1 b Peduncul cu mai multe flori, de mai multe ori mai lung decît frunza
bracteantă. Flori lungi cel puţin de 10 mm. Păstaie ± cilindrică, lată
de 2 —3 mm. Plante perene / ....................................................................... 2
2 a Peduncul cu 6 —12 flori. Carenă puţin arcuită. Dinţii caliciului înain
tea înfloririi divergent arcuiţi. Tulpină fistuloasă___ 2. L. uliginosus
2 b Peduncul cu 1—6 flori, foarte rar şi cu mai multe. Carenă arcuită brusc,
± ' în unghi drept. Dinţii caliciului înaintea înfloririi adunaţi. Tulpină
de obicei plină ................................................................................................... 3
3 a Foliole liniare sau oblanceolate, cuneate, acute sau acuminate. Tulpină
± fistuloasă. Plantă g la b r ă .........• ............................................ 3. L. tenuis
3 b Foliole obovat cuneate, rar mai înguste, cele laterale oblic ovate. Tul
pină plină, foarte rar ± fistuloasă. Plantă ± păroasă.. 4. L. comiculatus
1. L. angustissimus L. Sp. pl. ed. I (1753) 774; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

296, tab. 19, fig. 5. — L. gracilis W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 254. —
E x s .: FRE nr. 2659; FEAH nr. 3605. - I c . : Pl. 37, fig. 3; W. et K.l.c.,
tab. 229.
*) Cu numele de Lotos, au fost denumite în antichitate diferite, plan te -folositoare,

de ex. un soi de trifoi, curmalul, Z iz y p h u s L o tu s , etc.
LE (tUMINOS AE 231
O — O O . Plantă înaltă de 5 —35 cm, cu tulpini subţiri, cîte una sau

mai multe, ascendente, rar erecte. Frunze sesile. Foliole eliptice sau lanceo
late,' la frunzele inferioare ovate sau ovat lanceolate, la cele superioare
mai înguste, împreună cu tulpina lung păroase, spre maturitate ± glabres
cente. Flori cîte 1—2 (foarte rar 3), cu pedunculi filiformi, lungi de 7—10
mm, de (1) 2 (3) ori mai lungi decît frunza bracteantă, la bază de obicei cu
cîte o bracteolă trifoliată. Caliciu obconic, de 4 —5 mm lungime, lung ciliat,
fidat pînă la mijloc, cu lacinii liniare. Vexil puţin mai lung decît aripile;
carenă mai lungă decît aripile, brusc curbată în sus în formă de rostru. Păs
taie dreaptă, puţin comprimată, lungă de 20—25 mm, lată de 1—2 mm,
închis brună, cu multe seminţe globuloase sau ovate. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, pe lîngă drumuri, mai ales pe soluri
de sărătură.
Răsp. în
ţ a r ă : R e g . O r a d e a : Cadea (r. Săcueni); Cermei, Apateu (r. Ineu).
R e g . T im iş o a r a :
Arad la Păd. Ciala; Timişoara în Păd. Vînătorilor. R e g . C o n s ta n ţa :
Tulcea; Constanţa; Babadag, Tariverde pe Dl. Haiduc (r. Istria).
var. braehyptfdus Candargy Veg. Lesb. (1899) 54. — Plantă înaltă de 3—8 cm. Pedi
celi scurţi. — E x s .: FRE nr. 1272. — R eg . 'T im iş o a r a : în pajişti pe Dl. Olimp deasupra
Orşovei.
Răsp. g e n. ; Eurasia, Africa de N.
- 2. L. uliginosua Schkuhr Handb. II (1804) 412, tab. 211; Fl. U.R.S.S.

XI (1945) 291. — Ghizdei mare. — Mocsâri kerep. — Sumpf-Hornklee.—Jln^-
BeHenţ TonHHOfi.
2J-. Rizomi sevamoşi, orizontali. Tulpină , ascendentă său erectă, înaltă
de 30—90 cm,- fistuloasă, uşor comprimabilă, ramificată, glabră sau păroasă.
Frunze 5-foliolate, moi, pe dos glauce, cu foliole eliptice sau obovate,
cele 2 inferioare lat oblic ovate, depărtate de celelalte, cu aspect de*
stipele, pe margini toate ciliate. Stipele în formă de sete sau pipernicite.
Inflorescenţă cu (4) 6 —12 (15) flori. Caliciu cilindric, lung păros, cu dinţi ±
egali cu tubul, ciliaţi, liniar subulaţi, înainte de înflorire curbaţi şi patenţi
sau întinşi aproape stelat. Flori galbene, în boboc roşietice; vexil o v a t; aripi
obovate, lungi aproape cît carena arcuită şi erectă, lent atenuată într-un
rostru lung. Păstaie cilindrică, dreaptă, lungă de 2 —3 cm, lată de cca 2 mm,
de culoare brună; valvele la maturitate se răsucesc. Sămînţă aproape globu-
loasă, pînă la 1 mm grosime. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi umede, .şanţuri, pe lîngă şosele, prin tufe-
rişuri, păduri umede, în regiunile sudice ale ţării.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti la Chitila şi Mogoşoaia; Ciocăneşti
(r. Răcari); Comana (r. Vidra).
232 FLORA R.P.R.
3 . 1 . tenuis Kit. in Willd. Enum. hort. berol. (1809) 797; Fl. U.R.S.S. XI
(1945) 292. — L . corniculata (3. lenuifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 776. — L.
campestris Schur in Verh. NV Briinn XV (1876) 181. — L. gracilis Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 160. — E x s .: FRE nr. 57 a, b ; FIÎE nr. 352. —
I c . : Pl. 38, fig. 2.
4 . Plantă de 20—40 cm, rar mai înaltă, tuf os ramificată, cu tulpini
subţiri, arcuite, procumbente, ascendente sau erecte, de obicei foarte rami
ficate, glabre. Foliole liniar lanceolate, liniare sau oblanceolat cuneate,
ascuţite. Inflorescenţă lung pedunculată, cu 1—6 flori. Dinţii caliciului triun
ghiulari, brusc atenuaţi într-un vîrf subulat, de lungimea tubului sau mai
scurt. Flori galbene, lungi de 9 —11 mm; vexil rotund ovat; aripi alungite,
rotunjite la vîrf, nu acoperă în total carena; carenă brusc arcuită în sus,
formînd un rostru. Păstaie dreaptă, netedă, lungă de 15—25 mm. Sămînţă
brună, globuloasă, lungă de 1—5 mm. — V —VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi sărate, umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Năsăud; Beclean; Ocna Dejului (r. D ej); Cluj, Some
şeni, Dezmir, Boju, Cojocna (r. Cluj); Valea Florilor, Băile Sărate Turda (r. Turda);
Călina, Zău de Cîmpie (r. Sărmaş); Sînpaul (r. Luduş); Ocna Mureşului (r. Aiud); Ortelec
(r. Zalău). R eg. A u t . M . : Jabeniţa, V. Gurghiului (r. Reghin); Sovata (r. Sîng. de Păd.);
Corund, Odorhei. R e g . S t a l i n : Bazna (r. Mediaş); Tiur, Blaj în Păd. Cărbunari (r. Tîr
năveni); Crasna (r. Codlea); Ocna Sibiului; Sibiu, Ruşi. R eg. H u n e d o a r a : Cunţa (r.
Sebeş). R e g . O r a d e a : Săcueni, Cadea (r. Săcueni). R eg. T im iş o a r a : Arad, Curtici; Timi
şoara. R e g . C r a io v a : Hinova (r. Turnu Severin). R eg . P lo e ş ti: Beceni; Nişcov la V.
Sărată (r. Buzău). R e g . B u c u r e ş ti: Comana (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa : Babadag, Tari-
verde, Mihai Viteazu pe sărături (r. Istria). R eg. G a l a ţ i : Piscu (r. Galaţi); Greci (r. Măcin);
Hanu Conache (r. Lieşti). R e g . I a ş i : Mîrzeşti, Cucuteni, Iacobeni, Alexandru cel Bun,
Bîrnova, Ciurea, Bran, Repedea (r. Iaşi); Cotnari (r. Hîrlău); Raiu (r. Murgeni). R e g .
S u c e a v a : Corpaci (r. Şiret), Seliştea (r. Darabani); Mălini (r. Fălticeni); Pomîrla (r. Doro-
«hoi); Stînceşti (r. Botoşani).
var. longicânlis Martr.-Don. Fl. Tarn. (1864) 168. — Tulpină lungă de 40—80
cm, foarte ramificată, procumbentă, cu ramuri subţiri, lungi. — R eg. P i t e ş t i : Mihăeşti
(r. Muscel).
var. peduncul&tus (Cav.) A. et G. Syn. VI. 2 (1908) 684. — L . p ed u n c u la tu s Cav.
Ic. II (1793) 164. — Tulpină lungă de 40—80 cm, procumbentă, cu vîrf ascendent. Foliole
alungit lanceolate sau lanceolate, atenuate la ambele capete, cele inferioare cu baza rete
zată. Peduncul foarte lung, cu 2—5 flori. Dinţii caliciului de lungimea tubului. — R e g .
B u c u r e ş ti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
P l a n ş a 38. — 1. L o tu s c o m ic u la tu s L., la. ramură fructiferă. — 2. L . te n u is Kit. —

3. L . a n g u stiss im u s L. — 4. T etragon olobu s siliq u o su s (L.) Roth, 4a. păstaie şi secţiune
transversală.
PLANŞA 38
LECxUMINOSAE 235
R ă s p . g e n . : Eurasia, Africa de N.
4. L. comiculâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 775; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

291, tab. 19, fig. 2. — Ghizdei mărunt. — Szarvas kerep. — Gemeine
SchotenHee. — JlnflBeHeiţ poraTiin. — E xs.: FRE nr. 1948 a,* b. — Ic. : Pl.
38, fig. 1, 1 a.
4 . Rizom vertical, ramificat. Tulpini de 15—55 cm, decumbente sau
ascendente (unele erecte), simple sau ramificate, de obicei nefistuloase,
glabre sau păroase, des foliate, cu ramuri cilindrice. Frunze cu 5 foliole;
cele 3 mijlocii apropiate, cele inferioare depărtate. Stipele reduse la sete
sau la papile. Foliole scurt peţiolulate, aproape sesile, obovat cuneate pînă
la lanceolate, la vîrf acute, obtuze sau rotunjite, glabre sau ± păroase, verzi
glauce, cele inferioare oblic obovate. Inflorescenţă lung pedunculată, cu
peduncul de mai multe ori mai lung decît frunza bracteantă, cu 3 —6, rar
mai multe flori, cu o bracteolă mică, trifoliolată. Flori scurt pedicelate, lungi
de 10—17 mm. Caliciu 5-dinţat, cu dinţi de lungimea tubului, triunghiular
lanceolaţi, glabri sau ciliaţi. Flori galbene, rar portocalii sau roşii, la uscare
uşor verzi; vexil rotund sau lat o v a t; aripi lat ovate, cu marginea inferioară
semicirculară; carenă mai scurtă decît vexilul, aproape perpendicular arcuită
în sus, formînd un rostru. Păstaie cilindrică, lungă de 2 —3 cm şi lată de
2,5—4 mm, dreaptă, la maturitate brună gălbuie sau brună roşietică; valvele
se răsucesc la deschidere. Seminţe multe, ovat globuloase, lungi de 1—1,5
mm, brun roşietice, despărţite prin pereţi parenchimatici. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase uscate sau umede, tufişuri, din
regiunea inferioară pînă în etajul subalpin.
Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării.
1 a Tulpină glabră, cel mult slab păroasă......................................................................... 2
1 b Tulpină des păroasă.
var. hirsătus Koch Syn, ed. I (1835) 178. — R e g . B a ia M . : Ardud (r. Satu Mare);
Cărei, Ghilvaci, Berveni (r. Cărei). R eg . C l u j : Rodna, Mt. Corongiş, Năsăud (r.
Năsăud); Bistriţa; Cluj; Turda. R e g . S ta lin : Mt. Piatra Craiului; Mţii Făgăraşului;
Sibiu. R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia. R eg . O r a d e a : Mţii Codrului la Dumbrăviţa (r.
Beiuş). R e g . P i t e ş t i : Vultureanca, Ioneşti (r. Găeşti). R eg. B u c u r e ş ti: Bucureşti
la Băneasa; Comana spre V. Gurbanului (r. Vidra).
f. pilosissim us (Schur) Rouy Fl. Fr. V (1899) 147. — L . p ilo s is s im u s Schur
Enum. pl. Transs. (1866) 160, non Poir. — L . v a ld e p ilo su s Schur l.c. — R eg. C l u j :
Turda (Fuss pro #. v illo s o ) ; Mţii Făgăraşului.
2 a Frunze glabre sau cu puţini peri...................... ............................................................ 3
2 b Frunze + des păroase sau cel puţin lung ciliate
var. ciliâtus Koch l.c. 177. — R e g . C l u j : Mţii Rodnei pe Corongiş; Bistriţa;
Boju (r. Cluj). R eg . A u t. M . : Tg. Mureş pe Dl. Sîntana. R eg. S t a l i n : Sibiu.
3 a Tulpină culcată, ascendentă, cu internodii scurte. Plantă scundă, cu flori mari
236 FLORA R.P.R.
var. alpestris Lamotte Prodr. fl. centr. (1877—81) 208. — L . corn. var. a lp in u s
Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 349, non Schleich. — M ţ i i Ţ ib le şu lu i :
Ţibleşu. M ţ i i R o d n e i : Pietrosu Mare pe Vf. Turnu Roşu, Corongiş, Saca, Inău.
M ţ i i R a r â u l u i : Rarău. M ţ i i B i s t r i ţ e i : Ceahlău, M ţ i i G iu r g e u lu i: Mt. « Ocsăm ».
M ţ i i O ilu z u lu i: Şandru Mare. M ţ i i C iu c a ş u lu i: Ciucâş. M ţ i i B a i u l u i : Clăbucetu
Taurului la Predeal. M ţ i i B u c e g i: Coştila în V. Albă. M ţ i i F ă g ă r a ş u lu i: V.
Doamnei,Picioru Burcului, Suru, Pal tina.
3 b Tulpină ascendentă, înallă, cu internodii ± lungi...................................................... 4
4 a Foliole foarte mari
var. silvâticus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 349. — L . corn. a. la ti-
fo liu s Schur Enum. pl. Transs. (1866) 159. — în păduri, locuri umbroase. — R e g .
S t a l i n : Sibiu, Cisnădie.
4 b Foliole mijlocii sau mici.................................................................................................. 5
5 a Tulpină înaltă, foarte ramificată, fistuloasă; pedunculii de asemeni fistuloşi
var. m ăjor (Scop.). — L . m a jo r Scop. Fl. cam. II (1772) 86. — R e g . A u t. M . :
Tg. Mureş în Păd. Cocoş. R eg . C r a io v a : Marga în Cheile Topolniţei (r. T. Severin).
5 b Tulpină plină, nefistuloasă, mai puţin ramificată
var. Tulgârls Koch l.c. — L . corn. var. g e n u in u s Posp. Fl. Oest.-Kust. II (1898)
390. — L . corn. var. a rv e n sis Ser. in DC. Prodr. II (1825) 215, p;p. — E x s.: FRE
nr. 1498 a, b. — R e g . C lu j : Cluj. R e g . A u t. M . ; Tg. Mureş; Sovata (r. Sîng. de Păd.);
Lăzarea pe Dl. «Piricske» (r. Gheorghieni); Vîlcele (r. Sf. Gheorghe). R eg.
O r a d e a : Stîna de Vale (r. Beiuş). R eg . T im iş o a r a : Timişoara.
f. rubriflorus Lamotte l.c. — Toate petalele de culoare portocalie sau roşie. —
Rară în locuri arse dc soare
[. variegâtus A. ct G. Syn. VI. 2 (1908) 678. — Vexil şi aripi roşii; carenă
galbena. — R e g . T im iş o a r a : Timişoara.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Speciile de L o tu s în general, dar mai ales L . co rn ic u la tu s , dau
un furaj valoros, de aceea în multe locuri se cultivă. Seminţele se amestecă cu cele de
gramince pentru crearea de fîneţe sau păşuni. Ghizdeiul creşte bine pe diferite soluri şi
este şi o foarte bună plantă meliferă.
Răsp. g e n. : Eurasia, Africa de N şi E.
Genul 255. T E T R A G 0 N O L 6 B U S *) Scop.**)

Fl. carn. II, ed. II (1772) 87, nom. conserv. — Lotus L. p.p.
Plante ierbacei, cu stipele pipernicite, setiforme. Frunze penat 5-folio-
late, scurt peţiolate, cu foliolele inferioare mai mici, în formă de stipele.
Flori 1—2, mari, cu pedunculi axilari. Stil îngroşat la vîrf. Ovar sesil. Păstaie
liniară, dreaptă, cu 4 muchii ± aripate, între seminţe cu pereţi transversali
parenchimatici, deschizîndu-se ca la Lotus, dar cu seminţe mai multe.
1 a Flori galbene 1. T. siliquosus
1 b Flori roşii 2. T. purpureus
*) N u m e d e r i v a t d in c u v în tu l g re c e s c te tr a g o n o s , r e f e r it o r l a p ă s ta ia p a tru n -
g h iu la r ă .
**) P r e l u c r a t d e A . N y â r â d v .
LEGUMINOSAE 237
1. T. siliquosus (L.) Roth. Fl. Germ. (1788) 323; Fl. U.R.S.S. XI (1945)
297. — Lotus siliquosus L. Syst. ed. X (1759) 1178. — Ghizdei mare. —
Bârsony kerep.—Vierkantiger Schotenklee.—TeTparoHOJioGyc CTpyuKOBHiî. —
E x s .: FRE nr. 2874. - I c . : Pl. 38, fig. 4, 4 a.
2J-. Plantă de 10—30 cm, răzleţ alipit păroasă, cu sloloni subte
rani subţiri. Tulpină decumbentă şi ascendentă, Frunze scurt peţiolate,
5-foliolate. Foliole alungit obovate, cuneate, acute sau obtuze; cele
inferioare depărtate, mai mici, în formă de stipele, oblic ovate, puţin
mai lungi decît peţiolul comun al celor 3 superioare, cele superioare
lungi pînă la 3 cm, late de 1,5 cm. Peduncul gros, uniflor, cu mult mai
lung decît frunza bracteantă. Caliciu cilindric, cu dinţi triunghiular
lanceolaţi, cei 2 superiori mai laţi şi mai scurţi decît tubul. Flori lungi de
2,5—3 cm, galbene sulfurii, cu bracteolă trifoliolată; vexil rotund, mai lung
decît aripile şi carena; aripi obovate, acoperă carena. Stil îngroşat spre vîrf.
Păstaie dreaptă, lungă de 4 —5 cm, lată de cca 3 mm, patrunghiulară, pe
muchii cu aripi longitudinale, late de cca 1 mm, de obicei glabră sau slab
pubescentă, tîrziu dehiscentă, cu seminţe numeroase, globuloase, late de
cca 2 mm. - V - V I I (VIII)
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, coaste lutoase, abrupte, adeseori
şi în sărături.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Bistriţa; Olpret (r. Dej); Gherla; Cluj, Cojocna,
Someşeni, Boju, Apahida, Măcău (r. Cluj); Valea Florilor, Turda, Copăceni, Luncani,
Hăşdate (r. Turda); Cheţani, Cuci, Iernut (r. Luduş); Berchieşu (r. Sărmaş). R e g . A u t .
M . : Fărăgău (r. Reghin); Corund (r. Odorhei). R e g . S t a l i n : Bazna, Mediaş, Proştea
Mică, Valea Lungă (r. Mediaş); Saschiz, Mureni, Sedriaş (r. Sighişoara); Hărman (r.
Codlea); Şura Mare, Ocna Sibiului, Apoldu (r. Sibiu). R eg . H u n e d o a r a : Sebeş; Orăştie.
R eg. O r a d e a : Oradea, Oşorheiu (r. Oradea); Tileagd, Vadu Crişului (r. Aleşd). R e g . T im i
şo a ra : în Banat (Heuff.). R e g . C o n s ta n ta : Letea, Periprava, Caraorman (r. Tulcea). R e g .
R a c ă u : Mrea Neamţ (r. Tg. Neamţ).
Răsp. g e n. : Europa, Caucaz, Asia Mică, Africa de N.
2. -X- T. purpiircus Monch Meth. (1794) 264; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 2 9 8 .-

Lotus Tetragonolobus L. Sp. pl. ed. I (1753)773. — Dungăţea.— Bibor kerep.—
Roter Schotenklee. — TeTparOHC jio6yc nypnypuBift. — I c . : Pl. 2, fig. 3, 3 a.
O. Plantă de 10—30 cm, în întregime scurt pubescentă. Tulpină decum
bentă, ascendentă sau erectă. Frunze foarte scurt peţiolate, cu foliole lat
obovate sau rombice, cu nervuri laterale vizibile. Foliole inferioare foarte
mici, de forma stipelelor, lungi-aproape cît peţiolul foliolelor superioare.
Inflorescenţă cu 1—2 flori, cu peduncul ± de lungimea frunzei bracteante.
Flori roşii purpurii, lungi de 2 —2,5 cm, la bază cu o bracteolă mare, trifo
liolată ; vexil rotund; aripi ovate, acoperă carena. Dinţii caliciului lanceolaţi,
mai lungi decît tubul. Păstaie glabră, la maturitate negricioasă, lungă de
238 FLORA R.P.R.
3 —7 cm, patrunghiulară, cu 4 aripi longitudinale ondulate, late aproape

cît păstaia. Sămînţă mare, ovată, brună roşietică. — III—V.
Sporadic cultivată.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Păstăile tinere sau seminţele crude se consumă ca mazărea.
Seminţele mature prăjite se folosesc ca surogat de cafea. Dă un furaj bun şi îmbogăţeşte
solul în azot.
Răsp. g e n. : Europa dc S, Transcaucazia, Africa de N.
Tribul V. G a l e g e a e Bronn Diss. Legum. (1822) 134.

Plante ierbacei viguroase sau arbuşti, mai rar arbori. Frunze penate,
mai rar trifoliolate. Toate filamentele filiforme. Ovar de obicei fără disc în
jurul bazei.
Genul 256. P S O R Ă L E A * ) L. **)
Gen. pl. [ed. II (1742) 358, nr. 716], ed. V (1754) 336, nr. 802, sub Psoralia.
Plante perene, ierbacei sau lemnoase, cu frunze digitat compuse sau
aripate, la noi trifoliolate, lung peţiolate, cu foliolă terminală mai lung peţio
lulată. Flori în raceme sau capitule. Caliciu campanulat, cu 5 dinţi ±
egali sau cei inferiori mai lungi, cei 2 superiori adesea concrescuţi. Vexil
orbicular; carena obtuză la vîrf, mai scurtă decît aripile. Stamine monadelfe
sau diadelfe. Păstaie indehiscentă.
Genul cuprinde peste 100 de specii, cele mai multe răspîndite în Africa.
P. bituminosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 763. — E x s .: FRE nr. 570. — Ic. :
Pl. 39, fig. 1.
4 . Plantă înaltă peste 1 m, cu tulpină ramificată, alipit şi glandulos
păroasă, neplăcut şi pătrunzător mirositoare. Frunze lung peţiolate, trifo
liolate, cu foliolă terminală mai lung peţiolată. Foliolele frunzelor inferioare
suborbiculare, cele superioare lanceolate, obtuze sau acute. Stipele libere,
liniare sau lanceolate, cu vîrf ascuţit. Inflorescenţa capitul globulos, cu 10—
30 flori, înconjurate la bază cu 2 frunze involucrale scurte, ± de lungimea
caliciului şi cu vîrf tridinţat. Caliciu lung de cca 1,5 cm, cu tubul campa
nulat ovat, scabru păros şi dinţii lanceolat fin subulaţi, alipit păroşi, ± de
lungimea tubului. Petale albăstrui violete, rareori alburii, mai lungi decît
caliciul. Vexil cu lamină ovală sau alungit ovală, de lungimea unguiculei;
aripi alungite, mai scurte decît vexilul. Stamine în mugurele floral mona-
*) După grecescul psoralcos = rîios, planta fiind prevăzută cu multe glande mărunte.
P l a n ş a 39. — 1. P so ra îe a b itu m in o sa L. — 2. C a ra g a n a fr u te x (L.) K. Koch. — 3.

C . fr u te x var. m o ttis (M. B.) C. K. Schneid. — 4. C. arborescens Lam. — 5. H a lim o d e n d ro n
h aloden dron (Pali.) Yoss.
PLANŞA 39
LEGUMINOSAE 241
delfe, numai în timpul înfloririi diadelfe. Păstaie indehiscentă, ovată, pie-

loasă, cu rostru slab curbat, i păros sau glabru. Seminţe reniforme. —
V -V I.
S t a ţ i u n e a In locuri uscate, ierboase; numai în Dobrogea.
1 a Frunze involucrale mai scurte decît tubul caliciului. Inflorescenţă 10—11-floră.
Plante alipit păroase, mai puţin ramificate
var. genuina Rouy Fl. Fr. V (1899) 131. — R eg. C o n s ta n ţa : Ostrov la Studina
Vodă (r. Adamclisi).
1 b Frunze involucrale mai lungi decît tubul caliciului. Inflorescenţă multifloră (— 30).
Plante mai pronunţat păroase, cu tulpini robuste şi mai ramificate
var. plumosa Rchb. Ic. Fl. germ. XXII (1870) 91. — în părţile sudice ale
Dobrogei.
R ă s p . g e n . : Europa de S, Asia de V, Africa de N, Insulele Canare.
Genul AM O E P H A * ) L. **)
Plante lemnoase, cu frunze imparipenate. Inflorescenţă racem dens, erect.
Caliciu tubulos campanulat, 5-dinţat. Corola formată numai din vexil bine
dezvoltat, violet, cu mult mai scurt decît staminele monadelfe pe care le
înconjoară. Păstaie indehiscentă, scurtă, slab falcată.
Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite în America de N.
* A. fruticdsa L. Sp. pl. ed. I (1753) 713; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 302. -
Salcîmmic, Amorfă.—Kinincs.—Falscher Indigo.—AMopâ KycTapnHKOBan.—
Ic.: Pl. 40, fig. 1.
2J-. Tulpini de 1—3 m (rar pînă la 6 m ),cu ramuri zvelte. Frunze mari,
imparipenate, cu 11—21 foliole, pe dos dispers şi fin glandulos punctate, scurt
peţiolulate, ovat eliptice sau ± lanceolate, lungi pînă la 4 cm şi late de 1,8 cm,
verzi, pe dos cenuşiu verzi, glabre sau fin pubescente, la bază cu stipele
caduce. Flori în raceme dense, erecte, lungi de 10—15 cm. Caliciu tubulos cam
panulat, păros, 5-dinţat, cu cei 2 dinţi superiori obtuzi şi cei inferiori acumi-
naţi, inegali. Vexil rotund obcordat, scurt unguiculat, purpuriu violet sau
întunecat violet, lung de 6 —7 mm, acoperă filamentele; aripile şi carena
lipsesc. Stamine monadelfe, mai lungi decît vexilul, cu filamente lilachiu
roşietice şi antere galbene-aurii. Stil glabru sau păros. Fruct lung de 8 —9
mm, slab curbat, glandulos verucos, indehiscent sau tîrziu dehiscent, cu 1 (2)
seminţe alungite, lungi de cca 3 mm. — V —VII.
Cultivată ca plantă ornamentală, în garduri vii şi perdele de protecţie.
Uneori sălbăticită prin zăvoaie.
*) Din grecescul a privativ = fără, şi morphe = formă, pentru forma cu totul

aparte a florii.
242 FLORA R.P.R.
f. crispa Kirchn. in Petz. et Kirchn. Arb. Muşc. (1864) 37 . — Frunze ± ondulate

f. pendula (Carr.) Dipp. Laubholzk. III (1893) 691. — A . p e n d u la Carr. in Rev. Hort.
(1871) 378. — Ramuri pendule.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele conţin cca 3% uleiuri eterice. Lăstarii tineri dau
un colorant asemănător indigoului.
R ă s p . g e n. : America de N.
Genul 257. GALI Ş GA *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 220], ed. V (1754) 320. - Ciumărea.
Plante ierbacei, cu frunze imparipenat compuse. Flori grupate în raceme
laxe. Caliciu campanulat, 5-dinţat, cu dinţi aproape egali. Vexil alungit ovat;
aripi uşor concrescute cu carena. Stamine monadelfe. Păstaie liniară, dehis-
centă.
G. officinalis L. Sp. pl. ed. I (1753). 714; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 303,
tab. 20. — Ciumărea, Scrîntitoare. — Kecskeruta. — Geissraute. —- Tajiera
jieKapCTBeHHan. — Ic.: Pl. 37, fig. 3, 3a.
2)-. Tulpină de obicei fistuloasă, erectă, glabră, înaltă pînă la 100 cm.
Frunze imparipenat compuse, scurt peţiolate, cu 11—17 foliole lanceolate sau
liniar lanceolate, la vîrf obtuze şi de obicei mucronate, lungi de 1,5—4 cm şi
late de 4 —15 mm. Stipele mari, acuminate, semisagitate, libere. Flori
dispuse în raceme laxe, lung pedunculate, mai lungi decît frunza bracteantă.
Flori numeroase, puţin nutante, lungi de 10—12 mm, palid liliachii sau albe,
cu pediceli aproape de lungimea caliciului. Bracteole persistente, liniar subu-
late, foarte fin ascuţite, mult mai lungi decît pedunculul floral. Caliciu campa
nulat, 5-dinţat, cu dinţi liniari, aproape egali. Vexil alungit obovat, lung cît
carena obtuză; aripi mai scurte, slab alipite de carenă. Stamine monadelfe.
Păstăi glabre, dehiscente, lungi de 2 —3 cm, între seminţe slab gîtuite, roşii
brune. Seminţe alungite, comprimate, brune. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin livezi, şanţuri, pe malul apelor, în trestiişuri, păşuni
umede şi dumbrăvi.
Răsp. în ţară: Frecventă în întreaga Iară.
f. albifldra Boiss. Fl. or. II (1872) 191. — Flori complect albe. — R e g . O radea : Pocola.
Răbăgani în Mţii Codrului (r. Beiuş). R e g . I a ş i : Mîrzcşti (r. Iaşi).
*) După unii derivat din cuvîntul grecesc gala lapte, şi âgein = a produce, specia
fiind Întrebuinţată odinioară pentru sporirea laptelui la femeile ce alăp
G. o ffic in a lis
tează *
**) Prelucrat de A. N y d r â d y.
P l a n ş a 40. — 1. A m o r p h a fru tic o sa L. — 2. C olutea arborescens L., 2a, fruct.

PLANŞA 40
LEGUMINOSAE 245,
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă medicinală veche, puţin studiată. Se menţionează că

ar scădea conţinutul în zahăr al sîngelui şi că ar putea fi folosită în diabet. Odinioară
s-a folosit şi ca diuretic, diaforetic şi pentru stimularea producerii laptelui la femeile
care alăptează. Se foloseşte şi ca vermicid, uneori şi ca furaj.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de S, Asia de SV.
Genul W I S T Ă R I A*) Nutt. **)

Gen. Amer. II (1818) 115 sub Wisteria, corr. Spreng. nom. conserv.
Plantă lemnoasă, căţărătoare. Frunze imparipenate, cu stipele caduce.
Flori grupate in raceme terminale şi laterale. Caliciu tubulos sau campanulat,
cu 5 d in ţi; dinţii superiori de obicei concrescuţi, cei inferiori mai lungi. Vexil
deasupra unguiculei, cu 2 căluşuri sau pete străvezii; aripi alungit curbate,
cu baza auriculată; carenă obtuză, curbată. Stamine diadelfe. Păstaie dehis
centă, verucoasă.
* W. sinănsis (Sims) DC. Prodr. II (1825) 390; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

305. — Glycine sinensis Sims Bot. Mag. (1819) tab. 2083. — Ic.: Pl. 41, fig. 1.
Tulpini căţărătoare, înalte pînă la 20 m. Lujeri şi frunze la început sericeu
păroase, mai tîrziu glabrescente. Frunze lungi pînă la 30 cm, cu 7—11 foliole
ovat lanceolate pînă la eliptice, de obicei lungi de 6 —8 cm, lung acuminate,
cu stipele setiforme, caduce. Flori albastre, mirositoare, lungi de cca 25 mm,
în raceme pendente, lungi de 20—30 cm. Ovar pedicelat, pubescent. Păstaie
păroasă, coriacee, dehiscentă, iară pereţi transversali, cu 1—3 seminţe. —
V -V I.
Plantă ornamentală, adeseori cultivată în parcuri şi grădini.
întrebuinţări. Scoarţa conţine glucozidul wistarina.
R ă s p . gen. : China, Japonia.
Genul 258. R O B Î N I A 1) L.a)

Gen. pl. [ed. I (1737) 220], ed. V (1754) 322. - S a 1 c î m.
Arbori. Frunze imparipenate, cu foliole întregi, scurt peţiolulate şi cu
stipele căzătoare sau transformate în ghimpi. Inflorescenţa racem, cu brac
teole caduce de timpuriu. Caliciu campanulat, cu dinţi scurţi şi laţi. Flori albe
sau roze, cu vexil mare, aplecat puţin înapoi. Aripi libere; carenă îndoită în
sus. Stamine diadelfe. Stil alungit, spre vîrf rigid păros. Păstaie turtită,
dehiscentă, fără pereţi transversali, cu multe seminţe.
Genul cuprinde cca 10 specii băştinaşe în America de N şi Mexic.
*) După numele lui Kaspar Wistar (1761—1818), profesor de anatomie la Fila-

delfia.
x) După numele lui Jean Robin (1550—1629), grădinar vestit din Paris, care în
anul 1601 a adus salcîmul din America de N la Paris, de unde s-a răspîndit în
toată Europa.
2) Prelucrat de A. N y ă r â d y.
2^6 FLOKA R.P.Tl.
1 a Inflorescenţă fără sete glanduloase. Flori albe sau deschis rozee. Lujeri
glabri. Stipele transformate în spini ....................... 1. R. pseudacacia
i b Inflorescenţă glandulos setoasă sau lujerii glandulos vîscoşi, păroşi sau
setoşi. Flori roşii sau roze............................................................................. 2
2 a Lujeri tineri păroşi, fără sete şi nevîscoşi. Stipele transformate în spini
2. R. neomexicana
2 b Lujeri tineri glandulos vîscoşi sau acoperiţi cu sete, fără ghimpi___ 3
3 a Lujeri tineri foarte vîscoşi, fără sete. Dinţii caliciului mai scurţi decît
tubul .............................................................................................. 3. R. viscosa
3 b Lujeri tineri acoperiţi cu sete roşii, dese, caduce, lăsînd ca cicatrice puncte
roşii. Dinţii caliciului de obicei mai lungi decît t u b u l___ 4. R. hispida
1. R. pseudacâcia L. Sp. pl. ed. I (1753) 722; Fl. U.R.S.S. XI (1945)

306. — Salcîm. — Feher akâc. — Gemeine Robinie. — Podumia jioîkho-
aKaEţnn. — Ic.: Pl. 41, fig. 3.
Arbore pînă la 25 (30) m, cu coroană mare, luminoasă, rară. Ritidom
gros, adînc brăzdat în lung. Muguri ascunşi în cicatricea frunzei. Lujeri la
început verzi, scurt alipit pubescenţi, apoi repede glabri, netezi. Frunze de
20—30 cm lungime, glabre, la bază cu vagină umflată şi cu cîte 2 ghimpi
proveniţi din modificarea stipelelor, rigizi, brun roşietici. Foliole cîte 9 —21,
scurt peţiolulate, ovale, eliptice sau eliptic ovate, lungi de 2 —6 cm şi late
de 1—3 cm, pe faţă închis verzi, pe dos suriu verzi. Inflorescenţă racem lung
de 10—25 cm, la început erect, la înflorire pendenb, cu axă slab pubescentă,
neglanduloasă. Flori albe sau deschis rozee, lungi de 15—20 mm, foarte
mirositoare, cu pediceli lungi de 3 —5 mm. Caliciu campanulat, puţin pubescent,
ou 5 dinţi scurţi şi obtuzi. Vexil rotund, ± slab emarginat; aripi auriculate;
carenă obtuză. Stil curbat în sus, sub stigmat cu peri rigizi. Păstaie scurt
pedicelată, lungă de 5 —10 cm şi lată de 1—2 cm, turtită, brună roşietică, cu
4 —10 seminţe. Sămînţă reniformă, lungă de 6 —8 mm, lată de 3—4 mm,
de obicei brună, netedă, foarte tare. — V —VI.
Comun în cultură în toată ţara, de la cîmpie pînă în regiunea dealurilor.
Adeseori sălbăticit.
1 a Coroană globuloasă, cu ramuri dese........................................................................... 2
1 b Coroana în mod natural (netunsă) nu creşte globuloasă.................... ...................... 3
2 a Coroană nu prea deasă, cu ramuri mai zvelte
var. bessoniâna Xichols.-Molt. Dict. Hort. IV (1896—97) 515.
2 b Coroană foarte deasă, cu ramuri scurte
-X- var. umbraeulifera DC. Prodr. II (1825) 261.
P l a n ş a 41. — 1. W ista ria sin en sis (Sims) DC. — 2. R obin ia h isp id a L.— 3. R .
pseudacacia L. — 4. R . viscosa Vent.
PLANŞA 41
LEGUMINOSAE 249
3 a Coroană columnară, cu ramuri erecte.

X- var. pyramidâlis Păpin in Rev. hort. săr. II, IV (1845) 240.
3 b Coroana nu este columnară.......................................................................................... 4
4 a Coroana lată şi turtită, cu ramuri şerpuitoare în diferite direcţii
X- var. tortuosa DC. Cat. Hort. Monsp. (1813) 136.
4 b Coroană neregulată, cu ramuri ± drepte, lungi........................................................ 5
5 a Ramuri fără ghimpi
X* var. inermis DC. l.c.
5 b Ramuri ghimpoase *
X- var. vulgâris A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 715.
X* f- monophylla (Kirchn.). — R. pseudacacia var. m onophyla Kirch. in Petz.
et Kirchn. Arb. Muşc. (1864) 377. — Frunze cu o singură foliolă sau cu 3—7
foliole.
X* f- dccaisneâna Carr. in Rev; hort. (1863) 151. — Flori deschis rozee,
în rest ca la var. vulgaris.
X* f. pendula Dieck Catal. sec. C. K. Schneid. Laubholzk. (1907) 83. —
Ramurile pendente.
Unităţile de mai sus sînt cultivate prin parcuri şi pe străzile oraşelor.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Salcîmul este folosit pe o scară întinsă în plantaţii forestiere,
ca specie repede crescătoare şi relativ puţin pretenţioasă faţă de sol. De asemeni, în plan
taţii pe terenuri degradate, pentru fixarea coastelor şi Laluzurilor şi fixarea dunelor.
Apoi, ca specie principală în perdelele forestiere din regiunile de stepă şi silvo-sLepă, pentru
protecţia ogoarelor şi în perdelele parazăpezi din lungul şoselelor şi căilor ferate. Se mai
foloseşte mult pentru plantaţii în lungul drumurilor, ca arbore ornamental, ca arbore de
străzi, de curţi ţărăneşti şi ca arbore melifer. Salcîmul se înmulţeşte repede atît prin
seminţe cît şi prin drajoni. Se dezvoltă bine în special pe soluri uşoare, nisipoase şi
reavene, unde adesea atinge dimensiuni mari. De menţionat arboretul de salcîm din
Păd. Piscu-Tunari (punctul Ciurumcla), în lunca Dunărei, lîngă corn. Piscu-Vechi (r.
Calafat) socotit ca cel mai frumos din Europa. Scoarţa se întrebuinţează la tăbăcit.
Rădăcinile şi seminţele conţin toxalbumină. Lemnul este tare, rezistent, elastic, se
lustruieşte frumos şi este folosit mai ales pentru cozi de unelte, piese de căruţărie
şi ca un bun combustibil. Rezistă foarte bine în pămînt fiind astfel foarte căutat
pentru pari de gard, araci de vie, ţăruşi, etc. Florile sînt inelifere. Nectarul conţine
55% zahăr şi mierea produsă este galbenă aurie şi de calitate superioară. Florile pot fi
folosite pentru vopsirea în galben a mătasei, bumbacului şi hîrtiei. în unele locuri, din
flori se prepară o băutură plăcu Lă şi aromată. Seminţele dau un ulei gras, folosit numai
pentru scopuri industriale. Din păstăi, în America se prepară un sirop cu efect narcotic.
Răsp. gen. : America de N; adventiv în celelalte continente.
2. X- R. neomexicâna A. Gray in Mem. Amer. Acad. Art. n. s. V (1855) 315.

Arbore sau arbust pînă la 10 m, cu scoarţă deschis brună. Lujeri spinoşi,
în tinereţe glandulos. pubescenţi. Frunze mai mici decît la R. pseudacacia,
cu 15—21 foliole lungi de cca 3 cm şi late pînă la 15 mm, pe dos ± pubescente.
Flori rozee, in raceme scurte. Dinţii caliciului ± egali cu tubul. Păstaie lungă
de 9 cm, lată de 1 cm, des păroasă. — V I—VII.
Cultivat sporadic ca arbore ornamental.
R ă s p . gen. : America de N ; Mexic.
250 FLORA R.P.R.
3. -X- R. viscosa Vent. Descr. Cels. (1800) 6, tab. 4; Fl. U.R.S.S. X I

(1945) 309. — Ic.: Pl. 41, fig. 4. — Salcîm roşu.
Arbore pînă la 12 m, cu coroană rotundă. Scoarţă netedă, închis brună.
Lujeri nespinoşi, glandulos vîscoşi. Frunze cu peţiol întunecat glandulos, cu
13—21 foliole lungi pînă la 4 cm şi late pînă la 2 cm, pe dos suriu verzi şi
slab păroase sau glabre. Racem compus din 10—15 flori violet rozee, de 2 cm
lungime, nemirositoare. Caliciu slab păros, cu dinţi scurţi. Vexil mare, rotund.
Fruct lung pînă la 8 cm şi lat de 12 mm, glîindulos setos. — V —VI;
V III-IX .
Cultivat în grădini şi parcuri.
4. x- R* hispida L. Mant. I (1767) 101; Fl. U.R.S.S. 1. c. 306. - Salcîm

roşu. — Piros akâc. — Rosenrote Robinie. — P oOhhhh meTHHHCTOBOJiocafl.—
Ic.: Pl. 41, fig. 2.
Arbore sau arbust de 1—3 m, ramificat de la bază. Lujeri nespinoşi,
acoperiţi cu sete roşii, glanduloase, lăsînd după cădere pete roşii, mai tîrziu
brun roşii şi foarte fragili. Frunze cu 7 —11 foliole lungi pînă la 5,5 cm şi late
de 3,5 cm, obovate sau alungit ovate, pe faţă verzi şi glabre, pe dos suriu
păroase, mai tîrziu glabrescente. Dinţii caliciului de obicei mai lungi decît
tubul. Flori rozee sau palid purpurii, lungi de 2,5 cm, nemirositoare, cîte
3 —9, în racem pendent. Păstaie lunga de 5 cm, puţin mai lată de 1 cm,
setos păroasă. — V —VI.
Cultivat ca plantă ornamentală. De obicei se altoieşte pe R. pseudacacia.
Răsp. g e n . : America de N.
Genul 259. C O L I Î T E A * ) L. **)

Gen. pl. ed. V (1754) 323. — B ă ş i c o a s ă .
Arbuşti cu frunze imparipenate şi stipele mici. Flori mari, în raceme
axilare. Caliciu campanulat, cu 5 dinţi egali sau cel superior mai scurt.
Vexil suborbicular, deasupra unguiculei plisat sau cu 2 căluşuri. Carenă
obtuză, curbată, lung unguiculată. Fruct ventricos umflat, cu pereţi mem-
branoşi, nedehiscent sau dehiscent numai la vîrf.
Genul cuprinde cca 10 specii răspîndite în Europa de S şi Asia pînă în
Himalaia.
1 a Foliole mai lungi de 15 mm. Flori galbene portocalii, fără nuanţe brune.
Fruct lung de 5—8 cm, rămîne închis pînă în primăvara anului următor 2
*) După cuvîntul grecesc kolutăa, sau koloitea, nume la Theophrastos pentru un

arbust care se usca fiind tuns (koluein).
kEGUMINOSAE 251
1 b Foliole de 10—15 mm. Flori portocalii sau brun-roşii. Fruct lung de 4 cm,
deschis la vîrf spre spate ................................................ 3. C. orientalis
2 a Flori lungi de cel puţin 2 cm. Caliciu slab alb păros. Aripi tot atît de lungi
sau mai scurte decît carena. Fruct lung de 6 —8 cm .. 1. C. arborescens
2 b Flori lungi de cel mult 2 cm. Caliciu des negricios păros. Aripi lungi cel
puţin cît carena. Fruct lung de cca 5 cm ....................... 2. C. melanocalyx
. 1. C. arborescens L. Sp. pl. ed. I (1753) 723; Fl. U.R.S.S. 1. c. 318. -

Băşicoasă. — Pukkanto dudafiirt. — Blasenstrauch. — IlysBipHiiK apeBOBHA-
Huii.— Exs.: FRE nr. 1276. — Ic.: Pl. 40, fig. 2, 2a.
Arbust de 2 —3 m. Lujeri erecţi, cilindrici, la început cu peri alipiţi.
Frunze imparipenate, 7 —11-foliolate. Foliole scurt peţiolulate, obovate sau
lat eliptice, lungi de 1—3 cm şi late de 0,75—1,5 cm, la vîrf emarginate, cu
nervuri laterale bine vizibile, glabre, numai pe margini sau pe dos cu peri
alipiţi. Stipele mici, ovate, păroase, de timpuriu caduce. Pedunculi în axila
frunzelor, erecţi, cu cîte 2 —8 flori nutante şi cu bracteole lanceolate, mem
branoase. Flori deschis galbene, lungi de cca 2 cm, cu pediceli lungi de
15 mm, sub caliciu cu o bracteolă sevamiformă. Caliciu campanulat, bilabiat,
acoperit cu peri albi, scurţi. Dinţii obtuzi, cu mult mai scurţi decît tubul,
•cei 2 superiori mai scurţi decît*ceilalţi. Vexil erect, rotund, lung cît aripile şi
carena. Stil curbat, la vîrf cîrligat şi lăţit, pe latura internă cu peri rigizi,
cu stigmat îngroşat. Păstaie nutantă, indehiscentă, lungă de 6 —8 cm, lata
de 3 cm, acuminată, ventricos umflată, cu pereţi membranoşi, străvezii,
slab nervaţi, cu seminţe numeroase, persistentă pînă în anul următor. Seminţe
reniforme, lungi de 3 —4 miji, lateral Lurlite, negricioase. — V — VIII.
Pe coline însorite, pietroase, prin tufişuri, prin vii. Adesea cultivat în
grădini şi sălbăticit.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C l u j : Năsăud prin grădini; Aiud. Reg. A u t. M . : Tg. Mureş.
Or. Stalin; Sibiu. Reg. C ra io v a : între Vîrciorova şi Gura Văii. Reg. P lo e ş ti:
Reg. S t a l in :
Nişcov la Pîr. Sărat (r. Buzău). Reg. B u cu reşti: Bucureşti. Reg. C on stan ţa: Babadag.
Reg. G a la ţi: Greci pe Mt. Ieşitul Sufletului; Brăila, Lacu Sărat în parc. Reg. B a c ă u :
Piatra Neamţ. Reg. l a ş i : Iaşi prin grădini ca plantă ornamentală, pe Dl. Vişan.
f. monophylla Jâv. Magy. fl. (1925) 632. — Frunze numai cu o singură foliolă
terminală. — Foarte rară.
întrebuinţări: Frunzele au acţiune purgativă.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de S, Asia de SV.
2. ? C. melanocâlyx Boiss. et Heldr. Diagn. II, Ser. I, nr. 9 (1849) 35.

Arbust foarte asemănător cu C. arborescens. Lujeri mai păroşi. Foliole
pe dos păroase. Flori puţin mai mici. Caliciu dens negricios păros, cu dinţi
252 FLORA R.P.R.
mai lungi şi mai laţi. Aripi cel puţin de lungimea carenei, puţin răsucite pe
margini. Ovar păros. Fruct abia peste 5 cm lungime. —V —VII.
S t a ţ i u n e a . Locuri pietroase, tuferişuri însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Indicat din sudul Dobrogei.
R ă s p . g e n . : Asia Mică.
3. * C. orientâlis Mill. Gard. Dict. ed. VIII -(1768) nr. 3; Fl. U.R.S.S.
XI (1945) 317, tab. 22, fig. 3.
Arbust pînă la 2 m. Lujeri la început ± păroşi, apoi glabri, gălbui bruni.
Frunze lungi de 5 —12 cm, de obicei cu 7 —9 (rar 11—13) foliole obovat
cuneate, lungi de 10—15 mm şi late de 9 —13 mm, emarginate, ± glauce,
glabre, cu nervuri laterale nevizibile. Inflorescenţă cu 2—3 (5) flori portocalii
sau brune roşcate. Caliciu campanulat, rărit păros, cu dinţi scurţi. Vexil
lung de 15 mm, la bază cu o pată deschis galbenă; aripi mai scurte decît
carena. Ovar glabru. Păstaie cel mult de 4 cm lungime, la vîrf deschisă, violet
nuanţată. Seminţe reniform rotunde. — V —VII.
Cultivai ca arbust ornamental.
R ă s p . gen.: Transcaucazia, Turchestan.
Genul H A L I M O D ^ N D R O P ) Fisch.**)
in DC. Mem. Lăgum. (1825) 283.
Caracterele genului sînt cuprinse în cele ale speciei.
* H. halodendron (Pali.) Voss in Vilmor. III. Blumeng. ed. III (1896)

215; Fl. U.R.S.S. XI (1945) 323, tab. 20 fig. 2. — Robinia halodendron Pali.
Reise II (1770) Anh. 741; L. fii. Suppl. (1781) 330. - I c .: Pl. 39, fig. 5.
Arbust pînă la 2 m. Lujeri anuali alipit sericeu păroşi, în al doilea an glabri.
Muguri alb lînoşi. Frunze paripenate, cu 1—2, rar 3 perechi de foliole alungit
obovate sau oblanceolate, lungi de 15—35 mm, la vîrf rotunjite şi mucronate,
spre bază îngustate, mărunt şi des sericeu pubescente, cu rachis adeseori termi
nat în spinişor. Stipele cu baza lată, subulate, punginte. Inflorescenţă cu 2—3
flori aproape umbelat aşezate, cu bractei mici sau grupate fasciculat pe nodu
rile tulpinii. Flori lungi de 15—18 mm, deschis violete sau violete. Caliciu cu
dinţi scurţi, cei 2 superiori i uniţi. Vexil aproape rotund, cu laturile condu-
plicate; aripi alungit curbate; carenă obtuză, curbată. Stamine diadelfe.
Ovar pedicelat. Fruct elipsoidal sau obovat, lung de 15—25 mm, cu pereţi
pieloşi, la vîrf brusc şi scurt rostrat, gălbui brun. Seminţe lucioase, reniform
comprimate, suriu brune, cu pete întunecate. — V I—VII.
*) Nume format din cuvintele greceşti hălimos = sărat, şi dendron = arbore, adică
arbore de sărături.
**} Prelucrat de A. N y â r â d y.
LEGUMIXOSAE 253
S t a ţ i u n e a . Cultivat prin grădini.

R ă s p . î n ţ a r ă : Semnalat din regiunea Arad şi din Moldova.
Răsp. gen. : Transcaucazia, Turchestan, pînă în Altai.
întrebuinţări: Indicat pentru plantaţii pe sărături.
Genul C A R A G Ă N A * ) Lam.**)
Encycl. I (1783) 615. — C a r a g a n ă .
Arbuşti sau arbori. Frunze paripenate, cu racbis terminat cu o setă, adesea
chiar cu spinişor. Stipele subulale, uneori cu un spin. Flori solitare sau în
umbelă. Caliciu tubulos, 5-dinţat, cu cei 2 dinţi superiori mai mici. Vexil
lung unguiculat, ovat sau suborbicular, cu margini reflecte. Carenă obtuză,
aproape dreaptă. Stamine diadelfe. Păstaie cilindrică, adesea umflată.
1 a Frunze cu 6 sau mai multe foliole................................... 1. C. arborescens
1 b Frunze cu 4 foliole foarte apropiate, aparent digitate, îngust lanceolate
2. 0. frutex
1. * C. arborescens Lam. Encycl. 1. c . ; Fl. U.R.S.S. X I (1945) 362. —

Robinia Caragana L. Sp. pl. ed. I (1753) 722. — Caragană. —Borsofa. —
Erbsenstrauch. — KaparaHa jţpeBOBHjţHaH. — Ic,: Pl. 39, fig. 4.
Arbust de 5 —7 m. Ramuri erecte, la început ± păroase, mai tîrziu glabres
cente. Frunze la început păroase pe ambele feţe, apoi numai pe dos slab păroase,
cu rachis nespinescent. Foliole 6 —12 perechi, rar mai multe, eliptice, cu vîrf
mucronat. Stipele rar spiniforme. Inflorescenţă cu 1—2 sau 3 flori umbelate.
Flori lungi de 18—22 mm, galbene aurii. Caliciu tubulos, cu dinţi scurţi. Păstaie
liniar cilindrică, lungă de cca 5 cm şi lată de 2 —3 mm. Sămînţă brună. —
V -V I.
Frecvent cultivat ca arbust ornamental şi în perdelele de protecţie, pe
alocuri sălbăticit.
R ă s p . gen. : Siberia orientală, Manciuria.
2. 0. frutex (L.) K. Koch Dendr. I (1869) 48; Fl. U.R.S.S. 1. c. 333. -

C. jrutescens DC. Prodr. II (1825) 268. — Ic.: Pl. 39, fig. 2.
Arbust pînă la 3 m. Frunze cu 2 perechi de foliole aparent digitate, fiind
aşezate apropiat, cu rachis terminat în spinişor. Foliole ± obovate sau cuneat
alungite, spinulos mucronate, glabrescente, dispers păroase sau pe ambele
feţe des cenuşiu pufos păroase, lungi pînă la 3,5 cm şi late pînă la 1,5 cm.
Stipele adeseori punginte. Flori galbene, cîte 1—3 (4), în fascicule umbeliforme,
*) Numele chirghiz al plantei Caragana fru tex K. Koch.

**) Prelucrat de A. N v â r â d y.
254 FLORA R.P.R.
lungi pînă la 2,5 cm, cu pedicel lung de 2 ori cît caliciul, la mijloc articulat.
Fructe cilindrice, lungi pînă la 3,5 cm, late de 3 —4 mm.— V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin stepe.
R ă s p . î n ţ a r ă : Spontan numai în Moldova, lîngă satul Valea Lungă şi aproape
de Iaşi la Iazu Chiriţei, către Şapte Oameni (r. Iaşi).
O b s . Planta a mai fost amintită de Enculescu din Dobrogea în faţa staţiei Mircea
Vodă şi la SE de Cochirleni (r. Medgidia). Ulterior, Prodan (Consp. (1935—36 ) 217)
n-o mai menţionează din Dobrogea, dar citează pe C. arborescens în locurile indicate de
Enculescu.
var. typica C. K. Schneid. Laubholzk. (1907) 102. — PlanLă ± glabră.

var. măllis (M. B.) C. K. Schneid. l.c. — C. mollis M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819)
477. — I e . : Pl. 39, fig. 3. — Plantă ± cenuşiu pufos păroasă.
Răsp. gen.: U .R .S.S. de S, Turchestan, Siberia, pînă în Asia de S.
Genul 260. A S T R l G A I U S * ) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 215], ed. V (1754) 335, nr. 799. - P i a t r ă linte.
Plante ierbacei sau subfrutescente, uneori arbuşti mici. Frunze impari
penate sau numai în aparenţă paripenate. Foliole cu margini întregi, fără
nervuri laterale evidente. Stipele libere sau concrescute cu peţiolul. Inflo
rescenţe racemoase, aşezate în subţioara frunzelor, în formă de spice sau
capitule, la unele specii ieşind direct din gîtul rădăcinii. Flori violacei, purpurii,
galbene sau alburii, cu sau fără bracteole. Caliciu tubulos campanulat sau
obconic, la unele specii umflat, cu dinţi scurţi. Petale de obicei cu unguiculă
lungă, libere, mai rar concrescute cu tubul staminal şi persistente. Vexil şi
aripi de obicei înguste. Carenă de lungimea aripilor sau mai scurtă, obtuză
sau ascuţită, foarte rar acuminată pe partea dorsală (A . pseudopurpureus) .
Stamina superioară (dinaintea vexilului) aproape totdeauna liberă. Gineceu
unicarpelar, scsil sau stipitat, cu multe ovule. Fructe de mărime şi formă
foarte variată, uniloculare sau ± divizate printr-un perete ieşit din sutura
dorsală şi cu deschidere deseori biloculară. Seminţe reniforme.
Are circa 1500 de specii, răspîndite pe tot globul, în afară de Australia.
Cele mai multe cresc în regiunile secetoase ale lumii vechi. în U.R.S.S. se
găsesc 850 de specii.
1 a Peri simpli, fixaţi la bază (la speciile noastre). Caliciu tubulos campa
nulat, umflat la bază sau obtuz (except. A. epiglottis) ...................2
*) Nume de plantă leguminoasă la Dioscorides, probabil din cauza seminţelor

muchiate.
**) Prelucrat de M. G u ş u i e ac .
P l a n ş a 42. — 1. Astragalus hamosus L. — 2. A. contorluplicalus L. — 3. A. depres-

sus Torn.
PLANŞA 42
r.UGl'xMlNOSAE 257
1 b Peri bipartiţi, fixaţi la mijlocul lor, în formă de* ac magnetic, de multe

ori la prima vedere asemănători celor simpli 18
2 a Plante ierbacei, anuale, cu flori mici
2 b Plante perene, sublemnoase .............
3 a Stipele unite într-un solz opus frunzei Flori de cca 8 —9 mm lungime.
Păstaie îndoită (curbată)........................................................ 1. A. hamosus
3 b Stipele libere, neopuse frunzei. Racem pedunculat, cu flori galbene,
lungi de cca 5 —6 mm. Păstaie arcuită, formînd. aproape un cerc
întreg 2. A. contortuplicatus
4 a Petale după înflorire căzătoare (except. A . exscapus). Caliciu după înflo
rire neschimbat .............................................................................................. 5
4 b Petale după înflorire persistente, cele interioare ± aderente la tubul
staminal. Caliciu după înflorire de obicei mărit sau veziculos umflat.
Inflorescenţe globuloase, su b sesile.................................... 17. A. ponticus
5 a Flori pedicelate, dispuse in raceme rărite, puţine sau solitare, axilare sau
aproape bazale ('Secţia P haca)..................................................................... 6
5 b Flori aproape sesile, reunite în capitule sau spice îndesuite. Fruct scurt,
bilocular, aproape totdeauna mai lung decît caliciul. Petale purpurii
albastre sau albe, foarte rar deschis galbene ('Secţia Hypoglottis) .. 17
6 a Stipele de obicei ± concrescute, uneori numai la bază (Ca la A. depressus
cu tulpină foarte scurtă ). Caliciu scurt pînă la foarte scurt, de obicei
tubulos. Petale albăstrui violacee sau a l b e ............................................ 7
6 b Stipele de obicei libere, cel mult concrescute cu peţiolul. Petale galbene
sau gălbui 11
7 a Cârpele sesile. Fruct brăzdat pe s p a t e .................................................... 8
7 b Cârpele evident stipitate. Fruct puţin adîncit pe s p a t e ................. 9
8 a Tulpini foarte scurte. Fruct carenat pe partea ventrală, alungit liniar,
bilocular, cu multe seminţe. Flori alburii, cu carenă ± albăstrie
3. A. depressus
8 b Tulpini alungite. Fruct necarenat pe partea ventrală, mic, alungit
liniar, trimuchiat, bilocular sau sem ibilocular...............4. A. sulcatus
9 a Aripi adînc bilobate pînă la bifidate, albe gălbui. Carenă la vîrf închis
violacee, mai scurtă decît vexilul. Fruct stipitat, alungit elipsoidal,
oblic rostrat, patent sau puţin nutant. Foliole sub 5 mm lăţime
5. A. australis
9 b Aripi întregi, nedivizate, cel mult tru n ch iate...................................... 10
10 a Vexil de cca 2 ori mai lung decît carena. Petale deschis albastre,
omogen colorate. Fruct foarte scurt stipitat, pendul, ovoidal pînă la
subrotund, umflat. Foliole oval eliptice, mai late de 5 mm
6. A. oroboides
10 b Vexil de lungimea carenei, ambele spălăcit violacee, cu cîte două pete
închis violaceu albastre la extremităţile lor; aripi albe. Fructe lung
stipitate, pendule, lanceolate sau alungit lanceolate, rostrate
7. A. alpinus
258 FLORA R.P.R.
11 a Stipele lung concrescute cu peţiolii. Tulpini de obicei foarte scurte.

Flori galbene, rareori purpurii. Fruct stipitat sau sesil, mai lung decît
caliciul .................................................... ...................................................... 12
11 b Stipele cu totul libere, rareori scurt concrescute cu peţiolul. Tulpini
lungi.............................................................................................’ ....................13
12 a Dinţii caliciului liniari, subegal de lungi cu tubul lax vilos sau glabru.
Vexil g la b ru ............................................................................. 14. A. exscapus
12 b Dinţii caliciului liniar subulaţi, mai lungi decît tubul dens vilos. Vexil
p ă r o s ............................................................... ...........13. A. pubiflorus
13 a Cârpele sesile sau foarte scurt stipitate. Flori verzui galbene, în raceme
scurte şi dese. Fructe perfect biloculare, liniare, curbate, glabre
11. A. glycyphyllus
13 b Cârpele evident stipitate............................................................................. 14
14 a Plantă peste tot cu peri lungi, gălbui brunii. Flori galbene, cel puţin
cu vexilul păros la exterior. Fructe ovale, umflate, semibiloculare sau
biloculare.............................................. ........................... 12. A. dasyanthus
14 b Plantă peste tot cu peri scurţi sau glabră. Flori în raceme rărite şi
alungite sau capituliforme. Corolă peste tot g la b r ă ........................... 15
15 a Fructe perfect uniloculare, cu valve membranoase, turtite sau umflate,
pendule. Flori gălbui, în inflorescenţe capituliforme........................... 16
15 b Fructe bi- sau semibiloculare, membranoase, plan comprimate, pendule',
obovat alungite, uncinat rostrate. Flori verzui galbene, pendule, în
raceme foarte alungite ................................................ 10. A. galegiîormis
16 a Frunze cu (3) 4 —5 perechi de foliole, ovate sau lat eliptice. Stipele mari,
ovate. Flori albe gălbui. Fruct alungit pînă la semioval, pendul, com
primat sau slab umflat. Caliciu tubulos, destul de mare 8. A. frigidus
16 b Frunze cu 9 —12 (15) perechi de foliole eliptice sau liniar lanceolate.
Stipele lanceolate acuminate. Flori galbene. Fruct semioval, mult umflat,
la ambele capete scurt acut ......................... 9. A. penduliîlorns
Il7 a Caliciu tubulos, cu dinţi inegali. Petale deschis galbene. Tulpină pro-
1 cumbentă ...................................................... ........................... 15. A. cieer
,17 b Caliciu tubulos, cu dinţi egali. Petale violaceu cerulee sau albastre, cel
mult la bază gălbui albe. Tulpini mici, ascendente 16. A. pseudopurpureus
18 a Caliciu tubulos sau campanulat, rămîne neschimbat după înflorire.. 19
18 b Caliciu pe timpul înfloririi sau imediat după aceasta, umflat sau lărgit
("Secţia Calycocystis) .................................................................................. 31
19 a Caliciu campanulat sau foarte scurt tubulos campanulat. Stipele libere
între ele, însă concrescute scurt cu peţiolul. Fruct de 3 ori mai lung
decît caliciul, alungit liniar, comprimat pe partea dorsală, adînc brăzdat,
oblic rostrat .................................................................................................. 20
19 b Caliciu alungit tubulos, îngust. Fruct liniar, neumflat. Pediceli cu brac
teole. Inflorescenţa un spic dens sau un racem. Petale deseori la început
galbene, mai tîrziu purpurii *.................................................................. 25 20*
20 a Flori galbene sau gălbui albicioase 21
20 b Flori purpurii...................................... 22
LEGUMINOSAE 259
21 a Flori pendule, în raceme alungite. Fruct pendul, curbat, lung de 2 cm

18. A. falcatus
21 b Flori erecte, în spice alungite, îngrămădite la vîrful tulpinii. Fructe
liniar alungite, subtrimuchiate, rigid alipite de a x ă ___ 19. A. asper
22 a Flori mici, în raceme rărite, cu aripile la vîrf adînc lobate. Tulpini
erecte. Fruct scurt, drept, de obicei brăzdat pe partea dorsală. Foliole
mici, emarginate, îngust liniare sau cele inferioare alungit eliptice
20. A. austriacus
22 b Flori mari, în capitule îndesuite, alungite sau cilindrice, pedunculate,
axilare. Tulpini alungite. Flori albastre sau violacee. Fruct alungit
ovat, spre vîrf ± c o n ic .............................................................................. 23
23 a Tulpini şi frunze evident verzi. Tulpina la vîrf moale. Foliole de obicei
cîte 5 perechi, ovale, de 2 —4 ori mai lungi decît late, lungi de 25—60 mm
şi late de 12—15 (20) mm. Caliciu scurt, umflat. Fructe cu rostru
foarte scurt ............................................................................. 21. A- romeri
23 b Tulpini şi frunze sure sau suriu verzi. Tulpina la vîrf rigidă. Foliole de
obicei cîte (6) 10—16 perechi, cel puţin cele mijlocii şi superioare lan
ceolate, de mai multe ori mai lungi decît late. Fruct cu rostru lung
cît lăţimea ca p su lei.................................................. ; ................................. 24
24 a Dinţii caliciului pînă la bază liniar filiformi. Foliole cîte 10—16 perechi,
pe margini hirsut păroase .................................... 23. A. pseudohirsutus
24 b Dinţii caliciului lanceolaţi, mai laţi la b a z ă ...........22. A. onobrychis
25 a Tulpini foarte scurte. Frunze glabrescente............................................ 26
25 b Tulpini lungi, lignificate pînă sus. Stipele neconcrescute cu peţiolul 28
26 a Inflorescenţe raceme alungite sau spice. Dinţii caliciului mai lungi decît
tubul. Flori ochroleuce. Fruct unilocular...........24. A, dolichophyllus
26 b Dinţii caliciului mai scurţi decît tubul. Flori intens violacee şi purpurii,
sau flavescent violacee şi atunci pedunculul inflorescenţei subegal cu
frunza purtătoare.......................................................................................... 27
27 a Plante verzi, mai rar suriu verzi. Caliciul şi dinţii caliciului cît jumătatea
lungimii co r o le i........................................................ 25. A. monspessulanus
27 b Plante cu indument dens, sur pînă la alb mătăsos. Dinţii caliciului cel
mult cît o pătrime din lungimea tubului ............... 26. A. sprunerl
28 a Diametrul tulpinii şi al pedunculului inflorescenţei, precum şi lăţimea
foliolelor de 0,5—1 (1,5) mm. Plante gracile, surii sau surii verzi,
sublemnoase. Corolă de 2 ori mai lungă decît caliciul ................... 29
28 b Diametrul tulpinii şi lăţimea foliolelor mai mari de 0,5—1 (1,5) mm 3029
29 a Flori violacee, cîte 2 —4 în raceme’ subumbelate. Pedunculul inflores
cenţei mai lung decît frunza purtătoare. Caliciu lung de 5—6 mm şi
lat de 2 —2,5 mm, dens negru zbîrlit păros. Foliole de obicei glabre,
cîte 5 —7 perechi, lungi de 9 —10 mm ............... 29. A. corniculatus
29 b Flori spălăcit galbene, cîte 3 —5 în raceme laxe, i alungite. Caliciu
lung de 5 —9 mm, acoperit cu peri albi, amestecaţi cu negri, scurt alipiţi.
Foliole cîte 3 —6 perechi, pe ambele feţe alipit păroase, lungi de 4,5—
13 mm şi late de 1 mm ............................... ................ 30. A. subulatuş
17*
260 FLORA R.P.R.
30 a Frunze cu 5 —7 perechi de foliole. Tulpină sură. Pedunculi mai verzi,

de lungimea frunzelor sau puţin mai lungi. Flori violacee, în racem dens,
Fruct alungit ovat conic, lung de 14—17 mm şi lat de 3 —3,5 mm,
alipit păros şi hirsut ........................................................ 28. A. cornutus
30 b Frunze cu 6 —11 perechi de foliole, îngust lanceolate sau liniare. Flori
violacee sau albe, în racem alungit, lax, multiflor. Foliole lungi de (10)
13—18 (25) mm, liniar alungite, rar alungit eliptice .. 27. A. virgatus
31 a Corola întreagă (sau numai vexilul) violacee, albastru sau purpuriu
violacee ......................................... 31. A. vesicarius
31 b Corola toată alburiu galbenă........ 32
32 a Tulpini anuale scurte, cu internodii puţine şi scurte, din care cauză
tot frunzişul este pseudorozular şi des, planta formînd o tufă scundă.
Caliciu după înflorire ventricos (umflat), uneori ± globulos, lung de
9 —12 mm; tubul lung de 7 —7,5 mm şi gros de ± 5 mm 32. A. glaucus
32 b Tulpini anuale alungite, zvelte, cu internodii lungi de 1—5 cm. Frunze ±
uni -orm repartizate pe tulpină, nu sînt pseudorozulare. Caliciu cilindric,
slab ventricos, lung de 12—14 mm; tubul lung de 8 —9 mm şi gros
de 3 —4 mm ........ .......... 33
33 a Internodiile tulpinii frunzoase lungi de 1 —3 cm, cu peri strîns alipiţi
şi deşi, dind tulpinii o culoare evident albă. Foliole lanceolat eliptice
lungi de 10—13 mm, late de 2,5—4 mm, rar mai lungi 34. A. albicaulis
33 b Internodiile tulpinii frunzoase lungi de 2 —5 cm, cu peri lax. alipiţi.
Perii pot fi bine distinşi şi dau tulpinii o culoare surie sau verzui surie.
Foliole liniare sau liniar lanceolate, lungi de 19—27 mm, late de 2 —
3 mm, rar unele frunze cu foliole mai scurte ............... 33. A. peterîii
Secţia I. TRIM ENIAfiUS Bge. Gen. Astrag. I in Măm. Acad. Imp. Sc. St. Petersb.
Ser. 7, XI, nr. 16, 2 (1868) 6.
Plante mici, anuale, mai rar bisanuale. Flori de obicei mici, galbene sau albicioase.
Peri simpli, fixaţi la bază (la speciile noastre).
1. A hamosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 758; Fl. U.R.S.S. XII (1946) 781. -
Ie.: Pl. 42, fig. 1. '
O. Tulpină procumbentă, ascendentă sau erectă, de obicei înaltă de
20—30 cm, suriu verzuie, alipit pubescentă. Frunze cu 8 —12 perechi de foliole
alungit obovate,de diferite mărimi, trunchiate sau pronunţat emarginate
pe faţă glabrescente, pe dos persistent păroase, suriu verzui. Stipele concres
cute, vaginiforme, opuse frunzelor, la partea de sus libere, ovat acuminate.
Racem scurt, cu 3 —12 flori, formînd la început un capitul aproape sferic,
apoi, alungindu-se în timpul iructificaţiei, devine rărit. Pedunculul inflores
cenţei mai scurt decît frunza bracteantă. Bracteile membranacee, lanceolate,
mai lungi decît pedicelii. Flori albicioase, lungi de (7,5) 8 —9 (10) mm. Caliciu
scurt, cu tub scurt cilindric şi cu dinţi liniar subulaţi, aproape egali cu tubul.
Vexil spinos ascuţit, mult mai lung decît aripile obtuze, liniare, la bază auri-
culate. Fruct sesil, păros, mai tîrziu glabrescent, lung de 1,5—2 cm şi lat de
TiR GUMI XOS AE 261
3 mm, arcuit curbat, pe dos brăzdat, cu un rostru erect şi drept. Seminţe

turtite, paralelipipedic pînă la cubic reniforme, netede, de culoare brună. —
I V -V I I .
S t a ţ i u n e a . Pe coaste, pe marginea drumurilor, islazuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n sta n ţa : Tariverde pe Dl. Ilaidin, între Babadag şi
Caugagia, Cetatea Istria (r. Istria); Constanţa.
R ă s p . g e n . : Europa de SV şi S, Asia de V, Africa de N, Insulele Canare.
2. A. contortuplicâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 78; Fl. U.R.S.S. 1. c. 281

tab. 20, fig. 3 . - I c . : Pl. 42, fig. 2; Hay. Pflzd. (1916) 499; Săvul. et
Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 12.
O. Tulpină în partea inferioară de obicei procumbentă, ascendentă sau
erectă, înaltă de 10—40 cm, slab ramificată, împreună cu frunzele patent
moale păroasă. Frunze cu 7 —10 perechi de foliole, de obicei alterne, obovate
sau alungit obovate, obtuze sau oblic emarginate, lungi de 8 —20 mm. Stipele
mari, ovate, libere. Peduncul de 2 —2,5 cm lungime, mult mai scurt decît
frunzele. Inflorescenţa la început capitată sau ± alungit piramidală, lungă
de 1,5—2 cm, mai tîrziu scurt spiciformă, pînă la 4 cm lungime. Flori galbene,
lungi de (4,5) 5 —6 (6,5) mm. Caliciu campanulat, cu dinţi subulaţi, puţin mai
lungi decît tubul caliciului şi subegali cu tubul corolei. Vexil obovat, emarginat,
cu. unguiculă scurtă; aripi unguiculate, la bază puţin hastat muchiate, mai
scurte şi mai înguste decît carena. Cârpele păroase. Fruct aproape circular
curbat, cu un diam. de curbură de 7—9 mm, brăzdat pe partea ventrală şi
peste tot acoperit cu peri îndesuiţi, crispuli. Seminţe multe, rotunjit reniforme,
foarte fin adîncit punctate, brune. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, inundate, în partea de sud a ţării, în
lungul Dunărei.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . T im iş o a r a : pe nisipurile Dunării în apropierea frontierei
(r. Moldova Nouă). R eg . C o n sta n ţa : pe grindul de la Mila 35 (r. Tulcea).
Răsp. g e n . : U .R .S.S. centrală şi meridională, Siberia, Belucistan, India de V,
Egipt.
Secţia II. PHAGA Bge. Gen. Astrag. I, 2 (1868) II. 20 (1869).

Plante ierbacei, perene, deseori acaule, mai rar arbuşti spinoşi. Flori pedicelate, de
regulă ± galbene, rar purpurii, în raceme rărite sau aproape solitare. Peri simpli. Cârpele
dorsal brăzdate.
3. A. depressus Torn. Cent. pl. II (1756) 22, in L. Amoen. Acad. IV.

(1759) 327. - Ic.: Pl. 42, fig. 3; Prod. Fl. II, ed. II (1939) 546, fig. 2.
4 . Rădăcină puternică, ramificată. Rizom scurt, lemnos, multicapitat,
acoperit cu frunze solzoase, cu tulpini de cel mulţ 10 cm lungime. Frunze lungi
262 FLORA R.P.R.
de 10—20 cm, cu peţiol lung, alburiu păros, cu 9 —11 (12) perechi de foliole
scurt peţiolulate, lungi de 5 —10 mm şi late de 3 —7 mm, alungit obovate
pînă la obcordate, trunchiate sau ± emarginate, pe faţă glabre, spălăcit
verzi, pe dos cu peri albi, simpli, alipiţi. Stipele libere, ovate, ascuţite, mem
branoase, ciliate, ± de mărimea foliolelor. Inflorescenţă cu peduncul lung
de 1,5—3 cm, bazilar, mai rar lateral, ieşind din tulpini scurte. Flori cîte
6 —14, de cca 1 cm lungime, nutante, cu bractei lungi şi bracteole mici. Caliciu
lat campanulat, membranaceu, cu peri răriţi, alipiţi. Dinţii caliciului lanceo
laţi, ± cît jumătatea lungimii tubului. Corola albicioasă; carena obtuză,
albăstruie; vexil ovat pînă la eliptic, de regulă de 2 ori mai lung decît caliciul,
cu mult mai lung decît aripile şi carena. Păstaie patent nutantă, lungă de 15—
18 mm, groasă de 3 —4 mm, aproape cilindrică, puţin carenată de-a lungul
suturii ventrale, la ambele capete îngustată, cu stigmat persistent, glabres-
cent, mai tîrziu galben-brună, aproape netedă, biloculară. Seminţe numeroase,
reniforme, lungi de 2 mm, netede, brune. — V —VIL
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase, calcaroase, însorite, în etajul montan şi
subalpin.
R ă s p . I n ţ a r ă : Reg. Timişoara.* Băile Herculane pe Mt. Şuşcu, Mehadia pe
Mt. Arjana (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi pe vers. de S al muntelui Zănoaga
(r. Pucioasa).
Răsp. g e n . : Europa de S, Asia Mică, Mesopotamia.
4. A. sulcâtus L. Sp. pl. ed. I (1753) 756; Fl. U.R.S.S. X II (1946) 451. -
A. Jacquini Jka. in MNL X (1886) 147. - Ic.: Pl. 43, fig. 3.
4. Rădăcină lungă, puţin ramificată. Rizom multicapitat. Tulpini subţiri,
erecte sau cele laterale de la bază ascendente sau decumbent ascendente,
înalte de 30—60 (80) cm, de obicei des foliate. Internodii de obicei mai
scurte decît frunzele sesile. Foliole cîte 5 —7 (12) perechi, scurt peţiolate,
liniare pînă la îngust liniar lanceolate, lungi de 1—2 cm şi late de 0,5—
3 mm, rotunjite sau trunchiate, verzi, glabre sau dispers moale păroase. Sti
pele mici, ± triunghiular lanceolate, scurt concrescute cu peţiolul. Raceme
cu 6 —18 (20) flori, cu pediceli mai lungi decît frunzele. Flori lungi de 8 mm,
late de 1—1,5 mm. Caliciu verde, cu tub campanulat şi cu dinţi puţin mai
scurţi, subulaţi, acoperiţi cu peri de culoare deschisă pînă la neagră şi în
parte bifurcaţi. Petale scurt unguiculate, de culoare liliachie pînă la albastră
deschisă; vexil cu mult mai lung decît aripile şi carena; aripi obtuze; carenă
± ovată, adînc emarginată. Păstăi erecte, lungi de 1—1,7 cm şi late de
3 mm, alungit liniare, acuminate, puţin umflate, netede, glabre sau dispers
păroase, de culoare măslinie, cu perete despărţitor cît jumătatea diametrului
P l a n ş a 43. — 1. Astragalus penduliflorus Lam., la . păstaie. — 2. A. exscapus L.

Yar. transsilvanicus (Barth.) A. et G., 2a. racem fructifer. — 3. A. sulcatus Pali.
PLANŞA 43
L EG I'M IN O S A E 265
fructului. Seminţe mici, oblic reniforme, aproape negre, netede, glabre,

lucitoare, cite 3 —6 în fiecare semilojă. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Fineţe uscate sau umede.
Ob s . Se deosebeşte de A . a u stria c u s mai ales prin dinţii subulaţi ai caliciului.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . H u n e d o a ra : între Zam şi Dobra (r. Ilia). R eg. S ta lin :
V. Timişului sub Predeal (r. Codlea).
R ă s p . g e n. : Europa centrală, U.R.S.S. dc S, Siberia, Altai.
5. A. australis (L.) Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 637; Fl. U.R.S.S. 1. c.
66, tab. 5, fig. 3. — Phaca australis L. Mant. I (1767) 103. — Piatră linte. —
Doli boka. — Siidlicher Tragant. — AcTparaji ioîkhkm:. — Ic.: Pl. 44, fig.
1, 1 a, b.
2J-. Rădăcină puternică, cu rizom de obicei scurt. Tulpină ascendentă,
înaltă de 10—20 (30) cm, simplă sau puţin ramificată, cu internodii scurte,
împreună cu frunzele la început alipit sur păroase, mai tîrziu ± glabrescente.
Frunze lungi de 2 —9 cm, scurt peţiolate, cu foliole lungi de 6 —16 mm şi late
de 2 —5 mm. Foliole cîte 4 —8 perechi, îngust eliptice pînă la lanceolate,
ascuţite, nepronunţat nervate, deschis verzi, late de 3 —5 mm. Stipele ovat
eliptice, scurt concrescute între ele şi cu peţiolul. Raceme cu 8 —16 flori, cu
peduncul de 4 —10 cm lungime, depăşind frunza bracteantă. Flori lungi de
10—15 mm, patente pînă la nutante, cu pediceli de 1—2 mm lungime, mai
scurţi decît bracteile membranoase, acoperiţi ca şi caliciul cu peri deşi, bruni
pînă la negricioşi. Caliciu tubulos campanulat, cu deschizătură oblică, cu dinţi
triunghiulari, acuminaţi, cei inferiori mai lungi decît cei superiori însă mai
scurţi decît tubul. Corolă gălbui alb ă; vîrful carenei închis violaceu, cîteodată
şi vexilul violet la exterior, cu lamina îndoită în sus, obcordată, mult mai
lungă decît aripile şi carena; aripile adînc bilobate, pînă la bifidate, mai lungi
decît carena şi mult mai scurte decît vexilul. Ovar stipitat, glabru. Păstaie
alungit elipsoidală, oblic rostrată, lungă de 15—25 (30) mm şi lată de (5)
7—9 mm, patentă sau puţin nutantă, cu pedicel aproape de 2 ori mai lung
decît tubul caliciului, umflată, membranacee, netedă, matură deschis brună,
slab nervată, uniloculară şi numai pe partea dorsală puţin adîncită, cu un
perete despărţitor foarte îngust. Seminţe globulos reniforme, cîte 2 —10,
marmorate, cu funicul lung. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . în etajul alpin, prin pajişti în locuri pietroase şi pe stîn-
cării.
Răsp. în ţ a r ă : M ţ i i M a ra m u re şu lu i: Ciarcanu. M ţ i i R o d n e i: Pietrosu Mare.
M ţii F ă g ă ra şu lu i: Arpaşu, V. Doamnei. M ţ i i Ţ arcu -G o d ea n u : Mt. Baicu.
var. typicns A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 757. — Dinţii caliciului mai scurţi decît tubul.
Carpofor lung de 5—7 mm. întreaga plantă răzleţ păroasă. — în localităţile de mai sus.
266 FLORA R.P.R.
var. bucsâcsii (Jâv.). — A . a u s tr . proles b u csecsi Jâv. in BK XV (1916) 12. — A .

JBucegii Prod. Fl. ed. II (1939) 538. — Dinţii caliciului aproape de aceiaşi lungime cu
tubul. întreaga plantă acoperită cu peri deşi. — M ţ i i B is tr iţe i: Ceahlău (Nyâr. pro var.
c a n e s c e n te ). M ţ i i B u ce g i: Coştila pe Brîna Mare şi în V. Mălinului, Vf .Omu.
f. simonkaiânus Guşul. n. nov. — A. austr. var. Phaca glabra Simk. Enum. Fl.
Transs. (1866) 187, non Clarion. — Plantă aproape de tot glabră. — M ţii Bucegi.
Răsp. ge n. : Pirinei, Alpi, Carpaţi, Apenini, Muntenegru, Siberia.
6. A. oroboides Hornem. Fl. Dan. (1810) 8, tab. 1396; Fl. U.R.S.S.

1. c. 48, tab. 3, fig. 2. — Phaca oroboides DC. Prodr. II (1825) 274. — Ic.:
Pl. 44, fig. 3.
4 . Rizom scurt, puţin ramificat. Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă
de 20—40 cm, mai viguroasă şi mai muchiată decît la A. alpinus şi A . australis,
împreună cu frunzele numai la început păroasă. Frunze ca la A. australis,
lungi de 5 —8 cm, cu 5 —8 perechi de foliole ovat eliptice, lungi de 1—2,5 cm
şi late de 5 —10 mm, obtuze, numai la început scurt alb păroase, mai tîrziu
complect glabre, evident nervate, deschis verzi. Stipele ovate, reunite în
peţiol. Inflorescenţa împreună cu pedunculul de 4 —20 cm lungime, negricios
păroasă. Flori cu pediceli lungi de 1—2 mm şi cu bractei membranacee puţin
mai lungi. Caliciu cu gîtul distinct oblic trunchiat, cu dinţi obtuzi, toţi mai
scurţi decît tubul. Corolă omogen deschis albastră; vexil slab emarginat,
de cca 2 ori mai lung decît carena, puţin mai lung decît aripile, cu margini
întregi. Păstăi pendule, ovoidale, umflate, foarte scurt stipitate, aproape
perfect uniloculare. — V II—VIII.
O b s . Se deosebeşte de A. australis prin foliolele mai late, corola deschis
albastru violetă, aripi întregi şi carp ofor mai scurt decît tubul caliciului.
Ambele specii se deosebesc de A. alpinus prin mai puţine perechi de foliole,
care sînt evident nervate şi mai tîrziu complect glabre, ca şi prin vexilul
evident mai lung decît carena.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci de calcar în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : Citată de Grecescu din Mţii Bucegi (Babele, Caraiman). Nu s-a
mai găsit ulterior în acest masiv şi nici în alte locuri în ţară.
Răsp. g e n. : Scandinavia, Carpaţi, Alpi, Siberia de S.
7. A. alpinus L. Sp. pl. ed. I (1753) 760; Fl U.R.S.S. 1. c. 43, tab. 3, fig.
1. — Phaca astragalina DC. Astrag. (1802) 64; Baumg. II (1816) 355. —
Oxytropis lapponica Schur, non alior. — Ic.: Pl. 44, fig. 2, 2 a.
4 . Rizom scurt, de obicei slab ramificat. Tulpină subţire, înaltă de 15—30
cm, procumbentă sau ascendentă, cu puţine internodii, de obicei numai la
P l a n ş a 44. — 1. A s tr a g a lu s a u str a lis (L.) Lam., la . floare, lb. păstaie. — 2. A .

a lp in u sL., 2a., păstaie. — 3. A . oroboides Hornem. — 4. A . fr ig id u s (L.). Bge., 4a. păstaie.
PLANŞA 44
LECÎTMIXOSAE 269
început cu frunze rărit alipit păroase. Frunze lungi de 4 —8 (12) cm, cu 7—12
perechi de foliole eliptice, lungi de 1,2 (2) cm şi late de 5 (7) mm, obtuziuscule,
fără nervuri laterale distincte. Stipele ovale, membranacee, scurt concrescute.
Flori lungi de 1—1,2 cm, patente, nutante, odorante, dispuse cîte 5—15 în
racem deseori umbeliform, cu peduncul lung de 5—15 cm, mai lung decît
frunzele. Pediceli mai scurţi decît bracteea membranacee. Caliciu cu gîtul
oblic, ± transversal trunchiat, cu peri de culoare bruniu negricioasă la partea
superioară. Dinţii lanceolaţi, aproape egal de lungi sau puţin mai lungi decît
tubul. Corolă alburiu spălăcit violacee, cu 2 pete închis violacee-albastre la
extremitatea vexilului. şi a carenei, ambele aproape egale ca lungime. Păstăi
lanceolate sau alungit lanceolate, pendule, umflate, subegale cu florile, lungi
de 12—15 mm şi late de 4 mm, acoperite cu peri bruni, mai tîrziu glabrescente,
uniloculare, cu un perete despărţitor foarte îngust şi incomplect. Carpofor
de lungimea caliciului. Seminţe numeroase, aproape sferice. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . în zona alpină, pe stîncării.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Corongişu Mic (Poarta). M ţii Bistriţei: Ceahlău.
M ţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Bucegi: Babele, Caraiman pe Brîna Mare, Coştila pe Brîna
de Sus şi în V. Urzicii, Obîrşia, Doamnele.
Răsp. g e n . : Europa, Siberia, Caucaz.
8. A. îrîgidus (L.) Bge. Gen. Astrag. I (1868) 24; Fl U.R.S.S. 1. c. 33. -

Phaca frigida L. Syst. ed. X (1759) 1173. — lc.: Pl. 44, fig. 4, 4 a.
Rădăcină lungă peste 1 m. Rizom subţire, cu scvame. Tulpini erecte
sau ascendente, lungi de 10—35 cm, simple sau slab ramificate. Frunze lungi
de 5—15 cm, pe ambele feţe aproape complect glabre, pe faţă spălăcit verzi,
pe dos albăstrui. Foliole (3) 4 —5 perechi, ovate sau lat eliptice, lungi de
1,5—3,5 cm şi late de 7 —15 mm, obtuze, evident nervate. Stipele mari,
foliiforme, ovate, amplexicaule, cele inferioare aproape circulare. Inflorescenţă
scurtă, cu 5 —20 flori, cu peduncul de 5 —10 cm lungime, puţin mai lung
decît frunza bracteantă. Caliciu scurt tubulos, la bază aproape glabru sau
negru păros, cu gîtul puţin oblic şi cu dinţi foarte scurţi. Petale deschis
verzi sau albe gălbui, fără antocian, cca de 2 ori mai lungi decît caliciul;
vexil emarginat, numai cu puţin mai lung decît aripile auriculate şi carena
obtuză. Păstăi stipitate, alungite pînă la semiovale, comprimate, nutante,
lungi de 25 mm şi late de peste 5 mm, cu carpofor stipitat, depăşind caliciul,
puţin umflate, spre vîrf atenuate, la început acoperite cu peri scurţi, de culoare
negricioasă, mai tîrziu glabre şi de culoare verde măslinie, perfect unilo
culare, multisperme. Seminţe oval reniforme, comprimate, cu radiculă pro
eminentă. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Sporadică în zona alpină, pe coaste stîncoase şi înier-
bate, abrupte.
270 FLORA R.P.R.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Birsei: Piatra Mare. M ţii Bucegi: Jepii Mari, Caraiman,

Coştila pe Brîna Mare, V. Gălbinelelor şi V. Mălinului, V. Cerbului, Obîrşia.
R ă s p . g e n . : Alpi, Carpaţi, Europa de N, Asia de N.
9. A. pendulifldrus Lam. Fl. fr. II, ed. I (1778) 636. — Phaca alpina L.
Syst. ed. X (1759) 1173, non L. Sp. pl. - Exs.: FRE nr. 2237. — Ic.: Pl.
43, fig. 1, l a .
4 . Rădăcină lungă, viguroasă. Rizom lemnos, ramificat şi multicapitat.
Tulpini erecte sau ascendente, înalte de 15—50 cm, fistuloase, cu internodii
foarte scurte, bogat foliate. Frunze lungi de 5 —7 cm, pe ambele feţe verzi,
cu (4) 9 —12 (15) perechi de foliole eliptice sau liniar lanceolate, lungi de
5—20 mm şi late pînă la 6 mm, la ambele capete ± rotunjite, rareori slab
acuminate, cu nervuri laterale abia vizibile. Stipele libere, lanceolat acuminate,
patente. Inflorescenţe scurte, cu 6 —14 (15) flori, cu pedunculi patenţi, de
4 —7 cm lungime, puţin mai lungi decît frunzele bracteante. Flori lungi de
1 cm. Caliciu campanulat, acoperit cu peri negri, cu gîtul oblic tăiat şi cu
sinuri largi între dinţii scurţi. Pediceli de 2 —4 mm lungime. Petale galbene,
cu unguiculă lungă; vexil cu vîrf rotunjit, de aceeaşi lungime cu aripile
şi carena obtuză. Păstăi semiovate, mult umflate, nutante, lungi de 2 —3 cm
şi late de 1 cm, foarte umflate şi pielos transparente, scurt rostrate, la matu
ritate glabre, palid măslinii, uniloculare, de obicei cu 4 'seminţe mici, reni
forme, netede şi de culoare brună. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . In zona alpină, pe coaste ierboase şi stîncoase, rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Izvoru Cailor deasupra com. Borşa 1760 m,
Corongişu Mic la Poartă 1750 m. M ţii Bucegi: Caraiman pe brînele sudice.
Ob s . Existenţa acestei plante nordice în Carpaţi a fost multă vreme controversată.
Datele din Mţii Tatra au fost infirmate de Sag. et Seim., iar cele ale lui Baumg. din Rodna
au fost şterse de Simk., deoarece planta nu se găseşte în herbarul lui Baumg., iar Porcius a
căutat-o în Mţii Rodnei fără rezultat timp de mai multe decenii. Totuşi, E. I. Nyârâdy a
găsit-o de mai multe ori pe stîncăriile de la Poarta de pe Mt. Corongişu Mic (MBL X
(1911) 324 şi Bul. Grad. Bot. Cluj XIII (1933) 73—75) şi nu de mult a găsit-o şi A. Coman
(FRE nr. 2237). Este de remarcat că planta a apărut şi în Mţii Bucegi, fiind recoltată
în 1954 de A. Nyârâdy.
înrudită îndeaproape cu A. pcnduliflorus este A . propinquus Schischk. Fl. U.R.S.S.
l.c. 38, care creşte în Asia.
Răsp. g e n . : Suedia de N, Pirinei, Alpi, Carpaţii din R.P.R.
10. ? A. galegiîormis L. Sp. pl. ed. I (1753) 756; Fl. U.R.S.S. 1. c. 25,
tab. 36, fig. 2. - Ic.: Pl. 45, fig. 2, 2 a - d .
P l a n ş a 45. — 1. Astragalus glycyphyUus L., la. caliciu, lb . vexil, aripă şi carenă,

lc. racem fructifer, ld. păstaie în secţiune, văzută din partea ventrală. — 2. A. galegiformis
L., 2a. caliciu. 2b. racem fructifer, 2c. păstaie în secţiune,văzută din partea ventrală,
2d. sămînţă.
2J-. Rădăcină lungă, puţin ramificată. Tulpină erectă, groasă, înaltă de

40—100 cm, rar ascendentă. Foliole de obicei cîte (8) 12—15 perechi, eliptice
•pînă la alungit liniare, obtuziuscule, de obicei pungint acuminate, descrescente
spre vîrful tulpinii, la început pe faţă slab păroase, mai tîrziu ± glabrcscente,
ciliate, pe dos ± sur păroase. Stipele mici, lanceolate. Inflorescenţe raceme
foarte alungite, îngrămădite înspre vîrful tulpinii, cu pedunculi de 4 —6
cm lungime, mai lungi decît frunzele bracteante. Flori cîte 12—20, de culoare
galbenă verzuie, ± pendule, cele superioare de obicei orizontal patente,
cu bractei persistente şi cu 2 bracteole. Caliciu scurt campanulat, cu dinţi
triunghiular lanceolaţi şi inegali, slab şi fin păroşi. Vexil oval, emarginat,
mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena lung unguiculată. Păstaie
pendulă, biloculară sau semibiloculară, membranoasă, plan comprimată,
alungit obovată, uncinat rostrată, spre bază îngustată într-un pedicel cu
cea 1/3 mai scurt decît păstaia, la vîrf ascuţită, pe partea dorsală adînc brăz
dată, pe cea ventrală aproape plană. Seminţe reniforme, întunecate. —
V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . Prin păşuni, pe coline montane, la margini de păduri.
Ob s . Prin portul său rigid, înalt, se aseamănă mult cu A. asper sau şi mai mult cu
Galega offieinalis.
R ă s p . î n ţ a r ă . Plantă dubioasă la noi. A fost indicată din locurile de mai jos
dar n-a mai fost regăsită. — Reg. Cluj: Roşia Montană, Abrud pe Mt. Vulcan (r. Cîmpeni).
Reg. Hunedoara: în fîneţele de la Hunedoara. Reg. Iaşi: către Ţibana şi Poiana (r. Iaşi).
Răsp. g e n . : Europa de SE, Asia de SV.
11. A. glycyphyllus L. Sp. pl. ed. I (1753) 758; FI. U.R.S.S. 1. c. 91, tab.
9, fig. 1. — Unghia găii. — fîdeslevelu boka. — Siisser Tragant. — AcTparaJi
CJiaflKOJiiicTHbifî. — Exs.: FRE nr. 2544 a, b. — Ic.: Pl. 45, fig. 1, 1 a—â m
4 . Axă bazală la partea de sus ramificată, cu rădăcină adînc pivotantă.

Tulpină întinsă pe pămînt, flexuoasă, muchiată, acoperită cu peri alipiţi,
rari sau aproape glabră. Foliole cîte 4 —7 perechi, mari, ovale pînă la lat
eliptice, lungi de 2 —3,5 (5) cm şi late de 1—2 (3) cm, rotunjite sau scurt
aristat ascuţite, pe faţă glabre, pe dos ± păroase şi puţin glauce, cu 5 —7
perechi de nervuri. Stipele, cu excepţia celor inferioare, libere, lungi de 1,5—
2 cm, lanceolate, ascuţite. Flori galbene verzui, lungi pînă la 14 mm, scurt
pcdicelate, erecte, patente, în raceme ovat alungite; acestea împreună cu
pedunculul lor mai scurte decît frunza bracteantă. Bractei membranoase,
ciliate, mai lungi decît pedicelii. Caliciu lat campanulat, de obicei complect
glabru, oblic trunchiat, cu dinţi liniari, subulaţi, despărţiţi prin sinuri largi,
cii aproape x/3 mai scurţi decît tubul. Petale verzui galbene, mai rar deschis
galbene, la urmă brunii, lung unguiculate. Vexil oval, întins drept înainte,
puţin mai lung decît aripile înguste şi carena obluză. Păstăi liniare, încovoiate
274 FLORA R.P.R.
în sus, pînă la uşor spiralate, umflate, la ambele capete îngustate, rostrate,

glabre, mature de culoare ocru-brună, lungi de 3 —4 cm şi late de 4 —5 mm,
pe dos adînc brăzdate, în interior aproape perfect bilocularc. Seminţe cel
puţin cîte 10 în fiecare lojă, reniforme, netede, roşii brunii. — V —VI (IX).
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, tuferişuri, mai ales pe versanţi însoriţi, de la
cîmpie pînă în etajul montan superior.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în întreaga ţară.

var. genuinus Guşul. var. nova in Add. V, pag. 540, — Pedunculii, pcdicelii şi caliciul
cu peri rari, albi.
f. rotundilolius (Presl) Cel. Prodr. fi. Bohm. (1874) 675. — A. rotundifolius
Presl FI. Ceh. (1819) 151. — Frunze mai la Le decît la tip, rotund ovale sau rotunde. —
Reg. Oradea: Salonta.
f. longidcntâtus (Beck) A. et G. Syn. VI. 2 (1907) 761. — A. longidentatus Beck
in Rchb. Ic. XXII (1900) 101. — Reg. Timişoara: Săcălaz (r. Timişoara).
var. hosnîacus (Beck) A. et G. Syn. l.o. — A. glycyphyllus I. A. bosniacus Beck in Ann.
Naturh. Ilofmus. Wien XI (1896) 75. — Pcdunculi şi pediceli acoperiţi cu peri negri,
alipiţi. Păstăi cu peri albi, alipiţi. Caliciu glabru, foarte rar cu cîţiva peri negri. — Reg.
Timişoara: Mt. Alion lîngă Orşova, între Ogradina şi Cazane, Mt. Domogled (r. Orşova);
Silaghiu (r. Lugoj).
Ob s . Exemplarele de la Cluj-Făget (FRE nr. 2544 a) se apropie prin părozitatea lor
de var. bosniacus.
Răsp. g e n . : Eurasia.
12. A. dasyânthus Pali. Iter III (1776) 749; FI. U.R.S.S. 1. c. 114. -
A . eriocephalus W. et. K. Pl. rar. Hung. I (1802) tab. 46, non Willd. — A.
pannonicus Schult Ost. FI. II, ed. II (1814) 335. — Exs.: FRE nr. 157. —
Ic.: Pl. 46, fig. 1, 1 a - c ; W. et K. 1. c . ; Hay. Pflzd. (1916) 525; Săvul. et
Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 15.
4 . Axă bazală scurtă şi groasă, viguroasă, la partea superioară scurt rami
ficată. Tulpini lungi de 20—45 cm, erecte sau ascendente, acoperite cu peri
lungi, simpli, gălbui bruni. Frunze lungi pînă la 35 cm, lung peţiolate, cu
rachisul lung păros şi cu cca 12—20 perechi de foliole descrescente spre vîrf.
Foliole ovale, pînă la eliptic lanceolate, lungi de 3 cm, la vîrf aristate, pe
margini şi pe nervuri ciliate. Stipele triunghiular lanceolate, membranoase.
Inflorescenţă globuloasă sau capitat sferică. Pedunculi lungi, des păroşi, ±
de lungimea frunzelor bracteante. Bractei îngust lanceolate, ± de lungimea
tubului caliciului. Caliciu cu dinţi îngust triunghiulari, lanceolaţi, de lungimea
tubului. Flori galbene, păroase cel puţin pe vexil; vexil mai lung decît aripile
P 1 a n ş a 46. — 1. Aslragalus dasyanthus Pali., la , caliciu, lb. vexil, aripă şi carenâ,

lc. păstaie în secţiune, cu caliciu. - 2. A. pubiflorus DC.
P L A N Ş A 46
LEGUMINOSAE 277
şi carena, uşor atenuat spre unguiculă; aripi şi carenă cu unguicule lungi

şi foarte înguste. Păstaie ieşind din caliciu, ovală, uşor îngustată spre vîrf,
lung şi dens bruniu, păroasă, lungă de cca 20 mm şi lată de 8 mm, umflată,
semibiloculară sau biloculară. Seminţe oblic reniforme. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste înierbate, la margini de păduri, în fineţe, pe
loes calcaros sau nisipos.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Tg. Mureş pc Dl. Sf. Ana. Reg. Cluj: Suatu,
Gojocna la fermă (r. Cluj); Sucutard (r. Gherla); Cistelec, Mociu, Năoiu, Zău de Cîmpie
(r. Sărmaş); între Cluj şi Turda, Luncani, Turda, Geanu Mare (r. Turda). Reg. Stalin:
Şura Mare, Slimnic, Guşteriţa (r Sibiu); Mediaş, Ţapu, Micăsasa, Proştea Mare şi Mică
(r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Alba Iulia la Fîntîna Fetei, Vinţu de Jos (r. Alba); Orăştie.
Reg. Craiova: Vrata (r. Cujmir). Reg. Constanţa: Tulcea. Reg. Galaţi: Mâcin. Reg. Iaşi:
Bîrlad şi pe Dl. Ţuguiatu; Dl. Vodă lingă Scobinţi (r. Hîrlău).
f. brevicaulis Guşul. f. nova in Add. V, pag. 540. — Tulpini lungi pînă la 15 cm. Foliole
lungi de cca 2 cm. — Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj); Sucutard (r. Gherla). Reg. Stalin:
Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg. Iaşi: Bîrlad pe Dl.-Mare.
f. robustus Guşul. f. nova in Add. V, pag. 540. — Plante mult mai înalte, de cel puţin
30 cm. — Reg. Aut. M.: Tg. Mureş.
Răsp. g e n . : Balcani de N, U.R.S.S. de S.
13. A. pubiflorus DC. Astrag. (1802) 153, 173, emend. Prod. Consp. fl.
Dobr. II (1936) 218; FI. U.R .S.S. 1. c. 117. - Ic.: Pl. 46, fig. 2; Prod. 1. c.
tab. 7, fig. 2; Săvul. et Rayss Mat. FI. Bas. III (1934) tab. 16.
4 . Rădăcină pivotantă, lungă. Tulpină foarte scurtă, lemnoasă şi rami
ficată. Frunze în fascicul indesuit, acoperite cu peri lungi, patenţi şi deşi.
Foliole cîte 9 —13 perechi, alungit ovate pînă la eliptice, lungi de 20—30 mm
şi late de 7—8 mm, vilos păroase pe ambele feţe. Stipele ovat lanceolate,
păroase, concrescute cu peţiolul. Racem aproape sesil (cu excepţia f. scaposus),
rărit lung vilos. Flori cîte 5—10, mici, scurt pedicelate, subţiri, cu bractei
de lungimea caliciului, membranoase, liniare, pe margini vilos ciliate. Caliciu
cu tub lung de 5 —5,5 mm şi lat de 3 mm, cu dinţi liniar subulaţi, lungi de
7 mm, pe margine viloşi. Petale sulfurii; vexil cu partea ieşită din caliciu
lungă de 15 mm şi lată de 5 —6 mm, la vîrf adînc şi ascuţit emarginat, pe
partea dorsală mijlocie dens păros pubesccnt, pe margini glabru (cu excepţia
f. dobrogensis) ; aripi cu partea ieşită din caliciu lungă de 11 mm; carenă
lungă numai cît jumătate din aceea a vexilului. Fruct trimuchiat, ovat,
în secţiune transversală triunghiular, vilos, lung de 14 mm şi lat de 7 mm,
pe partea dorsală lat sulcat, pe cea ventrală carenat., cu rostru de 1,5—2
mm lungime. Seminţe brunii gălbui, turtite, late de 2 —2,5 mm, i reniforme.
- V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . în locuri pietroase, calcaroase, fineţe uscate.
278 FLORA R.P.R.
Ob s . Sc deosebeşte de A. exscapus var. transsilvanicus prin vexilul acut emarginat

şi dens păros. ’
Răsp. în ţ a r ă : Tipul nu creşte la noi, ci numai formele de mai jos.
V ariabilitatea spec-iei
f. dobrogânsis Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) >,18 (sep. ex Bul. Acad. Agron. Cluj
VI, (1936). — A. odessanianus Prod. Fl. II (1939) 535 în Notă. — Ie.: Prod. Consp. II
(1936) tab. 7, fig. la. — Vexilul numai pe partea dorsală mijlocie pubescent păros. Frunze
mai gălbui. — Reg. Constanţa; Dl. Alah-Bair lîngă Baftageşti (r. Ilîrşova); Tariverde pe
Dl. Haidin, între Babadag şi Constanţa (r. Istria).
f. scapăsus Guşul. f. nova în Add. V, pag. 540. — Racem cu un peduncul de cca 5 cm
lungime. — Reg. Constanţa: Tariverde (r. Istria).-
Răsp. g e n . : R. P. Romînă şi Bulgaria, U.R.S.S. de S.
14. A. exscâpus L. Mant. II (1771) 275; Fl. U.R.S.S. 1. c. 213. - Exs.:

FRE nr. 1278 pro ssp. transsilv.; FEAH Nr: 2813 et HN nr. 3855 sub A.
transsilv. — Ic.: Pl. 43, fig. 2, 2 a; Hay. Pflzd. (1916) 489; Prod. Fl. II (1939)
318, fig. 6.
2ţ. Rădăcină pivotantă, pînă peste 1 m lungime. Axa bazală foarte scurtă,
lemnoasă, ramificată. Tulpină foarte scurtă, cu articule nedezvoltate, lungă
de 1 — 3 cm, numai excepţional mai lungă, cu frunze şi inflorescenţe
bazale. Frunze lung peţiolate, lungi de 15—35 cm, cu 12—24 perechi de foliole.
Foliole alungit eliptice, lungi de 5 —25 mm şi late cel puţin cît jumătatea
lungimei, spre vîrf rotunjite şi mucronate, pe ambele feţe dens sericeu păroase.
Inflorescenţe aproape sesile, rar pînă la 5 cm lungime, cu 3 —9 flori (deseori
mai multe), îngrămădite în capitule umbeliforme, de 25—40 mm lungime.
Bractei mai lungi decît pedicelii, lungi de 10 mm. Caliciu campanulat tubulosţ
membranos, ± păros (la noi complect glabru, vezi var. transsilvanicus), cu
dinţi subulaţi, aproape de lungimea tubului. Petale glabre, deschis galbene,
persistente şi după înflorire în stare zbîrcită; vexil mult mai lung decît aripile
şi carena, îngust eliptic, lat emarginat şi pe dos glabru (deosebire faţă de
A. pubiflorus) ; aripi aproape liniar lirate, la bază lung hastate şi lungungui-
culate; carenă îngustă, obtuză. Păstaie ovată, scurt rostrată, slab viloasă,
cu partea dorsală lată, lungă de 14—20 mm şi lată de 7—8 mm, cu rostru
scurt ascuţit, de 5 mm lungime. Seminţe ovat reniforme, brune, lungi de
2 —5 mm. late de cca 1 mm. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste înierbate şi însorite.
Răsp. in ţ a r ă : Cunoscută numai sub var. transsilvanicus.
P l a n ş a 47. — 1 . Astragalus cicer L., la. racem fructifer, lb. păstaie în secţiune. —
2. A. ponticus Pali.
P L A N Ş A 47
LEGUMINOSAE 2R1
var. transsilvânieus (Barth) A. et G. Syn. VI. 2 (1906) 768. — A . transsilvanicus
Barth ap. Schurin Verh. NV Briinn XII, 2 (1877) 184. — Ie.: PI. 43, fig. 2, 2a. — Caliciu
complect glabru sau numai cu foarte puţini peri. — jReg. Cluj: Viişoara (r. Turda); Cătina*
Ţăgşoru (r. Sărmaş). Reg. Hunedoara: Vinţu de Jos (r. Alba).
Răsp. g e n . : Europa centrală şi de S; varietatea endemică în R.P.R.
Secţia III. HYPOGLOTTIS (Bge.) Taubert in Engl. et Prantl Nat. Pflzfam. III. 3
(1892) 287, 291; Bge. Gen. Astrag. I, 2 (1868), II (1869) 76, pro subgen.
Flori aproape sesile, în capitule dense sau în spice. Plante perene, cu peri simpli,
mai rar subbifurcaţi. Petale albastre, violacee-purpurii sau albe, rar deschis gălbui (A .
cicer), căzătoare după înflorire. Păstaie scurtă, biloculară, de obicei inai lungă decît
caliciul.
15. A. cicer L. Sp. pl. ed. I (1753) 757; Fl. U.R.S.S. 1. c. 249. - Goşaci. -
Holyagos boka. — Kicher Tragant. — AcTparaji hjtobhh. — E x s .: FRE
nr. 2545 a, b. — Ic.: Pl. 47, fig. 1, l a , b .; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas.
III (1934) tab. 13.
4 . Rădăcină pivotantă, adîncă. Axă bazală scurtă, lemnoasă, ramificată.
Tulpini ramificate, culcate, ascendente sau ± erecte, lungi de 20—80 cm,
îndoite în zig-zag, glabrescente. Frunze lungi de 15—25 cm, subţiri, de obicei
pe ambele feţe cu peri moi. Foliole (5) 8 —12 (18) perechi, lungi de 15—35
mm şi late de 10—15 mm, eliptice sau alungit eliptice, obtuze, rotunjite sau
emarginate. Stipele mici, liniar lanceolate, libere, numai cele superioare ±
concrescute şi opuse frunzelor. Inflorescenţă ovoidală, densă, multifloră,
cu peduncul subegal de lung cu frunza bracteantă, de cca 9 mm lungime.
Bractei lanceolate, ciliate, mult mai lungi decît pedicelii foarte scurţi. Caliciu
tubulos, cu dinţi neegali, mai ales în partea anterioară cu peri negri; tubul la
maturitate puţin umflat. Petale deschis galbene, /lung unguiculate; vexil
cu lamină ovată, la vîrf emarginată, mult mai lungă decît aripile obtuze
şi decît carena. Păstăi foarte scurt stipitate, aproape sesile, rotunjite sau ovate,
umflate, lungi de cca 10—15 mm şi late de 8 —9 mm, dens acoperite cu peri
negri şi albi, la vîrf obtuze şi lung acuminate, pe ambele suturi brăzdate.
Seminţe reniforme, galbene, lucitoare. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . în locuri înierbate, fineţe uscate sau umede, livezi,
rărituri şi margini de păduri, pe haturi, pe lingă drumuri.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în toate regiunile tării.
f. vulgâris (Ducomm.). — A. cicer var. vulgaris Ducomm. in Hegi Fl. Mitt.-Eur.

IV. 3 (1924). 1424. — Foliole de mărime mijlocie. Păstaie de la început negru păroasă. •
Cea mai frecventă formă.
282 FLORA R.P.R.
f. dieîfenbâcliii (Ducomm.). — A. Cicer var. Dieffenbachii Ducomm. in Ilegi l.c. —

Foliole mai mici, mai obtuze. Păstaie mică, la maturitate alb viloasă. — Reg. Craiova:
Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Timişoara: Liebling (r. Ciacova).
f. pseudoclcer (Opiz) Beck in Rchb. Ic. XXII (1900) 102, tab. 2210, fig. I, II. - A .
Pseudo-Cicer Opiz in Flora IV (1821) 758. — Păstăi tinere dedesubt sure, deasupra negru
păroase, la maturitate peste tot negru hirsut păroase. — Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi).
f. angustifolius Cel. Prodr. Fl. Bohm. (1874) 675. — Foliole îngust lanceolate, mai lung
cuspidate, subulat ascuţite. Inflorescenţa mai scurtă decît frunza bracteantă. — Banat.
f. hcldt&yiensis Lerchenf. ap. Fuss Fl. Transs. exc. (1866) 171, pro var. p A. cic. — A .
Cicer a. speciosus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 163. — Tulpină lungă de 60—90 cm,
suberectă. Foliole alungit eliptice. Flori mari, în spice lungi de 75 mm, întrecînd cu mult
frunza bracteantă. — Reg. Stalin: Gisnădie (r. Sibiu).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă de nutreţ, cultivată în unele ţări occidentale Frunzele
au gust dulceag, ca şi acele de A , glycyphyllus.
R ă s p . g e n . : Europa centrală şi de S, Caucaz, Asia de N.
16. A. pseudopurpureus Guşul. in Bul. Fac. Şt. Cernăuţi VI (1932) 291. —

E x s .: FRE nr. 1277. — I c . : Pl. 48, fig. 1, 1 a —e; Guşul. l.c. tab. 1.
4 . Tulpini numeroase, erecte sau ascendente, ramificate, pînă la vîrf
ierbacei, lungi de 10—40 cm, în partea de jos cu peri albi, disperşi, alipiţi,
simpli sau subbifurcaţi. Frunze scurt peţiolate, lungi de cca 8 cm, cu 7—12
perechi de foliole ovale sau alungit obovate, la vîrf rotunjite, lungi de 4 —10
mm şi late de 2 —4 mm, descrescente spre vîrful frunzei, pe faţă glabres-
cente, pe dos şi pe margini cu peri alipiţi. Stipele triunghiular lanceolat acu-
minate, cele inferioare pînă la mijloc concrescute; partea concrescută a celor
medii şi superioare de 1,5—2 ori mai lungă decît lată. Flori 10—20, sesile
sau subpedicelate, în capitule mici, îndesuite, obconice, mult mai lungi decît
frunza bracteantă. Bractei îngust liniare, mai lungi decît pedicelii, cu peri
negri, erect patenţi. Caliciu lung de 8 mm, tubulos, acoperit cu peri
rari, negri, alipiţi, neschimbat la maturitate, cu dinţi înguşti, egali, cu
1/2—1/4 mai scurţi decît tubul. Corolă violaceu cerulee, spre bază mai
spălăcită, căzătoare; vexil de 17—18 mm lungime, obovat, emarginat; aripi
lungi de 11—12 mm, lanceolat eliptice, obtuze, neemarginate; carenă lungă
de 9 —11 mm, obovată, puţin mai scurtă decît aripile, la vîrf cu un mucron
mic, subventral (nu subdorsal ca la Oxytropis). Păstăi lungi de 9 —12 mm
şi late de 3 mm, stipitate, liniare sau alungit ovate, dur transversal striate,
pe partea dorsală profund brăzdate, semibiloculare, cu 6 —7 seminţe reni
forme, mărunt obscur maculate, — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci de calcar.
P l a n ş a 48. — 1. Astragalus pseudopurpureus Guşul., la. peri măriţi, lb . floare

mărită, lc. vexil, aripă şi carenă, ld. fruct mărit, le. fruct în secţiune (desen inversat). — 2.
A. dolichophyUus Pali., 2a. caliciu, 2b. vexil, aripă şi carenă. — 3. A. asper Wulf.‘
3a. peri măriţi, 3b. porţiune din racemul fructifer.
P L A N Ş A 48
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Bacău: Cheile Bicazului pe Dl. Glodului şi Dl. Panta,

900 m.
Ob s . Diferă de toate speciile de Astragalus prin mucronul apical ventral al carenei;
în afară de aceasta, se deosebeşte de A. danicus prin aripile ncemarginale, iar de A .
purpureus prin culoarea violaceu cerulee. Se aseamănă mai mult cu A. purpureus ssp.
Gremlii din Mţii Judicari din Tirol.
Răsp. g e n . : Endemică pentru Carpaţii orientali.
Secţia IV. CALYCOPHYSA Bge. Astrag. geront. I (1868) 256, II, 95.
Plante de obicei cu tulpini scurte, cu peri simpli, nebifurcaţi. Caliciu după
înflorire de obicei mărit şi umflat, veziculos. Corola persistentă. (Jnguiculele petalelor
interne ± concrescute cu tubul staminal.
17. A. ponticus Pali. Astrag. XIV, tab. 11 (1800); Fl. U.R.S.S. l.c.
387. — E x s .: FRE nr. 564. — I c . : Pl. 47, fig. 2; Săvul. et Rayss Mat. FL
Bas. III (1934) tab. 14.; Prod. Fl. ed. II (1939) 237.
4 . Tulpină erectă, ± lemnoasă, înaltă de 1—1,5 m, sulcată, glabrescentă.
Frunze inferioare lungi de 10—30 cm, cu 15—26 perechi de foliole, cele mij
locii şi superioare descrescente înspre vîrf. Foliole eliptice, pînă la eliptic lan
ceolate, la vîrf rotunjite, emarginate, mai rar ± acute, glabre sau pe dos
rărit păroase. Stipele lanceolate, lungi de 1—2 cm, ascuţite, libere, îndesuit
păroase. Flori numeroase, în capitule îndesuit globuloase, subsesile, cu pedun-
culi foarte scurţi, de 1—1,5 cm lungime, păroşi. Capitule inferioare des
păroase, lungi de 3,5—6 cm şi late de 2,8—3 cm, spre vîrful tulpinii din ce
în ce mai mici. Bractei lanceolate, lungi, ascuţite, mai lungi decît caliciul.
Caliciu tubulos, scurt şi moale păros, lung de 1—1,5 cm, lat de 5 mm, cu dinţi
lanceolaţi, de cca 4 —5 ori mai scurţi decît tubul, după înflorire de obicei
mărit şi veziculos lărgit. Petale după înflorire persistente, cele interioare ±
aderente la tubul staminal; vexil de 1,8—2,2 cm lungime, lat de cca 1,5
cm, cu lamină alungit ovată, la vîrf ± emarginată, trecind uşor în ungui-
culă; aripi puţin mai scurte, cu lamina de 1,5 ori mai scurtă decît ungui-
culele; carenă egal de lungă cu aripile, cu lamină de 2 ori mai scurtă decît
unguicula. Fruct mic, lung de 7 mm şi lat de 4 mm, peste tot acoperit cu
peri, mai tîrziu în parte caduci, pe partea dorsală slab brăzdat, rostrat, per
fect bilocular. Sămînţă lungă de 2 —3 mm, glabră, mată. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe dealuri, prin poieni, la margini de păduri, pe coaste
de loes, margini de drumuri şi pe litoral.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Bucureşti: gara Dilga (r. Lehliu). Reg. Constanţa: Cea-
murlia, Babadag (r. Istria); Cernavodă pînă la Medgidia, Nic. Bălcescu (r. Medgidia);
Hagieni pînă la Feteşti (r. Feteşti); Cobadin, Independenţa (r. Negru Vodă); Filimon
Sîrbu, Mahmudia, Nifon (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Horia, Măcin, Greci, Dl. Pricopan
(r. Măcin); Dl. MDvila Părului (r. Bujor).
R ă s p . g e n . : U.R.S.S. de S, Caucaz, Asia Mică, Armenia, Curdistan, R. P. Romînă.
286 FLORA R.P.R.
Secţia V. CERCIDOTHRIX (Bge.) Taubert in Engl. et Prantl. Nat. Pflzfam. III*

3 (1894) 168; Bge. Gen. Astrag. geront. I, 2 (1868) 94, II (1869) 168, pro subgen.
Plante perene, subarbuşti sau arbuşti, cu peri bifurcaţi, cu capetele răsfrînte orizontal
în forma acului busolei. Caliciu tubulos sau campanulat, rămînînd neschimbat după
înflorire. Fruct bilooular la speciile noastre.
18. * A. falcâtus Lam. Encycl. I (1789) 310; Fl. U.R.S.S. l.c. 442.
4 . Rădăcină pivotantă, ± lemnoasă. Axă bazală scurtă, ramificată.
Tulpină erectă, înaltă de 50—85 cm, uşor brăzdată, peste tot cu peri rari,
negri şi albi, bifurcaţi. Frunze de 10—16 cm lungime, cu peţioli foarte scurţi,,
cu 9 —18 perechi de foliole alungite sau alungit ovale, la vîrf rotunjite, foarte
scurt acuminate, lungi de 10—20 mm, pe faţă glabre, pe dos rărit alipit
păroase. Stipele inferioare şi bazale concrescute între ele, ovat triunghiu
lare, cele superioare libere, alungit lanceolate, ascuţite, lungi de 5 —15 mm,
negru şi alb alipit păroase. Inflorescenţă racem dens, spiciform, cu pedunculi
egal de lungi cu frunzele bracteante, lungă de (8) 10—12 cm, cu flori pen
dule; bractei ovate, lungi de 4 —6 mm; pediceli lungi de 1 mm. Caliciu cam
panulat, lung de 5 mm, dens alipit păros, cu dinţi liniari, triunghiulari, de
1—1,2 mm lungime. Corolă albă gălbuie, cu nuanţă slab purpurie; vexil
obovat, cu unguiculă de 1,5—2 ori mai lungă; aripi de 9 —11 mm lungime,
cu unguicule puţin mai lungi decît lamina; carenă lungă de 8,5—10 mm,
cu lamină semicirculară, obtuză, de lungimea unguiculei. Păstaie sesilă,
pendulă, alungit liniară, lungă pînă la 2 cm, uşor încovoiată, pe partea ven
trală carenată, pe cea dorsală adînc brăzdată, mărunt şi alipit rar păroasă,
cu peri albi şi negri (rar numai cu peri negri), ascuţită într-un rostru de
1,5—2 mm lungime. — V I—VII.
Subspontană în grădinile botanice din Bucureşti şi Cluj.
întrebuinţări. în unele ţări din Europa occidentală se cultivă ca plantă
furajeră.
Răsp. g e n . : U.R.S.S. de S, Armenia.
19. 'A. âsper Wulf. in Jacq. Miscell. II (1781) 335; Fl. U.R.S.S. l.c. 443,
tab. 30, fig. 1. - E x s .: FRE nr. 159; HN nr. 4868. - I c . : Pl. 48, fig. 3,
3 a,b.
4- Rădăcină pivotantă, ramificată, cu axă bazală scurtă, puternică, mul-
ticapitată. Tulpini erecte, mai rar ascendente, înalte de 30—60 (120) cm,
muchiat striate, acoperite peste tot, dar mai ales la partea superioară, cu
peri bifurcaţi, alipiţi, albi. Frunze relativ mici, lungi de 5—10 cm. Foliole
cîte 8—10 perechi, lanceolate pînă la liniare, lungi de 15—30 mm, late
P l a n ş a 49. — 1 . A. austriacus Jacq., la. caliciu, lb. floare, lc. vexil, aripă şi
•carenă. ld. păstaie. — 2. A. romeri Simk., 2a. caliciu, 2b. floare, 2c. vexil, aripă şi carenă,
2d. racem fructifer. 2e. păstaie mărită.
PLANŞA 49
de 1—2 (5) mm, cele superioare lungi de 20 mm, alipit păroase pe dos
şi i glabrescente pe faţă. Stipele mici, libere, triunghiular lanceolate
şi ascuţite. Inflorescenţe spice lung pedunculate, multiflorc, alungite, mai
tîrziu alungit liniare, lungi de 10 cm şi late de 1,2 cm, de obicei cîte 2 —4,
ridicate deasupra vîrfului tulpinii, pe pedunculi de 15—20 cm lungime, mult
mai lungi decît frunzele bracteante. Bractei mici, lungi de 3 —5 mm, ascuţite,
mai scurte decît caliciul. Flori erecte, înguste, de 14—16 ram lungime. Caliciu
tubulos, acoperit cu peri rari, negri, bifurcaţi, alipiţi, cu dinţi triunghiulari,
ascuţiţi, cu mult mai scurţi decît tubul. Petale scurt unguiculate, albe gălbui;
vexil îngust, îndreptat înainte, emarginat, puţin mai lung decît aripile
înguste, mai lung decît carena obtuză. Păstăi erecte, subtrimuchiate, rigid
alipite de axă, lungi de 15—25 mm şi late de 3 mm, liniar alungite, lateral
turtite, la vîrf terminate într-un rostru lung, pe partea dorsală -adine brăz
date, acoperite cu peri alipiţi, perfect biloculare, brunii la maturitate.
Seminţe oblic reniforme, lungi de 2 mm, întunecat brune. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin poieni şi tuferişuri de coastă, la margini de păduri,
pe sol argilos şi calcaros.
Ob s . Prin portul său şe aseamănă cu A. galegi/ormisy la care însă florile sînt pendule
şi perii simpli.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe; Apahida (r. Cluj); Valea Florilor,
Turda, Viişoara, Luncani (r. Turda); Sucutard (r. Gherla); Cătina şi Ţăgşoru (r. Sărmaş).
Reg. Oradea: Oradea. Reg. Ploesti: Rîmnicu Sărat. Reg. Constanţa: Constanţa; Basarabi
(r. Medgidia); Ilagieni, Ţăndărei (r. Feteşti); Babadag (r. Istria); Tuzla, Mangalia, Techir-
ghiol (r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Bărboşi (r. Galaţi); între Măcin şi Greci (r. Măcin);
Tecuci. Reg. Iaşi: Păd. Bran, Yînători pe Dl. Frasin, Ungheni-Prut (r. Iaşi).
f. Ieueotrichus Săv. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) 110, tab. 26. — Caliciu acoperit
cu peri alipiţi, albi (nu negri). — Reg. Iaşi: Păd. Salcia pe Dl. Bîrladului.
R ă s p . g e n . : R. Cehoslovacă, Austria, R. P. Ungară, R. P. Bulgaria, U.R.S.S.
centrală pînă la poalele Caucazului.
20. A. austriacus Jacq. Enum. pl. Vindob. (1762) 759; L. Sp. pl. ed. II
(1763) 1070; Fl. U.R.S.S. X II (1946) 449. - I c . : Pl. 49, fig. 1, 1 a - d .
2J-. Rădăcină pivotantă, puternică. Axă bazală foarte ramificată, nodu
roasă, lemnoasă. Tulpini numeroase, subţiri, de obicei culcate pînă la ascen
dente, de cca 20—30 cm lungime, la bază ramificate, la început dispers acope
rite cu peri bifurcaţi, albi şi negri, mai tîrziu glabre. Frunze inferioare sesile, cu
6 —10 perechi de foliole lungi de 5 —10 mm şi late de 1—2 mm, liniare pînă
la îngust liniare sau cele inferioare alungit eliptice, la vîrf obtuze, pînă la
slab emarginate. Stipele mici, libere, triunghiulare pînă la ovat lanceolate.
Inflorescenţă racem scurt, mai tîrziu alungit, cu 8 —23 flori, lung pedun-19
19 - c. 2 4 4
290 FLORA R.P.R.
culat (pînă la 4 —6 cm), împreună cu pedunculul de 3 —5 ori mai lung decît

frunza bracteantă. Flori mici, de 6 —8 mm lungime, orizontal patente pînă
la pendule, cu pediceli mai lungi decît bracteile membranoase. Caliciu cam
panulat, de cca 2,5 mm lungime, acoperit cu peri bifurcaţi, negri, alipiţi,
cu dinţii foarte scurţi, obtuzi. Petale mici, deschis albastre, lungi de 8 —16
mm; carena spre vîrf violacee; vexil lat obcordat, striat, subegal de lung
cu aripile; aripi alungite, la vîrf adînc bilobate, de obicei slab purpurii;
carenă cu mult mai scurtă decît aripile, la bază verzuie. Păstăi mici, scurt
stipitate, patente sau pendule, drepte, lungi de 8 —12 mm şi late cel mult
de 2 mm, ascuţite, pe partea dorsală brăzdate, glabrescente sau cu peri
bifurcaţi, scurţi, creţi, perfect biloculare. Seminţe de cca 2 mm lungime,
oblic reniforme, muchiate, întunecat brune. — V I—VIII.
S t a ţ i m n e a . Prin fineţe, locuri ierboase, la marginea pădurilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Mociu, Zău de Cîmpie, Lechincioara (r. Sărmaş);
Cluj la <*Szollofu », Suatu (r. Cluj); Turda, între Cheia Turzii şi Sănduleşti, Viişoara (r.
Turda); Zam(r. Huedin). Reg. Aut. M . : Săbed (r. Tg. Mureş); Reghin. Reg. Stalin: Blaj,
Tîrnăveni pc Dl. Tioui (r. Tîrnăveni); Ţapu, Mediaş, Copşa Mică, Cenade, Valea Lungă,
Proştea Mare şi Mică, Şeica Mare, Băgaciu, Micăsasa (r. Mediaş); Slimnic, Guşleriţa,
Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Hunedoara la Buituri, Batiz pe malul Streiului;
Cunţa (r. Sebeş). Reg. Timişoara: în Banat (Heuffel). Reg. Constanţa: Basarabi, Cernavodă,
Valul lui Traian (r. Medgidia); Constanţa; Hagicni, Ţăndărci (r. FeteşLi). Reg. Iaşi. Iaşi
în împrejurimi, Ţigănaşi pe V. Plopu, Fîntînele pe V. Cioara (r. Iaşi); Scobinţi pe Dl. lui
Vodă, V. Bahluiului la Hîrlău (r. Ilîrlău); Erbiceni In V. Zăvîrca (r. Tg. Frumos).
R ă s p . g e n . : Europa de S, Asia de V.
21. A. romeri Simk. in Term. tud. Kozl. Potf. X IX (1892) 138. — Exs. :
FRE nr. 569. — I c . : Pl. 49, fig. 2 a—e; Hay. Pflzdecke (1916) 423; Prod.
Fl. II (1939) 522.
2J-. Rădăcină pivotantă, lungă. Axă bazală scurtă şi ramificată, cu mai
multe tulpini lungi de 50—70 cm, rigide, erecte, striate, cu peri i deşi,
bifurcaţi şi alipiţi. Frunze scurt peţiolate, cu (4) 5 (6) perechi de foliole elip
tice sau lanceolate, lungi de 25—60 mm şi late de 12—15 (20) mm, acutius-
cule, terminate într-o ţeapă mică, pe dos mai palide. Stipele triunghiular
lanceolate, ascuţite, concrescute la bază între ele şi cu peţiolul. Inflorescenţă
racemoasă, cu 10—20 flori, la maturitate alungită, cu pedunculi groşi, cel
puţin de 2 ori mai lungi decît frunza bracteantă. Bractei scurte, membra
noase, lanceolate sau liniare, subegale cu pedicelul. Flori oblic erecte sau
subpatule, lungi pînă la 25 mm. Caliciu tubulos, campanulat, de 1,5 ori mai
lung decît lat, des acoperit cu peri bifurcaţi, alipiţi; dinţii inferiori lungi
P l a n ş a 50. — 1. Astragalus onobryckis L., la. vexil, aripioară şi carenă. — 2. A .

cnobrychis var. banaticus îtoch., 2a. caliciu. — 3. A. onobryckis var. linearifolius (Pers.)
Ldb., 3a. caliciu. — 4. A. pseudohirsutus >Jyâr., 4a. caliciu, 4b. peri simpli şi pseudobifurcaţi
de pe foliole, 4c. păstaie, 4d. secţiunea Lransv. a păstăii.
PLANŞA 50
LGGUMIXOSAE 293
aproape cît jumătate din lungimea tubului. Petale albastre-liliachii; vexil

cu baza cuneată, alungit ovat7 la vîrf slab emarginat; aripi la vîrf lobate,
mai lungi decît carena. Păstăi alungit ovate, spre vîrf ± conice, lungi de
16—20 mm şi late de 5 —8 mm, dorsal brăzdate, pe partea ventrală carenate,
de 3 ori mai lungi decît caliciul, acoperite cu peri negri, bifurcaţi şi alipiţi.
Loje cu 4 —5 seminţe netede, cordiforme, turtite, de culoare măslinie, apoi
roşii. - V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . Pe stînci şi grohotişuri de calcar.
Ob s . Această plantă, împreună cu A. pseudopurpureus, Hieracium pojoritense şi Pca
anceps constituie un grup endemic cu răsplndire foarte redusă în Carpaţii orientali.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Tulgheş pe Mt. Pietrele Roşii 1200 m (r. Gheor-
ghieni). M ţii Giurgeului: Mt. Ghilcoş 1380 m, Suhardu 1350 m. Reg. Bacău: Bicăzel
1050 m (r. Piatra Neamţ).
R ă s p . g e n . : Endemism al Carpaţilor orientali.
22. A. onobrychis *) L. Sp. pl. ed.I (1753) 760; Fl. U.R.S.S. XII (1946)
484. — Coşaci. — Zâszlos boka. — Langfahniger Tragant. — ÂCTparaji acnep-
iţeTHUH. — E x s .: FRE nr. 565 a—b. — I c . : Pl. 50, fig. 1.
4 . Plantă surie, acoperită cu peri deşi, bifurcaţi şi alipiţi. Rădăcină pivo
tantă, viguroasă. Tulpini arcuit ascendente sau, la exemplarele mici, erecte,
de obicei lungi de 10—60 cm, întortochiatc, în partea de jos ± lignificate,
cu internodii de obicei mai scurte decît frunzele. Frunze lungi de 30—80
cm, cu 8 —12 (16) perechi de foliole lanceolate, lungi de 6 —15 mm şi late de
2 —3 (5) mm. Stipele mici, ± concrescute, opuse frunzelor. Inflorescenţă la
început ovală, mai tîrziu alungită, cu peduncul mai lung decît frunza brac
teantă. Bractei lanceolate, ascuţite. Flori mari, lungi de 17—22 (26) mm,
subsesile, deschis violete. Caliciu tubulos, membranos, acoperit cu peri deşî7
albi şi negri, bifurcaţi; dinţii cu o treime pînă la o pătrime mai lungi decîl
tubul. Vexil aproape liniar, obtuz, cu 6 —8 mm mai lung decît aripile emar-
ginate; aripi cu 1 mm mai lungi decît carena obtuză. Păstăi erecte, sesile,
întrecînd dinţii caliciului, trimuchiate, puţin umflate, pe spate lat brăz
date, acoperite cu peri albi, biloculare şi multisperine. Seminţe colţurate, dc
culoare verde măslinie. — V I—VII (IX).
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, însorite, cîmpuri, livezi, rupturi de coaste,
coline nisipoase.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în întreaga Iară.
V a r i ab i l i t a t e a s p e c i e i
var. banâticiis Rocii. Reise sec. Maly Enum. (1848) 358. — A. Rochelianus Ileuff.
Fl. XXXVI (1853) 622 et Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien.(1858) 92. — A. arenarius
*) Prelucrat în colaborare cu Acad. E. I. N y â r â d y .

294 FLORA R.P.R.
b. multijugus Roch. PL Ban. rar. (1828) tab. 15, fig. 33. — Exs.: FEAII nr. 2812 sub A.
Rochcliano. — Ic.: Pl. 50, fig. 2, 2a; Roch. l.c. — Inflorescenţa capitul globulos, scurt, cu
4—10 (12) flori, după înflorire nu se prelungeşte. Tulpină subţire; filiformă. — Reg. 'Timi
şoara: Tricule, Liubcova, Drencova, Berzasca (r. Moldova Nouă); Tisoviţa, Sviniţa, Plavi-
şeviţa (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Gura Văii, Schela Cladovei (r. T. Scverin).
f. microphyllus (Bess.). — A. Onobr. y micropkyllus Bess. in litt. ad DC.
Prodr. II (1825) 286. — A . Onobr. b. stenopkyllus Schur in .OBZ XX (1870) 24; Grec.
Consp. (1898) 180. — Plantă scundă, de obicei de 10 cm înălţime, cu foliole mici, de 4—
8 mm lungime. — Reg. Bucureşti: Alexandria în pădurea oraşului. Reg. Constanţa: Con
stanţa spre Galeşu; Isacceă (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Smîrdanu Nou, Jijila (r. Măcin).
var. viilgăris Ldb. Fl. ross. I (1842) 608. — A. onobr. var. alpinus DC. Prodr. II
(1825) 286, nom. vetustius scd non. idoneum. — Ic.: Pl. 50, fig. 1,1 a. — Are următoarele
forme:
1 a Flori violete .................................................. .................................................................... 2
1 b Flori albe
f. albiîlorus (Schur). - A. Onobr. a. albiflorus Schur Enum. pl. Transs. (1866)
163. — Reg. Stalin: Slimnic (r. Sibiu).
f. grandilldrus Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) 112. — Reg. Iaşi: Ciurea
(r. Iaşi).
2 b Flori lungi de 17—24 m m ............................................................................................... 3
3 a Tulpină viguroasă, înaltă de 50—60 cm
f. major (DC.). — A. Onobr. 8. major DC. Prodr. II (1825) 226. — A. Onobr.
var. rigidus Schur in OBZ (1870) 24. — Reg. Cluj: Fînaţele Clujului. Reg. Piteşti:
Furnicoşi (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Păd. Scroviştea pe malul Ialomiţei (r. Ploeşti).
Reg. Iaşi: Vînători pe Dl. Frasin, Mînzăteşti (r. Iaşi); Scobinţi în Păd. Basarab
(r. Hîrlău).
3 b Tulpină mijlocie, înaltă pînă la 40 cm .............. ........................................................ 4
4 a Tulpină ascendentă, ramificată. Inflorescenţă cilindrică.
f. genmnus (Neilr.). — A Onobr. var. genuinus Neilr. Aufz. Nachtr. (1870)
106. — Comună.
4 b Tulpină culcată. Inflorescenţă ovată sau alungit o v a t ă ......................................... 5
5 a Frunze cu mult mai scurte ca la celelalte Torme
f. brevifoliatus (Grec.). — A. Onobr. p. brevifoliatus Grec. Consp. fl. Rom. (1898)
180. — Reg. Ploeşti: Jugureni (r. Mizil); Urlaţi (r. Cricov). Reg. Constanţa: Feteşti;
Tulcea, Malcoci (r. Tulcea). Reg. Iaşi: laşi.
5 b Frunze mai lungi, lanceolate, verzi, glabre
f. moldavicus (DC.). — A . Onobr. (L moldavicus DC. Prodr. II (1825) 286. — A.
Wagneri Jâfv. Magy. Fl. (1925) 637. — Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda); între
Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud). Reg. Constanta: Basarabi (r. Medgidia); Isaccea, Mrea
Cocoş (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Mărăşcşti (r. Panciu). Reg. Suceava: V. Seacă pe
prundişul Moldovei (r. Gura Humorului).
var. lineariîolius (Pers.) Ldb. Fl. ross. I (1842)* 608. — A. linearifolius Pers. Syn.
II (1807) 336. — A . dacicus Heuff. in OBZ VIII (1858) 26 et Enum. pl. Ban. Verh. ZBG
Wien VIII (1858) 93. — A. arenarius ct hypoglottis Schur, non L. — A. aduncus Jka., non
M. B. — Exs.: FRE nr. 566 sub A. dacico; FEAHnr. 2005 sub A. linearif.—Foliole înguste
pînă la liniare, late de 1 —2 mm. — Ic.: Pl. 50, fig. 3, 3a. — Reg. Stalin: Şura Mere,
Slimnic (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Zam (r. Ilia); între Sîntămăria-Orlea şi
Ohaba de sub Piatră, Băeşti, Rîu Alb (r. Haţeg). Reg. Ploeşti: Buşteni, Cîmpina (r. Cîmpina).
L15G U M IN 0SA E 295
-Reg. Ploeşti: Păd. Scroviştea (r. Ploeşti) Reg, Constanta: Babadag (r. Istria); Isaccea
la Bădila, Mrea Cocoş, Tulcea (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Brăila; Măcin. Reg . Ia şi: Bran
lingă Prut, Ţigănaşi pe V. Plopu, Ezăreni pe V. Ursu (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani.
R ă s p . g e n . : Europa centrală, de S.şi de SE, Asia de SV, Siberia.
23. A. pseudohirstitus Nyâr. in Bul. Grad. Bot. Cluj X X IX (1939) 80*

fig. 1. — I c . : Pl. 50, fig. 4, 4 a —d; Bul. Grăd. Bot. Cluj l.c.
2J-. Tulpini lignificate, înalte de 10—40 cm, laxe sau îndesuite, gracile,
cele exterioare arcuit ascendente, cenuşiu verzi sau verzi, cu peri bifurcaţi,
fixaţi la mijloc sau aproape de un capăt (Pl. 50, fig. 4 b). Frunze îndesuite,
mai lungi decît internodiile, cu stipele lanceolate. Foliole cîte 10—16 perechi,
la frunzele inferioare eliptice, la cele medii lanceolate, iar la cele superioare
liniar lanceolate sau liniare, lungi de 5 —12 mm şi late de 2 (3) mm, cenuşiu
verzi, peste tot, dar mai ales pe margini, hirsute, cu pferi simpli sausub-
bifizi, lungi de 0,7—1,7 mm, rareori alipiţi. Inflorescenţă la început globu-
loasă, mai tîrziu alungită, formînd un spic de 2 —5 cm lungime. Pedunculi
de 2 —3 ori mai lungi decît frunzele bracteantes Flori violacee. Caliciu
tubulos, cu dinţi liniari, pînă la bază egal de laţi, aproape de lungimea tubului
sau puţin mai scurţi, solzos hirsuţi, cu peri la bază mai mult sau mai puţin
umflaţi. Păstaie ovată, patent hirsută, ieşind puţin din caliciu. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . în locuri pietroase, la margini de păduri, pe calcare.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. S talin : Şura Mare (r. Stalin). Reg. Constanţa: dealul dintre
Cheia.şi Tîrguşor 180 m, Basarabi, Valul lui Traian (r. Medgidia); Babadag (r. Istria).
R ă s p . g e n . : Endemică în R.P.R.24
24. A. dolichophyllus Pali. Astrag. (1800) 84, tab. 68; Fl. U.R.S.S. XII
(1946) 589. - A. diffusus Willd. Sp. pl. III (1800) 1321. - I c . : Pl. 48, fig. 2,
2 a, b; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 17; Prod. Consp. II
(1936) tab. 8.
4 . Rădăcină pivotantă, lungă. Partea bazală a tulpinii scurt ramificată.
Tulpini dens cespitoase, foarte scurte, de 1—1,5 cm lungime, la bază acope
rite de restul frunzelor din anul trecut, la partea superioară cu frunze în
rozetă, la baza cărora stau florile deschis galbene, foarte scurt pedicelate
sau sesile, formînd un capitul. Plantă peste tot palent păroasă, cu peri foarte
lungi (2 mm), bifurcaţi (în aparenţă simpli). Frunze cu 8—14 (22) perechi
de foliole lanceolate, ascuţite, lungi de 10 mm şi late de 2,5 mm. Stipele
liniar lanceolate, lung ciliate, lungi de 16 mm, membranoase, la vîrf verzi.
Inflorescenţe raceme alungite sau spice. Caliciu patent alb vilos, cu tubul
de cca 5 mm lungime şi dinţii liniar subulaţi, mai lungi decît tubul, pe mar
gini lung păroşi. Bractei egale cu tubul caliciului. Corolă ochroleucă, lungă
de 20—27 mm, de 2 ori mai lungă decît caliciul. Păstaie uniloculară, trimu-
296 FLORA R.P.H.
ehiată pînă la tricostată, hirsută, lungă de 6 —7 mm şi cu un rostru mai

scurt sau subegal de lung cu tubul caliciului. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste pietroase, însorite, în Dobrogea.
Răsp. în ţară: Reg. Constanţa: Lacul Razelm înspre Marea Neagră, Calica
{r. Tulcea).
R ă s p . g e n . : U.R.S.S.
25. A- monspessulânus L. Sp. pl. ed. I (1753) 781. — E x s .: FRE

nr. 568; FHE nr. 678; FEAH nr. 408. - Ic. : Pl. 51, fig. 2, 2 a, b; SăvuL
et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 29.
4 . Rădăcină pivotantă, foarte lungă. Partea bazală a tulpinii foarte
ramificată, cu ramuri scurte, purtînd rozete de frunze. Tulpini foarte scurte,
de un verde deschis şi alipit păroase. Frunze şi inflorescenţe Îndesuite la
bază, de 10—20 cm lungime. Frunze cu 8 —20 perechi de foliole vizibil peţio-
lulate, lat eliptice pînă la orbiculare, lungi de 5 —11 mm şi late de 3 —4 mm,
cu nervuri mici, pe faţăi glabrescente sau glabre, pe dos 4; dens păroase.
Stipele alungite pînă la lanceolate, lung ascuţite, libere sau concrescute la
bază cu peţiolul. Inflorescenţe capituliforme, cu 8 —15 flori, mai tîrziu alun
gite şi rărite, lung pedunculate; pedunculul lung de 10—20 cm, subegal cu
frunza bracteantă, cu care iese împreună din rozeta frunzelor. Flori lungi
de 25—28 mm, erecte, cu pediceli lungi de 2 mm şi puţin mai scurţi decît
bracteile, cu 2 bracteole, ca şi caliciul i dens acoperite cu peri bifurcaţi.
Caliciu tubulos, roşietic, ou tub lung de 6 —8 mm; dinţii subulaţi, despăr
ţiţi prin sinuri late, ajung pînă la 1/2 din lungimea corolei. Petale înguste,
roşii purpurii, rar albe; vexil puţin curbat în sus, mai lung decît aripile,
acestea la rîndul lor mai lungi decît carena obtuză. Păstăi lungi de 2,5—3
cm şi late de 3 mm, aproape rotunde, curbate în sus, lung rostrate, cu suturi
îngroşate, la început acoperite cu peri bifurcaţi, mai tîrziu glabre, brune.
Seminţe 25—30, 4 muchiate, reniforme, netede, brune. — IV—VI (VII).
S t a ţ i u n e a . în pajişti, prin tuferişuri, locuri pietroase, grohotişuri^
aluviuni, păduri luminoase de pin, larice, etc.
Răsp. în ţ a r ă : Foarte comună în Transilvania, în restul ţării rara.
Vâri a b ilita te a speciei

var. praccox (Baumg.) A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 794. — A . praecox Baumg. Enum.
stirp. Transs. II (1816) 362. — Plantă cu rădăcini .şi axă bazală mai viguroase. Păstăi mai
lungi decît la planta tipică, ajungînd la 65 imn lungime şi 3 mm lăţime. — Reg. C luj:
Cluj la Fînaţe şi Copîrşaie.
P l a n ş a 51. — 1. A siragaîu s sprun eri Boiss., exemplar fructifer, la. racem florifcr,
xlb. floare. — 2. .4. m onspessulânus L., 2a. racem fructifer, 2b. păstaie în secţiune
desen inversat).— 3. .4. virgatus Pali., 3a. fruct.
PLANŞA 51
LE (xUMINOSAE 299
f. nanus Guşul. f. nova in Add. V, pag. 541, — Planta, împreună cu frunzele

şi cu ramurile scapiforme, înaltă numai de 10 cm. — R eg . C lu j: Cluj'la Mănăştur; Morău
pe Dl. Crispos, Sucutard (r. Gherla); Cheia Turzii (r. Turda).
f. longiscapus Guşul. f. nova in Add. V. pag. 541. — Pedunculi lungi de peste
30 cm. — R eg . C lu j: Cluj.
var. maceddnîeus (Heldr. et Hadji) Ilay. Prodr. fl. bale. I (1927) 787. — A . m ace-
«don icu s Heldr. et Hadji in Hadji Geogr. Bot. (1892) 19. — Păstăi lungi de 35—38 mm
şi late de 4 mm, nccurbate. Axa bazală foarte groasă şi ramificată. — R e g . C on stanţa:
Constanţa spre Anadolchioi şi spre Techirghiol; Basarabi pe platou (r. Medgidia); coaste
aride între Păd. Babadag şi Caugagia (r. Istria). R e g . I a ş i: Şcrbeşti (r. Iaşi); Scobinţi pe
Dl. lui V<ylă (r. Hîrlău).
R ă s p . g e n . : Europa de S, Caucaz, Africa de N.
26. A. sprcmeri Boiss. Diagn. I, ser. I, 2 (1843) 79. — Ic.: Pl. 51, fig. 1,
l a , b; Prod. Consp. II. (1936) tab. 22, 23 et Fl. ed. II (1939) tab. 161.
2J-. Rădăcină şi axă bazală bine dezvoltate, lemnoase, cu ramuri scurte,
culcate, acoperite cu resturile frunzelor uscate din anul trecut, emiţînd pedun
culi lungi din rozetele de frunze. Planta întreagă acoperită cu. peri îndesuiţi,
suri sau albi, sericei. Frunze cu peţioli ± scurţi, de obicei cu 5—7 (12) perechi
de foliole eliptice, pînă la obovate, slab aristate, dispers păroase, de 10—11 mm
lungime şi 6 mm lăţime. Stipele libere sau în treimea inferioară concrescute
cu peţiolul, cu partea lor liberă lanceolat ascuţite. Inflorescenţe de cca 7—8,5 cm
lungime, cîte 1—4 ieşind din rozetă, lung pedunculate, ascendente, ± egale
cu frunzele bracteante, ovale pînă la aproape globuloase. Caliciu tubulos, lung
de 10 mm, acoperit cu peri negri, alipiţi, cu dinţi scurţi care ajung abia la
1/4 din lungimea tubului. Petale deschis violete sau alburii şi violaceu nuan
ţate, pînă la aproape purpurii, mai rar albe; vexil alungit, la vîrf îngust
alungit, mult mai lung decît aripile. Păstăi erecte, ± subulat ascuţite, sesile,
lat cilindrice, lungi de 15 mm şi late de 4 mm, îndesuit alipit sericeu păroase,
«evident curbate, multiovulate, pe dos slab brăzdate. Pedunculi fructiferi
culcaţi la pămînt. Seminţe reniforme, brun roşietice.—V —VI.
S t a ţ i u n e a . Coline aride, coaste pietroase, calcaroase.
Răsp. în ţ a r ă : R eg . ■C o n sta n ţa : Mangalia deasupra izvorului termal (r. Negru
Vodă).
Răsp. g e n . : Peninsula Balcanică.
27. A. virgâtus Pali. Astrag. (1800) 20, tab. 18; Fl. U.R.S.S. X II (1946)
733. —A. varius Gmel. Reise 1(1774) 116, tab. 17, p. p. — Exs.: FRE nr. 1279. —
Ic.: Pl. 51, fig. 3 ,3 a ; Hay. Pflzd. (1916) 491 sub A. vario; Prod. Fl. II (1939)
tab. 123, fig. 8.
Rădăcină groasă, lungă. Tulpină erectă sau ascendentă, la bază lem

noasă, cu ramuri adesea băţoase, înaltă pînă la 1 m. Frunze şi tulpină aco
300 FLORA R.P.R.
perite cu peri suri, bifurcaţi, alipiţi. Foliole cîte 6 —11 perechi, alungite, rar
alungit eliptice, lungi de (10) 13—18 (25) mm şi late de 3 —6 mm, ascuţite.
Stipele mici, lanceolale, libere. Inflorescenţă racemoasă, alungită, pînă la
30 cm, atît la bază, cît şi la partea superioară rărită, cu cca 20 de flori. Pedun-
cul mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu tubulos, mai lung decît pedicelii,
cu dinţi subulaţi, de 5 —6 ori mai scurţi decît tubul, peste tot acoperit cu
peri negri şi albi. Petale violacee (sau albe la f. albiflorus) ; vexil spre bază
cuneat, la vîrf slab emarginat, de cca 2 ori mai lung decît caliciul şi puţin
mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena. Păstaie de cca 2 ori
mai lungă decît caliciul, trimuchiată, ascuţit rostrată, cu peri aîbi, deşi,
p atenţi. —V I—V11.
S t a ţ i u n e a . Pe dune.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. Constanţa: Agigea, Techirghiol, Tuzla, Vasile Roaită
(r. Negru Vodă); Constanţa, Mamaia; Tulcea, Letea (r. Tulcea). R eg . Galaţi: Păd.
Torceşti, Dorăşli (r. Tecuci); Buceşti (r. Lieşti).
f. albiflorus (Brandza). — A . virg. var. albiflorus Brandza Fl. Dobr. (1898) 117. —
Flori albe. — R eg . Galaţi: Iveşti (r. Lieşti).
f. dobrogensis (Prod.). — A . varius var. dobrogensis Prod. Consp. fl. Dobr. (1936)
239, sep. 37. — Tulpină mai groasă decît la specia tipică. Foliolele frunzelor mai groase,
suriu verzi, lucitoare, eliptice pînă la lanceolate, lungi de 13 min şi late de 3,5—6 mm*
Păstăi mai lungi, ieşind ± din caliciu. Flori albastre, adesea aşezate într-o inflorescenţă
mai alungită. — Reg. Constanţa: Mangalia (r. Negru Vodă).
Răsp. g e n . : Balcani de E şi U.R.S.S. europeană sudică.
28. A. cornUtus Pali. Reise I App. (1771) 499; Fl. U.R.S.S. X II (1946)
704. — A. vimineus Pali. Astrag. (1800) 24, tab. 21. — Ic.: Pl. 52, fig. 1,
1 a — c ; Prod. Consp. II (1936) tab. 1 1 - 1 2 ; Prod. Fl. II (1939) tab. 79.
2J-. Rădăcină groasă, ramificată, lungă de 30—40 cm şi groasă de 3 —8 mm.

Tulpini lignificate, de 30—40 cm, subţiri, virgate, ramificate, suriu albe,
cu peri bifurcaţi, alipiţi, deşi. Frunze cu 5—7 perechi de foliole distanţate
(distanţa între perechi de 7 —10 mm). Foliole liniare, alipit suriu păroase,
scabre, lungi de cca 14—14,5 mm şi late de 2 —2,5 mm, foarte scurt peţiolate,
la vîrf ascuţite sau obtuze. Stipele libere, scurte, lanceolate. Inflorescenţă
cu peduncul lung de 3 —4 cm, cu 15—19 flori violacei, în racem dens, ovat,
capitat. Caliciu albastru, lung tubulos, lung de 7—8,5 mm şi lat de 3,5—4,5 mm,
cu peri albi, mai lungi şi ± patenţi şi peri negri, disperşi. Dinţii caliciului
subulaţi, lungi de 1,5—3,5 mm. Caliciu fructifer lung de 6 —8 mm, cu dinţi
P l a n ş a 52. — 1 . A stragalu s cornutus Pali., la. caliciu, 1b. păstaie, lc. schema
secţiunii transversale a păstăii. — 2. A. n yârădyan u s Prod., 2a. caliciu cu fruct. — 3. A .
subulatus pali, 3a. floare, 3b. caliciu cu păstaie, 3c. schema secţiunii transv. a păstăii.
PLANŞA 52
LE (îUMINOSAE 303
de cca 3 ori mai scurţi decît tubul. Vexil cu unguiculă lungă de 7,5 mm şi
lamină lungă de 13 mm şi lată de 5,5 mm, la vîrf întreagă sau foarte puţin
emarginată; aripi cu unguiculă lungă de 11 mm şi lamină de 4 mm lăţime;
carenă cu unguiculă lungă de 11 mm şi lamină de 3 mm lăţime. Păstaie
trimuchiat cilindrică, dreaptă sau puţin curbată, alipit sau hirsut păroasă,
lungă de 14—17 mm şi lată de 3 —3,5 mm, pe dos brăzdată, pe partea internă
carenată, cu rostru de cca 2 —3 mm lungime şi ieşit din caliciu.—V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe malurile înalte ale Dunării, pe stînci de calcar şi
pe loes.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . Constanţa: Seimenii Mari aproape de Cernavodă (r.
Medgidia); între Cernavodă şi Topalu, Topalu (r. Hîrşova); Delta Dunării între Sulina şi
Lotca (r. Tulcea).
f. virens (Prod.). — A . cornutus var. virens Prod. Consp. fl. Dobr. (1936) 32 sep. —
Ic.: Prod. l.c. tab. 10. — Plantă mai înaltă decît tipul. Frunze verzi şi dispers păroase,
cu foliole lungi de 16—18 (20) mm şi late de 3—4 mm, la vîrf obtuze. Inflorescenţă
mai alungită. — R eg . Constanţa: între Cernavodă şi Topalu (r. Ilîrşova)
f. prodanii Guşul. f. nova in Add. V, pag. 541. — Caliciu puţin umflat, amintind pe
ccl de la A . albidus. — Reg. Constanţa: Cernavodă pe malul Dunării.
R ă s p . g e n . : U.R.S.S. de S, R. P. Bulgaria.29
29. A. corniculâtus M. B. Fl. taur.-cauc. III (1819) 492; Fl. U.R.S.S.

X II (1946) 698.— A . Rochelianus Auct., non Hcuff. — Ic.: Pl. 53, fig. 1,
1 a, b .; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 23; Prod. Consp. II (1936)
tab. 18, Fl. II (1939) tab. 86 et l.c. tab. 160.
4 . Rădăcină groasă, lungă pînă la 25 cm şi de 1 cm în diam. Tulpini
scunde, lungi de cca 10 cm, culcate, canescente, cu peri alipiţi. Frunze cu
5—7 (10) perechi de foliole tari, lungi de 9 —10 mm, aproape aciculare, brăz
date din cauza marginilor ridicate în sus, pe faţă glabrescente, pe dos alipit
păroase. Inflorescenţe şi pedunculi lungi de (2,5) 4 —5 cm, cu cîte 2 —4 flori
subumbelate. Flori violacei, lungi.de 15 mm, cu pedicel scurt, mai lung decît
bracteolele ovate sau mai rar de lungimea lor. Caliciu îndesuit negru păros,
cu peri lungi, zbirlit patenţi, la înflorire cu tubul lung de 5 —6 mm, lat de
2 —2,5 mm şi cu dinţi lungi de 1,5 mm. Caliciu fructifer lung de 6 —7 mm,
cu dinţi liniari sau lanceolaţi, lungi de 2,5—3 mm. Vexil la vîrf lat emar
ginat, mai rar întreg, mai lung decît aripile; aripi mai lungi decît carena.
Pedicel fructifer cu peri negri, lungi de 3 —4 mm. Păstăi dispuse subumbelat,
lungi de 15—24 mm şi late de 2 —2,5 mm, alipit păroase, cilindrice, slab
comprimate, drepte sau subarcuite, pe dos ± brăzdate, pe partea ventrală
carenate. —VI —VII.
S t a ţ i u n e a . în locuri pietroase şi ierboase.
Ob s . Se aseamănă cu A . subulatus, deosebindu-se de acesta prin florile dispuse
subumbelal, dinţii caliciului lanceolaţi şi păstăile patente.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Basarabi pe platou (r. Medgidia).
R ă s p . g e n . : Podolia, Basarabia.
30. A. subulâtus Pali. in M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 193, III (1819)

492, non D esf.; FI. U.R.S.S. XII (1946) 699. - Ic,: Pl. 52, fig. 3, 3 a - c .;
Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 24; Prod. Consp. II (1936)
tab. 20.
2J-. Rădăcină neobişnuit de groasă şi lungă pînă la 42 cm. Plantă canes-
centă, acoperită cu peri bifurcaţi, alipiţi. Frunze cu 3 —6 perechi de foliole
aciculare sau liniare, lungi de 4,5—13 mm şi late de 1 mm, pe ambele feţe
alipit păroase, canalieulate. Stipele foarte mici, înguste şi libere. Inflorescenţe
în raceme laxe, cu 3 —5 flori, cu pedunculi de lungimi diferite, întrecînd
lungimea frunzelor bracteante. Flori ochroleuce, lungi de 17—20 (22) mm.
Caliciu cu tub lung de 5 —9 mm, acoperit cu peri negri şi albi, scurţi şi alipiţi
(nu zbîrliţi ca la A . corniculatus) ; dinţii lanceolaţi sau lanceolat subulaţi,
lungi de (1) 2 —2,5 mm. Vexil la vîrf întreg sau slab emarginat, lung de
20 mm, cu limbul lung de 13 mm şi lat de 6 mm. Păstaie erectă, liniară,
lungă de 23—25 (30) mm şi lată de 2 —2,5 mm, subarcuită, slab comprimată,
rostrată, alipit păroasă, albă sau sură, pe dos brăzdată, în partea ventrală
carenată, cu rostru lung de 3 —4 (5) mm.—V I—VII.
O b s . Se aseamănă cu A . corniculatus, de care se deosebeşte prin race-
mele laxe, pauciflore, dinţii caliciului subulaţi, vexil pronunţat, întreg sau
sub emarginat şi fruct e ercctiuscule.
S t a ţ i u n e a . în locuri pietroase, pe loes.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia).
R ă s p . g e n . : U.R.S.S. de S.
Secţia VI. CALYCOCYSTIS*) (Bge.) Taubert in Engl. et Prantl Pflzfam. III, 3 (1891)
299. — A strag. subg. C alycocystis Bge. Astrag. geront. I (1868)-133.
Plante adesea cu tulpini scurte şi frunze în rozete bazale. Flori purpurii sau gălbui.
Caliciu tubulos, după înflorire vesiculos umflat.
31. A. vesicârius L. Sp. pl. ed. I (1753) 760; Fl. U.R.S.S. X II (1946)
785. — Exs.: FRE nr. 158. — Ic.: Pl. 53, fig. 2, 2 a.
2J-. Rădăcină groasă, pivotantă. Tulpini ascendente pînă la erecte, înalte
de 10—30 cm, muchiate, simple sau ramificate. Frunze lungi de 5 —9 cm,
*) Speciile din această secţie sînt prelucrate în colaborare cu E. 1. N y â r ă d y .
P l a n ş a 53. — 1. A siragalu s corniculatus M.B., la. caliciu, lb. schema secţiunii

transversale a păstăii. — 2. A . vesicârius L., 2a. păstaie. — 3. A . peterjii Jăv., exempl.
florifer, 3a. exempl. cu inflorescenţă lungă, 3b. caliciu, 3c. racem fructifer.
c
L E G U M IX O S A E 307
pe ambele feţe alipit sericeu păroase, cu 3 —9 (10) perechi de foliole. Foliole

eliptice sau îngust eliptice, mai rar ± lat ovale, lungi de 5—15 mm şi late
de 2 —5 mm, obtuze, rar rotunjite sau subacuminate. Stipele mici, lanceo
late, libere. Inflorescenţe în capitule ± alungite, cu pedunculi lungi de 10—
30 cm, cu flori lungi de 20—25 mm. Pediceli foarte scurţi, mai scurţi decît
bracteile, acoperiţi cu peri negri şi albi. Caliciu tubulos, umflat după înflorire,
cu dinţii cît 1/6—1/5 din lungimea tubului sau mai lungi. Corolă purpuriu
violetă; vexil i acuminat sau trunchiat, mai*lung decît aripile; aripi mai
lungLdecît carena. Gineccu cu 16—24 ovule. Păstăi erecte, scurt pedicelate,
lungi de cca 15 mm, lung rostrate, umflate, acoperite cu peri deşi, cu
disepiment dorsal, împărţind păstaia în două loje. Seminţe ovatc, turtite,
de culoare roşie brunie.—V —VIL
S t a ţ i u n e a . Prin fineţe uscate, pe grohotişuri şi stînci însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, podgoriile de pe Dl. Sf. Gheorghe, Someşeni
pe Dl. « Kuphegy » (r. Gluj); Sucutard (r. Gherla); Turda, coaste lîngă Luncani şi Viişoara
(r. Turda); podgorii lîngă Ciumbrud, între Ciumbrud şi Băgău (r. Aiud). Reg. H unedoara:
Orăştie'; Sebeş, Lancrăm (r. Sebeş). Reg. S talin : Băgaciu, Valea Lungă, Cenade (r.
Mediaş); Găneşti (r. Tîrnăveni); Şura Mare pe Dl. « Zackelsberg», Slimnic pe Mt. Gorgan,
Ocna Sibiului (r. Sibiu). Reg. Constanţa: între Independenţa şi Fîntîna Mare (r. Adam
clisi); Basarabi (r. Medgidia). Reg. Ploeşti: Dl. Istriţa (r. Mizil). Reg. G alaţi: Galaţi pe
coastele de la Ţiglina.
1 a Toată corola violacee
var. typicus Beck in Rchb. Ic. XXII (1901) 116. — Creşte numai în Alpii de
V şi Spania.
1 b Vexil purpuriu violaceu; aripi şi carenă gălbui
var. albidus (W. et K.) Beck in Rchb. l.c. 117. — A . albidus W. et K. PI. rar.
Hung. I (1802) 40, tab. 39. — A . albidus f. brevipilus Prod. Consp. II (1936) 22. —
Exs.: FRE nr. 158. — Ic.: Pl. 53, fig. 2, 2a; Prod. Consp. II (1936) tab. 9. — în
localităţile indicate la specie.
f. viridis (Prod.)., — A . albidus var. virid is Prod. Consp. II (1936) 22 sep. —
Frunze cu peri rari. Caliciu cu peri negri, alipiţi şi peri albi mai lungi, zbîrliţi. Păstaie
lungă de 10 mm şi lată de 3,5 mm. — Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia).
f. brevlpedunculătus (Prod.). — A . albidus var. brevipedunculatus Prod. l.c.
23. — Foliole 5—6 perechi, lungi de 7 —14 mm şi late de 3—4 mm, obtuze sau mucro-
nate, spre bază cuneate. Pedunculul inflorescenţei lung de cca 7 mm. Flori în
capitule, de cca 17 mm lungime. Caliciu lung de 6 mm, lat de 4—4,5 mm. Păstaie
mai îngustă decît la varietăţile precedente. — Reg. Constanţa: Cernavodă pe malul
Dunării (r. Medgidia); lîngă comuna Topalu (r. Hîrşova).
R ă s p . g e n . : Europa de S şi dc SV.
Ob s . A. nyanidyanus Prod. Consp. II (1936) 34, Pl. XIV, XV., (figurată în Pl.
nr. 52, fig. 2, 2a), publicată de la Cavarna (R. P. Bulgaria), nu departe de frontiera noastră,
n-a fost găsită încă la noi. Această specie se deosebeşte de A . vesicârius prin statura mai
înaltă, prin foliolele mai lungi, liniar lanceolate, prin inflorescenţa mai mare şi florile
patente, mai mari, lungi pînă la 28—30 mm.
303 FLORA R.P.R.
32. A. glâucus M. B. Fl. taur.-cauc. IT (1808) 186. — A. dealbatus Pali.

Astrag. (1800) 26, p. p. in Fl. U.R.S.S. XII (1946) 7 1 1 .- Ic.: Pl. 54, fig. 1,
1 a, b .; Săvul. et Rayss Mat. Fl. Bas. III (1934) tab. 20.
4 . Rădăcina şi partea bazală a tulpinii viguroase. Tulpinile anuale scurte,
cu internodii puţine şi scurte, din care cauză planta formează o lufă scundă,
cu frunziş des, pseudorozular. Perii tulpinilor în general alipiţi, numai cîţiva
reclinaţi la capăt. Frunze lungi de 3 —6 cm, cu 3 —6 perechi de foliole eliptice
sau alungit eliptice, lungi de (5) 7 —15 (25) mm şi late de (1) 3—6 (8) mm,
obtuze sau rotunjite, pe ambele feţe alipit păroase. Inflorescenţe mai lungi
decît frunzele bracteante, cu 7 —18 flori dispuse în raceme capituliforme,
ovate sau subcilindrice, lungi de 4 —6 (9) cm. Caliciu tubulos umflat, lung
de cca 12 mm, cu dinţi de 2 —3 mm lungime, cît 1/3 din lungimea tubului.
Corolă alburiu ochroleucă în întregime; vexil lung de 22—24 m m ; aripi lungi
de 19—20 mm; carenă de 16—17 mm. Păstăi sesile, erecte, alungit ovate,
lungi de 10—15 mm şi late de 3 —6 mm, la vîrf prelungite în rostru scurt,
pe dos adînc brăzdate, pe partea ventrală carenate, biloculare, alb păroase.
-V I-V II.
S t a ţ i u n e a . în locuri ierboase şi pietroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . Constanţa: între Babadag şi Caugagia, Tariverde pe Dl.
Haidin, dealurile de la Jurilovca (r. Istria); Mrea Cocoş, Agighiol (r. Tulcea).
var. tenoiîdlius Prod. Consp. II (1936) 26 sep. — Plantă gracilă, înaltă, de 17 cm.
Foliolcle frunzelor lungi de 9—10 min şi late dc 1 imn, slab Talcate, pe ambele feţe
argintiu sur păroase, îngustate la ambele capete. Caliciu uneori cu mai puţini peri
negri. — R eg. Constanţa: Basarabi pe platou (r. Medgidia).
var. taşaulli Prod. l.c. — La fel de gracilă ca şi precedenta. Foliole ovale, lungi de 5 mm
şi late de 2 mm. — R eg. Constanţa: deasupra lacului Taşaul şi pîrîului Casimcea (r.
Medgidia).
var. viridlssimus Prod. l.c. 27. — Plantă înaltă de cca 20 cm, băţoasă, de culoare
verde. Foliolcle oblanccolatc, cîte 4 —6 perechi, lungi de 12 —18 mm şi late de 3—4 mm,
la vîrf obtuze sau 4; inueronulale, pe ambele Feţe cu peri albi, alipiţi, disperşi. — R eg.
Constanţa: împreună cu var. taşaulii.
f. microphyllus Pr. l.c. — Foliolele mici, lungi de o —7 mm şi late de 2 mm. —
R e g . Constanţa: între Palazu Mic şi Taşaul, Basarabi (r. Medgidia).
R ă s p . g e n . : U.R.S.S. de S.
33. A. peterfii Jâv. in Sched. ad Fl. Hung. Exs. Cent. IV (1916) 38,
nr. 363.- I c .: Pl. 53, fig. 3, 3 a—c .; Jâv.-Csap. Magy. fl. kep. (1934) fig. 2072;
Prod. Fl. II (1939) tab. 56. - Exs.: FRE nr. 160; FHE nr. 363.
P l a n ş a 54. — 1. A stragalus glaueus M.B., la. caliciu, lb. păstaie. — 2. O xytropis

cam pestris (L.) DC., 2a. caliciu, 2b. păstaie. — 3. O. carpatica Uechlr., 3a. caliciu, 3b. carenă,
3c. racem fructifer, 3d. păstaie, 3e. schema seoţ. transv. a păstăii. — 4. O. m ontana (L.)
DC. ssp. retezatensis Pawl., racem fructifer, 4a. caliciu, 4b. păstaie.
P L A N Ş A 54
LEGL'MTXOSAE 311
4 . Tulpină suberectă sau erectă, foliată, lungă de 5 —20 cm, cu pedunculi

care depăşesc tulpinile, pînă la 30 (45) cm. Tulpini anuale alungite, zvelte,
cu internodii de 2 —5 cm. Perii tulpinii lax alipiţi, astfel încît pot fi distinşi
(unii dintre ei reclinaţi la capăt), dau tulpinii o culoare siirie sau verzui surie.
Frunze ± uniform repartizate pe tulpină, nu sînt adunate în apropierea
bazei tulpinii. Foliole cîte 5 —7 perechi, liniare sau liniar lanceolate, lungi
de 19—27 mm, late de 2 —3 mm (rar la unele frunze mai scurte), pe ambele
feţe sericeu păroase, cu peri dens alipiţi. Inflorescenţă spiciformă, la început
lat ovată sau alungit ovată, compactă, mai tîrziu cilindrică, lungă de 5—12
(16) cm. Caliciu albicios, acoperit cu peri negri, scurţi şi cu peri albi mai
lungi, ± patuli; tubul lung de 8 —9 mm şi lat de 3 —4 mm; dinţii lungi de
2 — 4 mm, de 2 —3 ori mai scurţi decît tubul. Corolă ochroleucă sau alburiu
gălbuie, de 2 ori mai lungă decît caliciul, caducă. Păstaie erectă, acoperită
cu peri negri scurţi şi alţii albi mai lungi, liniar lanceolată, lungă de 15 —
24 mm şi lată de 2,8—3 mm, de cca 2 ori mai lungă decît caliciul, biloculară,
obtuz trimuchiată, pe partea ventrală carenată, pe cea dorsală brăzdată,
cu 10—12 seminţe netede, unghiular reniforme.—V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste ierboase abrupte, pe soluri argiloase.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Sualu (r. Cluj).
34. ? A. albicaulis DC. Astrag. (1802) 132; Fl. U.R.S.S. XII (1946)
784.— A. dealbatus Pali. Astrag. (1800) 26, tab. 13, fig. 1, p.p.
£. Tulpini anuale alungite, zvelte, cu internodii lungi de 1—3 cm, cu
peri strîns alipiţi şi deşi, formînd o masă compactă, dau tulpinii o culoare
evident albă. Frunze ± uniform repartizate pe tulpină. Foliole lanceolat
eliptice, lungi de 10—13 mm şi late de 2,5—4 mm, rar mai lungi. Peduncul
lung de 10—15 cm, cu racem capituliform. Caliciu lung de 10—15 mm, aco
perit cu peri lungi, albi şi negri, cu dinţi subulaţi, lungi de 2—5 mm, cu
1/5—1/3 mai scurţi decît tubul. Corolă în întregime de culoare deschis .galbenă
(ochroleucă); vexil oblanceolat. Păstaie lungă de 10—15 mm şi lată de
3 — 5 mm, biloculară, pe partea ventrală uşor carenată, pe partea dorsală
brăzdată, cu rostru scurt, acoperit cu peri negri şi albi.—V I—VII.
Staţiunea. în locuri pietroase şi ierboase.
Răsp. în ţ a r ă : R e g , C o n sta n ţa : Cernavodă (Janka sec. Velen. Fl. bulg
pag. 153).
Ob s . După Prodan, prezenţa acestei specii la noi este dubioasă, autorul socotind
că menţionarea ei în staţiunea de mai sus se referă la A . co rn u tu s Pali., bine cunoscută
din împrejurimile Cernavodei.
R ă s p . g e n . : Balcani, Caucaz, Siberia.
312 FL O RA R . P . R .
Genul 261. O X Y T R O P I S * ) DC. **)
Astrag. (1802) 19, 53. — Astragalus subgen. Oxytropis Gams in Hegi Fl.
Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1402. - L u n t r i c i că.
Plante perene. Frunze imparipenate, cu foliole de obicei ascuţite, acoperite
ca şi tulpina cu peri simpli. Stipele libere, concrescute între ele sau cu peţiolul.
Inflorescenţe spice sau capitule cu flori dese, mai rar pauciflore. Flori cu
sau fără bracLeole, violacee, albastre violacee, purpurii, galbene sau
alburii. Caliciu tubulos campanulat. Petale căzătoare; vexil şi aripi ovate
sau alungit ovate; carenă acuminată la vîrf, cu un rostru de obicei prelungit
ascuţit. Stamina dinaintea tubului desfăcută de tubul staminal. Gineceu
unicarpelar, sosii sau stipitat, pluriovulat. Păstăi de forme şi mărimi foarte
variate, uniloculare sau i divizate printr-un perete ventral format din
marginile purtătoare de ovule, uneori cu un disepimenl fals în partea dorsală
(O. sericea). Seminţe reniforme, cu funicul lung, filiform.
Genul cuprinde cca 200 de specii răspîndite în Asia de N, centrală şi de
V, Europa, unele şi în America de N.
1 a Păstaie uniloculară, aproape totdeauna stipitată. Tulpini de obicei

(la plantele noasLre) foarte scurte. Frunzele în rozetă bazală. Stipele
libere sau concrescute. Caliciu scurt campanulat. Corolă mi c ă . . . . . . 2
1 b Păstaie semibiloculară, despărţită prin septul format de marginile îndoite,
purtătoare de ovule ...................................................................................... 3
2 a Caliciu cu dinţi triunghiulari, subulaţi, cel mult cît jumătatea lungimii
tubului. Flori lungi de 9 —14 mm, violaceu cerulee sau purpuriu cerulee,
la uscare albăstrui. Păstăi alungite, cu peri patuli, lungi de 1 /3 —2/3 mm,
vizibile cu ochiul lib e r .............................................................1. 0 . montana
2 b Caliciu cu dinţi liniar lanceolaţi. Flori lungi de 10—16 mm, saturat
azuriu albastre. Carenă abia cît 1/2—2/3 din limbul vexilului. Păstăi
alungit ovale, acoperite cu peri negri foarte scurţi, abia de 1/5—1/4 mm
lungime, vizibili cu lu p a .........................................................2. 0 . carpatica
3 a Tulpini evident alungite. Stipele libere, neconcrescute cu peţiolul. Inflo
rescenţe spiciforme sau capituliforme. Flori deschis galbene. Păstaie
liniară foarte scurt stipitată .................................................... 3. O. pilosa
3 b Tulpini muchiate, foarte scurte, cu frunze în rozete. Stipele concrescute
cu p e ţio lu l.......................................................................................................... 4
4 a Plantă alipit sau vilos păroasă, fără glande. Flori violacee, lungi de
15—25 mm, de obicei cîte 6 —16 în capitul...........................5. O. scricca
4 b Plante cu glande rare pe stipele şi bractei. Flori lungi de 15—18 mm,
de culoare alburiu murdară, cu vîrful carenei de obicei ± violaceu;
rareori florile peste tot v io la c e i........................................4. O. campcstris
*) De la grecescul oxys = ascuţit, şi tropis = luntricică.

) Prelucrat de M. G u ş u 1 e a c.
LEGUMIXOSAF. 313
Secţia I. PHACOXYTROPIS Bge. in Mem. Acad. Sc. Petersb. ser. 7., XXII, 1
(1874) 56.
Păstăi aproape totdeauna stipitate, uniloculare. Tulpini de obicei foarte scurte,
cu frunze dispuse în rozetă bazală. Stipele libere. Caliciu scurt campanulat. Petale mici.
1. O. montâna (L.) DC. Astrag. (1802) 53, p.p. — Aslragalus montanus

L. Sp. pl. ed. I (1753) 760. — O. carpatica var. hunyadensis Jâv. Magy. Fl.
(1925) 638. — Ic.: Pl. 54, fig. 4, 4 a, b, pro ssp. retez.
4. Rădăcină puternică, pivotantă. Rizom scurt, lemnos, multiramificat,
cu ramuri subţiri cel mult de 1 —4 cm lungime. Toată planta cu peri rari,
patenţi. Frunze lungi de 5 —10 cm, de obicei păroase numai pe dos. Foliole
cîte 8 —14 (16) perechi, ovat lanceolate, lungi de 4 —10 mm şi late de 1,5—4 mm
ascuţite sau obtuziuscule, fără nervuri bazale vizibile. Stipele ovate pînă la
lanceolat acuminale, libere, puţin mai păroase decît frunzele. Inflorescenţă
lung pedunculală, rotunjit ovată, cu 5 —10 flori dispuse în raceme sau capi
tule, cu bractei mai lungi decît pedicelii. Caliciu tubulos campanulat, cu dinţi
triunghiular subulaţi, de obicei lungi cel mult cît jumătate din lungimea
tubului. Petale purpuriu sau violaceu ceruleu albastre; vexil obovat, puţin
mai lung decît aripile emarginate şi auriculate; carenă scurtă, cît 2 /3 —3/4
din lamina vexilului, cu rostru foarte ascuţit. Păstaie lungă de 20—30 mm
şi lată de 5 —7 mm, patentă, cu stipite lungi de 4 —6 mm, umflată, numai la
început acoperită cu peri scurţi, negri, vizibili eu ochiul liber, mai tîrziu
glabrescentă, totdeauna uniloculară, cu 10—12 seminţe reniforme, de 2 —3 mm
lu n g im e.-V II-V IIT (IX).
S t a ţ i u n e a . în zona alpină, pe stincării şi grohotişuri calcaroase.
Specia este reprezentată la noi prin:
ssp. rctezatensis Pawl. in Bul. Grad. Bot. Cluj XTX (1939) 6. — O. montana
Jâv. in BK XV (1916) 12. — O. carpatica Jâv. in BK X (1911) 28, non
Uechtr. — Ic.: Pl. 54, fig. 4, 4 a, b.
Plantă înaltă de 15 cm, destul de abundent păroasă. Folioic lungi de
cca 8,5 mm şi late de 4 mm, ± ascuţite. Dinţii inferiori ai caliciului de
2 —2,7 mm lungime, cît 1/2—3 5 din lungimea tubului. Păstaie lungă de
18—24 mm, cu carpofor de 4 —4,5 mm lungime, cu peri deşi, viloşi, patenţi,
lungi de 0,5—0,7 mm.
M ţii R e te za tu lu i: Vf. Piule 1830 m, PiaLra Iorgovanului 1900 m. M ţ i i M e h e d in ţilo r:
ML Oslea.
R ă s p . g e n . : Alpi, Europa de S; subspecia endemică în R.P.R.
2. O. carpatica Uechtr. in OBZ XIV (1864) 218; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
16. - Exs.: FRE nr. 1975. - Ic.: Pl. 54, fig. 3, 3a - e.
4 . Toată planta răzleţ şi aproape alipit păroasă. Tulpină înaltă de 10 —
20 cm. Foliole cîte 10—13 perechi, ovat lanceolate, acutiuscule, pe dos mătăsos
314 FL ORA R . P . R .
păroase pînă la glabrescente. Pedunculii inflorescenţelor alipit păroşi, aproape

de lungimea frunzei bracteantc. Flori saturat azuriu cerulee, lungi de 10—
16 mm. Caliciu cu dinţi liniar lanceolaţi, cît 2/5—3;5 din lungimea tubului.
Carenă cît 1/2—2/3 din lungimea laminei vexilului, cu rostru de 0,5—1 mm
lungime. Carpofor cît lungimea tubului sau mai lung. Păstaie alungit ovală,
cu peri rari, Az alipiţi, abia de 1/4 —1/5 mm lungime, la maturitate în aparenţă
glabră.—V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . In zona alpină, în locuri stîncoase, calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţ i i R o d n e i: Corongiş, Ineu. M ţ i i G iu rgeu lu i: Mt. « Ocsem »
1600—1700 m. M ţ i i B ir sc i: Piatra Mare, Postăvarii. M ţ i i B u ce g i: Jepii Mici, Caraiman,
Coştila, Omu, Bucşoiu, V. Gaura, Guţanu, Grohotişu, Strunga, V. Obîrşiei. M ţ i i F ă g ă
ra şu lu i: Negoiu
R ă s p . g e n . : Endemism carpatic.
Secţia II. EUOXYTROPIS Bge. Spec. Oxytr. in Mem. Acad. St. Petersb. VII, ser.
12, 1 (1874) 5.
Păs Lai semibiloculare, despărţite prin septul ventral format din marginile îndoite
purtătoare de ovule, la care se adaugă (la O. se ric e a ) şi un sept fals, dorsal.
3. O. pilosa (L.) DC. Astrag. (1802) 73; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 1 0 4 .-
Aslragalus pilosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 756. — Exs.: FRE nr. 1497. — Ic.:
Pl. 55, fig. 1, l a — e.
4 . Rădăcină pivotantă, subţire. Rizom scurt, multicapitat. Tulpini puter
nice, înalte de 15—50 cm, erecte, împreună cu frunzele acoperite cu peri
deşi, albi, de obicei patuli. Foliole cîte 5—15 perechi, alungit ovale pînă la
îngust lanceolate, acuminate pînă la obtuze, lungi de 5 —20 mm şi late de
2 —5 mm. Stipele alungite pînă la liniare, libere, ncconcrescute cu peţiolul,
ascuţite. Flori abia de 1 cm lungime, scurt pedicelate, in capitule îndesuite,
aproape globuloase, cu pedunculi tari, lungi de 2 —6 cm. Bractei liniare,
aproape de lungimea caliciului, dens viloase. Caliciu campanulat, acoperit
cu peri lungi, albi şi peri scurţi şi moi; dinţii subulaţi, cei superiori mai scurţi,
± de lungimea tubului. Petale palid galbene, abia de 2 ori mai lungi decît
caliciul; vexil ovat, emarginat, puţin mai lung decît aripile obtuze şi decît
carena; carenă curbată şi prevăzută cu un rostru lung şi îngust. Păstaie lungă
de 15 mm şi lată de 3 —4 mm, aproape cilindrică, înspre vîrf îngustată, patent
alb păroasă, cu margini ventrale îndoite, formînd un sept incomplect. Seminţe
mici, reniforme, brune. —(V) V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . In locuri uscate, însorite, mărăcinişuri, pe aluviuni, dune
nisipoase, mai ales pe soluri calcaroase, in regiunea de cîmpie şi de coline.
P 1 a n ş a 55. — 1 . O x y lr o p is p ilo s a (L.) DC., la. caliciu 1b. racem fructifer, lc.
păstaie, ld. schema secţ. transv. a păstăii, le. carenă cu mucron. - 2. O. se ricea (Lam.)
Simk., 2a. caliciu, 2b. racem fructifer, 2c. păstaie, 2d. schema secţ. transv. a păstăii, 2e.
carenă cu mucron.
P L A N Ş A 55
LEGUMI NO SAE 317
R ă s p . î n ţ a r ă : Cluj la Fînaţe, Cojocna, Boju, Apahida, Sualu, Somcşu Rece,

Sînnicoară (r. Cluj); Cămăraşu, Geaca (r. Sărmaş); Chiochiş (r. Beclean); Sucutard (r.
Gherla); Tăureni (r. Luduş); Turda, Viişoara (r. Turda). R eg. S ta lin : Ţapu, Proştca Mică,
Micăsasa (r. Mediaş); Noul-Săscsc (r. Sighişoara); Merghindeal (r. Agnita); Slimnic, Tăl-
maciu, Guştcriţa (r. Sibiu). R e g . C ra io va : Segarcea. R eg. B u c u re şti: Bucureşti, stepele
lalomiţei. R eg . C o n sta n ţa : Basarabi (r. Medgidia); Mihai Bravu pe Dl. Kcl-Tepe (r. Istria);
între Hagieni şi Feteşti, între Hagieni şi Ţăndărei (r. Feteşli). R eg. G alaţi: la E dc Tulu-
ceşti, Pcchea (r. Galaţi); Movileni, Tecuci. R e g . I a ş i: Breazu, Cîrlig, Mîrzeşti, Miroslava,
Ezăreni, Ruseni (r. Iaşi); Ţigănaşi, Focuri (r. Vlădcni); Spinoasa (r. Tg. Frumos).
Răsp. g e n . : Europa, Caucaz.
4. O. campestris (L.) DC. Astrag. (1802) 74; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
60, tab. 2, fig. 2. — Astragalus campestris L. Sp. pl. ed. I (1753) 76. — Ic.:
Pl. 54, fig. 2, 2 a, b.
2J-. Rădăcină puternică, pivotantă. Rizom gros, cu ramuri scurte, purtă
toare dc rozete de frunze şi de inflorescenţe. Tulpinile lipsesc. Frunze, pedunculi
şi caliciu cu peri ± disperşi, erect patenţi sau ± glabre, rar ± alipit păroase.
Foliole cîte 10—15 perechi, oblic ovat lanceolate, lungi de 5 —15 mm şi late
de 2 —4 mm, de obicei de la bază spre vîrf treptat îngustate şi ascuţite, mai
rar îngust eliptice şi i obtuze, cu margini ± îndoite, pe faţă cu puncte de
culoare deschisă, la uscare negre. Stipele lanceolate, membranoase, concrescute
cu peţiolul, la bază cu puţine glande. Inflorescenţe solitare sau pînă la 3,
într-o rozetă de frunze, cu pedunculi ± de lungimea frunzei bracteante, cu
peri deşi, scurţi şi alipiţi, amestecaţi cu peri patenţi. Flori în capitule globuloase
sau alungite, erect patente, lungi dc 15—18 mm, foarte scurt pcdicelate,
cu bractei variabile ca mărime, pe 1/2 mai scurte sau mai lungi decît caliciul,
adeseori cu puţine glande. Caliciu cu peri lungi, albi şi peri scurţi, negri,
cu dinţi triunghiulari, lungi cît 1/5 —1/3 din lungimea tubului. Petale lung
unguiculate, de obicei albicios galbene, mai rar violaceu albastre, numai
carena pe ambele laturi cu cîte o pată violacee; vexil de 2 —4 ori mai lung
decît lat, emarginat, mai lung decît aripile; carenă numai cu puţin mai scurtă
decît aripile, prevăzută cu un rostru ascuţit. Păstaie erectă, sesilă, lungă
de 14—18 mm şi lată de 5 —8 mm, umflată, treptat îngustată într-un cioc
curbat, acoperit cu peri scurţi, negri, uneori şi cu peri mai lungi, albi, în
secţiune transversală semibiloculară, prin îndoirea marginilor carpelei. Seminţe
numeroase, brune.— (VI) V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . în zona alpină, mai ales în locuri expuse vîntului, în
pajişti uscate şi pe Tfolovănişuri calcaroase.
Specia este reprezentată la noi numai prin:
ssp. oblongifoiia Hăzsl. ex Jâv. Magy. fl. (1925) 638.
Flori de obicei mai mari, pînă la 20 mm lungime. Caliciu mai mult umflat.
Păstaie mai lată. Foliole adesea mai late.
M ţ i i R o d n e i: Vf. Corongiş M ţ i i B is tr iţe i: Ceahlău pe platou şi Panaghia, Piatra

Ciobanului. M ţ i i B u ceg i: Coştila, Caraiman, Moraru, V. Albă, Colţii Obîrşiei. M ţ i i F ă g ă
ra ş u lu i (Simk.).
Răsp. g e n . : Europa, Siberia, America de N.
5. 0 . sericea (Lam.) Simk. Enum. pl. Transs. (1886) 186; Fl. U .R .S.S.
X III (1948) 71. — Astragalus sericeus oc. Lam. Fl. Fr. II, ed. I (1778) 655. —
A. uralensis Wulf. in Jacq. Mise. I (1778) 150, non L. — Oxytropis Halleri
Bge. in Ldb. Fl. alt. Suppl. (1833) 2. — O. velutina Schur Enum. pl. Transs.
(1866) 162. - Exs.: FRE nr. 1496. - Ic.: Pl. 55, fig. 2, 2 a - d .
4 . Rădăcină pivotantă, foarte lungă. Axa bazală foarte ramificată, cu
ramuri scurte. Tulpini lipsă. Frunze şi inflorescenţe bazale acoperite ca şi
caliciul şi păstaia cu peri mătăsoşi, alburii, lungi de 1—3 mm, ± patuli,.
fără glande. Foliole cîte 8 —14 (16) perechi, ovat lanceolate, de obicei ascuţite,
lungi de 10—15 mm şi late de 2,5—5 mm. Stipele membranoase, reticulat
nervate. Inflorescenţe cîte 1—2 la fiecare rozetă, cu pedunculi lungi de 5—15*
cm, în formă de capitule, 6 —16-flore. Flori lungi de 15^ 25 mm, aproape sesile,.
erect patente. Bractei lanceolate, de lungimea caliciului. Caliciu tubulos-
campanulat, cu peri lungi, albi, amestecaţi cu alţii scurţi, negri; dinţii cît
1 4 —1/3 din lungimea tubului. Corolă violaceu albastră, violacee, mai rar
liliachie sau alburie; vexil lat eliptic, emarginat, cu mult mai lung decît
aripile; carenă palidă, cu rostru foarte scurt. Păstăi erecte, sesile, lungi de*
20 mm şi late de 4 —6 mm, lung rostrate, umflate, brăzdate pe partea ventrală
şi cea dorsală, cu marginile carpelare ventrale îndoite la interior, formîncL
un perete despărţitor împreună cu un sept fals, desprins din partea mediană
dorsală. Seminţe reniform globuloase, roşii brunii. — (V) V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . In pajişti alpine uscate, pe bolovănişuri şi stîncării.
var. apprese-sericea (Shuttleworth). — A s tr a g a lu s se riceu s Lam. var. a p p r e s s e -s e r i-

ceu s (Shuttl.) Gams in Hcgi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1451. — O. sericea Simk. var. a*
ty p ic a Beck in Rchb. Ic. XXII (1901) 123. — Foliole pe ambele feţe ± sericeu păroase,
cu peri alipiţi. Rachisul frunzelor cu peri în parte alipiţi, în parte patuli, foarte rar patenţi,,
în general nu prea deşi. Pedunculi în partea inferioară cu peri patuli, sub inflorescenţă de
obicei patenţi. Inflorescenţă cu 2 —12 flori, lungi de 15—20 mm. — M ţ i i C iu c a şu lu i. M ţ i i
B u ce g i: Jepii Mari, Caraiman, Coştila pe vîrf şi pe brîne, între Omu şi Bucşoiu, Vf. Bucşoiu,.
Bătrîna, Colţii Obîrşiei. M ţ i i F ă g ă ra şu lu i: Gaura Lotrilor, Piscu Zîrna.
var. întricans Thomas ex in Rchb. Ic. XXII (1901) 123. —A. in tric a n s Thomas Cat.
pl. Suisse (1837) n. nud. et in herb. — Plante gracile, aproapeÎabre. Foliole mai mici,,
lanceolate pînă la ovat lanceolate, lungi de 5—11 mm. Flori mai scurte, de 10—15 mm
lungime, cîte 2—10 în inflorescenţe. — M ţ i i F ă g ă ra şu lu i: Mţii Arpaşului (Bielz.).
Ob s . Gams (in Ilegi Fl. MiLt.-Eur. IV. 3 (1924) 1451) consideră că tipul speciei
este reprezentat de var. a p p re se-sericea (Shuttl.). A. et G. (Syn. VI. 2 (1909) 824) nici nu
menţionează această unitate şi consideră ca tip al speciei pe var. velu tin a (Sieb.). Această
LEGUMINOSAE • - 310
varietate, cunoscută din Alpi şi care după unii autori ar creşte şi în Carpaţii noştri»
arc în general peri cu mult mai lungi, patenţi şi foarte deşi, atît pe rachis şi pe peţioli,
cît şi pe pedunculi.
Genul 262. GL Y C Y R R H I Z A *) L. **)

Coroll. gen. (1737) 13, nr. 973; Gen. pl. ed. V (1754) 330, nr. 788. -
Lemn dulce.
Plante jerbacei sau subarbuşti, cu frunze imparipenate şi stipele mici,
căzătoare. Flori în raceme sau spice pedunculate, axilare. Vexil alungit,
erect; aripi mai lungi decît carena. Stamine diadelfe. Ovar sesil cu stil fiii-
form şi stigmat capitat. Păstaie dreaptă, scurtă, comprimată sau verucos
umflată, cu valve pieloase, uneori spinoase, indehiscente sau tîrziu dehiscente.
Genul cuprinde cca 12 specii, cele mai multe în regiunea mediteraneeană.
1 a Inflorescenţă deasă, globuloasă, capituliformă. Fruct eliptic sau alungit
ovat, pe ambele feţe ± des acoperit cu sete neglanduloase, lungi de
3 —5 mm, uneori şi cu glande stipitate.................................... 1. G. echinata
1 b Inflorescenţă racem spiciform, alungit, lax. Fruct alungit, uneori falcat,
glabru sau scurt setos glandulos................................................................. 2
2 a Fruct scurt setos glandulos, i falcat. Foliole alungit lanceolate
3. G. glanduliîera
2 b Fruct glabru, drept. Foliole ovat eliptice sau eliptice.. 2. G. glabra
1. G. echinâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 741; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 238. -
Lemn dulce. — Tiiskes edesgyoker. — Russisches Siissholz. — CDjiojţKa
meTHHHCTan. — Exs.: FRE nr. 1284 şi 1711. — Ic.: Pl. 56, fig. 3, 3 a;
Hay. Pflzd. (1916) 499.
4. Rizom lemnos, stolonifer. Tulpină erectă, înaltă de 1—1,5 m, gla-
brescentă, de obicei neramificată sau slab ramificată. Frunze cu 5—6 perechi
de foliole alungit eliptice, acute, scurt mucronate, cele tinere slab păroase,
pe dos glandulos punctate. Stipele lanceolat subulate. Inflorescenţă racem
globulos, capituliform, rar puţin alungit, scurt pedunculat, cu peduncul cu
mult mai scurt decît frunza bracteantă. Flori mici, alburiu liliachii, scurt
pedicelate. Caliciu cu dinţi triunghiulari. Păstaie alungit ovată, accentuat
mucronată, acoperită cu sete lungi, cu 2 seminţe. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a , ^ v e z i şi ogoare umede, pe malul rîurilor.
Răsp. î n ţ a r ă : R e g . H u n e d o a ra : Dobra (r. Uia). R eg. O ra d ea : Ineu. R e g .
T im iş o a ra : Şemlac, Vladimirescu, Arad, Micălaca (r. Arad); Sînnicolau Mare; Timişoara;
*) Nume folosit de Theophraslos şi de Dioscorides, format din cuvintele greceşti

glykys = dulce, şi rhiza = rădăcină.
320 FL O RA R . P . R .
Baziaş ţr. Moldova Nouă); Defileul Dunării la Cazane, Ogradena, Orşova. R e g . C raiova:
Vîrciorova (r. Tr. Severin). R e g . P lo e şti: Buzău spre Păd. Crîngu. R eg. B u c u re şti: Cotorca
(r. Urziccni); Giurgiu, Slobozia spre Malu; Olteniţa ; Comana în lunca Cîlniştei (r. Vidra);
R eg. G a la ţi: Galaţi în lunca Brateşului şi pe malul Şiretului, Bărboşi în lunca Şiretului,
Brăila în Ostrovul Chiciu Măcinului; Măcin în lunca La Turcoaia. Reg. B a c ă u : Letea
Veche (r. Bacău). R eg . I a ş i: Cristeşti, Chipereşti, între Cristeşti şi Ungheni (r. Iaşi).
R ă s p . g e n . : Europa de S, Caucaz, Asia.Mică, Siria, Persia de N.
2. G. glabra L. Sp. pl. ed. I (1753) 742; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 233. -
Ic.: Pl. 56, fig. 1.
4 . Rădăcină groasă, lemnoasă, emite rizomi subterani groşi. Tulpină
viguroasă, erectă, înaltă pînă la 1,5 m, de obicei puţin ramificată, la partea
superioară aspră. Frunze lungi de 10—20 cm, imparipenatc, cu (4) 5—8
perechi de foliole ovate sau lat eliptice, lungi de 2 —5 cm şi late de 1,5—2,5
cm, rotunjite, scurt mucronate la vîrf, viu verzi, pe dos glandulos punctate.
Stipele foarte mici, caduce. Inflorescenţe axilare, erecte, mai scurte sau egale
cu frunza bracteantă. Flori violete, lungi de 10—13 mm, scurt pedicelate,
cu bractei lanceolate, caduce. Caliciu scurt campanulat, glandulos păros,
cu dinţi mai lungi decîL tubul. Vexil uneori alb gălbui; carenă acută, dar
nerostrată, compusă din 2 petale libere. Păstaie erectă, lungă de 15—25
mm şi lată de 4 —6 mm, comprimată, eu suturi groase, între seminţe puţin
gîtuită, glabră, slab reticulată, la maturitate pieloasă, brună, indehiscentă,
cu 3 —5 seminţe reniforme, lungi de 2 —2,5 mm. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, tuferişuri, adesea cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C lu j: Năsăud (cultivată). După Simonkai cultivată în
Transilvania în mai multe locuri. R e g . G a la ţi: Greci la poalele Dl. Pricopan, spontană.
R eg. C on sta n ţa : în Dobrogea lîngă «Ciermet»(?) (Brandza). R eg. S u cea va : Stînca-Şte-
făneşti (r. Truşeşti).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcina uscată («Radix Liquiritiae seu Glycyrrhizae») are
gust dulce pronunţat şi acţiune slab laxativă şi expectorantă. Se foloseşte în farmacie
pentru prepararea unui sirop pectoral şi a unui suc « Succus Liquiritiae » care se utilizează
pentru corectarea gustului neplăcut al unor medicamente. în ultimii ani s-au obţinut
rezulLate clinice bune prin aplicarea sucului de « Liquiritia » în tratamentul ulcerului gastric.
Rădăcina mai este folosită şi în industria alimentară pentru îndulcirea şi aromatizarea
berei, limonatelor, etc. Glicirizina, extrasă din această plantă face spumă cu apa şi este
folosită în sLingătoarele de incendiu. Se mai întrebuinţează în medicina veterinară.
R ă s p . g e n . : Europa de S, Asia de SV, Africa de N.
3. -v- G. glandulifera W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 20, tab. 21. — Ic.:
Pl. 56, fig. 2, 2 a .; W. et K. 1. c. | |
4 . Asemănătoare mult cu G. glabra. Ramuri ± păroase şi glandulos aspre.
Foliole eliptice sau ovat lanceolate, pe ambele feţe sau numai pe dos glandu-
P l a n ş a 56. — 1. C ly c y r r h iz a g la b ra L., la. păstaie. — 2. G. g la n d u life ra W. et K

2a. păstaie. — 3. G. ech in a ta L., 3a păstaie.
P L A N Ş A 56
LK G UM INO SA K 323
loase, obtuze sau subrotunjite. Stipele lanceolate, caduce. Păstaie alungit

obovată, cel mult cu 6 seminţe, adeseori mai scurtă şi numai cu 2—3 seminţe,
cu valve glandulos spinoase sau punctate. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri necultivate.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Hunedoara; Orăştie (probabil cultivată). Reg. Stalin: Bradu
(r. Sibiu).
Ob s . După desenul cc însoţeşte diagnoza originală (W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802)
20, tab. 21) fructul acestei specii este liniar lanceolat, lung de 26 mm şi lat de 5 mm,
puţin falcat. După Jâv.-Csap. Magv. 11. kep. (1934) 289, fig. 2083, fructul este alungit
obovat, lung de 13—14 mm şi lat de 5 mm. Planşa noastră nr. 56 fig. 2a reprezintă această
formă din urmă.
Răsp. g e n . : Balcani, U.R.S.S. de S, Asia.
Tribul VI. H e d y s â r e a e DC. Prodr. II (1825) 307.

Plante cu frunze imparipenate, rar nedivizate (Scorpiurus), glabre sau
scriccu păroase. Foliole cu margini întregi, fără stipele. Inflorescenţă umbelată
sau racemoasă. Păstaie adesea articulată, desfăcîndu-se în articule dehiscente
sau tîrziu dehiscente, mai rar formată numai dintr-un singur articul inde-
hiscent (Onobryckis).
Genul 263. OKN ( T H O P U S * ) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 226], ed. V (1754) 331. - S e r a d e 1 ă.
Plante ierbacei cu frunze imparipenate, cu stipele mici. Flori grupate în
umbelă sau în capitule lung pedunculate. Caliciu tubulos campanulat, cu 5
dinţi egali. Vexil sub orb icul ar; aripi alungite; carenă aproape dreaptă, mai
scurtă decît aripile. Stamine diadelfe. Păstaie cilindrică sau suboomprimata,
între seminţe gituită.
1 a Dinţii caliciului subulaţi, cca de lungimea tubului. i rozee. Păstaie
dreaptă . 1. 0 . sativus
1 b Dinţii caliciului ovat lanceolaţi, cît 1 /3 din lungime* pfeului. Flori mici,
albicioase. Păstaie arcuită............................................ 2. O. perpusillus
1. * 0- saiivus Brot. Fl. lusit. II (1804) 160; Fl. U.R.S.S. XIII (1948)
246. - Tc.: Pl. 57, fig. 1, 1 a, b.
O. Tulpină de 30—60 cm, uneori şi mai înaltă, erectă, de obicei ramificată.
Frunze.imparipenê, glabrescente sau slab păroase, cu 5 —15 perechi de
foliole, lungi de cca 8 mm şi late de 4 —5 mm. Pedunculul inflorescenţei
mai lung decît frunza bracteantă. Flori cîte 2 —5, lungi de 5 —8 mm, mai lungi
*) După grecesul ornis = pasăre, şi pus = picior, fiindcă fructele seamănă cu degetele
de la piciorul unei păsări.
**) Prelucrat de A. N y â r ă d y.
324 F LO RA R . P . R .
decît bracteile inflorescenţei. Dinţii caliciului de lungimea tubului sau numai

cu puţin mai scurţi. Păstaie lungă de 15—16 mm, dreaptă sau foarte slab
arcuită, 4 —7-articulată şi gituită între articule, de obicei glabră,cu nervaţie
pronunţată. Seminţe ovat reniforme, galbene sau deschis brune. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Cultivată pentru nutreţ, uneori sălbăticită.
Răsp. g e n . : Peninsula Iberică, Africa de N.
2. 0 . perpusillus L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U .R.S.S. 1. c .— I c .:

Pl. 57, fig. 2, 2a.
O, 0 (foarte rar 4 ) . Plantă tufos ramificată la bază, cu tulpini subţiri,
lungi de 5 —30 cm, rareori şi mai lungi. Frunze imparipenate, cu stipele
mici, lanceolate, cele inferioare peţiolate, cele superioare sesile, cu 7—12
(17) perechi de foliole eliptice, lungi de 3 —5 mm şi late de 1—2,5 mm, rotun
jite la ambele capete. Peduncul de lungimea bracteilor sau mai scurt, cu
3 —7 flori aşezate în umbelă, lungi de 3—4 mm, cu pediceli foarte scurţi.
Frunza bracteantă 5 —9-foliolată. Caliciu cilindric, păros, cu dinţi ovaţi
sau ovat lanceolaţi, lungi cît cca 1/3 a tubului. Vexil albicios, roşu nervat,
mai lung decît aripile, gălbui ca şi carena. Păstaie lungă de 1—2 cm, lată
de 1—1,5 mm, slab curbată, păroasă sau glabră, cu 4 —7 articule accentuat
nervat e, cu gîtuiri între ele. Sămînţă reniformă, închis sau deschis brună. —
V -V II.
S t a ţ i u n e a . Pe cîmpuri, foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j; Cluj la Fînaţe; Dl. Călineasa lîngă Văleni (r. Huedin).
în păşuni nisipoase la Rupea.
R e g . S ta lin :
Genul 264. C O R O N Î L L A * ) L. **)

Gen. pl. [ ^ | I (1737) 227], ed. V (1754) 330. - C o r o n i ş t e .
Plante ierba^jj^sau arbuşti cu frunze imparipenate. Stipele libere sau
concrescute. Flori pedicelate, de obicei aşezate în umbelă, fără bracteole.
Caliciu scurt campanulat, cu dinţi scurţi, aproape egali. Petale lung ungui-
culate; vexil suborbiculat; aripi ovate sau alungite; carenă curbată şi rostrată.
Stamine diadelfe. Ovar sesil, multiovulat, cu stil subulat, curbat în sus.
Păstaie cilindrică sau 4 —6-unghiulară, între seminţe gîtuită, cu articule
ovate.
Genul cuprinde cca 20 de specii răspîndite în emisfera nordică.
_______________ *
*) De la cuvîntul latin corona = coroană, din cauza inflorescenţei umbeliforme.
P l a n ş a 57. — 1. O rn ilh o p u s s a tiv u s Brot., la . păstaie mărită, lb . floare mărită. —

2. O. p e r p u s illu s L., 2a. floare mărită. — 3. C o ro n illa co ro nata L., 3a. păstăi. — 4. C.
eretica L., 4a. floare mărită.
P L A N Ş A 57
328 FLORA R .P .R .
Staţiunea. Pe coaste stîncoase şi pietroase, în tuferişuri, mai ales

pe sol calcaros.
Răsp. în ţ a r ă : De-a lungul Dunării între Baziaş şi Vîrciorova.
V ar i ab i l i t a t e a speciei
var. typica Posp. Fl. ftsterr. Kustenl. II (1898) 404. — Peduncul cu 2—3 flori lungi
de 20 mm. Fruct lung de 5 cm. — R e g . H u n e d o a ra (Jâv.). R e g . T im iş o a ra : Plavi-
şeviţa (r. Orşova).
var. emeroides (Boiss. et Sprunn.) Wohlf. in Hali. Wohlf. Koch’s Syn. I (1892) 646. —
C. em eroides Boiss. et Sprunn. Diagn. I. ser. I. nr. 2 (1843) 100; Fl. U.R.S.S. XIII (1948)
248. — Ic.: Pl. 58, fig. 5, 5a. — Peduncul cu 5—7 flori lungi de 15—18 mm, mai scurt
unguiculate. Păstaie de cca 8 cm lungime. — R e g . T im iş o a ra : Defileul Dunării la Cazane,
Plavişeviţa, Dubova (r. Orşova). R e g . C ra io va : Vîrciorova (r. Tumu Severin).
Răsp. g e n . : E u r o p a d e V , d e S şi d e S E .
2. C. scorpioides (L.) Koch Syn. ed. I (1835) 188; Fl. U.R.S.S. XIII
(1948) 254. — Ornithopus scorpioides L. Sp. pl. ed. I (1753) 744. — Artkro-
lobium scorpioides Desv. Journ. bot. I, 3 (1813) 121. — Ic.: Pl. 58, fig. 3.
O. Tulpină înaltă de 10—40 cm, glabră, cenuşiu verde, de obicei rami
ficată. Frunze inferioare simple, de timpuriu caduce. Frunze tulpinale trifo-
liolate; cea terminală mare, eliptică sau ovală, cele laterale rotund reniforme
sau oblic ovale, mici, în formă de stipele. Stipele concrescute, membranoase,
la vîrf ascuţite, opuse frunzelor. Inflorescenţă 2 —4-floră, cu peduncul de
lungimea frunzei sau mai lung. Flori patente sau puţin nutante, cu caliciu
mic, în formă de pîlnie. Petale galbene, mici. Păstaie unilateral patentă
sau nutantă, cu 3 —8 articule şi gîtuituri; articulele cu 6 muchii, uşor caduce,
cel superior rostrat. Sămînţă alungit cilindrică, închis brunie. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . In locuri cultivate, prin arături, rar adventivă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C o n sta n ţa : Basarabi (r. Medgidia). R eg. G a la ţi: Măcin pe
drumul spre Dl. Suluc (r. Măcin).
3. C. eretica L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U.R.S.S. 1. c. 2 5 3 .-Ic .: Pl.
57, fig. 4, 4 a.
0 —0 0 . Tulpină pînă la 60 cm, ascendentă sau erectă, glabră, ± rami
ficată. Frunze inferioare peţiolate, cele superioare subsesile, de obicei cu 5
perechi de foliole subsesile, obovat cuneate, la vîrf retezate sau emarginate,
mucronate, glabre, lungi de 10—16 mm. Stipele foarte mici, căzătoare. Inflo-
P l a n ş a 58. — 1. C o ro n illa v a r ia L., 1. a păstăi. — 2. C. elegans Pană. — 3. C . scor

(L.) Koch. — 4. C . v a g in a lis Lam., 4a. păstăi. — 5. C . em eru s L. var. em eroide
p io id e s
(Boiss. et Sprun.) Wohlf., 5a. grupe de păstăi, orientate în sus şi în jos.
328 FLORA R .P .R .
Staţiunea. Pe coaste stîncoase şi pietroase, în tuferişuri, mai ales

pe sol calcaros.
Răsp. în ţ a r ă : De-a lungul Dunării între Baziaş şi Vîrciorova.
V ar i ab i l i t a t e a s p e c i e i
var. typica Posp. Fl. ftsterr. Kustenl. II (1898) 404. — Peduncul cu 2—3 flori lungi
de 20 mm. Fruct lung de 5 cm. — Reg. H unedoara (Jâv.). Reg. T im işoara: Plavi-
şeviţa (r. Orşova).
var. emeroides (Boiss. et Sprunn.) Wohlf. in Hali. Wohlf. Koch’s Syn. I (1892) 646. —
C. emeroides Boiss. et Sprunn. Diagn. I. ser. I. nr. 2 (1843) 100; Fl. U.R.S.S. XIII (1948)
248. — Ic.: Pl. 58, fig. 5, 5a. — Peduncul cu 5—7 flori lungi de 15—18 mm, mai scurt
unguiculate. Păstaie de cca 8 cm lungime. — Reg. T im işoara: Defileul Dunării la Cazane,
Plavişeviţa, Dubova (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Tumu Severin).
R ă s p . g e n . : Europa de V, de S şi de SE.
2. C. scorpioides (L.) Koch Syn. ed. I (1835) 188; Fl. U.R.S.S. XIII
(1948) 254. — Ornithopus scorpioides L. Sp. pl. ed. I (1753) 744. — Artkro-
lobium scorpioides Desv. Journ. bot. I, 3 (1813) 121. — Ic.: Pl. 58, fig. 3.
O. Tulpină înaltă de 10—40 cm, glabră, cenuşiu verde, de obicei râmi-
ficată. Frunze inferioare simple, de timpuriu caduce. Frunze tulpinale trifo-
liolate; cea terminală mare, eliptică sau ovală, cele laterale rotund reniforme
sau oblic ovale, mici, în formă de stipele. Stipele concrescute, membranoase,
la vîrf ascuţite, opuse frunzelor. Inflorescenţă 2 —4-floră, cu peduncul de
lungimea frunzei sau mai lung. Flori patente sau puţin nutante, cu caliciu
mic, în formă de pîlnie. Petale galbene, mici. Păstaie unilateral patentă
sau nutantă, cu 3 —8 articule şi gîtuituri; articulele cu 6 muchii, uşor caduce,
cel superior rostrat. Sămînţă alungit cilindrică, închis brunie. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . In locuri cultivate, prin arături, rar adventivă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Măcin pe
drumul spre Dl. Suluc (r. Măcin).
R ă s p . gen. : Regiunea mediteraneeană.
3. C. eretica L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U.R.S.S. 1. c. 2 5 3 .-Ic .: Pl.
57, fig. 4, 4 a.
0 —0 0 . Tulpină pînă la 60 cm, ascendentă sau erectă, glabră, ± rami
ficată. Frunze inferioare peţiolate, cele superioare subsesile, de obicei cu 5
perechi de foliole subsesile, obovat cuneate, la vîrf retezate sau emarginate,
mucronate, glabre, lungi de 10—16 mm. Stipele foarte mici, căzătoare. Inflo-
P l a n ş a 58. — 1. CoroniUa varia L., 1. a păstăi. — 2. C. elegans Pană. — 3. C. scor

pioides (L.) Koch. — 4. C. vaginalis Lam., 4a. păstăi. — 5. C. emerus L. var. emeroide
(Boiss. et Sprun.) Wohlf., 5a. grupe de păstăi, orientate în sus şi în jos.
P L A N Ş A 58
LEGUMINOSAE 331
rescenţă 3 —5-floră, cu bracteole mici. Flori mici, lungi de 5 mm, de culoare

roz, cu carenă la vîrf roşie. Păstaie erectă, patrunghiulară, subulata, scurt
-rostrată, cu cca 7 articule. Sămînţă alungit cilindrică. — V.
S t a ţ i u n e a . Locuri ierboase, marginea drumurilor şi a arăturilor,
oarte rar adventivă.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Suceava: Mrea Adam (r. Fălticeni).
Ră s p. gen. : Regiunea mediteraneeană de E.
4. C. coronâta L. Syst. ed. X (1759) 1168; Fl. U.R.S.S. 1. c. 249. - C.

montana Jacq. Enum. Vind. (1762) 134. — lc.: Pl. 57, fig. 3, 3 a.
4. Tulpină viguroasă, înaltă de 40—70 cm, ierbacee, erectă sau puţin
ascendentă, puţin ramificată. Frunze cu 3 —6 perechi de foliole mari, lungi
de 20 mm, cărnoase, obovate sau eliptice, la vîrf slab emarginate, scurt mucro-
nate, pe margini străveziu cartilaginoase; perechea inferioară adeseori strîns
alipită de tulpină. Stipele de timpuriu caduce. Peduncul cu flori numeroase
( —20), cu mult mai lung decît frunza bracteantă. Flori galbene, cu miros
neplăcut, cu pediceli pînă la de 2 ori mai lungi decît caliciul. Caliciu cu dinţi
triunghiulari, foarte scurţi. Vexil obovat. Păstaie pendulă, formată din 2—3
articule alungite, 4-muchiate. Sămînţă alungită, închis bruna. — VI.
S t a ţ i u n e a . în păduri şi tuferişuri, pe calcare, foarte rară.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Stalin : Or. Stalin pe Mt. Tîmpa.
R ă s p . gen. : Europa centrală de S, Asia de SY.
5. C. vaginâlis Lam. Encycl. TT (1786) 121. — C. montana Schrk. Bay.

Fl: II (1789) 272, non Jacq., nec Scop. — Ic.: Pl. 58, fig. 4, 4 a.
2J-. Rădăcină puternică, multicapitată. Ramuri ascendente, ierbacei, lungi
de 5—20 mm. Frunze lungi de 2—3 cm, glauce, scurt peţiolate, 5 —
13-foliolate. Foliole lungi de 3 —10 mm şi late de 2—8 mm, obovate sau
lat eliptice, uneori aproape rotunde, cu margine cartilaginoasă, străvezie.
Stipele de 3 —5 mm lungime, concrescute, opuse frunzelor. Flori lungi de
8 —9 mm, scurt pedicelatc, nutante, cîte 4 —8 într-o inflorescenţă, cu peduncul
de 2 ori mai lung decît frunza bracteantă. Caliciu membranos, cu dinţi foarte
scurţi. Flori viu galbene. Petale cu unguicule mai lungi decît caliciul; vexil
ovat, emarginat, reflect; aripi late; carenă cu mult mai scurtă, arcuită în
sus. Păstaie nutantă, lungă de 10—30 mm, lată de 2 —3 mm, din 3—8 arti
cule, gîtuită între ele, cu 4 aripi longitudinale, înguste. Seminţe cilindrice,
brun roşii, sau brun negre. — V —VIII.
S t a ţ i u n e a . Coaste calcaroase, uscate, în păduri.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Roşia Montană spre Mt. Vulcan (r. Cîmpeni).
R ă s p . gen. : Europa centrală, Balcanii de V.
332 FLO RA R . P . R .
6. C. Tăria L. Sp. pl. ed. I (1753) 743; Fl. U.R.S.S. 1. c. 252. — Coronişte,
Tarka koronafiirt. — Bunte' Kroirwicke. — Bnsejn» necTpnâ. — Exs.: FRE
nr. 2238. — Ic.: Pl. 58, fig. 1, 1 a.
2J-. Tulpină de 30—120 mm, erectă, culcată sau acăţătoare, muchiată, ±
goală, scurt păroasă sau glabră. Frunze scurt peţiolate sau sesile, lungi de
5—10 cm, cu (9) 11—21 (25) foliole lungi de 10—20 mm şi late cît 1,4—1/2
din lungime, eliptice sau liniare, rar obovate, deschis verzi, cu nervura
mediană pronunţată, terminată în mucron, cu margine cartilaginoasă. Stipele
foarte mici, libere. Inflorescenţă umbeliformă, cu peduncul lung de 5—12
cm, cu (5) 12—15 (20) flori lungi de 10—15 mm, cu pediceli lungi de 3 —4
mm şi bracteole foarte scurte şi înguste. Caliciu cît cca 1/3 din lungimea
pedicelului, cu dinţi scurţi, ascuţiţi, cei superiori mai lungi şi concrescuţi.
Petale cu unguicule ± mai lungi decît caliciul; vexil roz, rar violet, puţin
mai scurt decît aripile albe sau roz nuanţate; carenă deschis roză, la vîrf
neagră purpurie. Păstaie erectă sau patentă, gituită între seminţe, ± curbată,
cu 3 —6 (12) articule obtuz patrumuchiate. Sămînţă alungit liniară brună
sau roşietic brună. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, tufişuri, livezi, pe răzoare între
arături, la margini de păduri.
R ă s p . i n ţ a r ă : Frecventă şi comună în toate-regiunile ţării, din zona de cîmpie
pînă în etajul montan.
f. typica Beck in Rchb. Ic. Fl. Germ. XXII (1902) 137, tab. 2237/186. — Tulpină
aproape glabră. Foliole alungit eliptice sau ovale, cele superioare mai înguste, de obicei
lungi de 1—2 cm. Flori cîte 12—15, în umbele. Vexil roz liliachiu sau albastru; aripi alba
sau slab liliachii, la vîrf întunecat violete. — Cea mai comună formă.
f. âlba Pluskal in Verh. ZBG Wien V (1855) 198. — Flori albe. — Reg. Cluj: Cluj la
Finaţe şi pe Dl. Sf. Gheorghe. — Reg. Bucureşti: Păd. Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
Reg. Joşi: Mîrzeşti (r. Iaşi).
f. mierophylla Beck l.c. — Foliole foarte mici, lungi de 4—8 mm. — Reg. Oradea:
Mţii Codrului la Poiana Ponoraş (r. Gurahonţ); Reg. Ia şi: Bîrnova, Ungheni (r. Iaşi).
f. hirta (Boiss.). — C. caria a. hirta Boiss. Fl. or. II (1872) 182. — Plantă bogat
setos păroasă. Flori foarte scurt pedicelate. — Reg. Ia şi: Cîrlig (r. Iaşi); Focuri (r.Vlădeni).
f. opuliflrira Uhrova in Beib. Bot. Centrbl. LIII (1935) 131. — Umbelă multifloră,.
cu 15—22 flori. — Reg. Cluj: Floreşti (r. Cluj).
f. âspera Uhrova l.c. — Tulpina la partea superioară, pedunculul şi rachisul frunzei
aspru păroase; perii cu baza groasă. — Reg. Cluj: Cluj în Păd. Făget, Păd. Hoia, Sălişte
şi Feleac (r. Cluj).
f. batovae Prod. Consp. fl. Dobr. II (1936) 44.— Tulpină îndoită în zig-zag. — în
Dobrogea.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta în stare proaspătă este otrăvitoare; uscată îşi pierde
toxici la Lea. Conţine principi activi cardiotonici.
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de S, Asia de V.
LE O U M I N O S A E 3 38
7. C. elegans Pane. Fl. princ. Serb. (1874) 262. — C. varia p. latifolia

Hazsl. Magy. fiiv. kezik. (1872) 58. — C. latifolia (Hazsl.) Jâv. Magy. fl.
(1925) 641; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 251. - Ic.: Pl. 58, fig. 2.
4 . Plantă viguroasă, cu tulpină procumbentă sau ascendentă, glabră.
Frunze sesile, cu puţine (3—5) perechi de foliole mari, lungi de 3 —5 cm şi
late pînă la 2 cm, alungit ovale sau eliptice, obtuze, mucronate, moi, glabre,
pe dos glauce, asemănătoare întrucîtva cu frunzele de salcîm. Inflorescenţa
umbelă cu 6—10 flori, cu pedunculul egal sau mai lung decît frunza brac
teantă. Flori unicolore, deschis violete. Păstaie obtuz patrunghiulară, ±
erectă, 3 —6-articulată. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . în tuferişuri şi păduri, la cîmpie şi dealuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. T im işoara: Defileul Dunării la Cazane (r. Orşova). Reg .
Craiova: Gura Văii, Porţile de Fier, Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. P loeşti: Valea Călugă
rească în pădure pe Dl. Mare (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Păd. Pustnicu lîngă Brăneşti.
R eg. Galaţi: Păd. Muncelu la Străoanii de Sus (r. Panciu). R eg. Bacău: Cheile Bicazului
pe Piatra Bîrnadului (r. Ceahlău). Reg. Suceava: Pojorîta pe Muncelu (r. Cîmpulung);
Străleni (r. Dorohoi).
R ă s p . gen. : Balcanii de E.
Genul 265. H IP P O C R £ P I S *) L. **)

Sp. pl. ed. I (1753) 744.
H. comosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 744; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 256. -
Ic.: Pl. 59, fig. 1, l a .
Plantă perenă, ierbacee sau subarbust, cu rădăcină lungă, ramificată.
Tulpini numeroase, ramificate, prostrate sau erecte, înalte pînă la 40 cm,
la bază lignificate. Frunze imparipenate, cu 7—13 (15) foliole obovate sau
liniare, lungi pînă la 12 mm şi late pînă la 4 mm, obtuze sau emarginate,
mucronate, subsesile sau scurt peţiolulate. Peţiol lung, la bază cu 2 stipele
ovate, lungi pînă la cca 4 mm, concrescute cu peţiolul. Flori mirositoare,
lungi de cca 1 cm, cu pediceli scurţi de 1 mm şi bracteole scurte, neînsemnate,
în inflorescenţă umbeliforma, 5 —12-floră, lung pedunculată. Caliciu scurt
campanulat, mai lung decît pedicelul, slab bilabiat, cu dinţi mici, ascuţiţi.
Petale galbene, cu unguiculă de cca 2 ori mai lungă decît caliciul; vexil
suborbicular sau lat o v a t; aripi alungite sau obovate, curbate; carenă curbată
şi scurt, rostrată. Stamine diadelfe. Fruct lomentă, matură întunecat brună,
patulă sau pendulă, lungă pînă la 2 cm, comprimată lateral, cu margini sinuat
*) De la cuvintele greceşti hippos = cal, şi crepis = încălţăminte, adică potcoavă,

deoarece articulele fructului au formă de potcoavă.
334 FLORA R .P .R .
ondulate, cu 1—6 articule în formă de potcoavă, la vîrf cu restul stilului.

Seminţe arcuit curbate, brune. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Tuferişuri, coaste însorite.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. Cluj: Gilău. Reg. Stalin : în jurul Or. Stalin. Reg. P loestir
Comarnic (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Mrea Neamţu (r. Tg. Ncainţ). Reg. T im işoara: pe-
dealurile calcaroase din lungul Dunării (Heuff.).
Obs. Specia U . unisiliquosa L. Sp. pl. ed. I (1753) 744, publicată de Baumg. de la
Deva şi Dl. Bilac (Alba Iulia) este o specie mediteraneeană. Planta nu s-a mai găsit la
noi şi nici în herbarul lui Baumgarten nu se află. Probabil, a fost greşit identificată.
Genul 266. H E D Y S A R U M *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 225, nr. 595], ed. V (1754) 332, nr. 793. — D u 1 c i ş o r_
Plante perene sau subarbuşti, cu frunze imparipenate. Flori în raceme-
axilare lung pedunculate, bracteolate. Caliciu campanulat, 5-dinţat. Vexil
atenuat cuneat, neunguiculat; aripi unguicuJate; carena mai lungă decît
vexilul, cu vîrf oblic retezat, obtuz. Stamine diadelfe. Ovar 4-multiovulat.
Păstaie articulată, comprimată, gituită între seminţe, cu articule ± orbi-
culare pînă la pătrate, glabre sau cu ghimpi moi.
Genul cuprinde cca 100 de specii răspînditc în zona temperată şi arctică
a emisferei nordice, precum şi în Africa de N.
Determinarea spec-iilor
1 a Frunze cu 5 —9 perechi de foliole glabre. Flori roşii, lungi de 2 cm. Păstăi
pendule, fin păroase ............................................ ’___ 1. H. hedysaroides
1 b Frunze cu 3 —4 perechi de foliole mai mari, alipit cenuşiu păroase. Flori
ochroleucc, puţin mai mici de 2 cm. Păstăi alb vilos păroase, ghimpoase,.
cu ghimpi glohidiaţi la vîrf ........................................ 2. H. grandiflorum
1. H. hedysaroides (L.) Schinz et Thell. Fl. Schw. II (1914) 232; Fl.U.R.S.S.

X III (1948) 272. — Astragalus Hedysaroides L. Sp. pl. ed. I (1753) 756. —
Iledysarum obscurum L. Syst. ed. X (1759) 1171. — Dulcişor. — Havasi.
baltavirâg. — Alpensiissklee. — RoneeniniH KoneeaimKOBHîî. —Exs.: FRE nr.
1974. - Ic.: Pl. 59, fig. 2, 2 a.
4 . Plantă ierbacee, cu rădăcină pivotantă foarte lungă. Rizom ramificat,,
acoperit cu scvame dese, brune, cu stoloni subterani. Tulpină neramificată,,
erectă, înaltă de 10—50 cm, in partea inferioară scvamoasă, cu 3 —8 frunze..
*) .Numele unei plante leguminoase la Dioscorides.

P l a n ş a 59. — 1. H ippocrepis comosa L., la. păstăi cu frunză bracteantă. — 2. H e -

dysa ru m hedysaroides (L.) Sch. et Thell., 2a. păstăi. — 3. H . grandiflorum Pali.
P L A N Ş A 59
LEGUMINOSAE 337
Frunze imparipenate, cu 5 —9 perechi de foliole glabre sau numai pe nervuri

şi pe margini slab pubescente. Foliole eliptice sau alungit ovate, rotunjite
sau obtuze, lungi de 1—3 cm şi late de 5 —15 mm, cu nervuri secundare
paralele, pe faţă închis verzi, pe dos mai deschise. Stipele mari, lungi de
1— 2 cm, membranoase şi concrescute. Tulpină cu 1—2 inflorescenţe lung
pedunculate; una în aparenţă terminală, cu 12—20 (sau mai puţine) flori
dese, ± unilaterale, scurt pedicelate, cu o bracteolă brună, membranoasă,
lungă aproape cît caliciul şi cu 2 bracteole mici la baza caliciului. Caliciu
pubescent, cu 5 dinţi inegali, cel superior de lungimea tubului. Vexil spatulat,
puţin emarginat, lung cît aripile, mai scurt decît carena obtuză şi puţin curbată
în sus. Păstaie nutantă sau patentă, lungă de 20—35 mm şi lată de 7—8
mm, comprimată, cu 1—4 articule eliptic orbiculare sau pătrate, de obicei
glabră, netedă, fin reticulată. Sămînţă lungă de 3 —4 mm, reniformă. —
V I I -V I I I .
S t a ţ i u n e a . In etajul alpin şi subalpin prin locuri ierboase şi stîncoase,
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii R odnei: Corongiş, Mihăiasa, Galaţi, Rabla, Gcmenea,
Ghergheleu, Piatra Rea. M ţii B irsei: Postăvaru. M ţii Bucegi: Babele, Caraiman, V. Albă,
Coştila, Vf. Omn, Bucşoiu. M ţii F ăgăraşului: Arpaşu, Doamnele, Negoiu, Lespezi, Capra
Budei, Piscu Caprei, Cheia Gegiu, Vf. Rîiosu, Oiticu. M ţii R etezatului: Piatra Iorgo
vanului.
2. H. grandifldrum Pali. Reise II (1773) 743; Fl. U.R.S.S. X III (1948)

309. - Exs.: FRE nr. 427. - Ic.: Pl. 59, fig. 3; Prod. Consp. II (1936) tab.
24, Fl. ed. II (1939) tab. 80.
2J-. Rădăcină puternică, brună. Rizom ramificat; fiecare ramură la vîrf
cu o rozetă acoperită la bază.cu scvame dese, brune. Frunzele rozetelor lung
peţiolate, la bază cu 2 stipele brune, lung acuminate, concrescute la bază.
Peţiol alipit sericeu păros, mai lung decît lamina. Foliole cîte 7—9, scurt
peţiolulate, pe faţă verzi, foarte scurt şi fin păroase, pe dos şi pe margini des
cenuşiu alipit păroase, eliptice sau alungit ovate, lungi de 10—30 mm şi
late de 6 —17 mm, la vîrf rotunjite sau puţin emarginate. Tulpina floriferă
scapiformă, erectă sau puţin curbată, cilindrică, rigidă, sericeu păroasă, la
vîrf cu un racem mult ridicat deasupra nivelului frunzelor, la început dens,
mai tîrziu prelungit şi rărit. Flori ocbroleuce, lungi de 15—17 mm, scurt
pedicelate, cu bracteole îngust lanceolate, lungi cît 1/2 caliciului. Caliciu
sericeu păros, lung de 10—11 mm, cu tub campanulat, foarte scurt, lung de
2 — 2,5 mm şi dinţi foarte lungi, îngust lanceolat subulaţi. Vexil obovat cuneat,
emarginat, lung de 16—17 mm; aripi mici, lungi cît caliciul; carenă lată,
aproape de lungimea vexilului, brusc încovoiată în sus, cu vîrf rotunjit.
Păstaie 5-articulată, alb vilos rugoasă, cu ghimpi glohidiaţi la vîrf. — V —VIL
338 F L O R A R .P .R .
Staţiunea. Locuri ierboase şi pietroase, uscate.

Răsp. în ţ a r ă : R eg . Constanţa: Dl. Alah Bair lîngă Bâltăgeşti (r. Hîrşova).
Răsp. g e n . : U.R.S.S. de S.
Genul 267. O N G B R Y C H I S * ) Adans. **)

Fam. 11 (1763) 327; Sirjaev Onobrychis in Publ. Fac. Sc. Nat. Univ.
Briinn (1925) 5. — S p a r ţ e t ă .
Plante ierbacci perene, rar anuale sau bisanuale, sau arbuşti, cu frunze
imparipenate, cu stipele membranoase. Flori sesile sau scurt pedicelate,
în raceme sau spice axilare, lung pedunculate. Caliciu campanulat,. cu dinţi
subulaţi, uneori punginţi. Vexil obovat sau obcordat, sesil; aripi foarte
scurte; carenă obtuză, puţin mai lungă decît vexilul. Stamine diadelfe. Ovar
uniovulat. Păstaie ± semiorbiculară, lateral comprimată, rugos reticulată
sau reticulat foveolată şi de obicei cu ghimpi numai pe coasta dorsală sau
şi pe feţe, glabră sau păroasă, indehiscenlă, cu 1, rar 2 seminţe ôvoidale
sau reniforme.
Genul cuprinde cca 100 de specii răspîndite mai ales în Asia de V şi în
regiunea mediteraneeană.
1 a Numai o singură areolă (sau foveolă) din mijlocul reţelei rugoase mai
mare decît celelalte din jur (Pl. 61, fig. 2 a). Vexil cu 1.5—1/3 mai
lung decît carena. Floare lungă de 6 —8 mm ................... i. O. gracilis
1 b Toate areolele (2—4) din mijlocul reţelei ± mai mari decît cele marginale
(Pl. 60, fig. 3 a, Pl. 61, fig. 1 a). Vexil puţin mai scurt sau egal cu carena 2
2 a Păstaie dens păroasă, cu peri mai lungi de 0,5 mm. Corolă albă, lungă
de 7—11 mm ............................................................................. 2. O. alba
2 b Păstaie pubescentă, cu peri foarte scurţi lungi cel mult de 0,5 mm.
Flori roşii .........................................................................................................•. 3
3 a Spic înainte de înflorire îngust fusiform, la înflorire lat de 10—15 mm.
Flori lungi de 7—10 mm, cu bracteole cu mult mai scurte decît caliciul.
Păstaie matură .lungă de 4 —6 mm, foarte scurt pubescentă.. 3. 0 . arenaria
3 b Spic la înflorire lat de 15—30 mm. Flori lungi de 10—15 mm, cu brac
teole numai cu puţin mai scurte decît caliciul. Păstaie matură lungă
de 6 —10 mm..........................................................................................................4
4 a Tnternodii inferioare lungi, cu puţine frunze bazale. Frunze 11—25-foli-
olate, cu foliole lungi de cca 10—20 mm şi late de 3 —7 mm, alungit
*) Onobrychis = nutreţ de măgar, la Dioscorides şi la Plinius, compus din cuvintele

onos = măgar, şi brychein = a îmbuca, a roade.
**) Prelucrat de A. N y ă r ă d y şi Acad. E. I. N y â r â d y.
P l a n ş a 60. — 1. Onobrychis viciifolia Scop., la. păstaie mărită de 1,5 ori. — 2. O.

arenaria (W. et K.) DC., 2a. păstaie mărită de 1,5 ori. — 3. O. transsiloanica Simk., 3a.
păstaie mărită de 1,5 ori.
P L A N Ş A 60
LEGUMINOSAE 341
obovate sau liniare. Racem de 2 — 3 ori mai scurt decît pedunculul.

Vexil ± de lungimea carenei. Păstaie lungă de 6 —8 mm, cu ghimpi
lungi de 1 mm ..................................................................... 4. 0 . viciiîolia
4 b Internodii inferioare scurte, cu frunze bazale mai abundente. Frunze
3 —7-foliolate cu foliole eliptice sau alungit ovale. Racem de mai multe
ori mai scurt decît pedunculul. Carenă evident mai lungă decît vexilul.
Păstaie lungă de 5—6 mm, cu ghimpi lungi de 0,5 m m .. 5. O.transsilvanica
1. 0 . grâcilis Bess. Enum. pl. Volh. (1821) 74; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
332;^§irjaev Onobr. (1925) 91. — Ic.: Pl. 61, fig. 2, 2 a.
4 . Plantă gracilă, ascendentă, alipit păroasă. Frunze cu 5 —9 foliole,
cele superioare îngust liniare, cele inferioare eliptice, pe faţă glabrescente,
pe dos alipit păroase. Racem lax, gracil, foarte lung pedunculat. Dinţii cali
ciului pe margini lung ciliaţi, la mijloc glabri. Flori rozee, lungi de 6 —7 mm
(după A. et G. Syn. 5 mm). Fruct lung de 5—7 mm, alipit păros, reticulat
foveolat, cu o singură foveolă foarte mare în mijlocul reticulului, înconjurată
cu foveole mult mai mici şi cu foveole marginale accentuate. Fruct pe faţă
fără ghimpi, numai pe margine cu 5 —7 dinţi scurţi. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, poieni, livezi.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Ploeşti: coastele Ialomiţei la Urziceni, spre Speteni şi
Borăneşti (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Mamaia, Gargalîc, Constanţa spre Basarabi;
Mangalia; Tulcea la Cîşla. Reg. Bacău: Podu Turcului pe la Păd. Bodeasa (r. Zeletin);
Tg. Ocna.
R ă s p . gen. : Peninsula Balcanică, U.R.S.S. de S.
2. 0 . âlba (W. et K.) Desv. Journ. Bot. III (1814) 83. — Hedysarum
album W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 115, tab. 111. — Exs.: FRE
nr. 2660; FEAH nr. 1601. - Ic.: Pl. 61, fig. 1, 1 a; W. et K. 1. c.
4 . Tulpină ascendentă sau erectă, înaltă de 30—50 cm, la bază ± lem

noasă, alipit păroasă. Frunze inferioare lung peţiolate, cele superioare scurt
peţiolate, cu 9 —19 foliole alungit eliptice sau liniare, pe dos alipit păroase,
mucronate. Racem dens, lung de 15—40 cm, cu bracteole membranoase,
la mijloc verzi. Pediceli scurţi, împreună cu caliciul pubescenţi. Corolă lungă
de 7—11 mm, albă sau puţin flavescentă, uneori roz nuanţată; vexil puţin
mai scurt sau egal cu carena; aripi mai scurte decît caliciul. Păstaie mică,
păroasă, foveolată, pe faţă cu (2) 3 —4 ghimpi, pe margini cu 2—5 ghimpi
scurţi. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri stîncoase şi tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. T im işoara: Sviniţa (loc. class.), Plavişeviţa (r. Orşova);
Ciclova Montană (r. Oraviţa). Reg. Craiova: Porţile de Fier, Vîrciorova, Schela Cladovei
(r. Turnu Severin).
R ă s p . gen. : Peninsula Balcanică şi Italia.
342 FLORA R. P. R .
3. 0 . arenâria (Kit.) DC. Prodr. II (1825)345; Fl. U.R.S.S. 1. c. 349. -

Hedysarum arenarium Kit. in Willd. Enum. hort. berol. Suppl. (1813) 51.—
Ic.: Pl. 60, fig. 2, 2 a.
4 . Tulpină arcuit erectă, alipit păroasă sau glabrescentă înaltă de 30—75
(100) cm. Frunze cu 5 —12 perechi de foliole lanceolate [pînă la îngust
lanceolate, acute, rar obtuze. Inflorescenţă foarte lung pedunculată, înaintea
înfloririi îngust fusiformă, cu vîrf lung,. atenuat, la înflorire laxă, lată de
15—20 mm. Bracteole puţin mai lungi decît pedicelul. Flori carmin deschis,
rar alburii, Jungi de 8 —10 mm. Dinţii caliciului de 5—7,5 ori mai lungi
decît tubul. Vexil ± egal cu carena. Păstaie lungă de 5—6 mm, foarte scurt
păroasă, la margine cu o creastă îngustă şi cu 4 —5 ghimpişori obtuzi. —
V I -V I I .
S t a ţ i u n e a . Pe coline ierboase, uscate, însorite.
R a s p. în ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj (Făget, Dl. Hoia, malul Someşului şi Fînaţe),
Apatiida, Cojocna (r. Cluj); Sînpaul (r. Luduş). Reg. A u t. M .: Tg. Mureş, Corunca (r. Tg.
Mureş); Odorhci; Turceşti (r. Crisluru Secuesc). Reg. Stalin : Bazna (r. Mediaş); Săeele
(r. Codlea). Reg. Oradea: Oradea; Minişu de Sus (r. Ineu). Reg. T im işoara: Arad, Micălaca,
Mîsca, Galşa (r. Arad); Ghioroc, Cuvin, Pâuliş (r. Lipova). Reg. Craiova: Tg. Jiu. Reg.
P iteşti: Cîmpulung. Reg. Ploeşti: Beceni; Y. Nişcovului pe Dl. Ciulioi (r. Buzău). Reg.
Constanţa: Malcoei (r. Tulcea); Conslanţa. Reg. Galaţi: Galaţi; Măcin; Tecuci; Iveşli,
Ilanu Conache, V. Bîrladului între Hanu Conache şi Păd. Fundeni (r. Lieşti). Reg. Bacău:
Bacău, Luncani (r. Bacău). Reg. Suceava: Fălticeni.
var. typica Beck in Rchb. Ic. XXII (1902) 146. — Foliolcle frunzelor superioare
îngust liniar lanceolate. — Cea mai comună formă.
f. albifldra A. Nyâr. nomen in Add. Y, pag. 541, conf. Simk. Enum. pl. Transs.
(1886) 191, diagn. sine nomine. — Flori albe. —Reg. S ta lin : Săeele (r. Codlea).
R ă s p . gen. : Europa centrală, de S. şi Asia de Y.
4. O. viciiîolia Scop. Fl. cam. ed. II, II (1772) 76; Fl. U.R.S.S. XIII
(1948) 341. — Hedysarum Onobrychis L. Sp. pl. ed. I (1753) 652. — O. saliva
Lam. Fl. Fr. ed. I, II (1778) 652. — Sparţetă. — Takarmâny baltacin. —
Gemeine Esparsette. —BcnapneT BHKOJincTHufi. — Ic.: Pl. 60, fig. 1, 1 a.
4 . Rădăcină pivotantă, puternică. Rizom ramificat, emiţînd mai multe
tulpini fin striate, fără stoloni. Tulpină ± arcuit erectă sau erectă, înaltă
de 30—70 cm, = păroasă, cu internodii superioare relativ scurte. Frunze
imparipenate. lungi de 5 —15 cm. cu 5 —12 perechi de foliole scurt pedicelate
sau subsesile, alungit obovate sau eliptice (sau cele superioare şi mai înguste),
rotunjite, rar puţin emarginate, mucronate, cele bine dezvoltate cu numeroase
P l a n ş a 6 1 . — 1. Onobryckis alba (W. et K.) Desv., la. păstaie mărită. — 2. O.

gracilis Bess., 2a. păstaie mărită. — 3. Cicer arietinum L.
P L A N Ş A 61
LEGUMINOSAE 345
nervuri secundare paralele, glabre sau pe dos cu peri lungi, alipiţi. Stipele
alungit ovate, lung acuminate, membranoase, la mijloc brun roşii, de obicei
libere. Inflorescenţă lung pedunculată, de 2 —3 ori mai lungă decît frunza
bracteantă. Racem la început dens, scurt, în cursul înfloririi se prelungeşte
şi devine lax. Flori lungi de 10—14 mm, scurt pedicelate, cu bracteole membra
noase, lungi cît 1/2 caliciului. Caliciu lung de 5 —7 mm, cu tub scurt, campa
nulat şi dinţi de 3,5—4 ori mai lungi decît tubul, alungit lanceolat subulaţi.
Petale scurt unguiculate, viu carmin roşii; vexil întunecat nervat, lat elip
tic, ± de lungimea carenei; aripi cel mult de lungimea caliciului, scurt auri-
culate. Păstaie în formă de semicerc comprimat, lungă de 6 —8 mm, reticulat
foveolată, cu rugozităţi accentuate, de obicei cu 4 —8 ghimpi scurţi, numai
pe creastă. Seminţe ovat reniforme. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ierboase, frecventă; adeseori cultivată pentru
nutreţ.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B a ia M .: Satu Mare; Borşa (r. Vişeu). R e g . C lu j: Rodna,
Năsăud (r. Năsăud); Teaca (r. Bistriţa); Olpret (r. Dej); Măcău, Cluj, Cojocna, Someşeni,
Boju (r. Cluj); Stana (r. Huedin); Aiton (r. Turda); Abrud (r. Cîmpeni). R e g . A u t. M .:
Tg. Mureş; defileul Mureşului între Topliţa şi Deda (r. Topliţa). R e g . S ta lin : Bazna
(r. Mediaş); Or. Stalin spre Poiana, Predeal. R eg . P lo e şti: Buşteni, Sinaia, Comarnic
(r. Cîmpina); Crivina (r. Ploeşti); Mt. Penteleu pe Faţa Silvestrului (r. Cislău). R e g . B u c u
r e şti: Bucureşti la Chitila; Periş (r. Snagov). R e g . G a la ţi: Panciu ; Focşani la Cerdacu;
Tecuci, Cosmeşti (r. Tecuci). R e g . B a c ă u : Ghigoeşti (r. P. Neamţ); Simioneşti (r. Roman).
R e g . I a ş i: V. Nicolina, Bîrnova, Ciurea, Voineşti (r. Iaşi).
Va'riabilitatea speciei *
f. glabrâscens Beck in Rchb. Ic. XXII (1902) 146. — Plantă slab păroasă sau aproape
glabră. — R e g . C lu j: Cluj la Fînaţe.
f. albiîlora (Rouy). — O . v ic iijo lia sub var. a lb ijlo ra Rouy Fl. Fr. V (1899) 285. — Flori
albe. — R eg . C lu j: Cluj pe malul Someşului.
f. inărmis (Stev.) Beck l.c. — O. in e rm is Stev. in Bull. Soc. nat. Mosc. XXIX, 2
(1856) 165; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 347. — O. s a tir a (3. ed en tu la Grec. Consp. fl. Rom.
(1898) 183. — Păstăi fără spinişori. — R e g . C lu j: Aiud pe Dl. Herja. R eg. O radea: spre
Pasul Bihor (r. Aleşd). — R e g . P lo e şti: Crivina (r. Ploeşti).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Se cultivă pentru nutreţ verde, dar mai ales pentru fin, în locuri
unde cultura lucernei nu este rentabilă. Se mai foloseşte în amestec cu graminee perene.
Sparţeta îmbogăţeşte solul în azot şi este o foarte bună plantă meliferă.
R ă s p . g e n . : Originară din legiunea mediteraneeană de E şi răspîndită, mai ales
prin cultură, aproape în toată Europa.
5. O. transsilvânica Simk. in Term. fiiz. X (1886) 180. — O. montana

Auct. transs., non Lam. et DC. — O. onobrychis B. montana c. transsilvanica
A. et G. Syn, VI. 2 (1908) 880. — Sparţetă de munte. — Erdelyi baltacin. —
f^ransilvanische Esparsette. — Exs.: FRE nr. 800; FHE nr. 376. — Ic.:
Pl. 60, fig. 3, 3 a; Prod. Fl. ed. II, 2 (1939) 534, fig. 2.
346 FL O R A R.I' .lt.
4 . Asemănătoare cu O. viciifolia. Rizom viguros, emite mai multe tulpini

şi numeroase frunze bazale. Tulpină înaltă de (10) 15—25 (30) cm, erectă,
cu internodii scurte. Frunze cu 5 —7 perechi de foliole, puţin mai mici decît
la O. viciifolia. Inflorescenţă cu peduncul lung, în racem spiciform scurt.
Flori viu roze; vexil puţin mai scurt decît carena. Fruct păros sau glabrescent,
lung de cca 6 mm, cu ghimpi foarte scurţi, dentiformi, cei de pe margini
lungi cel mult de 0,5 mm. — V II—'VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste slîncoase, ierboase, în etajul subalpin şi alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Vf. Ineu. M ţii Bistriţei: Ceahlău. M ţii Giurgeului:
Vf. «Ocsăm», Hăghimaşu Mare şi Hăghimaşu Negru. M ţii Ciucasului: Piroşca, Ciucaş.
Mţii Bîrsei: Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii Bucegi: Coştila, Vf. cu Dor, Doamnele,
Obîrsia, Caraiman, Grohotişu, Guţanu, Strunga, Caura. M ţii Făgăraşului: Mţii Cîrtişoarei,
Arpaşu, V. Doamnei, Jghiabu Văros, Capra Budei, Cheia Gegiu. M ţii Retezatului: Piatra
iorgovanului, Piule.
Ob s . După unii bolanişti, această specie aparţine de O. montana Lam. et DC., cu
care este foarte asemănătoare. Se deosebeşte însă prin frunzele mai glabre şi prin fructele
mai mici, cu ghimpi foarte mici. Apoi la O. transsilvanica fructul matur este lung de 6 mm,
cu ghimpi de cel mult 0,5 mm pe cind la O. montana e lung de 7—8 mm şi cu ghimpi
de 1 mm lungime.
Răsp. g e n . : Endemică In Carpaţi. ^
Genul L E S P E D l S Z A * ) L. C. Rich. **)

in Michx. Fl. Bor. Am. II (1803) 70, tab. 29.
Plante ierbacei, subarbuşti sau arbuşti. Frunze trifoiiolate, rar numai cu
o singură foliolă, de obicei fără stipele. Inflorescenţă racem axilar. Flori
roşii sau albe, cu petale adeseori pipernicite. Stamine diadelfe. Fruct ovat
sau globulos, puţin comprimat.
Genul cuprinde cca 40 de specii, răspîndite în America de N, Asia de E,
Mţii Asiei tropicale şi Australia.
-X L. bicolor Turcz. in Bull. Soc. nat. Mosc. X III (1840) 69; Fl. U.R.S.S.
X III (1948) 379, tab. 20, fig. 1. - Ic.: Pl. 6, fig. 3.
4 . Tulpină de cca 1 m, erectă, ramificată, cu ramuri muchiate, brun
roşietice. Foliole obovate, la vîrf ± einarginate, pe faţă glabrescente, pe dos
cenuşiu verzi, cenuşiu păroase. Foliolă terminală lungă de 3,5—5 cm, lată
de 2 —4 cm, cu peţiol de cca 5 cm lungime. Inflorescenţă lungă de cca 3 —6
cm. Flori violete pînă la roşii carmin. Caliciu sericeu păros, cu dinţi scurţi,
aproape de lungimea tubului. Vexil lung de 1 cm. — VII-IX.
Originară din China şi Japonia, se cultivă ca plantă ornamentală.
R ă s p . g e n . : China de N şi Japonia.
*) Numit după D. Lespedez, un guvernator spaniol al Floridei.

**) Prelucrat de A. N y â r â d y. ^
348 FLORA R . P . R .
1 b Tulpină răsfirată şi întinsă pe pămînt. Fruct cu 3 seminţe, cu tegument roşu închis

var. prociîmbens Ţopa var. nova in Add. V, pag. 541. — De origină americană,
cu soiuri higrofile şi productive, dintre care unele se cultivă cu succes în Trans-
caucazia.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele se consumă crude, fierte, prăjite, iar cofetarii le-
întrebuinţează pentru prăjituri, pesmeţi, la fabricarea ciocolatei, surogatului de cafea şi
cacaco, etc. Seminţele conţin 25—50% ulei, 1 % grăsimi, 30% albumină, amidon, zahăr,
etc. Uleiul de alune de pămînt este folosit pentru înlocuirea uleiului de măsline, prepararea
conservelor de peşte, fabricarea margarinei, slăninei artificiale, extragerea vitaminei anti-
nevritice, fabricarea săpunurilor fine, în industria vopselelor, la iluminat, ungerea maşinilor,
tratamentul inflamaţiilor de ochi şi altele. Turtele bogate în grăsimi, proteine, substanţe
neazotate, etc. se utilizează la fabricarea ciocolatei, cărnii vegetale, la hrana vitelor şi
pentru îngrăşămînt. Tulpinile dau un furaj bogat în proteine, grăsimi, etc. Cojile (peri-
cârpele) se recomandă pentru împachetat şi combustibil, iar cenuşa lor, bogată în acid
fosforic, potasiu şi calciu, trece drept un excelent îngrăşămînt.
R ă s p / g e n .: originară din America de S ; introdusă în multe ţări de pe glob.
Tribul VII V i c i e a e Bronn Diss. Leg. (1822) 133.

De obicei plante ierbacei, cu tulpini nevolubile. Rachisul frunzei terminat
în cîrcei, mai rar în ariste ierbacei şi excepţional foliole. Flori în raceme
axilare multiflore, rar cu 1 sau puţine flori. Corolă de obicei mare, colorată.
Valvele fructelor la maturitate se răsucesc spiralat.
Genul C I C E R * ) L.**)
Gen. pl. [ed. I (1737) 217, nr. 574], ed. II (1754) 327, nr. 783. - N ă u t .
Plante ierbacei, rar semilemnoase, adesea cu peri glanduloşi. Frunze
imparipenat sau paripenat compuse, cu foliole de regulă dinţate. Stipele
de obicei pronunţat dinţate. Flori solitare sau adunate în raceme scurte.
Caliciu cu 5 dinţi, ± conformi. Vexil ovat sau orbicular, cu unguiculă scurtă,
îngustată. Stamine diadelfe, de 2 ori cît lungimea ovarului, cu filamente lăţite
la vîrf. Ovar sesil, glabru. Păstaie sesilă, umflată, dehiscentă, cu 1 pînă la
numeroase seminţe.
Genul cuprinde cca 20 de specii orientale şi mediteraneene.
* C. arietinum L. Sp. ed. I (1753) 738; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 388.
tab. 21, fig. 1. — Năut. — Bagolyborso. — Kichererbse. — HyT [Sapamiă. —
Ic.: Pl. 61, fig. 3.
O. Rădăcină bine dezvoltată. Tulpină 4-unghiulară, ramificată, glandulos
hirsută, înaltă de 50—60 cm. Frunze imparipenate, cu 4 —8 perechi de foliole
eliptice sau alungit ovate, acuminat serate. Flori purpurii, albastre sau albe
lungi de cca 1 cm. Vexil cu vinişoare roşii brunii. Păstaie galbenă sau roşie
gălbuie, umflată, alungit ovată, lungă de 1,7—3 cm şi lată de 9 —13 mm,
*) P la n tă de cultură cunoscu tă sub acest num e încă de pe tim pul lui Plinius.
**) P relucrat de E m . Ţ o p a .
348 FLORA R . P . R .
1 b Tulpină răsfirată şi întinsă pe pămînt. Fruct cu 3 seminţe, cu tegument roşu închis

var. procămbens Ţopa var. nova in Add. V, pag. 541. — De origină americană,
cu soiuri higrofile şi productive, dintre care unele se cultivă cu succes în Trans-
caucazia.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele se consumă crude, fierte, prăjite, iar cofetarii le-
întrebuinţează pentru prăjituri, pesmeţi, la fabricarea ciocolatei, surogatului de cafea şi
cacaco, etc. Seminţele conţin 25—50% ulei, 7% grăsimi, 30% albumină, amidon, zahăr,
etc. Uleiul de alune de pămînt este folosit pentru înlocuirea uleiului de măsline, prepararea
conservelor de peşte, fabricarea margarinei, slăninei artificiale, extragerea vitaminei anti-
nevritice, fabricarea săpunurilor fine, în industria vopselelor, la iluminat, ungerea maşinilor,
tratamentul inflamaţiilor de ochi şi altele. Turtele bogate în grăsimi, proteine, substanţe
neazotate, etc. se utilizează la fabricarea ciocolatei, cărnii vegetale, la hrana vitelor şi
pentru îngrăşămînt. Tulpinile dau un furaj bogat în proteine, grăsimi, etc. Cojile (peri-
cârpele) se recomandă pentru împachetat şi combustibil, iar cenuşa lor, bogată în acid
fosforic, potasiu şi calciu, trece drept un excelent îngrăşămînt.
R ă s p / g e n .: originară din America de S ; introdusă în multe ţări de pe glob.
Tribul VII V i c i e a e Bronn Diss. Leg. (1822) 133.

De obicei plante ierbacei, cu tulpini nevolubile. Rachisul frunzei terminat
în cîrcei, mai rar în ariste ierbacei şi excepţional foliole. Flori în raceme
axilare multiflore, rar cu 1 sau puţine flori. Corolă de obicei mare, colorată.
Valvele fructelor la maturitate se răsucesc spiralat.
Genul C I C E R * ) L.**)
Gen. pl. [ed. I (1737) 217, nr. 574], ed. II (1754) 327, nr. 783. - N ă u t .
Plante ierbacei, rar semilemnoase, adesea cu peri glanduloşi. Frunze
imparipenat sau paripenat compuse, cu foliole de regulă dinţate. Stipele
de obicei pronunţat dinţate. Flori solitare sau adunate în raceme scurte.
Caliciu cu 5 dinţi, ± conformi. Vexil ovat sau orbicular, cu unguiculă scurtă,
îngustată. Stamine diadelfe, de 2 ori cît lungimea ovarului, cu filamente lăţite
la vîrf. Ovar sesil, glabru. Păstaie sesilă, umflată, dehiscentă, cu 1 pînă la
numeroase seminţe.
Genul cuprinde cca 20 de specii orientale şi mediteraneene.
* C. arietinum L. Sp. ed. I (1753) 738; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 388.
tab. 21, fig. 1. — Năut. — Bagolyborso. — Kichererbse. — HyT [Sapamiă. —
Ic.: Pl. 61, fig. 3.
O. Rădăcină bine dezvoltată. Tulpină 4-unghiulară, ramificată, glandulos
hirsută, înaltă de 50—60 cm. Frunze imparipenate, cu 4 —8 perechi de foliole
eliptice sau alungit ovate, acuminat serate. Flori purpurii, albastre sau albe
lungi de cca 1 cm. Vexil cu vinişoare roşii brunii. Păstaie galbenă sau roşie
gălbuie, umflată, alungit ovată, lungă de 1,7—3 cm şi lată de 9 —13 mm,
*) P la n tă de cultură cunoscu tă sub acest num e încă de pe tim pul lui Plinius.
**) P relucrat de E m . Ţ o p a .
LE GU MI NOSAE 349
glanduloasă, ou pedicel foarte curbat. Seminţe 1—3, piriforme, lungi de 5—

14 mm, cu radicula şi cotiledoanele formînd o proeminenţă îndoită ca un corn
de berbec, de culoare diferită după sol. — V I—VII.
Cultivată mai ales în sudul ţării.
Variabili tate a speciei

1 a Plante cu flori albe, de obicei înalte sub 40 c m .......................................... ........... 2
1 b Plante cu flori rozee, înalte de 40—50 cm
var. boh6micum (G. Popov). — C . a rie t. proles boh em icu m G. Popov ex Manualul
ing. agr. voi. I, Sect. III (1952) 161.
2 a Plante puţin răsfirate, înalte de 30—40 cm
var. transeaucasicum (G. Popov). — O. a rie t . proles Iran scau casicu m G. Popov
ex Manualul ing. agr. l.c.
2 b Plante strînse numai spre vîrf, înalte de 25—30 cm
var. turcicum (G. Popov). — C . a rie t. proles tu rc ic u m G. Popov ex Manualul
ing. agr. l.c.
La noi se cultivă forme locale, cu bob alb.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele bogate în proteine (17—23%), hidraţi de carbon
(54—64%), grsăimi (4—5,5%), celuloză (3,3—5,5%), constituie hrana tradiţională a spanio-
lUor şi orientalilor. Indienii prepară din făina de năut o prăjitură cunoscuta sub numele
de « schim itt», iar bulgarii coc din ea, în amestec cu făină de grîu, un fel de pîine. Năutul
se consumă la noi sub formă de supă, salată, surogat de cafea. Planta, deşi conţine
acid malic, acid oxalic şi acid acetic, este cu plăcere consumată de cai, capre şi oi. în
sudul Europei se foloseşte pentru otrăvirea peştilor, iar în India pentru extragerea
surogatului de oţet.
R ă s p . g e n . : Originară din ţinutul mediteraneean; cultura ei s-a extins din
cele mai vechi tişapuri.
Genul 268. V f CI A *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 221, nr. 587], ed. V (1754) 327, nr. 782. - M ă z ă r i c h e .
Plante ierbacei, anuale, urcătoare, mai rar erecte. Frunze paripenate, cu
rachis terminat de regulă într-un cîrcel, foarte rar într-o setă. Foliole numeroase,
mai rar cîte 1—2 perechi, întregi sau dinţate. Stipele de obicei semisagitate,
întregi sau ± dinţate, la unele specii pe dos cu glande nectarifere extraflorale.
Flori axilare, solitare, gemene, sau în raceme. Caliciu cu 5 lobi sau dinii, erecţi
sau curbaţi. Vexil cca de lungimea unguiculei sau cu mult mai lung, uneori
mai scurt. Stamine diadelfe, rar monadelfe. Stil ± filiform, de jur împrejur
păros sau numai într-o parte barbulat. Păstaie sesilă sau stipitată, bivalvă,
de regulă nearticulată (exceptînd F. ervilia)7 glabră sau păroasă, cu sau fără
rostru. Seminţe globuloase, colţuroase sau comprimate, cu umbelic alungit
sau liniar, acoperit cu funicului dilatat.
Genul cuprinde cca 150 de specii răspîndite în cea mai mare parte a emis
ferei nordice.
*) Numele unei leguminoase la scriitorul roman Varro, derivat din cuvîntul grecesc
bikion.
**) Prelucrat de E m. Ţ o p a şi Acad. E. I. N y â r â d y.
350 FLORA R.P.R.
1 a Păstaie stipitată, liniară, uşor comprimată, articulată, 2 —4-spermă.
Rachis terminat intr-o setă.................................................... 1. Y. ervilia
1 b Păstaie nearticulată ...................................................................................... 2
2 a^ Păstaie pronunţat comprimată, fără despărţituri transversale in-
' terne ............................................................................................................... 3
2 b Păstaie aproape cilindrică, cu despărţituri transversale interne
30. Y. faba
3 a Flori evident pedicelate. Pedunculiiracemului nudepăşesc lungimea
frunzei ............................................................................................................... 4
3 b Flori aproape sesile .....................................................................................18-
4 a Flori puţine, de obicei 1—5, mai rar 6 —7, mici, lungi de 5 mm, foarte
rar de 10 mm ...........................................................’..................*............... 5
4 b Flori numeroase, de regulă peste 10, mari, cel puţin de 10 mm lun
gime ...........................................'....................................................................... 8
5 a Păstaie rombică sau alungită 6
5 b Păstaie liniară 7
6 a Stipele uniforme, semisagitate, la bază obişnuit cu 2 —3 dinţi. Peduncul
multiflor .......................'................................’....................... 2. Y. hirsuta
6 b Stipele inegale; una liniar subulată, cealaltă semilunară, adînc palmat
fidată, cu lacinii setiform aristate. Peduncul uniflor .. 3. Y. monanthos
7 a Flori de 5 —6 mm lungime. Păstaie de obicei cu 4 seminţe
4. Y. tetrasperma
7 b Flori de 7 —8 mm lungime. Păstaie de obicei cu 5 ^ 6 seminţe
5. Y. gracilis
8 a Plante anuale, bisanuale, rareori perene ................................................ 9
8 b Plante perene 11
9 a Lamina vexilului de lungimea unguiculei. Păstaie liniară, obişnuit
lungă de 3 —3,5 cm şi lată dc 6 —7 mm. Seminţe marmorate 6. Y. picta
9 b Lamina vexilului cu mult mai scurtă decît unguiculă. Păstaie alungit
lin ia r ă ............................................................................................................... 10
10 a Flori lungi de 15—18 mm. Dinţii caliciului setacei, ciliaţi pe margini.
Păstaie de 2 (4) cm lungime şi lată de 5—9 mm. Seminţe negre
7. YP villosa
10 b Flori lungi de 12—15 mm. Dinţii caliciului setacei, fără cili pe margini.
Seminţe brune purpurii................. ................................... 8. Y. dasycarpa
11 a Stipele fidate pînă la dinţate ................................................................. 12
11 b Stipele în treg i.............................................................................................. 15
12 a Stipele cu dinţi numeroşi, lung aristaţi, filiformi. Foliole cîte 6—10
perechi, lungi de 6 —18 mm şi late de 3 —10 mm, alungit eliptice sau
P l a n ş a 62. — 1. V icia pannonica Cr. — 2. V. sepiu m L., 2a. părţile florale, 2b.
păstăi. — 3. F. sepium var. m ontana (Frol.) Koch.
P L A N Ş A 62
LE GUMINOSAE 353
ovat eliptice. Flori albe liliachii; vexil albastru nervat. Păstaie glabră,
lungă de 2,5—3 cm şi lată de 5 —8 mm. Seminţe sferice, negre
9. V. silvatica
12 b Stipele cu dinţi p u ţin i................................................................................. 13
13 a Stipele ovat acuminate, cele inferioare semicordate, cele superioare
înguste, întregi sau cu 1—2 dinţi rareori cu vîrful bilobat. Foliole cîte
8 —10 perechi. Rachisul în majoritatea cazurilor terminat în aristă,
rareori la frunzele inferioare terminat într-o foliolă mică. Flori palid
galbene. Păstaie de obicei cu- 4 seminţe oval rotunjite, negre, rareori
cu pete b r u n e ..................................................................... 10. Y. sparsiflora
13 b Stipele lat sau sinuat dinţate. Seminţe brune sau închis brune___ 14
14 a Stipele în formă de semilună, sinuat dinţate. Foliole cîte 4 —5 perechi,
lungi de 2 —3 (4,5) cm şi late de 10—15 (20) mm, ovate pînă la alun
gite, obtuze, spre bază îngustate, pe margini mărunt ciliate. Flori
purpurii, apoi roşii galbene, pînă la verzi. Păstaie alungit liniară, lungă
de 4 —5 cm şi lată de aproape 1 cm. Seminţe sferice de 5—6 mm în
diam., brune sau brun violete........................................... 11. V. dumetorum
14 b Stipele semisagitate, lat dinţate. Foliole cîte 3—5 perechi, lungi de
2 —4 cm, rotund ovate, la bază rotunjite sau cordatc^ pe margini glabre.
Flori sulfurii, lungi de 1,2—1,5 cm. Păstaie îngustată la ambele capete,
lungă de 2,5—4 cm şi lată de 6 —9 mm. Seminţe sferice, de 5 mm în
diam., palid brune pînă la n e g r e ........................................12. V. pisiîormis
15 a Stipele semisagitate. Flori ± l a x e ............................................................. 16
15 b Stipele semihastate pînă la lanceolate. Raceme mai lungi decît frunza
bracteantă, cu flori îndesuite, violacee albăstrii, rar albe, de 1 cm
lungime. Păstaie alungit rombică, comprimată, lungă de 2—3 cm şi
lată de 5 —6 mm. Seminţe sferice, brune, adesea pătate cu negru
13. V. cracca
16 a Foliole cîte 8 —12 perechi. Păstaie de regulă dispermă, lungă de 1,5—
2,5 cm şi lată de 6 —8 mm. Seminţe sferice pînă la ovoidale, puţin
comprimate, brune, cu pete deschise................................... 16. Y- cassubica
16 b Foliole cîte 8 —10 perechi. Păstaie cu 6 seminţe sferice................... 17
17 a Foliole cîte 10 perechi, aspru păroase. Inflorescenţă cu cca 20 de flori
14. V. tenuiîolia
17 b Foliole cîte 8 perechi, alipit păroase. Inflorescenţă cu 5—10 (15) flori
15. Y. dalmatica
18 a Plante anuale, mai rar bisanuale............................. ........................... 20
18 b Plante perene .............................................................................................. 19
19 a Raceme cu 2 —5 flori, de un brun violaceu deschis, lungi de 12—15 mm
17. Y. sepium
19 b Raceme cu 3 —6 flori galbene, lungi de 18—20 mm, dispuse unilateral
18. Y. truncatula
20 a Vexil alipit sau patent păros................................................................... 21
20 b Vexil glabru .................................................................................................. 2321
21 a Flori roşii .................................................................................. 20. V. striata
21 b Flori ochroleuce .......................................................................................... 22
354 FLORA U .P.H .
22 a Flori solitare, lungi de cca 20 mm. Păstaie lung patent păroasă, cu perii
aşezaţi pe verucozităţi. Stipele de obicei dinţate, fără pete nectarifere
extraflorale ......................................................................... 22. V. hybrida
22 b Flori de obicei cîte 2 —4, lungi de 15—20 mm. Păstaie alipit sericeu
păroasă; perii nu sînt aşezaţi pe verucozităţi. Stipele întregi, cu pete
nectarifere extraflorale.................................................... 19. V. pannonica
23 a Flori galbene................................................................................................... 24
23 b Flori liliachii, albastre sau purpurii................................................ 25
24 a Flori lungi de 15—25 mm, sulf urii, adesea roşietic bruniu nuanţate.
Dinţii caliciului inegali, cei superiori mai scurţi decît cei inferiori. Păstaie
aspru păroasă, cu peri aşezaţi pe protuberanţe............... 21. Y. lutca
24 b Flori lungi* de 20—35 mm, galbene. Vexil bruniu galben, verzui sau mai
tîrziu violaceu, glabru şi emarginat. Dinţii caliciului aproape egali.
Păstaie pubescentă sau la maturitate glabrescentă 23. Y. grandiflo^â
25 a Stipele pînă la 12 mm lungime, dinţate. Păstaie cu protuberanţe tari,
păroase, mai ales pe suturi ..................................................................... 26
25 b Stipele de 1,5—5 mm lungime. Păstaie glabră sau păroasă, fără protu
beranţe .......................................................................................................... 27
26 a Foliole cu marginea întreagă .................................... 24. Y. narbonensis
26 b Gel puţin foliolele frunzelor superioare pronunţat şi ascuţit dinţate
25. Y. scrratifolia
27 a Flori de 5 —8 mm lungime. Seminţe verucoase.......... 26 Y. lathyroides
27 b Flori de 10—25 (28) mm lungime. Seminţe netede......................... £• 28
28 a Stipele de 2 —3 mm lungime, fără glande nectarifere extraflorale. Dinţii
caliciului în parte curbaţi. Păstăi pendente................... 27. Y. peregrina
28 b Stipele de 5 —7 mm lungime, cu glande nectarifere extraflorale. Dinţii
caliciului drepţi. Păstăi erecte, rar pendente .................................... 29
29 a Petale ± de aceeaşi culoare. Flori mai mici de 2 cm. Păstaie matură
neagră, nu despică caliciul. Foliole îngust lanceolate." 29. Y. angustifolia
29 b. Petale evident diferit colorate: vexil albastru, aripi negri purpurii,
carenă alburie. Păstaie matură închis brunie, despică caliciul. Foliole
j alungit cuneat obovate ........................................................ 28. Y. sativa
Secţia I., ERVILIA^Koch Syn. ed. I (1836) 191.

I Păstaie stipitată, liniară, uşor comprimată, articulată. Rachis terminat într-o setă.
1. Y. ervilia (L.) Willd. Sp. pl. ed. III (1800) 1103; Fl. U.R.S.STxiTÎ
(1948) 407. — Ervum Ervilia L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — Ervilia sativa
Schur Enum. pl. Transs. (1866) % 170. — Ic.: Pl. 63, fig. 1.
O. Plantă înaltă de 20—50 cm, păroasă. Tulpină erectă sau ascendentă, ±

ramificată la bază, cu frunze depăşind lungimea internodiilor. Rachis terminat
P l a n ş a 63. — 1. V ic ia e r v ilia (L.) Willd. — 2. V . tetra sp e rm a (L.) Mnch. — 3. F,

h irs u ta(L.) S. F. Gray, 3a. două stipele, 3b. păstaie mărită.
PLANŞA 63
c
LEGUMINOSAE 357
intr-o setă scurtă. Stipele semisagitate, acute, dinţate pe margini, lungi de

4 —5 cm. Foliole cîte 8 —12 (14) perechi, liniare, lungi de 6 —12 (15) mm şi
late de 1—4 mm, la vîrf obtuzate sau emarginate, scurt mucronate. Racem
mai scurt decît frunza bracteantă, cu 2 —4 flori lungi de 5—8 mm. Caliciu
campanulat, cu dinii uniformi, subulaţi, puţin mai lungi decît tubul. Corolă
palid rozee. Păstaie nutantă, scurt pedicelată, lat liniară, scurt rostrată,
glabră, lungă de 15—20 (25) mm şi lată de 4 —5,5 mm, între seminţe puţin
gituită, articulată. Seminţe 2 —4, globuloase, de obicei pronunţat colţuroase,
de 3,5—5,5 mm în diam., glabre, galben brunii, pînă la roşietic brunii, cu
hilul ovat, - V I - V I I .
Se cultivă pentru furaj; în jurul Bucureştilor s-a semnalat sălbăticită.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bună plantă furajeră, bogată în proteine. Suportă secetele mari,
însă este sensibilă la ger. Seminţele sînt toxice, mai ales pentru oameni, cai, porci, găini
şi raţe. Pentru a fi utilizate fără pericol ca nutreţ, ele trebuie în prealabil să fie deshi
dratate.
Răsp. g e n. : Originară din regiunea mediteraneeană, aclimatizată în multe ţări.
Vgecţia IJ> LENTÎCULA (Endl.) A. et G. Syn. VI, 2 (1909) 905. - Lenticula Endl.
Gen. (1841) 1279, pro Sect. Ervi.
Plante anuale. Foliole îngust liniare. Flori mici, solitare sau în inflorescenţe cu puţine
flori, lung pedunculate. Păstaie scurtă, de obicei rombică, cu 2—3 seminţe.
2. Y. hirsuta (L.) S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 614; Fl. U.R.S.S. 1. c.
408. — Ervum hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — E. hirs. p. microphyllum
Grec. Supl. (1909)51. — Cosiţă. — Borzas btikony. — Zitterlinse. — Topomen
BOJiocncTHîi. — Exs.: FRE nr. 810. — Ic.: Pl. 63, fig. 3.
O. Rădăcină lungă, subţire. Tulpină înaltă de 20—90 (140) cm, prostrată

sau ascendentă, ramificată de la bază, subţire, cu 4 muchii, răzleţ păroasă.
Rachis cu cîrcel terminal, simplu sau ramificat. Stipele superioare lanceolate
şi întregi, cele inferioare semisagitate, lobulat denticulate, rareori cu 2 —4
dinţi filiformi. Foliole cîte 4 —8 perechi, liniare, lungi de 5 —20 mm şi late
de 1—3 mm, la frunzele inferioare ± truncate, mai late la vîrf, rotunjite sau
emarginate, pe dos pubescente sau complect glabre, cu nervurile laterale puţin
numeroase, slab pronunţate; adesea prima pereche de foliole apropiată de
baza frunzei. Pedunculii ± de lungimea frunzelor, terminaţi cu o aripă scurtă.
Racem cu 2 —8 flori mici, de 3 —4 (5) mm lungime. Caliciu campanulat, cu
dinţi subuniformi, ascuţiţi, puţin mai lungi decît tubul, mai rar de 2 ori
mai lungi. Corolă alburie. Păstaie negricioasă, plată, alungit romboidală sau
trapezoidală, lungă de 6 —8 (10) mm şi lată de 3 —4 mm, scurt pubescentă,
mai rar glabră, de obicei cu 2 seminţe globuloase, uşor turtite, de 1,5—3 mm
în diam., lucioase, glabre, i pătate sau unicolore, cu hilul cuprinzînd 1/3
din sămînţă. — V —VIII.
358 FLORA R. P.R .
S t a ţ i u n e a . Locuri cultivate sau necultivate, pe lîngă drumuri, prin

fineţe şi păduri.
Răsp. în ţ a r ă : Foarte comună ca plantă scgetală.
1 a Păstaie pubescentă
var. eriocarpa (Gren. et Godr.) Rouy Fl. Fr. V (1899) 245. — C racca m in o r a
erio ca rp o n Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 473. — E r v u m h irsu tu m a. ly p ic u m Posp.
Fl. Ostcrr. Kiistenl. II (1898) 410. — Foarte frecventă.
f. îissa (G. Frol.) Beck Fl. NO (1892) 878. — E r v u m h irs u tu m var. fis s u m
G. Frol. Schr. Pog. Konigsb. XXVI (1885) 6. — Caracterizată prin stipele cu 2—4
dinţi filiformi. — Oradea; Arad.
1 b Păs Laie glabră
var. tcrronii (Ten.) Burnat Fl. Alp. Mărit. II (1896) 186. — E r v u m T e rr o n ii
Ten. Fl. Neap. App. 5 (1826) 23. — Sporadică prin sudul ţării.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Buruiană segetală, dăunătoare semănăturilor de cereale şi de
in. Seminţele se folosesc uneori la falsificarea seminţelor de V . cracca, V . se p iu m , etc. şi
ca hrană pentru vite, cu condiţia ca în prealabil să fie macerate într-o soluţie de sodă.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de V, Africa de N.
3. Y. monânthos (L.) Desf. Fl. atl.’l l (1800) 165; Fl. U.R.S.S. 1. c .4 0 9 .-

jErvum monanţkos L. Sp. pl. ed. I (1753) 738. — F. articulata Willd. Enum.
hort. berol. (1809) 764, non Hornem. — Ic.: Pl. 64, fig. 1, 1 a.
O. Plantă glabră, verde, cu tulpină subţire, înaltă de 80—160 cm,
prostrată sau ascendentă, muchiată, ramificată. Rachis terminat cîrcel
ramificat. Stipele relativ mari, de 5 —12 mm lungime, inegale; una sesilă,
liniară, acută, cu marginea întreagă, cealaltă scurt peţiolată, semilunară,
adînc palmată, cu 3 —9 lacinii filiforme, setiform aristate. Foliole cîte 5 —7
perechi, la frunzele inferioare lungi de 6 —10 mm şi late de 2 mm, alungit
cuneate, profund emarginate, scurt mucronate, la cele superioare lungi de
1,5—2,5 cm şi late de 1,5—3 mm, liniare, obtuze sau trunchiate şi lung mucro
nate. Peduncul aristat sub floare, mai scurt decît frunza bracteantă, cu 1
floare lungă de 12—14 mm. Dinţii caliciului egali, lanceolaţi, mai lungi decît
tubul. Petale albe albăstrui, de 2 ori mai lungi decît caliciul. Păstaie acumi-
nată, lungă de 25—34 mm şi lată de 8 —9 mm, cu 2 —4 seminţe, glabră, gălbuie,
uşor gîtuită între seminţe. Seminţe lungi de 4 —6 mm, lenticulate, turtite,
brun roşcate, cu macule negre; hilul liniar, de ± 1,2 mm lungime. — V —VI.
Cultivată şi ici-colo subspontană (Sighişoara, Bîrlad).
î n t r e b u i n ţ ă r i . La noi este recent introdusă în cultură. Experienţele au arătat
că furajul acestei specii este superior, cantitativ şi calitativ, aceluia de V . s a tiv a şi V.
o illo sa . Seminţele, sub formă de uruialâ, se dau cailor şi rumegătoarelor.
Răsp. g e n. : Regiunea mediteraneeană.
P l a n ş a 64. — 1. V ic ia m o n â n tho s (Jj.) Desf., la. păstaie mărită. — 2. V . d u m e -

to ru m L., 2a. păstaie, 2b. tulpina aripată în secţ. transversală.
P L A N Ş A 64
LEGUMIXOSAK 361
Qsecţia ERVUM S. F. Gray Arr. brit. pl. II (1821) 614.

PÎanfeanuale, glabre. Rachis terminat în cîrcei ramificaţi. Foliole înguste, liniare
uneori eliptice. Flori mici, puţine, lung pedicelate. Păstaie liniară, 4—6-spermă.
4. Y. tetrasperma (L.) Mnch. Meth. (1794) 148; Fl. U.R.S.S. 1. c. 410. —

Ervum tetraspcrmum L. Sp. pl. ed. I (1753) 738.—Ervilia tetrasperma Schur Sert.
(1853) nr. 760. - Exs.: FRE nr. 811. - Ic.: Pl. 63, fig. 2.
0. Tulpină înaltă de 20—50 (80) cm, pubescentă sau glabrescentă,
subţire, ramificată. Rachis terminat în cîrcei simplu sau bifurcat. Stipele
semisagitate, ovat lanceolate sau lanceolate, ascuţite, întregi, lungi de 2—
3 mm. Foliole alterne sau aproape opuse, cîte 3 —4 (5) perechi, alungit liniare
sau liniare, de 5 —20 mm lungime şi 1—2,5 (3) mm lăţime. Pedunculii subţiri,
aproape de lungimea frunzelor. Flori 1—2 (3), pedicelate, de 5 —6 mm lungime.
Caliciu de 2 ori mai scurt decît corola, cu dinţi inegali, lanceolaţi; cei 4 supe
riori triunghiulari, mai scurţi decît tubul, cel inferior mai lung, depăşind
jumătatea lungimii tubului. Corolă alburie; vexil lat ovat, reflect, violaceu,
de lungimea aripilor, puţin mai lung decît carena. Păstaie cu carpofor scurt,
liniar alungită, de 8 —12 (15) mm lungime şi de 3 —5 mm lăţime, comprimată,
glabră sau pubescentă, de obicei 4-spermă, rar cu 3 sau 5 seminţe globuloase,
brune, netede, de 2 mm în diam., cu hil liniar alungit. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, crînguri, tăieturi de pădure, pe soluri
uscate.
Răsp. în ţ a r ă : Răspîndită în toate regiunile ţării.
var. eriocârpa (Gren. et Grodr.) A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 913. — E r v u m te tr . (3.
criocarpon Gren. et Godr. Fl. Fr. I. (1848) 474. — Păstăi pubescente. — Comună.
var. leiocârpa (Gren. et Godr.) A. et G. l.c. — E r v u m tetr. a. leiocarpon Gren. et Godr.
l.c. — Păstăi glabre. — Crişana (Borza); Aroneanu (r. Iaşi).
5. Y. grâcilis Lois. FL gali. II (1806) 148; Fl. U.R.S.S. l.c. 411. - F.

c. g r â c i l i s A. et G. Nordostd. Fl. (1898) 449 et Syn. VI. 2 (1909) 913.—
te tr a s p .
Exs.: FRE nr. 811 sub F. tetrasp. p. p.
O. Se aseamănă mult cu F. tetrasperma, dar mai gracilă şi mai mică.
Foliole de obicei 2 sau 3 perechi, cu cîrcei simpli. Axa inflorescenţei de 2—3
ori mai lungă decît frunza, de obicei terminată în aristă, cu 1, rar cu 2 —3 flori.
Dinţii caliciului ± inegali. Păstaie lată de cca 3 mm, acutiusculă, cu 4 —6
seminţe. Sămînţă globuloasă, cu hil aproape rotund. —V.
S t a ţ i u n e a . Locuri uscate, înierbate, prin semănături.
Răsp. în ţ a r ă : R e g . C lu j: Cluj pc malul Someşului. Muntenia, Dobrogea
Borza).
362 FLOTIA R.P.K.
1 a Plantă robustă, cu frunze mult alungite, în parte ascuţite, în parte obtuze
f. longifdlia (Ten.). — E r v u m lo n g ifo liu m Ten. Fl. Neap. Prodr. (1811) 59. —
Sporadică în Transilvania şi Crişana.
1 b Plantă gracilă, mică, de regulă cu 2 flori. Fructe mai late şi mai scurte, obişnuit
4-sperme. înfloreşte aproximativ cu o lună mai devreme faţă dc forma, precedentă
f. agrâstis (Scheele) Beck in Rchb. Ic. Fl. germ. XXII (1903) 203. — V . a g re stis
Sclieele in Flora XXVI (1843) 444. — Muntenia.
Răsp. g e n . : Regiunea mediteraneeană, Europa de V.
V ş e c ţ ia iv ) CRÂCCA (Medik.) S. F. Cray Arr. brit. pl. II (1821) 614. - Cracca Medik.
Vorles'~TT'Ţf787) 359, pro gen.
Plante perene, rareori anuale sau bisanuale, cu flori mai mari şi mai numeroase decît
la speciile secţiilor L e n lic u la şi E r v u m , strînse la vîrful pedunculului.
6. Y. picta Fisch. et Mey. in Ind. Sem. hort. petrop. I (1835) 41; Fl.
U.R.S.S. X III (1948) 451, tab. 26, fig. 3. — V. curnana Hazsl. in Mat. Term.
Ert. (1872) 39. - Ic.: Pl. 66, fig. 1.
0 —0 0 . Tulpină ramificată, înaltă de 1—1,5 m, muchiată, glabră sau
alipit păroasă. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele semisagitate, de
3 —8 mm lungime, cele inferioare adesea digitate. Foliole cîte 3 —6 (8) perechi,,
cele inferioare lanceolate, cele superioare liniare, de 20—32 (40) mm lungime
şi late de 2 —4 (7) mm. Racem de obicei mai lung decît frunzele. Flori cîte
10—12 (15) în racem, de 9 —12 mm lungime, cu pediceli aproape egali cu tubul
caliciului. Caliciu campanulat, cu dinţi inegali, cei inferiori lanceolat subulaţi,
adeseori mai lungi decît tubul, cei superiori cu mult mai scurţi. Vexil violaceu
albastru, cu nervuri întunecate, de lungimea unguiculei; celelalte petale albe
(numai vîrful carenei albăstrui). Păstaie liniară, obişnuit de 35 mm lungime
şi 6 —7 mm lăţime, glabră, subţiată la ambele extremităţi, la maturitate
brună; oarpofor mai lung decît caliciul. Seminţe 4 —6, comprimate, marmo
rate; hilul înconjoară cît 1/3 din conturul seminţei. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Lunci, păduri, pe soluri umede şi puţin sărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . B u c u re şti: în împrejurimile Bucureştilor. R e g . C on stanţa:
Delta Dunării, Tulcea.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Excelentă plantă furajeră, consumată de toate animalele
domestice. Fiind rezistentă la salinitate, merită să fie introdusă pe terenurile sărăturoase.
Răsp. g e n. : Europa centrală şi de E, Caucaz, Siberia dc V.
7. Y. villosa Roth Tent. Fl. Germ. II. 2 (1789) 182; Fl. U.R.S.S. l.c.
450. - V. polyphylla W. et K. Pl. rar. Hung. III (1812) 282, tab. 254. -
Exs.: FRE nr. 813 sub var. - Ic.: Pl. 65, fig. 1, 1 a; W. et K. l.c.
P l a n ş a 65. — 1 . V ic ia v illo sa Roth, la. păstăi. — 2. V . d a s y c a r p a Ten. ssp. p se u -

d o v illo sa(Schur) Jâv., 2a. păstăi cu o frunză. — 3. F. d a s y ş a r p a Ten., 3a. păstaie.
P L A N Ş A 65
LEOUMINOSAE 365
O —OO. Tulpină ramificată, înaltă de 30—70 (100) cm, îndesuit vilos

păroasă. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele de 5—8 mm lungime;
cele inferioare semihastate, uşor dinţate, cele superioare lanceolate, întregi.
Foliole cîte 6 —10 perechi, alungit lanceolate, mai rar îngust liniare sau eliptice,
de 12—30 mm lungime şi late de 1—3 (4) mm, obtuze sau acute, cu nervuri
secundare arcuite, rare. Raceme îndesuite, lungi cît frunzele sau şi mai lungi.
Flori de 15—18 mm lungime. Caliciu campanulat, oblic trunchiat, vilos, cu
dinţi inegali, cei inferiori mai lungi decît cei superiori, setacei, subţiri, ciliaţi
pe margini. Petale albăstrui violacee, în boboc alb lucitor viloase; vexil cu
mulL mai scurt şi mai lat decît unguiculă. Păstaie eliptic romboidală, de 2
(4) cm lungime şi lată de 5 —9 mm, cu 2 —8 seminţe şi carpofor ce depăşeşte
tubul caliciului. Seminţe globuloase, puţin catifelate, închis brune sau negre,
de 3 —4 mm în diam; hilul închis la culoare, cu o linie mai albicioasă la
mijloc, înconjoară 1/5—1; 10 din sămînţă. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . Mărăcinişuri, garduri, locuri necultivate.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. C luj : R p d n a - ( r . N ă s ă u d ) ; B i s t r i ţ a Ch i o c h i ş j r. B c c lc a n ) ;
C lu j, S o m g şe n i, A p a h id a (r. C l u j ) ; T u r d a , C h e ia T m z ii (r. T u r d a ) ; H u e d in . Reg. A u t. M . :
T g.^M ûreş; R e g h i n ; S o v a ta (r. S în g . d e p ă d u r e ) ; C ă p îln iţa . B ă ile H o m o ro d (r. O d o rh e i).
Reg. Stalin: T im v ( r . T î r n ă v e n i ) ; V a le a L u n g ă , M e d ia ş , Ş e ic a M a rc , C e n a d e (r. M e d ia ş ) ;
S ig h iş o a r a ; S ib iu , Ş u r a M a rc , Ş u r a M ică , G u ş t e r iţa , V e ş te m , C is n ă d ia , S c o re i, B r a d u ,
A v rig , P o r u m b a c u (r. S i b i u ) ; C îr ţiş o a r a (r. F ă g ă r a ş ) . Reg. H unedoara : S e b e ş, C o lib i
(r. S e b e ş ) ; S u b c e ta te , C o v ra g iu , R u ş i, B r e te a (r. H a ţ e g ) ; O r ă ş t i e ; B ă r ă b a n ţ , B u c e r d e a
V in o a s ă , M e s e n te a , B e n ic , O ie ş d e a (r. A l b a ) ; Z a m (r. Ilia ) . Reg. Oradea: O ra d e a . Reg.
T im işoara: B a z ia ş (r. M o ld . N o u ă ) ; C r u ş o v ă ţ (r. O rş o v a ). Reg. Craiova: P o r c e n i (r. T g .
J i u ) ; V îr c io ro v a (r. T . S e v e r i n ) ; D e sa , N e b u n a (r. C a l a f a t ) ; M ă c e şu d e J o s (r. G u r a J i u l u i ) ;
B is t r e ţu (r. B ă ile ş ti). Reg. Bucureşti: B u c u r e ş ti l a B ă n e a s a . Reg. Constanţa: C o n s ta n ţa ;
T u z la , I n d e p e n d e n ţ a , C o b a d in (r* N e g ru V o d ă ); M e d g id ia ; L e te a , N ifo n (r. T u lc e a ). Reg.
Galaţi: B lă je r i (r. L i e ş t i ) ; T o r c e ş ti, C o s m ş ş li (r. T e c u c i). Reg. Ia şi: V iş a n , B îr n o v a , L a r g a ,
U n g h e n i, C ris te ş ti, Ia ş i, M îrz e ş ti, P o tîn g e n i, Ţ ig ă n a ş i (r. V l ă d e n i ) ; H o d o r a (r. H îrlă u ).
Reg. Suceava: B o s a n c i, S u c e a v a (r. S u c e a v a ) ; Ţ o le ş ti (r. F ă ltic e n i) .
V a r i a b i 1i t a t e a s p ec ie i
1 a R a c e m e m a i lu n g i d e c î t fru n z e le . F lo r ile în flo re s c t o a t e d e o d a t ă . D in ţii c a lic iu lu i

lu n g i c ît t u b u l.
-)(■ v a r . c u lta (A. e t G .). — V. villosa A . culta A., e t G . S y n . V I . 2 (1909) 941. —
C u ltiv a tă şi s u b s p o n ta n ă .
1 b R a c e m e lu n g i c ît fr u n z e le . F lo r ile în flo re s c s u c c e s iv , d e la b a z ă s p re v îr f u l in f lo r e s
c e n ţ e i. D in ţii in f e r io r i a i c a lic iu lu i m a i lu n g i d e c ît tu b u l.
v a r . g o d ro n ii (R o u y ) S ă v u l. e t R a y s s M a t. fl. B a s . I I I (1934) 124. — V. villosa
f o r m e V. Godroni R o u y F l. F r . V (1899) 2 3 7 . — E x s .: F R E n r. 813. — Reg. Cluj:
d e -a lu n g u l S o m e ş u lu i. Reg. Constanţa: A g ig e a , T e c h irg h io l. Reg. Ia şi: C iu re a (r. I a ş i) .
f. la tif o lia (F o rm .) S ă v u l. e t R a y s s l.c. — V. villosa v a r . latifolia F o r m .
in V e rh . N V B r tin n X X X I V (1896) 36 5 . — F o lio le e lip tic e . — M u n te n ia .
f. s te n o p h y lla (S c h u r) S ă v u l. e t R a y s s l.c. — V. vili. b . stenophylla S c h u r
E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 166. — F o lio le î n g u s t lin ia r e s a u la n c e o la te . — Reg. Stalin:
S ib iu . Reg. Iaşi: D o r o b a n ţii (r. Ia ş i).
366 FLO RA R . r . l l .
f. a lb iflo r a (S c h u r) G a m s iu H e g i F l. M itt.- E u r . IV . 3 (1924) 1 5 3 6 . — V.

V. villosa a . albiflora S c h u r l.c . — F lo r i a lb e . — Reg. Stalin : S ib iu l a G u ş t e r iţa .
î n t r e b u i n ţ ă r i . D a t o r i t ă c o n ţin u tu lu i m a r e în p r o te in e b r u t e (2 7 ,9 9 % ), t r e c e
p r i n t r e p rim e le p l a n t e f u r a je r e , c a v a lo a r e a lim e n ta r ă . S e c u l t i v ă p e s c a r ă în t i n s ă în E u r o p a
d e V şi m a i a le s în p a r t e a d e S V a U .R .S .S .
Răsp. g e n . : E u r o p a , A s ia d e V .
8. Y. dasycârpa Ten. Viagg. Abruzz. (1830) 81; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
451. — 7 . varia Host Fl. austr. II (1831) 332. — 7 . villosa var. (3. glabrescens
Koch Syn. ed. II (1843) 214, p. p. — Ic.: Pl. 65, fig. 3, 3 a.
O —2!. Tulpină înaltă de 50—130 cm, subţire, costată, pubescentă.

Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele de 7 —10 (12) mm lungime, liniare
sau liniar lanceolate, la frunzele inferioare semihastate. Foliole cîte 8 —12
perechi, alungit liniare sau lanceolate, ascuţite, glabre sau slab păroase
Raceme multiflore, laxe, lungi cît frunzele sau puţin mai lungi. Flori de
12—15 mm lungime. Caliciu scurt campanulat, adesea violaceu; dinţii superiori
scurt triunghiulari, cei 3 inferiori subulaţi şi mai scurţi decît tubul. Petale
albastru violacee, după înflorire aproape albastre, rar albe; vexil aproape
liniar, de 2 ori mai scurt decît unguiculă; carena pe ambele laturi dinspre
vîrf cu cîte o pată închis violacee. Păstaie glabră, lungă de 2 —4 cm şi lată
de 7—8 (10) mm, cu 2 —8 seminţe mărişoare, turtit sferice, de culoare brună
purpurie; hil cu mult mai lung decît la specia precedentă. — V I—VIII (IX).
S t a ţ i u n e a . Prin arături, semănături, la marginea drumurilor, în
tuferişuri.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. A u t. M .: T g . M u r e ş ; O d o rh e i. Reg. S talin : B la j, T i u r
(r. T î r n ă v e n i ) ; S ib iu . Reg. H unedoara: V . S e c a ş u lu i (r. S e b e ş ) ; H u n e d o a r a . Reg. T im i
şoara: A r a d , Ş e m la c , M îsc a p e D l. M o c ra (r. A r a d ). Reg. cCraiova: V îrc io ro v a , T u r n u S e v e rin ,
H in o v a p e D l. S tî r m in a (r. T . S e v e rin ). Reg. P iteşti: G o v o ra , C ă lim ă n e ş ti, G o lo tr e n i
(r. R . V îlc e a ) ; M o rte n i (r. G ă e ş t i ) ; C u r te a d e A rg e ş , V a le a C a lu lu i. Reg. Ploeşti: S lă n ic
(r. T e le a je n ) . Reg. Bucureşti: B u c u r e ş ti l a C h itila , P ă d . A n d r o n a c h e , P a n t e l i m o n ; B r ă -
n e ş ti, C e m ic a (r. B r ă n e ş t i ) ; C o to rc a (r. U rz ic e n i). Reg. Galaţi: T e c u c i. Reg. Bacău: C a r a c lă u
(r. T g . O c n a ). Reg. Ia şi: I a ş i ; B îrla d .
O b s . B u r u ia n ă d ă u n ă t o a r e s e m ă n ă tu r ilo r . P la n te le , p r in c r e ş te r e a lo r r a p id ă , în ă
b u ş e şi îm p ie d ic ă d e z v o l ta r e a c e r e a le lo r. T u l p in a d e c o n s is te n ţă t a r e d e v a lo r iz e a z ă f u r a ju l .
ssp. pseudovilldsa (Schur) Jâv. Magy. fl. (1925) 647. — 7 . pseudovillosa

Schur Enum. pl. Transs. (1866) 166. — 7 . villosa (3. glabrescens Koch Syn.
ed. I (1835) 194 et ed. II (1843) 214, p. p. — 7 . varia var. grandiflora Cel.
in Sitzb. Bolim. Ges. Wiss. (1890) 466. — Ic.: Pl. 65, fig. 2, 2 a.
P l a n ş a 66. — 1. V icia p icta F is c h . e t M ey . — 2. V. faba L ., 2 a . tu l p i n a în s e c ţ.

tr a n s v e r s a lă , 2 b . p ă s ta ie , 2c. s ă m î n ţă .
P L A N Ş A 66>
LEGUMINOSAE 369
Plantă mai debilă, glabrescentă, viscidulă, cu foliole relativ mai înguste.

Racem multiflor, mai îndesuit,cu peduncul mai scurt decît frunzele. Flori
violaceu albastre sau liliachii, de 1,2—1,5 mm lungime. Toţi dinţii caliciului
subulat aristaţi, cei 3 inferiori mai lungi decît tubul. Păstaie verzuie, glabră,
de cel mult 9 mm lungime. — V —VII.
Reg. C lu j : N ă s ă u d . Reg. Stalin: S ib iu , G u ş t e r iţa , S lim n ic (r. S ib iu ). Reg. H unedoara :
S e b e ş ; H ă r ă u (r. Ilia ) . Reg. T im işoara . B a n a t în s e m ă n ă tu r i (H e u ff.). M u n te n ia (B o rz a ).
f. â lb a (H e u ff.). — V. villosa y . alba H e u ff. E n u m . p l. B a n . in V e rh . Z B G W ie n
V I I I (1858) 95. — F lo r i a lb e . — B a n a t în s e m ă n ă tu r i (H e u ff.).
î n t r e b u i n ţ ă r i . P l a n t ă e x c e le n tă d e n u t r e ţ şi f o a r te a p r e c i a tă c a în g r ă ş ă m în t
v e rd e . S e re c o m a n d ă a fi c u l t i v a t ă p e s c a r ă în tin s ă .
Răsp. g e n . : E u r o p a , C a u c a z , A s ia M ic ă ; s u b s p e c ia : E u r o p a c e n t r a lă şi m e d i-
te r a n e e a n ă .
9. V. silvătica L. Sp. pl. ed. I (1753) 734; Fl. U.R.S.S. l.c. 429. - ViciUa
sylvaUca Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — Exs.: FRE nr. 803, a, b, c. —
Ic.: Pl. 67, fig. 1, 1 a.
4 . Tulpină subţire, înaltă de 100—150 cm, costată, acăţătoare, glabră.
Rachis terminat în cîrcei lung, ramificat. Stipele semireniforme pînă la semi-
iunare, inegale, una din ele cu dinţi lungi, filiformi. Foliole cîte 6 —8 perechi,
eliptice sau alungit eliptice, lungi de 6 —18 mm şi late dc 3 —10 mm, de
obicei obtuze sau acutiuscule, cu cîte 4 —6 perechi de nervuri secundare, slabe.
Racem cu (5) 10—15 (20) flori, cu mult mai lung decît frunzele. Flori de
12—18 mm lungime, cu pediceli de 2 —3 mm. Caliciu campanulat, cu dinţi
inegali, cei inferiori mai lungi decît cei superiori şi decît tubul. Corolă albă
liliachie, cu vexil albastru nervat, mult mai lung decît unguiculă; aripile şi
carenă aproape de lungimea vexilului. Păstaie glabră, rostrată, lungă de
25—30 mm şi lată de 6 —8 mm, cu carpofor de lungimea caliciului sau cu
puţin mai lung. Seminţe aproape sferice, netede, gălbui sau brune întunecate,
de cca 4 mm lungime; hilul cuprinde 2/3 din conturul seminţei. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Păduri umede şi umbroase din regiunea deluroasă şi
montană.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. B aia M .: Y işcu d c S u s . Reg. Cluj: R o d n a (r. N ă s ă u d ) ;
C lu j în V . M o rii, M ă c ă u , A r u n c u ta (r. C lu j) ; S ilv a ş u d e C îm p ie , B e r c h ie ş u , (r. S ă r m a ş ) ;
C a n c iu (r. D e j); T u r d a ; R îm e ţi (r. A i u d ) ; B u c iu m -C e r b u (r. C îm p e n i). Reg. A u t. M . :
B o rs e e , B ilb o r (r. T o p l iţa ) ; M t. G h ilc o ş, L a c u R o ş u (r. G h e o r g h ie n i) ; L u e t a (r. O d o r h e i) ;
T u ş n a d (r. C iu c ). Reg. Stalin: M e d ia ş , V a le a L u n g ă (r. M e d ia ş ); I lo m o r o d (r. R u p e a ) ;
S ig h iş o a r a ; G u r a R îu lu i, S a d u , B r a d u , S ib iu , G u ş t e r iţa , C is n ă d io a ra , P o r u m b a c u (r. S ib iu ).
Reg. H unedoara: P i a t r a G eţii, I n tr e g a ld e , B e n ic , V . C ric ă u lu i (r. A lb a ) ; O r ă ş t ic ; M ţii
R e t e z a tu lu i (r. H a ţe g ) . Reg. T im işoara: O rş o v a p e D l. A lio n . Reg. Bucureşti: C o m a n a
(r. V id r a ) . Reg. Ploeşti: M t. P e n tc lc u p e P îr . B ă le s c u lu i (r. C islă u ). Reg. Bacău: M t.
C e a h lă u . Reg. la ş i: Ia ş i, S lo b o z ia , M o g o şe şti, S c h itu S ta v n ic (r. I a ş i) ; H a d îm b u (r. N e
g re ş ti). Reg. Suceava: C ă lin e ş ti-E n a c h e (r. S u c e a v a ) ; Ţ o le ş ti (r. F ă l t i c e n i ) ; S tu l p ic a n i
(r. G u r a H u m o r u l u i ) ; C îm p u lu n g , S c h itu R a r ă u , M t. R a r ă u la P ie tr e le D o a m n e i (r. C îm p u -
l u n g ) ; C îrlib a b a , L u c in a (r. V a t r a D o rn e ih
370 FL O RA R .P .R .
î n t r e b u i n ţ ă r i . Măzărichea de pădure fiind bogată în proteine (21,3—27,1%),

grăsimi (2—5%), etc., trece ca bună plantă de păşune. înLr-un kg de furaj .se află
88 mg de carotină. în amestec cu alte plante erecte ar putea fi cultivată.
10. Y. sparsiflora Ten. Fl. Neap. V (1835—36) 160. — V. pilisiensis

Aschers. et Jka. in Bot. Zeitg. X X X (1872) 142, 143. — Orobus ochroleucus
W. et K. Pl. rar. Hung. II (1805) 123, tab. 118. - I c . : Pl. 68, fig. 1; W.
et K. l.c.
4 . Tulpină scandentă, de 40—60 cm. Stipele ovat acuminate, cele infe
rioare semicordate, cele superioare înguste, întregi sau cu 1—2 dinţi, rareori
cu vîrful bilobat. Rachis terminat în aristă, rareori la frunzele inferioare
terminat cu o foliolă mică. Foliole cîte 8 —10 perechi, eliptice sau alungit
eliptice, la vîrf rotunjite sau cele superioare acute, toate la început ciliate
atît pe margini, cît şi pe dos. Raceme de lungimea frunzelor, cu cca 10—20
flori de 2 cm lungime, la început palid galbene, la maturitate galbene, cu
pediceli mai scurţi decît caliciul. Vexil obcordat, mai lung decît aripioarele.
Păstaie lanceolată, de obicei cu 4 seminţe oval rotunjite, negre, rareori cu
pete brune. — IV —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin cerete.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Craiova: Craiova.
Obs. : Schur publică de la Borseo pc Orobus ochroleucus W. et K., pc care însă Simon-
kai o contestă.
R ă s p. gen. : Balcani şi Italia.
11. V. dumetorum L. Sp. pl. ed. I (1753) 784; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
422. — Măzăriche. — Cserebiikkony. — Hecken-Wicke. — Topomen 3apoc.se-
— E x s .: FRE nr. 802 a, b. — I c . : Pl. 64, fig. 2, 2 a, b.
4 . Tulpină 4-muchiată, mult ramificată, urcătoare, ± îngust aripată,

glabrescentă, ± rugoasă, înaltă de 60—250 cm şi de 2—4 mm groshne.
Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele inegale; cele inferioare de 6 —8
(10) mm lungime, semilunare, emarginat dinţate (dinţii cu aristă şi cili),
cele ale frunzelor superioare puţin mai mici, semilanceolate sau lanceolate,
rărit dinţate. Foliole cîle 4 —5 perechi, ovate pînă la eliptice sau aproape
rombice. de 2 —3 (4,5) cm lungime şi 1 —1,5 (2) cm lăţime, pe margini
mărunt ciliate, cele inferioare uneori dinţale. Racem lax, pauciflor, cu (2)
4 —8 (14) flori lungi de 1.3—1,8 cm. cu pediceli de 2 —3 mm lungime. Caliciu
campanulat, 4: bilabiat, cu dinţi inegali, mai scurţi decît tubul. Corolă vio-
P l a n ş a 67. — 1. V icia silvatica L., la. păstăi. — 2. V. cassubica L., 2a. floare,
2b. păstăi.
P L A N Ş A 67
LEGUMIM OS AE 373
lacee, după Înflorire gălbuie, de 3 ori mai lungă decît caliciul; lamina vexi
lului ovată pînă la obcordată, cu unguiculă alungită; aripi puţin mai scurte,
înguste, obtuze. Stilul de jur împrejur păros şi îndesuit barbat numai în
partea de jos. Păstaie lanceolată sau îngust lanceolată, lungă de 4 —5 cm
şi lată de 8 —10 mm, cu carp of or de lungimea caliciului. Seminţe 3—8, globu
loase, de 5—6 mm lungime, întunecat brune, cu hil ocupînd 1/3—2/5 din
conturul seminţei. — V I—VII (VIII).
Staţiunea. Frecventă în păduri luminoase, mărăcinişuri, pe
garduri.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. Cluj: R o d n a , N ă s ă u d (r. N ă s ă u d ) ; B i s t r i ţ a ; C a n c iu
(r. D e j ) ; M t. M ese ş (r. Z a l ă u ) ; B e r c h ie ş u (r. S ă r m a ş ) ; C lu j la F ă g e t, F e le a c , V . M o rii,
C o jo c n a (r. C l u j ) ; S t a n a (r. H u e d i n ) ; T u r d a , C h e ia T u r z ii (r. T u r d a ) ; A iu d . Reg. S talin :
O r. S t a l i n ; S ig h iş o a r a ; B la j, M ă n ă r a d e (r. T î r n ă v e n i) ; Ş e ic a M a re , Ţ a p u , M e d ia ş
(r. M e d ia ş ) ; P o r u m b a c u , Ş u r a M a re , S ib iu , C is n ă d io a ra , G u ş te r i la , N o u l, T ă lm a c iu , B r a d u ,
S e b e ş u d e J o s ş i d e S u s (r. S ib iu ). Reg. H unedoara: O r ă ş lie , G r ă d iş te a d e M te (r. O r ă ş t i e ) ;
V a le a S în g e o rg iu lu i (r. H u n e d o a r a ) . Reg. Oradea: O ra d e a . Reg. T im işoara: M e h a d ia
(r. O rş o v a ). Reg. P iteşti: G o v o ra (r. R . V îlc e a ). Reg. Ia şi: B ir n o v a , D l. R e p e d e a (r. I a ş i ) ;
Ş c h io p e n i (r. H u şi) Reg. Suceava: Ţ o le ş ti (r. F ă l t i c e n i ) ; l p o t e ş t i la I a z u (r. S u c e a v a ) ;
I l o r o d n i c u , V ic o v (r. R ă d ă u ţi) .
V a r i a b i l i t a t c a sp ec ie i
f. ty p ic a E r d n e r in H e g i F l. M itt.- E u r . IV . 3 (1924) 1 522. — V. dumei. f. norm alis

N y â r . K v . fl. (1941 — 44) 3 29. — F o lio le e lip tic e s a u o v a t e lip tic e . — F r e c v e n t.
f. r h o r a b if o lia B e c k in R c h b . Ic . F l. g e rm . X X I I (1903) 1 9 0 , ta b . 2 5 3 , fig. 9. — F o lio le
ro m b ic c , m a i la t e l a m ijlo c . — C lu j în V . M o rii. Reg. Ia şi: B îrn o v a , R e p e d e a (r. Ia ş i).
f. g r a n d if o lia (S c h u r) S ă v u l, e t R a y s s M a t. F l. B a s . I I I (1934) 1 2 0 . — V. dum et. a .
grandifolia S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 1 6 6 . — F o lio le l a t o v a te , a p r o a p e r o tu n d e . —
O r. S ta lin p e T jm p a .
Răsp. g e ti. : E u r o p a , S ib e ria .
12. V. pisilormis L. Sp. pl. ed. I (1753) 734; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
422. — ViciUa pisiformis Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — E x s .:
FRE nr. 1712. - I c . : Pl. 68, fig. 2.
4 . Rizom ramificat. Tulpină simplă sau puţin ramificată, slabă, muchiată,
striată, înaltă de 1 —2 m. Rachis terminat în cîrcei ramificat. Stipele scmi-
sagitate, sinuat dinţate. Foliole mai adesea cîte 3 —5 perechi, deschis verzi,
ovate, la bază rotunjite sau cordate, la vîrf rotunjite, pe margini glabre,
lungi de 2 —6 cm şi late de 1,6—4 cm. Racem ± de lungimea frunzelor, cu
10—15 (20) flori lungi de 1,2—1,5 cm, cu pediceli de 3 —4 mm lungime.
Caliciu lat campanulat, cu dinţi scurţi, ± ciliaţi. Corolă albă gălbuie, cu
nervuri violacee, de cca 4 ori mai lungă decît caliciul; vexil orbicular, cu
unguiculă lungă; aripi şi carenă cu puţin mai scurte decît vexilul. Stil de jur
împrejur păros. Păstaie comprimată, glabră, brunie, la ambele capete în
gustată, de 2,5—4 cm lungime şi 6 —9 mm lăţime. Carpofor mai lung decît
374 FLO RA R.l'.R
caliciul..Seminţe de regulă 6, globuloase, pînă la 5 mm grosime, brune, cu

hil abia cît jumătate din conturul seminţei. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . Poieni, crînguri.
Răsp. în ţ a r ă : Reg. R a ia M .: C ă re i, F o e n i (r. C ă re i). Reg. C luj: C a n o iu (r.
D e j) ; C lu j l a F ă g e t ; C ă m ă r a ş u î n P ă d . C io a re lo r (r. S ă r m a ş ) ; A i to n , V iiş o a r a , C h e ia
T u r z ii (r. T u r d a ) . Reg. A u l. M .: M ţii H a r g h ita , L u e t a (r. O d o rh e i). Reg. S talin : O r.
S t a l i n ; V a le a L u n g ă , P r o ş t e a M ic ă (r. M e d ia ş ) ; S ig h i ş o a r a ; M ă n ă r a d e (r. T î r n ă v e n i ) ;
S a d u (r. S ib iu ). Reg. H unedoara: M e r c u r e a (r. S e b e ş ) ; O r ă ş t ic ; V a le a S în g e o rg iu lu i (r.
H u n e d o a r a ) . Reg. Oradea: O r a d e a ; D e r n a (r. M a r g h ita ). Reg. T im işoara: A r a d ; M e h a d ia
(r. O rş o v a ). Reg. Galaţi: G re c i în V . R a d u l u i ş i M t. I e ş itu S u f le tu lu i (r. M ă c in ). Reg.
Ia ş i: A r o n e a n u , B re a z u , C iu re a , B îr n o v a (r. I a ş i ) ; S lr o e ş ti (r. H u ş i). Reg. Suceava: Ţ o le ş ti
(r. F ă l t i c e n i ) ; A lb e ş ti la C a p u P ă d u r i i (r. T r u ş e ş ti) .
î n t r e b u i n ţ ă r i . V e c h e p l a n t ă m e d ic in a lă , m e lif e r ă ş i d e o r n a m e n t. C a f u r a j
p o a t e fi fo lo s ită n u m a i în s t a r e m u r a t ă .
Răsp. gen.: E u r o p a , C a u e a z , A sia M ică.
13. V. crăcea L. Sp. pl. ed. I (1753) 735; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
436. — Măzăriche. — K a s z a n y u g biikkony. — Vogel-Wieke. — PopomeK
MHniHHBiK. — E x s .: FRE nr. 812 a, b, c. — Ic. : Pl. 69, fig. 1, 1 a, b.
Plantă cu rizom tlrîtor, lung, multiramificat. Tulpină simplă sau rami
ficată, subţire, muchiată, glabră sau păroasă, înaltă de 0,3—1,5 m. Rachis
terminat în cîrcei ramificat. Stipele mici, de 6 —10 mm lungime, semisa
gitate sau lanceolate pînă la liniare, întregi, fără nectarii extraflorale, nedin
ţate sau rar cu 1—2 dinţi. Foliole cite (6) 10—12 (20) perechi, aproape sesile,
îngust eliptice sau liniare, lungi de 1,5—3 cm şi late de 1—7 mm, cu puţine
nervuri laterale, cu vîrf acut sau rotunjit, pe dos de regulă alipit sericeu
păroase. Racem de ohicei mai lung decît frunza bracteantă, cu 20—40 flori
lungi de 8 —12 mm, cu pediceli de cca 1 mm lungime. Caliciu scurt campa
nulat, cu dinţi inegali; cei inferiori cu mult mai lungi decît cei superiori,
însă fără să întreacă tubul caliciului. Corolă violaceu albăstrie, rar albă,
de 3 —4 ori mai lungă decît caliciul; vexil ovat sau subcordat, i de lungimea
unguiculei sau de 2 ori mai lung; aripi cu puţin mai scurte decît vexilul şi
cu puţin mai lungi decît carena; carenă cu o pată la vîrf. Stil de jur împrejur
păros. Păstaie alungit rombică, turtită, glabră, brună pînă la neagră, de
2—3 cm lungime şi 5 —6 mm lăţime, cu carpofor nedepăşind lungimea
caliciului. Seminţe 4 —8, globuloase, de 2,5—3,4 mm în diam., suriu verzi,
brune şi = împestriţate sau aproape negre; hilul ocupă 1 ,4 —1/3 din
sămînţă. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe lingă garduri, prin livezi, tufişuri, lunci, păduri, mai
rar în semănături.
Răsp. în ţară: C o m u n ă in t o a t e r e g iu n ile ţ ă r ii.
P l a n ş a GS. — 1. Vicia sparsiflora T e n . — 2. V. putiformis L .

P L A N Ş A 68
LEGUMIKOSAE 377
V a r i a b i 1i t a t e a s p ec ie i
1 a F lo r i a lb e
v a r . a lb if lo r a T r a u t v . a p . F e d ts c h . in F l. U .R .S .S . X I I I (1948) 436. — Ic i-c o lo ,
ra ră .
1 b F lo r i v io la c e u a l b ă s t r i i ........................................................................................................................... 2
2 a S tip e le c u 1 — 2 d in ţi
v a r . d a h u r ic a (T u rc z .) F e d ts c h . in F l. U .R .S .S . l.c . — V. dahuriea T u rc z . in
H e r b . e x F e d ts c h . l.c . — R a r ă .
2 b S tip e le î n t r e g i .......................................................................................................................................... ..........3
3 a P l a n t ă r o b u s tă , a lip it p ă r o a s ă . F o lio le lin ia r la n c e o la te , p în ă la lin ia re , a c u te
v a r . lin e â r is P e te r m . F l. lip s . (1838) 54 8 . — V . rigida H e r b . in O B Z V (1855)
183. — Reg. Cluj: B ă ile S ă r a te T u r d a . Reg. Stalin : S ib iu . Reg. T im işoara: T im i
ş o a r a . Reg. Bacău: M t. C e a h lă u ; B ic a z (r. P . N e a m ţ) . R eg . Ia şi: Dl. R e p e d e a ,
B îrn o v a , N iţe le a (r. Ia ş i).
3 b P l a n t ă z v e ltă , c u t u lp in ă s u b ţ i r e ....................................................................................................... 4
4 a P l a n t ă p a t e n t p ă r o a s ă . F o lio le a lu n g it o v a te , r o t u n j i t e s a u o b t u z a t e , a r i s t a t e , lu n g i
de 4 — 7 m m
v a r . la tif o lia N e ilr. F l. N O (1859) 95 9 . — V . cracca a. mac.rophylla e t d . nemorosa
S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 1 66. — Reg. Cluj: C lu j în V . « A s z u p a ta k » (r. C l u j ) ;
G h e rla . R eg. A ia . M .: S o v a ta (r. S în g . d e P ă d u r e ) . R e g . Stalin: O r. S t a l i n ; G u ş te
r i ţa , S ib iu (r. S ib iu ). Reg. Suceava: B o s a n c i.
4 b P l a n t ă p a t e n t p ă r o a s ă . F o lio le în g u s te , lin ia r e p în ă la a lu n g it la n c e o la te , la te d e
2 — 3 m m , s p r e v îr f p u ţin în g u s ta te
v a r. v u lg â ris G a u d . F l. h e lv . IV (1829) 5 0 5 , e m e n d . K o c h S y n . e d . I (1835) 1 9 3 .—
Reg. Cluj: B o r ş a (r. G h e r l a ) ; M ă r g ă u (r. H u e d in ). Reg. A u t. M .: S o v a t a (r. S în g .
d e P ă d u r e ) . Reg. Ploeşti: M t. P e n te le u (r. C islău ). Reg. Ia şi: A r o n c a n u , B îr n o v a ,
M îrz e ş ti (r. Ia ş i). Reg. Suceava : D o r n a C în d re n i (r. V a t r a D o rn e i).
f. b re v ifd lîa A . c t G . S y n . V I . 2 (1909) 9 31. — V. cracca c. tenerrirna
S c h u r E n u m . p l. T r a n s s . (1866) 16 6 . — F o r m ă d e b ilă . F r u n z e c u 4 — 10 p e re c h i d e
fo lio le m ic i, lin ia r e , lu n g i a b ia d e 1 c m . F lo r i p u ţin e , lu n g i d e 6 — 7 m m . P ă s t ă i lu n g i
d e 1 ,5 —2 c m . — Reg. Cluj: B ă ile S ă r a te T u r d a . Reg. Stalin: G u ş t e r iţa (r. S ib iu ),
î n t r e b u i n ţ ă r i . P l a n t a e s te b o g a tă în p r o te in e (3 0 % ), g r ă s im i (1 ,5 — 4 % ) şi
v i t a m i n ă C (1 2 0 — 300 m g % ) şi e s te c o n s u m a tă d o t o a t e v ite le . B u n ă p l a n t ă m e life ră .
Răsp. g e n . : E u r a s ia . 14
14. Y. tenuifolia Roth Tent. Fl. germ. I (1788) 309; Fl. U.R.S.S. X III
(1948) 440. - E x s .: FRE nr. 1283. - Ic. s Pl. 69, fig. 2, 2 a, b; Prod.
Consp. Fl. Dobr. II (1936), tab. XXV.
4 . Tulpină zveltă, + costată, erectă sau ascendentă, înaltă de 60—150
cm, ± pubescentă. Stipele semisagitate, lanceolate sau lanceolat liniare,
lungi de 8 —10 mm. Foliole mai adeseori cîte (6) 10 (13) perechi, liniar lanceo-
late, lungi de 1—3 cm şi late de 2 —4 mm, cele superioare spre vîrf acumi-
nate, destul de rigide, scabru păroase, cu nervuri aproape paralele. Racem
cu 20 de flori, mai lung decît frunza bracteantă. Flori roşii-violete, lungi de
(9) 12—15 (16) mm, cu miros slab. Caliciu scurt campanulat, cu dinţi triun
ghiulari, cei superiori ± mai scurţi decît tubul. Vexil profund emarginat,
de 2 ori mai lung decît unguiculă; aripi lungi aproape cît vexilu l; carenă scurtă,
aproape cît jumătate din lungimea vexilului. Păstaie lanceolat rombică,
glabră, lungă de 20—30 mm şi lată de 5 —7 mm, cu carpoîor aproape de
lungimea tubului caliciului. Seminţe 4 —7, mari, globuloase, închis brune;
hilul ocupă 1/5—1/4 din conturul seminţei. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă garduri, prin lunci, locuri cultivate, păduri în
locuri uscate.
K ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Ciluj: Năsăud; Bistriţa; Chiochiş (r. Beclean); Cluj la
Făget şi Becaş (r. Cluj); Huedin, Stana (r. Huedin); Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M.:
Tg. Săcucsc; Zagon (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mediaş, Proştea Mică (r. Mediaş);
Mănărade (r. Tîrnăveni); Noul, Bradu, Sibiu, Guşteriţa, Şura Mică, Şura Mare (r. Sibiu);
Rupea. Reg. Hunedoara: Cîlnic (r. Sebeş); Orăştie; V. Sîngeorgiului (r. Hunedoara);
Petroşeni. Reg. Timişoara: Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Bucureşti: Titu (r. Răcari).
Reg. Constanţa: Jurilovca (r. Istria); Basarabi (r. Medgidia); Niculiţel (r. Tulcea). Reg.
Galaţi: Măcin, Greci (r. Măcin); Hanu Conache (r. Lieşti). Reg. Iaşi: Iaşi, Vişan, Ciurea,
Bîrnova (r. Iaşi).
1 a Vexil aproape de 2 ori mai lung decît carena ....................................................... 2
1 b Vexil numai cu puţin mai lung decît carena. Foliole lungi de 3 cm şi late dc 2,5 mm
f. 6legans (Guss.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 169. — V. elegans Guss.
Fl. sic. Prodr. II (1828) 438. — Reg. Constanţa: Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi:
Măcin, Greci (r. Măcin)
2 a Racem dens .................. .................................................................................................... 3
2 b Racem l a x ........................................................................................................................... 4
3 a Flori mici, de obicei de 12—13 mm lungime
var. typica A. et G. Syn. VI. 2 (1909) 935. — Comună.
3 b Flori mari, pînă la 15 mm lungime. Foliole lăţit liniare, trunchiale
var. luxurians Vis. Fl. dalm. III (1852) 323. — Moldova.
4 aFlori lungi dc 13—15 mm
var. latifolia Lange Pugil. in Vidensk. Meddel. Kjob. (1866) 186. — Sporadică.
4 b Flori lungi de 15—16 mm. Foliole îngust liniare, alungite
I. stenophylla (Boiss.). — V. tenuifolia {3. stenophylla Boiss. Fl. or. II
(1872) 323. — Reg. Constanţa: Constanţa; Mangalia, Tuzla, Cobaadin (r. Negru
Vodă); Isaccea, Niculiţel, Mrea Cocoş (rl Tulcea).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bună plantă furajeră, producînd o însemnată cantitate de masă
verde, cu 26% proteine, 5% grăsimi, etc.
15. V. dalmâtica Kern. in Sched. ad FEAH IV (1886)] nr. 1209; Fl.

U.R.S.S. X III (1948) 439. — V. tenuifolia var. laxiflora Gris. Spicil. Fl.
rumel. I (1843) 82. — V. stenophylla Vel. Fl. hulg. (1898) 163.
P l a n ş a 69.—1. Vicia cracca L., la. floare, lb. păstăi cu frunze bracteante.—
2. V. tenuifolia Roth, 2a. floare, 2b. păstăi cu frunze bracteante.
PLANŞA 69
LEGUMINOSAE 381
2J-. Tulpină puternică, foarte ramificată, lungă de 30—65 cm. Rachis

terminat în cîrcei ramificat. Stipele mici, subulat sagitate, inegale, cea infe
rioară cu puţin mai scurtă decît cea superioară. Foliole cîte 8—12 perechi,
liniar lanceolate, lungi de 15—20 (25) mm şi late de 0,7—1,2 mm, răsucite,
aproape setacee. Racem lax, puţin mai lung decît frunzele, cu 5 —15 flori
lungi de 9 —12 mm. Dinţii caliciului inegali; cei inferiori lanceolaţi, aproape
de 2 ori mai scurţi decît tubul, cei superiori triunghiulari şi cu puţin mai
scurţi. Flori violacee, uneori palide; vexil de 2 ori mai lung decît unguiculă.
Păstaie alungit lanceolată, îngustată la capete. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Păduri, tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Constanţa: Basarabi (r. Medgidia).
R ă s p . g e n. : Peninsula Balcanică, Crimeea, Asia Mică.
16. V. cassiibica L. Sp. pl. ed. I (1753) 735; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
427. — Vicilla cassubica Schur Enum. pl. Transs. (1866) 170. — E x s .: FRE
nr. 1280. - I c . : Pl. 67, fig. 2 a, b.
4 . Rizom repent, lax ramificat. Tulpină simplă sau ramificată, de obicei
«erectă, rareori prostrată sau urcătoare, înaltă de 30—60 (100) cm, costată,
glabrescentă sau pubescentă. Rachis simplu sau compus. Stipele semisagi
tate, întregi, mai rar dinţate, lungi de 7—8 mm. Foliole cîte (5) 8 —12 (15)
perechi, eliptice sau îngust lanceolate, lungi de 1,5—2,3 cm şi late dc (4)
5 —7 (10) mm, obtuze sau ohtuziuscule, cu numeroase nervuri secundare
şi terminate cu aristă scurtă. Racem mai scurt decît frunza bracteantă, cu
4 —14 flori lungi de 9 —12 mm, unilaterale, cu pediceli nutanţi, de 2 —3 mm
lungime. Caliciu campanulat, oblic trunchiat, inegal dinţat, cu dinţii cel mult
de lungimea tubului. Vexil mai lung decît carena, roşu violaceu, alungit,
rotunjit, uşor emarginat; aripi şi carenă albe albăstrui. Carpofor de lungimea
caliciului. Păstaie aproape rombică, comprimată, glabră, netedă, brună
castanie, lungă de 1,5—2,5 cm şi lată de 6 —8 mm. Seminţe de obicei 2, rar
mai multe sau mai puţine, sferic ovoidale, puţin turtite, netede, brune şi
cu o pată deschisă, lungi de ± 4 mm. Hil aproape cît 1 4 —1 2 din conturul
seminţei. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Coaste ierboase, livezi, păduri in locuri uscate, tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Canciu (r. Dej); Cluj, Cojocna
fr. Cluj); Turda. Reg. Aut. M.: Reghin; Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Or.
Stalin. Reg. Hunedoara: Cugir (r. Orăslie). Reg. Oradea: Oradea. Reg. Timişoara: Cru-
şovăţ, Globurău, Băile Ilerculane pc Ml. Domogled (r. Orşova). Reg. Ploeşti: Mt. Penteleu
(r. Cislău). Reg. Galaţi: Greci în V. Radului (r. Măcin). Reg. Iaşi: Larga, Epureni
(r. Iaşi); Erbiceni (r. Tg. Frumos).
f. subglâbra Domin, in Fedde Repert. I (1906). — Tulpină şi frunze glabrescente. —
Reprezintă tipul speciei. — Comună.
382 FLOltA R.P.n.
f. pubăsecns Cel. Prodr. (1875) 683. — Tulpină şi frunze scurt şi alipit păroase,
Foliole în cea mai mare parte late de 5—10 mm şi de 2—2,5 ori mai lungi decît late. —
Mai rară. #
î n t r e b u i n ţ ă r i . După cercetările lui Petrosian, planta conţine 21% proteină
brută, încadrîndu-se la furajere de calitatea a doua şi puţind fi utilizată pentru păşunat.
i j R m . ge n. : Europa, Asia de V.
V ecliaJv. EUVÎCIA Vis. Fl. dalm. III (1852) 317, emend. Taub. in Engl. et Prantl'
Pfl^drm^ni. 3 (1894) 351.
PEmte anuale, mai rar perene. Flori solitare sau cîte 2, mai rar 3—5, ± sesile, rar
scurt pedicelate.
17. Y. sepium L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
455. — E x s .: FRE nr. 804. — I c . : Pl. 62, fig. 2, 2 a, b.
4 . Rizom ramificat, cu stoloni filiformi, roşietici. Tulpină înaltă de-
30—50 (100) cm, scandcntă, flexuoasă, angulos sulcată, puţin pubescentă
sau glabră. Frunze lungi de 5 —10 cm, cu rachis terminat în cîrcei ramificat.
Foliole cîte 4 —8 perechi, aproape sesile, alterne sau subopuse, eliptice sau
alungit eliptice, obtuze sau emarginate, scurt mucronate, cu peri scurţi şi
moi. Stipele semisagitate, ± dinţate, ciliate, la partea inferioară adesea cu
cîte o glandă nectariferă extraflorală. Inflorescenţă axilară, cu 2 —5 flori
deschis violacee, mai adesea murdar violacee, cu vinişoare purpurii, lungi
de 12—15 mm. Caliciu păros, cu dinţi triunghiular subulaţi, cei 2 superiori
conivenţi. Vexil glabru, mai lung decît aripile, cu vine mai întunecate. Păs
taie alungită, la început scurt păroasă, apoi glabră, la maturitate neagră,
lungă de 2 —3,5 cm şi lată de 5 —8 mm. Seminţe sferice, de 3 —4 (4,6) mm
în diam., galbene, roşii, sure sau brune verzui, întunecat împestriţate, aproape
negre. Hil aproape cît 1/2—3 4 din conturul seminţei. — V —VI (VIII).
S t a ţ i u n e a . Păduri, tuferişuri, locuri cultivate, pe lîngă drumuri,
de la cîmpie pînă în regiunea montană.
1 a Foliole de mărime mijlocie, pînă la mari ................................................................... 2
1 b Foliole foarte mici, ovat circulare sau aproape roLunde, puternic ciliate
var. parvifolia Grognot in Carion Cat. pl. (1865) 145. — V. sepium c. micro-
phylla Sehur Enum. pl. Transs. (1866) 167. — Reg. Stalin: Sibiu.
2 a Foliole îngust lanceolate, uşor atenuaLe pînă la vîrf, ascuţite, neemarginate, gla-
brescente
var. montana Koch Syn. ed. I (1835) 196. — V. montana Frol. in litt. ap.
Koch l.c. — F. oxyphylla ( V. tricolor) Schur Enum. pl. Transs. (1866) 167. —
P l a n ş a * 7 0 . — 1. Vicia grandiflora Scop. var. sordida (W. et K.) — 2. V. grandi

flora Scop. var. scopoliana Koch. — 3. V. striata M. B., 3a. floare mărită.
PLANŞA 70
LEGU M 1XOSAE 385
Exs.: FRE nr. 805. — Ic.: PI. 62, fig. 3. — Reg. Cluj: Mlii Rodnei pe Corongiş.
Reg. Aut. M.: Mt. « Ocsem i> (r. Giuc). Reg. Sialin: Arpaşu (r. Făgăraş); Poplarca,
Mt. «Gotzenberg» lîngă Cisnădioara (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Cricău, Ml,ii
Trăsoăului pe PiaLra Caprei (r. Alba); Săcărîmbu, Vărmaga, Hărău (r. Ilia); Mţii
Retezatului în V. Zlătuia (r. Ilaţeg). Reg. Bacău: Mt. Ceahlău; Cheile Bicazului
(r. Piatra Neamţ).
2 b Foliolc alungit lanceolate. Plantă puternic păroasă. Caliciu lung vilos
var. crlocălyx Cel. Prodr. (1875) 910. — Crişana, Muntenia (Borza).
Ob s . La Bradu şi Sibiu s-a semnalat f. albiflora (Gaud.) Gams in Hegi FI. Mitt.-
Eur. IV. 3 (1924) 1539. — V. sepium var. albiflora Gaud. FI. helv. IV (1829) 518. — Flori
curat albe.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă excelentă de nutreţ. Conţine 24—25% proteine, 15%
albuminoide şi 2,2% grăsimi. Este consumată de animalele ierbivore, fie în stare verde,
fie sub formă de fîn. Cultivată, dă 2—3 coase pe an. Bună meliferă.
R ă s p. ge n. : Eurasia.
18. V. truncâtula Fisch. Gat. hort. Gorenki (1812) 72, n. nud. ex

M. B. FI. taur.-cauc. III (1819) 473; FI. U.R.S.S. X III (1948) 456. - E x s .:
FEAH nr. 2811.- I c . : PI. 71, fig. 1, la.
4 . Rizom oblic. Tulpină erectă sau uşor ascendentă, glabră, de 30—50 cm
înălţime. Frunze scurt peţiolate, cu rachisul terminat în aristă setiforma,
cu 7—13 perechi de foîiole eliptice sau lanceolat eliptice, lungi de 18—22
(30) mm şi late de 6 —8 mm, la vîrf rotunjite sau trunchiate şi aristate.
Stipele ovat semisagitat hastate, de 2 —4 mm lungime. Racem sesil sau scurt
pedunculat, compus din 3 —4 flori lungi de 13—18 (20) mm, dispuse unila
teral. Caliciu câmp anulat, oblic trunchiat, cu dinţi inegali, mai scurţi decît
tubul. Corolă galbenă, cu vexil roşu nuanţat şi aripi alungite, mai lungi
decît carena obtuză. Păstaie alungită, glabră, de 25—30 mm lungime, cu 2—5
seminţe aproape globuloase, brune negricioase; hilul cuprinde aproape 1/2
din sămînţă. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . In locuri împădurite şi ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Hunedoara: V. Haţegului. Reg. Timişoara: Mt. Domogled
la Băile Herculane, V. Dunărei la Cazane aproape de Plavişeviţa (r. Orşova).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bună plantă de nutreţ, bogală în proteine (23,2%) şi grăsimi
(2 , 6 %).
Răsp. g e n. : Balcani de N, Caucaz, Asia de SY.
19. Y. pannonica Cr. Stirp. austr. V (1769) 393; FI. U.R.S.S. l.c.
470. — Borceag. — Magyar biikkony. — Ungarische Wicke. — Topoinen
naHHOHCKim. — E x s.: FKE nr. 808. — I c .: PI. 62, fig. 1.
O. Tulpină ascendentă sau scandentă, unghiular suleată, vilos păroasă,
înaltă de 40—60 (100) cm. Rachis terminat în circel simplu sau ramificat.
386 FLO RA U .P .R .
Foliole cîte 4 —9 perechi, foarte scurt peţiolate, ovale sau alungit ovale,
obtuze, trunchiate sau slab rotunjite, mucronate, de 12—18 mm lungime
şi 2 —3 mm lăţime. Stipele de 3 —4 mm lungime, ovat lanceolate pînă la
semihastate, ascuţite, cu pete nectarifere extraflorale, brune, înguste. Inflo
rescenţă axilară scurtă, cu 2 —4 flori (rar 1-floră), de 15—20 mm lungime.
Caliciu tubulos campanulat, vilos, cu dinţi subulat setacei, ± lungi cît tubul.
Corolă de 3 ori cît caliciul, albă gălbuie, cu vexil alipit păros. Păstaie alun
gită, la ambele capete ascuţită, alipit păroasă, lungă de 3 cm şi lată de 9
mm. Seminţe 2 —8, subrotunde, turtite, negre catifelate, de 4 mm în diam;
hilul bruniu, de 1—1,5 mm lungime, cuprinde 1,6—1/4 din sămînţă. —
V -V II.
S t a ţ i u n e a . Păduri, tuferişuri, fineţe, pe lingă drumuri, în semănă
turi de cereale.
R ă s p . î n i a r ă : Comună în toată ţara, cu excepţia regiunilor Bacău şi Suceava,
dc unde încă nu avem date.
f. angustifolia Borb. Bekesm. fi. (1881) 105. — Foliole foarte înguste, liniare. — Reg.
Cluj: Cluj la Fînale. Reg. Iaşi: Cristeşti (r. Iaşi).
Răsp. ge n. : Europa de S, Asia de SV.
20. V. striata M. B. FI. taur.-cauc. II (1808) 162. — F. pannonica p.

striata Gris. Spicil. fl. rumel. I (1843) 79. — F. purpurascens DC. Hort.
Monsp. (1813) 155. - E x s .: FRE nr. 809 a, b. - I c . : PI. 70, fig. 3.
Asemănătoare cu F. pannonica, de care se deosebeşte prin perii mai
alipiţi, foliolele mai înguste, îngust eliptice sau liniare, cu vîrful acut (numai
cele inferioare mai late şi mai scurte) şi flori purpurii sau închis violacei.
Păstaie relativ mai scurtă, cu seminţe marmorate. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . In semănături, pîrloage şi locuri ierboase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Sînnicoară, Apahida, Someşeni (r. Cluj);
Băile Sărate Turda. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Praid (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin:
Harnba (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Craiova:
Vîrciorova (r. T. Severin); Maglavit (r. Calafat); Breasţa, Leamna de Jos (r. Craiova)*
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Măgurele şi Chitila; Comana, Călugăreni (r. Vidra); Ciorogîrla
(r. Domneşti); Mrea Cernica (r. Brăneşti). Reg. Galaţi: Bărboşi (r. Galaţi); Tecuci.
Reg. Bacău: Mărăşti (r. Bacău). Reg. Iaşi: V. Bahluiului, Ciurea, Mîrzeşti, Vlădiceni
(r. Iaşi); Costeşti (r. Vaslui).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Atît V. pannonica, cît şi V. striata, ca plante scgetale, sînt
păunătoare semănăturilor de cereale. Datorită conţinutului însemnat de proteine (21 —
26%) şi grăsimi (2,2—2,6%) cultura ei s-a extins în Franţa, Germania şi Caucaz. Culturile
de lîngă Moscova au dat o însemnată cantitate de furaj verde.
Răsp. g e n . : Europa de S, Asia de SV.
P l a n ş a 71. — 1. Vicia truncatula Fisch., la. ramură fructiferă. — 2. V. peregrina

L. — 3.' V. Iuţea L.
PLANŞA 71
LE G V M I N O S A E 389
2. Y. Iuţea L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; FI. U.R.S.S. X III (1948)
468. — V. Lerckenfeldiana Schur Enum. pl. Transs. (1866) 168. — I c . : Pl.
71. fig. 3.
O. Tulpină ascendentă sau soandentă, striată, slab păroasă, rareori glabră,
înaltă de 20—70 cm. Frunze sesile sau foarte scurt peţiolate. Rachis cu
circel ramificat. Foliole cîte 6 —8 (10) perechi, lungi de 1—2,5 cm şi late
de 2 —5 mm, liniare pînă la îanceolate, acuminate, cele inferioare ± obcor-
date. Stipele de 2,5—4 mm lungime, triunghiular ovate, aproape întregi
sau semihastate, cu cîte o maculă nectariferă întunecat purpurie. Flori soli
tare, foarte rar 2 —3, în subţioara frunzelor, aproape sesile, lungi de 12—25 mm.
Caliciu tubulos campanulat, oblic trunchiat, cu dinţi inegali; cei supe
riori curbaţi înăuntru şi de 2 ori mai scurţi decît cei inferiori. Corolă sulfurie,
adesea roşietic bruniu nuanţată, de 4 ori mai lungă decît caliciul; aripi mai
scurte decît vexilu l; carena mai scurtă decît aripile. Păstaie alungit rombică,
lungă de 3 —3,5 cm şi lată de 8 —10 mm, scabru păroasă, cu peri aşezaţi pe
tuberculi. Seminţe 3 —6, aproape globuloase, negre brunii, uneori maculate,
de 3 mm în diam; hilul liniar, alb, cuprinde cca 1/2 parte din sămînţă. —
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Printre semănături, locuri înierbate, marginea drumu
rilor, sporadică.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia la Partoş; Sebeş, Mercurea, Dobra
(r. Sebeş); Zam (r. Ilia). R e g . O ra d e a : Vadu Crişului (r. Aleşd). R e g . T i m iş o a r a : Iosif,
Liebling (r. Ciacova); Moldova Nouă. R e g . C r a io v a : Hinova (r. T. Severin). R e g . C o n
s ta n ţa : Basarabi (r. Medgidia). R e g . I a ş i : Yişan, Holboca (r. Iaşi); Hoiseşti (r. Tg-
Frumos).
î n t r e b u i n ţ ări . Ca plantă segetală este dăunătoare. După experienţele de cul
tură din Italia de N" se recomandă ca plantă furajeră bună pentru animalele domestice.
R ă s p . ge n. : Europa de Y şi de S, Asia de V.2
22. ? Y. hfbrida L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; FI. U.R.S.S. X III (1948)
469, tab. 23, fig. 4.
O. Tulpină ± viguroasă, ramificată, colţuroasă, înaltă de 20—50 cm,
alipit păroasă pînă la glabrescentă. Frunze cîte 4 —9 perechi; cele infe
rioare cu cîrcei simpli, cele superioare cu cîrcei ramificaţi. Foliolele frunzelor
inferioare mai mici, obcordate, celelalte mai lungi, eliptice sau alungit obo-
vate, spre bază cuneate, la virf trunchiate, emarginate şi mucronate, lungi
de 6—12 mm şi late de 4 —6 mm. Stipele semisagitate, dinţate, mai rar
alungit ovate şi ± întregi, fără pete nectarifere extraflorale. Flori solitare,
scurt pedicelate, lungi de cca 2 cm, gălbui. Caliciu cu dinţi filiformi, inegali,
cel superior prelungit. Vexil obcordat, pe dos alipit sau patul păros, ro
şietic, pînă la verzui nuanţat; carenă obtuză, verzui galbenă, la vîrf roşi-r
etic brună, cu mult mai scurtă decît aripile. Stil sericeu păros. Păstaie
romboidală, îngustată spre ambele capete, rostrată, lunga de 2 —3 cm şi
lată de 1 cm, patent sau patul lung păroasă, cu perii situaţi pe veru-
cozităţi mici. Seminţe 1—3, lungi de 5 —7 mm, viu brune, negru marmo
rate; hil foarte mic, pînă la 1/10 din conturul seminţei. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . In locuri ierboase, prin arături, grădini.
R ă s p . î n ţ a r ă : Plantă dubioasă la noi. A fost publicată de Baumgarlen dc la

Racoşu de Jos şi Rupea (reg. Stalin, raion Rupea), iar de Fuss de la Sibiu şi Şura Mare
(r. Sibiu). Planta însă n-a mai fost regăsită, iar exemplarul original nu se găseşte în her-
barul autorilor amintiţi.
R ă s p . ge n. : Regiunea mediteraneeană, Balcani, Crimeea, Gaucaz, Asia centrală.
23. Y. grandillora Scop. FI. carn. II, ed. II (1772) 65; FI. U.R.S.S. X III
(1948) 459. - E x s .: FRE nr. 1281 a,b. - I c . : Pl. 70, fig. 2.
O — OO. Tulpină ascendentă, cilindrică, pubescentă, rareori glabres-
centă, ramificată, înaltă de 25—60 cm. Frunze cu 3 —7 perechi de foliole.
Rachis terminat în cîrcei ramificat. Foliolele frunzelor superioare eliptice,
lungi de 1—3 cm şi late de 2 —8 mm, cele inferioare lat obcordate, mai scurte
de 1 cm, toate la vîrf emarginate. Stipele de 3,5—4 mm lungime, la frunzele
superioare ovale, întregi, la cele inferioare semihastate, puţin dinţate sila
partea inferioară cu o pată mică ncctariferă extraflorală. Flori axilarc, de
obicei 2, rar 1—4, scurt pedicelate, lungi de 25—35 mm. Caliciu tubulos,
cu dinţi lanceolat subulaţi, aproape egal de lungi, cu mult mai scurţi decît
tubul. Corola palid galbenă cu vexil adeseori puţin violaceu, glabru şi emar-
ginat; aripi cu mult mai scurte decît vexilul, dar mai lungi decît carena.
Păstaie liniară, acuminată, lungă de 35—50 mm şi lată de 6 —8 mm, pubes
centă sau la maturitate glabrescentă, neagră. Seminţe turtit subrotundc,
brune negre, de 3 mm grosime; hil liniar, alb, cuprinde cca 1/5—1/6 din
sămînţă. - V - V I I .
S t a ţ i u n e a . Printre semănături, pe marginea drumurilor, în poieni,
livezi.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . A u t . M .: Reghin. R e g . S ta l in : Sighişoara; Mănărade
(r. Tîrnăveni); Bradu (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Aurel Vlaicu, Orăştie (r. Orăştie); Alba
Iulia; Simeria (r. Hunedoara); Sarmisegetuza (r. Haţeg); Mesteacăn (r. Brad). R e g . O ra d e a :
Beiuş; Vadu Crişului (r. Aleşd). R e g . T i m iş o a r a : Săvîrşin (r. Lipova); Liebling
(r. Giacova); Tisoviţa, Orşova, Băile Iîerculanc (r. Orşova). R e g . C r a io v a : Vîrciorova
(r. T. Severin); Timbureşti (r. Gura Jiului); Gogoşi, Creţeşti (r. Craiova); Popînzăleşti
(r. Balş). R e g . P i t e ş t i : Rîmnicu Vîlcea, Govora; Curtea de Argeş. R e g . B u c u r e ş ti: Mrea
Pasărea, Brăneşti (r. Brăneşti); Mrea Căldăruşani, Ştefăneşti (r. Snagov); Budeşti (r. Olte
niţa) ; Călugăreni, Vidra, Mihai Bravu (r. Vidra). R e g . G a la ţi: Greci în V. Radului
(r. Măcin); Hanu Conache (r. Lieşti); Odobeşti (r. Focşani); Panciu. R e g . I a ş i : Bîmova
(r. Iaşi); Şchiopeni (r. Huşi). R e g . S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava).
L E G U M IN OS AK 391
1 a Foliole mijlocii şi superioare liniare pînă la bază, de 10—12 ori mai lungi decît late.
Vexil şi carenă violacee sau verzui
var. biebersteinii (Bess.) Gris. Spicil. FI. rumel. I (1843) 78. — V . B i e b e r s t e i n i i
Bess. Enum. pl. Volh. (1822) 29. — R e g . C lu j: Rodna. R e g . A u t . M . : Gurgbiu
(r. Reghin). R e g . S t a l i n : Copşa Mică (r. Mediaş); Sibiu. R e g . H u n e d o a r a : Alba
Iulia la Partoş. R e g . O ra d e a : Oradea. R e g . B u e u r e ş ti: Bucureşti la Chitila; Călugărcni
(r. Vidra); Mrea Cernica, Mrea Pasărea (r. Brăneşti); Mrea Căldăruşani (r. Snagov).
R e g . C o n s ta n ţa : Ciucurova (r. Istria). R e g . B a c ă u : Vînători (r. Tg. Neamţ).
R e g . I a ş i : Bîrlad; V. Milctinului lingă Vlădeni (r. Vlădeni).
f. hungâriea (Heuff.). — V . k u n g a r ic a Heuff. in OBZ VII (1858) 26. — Vexil
şi carenă galbene. — în Banat (Heuff.).
1 b Foliole, chiar şi cele ale frunzelor superioare, cu baza mai lat sau mai îngust
cu n eată.................................................................................................................................. 2
2 a Foliole lat subrotunde, cu baza cuneată, obcordată pînă la obovată, de obicei tot
atît de lungi cît late sau cel mult pînă la de 3 ori mai lungi
var. scopoliâna Koch Syn. ed. I (1835) 197. — F. g r a n d if l. a. t y p i c a Beck FI.
NO (1892) 876. - Ic.: Pl. 70, fig. 2. - Comună.
2 b Foliolele frunzelor inferioare obcordate, cele ale frunzelor mijlocii eliptice, cele supe
rioare alungit eliptice, cuneate, de 3—5 ori mai lungi decît late
var. sordida (W. et K.) Gris. Spicil. FI. rum. I (1843) 78. — F. s o r d id a W. et
K. Pl. rar. Ilung. II (1805) 133. — F. g r a n d if l. (3. K i t a i b e l i a n a Koch Syn. l.o. —
Ic.: Pl. 70, fig. 1; W. et K. l.C . — R e g . B a i a M.: Cărei. R e g . C lu j: Cluj, Nădăşel
(r. Cluj); Bociu, Călata, Ciucea, Huedin (r. Huedin); Nimigea (r. Năsăud); Turda.
R e g . A u t . M.: Iernuţeni, Reghin (r. Reghin). R e g . S ta l in : • Agîrbiciu, Frîua
(r. Mediaş); Sibiu la Turnişor. R e g . H u n e d o a r a : Alba Iulia la Partoş; Orăştie; Simeria
la Uroi (r. Hunedoara); Deva, Zam, Dobra (r. Ilia); Sarmisegetuza^RtTşi (r. Haţeg).
R e g . O ra d e a : Băile Victoria (r. Oradea); Salonta; Stîna J f e Vale (r. Beiuş).
R e g . T i m iş o a r a : Arad; V. Cernei, Orşova. R e g . C r a io v a : Vîr^fcfrova, Hinova, Cerneţi,
Turnu Severin (r. T. Severin); Craiova; Tg. Jiu. R e g . J P i t e ş t i : Rîmnicu Vîlcca;
Piteşti; Valea Popii (r. Muscel); Vultureanca (r. G ăeştil/ R e g . B u c u r e ş ti: Bucureşti
la Chitila, Herăstrău, Filaret şi Măgurele; Comana (r. ifidra); Periş, Mrea Căldăru
şani (r. Snagov); Ciocăneşti, Călugăreni, Titu (r. Racari); Budeşti (r. Olteniţa);
Mrea Cernica (r. Brăneşti); Ciorogîrla (r. Domnjeşti). R e g . C o n s ta n ţa : Feteşti,
Tulcea. R e g . G a la ţi: Galaţi; Hanu Conache, Blăjei/(r. Lieşti); Torceşti (r. Tecuci).
R e g . I a ş i : Aroneanu, Bîrnova (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Planta conţine 12,7% proteine, 1,7% grăsimi, dînd un furaj

valoros.
Răsp. g e n. : Europa de SE, Caucaz, Asia Mică, Persia.24
24. V. narbonensis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 737; FI. U.R.S.S. X III (1948)
473. — Faba narbonensis Schur in Verh. NV Briinn XV (1877) 192. —
I c . : Pl. 72, fig. 1.
O. Tulpină înaltă de 30—60 cm de obicei erectă şi neramificată, patrun-
ghiulară, striată, hirsut păroasă. Rachisul frunzelor inferioare terminat cu
o aristă, cel al frunzelor superioare cu un cîrcei ramificat, mai rar cu o
foliolă. Frunzele inferioare cu 1 pereche de foliole, celelalte cu 2 —3 perechi.
892 FLORA R. P. R.
Foliole obovate sau lat eliptice, cu baza oblică şi puţin cuneată, lungi de
2,5—5 cm, late de 2—3 cm, obtuze, puţin cărnoase, cu nervuri secundare
numeroase, reticulat anastomozate, de obicei cu margini întregi, pe faţă
glabre, pe dos pe nervuri şi pe margini scurt patent păroase; perii la început
brun verzui, la maturitate se înnegresc. Stipele semisagitate, cu margini
întregi sau dinţate. Inflorescenţă axilară, cu 1—2 (6) flori lungi de 22—26
mm. Caliciu tubulos campanulat, cu dinţi ovat lanceoîaţi, inegali, cei supe
riori pe jumătate mai scurţi. Corola spălăcit liliachie sau roşie ca piersica.
Vexil glabru şi puţin roşietic. Păstaie turtită, mai puţin umflată decît la
V. faba, lungă de 5—7 cm şi lată de 1,5 cm, pe margini muricat ciliată,
glabră sau păroasă, cu peri la bază bulboşi; în partea internă suberificaţi.
Seminţe 4 —6, globuloase, uşor turtite, de 8 —10 mm, brune violete pînă
la negre, cu hil oval, alb, de 2 —2,5 mm lungime. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe coaste argiloase, printre mărăcinişuri, semănături, vii.
Răsp. în ţ a r ă : R eg . C o n sta nţa : Tuzla, Mangalia (r. Negru Vodă).
Răsp. ge n. : Regiunea mediteranceană.
25. T. serratifolia Jacq. FI. austr. V,App. 30 (1778) tab. 8; FI. U.R.S.S.
X III (1948) 474. — V. narbonensis a serratifolia Ser. in DC. Prodr. II (1825)
365. - I c . : Pl. 72, fig. 2.
O. Asemănătoare cu V. narbonensis de care se deosebeşte în primul rînd
prin foliolele mijlocii şi superioare acut şi pronunţat dinţate, simetrice la
bază. Plantă înaltă de 30—60 cm, mai puţin păroasă, cu tulpina groasă pînă
la 5 mm, adeseori ramificată. Foliole de obicei cîte 3 (adeseori 4) perechi.
Stipele dinţate. Păstaie glanduloasă, de-a lungul suturii cu peri spinoşi,
deşi. - V —VI.
S t a ţ i u n e a . Pe arături, în locuri ierboase şi cu tuferişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . S t a l i n : Ruşi (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Sebeş, MerCurea
Sibiului (r. Sebeş); Orăştie; Deva, Dobra (r. Ilia). R eg . T im iş o a r a : Orşova. R e g . C r a io v a :
Vîrciorova, Gura Văii (r. T. Severin); Craiova la Balta Verde; Tîmbureşti (r. Gura Jiului).
R e g . B u c u r e ş ti: Comana (r. Vidra). R e g . C o n s ta n ţa : Constanţa; Tuzla, Mangalia (r. Negru
Vodă); Slava Cercheză (r. Istria); Cernavodă (r. Medgidia); Agighiol (r. Tulcea). R e g .
G a la ţi: Măcin; Ţifeşti (r. Panciu). R eg. I a ş i : Roman.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Atît V . n a rb o n en sis , cît şi V . se rr a tifo lia se cultivă pentru

seminţe şi furaj verde. Faţă de V. fa b a este mai puţin exigentă la umiditatea şi fertili
tatea solului. Prin cultura lor se îndepărtează şoarecii şi cîrtiţele.
Răsp. ge n. : Europa de S, Asia de V.
26. Y. lathyroides L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; FI. U.R.S.S. X III (1948)
457. — Exs. : FRE nr. 1282 a,b; nr. 801, pro var. — Ic. : Pl. 72, fig. 3.
P l a n ş a 72. — 1. V ic ia n a rb o n en sis L. — 2. V . se rr a tifo lia Jacq. — 8. V. la th y

ro id e sL.
PLANŞA 72
LEGUMINOSAE 395
0 — 0 . Tulpină decumbenta sau ascendentă, viloasa sau aproape

glabră, înaltă de 5 —30 (40) cm. Rachis terminat cu o aristă, cu o foliolă
sau cu un cîrcei simplu sau ramificat. Foliolele frunzelor inferioare cîte
1—2 (4) perechi, obcordate, glabre sau păroase, de 2 —6 mm lungime, cele
ale frunzelor superioare cîte 2 —3 (4) perechi, obovate, lanceolate, setiform
aristate, pînă la 14 mm lungime. Stipele mici, semisagitate, întregi, fără
glande nectariferc cxtraflorale. Flori 1—2, subsesile, de 5 —8 mm lungime.
Caliciu campanulat infundibuliform, vilos, cu dinţi egali, erecţi, liniar lanceo-
lalii, puţin mai scurţi decît tubul. Corolă roşietic violacee, rar albă; vexil
obcordat, glabru, aproape de lungimea aripilor şi de cca 2 ori mai lung decît
carena. Stamine monadelfe. Pistil foarte scurt, aproape pe toată suprafaţa
barbulat. Păstaie erectă sau patentă, liniară, turtită, brună pînă la neagră,
lungă de 18—30 mm, lată de 3 —4 mm. Seminţe pînă la 7, verucoase, brune
roşcate pînă la negre, de 1,5—2 mm lăţime. — IV—VI (VIII).
S t a ţ i u n e a . Prin poieni, păşuni, vii, la marginea drumurilor, pe
terenuri nisipoase, însorite, sărace în calcar.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj. R eg . S t a l i n : Sighişoara; Mediaş; Sibiu, Cisnă-
dioara, Tălmaciu, Guşteriţa, Cornăţel (r. Sibiu). R eg . H u n e d o a r a : Alba Iulia; Sebeş;
Dobra, Deva (r. Ilia); Pîclişa (r. Haţeg); Orăştie. R eg. O r a d e a : Oradea; Derna (r. Mar-
ghita). R eg . T im iş o a r a : Timişoara la Mehala; Arad; Băile Herculane, Orşova pe Dl. Alion,
V. Dunărei la Cazane aproape de Plavişeviţa (r. Orşova). R eg. C r a io v a : Vîrciorova
(r. T. Severin); Craiova; Calafat. R eg . P i t e ş t i : Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). R eg. B u c u r e ş ti:
Bucureşti la Pantelimon şi Chitila; Mrea Pasărea (r. Brăneşti); Mrea Căldăruşani (r. Sna
gov); Merişani (r. Roşiori de Vede); Comana, Călugăreni (r. Vidra). R eg. C o n s ta n ţa :
Tulcea.
1 a Plantă înaltă de 20 cm. Rachisul frunzelor mijlocii şi superioare terminat cu
aristă, cu un cîrcei simplu sau cu o foliolă. Foliole de 8—10 (16) mm lungime. Păs
taie erectă sau puţin curbată, lungă de 18—25 mm.
var. typica (A. et G.) Nyâr. Kv. fl. (1941 —44) 328. — V . la th y ro id e s A. ty p ic a
A et G. Syn. VI. 2 (1909) 960. — Exs.: FRE nr. 1282 a, b. — Comună.
f. angustiîolia (Schramm). — V. la lh y r. b. a n g u stifo lia Schramm Nachtr.
Fl. Brand. X in Verh. BV Brand. II (1861) 167. — Foliole alungit liniare. — Spora
dică împreună cu tipul.
f. glabrâta (Guss.). — V . la tk y r . var. g la b ra ta Guss. in Herb. ex A. et G.
l.c. — Plantă glabră sau aproape glabră. — Formă tardivă de toamnă. — Spora
dică. — R eg . C o n s ta n ţa : Dobrogea. R e g . I a ş i : Todirel (r. Iaşi).
1 b Plantă înaltă de 20—40 cm. Rachisul frunzelor mijlocii şi superioare cu cîrcei rami
ficaţi. Foliole lungi pînă la 20 mm şi late pînă la 2—3 mm. Păstaie lungă de 25—
26 mm
var. olbiânsis (Reut. et Shuttl.) Nyâr. l.c. — V . la tk y r . forme V . O lb ien sis Reut.
et Shuttl. in Herb. ex Rouy Fl. Fr. II (1899) 216. — Exs,: FRE nr. 801. —
R e g . C l u j : Cluj. R e g . T im iş o a r a : Timişoara la Mehala.
R ă s p . gen. : Europa, Asia de V, Africa de N.

396 FLORA R. P. R.
27. V. peregrina L. Sp. pl. ed. I (1753) 737; FI. U.R.S.S. X III (1948)
466. - I c . : Pl. 71, fig. 2.
* 0 . Tulpină ascendentă costată, scurt păroasă, multiramificat ă, înaltă
de 20—100 cm. Rachisul frunzelor superioare terminat în cîrcei simplu sau
ramificat, cel al frunzelor inferioare adeseori fără cîrcei, terminat într-un
rostru. Foliole scurt peţiolate sau sesile, la frunzele inferioare cîte 1—2 pe
rechi, în rest cîte 3 —6 perechi, îngust liniare, lungi de 1—3 cm şi late de 1—2
(3) mm, trunchiate sau retuze, de obicei slab mucronate, glabre sau puţin
păroase. Stipele lungi de 2 —3 mm, fără glande nectarifere extraflorale, la
frunzele mijlocii semisagitate, 1—2-dinţate, la cele superioare liniare, întregi.
Flori axilare, nutante, solitare, scurt pedicelate, lungi de 10—15 mm. Caliciu
tubul os campanulat, oblic, pubescent, cu dinţi triunghiular lanceolaţi, cei
inferiori îndreptaţi înainte, cei superiori curbaţi în sus. Corolă violaceu
roşietică, cu vexil profund emarginat, întrecînd lungimea aripilor şi a'
carenei. Păstaie brunie, lanceolat romboidală, rar liniară, turtită, rostratăT
la început alipit păroasă, mai tîrziu glabră, pendentă, de 4 cm lungime.
Seminţe cîte 4 —6, colţurăt sferice, sure sau deschis brune* pătate cu
negru, de 3 —4,5 mm în diam; hilul foarte mic, cuprinzînd 1/12 — 1/10 parte
din sămînţă. — V —VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, vii, pe lîngă drumuri.
Obs . Diferă de V. sa tio a şi de V . a n g u siifo lia prin caliciul cu cei 4 dinţi superiori
curbaţi în sus, întocmai ca la V . se p iu m şi prin păstaia pendentă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. T im iş o a r a : Sviniţa (r. Orşova). R eg. C r a io v a : Zăvalu
(r. Gura Jiului). R eg. C o n s ta n ţa : Tuzla, Eforie, Agigea (r. Negru Vodă); Tulcea, Malcoci
(r. Tulcea).
întrebuinţări. Plantă furajeră, bogată în proteină brută (26 %) Şi grăsimi
(1.5%).
Răsp. g e n . : Regiunea mediteraneană, Asia centrală, Iran, Himalaia de N.
28. Y. sativa L. Sp. pl. ed. I (1753) 736; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 460. -
V. notata Gilib. Fl. lith. II (1781) 105. — Măzăriche. — Takarmâny biik-
kony. — Futter-Wicke. — Topomen n c c b i i o î î . — E x s .: FRE nr. 806 a, b. —
Ic. :V Pl. 73, fig. 1, 1 a.
G. (în regiunile sudice O sau O 0 ). Plantă înaltă de 30—80 cm, fără
rizom, ± păroasă pînă la glabrescentă. Tulpină viguroasă, angulată, adese
ori ramificată. Frunze inferioare de obicei fără cîrcei, cu foliole obcordatey
cele superioare cu cîrcei ramificaţi, de obicei cu 4 —8 perechi de foliole ±
egale, alungit obovate. rar puţin mai înguste, emarginate şi slab mucronate.
Stipele lungi de 5 —7 mm. semisagitate, 4 —8-dinţate sau incizate, în partea
Planşa 73. — l. V ic ia sa tiv a L.. la. păstaie. — 2. V . a n g u siifo lia L., 2a. păstaie.
PIANŞA 73
LEGUMINOSAK 399
inferioară cu o glandă nectariferă extraflorală. Flori solitare sau cîte 2, rar

mai multe, aproape sesile, lungi de 2 —3 cm. Caliciu cu diviziuni egale, erecte,
liniar lanceolate, ciliate, aproape de lungimea tubului. Petale variat colo
rate; vexil lat obovat, glabru, viu albastru, cu puţin mai lung decît aripile
purpurii închise; carenă alburie pînă la rozee, purpuriu pătată la vîrf. Păs
taie alungit liniară, lungă de 4 —8 cm, lată de 6 —12 mm, comprimată, fin
verucoasă, la început scurt păroasă, neagră brunie, la urmă despică caliciul.
Seminţe 4 —12, de 3 —4 mm în diam., aproape globuloase, suriu verzui, ±
pătate! - V - V I (V III—FX).
S t a ţ i u n e a . Spontană prin semănături, păşuni, fîneţe, pe lingă dru
muri. Mult cultivată în numeroase forme.
H ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Cluj, Apahida, Gilău (r. Cluj); Bistriţa; Mărgău
(r. Huedin); Turda, Copăceni (r. Turda). R eg . A u t. M . : Sovata (r. Sîng. de Pădure);
Lăzarea (r. Gheorghieni). R e g . S ta lin : Hărman (r. Codlea); Sibiu la Turnişor, Şura Marc,
Cisnadie, Guşteriţa, Noul (r. Sibiu). R e g . H u n e d o a r a : Simeria (r. Hunedoara). R e g . T im i
ş o a r a : Arad; Timişoara. R eg . C o n s ta n ţa : Nifon (r. Tulcea). R eg. B a c ă u : Buhalniţa
(r. Ceahlău); Izvoru Muntelui (r. Piatra Neamţ). R eg . S u c e a v a : Ţoleşti (r. Fălticeni).
1 a Flori lungi de 1,5—1,8 cm
var. cordâta (Wulf.). — V . co rd a ta Wulf. in Sturm Deutschl. Fl. Iîeft 32 (1812),
fig. 1. — Crişana (Borza).
1 b Flori lungi de 2—3 cm
var. typica Beck Fl. NO (1892) 876. — Exs. : FRE nr. 806 b.
f. oboyâta (Ser.) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV.3 (1924) 1550. — V . s a t.
a . o bovata Ser. in DC. Prodr. II (1825) 361. — Foliole obovate, rar obcordatc, trun
chiate, slab mucronate. Seminţe brune pînă la sur măslinii, brun sau negru marmo
rate. — Transilvania centrală (foarte comună). Muntenia.
f. nemorâlis (Pers.) Gams l.c. — V. s a liv a n em o ra lis Pers. Syn. II (1807) 306.—
V . n em o ra lis Bor. Fl. Centr. Fr. ed. III (1857) 172. — Foliole eliptic lanceolate,
cu vîrf rotunjit sau slab trunchiat, mucronat.
f. linâaris (Lange). — V . s a tiv a (3. lin e a ris Lange Pugill. 379 in Vid. Med.
Kjob. VII (1865) 184. — Foliolele frunzelor superioare înguste, aproape liniare. —
R eg. C l u j : Apahida (r. Cluj). R e g . Â u t. M . : Sovata.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă meliferă, adesea cultivată pentru furaj şi îngrăşămînt
verde. Seminţele măcinate se folosesc pentru hrana cailor şi a păsărilor. Făina se folosea
odinioară sub formă de cataplasmă, ca emolicnt, cosmetic şi purgativ. Seminţele sînt
răspînditc prin taurine (endozoic).
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de V, Africa de N.29
29. V. angustifălia L. Amoen. acad. IV (1859) 105; Fl. U.R.S.S. X III

(1948) 464. — V. sativa (3. nigra L. Sp. pl. ed. II (1763) 1037. — V. steno-
phylla Schur Enum. pl. Transs. (1866) 169. — Exs.: FRE nr. 807 a, b.,
pro ssp. — Ic.: Pl: 73, fig. 2, 2 a .
O —O O . Tulpină înaltă de 1—4,5 (8) dm, erectă sau ascendentă, scan-
dentă, neramificată sau ramificată numai la bază, colţuroasă. Frunze cu
400 flora r .p . r .
3 —5 (7) perechi de foliole. Foliole de obicei distanţate, alungit sau îngust

lanceolate pînă la liniare, spre bază cuneate, la vîrf rotunjite sau acute şi
scurt mucronate, cele ale frunzelor inferioare mai late, adesea trunchiate.
Stipele semilunare, ascuţite, inciz dinţate, de obicei fără glande nectarifere
extraflorale. Flori solitare, rar cîte 2, aproape sesile, lungi de 1—1,8 cm, de
obicei uniform purpurii. Caliciu oblic tubulos, glabru, cu dinţi egali, erecţi,
despărţiţi prin sinuri late, puţin mai scurţi decît tubul. Vexil rotund sau oval,
mai lung decît aripile şi carena alburie. Păstaie patentă, liniar alungită,
pînă la 5 cm lungime şi 4 —6 mm lăţime, aproape cilindrică, neverucoasă,
glabră, neagră, cu 6 —8 seminţe, nedespicînd caliciul. Seminţe globuloase,
negre sau brune şi negru palate, de 3 —4 mm în diam; hilul de cca 1/6 din
conturul seminţei. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . In păduri pe' soluri mai uscate, locuri ierboase, arături şi
semănături.
R ă s p . în ţ a r ă : R eg . C l u j : Rodna (r. Năsăud); Bistriţa. R eg. A u t. M . : Tg.
Mureş, Corunca (r. Tg. Mureş); Crisluru Secuiesc. R eg. S ta lin : Şura Mare (r. Sibiu). R e g .
H u n e d o a r a : Orăştie. R e g . C r a io v a : Marga, Godeanu, Cireşu, Gura Văii, Vîrciorova
(r. T. Severin); Măceşu de Jos (r. Gura Jiului); Nebuna (r. Calafat). R eg. C on sta n ţa : Cer
navodă (r. Medgidia). R eg . G a l a ţ i : Cosmeşti (r. Tecuci). R eg. B a c ă u : Piatra Neamţ pe
Dl. Cozla. R eg . l a ş i : Dl. Repedea, Bîrnova (r. Iaşi); Şchiopeni (r. Huşi). R eg. S u c e a v a : Mt.
Rarău.
V a r ia b il ii a tea speciei
1 a Plantă alipit păroasă. Păslaia matură neagră, nu despică caliciul
var. bobartil (Forst.) Koch Syn. ed. I (1835) 197. — V. B o b a r iii Forster in
Transact. Linn. Soc. XVI (1833) 439. — Are următoarele forme:
f. longilolia (Schur) Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV.3 (1924) 1548. — V.
lo n g ifo lia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 169. — Păstaie ± glabră. — R eg. S ta lin :
Sibiu, Slimnic.
f. collina (Heuff.). — V. a n g u st. var. co llin a Heuff. in Vcrh. ZBG VVien
VIII (1858) 96, sep. 60. — Păstaie £ păroasă. Foliolele frunzelor superioare liniare,
obtuze. — R eg. S u c e a v a : Bosanci (r. Suceava).
f. florida (Schur) A. et G. Syn. VI.2 (1906—10) 972. — V. fla v id a Schur
l.c. 168. — Păstaie păroasă. Flori galbene. — R eg . S t a l i n : Sibiu.
f. acuta (Pers.). — V . a n g u stifo lia var. a cu ta Pers. Syn. II (1807) 307. —
Păstaie păroasă. Foliolele frunzelor superioare lanceolate, ascuţite. — Moldova.
1 b Plantă aproape glabră. Păstaia matură brună întunecată, despică caliciul
vai*, segetâlis (Thuill.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 361. — V . segetalis Thuill.
Fl. env. Paris ed. II (1799) 367. — Exs. : FRE nr. 807 a, b. — R eg. C l u j : Năsăud;
Cluj. Apahida (r. Cluj); Mărgău (r. Huedin); Băile Sărate Turda. R eg. S t a l i n : Sibiu.
R e g . H u n e d o a r a : Simeria la Uroi (r. Hunedoara). R e g . Craiova : Nebuna, Piscu
Nou (r. Calaiat : Gura Văii. Yirciurova (r. T. Severin). R eg. S u c e a v a : Bosanci
(r. Suceava..
Răsp. g e n. : Europa, Asia de V. Africa de X.
Obs . : In regiunea Cluj Cluj), Reg. Aut. M., Reg. Timişoara (Vinga, r. Arad),
Reg. Iaşi (Tg. Frumos si alte locuri, printre semănăturile de linte s-a semnalat hibridul
LEGUMINOSAE 401
î n t r e V ic ia s a liv a şi L e n s c u lin a r is , n u m i t x V ic ia le n s le g a n y ia n a R a p c s . e t L e n g y . in
B M L X V I I I (1919) 55. P l a n t a e s te f o a r te a s e m ă n ă to a r e c u V ic ia s a tiv a , a r e s lip e le
4 — 7 - d e n ta te şi s e m in ţe a p ro a p e id e n tic e c u c ele d e la L c n s c u lin a ris .
A p a r t e n e n ţ a a c e s tu i h ib r i d e s te m u l t d i s c u t a t ă . U n ii b o ta n iş ti îl c o n s id e r ă fie c a o
v a r i e t a t e a lu i V. s a tiv a ( V . s a tiv a v a r . p la ty s p c r m a (F l. U .R .S .S . X I I I (1948) 4 6 0 , s y n .
V s a tiv a v a r . le n tisp e rm a R a p c s . in S o o e t J â v . M a g y . n o v . k e z ik . I (1951) 349), fie c a o
f o r m ă n e în s e m n a tă a a c e s te i s p e c ii, s i t u a t ă î n t r e v a r . seg eta lis şi v a r . cordala (cf. C. F r u -
w irL h, Z u r W ic k e m it lin s e n fo rm ig e n S a m e n , Z e its c h r. f. P f la n z e n z u c h tu n g , X I I I , 1 9 2 1 ;
G a m s in H e g i F l. M itt.- E u r . I V .3 (1924) 1 5 6 2 ). A lţii, o ia u d r e p t o s p e c ie a p a r t e
n u m in d u - o V ic ia le n tisp e r m a .
S e c ţ i a V I . F A B A (A d a n s.) S . F . G r a v A rr. b r i t . p l. I I (1821) 617. — F a b a A d a n s .

F a m . TI (1763) 3 3 1 , p r o g e n .
P l a n t e a n u a le . P ă s ta i e a p r o a p e c ilin d ric ă , în p a r t e a i n t e r n ă s u b e r o a s ă şi c u d e s p ă r
ţ i t u r i tr a n s v e r s a le .
30. * Y. îâba L. S p .p l. ed. I (1753) 737; Fl. U.R.S.S. X III (1948)

474. — Bob. — Lobab. — Feldbobne. — K o h c k i t g 6 o 6 bt. — Ic.: Pl. 6 6 , fig. 2,
2 a — c.
O- Rădăcina pivotantă, lungă pînă la 1 m, cu nodozităţi colţuroase şi
neregulate. Tulpină patrungbiulară, glabră, fistuloasă, înaltă de 10—100
(175) cm şi groasă de 1 cm. Frunze cu 1—3 perechi de foliole, fără cîrcei.
Foliole eliptice pînă la lat obovate, lungi de 4 —8 cm şi late de 2 —4 cm,
glabre, de culoare verde cenuşie sau verde albăstruie, obtuze şi mucronate.
Stipele lungi pînă la 2 cm, ovaL triunghiulare, ± dinţate, adesea cu glande
nectarifere extrafloralc, ca pete negre. Racem cu 2 —4 (8) flori sesile, de
2 —3,5 cm lungime. Caliciu tubulos, cu dinţi convergenţi. Corolă albă, plăcut
mirositoare; vexil cu dungi violacee; aripi cu o pată mare, neagră. Păstaie
alungită, umflată, lungă de 10 cm şi lată de 2 cm, erectă, mai tîrziu patentă,
sesilă, aproape cilindrică, scurt păroasă, la maLuritate neagră, la partea internă
tuberoasă şi cu despărţituri transversale. Seminţe 3 —5 (8), turtite, ovale,
de culori variind între galben, brun deschis şi brun castaniu; hil eliptic foarte
scurt. — VI—VII.
Cultivată în grădini şi pe cîmp, uneori sălbăticită de la cîmpie pînă în
regiunea montană.
D u p ă A le fe ld se c u n o s c a p r o a p e 50 d e fo rm e h o r tic o le , fo lo s ite a t î t în a lim e n ta ţie

c ît şi c a f u r a j şi în g r ă ş ă m în t v e rd e . D in tr e a c e s te a , la n o i s i n t m a i c u n o s c u te u r m ă to a r e le :
v a r . mcşalosperma A le f. L a n d w . F l. (1866) 32. — B o b m a r e . — S ă m în ţă o v o id a l
c o m p r im a tă d e sc h is b r u n ă , f o a r te m a re . — P r e t e n ţ i o a s ă f a ţ ă d e u m i d i t a t e şi in d ic a tă
in s p e c ia l p e n t r u c lim a tu l m a ritim * -£ i 5a j f c t ^ a lim e n ta r ă .
v a r . â q u in a P e r s . S y n . 11^-(18^7). 3 08. c a i 1 o r. — S e m in ţe n e g re s a u
a lb e , o v o id a le , c o m p r im a te ş l^ m u lt în g r o ş a te în r e g iu n e s u h ilu lu i, lu n g i d e 15 — 18 m m . —
F o a r t e p r e te n ţio a s ă la so l. f p l t î v a t ă p e n t r u f u r a j; ţ
402 FLO R A R .P .R .
v a r . m in o r P e te r m . F l. lip s . (1838) 5 4 9 . — B o b u ş o r . — S e m in ţe m ic i, sfe ric e,

lu n g i d e 1 0 — 13 m m . — Se fo lo s e şte la h r a n a v ite lo r s u b f o r m ă d e u r u ia lă , f u r a j v e rd e
şi c a n u t r e ţ m u r a t.
O b s . P l a n t a c o n ţin e 7 ,9 — 1 7 ,8 % a p ă , 1 7 ,7 — 3 1 ,5 % s u b s t a n ţ e a z o to a s e , 0 ,8 — 3 ,3 %
g ră s im i b r u t e , 2 ,9 — 1 8 ,2 % f ib r e b r u t e şi 1,7 — 4 ,7 % c e n u ş ă .
Răsp. gen.: O r ie n t, A fric a d e N .
Genul L E N S * ) Adans. **)

Fam. II (1763) 331. - L in t e .
Plante mici, anuale, rar perene, de obicei erecte. Rachisul frunzei se
termină într-o aristă sau în cîrcei. Frunze paripenate. Flori lung pedicelate,
mici pînă la mijlocii, solitare sau în racem. Dinţii sepalelor de 5—6 ori mai
lungi decît tubul caliciului. Corolă alburie, albăstruie sau brunie, cu carena
ascuţită, pînă la rostriformă. Stamine diadelfe. Ovar aproape sesil, cu 2 —3
loje. Stil i dorsiventral turtit, îndoit, spre partea internă uşor barbat,
cu stigmat scurt, capitat. Păstaie scurtă, turtită, 1—3-spermă. Seminţe
disciforme.
Genul cuprinde 6 specii mediteraneene şi sud-vest asiatice.
* L. culinâris Medik. Vorles. II (1787) 361; Fl. U.R.S.S. X III (1948)

478. — L. esculenta Mnch. Meth. (1794) 131. — Ervum Lens L. Sp. pl. ed. I
(1753) 738. — L. uniflora Schur Enum. pl. Transs. (1866) 171. — Linte. —
Leneşe. — Linse. — MeueBmţa immeBan. — Ic.: Pl. 74, fig. 2, 2 a, b.
O. Rădăcină pivotantă, fină, slab dezvoltată. Tulpină înaltă de 15—75 cm,
flexibilă şi fragedă, patrunghiulară, striată, cu peri fini. Frunze cu 2 —7
perechi de foliole alungit ovale, cu Vîrf retezat, fin păroase. Stipele mici,
lanceolate, cu margini dinţate. Perechea de foliole terminală transformată
în cîrcei. Racem cu 2 —4 (1) flori, lungi de 7 mm. Caliciu cu dinţi depăşind
bobocul. Corolă cu vexil albăstrui, aripioare de regulă albe şi carenă albă
sau cu puncte violete albăstrui. Păstaie rombică, umflată, glabră, galbenă
brunie, lungă de 1 cm şi lată de 4 mm, cu 1—2 (3) seminţe în formă de disc
sau lentilă biconvexă, cu diametru de 3 —9 mm şi groase de 2 —3 mm. —
V -V II.
O b s . Prin anomalie, unele frunze devin opuse sau verticilate, iar uneori
florile rămîn verzi, devenind şi radiare (pelorice).
Cultivată în întreaga ţară, foarte rar subspontană.
*) N u m e le lin te i la P lin iu s .
**) P r e l u c r a t d e E m . Ţ o p a .
P l a n ş a 74. — 1 . G ly c in e h is p id a (M n ch .) M a x im ., l a . p ă s t ă i şi s ă m î n ţă . — 2.
L e n s c u lin a ris M e d ik ., 2 a . p ă s tă i c u f r u n z ă b r a c t e a n t ă , 2 b . să m în L ă î n tr e a g ă şi în sec^
ţiu n e .
P L A N Ş A 74
LEGUMINOSAE 405
V a r i a b i l i ta te a sp e c ie i
1 a Plantă foarte des păroasă, cu peri albi, patenţi

v a r . p ilo s îs s im a S c h u r E n u m . p l. T ran ss. (1866) 171. — R e g . C lu j: în tre
A p a h id a şi C o jo c n a (r. C lu j).
1 b Plantă pubescentă sau moderat .păroasă............................................................ 2
2 a P l a n t ă s c u n d ă , p re c o c e , c u p e r io a d ă d e v e g e ta ţie î n t r e 6 5 — 80 d e zile . S e m in ţe m a r
m o r a te ; d e 3 — 4 ,5 m m în d ia m .
v a r . m ie r o s p â r m a (B a u m g .). — L . m ic ro sp e rm a B a u m g . E n u m . s tir p .
T r a n s s . I I (1816) 3 4 6 . - C u ltiv a tă .
2 b P l a n t ă v ig u r o a s ă , t a r d i v ă , c u p e r io a d ă d e v e g e t a ţie î n tr e 97 — 137 zile. S e m in ţe
a lb u r ii, v e rz i g ă lb u i, b r u n ii , ro ş ii s a u n e g re , d e 6 - 7 (8) m m în d ia m .
v a r . m a e r o s p ^ r m a (B a u m g .). — L . m a cro sp crm a B a u m g . l.c . — C u l t i v a t ă .
î n t r e b u i n ţ ă r i . E s t e u n a d in c ele m a i v e c h i p l a n t e d e c u ltu r ă . S e m in ţe le s î n t
b o g a te în a lb u m in ă . (2 5 ,9 4 % ), g ră s im i (1 ,9 3 % ), a m id o n (4 0 % ), z a h ă r (1 — 3 % ) , e tc . şi
se fo lo se sc în a lim e n ta ţie . P a ie le şi p le a v a s î n t d e s tu l d e fin e , c u u n p r o c e n t r i d i c a t d e
p r o te in e (14.—1 8 % ) . şi o c u p ă p r im u l lo c p r i n t r e f u r a je r e le p ă s tă io a s e .
Răsp. gen.: A s ia d e V ; î n c e t ă ţ e n i t ă în E u r o p a d e S.
Genul 269. L 1 T H Y R U S *) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 223, nr. 590], ed. Y (1754).326,.nr. 781; Orobus L. Gen.
pl. [ed. I (1737) 223], cd. V (1754) 325, nr. 780, pro gen. p. p. — O r ă ş t i c ă.
Plante anuale sau perene, cu sau fără rizomi, uneori cu rădăcini tuberizate.
Tulpini culcate, erecte sau scandente, muchiate sau aripate. Frunze compuse,
penate, cu una sau mai multe perechi de foliole; adeseori foliolele Lerminale
reduse la o aristă ierbaeee sau transformate în cîrcei; rareori rachisul foliar
este transformat într-un organ foliaceu (filodiu) lipsit de foliole. Stipele
sagitate sau semisagitate. Inflorescenţă racem pedunculat, multiflor sau
pauciflor, uneori redusă la o. singură floare. Flori hermafrodite, în general
simetrice,, uneori asimetrice, albastre, violete, roze, albe sau galbene. Ovar ±
scurt pedicelat, în general cu mai multe ovule. Stil drept sau curbat, uneori
răsucit, adesea la partea superioară* dorsiventral comprimat şi barbulaţ, cu
stigmat mic, ± globulos. Păstaie comprimată sau subcilindrică, cu dehis-
cenţă bivalvă.
Genul cuprinde cca 120 de specii, răspîndite mai ales în zona temperată a
emisferei nordice.
1 a Frunze şin ele, liniar lanceolate sau cu rachisul foliar transformat în
cîrcei. Peduncul cu 1—2 flori. Plante anuale.................................... 2
1 b Frunze cu una sau mai multe perechi de foliole. Plante p erene.. . . 3
2 a Frunze transformate într-un organ foliaceu (filodiu), liniar lanceolat,
fără stipele la bază. Flori purpurii ............................... 23. L. nissolia
*) De la grecescul lâthyros, nume vechi folosit dc Theophrastos la denumirea unor

leguminoase.
**) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u şi Acad. E. I. N y ă r â d y .
406 FLORA R.P.R.
w
2 b Frunze transformate în cîrcei, la bază cu 2 stipele mari, ovate sau hastate.
Flori galbene ......................................................................... 22. L. aphaca
3 ă Rachis foliar terminat cu unul sau mai mulţi cîrcei.............................. 4
3 b Rachis foliar terminat cu o setă sau cu un vîrf ierbos şi moale. . . . 16
.4 a Păstaie hirsută, cu peri aşezaţi pe tuberculi m ici................................ 5
4 b Păstaie glabră .............................................................................................. 6
5 a Flori mici, lungi de 10—15 mm .................................... 21. L. hirsutus
5 b Flori mari, lungi de 25—30 mm 24. L. odoratus
6 a Peduncul cu (1) 2 flori. Plante anuale, cu o singură pereche de foliole 7
.6 b Pedunculi cu mai multe flori. Plante perene.................................... 11
7 a Dinţii caliciului de 2 —3 ori mai lungi decît tubul, lanceolat triun
ghiulari ............................................................................................... 8
7 b Dinţii caliciului de lungimea tubului, cel mult puţin mai lungi, fin
a s c u ţiţi............................................................................................................... 9
8 a Stipele mai scurte decît peţiolul. Păstaia matură lată de 15—20 mm, cu
sutura dorsală puternic curbată şi cu 2 aripi ............... 19. L. sativus
8 b Stipele de lungimea peţiolului sau mai lungi. Păstaie cel mult de 10 mm
lăţime, cu sutura dorsală dreaptă sau slab curbată, numai cu 2 colţuri
sau slab aripată ..................................................................... 20. L. cicera
9 a Flori lungi pînă la 10 mm. Frunze liniare............................................ 10
9 b Flori lungi de 20—30 mm. Frunze- eliptice pînă la lanceolate
25. L. tingitanus
10 a Păstaie stipitată, slab reticulată, lată de 1 cm, i ovală 15. L. setifolius
10 b Păstaie accentuat şi longitudinal paralel nervată, liniară, lată de 5 mm
14. L. sphaericus
11 a Frunze cu 2 —5 perechi de foliole .............................. 13. L. paluster
11 b Frunze cu o singură pereche de fo lio le ................................................ 12
12 a Tulpină colţuroasă, dar nearipată............................................................. 13
12 b Tulpină aripată.............................................................................................. 15
13 a Petale purpurii. Foliole obtuze, lungi de 3 —4 cm. Rădăcină tuberculat
îngroşată .............................................................................. 16. L. tuberosus
13 b Petale galbene. Foliole acute sau ascuţite. Rădăcină fără tuberculi 14
14 a Foliole îngust lanceolate. Stipele mai mici decît foliolele
11. L. pratcnsis
14 b Foliole lat lanceolate, relativ mai mari. Stipele mai mari decît foliolele
12. L. hallcrsteinii
15 a Stipele cu mult mai înguste decît tulpina aripată, liniar lanceolate.
Peţiol îngust aripat. Racem cu 3 —6 flori ................... 17. L. silvester
15 b Stipele = late cît tulpina aripată, ovat lanceolate. Peţiol lat aripat.
Racem cu flori mai multe (6—14) şi mai mari ... . 1 8 , L. latifolius16*
16 a Cel puţin foliolele frunzelor superioare înguste pînă la liniare, pe margini
neciliolate. Peţiol şi rachis plaţi, îngust a r ip a ţi.................................... 17
LKGUMINOPAE 407
16 b Foliole late, alungite, rareori înguste şi alunei cu margini ciliolate.

Peţiol şi rachis nearipaţi ......................................................................... 20
17 a Flori albe gălbui, mai tîrziu gălbui. Foliole îngust liniare, a scu ţite.. 18
17 b Flori roşii purpurii, mai tîrziu albastre. Foliole îngust eliptice, obtu-
ziuscule şi m ucronate ................................................................................................................................ 4. I i . monlanus
18 a Rizom repent, cu rădăcini neîngroşate. Toată planta fin pubescentă’
Stigmat lăţit în formă de lopată. Flori lungi de 15—25 mm. Stipele
mult mai lungi decît peţiolul ........................................ 1. L. pallescens
18 b Rizom scurt, cu rădăcini îngroşate. Plantă glabră. Stigmat nelăţit.
Flori lungi de 12—18 mm. Stipele ± de lungimea p e ţio lu lu i___ 19
19 a Rădăcini îngust cilindrice,, lungi de 10—20 cm. Tulpină şi peţioli ±
2 —3-muchiate. Peduncul ± de lungimea frunzei bracteante. Dinţii su
periori ai caliciului g la b ri................................................ 3. L. versicolor
19 b Rădăcini groase, lungi de 3 —5 cm. Tulpină şi peţioli nemuchiaţi. Pe
duncul cu mult mai lung decît frunza bracteantă. Cel puţin marginea
dinţilor superiori ai caliciului c ilio la ţi........................... 2. L. pannonicus
20 a Flori purpurii, mai tîrziu albăstrui sau vărgate ............................. 21
20 b Flori albe gălbui, mai tîrziu brunii. Foliole late de 2 —4 cm ........ 23
21 a Foliole cîte 3 —6 perechi, cu margini neciliolate, ± rotunjite, eliptice*
lungi de 2 —4 cm. Inflorescenţă pubescentă. Flori lungi pînă la 15mm
10. L. niger
21 b Foliole cîte 2 —4 (5) perechi, scurt ciliolate pe margini, ascuţite, mai
mari ............................................................................................................... 22
22 a Flori lungi de 15—20 mm. Dinţii caliciului ± mai scurţi decît tubul-
Păstăi tinere glabre. Foliole lanceolate, lung acuminate 8. L. vernus
22 b Flori mai scurte de 15 mm. Dinţii caliciului de lungimea tubului. Păstăi
tinere scurt glandulos punctate, mai tîrziu glabre. Foliole lat ovate,
scurt acuminate, cele inferioare ± obtuze................... 9. L. venetus234
23 a Toţi dinţii caliciului scurţi, uneori mai scurţi decît lăţimea lor. Foliole
ovat eliptice, acute, împreună cu tulpina şi caliciul i glabre
7. L. lcvigatus
23 b Dinţii inferiori ai caliciului prelungiţi, de mai multe ori mai lungi decît
cei inferiori. Planta, şi mai ales caliciul, ± păroase ....................... 24
24 a Frunziş lax, i extins. Frunze mari, i patente, lungi de 10—15 cm,
cu 3 —4 perechi de foliole distanţate, la vîrf acuminate, ovat eliptice,
pe dos glandulos punctate. Flori lungi de 15—20 mm 6. L. aureus
24 b Plantă de obicei zveltă, cu frunziş mai des. Frunze erecte, mai mici,
lungi de 8 —12 cm, cu 2 —3 perechi de foliole obtuziuscule, uneori
rotunjite, eliptice, mai rar ovate. Flori lungi de 20—22 mm
5. L. transsilvanicus
♦
Secţia I. OROb US (L.) Gren. et Godr. Fl. Fr. T (1848) 485, p.p. — O robus L. Gen.
pl. ed. I (1737) 223, nr. 591, pro gen.
Tulpini crede, neacăţătoare. Frunze fără cîrcei, cu 2 —3 sau mai multe perechi
de foliole şi cu rachisul terminat de obicei cu un vîrr sau o setă moale. Stil nerăsucil.
Păstăi alungite, liniare, polisperme. Plante perene.
408 FLOllA R.P.R.
1. L. pallescens (M. B.) K. Koch in Linn. XV (1841) 723; Fl. U.R.S.S.

X III (1948) 509. — Orobus pallescens M. B. Fl. taur. -#auc. II (1808) 153. —
O. canescens Auct. transs., non JLi. f. — O. canescens oc. pallescens Ser. in DC.
Prodr. II (1825) 379. - Exs.: FRE nr. 161 a, b .; FEAH nr. 405 sub Orobo. -
Ic.: Pl. 75, fig. 1, 1 a, b.
4 . Plantă fin pubescentă. Rizom lignificat, lung, tîrîtor, cu rădăcini
filiforme. Tulpină erectă, rigidă, angulată, înaltă de 25—40 cm, neramificată.
Frunze cu 2 —3 perechi de foliole rigide, înguste, liniare, la vîrf acuminate,
lungi de 4 —6 cm, late de 2 —4 mm. Stipele mici, lanceolate, mai lungi decît
peţiolul. Inflorescenţa un racem din 2—5 flori galbene sau liliachii, lungi de
15—25 mm, aşezate unilateral. Caliciu pubescent, cu dinţi ovat triunghiulari,
la vîrf ascuţiţi, mai scurţi decît tubul. Vexil mare; aripi şi carenă mai scurte
decît vexilul. Stil îndoit în unghi drept, cu stigmat spatulat (Pl. 75, fig. 1 a).
Păstaie liniară, comprimată, scurt acuminată, glabră, cu striaţiuni oblice,
lungă de 5 cm şi iată de 4 mm. Seminţe subsferice sau ovate, cafenii; hilul
ocupă 1/6—1/7 din conturul seminţei. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Păşuni, fineţe şi tuferişuri din regiunea montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. C lu j : Cluj (la Fineţe, Becaş, Hoia, V. Caldă, V. Primă),
Boju, Cojocna, Apahida pe Dl. Ciuha (r. Cluj); Valea Florilor (r. Turda); Zău de Cîmpie
(r. Sărmaş). Reg. Hunedoara : sub Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Tim işoara : Mt. Domo-
gled lingă Băile Hereulane (r. Orşova). Reg. Constanţa : Tulcea pe Dl. Curcuz. Reg. Ia ş i:
Şoldaha, Rădeni, Păuleni (r. Vlădeni); Aroneanu, Cirlig, Mîrzeşti, Dl. Repedea, Bîrnova,
Ezăreni, V. Ioana (r. Iaşi).
f. nudus Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 383 et in Bul. şL. Acad. R.P.R. Sccţ. şt. biol*
III, 1 (1951) 32. — PlanLă glabră sau aproape glabră. — Reg. C lu j : Fînaţele Clujului*
Răsp. g e n.-r- Balcani de E, U.R.S.S. de S, Asia Mică.
i
%. L. pannonicus (Kram.) Garcke Fl. Deutschl. ed. VI (1863) 112; FI*

U .R .S-S.-X H I-41948) J$!0. — Orobus pannonicus Kram. Elench. veg. Austr.
(1756) 213. — Orobus austriacus Cr. stirp. austr. V (1769) 347, tab. 1, fig.l. —
Ic.: Pl. 75, fig. 3, 3 a.
4 . Plantă glabră. Rizom scurt, cu rădăcini fusiforme, îngroşate, lungi

de 3—5 cm, groase de 5—6 mm. Tulpină nemuchiată, erectă sau ascendentă,
înaltă de 25—60 cm, + subţire şi rigidă, neramificată sau ramificată numai
la bază. Frunze cu 2—3 perechi de foliole liniar lanceolate sau liniare, distan
ţate, lungi de 5—8 cm, late de 2—4 mm, cu 3 —5 nervuri paralele, fără cîrcei*
P l a n ş a 75. — 1. Lathyrus pallescens (M. B.) K. Koch, la. stigmat măriL, lb .

păstăi cu frunză bracteantă. — 2. L. versicolor (Gmel.) Beck, 2a. păstaie. 3. L. panno
nicus (Kram.) Garcke. 3a. păstaie.
PLANŞA 75
LEGL'MINOSAE 411
Stipele sagitiforme, ajungînd uneori pînă la prima pereche de foliole. Flori

albe sau gălbui, pedicelate, lungi de 12—18 mm, cîte 4 —8 in raceme axilarei
± îndesuite. Inflorescenţele depăşesc cu mult lungimea frunzelor. Bractei
florale subulate. Caliciu pubescent; cei doi dinţi superiori scurţi, cei inferiori
liniar lanceolaţi şi pe jumătate mai scurţi decît tubul; cel puţin marginile
dinţilor superiori ciliolaţi. Vexil roz palid. Stil liniar, nerăsucit şi nedilatat
la vîrf. Păstaie liniară, glabră, comprimată, lungă de 3 —6 cm, lată de 3 —5 mm,
oblic reticulat nervată, brună roşcată. Seminţe ± colţuroase, maculate,
de 2,5—3 mm în diam.; hil liniar, ocupînd 1/8 din conturul seminţei. —
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Fineţe însorite, tuferişuri. Foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C l u j : Finalele Clujului, Feleac.
Ob s . Localităţile indicate la O. p a n n o n ic u s Jacq. de diferiţi autori transilvăneni,
se referă la L . versicolor (Gmel.) Beck.
var. rumâlicus Vel. Fl. bulg. (1891) 158. — Frunze cu 2 perechi de foliole. Pedunculi
de lungimea frunzelor bracteante sau ± mai lungi. Racem cu 3—5 flori mai mici, albe. —
R e g . C o n s ta n ţa : Basarabi (r. Medgidia); Tulcea pe Dl. Curcuz, Letea (r. Tulcea).
Răsp. g e n. : Europa de S.
3. L. vcrsicolor (Gmel.) Beck Fl. Herrnst. (1884) 129. — Orobus versi-

color Gmel. Syst. veg. II (1791) 1108. — O. albuş Auct. transs., non L. f.,
nec Jacq. — O. lacteus M. B. Fl. taur.-cauc. II (1808) 152. — O. tenuijolius
Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 328. — O. pannonicus var. collinus
Ortm. in Abh. ZBG Wien II (1852) 13. — O. varius Sol. in Sims Bot. Mag.
(1803) tab. 675. - Exs.: FRE nr. 1499. - Ic.: Pl. 75, fig. 2, 2 a.
2J-. Plantă glabră. Rizom cu rădăcini tuberizate, cilindrice, lungi de 10—
20 cm şi groase de 4 —5 mm. Tulpină erectă, înaltă de 25—40 (50) cm, nera
mificată, 2 —3-muchiată şi uşor brăzdată. Frunze erecte, cu 2 —3 perechi de
foliole liniar lanceolate, cu cîte 3 —5 nervuri, lungi de 4 —8 cm, late de
3 —4 mm. Stipele semisagitate. Flori pedicelate, gălbui sau albe, lungi de
12—15 mm, cîte 3 —10 în raceme lungi, de aceeaşi lungime sau mai scurte
decît frunzele bracteante. Caliciu pubescent; dinţii superiori scurţi şi triun
ghiulari, cei inferiori lungi şi lanceolaţi. Vexil roz palid sau purpuriu pe
partea dorsală şi gălbui pe partea ventrală; aripi şi carenă galbene.Păstaie
glabră, lungă de 3 —4 cm, lată de 4 mm. Seminţe ovale, maculate. —IV—V.
S t a ţ i u n e a . Păduri, tuferişuri, fineţe, stîncării, mai ales pe soluri
calcaroase. *
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg. C l u j : Mţii Rodnei: Omu, Rotunda, Lopacna (r. Năsăud);
Ragla (r. Bistriţa); Cluj (Hoia, Făget, Fînaţc), Dezmir, Pata, Apahida pe Dl. Ciuha,
Cojocna. Beju r. Cluj); Turda, Viişoara, Luncani, Cheia Turzii, Tureni (r. Turda); Zău
412 FLORA R.P.R.
de Cîmpie (r. Sărmaş); Aiud. Reg. Aut. M . : Lueta (r. Odorhei). Reg. Stalin: Merghin-
deal (r. Agnita); Rupea. Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe Dl. Bilac; Sebeş; Hunedoara,
Batiz pe malul Streiului (r. Hunedoara); Mţii Retezatului (r. Haţeg). Reg. Timişoara :
Pîncota (r. Arad). Reg. Piteşti: Valea Mare (r. Piteşti). Reg^ Bucureşti: Bucureşti la
Chitila şi Buneasa; Lehliu; Comana (r. Vidra); Ciocăneşti (r. Răcari); Mrea Pasărea
(r. Brăneşti); Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa : Constanţa spre Basarabi.
Reg. Galaţi: Galaţi; Brăila. Reg. B acău : Tg. Ocna. Reg. I a ş i : Aroneanu, Ezăreni pe
Dl. Ursu, Coada Stîncii, Corneşti (r. Iaşi). Reg. Suceava: Botoşani, Roşiori (r. Botoşani).
f. longilolius Morariu in Anal. Acad. Rom. Ser. II, t.XXI, Mem. 8 (1946) 248, sep.
pag. 36. — Foliole mai lungi (— 10 cm) şi mai înguste (de 2—3 mm). Reg. Bucureşti:
la marginea pădurii Slătioara lingă Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca).
Obs . După Sirjaev (Bull. de D-Assoc. Russc V (1937) 256) denumirea de L. versi-
color (Gmel.) Beck s-ar referi în realitate la L . pannonicus ssp. varius (Hill.) Fiori, care
creşte în Istria şi Ifolia de S, iar planta noastră ar trebui numită L. lacteus (M. B.) Sirj.
R ă s p . g e n. : Peninsula Balcanică.
4. ? L. montânus Bernh. Syst. Verz. Erfurt (1800) 248; Fl. U.R.S.S.

XIII (1948) 515. — Orobus tuberosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 728. — Ie.: Pl.
78, fig. 2.
2J-. Plantă glabră. Rizom subţire, cu îngroşări tuberiforme la noduri.
Tulpină culcată, ascendentă sau erectă, subţire, lungă de 15—30 .(50) cm,
simplă sau ramificată, îngust aripată. Frunze cu 2 —3 perechi de foliole îngust
eliptice sau eliptice, lungi de 2 —5 cm, late de 4 —10 mm, obtuziuscule şi
mucronate, pe dos de un verde albăstriu, cu 3 —7 nervuri longitudinale.
Stipele mari, semisagitate, pc margini slab dinţate, aproape de lungimea
peţiolului. Inflorescenţă cu 3 —6 flori, cu peduncul puţin mai lung decît
frunzele. Flori pedicelate, lungi de 10—15 mm, la început purpurii, mai tîrziu
albastre. Caliciu câmp anulat, cu dinţi lanceolaţi; cei superiori scurţi, cei infe
riori de lungimea tubului. Vexil aproape orbicular; carena îndoită în unghi
drept. Stil nerăsucit, puţin dilatat la partea superioară şi barbulat pînă la
jumătatea lungimii. Păstaie aproape cilindrică, glabră, scurt rostrată, lungă
de 3 —4 cm şi de 4 —5 mm în diam. Seminţe subsferice, netede; hil liniar,
ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — IV—VI. — înfloreşte a doua oară
toamna.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri de stejar, mai rar de fag, mai ales pe soluri
diluviale. nisipoase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Specie dubioasă la noi. A fost citată de la Adjud din pădurile
montane (Brandza1. iar din Transilvania din mai multe locuri (Schur, Fuss, Gzctz).
Planta însă n-a mai fost regăsită şi lipseşte din herbarele noastre.
Răsp. g e n .: Europa.
5. L. transsilvânicas »Spr.) Rchb. f. Ic. Fl. germ. X X II (1886) tab. 220

MMCCLXXI, fig. IV. nr. 8 —12. — Orobus Iranssilvanicus Spr. Syst. III
LEGUM1N0SAE 413
(1826) 260. — O. laengatus Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 329, non
W. et K. - Exs.: FRE nr. 1500; FEAH nr. 2403. - Ic.: Pl. 77, fig. 2, 2 a.
2J-. Plantă robustă, pubescentă. Tulpină erectă, zveltă, înaltă de 20—
50 cm, muchiată, de obicei cu frunziş des. Frunze erecte, lungi de 8 —12 cm,
paripenate, cu 2 —3 perechi de foliole mari, aproape sesile, ovate sau eliptice,
la vîrf obtuziuscule şi mucronate, uneori rotunjite, lungi de 4 —7 cm şi
late de 2,5—3 (4) cm, pe dos pubescente pînă la glabre. Racem din 8 —10
flori pedicelate, lungi de 20—22 mm, aşezate unilateral. Peduncul cca de
lungimea frunzei bracteante. Caliciu îndesuit păros, cu dinţii superiori scurţi
şi triunghiulari şi cei inferiori lungi, subulaţi, cca de lungimea tubului. Vexil
şi aripi de un galben palid, mai tîrziu ruginii. Stigmat îngust, puţin dilatat.
Păstăi liniar lanceolate, lungi de cca 6 cm şi late de 8 mm, cu multe seminţe. —
V -V T .
S t a ţ i u n e a . Tuferişuri, crînguri, marginea pădurilor, în regiunea
muntoasă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . R a ia M . : Boiu Mare (r. Şomcuta Mare). R e g . C l u j : Dl.
Bobîlna lîngă Tiocu de Sus (r. Gherla); Cluj (la Mănăştur, Iloia, Făget, V. Plecica, Fîna-
ţele Clujului), Floreşli, Feleac (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii (r. Turda). R eg. A u t. M . :
Odorhei în Păd. « Csereerdo ». R eg . S ta lin : Rupea; Sighişoara la « Wolkendorfer-Grund »>;
Merghindeal (r. Agnita); Vorumloc (r. Mediaş). Reg. I a ş i : Iaşi pe 1a Socola (?)
f. trichocărpus Borb. in Herb. ap. Nyâr. Kv. fl. (1941 -44) 335. — Păstaie pubes-
cenlă. — Ite g . C l u i : Cluj în V. Morii.
Răsp. g e n. : Endemică în Transilvania şi U.R.S.S. subcarpatică.
6. L. âureus(Stev.) Brandza Prodr. fi. Rom, (1883) 546; Fl. U.R.S.S.

X III (1948) 518. — Orobus luteus Stev. in Fiscb. et Mey. Ind. Sem. Hort.
Petrop. (1837) 42. — O. orientalis Boiss. Diagn. I, ser. I, 2 (1843) 106. —
Ic.: Pl. 78, fig. 1, 1 a.
4 . Plantă robustă, pubescentă, la început glanduloasă, la maturitate
glabră. Rizom tîrîtor, cu stoloni subterani subţiri. Tulpină erectă, înaltă de
20—60 (70) cm, muchiată, cu frunziş lax, ± extins, patent. Frunze mari,
lungi de 10 —15 cm, paripenate, cu 3 —4 perechi de foliole distanţate, scurt
peţiolate, oval eliptice, lungi de 3 —7 cm şi late de 2 —4 cm, la vîrf acuminale,
de un verde viu pe ambele feţe, pe faţă glandulos punctate, la început răzleţ
pubescente, la maturitate glabre. Stipele semisagitate sau lanceolate,mult
mai mici decît foliolele. Racem erect, din 5—12 flori, cu peduncul de aceeaşi
lungime sau mai lung decît frunza bracteantă. Flori pedicelate, pendule, dispuse
unilateral, lungi de 15—20 mm. Caliciu pubescent, cu dinţii superiori scurţi,
triumfehiulari şi cei inferiori lungi şi subulaţi, de lungimea tubului. Corolă
la început galbenă portocalie sau aurie, mai tîrziu cafenie; vexil şi aripi cu
414 FLORA R.P.R.
strii cafenii; carenă mai lungă decît aripile. Stigmat spatulat. Păstaia tînără
glanduloasă, la maturitate glabră, lungă de 5 —6 cm şi lată de 5—8 mm,
brună roşcată, aproape neagră, cu 10—12 seminţe subsferice sau uşor com
primate, netede şi m aculate; hilul liniar, ocupînd 1/3 din conturul seminţei. —
V -V I I I .
S t a ţ i u n e a . Păduri, crînguri, tuferişuri. .
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Craiova: împrejurimile Craiovei. Reg. Bucureşti: Comana,.
Călugăreni, Crucea de Piatră (r. Vidra); Bucureşti la Păd. Andronache, Mrea Pasărea
în Păd. Pustnicu (r. Brăneşti). Reg. Constanta : prin păduri la Babadag, Ciucurova, Slava
Rusă (r. Istria); Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cerna, Greci pe Mt. Ţuţuiatu, între
Greci şi Nifon (r. Macin). Reg. Ia ş i: prin fîneţcle Basarab la V de Hîrlău.
Răsp. ge n. : R.P. Bulgaria. Crimeea, Asia Mică.
7. L. levigâtus (W. et K.) Fritsch in Sitzb. Akad. Wiss. Wien GIV (1895)
517; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 519. - Orobus laevigatus W. et K. Pl. rar.
Hung. III (1812) 270, tab. 243. — O. luteus Baumg. Enum. stirp. Transs. II
(1816) 327, non. L .— O. glaberrimus Schur in Verh. SVN X (1859) 97; Enum.
pl. Transs. (1866) 174. - Exs.: FRE nr. 1981; FEAH nr. 2404, II; HN
nr. 3842. - Ic.: Pl. 77, fig. 1, 1 a; W. et K. l.c.
4 . Plantă robustă, glabră. Tulpină înaltă de 30—60 (80) cm, ramificată,
cu ramuri divaricate. Frunze cu 3 —5 perechi de foliole ovat eliptice sau eliptice,
acute, lungi de 4 —5 cm, late de 2 —4 cm, la vîrf acuminate, pe faţă viu verzi,
pe dos glauce. Stipele semisagitate, mici, mai scurte decît peţiolul. Racem
din 10—15 flori galbene, lungi de cca 20 mm, dispuse unilateral. Caliciu cam-
panulat, glabru, cu 5 dinţişori scurţi, uneori mai scurţi decît lăţimea lor. Stil
liniar, la vîrf barbulat. Păstaie subliniară, comprimată, oblic acuminată,
lungă de 6 —7 cm, lată de 7 —8 mm, brună roşcată, cu 10—12 seminţe ovale;
hil liniar, ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Prin poieni, în regiunea montană şi subalpină.
Răsp. în tară: Răspîndită în întreaga ţară; comună mai ales în Transilvania.
I. subalpinus (Herb.) A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1046. — Orobus subalpinus Herb.
Stirp. Bukov. (1853) 49. — Foliole şi caliciu pubescente. — Indicată din Bucovina fără
localitate.
R ă s p . ge n. : R.P. Polonă. Alpii de E; Balcani de V, U.R.S.S. de V.
8. L. Teraus (L.)- Bernh. Syst. Verz. Pfl. Erf. (1800) 247; Fl. U.R.S.S.
X III (1948) 513. — Orobus vernus L. Sp. pl. ed. I (1753) 728. — Pupezele. —
P l a n ş a 76. — 1. Lathyrus cernus (L.) Bernh., la. ramură fructiferă. — 2. L .

venclus (Mill.) Wohlf., 2a păstăi.
PLANŞA 76
LEGUMINOSAF 417
Tavaszi lednek. — Friihlings Walderbse. — TlHija BeceHimn. — Exs.: FRE

nr. 1979 a, b. - Ic.: Pl. 76, fig. 1, 1 a.
4 . Plantă glabră sau glabrescentă, viu verde. Tulpină erectă, ramificată,
înaltă de 20—30 (60) cm, muchiată. Stipele semisagitate, lungi de 1—2 cm.
Frunze cu 3 perechi de foliole. Rachis terminat cu un vîrf scurt şi moale.
Foliole ovate sau ovat lanceolate, lungi de 3 —8 cm, late de 1—1,5 cm, la
vîrf lung acuminate, pe margini scurt ciliolate. Racem lax, format din 3 —8
flori, de aceeaşi lungime sau mai lung decît frunzele bracteante. Flori de
15—20 mm lungime, pendule. Dinţii caliciului inegali, cei inferiori lanceolaţi
şi mai lungi decît cei superiori, dar mai scurţi decît caliciul. Flori la început
purpurii, mai tîrziu albăstrii, la uscare cărămizii. Stil nerăsucit şi nedilatat la
vîrf. Păstaie erectă, liniară, glabră, lungă de 4 —6 cm, lată de 5—6 mm,
comprimată, cu nervaţie reticulată, de un castaniu deschis, cu 8 —10 (12)
seminţe subsferice, netede, gălbui şi mărunt maculate; hil liniar, ocupînd
1/4—1/3 din conturul seminţei. — IV—V.
S t a ţ i u n e a . Păduri, tuferişuri, de la cîmpie pînă în etajul subalpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în toată ţara.
var. typicus A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1048. — Foliole ovate sau ovat lanceolate,
lungi de 3—4 cm. Stipele ovat lanceolate.
f. latifălius (Rouy) A. et G. l.c. — L . vern u s a. la tifo liu s Rouy Fl. Fr. V (1899)
273. — O robus vern u s a. la tifo liu s Schur Enum. pl. Transs. (1866) 172, non Roch. — Folio
lele frunzelor inferioare ovate, 4; lung acuminate, cele ale frunzelor superioare eliptice
sau lanceolate. — Cea mai comună formă.
f. angustiftfHus (Endl.) Borza Consp. (1947) 170. — O robus vern u s a n g u sti -
fo liu s Endl. Fl. Pos. (1830) 451. — O. v ern u s var. m e d iu s Simk. Term. fuz. IX (1885) 46. —
Foliolele frunzelor inferioare lanceolate, lung acuminate, cele ale frunzelor superioare
liniare. — R eg. S t a l i n : Mţii Făgăraşului (r. Făgăraş). R eg. O r a d e a : Aleşd în Păd. Neagră,
Piatra Muncelului (r. AIcşd); Arăneag pe coama Dl. Livorscu şi Dl. Orleş (r. Ineu); Chi-
şindia pe Dl. Chici ora (r. Gurahonţ).
var. flâccidus (Radius) Arcang. Comp. Fl. I tal. ed. II (1894) 522. — O. fld c c id u s
Radius in ms. ap. Ser. in DC. Prodr. II (1825) 377, pro syn. — O . a lp e s tr is Schur Sert.
(1853) nr. 811 et Enum. pl. Transs. (1866) 173, non W. et K. — Foliole liniar lanceolate,
pendente, lungi de 10—14 cm şi late de cca 10 mm. Stipele lanceolate. Racem din 3—5
flori. Vexil violet; aripi şi carenă de un violet palid. — R eg . S t a l i n : Mt. Piatra Mare (r.
Codlea); Mţii Făgăraşului. R e g . O r a d e a : Arăneag pe Dl. Livorscu şi Highiş (r. Ineu);
Chişindia pe Dl. Chiciora (r. Gurahonţ) ; Aleşd în Păd. Neagră, Piatra Muncelului (r.
Aleşd). R e g . S u cea va : Vama (r. Cîmpulung); Iacobeni, Cîrlibaba (r. Vatra Dornei).
f. grâcilis (Gaud.). — O robus g r a c ilis Gaud. Fl. helv. IV (1829) 500. — Plantă
mai mică. Frunze cu 2—3 perechi de foliole liniar lanceolate sau aproape liniare, lungi
pînă la 8 cm şi late numai de 1 — 2 mm. Stipele mai late decît foliolele. — Crişana (Borza).
var. subalpinus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 172. — Frunze cu 4—5 perechi de
foliole ovat lanceolate, lungi de 2,6 cm, spre bază uşor atenuate. Racem cu 3—4 flori
împreună cu pedunculul mult mai scurt decît frunza bracteantă. — R e g . S ta lin : în pădu
rile subalpine din Mţii Făgăraşului.
418 FLORA R.P.R.
Ob s . Brandza in Fl. Dobr. (1898) 112 mai indică pe var. p le io p k y llu s Uechtr. et
Sint., rară în pădurile din nordul Dobrogei.
Răsp. gen.: Eurasia.
*
9. L. venctus (Mill.) Wohlf. in Hal. Wohlf.-Koch’s Syn. ed. III (1892)

714; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 513. - Orobus venetus Mill. Gard. Dict. ed.
VIII (1768) nr. 8, non tab. 193, fig. 2, sec. Beck Fl. NO (1892) 886. —O.
vernus Sibth. et Sm. Fl. graec. VII (1830) tab. 691, non L. — O. variegatus
Ten. Fl. Napol. II (1819) 144, tab. 68, non Lapeyr. (1813) sec. Rouy l.c. —
Exs.: FRE nr. 1977. - Ic.: Pl. 76, fig. 2, 2 a.
4 . Plantă glabră sau pubescentă, înaltă de 20—40 cm. Rizom noduros,

cu noduri distanţate. Tulpină erectă sau ascendentă, subţire, rigidă, muchiată,
ramificată sau neramificată. Frunze în general paripenate, (rar imparipenate)
cu 2 —3 (4) perechi de foliole. Foliole lat ovate, lungi de 3 —4 cm şi late de
2 —3 cm, rigide, pe dos lucioase, cu marginile ciliolate, scurt acuminate, cele
inferioare obtuze. Stipele mici, semisagitate, mult mai mici decît foliolele.
Racem lung pedunculat, cu 6 —12 (20) flori îndesuite, mici, de 10—13 mm
lungime, scurt pedicelate, prevăzute cu mici bracteole. Caliciu pubescent,
cu dinţi inegali; cei superiori foarte scurţi şi triunghiulari, cei inferiori lanceo
laţi, mai scurţi decît tubul. Flori la început purpuriu palide, mai tîrziu albastre
liliachii; vexil cu strii de culoare închisă; aripi albăstrii; carenă verzuie.
Păstaie liniară, puţin comprimată, lungă de 4 cm şi lată de 4 mm, în stare
tînără fin glanduloasă, cu glandule roşietice, cu 10—12 seminţe subsferice,
netede, de culoare brună roşcată; hil liniar, ocupînd 1/5 din conturul
seminţei — V —VI.
S t a ţ i u n e a . Păduri de şleau, stejărete, gorunete, făgete.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . S t a l i n : Or. Stalin; Sighişoara; M-ţii Făgăraşului
(r. Făgăraş); Poplaca, Tălmaciu, Bradu, Orlat (r. Sibiu); Vorumloc (r. Mediaş). R eg. H u n e
d o a r a : Zam, Dobra, Deva (r. Ilia). R eg . T im iş o a r a : Baziaş (r. Mold. Nouă); Băile Hercu-
lane, Mehadia pe Dl. Străjuţ, Globurău spre Mt. Arjana, V. Dunărei la Cazane între
Tisoviţa şi Sviniţa (r. Orşova); Oraviţa, Maidan pe Dl. Tilva Mare (r. Oraviţa). R eg. C ra
iova : Popînzăleşti (r. Balş); Vîrciorova (r. T. Severin); Craiova, Păd. Bucovăţ (r. Cra
iova) ; Tîmbureşti (r. Gura Jiului). R eg. P i t e ş t i : Conţeşti, V. Rîncăciovului (r. Piteşti);
Govora, Călimăneşti, V. Lotrului, Mt. Foarfecă (r. R. Vîlcea); Stolnici (r. Costeşti). R eg.
B u c u r e ş ti: Bucureşti (Mogoşoaia, Bragadiru, Păd.Băneasa) *, Pasărea, Păd. Cernica
(r. Brăneşti); Comana la Padina lui Yasile, Călugăreni în Păd. Uzun, Crucea de Piatră
(r. Vidra), Ciorogîrla în Păd. Cotroceanca, Malu Spart, Păd. Căscioarele, Păd. Babele de
Luncă lingă Bulbucata (r. Domneşti). R eg . P lo e ş t i : Buzău la Dumbrava. R e g . C o n s ta n ţa :
Letea în Deltă (r. Tulcea). R eg. G a l a ţ i : Tecuci la Păd. Bodeasa; Vidra (r. Vrancea). R e g .
B a c ă u : Cîmpeni (r. Moineşti); Schitu Ţibucani (r. Tg. Neamţ). R eg. I a ş i : Păd. Bîrnova,
Păd. Repedea (r. Iaşi). R eg . S u c e a v a : Botoşani.
P l a n ş a 11. — 1. L a th y r u s la evig a tu s (W. et K.) Fritsch, la. păstaie. — 2 L . tra n s -

silv a n ic u s(Spr.) Rchb. f., 2a. păstaie.
PLANŞA T7
LEt f UMI NOS AK 421
f. rosâccus (Beck). — L. va rieg a tu s f. rosaceus Beck in Rclib. Ic. XXII (1903)
153. — Vexil roz albăstriu; aripi de aceeaşi culoare, însă mai palide; carenă alburie. —
Sporadică împreună cu specia tipică.
var. banatieus (Heuff.) A. et G. Syn. VI, 2 (191.0) 1050. — O robus va rieg a tu s p. bana-
ticu s Heuff. Enum. pl. Ban. in Verb. ZBG Wien VIII (1858) 97, sep. 61. — O. vern u s b.
la tifo liu s Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54, tab. 16, fig. 36, non Schur. — O. a e s tiv a lis Schur
in OBZ X (1860) 325 et Enum. pl. Transs. (1866) 173. — Partea superioară a tulpinii
pubescentă. Frunze cu 2—3 perechi de foliole eliptice sau ovat lanceolate. Racem cu
3—9 flori purpurii. Caliciu glabru. Păstaie tînără glabră. — R e g . S t a l i n : Orlat, Poplaca
(r. Sibiu). R eg. T im iş o a r a : Maidan pe Dl. Tilva Mare (r. Oraviţa); Băile Herculane, V.
Dunărei la Cazane între Tisoviţa şi Sviniţa (r. Orşova).
var. rigidus (Lâng) A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1050. — O robus r ig id u s Lâng Enum.
pl. Hung. sp. nasc. (1824) 2 in Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54. — Inflorescenţă cu peduncul
lung, glabru, înainte de înflorire aglomerată în formă de smoc. — R eg. T im iş o a r a :
în Banat, rară.
Răsp. ge n. : Europa de S, Asia Mică.
10. L. niger (L.) Bernh. Syst. Verz. Erf. (1800) 248; Fl. U.R.S.S. X III
(1948) 516. — Orobus niger L. Sp. pl. ed. I (1753) 729. — Orăştică. — Feketeld
lednek. — Schwarze Walderbse. — Mima uepuan. — Exs.: FRE nr. 1976. —
Ic.: Pl. 78, fig. 3, 3 a.
4 . Rizom voluminos şi lignificat. Tulpină erectă, verde cenuşie, in general
ramificată, înaltă de 30—60 (80) cm, cu 4 sau 2 muchii, în părţile tinere i
pubescentă. Planta se înnegreşte la uscare. Frunze penate, lungi de 4 —9 cm,
cu 3 —6 perechi de foliole cu margini neciliate, ± rotunjite, lungi de 2 —4
cm; rachis terminat cu un vîrf moale, rar cu un cîrcei sau cu o loliolă. Stipele
semisagitate, pe jumătate mai scurte decît foliolele. Racem pubescent, din
3 —10 flori dispuse unilateral. Flori lungi pînă la 15 mm. Peduncul mai lung
decît frunza bracteantă. Caliciu campanulat, de culoare roşietică, cu dinţi
scurţi şi triunghiulari. Corolă purpurie, la uscare violetă; vexil cu vinişoare
roşii; aripi la vîrf albăstrii; carenă de culoare roz palid. Stil nerăsucit, către
vîrf barbulat şi puţin lăţit. Păstaie glabră, liniară, puţin comprimată, lungă
de 5—6 cm, lată de 4 —6 mm, cu nervaţie puţin aparentă, la maturitate
neagră, cu cca 10 seminţe subsferice sau ovoidale, netede, cafenii; hil liniar,
ocupînd 1/3 din conturul seminţei. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin pădurile din subzona stejarului, mai rar în făgete.
f. latifolius (Rouy) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 171. — L . n iger var. (3. la tifo liu s
Rouy Fl. Fr. V (1899) 272. — Foliole ovate, la vîrf acute, mai late decît- ale formei tipice
(15—18 mm). — R e g . C lu j: Mînăstireni (r. Huedin). R eg . H u n e d o a ra : Spini (r. Orăştie).
R e g . O r a d e a : Aleşd la Dîmbu Turcului. R eg . T im iş o a r a : V. Cladovei (r. Lipova); Orşova
422 FLORA R.P.R.
pe Dl. Alion. R eg. B u c u r e ş ti: Bucureşti la Păd. Băneasa. R eg. G a l a ţ i : Măcin pe Dl. Pri-
copanu. R eg . J o ş i : Păd. Aroneanu (r. Iaşi).
f. angulatus (Petcrm.) A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1052. — O robus n ig er an g u la tu s
Peterm. Fl. lips. (1838) 544. — L . n ig er var. y . a n g u stifo liu s Rouy Fl. Fr. V (1899) 272. —
Foliolele frunzelor inferioare liniare, cele ale frunzelor superioare ovate. — Sporadică,
împreună cu specia tipică.
f. rotundifolius Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 154. — Foliole ovate, la vîrf
rotunjite. — R eg . G a l a ţ i : Dl. Pricopan spre Greci (r. Măcin).
f. lieterophyllus (Uechtr.) Beck in Rchb. Ic. l.c. — L . n iger (i. h etero p h y llu s Uechtr.
in Fiek Fl. Schles. (1881) 117. — Foliolele frunzelor inferioare îngust liniare, cele ale
frunzelor superioare ovate. — R e g . B u c u r e ş ti: Comana (r. Vidra); Ghimpaţi (r. Drăgă
neşti-Vlaşca).
f. albiflorus Beck in Rchb. Ic. l.c. — Flori albe. — Sporadică.
R ă s p . g e n. : Europa, Caucaz, Africa de N.
Secţia II. OROBÂSTRUM Boiss. Fl. or. II (1872) 601.

Plante anuale sau perene. Tulpini urcătoare sau acăţătoare. Foliolele terminale ale
frunzelor transformate în cîrcei. Stil răsucit. Păstăi alungii liniare.
11. L. pratensis L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
500. — Lintea pratului — Reti lednek. — Wiesen Platterbse. — Hima
jivroBan. — Exs.: FRE nr. 2450. — Ic.: Pl. 79, fig. 2, 2 a.
2ţ. Plantă pubescentă, acăţătoare. Rizom lung, subţire şi ramificat. Tul
pină comprimat 4-muchiată, înaltă de 40—60 (120) cm, ramificată. Frunze
cu o singură pereche de foliole îngust lanceolate sau îngust eliptice, pubescente,
lungi de 1,5—3 cm, late de 2 —6 mm, la vîrf acuminate, cu multe nervuri
paralele, dintre care 3 mai pronunţate. Frunzele ramurilor cu foliole mult
mai mici decît cele tulpinale. Stipele sagitate, liniar lanceolate, mai mici decît
foliolele. Cîrcei simpli sau ramificaţi. Racem lax, mai lung decît frunza brac-
teantă, format din 3 —12 flori. Pedicel floral pubescent. Flori galbene, lungi
de 12—15 mm. Caliciu pubescent, campanulat, cu dinţi + subulaţi, cel
inferior mai lung. Vexil obcordiform, cu cîte va strii negre, puţin mai lung
decît aripile; carenă pronunţat îndoită. Stil răsucit şi barbulat pînă la jumă
tatea lungimii, spre vîrf dilatat. Păstăi liniare, subcomprimate, lungi de
2,5—4 cm, late de 5—7 mm, lung rostrate, fin şi reticulat nervate, la matu
ritate glabre, de culoare neagră, cu 6 —10 seminţe subsferice sau uşor compri
mate, de 2 —2,5 mm în diam., netede şi maculate; hil liniar, ocupînd 1/6
din conturul seminţei. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Frecventă prin fineţe, tuferişuri, rărituri de pădure,
prin locuri umede, începînd de la cîmpie pînă în etajul subalpin.
P l a n ş a 78. — 1. L a td y r u s a u reu s (Stev.) Brandza, la. păstaie micşorată.—

2. L . m o n ta n u s Bernh. — 3. L . n ig er (L.) Bernh., 3a. păstaie.
P L A N Ş A 78
LEGUMINOSAE 425
var. pubâseens (Rchb.) Beck Fl. NO (1892) 882. — L . s e p iu m Scop. p. p u bescen s
Rchb. Fl. germ. exc. (1832) 535. — L . p r a t. ol. ty p ic u s Posp. Fl. Oesterr. Kiistenl. II (1898)
438. — Plantă pubescentă. Foliole şi stipele lat lanceolate. Flori mici, lungi de 15 mm.
Păstăi cafenii. — R e g . B u c u r e ş ti: Păd. Slătioara între Ghimpaţi şi Cămineasca (r. Dră-
găneşti-Vljaşca).
var. velutinus DC. Fl. fr. V, ed. III (1815) 575. — L . p r a t. p. pu bescen s Strobl in 0 B'A
XXXVII (1887) 434. — Plantă îndcsuit pubescentă, cu aspect cenuşiu catifelat. Rachis
terminat cu un vîrf de 3—4 mm. — R eg . B u c u r e ş ti: Ghimpaţi în Păd. Slătioara (r. Dră
găneşti-Vlaşca). R eg . I a ş i : Aroneanu (r. laşi); Păd. Ilîrlău.
var. glabr&cens Beck Fl. NO (1892) 883. — Plantă glabră sau glabrescentă. Flori
de 15—18 min lungime. — Comună în valea Mureşului; Sibiu.
var. tencrrimus Schur Enum. pl. Transs. (1866) 175. — Foliole alungit liniare, foarte
ascuţite, cu margini ciliate. Pedunculi de 4 ori mai lungi decît frunza bracteantă, cu
3—6 flori mici. Cîrcei simpli. — Sibiu.
var. uliginăsus Wierzb. in Heuff. Enum. pl. Ban. in Verh. ZBG Wien VIII (1858)
96, sep. 61. — Tulpină slab muchiată. Foliole şi stipele lanceolat liniare. Racem cu puţine
flori. — R e g . C lu j-. Cluj la 1Făget [şi V. Caldă (r. Cluj). R eg. T im iş o a r a : în Banat
(Heuffel). R e g . P h e ş t i : Crivina (r. Ploeşti). R eg . B u c u r e ş ti: Ciocăneşti (r. Răcari); Bucu
reşti la Fundeni şi Marcuţa.
var. sâpium (Scop.) Beck Fl. NO (1892) 883, non Gris. et Schenk — L . S e p iu m Scop.
Fl. carn. II, ed. II (1772) 64. — Plantă glabră. Foliole îngust lanceolate. Stipele sagitate,
lungi de 2 cm şi late de 6 mm. Racem unilateral. Flori de cca 10 mm lungime, mai mici
decît la forma tipică. — R eg . B a ia M . : Petro va pe Paltinu 1500 m, Repedea în V. Borşa
1000 m (r. Vişeu). R eg. A u t. M . : Mţii Călimani: Mt. Izvor către Faţa Gardului 1700 in
(r. Topii ta). Reg. O r a d e a : Crişana (Borza).
întrebuinţări. Preţuită ca plantă de nutreţ. Intră în compoziţia fîneţelor
artificiale.
12. L. haUersteinii Baumg. Enum. stirp. Transs. II (1816) 333. — L.

pratensis b. grandislipulatus Roch. Pl. Ban. rar. (1828) 54, tab. 16, fig. 35. —
L . prat. var. sepium Gris. et Schenk Iter hung. in Wiegm. Arch. (1852) 294,
non Beck. — Exs.: FRE nr. 1501; FEAH nr. 1602; HN nr. 5030. — Ic.:
Pl. 79, fig. 3.
4 . Plantă urcătoare, acăţătoare. Rizom subţire, lung şi tîrîtor, ramificat.
Tulpină cu 4 muchii, nearipată, procumbentă sau ascendentă, glabră, înaltă
de 30—40 cm. Frunze cu o singură pereche de foliole glabre, lat lanceolate,
lungi de 2,5—3,5 cm, late de 7—9 (10) mm; rachis terminat cu un cîrcei
simplu. Stipele hastate, mai mari decît foliolele. Flori solitare sau în raceme
din 2—3 flori dispuse unilateral, de un galben palid. Caliciu câmp anulat,
glabru, cu dinţi înguşti şi subulaţi, cel inferior cu puţin mai lung decît cei
lalţi. Vexil obcordat, cu vinişoare violete, prevăzut cu 2 ghibozităţi. Păstaie
alungit liniară, la maturitate glabră, lungă de 3 —3,5 cm, lată de 4 —5 mm,
cu nervaţie oblică, cu 5 —10 seminţe aproape sferice. — V —VII.
426 FLORA R.P.R.
Staţiunea. Prin păduri şi tuferişuri, de la cîmpie pînă în regiunea

montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C l u j : Mţii Rodnei la Gaura deasupra Văii Vinului
(r. Năsăud); Mţii Meseşului pe Dl. Terbete lingă Căţălu (r. Zalău); între Gîrbău şi Cluj, Cluj
(Mănăştur, Făget, Hoia, Dl. Măgura, Dl. Plecica), Floreşti; Turda, Cheia Turzii, Rediu,
Mţii Trăscăului pe Mt. Tilalmaş, Mt. Belioara 1200 m, Runc pe Mt. Vultureasa (r. Turda);
Abrud pe Mt. Vulcan. R eg . A u t. M . : Mt. Suhardu Mic (r. Gheorghieni). R eg. S t a l i n : Blaj;
între Şinca Nouă şi Perşani pe Dl. Priboaia (r. Făgăraş); Predeal, Mt. Postăvaru 1800 m,
Or. Stalin; Sibiu, Guşleriţa, Poplaca, Cisnădioara, Bradu, Tălmaciu (r. Sibiu). R eg.
H u n ed o a ra : Mţii Trăscăului pe Piatra Ceţii (r. Alba); Orăştie, Cioara (r. Orăştie); Săcă-
rîmbu, Deva (r. llia ); Mţii Retezatului: V. Rîu Mare, Piatra Măceştilor 1000 m, Faţa Fetii
deasupra Gura Apei, între Gura Apei şi Gura Zlata (r. Haţeg). R eg. O r a d e a : Arăneag
pe Dl. Hăghieş (r. Ineu); Chişindia pe Dl. Chiciora, Moneasa pe Piatra Mare, Dezna spre
Răşchirata (r. Gurahonţ). R eg . T im iş o a r a : Troiaş spre « Fehârkă» (r. Lipova); Băile
Herculane pe Mt. Domogled şi Şapte Izvoare (r. Orşova). R e g . C r a io v a : Vîrciorova
(r. T. Severin). R eg . P ite ş ti: Mt. Foarfecă, R. Vîlceaîn Păd. Gurănoaia; Conţeşti în V. Rîncă-
ciovului (r. Piteşti); Cîmpulung. R e g . P lo e ş t i : Sinaia pe Piscu Cîinelui. R e g . B a c ă u :
între Cîmpeni şi Moineşti (r. Moineşti).
f. longipedunculătus Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 661 cum diagn. hung. et in Add. V,
pag. 541. —Pedunculul inflorescenţei mult mai lung decît frunza bracteantă. — R eg. C lu j :
Nicula (r. Gherla).
Răsp. g e n. : R.P. Romînă, R.F. Iugoslavia.
13. L. palusterL .Sp.pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 5 0 1 .-'
Orobus palustris Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 537. — Ic.: Pl. 82, fig. 3.
2J-. Plantă glabră, verde cenuşie. Rizom orizontal, fără rădăcini tuberizate.
Tulpină prostrată sau urcătoare, înaltă de 30—100 cm, aripată şi ramificată.
Frunze cu 2 —5 perechi de foliole şi rachis terminat cu un cîrcei ramificat.
Peţiol nearipat. Foliole liniar lanceolate, la vîrf ascuţite, lungi de 3 —4 cm,
late de 5 mm. Stipele semihastate, de lungimea pcţiolului sau mai scurte.
Raceme laxe, din 3 —6 (8) flori, de lungimea frunzelor, uneori şi mai lungi.
Flori liliachii şi albastre (în acelaşi racem) lungi de 12—18 mm, la baza pedi-
oelilor cu o mică bracteolă. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţi ciliaţi; cei
superiori scurţi şi triunghiulari, cei laterali şi inferiori lanceolaţi şi subulaţi.
Vexil obcordat, cu vinişoare violete, pe margini ciliat; carenă albă. Stil îndoit
în unghi drept, spre vîrf spatulat şi papilos, pînă la jumătatea lungimii.
Păstaie liniară, glabră, = comprimată, la vîrf rostrată, lungă de 3 —4 cm,
lată de 6 —7 mm. reticulat nervată, cu 5 —8 seminţe subsferice, netede, de
3 —5 mm in diam., de culoare brună roşcată; hil liniar, ocupînd 1/4 din con
turul seminţei. — V I—VIII.
P l a n ş a 79. — 1. L a th y r u s tuberosus L. — 2. L . p ra te n s is L., 2a. păstaie. — 3. L.

Baumg.
h a lle rs te in ii -
P L A N Ş A 79
c
LKiirMFN’OSAK 429
Staţiunea- Fineţe mlăştinoase, turbării, zăvoaie, pe marginea băl

ţilor.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C lu j : Cluj prin fîneţele mlăştinoase de la « Tdkoz »,Someşul
Rece, Someşeni (r. Cluj); între Cuci şi Iernut lîngă calea ferată (r. Luduş). R eg. A u t. M . :
lingă Tg. Mureş; Lăzarea în turbări a « Csorgo » (r. Ghcorghieni); turbăria de la Sîncrăieni,
Simioneşti în lunca Oltului, între Tuşnad şi Tuşnadu Nou (r. Ciuc); Zagon la « Egerr6t *
(r. Sf. Gheorghc). R e g . S t a l i n : Or. Stalin; Sighişoara; Sibiu. R eg. H u n e d o a r a : Alba Iulia.
R eg. T im iş o a r a : păşuni umede între Arad şi Păd. Ciala (r. Arad). R e g . C o n sta n ţa : comună
în Delta Dunării (r. Tulcea). R e g . I a ş i : în lunca Prutului.
var. latiîdlius Lamb. Catal. pl. Marne (1846) 53. — L . p a lu si. var. g e n u in m Gr. et
Godr. Fl. Fr. I (1848) 487. — Plantă glabră. Foliole eliptice, lungi de 3—4 cm, late de
8—10 mm. Flori lungi de 18 mm. — R e g . C o n s ta n ţa : Delta Dunării.
var. pildsus (Cham.) Ldb. Fl. ross. I (1842) 686. — L . p ilo s u s Cham. in Linn. VI
(1831) 548. — Plantă păroasă. Foliole eliptice, lungi de 2 cm, late de 8 mm. — Sporadică
împreună cu f. tipică.
14. L. sphaericiis Retz Obs. bot. III (1786) 39; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
497. — L. angulatus L. Sp. pl. ed. I (1753) 731, p. p. — Ic.: Pl. 8, fig. 1, la.
G. Plantă glabră, gracilă. Tulpină 4-muchiată, înaltă de 20—60 cm,
erectă sau ascendentă. Frunze cu o singură pereche de foliole liniar lanceolate,
lungi de 5—8 cm, late de 2 —4 mm, acuminate, cu 5 nervuri paralele. Rachisul
frunzelor inferioare terminat cu un vîrf subţire, aristiform, cel al frunzelor
superioare cu un cîrcei simplu, filiform. Stipele mici, semisagitate. Flori
mici, purpurii sau roşii cărămizii, lungi de 9 —10 (12) mm, pedicelate. Peduncul
floral articulat şi mult mai scurt decît foliolele. Floarea însoţită de o bractee
aristiformă, aşezată în prelungirea pedunculului floral. Caliciu campanulat,
glabru, cu dinţi lanceolaţi şi subulaţi, toţi de aceeaşi lungime cu tubul cali
ciului. Vexil cu strii de culoare mai închisă; carenă albicioasă. Stil ncrăsucit,
îndoit în unghi drept, spre vîrf spatulat şi barbulat. Păstaie liniară, lungă de
5—6 cm, lată de 4 —5 mm, accentuat şi longitudinal paralel nervată, puţin
comprimată, glabră, acuminată, cu 8 —10 seminţe subsferice sau ovale,
netede şi maculate; hil mic, oval, ocupînd 1/8 din conturul seminţei. —V —VI.
S t a ţ i u n e a . Fîneţe uscate, semănături, mirişti, vii. tuferişuri de pe
marginea pădurilor, foarte rară.
Răsp. î n ţ a r ă : R eg . S t a l i n : Sibiu (recoltată de Schur într-un lan de linte).
Deva. R e g . T im iş o a r a : Baziaş (r. Moldova Nouă). R eg. C r a io v a : Cra
R eg. H u n e d o a r a :
iova; Grindul Tiţa aproape de Măceşu de Jos (r. Gura Jiului).
Răsp. g e n. : Regiunea mediteraneeană.
15. I . seiiîolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 731; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
496. — Ic.: Pl. 8, fig. 2, 2 a.
430 FLORA R.P.R.
O. Plantă gracilă, glabră. Tulpină prostrată sau ascendentă, acăţătoare,

înaltă de 2 0 ^ 3 0 cm, slab aripată. Frunze scurt peţiolate, cu o singură pereche
de foliole; rachis terminat cu cîrcei ramificat. Foliole liniare, graminiforme,
lungi de 4 —9 cm, late de 1,5—2 mm, cu nervaţie paralelă. Stipele semi
sagitate, cu auricule uneori bidinţate. Flori solitare, lungi de 8 —10 mm,
de culoare viu roşie, cu pediceli articulaţi, mai scurţi decît foliolele. Caliciu
campanulat, glabru, cu dinţi subulaţi, mai lungi decît tubul. Stil pubescent,
nerăsucit. Păstaie stipitată, ± ovală sau semieliptică, lungă de 2 —3 cm şi
lată de 8 —10 mm, comprimată şi rostrată, la început pubescentă, mai tîrziu
glabră, slab nervată, cu 2 —3 seminţe. Seminţe sferice, mărunt zgrăbunţoase,
de culoare castanie sau aproape neagră; hil oval, ocupînd 1/8 din conturul
seminţei. — IV—VI.
S t a ţ i u n e a . Coaste pietroase, stîncării, foarte rară.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C l u j : Nimigea de Jos (r. Năsăud). R e g . C r a io v a : Vîrcio-
rova (r. T. Severin). R eg . T im iş o a r a : Sviniţa (r. Orşova).
Obs . Datele de răspîndire de mai sus necesită reconfirmare.
R ă s p . g e n. : Regiunea medileraneeană.
Secţia III. EULÂTHYRUS Ser. in DC. Prodr. II (1825) 369, modif. Gren. et Godr.
Fl. Fr. I (1848) 482.
Raceme multiflore, inai lungi decît frunzele bracteante. Stil arcuit, răsucit, ascen
dent. Păstaie alungit liniară, polispermă. Plante anuale sau perene.
16. L. tuberosus L. Sp. pl. ed. I (1753) 732; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
490. — Oreşniţă. — Mogyoros lednek. — Knollige Platterbse. — HnHa KJiyO-
HeBan. — Exs.: FRE nr. 2449. — Ic.: Pl. 79, fig. 1.
4 . Plantă glabră. Rizom vertical, subţire, lung de 30—40 cm, cu rădăcini
tuberculat îngroşate; tuberculii lungi de cca 5 cm şi de 2 —2,5 cm în diam.
Tulpină subţire, muchiată, nearipată, acăţătoare, înaltă de 50—100 cm.
Frunze cu o singură pereche de foliole, cu peţiol nearipat şi rachis terminat
în cîrcei ramificat. Foliole obovate sau eliptice, pe dos glaucescente, obtuze
şi mucronate, lungi de 3 —4 cm şi late de 7 —10 mm. Stipele înguste, semisa
gitate, acuminate, la bază cu un dinte. Racem lax, din 3—6 flori mai lungi
decît frunzele bracteante. Flori pedicelate, roşii carmin, lungi de 15—20 mm.
Caliciu pubescent, scurt campanulat, cu dinţii mai scurţi decît tubul; cei
superiori scurţi şi triunghiulari, ceilalţi mai lungi şi ascuţiţi. Vexil orbicular,
scurt unguiculat; aripi la vîrf albăstrui; carenă de un roz palid, la bază verzuie.
Stil răsucit, la vîrf = spatulat şi barbulat. Păstaie alungit lanceolată, aproape
cilindrică, glabră. lungă de cca 3 cm şi lată de 4 —6 mm, reticulat nervată,
cu 3 —6 seminţe sferice sau ^ colţuroase şi veruculoase, de 5—6 mm în diam;
hil oval, scurt, ocupînd 1 10 din conturul seminţei. — V I—VIII.
Planşa 80. — 1. Lathyrus silcester L. — 2. L. latifolius L.

P L A N Ş A 80
L K fi U MI NO S A E 433
S t a ţ i u n e a . Prin locuri cultivate, semănături, mirişti, răzoare, vii,

fineţe, tuferişuri, în regiunea de cîmpie pînă la limita semănăturilor de cereale
(8 0 0 -9 0 0 m).
R ă s p . în ţ a r ă : C o m u n ă în t o a t ă ţ a r a .
î n t r e b u i n ţ ă r i . Tuberculii conţin pînă la 17% amidon, precum şi un însemnat

procent de zahăr, substanţe albuminoide şi materii grase. în unele ţinuturi locuite de
de tătarii din U.R.S.S. sudică, tuberculii .sînt folosiţi în alimentaţie. Pe alocuri, din flori
se extrage o apă parfumată, cu miros de trandafir.
17. L. silvester L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. X III (1948) 492.—
Exs.: FRE nr. 2451. - Ic.: Pl. 80, fig. 1.
4 . Plantă glabră. Rizom tîrîtor, ramificat. Tulpină ramificată, acăţătoare,
înaltă de 1—2 m, lat aripată, cu aripi de 2 —8 mm lăţime. Peţiol foliar îngust
aripat. Frunze cu o singură pereche de foliole mari, lanceolate sau liniar
lanceolate, la vîrf acuminate, lungi de 8 —10 cm şi late de 5 —10 (15) mm, cu
3 nervuri mai proeminente. Rachis terminat cu cîrcei ramificat. Stipele mici,
liniar lanceolate, mai scurte decît peţiolul. Racem lax, din 3 —6 (10) flori,
mai lungi decît frunzele bracteante. Peduncul subangulat. Flori lungi de IS
IS mm. Caliciu campanulat, glabru, cu dinţii superiori triunghiulari şi cei
inferiori lung subulaţi. Vexil obcordat, de culoarea cărnii sau roz purpuriu,
cu vinişoare roşii, pe faţa dorsală verzui; aripi purpurii; carenă verzuie.
Stil răsucit, la mijloc fistulos. Păstaie alungit liniară, comprimată, lungă
de 5—7 cm, lată de 8 —10 mm, glabră, cu nervaţie reticulată, cu 3 coaste
puţin proeminente pe partea ventrală, de culoare brună deschisă, cu 6—12
seminţe subsferice, de 4 —5 mm în diam., de culoare brună roşcată, fin veru-
coase; hil liniar, ocupînd 1/2 din conturul seminţei. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, crînguri, tuferişuri, pe marginea drumurilor,
la cîmpie şi în regiunea deluroasă.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . B a ia M .: Satu Mare, Baia Marc. R e g . C l u j : Rodna (r.
Năsăud); Bistriţa; Canciu (r. Dej); Chiochiş (r. Beclean); Cluj în Păd. Lomb. R e g . A u t .
M .: Tg. Mureş deasupra digului nou; Gurghiu (r. Reghin); Deda în Lunca Mureşului
(r. Topliţa). R e g . S t a l i n : Sighişoara; Sibiu, Şura Mare, Noul, Poplaca, Bradu (r. Sibiu).
R eg. H u n e d o a ra : Orăştie; Ruşi (r. Haţeg); Zam (r. Ilia); Petroşeni. R e g . O radea : Moneasa
(r. Gurahonţ). R e g . C r a io v a : Mt. Piatra Cloşanilor 1200 m (r. Baia de Aramă). R eg.
P i t e ş t i : Olăneşti, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). R eg . P lo e ş t i : Mţii Buzăului. R e g . G a l a ţ i : Dl.
Pricopan (r. Măcin). R eg . B a c ă u : Cîmpeni (r. Moineşti); Petricani (r. Tg. Neamţ). R eg.
l a ş i : Bîrnova, Păd. Yişan, Aroneanu, Mîrzeşti (r. Iaşi). R e g . S u c e a v a : Suceava.
1 a Aripile peţiolului neînsemnate sau cu mult mai înguste decît aripile tulpinii---- 2
1 b Aripile peţiolului ± de lăţimea aripilor tulpinii. Foliole obtuze
var. platyphyllus (Retz) Aschers. Fl. Prov. Brand. I (1864) 167. — L . p la ty -
p h y llo s Retz Fl. Scand. Prodr. ed. II (1795) 170. — L . la tifo liu s L. Fl. suec. ed. II
434 FLORA R.P.R.
(1755) 252, non Sp. pl. ed. II (1763) 1033. — L . b ra c k y p h y llu s Schur in OBZ |
85, Enum. pl. Transs. (1866) 176, p.p. — B o b d e ţ a r i n ă . — R e g . C lu j :
ţele Clujului; Chiochiş (r. Beclean). R eg. S t a l i n : Cisnădie (r. Sibiu). R e g . T im iş
V. Cladovei (r. Lipova); Dl. Trcscovăţ lingă Sviniţa, Mt. Domogled (r. Or\
R e g . C ra io v a : Păd. Bolutioaia la Fărcaşu de Sus (r. Caracal). R e g . S u cea va : Bc
în fineţe, Ipoteşti în Păd. Rădea (r. Suceava).
2 a Foliole îngust lanceolate, liniar lanceolate, sau uşor liniare, late de 1--3 mm,
acute, spre vîrf foarte uşor îngustate, mucronate, 1 —3-nervate
var. angustifdlius (Medik.) Ser. in DC. Prodr. II (1825) 369. — L . a n g u sti
Medik. Yorles. II (1787) 358. — R eg. H u n e d o a r a : Vulcan în V. Aninoasa (r. I
şeni).
2 b Foliole lanceolate sau eliptic lanceolate, late de 5—18 (20) mm. 3—5-nerval
obtuze şi mucronate
var. obldngus Ser. in DC. Prodr. II (1825) 369. — L . silo . a. g e n u in u s
et Godr. Fl. Fr. I (1848) 483. — L . s ilv . a. ty p ic u s Beck Fl. NO (1892) 884, p
R e g . B a ia M .: Satu Mare. R eg . C l u j : Chiochiş (r. Beclean); Cluj în lunca î
şului şi Păd. Lomb; Mţii Rodnei. R eg . A u t. M .: Tg. Mureş lingă digul nou;
pe malul Mureşului (r. Topliţa). R e g . S t a l i n : Valea Lungă (r. Mediaş). R e g . 1
d o a r a : Deva pe Dl. Decebal. R e g . O r a d e a : Păd. Rădvan lîngă Mărţihaz (r. Sale
R e g . T im iş o a r a : Jupa lîngă « castrum romanum» (r. Caransebeş). R eg. C ra
Mt. Piatra Cloşanilor 1200 m (r. Baia de Aramă). R e g . G a l a ţ i : Mt. Pricopan
Măcin şi Greci.
Obs . între var. a n g u stijo liu s şi var. oblongus există forme de trecere cu frunze
dar lung şi uşor ascuţite.
R ă s p . g e n . : Europa, Caucaz.18
18. L. latifolius L. Sp. pl. ed. I (1753) 733; Fl. U.R.S.S. X III (J
491. — L. megalanthus Steud. Nomencl. II, ed. II (1841) 14. — L. brachyph
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 176, p. p. — Mănerei de pădure. — IN
virâgu lednek. — Breitblăttrige Platterbse. — ^îm a mUpOKOJitfCTHa
Exs.: HN nr. 1757. - Ic.: Pl. 80, fig. 2.
4 . Plantă robustă, glabră sau glabrescentă. Rizom tîrîtor, râmi]
Tulpină ± acăţătoare, înaltă de 50—200 cm, neramificată sau puţin i
ficată, lat aripată, cu aripi de 2,5—6 mm lăţime. Peţioli'lat aripaţi, cu ai
tot atît de late cît cele ale tulpinii. Frunze cu o singură pereche de f<
şi cu rachis terminat cu un cîrcei, uneori de 2 ori ramificat. Foliole lat
tice, la vîrf obtuze sau scurt acuminate, rigide, de un verde albăstrui,
de 5—9 (10) cm, late de 2 —3 cm. Stipele mari, ovat lanceolate, acumi
la bază hastate. Racem dens, erect, mult mai lung decît frunza, fo
din 6 —14 flori purpurii, lungi de 2,5—3 cm, plăcut mirositoare. Caliciu ca
nulat, cu dinţi inegali; cei superiori triunghiulari, cei inferiori lance
ascuţiţi. Corolă purpurie, rar albă; vexil obcordat, mai lat decît lung, d
3 cm lăţime; aripi roze; carenă verzuie. Toate petalele cu vinişoare
Păstăi alungit liniare, comprimate, glabre, lungi de 6 —7 (10) cm, lai
8 —10 mm, cu nervaţie reticulată, pe partea ventrală cu 2 coaste ne
LE GT'MTNOSAE 435
Seminţe 8 —14, subsferice sau ovoidale, lateral comprimate, de 4 —5 mm

în diam., cafenii sau cenuşii, verucoase; h if oval, ocupînd 1/4 din conturul
seminţei. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Tuferişuri, margini de păduri, uneori pe lîngă garduri
şi prin semănături.
R ă s p . i n ţ a r ă : Reg. C lu j: Cluj (Fînate, Făget, Hoia), Floreşti pe « Hossziioldal»,
V. Someşului Rece, Boju (r. Cluj). Reg. Aut. M .: Reghin. Reg. Stalin: Sighişoara;
Mediaş; Guşteriţa (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia; Orăştie; Deva. Reg. Oradea:
Aleşd la Poiana Florilor; Ciheiu, Băile Victoria (r. Oradea); Arăneag (r. Ineu). Reg. Timi*
şoara: Păd. Ciala (r. Arad); Băile Herculane,- Mt. Domogled, Sviniţa, Orşova pe Dl.
Alion (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, Turnu Severin pe Dl. Buliga, Cerneţi, Hinova
pe Dl. Stîrmina, Iorgutova (r. Turnu Severin); Coţofenii din Faţă (r. Filiaşi). Reg. Piteşti:
Mţii Muscelului pe Dl. Moţoi. Reg. Bucureşti: Ciocăneşti (r. Răcari). Reg. Galaţi: Pechea
(r. Galaţi); Tecuci. Reg. I a ş i: Bîrlad; Iaşi, Păd. Bîrnova spre satul Slobozia, Dl. Repedea
spre satul Goruni (r. Iaşi).
var. rotundlîdlius (Willd.) Rchb. Fl. germ. exc. (1892) 535. — L. rotundifolius Willd.
Sp. pl. III (1800) 1088. — Foliole aproape orbiculate. — Reg. C lu j: Sucutard (r. Gherla).
Reg. Oradea: Arăneag în poiana Solarsca (r. Ineu). Reg. Timişoara: între Pecica şi Arad,
Andrei Şaguna la « Szărazâr», între viile de la Covăşinţ (r. Arad); viile Ghioroc
(r. Lipova).
var. brachypterus (Alef.) Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 173. — L. brackypterus
Alef. in Bonpl. IX (1861) 151. — Foliole eliptice, lungi de 4—7 cm, late de 2 —4 cm, scurt
acuminate. Aripile peţiolului mai late decîL aripile tulpinii. — Reg. C lu j: Cluj la Becaş,
frecventă. Reg. Aut. M .: Sovata la « Sdteto » (r. Sîng. de Pădure).
var. lanceolâtus Freyn Fl. Sud-Istr. in Verh. ZBG Wien XXVII (1877) 326. — Folio
lele frunzelor inferioare îngust eliptice, cele ale frunzelor superioare liniar lanceolate, lungi
de 4—5 cm, late de 1 cm, obtuze. Aripile peţiolului de aceeaşi lăţime cu aripile tulpinii. —
Sporadică, împreună cu forma tipică.
Răsp. g.e n .: Europa de S.
Secţia IV. CICîRCULA (Medik.) Gr. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 481. - Cicercula
Medik. Vorles. II (1877) 358, pro gen.
Flori solitare sau în raceme din 2—3 flori. Foliole alungit lanceolate sau liniare. Păstăi
cu 3—5 seminţe. Plante anuale.19
19. * L. sativus L. Sp. pl. ed. I (1753) 730; Fl. U.R.S.S. X III (1948)
485. — Măzăroi. — Szeges lednek. — Essbare Plattcrbse. — Uima nocemian.—
Ic.: Pl. 82, fig. 2.
0. Plantă glabră. Tulpină prostrată sau ascendentă, înaltă de 30—70 cm,
cu 4 muchii, din care 2 aripate. Peţiol îngust aripat şi mai scurt decît
foliolele. Frunze cu o singură pereche de foliole lanceolat liniare, acuminate, ±
rigide, lungi de 4 —10 cm, late de 5—9 mm, de culoare verde albăstrie, cu
3 nervuri paralele mai pronnnţate. Stipele mari, semisagitate, acuminate,
436 FLORA R.P.R.
mai scurte decît peţicflul. Rachis terminat cu un cîrcei ramificat. Flori soli
tare, rareori cîte 2, lungi de 1,5—2 cm, erecte sau patente, pe un peduncul
articulat la partea superioară. Pedunculi florali mai scurţi decît frunzele
bracteante, Caliciu campanulat, cu dinţi lanceolaţi, mai lungi decît tubul.
Corolă albă sau de un roz palid, cu vinişoare verzi sau roşietice; carenă uşor
răsucită. Antere portocalii. Stil drept şi răsucit, la vîrf dilatat şi barbulat.
Păstaie scurtă, eliptică, comprimată, glabră, lungă pînă la 3,5 cm şi lată
de 15—20 mm, cu partea ventrală (superioară) curbată, cu 2 aripioare înguste
şi ± ondulate, reticulat nervată, cu ochiurile reţelei mari. Seminţe 2, gălbui,
în formă de piramidă trunchiată sau neregulat cubice, netede; hil oval. —
V -V I.
S t a ţ i u n e a . Cultivată şi adeseori subspontană, prin semănături, pe
dărîmături, locuri nisipoase, dune, margini de drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R eg . C lu j : Cluj subspontană; Aiud. R eg. S ta lin : Sibiu. R eg. H u n e
d oara: Alba Iulia; Lancrăm (r. Sebeş); Biscaria lîngă Simeria (r. Hunedoara). R eg. C on
Delta Dunării (cultiv.), Mrea Cilic (r. Tulcea); nisipurile de la Agigea şi Eforie
s ta n ţa :
(r. Negru Vodă). R eg. S u c e a v a : cultivată şi pe alocuri sălbăticită.
var. angustatus Ser. in DC. Prodr. II (1825) 373. — C icercu la s a tiv a var. 1. a n gu s-
ta ta Alef. in Bonpl. X (1861) 147. — Foliole foarte înguste.
var. obtusătus A. et G. Syn. VI.2 (1910) 1004. — C icercu la s a tiv a var. 2. obtu -
s a ta Alef. l.c. — Foliolele frunzelor inferioare eliptice, obtuze, cele ale frunzelor superioare
lat lanceolate.
f. amphicarpus Goss. ap. Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 165, tab. 2250, fig. 3. —
C icercu la s a tiv a var. 3. a m p k ic a r p a Alef. in BZ XX (1862) 362. — Formă cu păstăi ascunse
în pămînt.
f. eaeruleus (Alef.) A. et G. Syn. Le. — C icercu la s a tiv a f. coerulea Alef. l.c. —
Flori de un albastru palid, lungi de 20—24 mm.
f. âlbus (Alef.) A. et G. Syn. l.c. — C icercu la s a tiv a f. a lba Alef. l.c. — Flori albe.
Obs . Varietăţile şi formele de mai sus sînt toate de cultură.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele acestei specii sînt comestibile, consumate însă în
mare cantitate, provoacă paralizii muschiulare. Substanţa activă conţinută în seminţe,
precum şi proprietăţile farmacodinamice sînt puţin studiate. L . sa tiv u s e cultivată pe
alocuri ca plantă de nutreţ, iar formele eaeru leu s şi albu ş sînt cultivate ca plante
de podoabă.
R ă s p . g e n. : Regiunea mediteraneeană şi A sia; cultivată din timpuri străvechi
de egipteni, greci şi romani20
20. L. eieera L. Sp. pl. ed. I (1753) 730; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 484. -
L . cicer Gaud. Fl. helv. IV (1829) 484. — Cicercula cicera Alef. in Bonpl. IX
(1861) 148. - Ie.: Pl. 82. fig. 1.
O. Plantă glabră sau glabrescentă. Tulpină prostrată, ascendentă sau
erectă, ± acăţătoare, înaltă de 20—50 cm, ramificată de la bază, compri-
L I5 GU M IN 0 S A E 437
mată, slab aripată. Frunze cu o singură pereche (rareori 2) de foliole liniar

lanceolate, la vîrf acuminate, lungi de 4 —8 cm, late de 2 —12 mm, cu 3 nervuri
paralele mai pronunţate, pe ambele fete răzleţ ciliate. Stipele mari, semisa
gitate, de lungimea peţiolului sau mai lungi. Rachisul la frunzele inferioare
terminat în muchie alungită, la cele superioare trifurcat. Flori solitare, cu
pediceli articulaţi şi cu 2 bracteole în dreptul articulaţiei. Pedunculi mai
scurţi decît frunza bracteantă. Flori mici, lungi de 9 —12 mm, ârecte sau
patente. Caliciu campanulat, cu dinţi lanceolat subulaţi, de 2 ori mai lungi
decît tubul. Corolă roza, murdar violacee sau roşie cărămizie; vexil obovat,
cmarginat, cu strii de culoare închisă; aripi mai scurte decît vexilul; carenă
albicioasă, la vîrf roşietică. Antere purpurii. Păstaie eliptică, de 20—35 mm
lungime şi 5 —7 (10) mm lăţime, cu nerv^ţie fină şi cu 2 muchii puţin aparente
pe partea ventrală. Seminţe 3 —5-unghiular sferice sau cilindrice şi turtite
la capete,uneori subsferice,uniform brune sau cenuşii-sau marmorat striate.—
V -V II.
S t a ţ i u n e a . In semănături şi mirişti, prin tuferişuri şi mărăcinişuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C r a io v a : Deveselu, Studina, Băbiciu (r. Caracal); Corabia;
Craiova. R e g . B u c u r e ş ti : Olteniţa.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă furajeră. Odinioară a fost cultivată în mai multe ţări
din Europa. La maturitate planta poate fi toxică.
Răsp. gen. : Regiunea mediteraneeană.21
21. L. hirsutus L. Sp. pl. ed. 1(1753)732; Fl. U.R.S.S. X III (1948)487. -
Exs,: FRE nr. 2448. - Ic.: Pl. 81, fig. 3; Roch. Pl. Ban. (1828) tab. XVI,
fig. 34.
O. Plantă ± păroasă. Tulpină erectă sau ascendentă, acăţătoare, slab
aripată, înaltă de 30—50 (80) cm, ramificată. Frunze cu o singură pereche
de foliole şi cu peţiol îngust aripat. Foliole lanceolate sau alungit eliptice,
de un verde albăstrui, lungi de 5 —6 cm şi late de 5 —10 mm, acute şi mucro
nate. Rachis terminat cu un cîrcei trifurcat. Stipele semisagitate, mai scurte
decît peţiolul. Inflorescenţă racem din 2 flori, de 2 ori mai lungă decît frun
zele bracteante. Flori lungi de 10—15 mm, la început liliachii, mai tîrziu
albăstrii. Caliciu scurt campanulat, cu dinţii inferiori acuminaţi şi mai lungi
decît cei superiori. Vexil cu strii de culoare mai închisă; aripi palid violete;
carenă verzuie. Stil drept şi răsucit, barbulat pînă la jumătate din lungimea
lui. Antere galbene. Păstaie hirsută, lanceolat eliptică, comprimată, lungă de
3 —4 cm, lată de 6 —7 mm, cu peri aşezaţi pe mici protuberanţe. Seminţe
cîte 5 —6, sferice verucoase, de culoare castanie sau cenuşie; hil scurt şi
ovat. - V I - V I I .
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, fineţe, vii, 'tăieturi de păduri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în toate regiunile ţării.
438 FLORA R.P.R.
f. albiflărus (Rouy). — L. h. subvar. a lb iflo ru s Rouy Fl. Fr. V (1899) 257. —
L . h . var. m in o r 1. ă lb ifl. A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1009. — Flori albe. — Sporadică prin
semănături.
var. ainplifolius Schuster ap. Gams in Hegi Fl. Mitt.-Eur. IV. 3 (1924) 1603. —
Aripile tulpinii late de 5—8 mm. Foliole lungi de 7 —8 cm, late de 1,5—2 cm. Inflores
cenţa depăşeşte cu mult lungimea frunzei bracteante. Păstaie lungă de 5 cm şi lată de
10 mm. — 'R eg. I a ş i: prin pădurile Hîrlăului.
var. acirrhosus Schur in Verh. SVN II (1851) tab. 4, fig. 3. — L . h irs. var. a c irra tu s
Schur Enum. pl. Transs. (1866) 175. — L . h ir s . var. ecirro su s A. et G. Syn. VI. 2 (1910)
1009. — Rachisul frunzelor terminat cu o foliolă. — R eg. A u t. M .: Tg. Mureş pe Dl. Sf.
Ana şi Dl. « Somosteto». R e g . S ta lin : Sibiu.
var. uniHdrus Grec. Supl. (1909) 52. — Plantă cu o singură floare. — R eg. P it e ş t i ;
Curtea de Argeş la Sînnicoară. %
R ă s p . g e n. : Europa centrală, de S, Asia de V, Africa de N.
Secţia V. ĂPHACA (Adans.) Rchb. Fl. Germ. exc. (1832) 533. — A p h a c a Adans.
Fam. II (1763) 330, pro gen.
Stipele mari, ovate sau hastate. Foliolele lipsesc. Rachisul foliar redus la un cîrcei.
Flori galbene, în general solitare. Plante anuale.
22. L. âphaca L. Sp.pl. ed. I (1753) 729; Fl. U.R.S.S. XIII (1948) 480. -
Exs.: FRE nr. 2447 a, b. — Ie.: Pl. 81, fig. 1, 1 a, b.
O. Plantă glabră, verde albăstrie. Tulpină subţire, prostrată sau acăţă
toare, înaltă de 20—40 (80) cm, cu 4 muchii, nearipată, ramificată de la bază.
Stipele mari, ovate sau hastate, la bază auriculate, lungi de 1—3 cm, late de
1—2,5 cm, la vîrf obtuze, cu nervaţie paralelă. Rachis transformat în cîrcei.
Inflorescenţă redusă la un peduncul subţire cu o singură floare. Peduncul
articulat, mai lung decît stipelele. Flori scurt pedicelate, lungi de 10—12 mm.
Caliciu verzui, scurt tubulos, cu dinţi lanceolaţi, toţi de aceeaşi lungime, mai
lungi decît tubul caliciului. Corolă palid galbenă; vexil obovat, întreg sau
uşor emarginat, la bază cu nervuri violete; carenă albă, la vîrf curbată. Antere
gălbui. Ovar fin glandulos. Stil nerăsucit, la vîrf puţin dilatat. Păstaie erectă,
lungă de 2,5—3,5 cm, lată de 4 —6 mm. Seminţe cîte 4 —6, subsferice sau
ovale, ± comprimate, netede, lucioase, de 3 —4 mm în diam, de culoare
castanie sau neagră; hil mic şi oval. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, pe marginea drumurilor, mai rar prin
fineţe, pînă la cca 800 jn alt.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Chiochiş (r. Beclean); Ocna Dejului, Sucutard
(r. Dej): V. Şieului (r. Năsăud); Zalău, Trăznea (r. Zalău); Cluj la Făget şi în V. Popii, Fio*
reşti, Someşu Rece (r. Cluj); Cheia Turzii. Rimetea (r. Turda). R e g . A u t. M .: Tg. Mureş;
P l a n ş a 8 1 .— 1. L a th y r u s a p h a ca L., cu stipele des aşezate, 1 a. idem, cu stipele

aşezate rar, 1 b. păstaie. — 2. L . nissoUa L., 2a păstaie. — 3 a. L . h irsu tu s var. a c irrh o su s
Schur.
LE G U M 1 N 0S A E 441
Ideciu, Reghin (r. Reghin); Cristuru Secuiesc. R eg. S ta lin : Blaj (r. Tîrnăveni); Sighişoara;
Mediaş, Valea Lungă, Prostea Mica, Micăsasa (r. Mediaş); Şura Mare, Sibiu, Guşteriţa,
Noul, Bradu (r. Sibiu). R e g . H u n ed o a ra : Mercurea (r. Sebeş); Benic, Mesentea, Alba Iulia
pe Dl. Bilac (r. Alba); Orăşlie, Aurel Vlaicu (r. Orăştie); Baia de Criş (r. Brad); Ruşi,
Bretea Streiului (r. Haţeg); Deva, Hărău (r. Ilia); Hunedoara. R e g . O radea: Ortiteag
(r. Aleşd). R eg. T im iş o a ra : Timişoara; între Deta şi Voiteg (r. Ciacova). R eg. C raiova:
Vîrciorova {r. T. Severin); Gogoşu, Burila Mare (r. Vînju Mare). R e g . B u c u re şti: Periş
în V. Cociocului (r. Snagov). R eg. C o n sta n ţa : Cernavodă (r. Medgidia). R e g . I a ş i: Bîrnova,
DL Repedea (r. Iaşi).
Variubilitatea speciei
var. tjpicus A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1021. — Stipele ovat hastate, -± alipite de
tulpină. Flori palid galbene, lungi de 10 mm. — Forma cea mai răspîndită.
f. latâus Posp. FI. Osterr. Kustenl. II (1898) 43. — Stipele mici, de culoare viu
verde, cele inferioare foarte apropiate, acoperindu-se unele pe altele, cele superioare distan
ţate. Stipele lungi pînă la 10 mm, late pînă la 8 mm. — Sporadică, împreună cu tipul.
f. micrănthus (Alef.) Beck in Rchb. Ic. XXII (1903) 162. — A p h a c a vu lg a ris
var. m icra n th u s Alef. in Bonpl. IX (1861) 193. — Flori mici, lungi de cel mult 7—8 mm,
viu galbene. — Ici-colo, împreună cu tipul.
var. affînis (Guss.) Ces. Pass. Gib. Comp. FI. It. (1882) 693. — L . a ffin is Guss. FI.
Sic. Syn. II (1845) 852. — Plantă înaltă de 50—70 cm. Stipclele de la bază ovate, cele
superioare hastate, la vîrf obtuze. Flori de 12 mm lungime. — R eg. C lu j: Apahida (în
forme apropiate). R eg . T im iş o a ra : Baziaş (r. Moldova Nouă); Sviniţa (r. Orşova).
Răsp. g e n. : Kuropa de V şi de S, Asia de SV.
Secţia VI. NISSOLIA (Adans.) Rchb. FI. Germ. exc. (1832) 533. — N is s o lia Adans.
Fam. II (1763) 330, pro gen.
Stipele mici, subulate. Foliolele lipsesc. PeLiol şi rachis transformate într-un organ
verde şi lat (filodiu), fără cîrcei. Flori purpurii, în general solitare. Plante anuale.
23. L. nissolia L. Sp.pl. ed. I (1753) 729; FI. U.R.S.S. XIII (1948) 481. -
Exs.: FRE nr. 1980. - Ic.: PI. 81, fig. 2, 2 a.
O. Plantă glabră sau glabrescentă, viu verde. Tulpină erectă, rigida,
subţire, înaltă de 20—50 (60) cm, cu 4 muchii puţin pronunţate. Filodii
graminiforme, liniar lanceolate, erecte, spre vîrf lung acuminate şi subulate,
lungi de 5 —10 (15) cm, late de 2—8 mm, cu 5 nervuri paralele mai pronunţate,
printre acestea alte nervuri mai puţin aparente. Foliolele lipsesc. Stipele
foarte mici sau lipsesc cu totul. Flori solitare, rar cîte 2, purpurii, mici, lungi
de 8 —9 mm, scurt pedicelate şi aplecate în jos. Pedunculi subţiri, mai scurţi
decît filodiile, către vîrf articulaţi. Caliciu campanulat, pubescent, cu dinţi
înguşti şi subulaţi. Vexil orbicular, uşor emarginat, cu strialiuni fine şi nume
roase, de culoare mai închisă; aripi roze; carenă albicioasă. Ovar păros,
cu peri mătăsoşi. Stil nerăsucit, barbulat pînă la jumătate din lungimea lui.
Păstaie subcilindrică, îngustă, la vîrf rostrată, lungă de 4 —5 (6) cm şi de 3 —4
mm în diam., la început pubescentă, la maturitate glabră, de culoare castanie,
442 FLORA R.P.R.
cu 8 —10 (15) seminţe mici, ovoidale, brune roşcate sau negre, fin veruculoase,
cu hil scurt şi oval. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănături, pe marginea locurilor cultivate, mai rar
prin fineţe, mai ales pe soluri slab calcaroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : R e g . C lu j: Canciu, Ocna Dejului (r. Dej); Chiochiş (r. Beclean);
Cluj. R e g . A u t. M .: Reghin; Ungheni (r. Tg . Mureş); Odorhei. R eg. S ta lin : Rupea, Jibert
(r. Rupea); Valea Lungă, Micăsasa (r. Mediaş); Sibiu, Cisnădioara, Sadu, Şura Mare,
Bradu (r. Sibiu); Nocrich (r. Agnita); Făgăraş. R e g . H u n e d o a ra : Alba Iulia; Orăştie;
Deva, Hărău (r. Ilia); Ruşi (r. Haţeg); V. Secaşului (r. Sebeş); Govăşdia (r. Hunedoara);
Blaj (r. Tîrnăveni). R eg . O radea: Băile Victoria, Cordău, Sîntandrei (r. Oradea); Mocrea,
Ineu, Cermei, Tămand (r. Ineu); Joia Mare, Iosăşel, Hălmagiu (r. Gurahonţ). R eg. T im i
şo a ra : Baratca, Păuliş (r. Lipova); Şiria, Mîsca, Pîncota (r. Arad); Băile Ilerculanc pe
Mt. Domogled (r. Orşova). R e g . C ra io va : Lunca Jiului la Craiova. R e g . P ite ş ti: Stolnici
(r. Costeşti). R eg . P lo e şti: Ploeşti, Tîrgşor (r. Ploeşti); Văleni de Munte. R eg. B u cu reşti:
Periş, Mrea Căldăruşani (r. Snagov); Mrea Pasărea (r. Brăneşli); Comana (r. Vidra);
Ciocăneşti (r. Răcari); Malu Spart (r. Domneşti). R eg . C o n stan ţa: Ciucurova (r. Istria).
R e g . B a c ă u : Cîmpeni (r. Moineşti). R e g . I a ş i: Iaşi, Costuleni, Goruni (r. Iaşi). R e g . S u ceava:
Mrea Adam (r. Fălticeni).
Variabilitat ea speciei
var. pub6scens Beck FI. NO (1892) 882. — L. n iss. var. p u b e ru lu s Beok 1. c. (1893)
1329 et in Rchb. Ic. XXII (1903) 169. — Filodii la bază late de 6—8 mm. Păstăi pubes-
cente. — R eg. C lu j: Cluj la Fînaţe, lacurile de la Someşeni (r. Cluj). — R eg. S ta lin : Sibiu
prin fînaţe. R eg . I a ş i: V. Jijiei la Cotu Morii, Mîrzeşti, Repedea (r. Iaşi); Păd. Hîrlău.
var. gramincus (Kern.) A. et G. FI. Nord-Ostd. Flachl. (1898) 454. — L. g ra m in e u s
Kern. in OBZ XIII (1863) 188. — L . n iss. var. g la b errim u s Freyn FI. Siid-Istr. in Abh.
ZBGWien XXVII (1877) 325. — F oliolelabazălatede3—5 mm. Păstaia tînără glabră. —
Forma cea mai răspîndită. — R eg . C lu j: între Apahida şi Cara (r. Cluj); Băile Sărate Turda.
R eg. O ra d ea : Oradea, Băile Victoria (r. Oradea); Lazuri, Holod, Petrani (r. Beiuş). R e g .
T im iş o a ra : Chcvereşu.Mare, Diniaş (r. Timişoara); Lugoj; Cerna (r. Gătaia). R e g . B u c u
reşti: Comana (r. Vidra). R eg . B a c ă u : Grigoreni (r. Moineşti).
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de S, Asia de SV, Africa de N.
24. * L. odorâtus L. Sp. pi. ed. I (1753) 732; FI. U.R.S.S. X III (1948)
488. — Sîngele voinicului. — Szagos lednek. — Mima zţymHCTHft ropomeK.
O. Plantă acăţătoare, păroasă, aripată, înaltă de 1—1,5 m. Frunze cu
1—2 perechi de foliole alungit ovate sau alungit eliptice. Rachisul terminat
cu un cîrcel ramificat. Stipele semisagitate. Racem cu 2 —3 flori, mai lung
decît frunzele bracteante. Dinţii caliciului puţin mai lungi decît tubul. Flori
mari, roşii, violete sau albe, plăcut mirositoare; vexil pînă la 35 mm lăţim e;
aripi maculate. Păstaie alungit liniară, aspru hirsută. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Mult cultivată prin grădinile ţărăneşti şi pe la mănăstiri,
mai ales în Moldova.
R ă s p . g e n. : Specie mediteraneeană, originară din Sicilia.
P l a n ş a 82. — 1. L a th y r u s cicera L. — 2. L . s a tiv u s L. — 3. L . p a lu s te r L.

P L A N Ş A 82
JLrli ( r T M I N O S A E 445
25. -X- L. tingitanus L. Sp. pl. ed. I (1753) 732.

Se aseamănă mult cu L. odoralus, dc care se deosebeşte prin următoarele:
Întreaga plantă glabră. Inflorescenţa mai scurtă decît frunza împreună cu
cîrcelul. Flori de un roşu viu, pînă la liliachiu viu, nemirositoare. Dinţii cali
ciului ± egali şi mai scurţi decît tubul. Vexil cu mult mai lung decît aripile;
carena mai mică şi mai îngustă. Păstaia la început punctată, apoi netedă.
Seminţe comprimate. — V I—VIII.
Sporadic cultivată ca plantă ornamentală.
Răsp. gen. : Spania, Africa dc X.
26. -X- I j. grandillorus Sibth. et Sm. FI. graec. Prodr. II (1813) 67.
2J-. Tulpină acăţătoare, aripată, înaltă de cca 1 m. Frunze cu o singură
pereche de foliole mari, alungit ovate. Stipele mici, liniare. Racem din 2 —3
flori purpurii, nemirositoare, de cca 3 cm lungime (specia cu cea mai mare
floare din genul Lathyrus), cu vexil pînă la 40 mm lăţime, de culoare roşie
deschisă. - V I -V I I I .
Răsp. gen.: Originară din Europa meridională.
Genul 270. PfSUM*) L. **)

Gen. pl. [ed. I (1737) 222, nr. 589], ed. V (1754) 324, nr. 779. - M a z ă r e .
Plante anuale sau perene, glabre, scandente. Frunze paripenate, cu 1—3
perechi de foliole şi cu rachis terminat în cîrcel, foarte rar în aristă. Stipele
mari, mai mari decît foliolele. Flori solitare sau în racem pauciflor. Caliciu
campanulat, cu 5 diviziuni aproape egale. Vexil lat obovat; aripi alungit
falcate; carenă scurtă şi curbată. Stamine diadelfe. Stil arcuit, dilatat spre
vîrf, canaliculat spre bază şi barbat longitudinal. Păstaie ± comprimată,
rostrată, monocarpă, plurispermă. Seminţe globuloase. Umbelic alungit sau
orbipular, acoperit cu funicul dilatat.
Genul cuprinde cca 6 specii răspîndite in regiunea mediteraneeană şi
Asia de V.
1 a Peduncul scurt, ± de lungimea stipclclor. Păstaie cu nervuri slab dezvol
tate. Seminţe mari, n e t e d e ............................................................................. 2
1 b Peduncul de 2—4 ori mai lung decît stipelele. Păstaie cu nervuri proe
minente. Seminţe mici, de regulă verneoase ................... 3. P. elatius
2 a Foliole cu marginea întreagă. Petale şi seminţe concolore.. 1. P. sativum
2 b Foliole repand dinţate. Petale şi seminţe p e s tr iţe .......... 2. P. arvense
*) Cuvîntul latin pisum = mazăre, nume antic, folosit de Columella.

**) Redactat de E m. Ţ o p a .
446 FLORA R.P.R.
1. * P. sativum L. Sp. pl. ed. I (1753) 727; FI. U.R.S.S. X III (1948)
525. — Mazăre. — Vetemeny borso. — Gemuse Erbse. — Topox noceBHon.
O. Rădăcină pivotantă, puternică, cu numeroase rădăcini laterale, prevă
zută cu numeroase nodozităţi mici. Tulpină uşor muchiată, glabră, verde
deschisă pînă la verde-albastră, lungă de 35—200 cm. Frunze lung peţiolate,
paripenate, cu 1—3 perechi de foliole, pe margini întregi. Stipele semicordate,
de cca 4 —10 cm lungime şi 2,5—4 cm lăţime. Peduncul i de lungimea stipe-
lelor, la soiurile timpurii cu o singură floare, la cele tardive cu 2 —5 flori.
Flori albe sau puţin violet roşcate. Păstaie lungă de’ cca 5—7 (12) cm şi lată
de 1,2—2 cm, cu nervuri slab dezvoltate. Seminţe mari, globuloase, netede,
concolore, galbene, brunii, verzui sau albe. — V —VI.
Mult cultivată în toată ţara pe ogoare şi prin grădini.
1 a Păstaie tare şi în stare crudă, necomestibilă, la coacere nu se zbîrceşte............ 2
1 b Păstaie cu valve subţiri, în stare crudă moale, comestibilă, mai tîrziu zbîrcită în
jurul seminţelor ............................................................................................................. 4
2 a Flori 3—5, umbclat apropiate, pestriţe, rar albe
■)f var. umbellâlum L. Sp. pl. ed. I (1753) 727.
2 b Flori 1—3, în racem e................................................................................................. 3
3 a Sămînţa cubică
-)f var. qundratum L. 1. c.
3 b Sămînţă globuloasă sau mai rar ± muchiată
var. vulgârc Schîibl. et Mart. FI. Wiirttemb. (1834). — Cultivată în mai
multe soiuri (vezi mai jos).
4 a Păstaie lungă de 5 —9 cm şi lată de 12 —21 mm, ± cilindrică. Flori de obicei albe
-X- var. saccharătum Ser. in DC. Prodr. II (1825) 368.
4 b Păstaie lungă de 9—12 cm şi lată de 20—33 mm, turtită. Flori pestriţe
-X- var. .m&croca&pum Ser. in DC. 1. c.
Soiurile var. vulgare cultivate la noi:

1 a Plantă precoce, productivă. Boabe albe gălbui, nelede ......................................... 2
1 b Plantă tardivă .............................................................................................................. 3
2 a Boabe cu greutate absolută *) de 315 gr; greutatea hectolitrică 74,2 kg. Proteine
25,37 % .......................................................................................... « V i c t o r i a - B ă r ă g a n »
2 b Boabe cu greutate absolută de 306 gr; greutate hectolitrică 74,2 kg. Proteine 25,7 %
« V ic to r ia - S tr u b e »
3 a Boabe albe, mici, cu coaja tare, cu greutate absolută de 302 gr; greutate hecto
litrică 75 kg. Proteine 26,13 % ........................................................ « V i c to r ia - B ă n e a s a »
*) Greutate absolută = greutatea a 1000 de boabe.
P l a n ş a 83. — 1. Pisum arvense L., l a . păs laie. — 2. P. elatius Stev. — 3. Pha-

seolus vulgaris L. — 4. Ph. coccineus L., 4 a. păstaie şi o boabă.
PLANŞA 83
LEGTJMINOSAE 449
3 b Boabe galbene, cu coaja subţire, cu greutatea absolută dc 307 gr; greutate hccto-
litrică 74,6 kg. Proteine 25,94 % ............................................ « Victor ia-Salzmunder »
î n t r e b u i n ţ ă r i . Păstăile, boabele verzi şi boabele uscate se folosesc ca aliment.
Ele sînt bogate în legumină (5,4—9,5 %), zaharoze (5 —28 %), amidon, grăsimi (0,6—
5,5 %), etc. Pericarpele, după un tratament special, dau fibre textile. Paiele, datorită
procentului ridicat de proteine, sînt folosite ca nutreţ pentru oi. Seminţele sînt bogate
în vitamina B . La începutul germinării conţinutul lor în vitamină G creşte brusc.
Mazărea suferă adesea din cauza următorilor dăunători vegetali şi animali:
Rugina mazării (Uromyces pişi (Pers.) Winter), este o ciupercă parazită, care se
prezintă sub forma unor pete galbene, apoi brune roşietice pe tulpini şi frunze, distrugînd
ţesuturile din jurul petelor. Gazda intermediară este Euphorbia cyparissias. Se combate
prin stropiri cu zeamă bordeleză.
Gărgăriţa mazării (Laria sau Bruchus pisorum L.), depune oule pe păstăile tinere.
Larva ieşită din ou pătrunde în bobul încă nedezvoltat, iar rana produsă se cicatrizează.
Insecta se dezvoltă în sămînţă şi rămîne acolo pînă în primăvara următoare, cînd iese
din bob. Gărgăriţa poate distruge 50—90 % din mazărea depozitată. Se combate.prin
gazare cu sulfura de carbon sau prin prăfuirea culturii de mazăre cu nitroxan.
R ă s p . gen. : în stare sălbatică nu se cunoaşte şi se crede că ar fi de origină orien
tală. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură. Urmele ci sigure lc avem înecpînd
din neolitic.
2. P. arvense L .S p .p l.ed . I (1753) 727; FI. U.R.S.S. X III (1948) 5 2 4 . -

Mazăre de cîmp, Măzăroi. — Takarmâny borso. — Futter Erbse. — Topox
nojicDoâ. — Ic.: Pl. 83, fig. 1, l a .
O. Tulpină dreaptă, de regulă înaltă de 30—150 cm. Frunze cu 2—3
perechi de foliole ovate sau eliptice, distanţat crenate. Stipele de obicei la
bază cu cîte o pată violetă. Peduncul aproape de lungimea slipclclor sau de
2 ori mai lung. Flori solitare, rar cîte 2 —3, pestriţe, cu vexil violet deschis,
aripi roşii-purpurii şi carenă albă verzuie. Păstaie de culoarea ocrului, la matu
ritate brună, lungă de 4 —7 cm şi lată de 12—18 mm. Seminţe globuloase,
netede, verzi-cenuşii, cu puncte brune pînă la negre. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Prin semănaturi; adeseori cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Mureş (r. Tg. Mureş);
Topliţa; Odorhei; Vlăhiţa (r. Odorhei); Sf. Gheorghe. Reg. Bucureşti: Mrea Pasărea
(r. Brăneşti). Reg. Bacău: Tg. Neamţ.
întrebuinţări: Se cultivă în amestec cu ovăz, orz şi bob şi este apreciată
ca furaj verde.
R ă s p . gen. : Originară, probabil, din regiunea rnediteraneeană şi Asia.
3. P. elâtius Stev. in M. B. FI. taur.-cauc. II (1808) 151; FI. U.R.S.S.

X III (1948) 524. — Mazăre sălbatică. — Sudâr borso. — Wilde Erbse. — Topox
bhcokhE. — Exs.: FRE nr. 2452. — Ic.: Pl. 83, fig. 2.
O. Tulpină de cca 50—100 (160) cm înălţime. Frunze cu 1—3 perechi

de foliole eliptice, cu marginea întreagă sau slab dinţată. Stipele mari, ovale
450 FLORA R.P.R.
semicordiforme, inegal dinţate, de obicei nepătate, de 2—3 ori mai scurte decît
pedunculul. Pcliol terminat intr-un cîrcel. Peduncul cu 1—3 flori lungi de
2—3 cm. Vexil liliachiu; aripi întunecat purpurii; carenă roz sau albă verzuie;
rareori corola alba. Păstaie dreaptă sau curbată, lungă de 6—10 cm şi lată de
1—1,2 cm, cu nervuri proeminente. Sămînţă ± sferică, de 3—5 mm în diam.,
fin zgrăbunţoasă, brună sau neagră, unicoloră sau uneori marmorată. — V—VI.
S t a ţ i u n e a . Pe stînci calcaroase, tuferişuri, rar printre semănături
sau ruderalizată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. A u t. M .: Tg. Mureş. Reg. T im işoara: V. Dunărei la Cazane
(r. Orşova). Reg. Craiova: Porţile de Fier, Gura Văii, Vîrciorova, Schela Cladovei (r. Turnu
Severin).
var. biîlărum (Raf.) A. et G. Syn. VI. 2 (1910) 1065. — P . biţlorum Raf. Caratt. (1810)
71. — P. elatius (î. leiosperm a Rouy FI. Fr. V (1899) 281. — Seminţe complect netede,
de obicei verzui, brun marmorate, negru striate. — Sporadică în Dobrogea.
f. albiflăra Beck in Rchb. Ic. XXII (1905) 208. — Floarea complect albă. — Rară.
Răsp. gen. : Regiunea mediteraneeană.
Tribul VIII. P h a s e o l e a e Bronn Diss. Legum. (1822) 133.

Frunze imparipenate sau trifoliolate, fără cîrcei. Baza pedicelului îngroşată
în punctul de inserţie.
Genul O L T C I N E * ) L. **)
Gen. pl. [ed. I (1737) 349, nr. 876], ed. V (1754) 334, nr. 797. - S o i a .
Plante perene sau anuale, volubile sau erecte. Frunze 3 —7-foliolate, cu
stipele mici. Raccme scurte, cu flori mici. Stil glabru. Seminţe cu carunculă.
Genul cuprinde 25 de specii răspîndite în Asia, Africa şi Australia.
-X- G. hispida (Mnch.) Maxim, in Bull. Acad. Petersb. XVIII (1873) 398;
FI. U.R.S.S. X III (1948) b 2 $ .-S o ja hispida Mnch. Meth: (1794) 153. - S o i a . -
Szojabab. — Soja-Bohne. — Coh meTmmcTan. — Ic-.: Pl. 74, fig. 1, 1 a.
O. Rădăcină pivotantă, multiramificată, lungă pînă la 1 m, cu numeroase
nodozităţi. Tulpină cilindrică, 5-muchiată, ± bogat ramificată, înaltă de 30—
150 cm, dens viloasă. Frunze mari, lung peţiolate, cu 3 (4—5) foliole păroase.
Foliolele mijlocii ovate, cele laterale sagitat ovale. Stipele reduse. Racem axilar,
cu 3 —9 (12) flori scurt pedicelate, mici. Caliciu campanulat, vilos, cu dinţi ±
de lungimea tubului. Corolă violetă pînă la albă, cu puţin mai lungă decît
caliciul; vexil cu puţin mai lung decît aripile şi carena. Stamine monadelfe.
Păstaie galbenă sau galbenă brunie, dens hirsută, dreaptă sau puţin curbată,
*) De la cuvîntul grecesc glycys = dulce, din cauză că rădăcinile acestor plante

sînt dulci.
**) Prelucrat de E m. Ţ o p a.
L E G U M IN O S AE 451
de (2) 3 —5 (8) cm lungime şi aproape de 1 cm lăţime, cu 1—5 s e m in ţe i

ovale, de 4—10 mm lungime, 3 —7 mm lăţime şi 2—7 mm grosime. — V II—VIII.
Cultivată mai ales în părţile sudice ale ţării.
La noi se găsesc următoarele soiuri de cultură:
« O sijek ». Originar din Jugoslavia. Durata vegetaţiei 135—140 zile. Plantă înaltă,
larg ramificată, cu frunze acoperite cu peri albicioşi. Boabele mari, cu greu late absolută
de 170 gr. Soi bogat în ulei.
« Dobrogeană ». Varietate veche, cu durată de vegetaţie de la 125—130 zile. Plantă
mai mică, cu tulpini fine şi frunze mici, cu peri gălbui bruni. Boabe mici, cu greutate
absolută de 70—120 gr.
« Galbenă de Plaţi s>. Originară din China. Durată de vegetaţie 120 zile. Plantă scundă,
cu frunze care nu cad la maturitate. Boabe .mici, cu greutate absolută de 100 gr. Soi
productiv.
« Neagră de P la tt ». Originară din China. Durată de vegetaţie de 130—135 zile. Boabe
negre. Păstaia la maturitate îşi scutură uşor seminţele.
« Riede 5 2 1 ». Soi ameliorat la Bod (r. Codlea). Durată de vegetaţie ca şi la prece
denta. Bobul mic, galben deschis. Nu este rezistent la secetă.
« Herb 22 ». Soi ameliorat din încrucişarea a două linii extrase din « Dobrogeană ».
Durată de vegetaţie 120 zile. Ramificaţia tulpinii porneşte mai de sus. Boabele mari.
Soi rezistent .la secetă, bogat în proteine (38, 1 %), dar mai sărac în ulei (19,8 %).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Datorită conţinutului bogat în proteine (35 %), grăsimi (17 %),
zaharoză. vitaminele A şi Plf etc., seminţele sînt folosite la prepararea pîinii, biscu
iţilor, bomboanelor, surogatului de cafea, ciocolatei, apoi pentru extragerea de ulei comes
tibil şi fabricarea de margarină, celuloid (satolit), etc. Din seminţe se poate izola enzima
ureaza, cu aplicaţiuni în laboratoarele clinice.
R ă s p . gen. : originară din China şi Japonia, unde a fost cultivată încă de acum
4000 ani. în Europa s-a introdus în sec. XVIII-lea. Astăzi cultura soiei s-a extins în
toate continentele.
Genul PUERĂRIA*) .DC.**)

in Ann. Sc. Nat. IX (1825) 97.
Arbuşti sau subarbuşti. Frunze trifoliolate, mari, ovate pînă la romboidale,
cu stipele mari. Inflorescenţă în raceme sau panicule. Flori cu caliciu scurt
campanulat. Vexil cu auricule îndreptate înăuntru. Aripi lung atenuate în spre
bază, puţin mai lungi decît carena curbat rostrată.
Genul cuprinde 32 de specii răspîndite mai ales în zonele tropicale.
P. hirsuta (Thunb.) C. K. Schneid. Laubholz. II (1907) 114; FI. U.R.S.S

XIII (1948) 531.
Liană viguroasă. Rădăcină cărnoasă, tuberoasă. Tulpină volubilă, cu un
diametru pînă la 10 cm, acoperită cu peri setoşi brun galbeni, alipiţi. Frunze
foarte mari, trifoliolate. Foliole rotunjit rombice, ± lobate, acuminate, pe
ambele feţe alipit sericeu păroase, cele laterale cu margini oblice, cea terminală
*) Numit după botanistul Marc Nicolas Puerari.

**) Prelucrat de M. G u ş u l e a c
452 FLORA R.P.R.
trilobată, lungă de 14—21 cm şi lată de 10—12 cm, toate cu stipelule filamen-

toase. Stipele ierbacei. Inflorescenţe racemoase sau paniculate, dese, multi-
îlore, în subţioara frunzelor, lungi pînă la 25 cm. Flori scurt pedicelate, uşor
•căzătoare, lungi de 15—25 mm. Corolă violacee. Fructe cu peri setoşi. — IX —X.
Cultivată în grădina botanică din Bucureşti.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Plantă decorativă pentru îmbrăcarea pergolelor şi a zidurilor.
Produce fibre textile numite «ko-pou», din care în Japonia se fac funii, reţele şi stofe.
Se foloseşte şi ca plantă furajeră şi alimentară, rădăcina ei conţinînd amidon.
R ă s p . gen. : Japonia; naturalizată în Caucaz, Crimeea, llalia şi Franţa.
Genul P H A S E O L U S * ) L. **)
Gen. pl. [ed. I (1739) 216, nr. 573], ed. V (1754) 323, nr. 777. - F a s o l e .
Plante anuale sau perene, volubile sau erecte. Tulpină cel mult la bază ±
lignificată, cu peri disperşi. Frunze lung peţiolate, articulate la bază, trifoliolate,
rar numai cu o singură foliolă. Stipele persistente. Flori axilare sau subaxilare,
solitare sau în raceme. Caliciu campanulat, bilobat. Corolă de diferite culori;
vexil orbicular, adesea la bază gcniculat îngroşat sau apendiculat, cu puţir
mai lung decît aripile; carenă în spirală, împreună cu staminele şi stilul. Staminc
diadelfe. Stilul adesea spre vîrf barbat. Păstaie întărită la bază cu un disc tubulos
sesilă sau stipitată, liniară sau falcată, comprimată sau subcilindrică. Seminţe
alungite, reniforme sau sferice, cu funicul foarte scurt, umbelic eliptic sau liniar
exalbuminate, cu embrionul voluminos. Cotiledoane cărnoase, bogate în amilo
aleuronă.
Genul cuprinde cca 150 de specii, dintre care majoritatea sînt răspîndite
în ţinuturile tropicale ale continentului nou.
1 a Raceme pauciflore, mai scurte decît frunzele. Flori lungi de 1—1,8 cin
Carena descrie 2 spire. Păstaie liniară, i comprimată, dreaptă sau curbată
Seminţe epigee ........................................................................ 1. Ph. vulgâri
1 b Raceme multiflore, mai lungi decît frunzele. Flori lungi de 1,5—3 cm
Carena descrie 1—1,5 spire. Păstaie lăţită, comprimată, falcată. Seminţ
hipogee ................................................................................. 2. Ph. coccincu
1. -X- Ph. vulgari* L. Sp. pl. ed. I (1753) 723; FI. U.R.S.S. X III (1948
535. — Fasole. —Vetemenybab, Paszuly. — Gartenbohne. — Oacojib o6 hkro
neHHan. — Ic.: Pl. 83, fig. 3.
O. Rădăcină fusiformă, slab dezvoltată, cu nodozităţi mari, de mărime
unui bob de strugure. Tulpină înaltă de 0,3—4 (7) m, la bază rotundă, în părţii
superioare hexagonală, răzleţ păroasă. Frunze primare simple şi opuse, de form
*) De la cuvîntul grecesc phâselos = luntre, aluzie la forma fructului, nume dat d

Dioscorides şi Aristophanes pentru Vigna sinensis, care a devenit ulterior în limba latin
phaseolus.
**) Prelucrat de E m. Ţ o p a şi Acad. E. I. N y â r â d y
LE G U M INOSAE 453
ovală, cele tulpinale trifoliolate, răzleţ păroase. Foliola mijlocie cordat ovală,
mai lată şi simetrică, cele laterale înguste şi asimetric cordate. Stipele mici,
de 3 —5 mm lungime, lanccolate. Racem pauciflor, mai scurt decît frunzele.
Flori albe, rozee sau deschis violete, asimetrice, de 1—1,8 cm lungime. Carenă
cu rostru dublu spiralat. Păstaie dreaptă sau curbată. Seminţe în număr variabil,
cu hilul marc. — V II—IX.
Comună în cultură în întreaga ţară.
var. nanus (Jusl.) Mart. Die Gartenbohn (1860) fide Jâv.-So6 Magy. nov. (1951)
358. — P h. nanus Jusl. Cent. pl. I (1755) 23, nr. 65, in Linn. Amoen. Acad. IV (1759)
284. — Fasole oloagă. — Gyalogpaszuly. — Zwerg-Bohne. — Plante precoce, înalte de
30—50 cm, cu lăstari erecţi, nevolubili.
S o i u r i de c u l t u r ă :
1 a Păstaie galbenă.......................................................................................................... 2
1 b Păstaie verde ............................................................................................................. 10
2 a Sămînţă neagră sau neagră-violetă. Păstaie scurtă, ± cilindrică « Ţucără n eagră »
2 b Sămînţă brună, galbenăsaualbă ..................................................................... 3
3 a Sămînţă galbenă . . : ......................................................................................... 4
3 b Sămînţă brună sau a lb ă ................................................................................... 6
4 a Sămînţă mică, globuloasă, de 6—8 mm lungime......................... « Oloagă galbenă »
4 b Sămînţă mai mare, alungită...................................................................................... 5
5 a Păstaia cu aţă şi cu seminţe galbene sau castanii......................... « P loaie de aur »
5 b Păstaia fără aţă ........................................................................... « Ţucără g alben ă»
6 a Sămînţă a lb ă ................................................................................ 7
6 b Sămînţă brună .................................................................................................. 9
7 a Plantă pitică. Păstăi drepte, turtite. Seminţe cu 2 puncte negre la hil. . « Incom parabilă *
7 b Plantă mai viguroasă. Seminţe fără puncte la h i l ....................................................8
8 a Plantă timpurie, cu păstăi fragede ................................................ « Ţucără albă*
8 b Plante tardive, cu păstăi cărnoase................................................ « Ceară tim pu rie »
9 a -Seminţe bruniu galbene, lucioase, cu marginea hilului de culoare închis brună
« Non pareille »
9 b Seminţe negru brune, lucioase ......................................................... « Mont d 'O r »
10 a Păstaie cu aţă pe sutură........................................................... 11
10 b Păstaie fără aţă ............-........................................................................................ 19
11 a Sămînţă albă-surie sau a lb ă ................................................................................... 12
11 b Sămînţă viu colorată ............................................................................................... 17
12 a Sămînţă albă surie ........................................................... « Uriaşe albă P fein rich »
12 b Sămînţă curai albă ................................................................................................... 13
13 a Sămînţă alungii sau scurt elipsoidală ........................................ « Locală de B a n a t »
13 b Sămînţă reniformă sau sferică..................................................................................... 14
14 a Sămînţă sferică, lungă de 10—11 mm, lată de 8—9 mm, groasă de 7—8 mm; greu
tate absolută 310—330 g r .................................................... « Ouşoară de M oldova »
454 FL ORA R .P . R .
14 b Sămînţă ± reniformă 15
15 a Seminţe mici, reniform eliptice, lungi de 9—10 mm, late de 6 —7 mm; greutate
absolută 160—180 gr................................................. « Măruntă de Transilvania»
15 b Seminţe mai m a ri...................................................................................................... 16
16 a Sămînţă reniform cilindrică, lungă de 1 0 — 11 mm, lată de 7 —8 mm, groasă dc
4—5 mm; greutate absolută 210—230 g r ........................................ *dc Ialom iţa»
16 b Sămînţă reniform turtită, lungă de 14—15 mm, lată de 7— 8 mm, groasă de 4—5
mm; greutate absolută 320—340 gr aCealî de Dobrogean
17 a Seminţe roşii violete .................................................... « Uriaşe roşie H einrich»
17 b Seminţe de altă culoare.............................................................................................. 18
16 a Seminţe mici, negre ....................................................................... « Piaţa Genevei»
18 b Seminţe brun gălbui ............................................................................... « S a x a »
19 a Seminţe la uscare ± colorate....................................................................................... 20
19 b Seminţe cu fondul alb ................................................................................................ 22
29 a Seminţe roşu violete ........................................................... ....... * Flageolet roşii »
20 b Seminţe brunii negre. Flori deschis violete........................................ « Tengergreen »
2*0 c Seminţe ± verzui...................................................................................................... 21
21 a Sămînţă alb verzuie, marmorată .......... « Conserva »

21 b Sămînţă verzuie, nemarmorată . « Flageolet verde j>
22 a Sămînţă albă, pătată cu negru . .......... « Coţofană »
22 b Sămînţă nepătată....................... ......................... 23
23 a Flori alb gălbui............................. « Mărgăritare albe »
23 b Flori curat albe ....................... ......................... 24
24 a Păstaie lungă de cca 20 cm «Flageolet alb de P a ris»
24 b Păstaie lungă de 13—15 c m ........................................................« împăratul WUhelm »
var. eommunis Aschers. FI. Prov. Brand I (1864) 178. — Fasole. — Kards paszuly. —
Gemeine liohne. — Plantă tardivă, cu tulpina volubilă spre stînga.
S o i u r i de c u l t u r ă
1 a Păstaia dezvoltată cu aţe pe sutură ....................................................................... 2
1 b Păstaia dezvoltată fără aţe ...................................................................................... 3
2 a Flori violaceu deschise. Seminţe violet închise......................... «Flageolet untoasă»
2 b Flori albe. Seminţe suriu brune, lungi de 15 mm, puţin turtite; hilul de jur împrejur
cu o coroană roşie. Păstaia lungă de 20—30 mm *)___«Fasole lungă » (Spârgabab)
3 a Flori violete. Seminţe negre violete ................................. a Mont d9Or (volubilă)
3 b Flori albe sau albicioase ............................................................................................... 4
4 a Păstaia dezvoltată lată de 2 cm sau şi mai lată, galbenă, turtită ......................... o
4 b Păstaia dezvoltată mai îngustă de 2 cm, ± cilindric turtită, în stare dezvoltată
roşu striată ................................................................................................................. 6
5 a Sămînţă unicoloră, suriu brună sau închis brună..................................... « Juliska »
*) Mai aparţine aici şi soiul « Phănomen », cu păstaia verde, lungă de 22 —25 mm şi

cu sămînţă albă.
LEGUMIJSOSAE 455
5 b Sămînţă în 2 culori; 1/3 — 2/s parte închis brun liliachie, iar Va — Va parte
albă, uneori cu cîteva pete ................................................ « Grasă T ra n silvan ia*
6 a Sămînţă unicoloră, brunie, alungită. Păstaie lungă, şerpuitoare <tFasole şarpe»
(Kigyopaszuly).
6 b Sămînţă cu fond gălbui albicios şi cu striaţiuni şi puncte roşii, mai mică, oval globu-
loasă ................................................................................................................. « Granat *
Obs. Poporul mai cunoaşte numeroase alte soiuri de cultură. Prelucrarea complectă
a acestora ar fi posibilă numai după adunarea tuturor datelor din ţară.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fasolea este una dintre cele mai însemnate plante alimentare,
cultivată pe scară întinsă la noi. Seminţele, datorită conţinutului mare de proteine (15%),
amidon (80 %), grăsimi (2 %), etc., şi posibilităţilor lor de conservare, constituie un
aliment valoros. Din fructele mature fără seminţe, se prepară un ceai cu acţiune hipogli
cemică. Ceaiul se foloseşte în cazuri uşoare de diabet sau ca adjutant pe lîngă terapia cu
insulină. Seminţele crude produc intoxicaţii datorită conţinutului în toxalbumină, care se
distruge la fierbere. Paiele constituie un nutreţ bun pentru oi.
Fasolea este adesea atacată de următorii dăunători vegetali şi animali:
Antracnoza fasolei (Colletotrichum lindenuthianum Sacc. et Magn.). Ciuperca atacă
toate organele plantei în toate fazele sale de dezvoltare. La plantele dezvoltate atacă frun
zele şi păstăile sub forma unor pete neregulate, de culoare brună, cu marginea roşietică,
distrugînd organul atacat. Se combate mai ales prin extirparea şi arderea plantelor atacate
şi prin însămînţare cu seminţe sănătoase.
Rugina fasolei (Uromyces. appendiculatus Pers.). Ciuperca atacă toate organele aeriene
ale fasolei, pe care apar pustule rotunde sau alungite, mai pe urmă brun negricioase.
Este o boală foarte răspîndită şi păgubitoare. Se combate prin smulgerea şi arderea plan
telor atacate, precum şi prin cultivarea de soiuri rezistente la boli.
Arsura fasolei (X anthom onas pkaseoli E. F. Schmidt). Bacteria atacă toate părţile
plantei. Apare sub forma unor pete negre, în dreptul cărora ţesutul devine moale şi apos
şi mai tîrziu friabil. Pe păstăi produce pete mari, cu marginea roşie. La însămînţări e
bine să se folosească seminţe sănătoase, provenite din culturi neatacate. Desinfectarea
seminţelor se face prin expunerea lor la soare timp de 7—10 zile.
Gărgăriţa fasolei (Acantkoscelides obsoletus Say). Larvele insectei se găsesc în boabele
de fasole recoltate în iulie-august. în timpul înmagazinării fasolei, adulţii ies din boabe
şi îşi depun ouăle pe alte boabe sănătoase. Poate da 2 generaţii în acelaş an. Se combate
prin supunerea fasolei la o temperatură de 60° pe timp de 6 ore. Fasolea destinată pentru
semănat se desinfectează cu praf de nitroxan şi prin gazare cu sulfură de carbon.
R ă s p . gen. : America de S ; cultivată în toate continentele.
2. -X- Ph. coccineus L. Sp. pl. ed. I (1753) 724; FI. U.R.S.S. XIII (1948)
536. — P . multiflorus Willd. Sp. pl. III (1800) 1030. — Fasole mare. — Bivaly
paszuly. — Feuerbohne — OacoJii» omeHHOKpacHafl. — Ie.: Pl. 83, fig.4,4a.
O. Rădăcină pivotantă, cu nodozităţi de 2,5 cm grosime. Tulpină înaltă
de 2—5 (7) m. Frunze trifoliolate, cu foliole ovale, acuminate, ± scurt
păroase. Racem multiflor, mai lung decît frunzele, de cca 2,5—3,5 dm lungime.
Flori de un roşu aprins sau albe, uneori bicolore, de 1,5—3 cm lungime. Carena
cu rostru, descrie 1—1, 5 spire. Păstaie verde, falcată, puţin turtită, aspră,
pendentă. Seminţe mari, lungi pînă la 25 mm, late de 13—14 mm şi groase
456 FLORA R.P.R.
de 8 mm, fie complect albe, fie negre violacei şi dealungul dungii dorsale
deschis violaceu pătate. Cotiledoane hipogee. — V I—IX.
Cultivată mult ca plantă de ornament, şi folosită pentru decorarea
pergolelor. Seminţele sînt foarte bune pentru alimentaţie.
R ă[s p. g e n . : America tropicală.
Genul Y î G N A *) Savi **)

Osserv. Pbas. Mem. III (1824) 4.
■)fY. sinensis (Torn.) Endl. in Hassk. Pl. javan. rar. (1848) 386; FI. U.R.S.S.
XIII (1948) 538. — Dolichos sinensis Torn. Cent. II (1756) in Linn. Amoen.
Acad. IV (1759) 326. - D. Catiang L. Mant. II (1771) 269.
O. Plantă urcătoare sau culcată. Frunze trifoliolate, cu foliole rombic
ovate, întregi sau uşor lobate. Stipele hastate. Inflorescenţă axilară, lung pedun-
culată, cu puţine flori gălbui sau roşcate. Caliciu campanulat. Petale de cca
2 ori mai lungi decît caliciul; vexil ± rotund, la bază cu calus şi urecbiuşe;
carenă ± egală cu vexilul. Păstaie alungită, lungă de cca 20—30 (60) cm, lată
de 7—15 mm. Sămînţă globuloasă, lungă de 6 —9 mm, albă, cu hil negru. —
V II-V III.
Cultivată ici-colo pe lingă case. Pînă în secolul al XVI-lea a fost cultivată
mult în Europa centrală, apoi a fost înlocuită cu fasolea adusă din America.
R ă s p . gen. : Africa tropicală, de unde s-a răspîndit, datorită păstăilor sale comes
tibile, încă din antichitate.
Genul D t f L I C H O S 1) L. 2 )
* D. lâblab 3) L. Sp. pl. ed. I (1753) 725. - Ic.: Pl. 2, fig. 1, 1 a.

Plantă urcătoare. Frunze trifoliolate, cu stipele mici. Inflorescenţă axilară,
lung pedunculată, cu puţine flori violete. Caliciu campanulat, cu dinţi scurţi,
cei 2 superiori concrescuţi. Vexil rotund, la bază cu 2 auricule; carenă alungită,
rostrată, accentuat arcuită. Stil lateral comprimat spre vîrf. Păstaie alungită,
*) După numele lui Domenico Vigna, profesor de botanică la Pisa (m. 1647).
**) Prelucrat de A. N y â r â d y *
*) De la cuvîntul grecesc ddlichos = lung, nume Ia Hippocrates şi Theophrastos
pentru un fel de fasole cu păstaie lungă, probabil Vigna.
*) Prelucrat de A. N y â r â d y.
*) Liblab, numele arab al plantei.
LYTIîUAC KAK 457
cu 2 —4 seminţe groase, puţin comprimate, învelite cu un arii cărnos. —

V I—VIII.
Cultivată ca plantă ornamentală. Odinioară s-a cultivat şi pentru păstăile
sale hrănitoare şi gustoase.
R ă s p . gen. : Africa tropicală.
Ordinul M Y R T A L E S *)
Fam. 51. LYTHRACEAE **) Lindl.
Nat. sysl. ed. II (1836) 100. — Lythratae Neck. Act. Theod. Palat. II (1770) 490.
Plante anuale sau perene. Frunze alterne, decusate, mai rar verticilate,
întregi, lanceolate sau obovate. Stipele foarte mici, subulate, aşezate în număr
marc în subţioara frunzelor. Flori 4 —6-mere, hermafrodite, actinomorfe
(mai rar zigomorfe), solitare sau dispuse în dihazii compacte, spiciforme sau
racemiforme. Receptacul concav, de regulă cilindric-tubulos, mai rar campa
nulat, 8 —12 nervat, cu sepalc mici, dentiforme, însoţite de dinţi exteriori
care formează un caliciu exterior (calicul). Petale (uneori lipsesc) înserate
la marginea receptaculului, alternează cu sepalele. Stamine de regulă în
număr egal cu sepalele sau dublu (uneori mai multe). Ovar bicarpelar, imper
fect sau perfect bilocular, prins în fundul receptaculului, dar neconcrescut
cu acesta, uneori scurt. Stil 1. Placentaţie axilară. Fruct capsulă polispermă,
de regulă septicidă, septifragă sau loculicidă. Seminţe mici.
Familia cuprinde cca 450 specii răspînditc în regiunile temperate şi calde,
pe tot globul.
1 a Receptacul campanulat pînă la semiglobulos. Petale mici, mai adesea
lipsă. Ovar cu stil foarte scurt sau lipsă şi stigmat globulos. Plante mici,
cu ramuri ascendente ............................................................ 271. Peplis
1 b Receptacul cilindric-tubulos. Petale 4 —6, evidente, viu colorate. Stil
filiform, cu stigmat capital........................................................ 272. Lythrum
Genul 271. PEPLIS***) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 104, nr. 297], ed. V (1754) 154, nr. 402. - M ă t r e a ţ ă .
Plante anuale, glabre, cu tulpină ascendentă, mai adesea prostrată, la
noduri cu rădăcini adventive. Flori solitare, prevăzute cu 2 bracteole mici,
dispuse la subţioara frunzelor. Frunze opuse, cu cîte 2 stipele foarte mici,
subulate. Receptacul campanulat pînă la semiglobulos. Sepale (dinţi cali-
cinali) 6, mai rar 5; dinţii exteriori subulaţi. Petale 4—6, mici, căzătoare,
*) Unii autori aşează în acest ordin şi familiile Tkym elaeaceae şi Elaeagnaceac , tratate
în Voi. IV din Flora R.P.R.
**) Prelucrată de I. T o d o r.
***) Nume de plantă la Plinius, corespunde cu « peplion » la Dioscorides.
458 FLORA R.P.R.
uneori lipsesc. Stamine 6, rar 2 —5. Ovar imperfect bilocular, cu stil foarte
scurt sau lipsă şi cu stigmat globulos. Fructul o capsulă sferică. Seminţe
mici, muchiate.
Genul cuprinde 3 specii răspînditc în emisfera nordică.
P. portula L. Sp. pl. ed. I (1753) 332; FI. U.R.S.S. XV (1949) 534. -
Mătreaţă. — Henye t6csahur.—Sumpfquendel. — ByTepjian nopTyjiaKOBHH. —
Exs.: FRE nr. 61 a, b, c. — Ic.: Pl. 84, fig. 5, 5 a; Prod. FI. ed. II
(1939) 377.
0 — 0 . Plantă glabră, lungă de 2 —25 (50) cm, cu tulpină obtuz 4-
muchiată, mai adesea prostrată, la noduri radicantă, în partea terminală
ascendentă. Frunze opuse, ovate sau obovate, obtuze, rotunjite, uneori
cmarginate, îngustate în peţiol cuneiform, prevăzute cu 2 stipele mici, subu
late. Flori solitare, axilare, foarte scurt pedicelate, lungi pînă la 1,5 mm,
cu 2 bracteole mici, subulate. Receptacul lung de 1,5—3 mm, campanulat
pînă la semiglobulos. Caliciu cu 6 dinţi (rar 5), triunghiulari, cu vîrful uşor
îngroşat, ± roşietic, cei exteriori subulaţi, de lungimi variabile. Petale obo
vate, albe sau roşietice, foarte mici, mai adesea parţial sau total reduse.
Stamine în număr egal cu sepalele, rar 2 —5, înserate la jumătatea inferioară
a receptaculului. Ovar ± ovoidal, imperfect bilocular, cu stil foarte scurt
sau lipsă şi cu stigmat globulos. Fruct capsulă ± sferică, cu puţin mai lungă
decît receptaculul, cu deschidere neregulată. Seminţe foarte mici, uşor piri-
forme, muchiate, lungi de 0,5 mm. — IV —VI.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, inundate, la marginea bălţilor, lacurilor,
gropilor, etc., în regiunea de cîmpie şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Ciucea, Valea Drăganului, între Călăţele şi Bălceşti
(r. Huedin); Cluj la Lacul Sălicea şi Păd. Hoia; Nireş la Lacul Belioara (r. Sărmaş);
Sucutard, Puini (r. Gherla); Turda; Vidra, Scărişoara (r. Cîmpeni); în jurul Rodnei
(r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Reoila «Relyi-Nyir », Baraolt, Zagon (r. Sf. Ggeorghe); Căpîlniţa,
Lueta (r. Odorhei); Lazarea la Pîr. Romîna, Joseni (r. Gheorghieni); Mţii Ciucului pe
Pir. Braţul încet, Sîntimbru (r. Ciuc). Reg. Stalin: Gura Rîului, Turnişor, Ocna Sibiului,
Avrig (r. Sibiu); Pîr. Arpaşu, între Cîrţa şi Streza-Cîrţişoara (r. Făgăraş). Reg. Hune
doara: Sarmisegetuza (r. Haţeg); Orăştie; Pelroşeni, Petrila (r. Petroşeni). Reg. Oradea:
Oradea; Mocrea (r. Ineu). Reg. Timişoara: Banat (Heuff.). Reg. Craiova: Circşu (r. T.
Severin). Reg. Piteşti: Cumpăna pe Pîr. Cumpăniţa (r. Curtea de Argeş). Reg. Bucureşti:
Mrea Cemica (r. Brăneşti). Reg. Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna); Mrea Neamţ (r. Tg.
Neamţ).
var. linidsa Schur Enum. pl. Transs. (1866) 219. — Plantă viguroasă, înaltă de
20—25 cm. — Reg. Cluj: Cluj la lacul Sălicea (FRE nr. 61 a).
R ă s p . gen. : Europa, Caucaz, Africa de N.
P l a n ş a 84. — 1. Lythrum salicaria L. — 2. L. hyssopifolia L. — 3. L. virgatum L.,

3 a. receptacul şi stil cu stigmat. — 4. L. tribracteatum Salzm., 4 a. receptacul cu bractee
şi bracteole. — o. Peplis portula L., 5 a. receptacul cu fruct.
P L A N Ş A 84
LYTHRACEAE 461
Genul 272. L Y T H R U M * ) L.
G en .p l.[e d .I(1737) 138,nr. 387],ed. V (1754) 205, nr. 532. - R ă c h i t a n
Plante ierbacei, anuale sau perene, cu frunze alterne sau opuse, cîte 1—2
în subţioara frunzelor, sau în dihazii, alcătuind inflorescenţe spiciforme sau
racemiforme. Flori hermafrodite, actinomorfe, mai rar cu simetrie bila
terală. Receptacul tubulos, ± alungit, prevăzut cu 4 —6 sepale dentiforme
de mărimi diferite şi tot atîţia dinţi exteriori dispuşi altern, tot de mărimi
diferite, uneori foarte reduşi. Petale 4 —6, roşietic violete, mai rar alburii,
înserate la marginea superioară a receptaculului. Stamine 6 —12 (2—4), prinse
pe tubul receptaculului la diferite înălţimi. Ovar ovoidal pînă la elipsoidal,
sesil sau scurt pedicelat, uneori cu stilul de diferite lungimi în raport cu fila
mentele, rareori foarte scurt. Stigmat globulos. Capsulă valvicidă. Seminţe
mici, adeseori muchiate.
Genul cuprinde cca 24 de specii răspîndite în toate continentele.
1 a Plante anuale. Flori solitare, rar cîte 2, la subţioara frunzelor.......... 2
1 b Plante perene. Flori dispuse în dihazii, cîte 2 —3 (5—7), alcătuind inflo
rescenţe spiciforme sau racemiforme............................................................. 3
2â Cele 2 bracteole de la ba,za florilor liniar lanceolate, i verzi, bine dez
voltate. Frunze cuneat oblanceolate, rotunjite, îngustate într-un peţiol
scurt. Dinţii caliciului obtuzi, cei exteriori aproape lipsesc
1. L. tribracteatum
2 b Cele 2 bracteole de la baza florilor, filiforme, foarte mici. Frunze îngust
lanceolate sau liniare, ± acute, atenuate spre bază. Dinţii exteriori
ai caliciului mai lungi decît cei interiori ............... 2. L. hyssopifolia
3 a Plante glabre. Frunze îngust lanceolate, lung acuminate, atenuate la
bază. Inflorescenţă laxă, deşirată. Dinţii interiori ai caliciului i egali
cu cei exteriori......................................................................... 3. L. virgatum
3 b Plante peste tot sau cel puţin sub inflorescenţă şi pe marginea frunzelor
păroase. Frunze triunghiular lanceolate, cu baza rotunjită sau cordată.
Inflorescenţă deasă. Dinţii exteriori ai caliciului de cca 2 ori mai lungi
decît cei interiori ..................................................................... 4. L. salicaria
1. ? L. tribracteatum Salzm. in Benth. Catal. (1826) 98, n. nud. ex
Spreng. Syst. IV. 2 (1827) 190, descr.; FI. U.R.S.S. XV (1949)541, tab. 26,
fig. 6. — I c . : Pl. 84, fig. 4, 4 a.
O. Plantă glabră, verzuie deschis, uneori roşietică, înaltă de 5—30 cm,
± erectă, mai adesea punctată, cu ramurile ± perpendicular patente. Frunze
cuneat oblanceolate, rotunjite, îngustate în peţiol scurt. Flori foarte scurt
pedicelate, dispuse cîte una la subţioara frunzelor şi prevăzute cu 2 brac
teole liniar lanceolate, mici, neînsemnate, filiforme, verzi sau membranoase.
Receptacul foarte îngust tubulos, cel mult de 1 mm lăţime şi de cca 5—6,5
*) Nume la Dioscorides pentru o specie de L y th r u m ; lythron însemnînd pătat cu

sînge.
462 FLORA R.P.R.
mm lungime, spre fructificare de cele mai multe ori se îngustează sub vîrf.
Dinţii exteriori ai caliciului obtuzi, aproape egal de lungi cu cei interiori,
uneori lipsesc. Petale 4 —6, de 1—3 mm lungime şi 0,5—1 mm lăţime,
uşor eliptic ovatc. Stamine 4 —6, prinse de tubul caliciului la diferite
înălţimi. Pistil de cca 4 mm lungime. Fruct capsulă închisă în tubul
receptaculului. Seminţe foarte mici. — IV—IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, inundabile, semisărate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Se cunoaşte din R.P. Ungară, din şesul Tisei (Prod. 644, Borza
Consp. 192). Foarte probabil că se găseşte şi la noi în ţară.
R ă s p . gen. : Europa sudică, Asia de SV.
2. L. hyssopiîălia L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 447; FI. U.R.S.S. XV (1949)

545, tab. 26, fig. 9. - E x s .: FRE nr. 1720. - I c . : Pl. 84, fig. 2.
O. Plantă glabră, de culoare suriu verzuie, cu înfăţişare foarte variabilă.
Tulpină simplă, erectă sau puternic ramificată de la bază. Frunze mai adesea
alterne, numai uneori opuse; cele de la baza tulpinii eliptice, lungi de 5—30
mm şi late de 1—7 mm, la bază atenuate, sesile sau scurt peţiolate, cu vîrful
± acut, cele mijlocii lanceolate, cele superioaje liniare. Flori cîte una (mai
rar 2) la subţioara frunzelor, foarte scurt pedicclate şi prevăzute cu 2 brac
teole mici, persistente, filiforme. Receptacul tubulos, de 4 —7 mm lungime
şi 1—2 mm lăţime, se îngustează spre vîrf, la maturitate cu nervuri în
număr egal cu dinţii caliciului. Dinţii interiori ai caliciului lat triun
ghiulari, foarte scurţi, cei exteriori mai lungi, subulaţi, de cca 1 mm.
Petale de culoare roşie liliachie, lungi ± cît jumătatea tubului recep
taculului, înserate la marginea acestuia. Stamine 4 —6, mai rar 2 sau mai
multe, înserate la partea mijlocie a tubului. Ovar bicarpelar, cu stil mai
lung decît caliciul. Fruct capsulă cilindrică uşor comprimată, cu deschidere
septifragă. Seminţe numeroase, mici, brune deschis. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Sporadică, uneori alcătuind pilcuri, prin fîneţe, arături
umede, la margini de ape, etc.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Satulung (r. Şomcuta Marc). Reg. Cluj: Nimigea
de Jos (r. Năsăud); Ţaga, Gherla, Sucutard la Lacul Hodostău (r. Gherla); Ţăgşor, Cătina,
Sărmaş (r. Sărmaş); Luduş, Cheţani (r. Luduş); între Apahida şi Caian, Someşeni, Cluj,
Boju, Sînnicoară (r. Cluj); Băile Sărate-Turda, Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Bozed, Tg.
Mureş; Sovata, Praid (r. Sîng. de Păd.); Reghin; Odorhei; Gheorghieni; Baraolt (r. Sf.
Gheorghe); Turia (r. Tg. Săcuesc). Reg. Stalin: Nocrich (r. Agnita); Biertan, Bazna
(r. Mediaş): Sighişoara; Racoşude Jos (r. Rupea); Blaj (r. Tîrnăveni); Sibiu, Avrig (r. Sibiu);
Olteţ, V. Yiştea Mare (r. Făgăraş). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: în jurul Oradiei,
Rontău; Salonta, Mărţihaz (r. Salonta); Mocrea, Ineu; Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. T im i
şoara: Arad la Ciala. Reg. Piteşti: Piteşti, în lunca Oltului la Slatina şi Rîmnicu Vîlcea;
Morleni, Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Craiova: Padeşu la Meterezele lui Tudor (r. Baia
de Aramă). Reg. Constanţa: Caraorman, Letea, Periprava, Nifon pînă la Tulcea, Stîna
Oancei (r. Tulcea). Reg. Iaşi: lîngă Iaşi, Iazul Chiriţa către Şapte Oameni (r. Iaşi).
LYTHRACEAE 465
V a r i a b i 1i t a t c a speciei
f. kerneri Janka ap. Borb. in Akad. firtek. TTK IX, nr. 16 (1879) 28. — Flori cîte
2 la subţioara frunzelor. — Reg. Cluj: Ciucea (r. Huedin).
R ă s p . gen. : în toate continentele.
3. L. virgâtum L. Sp. pl. ed. I (1753) 447; FI. U.R.S.S. XV (1949) 551,tab.
26, fig. 2. - E x s .: FRE nr. 1722; HN nr. 5057. - I c . : Pl. 84, fig. 3, 3 a.
4 . Plantă glabră, cu rizom lignificat. Tulpină erectă, 4-muchiată, înaltă
de 50—120 cm, în partea superioară ramificată. Frunze subsesile, opuse sau
alterne, dispuse decusat pînă sub inflorescenţă, lanceolate sau îngust lanceo-
latc, de 1—13 cm lungime şi 2 —20 mm lăţime, cu baza îngustată şi vîrful
lung acuminat, treptat descreseente înspre vîrful ramurilor. Inflorescenţă
lată, răsfirată. Flori heterostile, prevăzute cu 2 bracteole căzătoare, scurt
pedicelate (1—3 mm), dispuse cîte 1—3 (mai rar 4 —7) în dihazii. Recep
tacul de 4 —6 mm lungime, tubulos, cu 12 nervuri longitudinale evidente.
Dinţii interiori ai caliciului 6, mici şi lat triunghiulari; cei exteriori lanceolaţi,
egal de lungi cu cei interiori sau puţin mai scurţi. Petale de culoare purpurie,
lanceolate sau lat lanceolate, de cca 7 mm lungime şi 4 mm lăţime, înserate
la marginea receptaculului. Stamine 12, inegale ca lungime, dispuse pe 2
cercuri. Ovar bicarpelar. Fructul capsulă cu deschidere septifragă, mai
scurt decît receptaculul. Seminţe numeroase, de cca 1 mm lungime, de cu
loare brunie. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Sporadică în locuri umede, mocirloase, inundabile, pe
marginea lacurilor, rîurilor, etc.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Seini (r. Şomcuta Mare); Doba (r. Satu Mare).
Reg. Cluj: Cluj, Cojocna, Someşeni, Turea, între Apahida şi Corpadea (r. Cluj); Turda,
între Tunel şi Valea Florilor (r. Turda); Mţii Meseşului; Gherla; Aiud, Ocna Mureşului
(r. Aiud); Luduş, Chcţani (r. Luduş). Reg. Aut. M.: Reghin, între Dedrad şi Tg. Mureş;
Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Mt. Postăvaru (r. Codlea); Ocna Sibiului, Sibiu, Şura
Mare, Şura Mică (r. Sibiu); Sighişoara. Reg. Hunedoara: Bărăbanţ, Alba Iulia pe Dl. Bilac;
Orăştie; Haţeg, Ruşi, Poeni pe V. Streiului (r. Haţeg); Mercurea (r. Sebeş). Reg. Oradea:
Oradea la Băile Victoria. Reg. Timişoara: în jurul Aradului pe malul Mureşului şi la
« Szârazer», Păd. Ciala, Pccica, Semlac, Micălaca, Şiria, de la Horia (r. Arad) pînă în V.
Cladovei (r. Lipova); între Nadăş şi Tăuţ pe malul Nadăşului (r. Ineu); între Bîrsa şi
Sebiş (r. Gurahonţ). Reg. Ploeşti: Cîmpina, Comarnic; Crivina, Ploeşti; Buzău. Reg. Bucu
reşti: Bucureşti la Chitila; Cotorca (r. Urziceni); Titu, Buftea, Ghergani, Ciocăneşti
(r. Răcari); Prundu, Comana (r. Vidra). Reg. Constanţa: Tulcea, Delta Dunării; Mangalia
(r. Negru Vodă). Reg. Galaţi: Brăila în Ostrovul Chiciu Măcinului; Focşani; Mărăşeşti
(r. Panciu). Reg. Bacău: Mrea Agapia (r. Tg. Neamţ); Făurei (r. Roman); Adjud. Reg.
Iaşi: Bîrlad; V. Bahluiului la Larga, Alexandru cel Bun, Vlădeni (r. Vlădeni); Cucuteni,
Uricani, Leţcani (r. Iaşi). Reg. Suceava: Sadova (r. Cîmpulung).
V a r ia b i1ita te a speciei
f. genuinum Koehne in Engl. bot. Jahrb. I (1881) 331. — Frunze tulpinale îngust
lanceolate, lungi de 25—45 (55) mm. — Reg. Cluj: Someşeni, Boju (r. Cluj); Turda,
464 FLORA R.P.R.
Ceanu Mare (r. Turda). Reg. Timişoara: Arad. Reg. Iaşi: Voineşti, Lungani, Horleşti
Mîrzeşti, Cristeşti, Cucuteni (r. Iaşi); Focuri, Fintînele (r. Vlădeni); Spinoasa (r. Tg
Frumos); Cepleniţa (r. Ilîrlău).
f. lancifdlium Koehne 1. c. — Frunze tulpinale lanceolate, lungi de 6,5—13 cm. —
Reg. Timişoara: Săcălaz (r. Timişoara). Reg. Iaşi: Voineşti, Vînători, Mîrzeşti (r. Iaşi).
Reg. Suceava: Albeşti (r. Truşeşti).
f. longifolium Koehne 1. c. — Frunze tulpinale îngust liniare (raportul dintre
lăţime şi lungime 1/13—17), lungi de 40—125 mm. — Reg. Iaşi: Cristeşti, Ungheni,
Voineşti (r. Iaşi); Focuri în V. Prisaca (r. Vlădeni).
var. divaricâtmn Schur Enum. pl. Transs. (1866) 219. — Tulpină decumbentă, foarte
ramificată de la bază, cu ramuri divaricate. Frunze foarte mici, lungi pînă la 4 cm, alungit
liniare, glabre. Flori solitare sau gemene, de 2 ori mai mici decît la f. genuinum. — Reg.
Hunedoara: Mercurea pe V. Secaşului (r. Sebeş).
R ă s p . gen. : Europa centrală şi de E, Asia de V.
4. L. salicâria L. Sp. pl. ed. I (1753) 447; FI. U.R.S.S. XV (1949)

548, tab. 26, fig. 1. — Răchitan, Călbăşoară. — Reti fiizeny. — Blut-Wei-
derich. - E x s .: FRE nr. 1721. - I c . : Pl. 84, fig. 1.
4 . Rizom scurt, lemnos. Tulpină erectă, înaltă de 30—200 cm, simplă
sau ramificată, uneori începînd din partea inferioară evident 4-muchiată,
peste tot cu peri scurţi, uneori mai deşi în partea superioară. Frunze de
obicei mai lungi decît internodiile, de 3 —12 cm lungime şi 1—2 (3) Cm lăţime,
variabile ca formă, cu baza rotunjită sau cordată şi vîrful acuminat, cele
inferioare opuse sau verticilate cîte 3, alungit eliptice, cele următoare alterne,
triunghiular lanceolate, pe dos evident reticulate. Flori helerostile, cu
pediceli scurţi (1—2 mm), prevăzute cu 2 bracteole mici şi căzătoare, în
dihazii simple sau compuse, alcătuind inflorescenţe dese, spiciforme sau
racemiforme. Receptacul tubulos, lung de 4 —8 mm, cu 12 nervuri evidente,
păros. Dinţii interiori ai caliciului 6, de cca 1 mm lungime, lat triunghiu
lari; cei exteriori liniar lanceolaţi, în acel aş număr şi de 2 ori mai lungi decît
cei interiori. Petale 6, roşii-violete, mai rar roze sau albe, eliptice sau alungit
ovale, lungi de 8 —12 (14) mm şi late de 2.5—3,5 (5) mm. Stamine 12, dis
puse pe 2 cercuri, înserate la baza receptaculului. Ovar bicarpelar, sincarp,
cu stil de diferite lungimi. Fruct capsulă septifragă, de 3 —5 cm lungime,
subglobuloasă, elipsoidală sau ovoidală, închisă în receptacul. Seminţe nume
roase, de cca 1 mm lungime, bruniu gălbui. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Comună la marginea lacurilor, rîurilor, de la cîmpie
pînă în regiunea montană.
R ă s p . în ţ a r ă : Reg. Baia Mare: Alţii Ţibleşului la Greble; Aăsăud. Reg. Cluj:
Cluj, Cojocna, Boju (r. Cluj); Cheia Turzii (r. Turda); Sărmaş, Nireş la Lacul Belioara
(r. Sărmaş). Reg. Aut. M .: Sînsimion (r. Ciuc); Odorhei, Căpîlniţa, Lueta (r. Odorhei);
Reghin; Borsec (r. Topliţa). Reg. Stalin: Sînpetru, Zizin (r. Codlea); Sighişoara; Mediaş.
Reg. Oradea: în jurul Oradiei. Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Timişoara: în jurul Aradului.
Reg. Craiova: V. Bălăneşti, V. Bahna Mare (r. T. Scverin); Baia de Aramă; Craiova;
LYTHRAC15AE 465
Devescl (r. Vînju Mare). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea, Govora; Cîmpulung, Stîlpeni
(r. Muscel); Curtea de Argeş, Albeşti, Oeşti (r. Curtea de Argeş); Piteşti. Reg. Ploeşti: Pucioasa,
Vulcana (r. Pucioasa); Cîmpina, Sinaia; Ploeşti, Crivina; Pîclele (r. Buzău). Reg. Bucu
reşti: Bucureşti la Chitila; Ti tu, Ciocăneşti (r. Răcari); Comana (r. Vidra). Reg. Con
stanţa: Tulcea, Somova, Delta Dunării (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cosmeşti (r. Tecuci). Reg.
Bacău: Bacău; Piatra Neamţ; Mrea Neamţu, Agapia, Crăcăoani (r. Tg. Neamţ). Reg.
Iaşi: Iaşi în V. Nicolina, Cristeşti, Birnova, Mîrzeşti (r. Iaşi); Vlădeni. Reg. Suceava: Fălti
ceni, Mălini (r. Fălticeni); Dorna Cîndrenilor (r. Vatra Dornei).
1 a Plantă complect glabră, cel mult pe muchii foarte puţin păroasă, cu peri îndreptaţi
în sus
var. intermedium (Ldb.) Koehne in Engl. Bot. Jahrb. I (1881) 327. — L. inter-
rnedium Ldb. in Ind. Hort. Dorp. (1822) et ap. Turcz. in Bull. Soc. Mosc. (1838)
92, teste Koehne 1. c. (1903) 76.—Reg. Stalin: Noul (r. Sibiu). Beg. Constanţa: Tulcea.
Reg. Iaşi: Păd. Fintinele (r. Vlădeni).
1 b Plante păroase .......................................................................... : .................................... 2
2 a Plante evident, însă moderat păroase
var. vulgâre DC. Prodr. III (1823) 8j*. — Reg. Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi),
f. glabrâseens (Neilr.). — L. salic. var. glabrescens Neilr. FI. NC) (1859) 880.—
L. salic. subvar. c. glabricaule Koehne 1. c. — Tulpina sub inflorescenţă glabră
sau slab păroasă, în interiorul inflorescenţei pc internodii păroasă. — Reg. Baia
M . : Mt. Ţibleş (r. Tg. Lăpuş). Beg. Cluj: Rîmeţi (r. Aiud); Turda. Reg. Aut. M.:
Tg. Mureş pe malulj Mureşului. Reg. Stalin: Veştem, Ruşi, Noul (r. Sibiu). Reg.
Oradea: Băile 1 mai pe Păr. Pete (r. Oradea); Şuncuiuş (r. Beiuş). Reg. Bacău: Ocea,
Vînători (r. Tg. Neamţ). Reg. Iaşi: Lcoşti (r. Huşi). Reg. Suceava: Ţoleşli (r. Fălti
ceni).
f. bracteâtum (Peterm.). — L. salic. var. bracteatum Peterm. FI. Leipz.
(1846) 149. — Bractei lung acuminate, de 2 ori mai lungi decît caliciul. — Reg.
Stalin: Sibiu.
f. genâinum (Gren. et Godr.) Săvul. et Rayss Mat. fi. Bas. III (1934) 183.—
L. salic. var. genuinum Gr. et Godr. FI. Fr. I (1848) 594. — Tulpină evident
păroasă pînă la uşor lînoasă, sub inflorescenţă alb păroasă. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei
pe Corongiş şi Frasinu (r. Năsăud); Ardan (r. Bistriţa); Ţaga (r. Gherla); Ocna
Dejului (r. Dej); Ciucea (r. Huedin); Zău de Cîmpie (r. Sărmaş); Cluj (Făget,
Mănăştur), Popeşti, Apahida, Floreşti (r. Cluj); V. Runcului, Băile Sărate Turda
(r. Turda); Rîmeţi (r. Aiud). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ungheni; Odorhei; Băile
Ozunca (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Veştem, Şura Mare, Ruşi, Guşteriţa (r. Sibiu).
Reg. Hunedoara: V. Gălzii (r. Alba); Orăştie. Reg. Oradea: Urviş (r.* Beiuş). Reg.
Piteşti: Cumpăna (r. Curtea de Argeş). Reg. Constanţa: Medgidia. Reg. Suceava:
Bosanci (r. Suceava).
2 b Tulpină de la bază puternic păroasă. Inflorescenţa des alb tomentoasă. Toate frun
zele ± alb suriu păroase. Caliciu mai îndesuit alb tomentos
var. tomentăsum DC. Prodr. III (1828) 82. — L. tomentosum DC. Cat. Hort.
Monspel. (1813) 123. — L. salic. var. canescens Koch Syn. ed. II (1843) 273. — Reg.
Baia M.: V. Vişeului (r. Vişeu). Reg. Aut. M.: Lacu Roşu (r. Gheorghieni). Reg.
Cluj: Beclean; Cluj la Făget şi Sălicea. Reg. Oradea: Băile 1 mai în V. Pete (r. Oradea).
Reg. Piteşti: Olăneşti (r. R. Vîlcea); Băceşti (r. Piteşti). Reg. Constanţa: Delta Dunării
la Letca şi Periprava, Somova (r. Tulcea).
466 FLORA R.P.R.
f. gracile (DC.) Săvul. et Rayss 1. c. 184. — Z. gracile DC. Catal. hort.

Monspel. (1813) 123. — Z. salic. var. p. gracile DC. Prodr. III (1828) 83. — Z. salic.
b. angustifolium Schur Enum. pl. Transs. (1866) 218. — Frunze de 6—7 ori mai lungi
decît late. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Stalin: Ocna Sibiului, Şura Mică (r. Sibiu).
Reg. Timişoara: Timişoara.,
f. oblongum (Koehne) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 192. — Z. salic.
subvar. oblongum Koehne 1. c. 329. — Frunze de 3—4 ori mai lungi decît late. —
Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Ylaşca).
Ob s . Delimitarea subunităţilor este relativ greu de făcut din cauza marei variabilităţi
a părozităţii, apoi în ce priveşte înfăţişarea plantei, forma şi mărimea bracteilor.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele conţin cantităţi apreciabile de substanţe tanante
şi intră în componenţa unor ceaiuri antidiaretice.
R ă s p . g e n. : Eurasia, Africa de N, Australia, America de N.
Hibrizi
X L. scâbrum Simk. in Term. fiiz. (1877) 241 = salicaria X virgatum.
De la L . virgatum a împrumutat portul şi forma frunzelor care au însă
baza uşor cordată ca la L. salicaria. Forma receptaculului, mărimea petalelor
şi părozitatea, sînt ca la L. salicaria.
între părinţi.
Reg. Oradea: Oradea la « Faţanoş »; între Nădaş şi Tăuţ (r. Ineu); între Bîrsa şi Sebiş
(r. Gurahonţ).
Ob s . A. Paucă (Contrib. la Flora Mţilor Codru şi Muma in Mem. Secţ. şt. Acad.
Rom. ser. III, tom. XI (1935) 33), indică din Mfii Codrului pe Lythrum nummulariiţolium
Loisel. a) erectum (Requ.) Koehne (= Peplis recta Rcqu.). Această specie, cu răspîndire
medileraneeană, nu s-a mai regăsit şi credem că nu creşte Ia noi.
Fam. MYRTÂCEAE *) Pers.

Syn. II (1807) 24.
Arbuşti şi arbori cu pungi secretoare de uleiuri eterice, aromate. Frunze
opuse, simple, cu margini întregi, mai adesea sempervirente. Flori axilare,
hermafrodite, radiare, complecte. Sepale 5, persistente la vîrful fructului.
Petale 4 —5. Stamine numeroase. Ovar 1, inferior, bi-multicarpelar şi bi-
plurilocular, cu fiecare loje multiovulară, cu un singur stil şi un stigmat
terminal. Fruct bacă sau capsuliform, multisperm.
Familia cuprinde 73 genuri, cu aproximativ 2750 specii răspîndite în
zona tropicală, mai ales în America centrală şi Australia.
*) Prelucrată de I. M o r a r i u.
P l a n ş a 85. — 1. Punica granatum L., l a . fruct. — 2. Myrtus communis L.,

2 a. fruct. — 3. Ludwigia palustris (L.) Elliot. — 4. Oenothera biennis L., 4 a. porţiune
din racemul fructifer.
PLANŞA 86
MYRT ACKAE 469
1 a Sepale şi petale libere. Arbust de apartamente şi sere................... Myrtus
1 b Sepale şi petale concrescute la bază într-un disc. Arbore cultivat sub
cerul liber Eucalyptus
Genul M Y R T U S * ) L.
Arbuşti cu frunze sempervirente, opuse. Flori axilare, solitare sau în
raceme umbeliforme. Sepale şi petale 5, libere. Stamine numeroase, libere,
dispuse în mai multe cicluri. Ovar 2—3-locular; fiecare loje cu 2 placentfe,
multiovulate. Fruct bacă ovoidală, cu 1—3 loje.
-)f M. communis L. Sp. pl. ed. I (1753) 471. — Mirt, Mirtă. — Mirtusz. —
Echte Myrte. — Ic. : Pl. 85, fig. 2, 2 a.
Arbust înalt pînă la 5 m. Lujeri virgaţi, în 4 muchii, în tinereţe glanduîos
pufos păroşi. Frunze sempervirente, opuse, oval lanceolate, acute, lungi de
1—3 cm şi late de 0,5—1 cm, cu margini întregi, coriacee, lucitoare, pe dos
cu punctuaţiuni glanduloase, cu miros aromatic. Flori axilare, solitare, albey
mirositoare, cu pedunculi lungi şi cu 2 bracteole caduce. Sepale şi petale
libere. Fruct bacă ovoidală, neagră albăstruie, de mărimea bobului de
mazăre, aromată şi plăcută la gust. Seminţe reniforme. — VI —IX.
Cultivat pentru ornament în apartamente şi sere.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Din frunzele proaspete ale mirtului se extrage uleiul (esenţa)
de mirt, fluid, cu gust iute, miros aromatic plăcut, cu proprietăţi tonice, antiputride, vermi-
fugc, contra bolilor veziculei urinare şi ale organelor respiratorii. Fructele se între
buinţează uneori drept condiment, avînd însuşirea de a stimula funcţiunile gastrice.
R ă s p . ge n. : Regiunea mediteraneeană, unde formează tufişuri pururea verzi,
făcînd parte din formaţiunea cunoscută sub numele de « macchia ». Trece şi în Asia Mică
în formaţiuni asemănătoare.
Genul E U C A L Y P T U S **) L’IIerit.

Sert. angl. (1788) 18
Flori axilare, solitare sau paniculate. Sepalele de obicei lipsesc. Petalele
sînt unite într-un fel de căpăcel sau căciulă, care cade la înflorire. Fruct
capsulă, desfăşurîndu-se la maturitate în mai multe nucule mericarpe.
* E. viminâlis Labili. Nov. Hali. pl. II (1806) 12, tab. 151; FI. U.R.S.S.
XV (.1949) 563. — Eucalipt. — Eukâliptusz. — I c . : Pl. 86, fig. 1 a.
*) De la grecescul rnyron = balsam. Arbustul este citat la Homer ca myron, iar Ia

Plinius ca myrtus.
**) Cuvînd compus din grecescul eu = bun, şi kalyptos = acoperit, deoarece petalele
concrescute în formă de căciulă cad la înflorire ca un capac.
4 . Trunchi drept, în staţiuni naturale pînă peste 100 m înălţime.

Ramuri subţiri, pendente. Frunze tinere sesile, decusate, alungit lanceo
late, acute, uneori falciforme, uşor glaucescente, cu limb lung de 20—24 cm
şi lat de 1,2 — 2 cm (exemplarele cultivate la noi au frunzele mai mici).
Ramuri florifere cu frunze falciforme, pendente, intens verzi şi cu peţiol
lung pînă la 2 cm, Flori grupate în cime axilare, aproape sesile. Sepale şi
petale concrescute la bază. Fruct semiglobulos, cu diametru de 6 —7 mm,
cu 3—4 loje, cu margine largă, convexă.
La noi se cultivă experimental în vederea aclimatizării, în mai multe
localităţi din ţară: Baia Mare, Băile Herculane, Dubova, Eşelniţa, Jupalnic
V. Mraconiei (r. Orşova); Turnu Severin.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Din diferitele părţi ale plantei, în primul rînd din frunze, se
obţine un ulei eteric (Oleum. Eucalypti), cu acţiune antimicrobiană, întrebuinţat în
afecţiunile căilor respiratorii. Scoarţa conţine o răşină « chino», folosită ca material
tanant. Lemnul, rezistent la acţiunea apei şi a aerului, are multe întrebuinţări.
R ă s p . g e n . : Australia, Tasmania; aclimatizat în mai multe părţi din sudul Europei
Fam. PUNICACEAE *) Horan. .

Gbar. essent. (1847) 30.
Plante lemnoase. Flori radiar simetrice (actinomorfe), cu caliciu şi corolă,
5 —8-mere. Stamine numeroase. Gineceu compus din 9 cârpele concrescute
într-un singur ciclu sau 2 cicluri suprapuse, în parte liber sau complect con
crescut cu receptaculul obconic urceolat. Placentaţia centrunghiulară, bazi-
lară, sau la maturitate parietală. Fruct mare, drupiform, cu seminţe multe,
prevăzute cu coajă cărnoasă.
Se deosebeşte de Myrtaceae prin lipsa glandelor oleaginoase în organele
vegetative şi prin placentaţie.
Familia cuprinde in singur gen cu 2 specii.
Genul PUNICA**) L.
Caracterele genului corespund cu ale familiei.
* F. grânatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 472; FI. U.R.S.S. XV (1949)

553. — Rodiu. — Grânâtalma. — Granat-Apfelbaum. — TpaHaT, AHap. —
Ic.: Pl. 85, fig. 1, 1 a.
*) Prelucrată de E m . Ţ o p a ş i M . G u ş u l e a c .
**) De la cuvlntul latin punicus = fenician, cartaginean; planta fiind cultivată de
aceştia.
P l a n ş a 86.— 1. E u calyptu s vim in alis Labili., ramură tînără, la . ramură cu fructe.—

2. Gaura biennis L., 2a. floare.
PLANŞA 86
PUNIC AC EAIi — ON A GR AC EAE 47 S
% — Tulpină înaltă de 1—5 (7—10) m, cu ramuri opuse, glabre. Ramuri

scurte adesea transformate în spini. Frunze ± opuse sau adunate în mănun
chiuri, scurt peţiolate şi fără stipele, cu limb alungit alungit lanceolat sau
lanceolat, lung de 1—8 cm şi lat de 0,6—1,6 cm, obtuz, uneori ascuţit, coriaccu,
cu marginea întreagă, lucitoare. Flori abundente, de 2 —4,5 cm în diam.
Receptacul împreună cu caliciul intens roşu, coriaceu, de 1—2 cm lungime;
lobii caliciului îngroşaţi, lat triunghiulari sau ovat lanceolaţi, lungi de
5—7 nun. Petale obovate, lungi de 3,5—5 cm. Fructe mari, globuloase, baci-
formc, pînă la 10 cm în diam., de un roşu aprins, mai rar verzui sau albe. Fruc
tele coapte rămîn uneori pe ramuri şi se deschid prin crăpături neregulate,
longitudinale, prin care ies afară seminţele colţuroase, lungi de 8 —14 mm,
late de 5 - 8 mm. - V - V I I I . - Fructifică 1 X - X .
S t a ţ i u n e a . Sălbatic creşte împreună cu Zyzyphus, Paliurus, Peri-
ploca, etc. pe coaste uscate, pietroase, pe grohotiş, prundiş sau pe sol nisipos.
La noi cultivat.
R ă s p . î n ţ a r ă : 7leg. T im iş o a ra : Băile Herculane, tufe cultivate în parc; ajung
la înflorire, eventual şi la fructificare, în ierni mai puţin geroase. R e g . B u c u re şti: Bucu
reşti, în grădina botanică şi grădini particulare; nu ajunge la înflorire, deoarece ramurile
înghiaţă pînă la bază. R e g . C o n sta n ţa : în anul 1926 a fost semnalat un exemplar înalt
de 1,2 m şi foarte bălrîn, pe malurile lacului Techirghiol înspre Tuzla.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Sucul fructului, bogat în zahăr, acid citric, acid malic şi în vita
mina C, se foloseşte la prepararea şerbeturilor, a siropurilor şi la extragerea vitaminei C
antiscorbuticc. în scoarţa rădăcinilor şi ramurilor se găsesc 1% alcaloizi, ca peleticrina,
izopeletierina, pseudopeletierina şi metilpeletierina, dintre care primele două au acţiune
tenifugă, fiind folosită cu succes contra viermilor de T e n ia so liu m şi contra lui D ib o th rio -
cep h a lu s la tu s. t)in scoarţă se mai pot extrage materii colorante pentru vopsit în roşu
aprins, galben, cenuşiu închis şi negru. Substanţa colorantă extrasă din flori se între
buinţează pentru vopsitul lînei şi a mătasei. Coaja fructului, ca şi scoarţa de pe rădăcini
şi ramuri, conţin 20—39% tanin şi sînt folosite la tăbăcit, pentru obţinerea pieilor de
safian şi marochin. Lemnul său tare şi omogen este folosit la fabricarea obiectelor de artă
Coaja seminţei zemoasă, este comestibilă.
R ă s p . g e n . : Originară din Persia, Iranul de N, Turcia şi Afganistan.
Fam. ONAGRÂCEAE*) Lindl.

Nat. Syst. ed. II (1836) 35. — Onagrae B. Juss. in Hort. Trian. (1759). —
Oenothereae Rchb. in Moss. 1 Handb. *(1827) 73. — Oenotheraceae Wettst.
Handb. II (1901) 2380.
Plante bisanuale pînă la perene, rareori anuale, ierbacei, uneori la bază
subfrutescente (la tropice uneori arbori şi arbuşti). Frunze simple, opuse sau
alterne, cu stipele mici, abia vizibile, căzătoare de timpuriu. Flori solitare,
axilare sau în raceme sau spice terminale, bisexuate, radiar simetrice (acti-
nomorfe) sau cu simetrie uşor bilaterală (zigomorfe), de obicei telramere,
*) Prelucrată d e l . Morariu cu excepţia genurilor F u c h sia şi C la rk ia .

474 F LO RA R .P . R .
rareori di- sau trimere, roşii, albe, violacee sau galbene. Receptacul concrescut
cu ovarul, alungit în formă de tub sau cupă, cu caliciul, corola şi androceul
înserate la partea superioară. Sepale 4, uneori prin reducere 2, după înflorire
mai adeseori răsfrînte. Petale 4, rareori 2 sau lipsesc, alternînd cu sepalele,
de obicei mari, mai rar mici, răsucite în mugure. Stamine de obicei 8, uneori
cele epipetale devin staminodii sau se reduc la 4, sau la 2. Ovar inferior sau
semiinferior, cu 2 —4 —6 loji, uneori cu pereţi despărţitori incomplect dezvol
taţi sau avortaţi şi atunci unilocular. Stil simplu, cu stigmat întreg şi globulos,
bilobat sau tetralobat. Fruct capsulă, deschizîndu-se longitudinal în 4 valve,
multisperm, rar 1—2 sperm, sau indehiscent, (la unele genuri din cultură
fructul poate fi cărnos). Seminţe mici, netede sau verucoase, cu înveliş pielos,
sau nude, prevăzute cu un smoc de peri, fără albumen.
Familia cuprinde vreo 500 de specii răspîndite în cea mai mare parte în
regiunea temperată a lumii noi.
1 a Fruct bacă. Plante arbustive sau urcătoare, verzi şi iarna. La noi plantă
cultivată în apartamente .................................................................Fuchsia
1 b Fruct uscat, capsulă sau nucă. Plante spontane, uneori cultivate prin
grădini ............................................................................................................... 2
2 a Fruct indehiscent, de forma nucilor, cu 1—4 seminţe........................... 3
2 b Fruct capsulă, mai adesea foarte alungită................................................ 4
3 a Stamine, sepale şi petale cîte 2. Stigmat întreg sau bilobat. Fruct în formă
de pară, cu peri încovoiaţi, c u i —2 seminţe ....................... 277. Circaea
3 b Stamine 4 sau 8. Sepale şi petale 4. Stigmat 4-laciniat, cu laciniile la bază
unite printr-un văl (induziu). Fruct glabru, format din 4 valve, cu 4
loji şi 4 seminţe (rareori prin avortare se reduc la u n a ) ___ 278. Gaura
4 a Corola lipseşte. Sepale şi stamine cîte 4. Fruct capsulă sub 5 mm lungime.
Plante acvatice, tîrîtoare sau a scen d en te....................... 273. Ludwigia
4 b Corola prezentă. Stamine 8. Plantă cu tulpini erecte, mai'rar ascendente,
niciodată tîrîtoare .......................................................................................... 5
5 a Seminţe prevăzute cu un smoc de peri. Plante spontane de prin păduri
sau locuri mlăştinoase .................................................................................. 6
5 b Seminţe lipsite de peri, nude sau prevăzute cu o membrană cu franjuri
sau cu lacinii. Plante de alte teren u ri.................................................... 7
6 a Flori radiar simetrice. Stamine în 2 cicluri. Cel puţin frunzele inferioare
opuse,............................................................................. .. 274. Epilobinm
6 b Flori uşor bilateral simetrice. Stamine într-un singur cerc. Toate frun
zele a lte r n e ..................................................................... 275. Chamaenerion
7 a Petale galbene, mari, de cel puţin 1 cm. Tubul receptaculului prelungit
deasupra ovarului ............................................................. 276. Oenothera
7 b Petale roşii, violacei sau albe ..................................................................... 8
8 a Flori violete, uneori cu nuanţe albe, bilateral simetrice. Petale întregi.
Tubul receptaculului se ridică ca o pîlnie deasupra ovarului Godetia
8 b Flori roşii, cu simetrie radiară. Petale roşii, roze sau albe, trilobate,
(uneori cu mai mulţi lobi), rareori întregi. Tubul receptaculului foarte
s c u r t ...................................................................................................... Glarkia
0NAGRAC1CAE 475
Genul 273. L U D W l G I A *) L.
Goroll. Gen. (1737) 3, nr. 943; Gen. pl. ed. V (1754) 55, nr. 1 4 2 . -
Isnardia L. Gen. pl. [ed. I (1737) 337. nr. 842], ed. V (1754) 56, nr. 145.
Plante anuale, cu frunze de obicei opuse. Flori axilare, solitare, de obicei
4-mere, radiare şi bisexuate. Caliciu persistent. Corolă mică sau lipseşte
Stamine episepale. Ovar multiovulat. Stil filiform, aşezat pe un disc căzător.
Capsulă scurtă, în formă de clopot, longitudinal debiscentă. Seminţe mici,
numeroase.
Genul are vreo 20 de specii, dintre care majoritatea se află la tropice.
L. palustris (L.) Elliot Sketch of Bot. South-Caroll. a. Georgia I (1821)

211; FI. U.R.S.S. XV (1949) 568, tab. 37, fig. 4. — Isnardia palustris L.
Sp. pl. ed. I (1753) 120. - Exs.: FHE nr. 860; FEAH nr. 2458. - Ic.:
Pl. 85, fig. 3.
0 —4 . Plante repente, de mlaştini sau ape stagnante. Rizom subţire,
filiform. Tulpină în 4 muchii, verde palidă sau roşcată purpurie, glabră,
tîrîtoare sau plutind pe apă, puţin ramificată, de la noduri emite rădăcini.
Frunze opuse, eliptice pînă la ovate, contrase într-un peţiol scurt sau sesile,
acute, cu margini întregi, glabre, palid verzui sau roşcate, lucitoare, ± groase,
lungi de 2 —3 cm. Stipele mici, închircite. Flori solitare, axilare, subsesile,
lungi de 4 mm, însoţite de 2 bractei. Sepale 4, ovale, acute, lungi de 1 mm,
verzi, persistente. Petalele lipsesc. Stamine 4, mai scurte decît sepalele. Ovar
cu 4 loji, contras brusc într-un stil filiform, terminat cu un stigmat bilobat.
Fruct capsulă alungit obovoidală, lungă de cca 4 mm, brunie, cu 4 dungi
longitudinale, verzi. Seminţe numeroase, mici, netede, lucitoare, deschis
brune, cu un embrion mare şi cotiledoane lungi. — V —VIII.
S t a ţ i u n e a . Sporadică în locuri umede, cu substrat nisipos, pe mar
ginea lacurilor, pe lîngă mlaştini şi bălţi, în păşunile umede de porci, în general
în locurile joase cu ape stagnante sau lin curgătoare. Ca şi alte plante din
astfel de locuri, are un caracter nestatornic; după ce s-a observat ani de a
rîndul într-un loc, dispare f)ără urme.
R ă s p . î n t a r ă : Reg. Baia M.: Halmeu (r. Satu Mare). Reg. Oradea: Ineu,
Bocsig, Cermei, Beliu, Tamand (r. Ineu); Sebiş (r. Gurahonţ); Adea (r. Criş). Reg. Timi
şoara: Lugoj.
R ă s p . g e n . : Europa de V şi de S, Africa, America.
Genul 274. E P I L O B I U M **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 112, nr. 319], ed. V (1754)] 164, nr. 426, excl. E.
angustif.— P u î u l i ţ ă .
*) Numită astfel după C. G. Ludwig (1731—1823), botanist, fost profesor la Leipzig.

**) Din grecescul ion epi lobdn care înseamnă viorea deasupra păstăii. Prima dată
numele de epilobium a fost întrebuinţat de Conrad Gessner.
476 FLORA. R. P. R.
Plante ierbacei, în mare parte higrofile, cu tulpini adeseori înalte pînă la

1 m, rar pînă la 2 m, glabre, păroase sau glandulos păroase. Frunze simple,
opuse, mai rar verticilate. Flori bisexuate, radiar simetrice (actinomorfe),
axilare. Receptacul prelungit infundibuliform sau campanulat, deasupra
ovarului. Sepale 4, adesea colorate. Petale 4, obcordate sau emarginate, roşii
purpurii sau rozee, rareori albicioase. Stamine 8, cele episepale mai lungi.
Stil drept sau uşor încovoiat, terminat cu stigmat globulos, măciucat sau 4-
lobat. Fruct capsulă în 4 muchii, alungit liniară, în formă de silicvă, cu 4 loje,
deschizîndu-se la maturitate în 4 valve, care se încovoaie în afară. Seminţe
obovate, trunchiate la vîrf sau fusiforme, netede sau fin verucoase şi cu un
smoc de peri la creştet. Embrion drept, lipsit de albumen
Genul cuprinde vreo 250 de specii cu cea mai largă răspîndire în regiunile
temperate şi în deosebi în emisfera nordică.
Determ inarea speciilor

1 a Stigmat format din 4 lobi evident divergenţi. Tulpină fără linii longi
tudinale decurente.......................................................................................... 2
1 b Stigmat globulos, de forma unei gămălii de ac. Tulpină cu linii longi
tudinale (excepţie numaiE. palustre).................................................... 6
2 a Tulpină abundent păroasă, cu peri patenţi, pîsloşi sau glanduloşi,
uneori amestecaţi, simpli şiglanduloşi. Frunze sesile............................. 3
2 b Tulpină glabră sau cu peri alipiţi, mici. Frunze mai adesea peţiolate 4
3 a Flori mari, cu petale lungi de 1—2 cm. Tulpini glandulos păroase şi
patent pubescente. Frunze mari, lat lanceolate, amplexicaule, acut
d in ţa te .................................................... ............................. 1. E. hirsutum
3 b Flori mai mici, cu petale mai scurte de 1 cm. Tulpină şi frunze scurt
păroase sau pîslos păroase. Frunze mai mici, distanţat şi mărunt
d in ţa te ................................................................................. 2. E. parvillorum
4 a Frunze scurt peţiolate, adesea aproape sesile. Petale lungi de 8 —12 mm.
Tulpini simple sau foarte puţin ra m ificate...................4. E. montanum
4 b Frunze totdeauna evident peţiolate. Petale mai mici. Tulpini de obicei
ram ificate........................................................................................................... 5
5 a Frunze ovate pînă la alungit ovate, cu baza cordată sau rotunjită.
Flori la început roşii sau roze, cu petale mici, de 4 —6 m m ..5. E. collinum
5 b Frunze lanceolate, cu baza cuneat îngustată într-un peţiol lung de 4 —
8 mm. Flori la început albe, mai tîrziu roze, lungi ’ de 6—10 mm
3. E. lanceolatum
6 a Seminţe obovoidale, la vîrf trunchiate sau rotunjite, fără apendice;
perii sînt prinşi direct de creştetul seminţei ........................................ 7
6 b Seminţe alungite, ascuţite la ambele capete în formă de fus, la vîrf cu
un apendice mic, translucid, care poartă smocul de peri............... 10
7 a Frunze lungi de 4 —12 mm, peţiolate. cele mijlocii cu baza cuneat
îngustată .................................................................................. 6. E. roseum
7 b Frunze sesile sau foarte scurt peţiolate ................................................ 8
8 a De la baza tulpinii pornesc stoloni nefoliaţi, cu internodii foarte lungi.
Frunze de culoare închis verde, cu dinţi mărunţi şi distanţaţi
11. E obscurum
ONAGRACEAE 477
8 b Baza tulpinii cu rozete sesile de frunze verzi. Frunze de culoare verde

surie, cu dinţi ascuţiţi şi d e ş i......................... *.......................................... 9
9 a Tulpină în partea superioară şi frunze, mai ales pe nervuri, alipit păroase.
Frunze nedecurente pe tulpină................................................ 8. E. lamyi
9 b Tulpină şi frunze ± glabre. Frunze, cel puţin cele mijlocii, scurt decu-
rente pe tulpină . ............................................................. 7. E. adnatum
10 a Tulpină cilindrică, fără dungi longitudinale decurente', uneori totuşi
cu 2 linii longitudinale păroase (var. fontanum) , la bază cu stoloni
filiformi, terminali cu cîle un mugure mare. Flori mari, cu petale lungi
de 4 —8 mm. Plante robuste, de mlaştină ................... 9. E. palustre
10 b Tulpină cu 2 sau 4 muchii sau linii longitudinale decurente. Plante de
m u n te ............................................................................................................... 11
11 a Frunze cîle 3 —4 la un nod, în verticil ........................... 10 E. alpestre
11 b Frunze opuse sau alterne ......................................................................... 12
12 a Stoloni subterani. Flori mari, cu petale de 8 —12 (15) mm lungime.
Frunze de regulă mai late de 1 (2) cm ....................... 13. E. alsinifolium
12 b Stoloni supratereştri. Flori mici, cu petale de 4 —5 mm lungime. Frunze
mai înguste de 1* cm .......................................... 13
13 a Seminţe fin şi des verucoase. Stoloni subţiri, cu frunze aproape rotunde,
contrase în peţiol. Fructul mai adesea cu peri alipiţi. Tulpini solitare
12. E. nutans
13 b Seminţe netede. Frunzele stolonilor obovat lanceolate. Fructul mai
adesea devine curînd glabru. Tulpini de obicei mai multe dintr-un rizom
14. E. alpinum
Secţia I. SCHIZOSTÎGMA Hausskn. Mon. Epil. (1884) 36.

Stigmat divizat în 4 lobi. Tulpina lipsită de linii longitudinale decurente.
1. E. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 347; FI. U.R.S.S. XV (1949) 578. -
E . grandiflorum Web. ap. Wigg. Prim. FI. Hols. (1780) 315; AII. FI. pedem.
I (1785) 1018. — E . peradnatum Borb. Ert. term. tud. kor. IX (1879) et
Ilsskn. Mon. Epil. (1884) 103. — Pufuliţă. — Borzas fiizike. — Zottiges
Weidenroschen. — Knnpeft MoxnaTwîi. — Exs.: FRE. nr. 1291.—Ic.: Pl. 97,
fig. 1.
4. Rizom gros, emite stoloni lungi, repenţi, groşi şi cărnoşi. Tulpină de
50—150 cm, erectă, ramificată, la bază uşor muchiată, în partea superioară
perfect cilindrică, cu peri lungi, simpli, patenţi, printre aceştia cu peri scurţi
şi adesea glanduloşi (cu deosebire în partea superioară), mai rar pîslos păroasă
sau numai glandulos păroasă, sau glabră. Frunze alungite, ovat lanceolate
sau lat lanceolate, cu baza amplexicaulă, puţin decurente, glandulos lanate
sau pîslos păroase, rareori aproape glabre, lungi de 4 —12 cm şi late de
1—3 cm, pe margini acut serate sau dinţate, cu dinţii îndreptaţi înainte.
Muguri florali foarte scurt acuţi sau obtuzi, glabri, pufoşi sau pîsloşi, erecţi
ca şi florile. Petale lungi de 1—2 cm, roşii purpurii, obcordate, la bază cu un

puternic inel de peri. Sepale lanceolate, scurt acuminate. Stigmat mare, format
din 4 lobi, înainte de înflorire alipiţi, mai tîrziu patenţi şi apoi răsuciţi în afară.
Capsule la vîrf uşor dilatate, aproape glabre sau glandulosê, uneori pîslos
păroase. Seminţe obovate, rotunjite, la vîrf acoperite cu papile dese, alun
gite. - V I I -V I I I .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede şi mlăştinoase, prin crînguri, tufărişuri,
zăvoaie, trestiişuri, pe lîngă izvoare şi pîraie, uneori pe nisipuri şi în locuri
ruderale, mai ales pe substrat calcaros.
1 a Tulpini numai cu peri glanduloşi, fără peri lungi şi simpli.
var. adenoeâulon Hausskn. Mon. Epil. (1884) 55. — E . h irs. var. su b g la b ru m
Koch Syn. ed. I (1837) 239, p.p. — R eg . C lu j : Rodna (r. Năsăud); Cheţani (r. Luduş);
Cluj. R eg . T im iş o a ra : Săvîrşin (r. Lipova). R eg . P lo e şti: Crivina la Pud. Tinoasa
(r. Ploeşti). R e g . C o n sta n ţa : Delta Dunării (r. Tulcea).
1 b Tulpini cu peri lungi şi simpli, printre care şi peri glanduloşi scurţişi simpli-------2
2 a Tulpină şi frunze des cenuşiu păroase, tomentoase, cu peri lungi şi scurţi, cei glandu
loşi de obicei lipsesc
var. tomentdsum Hausskn. l.c. 56. — R e g . O radea: Călugări (r. Beiuş). R eg.
B u c u re şti: Bucureşti la Roşu pe malul Dîmboviţei.
2 b Tulpină păroasă, netomentoasă, uneori şi cu peri glanduloşi ............................... 3
3 a Tulpină cu peri scurţi, deşi şi glanduloşi, printre ci şi cu puţini peri lungi
var. vulgare Hausskn. l.c. 55. — R e g . C lu j: Cluj la Mănăştur şi V. Chinlăului,
Apahida (r. Cluj). R eg. A u t. M .: Praid (r. Sîng de Pădure). R eg. B u c u re şti: Bucureşti
la Băneasa pe lîngă Colentina.
f. parviflărum Hausskn. l.c. — Flori mici, de 8—9 mm lungime. — R e g .
C lu j: Cluj pe Dl. Sf. Gbeorghe.
3 b Tulpină (şi toată planta) cu peri lungi, numeroşi, printre ei şi cu puţini peri scurţi
var. vîllăsiim (Roch.) Hausskn. l.c. 55. — E. g ra n d ijl. b. v illo su m Roch. Pl. Ban.
rar. (1828) 41, pl. 5, fig. 12 b. — E. h irs. var. v illo sis sim u m Koch l.c. pag. 240. —
E. h irs . a. e rio ca rp u m Borb. firtek. IX , 16 (1879). — R e g . C lu j: Cluj la Făget.
R eg . O radea: Finiş (r. Beiuş); V. Troiaş, Dezna (r. Gurahonţ). R e g . T im iş o a ra :
Borlova (r. Caransebeş). R eg. B u c u re şti: Bucureşti la Băneasa pe lîngă Colentina.
R e g . C o n sta nţa : Nifon, Hamcearca (r. Tulcea). R e g . I a ş i: Dumeşli, Dl. Mare
(r. laşi).
După fruct se mai deosebesc:
f. adenocarpum Hausskn. l.c. — Capsule acoperite cu peri glanduloşi. — Crişana,
Banat (Borza).
f. triehoeârpum Hausskn. l.c. 54. — Capsule acoperite cu peri lungi, viloşi, printre
care se pot afla şi peri glanduloşi. — Mţii Bihorului.
P l a n ş a 87. — 1. E p ilo b iu m h irs u tu m L. — 2, 2b. E . p a r o ijlo r u m (Schreb.) With.

cu frunze opuse şi alterne, 2a. idem, f. trifo lia tu m Hausskn., cu cîte 3 frunze în verticil.
PLANŞA 87
ONAGHACEAE 481
î n t r e b u i n ţ ă r i . D u p ă F I. U .R .S .S ., în fr u n z e se a flă v ita m in a C (a c id a s c o rb ic ).
P l a n t ă m e iife ră .
Răsp. gen.: E u r a s ia , A fric a .
2. E. parviflorum (Schreb.) VVither. Bot. arr. ed. I (1776) 225; FI. U.R.S.S.
XV (1949) 580. — E. hirsutum var (3. L. Sp. pl. ed. I (1753) 348. — Chaniae-
nerion parviflorum Schreb. Spicil. fl. Lips. (1771) 146. — Exs.: FRE nr.
1290. - Ic.: Pl. 87, fig. 2, 2 b.
4 . Tulpină erectă sau ascendentă, înaltă pînă la 1 m, cilindrică, cu peri
patenţi, uneori amestecaţi cu peri scurţi, glanduloşi. Baza tulpinii cu lăstari
scurţi, pornind din colet sau din rizomi, care formează după înflorire rozete
sesile de frunze. Frunze tulpinale lungi pînă la 10 cm şi late de 1—3 .cm,
de obicei sesile, îngust lanceolate sau mai rar ovat lanceolate, distanţat,
mărunt şi ascuţit dinţate, moale păroase, rar pîsloase, cele inferioare şi mij
locii opuse, rareori alterne sau verticilate cîte 3. Muguri florali rotund
ovoidali, obtuzi sau sciirt şi brusc ascuţiţi, cu peri patenţi şi adesea scurţi,
glanduloşi. Sepale ovat lanceolate, obtuze, de 4 —5 mm lungime. Petale
cordiforme, mai scurte de 1 cm. Stigmat 4-lobat, cu lobi la început erect
patenţi, mai tîrziu încovoiaţi în afară. Capsule cu peri simpli, lungi şi cu
peri glanduloşi, disperşi, mai tîrziu adesea glabrescente, pe muchii glabre.
Seminţe ovale, cu vîrful rotunjit, la început brune, mai tîrziu negricioase,
acoperite cu verucozităţi dese. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Pe malul apelor, prin zăvoaie, prin văile din regiunea de
cîmpie pînă în cea montană, gropi, tăieturi de pădure, rovine, în fineţe, uneori
ca buruiană prin grădini şi locuri ruderale.
Răsp. în ţară: C o m u n ă în în tr e a g a ţa ră în d if e r ite fo rm e.
1 a Toate frunzele alterne
f. intermedium Rouy et Camus Fl. Fr. VII (1901) 192. — E . p a r v ifl. f. a ltern u m
Nyâr. Kv. fl. (1941—44) 662 et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Şt. Biol. III (1951)
33. — Cluj în V. Morii.
1 b Frunze opuse sau cîte 3 în v erticil............................................................................... 2
2 a Frunze cîte 3 în verticil
f. trifoliatum H a u s s k n . M o n . E p il. (1884) 66. — Ic.: P l. 87, fig . 2 a . —R a r ă în
locuri umede.
2 b Frunze ± obtuze ............................................................................................................... 3
3 a Tulpină sîînplă, scundă, de obicei pînă la 25 cm, paucifloră
f. nânum K. Rubncr in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 827. — Reg. Suceava:
Bosanci pe imaşul4din Văratec (r. Suceava).
3 b Tulpină mai înaltă, simplă sau ramificată................................................................... 4
4 a Plantă robustă, ramificată de la bază. Frunze mari, late, subţiri, glabre sau abia
păroase
*
f. umbrosum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 66.—E. parvifl. var. 0. subglabrum Koch
Syn. ed. I (1837) 240. — Reg. Cluj: Rodna (r. Năsăud); Cluj pe malul Someşului
şi Păd. Baciu. Reg. Bucureşti: Bucureşti la Dobroeşti. Reg. Constanta: Regiunea
dunăreană din Dobrogea. Reg. Suceava: Rădăuţi.
4 b Tulpină simplă, neramificată, erectă............................................................................... 5
5 a Frunze cu marginea recurbată. întreaga plantă pîslos păroasă. Inflorescenţă
gracilă
f. mollissmmm Wehv. n. nud. ex Levl. Oenoth. fr. pag. 9 et in Ilegi Fl. Mitt.-
Eur. V. 2 (1926) 826. — Reg. Oradea: Finiş (r. Beiuş). Reg. Iaşi: Dl. Marc (r. laşi'.
5 b Frunze cu marginea p lan ă............................................................................................... t>
6 a Frunze suriu sau alburiu păroase pe ambele feţe .................................................... 7
6 b Frunze verzi cel puţin pe f a ţ ă ........................................................................................ 8
7 a Frunze surii, pe dos uşor pufoase
f. ăpricum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Timişoara: Pădureni (r. Lugoj).
Reg. Bacău: Grigoreni (r. Moineşti).
7 b Frunze pe ambele feţe des albicios pufos păroase
f. toincntăsum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe şi Becaş. Reg. Iaşi:
Păuşeşti în Păd. Bărboşi (r. Tg. Frumos).
8 a Frunze pe faţă verzi, slab păroase
f. typicum Nyâr. Kv. fl. l.c. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii; Mţii Rodnei la
Anieş (r. Năsăud). Reg. Suceava: Cîmpulung.
8 b Frunze pe ambele feţe slab pufoase
f. vîride Nyăr. l.c. 663. — Reg. Cluj: Cluj în V. Morii. Reg. Aut. M.: Ciceu
(r. Ciuc).
Răsp. g e n . : Eurasia, Africa de N; introdusă în America de N.
3. E. lanceolâtum Seb. et Mauri Fl. Rom. Prodr. (1818) 138, tab. 1, fig. 2 ;
Fl. U.R.S.S. XV (1949) 585, tab. 28, fig. 1. - Ic.: Pl. 88, fig. 1.
4- Tulpină arcuit scurt ascendentă, mai rar erectă, înaltă de 15—60 cm,
rigidă, simplă sau cu ramuri erecte, adesea roşcată, cu peri scurţi, alipiţi, iar
în inflorescenţă cu peri glanduloşi. Frunze tulpinale eliptice, alungit ovat
eliptice sau lanceolate, la vîrf i obtuze' la bază cuneate, contrase într-un
peţiol lung de 4 —8 mm, pe margini întregi sau mărunt dinţate şi fin pufos
păroase, de culoare verde albăstruie sau roşcată, în axile adesea cu rozele-
de frunze scurte. Flori lungi de 6 —8 mm. Muguri florali alungit ovoidali,
obtuzi sau scurt mucronaţi, alipit cenuşiu păroşi, nutanţi. Petale la început
albicioase, mai tîrziu rozee. Stigmat 4-fidat. Capsule lungi dc 6 —7 cm, cenuşiu
păroase, cu peri glanduloşi, disperşi. Seminţe obovate, la vîrf rotunjite, do
culoare închisă, cu verucozităţi puţin pronunţate. — V —IX.
S t a ţ i u n e a . Destul de rară la noi, prin locuri pietroase şi umede, pe-
coaste, la margini de păduri, prin păduri luminoase, tăieturi de păduri,
P l a n ş a 88. — 1. EpUobium lanceolatum Seb. eUMauri. — 2. E. montanum L., 2a_

stigmat. — 3, 3a. E. collinum Gmel., exempl. mic şi mare, 3b. stigmat cu 4 lobi.
PLANŞA 88
ONAGRACEAE 485
rişuri, pe abrupturi stîncoase, grohotişuri, uneori la. margini de drumuri,

mai ales pe soluri silicioase şi cu nitraţi, în regiunea dealurilor, mai rar în cea
montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Stalin: Or. Stalin la Pietrele lui Solomon; Mţii Făgăraşului
printre Alnus viridis. Reg. Oradea: Arăneag (r. Ineu); Nădălbeşti (r. Gurahonţ). Reg.
Timişoara: Ghioroc, Cuvin (r. Lipova); Turnu (r. Pecica); Mehadia, Băile Herculane,
(r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin); Baia de Aramă, Tismana (r. Baia
de Aramă). Reg. Piteşti: Brezoiu (r. R. Vîlcea); MihăeşLi (r. Muscel).
R ă s p . g e n . : Europa, Caucaz, Asia Mică, Armenia, Curdistan, Algeria.
4. E. montânum L. Sp. pl. ed. I (1753) 348; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

581, tab. 28, fig. 2. - Exs.: FRE nr. 1296. - Ic.: Pl. 88, fig. 2, 2 a.
2J-. Rizom scurt, încovoiat, viguros, în timpul înfloririi cu stoloni subter
răni, mai tîrziu la colet cu rozete sesile, dezvoltîndu-se în inovaţium mai
alungite. Tulpină înaltă de 10—80 (100) cm, erectă (la plantele provenite din
inovaţiuni, ascendentă) simplă sau slab ramificată, cilindrică, înainte de înflorire
cu vîrful nutanl, mai adesea fără linii decurente, dar cu 2 şiruri longitudinale
de peri creţi, în partea superioară ± pubescentă, rareori cu peri glanduloşi,
disperşi. Frunze scurt peţiolate pînă la subsesile, opuse, în partea superioară
alterne, uneori verticilate cîte 3, lungi de 3 —10 cm şi late de 1,5—5 cm, cele
mijlocii ovate sau ovat-eliptice, la bază rotunjite pînă la uşor cordate, la vîrf
acuminate, subţiri, verzi, neregulat şi des dinţate pe margini, fin păroase pe
întreaga faţă, iar pe dos numai pe nervuri. Frunze bractcantc mai
înguste, cuneat îngustate în peţiol, decurente şi mai acut dinţate. Flori erecte
sau nutante, lungi de 8 —12 mm. Petale cordiforme, spre bază cuneat îngustate,
ascuţit emarginate, cu 5 —6 nervuri longitudinale mai închise, aproape de
2 ori mai lungi decît caliciul. Stigmat 4-lobat, cu lobii la început alungiţi, mai
tîrziu patenţi, fin păroşi. Capsula lungă de 5 —9 cm, pufos păroasă, în tinereţe
cu peri glanduloşi, susţinută de un pedicel lung de 1—2 cm. Seminţe obovoi-
dale, la vîrf rotunjite, acoperite de papile dese şi alungite. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri reavene şi jilave, în păduri de fag, de stejar,
de amestec de foioase (şleau), de conifere, prin tuferişuri, la margini de
păduri şi prin tăieturi, pe marginea drumurilor de pădure, pe soluri cu humus,
mai mult pe substrat calcaros.
R ă s p. în ţ a r ă : Comună în toate regiunile ţării.
1 a Toate frunzele alterne
f. alternifrilium Hausskn. Mon. Epil. (1884) 75. — M ţii Călimani: V.
Tihuleţului.
1 b Cel puţin frunzele inferioare opuse................................................................................. 2
2 a Plante scunde, do (3) 10—l^ c m lungime, cu tulpini simple. Frunze mici, pînă la
2 cm lungime şi 1 cm lăţime. Flori puţine
486 FLORA R .P .R .
f. nâmim Gillot ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 828. — Reg. Cluj:
Chiochiş (r. Beclean). Reg. Stalin: Mţii Ciucaşului pe Zănoaga Bratocei 1100 m
(r. Codlea). Reg. Piteşti: Brezoiu (r. R. Vîlcea).
2 b Plante mai înalte, cu frunze mai mari ...................................................................... 3
3 a Frunze cordate sau subcordate, subsesile
f. subcordâtum Hausskn. l.c. 75. — M ţii Bucegi : în V. Seacă a Jepilor. M ţii
Făgăraşului: Negoiu; Mt. Luţele.
3 b Frunzele la bază necordate ci rotunjite sau uşor cuneate, mai adesea scurt peţiolate.. 4
4 a Frunze mari, lungi pînă la 9 cm şi late pînă la 4,5 cm, evident peţiolate, moi şi
subţiri
f. latifolium Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Ploeşti: Mţii Bucegi
pe Dichiu şi în V. Babei. Reg. Oradea: Vîrfurile pe Plescior (r. Gurahonţ). Reg.
Iaşi: Bîrnova, Dl. Repedea (r. Iaşi).
4 b Frunze mai mici, pînă ia 5 cm lungime şi de 1 —2 (3) cin lăţime......................... 5
5 a Ramuri lungi, numeroase, adesea plecînd dc la baza tulpinii. Frunzemici, la bază
cuneat îngustate
f. putâtum Hausskn. l.c. — Reg. Timişoara: Bazoş (r. Timişoara). Reg. Oradea:
Vîrfurile pe Plescior (r. Gurahonţ)
5 b Tulpini simple sau cu ramuri mai puţine şi mai scurte. Frunze la bază rotunjite---- 6
6 a Tulpini gracile, sinuoase, puţin ramificate. Frunze moi, slab păroase. — Prinlocuri
umbroase
T. urabrăsum Hausskn. l.c. 74. — Reg. Cluj: Cluj: Zagra (r. Năsăud). Reg.
Ploeşti: Mţii Bucegi pe Caraiman în V. Seacă; Mţii Buzăului pe Mt. Penteleu. Reg.
Bucureşti: Pasărea (r. Brăneşti). Reg. Suceava: Pătrăuţi (r. Suceava).
6 b Tulpini simple sau în partea superioară ramificate. Frunze mai rigide, păroase, dc
culoare verde murdar sau roşcate. — Formă dc locuri uscate.
f. ăpricum Hausskn. l.c. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Oradea: Finiş (r. Beiuş). Reg.
Iaşi: Hîrlău. Reg. Suceava: Cîmpulung.
Alte forme:
f. vertieilliitum (Koch) Hausskn. l.c. 75. — E. mont. (}. verticillatum Koch Syn. ed.
I (1835) 240. — Frunzele dispuse cîte 3, uneori cîte 4, în verticile, cele din inflorescenţă
alterne. — Reg. Stalin: Prejmer (r. Codlea); Mţii Bucegi; Mţii Făgăraşului (Schur). Reg.
Suceava: Voroneţ (r. Gura Humorului).
f. densifolium Hepp. et K. Rubner in Hegi Fl. Mitt- Eur. V. 2 (1926) 828. —
Frunze dese, mult mai lungi decît internodiile. — Reg. Cluj: Mţii Rodnei, pe Mt. Crăciunel.
5. E. collinum Gmel. Fl. Bad. Suppl. IV (1826) 265; Fl. U.R.S.S. XV

(1949) 582. — E. perramosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 213, fide Simk.
Enum. 226. — E. montanum var. tenellum Heuff. Enum. pl. Ban. (1858)
69. — E. mont. (3. nitidum Fuss Fl. Transs. (1866) 215, non Host. — Exs.:
FRE nr. 1295 a. b. — Ic.: Pl. 88, fig. 3, 3 a, b.
4 . Rizom scurt şi vi'guros, din care pornesc stoloni de toamnă, lungi
pînă la 4 cm, subterani sau în parte ieşind la suprafaţă şi formînd rozete de
frunze. Tulpină erectă sau ascendentă, cu vîrfurile florifere nutante, adesea
ramificată începînd de la bază, de 10—40 cm, cu peri simpli, neglanduloşi,
ONAGRACEAE 487
des foliată, în axilele frunzelor adeseori cu ramuri scurte, purtătoare de

rozete foliare. Frunze mici, de 1—4 (5) cm lungime şi de 5—15 mm lăţime,
op»se pînă la inflorescenţă, cu peţiol lung de 5 —8 mm, fin pufos păroase pe
dos şi pe nervuri, de obicei cenuşiu verzui; cele mijlocii ovate sau alungit
ovate, la vîrf ± obtuze, la bază rotunjite sau cordate, contrase în peţiol,
neregulat şi mărunt dinţate, cele superioare ovat lanceolate. Flori mici, lungi
de 4 —6 mm. Muguri florali globulos ovoidali, obtuzi şi nutanţi. Petale de
culoare roşie roză, rareori albe, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stigmat
lobat. Capsulă alipit păroasă, fără glande, lungă de 4 —6 cm. Seminţe obovoi-
dale, la vîrf rotunjite, puţin mai groase decît la E. montanum, dar mai puţin
papiloase. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri însorite, uscate, pietroase, pe grohotişuri,
coaste rîpoase, margini de drumuri şi pe malurile însorite ale rîurilor, în regi
unea dealurilor şi montană.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M.: Mţii Maramureşului: Mt. Pecialu pe Rivieca
1210 m (r. Vişeu); Mt. Gutin (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Rotunda, V. Cobăşel
şi Repedea (r. Năsăud); Cluj la Mănăştur; Cheia Turzii. Reg. Aut. M.: Mţii Călimani pe
Mt. Izvoru, Borsec (r. Topliţa); Băile Homorod, Căpîlniţa, Lueta (r. Odorhei); Mţii
Harghita, Bălan (r. Ciuc). Reg. Stalin: Hărman, Or. Stalin, V. Timişului, Predeal, Mt.
Piatra Craiului (r. Codlea); Mţii Făgăraşului: V. Bilei, Arpaşu, Virtopu. Reg. Hunedoara:
Mţii Retezatului pe Tomeasa, Zlătuia, Gura Zlata, V. Mare, V. Butii, Judele (r. Haţeg);
Petroşeni, Cîmpul lui Neag, Lupeni (r. Petroşcni). Reg. Oradea: Ineu, Arăneag, (r. Ineu);
Nădălbcşti, Dezna, Crocna, Hălrnagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Cladova, Ghioroc,
Cuvin (r. Lipova); Covăşinţ (r. Arad); Plugova pe Mt. Arjana (r. Orşova); Mt. Ţarcu
(r. Caransebeş). Reg. Craiova: Vîrciorova pe Marcopiciu (r. T. Severin); Păiuş şi Lainici
in V. Jiului (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Călimăncşti, Mt. Cozia (r. Vîlcea); Corbeni,
Curtea de Argeş, Cheia Argeşului, Cumpăna, Mţii Făgăraşului pe Capra Budci şi V. Budci
(r. C. dc Argeş). Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia (r. Cîmpina); V. Tclcajcnului la Cheia,
Slănic (r. Teleajen); Mt. Penteleu: Silvestru, Lacu Roşu, Culmea Monteorului. Reg.
Bacău: Băile Slănic (r. Tg. Ocna); Mt. Ceahlău la Răpciuni (r. Ceahlău). Reg. laşi:
Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava: Cîmpulung, Ml. Rarău la Pietrele Doamnei (r. Cîinpu-
lung); Broştcni pe V. Neagra şi la Gura Barnarului, Cîrlibaba, Ciocăneşti (r. V. Dornei).
1 a Tulpina ramificată pînă la bază, cu ramuri dese şi numeroase, des foliate
var. ramosissimum (Hegetschw.). — E. ramosissimum Hegetschw Beitr. (1831)
336. — E. coli. var. minor f. ramosa Hausskn. Mon. Epil. (1884) 84. — Reg. Hune
doara: Mţii Retezatului în V. Rîu Mare şi V. Zlătuia (r. Haţeg); Cîmpul lui Neag
şi V. Butii (r. Petroşeni). Reg. Bacău: Bacău. Reg. Suceava: Cîmpulung.
1 b Tulpini simple. Frunzele aproape toate opuse, ± lung peţiolate
var. ozanonis F. Schultz Arch. Fl. (1856) 273. — Reg. Hunedoara: Mţii Rete
zatului pe Mt. Culmea.
f. minor (Hausskn.). — E. coli. var. minor Hausskn. l.c. 84. — Tulpina
scundă, de 5—10 cm. Frunzele îngrămădite. — Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului
pe Mt. Borăscu. Reg. Suceava: Cîmpulung în V. Seacă.
Răsp. g e n . : Europa, Groenlanda.
488 FLORA R .P .R .
Secţia II. SYNSTIGMA Hausskn. Monogr. Epil. (1884) 21.

Stigmat globulos, nedivizat în 4 lobi. Tulpini cu linii longitudinale, decurente sau
aproape unghiulare.
6. E. roseum (Schreb.) Pers. Syn. I (1805) 410; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

588. — Chamaenerion roseum Schreb. Spicil. Fl. Lips. (1771) 177. — Exs.:
FRE nr. 1289. - Ic.: Pl. 89, fig. 1, 1 a.
21. Rizom scurt, în timpul înfloririi emiţînd stoloni. Stolonii la început
subterani, mai tîrziu ies la suprafaţă şi toamna formează rozete sesile de
frunze. Tulpină erectă, înaltă de 10—80 (100) cm, abundent ramificată, cu
vîrful nutant înainte de înflorire, în partea inferioară cu 4 muchii şi glabră,
în cea superioară cu 4 linii fin păroase şi cu peri simpli, în inflorescenţă
aproape totdeauna cu peri glanduloşi, disperşi. Frunze lungi de 5—10 cm şi
late de 1,5—3 cm, de obicei opuse, ovat lanceolate, la ambele capete acute,
destul de lung peţiolate (4—12 mm), pe faţă glabre, pe dos şi pe nervuri
păroase, cu o reţea proeminentă de nervuri, cele inferioare mai late şi mai
lung peţiolate, cele mijlocii alungit eliptice, cuneat îngustate în peţiol, puternic
dinţate, cele supreme înguste şi acuminate. Mugurii florali ascuţiţi la ambele
capete şi nutanţi. Corolă de 6 —10 mm lungime, numai cu puţin mai lungă
decît caliciul, la început albicioasă, mai tîrziu roză. Stigmat obovoidal,
globulos. Capsulă des cenuşiu păroasă, cu peri glanduloşi, disperşi. Seminţe
obovoidale, la vîrf rotunjite, ± comprimate şi des papiloase. — V II—X .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, depresiuni, văi, pe lîngă izvoare şi
băltoace, pe margini de străzi, prin şanţuri, în regiunile montane.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: V. Anieşului şi inai jos în V. Someşului (r. Năsăud);
Canciu (r. D ej); Cluj la Făget şi lîngă Someş, Feleac, Vîlcele, Floreşti, Someşeni (r. Cluj);
Mt. Vlădeasa în V. Drăganului (r. Huedin); Cheia Turzii, Colţii Trăscăului, Pîr. Poşăgii
(r. Turda); spre Neagra în Mţii Bihorului (r. Cîmpeni); Aiud. Reg. Aut. M.: Mţii
Călimani pe Voevodeasa 1500 m (r. Topliţa); Mt. Puciosu, Covasna (r. Tg. Săcuesc);
Piatra Singuratică lîngă Bălan (r. Ciuc); Cheile Bicazului, Lacu Roşu (r. Gheorghieni).
Reg. Stalin: Mţii Făgăraşului; Mt. Piatra Craiului, Or. Stalin, Predeal; pe malurile Oltului
şi ale Tîrnavei; Vurpăr, Nocrich (r. Agnita); V. Sadului, Cisnădioara pe Mt. « Gotzen-
berg», Mţii Sibiului la Iezerul Cibinului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe V.
Ampoiului; Boiţa, Şerel, Mţii Retezatului (Rîu de Mori, Stîna Valereasca) (r. Haţeg).
Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Cetăţile Ponorului (r. Beiuş); Nadăş (r. Ineu); Dezna,
Hălmagiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Troiaş (r. Lipova); Mehadia, Băile Herculane
(r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova pe V. Bahnei (r. T. Severin); Baia de Aramă;
Lainici (r. Tg. Jiu). Reg. Piteşti: Călimăneşti, Govora, Mt. Cozia (r. R. Vîlcea). Reg.
Ploeşti: Poiana Ţapului, Sinaia, Mţii Bucegi (r. Cîmpina). Mţii Ciucaşului (r. Tclcajen).
Reg. Constanţa: Babadag (r. Istria). Reg. Iaşi: Socola, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Bacău:
Mt. Ceahlău la Răpciuni, Broşteni pe V. Neagra (r. Ceahlău). Mt. Stînişoara (r. P. Neamţ).
Reg. Suceava: Rădăuţi în lunca Topliţei spre Horodnic (r. Rădăuţi); Gura Humorului;
Cîmpulung.
P l a n ş a 89. — 1. Epilobium roseum (Schreb.) Pers., la. stigmat mărit. — 2. E .

adnatum Gris. — 3. E. alpestre (Jacq.) Krock.
PLANŞA 89
ONAGRACEAE 491
f. iiprieum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 125. — Tulpină erectă, cu ramuri puţine
şi strînse în jurul tulpinii. Frunze scurte şi rigide, scurt peţiolate. — Formă de locuri uscate.—
Reg. Cluj: Cluj la Hoia şi lîngă Someş. Reg. Ploeşti: Poiana Ţapului (r. Cîmpina).
I. umbrdsum Hausskn. l.c. — Tulpini mai debile, rnai glabre. Frunze mari, lungi
pînă la 10 cm şi late pînă la 3 cm, lung peţiolate. — Formă de locuri mai umede şi um
broase. — Reg. Cluj: Cluj la Hoia, Făget şi V. Caldă. Reg. Aut. M.: Sovata (r. Sîng.
de Pădure). Reg. Craiova: Lainici pe drumul Lotrului (r. Tg. Jiu).
7. E. adnâtum Gris. in Bot. Zeit. X (1852) 851; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

586, tab. 29, fig. 4. — E . tetragonum L. Sp. pl. ed. I (1753) 348, p. p., non
Koch. - Exs.: FRE nr. 1294. - Ic.: Pl. 89, fig. 2.
4 . Rizom scurt, toamna după înflorire cu rozete sesile de frunze, care se
înrădăcinează. Tulpină erectă, înaltă de 30—70 (100) cm, ramificată, în partea
inferioară cilindrică şi glabră, în cea superioară cu 2 —4 linii proeminente,
prevăzute cu peri scurţi alipiţi, verde spălăcită sau adesea roşcată, în inflo
rescenţă alipit scurt păroasă. Frunze mari, adesea opuse, lanceolate sau liniar
lanceolate, cu vîrf lung îngustat şi ascuţit sau ± obtuz, sesile, decurente pe
tulpină, rareori cele inferioare foarte scurt peţiolate, de obicei evident acut
serat dinţate, pe faţă glabre, pe dos numai pe margini şi pe nervuri scurt
păroase, ± verzi deschis, lucitoare, lungi de 2 —4 cm şi late de 7—15 mm.
Flori mici, de 4 —6 mm lungime. Muguri florali elipsoidali, ascuţiţi treptat la
ambele capete. Petale roşii rozee, puţin mai lungi decît caliciul. Stigmat
globulos, măciucat. Capsule scurt alipit păroase, la început cenuşii, mai
tîrziu de un verde palid, lungi pînă la 8 cm. Seminţe obovate, acoperite cu
papile dese şi lungi. — VII —IX.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă pîraie, prin locuri mlăştinoase, pe lîngă bălţi şi
lacuri, pe plaurul lacurilor, prin depresiuni, păduri umede, tăieturi de păduri
umede, fineţe umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna; Chioehiş (r. Beclean); Zalău în Mţii Meseş,
Poniţa, Trăznea (r. Zalău); Cluj la Făget, Fîneţele Clujului, rîul Nadăş, Mănăşlur, Someşeni,
Floreşti (r. Cluj); Turda la Băile Sărate. Reg. Aut. M.: Mt. « Ocsăm» (r. Ciuc); Mţii
Curghiului pe Dl. Crucii, Jabeniţa, Beica de Jos (r. Reghin); Borsec (r. Topii ţa). Reg.
Stalin: Oraşul Stalin; Sibiu, Noul (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Cetea, Piatra Ceţii (r. Alba).
Reg. Oradea: Mărţihaz (r. Salonta); Oradea; Pădureni (r. Criş); Bocsig, Ineu, Arăncag,
Cermei (r. Ineu); Sebiş, Nădălbeşti, Iosăşel (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Sînicolau
Mare ; Deta (r. Ciacova); Păd. Ciala şi pe malul Mureşului lîngă Arad, Siria (r. Arad);
Turnu, Pccica; Iltcu, Săvîrşin, Ghioroc, Cladova (r. Lipova); Bazoş (r. Timişoara). Reg.
Craiova: Vîrciorova, Gura Văii (r. T. Severin); Baia dc Aramă, Tismana (r. Baia de Aramă).
Reg. Piteşti: Ciofrîngeni, Curtea de Argeş în V. Calului (r. Curtea de Argeş); Govora
(r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Crivina în Păd. Tinoasa (r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Tîncă-
beşti, Păd. Hereasca pe malul Ialomiţei, Căldăruşani, Ciolpani (r. Snagov); Săbăreni
în Păd. Bufteanca (r. Răcari); Bucureşti la Moara lui Ciurel; Ciorogîrla în Păd. Cotro-
ceanca (r. Domneşti); Budeşti (r. Olteniţa); Pasărea, Mrea Cernica, Brăneşti în Păd.
Pustnicu. Reg. Constanţa: Delta Dunării, Tulcea, Niculiţel (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Cosmeşti
(r. Tecuci). Reg. Iaşi: Iaşi, V. Stainicului, Cristeşti, Bîrnova, Niţelea, Cucuteni, Cristeşti
(r. Iaşi). Reg. Suceava: în Bucovina (Haussknecht).
f. stenophyllum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 98. — Tulpină înaltă de 60—90 cm,
gracilă, ramificată, purpurie. Frunze îngust lanceolate, lungi de 6 cm şi late de 5 mm, mai
rigide şi mai întunecate la culoare. Capsule mai subţiri şi lungi pînă la 9 cm. — Reg.
Iaşi: Cucuteni (r. Iaşi).
R ă s p . g e n . : Eurasia, Africa de N şi de S.
8. E. lamyi (Rapin) F. Schultz in Flora X XVII (1844) 806; Fl. U.R.S.S.

XV (1949) 587. — E . tetragonum p. Lam yi Rapin Giiide (1862) 208. — Ie.:
Pl. 90, fig. 2, 2 a.
»
Plantă foarte asemănătoare ou E. adnotam. Rizom scurt, toamna cu
rozete sesile de frunze. Tulpină erectă, înaltă de 30—100 cm, ramificată
în partea superioară sau simplă, spre vîrf des alipit păroasă, cenuşie,
cu 2—4 linii puţin pronunţate, cu vîrful înainte de înflorire nutant. Frunze
sesile, liniar lanceolate, verzi cenuşii sau verzi albăstrui, adeseori roşcate,
lungi de 3 —4 cm şi late de 5 —10 mm; cele inferioare şi mijlocii la vîrf obtuze,
pe nervura mediană alipit păroase, la bază contrase, nedecurente pe tulpină,
cele superioare cu un vîrf mic (nu sînt obtuze), cu marginile dinţate, dar mai
puţin evident decît la specia precedentă. Flori puţin mai mari, de 5 —8 mm
lungime. Muguri florali scurt acuminaţi, la bază brusc îngustaţi şi nutanţi.
Tubul receptaculului uşor cenuşiu păros. Petale lungi pînă la 8 mm, aproape
cu 1/3 mai lungi decît caliciul, de culoare roz intensă, cu vinişoare violete.
Stigmat globulos, îngust măciucat. Capsule la început alipit des albicios
păroase, mai tîrziu cenuşiu păroase. Seminţe obovate, la vîrf rotunjite, aco
perite cu papile dese şi lungi. — VII —IX.
S t a ţ i u n e a . Crînguri, locuri deschise şi uscate, gropi, depresiuni,
şanţuri, pe stînci, pc coaste însorite, uneori pe lîngă pîraie.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M.: Sighet. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Mihăiasa
(r. Năsăud); Poeni (r. Huedin); Coruşu (r. Cluj). Reg. Stalin: Valea Lungă (r. Mediaş).
Reg. Oradea: Betfia (r. Oradea); Ineu, Cermei, Arăneag, Mocrea (r. Ineu); Nădălbeşti,
Sebiş, Hălmăgiu (r. Gurahonţ). Reg. Timişoara: Covăşinţ (r. Arad); Cuvin, Ghioroc,
Miniş, Păuliş, Cladova (r. Lipova); Liebling (r. Ciacova); Lugoj, Nadrag (r. Lugoj);
Berzovia (r. ReşiLa); Orşova. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). Reg. Piteşti:
Morteni, Vultureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti în Păd. Băneasa; Ciocăneşti
(r. Răcari): Ghimpaţi (r. Drăgăneşti-Vlaşca). Reg. Constanţa: Tulcea, Niculiţel (r. Tulcea).
Reg. Iaşi. Cristeşti, Cucuteni. Bîrnova (r. Iaşi).
R ă s p . g e n . : Europa, Asia Mică, Caucaz.
9. E. palustre L. Sp. pl. ed. I (1753) 348; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 613. -
E . Schmidtianum Rostkov. Fl. Sedin. (1824) 172, p. p. — E . palustre. &
pseudoscaturiginum Porc. MNL IX (1885) 127. — Ic.: Pl. 91, fig. 1, 1 a.
ONAGRACKAE 493
2J-. Rizom scurt, emite stoloni semisubterani, filamentoşi, terminaţi cu

un mugure. Tulpini simple sau puţin ramificate, de 10—70 (80) cm, înainte
de înflorire adesea nutante, de obicei cilindrice, numai rareori cu 2 linii longi
tudinale decurente, în partea inferioară glabre, în cea superioară alipit păroase
şi uneori glanduloase. Frunze sesile, rareori cele inferioare peţiolate, de obicei
mai scurte decît internodiile tulpinii, alungit lanceolate pînă la liniar lanceo
late, la vîrf obtuze, la bază cuneate, cu marginea uşor recurbată, glabre sau
pe dos în lungul nervurilor pufos păroase, la înflorire cele bazale mai adesea
uscate. Flori lungi de 4 —8 mm. Mugurii florali ovoidali, obtuzi, dispers păroşi,
nutanţi. Petale profund emarginate, roze sau violet deschise, mai rar albe.
Stigmat măciucat. Capsule lungi de 3 —9 cm, la început fin păroase de jur
împrejur, mai tîrziu pe laturi glabrescente, şi numai pe* muchii puberule.
Seminţe liniare sau fusiforme, des verucoase, la ambele capete ascuţite, la
vîrf cu un mic apendice pe care se află smocul de peri. — V II—IX.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă rovine, mlaştini şi bălţi, prin locuri turboase,
depresiuni, pe lîngă scurgeri de ape, pe malul rîurilor şi pe lîngă izvoare,
prin fîneţe, păduri şi tuferişuri. Plantă calcifugă, creşte mai ales pe soluri
nitrificate.
Răsp. în ţ a r ă: Răspîndită în toată ţara în numeroase forme.
1 a Frunze cîte 3 în verticile
f. vertîcillâtum (Ser.) Hausskn. Mon. Epil. (1884) 129. — E. palustre var.
(3. verticillatutn Ser. in DC. Prodr. III (1828) 43. — E. palustre {3. foliisternis Ram.
in Lam. et DC. Fl. Fr. IV, 2 (1805) 422. — Beg. Suceava: Voroneţ pe V. Magherniţa
în pădure (r. Gura Humorului).
1 b Frunze opuse (cel puţin în partea inferioară a tulpinii).............................................. 2
2 a Tulpină în jumătatea superioară, capsule şi pediceli cu peri creţi, amestecaţi cu nume
roşi peri glanduloşi
f. glandulăsum Hausskn. l.c. 130. — Beg. Oradea: Brihcni (r. Lunca Vaş-
căului).
2 b Tulpină păroasă sau glabrescentă, fără peri glanduloşi .......................................... 3
3 a Frunze late de 15 mm, cu nervuri evidente
f. latifolium Hausskn. l.c. — Reg. Aut. M.: Sîncrăieni (r. Giuc).
3 b Frunze mai înguste de 1 c m .......................................................................................... 4
4 a Frunze lungi de 6—10 cm şi late de 8—10 mm, evident nervate
f. longifălium Hausskn. l.c. 130. — Beg. Cluj: Rodna. Reg. Aut. M .:
Pasul Tolvaioş în Mţii Harghita.
4 b Frunze mai mici, sub 6 cm lungime şi de obicei mai înguste.................................. 5
5 a Plante înalte peste 50 cm, cu tulpini robuste
f. mâjor Fries Nov. Mant. II (1832 — 42) 23. — Reg. Cluj: Rodna
(r. Năsăud). Reg. Suceava: Cîmpulung.
5 b Plante cu tulpini mai scunde, sub 50 cm şi mai subţiri ................................................. 6
6 a Tulpini de obicei dc 10—30 cm, cu 2 linii longitudinale decurente, păroase, evidente.
Frunze cu marginea uşor recurbată. Flori mari, de 8—10 mm lăţime
var. fontânum Hausskn. l.c. 130. — E. scaturiginum Wimm. in Ubers. Schles.

Ges. Cult. (1848) 125. — E. Kerneri Borb. in OBZ XXVI (1876) 17. p.p. — Reg.
Baia M.: Mt. Gutin, la Izvoru Zmeului (r. Baia M.). Reg. Cluj: Mţii Rodnei:
Rotunda, Bătrîna, Corongiş, Mihăiasa (r. Năsăud). Reg. Aut. M .: Mţii Călimani
pc Mt. Izvoru 1700 m (r. Topliţa). Reg. Stalin: Mţii Bucegi în Poiana Guţanu,
Mt. Piatra Craiului, Mţii Făgăraşului. Reg. Hunedoara: Mţii Retezatului: Lacul
Zănoaga, V. Judele, V. Rîu Mare, Mt. Radeşu (r. Haţeg); Dobra (r. Sebeş). Reg.
Oradea: Mţii Bihorului (Mt. Cucurbeta). Reg. Timişoara: Mţii Scmenicului, Mţii
Ţarcu-Godeanu la Groapa Bistrei.
Ob s . Borbâs a descris (în OBZ l.c.) din Mţii Retezatului pe E. Kerneri Borb.
Această specie a fost controversată. Astfel, Haussknecht (Mon. Epil. l.c.) o identifică
cu E. palustre var. fontânum Hausskn., iar Simonkai (Enum. pl. Transs. (1886) 227)
o consideră sinonimă cu E. scaturiginum Wimm. f. canescens Simk. De asemeni
Kerner (in OBZ l.c. 112) o încadrează la E. scaturiginum şi bănuieşte că ar fi hibridul
E. alsinifolium x palustre. Plantele aparţin, probabil, în parle (după Hausskn.)
de E. palustre, iar în parte de E. scaturiginum (recte E. nutans). (E. I. Nyârâdy).
6 b Tulpină fără linii longitudinale decurente, glabră sau de jur împrejur păroasă----- 7
7 a Plante scunde, sub 25 cm înălţime, cu tulpini neramificate. Frunze rigide şi scurte,
strînse în jurul tulpinii. Flori puţine sau cîte una.
var. montlcolum Hausskn. l.c. 131. — M ţii Bucegi: V. Izvoru Dorului şi Turbăria
LăpLioi.
Ob s . Aci aparţine probabil şi f. minor Hausskn. l.c. caracterizată prin tulpini
subţiri şi frunze îndepărtate de tulpină. — Reg. Baia M.: Rona (r. Sighet). Reg.
Aut. M.: Corund (r. Odorhei); Lacul Sf. Ana (r. Ciuc).
7 b Planle mai înalte, de 25—50 c m .................................................................................. &
8 a Frunze cu margini puternic recurbate, des păroase şi nelucitoare
var. plldsum Hausskn. l.c. 130, non Koch. — Reg. Cluj: Rodna, Năsăud (r. Nă
săud). Reg. Suceava: Vatra Dornei, Cîrlibaba, Dorna Cîndrenilor (r. V. Dornei);
Cîmpulung pe Izvoru Alb
8 b Frunze cu margini plane sau foarte slab recurbate .................................................. 9-
9 a Frunze pe margini cu dinţi distanţaţi
f. suMenticulâtum K. Rubner Die Bay. Epilob. in Denkschr. Bay. Bot-
Ges, Regensb. (1908) — E. palustre c. dentatum Schur Enum. pl. Transs. (1866)
210, p.p. — Reg. Cluj: V. Someşului Mare. Reg. Oradea: Briheni, Călugări (r. Lunca
Vaşcăului); Clit, Groşeni (r. Ineu).
9 b Frunze cu marginea nedinţată. Tulpini simple, subţiri, roşii purpurii, bogat păroase,
cu peri albi, încovoiaţi în sus
f. subvillosum (Schur) Borza Consp. fl. Rom. II (1949) 192. — E. palustra
a. subvillosum Schur l.c. — Reg. Cluj: Zagra (r. Năsăud). Reg. Stalin: Predeal în
V. Rîşnoavei (r. Codlea); Mţii Avrigului (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Surduc la
Petroşeni.
Ob s . Specie foarte variabilă. Monograful genului C. Haussknecht, descrie un mare
număr de varietăţi şi forme izolate. Nu ia însă în considerare o serie de forme descrise
din Transilvania de către Schur, care în lipsa exemplarelor originale n-au putut fi iden
tificate de noi.
R ă s p . g e n . : Eurasia, America de X.
P l a n ş a 90. — 1. Epilobium obscurum (Schreb.) Roth, la. sămînţă mărită. — 2. E~

lamyi (Rapin) F. Schultz, 2a. sămînţă mărită. — 3. E. nutans Schmidt.
PLANŞA 90
OXAGRACEAIS 497
10. E. alpestrc (Jacq.) Krock. Fl. sil. I (1787) 605; Fl. U.R.S.S. XV
(1949) 618, tab. 30, fig. 4. — E . montanum p. alpestre Jacq. Enum. hort. Vind.
(1762) 64. — E. trigomim Schrank Bayer. Fl. I (1789) 644. — E. alp. var.c.
brachyphyllum Borb. fîrtek. IX, 16 (1879) 19. — Ic.: Pl. 89, fig. 3.
2J-. Rizom scurt şi gros, la sfîrşitul înflorirei cu muguri subterani. Frunzele
inovaţiunilor solziforme, puţin mai lungi decît late, cărnoase, dispuse imbricat
pe 4 şiruri. Tulpina erectă, robustă, de 20—70 (80) cm, de obicei simplă,
rareori în partea superioară cu ramuri scurte, la bază înconjurată de resturi
de solzi, cu 3 sau 4 (uneori 2) linii păroase, în rest glabră, în partea supe
rioară cilindrică, ± răsucită, uşor pufoasă, în inflorescenţă cu peri glandu
loşi, disperşi. Frunze deschis verzi, pe fală puternic lucitoare, cele mijlocii
şi inferioare de obicei cîte 3, rareori cîte 4, în verticil, uneori alterne sau
opuse, ovat lanceolate, la bază ± rotunjite, aproape amplexicaule, sesile,
puternic dinţate, glabre, numai pe margini şi pe nervuri pufos păroase, lungi
de 4—7 cm şi late de 1—2 cm. Flori mari, de 8 —15 mm lungime. Muguri
florali subnutanţi, proporţional ascuţiţi la ambele capete şi acuminaţi, dispers
patent păroşi. Sepale ovat lanceolate, ascuţit acuminate. Petale aproape
dublu de lungi cît caliciul, obovate, îngust şi profund emarginate, liliachiu
rozee. Capsulă lungă de 6 —8 cin, groasă, erectă, fin pufos glandulos păroasă,
susţinută de un peduncul lung de 1 cm. Seminţe mari, alungit fusiforme,
acoperite cu papile negre, la bază scurt îngustate, la vîrf cu un apendice trans
parent; smocul de peri alb murdar. — VII —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umbroase, umede, buruienişuri de prin văile
montane şi subalpine, prin păduri de conifere şi pe grohotişuri umede.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Rodnei: Paltin, Corongiş, Crăciund, Izvoru Repede. Mţii
Ramului: Rarău. M ţii Bistriţei: Ceahlău (la Şea, Dosu Panaghiei, Fîntîna Rece). M ţii
Bucegi: Y. Rîşnoavei, V. Peleşului. M ţii Birsci: Piatra Craiului la Crăpătură. M ţii Rucâ-
rului: V. Dîmbovicioarei. M ţii Făgăraşului: Arpaşu, VîrLopu, V. Argeşului, V. Capra
V. Buda, V. Doamnei. M ţii Sibiului: Iezeru Cibinului, M ţii Retezatului: Zănoaga. M ţii
Ţarcu-Godeanu: Ţarcu, Baicu. M ţii Bihorului: Mt. Padeş lîngă Pietroasa.
Yafiabilitatea speciei
f. altcrnifălium (Hausskn.). — E. trigonurn f. altemifolia Hausskn. l.c. 150. — Cel
mult frunzele inferioare opuse, la bază conate, celelalte alterne. Tulpină în partea inferioară
cu 2, în cea superioară cu 4 dungi păroase. — Rară în Transilvania orientală (Borza).
Răsp. g e n . : Europa centrală, Pirinei, Asia de SV.
11. E. obsefirum (Schreb.) lloth Tent. Fl. germ. I (1788) 168; Fl. U.R.S.S.
XV (1949) 588. — Chamaenerion obscurum Schreb. Spicil. Fl. Lips. (1771)
147. — E . virgatum Lam. Dict. encycl. II (1786) 375 et Fries Fl. Hali. (1817)
66. — E . fontânum Schur in OBZ VIII (1858) 293. — E. phyllonema b.
esarmentosum Borb. in fîrtek. IX, 16 (1879) 22. — E . adnatum x palustre
Simk. Aradm. fl. (1893) 121. — Ic.: Pl. 90, fig. 1, 1 a.
498 FLORA R .P . R .
4 . Baza tulpinii cu stoloni nefoliaţi, cu internodii foarte lungi şi subţiri.

Tulpini erecte sau arcuit ascendente, înalte de 20—90 cm, simple pînă la
bogat ramificate, Ia apăsare se strivesc uşor, în partea inferioară glabre, în
inflorescenţă fin creţ păroase, cu 2 —4 linii longitudinale decurente, puţin
proeminente, pornind de la baza frunzei. Frunze subţiri şi moi, ± ovate pînă
la îngust lanceolate, acuminate, sesile sau scurt peţiolate, verzi închis,
mate, distanţat şi mărunt dinţate, pe lăstari mai înguste, mai puternic
dinţate, mai scurt peţiolate şi mai alipite de tulpină. Muguri florali obtuzi,
alipit cenuşiu păroşi. Corola de 5—7 mm lungime, roşie liliachie, profund
emarginată. Stigmat îngust măciucat. Capsulă lungă de 5—7 cm, alipit
cenuşiu păroasă, cu pedicel de 1—2 cm lungime. Seminţe obovoidale, cenuşii,
acoperite cu papile mici şi dese, lipsite de apendice la creştet. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri umede, pe lîngă izvoare şi pîraie, prin depre
siuni, pe lîngă bălţi, locuri turboase, în regiunea de cîmpie şi de dealuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. B a ia M are: Mt. Pielrosu şi Runcu Pietrosului lîngă
Borşa (r. Yişeu); Mt. Gutin (r. Baia Mare). Reg. Cluj: Şanţ pc malul Someşului, Rodna,
Năsăud; Canciu (r. Dej); Cluj în pădure lîngă Baciu; Poeni (r. Huedin); Mt. Găina
(r. Cîmpeni). Reg. A u t. M .: Mţii Gurghiului, Beica de Jos (r. Reghin); Cheile Bicazului,
Lacul Roşu (r. Gheorghieni); Borsec (r. Topliţa); Mt. Puciosu lîngă Bicsad, Reci la
«Retyi Nyir» (r. Sf. Gheorghe); Sovata (r. Sîng. de Păd.); Comandău (r. Tg. Săcuesc).
Reg. Stalin : Predeal, Y. Timişului, Or. Stalin, Prejmer; V. Arpaşului (r. Făgăraş);
Sibiu, Turnişor. Reg. Oradea: Slîna de Vale (r. Beiuş). Reg. T iwwoara.Birda (r. Gătaia).
Reg. P iteşti : Vultureanca în Păd. Morleni (r. Găeşti). Reg. Ploeşti: Mţii Ciucaşului
(r. Teleajen). Reg. Ia şi: Bîrnova (r. Iaşi).
f. elatius Hausskn. Mon. Epil. (1884) 115. — Tulpini simple sau puţin ramificate
în partea superioară, înalte pînă la 1 m. Frunze subţiri şi moi, aşezate distanţat pc tulpină. —
Reg. Cluj: Mţii Meseşului deasupra corn. Poeni (r. Huedin).
f. l&nceolâtum K. Rubner in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 846. — Frunze mai
late de 5—6 mm, la vîrf lung acuminate. — Reg. A u t. M .: Comandău (r. Tg. Săcuesc).
R ă s p . gen. : Europa, Asia Mică, Algeria.
12. E. nutans Schmidt Fl. Boem. IV (1794) 82; Fl. U.R.S.S. XV (1949)
614. — E. Kerneri Borb. p. p. — E. scaturiginum Wimm. p. p. — E. Home-
manni Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212. — E. alpinum p. nutans Fuss,
Heuff. — E. scaturiginum k. nigrescens et !3. canescens Simk. in Kozlem. XV
(1878) 548. - Ic.: Pl. 90, fig. 3.
2J-. Baza tulpinii cu lăstari scurţi şi subţiri, supratereştri, cu frunze aproape
rotunde, îngustate în peţiol; lăstarii se înrădăcinează curînd şi se desprind
de planta mamă. Tulpină simplă, de 5 —20 (30) cm, cu vîrful nutant în
timpul înfloririi, în partea inferioară glabră, cu 2 linii decurente, în partea
superioară şi pe pedunculii florali fin creţ păroasă şi mai adesea cu 4 linii
păroase. Frunze alungit eliptice, obtuze, cu marginile plane; cele inferioare
ONAGRACEAE 499
mai scurte, scurt peţiolate, celelalte sesile, cele superioare uneori slab dinţate.
Flori mici, lungi de 8 mm. Corolă palid violetă, puţin mai lungă decît caliciul.
Stigmat globulos. Capsulă alipit cenuşiu păroasă, mai tîrziu glabrescentă,
mai adesea devine roşcată, la început nutantă, mai tîrziu erectă, lungă dc
3,5—4 cm, cu un peduncul lung de 15—20 mm. Seminţe alungit fusiforme,
acoperite cu verucozitaţi fine, la vîrf cu un apendice transparent. — V II—IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri umede, pc lîngă izvoare, prin turbării şi pe lîngă
pîraie, în etajul alpin şi subalpin. Element silicicol.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii Oaş-Gudn: Gutin. M ţii Rodnei: Ineu. M ţii Călim ării. M ţii
Bucegi: V. Horoabei. M ţii F ăgăraşului: Izvoru Zîrna, Mţii Arpaşului, Mţii Brezei. M ţii
S ibiu lu i: Iezeru Cibinului. M ţii Retezatului: V. Judele, Lunca Stînişoarei, Mt. Stănulete.
M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu în sfagneL la Cruce, Groapa Bistrei. M ţii B ihorului: Piatra
Arsă şi Vereşoaia.
R ă s p . gen. : Europa centrală, de V şi Pirinei.
13. E. alsinifolium Vili. Prosp. (1779) 45; Fl. U.R.S.S: XV (1949) 609. -
E . origanifolium Lam. Encycl. II (1786) 376. — E . Brandzae et E . Ştefânescui
Porc. in MNL IX (1885) 127 et Anal. Acad. Rom. Ser. II. Sccţ. Şt. (1893)
93. — Exs.: FRE nr. 1292. — Ic.: Pl. 91, fig. 2.
2ţ. Plante înalte de 10—25 cm, adeseori cespitoase, cele provenite din
lăstari cu rizom scurt încovoiat, cele provenite din sămînţă cu înrădăcinare
simplă, în timpul înfloririi cu stoloni subterani gălbui. Tulpină simplă, la
plantele din sămînţă debilă, la cele din lăstari robustă şi uneori slab ramificată,
cu vîrful nutant, cu 2 —4 linii longitudinale păroase, în rest glabră. Frunze
scurt peţiolate sau subsesile, destul de groase, verzi închis, lucitoare, lungi
pînă la 3 cm, late de 1,5 cm, cele inferioare ovat eliptice, cu margini ± întregi,
glabre, mici, cele mijlocii alungit ovate, obtuziuscule sau acute, brusc îngustate
în peţiol scurt sau cuneat îngustate, uşor serat dinţate. Muguri florali ovoidali.
Petale lungi de 8 —12 (15) mm, aproape cu 1/3 mai lungi decît caliciul, alungit
cuneate, adînc emarginate, purpurii, cu 3 —6 nervuri roşii intens. Stigmat
măciucat, în partea superioară uşor emarginat. Capsulă groasă, adesea roşcată,
în tinereţe dispers glandulos păroasă, mai tîrziu glabră, cu pedicelul glabru.
Seminţe fusiforme, netede, palid brune cenuşii, la creştet cu un apendice
transparent. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Pe lîngă izvoare şi pîraie montane, subalpine şi alpine,
în zăcătorile de zăpadă. Element arctic alpin.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii M aram ureşului: Piatra Ţibăului. Ohcinele Bucovinei:
Fluturica, Iedu, Ţapu, Tătărcuţa, Lucina. M ţii Rodnei: Ineu, Izvoru Repede, Corongiş
spre Izvoru Roşu. M ţii Suhardului: Suhardu. M ţii R arău lui: Rarău la Pietrele Doamnei,
Giumalău. M ţii Călim ani: Pietrosu. M ţii D om elor: Pietrele Roşii. M ţii B istriţei: Ceahlău.
M ţii B uzăului: Penteleu la Şapte Izvoare. M ţii B îrsei: Postăvaru, Piatra Craiului. M ţii
Bucegi: V. Obîrşiei sub Mt. Doamnele, Peştera Ialomiţei, V. Horoabei, V. Babei. M ţii
F ăgăraşului: Negoiu, Trăsnită, Colţii Brezei, Arpaşu, Vîrtopclu, Buteanu, V. Bîlei, Picioru
600 FLORA H.P.R.
Popei, Jipu, Picuiatu, Capra Budei. M ţii Sibiu lu i: Iezeru Cibinului, Podu Fetei. M ţii
P aringu lu i: la Găuri şi sub Slăveiu. M ţii Retezatului: Căldarea Bucurei, Tomeasa, V. Lăpuş-
nicu Mare. M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu. M ţii B ihorului: Vf. Cucurbcta.
\ a Frunze alterne, cel mult cele bazale opuse. Tulpină de obicei simplă, înaltă pînă la
30 cm, cu 4 linii longitudinale decurente
f. altcrnifolium Hausskn. Mon. Epil. (1884) 163. — M ţii R odnei: Cră-
ciunel.
1 b Toate frunzele sau în cea mai mare parte, opuse .................................................... 2
2 a Plantă robustă. Tulpină erectă, dreaptă. Frunze adesea acuminate
var. villarsii (Levl.) Thell. in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 851. — M ţii
Bucegi. M ţii F ăgăraşului: Trăsnită, V. Bîlei. M ţii Retezatului:
Paltina, Mt. Gropiţa,
sub Tomeasa. M ţii B ihorului: Cucurbeta.
f. angustifolium Ilausskn. l.c. 162. — Frunze îngustate la ambele capete,
lungi de 3 cm şi late de 5—10 mm. — împreună cu varietatea.
f. brevifălium Hausskn. l.c. — Frunze ovate sau alungit ovate, îngustate
într-un peţiol scurt, lungi de cca 2 cm şi late de 1 cin. — împreună cu varietatea.
f. alâtum (Hegetschw.) K. Rubner in Hegi l.c. — E. alatum Hegetschw.
Fl. Schw. (1840) 357. — E. alsinef. f. umhrosa Hausskn. l.c. — Tulpină moale,
adesea mai înaltă, puternic ramificată. Frunze cu margini întregi, cuneat îngustate,
la bază aripat decurente pe tulpină. — Formă de locuri foarte umede. — M ţii
B ucegi .
f. brandzai (Porc.). — E. origanif. var. B ran dzăi Porc. in MNL IX (1885)
127. — Frunze cîte 3, verticilate. — M ţii R odnei.
2 b Tulpini gracile, flexuoase, adesea culcate sau ascendente. Frunze acute.
var. alsinilălium (Lăvl.) Thell. in Hegi l.c. — M ţii Bucegi. M ţii F ăgăraşului .
f. nivÂle Hausskn. l.c. — PlanLă scundă, pînă la 10 cm înălţime, erectă,
adesea roşcată, cu puţine flori. M ţii Bucegi. M ţii F ăgăraşului.
14. E. alpinum L. Sp. pl. cd. I (1753) 348; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 607,
tab. 30, fig. 5. — E. ana%allidifolmm Lam. Eneycl. II (1786) 376. — E x s .:
FRE nr. 1293. - Ic. : Pl. 91, fig. 3.
4 . Plante scunde, de 2 —20 cm înălţime; cele din sămînţă cu rădăcini
simple, cele din lăstari de obicei cu mai multe tulpini dintr-un rizom şi cu
stoloni subţiri, trifoliaţi, care se înrădăcinează şi se despart de planta mamă.
Tulpină erectă sau curbat ascendentă, în timpul înfloririi cu vîrful înclinat
într-o parte, uneori eespitoase, simple, cu puţine flori, glabre, cu linii longi
tudinale decurente foarte puţin proeminente. Frunze mici, alungit ovale,
la bază cuneate. cu margini întregi sau abia dinţate, cele inferioare destul de lung
P l a n ş a 91. — 1. la. Epilobium palustre L.. exempl. mic şi mare. — 2. E. alsini-

jolium Vili. —3. E. alpinum L.. exempl. mic şi mare. — 4. Linum catharticum L., 4a.
fruct.— 5. Radiola linoides Roth.. 5a. floare mărită (figurile 4 şi 5 sînt aşezate aici din
eroare; locul lor este in voi. VI).
ONAGRACEAK 503
peţiolate şi alungit obovate, celelalte ± scurt peţiolate, descrcsclnd în partea

superioară. Flori mici, de 4 —5 mm lungime. Muguri florali globuloşi, ovoidali,
nutanţi, adesea roşcaţi. Petale obtuze, emarginate, roşii purpurii, cu 1/3
mai lungi decît caliciul. Stigmat îngust globulos. Capsule tinere nutante,
dispers şi patent glandulos păroase, la maturitate erecte şi glabre. Seminţe
fusiforme, spre bază îngustate, netede, fără papile, în creştet cu un apendice
transparent. — VII —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, pe marginea pîraiclor, pe lingă izvoare,
prin zăcătorilc de zăpadă, pe stînci umede, în zona alpină.
R ă s p . î n ţ a r ă : M ţii M aram ureşului: Pop Ivan. M ţii Ouaş-Gutin. M ţii Rodnci:
Ineu, Galaţi, Mihăiasa, Gemenea, Pietrosu, Negreasa. M ţii Ciucaşului: sub Vf. Giucaş.
M ţii Bucegi: Furnica, Obîrşia Ialomiţei, Caraiman, V. Bucşoiului, CoşLila, Omu, V. Cer
bului. M ţii Iezer-P ăpu şa: Păpuşa. M ţii F ăgăraşului: Capra Buda, sub Vf. Vîrtop,. Iezeru
Giurgiului, Vf. Buteanu, Paltinu, Vf. Lai ţii, Negoiu, Izvoru Zîrna, Arpaşu, Suru, Fundu
Bîlii, Lacu Bîlea. M ţii P arîngului: Mîndra. M ţii Retezatului: Vf. Peleaga, Căldarea
Iezerului, 1950—2100 m, Radeş, Zănoaga, Căldarea Zănoguţa, Căldarea Bucurii, Mt.
Albele. M ţii Ţarcu-Godeanu: Ţarcu la Groapa Bistrei şi Izvoru Hidegu, Godeanu.
Ră s p. gen.: Eurasia.
Hibrizi
X E. subhirsutum Genn. in Linn. X X IV (1851) 201 = hirsutum X par-
viflorum. — E . intermedium Rchb. FI. germ. exc. (1832) 636, non Mer. (1812),
nec Hegetschw. (1831). — E. hybridum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 209,
nom. dubium sec. Hausskn. Mon. Epil. — E . pycnotricum Borb. in Ertek.
term. tud. kor. IX. nr. XVI (1879) 7; Balat. fi. (1900) 409; Vasvm. fl.
(1887) 272.
Tulpină în partea superioară cu ramuri scurte, mai rar simplă, lung
pîslos sau pufos păroasă, cu peri patenţi, în inflorescenţă glanduloasă.
Frunze lanceolate sau alungit lanceolate, neregulat dinţate, cu baza brusc
rotunjită, sesile. Flori purpurii închis, relativ mari, dar mai mici decît la
E . hirsutum. Capsule mai mici şi mai subţiri decît la părinţi, cu peri glan-
duloşi sau simpli. Hibrid polimorf. Se recunoaşte uşor după dinţii frunzelor,
puţin mai mari ca la E . parviflorum şi mai mult îndreptaţi înainte.
Reg. Stalin : Or. Stalin la Noua. Reg. Oradea: Aleşd. Reg. P iteşti: Mihăeşti
(r. Muscel).
f. villosum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 64. — Plantă de culoare verde deschis, cu peri
lungi şi rari. Capsule şi muguri cu peri glanduloşi.
f. pubesceng Haausskn l.c. — Plantă de culoare verde cenuşie sau cenuşiu pufoasă.
Capsule şi muguri de regulă fără peri glanduloşi.
X E. limosum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212 = montanum x

parvijlorum. — E. intermedium Hegetschw. Beitr. (1831) 341, non alior. —
E. kungaricum Borb. OBZ X X V III (1878) 363 et Jâv. Magy. fl. (1925) 746.
Tulpini cilindrice, la bază cu rozete de frunze uscate, de jur împrejur
păroase, cu peri scurţi şi încovoiaţi, amestecaţi cu peri mai lungi şi patenţi.
Frunze rigide, scurt peţiolate, cele mijlocii cu baza rotunjită, cele superioare
504 FLORA lt .P .R .
îngustate, alungit lanceolate pînă la oval lanceolate, acute, inegal mărunt

dinţate, pufoase, mai ales pe margini şi pe nervuri. Flori de 10—12 mm, cu
petale roze sau palid liliachii, de 2 ori mai lungi decît sepalele. Stigmat 4-
lobat. Capsule slab păroase, cu peri simpli şi glanduloşi.
Reg. Cluj: Cluj. Reg. S talin : Răşinari pe Mt. Frumoasa (r. Sibiu). Reg. P iteşti:
Mihăeşti (r. Muscel).
? X E. confrne Hausskn. Mon. Epil. (1884) 88, 177 = collinum x

monlanum.
Se deosebeşte de E. montanum prin: Frunzele cca pe jumătate mai mici,
mai distanţat dinţate, mai lucitoare. Tulpini mai gracile, cu ramuri mai
scurte. Flori mai mici, cu stigmate mai mici. Seminţele în mare parte sterile.
Probabil se află şi la noi între părinţi.
X E. boissieri Hausskn. l.c. 166, 167 = alpinum x alsinifolium.

Rizom alungit, repent, subţire, oblic ascendent, din care pornesc stol o ui
subterani şi supratereştri. Tulpini cu baza culcată, apoi oblic ascendente,
mai adesea înalte de 1b cm, mai robuste decît la E. alpinum, cu 2 sau 4 linii
decurente foarte slab pubescente, în rest glabre, la vîrf nutante, mai adesea
simple. Frunze rigide, glabre, cele inferioare ovale, cele mijlocii şi superioare
oval eliptice, obtuz acuminate, lungi de 2 —3 cm şi late de 1 cm, la ambele
capete îngustate sau numai la bază puţin mai lăţite, fin şi rar dinţate, lat
cuneat îngustate într-un peţiol evident. Flori mari, lungi de 6—8 mm, palid
violacei, la început nutante. Capsule tinere glandulos păroase, mai tîrziu
glabre, brun roşcate, lungi pînă la 4 cm, lung pedicclaic. Prin stolonii subte
rani, creşterea mai robustă şi frunzele mai mari, acuminate şi fin dinţate,
se apropie de E. alsinifolium; prin stolonii supratereştri, şi florile mai mici,
cu sepale obtuze, se apropie „de E. alpinum.
M ţii Rodnei: Ineu 1200—2000 m, V. Vinului. M ţii Buvegi (unele exemplare din
FRE nr. 1292 aparţin aici). M ţii Retezatului: V. Bucurii. M ţii Ţarcu-Godeanu: Mt. Ţarcu.
la Izvoru Hidegu. __
X E. haynaldianum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 170 = alsinifolium x

palustre. — E . scaturiginum Wimm. in Flora X X X II (1849) 690, p.p. —
E. Kerneri sec. Kern. in OBZ XXVI (1876) 111, 112.
Tulpină scundă pînă la 25 cm, în partea inferioară glabră, in cea supe
rioară slab pufos păroasă, cu vîrful nutant, cu linii decurente, pornind de la
marginile frunzelor. Frunze eliptic lanceolate, îngustate în peţiol, cele infe
rioare cu vîrf mai obtuz, cele mijlocii şi cele superioare cu vîrful prelung
acuminat şi ascuţit, fin pufos păroase, cu margini slab răsfrînte şi fin dis
tanţate. Capsule cu pediceli destul de lungi, fin cenuşiu pufoase; unele se
usucă nedezvoltate.
M ţii Rodnei: Craciunel.
X E. gemmiferum Bor. Not. in Bull. Soc. Ind. d’Angers et in Bull. Soc.

Agron. Mâine et Loire (1853) = alsinifolium x roseum.
ONAC.ItACEAE 505
Rizom repent, emite lăstari subterani, sesili, globuloşi, de mărimea bobului

de mazăre sau a alunei, cu frunze solziforme, cărnoase. Din mugurii lăsta
rului se dezvoltă ramuri ascendente, lungi, florifere. Ramurile şi tulpinile
cilindrice, la vîrf nutante, glabre, cu 2 —4 linii decurente glabre, cu peri
glanduloşi mai ales în partea superioară, in axiîele frunzelor cu muguri repro
ducători, care se desprind şi cad. Frunze cărnoase, glabre, dinţate, oval elip
tice, îngustate în peţiol, aproape cuneate. Florile lungi de 8 —10 mm, se
dezvoltă puţine în axilele superioare, la început nutante, palid violacei. Sepale
± glandulos păroase. Capsule în cea mai mare parte nedezvoltate, subţiri,
lungi dc 5 —6 cm, la început alipit şi glandulos păroase, apoi glabrescente,
cu pediceli de 15—20 mm lungime, glandulos păroşi. Seminţe rotunjite la
vîrf, îngustate la bază, cu papile alungite şi scurt apendiculate, în mare parte
sterile.
M ţii Retezatului: V. Lăpuşnicului Mare, 1600—1700 m.
X E. schmidtianum Rostk. FI. Sedin. (1824) 172 = obscurum x

palustre. — E . Wimmeri F. Sehultz in Pollichia (1859) 109. — E. pkyllonema
Knaf jun. in Bohm. Ges. (1878) et Borb. firtek. term. tud. kor. TX, 16 (1879)
21. — E. obscurum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 210, non Schreb. — E .
matrensc Borb. fîrtek. l.c. 22 et OBZ X X IX (1879) 182.
Rizom repent, cu stoloni ce poartă la vîrf rozete de frunze. Tulpină robustă*
rămurosă, la bază mai adesea culcată şi radicantă, cu linii decurente, ±
evidente, în partea inferioară glabră, în cea superioară cu peri creţi, scurţi,
dispcrşi. Frunze lanceolate, sesile, îngustate la bază sau (la formele de umbră)
cuneate şi scurt peţiolate, cu vîrf obtuz acuminat, pe margini aproape întregi,,
cu dinţişori mici, punctiformi, recurbaţi, glabre sau fin pufoase. Flori lilia
chii, de dimensiuni intermediare între ale părinţilor, cu stigmat măciucat.
Capsule cenuşiu păroase, mai tîrziu cenuşiu verzi, în mare parte nedezvol
tate. Seminţele, în cea mai mare parte închircite, prezintă forme intermediare.
Reg. Baia M.: Borşa pe Izvoru Hulelor (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei. Reg.
Aut. M.: Bicsad pc Mt. Pueiosu (r. Sf. Gheorghe).
X E. fimtimum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 177 = alsinifolium x

nutans. — E. biharicum Simk. (alsinifolium x scaturiginum) Enum. fl. Transs.
(1886) 228.
Prin înfăţişarea şi forma frunzelor se aseamănă cu un exemplar scund
de E. alsinifolium. Prin tulpina des cenuşiu păroasă sub inflorescenţă şi
ovarul cu peri cenuşii, măciucaţi şi patenţi, seamănă mult cu E. nutans. Se
deosebeşte însă de aceasta prin înfăţişare, prin frunzele sale lat ovate şi prin
indumentul mai slab al frunzelor şi părţilor florale.
Reg. Oradea: Mţii Bihorului pe Cucurbeta.
X E. brachiâtum Cel. Sitzb. Bohm. Ges. (1873) = obscurum x roseum. —

E . acidulum (subobscurum x tetragonum) Borb. Ertek. term. tud. kor. IX,
16 (1879) 19.
Rizom puţin alungit, repent, cu stoloni îngrămădiţi, brun roşcaţi, formînd
rozete de frunze. Tulpini mai adesea de la bază cu ramuri subţiri şi lungi*
506 lVliORA R . P . R .
în partea superioară cu linii slab păroase şi vîrful uşor nutant, alipit pufos
păroase. Frunze alungit lanceolate, evident peţiolate, cu baza rotunjită sau
lat cuneat îngustată, la vîrf ± îngustate într-un vîrf ascuţit, pe margini
cu dinţi rari, mici, cele superioare eliptic lanceolate, treptat îngustate în peţiol.
Flori palid rozee, mai mari decît la E. roseum. Stigmat măciucat. Capsule
parţial dezvoltate, alb cenuşiu păroase, cu peri creţi, alipiţi şi peri glanduloşi,
patenţi, ± abundenţi. De E. obscurum, cu care se aseamănă mai mult, se
deosebeşte prin frunzele evident peţiolate, îngustate la bază, mai ascuţit şi
mai evident dinţate.
Reg. Aut. M.: în izvoarele turbăriilor de pe Mt. Puciosu de lîngă Bicsad (r. Sf.
Gheorghe).
X E. purpureum Fries Fl. Hal. (1817) 65 = palustre x roseum. — E.

rivulare Cel. Prodr. IV (1881), non Wahlbg.
Rizom alungit, cu stoloni subterani scurţi, de 1—2 cm. Tulpină de obicei
ramificată, rareori simplă. Formele apropiate de E. roseum, au tulpina cu
linii decurente evidente, glabră în partea inferioară şi frunze lanceolat elip
tice, la ambele capete îngustate, lung peţiolate (cca 6 cm), evident dinţate.
Formele mai apropiate de E . palustre, au tulpina de jur împrejur des, scurt
şi creţ păroasă, în partea superioară glanduloasă, cu liniile decurente mai
şterse şi frunze alungit lanceolate sau lat lanceolate, distant dinţate, cu mar
ginea răsfrîntă, la bază scurt îngustate în peţiol. Flori la început nutante,
puţin mai mari decît la E . roseum. Stigmat nedivizat. Capsule alipit creţ
cenuşiu păroase, mai mici decît ale părinţilor. Seminţe mai înguste şi mai
lungi decît la E. roseum, aproape toate sterile.
Reg. Bacău: Mt. Ceahlău, între părinţi.
x E. sândorii Borb. in fîrtek. term. tud. kor. IX, 16 (1879) 26 = alsini

folium x fontanum. — E . Kerneri (aut E. alpinum) X alsinifolium Borb.l.c.
Se aseamănă cu E. alsinifolium, de care se deosebeşte prin tulpina pubes-
centă, prin frunzele sale mai înguste şi ovat lanceolate, spre vîrf uşor atenuate
şi distanţat denticulate.
Transilvania (Sândor exs. in Herb. Univ. Bpesta); Mţii Rodnei pe Bătrîna.
X E. weisscnburgense F. Schultz Grundz. Phyt. (1863) 143 = adnatum

X parviflorum. — E . attenuatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 209. — E.
mixtum Simk. in OBZ X XVII (1877) 158.
Tulpină cilindrică, cu peri deşi, scurţi şi patenţi, cu 2 —4 linii decurente,
puţin proeminente. Frunze îngust lanceolate pînă la alungit lanceolate, cu
baza rotunjită sau îngustată în peţiol, cu dinţi rari, ascuţite sau obtuze, fin
păroase. Flori de 6 —8 mm lungime, mai mari decît la E . adnatum şi mai
mici decît la E. parviflorum. Capsule erecte, în mare parte nedezvoltate,
cu peri lungi şi patenţi, cu valvele, la deschidere, numai puţin încovoiate
în afară. Seminţe în mare parte sterile.
Reg. Stalin: Sibiu lingă piriul Sebeş, Răşinari pe Cîmpul Narciselor (r. Sibiu).
x E. pereoninum Simk. in OBZ XLI (1891) 182 = adnatum x colii-

num. — E. adnatum x supercollinum Simk. l.c.
ONAGRACEAE 507
Asemănătoare cu E. lam yi, de care sc deosebeşte prin tulpinile cu linii

decurente foarte slabe, vizibile numai ici-colo. Toate frunzele (mai ales cele
inferioare), evident peţiolate, mai scurte şi mai late decît la E . lamyi.
Reg. Oradea: Incu pe Dl. Mocra.
X E. pseudotrigonum Borb. in OBZ XXVII (1877) 138 et in Ertek.

term. tud. kor. IX, 16 (1879) 17 = alpestre X monlanum. — E . pallidum
Tausch sec. Hausskn. Mon. Epil. (1884) 82. — E. Paxianum Borza Consp.
II (1949) 193.
Rizom scurt şi gros, în timpul înfloririi emite stoloni ou frunze dese, solzi-
forme. Tulpină simplă sau puţin ramificată în partea superioară, cu 2 —3
linii longitudinale late, dar puţin evidente şi scurt păroase, între ele cu păro-
zitatea mai slabă. Frunze opuse sau verticilate cîte 3, subsesile, la bază
treptat rotunjite, neregulat şi mai mărunt dinţate decît la E. alpestre. Flori
mai mici decît la E . alpestre. Capsule de asemeni mai mici şi în parte slab
dezvoltate, mai lung pedicelate. Sepale mai înguste şi mai acuminate decît
la E. montanum. Seminţe în mare parte sterile, mai scurte decît la E. alpestre.
Transilvania meridională.
X E. huteri Borb. in fîrtek. term; tud. kor. IX, 16 (1879) 26 = alsi-

nijolium x collinum.
Rizom repent, după înflorire cu stoloni purpurii, la vîrful cărora apar
frunze dese, rotund obovate, mici (5 cm). Tulpini simple, groase ca la E. alsi
nifolium, cu linii decurente longitudinale ± evident păroase, în rest pufos
păroase. Frunze asemănătoare cu cele de E. collinum, dar mai închise la
culoare, mai glabre, mai groase şi mai scurt peţiolate. Flori mai mari decît
la E. collinum şi mai închise la culoare. Stigmat cu lobi erecţi, alipiţi sau
puţin îndepărtaţi. Capsule asemănătoare cu cele de la E . alsinifolium, cenuşiu
pufos păroase. Seminţe neregulat papiloase, în general sterile.
M ţii Retezatului: Mt. Faţa Fetei deasupra Gura Apei, 1200—1600 m.
X E. îaeehimi Hausm. in Sched. (1864) ex Focke Pfl. Mischl. (1881)

161 = alsinifolium X montanum. — E. salicifolium Facch. Fl. Sud-Tir.
(1855) 43 in mnscr. ex Hausm. in OBW V (1855) 3, non Clairv. (1811).
Rizom alungit, repent, ascendent. Lăstari subterani cu frunze solziforme,
la suprafaţa solului formează rozete de frunze rotund alungite şi cuneat
îngustate. Tulpină în partea inferioară radicantă, ascendentă, înainte de
înflorire puţin nutantă, ± ramificată, cu linii păroase decurente, în rest
răzleţ şi creţ păroasă, în partea superioară cu peri glanduloşi. Frunze alungit
eliptice, la ambele capete ascuţite, scurt şi evident peţiolate, distanţat, nere
gulat şi mărunt dinţate, glabre (cu excepţia celor mai tinere), lungi pînă
la 4 cm şi late de 1 cm. Inflorescenţa mai adesea foarte alungită. Flori palid
violacei, lungi de 1 cm. Stigmat cu lobi erect alipiţi. Sepale lanceolate, acu
minate, dispers glandulos păroase. Capsule puţine, lungi de cca 3 cm, cu peri
glanduloşi. Seminţe în cea mai mare parte închircite.
M ţii Făgăraşului: V. Brescioarei lîngă Breaza.
508 FLORA R.P.R.
X E. decipiens F. Schultz in Pollichia X V III—X IX (1861) 107 = colli

num x obscurum. — E . castriferrei Borb. Vasvârm. fl. (1887) 274. — E .
Gejnae Simk. in MNL XI (1887) 148 et Aradv. fl. (1893) 121.
Se întîlneşte la noi în 2 forme:
f. umbrdsum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 89. — Rizom repent, cu numeroşi stoloni,
ca la E. obscurum, însă mai puternici şi mai îngrămădiţi. Tulpini gracile, lungi de 10—
20 cm, cu vîrful uşor nutant, cu 2 linii longitudinale scurt decurente, îngustate la ambele
capete.
f. apricum Hausskn. l.c. — Rizom alungit, cu numeroşi stoloni, la vîrf cu frunze.
Tulpină înaltă peste 30 cm, pubescentă, cu linii decurente evidente, de la mijloc în sus cu
numeroase ramuri rigide, neregulat curbate. Frunze rigide, groase, cu baza lăţită, alungit
lanceolate, distanţat dinţate, brusc îngustate în peţiol. Inflorescenţă des, scurt şi cenuşiu
pubescentă, cu frunze îngustate la ambele capete, pubescente şi peţiolate. Flori roşii violacee.
Stigmat 4-lobat, cu lobi erecţi.
Mţii Bihorului pc Mt. Găina şi în Transilvania orientală (ambele forme).
X E. montaniforme Knaf in Cel. Fl. Boh. IV (1881) 882 = m ontanum

x 'palustre.
Rizom scurt, oblic ascendent. Tulpină cilindrică, de jur împrejur fin creţ
pufoasă, adesea în partea superioară şi cu peri glanduloşi. Frunze alungit
lanceolate, cu lăţimea cea mai mare puţin deasupra bazei, îngustate în peţiol,
cele bazale alungit ovate, obtuze, cu margini întregi, evident peţiolate, cele
mijlocii şi superioare cu vîrf alungit, terminat într-un mucron. Formele apro
piate de E . m ontanum au frunzele mai late, evident peţiolate, cu baza mai
rotunjită, marginea mai evident dinţată şi pe dos mai puternic nervate.
Formele mai apropiate de E . pa lu stre au frunze alungite, mai prelung asu-
minate, cu baza cuneat îngustată, marginea distanţat şi mărunt dinţată,
pe dos mai şters nervate şi pe ambele feţe pubescente. Flori puţin mai mari
decît la E . p a lu stre , palid liliachii, erecte sau uşor nutante. Stigmat cu lobi
apropiaţi sau puţin îndepărtaţi. Capsule subţiri, parţial dezvoltate. Seminţe
cu papile dese.
Reg. Suceava: Gîmpulung, puţin mai sus de Moara Dracului.
X E. mutâbilc Boiss. et Reuter Diagn. Ser. IT, TT (1856) 54 = m on tan um

X roseum. — E . keterocaulon Borb. in OBZ XXVI (1876) 424 et in fîrtek.
term. ţud. kor. IX, 16 (1879) 15 sub E . superm ontano-tetragono. — E . p erşi-
cinum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 212, non Rchb.
Tulpină simplă sau ramificată de la bază, adesea brun roşcată, cu linii
decurente, alipit creţ păroase, în inflorescenţă glanduloasă, cu vîrful uşor
nutant în timpul înfloririi. Frunze alungit sau ovat lanceolate, treptat îngus
tate intr-un peţiol evident, neregulat şi des dinţate, pe dos puternic nervato
şi pe nervuri des şi fin păroase. Flori lungi de 5 —8 mm, la început palide,,
mai tîrziu rozee. cu nervuri închise. Stigmat 4-lobulat. Capsulă pubescentă.
pe muchii, cu pedicel glandulos păros. Seminţe parţial dezvoltate.
Reg. Baia M.: Sighet in păduri. Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe Corongişu Mic, sub Poartă
790 — 1200 m (r. Năsăud): Mt. Vlădeasa lingă Rogojel (r. Huedin). Reg. Aut. M.r
Sovata (r. Sîng. de Pădure). Reg. Stalin: Or. Stalin la stîncile lui Solomon; V. Sadului>
Sibiu, Cisnădioara pe Mt. « Gbtzenberg * (r. Sibiu).
ONAGRACEAE 509
X E. dâcicum Borb. Ertek. term. tud. kor. IX, 16 (1879) 9 = obscurum

X pa rviflo ru m . — E . rivulare Nolte Nov. Fl. Holst. (1826) 41, non Wahlbg.
Rizom alungit, tirîtor, eu stoloni numeroşi, alungiţi, adeseori purpurii,
la vîrf adesea cu rozete laxe. Tulpină robustă, cu baza culcată şi radicantă,
adesea roşcată, de la bază cu ramuri lungi, purtătoare de flori, cu peri scurţi,
alipiţi şi peri lungi, îndepărtaţi, cu linii decurente de la un nod la altul, ±
evidente. Frunze lanceolate sau alungit lanceolate, cenuşii sau închis verzi,
sinuat dinţate, foarte răzleţ păroase, cele mijlocii la bază scurt rotunjite,
sesile, celelalte îngust şi scurt peţiolate. Stigmat emarginat. Capsule parţial
dezvoltate, cu peri scurţi, alipiţi şi peri lungi, patenţi. Seminţe parţial dezvol
tate.
Reg. Cluj: Turda la Căile Sărate; Aiud. Reg. Oradea: Gara Rad van (r. Salonta).
X E. rivulâre Wahlb. Fl. Ups. (1820) 126 = pa lu stre X p a rviflo ru m . —

E . sarm enlosum Cel. Sitzb. Bohm. Ges. (1878). — E . spongiosum Borb. in
TTK (1893) 132.
Rizom lung pînă la 8 cm, cu stoloni filiformi, adesea roşcaţi. Tulpină
cilindrică, ± pufoasă, cu peri scurţi, alipiţi, în inflorescenţă cu peri glan
duloşi, abundenţi. Frunze lanceolate, lung acuminate, cu margini uşor răs-
frînte şi fin denticulate, cu dinţii mai mult sub forma unor puncte caloase,
la bază îngustate într-un peţiol scurt sau cuneate, pufos păroase pe ambele
feţe. Flori palid roşietice pînă la violacei, de dimensiuni intermediare între
ale părinţilor. Stigmat globulos, obtuz, 4-lobat, cu lobi alipiţi. Capsule
pufoase, cu muchii patent păroase şi cu peri glanduloşi, mai scurte decît ale
părinţilor, in parte uscate, nedezvoltate.
în Transilvania orientală.
X E. persiemum Rchb. Fl. germ. cxc. (1832) 635 = parvifloru m x

roseum. — E . K n a fii Cel. Prodr. Fl. Bohm. (1875) 551. — E . stenoph yllum
Borb. in Frtek. term. tud. kor. IX, 16 (1879) 11. — E . tetragoniiorm e Simk.
Term. fuz. (1877) 105.
La formele apropiate de E . pa rviflo ru m : Tulpină cu linii longitudinale
slab evidente, la începutul înfloririi cu vîrful erect, acoperită cu 2 feluri de
peri; unii alipiţi şi scurţi, alţii patenţi şi mai lungi, disperşi, în inflorescenţă
± amestecaţi cu peri glanduloşi. Frunze lat lanceolate, dilatate, brusc îngus
tate într-un peţiol scurt şi lat.
La formele apropiate de E . roseum : Tulpină cu linii decurente proemi
nente, mergînd de la un nod la altul, mai slab şi mai alipit păroasă. Inflo
rescenţă abundent glandulos păroasă, cu vîrf nutant la începutul înfloririi.
Frunze alungit eliptice, îngustate la ambele capete, mai ascuţit dinţate şi
mai lung peţiolate, adesea roşcate. Stigmat ± globulos, se desface in 4 lobi
puţin îndepărtaţi.
Res. Baia M.: Sighet la « Szenhely ». Reg. Sialin: Mt. Piatra Craiului. Reg. Oradea:
510 FLORA R.P.R.
Genul 275. C H A M A E N £ R I 0 N *) Adans.

Fam. II (1763). — R ă s c o a g e , Sburătoare.
Plante ierbacei, cu rizom repent şi frunze alterne. Flori hermafrodite*
uşor zigomorfe, în raeeme terminale. Sepale 4, reflexe. Petale 4, patente*
obovate sau eliptice, cele 2 inferioare mai mici. Stamine 8, îngroşate la bază*
curbate. Ovar inferior, cilindric. Stil păros la bază, încovoiat în afară, cu
stigmat 4-lobat. Capsulă îngust liniară, 4-muchiată, cu 4 valve* polispermă.
Seminţe cu un smoc de peri.
1 a Frunze lanceolate, cele inferioare mai late de 3 mm, pe dos cu nervuri
evidente ......................................................................... 1. Ch. angustiîolium
1 b Frunze ± liniare, înguste de 1—3 mm, pe dos fără nervuri
2. Ch. palustre
1. Ch. angustifolium (L.) Scop. Fl. cam. I, ed. II (1772) 271; Fl. U.R.S.S.
XV (1949) 622, tab. 27, fig. 3. — Epilobium angustifolium L. Sp. pl.—ed.
I (1753) 347. — E . spicatum Lam. Fl. Fr. III, ed. I (1786) 482. — Răscoage*
Sburătoare. — Erdei derece. — Gemeines Unholdenkraut. — XaMeHepiiyM
y3K0JiiiCTiii>Tâ. — Ic. : Pl. 92,fig. 2.
Q. Rizom lung, repent, emite stoloni subterani, care ies la suprafaţă şi
se dezvolLă ca tulpini florifere. Tulpină cilindrică sau uşor muekiata, erectă
sau ascendentă, înaltă de 50—150 (200) cm, simplă, excepţional ramificată*
adesea roşcată, de obicei glabră sau în partea superioară puberulă. Frunze
moi, lanceolate sau liniar lanceolate, lungi de 4 —20 cm, late de 0,7—4 cm*
sesile sau scurt peţiolate, la bază brusc rotunjite sau ± îngustate, cu mar
gini răsfrînte şi mărunt dinţate, pe dos verzi albăstrui, cu numeroase nervuri
proeminente, în partea superioară a tulpinii trec treptat în bractei cu vîrful
subulat. Inflorescenţa racem terminal* bogat, la bază adesea foliat. Flori
mari, de 15—20 mm lăţime. Sepale liniar lanceolate, aproape tot atît de lungi
ca şi corola, la exterior roşcate, slab păroase. Petale obovate sau subrotunde*
unguiculate, cele 2 inferioare mai mici decît cele superioare, uşor reflecte,
roşii purpurii, rareori albe. Stamine la bază îngroşate, cu antere alungite.
Stil păros la bază. Stigmat 4-lobat, cu lobii la început alipiţi, mai tîrziu
recurbaţi. Capsule lungi de 4 —8 cm, adesea roşcate, cu peri scurţi, după
desfacere cu valvele recurbate. Seminţe lungi de 1—2 mm, alungite, îngus
tate la ambele capete, cu tegument neted. — V I—VIII.
*) După grecesul chamai = mic, şi latinescul nerion = leandru, adică leandru mic.
P l a n ş a 92. — 1. Chamaenerion palustre Scop., la. sămînţă mărită. — 2. Ch.

angustifolium (L.) Scop., 2a. fruct în dehiscenţă.
PLANŞA 92
ONAGRACEAE 513
S t a ţ i u n e a . Prin rarişti de pădure, poieni şi la margini de pădure.

Adesea invadantă în masă şi pe suprafeţe mari în tăieturile, doborîturile şi
arsurile recente de pădure din regiunea de dealuri şi de munte. Uneori pe
coaste pietroase sau nisipoase, însorite, pe lingă pîraie, pe aluviuni, mai rar
prin locuri ruderale, pe ziduri, dărîmături, etc.
Răsp. în ţ a r ă : Comună în toate regiunile ţării.
1 a Flori albe
f. albiflorum Hausskn. Mon. Epil. (1884) 38. — Sporadică. — Reg. Aut. M.:
Mţii Gurghiului. Reg. Ploeşti: Mţii Buzăului.
1 b Flori roşii .......................................................................................................................... 2
2 a Plantă scundă, sub 60 cm înălţime. Frunze bazalc lungi, cuneat îngustate în
peţiol
var. nănum Hepp et K. Rubner in Ilegi Fl. Mitt.-Eur. V. 2 (1926) 816. — Reg.
Aut. M.: Borsec (r. Topliţa); Lacul Sf. Ana (r. Ciuc).
2 b Plante mai înalte ............................................................................................................... 3
3 a Flori pe jumătate mai mici, decît la plantele pitice
f. parvillărum Hausskn. l.c. — Rară. — Reg. Bucureşti: Brăneşti.
3 b Fbri de mărime normală ........................................ ...................................................... 4
4 a Tulpină şi frunze pe dos, mai ales pe nervura principală, pufos păroase. Sepale mai
pronunţat cenuşiu deschis păroase
var. pub6sccns Hausskn. l.c. — Reg. Suceava: V. Barnarului (r. V. Dornei).
4 b Tulpină şi frunze g la b re.................................................................................................. 5
5 a Frunze normale, scurt dar evident peţiolate
f. petiolătum Hausskn. l.c. — Reg. Iaşi: Bîrnova (r. Iaşi). Reg. Suceava:
Schitul Rarău (r. Cîmpulung).
5 b Frunze mari, ± sesile şi moi, pe dos cu nervuri mai proeminente
f. maerophylluin Hausskn. l.c. — Reg. Ploeşti: Sinaia în Poiana Stînei
(r. -Cîmpina).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele tinere şi lăstarii tineri se pot consuma ca salată. în
U.R.S.S. din frunze se prepară un ceai « Ceaiul lui Ivan care poate substitui ceaiul
natural, âvînd la fierbere culoarea asemănătoare. Rădăcinile conţin tanin, iar frunzele
conţin vitamina C în proporţie de 190 mg%. Planta tînără constituie un bun nutreţ
verde pentru vite şi pentru vînat. Florile sînt renumite ca meii fere. Fiecare floare conţine
0,55 mg. nectar, iar o plantă în perioada înfloririi produce aproape 3 mg miere. Un hectar
de desiş de răscoage dă 480—500 kg miere, iar în condiţii optime pînă la 1000 kg la
hectar. Mierea obţinută este limpede, puţin verzuie, aromată şi gustoasă. Seminţele conţin
40 —45% ulei.
R ă s p . g e n. : Eurasia, America de N.
2. Ch. palthtre Schreb. Spicil. Fl. Lips. (1771) 22. — Scop. Fl. carn. I
269. — Ch. an guslissim u m (H îusskn.) Sosn. in acta A?erb. Transcauc. Acad.
Sc. I (1933, 41; Fl. U.R.S.S. XV (1949)624.—E p ilo b iu m D o d o n a e i a. a n g u stissi -
m um Hausskn. Monogr. Epil. (1884) 45. — E . D odonaei Vili. Prosp. (1779)
45. — Cham aenerium D odonaei Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. — E p i-
514 FLORA R.P.R.
lobium rosm arinifolium Brandza Prodr. fl. Rom. (1879— 83) 216. — Exs. t
FRE nr. 818. — I c . : Pl. 92, fig. 1, 1 a.
2J-. Rizom ramificat, cu Rtoloni subterani, lungi, groşi, cărnoşi şi roşcaţi.
Tulpini de 20—100 cm, cilindrice, rigide, la bază ± lignificate, în partea
inferioară glabre, în cea superioară slab păroase. Frunze liniare sau liniar
lanceolate, destul de groase, lungi de 2 —6 cm şi late 2—3 mm, sesile sau
foarte scurt peţiolate, cu margini întregi sau foarte slab dinţate, acute sau acu
minate, glabre sau alipii păroase, rareori alb tomentoase. Inflorescenţa rac^m
terminal, cu flori laxe. Flori mari, erecte, de cca 1,5 cm lungime. Sepale roşii,
alipit scurt păroase. Receptacul alipit des păros. Petale roz deschise, rareori
albe, aproape cu x/4 mai lungi decît sepalele. Stăm inc palid roze, cele 2 inferioare
mai scurte decît cele superioare, cu antere brune cenuşii. Stil filiform, ± de
lungimea staminelor, în j umătatea inferioară alb păros, după fecundare înco
voiat în jos. Stigmat 4-lobat. Capsule în tinereţe alb pufoase, mâi tîrziu
roşcate şi scurt alipit păroase. Seminţe alungite, lungi de 1,7—2 mm, spre
bază îngustate, papiloas*. — V II—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri nisipoase sau pietroase, pe aluviunile rîu-
rilor din regiunea montană* uneori pe stinei, coaste pietroase, grohotişuri,
pietrişuri.
R ă s p . î n ţ a r a : Reg. Baia M.: Petrova (r. Vişeu). Reg. Cluj: Mţii Rodnei pe
Ineu şi V. Anicşului, Şanţ (r. Năsăud); Cetatea Ciceului, Canciu (r. D ej); Cluj lîngă
Someş; Huedin; Turda pe malul Arieşului. Reg. Aut. M .: V. Oituzului (r. Tg. Săcuesc);
Sîndominic (r. Ciuc); Tulgheş (r. Gheorghieni). Reg. Stalin: V. Sadului, Cisnădia, Tăl
macii!, Racoviţa, Sibiu; Cîrţişoara, Sîmbăta (r. Făgăraş); Mt. Poslăvaru, V. Zizinului
(r.Codlea). Reg. Hunedoara: între Căpîlna şi Lazu, Săsciori,Sebeş (r.Sebeş); Mţii Retezatului
(V. Rîu Mare, V. Lăpuşnicu Mare), Clopotiva, Bretea Romînă, Băeşti, Rîu Alb (r. Haţeg);
Orăştie. Reg. Oradea: Bratca (r. Aleşd). Reg. Timişoara: V. Timişului la Sacu (r. Caran
sebeş); Măguri (r. Lugoj); Mehadia (r. Orşova). Reg. Piteşti: Călimăncşti, Rîmn. Vîlcea
pe malul Oltului; V. Argeşului la Albeşti, Oeşti (r. Curtea de Argeş). Reg. Ploeşti: Buşteni,
Sinaia (r. Cîmpina); V. Slănicuhu (r. Teleajen). Reg. Bacău: la poalele Mt. Ceahlău
pe V. Bistriţei şi V. Bistricioarei (r. Ceahlău); Cetatea Neamţului (r. Tg. Neamţ). Reg.
Suceava: ŢoleşLi, Mrea Rîşca, Mălini (r. Fălticeni); V. Secu (r. V. Dornci); Pojorîta, Vama
(r. Cîmpulung); Gura Humorului; Vicov pe riul Suceava (r. Rădăuţi); Costina (r. Suceava)
V ari abi Ii l a t e a speciei
var. denticulatum (Schur). — Ch. denticulatum Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. —
Frunze mai late şi mai scurte, denliculate. Stilul de jumătatea staminelor. — Reg. C lu j:
Mţii Rodnei pe Incu. Reg. P iteşti: MLii Făgăraşului pe V. Zîrna.
R ă s p . ge n. : Europa centrală şi de S, Asia de SV.
Genul 276. OENOTHERA*) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 112, nr. 318], ed. V (1754) 163, nr. 424. — Onagra
Adans. Fam. II (1763) 8. — L u m i n i ţ ă .
*) Onotheras (oenothera), nume dat de Theophrastos şi Dioscorides plantei Epilo-
bium hirsutum.
ONAGRACEAE 515
Plante ierbacei sau subarbuşti, eu rădăcini pivotante, cărnoase. Frunze

alterne, întregi, dinţate sau lobate. Flori axilare, solitare sau cîte 2, mari,
galbene sau albe, uneori roşii. Receptacul 4-muchiat, se ridică deasupra
ovarului în formă de tub şi cade odată cu floarea. Sepale 4, obovate sau
cordate. Stamine 8. Ovar cu 4 loji. Fruct capsulă polispermă, cu 4 loji sau,
prin dispariţia pereţilor, uniloculară, deschizîndu-se în 4 părţi.
Cuprinde 100—140 de specii răspîndite în America de N şi S.
1 a Rozetă de frunze alipită de pămînt. Frunze alungit obovate sau eliptice,
obtuze. Vîrful inflorescenţei nu este nutant la înflorire. Sepale lungi
cît 2/3 din lungimea tubului receptaculului....................... 1. 0 . foiennis
1 b Rozetă de frunze ridicată la 5 —10 cm deasupra solului, cu frunze lance
olate, acuminate. Vîrful inflorescenţei în timpul înfloririi nutant. Sepale
lungi cît 1,3—1:2 din lungimea tubului receptaculului___ 2. O. muricata
1. Oe. biennis L. Sp. pl. ed. I (1753) 346; Fl U.R.S.S. XV (1949) 628
sub Onagra. — Luminiţă. — Ketnyari ligetszepe. — Zweijăhrige Nachtkerze. —
O c.i h h h h k iiB y jicT H H n . — Ic.: Pl. 85, fig. 4, 4 a.
GG. Rădăcină napiformă, fusiformă, cărnoasă, în primul an emite o tulpină

sterilă, cu rozetă de frunze alipită de pămînt. Tulpină floriferă erectă, înaltă
pînă la 1 m, de obicei simplă, cu vîrf erect, spre vîrf muchiată şi împreună
cu caliciul, ovarul şi capsulele acoperită cu peri glanduloşi, scurţi şi peri
simpli, disperşi, mai lungi, dispuşi pe protuberanţe purpurii. Frunze bazale
alungit obovate sau eliptice, obtuze, îngustate într-un peţiol lung, cu margi
nile întregi sau distanţat mărunt dinţate, cele tulpinalc scurt peţiolate sau
subsesile, distanţate, alungit lanceolate, acute, neregulat şi mărunt dinţate,
răzleţ păroase, verzi deschis (cele dinspre bază adesea roşcate), lungi de
10 cm şi late de 3,5 cm. Flori de 2 —3 cm lungime, axilare, solitare, miro
sitoare. Tubul receptacului lung de 6 cm, concrescut cu ovarul. Sepale lance
olate, lung acuminate, răsfrînte, subţiri, ierbacei, aproape cît 2/3 din lungimea
tubului receptaculul, ± palid verzui, pe dinafară netede şi răzleţ păroase.
Petale obovate pînă la obcordate, scurt şi lat unguiculatc, uşor serate, lungi
de 2 —3, 2 cm; galbene sulfurii, mult mai lungi decît staminele, cca pe jumă
tate cît lungimea tubului receptaculului, apropiate şi uneori acoperite reci
proc cu marginile. Capsule liniar alungite, în partea superioară îngustate,
lungi pînă la 3 cm, cu 4 muchii obtuze, pufos păroase. Seminţe ascuţit
muchiate, neregulate, brune cenuşii sau brune negricioase, lungi de 1,5 mm. —
V I-IX .
S t a ţ i u n e a . Prin locuri nisipoase, pe marginea drumurilor şi ale
căilor ferate,, mâlul rîurilor, prundişuri, ziduri, locuri ruderale, uneori prin
locuri cultivate.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Rodna, Zagra (r. Năsăud); BisLriţa; Chiochiş
(r. Beclean); Cluj, Floreşti, Luna de Sus, Gilău (r. Cluj); Turda, Buru, Sălciua (r. Turda).
516 F i o n \ p.p.n.
Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Sovata (r. Sîng. de Pădure); Tuşnad-Băi (r. Ciuc); Reci la
«Retyi-Nyir» (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Mediaş; Sighişoara; Făgăraş, Voila pe
V. Sîmbăta (r. Făgăraş); Rupea; Sibiu, Guştcriţa, Ruşi, Şelimbăr, Bradu (r. Sibiu).
Reg. Hunedoara: Alba Iulia pe V. Ampoiului; Călan (r. Hunedoara); V. Slreiului
(r. Haţeg); Brad. Reg .Oradea: Oradea; Stîna de Vale (r. Beiuş); Dezna, Sebiş (r. Gura-
honţ); Incu; Pădureni, Adea (r. Criş). Reg. Timişoara: Şemlac, Păd. Ciala (r. Arad);
Păuliş, Radna (r. Lipova); Băile Ht rculane pe Vf. Şuşcului (r. Orşova). Reg. Craiooa:
Mt. Piatra Cloşanilor 1200—1400 m (r. Baia de Aramă). Reg. Piteşti: Rîmnicu Vîlcea,
Călimăneşti, Căciulata, Mrea Cozia, Golotreni (r. R. Vîlcea); Bălceşti (r. Băbeni-Bis-
triţa); Goleşti, Rădeşti, Furnicoşi (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Buşteni, Sinaia; Crivina
(r. Ploeşti). Reg. Bucureşti: Bucureşti la Popeşti-Leordeni; Ghergani (r. Răcari); Conţeşti
(r. Tilu); Mihăilrşti (r. Domneşti); Comana (r. Vidra); Răduleşti, Hereasca, Fierbinţi, V.
Cocioc la Periş, Bojdani (r. Snagov). Reg. Constanţa : Rasova (r. Medgidia); Caraorman,
Periprava (r.Tulcea); Jurilovca (r. Istria). Reg. Galaţi: Tecuci, Cosmeşti (r. Tecuci). Reg.
Bacău: V. Bistriţei şi V. Bistricioarci lingă Mt. Ceahlău; Verşeşti, Slănic (r. Tg. Ocna);
Adjud. Reg. I a ş i: Bîrnova, Ungheni, Cristeşti, Ţuţora lingă Prut, Hermeziu (r. Iaşi);
Bîrlad. Reg. Suceava : Mălini (r. Fălticeni); Stînca-Ştefăneşli (r. Truşeşti); Cîmpulung pe
malul Moldovei; Gura Humorului la Voroneţ.
f. erythrosâpala Borb. in MBL II (1903) 245, cum. ic. — Se deosebeşte de tip prin
florile late de 7 —8 cm şi prin caliciul roşu, cu sepale împerechiate. — Reg. C lu j: Cluj
în vechea grădină botanică. — După Borbăs s-a format brusc prin mutaţiune.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Seminţele au fost folosite în Germania ca surogat de cafea.
Plantă meliferă; nectarul se află în creştetul tubului receptaculului, de unde este cules
de albine. în unele regiuni din Germania rădăcinile se consumă ca salată, avînd gust de
şuncă fiartă. Frunzele şi rădăcinile se folosesc uneori în medicina populară, ca depurativ
şi emolient iar în homeopatie se folosesc în contra diareei. Frunzele conţin fitosterină,
probabil alcool cerilic, parafină, răşină, flobafeni, tanin, invertină, pentosane, invertază,
mucilagii, etc. Fitosterină se află şi în flori, împreună cu un colorant galben.
Răsp. g e n. : America de N, de unde s-a răspîndit în întreaga Europă şi Asia
de V.
2. O. muricâta L. Syst. ed. X II (1767) 263; Murr. Prodr. stirp. Gotting.

(1770) 24, tab. 1, — O nagra m uricata Mnch. Meth. (1794) 675; Fl. U.R.S.S.
XV (1949) 629. - Ic.: Pl. 93, fig. 3.
OO. Rădăcină pivolantă, lemnoasă, uneori foarte ramificată, în primul
an emile o tulpină scurtă, cu o rozetă de frunze ridicată deasupra pămîntului.
Tulpină erectă, înaltă pînă la 1 m, simplă sau în partea superioară cu ramuri
scurte, cilindrică sau uşor muchiată, dens foliată şi împreună cu caliciul,
ovarul şi capsula bogat glandulos păroasă, cu peri lungi, tari, roşcaţi sau
incolori, dispuşi pe protuberante purpurii, în partea inferioară purpurie,
la vîrf uşor nutantă. Frunze bazale alungit lanceolate, treptat îngustate
P l a n ş a 93. — 1. Fuchsia magellanica Lam. var. globosa (Lindl.) Bailey. — 2. F.

hybrida Voss. — 3. Oenothera muricata L. — 4. Clarkia elegans Dougl. — 5. C. pulchclla
Pursh.
PLANŞA 93
ONAGRACEAG 519
într-un peţiol scurt, lungi pînă la 16 cm şi late pînă la 1,6 cm, distanţat
sinuat dinţate, cele tulpinale lat lanceolate, foarLe scurt peţiolate sau sesile,
mai scurte decît cele ale rozetei, lungi de 5 —9 cm şi late de cca 2,3 cm,
spre vîrf ascuţite pînă la cuspidate, pe margini distanţat dinţate, groase,
destul de rigide, scurt păroase, verzi deschis sau verzi gălbui, adesea pătate
cu roşu cărămiziu sau purpuriu. Flori pe jumătate cît cele de O. biennis,
solitare, axilare, slab mirositoare. Tubul receptaculului concrescut cu ovarul,
lung de 4 —5,5 cm, cu sepale liniar lanceolate, lung acuminate, reflexe, cît
1/3—1 4 din lungimea tubului, ± rigide, verzi palide, pe din afară abundent
glandulos şi simplu păroase, cu peri dispuşi pe protuberanţe roşii. Petale
alungit obovate, scurt unguiculate, în partea superioară retezate sau puţin
crenate, mai închis galbene decît la O. biennis, lungi de 10—12 mm, de lun
gimea staminelor şi a sepalelor. Capsulă alungit ovoidală, pînă la 2 cm lungime,
des păroasă. Seminţe neregulat comprimate, muchiatc, pe o latură drepte,
pe celelalte curbate, puţin mai mici decît la O. biennis, cenuşii brune. —
V I-IX .
S t a ţ i u n e a . Pe malul apelor, pe nisipuri, prin locuri necultivate şi
ruderale, de la cîmpie pînă în regiunea de dealuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Mult mai rară decît specia precedentă. — Reg. Stalin: Sibiu
pe V. Sebeşului, Turnişor pe V. Gibinului (r. Sibiu). Reg. Oradea: pe malul Crişului
Negru (r. Beiuş şi Salonta). Reg. Constanţa: Delta Dunării la Letea (r. Tulcea).
R ă s p . g e n . : America de N, de unde în sec. XVIII-lea a fost introdusă în
Europa.
Genul 277. C I R C A E A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 3, nr. 9], ed. V (1754) 10, nr. 24. - T i 1 i ş c ă.
Plante ierbacei. Rizomi tîrîlori cu muguri de regenerare. Frunze
peţiolate. Flori mici, roşcate sau albe, radiare, bisexuate, radiar simetrice
(actinomorfe), în raccme simple sau ramificate. Tubul receptaculului se
ridică deasupra ovarului ca un pedicel alungit, concrescut cu baza stilului
şi încoronat de un disc inelar. Sepale 2, reflecte. Petale 2, obcordatc, profund
bifidate. Stamine 2, epipetale, cu cîte un singur grăuncior de polen trilobat.
Ovar inferior, piriform, cu peri încîrligaţi, bi-, sau unilocular, în partea supe
rioară în formă de peduncul şi concrescut cu baza sepalelor, a stilului şi cu
discul. Stigmat columnar, bifidat sau globulos. Fructul o nuculă cu 1—2
seminţe.
Genul cuprinde 5 specii, cu largă răspîndire pe glob.~
1 a Pediceli florali la bază fără bractei. Frunze uşor distanţat dintate sau
întregi, mate, cel puţin pe nervuri pufos păroase. Tulpină mai adesea
*) Din grecescul kirke = vrăjitoare, renumită în milologia greacă, care prin puterea
ei a transformat pe Odiseu în porc. Numele plan Lei a fost dat de Dioscorides speciei Man
dragora ojiicinalis. iar Matthiolus l-a adoptat pentru speciile genului Circaea.
520 FLORA R.P.R.
răzleţ moale păroasă. Rizom tare, aproape lemnos, cu epiderma alipită

şi . cu scvame care se descompun curînd. Disc înalt de 1/2—1/3 mm
1. C. lutctiana
1 b Pediceli florali la bază cu bractei mici, fdiforme. Frunze mai mari şi
mai des dinţate, glabre sau glabrescente. Tulpină glabră, numai spre
inflorescenţă glandulos pufos păroasă. Rizom cărnos, cu epidermă ridi
cată vcziculiform şi cu scvame persistente ............................................ 2
2 a Stigmat globulos. Fruct măciucat, piriform, unilocular, cu o singură
sămînţă, lung de cca 2 mm şi lat de cca 1,2 mm. Frunze acute sau obtuze.
Petale mai scurte decît caliciul. Perii fructului mai scurţi decît lăţimea
lui ................................................................................................... 2. C. alpina
2 b Stigmat emarginat lobat. Fruct obovat pînă la globulos, cu peri lungi
pe jumătate cît lăţimea lui, bilocular, cu 2 seminţe, lung de cca 1,5—
2 mm şi lat de 1 mm. Frunze acuminate. Petale de lungimea caliciului
3. C. intermedia
1 . 0. lutetiâna L. Sp. pl. ed. I (1753) 9; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 635. -

Tilişcă. — Kozdnseges varâzslofu. — Gemeine Hexenkraut. — flByjienecTHHK
napiiîKCKHH. — Exs.: FRE nr. 1293. — Ic.: Pl. 94, fig. 1, 1 a.
2J-. Rizom tare, aproape lemnos, cu internodii lungi, cu stoloni orizontali*
la vîrf umflaţi tuberiform şi cu scvame ce se descompun de timpuriu. Tulpină
de 20—60 cm, mai adesea simplă, rareori ramificată, fragilă, în partea infe
rioară cilindrică şi de regulă glabră, în cea superioară uşor muchiată, scurt
pufos păroasă. Frunze cordat ovate, lungi pînă la 10 cm, acute, distanţat şi
mărunt dinţate, la bază rotunjite sau uşor cordate, glabre sau pe nervuri
pufos păroase, mate, palid verzi. Peţiol lung de 1—4 (5) cm, pe faţă brăzdat.
Flori în raceme simple sau compuse, la început scurte, mai tîrziu alungite,
cu pediceli scurţi, patenţi, mai tîrziu reflexi, păroşi, fără bractei. Gîtul recep
taculului mai lung decît ovarul. Sepale reflexe, ovate, adesea purpurii. Petale
albe sau roşcate, lungi de 2 —4 mm, cca de lungimea caliciului, obcordate,
profund bifidate, cu lobii laţi şi obtuzi, neevident unguiculate. Stamine lungi
pînă la de 2 ori lungimea petalelor. Stigmat bilobat. Fructe obovate, de
3 —4 mm, biloculare, cu peri mai lungi decît diametrul maxim al unei loje,
la vîrf încîrligaţi, rareori aproape glabre. Pedicelii fructelor alungiţi, reflexi.—
VI-VIII.
S t a ţ i u n e a . Păduri umbroase, pe soluri reavenc, bogate în humus,
mai rar prin tăieturi de pădure şi locuri însorite, începînd din regiunea de cîmpie
pînă în cea montană.
Răsp. în ţară: Comună în toate regiunile ţării.
P l a n ş a 94. — 1. Circaea lutetiana L., la. floare mărită. — 2. C. intermedia Ehrh.,.

2a. floare mărită, 2b fruct mărit. — 3. C. alpina, 3a. floare mărită, 3b. fruct mărit.
PLANŞA U
ONAGRACEAE 523
V a r i ab i 1i t a t e a s p e c i e i
1 a Plantă scundă, înaltă pînă la 15 cm. Ovar glabrescent
var. alpâstris Schur Enum. pl. Transs. (1866) 214. — Reg. Stalin : Mţii Făgă
raşului în molidişuri.
1 b Plantă mai înaltă. Ovar păros.......................................................................................... 2
2 a Frunze foarle mari şi moi
f. umbrosa Levl. ap. Garns in Hegi Fl. Mitt.-Eur. V, 2 (1926) 877. —
Reg. Timişoara: Timişoara, Păd. Bazoş.
2 b Frunze normale.................................................................................................................. 3
3 a Plantă glabră sau glabrescentă
f. subglabra Borb. Vasvm. fl. (1887) 775. — Reg. Baia M .: între Peleritea
şi Răzoare în V. Lăpuşului (r. Lăpuş). Reg. Cluj: Cluj la Făget. Reg. Timişoara
în Păd. Casa Verde. Reg. Ploeşti: Sinaia la stîncile Sf. Ana (r. Cîmpina).
3 b PlanLă păroasă ................................................................................................................... 4
4 a Plantă mărunt pufos păroasă .......................................... 5
4 b Plantă pîslos păroasă, cu peri lungi, încîlciţi şideşi, mai ales pe tulpină, peţiol şi
nervurile frunzelor. Lamina frunzelor bazale aproape cordiformă
var. villdsa Beck Fl. NO II (1892) 695. — C. lut. f. hirsuta Nyâr. Kv. fl. (1941—
44) 662, et in Bul. şt. Acad. R.P.R. Secţ. Biol. III (1951) 33. — Reg. C lu j: Cluj.
Reg. Aut. M .: Reci (r. Sf. Ghcorghe). Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Hune
doara : Mţii Retezatului la Gura Zlata. Reg. Timişoara: Coronini (r. Moldova
Nouă). Reg. Craiova: Mt. Piatra Cloşanilor (r. Baia de Aramă). Reg. Ia şi: Ilîrlău.
5 a Perii scurţi, creţi şi alipiţi
f. pubescens Nyâr, l. c. — Reg. Cluj: Cluj. Reg. Aut. M.: Corund (r. Odorhei).
5 b Perii mai evidenţi şi mai patenţi.......................................................................... . . . . 6
6 a Frunze cu baza rotunjită
f. ovatîfdlia (Lasch). — C. lut. var. ovatifolia Lasch in Linn. II (1827) 446. —
Reg. Cluj: Valea Vinului (r. Năsăud); Cluj la Făget. Reg. Piteşti: Mihăeşti
(r. Muscel). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni).
6 b Frunze cu baza cordiformă
f. cordiîrilia (Lasch). — C. lut. b. cordijolia Lasch l.c. — R e g . C lu j: Cluj
la Făget. Reg. Stalin: Tălmaciu (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Timişoara la Păd. Casa
Verde. Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni).
După culoarea florilor şi a stilului se mai deosebesc:
f. albifldra Lâvl. l.c. — Flori albe. — Comună.
f. rubrifldra Levl. l.c. — Flori roşii. — Reg. Timişoara: Timişoara la Păd. Casa
Verde. Reg. Ia şi: Dl. Repedea (r. laşi).
f. carneostyla Lâvl. l.c. 878. — Stil roşu, de culoarea cărnii. — Reg. Timişoara:
Timişoara la Păd. Casa Verde. Reg. I a ş i: Bîrnova, Dl. Mare, Dl. Repedea.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcinile pot fi întrebuinţate pentru colorat în galben.
R ă s p . g e n . : Eurasia, America de N.
2. C. alpina L. Sp. pl. ed. I (1753) 9; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 633, tab.
31, fig. 2. — Exs.: FRE nr. 1297. - Ic.: Pl. 94, fig. 3, 3 a, b.
2J-. Rizom cărnos, cu internodii scurte, cu stoloni subţiri, orizontali,
tuberiform îngroşaţi la vîrf, bogat radicanţi şi cu scvame persistente. Tulpină
524 F I - O R . P . N .
erectă sau ascendentă, înaltă de 4 —25 cm, fragilă, simplă sau spre vîrf râmi*
ficată, în partea inferioară complect glabră, în cea superioară fin păroasă,
muchiată şi uşor aripată. Frunze aproape perpendicular patente pe tulpină,
cordiforme pînă la rotunde, lungi pînă la 3 cm, acuminate, cu baza evident
cordată, glabre, pe faţă verzi intens, puţin lucitoare, pe dos verzi albăstrui,
puternic lucitoare, cu luciu gras, pe margini membranoase, mărunt, sinuat
şi acut dinţate. Peţioli de 1—2,5 cm. Flori în raceme terminale, rareori şi
laterale, cu pediceli scurţi, orizontal patenţi, mai tîrziu reflexi, glabri. Bractei
liniare, lungi de cca 1 mm. Gîtul receptaculului lung pe jumătate cît ovarul.
Sepale 2, roşcate, pe margini alb membranoase. Petale 2, albe sau roşcate,
lungi de 1,5—2 mm, pe jumătate cît lungimea caliciului şi a staminelor, evi
dent unguiculate, cu lobi acuţi. Stigmat măciucat. Fructe piriform măciucate,
asimetrice, lungi de 2 —2,5 mm, uniloculare, cu o singură sămînţă, cu peri
încîrligaţi la vîrf, mai scurţi decît diametrul lojei. — V II—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin păduri, în locuri umede şi umbroase, pe lingăi
izvoare şi pîraie, pe trunchiuri putrede de arbori, în regiunea montană şl
subalpină, adesea în pilcuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Comună în tot lanţul Carpaţilor.
1 a Tulpină foarte ramificată, în partea superioară răzleţ păroasă. Frunze superioare-
ovale pînă la alungit ovale, pe margini scurt ciliate
f. major Beckhaus. ap. Gams in Hcgi Fl. Mitt.-Knr. V, 2 (1926) 875. — Reg.
Aut. M .: Borsec (r. Topliţa). Reg. Oradea: Mţii Bihorului la Finiş (r. Beiuş).
1 b Tulpină simplă, neramificaLă; cel mult inflorescenţa ramificată.............................. %
2 a Inflorescenţă racem simplu
f. simplicissima (Lasch). — C. alp. var. simplicissima Lasch in Linn. II
(1827) 446. — Reg. Baia M .: în Maramureş. Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa),
Reg. Bacău: Mt. Ceahlău.
2 b Racem ramificat
f. composita (Lasch). — C. alp. var. composita Lasch l.c. — Reg. Aut. M. r
Tuşnad (r. Ciuc).
Răsp. g e n. : Eurasia, America de N.
3. 0. intermedia Ehrh. Beitr. IV (1789) 42; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

634, tab. 31, fig. 1. - Ic.: Pl. 94, fig. 2, 2 a, b.
4 . Rizom cărnos, cu internodii lungi, cu rădăcini fibroase, scurte şi cu
stoloni filiformi, în cca mai mare parte subterani. Internodiile cu epidermă
vesiculiform ridicată în sus şi cu scvame persistente. Tulpină erectă, înaltă
de (6) 10—40 cm, adesea ramificată, în partea inferioară cilindrică, în cea
superioară uşor muchiată, glabră sau răzleţ păroasă, în inflorescenţă glandulos
pufos păroasă. Frunze ovate pînă la cordiforme, acuminate, sinuat dinţate,
subţiri, pe margini şi pe nervuri slab păroase pînă la glabre, lucitoare pînă la
O N A G R A C F .A E 525
mate. Peţioli patenţi, mai scurţi decît lamina. Flori în raceme terminale şi
axilare, laxe, pauciflore, mai tîrziu alungite, cu pediceli subţiri, glandulos
păroşi, aproape perpendicular patenţi, mai tîrziu reflexi, la bază cu bractei
mici, filiforme, abia vizibile cu ochiul liber. Gîtul receptaculului se ridică evi
dent, lung cel puţin cît 1/2 ovarului. Sepale ovale, acute, verzi sau roşcate.
Petale albe sau roşii deschis, lungi de 2—3 mm, puţin mai scurte decît stârni-
nelc, scurt unguiculate, cu lobii obtuzi, ± îndepărtaţi. Stigmat emarginat,
bilobat. Fructe în formă de măciucă, pînă la ovat globuloase, aproape simetrice,
lungi de 2 —3 mm, biloculare, de obicei căzătoare înainte de maturitate,
abundent păroase, cu peri încîrligaţi la vîrf, lungi de 0,5—0,8 mm, subţiri,
rigizi, acuţi, arcuit încovoiaţi. — V I—VII.
S t a ţ i u n e a . Sporadică sau în pilcuri, prin păduri în locuri umbroase
şi umede, pe lîngă izvoare, prin depresiuni, pe soluri bogate în humus şi pe
lemne putrede.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Mt. Ţibleş (r. Lăpuş). Reg. Cluj : Mţii Rodnei,
■Năsăud. Reg. Aut. M .: Borsec (r. Topliţa); ML Puciosu (r. Ciuc); Lueta (r. Odorhei);
Sovata (r. Sîng. de Păd.). Reg. Stalin : Mţii Făgăraşului, Pasul Turnu Roşu, Mţii Sibiului
ia Iezerul Cibinului, V. Sadului (r. Sibiu). Reg. Timişoara: Mt. Ţarcu (r. Caransebeş);
Mt. Semenic (r. Orşova). Reg. Piteşti: Mrea Bistriţa (r. Horezu); Voineasa în V. Jidoaiei
^r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Sinaia, Buşteni (r. Cîmpina). Reg. Bacău: Tg. Ocna, Slanic,
Mt. Dobru (r.Tg. Ocna); Mt. Cealilău, Mt. Grinţieşu, Mt. Bozu pe V. Bistricioarei
<r. Ceahlău). Reg. Suceava: BroştcTu pc V. Bistriţei şi V. Neagra (r. Vatra Dornei).
Răsp. g e n. : Europa centrală, Ucraina.
Genul F U C H S I A *). L.**)

Gen. pl. red. I (1737) 27, nr. 74], ed. V (1754) 498 in App. nr. 1067. -
Cerceluşi.
Arbuşti cu frunze opuse sau verticilate. Stipele mici sau lipsesc. Flori
hermafrodite sau poligame, tetramere, actinomorfe, în general nutante.
Axa florală (receptaculul) formează un tub de obicei colorat, în prelungirea
ovarului, la fund cu un disc nectarifer în formă de cupa. Caliciu petaloid, din
4 sepale. Petale 4, convolute în mugure. Stamine 8, în general exserte. Caliciu,
«corolă şi stamine fixate la partea superioară a tubului floral. Gineceu
inferior’ 4-carpelar, concrescut cu partea de jos a tubului; ovule numeroase,
•cu placentaţie axială. Stil mai lung decît staminele, cu stigmat tetralobat.
Fruct bacă 4-loculară. Seminţe numeroase, Iară endosperm.
Genul cuprinde cca 60 specii răspîndite în America centrală, Mexic şi
America de S.
Determinarea speciilor cultivate la noi .

1 a Flori violete, globuloase, lungi de 2,5—3 cm, aşezate cîte 1—2 la sub
ţioara frunzelor.......................................................................... F. magcllanica
*) După numele botanistului german Leonard Fuchs (1501 —1566).

**) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u .
526 FLORA R.P.R.
1 b Flori roşii, cu tub alungit, lungi de 5 —7 cm, aşezate la vîrful ramurilor,

formînd raceme nutante................................................................................... 2
2 a Flori de cel mult 6 cm lungime. Vîrful sepalelor verde. Petale de un roşu
sanguineu. Frunze alungit eliptice. Arbust înalt de 2 m ___ F. fulgens
2 b Flori mai lungi de 6 cm. Sepale şi petale roşii. Frunze alungit ovale.
Arbust înalt de 0,80—1 m F. boliviana
• F. mageMnica Lam. Encycl. II (1786) 564. — F. macrostemma Ruiz

et Pav. Fl. peruv. III (1802) 88, tab. 324, fig. 6. — F . elegans Salisb. Ic.
stirp. rar. (1791) 13. — Ic.: Pl. 93, fig. 1, pro var.
Arbust înalt de 1—3 m, cu ramuri glabre sau ± pubescente. Frunze opuse,
uneori verticilate, alungit ovate, scurt peţiolate, serat dinţate, lungi de 5 —6
cm şi late de 2,5 cm, glabre, acuminate, cu nervuri şi peţioli purpurii. Flori
axilare, lung pedicelate, cu pediceli purpurii, nutante, cîte 1—2 la subţioara
frunzelor, lungi de cca 3 cm. Sepale alungit lanceolate, acuminate şi patente,
de culoare roză. Tubul axei florale puţin mai lung decît ovarul. Petale
obovate, violete sau purpurii. Corolă mai scurtă decît caliciul. Stamine mult
exserte. — V I—X.
Cultivată în sere şi apartamente.
V a r i a b i 1i L a t e a s p e c i e i
var. globăsa (Undi.) Bailey Cycl. Amer. hort. II (1900) 614. — F . globosa Lindl.
in Bot. Reg. XVIII (1832) tab. 155G. — I c .: Pl. 93, fig. 1. — Frunze lungi de 2,5—3 cm.
Flori dc cca 3 cm lungime, globuloase, cu pediceli glabri. Tubul şi lobii caliciului de un
roşu viu, uneori albi sau gălbui, patenţi sau răsfrînţi.
var. tenâlla DC. Prodr. III (1828) 38. — F. gracilis Lindl. in Bot. Reg. X (1824)
tab. 847. — F. graciluf tenella Lindl. l.c. nr. 1052. — Ramuri tinere pubescente. Frunze
mici, ovat lanceolate, lungi de 2—2,5 cm şi late de 1 —1,5 cm. Flori lungi de 2,5 cm.
Lobii caliciului lanceolaţi, acuminaţi şi de un roşu viu, cu vîrfurile ± îndepurlate de axa
florală. Stamine puţin exserte.
Răsp. ge n. : Originară din America de S şi centrală, pînă în Mexic.
• F. fulgens Mogino et Sesse in DC. Prodr. III (1828) 39.

Arbust înalt de 1—2 m, cu ramuri purpurii, glabre. Frunze alungit eliptice,
lungi de 8 —10 cm şi late dc 4,5—7 cm, la bază atenuate, pe margini uşor
serat dinţate, cu nervuri purpurii. Flori cu receptacul lung, tubulos, lungi
de 5—6 cm, reunite la vîrful ramurilor în raceme nutante, cu pediceli purpurii.
Sepale ovat lanceolate, roşii, cu vîrful verde. Petale de un roşu aprins.
Stamine puţin exserte. — V II—X.
Originară din Mexic şi introdusă în Europa prin anul 1830. La noi culti
vată în apartamente şi sere.
ONAGRACEAE 527
• F-. boliviana Carr. in Rev. Hort. (1876) 150.

Arbust înalt de 0,6—1 m. Frunze ovat lanceolate, lungi de 7—8 cm şi
late de 3 cm, pe dos purpurii, cu nervuri purpurii închis. Flori cu receptacul
lung, tubulos, lungi de 5 —7 cm, reunite la vîrful ramurilor în raceme nutante.
Sepale ovat lanceolate, roşii. Petale roşii. Stamine exserte. — V II—X.
Originară din Bolivia şi introdusă in Europa pe la sfîrşitul sec. X IX .
La noi cultivată în sere şi apartamente.
X F. hybrida Voss in Vilmor. Blumengărtn. TT, ed. III (1896) tab. 84,
fig. 334 = magellanica x fulgens. — F. speciosa Hort. — Ic.: Pl. 93, fig. 2.
De la F . fulgens are frunzele lungi de 9 —10 cm şi tubul receptaculului
mai lung decît ovarul. Prin staminele exserte şi sepalele patente sau răsfrînte
se apropie de F. magellanica.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Speciile de Fuchsia şi hibrizii lor sînt mult folosite la deco
rarea teraselor, balcoanelor şi ferestrelor. Plantele se pot înmulţi uşor pe cale vegetativă
Nu suportă temperaturi sub 0°.
Genul C L A R K IA *) Pursh**)
Fl. Amer. sept. I (1814) 260, tab. 11.
Plante ierbacei, anuale sau perene, cu flori hermafrodite, radiar simetrice
(actinomorfe), tetramere, sesile, axilare. Tubul rccptaculului cu 4 muchii.
Sepale 4, în general răsfrînte. Petale 4, întregi sau lobate, dispuse încrucişat,
lung unguiculate, cu unguiculele în general bidentatc. Gîtul corolei foarte
scurt. Stamine 8, în 2 cicluri, ciclul intern (epipetal) adeseori steril sau lipsind
cu totul. Gineceu inferior, 4-carpelar, concrescut cu receptaculul. Stil lung,
cu stigmat tetralobat* cu lobii scurţi. Fruct capsulă tctraloculară, cu 4 muchii,
dehiscentă, valvicidă. Seminţe numeroase, la vîrf cu o coronulă de mici apendici.
Genul cuprinde 5 specii, toate originare din America, de N.
Determinarea speciilor cultivate la noi

1 a Frunze liniare sau lanceolate. Petale trilobate. Ovar, receptacul şi caliciu
glabri .............................................................................................. C. pnlchclla
1 b Frunze ovat lanceolate. Petale întregi. Ovar, receptacul şi caliciu păroşi
C. elegans
-X- 0. pulehella Pursh Fl. Amer. sept. I (1814) tab. 11. — Ic.: Pl. 93,
fig. 5.
O. Tulpină înaltă de 30—60 cm, ramificată începînd de la bază, glabră.
Frunze liniar lanceolate, acuminate, glabrescente, cu marginea nedinţată.
*) Gen dedicat generalului englez Clarke, însoţitorul lui Lewis, cunoscutul explo
rator al Munţilor Stîncoşi ai Americii de N.
**) Prelucrat de I. G r i n ţ e s c u .
528 flora r .p .r .
Flori roze sau purpurii, cu petale trilobate, lungi de 2,5 cm. Ovar, receptacul
şi caliciu glabri. — V I—IX.
Cultivată ca plantă ornamentală.
var. integripetala Hort. ap. Nichols. Dict. Hort. I (1892—3) 699. — Petale întregi
de un roşu carmin, cu marginea albă:
var. puleh6rrim& Hort. — Flori mici, de un roşu carmin.
var. nâna Hort. — Plantă pitică.
R ă s p . g e n. : Originară din America de N (California); introdusă în Europa prin
anul 1826. Cuprinde numeroase varietăţi horticole.
. C. elegans Dougl. ap. Lindl. in Bot. Reg. XVI (1830) tab. 1575. —
Ic.: Pl. 93, fig. 4.
O. Tulpină înaltă dc 50—60 cm, ramificată, glabră. Frunze ovat lan
ceolate, acute, pe margini uşor dinţate. Flori purpurii, cu petale spatulate,
Întregi. Ovar, receptacul şi caliciu pubescenţi. — V —VIII.
Ca şi specia precedentă este folosită de grădinari la complectarea rondu
rilor şi straturilor, precum şi pentru borduri.
R ă s p . g e n. : Originară din America dc N (California); introdusă în Europa pe
ia începutul sec. XIX. Cuprinde numeroase forme horticole.
Ob s . Tot din fam. Onagraceae face parte şi genul Godetia Spach (apropiat de Oeno-
ihera prin caracterele florale) cu speciile G. whitneyi Hort. (G. grandiflora Lindl.), G. lind-
leyana Spach, G. rubicunda Lindl., originare din California şi cultivate la noi ca plante
ornamentale, cu numeroase varietăţi şi forme horticole.
Genul 278. G A U R A * ) L.**)

Diss. nova pl. gen. resp. Chenon in Linn. Amoen. Acad. I (1751)
Nr. 1111; Gen. pl. ed. V (1754) 163, nr. 425.
Plante ierbacei. Flori simetrice. Stamine 8, la bază cu cîte un solz. Ovar
4-locular. Ramurile stigmatului la bază unite printr-un văl. Fruct nucă cu
1 —4 seminţe.
Genul cuprinde cca 20 de specii răspîndite în Mexic şi America de N.
-X G. biennis L. Sp. pl. ed. I (1753) 347. - Ic.: Pl. 85, fig. 2, 2 a.
©O. Plantă abundent păroasă, cu tulpini înalte dc 1—2 m, erecte, cu
Tamuri virgate, numeroase. Frunze lanceolate pînă la îngust ovate, la ambele
•capete îngustate pînă la acute, pe margini distanţat serat dinţate. Flori în
■spice laxe. sesile. Sepale 4. Petale 4, roşii. Stigmat 4-fidat, cu laciniile la
bază înconjurate de un înveliş (văl). Fruct nedehiscent, ± lemnos, cu 4 valve,
*) De la cuvîntul grecesc gauros = mîndru, maiestos, după tulpina sa erectă şi

zveltâ.
**) Prelucrat de I. M o r a r i u .
T R A P A C *A *5 529
uneori la vîrf se desface puţin, la interior cu 4 loji, in fiecare cu cîte o sămînţă,

uneori prin avortare cu o lojă şi o sămînţă. — V I—VIL
Originară din Mexic. La noi cultivată ca plantă ornamentală prin grădini
şi pe alocuri sălbăticită (de ex. la Cluj şi la Aiud).
Fam. 53. TRAPACEAE Dumort.*)

Anal. fam. (1829) 36. — Hydrocaryaceae Raimann in Engl. et Prantl
Pflzfam. III, 7 (1893) 223.
Caracterele familiei identice cu ale genului.
Genul 279. T R A P A * * ) L.
Sp. pl. ed. I (1753) 120. - C o r n a c i .
Plante acvatice anuale, cu rădăcini repente şi rădăcini secundare verlicilate,
asimilatoare. Frunze submerse liniare, opuse. Frunze natante trapezoidale.
Peţioli prevăzuţi cu umflături formate din ţesut aerifer de origină schizogenă,
şi cu stipele liniare sau îngust lanceolate. Flori solitare, axilare, radiar sime
trice (actinomorfe), bisexuate, tetramere. Receptacul în formă de cupă,
concrescut cu partea inferioară a ovarului. Sepalele valvate in mugure, după
înflorire toate, sau numai cele 2 laterale, transformate în spini. Petale libere,
mici, imbricate în mugure. Stamine introrse. Discul dintre stamine şi vîrful
ovarului ondulat pliat. Stil subţire, cilindric, cu stigmat capitat. Ovar bicar-
pelar, semiinferior, cu 2 loje cu cîte un ovul anatrop. Fruct drupă mare,
subglobuloasă, cu 2 —4 coarne sau spini, rezultînd din modificarea sepalelor.
Sămînţă mare, cordiformă, netedă, fără albumen, cu embrion erect. Cotile-
doane inegale; unul voluminos, al doilea mic, redus la un solzişor.
Genul cuprinde peste 100 specii.
T. nâtans L. Sp. pl. ed. I (1753) 120; Fl. U.R.S.S. XV (1949)652.— T.

natans f. coronata Nath. in Bihang Tdl K. Sv. Vet. Acad. Handl. Bd. 13,
III, 10 (1838) 19, 24, 27, 31. — Gornaci. — Sulyom. — Wassernuss. — B o^h-
nă opex njiaBaionţnfi. — Exs.: FRE nr. 2456 b, c. — Ic.: Pl. 95, fig. 1 , 1 a ,
b, sub f. vili.
O. Rădăcină principală slabă, de timpuriu înlocuită de rădăcini adven-
tive şi asimilatoare, opuse sau verticilate. Tulpini adesea numeroase, simple,
de 0,5—2 m lungime, cilindrice, la bază subţiri, spre vîrf pînă peste 1 cm
grosime, în partea inferioară cu frunze submerse, liniare, întregi, sesile, de
timpuriu căzătoare. Frunzele natante (plutitoare) cîte 30—50 la vîrful tulpinii,
îngrămădite în rozetă, peţiolate. Lamina rombică, de 1,5—4,5 cm lungime,
groasă, pieloasă sau cărnoasă, în partea anterioară acut dinţată, pe faţă glabră
*) Prelucrată de E m. Ţ o p a.
**) Derivat din cuvîntul latin calci-trapa, o armă folosită contra atacurilor cava
leriei, care avea 4 vîrfuri (coarne) ca şi fructul de Trapa. Numele plantei a fost folosit
pentru prima dată de Linee.
530 ploua n . r .n .
sau păroasă, verde închis sau ± roşietic nuanţată, pe dos brunie sau brun
pătată, ± păroasă sau glabră. Peţioli în majoritate la mijloc cu o umflătură
(cameră de aer). Flori solitare, în axilele frunzelor plutitoare. Pedunculi scurţi,
viloşi, după înflorire se alungesc, se îngroaşe şi se încovoaie în jos. Sepale
îngust triunghiulare, carenate, după înflorire concresc şi se transformă în
spini rigizi. Petale obovate pînă la îngust triunghiulare, de cca 8 mm lungime,
albe, căzătoare. Fruct de 2 —3 cm înălţime şi 2,5—4 cm lăţime, cu 2—4
coarne spinoase, rigide. Pericarpul neted, brun deschis, după căderea fructului
la fundul apei se macerează, lăsînd să apară sîmburele sulcat, care devine
repede negru. — V I—VIL
S t a ţ i u n e a . Ape stătătoare, însorite, pe fund cu nămol bogat în humus,
însă sărac în carbonat de calciu. In timpul înfloririi, ca şi a formării fructelor,
trebuie ca temperatura apei să depăşească + 20° .
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Gulciu Mare (r. Satu Mare); Moftinu Mic
(r. Cărei). Reg. Stalin: Blaj (r. Tîrnăveni); Rupea, Racoşu de Jos (r. Rupea); 'Araci
(r. Codlea); Sibiu, Bradu (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Bocsig, Ineu;
Mărţihaz în apele pescăriei şi în canalele din jur (r. Salonta). Reg. Timişoara: Ciala
(r. Arad); Lacul Şoimoş, Radna (r. Lipova); Lacu Rotund lîngă Canalul Bega (r. Timi
şoara) ; Partoş (r. Ciacova). Reg. Craiova: Lacu Potelu, Insula Celeiu (r. Corabia). Reg.
Bucureşti: Turnu Măgurele; Giurgiu; Feteşti; Prundu, Comana în apa Neajlovului
(r. Vidra); BueureşLi la Fundeni în Y. Colentinei. Reg. Constanţa : Tulcea în Dunavăţ,
Sulina, Sf. Gheorghe în Canalul Turcesc, pe lingă insula Oleanca, Letca (r. Tulcea). Reg.
Galaţi: Lacul Şerban şi de-a lungul braţului mort al Dunării (r. Brăila). Reg. I a ş i: Braţul
mort al Prutului lîngă Vladomira (r. Vlădeni); Cristeşti (r. Iaşi).
După frunze:
1 a Frunze pe faţă şi pe peţiol viloase
var. villăsa Schur sec. Prod. in Bul. Acad. Agr. Cluj IV (1933) 241, fig. 1, la, b.
1 b Frunze în întregime glabre sau numai pe dos sau pe peţiol păroase...................... 2
2 a Frunze în întregime glabre
var. leiophylla Borb. in TTK (1894) 311 et Balat. fl. (1900) 411.
2 b Frunze pe dos sau pe peţiol păroase.............................................................................. 3
3 a Frunze cu lamina glabră şi peţiolul păros
var. glabru Opiz sec. Prod. l.c.
3 b Frunze pe faţă glabre, pe dos bruniu lanate, late de 8 cm şi lungi de 5 cm, cu vîrf
rotunjit
var. subrcniforinis Borb. l.c. 315 et Balat. fl. 410.
După fructe:
1 a Fruct £: bombat deasupra coarnelor, mai rar conic sau aproape cilindric, rar plat,
fără colet şi o.ronulă. sau cu un colet foarte jos. Coarnele scurte, tari, cu o bază
foarte lărgită
P l a n ş a 95. — 1. Trapa natans var. villosa Schur, la. frunză, lb. fruct. — 2. Myrio-
phylluT" spicdium L . — o . M. certicillatum I.. 4. Hippuris vulgari# L.
P L A N Ş A 96
TRAPACFAF— HALORAGACEAE 583
var. lacvigata (Nath.) Glxick in Pasclier’s Susswasserfl. 15 (1936) 329.

1 b Fruct în partea superioară de altă formă. Coletul totdeauna prezent, adesea cu
coronulă. Coarnele inferioare tari sau lipsesc cu totul, dar în cazul acesta în locul
lor se află proeminenţe sau bureleţi.............................................................................. 2
2 a Partea superioară a fructului foarte bine dezvoltată în formă de cupolă, pirami
dală sau aproape cilindrică
var. conocârpa Aresch. in K. Vet. Acad. Forrhandl. (1873) 239.
2 b Partea superioară a frucLului slab convexă sau plată. Fructul fără colet şi fără coro
nulă, cu coarnele superioare şi inferioare la bază pronunţat constricte.
var. cruciata Gliick l.c. 328.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Datorită bogatului conţinut în amidon (52%) proteine (15%),
grăsimi (7,5%) şi zahăr (3%) seminţele se consumă crude, fierte sau măcinate sub formă
de pîine. în unele regiuni din Europa, India, Indochina, China şi Japonia se cultivă ca
plantă alimentară. Fructele sînt folosite uneori ca medicament contra turbării, muş
căturilor de animale veninoase, diareei, etc. Frunzele constituie o hrană substanţială pentru
porci, cai, etc.
R ă s p . g e n. : Europa, Asia de V, Africa; introdusă în America şi Australia.
Fam. 54. HALORAGĂCEAE **) Lindl.

Veg. Kingd. (1847) 722. — Halorageae R. Br. in Fiind. Voy. II in App. 3
(1814) 549. — Halorrhagaceae Schindl. in Engl. Bot. Jahrb. X X X IV , Beibl.
nr. 77 (1904) 3. — Halorrhagidaceae Peters. in Engl. et Prantl Nat.
Pflzfam. III. 7 (1893) 226.
Plante acvatice sau terestre, ierbacei sau semilemnoase, foarte variate ca
mărime şi înfăţişare. Frunze alterne, opuse sau verticilate. Flori mici, radiar
simetrice (actinomorfe), de regulă bisexuate sau unisexuate. Caliciu tetramer
sau rudimentar. Corolă tetrameră sau Avortată. Stamine 2 —8. Ovar inferior,
cu 1—4 cârpele, fiecare cu cîte 1 ovul. Polenizare anemofilă, rareori ento-
mofilă. Fruct o capsulă sau nucă, cu 1—4 seminţe sau desfăcută în 2 —4
drupeole apocarpoide.
Familia cuprinde 7 genuri şi cca 1000 dc specii.
Genul 280. M Y R I O P H Y I L U M **) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 290, nr. 724], ed. V (1754) 429, nr. 945. - P e n i ţ ă .
Plante acvatice, submerse sau emerse, cu tulpină glabră, simplă sau rami
ficată, cu ţesut aerifer foarte dezvoltat. Frunze pectinat penatifidate, cîte
3 —6 în verticile, cu segmente capilare, opuse. Flori unisexuate sau bisexuate.
alterne sau în verticil, grupate în spice terminale întrerupte. Sepale 4. Petale 4.
Stamine 8. Ovar 4-carpelar, concrescut cu receptaculul. Stigmate sesile, capi-
tate, păroase. Fiecare floare cu 1—3 bractei. Fructul se desface în 4 drupeole.
Seminţe cu endosperm. Cotiiedoane mai scurte decît radicula.
Genul cuprinde 36 dc specii, răspîndite aproape pe tot globul.
*) După grecescul myrios — numeros, şi phyllon = frunză, din cauza frunzelor
foarte sectate ale acestei plante.
534 P L O U A R. P. R .
1 a Frunze cîte 5 (rar 4 —6) în verticile. Bractei penatisectate, de regulă
cu mult mai lungi decît florile. Formează tu rion i... .O L verticillatum
1 b Frunze cîte 4 (rar 3,5 sau 6) în verticile. Bractei mai scurte sau de lungimea
florilor, cele inferioare penatisectate sau ineize, cele superioare întregi.
-Fără tu r io n i............................................................................. 2. M. spicatum
î. M. verticillatum L. Sp. pl. ed. I (1753) 992; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

665, tab. 1 3 , fig. 2. — Peniţă. — Gyuriis sxilb'binar. — QuirbluLiges
Tausendplatt. — ypyTB MyTOBnaTan. — Exs.: FRE nr. 2671. — Ic.: Pl. 95,
fig. 3; Prod. Fl. ed. II (1939) 344,
4. Plantă submersă, mai,rar terestră, cu rizom repent şi rădăcini mici,
numeroase şi subţiri. Tulpină gălbuie sau verde brunie, cilindrică, friabilă,
glabră, simplă sau puţin ramificată, de (15) 50—150 (300) cm lungime. Frunze
cîte 5 (rar 4 sau 6) în verticil, de (4) 20—45 mm lungime şi 1—4 mm lăţime,
pectinat penate, cu segmente glabre, filiforme, setiforme sau capilare, lungi
de 3 —32 mm. Flori mici, cîte 4 —6 în verticile grupate în spice de 5—15 cm
lungime şi late de 4 —8 mm; cele superioare mascule sau hermafrodite, cele
inferioare femele sau hermafrodite, Bractei pectinat penate sau penatifide,
alungite, de lungimea florilor sau pînă la 10 ori mai lungi decît acestea. Recep
tacul ± campanulat, lung de 1—1,5 mm şi la t de 0,5—0,7 mm. Sepale brune,
triunghiulare, de 0,3—0,5 mm lungime, pe margini mărunt dinţate. Petale ±
translucide, obovate, concave, carenate, obtuze, albe sau verzui, de timpuriu
căzătoare, la florile mascule lungi de 2 —2,5 mm şi late de 1—1,5 mm, la cele
femele lungi de 1—1,5 mm şi late d<? 0,5 mm. Ovar ovat alungit, lung de
1,5—2 mm. Fruct din 4 drupeole, glabru. — V I—VIII.
S t a ţ i u n e a . Ape stătătoare sau lin curgătoare, cu funduri nisipoase,
în apropierea malurilor. Formează pajişti dese pînă la adîncimea de 2 m.
H ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia Mare : Culciu Mare, Ambud (r. Satu Mare). Reg. Cluj :
Chioohiş (r. Beclean); Tăureni (r. Luduş); Zău de Cîmpic (r. Sărmaş); Cluj, Some-
şeni (r. Cluj); Turda. Reg. Aut. M .: Ungheni (r. Tg. Mureş); Sîncrăieni, Sîntimbru, Ţuş-
nad, Cetăţuia (r. Ciuc). Reg. Stalin : Sighişoara; B laj; Valea Lungă (’r. Mediaş); Or. Stalin;
Agnita; Sibiu, Avrig. Reg. Oradea: Mărţihaz (r. Salon ta). Reg. Craiova: Burila Mare,
Burila Mică, Mileni, Gogoşu şi Jiana Veche în bălţile din împrejurimi (r. Vînju Mare).
Reg. Bucureşti: Bucureşti la Chilila în apa Colentinei; Mrea Ţigăneşti în Lacul Bălteni,
Mrea Căldăruşani în Lacul Căldăruşani (r. Snagov); Comana în apa Cîlniştci (r. Vidra).
Reg. Constanta: Delta Dunării, Letca, Malcoci (r. Tulcea). Reg. Bacău: Mrea Neamţ
(r. Tg. Neamţ); Brătila (r. Tg. Ocna). Reg. Ia şi: în V. Nicolinei, Cristeşti (r. Iaşi);
Vlădeni. Reg. Suceava: Romîneşli, Bosanci, Dragomiina (r. Suceava).
1 a Plante terestre, înalte pînă la 15 cm, cu frunze scurte, lungi de 2,5 cm. Laciniile
frunzelor de 5 mm lungime. Bractei de regulă mai lungi decît florile
f. limtfsum (Hect.). — M . limosum Hectot in DC. Fl. fr. V ed. III (1815) 530. —
HALO R AGAG li AE 535
Sporadică.
1 b Plante acvatice 2
2 a Bractei numai cu puţin mai lungi decît florile
f. peetinâtum (DC.). — M. pectinatum I)C. l.c. 529. — M. verticillatum var. a.
peetinatum Wallr. Sehedul. crit. I (1822) 489. — Reg, Stalin: Sibiu. Reg. Ia şi:
Vlădeni; CrisIeşti (r. Iaşi).
2 b Bractei dc 2—3 ori (f. pinnatum Wallr. l.c.) sau de 5—10 ori mai lungi decît florile
(f. pinnatifidum (Wallr.). — M . verticillatum var. y . pinnatijidum Wallr. l.c. —
Transilvania orienlală.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fundurile de ape acoperite cu Myriophyllum oferă peştilor
adăpost bun şi locuri de hrană oăuLate. în special puii de crap găsesc în desişul acestor
plante numeroase animalculc. Ca şi specia următoare: participă activ la decalcificarca bioge-
nică a apei, carbonatul dc calciu precipiLindu-sc pe frunze, care sînt adesea aspre la
pipăit. Datorită acestui fapt, plantele*se pot folosi pentru lustruirea obiectelor de lemn.
Răsp. g e n. : Eurasia, America.
2. M. spicâtnm L. Sp. pl. ed. I (1753) 992; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 667,
tab. 13, fig. 2. — Peniţă. — Fuzeres siillohinâr. —* Ehriges Tausendblatt. —
Yj y T i» KOJTocoBan. — Exs.: FRE nr. 2672. — Ic.: Pl. 95, fig. 2.
4 . Rizom repent, cu rădăcini numeroase şi subţiri. Tulpină de regulă
roşietică, de 10—150 (300) cm lungime, submersă, ramificată, la nodurile
inferioare cu 1—4 rădăcini adventive. Frunze cîte 4, rar 3,5 sau 6, în vcrticil,
lungi de 1 —1,8 (3) cm, peclînat penatifide, cu segmente opuse, filiforme,
capilare, cu marginea întreagă. Flori numeroase, în verticile grupate în spice
terminale, întrerupte, de 3 —8 cm lungime şi 2 —3 mm lăţime, herma
frodite sau cele superioare mascule şi cele inferioare femele. Bractei rotunjit
ovate, îngroşate, curbate, cea inferioară penat fidată, de aceiaşi lungime sau
puţin mai lungă decît florile, cele superioare întregi şi mai scurte decît florile.
Receptacul tubulos sau larg campanulat, lung de 0,5—1 mm şi lat de 0,5 mm.
Caliciu cu sepale ovoid triunghiulare. Corola cu 5 petale eliptice, obtuze,
lungi de 1,5—2,5 mm şi late de 1—1, 5 mm, concave, de un roz deschis. Ovar
inferior, de 1,5 mm lungime, concrescut cu receptaculul, cu 4 loji şi 4 stigmate
scurte şi penate. Fructul format din 4 drupe lungi de 2 mm şi
late de 1,5 mm. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Ape stagnante şi lin curgătoare. Frecventă împreună cu
specia precedentă. Formează uneori pajişti întinse la o adîncime de 0,5—2 m.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Raia M . : Moîtinu Mic pc canalul Homorod (r. Cărei).
Reg. C lu j: Cluj, Someşeni; Băile Sărate Turda ; Ocna Mureşului (r. Aiud); Tăureni
(r. Luduş). Reg. Aut. M.: Tg. Mureş, Ihod (r. Tg. Mureş); Reghin; Ruşii Munţi (r. Topliţa);
Sînsimion (r. Ciuc). Reg. Stalin: Bradu, Sibiu; Oraşul Stalin, Prejmer; Blaj; Agnita;
Sighişoara; Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara: Bretea Romînă (r. Haţeg); V.
Secaşului (r. Sebeş). Reg. Oradea: Mărţihaz în apele canalului (r. Salonta). Reg. Timi
şoara: Timişoara la Ghiroda şi Mehala; Liebling la Balta Mare (r. Ciacova). Reg. Cra
iova : între Burila Mică şi Burila Mare la Balta Cioarei (r. Vînju Mare). Reg. Bucureşti :
536 FLORA R.P.R.
Bucureşti (pe Colentina, la Herăstrău, Tei, Fundeni, Mărcuţa, Pantelimon); Comica (r. Bră-
neşti); Buftea, Ciocăneşti (r. Răcari); Mrea Căldăruşani, Mrea Snagov, Mrea Ţigăneşti, în
Lacul Băltcni (r. Snagov); Călugăreni, Crucea de Piatră în Apa Cîlniştea, Comana în rîul
Neajlov (r. Vidra). Reg. Ploeşti: Sinaia, Cîmpina (r. Cîmpina). Reg. Constanţa: Letea
(r. Tulcea); Jurilovca (r. Istria); Medgidia; Mamaia, Mangalia (r. Negru Vodă). Reg.
Galaţi: Brăila; între Ghecet şi Măein (r. Macin). Reg. Bacău,: Săvincşti pe Bistriţa
(r. Ceahlău). Reg. Ia şi: Vlădeni; Cristeşti, Dl. Repedea (r. Iaşi). Reg. Suceava: Bucecea
(r. Botoşani); Bosanci, Mihoveni, Dragomiina (r. Suceava); Sadova (r. Cîmpulung).
1 a Plante terestre, pîna la 10 cm înălţime, de regulă sterile, cu frunze mici, pînă la
1,5 cm lungime, cu lacinii pînă la 5 mm lungime
f. terrestre Cliick Wasscr und Sumpfg. IV (1924) 99. — Sporadică.
1 b Plante acvatice.................................... ..............*............................................................... 2
2 a Frunze superioare întregi, lanceolate, patente
f. heteiophyllum Pelerm. ap. Sc6 Archiv. Balat. II (1928) 72. — Sporadică.
2 b ToaLe frunzele penatisectate ........................................................................................... 3
3 a Tulpini de 10—40 cm lungime şi 1 —1,5 mm în diametru, cu internodii de 3—12
mm. Frunze scurte, cele superioare de 2—8 cm, cele inferioare de 4—15 mm lun
gime
f. brcvîfdlium Casp. Ph. Oec. Ges. Konigsbcrg XV, 97. — Reg. C lu j: Ţaga
(r. Gherla).
3 b Tulpini groase, de 2—2,5 mm în diametru, cu internodii de 1,5—6 mm lungime
sau mai lungi. Frunze lungi pînă la 35 mm
f. physocaule (Borb.). — M. spicatum vai*, physocaule Borb. Balat. fl. (1900)
409, cum ic. — Sporadică.
R ă s p . g e n. : Eurasia, America de N, Africa de S.
Fam. 55. HIPPURIDÂCEAE*) Schindl.

in Bot. Jahrb. X X X IV . Beibl. nr. 77 (1904) 1 - 7 7 . - Hippurideae Link
Enum. I (1821) 5.
Caracterele familiei identice cu ale genului.
Genul 281. H I P P t i R I S * * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 1, nr. 1], ed. V (1754) 4, nr. 11.— C o a d a m î n z u l u i .
Plante iert acei, acvatice, amfibii, perene, cu rizom lung, ramificat, tîritor
şi tulpină erectă. Meristemul primordial de la vîrful tulpinii net diferenţiat
în dermatogen, periglen şi plerom; parenchimul cortical cu canale aerifere.
Frunze îngust liniare, cîte 4 sau mai multe în verticile, tară stipcle. Flori mici,
axilare. verzui, bisexuate, rar unisexuate. Caliciu rudimentar, aşezat deasupra
ovarului ca un inel îngust, bipartit. Corola lipseşte. Androceu redus la o singură
stamină, fixată sub imul din segmentele caliciului. Ovar inferior, unicarpelar,
Dela grecescul hippos — cal, şi ura — coadă, nume dat de Dioscorides.
11IPPURIDACFAE 537
uniovular, cu un singur stigmat. Fruct drupaceu, învelit de un exocarp subţire

şi purtînd un rest de caliciu.
H. vulgâris L. Sp. pl. ed. I (1753) 4; Fl. U.R.S.S. XV (1949) 669. -

Coada calului. — Vizilofark. — Tannenwedel. — X boctum k oGuKHOBeHHbin. —
Exs.: FRE nr. 2008. - Ic.: Pl. 95. fig. 4.
21*. Plantă glabră, de cele mai multe ori semisubmersă, cu tulpină dreaptă,
simplă, groasă, cilindrică, spongioasă, articulată, îngustală către partea supe
rioară, înaltă de 15—45 (rar 90—200) cm. Frunze submerse, răsfrînte în jos
şi alipite de tulpină, subţiri, transparente, verzi închis, lungi pînă la 8 cm.
Frunze emerse, liniare, sau liniar lanceolate, verzi închis, cu marginea întreagă,
lungi de 0,8—2,5 (10) cm şi late de 0,1—0,2 cm, rar mai late, ± acute, ±
perpendiculare pe tulpină. Ambele feluri de frunze cîte 8 —16 în verticile,
Flori foarte mici, sesile, în axilele frunzelor. Caliciu concrescut în cea mai mare
parte cu ovarul, dc 1—2 mm lungime şi 1 mm lăţime. Stil de 1,5—2 mm
lungime, mai lung decît stamina. Stamina cu anteră roşie. Fruct drupă, cu
vîrf trunchiat, cu stilul şi stamina persistente, lung de 2 mm şi lat de 1 mm.
Seminţe 1, cu endosperm şi embrion drept. — V I—VITI.
S t a ţ i u n e a . Ape stătătoare şi lin curgătoare, pe marginea bălţilor
şi iazurilor, în regiunea de cîmpic şi de coline, mai ales în ape cu fundurile
miloase, bogate în calcar.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: între Sucutard şi Ţaga, între Ţaga şi Sîntioana
(r. Gherla). Reg. Stalin : Prejmer (r. Codlea); Rupea; Agnita; Sibiu. Reg. Timişoara : Ghi-
roda (r. Timişoara). Reg. Bucureşti: Bucureşti la IIcrăsLrău şi Mogoşoaia în apa Colen-
tinei, Fundeni; Comana pe lîngă Cîlniştea (r. Vidra); Mrea Ţigăneşti pe marginea Lacului
Bălteni, Mrea Snagov, Izvorani (r. Snagov). Reg. Constanţa: Medgidia; LeLea, Gîrla
Măgearu (r. Tulcea). Reg. Galaţi: Lacul Brateş (r. Galaţi); Brăila. Reg. Ia şi: Gristeşti
(r. Iaşi); Vlădcni. Reg. Suceava: Bucecea (r. Botoşani); Fălticeni prin iazul Ciolsacilor;
Bosanci, Bulai (r. Suceava).
î n t r e b u i n ţ ă r i . în regiunile arctice se foloseşte ca plantă furajeră pentru reni.
Răsp. g e n. : Eurasia, America de N.
ADDENDA
DIAGNOSES PLANTARUM NOVARUM IN TOMO V. FLORAE R.P.R.
COMMEMORATARUM
GENISTA L.
G. tinctoria L. ssp. cutinctoria Morariu ssp. nova.
CauJes humiles, 10—30 (35) cm alţi, dumosi, vulgo eramosi seu pauce
ramosi. Foliis lanceolatis seu ellipticis. Anthesis ad finem veris.
Crescit in R.P.R., pluribus varietalibus.
ONONIS L.
O. hircina Jacq. f. macrophylla I. Grinţ. f. nova.
Foîiolis foliorum caulinorum 4 —4,5 cm longis, 2 —2,5 cm latis.
In montibus Bucegi ad « Colţii lui Barbeş »; in montibus Ciucaş, monte
Zăgan in loco dicto Cheia.
T R I F O L I U M |L .
T. pratense L. var. frigidiforme A. Nyâr. var. nova.
Floribus roseis seu purpureis. Capitulis solitariis, raro binis, magnis, laxis.
Calyx vulgo pilis longis villosisve obtectus. Caulibus tenuioribus, subrubris,
adpresse pilosis. Stipulis solum ad bracteas pilosis vel glabresccntibus. Folia
inferiora et basalia saepe foîiolis paucioribus, lato ovatis, emarginatis, suprema
foîiolis nonnunquam lanceolatis, mucronatis, vulgo utrinque parte adpresse
pilosis, paulo dentatis seu marginibus integris.
In montibus rodnensibus ad cacumen Bătrîna, Bucuiescu, V. Rebra,
Repedea, Piatra Albă, Fala Meselor, Corongişu Mic et Mare, Cişa; in montibus
Bucegi in Valea Albă ad Coştila, mte Lăptici, V. Jepilor, Caraiman; Postăvaru;
« O csem »; ad mt. Urzicaru in V. Rîşnoavei prope urbem Predeal, Plaiul
Gagului et Cumpătu ad pagum Posada, Clăbucetu; in montibus Făgăraş
ad cacumen Negoiu, Păpuşa, Capra Budei, Trăznita, Breaza; in montibus
Retezat ad Val. Lăpuşnicu Mare.
540 FLORA R.P.R.
T. diîîusum Ehrh. f. glabrescens Răv. in Lucr. Ses. Gen. şt. Acad.

R.P.R. (1950) 1785 cum diagn. rom. ex A. Nyâr., f. nova.
Caule infra glabro, superne ± adpresse piloso. Stipulis ubique glabris.
Capitulis minoribus, dentibus calycinis parcius ciliatis, tubo aequilongis.
Corolla brevissima, e tubo calycis vix exserta.
Reg. Galaţi: V. Gerului ad pagum Puţeni.
T. medium L. f. bracteolatum A. Nyâr. f. nova.
Floribus subsessilibus, bracteolis minimis, usque ad 2,5 mm longis, non-
nunquam denticulatis. Capitulis ± brevioribus quam latis; pcdicelli stipulis
saepe longiores.
Reg. Aut. M .: in silva «Kakasd» prope Tg. Mureş,
f. eciliatum A. Nyâr f. nova.
Tubo et dentibus calycinis glabris vel subglabris. Tubus nonnunquam
nervis paucioribus (12).
In silva « Nagyerdo» et monte Bese prope urbem Tg. Mureş e Reg.
Aut. Magh.
f. rubrocalyx A. Nyâr. f. nova.
Tubo et dentibus calycinis purpureis, glabrescentibus. Plantae humiliores,
usque ad 20 cm altae.
In montibus Harghita inter pagum Vlăhiţa et angustias Tolvaioş e Regione
Aut. Magh.
f. glabridens A. Nyâr. f. nova.
Tubo et dentibus calycinis glabris. Plantae altiores.
In saxis Colţii Trăscăului prope pagum Rimitea e - Regione Cluj.
ASTRAGALUS L.
A. glycyphyllus L. var. genuinus Guşul. var. nova.
Pedunculi, pedicelli et calyces pilis albis, sparsis tecti.
In R.P.R. in pluribus formis.
A. dasyanthus Pali. f. brevicaulis Guşul. f. nova.
Caulibus brevibus, usque ad 15 cm longis. Foîiolis cca 2 cm longis.

Reg. Cluj: Cojocna, Sucutard. Reg. Stalin: Şura Mare. Reg. Hunedoara:
Alba Iulia. Reg. laşi: Dealul Marc ad urbem Bîrlad.
A. dasyanthus Pali. f. robustus Guşul. f. nova.

Plantae multo altiores. Caulibus saltem 30 cm longis.
Reg. Aut. M.: Tg. Mureş.
A. pubiflorus DC. f. seaposus Guşul., f. nova.
Pedunculus Înflorescentiae cca 5 cm longus.
In Dobrogea ad pag. Tariverde.
ADDENDA 541
A. monspessulanns L. f. nanus Guşul. f. nova.

Planta, una cum foliis et ramis scapiformibus, usque ad 10 cm alta.
Reg. Cluj: Cluj ad Mănăştur, in monte Crispos ad pag. Morău, Sucutard,.
Cheia Turzii.
f. longiscapus Guşul. f. nova.
Pedunculis plus quam 30 cm longis.
Reg. Cluj: Cluj.
A, cornutus Pali. f. prodanii Guşul., f. nova.

Calyx paulo turgidus, illo Astragali albi di similis.
Reg. Constanţa: Cernavodă ad oraş Danubii.
O N O B R Y C H I S Adans.
O. arenaria (Kit.) DC. f. albiflora A. Nyâr. nomen novum cf. Simk.

Enum. pl. transs. (1886) 191, diagn. sine nomine.
Floribus albis.
Reg. Stalin: Săcele.
ARACHIS L.
A. hypogaea L. var. fastigiata Ţopa, var. nova.

Caulis erectus, fructus duobus seminibus (raro 4 —6), seminibus tcgumento
rubro plumbeo.
Culta ad pagum Valul lui Traian in Dobrogea.
var. procumbens Ţopa var. nova.
Caulis procumbens, explanatus. Fructus 3-spermus, seminibus tegumento
obscuro rubro.
Hic inde colitur.
LATHYRUS L.
L. hallersteinii Baumg. f. longipedunculatus Nyâr. Kv. fl. (1941—44)

661, cum diagn. hung.
Pedunculus inflorescentiae bracteis multo longior.
Reg. Cluj: Nicula.
INDEX ALFABETIC
al ordinelor, familiilor, genurilor şi speciilor, cu sinonimiile lor

Acacia Willd............................................ 21 Astragalus depressus Torn.................... 261
9 dealbala Link ..................... 21 9 diffusus Willd...................... 295
9 rostellifcra Benth................... 21 9 doliohophyllus Pali........... 295
Amorpha L........................................... 241 9 eriocephalus W. et K. .. 274
* fruticosa L...............................241 9 exscapus L......................... 278
9 pendula Carr........................... 242 9 falcatus Lam........................ 286
Anthyllis L.............................................. 220 9 frigidus (L.) Bge................. 269
9 alpestris Rchb......................... 224 9 galegiformis L...................... 270
> polyphylla Kit.........................223 9 glaucus M. B....................... 308
9 vulneraria L...................... 223 9 glycyphyllus L......................273
9 9 Auct...................... 227 9 hamosus L.............................260
Aphaca Adans....................................... 438 9 hedysaroides L.......................334
Arachis L................................................347 9 kypoglottis Schur ........... 294
> hypogaea L........................... 347 9 Jaequini Jka.........................262
Arthrolobium scorpioides Desv.......... 328 9 longidentatus B e c k ........... 274
Asterocytisus Koch 72 9 maccdonicus Heldr. et
Astragalus L............................................254 Nadji .......................... 299
9 aduncus Jka..........................294 9 monspessulanus L..............296
9 albicaulis DC.........................311 9 montanus L......................... 313
9 albidus W. et K................... 307 / 9 nyârâdyanus Prod............. 307
9 alpinus L......................266 9 odessanianus Prod.............. 278
9 arenarius Schur ................ 293 9 onobrychis L...................... 293
9 asper VVulf............................ 286 9 oroboides Hornem............. 266
9 australis (L.) Lam............ 265 9 pannonicus Schult.............274
9 austriacus Jacq.................. 289 9 pcnduliflorus Lam.............270
9 Bucegii Prod......................266 9 peterfii Jâv...........................308
9 campestris L..........................317 9 pilosus L............................... 314
9 cicer L................................... 281 9 ponLicus Pali........................ 285
9 contortuplicatus L............ 261 9 praecox Baumg.................... 296
9 corniculatus M. B............ 303 9 PseudocLcer Opiz............... 282
9 cornutus Pali..................... 300 9 pseudohirsutus Nyâr......... 295
9 dacicus Heuff......................294 9 pseudopurpureus Guşul. 282
9 dasyanthus Pali....................274 9 pubiflorus DC.......................277
9 deaîbatus Pali........................311 9 Rochelianus Auct................. 303
544 FLORA R.P.R.
Aslragalus Rochelianus Heuff..........£93 Colutea L...................................................250

» rotundifclius P r e s l....... 274 * arborescens L........................ .251
» romeri Simk................... 290 » melanocalyx Boiss. et
j> sericeus «. Lam............ 318 Ileldr.................................. 251
» spruneri Boiss. ................. 299 » orientalis MiU.........................252
» subulatus Pali.................304 GoroniUa L................................................ 324
» sulcatus L....................... 262 » coronata L..............................331
» transsihanicus Barth .. 281 » eretica L................................. 328
j> uralensis Wulf................ 318 » elegans Pan6.......................... 333
» varius Gmel.................... 299 » emeroides Boiss...................... 328
» vesicarius L........................... 304 » emerus L............................. 327
j> vimineus Pali........................ SOO j> latifolia (Ilazsl.)Jâv. 333
» virgalus Pali........................ 299 » montana Schrk.......................331
» Wagneri Jâv........................ 294 > & J acq.................... 3ol
» scorpioides (L.) K och----- 328
Buceras AU. ....................................... 117 » vaginalis Lam........................331
» varia L................................... 332
Calycotome Link .............................. 74 Cracca Medik............................................ 362
» infesla (Presl) Guss. .. 77
Cytisanthus O. F. Lang .................. 72
Caragana Lam.......... y /7 !V ................253
» radiatus (L.) O. F.Lang 72
j> arborescent L a n \..........253
» frutescens J ......... 253 Cytisus L................................................ 78
» frutex (L.) K. K o ch ----- 253 » aggregatus Schur ............ 95
» mollis M. B.....................254 » albuş Hacq.......................... 96
Cercis L.................................................. 22 ~ j> alpestris Schur ................ 91
» siliquastrum L............................ 22 » alpinus Mill......................... 74
Chamaenerion Adans..............................510 » x ambiguus Schur --------102
» m angustifolium (L) Scop... 510 » arenarius Simk......................101
» angustissimum (Hausskn.) » atratus Schur .................... 84
Sosn............................ 513 » austriacus L........................ 99
* denticulalum Schur _____ 514 » ban atic us Gris. etSch. .. 96
» Dodonaei S c h u r ........... 513 » biflorus L’Herit.................. 95
» obscurum Sehreb............ 497 » bucovinensis Simk.............. 95
» palustre Sehreb..............513 » capitatus Heuff................... 99
» parviflorum Sehreb........481 » x cetius Beck ................. 102
» roseum Sehreb................ 488 » ciliatus Wahlb..................... 89
Cicer L................................................... - 848 » collinus Sch u r................... 95
» arietinum L................................. 348 » elongatus Baumg................. 91
Cicercula Medik........................................435 » elongatus W. et K............ 89
» cicera Alef....................... 436 » falcatus W. et K................... 90
Circaea L.................................................. 519 » falcatus Simk...................... 90
» alpina L...................................... 523 » germanicus Vis.................... 57
j> intermedia Ehrh........................524 j> Haynaldi Simk................... 91
» lutetiana L................................ 520 » heuffelii Wierzb.................... 101
Gladrastis Raf.................................. 45 » kirsutissimus K. Koch . . 85
» Iuţea (Michx.) K. Koch.. 45 » hirsutus L....................... 85,86
Clarkia P u r sh ......................................... 627 » Kitaibelii Vis....................... 80
» elegans Dougl................ 528 » laburnum L........................... 73
» pulcheUa Pursh ............... 527 » leiocarpus Kern................... 91
INDEX ALFABETIC 545
Cyâsus leucanthus W. et K........... 96 Epilobium anagallidifolium Lam. .. 500

p leucotrichus Sch u r........... 86 p angustifolium L......................510
p x millenii Borb.................... 103 p attenuatum Schur .............. 606
» nigricans L. 83 » bikaricum Simk..................... 505
» Noeanus Rchb....................... 101 p x boissicri Hausskn. .. 504
p pilosus Vis........................... 58 p x brachyatum Cel.............505
» polytrichus M. B................ 85 p Brandzae Porc........................499
p procumbens (W. et K.) p castriferrei Borb.....................508
Spreng............................. 80 j> collinum Gmel....................... 486
p prostratus S ch u r............... 86 p x confine Hausskn............504
» x pseudorochelii Simk... 102 p x dacicum Borb................... 509
p purpureus Scop..................... 102 p x decipiens F. Schultz 508
p radiatus K o ch .................... 72 p Dodonaei Vili..................... 513
p ratisbonensis Schăff........... 92 p x facchinii Hausm............507
p Rockelii Kern.........................102 p x finitimum Ilausskn. 505
p rochelii Wierzb................... 99 p fontanum Schur . . . .* .... 497
p scepusiensis Kit. 89 p Gejnae Simk........................... 608
» scoparius Link................... 77 p x gemmiferum Bor. .. 604
» serotinus Kit. 89 p graridiflorum Web................. 477
p sessilifolius L......................... 102 » x haynaldianum Ilsskn.. 504
p spinosus Koch ................ 77 p heterocaulon Borb.................. 508
p subleiocarpus Simk. 92 p hirsutum L............................. 477
p supinus Baumg................... 86 » Hornbmanni Schur........... 498
p supinus Kern...................... 95 p hungaricum Borb...................503
p X vadasii J. Wagn.......... 103 p x huteri Borb....................... 607
j> hybridum Schur ................ 503
Dolichos L.............................................. 456 » intermedium Hegetschw.. 603
p Catiang L................................456 » intermedium Rchb..................603
» lablab L..................................456 p Kerncri Borb..........................504
p sinensis Torn......................... 456 j> Knafii Cel...............................509
Dorycnium Vili......................................227 p lamyi (Rapin) F. Schultz 492
j> decumbens Auct.....................229 p lanceolatum Seb. et Mauri 482
p diffusum Jka......................... 229 p x limosum S ch u r............ 503
» germanicum (Gremli) p matrense Borb........................ 505
Rouy .......................... 229 p mixlum Simk......................... 506
p herbaceum Vili...................... 228 p x montaniforme Knaf 508
p intermedium Ldb................... 229 p montanum L.......................... 485
j> pentaphyîlum Scop.............228 p x mutabile Boiss. et Reut. 508
» planiagineum Czctz . . . . 228 p nutans S ch m id t................ 498
p sericeum (Kov.) Borb. .. 229 p obscurum Schur ................ 505
p suffruticosum Baumg. .. 228 » obscurum (Sehreb.) Roth 497
» suffruticosum Auct.............229 p 1 origanifolium Lam............... 499
p pallidum Tausch ............ 607
Epilobium L............................................. 475 p palustre L...............................492
j> acidulum Borb....................... 505 parviflorum (Sehreb.)
p adnatum Gris........................ 491 With..................................... 481
» alatum Hegetschw.................500 p Paxianum Borza .............. 507
p alpestre (Jacq.) Krock... 497 p x percollinum Simk. .. 606
p alpinum L...............................500 » perramosum S ch u r............486
» alsinifolium Vili.....................499 » x persicinum Rchb. .. 509
546. FLORA H .P.R .
Epilobium persicinum Schur .............608 » magellanica Lam...................... 526

9 phylloncma Knaf ........... 505 » speciosa Hort........................ ? 527
» X pseudotrigonumBorb. 607
^» x purpureum Fries _____ 606 Galearia fragifera Presl.......................... 189
9 pycnotrichum Borb..........503 Galega L...................... 242
» ramosissimum Hegetschw. 487 » officinalis ! >. . . . ....................... '242
» rivulare N o lt e ................... 509 Gaura L.................................................... 528
j> rivulare Cel. ................... 506 » biennis L.................... 628
- » x rîVulare Wahlb.......... 509 Genista L......... . : ............... .................. 63
j> roseum- (Sehreb.) Pers. .. 488 » alba Lam.................................. 96
» rosmarinifolium Brandza 514 » albida Willd. ...................... 61
» salicifolium Facch.................507 » alpicola Schur 62
» X sândorii Borb....................506 » bihariensis Kern..................... 70
» sarmehtosum Cel..............509 » campestris Jka. 65
» scaturiginum Wimm. . . . : 494 » elatior Koch 65
» x schmidtianuTn Rostk. 505 » germanica L........................... 57
» spicatum Lam................... ; 510 » heteracanlha Schi. et Vuk. .. 58
9 spongiosummBorb........... 509 » hungarica Kern...................... 65
». Şlefănescui Porc...............499 d incubacea S ch u r................... 65
- 9 stcnophylbum Borb......... 509 » januensis Viv. 70
» x subhirsutum Genn. .. 503 » Lydia Boiss............................. 69
» tetragoniforme Simk.........509 » Mayeri Jka. 69
» telragonurn L...........................491 » nervata Kit................. ............ 69
» trigonum Schrank ............ 497 » oligospenna (Andrae) Simk. 61
» virgatum Lam................... 497 » ovata W. et K. . *........... *.. 66
9 x weissenburgense F. » pilosa L................................... 58
S ch u ltz.......................... 506 » procumbens W. et K. 80
» Wimmeri F. Schultz------505 »> pubescens Lang...................... 66
Ervilla tetrasperma Schur.................. 361 * radiata Scop............................ 72
9 saliva Schur........................ 354 » romanica Prod....................... .5 7
Ervum Ervilia L..................................... 354 & rupestris Schur 61
9 hirsutum L.............................. 357 » sagittalis L............................. 71
» Lens L. ............................... 402 » Sigeriana Fuss ................... 61
» longifolium Ten..................... 362 » spathulata Spach 69
» monanthos L............................. 358 » tinctoria L............................... 62
9 Terronii Ten..............................358 9 transsilvanica Schur 69
9 tetraspermum L...................... 361 » triangularis Kit...................... 70
Eucalyptus L’Herit................................ 469 » triangularis Baumg. 69
9 viminalis Labili..................... 469 » trifoliata Jka.......................... 57
» triquetra W. et K.................. 70
Faba narbonensis Schur 391 9 virgata Willd........................... 65
Foenum graecum Mnch........................ 116 Genistella sagittalis (L.) Gams 71
Fuchsia L............................................... 5^6 Genistoides elata Mnch......................... 65
» boliviana Carr.......................... 527 Gleditschia L......................................... 25
» elegans Salisb............................526 9 ferox Desf. . . . ................. 26
» fulgens Moîno et Sesse .. 526 9 mocrantha Willd. 25
» globosa Lindl.............................526 » spinosa Marsh. 25
» gracilis Lindl......................... 626 9 triacanthos L. 25
» x hybrida Voss ................ 627 Glycine L...................................................450
» macrostemma Ruiz et Pav... 626 9 hispida (Mnch.) Maxim. .. 450
index Alfabetic 547
Glycine sinensis Sim s.......................... 245 Lathyrus affinis Guss. 441

Glycyrrhiza L....................................... 319 » angulatus L......................... 429
» echinata L......................... 319 » angustifolius Medik............434
» glabra L.............................. 320 » aphaca L............................. 4c8
j> glandulifera W. et K. 320 » aureus (Stev.) Brandza.. 413
Godetia Spach ................................... 528 » brachyphyllus Schur . . . . 434
» grandiflora Lindl................... 528 » brachypterus Alef................ 4c5
» lindleyana Spach. ............... 528 t> cicer Gaud..................... .". <436.
» rubicunda Lindl..................... 528 » cicera L................................ 436
» whitneyi Hort....................... 528 » gramineus Kern.....................442
Goebelia alopecuroidcs Auct. 42 » grandiflorus Sibth. et Sm. 4 f5
Grammocarpus Schur ........ ............. 111 » hallersteinii Baumg. . . ; . 425
» coeruleus Schur ............... 115 » hirsutus L....................... 437
» procumbens Schur ........... 112 » latifolius L.......... A2A
Guillandina dioica L. 26 » levigatus (W. et K:)
Gymnocladus Lam............................... 26 Fritsch .............................. 414
» dioica (L.) K. Koch 26 » mcgalanthus Steud... î\ . 434
» canadensis Lam................. 26 » montanus BernhV ............ 412
» niger (L.) Bernh...............■ 421
Halimodcndron Fisch.......................... 252 » nissolia L. ........ : 441
» halodendron (Pali.) V o ss.. 252 » odoratus L. 442
Haloragaceae Lindl.............................. 533 » pallescens (M. B;) K. Koch 408
Ilalorageae R. Br. ............................... 533 » palustcr L............:............. 426
Halorrhagaceac Schindl........................ 533 i> pannonicus (Kram.)’
Halorrkagidaceae Peters....................... 533 Garcke . . . . . .. .■............ 4?8
Hedysarum L........................................ 324 » pilosus Cham....................... 429
» album W. et K.................. 341 » platypkyllos Rete............... 433
» arcnarium Kit.................... 342 » pratensis L........................ 422
» grandiflorum Pali............. 3371 » rolundifolius Willd. 435
» hedysaroides (L.) Sch. et * sativus L............................ 435
Thell................................ 324 » Sepium Scop. .................... 425
» obscurum L. 324 » setifolius L.......................... 429
» Onobrychis L...................... 342 » silvester L............................ i33
Hippocrepis L....................................... 333 » sphaericus Retz..................... 429
» comosa L........................... 333 » tingitanus L........................ 445
Hippuridaceae Schindl........................ 536 » transsilvanhms (Spr.)
Hippurideae Link .......... ................... 536 Rchb. f. ...................... 412
Hippuris L............................................. 536. * £Tuberosus L........... ............ 430
» vulgaris L.......................... 537 » venetus (Mill.) Wohlf. .. 418
Hydrocaryaceae Raim ann.................. 529 » vernus (L.) Bernh..............414
» versicolor (Gmel.) Beck. 411
îsnardia. L............................................. 475 Leguminales ...................................... 19
» palustris L............................. 475 Leguminosae Juss................................. 19
Lembotropis nigricans Gris. 83
Laburnum Medik.................................. 73 Lens Adans.......................................... 402
» alpinum (Mill.) Gris. . ; . . 74 j> culinaris Medik.......................... 402
» anagyroides Medik. 73 » esculenta Mnch........................... 102
» praecox Fuss 73 » macrosperma Baumg................. 405
» vulgare Gris. 73 » microsperma Baumg.................. 405
Lalhyrus L............................................ 405 » un iflor a L................................... 402
548 FLORA R.P.R.
Lespec&eza L. C. Rich......................... 34$ Medieago media Pers......................... 128

» bicolor Turcz..................... 346 » minima (L.) Grufb............. 135
Lotus L.................................................. 230 » mollissima R o th .............. 136
» angustissimus L......................... 230 » orbicularis (L.) AII............. 132
» campestris Schur ...................... 232 oxalioides S ch u r.............. 134
» corniculatus L. 235 » procumbens Bess.............. 126
» gracilis W. et K........................ 230 » prostrata Jacq.................. 131
» gracilis Schur .......................... 232 » reda Willd.......................... 136
» major Scop.................................. 236 » rigidula (L.) Desr............. 133
» pedunculatus Cav........................ 232 romanica Prod.................. 127
» pilosissimus Schur .................. 235 » sativa L.............................. 127
» siliquosus L................................. 237 subfalcata S ch u r.............. 128
» tenuis Kit.................................... 232 » x varia Martyn .............. 128
» Tetragonolobus L......................... 237 villosula Baumg.................. 133
» uliginosus Schkuhr................... 231 » Willdenowii Boenningh... 122
» valdepilosus S ch u r................... 235 •VIelilotus (L.) Adans. i . . .L .u .............. 136
Ludwigia L............................................. 475 » albuş L .y y iA ; ^ ............. 143
>) palustris (L.) Elliot------ 475 » altissimus Thuill. 138
Lupinus .............................. 45 » arenarius Grec.................. 144
»^Hâlbus . ) .............................. 49 coeruleus Desr................... 115
d ^âagtlsmolius L.................. 49 dentatus (W. et K.) Pers. 137
» hirsutus L........................... 49 X haussknechtii 0 . Schulz 145
» luteus L......................... 49 indicus All.......................... 145
» perennis L........................... 46 » maximus Legr.................. 143
» polyphyllus Lindl.............. 46_ » officinalis (L.) Medik. .. 040
» varius L............................... 49 » parviflora Desf.................. 145
Lythraceae Lindl.................................. 457 » Petitpierreanus Auct.......... 140
Lythratae Neck...................................... 457 » procumbens Bess................. .112
Lythrum L............................................. 461 » X schoenhcitianus Hausskn. 145
» gratile DC........................... 466 & tauricus (M. B.) Ser......... 144
» hyssopifolia L.................... 462 tenellus Wallr..................... 144
j> intermedium Ldb............... 465 » vulgari$ Willd..................... 143
» salicaria L............................ 464 Mimosa pudica L.................................. 21
» X scabrum Simk................. 466 Myriophyllum L................................... 533
» tomentosum DC................... 465 » limosum H e c to t.............. 531
» tribracteatum Salzm.......... 461 » peclinatum DC. 534
» virgatum L.......................... 463 spicatum L......................... 534
» verticillatum L.................. 534
118 Myrtaceae Pers..................................... 466
Mcdicago L.............................................
» arabica (L.) AII.................. 134 Mj^rtales 457
» Cibinensis Lerchenf. 128 Myrtus L............................................... 469
» Cupaniana Guss.................. 125 » cominunis L...................... 469
» denticulata Willd. 134
» falcata L.............................. 125 Nissolia Adans........................? ........... 441
» Cerardi Kit.......................... 133
j> germana Jord...................... 133 Oenothera L......................................... 514
» hispida Gaertn................... 134 Oenotkeraceae W ettst........................... 473
!
» lilacea H y ........................... 128 Rchb..................................“

î
473
» lupulina L........................... 122 Oenothera biennis L............................. 515
» marina L.............................. 131 » muricata L......................... 516
INDEX ALFABETIC 549
Onagra Adans....................................... 614 Orobus orientalis Boiss.................. 413

» muricata Mnch......................... 516 » pallescens M. B..................... 408
Onagraceae Lindl.................................. 473 » palustris Rchb...................... 426
Onobrychis Adans................................. 338 » panhonicus Kram................. 408
» alba (W. et K.) Desv........ 341 » rigidus Lang ...................... 421
» arenaria (Kit.) ETC............... 342 » subalpinusjietb.................... 414
j> gracilis Bess........................ 341 » tenuifolius Baumg................. 411
» inermis Stev....................... 345 » transsilvanicus Spr............ 412
t> montana Auct.................. 345 » tuberosus L................... : . . 412
i> saliva Lam......................... 342 » varius Sol.............................. 411
* transsilvanica Simk............ 345 » venetus Mill.......................... 418
j> viciifolia Scop................... 342 » vetnus Sibth. et Sm........... 418
Ononis L................................................. 103 » vemus L...................................414
» antiquorum Schuf* .......... 108 » versicolor Gmel..................... 411
» arvensis L............................ 104 Oxytropis DC......................................... 312
» coliimnae AII....................... 110 » campestris (L.) DC............ 317
» foetens AII. . ................ 110 > carpatica Uecîiir................... 313
» hircina Jacq....................... 104 » Halleri Bge.......................... 318
» mitis G. Gmel...................... 108 j> intricans Thomas .............. 318
f> procurrens Wallr................ 108 * lapponica S ch u r................ 266
» procurrens Wimm. et Grab. 107 » montana (L.) DC................. 313
» pseudohircina S c h u r ------ 108 » pilosa (L.) DC..................... 314
» pusilla L............................... 110 » sericea (Lard.) Siiftk........... 318
» repens L............................... 107 i> velutina Schur..................... 318
» semihircină Simk................ 108
» spinosa L............................ 109 Peplis L................................................... 457
» spinosa Auct...................... 107 » portula L. 457
» spinosaeformis Simk........... 108 Phaca alpina L....................................... 270
j> umbrosa Schur ................ 104 » aslragalind DC..................... 266
Ornithopus L.......................................... 323 » australie L............................. 265
» perpusillus L...................... 324 i frigida L................................ 269
» sativus Brot....................... 323 » oroboides DC......................... 266
» scorpioides L. . . . , ............ 328 Phaseolus L............................................ 452
Orobus L................................................. 405 » coccincus L.......................... 455
» aestivalis Schur ................ 421 » multiflorus Willd................. 455
» albuş Auct........................... 411 » nanus J u sl............................ 453
j> alpestris Schur ............... 417 » vulgaris L............................. 452
» austriacus Cr....................... 4J8 Pisum L................................................... 445
& cancscesns Auct................... 438 » arvcnse L............................. 449
» flaccidus R a d iu s............... 417 » biflorum Raf......................... 450
» glaberrimus S c h iir ........... 414 * elatius Stev........................ 449
» gracilis Gaud .................. 417 » sativum L............................ 446
» lacteus M. B...................... 411 Psoralea L............................................... 238
» laevigatus W. et K.............. 414 » bituminosa L........................ 238
»> laevigatus Baumg................ 413 Pueraria DC.......................................... 451
a luteus Baumg...................... 414 » hirsuta (Thunb.) C. K. Schn.
» luteus Stev.......................... 413 ................................................ 451
o niger L.................................. 421 Punica L................................................... 470
» niger angulatus Peterm. .. 422 » granatum L......................... 470
» ochrolcucus W. et K.......... 370 Punicaceae Horan................................... 470
550 • FLORA R.P.R..
Robinia L..................... 245 Trifolium dubium Sibth . . . j........ 151

9 Caragana L......................... 259 9 echinatum M. B .................. 218
» hispida L . .......................... 250 .9 elegans Savi . ................. 171
9 ncomexicana A.. Gray .. 249 9 expansum W. et K . . . . . . .200
9 • pseudacacia Ij................... 246 9 filifo rm e h ..................163, 152
t> viscosa: Venţ........................ 250 » fistulosum Gilib___ 168
9 flexuosum Jacq . 207
;Sahzwedelia sagittalis G am s.............. 71 9 fragiferum L................... 189
Sarothamnus Wimm........................... 77 » glaciale Porc.. 176
9 scoparius (L.) Wimm. .. 77 » glareosum Schleich ......... 176
9 vulgaris Wimm. •................ 77 » '9 rGrec................. 172
Siliquastrwn orbiculatum Mnch.......... 22 j> j> Schur 172
Soja hispida Mnch................ 450 "" » gracile Thuill................. 195
Sophora L.............................................. 41 » heterophyllum Lej ............ 202
9 japonica L................... 41 9 hirtum AII ...................... 207
9 jaubertii Borza ................ 42 » hybridum L ................. 167
9 prodanii Anders................... 42 9 incanum Presl ............... 191
Şpartianthus junceus L in k .................. 53 » incarnatum L. . . . , ...... 196
Spartium L. .................... 53 » Kitaibelianum Ser............... 191
9 infesta P resl........ ................ 77 » laevigatum Poir.............. 185
9 junceurn L........................... 53 9 Loiseleuri Roujr .................. 212
» radiatum L........... ................ 72 » lupinaster L .......... 183
9 scoparium L........................ 77 » macrorrhizum W. et K. .. 138
9 maritimum H uds.......... 217
Tetragonolobus Scop........................... 236 » medium L........... ................ 207
j> purpureus Mnch.................. 237 9 medium x montanumJka. 220
9 siliquosus (L.) R o t h ____ 237 » Melilolus L. ........................ 136
» Melilotus coerulea■L...... 115
Trapa L.................................................. 529
9 natans L. . -.................. . ............ 529 » Melilotus oţficinalis L. .. 138
Trapaceae Dumort.................. 529 » Melilolus tauricus M. B. .. 144
Trifolium L........................................... 145 *> michelianum S a v i ...... 164
» agrarium L. . ............. 155, 156 » micranthum Yiv. ............ 152
» agrestinum Jord....................195 » micranthum. S ch u r............ 151
»> alpestre L............................ 210 » minus R elh an .............. 151
9 alpinum L. ........................ 184 9 Molinerii Balh............... 199
» ambiguum M. B . ................ 176 9 montanum L.................. 179
9 angulatum W. et K........... 167 9 nigricans Schur ................ 175
9 angustifolium L................... 211 » ochroleucum Huds........ 212
» arvense L............................ 192 » ornithopodioides Sm. .. 180
» aureum Poli........................ 156 9 Orphanideum Boiss...... 172
» badium Sehreb................... 163 i> pallescens Sehreb.......... 175
j> x bertrandi R o u y ............ 220 » pallescens S ch u r.......... 176
» Brittingeri Weitenw........... 195 » pallidum W. ct K......... 203
» caespitosum S c h u r ............ 171 » palustre W- et K. .. — . 139
» campestre Sehreb............... 155 9 pannonicum Jacq.......... 216
9 carpaticum P o r c ................ 203 9 parviflorum Ehrh.......... 164
j> x cassium Boiss ................ 220 9 patens Sehreb............... 159
9 dentaium W. et K . . . . . . 137 » patens Schur .................... 155
9 diffusum E h rh .................... 204 9 x permixtum Neumann .. 220
9 diffusum Baumg ............... 200 9 perpusillum Simk.......... 180
INTiEX ALFABETIC 651
Trifolium pratense L........................... 199 /V ic ia / ervilia (L.) Willd.......... .. 354

p procerum Roch.......................£19 faba L.............................. .. 401
j> procumbens L......................... 155 P gracilis Lois................... .. 361
p pseudobadium Velen........... 163 ,P grandiflora Scop........... .. 390
» pseudoprocumbens Gmel... 155 SJ hirsuta (L.) S.F. Gray
j> purpureum Lois..................... 212 p hungarica Heuff........... ..•391
» purpureum Gilib...................199 p hybrida L. . .*............. .. 389
» reclinatum W. et K........... 218 A? lathyroides L.................. .. 392'
>> recurvum W. et K..................183 longifolia Schur .......... .. 400
» repens L............................... 171 & Lerckenfeîdiana Schur .. 389
j> resupinatum L...................... 186 § 7 Iuţea L........................... . .C38$
» x retyezaticum Nyâr.......... 219 .P monanthos (L.) Desf. .. .. 368
» romanicum Brandza _____ 184 P montana Froel............... .. 382
» . rubens L................................. 203 B narbonensis L...............
p Sarosiense Hazsl.....................208 P nemoralis Bor............... .. 399
» sativum Crome................... 201 p notata Gilib................... .. 396
» scabrum L..............................196 P oxyphyUa S c h u r .......... .. 382
» spadiceum L.......................... 160 p pannonica Cr.................. .. 385
» strepens Cr..............................156 » peregrina L................... .. 396
» striatum L. . . . ; ................ 190 & picta Fisch. et Mey. .. . . 362
» striatum strictum Drej. .. 192 P pilisiensis Asch. et Jka. .. 370
p sLricLuin Jusl..........................185 W pisiformis L................... .. 373
» strictum L............................... 164 p polyphylla W. et K. .. . . 562
» subterraneum L..................... 219 » pseudovillosa Schur .. .. 366
j> suffocatum L.......................... 179 » purpurascens DC.......... .. 386
p supinum Savi .................... 218 P rigida Herb................... .. 377
p transsilvanicum Porc. . . . . 207 A ? sativa L.......................... ..< I P
» transsilvanicum Schur___ 172 t> segetalis Thuill............... ■>M
p vesiculosum Savi ............ 183 sepium L....................... <382
< î>
Trigonella L..............................................111 » serratifolia Jacq........... .. 392
» Besseriana (L.) Ser.................112 silvatica L...................... .. 369
» coerulea (L.) Ser.................. 115 » sordida W. et K.............
p foenum-graecum L............116 sparsiflora Ten.............. .. 370
p gladiata Stev.......................... 116 stenophylla Schur . . . .
» monspeliaca L....................... 117 » stenophyUa Vel............... .. 378
p procumbens (Bess.) Rchb. 112 striata M. B.................. .. 386
tenuifolia Roth .......... .. 377
% . . . . 349 tetrasperma (L.) Mnch. .. <33!
cia L.
i> . . . . 362 » truncatula Fisch.......... .. 385
agrestis Scheele ___
» varia Host .................. .. 366
angustifolia L........... ....c § p
articulata Willd......... villosa Roth ..............
. . . . 358
Biebersteinii Bess. .. Vicitta eassubica Schur .................. .. 381
» . . . . 391
» . . . . 400 pisiformis S ch u r.......... .. 373
Bobartii Forster . . . .
eassubica L................ ’ p sylvatica Schur .......... .. 369
. . . . 381
cracca L...................... Vigna Savi ...................................... .. 456
» sinensis (Torn.) Endl. .. .. 456
» eumana Hazsl........... .... 362
dalmatica Kern......... .... 373 Virgilia Iuţea Michx.......................... .. 45
p dasycarpa Ten.......... .... 366
£ 3 dumetorum L........... .... 370- Wistaria Nutt................................... .. 245
P elegans Guss............... .... 378 » sinensis (Sims) DC......... .. 245
CONŢINUTUL ŞI COLABORATORII VOLUMULUI V
Prefaţă Redacţia
Fam. Leguminosae
Genurile: Mimosa, Acacia......................................................A. Nyârâdy şi M. Guşuleac
Genurile: Cercis, Gymnocladus, Gleditschia.................................... ............. A. Nyârâdy
Genurile: Sophora, Gladrastis, Spartium, Galycotome, Sarotham-
nus, Trifolium, Anthyllis, Dorycnium, Lotus, Tetragonolobus,
Psoralea, Amorpha, Galega, Wistaria, Robinia, Golutea, Halimo-
dendron, Garagana, Glycyrrhiza, Ornithopus, Coronilla, Hippo-
crepis, Hedysarum, Lespedeza, Vigna, Dolichos.......................................... A. Nyârâdy
Genul Onobrychis................................................. A. Nyârâdy şi Acad. E. I. Nyârâdy
Genurile: Lupinus, Labumum, Arachis, Gicer, Lens, Pisum, G lycine.......... Em. Ţopa
Genurile: Vicia, Phaseolus.............................................. E. Ţopa şi Acad. E. I. Nyârâdy
Genurile: Genista, Cytisanthus, Medicago .................................................. I. Morariu
Genurile: Cytisus, Ononis, Trigonella, Melilotus.......................................... I. Grinţescu
Genul Lathyrus.................................................. I. Grinţescu şi Acad. E. I. Nyârâdy
Genurile: Astragalus, Oxytropis, Pueraria.................................................. M. Guşuleac
Fam. Lythraceae............................................................................................................ I. Todor
Fam. Myrtaceae .......................................................................................................... I. Morariu
Fam. Punicaceae ..............................................................................Em. Ţopa şi M. Guşuleac
Fam. Onagraceae
Genurile: Ludwigia, Epilobium, Ghamaenerion, Oenothera, Circaea,
Gaura ...................................................................................................................... I. Morariu
Genurile: Fuchsia, Clarckia .......................................................................... I. Grinţescu
Fam. Trapaceae, Haloragaceae şi Hippuridaceae .............................................. Em. Ţopa
Addenda diagnoses plantarum novarum in tomo V Florae R.P.R.
commemoratarum .................................................................................................... C.Vâczy
îndrumarea lucrărilor de ilustraţie ............................ .........................Acad. E. I. Nyârâdy
Executarea desenelor:
Planşele: 1, 2, 4, 6, 8, 9, 10, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48,
50, 51, 52, 53, 54, 55, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65,
66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79,
80, 81, 82, 83, 86 .......................................................................... Lucreţia Gîmpeanu
Planşele: 17, 84, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 94...................................... Aurelia D6zsa
Planşele: 93, 95 ............................................................................................. Elena Lazânyi
Planşele: 23, 58 .................................................................................................. Irina Pâlffy
Planşele: 3, 5, 7, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20,
21, 22, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35,
36, 37, 38, 39 .40, 41, 56 .................................................. Lucia Văleanu
LA VOL. IV FLORA R .P .R .
La pag. 283, rîndu]31, după Secţia I. Suberecti, se va adăuga:
(pag. 284).
La pag. 283, rîndul38, după Secţia III. Silvatici, se va adăuga:
(pag. 360).
La pag. 284, rîndul16, după Secţia II. Discolores, se va adăuga:
(pag. 303).
» » » rîndul 21, după Secţia IV. Appendiculati, se va adăuga:
(pag. 411).
La pag. 303, după rîndul 24, la finele descrierii Subsecţiei Hedycarpiy
se va adăuga: vezi şi Subsecţia Candicantes la pag. 324.
La pag. 411, ultimul rînd, după Subsect.Tomentosi, se va adăuga:
(pag. 412).
La pag. 412, rîndul 6, după Subsect. Vesliti se va adăuga: (pag. 420).
„ „ „ rîndul 18, după Subsect. Radulae, se va adăuga: (pag. 452).
„ „ ,, rîndul 21, după Subsect. Rudes, se va adăuga: (pag. 467).
,, „ „ rîndul 24, după Subsect. Ilystrices, se va adăuga: (pag. 480).
„ „ „ rîndul 28, după Subsect. Glanduloşi, se va adăuga:
(pag. 488).
La pag. 527, rîndul 8, de jos, în loc de 30, se va citi 32.
„ ,, ,, rîndul 9 de jos, în loc de 3, se va citi 30.
La pag. 848, jos, la explicaţia Planşei 161,^ în loc de 3. Cerasus
pumila (L.) Michx., se va citi: 3. Cerasus fruticosa (Pali.) G. Woron.
La pag. 858, rîndurile 7 şi 8 de jos, se va suprima: Ic.: Pl. 161,
fig. 3, 3a.
La pag. 944, coloana din stingă, rîndurile 1 —16 de sus, în loc de
Crataegus se va citi Mespilus.
D a i Ia c u le s: 0S.0H.iy67. B u n a e ti p a r : HH.0S.J067 . 'I u a j 3 3 0 0 .
H triie v e lin ă s a tin a tă 8 Og. m*. F o rm a t 1 6 1 7 0 x 1 0 0 . C oli edito
riale 3 7 ,8 . C o li de tip a r 3 5 . A 0 3 6 4 . Ind icele d e clasificare pentru
biblioteci m a r i: 5 8 1 . 9 ( 4 9 8 ) ( 0 2 1 ) — 0 5 9 . Ind icele d e c la si
fica re p en tru b ib lio teci m i c i: 6 8 1 .9 ( R )
T ip a r u l e x e c u ta t su b c o m . n r. 2 4 4 l a în tr e p r . P o lig r . n r. 4
C alea S erb a n V o d ă n r. 1 3 3 — 1 3 5 . B u c u r e ş tf. R .P .B
ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANI CAE
FLORA
REDACTORE PRI NCI PALI :

A c a d . tra ia n s ăv u le sc u
VI
C O L L A B O R A T O R E S T O M I VI:
AL. BELDIE, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU,
A. NYÂRÂDY, ACAD. E. I. NYÂRÂDY, A. PAUCĂ, M. RĂVĂRUŢ,
I. ŞERBĂNESCU, I. TODOR, EM. ŢOPA
ED1 TI O A C A D E M I A E R E I P U B L I C A E P O P U L A R I S ROMANI CAE

!•:? 5 8
ACADEMIA R E P U B L I C I I POPULA RE ROMÎ NE
FLORA
R EP U B LICII POPULARE R O M ÎN E
REDACTOR PRI NCI PAL:

Acad. TRAIAN SĂVULESCU
VI
C O L A B O R A T O R I I V O L U M U L U I VI :
AL. BELDIE, I. GRINŢESCU, M. GUŞULEAC, I. MORARIU,
A. NYÂRÂDY, A cad. E. I. NYÂRÂDY, A. PAUCĂ, M. RĂVĂRUŢ,
1. ŞERBĂNESCU, I. TODOR, EM. ŢOPA
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
REDACTOR P R I N C IP A L
A c a d e m i c i a n TR. SĂVULESCU
COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil)

AL. BELDIE (rcdarţia tehnică şi corecturi).
PREFAŢĂ
în volumul de faţă sînt prezentate 24 familii, cuprinzînd 209 genuri

cu 310 specii, dintre care 219 specii spontane şi 91 cultivate.
Cea mai însemnată familie dintre cele tratate în acest volum este familia
Umbeliferelor, cu numeroase genuri şi specii polimorfe, între care se găsesc
numeroase plante alimentare, condimentare şi aromatice, frecvent cultivate.
Această familie a necesitat o laborioasă prelucrare şi ilustrare, bazate pe un
vast material de herbar şi de literatură.
Dintre celelalte familii prezentate, mai importante sînt: Malvaceele,
Tiliaceele, Aceraceele şi Vitaceele.
In acest volum se descriu o serie de plante de interes industrial, ca: inul,
salba rîioasă, scumpia, bumbacul; de asemenea arbori de importanţă forestieră,
ca teii şi arţarii. Se mai tratează numeroase plante medicinale, dintre care
menţionăm nalba mare, cruşînul, virnanţul, angelica, precum şi plante or
namentale, ca nalba de grădină, conduraşii, muşcatele, viţa japoneză, oţe-
tarul, etc.
Dintre plantele de cultură, o deosebită importanţă economică o are
viţa de vie, frecvent cultivată la noi pentru producţia de vin şi de struguri
de masă.
La redactarea însuşirilor plantelor medicinale ne-am bucurat de con
tribuţia Institutului Medico-Farmaceutic din Tg. Mureş.
REDACŢIA
Ord. C O L U M N I F E R A L E S
Fam. 56. Malvaceae A. Juss.

Genul 282. Hibiscus L. paş.
— H. syriacus L. 22
1377. H. trionum L. 22
— H. esculentus I j. 26
Genul — Malope L.
— M. malacoides L. 29
— M. trifida Cav. 29
Genul 283. Abutilon Adans.
A. theophrasti Medik. 29
Genul 284. Althaea L.
A. officinalis L. 33
1380. A. hirsuta L............................................................................................................ 34
A. taurinensis DC. 37
A. cannabma h ...................................................................................................... 38
A. narbonensis Pourr. 41
A. pallida W. et K............................................................................................... 42
— A. roşea (L.) Cav................................................................................................... 43
Genul 285. Lavatcra L.
— L. trimestris L..................................................................... 44
L. thuringiaca L. 44
Genul 286. Malva L.
— M. aicea L................................................................................................................ 51
M. moschata L.......................................................................................................... 51
M. silvestris L. 52
M. erecta Presl .................................................................................................... 53
M. neglecta Wallr................................................................................................... 54
1390. M. pusilla Sm.......................................................................................................... 57
x M. adulterina Wallr................................................................................................ 61
M. verticillata I . j 61
M. crispa L............................................................................................................... 61
8 FLORA R .P.R .
Genul — Gossypium L. Pag.

— G. hirsutum L. 63
— G. herbaceum L....................................................................................................... 63
Genul — Kitaibelia Willd.
— K. vitifolia Willd....................................................................................................... 64
Fam. 57. Tiliaceae A. Juss.
Genul 287. Tilia L.
1393. T. toinentosa Mnch..................................................................................................... 66
— T. americana L. 72
T. cordata Mill............................................................................................................. 72
T. platyphyllos Scop. 76
— T. rubra DC................................................................................................................. 80
— T. euchlora K. Koch.................................................................................................. 81
x T. vulgaris H ayne...................................................................................................... 81
X T. cordiformis H. Br. 82
X T. banatica Beldie 82
X T. juraniana Simk...................................................................................................... 82
x T. haynaldiana Simk. 83
x T. flavescens A. Br..................................................................................................... 83
X T. neglecta Spach ..................................*.............................................................. 83
Ord. G R U I N A L E S
Fam. 58. Linaeeae Dumort.
Genul 288. Linum L.
L. catharlicum L........................................................................................................ 88
L. hologynum Rchb............................................................................................... 89
L. tenuifolium L..................................................................................................... 89
L. borzeanum Nyâr.................................................................................................... 90
1400. L. fiavum L................................................................................................................. 90
L. austriacum L. 93
L. perenne L................................................................................................................ 95
L. extraaxilarc Kit. ............................................................................................. 95
L. tauricum Willd................................................................................ 96
L. hirsutum L......................................................................................................... 99
— L. narbonense L..................................................................................................... 100
L. nervosum W. et K........................................................................................... 100
~ L. usitatissimum L............................................................................................. -r. 103
L. uninerve (Roch.) Borb.................................................................................... 104
Genul 289. Radiola Roth
R. linoides Roth....................................................................................*................ 105
Fam. 59. Oxalidaceae Lindl.
Genul 290. Oxalis L.
O. acetosella L........................................... : ........................................................... 106
1410. O. corniculalu L. 109
O. stricta L............................................................................................................. 110
— O. dcppei Lodd...................................................................................................... 111
Fam. — Tropaeolaceae Lindl.
Genul — Tropaeolum L.
— T. majus L............................................................................................................... 112
EN U M E R A R E A SISTEM ATICĂ 9
Pag.
— T. minus L.............................................................................................................. 115
— T. peltophorum Benth........................................................................................... 115
— T. pentaphyllum Lam...........: ............................................................................... 116
Fam. 60. Geraniaceae St. Hil.
Genul 291. Geranium L.
1412. G. macrorrhizum L................................................................................................ 123
G. phaeum L. 124
G. pratense L.......................................................................................................... 127
G. caeruleatum Schur............................................................................................ 128
G. silvaticum L....................................................................................................... 129
G. palustre Torner................................................................................................. 130
G. collinum Stephan 132
G. sanguineum L................................................................................................... 134
1420. G. sibiricum L........................................................................................................ 137
G. pyrenaicum Burm. f.......................................................................................... 138
G. asphodeloides Burm. f. 141
G. pusUlum Burm. f ............................................................................................ 141
G. bohemicum Torner . . . .................................................................................. 142
G. rotundifolium L................................................................................................ 143
G. dissectum Jusl. 143
G. columbinum L. 144
G. molie L............................................................................................................... 147
G. divaricatum Ehrh. 147
1430. G. lucidum L.......................................................................................................... 148
G. robertianum L. 151
Genul 292. Erodium L’Herit.
— E. ruthenicum M.B................................................................................................ 155
E. neilreichii Janka ............................................................................................. 156
E. ciconium (Jusl.) Ait........................................................................................ 157
E. cicutarium (L.) L’Herit................................................................................... 157
Genul — Pelargonium L’Herit.
— P. zonale (L.) Ait.................................................................................................. 159
— P. peltatum (L.) Ait.............................................................................................. 160
— P. radula (Cav.) L’Herit....................................................................................... 160
— P. grandiflorum Willd........................................................................................... 163
Fam. 61. Balsaminaceae Lindl.
Genul 293. Impatiens L.
I. noli-tangere L.................................................................................................... 164
— I. parviflora DC.................................................................................................... 167
I. balsamina L....................................................................................................... 168
I. roylei Walp........................................................................................................ 168
Fam. 62. Zygophyllaceae Lindl.
Genul 294. Tribulus L.
T. terrestris L. 172
Genul 295. Zygophyllum L.
Z. fabago L............................................................................................................ 17 5
10 FLORA R .P.R .
Genul 296. Peganum L. Pag.

1440. P. harmala L. 176
Genul 297. Nilraria L.
N. schoberi L.............................................................................. 179
Ord. T E R E B I N T H A L E S
Fam. 63. Rutaceae A. Juss.
Genul 298. Ruta L.
R. graveolens L....................................................................................................... 181
Genul 299. Haplophyllum A. Juss.

H. suaveolens (DC.) G. Don ................................................................................ 185
H. patavinum (L.) A.Juss......................................................... 186
Genul 300. Diclarnnus L.

D. albuş L................................................................................................................ 186
Genul — Pielea L.
— P. trifoliata L.......................................................................................................... 188
Genul — Phellodendron Rupr.

— Ph. amurense Rupr.................................................................................................. 191
Genul — Xanihoxylon L.
X. americanum Mill................................................................................................ 192
Genul — Citrus L.
— C. limon Burm. f................................................................................................... 193
— C. aurantium L. 193
— G. nobilis Lour........................................................................................................ 194
— G. medica L............................................................................................................ 194
— G. paradisii Macfad................................................................................................ 194
Fam. 64. Simarubaceae L. Ridi.
Genul 301. Ailanthus Desf.
A. altissiina (Mill.) Swingle................................................................................. 196
Fam. 65. Polygalaceae Lindl.

Genul — Ckamaebuxus (DG.) Spach
— Ch. alpestris Spach.................................................................................................. 198
Genul 302. Polygala L.
P. major Jacq......................................................................................................... 201
P. comosa Schkuhr 203
P. vulgaris L........................................................................................................... 206
1450. P. alpestris Rchb.................................................................................................... 210
P. amara L........................................................................................................ - - - 210
P. sibirica L.................................... 212
P. hospita Heuff..................................................................................................... 213
EN U M ER A R EA SISTEM ATICĂ 11
Fam. 66. Anaoardîaccae Lindl.

Genul 303. Cotinus Adans. Pa^.
1454. G. coggygria Scop................................................................................................... 214
Genul — Rhus L.
— Rh. typhina T orner.................... ........................................................................ 218
Fam. Sapindaceae A. Juss.

Genul — Koelreuteria Laxm.
— IC. paniculata Laxm. 219
Genul — Xanthoceras Bge.
— X. sorbifolia Bge. 220
Fam. 67. Aceraceae St. Ilil.

Genul 304. Acer L.
A. platanoides L..................................................................................................... 224
— A. laeLum G. A. Mey......................................................................................... 228
A. campestre L....................................................................................................... 228
A. monspessulanum L............................................................................................ 238
A. pseudoplaLanus L.............................................................................................. 239
A. tataricum L.................................................................... 242
— A. saccharinum L. 246
— A. negundo L............................................................... 247
Fam. — Hippocastanaceae Toit. et Gr.

Genul — Aesculus L.
— Ae. hippocastanum L............................................................................................... 251
— Ae. turbinata Blume ................................................................................... ......... 252
— Ae. pavia L................................................................................................................ 252
— Ae. octandra Marsh. 255
— Ae. parviflora Walt. 255
— Ae. glabra Willd. 256
— Ae. discolor Pursh..................................................................................................... 256
X Ae. versicolor Dipp.................................................................................................. 256
X Ae. carnea Ilayne ................................................................................................. 256
x Ae. hemiacantha Ţopa 256
Ord. G E L A S T R A L E S
Fam. 68. Aquifolîaceae DC.
Genul 305. Ilex L.
1460. I. aquifolium L....................................................................................................... 257
Fain. 69. Celastraceae Lindl.
Genul 306. Evonymus L.
E. nana M. B.......................................................................................................... 261
E. verrucosa Scop................................................................................................... 262
E. europaea L.......................................................................................................... 263
E. latifolia (L.) Mill. 264
— E. radicans Sieb...................................................................................................... 267
— E. japonica Thunb...................................................................... r......................... 268
12 FLORA R .P.R .
Genul — Celastrus Ij. Pag.

— G. scandens L.......................................................................................................... 268
— C. orbiculata Thunb............................................................................................... 268
Fam. 70. Staphyleaceac DC.
Genul 307. Staphylea L.
1465. S. pinnata L............................................................................................................ 269
Ord. R H A M N A L E S
Fam. 71. Rhamnaccac Lindl.
Genul 308. Rhamnus L.
Rh. frangula L. 272
Rh. cathartica L........................................................................................................ 273
Rh. tinctoria W. et K. 277
x Rh. sohurii Kârp. 280
Genul 309. Paliurus Mill.
P. .spina-christi Mill................................................................................................ 280
Genul 310. Zizyphus Mill.
1470. Z. jujuba Mill. 283
Fam. 72. Vitaceae Lindl.
Genul 311. Vitis L.
— V. labrusca L.......................................................................................................... 286
— V. coignetiac P ulliat............................................................................................. 289
— V. candicans Engelm. 290
— V. cinerea Engelm. 290
— V. cordifolia Michx................................................................................................. 291
— V. berlandieri Planch. 292
— V. vulpina L............................................................................................................ 292
— V. rupestris Scheele ............................................................................................. 295
— V. amurensis Rupr. 299
V. silvestris Gmel. 300
— V. vinifera L........................................................................................................... 304
Genul — Muftcadinia (Pl.) Sm.
— M. rotundifolia (Michx.) Small 309
Genul — A mpelopsis L. C. Rich.
— A. aconitifolia Bge................................................................................................... 310
Genul — Parthenocissus Planch.
— P. tricuspidata (S. et Z.) Planch....................................................................... 313
— P. vitacea (Knorr) Ilitch. 314
— P. quinquefolia (L.) Planch. 315
— P. henryana Diels et Gilg 315
Ord. ( J M B E L L I F L O R A E
Fam.-73. Cornaceac Link
Genul 312. Cornus L.
G. mas L.................................................................................................................. 317
— C. officinalis S. et Z.............................................................................................. 318
EN UM ERA R EA SISTEM ATICĂ 13
Pag.
1473. G. sanguinea L........................................................................................................ 318
— C. alba L.................................................................................................................. 319
— G. stolonifera Michx. 319
— G. hungarica Kârp. 320
Fam. 74. Araliace&e Vcnt.
Genul 313. Hedera L.
H. helix L................................................................................................................ 323
Genul — Fatsia Decne et Planch.
— F. japonica (Thunb.) Decne et Planch. 325
Genul — Araîia I,.
— A. chincnsis L. 325
Fam. 75. UmbeUilcrae Juss.
Genul 314. Sanicula L.
S. europaca L. 337
Genul 315. Astrantia L.
A. major L. 338
Genul 316. Eryngium L.
E. campestre L........................................................................................................ 341
E. planum L............................................................................................................ 342
E. maritimum L...................................................................................................... 346
X E. kalotaszegense Papp etUjv. 347
Genul — Hacquelia Neck.
— H. epipactis (Scop.) DC......................................................................................... 347
Genul 317. Eckinophora L.
1480. E. sibthorpiana Guss.............................................................................................. 348
Genul 318. Chaerophyilum L.
Gh. aromaticum L............................................... *.................................................... 352
Ch. cicutaria Vili....................................................................................................... 355
Gh. tenţulum L. 359
Ch. aureum L............................................................................................................ 360
Gh. bulbosum L........................................................................................................ 363
— Gh. prescottii DG.............................*........................................................................ 367
Genul 319. Anthriscus Pers.
A. nemorosa (M. B.) Spreng. 368
A. silvestris (L.) Horim......................................................................................... 372
A. nitidus (Wahlbg.) Garcke 375
A. scandicina (Web.) Mansf. 376
1490. A. trichosperma Spreng......................................................................................... 379
— A. cerefolium (L.) Hoffm. 380
Genul 320. Scandix L.
S. pecten-veneris L................................................................................................ 381
S. australis L.......................................................................................................... 382
14 FT.ORA R .P.R .
Genul 321. Caucalis L. Pag.

1493. C. laLifolia L............................................................................................................ 385
G. lappula (Web.) Grande 386
Genul 322. Torilis Adans.
T. nodosa (L.) Gaertn........................................................................................... 390
T. arvensis (Huds.) Link....................................................................................... 393
T. rubella Mnch...................................................................................................... 397
T. ucranica Spreng................................................................................................. 398
Genul 323. Physocaulis (DC.) Tausch
Ph. nodosus (L.) Tausch 399
Genul 324. Daucus L.
1500. D. carota L. 400
Genul 325. Orlaya- Hoffm.
O. grandiflora (L.) Hoffm..................................................................................... 405
Genul 326. Astrodaucus Drude
A. littoralis (M.B.) Drude 406
Genul - Coriandrum L.
— C. sativum I j. 410
Genul 327. Bijora Hoffm.
B. radians M.B........................................................................................................ 413
Genul 328. Smyrnium L.
S. perfoliatum L....................................................................................... *............ 414
Genul 329. Conium L.
C. maculatum L. 417
Genul 330. Pleurospermum Hoffm.
P. austriacum (L.) Hoffm..................................................................................... 419
Genul^ 331. Prangos Lindl.
P. carinata Gris. 420
Genul 332. Cachrys L.
C. alpina M.B. 423
Genul 333. Danaa AII.
D. cornubiensis (Torn.) Burnat .......................................................................... 424
Genul 334. Bupleurum L.
1510. B. rotundifolium L. 428
B. longifolium L. 431
B. tenuissimum L.................................................................................................... 435
B. asperuloides Ileldr..................................................................................... 436
B. veronensc Turra 439
B. apiculatum Friv.................................................................................................. 439
B. praealtum Nathh................................................................................................ 440
B. pacbnospermum Pane..................................................... •................................ 441
B. affine Sadl........................................................................................................... 442
Pag.
1519. B. ranunculoides L................................................................................................. 443
1520. B. diversifolium Roch............................................................................................ 444
B. falca tum L.......................................................................................................... 447
Genul 335. Apium L.
— A. graveolens L....................................................................................................... 449
— A. nodiflorum (L.) Lag. 450
— A. repcns (Jacq.) Rchb. 451
Genul — Pelroselinurn Hill.
— P. hortense Hoffm.................................................................................................. 452
Genul 336. Cicuta L.
C. virosa L............................................................................................................... 455
Genul 337. Trinia Hoffm.
T. glauca (L.) Dum................................................................................................ 459
T. kitaibelii M.B.................................................................................................... 460
T. henningii Hoffm............................................................................................... 463
Genul 338. Falcaria Bernh.
F. sioides (Wib.) Asch. 464
Genul 339. Cărunt L.
G. carvi L................................................................................................................. 465
Genul 340. Aegopodium L.
Ae. podagraria L....................................................................................................... 466
Genul 341. Pimpinella L.
P. major (L.) Huds............................................................................................... 473
1530. P. saxifraga L......................................................................................................... 474
P. alpina Host 479
— P. anisum L............................................................................................................ 479
— P. peregrina L......................................................................................................... 480
P. tragium Vili........................................................................................................ 481
Genul — Crithmum L.
— C. maritimum L..................................................................................................... 482
Genul 342. Sium L.
S. erectum Huds.................................................................................................... 485
S. latifolium L........................................................................................................ 486
S. lancifolium M.B. 487
Genul 343. Athamanta L.
A. hungarica Borb. 488
Genul 344. Sison L.
S. amomum L............................................................................................................ 491
Genul 345. Seseli L.
S. hippomaratlirum Jacq. 495
S. gracile W. et K................................................................................................. 496
1540. S. devenyense Simk. 499
S. varium Trev. 500
S. annuum L........................................................................................................... 503
S. tortuosum L........................................................................................................ 507
16 FLORA R .P.R .
Pag.
1544. S. campestre Bess................................................................................................... 507
S. peucedanifolium (Spreng.) Bess. 508
S. rigidum W. et K............................................................................................... 511
Genul 346. LibanotU L.
L. montana Cr......................................................................................................... 512
Genul 347. Oenanthe L.
Oe. aquatica (L.) Poir. 520
Oe. fistulosa L........................................................................................................... 523
1550. Oe. silaifolia M.B........................................................................................... 524
Oe. stenoloba Schur 527
Oe. banatica Heuff. 528
Genul 348. Aethusa L.
Ae. cynapium L........................................................................................................ 529
Genul — Foeniculum Mill.
— F. vulgare Mill. 531
Genul — Anethum L.
— A. graveolens L. 532
Genul 349. Silaum Mill.
S. peucedanoides (M.B.) Nyâr............................................................................. 536
S. silaus (L.) Schinz et Thell. 539
S. alpestre (L.) Thell............................................................................................ 540
Genul 350. Cnidium Cuss.
C. dubium (Schkuhr) Thell. 541
C. silaifolium (Jacq.) Simk................................................................................... 542
Genul 351. Selinum L.
S. carvifolia L......................................................................................................... 545
Genul 352. Ligusticum L.
1560. L. mutellinoides (Cr.) Vili.................................................................................... 547
L. mutellina (L.) Cr. 548
Genul 353. Conioselinum Fisch.
C. tataricum Fisch................................................................................................. 552
Genul — Levisticum Hill
— L. officinale K och................................................................................................. 553
Genul 354. Angelica L.
A. palustris (Bess.) Hoffm.................................................................................... 555
A. silvestris L......................................................................................................... 556
A. archangelica L................................................................................................... 560
X A. mixta Nyâr........................................................................................................ 563
Genul 355. Ferula L.
F. heuffelii Gris...................................................................................................... 564
F. sadleriana Ldb.................................................................................................. 567
Genul 356. Ferulago Koch Pag.

1568. F. # silvatica (Bess.) Rchb......................................................................................... 568
F. galbanifera (Mill.) K o ch ...................................................................................... 571
1570. F. mcoides (L.) Boiss.................................................................................................. 572
Genul 357. Peucedanum L.

P. officinale L.............................................................................................................. 579
P. longifolium W. et K............................................................................................. 580
P. rochelianum Heuff................................................................................................. 583
P. tauricum M.B. 584
— P. ruthenicum M.B..................................................................................................... 587
P. austriacum (Jacq.) Koch 588
P. palustre (L.) Mnch................................................................................................ 591
P. latifolium (M.B.) DC............................................................................................. 592
P. alsaticum L............................................................................................................. 696
P. oreoselinum (L.) Mnch. 599
1580. P. cervaria (L.) Cuss................................................ ; ........................................... 600
— P. ostruthium (L.) K och .......................................................................................... 604
P. chabraei (Jacq.) Rchb. 604
P. arenarium W. et K. 606
Genul 358. Opopanax Koch

O. bulgaricum Velen.................................................................................................. 610
— O. chironium (L.) Koch 613
Genul 359. Pastinaca L.

P. sativa L.................................................................................................................. 614
P. graveolens M.B. 618
Genul 360. Heracleum L.

H. carpaticum Porc..................................................................................................... 622
H. palmatum Baumg. 625
H. sphondylium L................................................................................................... 626
x H. rodnense Nyâr. et Todor .................................................................................. 633
Genul 361. Tordylium L.

T. maximum L............................................................................................................ 634
Genul 362. Palimbia Bess.

1590. P. rediviva (Pali.) Thell............................................................................................ 637
Genul 363. Laserpitium L.

L. latifolium L............................................................................................................ 641
L. archangelica Wulf. 645
L. prutenicum L. 646
L. krapfii Gr. 649
Genul 364. Laser Borkh.

1595. L. trilobum (L.) Borkh.......................................................................................... 651
111—X la sfîrşitul descrierii, indică Mrea mînăstirea

lunile în care înfloreşte Mţii munţii
planta descrisă Mt. muntele
o plantă anuală Obs. observaţiuni
o plantă hibernantă Pl. planşa
oo plantă bisanuală Păd. pădurea
4 plantă perenă (vivace) Pîr. .pîrîul
B arbore Răsp. gen. răspîndirea generală
5n arbust r. raionul
O floare masculă
Reg. Regiunea
2 floare femelă
Vf. vîrful
$ floare hermafrodită
V. valea
X specie hibridă
mai mult, mai mare N Nord, miazănoapte
>
< mai puţin, mai mic S Sud, miazăzi
mai mult sau mai puţin E Est, răsărit
* . plantă cultivată V Vest, apus
O buruieni, a căror existenţă FRE Flora Romaniae Exsiccata.
este legată de terenurile Un herbar întocmit la
cultivate sau protejate Cluj, de la 1921—1947, în
de om 70 de exemplare şi trimis
• plante din ţinuturile calde, în schimb la diferite cen
cultivate la noi în camere tre universitare din ţară
? plante dubioase şi din străinătate. S-au
— 7 mm pînă la 7 milimetri editat 2900 numere.
alt. altitudine FEAII Flora Exsicata austro-hun-
Dl. dealul garica. Un herbar întoc
diam. diametru mit cu acelaşi scop ca şi
Exs. exsiccata F R E ,. la Viena, de la
fig- figura 1881—1913, cuprinzînd şi
Herb. herbar plante din ţara noastră.
Ic. iconografie, ilustraţie S-au editat în total 4000
m. monstruozitate numere.
20 FLORA R .P.R .
FHE Flora Ilungariae exsiccata. Fl. NO Flora von Nieder-Osterreich.

Un herbar întocmit în MBL Magyar Botanikai Lapok,
centurii, la Budapesta, de Budapest.
la 1912—1932, cuprinzînd Magyar Novcnytâni Lapok,
MNL
si plante din ţara noastră.
Cluj.
S-au editat 1000 numere.
HN Hcrbarium Normale, editat MTK Mathematikai es Termeszet-
de I. Dorfler la Viena, tudommânyi Kozlemc-
cuprinde peste 5000 plan nyck, Budapest.
te, cîteva colectate din OBZ Osterreichische Botanische
Romînia. Zeitschrift, Wien.
ABZ Allgemeine Botanische Zeit- Verii. SVN Verhandlungen u. Milthei-
schrift. lungen d. Siebenburgi-
A. et G. Syn. Aschersohn et Graebner:
Synopsis der Mitteleur. 31 sche Vereins fiir Natur-
wissenschaft, Hermann-
Flora.
Bul. Grăd. Buletinul Grădinii Botanice stadt.
Bot. Cluj si al Muzeului Botanic de Yerh. ZBG A'erhandlungen u. Mitthei-
la Univ. din Cluj. lungen d. Zoologische-
BK Botanikai Kbzlemenyek, Botanischen Gesellschaft,
Budapest. Wien.
Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin

aceluiaşi raion. Prin punct şi virgulă se despart localităţile aparţinînd la raioane deosebite.
Ordinul COLUMNIFERALES
Fam. 56. MALVÂCRAE *) A. Juss.
Gen. (1789) 271. — Malvae B. Juss. in Hort. Trian.- (1759); Adans. in
Mem. Acad. Paris (1761) 224.
Plante anuale sau perene, ierbacee sau arbuşti (în flora mediteraneană
şi tropicală se află şi arbori), în scoarţă şi măduvă cu pungi de mucilagiu.
Frunze simple, alterne, lobate sau divizate, cu nervatiune palmată, însoţite
de stipele mici, de obicei caduce. Flori mari, pentamere, radiar simetrice
(actinomorfe), dispuse axilar, uneori şi terminal. Caliciu format din 5 sepale
(uneori reduse pînă la 2), în mugure valvate, adeseori însoţit dc un caliciu
extern, cu foliole libere sau unite. Corolă din 5 petale. Stamine numeroase
din cauza dedublării, dispuse în 2 cicluri şi cu filamentele într-un tub care
acoperă pistilul, la bază unindu-se cu petalele. Antere reniforme, cu 2 saci
polinici. Gineceu 3 —plurilocular. Stile în număr egal cu carpelele sau dublu,
concrescute între ele. Stigmate globuloase. Fruct uscat, capsuliform, adesea
desfăcîndu-sc la maturitate în fructuleţe mericarpice. Embrion curbat, cu
cotiledoane încreţite.
Familia cuprinde 42 de genuri cu cca 900 de specii.
1 a Flori galbene, cu caliciu simplu; caliciul extern lipseşte 283. Abutilon
1 b Flori cu caliciu dublu ................................................................................. 2
2 a Stil nedivizat la vîrf sau pentapartit........................................................ 3
2 b Stil divizat la vîrf în mai multe ramuri ................................................ 4
3 a Stil cuvîrf clavat şi în 5 muchii........................................ Gossypium
3 b Stil cu vîrf ce se desface în 5 p ă rţi................................. .. 282. Hibiscus
4 a Caliciu extern format din 3 fo lio le ............................................................. 5
4 b Caliciu extern format din 6 —9 foliole .................................................... 7
5 a Foliolele caliciului extern concrescute la bază................... 285. Lavatera
5 b Foliolele caliciului extern libere la bază.................................................... 6
6 a Foliolele* caliciului extern mari, mai late decît sepalele caliciului intern
Malope
*} Prelucrată de I. M o r a r i u.
22 FLORA R .P.R .
6 b Foliolele caliciului extern liniare, mai înguste decît cele aie • aliciului
in tern ............................................................................................................ Mâlva
7 a Cârpele dispuse uniseriat în jurul slilului; fructuleţele arp-e* nu
se deschid dorsal........................................................................ 2S4. Abk&ca
7 b Cârpele dispuse în mai multeseriiînjurulstilului: fructuHeîe mer
carpice se deschid dorsal ............................................................ Kitaifeelia
Genul 282. H I B I S C U S * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 207], ed. V (1754) 310.
Plante ierbacee şi arbuşti. Laciniile caliciului extern 3 pînă la numeroase.
Sepale interne 5, unite, persistente în fruct. Stamine numeroase, unite intr-un
tub trunchiaL la vîrf sau prevăzut cu 5 dinţi, purtînd în creştet anterele.
Ovar 5-locular, cu loculii pluriovulaţi. Capsulă loculicidă. Seminţe reniforme.
1 a Arbuşti ornamentali, cultivaţi prin grădini şi parcuri......... l.H . syriaeus
1 b Plante ierbacee.................................................................................................. 2
2 a Caliciul intern persistent, formînd opungăveziculoasă în jurul fructului.
Plantă spontană........................................................................ 2. H. trionum
2 b Caliciul caduc. Plantă cultivată ...................................... 3. H. esculcntus
1. -X- H. syrlacus L. Sp.pl. ed. I (1753) 695; Fl. U.R.S.S. XV (1949)
152. — Zămoşiţă de Siria. — Torok rozsa. — Syrischer Ibisch. — ruOHCKyc
cHpHHCKHii. — Ic.: Pl. 1, fig. 3; Prod. Fl. mica ed. II (1939) tab. XXIV,
fig. 79.
Arbust înalt pînă la 3 m, cu scoarţa cenuşie şi lujeri lungi, mai tîrziu
glabri. Frunze peţiolate, ovat cuneate, trilobate, cu lobi inciz seraţi. Flori
axilare, cîte una. Caliciul extern cu 6 —7 lacinii, cel intern cu 5 lacinii. Petale
mari, liliachii, cu vine mai întunecate, purpurii sau albăstrui (în cultură florile
pot fi de diferite culori şi uneori învoalte). Fruct capsulă, deschizîndu-se
longitudinal. Seminţe reniforme, ciliat păroase. — V III—X.
Cultivat prin grădini ca plantă ornamentală, mai frecvent în oraşele
din sudul ţării.
R ă s p . g e n . : Asia Mică, China şi India, prin culturi foarte răspîndit în regiunile
tropicale şi subtropicale.
2. H. tridnum L. Sp. pl. ed. I (1753) 697; Fl. U.R.S.S. l.c. 159. -
H. tematus Cav. Monad. diss. III (1790) 172, tab. 64, fig. 3. — Zămoşiţă. —
Varjumâk. — Stunden-Ibisch. — rn6HCKyc TpoiraaTJbiit — I c .: Pl. 1, fig. 2.
*) După grecescul ibiskos, nume care la Dioscorides se folosea pentru un soi de
nalbă spontană.
Planşa 1. — 1.* Abutilon thcophrasti Medik. — 2. Hibiscus trionum L. — 3. II.

syriacus L.
PLANŞA 1
MALVACEAE 25
0. Plantă înaltă de 10—80 cm, stelat păroasă, cu peri rigizi, patenţi.

Tulpini erecte sau prostrate, simple sau ramificate, uneori curbate, adesea
de culoare roşie purpurie. Frunze peţiolate; cele inferioare aproape rotunde,
slab lobate, rareori sectate, mai mici decît cele următoare; cele mijlocii şi
superioare cu 3 —5 segmente oblanceolate, penatfidate, cu lobii mărişori.
Stipele liniar filiforme. Flori solitare, axilare, mari, cu diametrul pînă la 4 cm.
Caliciul extern format din 12 lacinii îngust liniare, hirsut ciliate, lungi pe
jumătate cît sepalele. Caliciul intern persistent, din 5 sepale palid verzui,
reticulat nervate, pe muchii tuberculat hirsute, la fructificare veziculos
crescute în jurul fructului. Petale oval rotunde, de 1,5—3 cm lungime,
obtuze, palid sulfuriu gălbui, la bază închis purpurii, se ofilesc repede.
S Lamine numeroase, cu filamentele de culoare roşie sanguină, scurt glandulos
păroase, unite într-un tub şi cu antere portocalii. Stigmate globuloase, negre
purpurii. Fruct capsulă ovoidală, cu 5 loji şi numeroase seminţe, desfăcîndu-se
la maturitate în 5 părţi, înconjurat de caliciul intern, membranos veziculos.
Seminţe reniforme, veziculos ţepoase, lungi dc 2 mm. — V I—IX.
S t a ţ i u n e a . Pe ogoare, prin culturi agricole, pe lîngă drumuri, prin
pepiniere, cu deosebire în locuri mai joase de prin cîmpii şi prin văi.
Ră s p . î n ţ ară: Reg. Baia M .: Vişeu de Jos (r. Vişeu). Reg. Cluj: Bistriţa, Năsăud,
Zagra (r. Năsăud); Cliiochiş (r. Beclean); Tăuşeni (r. Gherla); Canciu (r. D ej); Lechincioara
(r. Sărmaş); Cheţani (r. Luduş); Suat, Cluj şi împrejurimi, Cojocna, Boju (r. Cluj);
Turda, Cheia Turzii (r. Turda). Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Reghin; Filitelnic, Bălăuşeri
(r. Sîng. de Pădure); Baraolt (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Sighişoara; Hărman
(r. Codlea); Valea Lungă (r. Mediaş); Sibiu, Bradu, Ocna Sibiului, Şura Mare, Noul
(r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Pcştiş (r. Aleşd); Mărţihaz (r. Salonta);
Şuncuiuş (r. Beiuş). Reg. Timişoara: Arad şi împrejurimi, Aradul Nou; Pecica, Semlac
(r. Pecica) ; Buziaş (r. Lugoj); Timişoara. Reg. Craiova: Turnu Severin; Craiova; Slrehaia,
Broşteni (r. Strehaia); Bălccşti (r. Olteţu). Reg. Piteşti: Curtea de Argeş, Albeşti (r. Curtea
dc Argeş); Govora (r. R. Vîlcea). Reg. Ploeşti: Buzău; Sihlea (r. R. Sărat). Reg. Bucu
reşti: Bucureşti la Chilila, Băneasa, Herăstrău; Căldăruşani (r. Snagov); Cernica,
Pasărea, Brăneşti (r. Brăneşti); Comana (r. Vidra); Giurgiu. Reg. Constanţa: Tulcea;
Basarabi (r. Medgidia); Constanţa. Reg. Galaţi: Măcin; Galaţi; Brăila; Ruşeţu (r. Fii.
Sîrbu); Urecheşti (r. Focşani); Cosmeşti (r. Tecuci). Reg. Bacău: Tupilaţi (r. P. Neamţ);
Ocea (r. Tg. Neamţ); Caraclău (r. Tg. Ocna); Zăneşti, Costişa, Podoleni (r. Buhuşi).
Reg. Iaşi: Mîrzeşti, Cîrlig, V. Jijiei (r. Iaşi); Tg. Frumos, Cucuteni (r. Tg. Frumos);
Cotnari (r. Hîrlău); Buhăeşti (r. Negreşti); Bălteni (r. Vaslui); Bîrlad; Şchiopeni
(r. Huşi). Reg. Suceava: Rotopaneşti, Leucuşeşti, Ţoleşti (r. Fălticeni); Bălăceana
(v. Suceava).
1 a Tulpină foarte ramificată, cu ramurile lipite de pămînt
f. prostratus Buj. în Bul. Grad. Bot. Cluj XXII (1942) 89. — Timişoara.
1 b Tulpină mai puţin ramificată, cu ramuri ascendente sau erecte............................ 2
2 a Frunze radicale cordat subrotunde
f. cordifolius Mnch. Suppl. (1802) 202. — Reg. Suceava: Ţoleşti (r. F Sllinri).
26 FLORA R.P.R.
2 b Toate frunzele partite ..................................................................................................... 3

3 a Frunze pînă la bază tripartite
f. ternutus (Cav.) DC. Prodr. I (1824) 453. — H. ternatus Cav. Monad. diss. III
(1790) 172, tab. 64, fig. 3. — Reg. Baia M .: Vişeu de Jos. Reg. Cluj: Cluj. Reg.
Bucureşti: Bucureşti la Chitila. Reg. Ploeşti: Buzău. Reg. Iaşi: Iaşi; Şchiopeni
(r. Huşi).
3 b Frunze palmaL partite, cele superioare cu lobul median alungit, de 2 ori mai lung
decît ceilalţi, ianceolat şi puţin dinţat
f. longilobus (Borb.) Borza Consp. (1947) 185. — H. trionum var. longilobus
Borb. in MBL II (1903) 303.— Reg. Baia M .: Vişeu de Jos. Reg. Bucureşti: Bucureşti,
Cernica (r. Brăneşti).
î n t r e b u i n ţ ă r i : Planta conţine cca 0,3% cauciuc, precum şi un ulei gras
în proporţie de 18—24%.
R ă s p . g e n . : Europa de S, Asia, Africa, Australia. Plantă străveche, însoţitoare
de culturi agricole, încă din neolitic.
3. * H. esculentus L. Sp. pl. ed. I (1753) 696; Fl. U.R.S.S. XV (1949)

165. — Bame. — Gombo. — rnSHCKyc ci>eflo6Hi>iH. — I c .: Pl. 2, fig. 3, 3a.
O. Tulpini înalte pînă la 1 m, dispers setoase, uneori lignificate. Frunze
peţiolate, cordate la bază, cu 5 lobi lat ovali, seraţi pe margini. Caliciu caduc,
cel extern format din 4 —9 foliole, împreună cu sepalele setiform ciliate.
Petale galbene sulfurii, la bază brunii sau violacee. Fruct capsulă alungită,
conică, lungă de 6 —10 cm, înainte de maturaţie ± cărnoasă, cu 5 loji, în
fiecare loje cu numeroase seminţe glabre. — V I—VII.
Cultivată ca plantă alimentară pentru fructe, cu deosebire în sud, în
Cîmpia Dunării.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fructele verzi ale plantei sînt folosite în alimentaţie.
Frunzele şi rădăcinile se întrebuinţează în scopuri medicinale. Din seminţe se prepară
o băutură asemănătoare cafelei.
R ă s p . g e n. : Africa. în Egipt s-a cultivat cu 2000 de ani înainte de epoca
noastră. Astăzi sc mai cultivă în Grecia şi Turcia. Cele mai mari culturi se află
în India de E.
Genul M AL O P E* ) L.
Gen. pl. [ed. 1(1737) 207], ed. V(1754) 309.
Plante anuale cu frunze simple, alterne, peţiolale. Caliciu extern cu 3
foliole mari, cordate. Caliciu intern cu 5 foliole. Ovar pluricelular. cu car-
pclele dispuse în jurul coloanei în mai multe serii; fiecare carpelă conţine
mai multe mericarpe.
*) Numele genului era folosit de Plinius pentru o .specie de nalbă.
P l a n ş a 2. — 1. Malva aicea L. — 2. Lavatera trimestris L. — 3. Hibiscus escu-

lentus L., 3 a. fruct. — 4. Malope trifida Cav. — 5. M. malacoides L., frunză.
P L A N ŞA 2
L
M ALVACEAK 29
1 a Frunze ovate sau alungit ovate. Foliolelc caliciului extern lat cordate,
acuminato.........................................................................1. M. malacoides
1 b Frunze trilobate (cel puţin cel superioare). Foliolele caliciului extern
înguste, acuminate................................................................ 2. M. trilida
1. * M. malacoides L. Sp. pl. ed. I (1753) 692; FI. U.R.S.S. XV

(1949) 26, tab. 1, fig. 1. - Ic.: Pl. 2, fig. 5.
O. Tulpini înalte de 10—50 cm, simple sau ramificate, hispid păroase,
cu peri dispuşi pe tuberculi. Frunze ovate sau alungit ovate, dublu eronate
şi dispers păroase pe dos. Caliciu extern format din 3 foliole lat
cordate, acuminate, mai late şi mai scurte decît sepalele caliciului intern.
Lobii caliciului intern lanceolaţi. Petale rozee cerulee, de 2—3 ori mai lungi
decît caliciul. Fructul rugos, glabru. — VI—VII.
Cultivată pe alocuri ca plantă ornamentală şi medicinală.
R ă s p. g e n .: în jurul Murii Mediteranc.
2. -X- M. trlfida Cav. Monad. diss. II (1790) 85, tab. 27, fig. 2; FI.
U.R.S.S. l.c. 25. - Ic.: Pl. 2, fig. 4.
0. Tulpină înaltă de 20—100 cm. Frunze peţiolate, variabile, cel puţin
cele superioare trifidate, lobate, sectate sau incizate, glabrc. Flori mari,
solitare, lung pedicelate. Caliciu extern cu 3 foliole cordat ovate, acuminate,
pe jumătate de lungi cît sepalele. Corolă purpuriu deschis roşie sau roză şi
cu dungi închise. — VII—X.
Cultivată uneori prin grădini ca plantă ornamentală.
R ă s p. g e n .: Africa de N. v
Genul 283. A B U T IL 0 N *) Adans.

Fam. II (1763) 398.
Frunze întregi. Caliciul extern lipseşte. Cârpele numeroase, triloculare,
dispuse în jurul stilului. Capsulă 5—10-loculară, în fiecare loje cu 3 seminţe.
Genul cuprinde cca 80 de specii răspîndite pe întreg globul, în zona
tropicală şi subtropicală.
A. theophrasti Medik. Malv. (1787) 28; FI. U.R.S.S. XV (1949) 146. -

L. Sp. pl. ed. I (1753) 685. — A bu tilon A vicennae Gaerln.
S id a A butilon
Fruct. (1791) 251. — A. stria ta Czetz Erd. Muz. VI (1872) 10. — Pristolnic,
Teişor. — Selyemmâlyva. — Samtpappel. — KaHaTHHK Teo<i>pacTa. —
Exs.: FRE nr. 2554 a, b. — Ic.: Pl. 1, fig. 1.
*) Derivat din cuvintele greceşti a — fără, bous = taur şi tilos = diaree, deoarece
planta era folosită împotriva diareii la bovine.
80 FLORA R .P .R .
O. Plantă înaltă de 20—150 (200) cm, catifelat tomenlos păroasă, cu

peri stelaţi. Tulpini ramificate sau simple, la bază groase de 0,5—5 cm.
Frunze alterne, subrotund cordate, lung peţiolate, acuminate, c.u lamina
lungă de 5—23 cm şi lată de 3—19 cm, crenat serate, des şi mărunt alipit
stelat păroase. Flori galbene portocalii, axilare, de 1 cm în diametru, scurt
pedicelate, cu petale scurte, abia depăşind caliciul în lungime. Fruct capsulă
pluriloculară, trunchiată, cu creştet coroniform, pînă la 15 mm lungime şi
groasă de 20 mm. Cârpele birostrate, cu roslru lung de 3—5 mm, hirsut păroase,
la maturitate negre. Seminţe de obicei 3 în fiecare lojă. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Locuri nisipoase, cultivate, ruderale, 4; jilave, prin
şanţuri şi gropi, pe marginea culturilor din lunci.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Aut. M .: Tg. Mureş. Reg. Sialin: Sibiu, Sighişoara.
Reg. Hunedoara: Orăştie. Reg. Oradea: Tiur pe Beretău (r. Săcucni). Reg. Timişoara:
Arad, Timişoara la Mehala; Deta (r. Ciacova); Orşova. Reg. Craiooa: Gemeţi (r. T. Severin);
Jiana Mare (r. Yînju Mare); Craiova; Băleeşti (r. Oile tu). Reg. Piteşti: Stolnici (r. Gosteşti).
Reg. Bucureşti: Ghergani, Buftea, Arouda (r. Răcari); Bucureşti Ia Dudeşli-Cioplea;
Brăneşli, Fundeni (r. Brăneşti); Băneasa (r. Giurgiu); Olteniţa, Chirnogi (r. Olteniţa);
Manasia-lJrziceni (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Tulcea. Reg. Galaţi: Brăila în Lunca Dunării;
Smîrdanul Nou (r. Macin); Galaţi în Lunca Prutului printre orezarii. Reg. Iaşi: Iaşi la
Bucium; Bîrlad.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Fibrele din scoarţă se pot extrage prin Lopire, la fel ca din
cinepă sau in. Ele dau un fel de iută, cunoscută sub numele de « Iută de China » sau
« Cînepă de China », din care se pot fabrica frînghii, funii, covoare, etc. Plantele culese
Înainte de maturaţia deplină dau fibre atît de fine îneît se pot toarce. în părţile sudice
ale ţării, cu deosebire în lungul rîurilor şi pe soluri fin nisipoase, găseşte condiţiuni de
creştere foarLe bune, îneît cultura ei ar da rezultate satisfăcătoare.
R ă s p . g e n. : Europa centrală şi de S, Asia Mică, China, Tibet, Africa, America,
şi Australia.
Genul 284. AL THAE A *) L.

Gen. pl. [ed. I (1737) 206], ed. V (1754) 307. - N a l b ă .
Plantă pîslos păroasă. Frunze de obicei mari, lobate sau sectate. Flori
axilare, dispuse în glomerule sau raceme. Caliciu extern din 6—9 foliole.
Cârpele dispuse uniserial în jurul stilului. Fructe mature deprimate la partea
centrală, adesea înconjurate de o margine pieloasă striată. Fructuleţele meri-
carpe nu se deschid dorsal.
Genul cuprinde cca 15 specii răspîndite în zona temperată din lumea
veche.
*) După grecescul althein — a ajuta, a vindeca, deoarece planta avea însuşiri

in edicinale.
P l a n ş a 3. — 1. Althaea officinalis L., la. perii stelaţi de pe frunză, lb. fruct. —

2. .4. pallida W. et K., 2a. partea inferioară a tulpinii, 2b. fruct. — 3. A. taurinensis DC.,
fruct (în realitate este mai pronunţat pubescent decît apare în această figură).
P L A N ŞA 3
M ALVACRAE 33
1 a Flori mari, cu diametrul corolei peste 5 cm. Tubul staminal cu 5 muchii,
glabru...................................................................................................... 2
1 b Flori mici, cu diametrul corolei sub 3 cm. Tubul staminal cilindric.. 3
2 a Plantă înaltă de cca 1,5 m sau mai mică. Caliciul extern aproape.de
aceeaşi lungime ca cel intern, lung de 1,5—2 cm. Petale liliachii, la bază
galbene, obcordate sau obovate, mai lungi dccît late, nu se suprapun
cu marginile, la vîrf profund emarginate..................... 6. A. pallida
2 b Plantă înaltă de 1—3 m. Caliciul extern mai scurt decît cel intern. Petale
roşii purpurii, albe sau galbene deschis (la bază nu sînt galbene), mai
late decît lungi, cu marginile suprapuse, la vîrf puţin emarginate. Flori
simple sau învoalte............................................................. 7. A. roşea
3 a Plante anuale, hirsut păroase, sub 60 cm înălţime. Caliciul în fruct se
măreşte evident. Fructuleţe mericarpe radiar zbîrcite pe feţele laterale.
2. A. hirsuta
3 b Planle perene, stelat sau catifelat păroase, mai înalte. Caliciul nu se
măreşte evident în fruct. Fructuleţele mericarpe netede pe feţele laterale. 4
4 a Tulpini des catifelat păroase. Frunze uşor lobate sau aproape întregi.
Flori scurt pedicelate, axilare, dispuse în racem terminal. Fructe peste
tot des păroase......... ’ ................................................... 1. A. officinalis
4 b Tulpini stelat păroase. Frunze profund palmat lobate, cu deosebire cele
mijlocii. Flori lung pedicelate, cel puţin cele axilare şi solitare cu pediceli
mai lungi de 2 cm. Fructe glabre sau păroase numai la vîrf........... 5
5 a Fructe păroase numai la vîrf................................... 3. A. taurinensis
5 b Fructe complect glabre ........................................................................ 6
6 a Tulpini virgat ramificate, în partea superioară cu peri stelaţi, cu raze
scurte, de obicei numai cît fracţiuni de mm, alipiţi de tulpină. Flori
izolate, cu pediceli lungi la subţioara frunzelor, mai rar cîte 2—3 pe un
peduncul comun. Corolă de 18—30 mm lungime, de 2—3 ori mai lungă
decît caliciul..................................................................... 4. A. cannabina
6 b Tulpini nevirgat ramificate, acoperite cu peri foarte deşi, patenţi, în
buchete, cu raze mai lungi, de 1—2 mm. Flori grupate în inflorescenţe
terminale şi axilare, mai multe pe un peduncul comun. Corolă mai mică,
de 15—20 mm, de 1,5—2 ori mai lungă decît caliciul. 5. A. narbonensis
*
1. A. officinălis L. Sp. pi. ed. I (1753) 686; FI. U.R.S.S. XV (1949)

131. — Nalbă mare. — Orvosi ziliz. — Gcbrăuchlicher Eibisch. — Ajireii
jiCKapcTBeHHbiu:. — Exs.: FRE nr. 2251, a, b. — Ic.: PI. 3, fig. 1, 1 a, b.
4. Rădăcină groasă, fuziformă, devenind cilindrică şi orizontală, cu
umflături neregulate şi ramuri puţine. Tulpină erectă, de 0,5—1,5 (2) m,
puţin ramificată sau simplă, dens pîslos păroasă. Frunze scurt peţiolatei
mai lungi decît late, cele superioare alungit acute, toate cu 3—5 lobi, puţin
lobate pînă la întregi, cele inferioare triunghiular cordiforme, întrucîtva mai
profund lobate, pe margini neregulat serat dinţate, cenuşii sau verzi cenuşii,
u FLORA R .1\K .
uşor cutate, pe ambele fele moale catifelat păroase, pe dos cu nervuri proemi
nente. Bractei liniare, lungi de 1 cm. Flori dispuse in raceme axilare, puţine,
cu pedunculi sub 1 cm, împreună cu pedicelii scurt stelat păroşi. Caliciu format
din 8—10 foliole concrescute la bază, ovale, pîslos păroase, lungi de cca 1 cm.
Petale albe sau alb rozee, triunghiular obcordate, lungi de 10—20 mm, uşor
emarginate, pe faţă papiloase (mai ales spre bază), barbulate la bază. Stamine
cu filamente pufos păroase, violacee şi cu antere roşii purpurii. Fructe depri
mate dorsal, pe margini neted scabre sau verucoase, des. pîslos păroase, la
maturitate se desfac în numeroase (14—20) mericarpe. Seminţe reniformc,
turtite lateral, netede. — VII—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri umede, nisipoase, pe lingă tufişurile din lunci
şi zăvoaie, pe lingă trestiişuri, pe soluri ± sărate sau alcaline, uneori şi prin
locuri ruderale.
1 a Petale mari, lungi de 15—20 mm
var. typica Beck FI. NO I, 2 (1892) 540. — Reg. Oradea: Cuieşd (r. Aleşd). Reg.
Constanţa: Vasile Roaită la Eforie. Reg. Iaşi: Frenciugi (r. Negreşti); Iaşi în V. Bahlu-
ieţului; între Ocea şi Petricani (r. Tg. Neamţ).
1 b Petale mici, lungi de 10—12 mm
var. micrântha (Wiesb.) Beck l.c. — Althaea micrantka Wiesb. in OBZ XXVIII
(1878) 71. — Reg. Timişoara: Timişoara. Reg. Iaşi: Vînători (r. Iaşi).
f. mdllis (Borb.) Borza Consp. fl. Rom. (1947) 185. — A. offic. var. mollis
Borb. in OBZ XXVIII (1878) 136. — Frunze moi, pufos tomentoase. — Reg. Cluj:
Ocna Dejului (r. Dej). Reg. Bucureşti: Copaciu (r. Drăgăneşti). Reg. Bacău: V.
Măleşti la satul Borniş (r. Piatra-N.).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Rădăcinile de nalbă mare, cunoscute în farmacie sub numele
de « Radix Althacke », sînt mult folosite ca remediu contra tusei, avînd proprietăţi emoliente,
apoi în contra durerilor de stomac şi a catarelor intestinale sub formă de siropuri,
ceaiuri, pilule, cataplasme etc. Pentru combaterea tusei se mai folosesc florile şi frunzele,
care se culeg în acest scop prin iulie şi august. Rădăcinile, cu deosebire cele uscate,
conţin: mucilagiu 35%, amidon 38%, zahăr 10%, asparagină (alteină) 2%, apoi tanin,
grăsimi şi substanţe minerale.
Răsp. ge n. : Eurasia, Africa de N .; adventivă în America de N.
2. A. hirsuta L. Sp. pi. ed. I (1753) 687; Fl. U.R.S.S., l.c. 129. -
Exs.: FRE nr. 2250. - Ic.: PI. 4, fig. 1, 1 a.
O. Rădăcină pivotantă, cu ramuri fibroase. Tulpină erectă sau ascen
dentă, înaltă de 10—60 (80) cm, obtuz muchiată, patent hirsut păroasă,
P l a n ş a 4. — 1. Althaea hirsuta L., la . caliciu mărit. — 2. A. cannabina L.,

2a. stamine monadelfe cu o petală, 2b. caliciu dublu, 2c. o porţiune păroasă a tulpinii
inferioare.
PL A N ŞA 4
MALVACEAE 37
uneori roşietică. Frunze inferioare rotund cordiforme sau reniforme, 5-lobate,

lacerat crenate, cele superioare şi mijlocii palmat 3—5-sectate, cu segmente
cuneate sau lanceolate, inciz dinţate, pe fală aproape glabre, pe dos hirsut
păroase ca şi pe nervuri şi pe margini. Flori solitare, de circa 2,5 cm în
diametru, cu pediceli subţiri, mai lungi decît frunza bracteantă. Laciniile
caliciului extern 6—8, îngust lanceolate, lung ascuţite, lungi de 15—20 mm,
hirsut ciliate. Caliciul intern format din 5 lacinii unite la bază, lanceolat
alungit, în fruct se măreşte evident. Petale ovate, lungi de 12—17 mm, rozee
sau liliachii, la bază barbulate, la vîrf emarginate. Stamine cu filamente
galbene, glabre şi antere galbene. Fructuleţe transversal zbîrcite pe faţa
dorsală şi fin muchiate, lungi de 2,5 mm. — V—VII.
S t a ţ i u n e a . Pe ogoare, pîrloage, pe lîngă ziduri, prin vii, prin tufări
şuri rărite şi pe coaste pietroase.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Cluj, Cordoş, Cojocna, Boju, Juriu de Cîmpie (r. Cluj);
Chiochiş (r. Beclean); Valea Florilor, Turda, Cîinpia Turzii (r. Turda); Ţagu (r. Sărmaş);
Ţigăreni* (r. Luduş); Aiud, Ciumbrud, Ciuguzel, între Ciugud şi Daia (r. Aiud). Reg. Hune
doara: Alba Iulia, pe Dl. Bilac, Meteş (r. Alba Iulia); Cunţa, V. Secaşului, Mercurea,
Sebeş pe.Dl. Roşu (r. Sebeş); Deva (r. Ilia); Dealu Mare (r. Brad). Reg. Stalin: Cenade,
Valea Lungă (r. Mediaş); Şura Mare, (r. Sibiu); Merghindeal (r. Agnita). Reg. Oradea:
Dl. Şimleu la Oradea. Reg. Constanţa: Babadag, Jurilovoa (r. Istria); Niculiţel, Filimon
Sîrbu pe Dl. Consul (r. Tulcea); Basarabi (r. Medgidia); Techirghiol. Reg. Ia şi: Aroncanu
(r. Iaşi); dealurile Brătuleni şi Vodă la Hîrlău; Hoiseşti (r. Tg. Frumos).
1 a Tulpini erecte sau cel mult la bază ascendente
f. typica Morariu f. nova in Add. VI, pag. 653. — Comună.
1 b Tulpini culcate la pămînt, uneori lungi pînă la 1 m
f. prostrâta Zimmerm. ap. Hegi Fl. Mitt.-Eur. V. 1 (1924) 474. — Reg. la şi:
Hîrlău pe Dealul lui Vodă.
Răsp. ge n. : Europa centrală, de V şi de S, Asia de SV.
3. A. taurincnsis DC. Prodr. I (1824) 436; Fl. U.R.S.S. l.c. 137. -

A . m ultiflora
Rchb. Ic. Fl. germ. (1841) 19. — Ic.: PI. 3, fig. 3.
4 . Tulpini cilindrice, ramificate, des stelat păroase, înalte de 50—150 cm.
Frunze peţiolate (cele mijlocii cu peţiol lung de 1,5—4 cm), cu lamina aproape
egal de lungă şi de lată (6—12 cm), de obicei pînă la bază 5-sectate, cu lobi
inegal serat dinţaţi şi sinuri ascuţite; cele superioare 3—5-sectate; toate
pe ambele feţe păroase, pe fala superioară mai dispers. Flori dispuse atît în
inflorescenţe terminale cît şi izolate, axilare; cele din inflorescenţe cu pediceli
scurţi, cele izolate din axile cu pediceli lungi pînă la 8 cm. Caliciul extern de
6—8,5 mm lungime, format din 7—9 foliole lanceolate, la bază unite, mai scurt
decît caliciul intern. Caliciul intern lung de 9—10 mm, la bază concrescut ±
pînă la jumătatea laciniilor. Corola aproape de 2—2,5 ori mai lungă decît
38 ELORA R .P .R .
caliciul, cu petale roze, alungit obovate sau obovate, lungi de 15—24 mm

şi late de 12—20 mm, la vîrf uşor emarginate, la bază înguslalc înlr-o unguiculă,
pe margini ciliatc. Tubul şi filamentele staminelor glabre sau glabrescente.
Fruct de 8—10 mm în diam., format din 15—20 fructuleţe mericarpe,
la vîrf sau uneori pînă la mijloc stelat păroase, cu o carenă dorsal mediană,
lateral zbîrcite, lungi de 3—3,5 mm şi late de 2,5—3 mm. Seminţe reni
forme, lungi de 2,5—3 mm şi late de 2—2,5 mm, brune, glabre, de obicei
dorsal cu verucozităţi mărunte, alburii, disperse. — VII—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri necultivate, pe marginea drumurilor, pe
lîngă aşezări omeneşti.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Ploeşti: Slănic (r. Teleajen); Posada (r. Cîmpina);
V. Nişcovului (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Slobozia; Naipu (r. Drăgăneşti); Chirnogi
(r. Călăraşi). Reg. Galaţi: Boteşli, între Focşani şi Odobeşti (r. Focşani).
Ob s . Foarte probabil că planta este mai răspîndită la noi în părţile sudice ale ţării,
dar nu a fost remarcată din cauza asemănării sale cu A. cannabina.
Răsp. ge n. : Europa de S, regiunea Caucazului.
4. Â. cannabina L. Sp. pl. ed. I (1753) 686; Fl. U.R.S.S. l.c. 141. —
Exs.: FRE nr. 443. — Ic.: Pl. 4, fig. 2, 2a, b, c.
2J-. Plantă aspru stelat păroasă sau mărunt tomentoasă, înaltă de
1—2 m. Tulpini erecte, cilindrice, ramificate, stelat păroase. Frunze lung
peţiolate, cu lamina 5- (7-) palmat partită sau palmat sectată, cele supe
rioare trisectate, cu segmente pe margini acut serat dinţate, pe faţă verzi,
pe dos mai palide. Flori axilare, lung pedunculate, cîte 1—2 (rar 3), cu pedun-
ciulii mult mai lungi decît frunzele bracteante. Caliciul extern format din
6 - 8 foliolc stelat păroase, oval triunghiulare, la bază unite între ele, evident
mai scurte şi mai înguste decît sepalele. Caliciul intern cu 5 sepalc stelat
tomentoase, acuminate. Petale roşii purpurii, cuneatc, la vîrf rctuze, cu ungui-
cula mai intens colorată. Stamine cu filamente pubescente, purpurii şi antere
violacee. Fructe disciforme, cu o adîncitură la partea centrală, glabre; meri-
carpele neregulat transversal zbîrcite, se desfac la maturitate. — VII —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin tufărişuri, pe marginea şi în luminişurile pădurilor,
prin fineţe, pe cîmpuri, pe coaste şi prin vii.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Chiochiş (r. Beclean); Cluj la Finale, Cojocna,
Boju, Juriu de Cîmpic (r. Cluj); Turda, Cheia Turzii, Luncani (r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M. :
Bita (r. Sf. Gheorghe). Reg. Stalin: Beia (r. Rupea); Prostea Mică (r. Mediaş); Merghin-
deal (r. Agnita); Guşteriţa, Şura Mare (r. Sibiu). Reg. Hunedoara: Alba Iulia. Reg.
Timişoara: Buzad (r. Lipova); Moldova Nouă; Orşova. Reg. Craiova: Vlrciorova spre
Porţile de Fier, Simian, Gemeţi (r. T. Severin); Jiana Mare (r. Vinju Mare); Craiova;
P l a n ş a 5. — 1. Althaea roşea (L.) Cav., la. idem, frunză inferioară, lb. fruct. —
2. A. roşea var. sibthorpii (Boiss.), 2a. idem, stamine monadclfc cu stigmate.
PLANŞA 5
MALVACEAE 41
Tismana (r. Bala de Aramă). Reg. Piteşti: Călimâneşti, Mt. Gozia (r. R. Vîlcea); Slatina;
Bistriţa (r. Horezu). Reg. Ploeşti: Tohani pe Dl. Istriţa (r. Mizil); Monteoru pe Dl. Vladimir,
V. Nişcovului, Gura Săraţii (r. Buzău). Reg. Bucureşti: Zimnicea; Găldăruşani (r. Snagov) ;
Bucureşti la Bragadiru; Căscioarele în Păd. Tufele Grecului (r. Olteniţa); Pasărea (r.
Brăneşti); Budeni, Mihai Bravu, Călugăreai, Comana (r. Vidra); Guţu, Băneasa (r. Giurgiu);
Gioflecu-Copaciu (r. Drăgăneşti); Gotorca, Manasia (r. Urziceni). Reg. Constanţa: Babadag
(r. Istria); între Isaccea şi Mrea Cocoş, Hagilar (r. Tulcea); Basarabi, Poarta Albă,.
Mihail Kogălniceanu (r. Medgidia); Valea Rea (r. Adamclisi); Mangalia (r. Negru Vodă).
Reg. Galaţi: Nifon, Greci (r. Măcin); Cişmele (r. Galaţi). Reg. Iaşi: Rediu Aldei, Balciu,
Vînători (r. Iaşi); Ciomag, Crăciuneşli (r. Negreşti); Scobinţi, Belceşti (r. Hîrlău); Leoşti,
Şchiopeni (r. Huşi). Reg. Suceava: Iţcani; Frasin (r. Gura Humorului).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Tulpinile conţin pînă la 12% fibre textile, utilizate în trecut

pentru ţesături fine. Astăzi, planta nu se mai cultivă în acest scop. După cercetătorii sovi
etici fibrele sînt fragile şi nerezistente, în schimb tulpinile pot fi întrebuinţate în industria
celulozei. Flori melifere.
Răsp. g e n. : -Europa de S şi SE, Asia Mica, Armenia, Curdistan.
5. A. narbonănsis Pourr. in Cav. Monad. Diss. I (1790) 94, tab. 29,

fig. 2, rion Jacq.; Fl. U.R.S.S. l.c. 142. — A . cannabina ssp. narbonensis
(Pourr.) Baoker in Journ. of Bot. XXVIII (1890) 141.
2J.. Tulpină erectă, tomentoasă, cu peri patenţi foarte deşi, în partea
superioară cu peri stelaţi în buchete, cu raze lungi de 1—2 mm, îndreptate
în sus şi întrepătrunse. Frunze peţiolate, cu peţiol mai scurt decît lamina
(la frunzele mijlocii de 1—6 cm lungime), pe faţă cu peri alipiţi, pe dos cu
peri mătăsoşi, ramificaţi în smocuri şi seinialipiţi; frunzele mijlocii aproape
rotunde, de 4—6 cm în diam., la bază cordate, 5-lobate mai rar 5-sectate,
cu lobii ovali sau rotund ovali; cele superioare 5-partite, cu lacinii oval
lanceolate, inegal dur serate, uneori trilobate; cele dinspre vîrful tulpinii
cu lobi liniari. Flori in racem terminal compus din cincine pauciflore, precum
şi solitare în axilele frunzelor superioare (cu pediceli lungi pînă la 10 cm)
sau pe axe florale lungi de 10—15 cm, cu cîte 2—8 flori, cu pediceli relativ
scurţi. Caliciul extern lung de 5—8 mm, mai scurt decit caliciul intern, format
din 6—9 foliole alungit ovale sau lanceolate, unite aproape pînă la jumă
tate. Caliciul intern lung de 7—10 mm, divizat pînă la 1/2 sau 2/3 în lobi
alungit ovaţi, cu vîrful ascuţit, la maturitate se apleacă asupra fructelor
închizîndu-le. Corolă de 1,5—2 ori mai lungă decît caliciul. Petale lungi de
(12) 15—20 mm, obovate sau alungit obovate, uşor emarginate la vîrf, la bază
ciliate. Tubul şi filamentele staminelor dispers şi scurt verucos papiloase.
Fruct de 7—8 mm în diametru, format din 11—17 nucule mericarpe glabre,
dorsal cu o carenă mediană şi cu zbircituri transversale ce trec şi pe faţa
laterală. Seminţe închis brune, reniforme, acoperite cu verucozităţi mici
de culoare deschisă. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Poieni, margini de păduri, coaste şi tufărişuri.
42 FLORA R .P.R .
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Ploeşti: Odăile la Gorgane (r. Buzău). Reg. Constanţa:

Valea Rea în Păd. Ion Creangă (r. Adamclisi) ; Basarabi (r. Medgidia). Reg. Iaşi: Iaşi.
Răsp. ge n. : Europa.
6. A. pallida W. et K. in Willd. Sp. pl. III (1800) 773. — A icea p a llid a

W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 46, tab. 47; Fl. U.R.S.S. XV (1949)
118. — A icea biennis Winterl ind. Hort. Bot. Pest (1788), n. nud. — Exs.:
FRE nr. 444 a, b. — Ic.: Pl. 3, fig. 2, 2a, b.
OG. Rădăcină pivotantă. Tulpină erectă, simplă sau puţin ramificată,
Înaltă de 50—150 cm, aspru pîslos păroasă, cu peri stelaţi şi glomeraţi. Frunze
peţiolate, subrotunde sau ovate, la bază cordate sau trunchiate, aspru păroase,
uşor 5—7-lobate, pe margini inegal crenate, cele superioare mai mici şi întregi
sau Lrilobate. Stipele membranoase, lanceolate, de obicei divizate. Flori soli
tare sau cîte 2, rareori cîtc 3, de cca 8 cm în diam., pedicelate, dispuse într-un
racem lax; pedicelul scurt şi gros, de lungimea caliciului, mai scurt decît
peţiolul frunzei bracteante. Caliciu extern cu. 6 lacinii ovat acute, pîslos
păroase, de lungimea caliciului intern sau puţin. mai scurte decît acesta.
Corolă mare, cu petale cuneat obcordate sau cuneat obovate, mai lungi decît
late, îndepărtate între ele, neatingîndu-se cu marginile, roze sau liliachii,
la bază sulfurii şi barbulate, la vîrf profund emarginate, aproape bilobate.
Antere galbene. Fructe mari, la început păroase, mai tîrziu glabre, acoperite
de sepale; nucule mericarpe cu zbîrcituri transversale pe margine şi cu
o adîncitură mediană longitudinală. Seminţe alb veruculoase. — VII—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin tufărişuri, la margini de păduri, în locuri ierboase,
pe coaste şi coline aride, necultivate, în fineţe sterile, mărăcinişuri şi pe
lingă drumuri.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Dej; Chiochiş (r. Beclean); Luduş, Cheţani (r.
Luduş); Sărmăşcl (r. Sărmaş); Goasla, Tăuşeni (r. Gherla); Cluj la Fînaţe şi la IIoia,Mănă-
ştur, Someşcni, Apahida, Cojocna (r. Cluj); Turda, Dumbrava, Poşaga, Valea Florilor
(r. Turda); Aiud. Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Sîndominic, Mt. « Ocsem » (r. Ciuc). Reg.
Stalin: Sighişoara, Ormeniş, Mihai Viteazu, Cund, Vîhători, Daia, Mureni (r. Sighişoara);
Pănade, Bahnea (r. Tîrnăveni); Tălmaciu, Caşolţ, Săcel, Sibiu, Şura Mare, Noul, Slimnic,
Guşteriţa (r. Sibiu); Mediaş, Şeiea Mare şi Mică, Valea Lungă (r. Mediaş). Reg. Hunedoara :
Cricău, Mesentea, Dl. Bilac (r. Alba); Apoldu, V. Secaşului (r. Sebeş); Ruşi pe Strei
(r. Haţeg); Şoimuş, Hărău, Deva (r. Ilia); Orăştie, Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie);
Hunedoara. Reg. Oradea: Sînlandrei, Oradea, Tărian (r. Oradea); Sîntana, Şimand
(r. Criş); Dezna (r. Gurahonl). Reg. Timişoara: Micălaca, Sînleani, Arad (r. Arad); Miniş,
Chesinţ (r. Lipova); Timişoara la Casa Verde; Deta, Ciacova, Voileg (r. Ciacova);
Vărădia (r. Oraviţa); Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Craiova: Vîrciorova, T. Scverin,
Hinova (r. T. Severin); Bistreţu (r. Vînju Mare); Caracal; Popînzăleşti (r. Balş). Reg.
Piteşti: Vullureanca (r. Găeşti). Reg. Bucureşti: Zimnicea, Bragadiru (r. Zimnicea);
Ciolpani, Căldăruşani (r. Snagov); Comana, Călugăreni (r. Vidra); Olteniţa; Bucureşti
la Filaret; Letca Veche, Ghimpaţi, Copaciu (r. Drăgăneşti-VIaşca); Pasărea, Brăneşli
(r. Brăneşti); Lehliu. Reg. Constanta: între Hagieni şi Feteşti (r. Feteşti); Cobadin,
MALVACEAE 43
Independenţa, Tuzla, Periclie, Mangalia (r. Negru Vodă); Babadag (r. Istria); Cons
tanţa, Techirghiol; Corbu (r. Medgidia). Reg. Galaţi: Gara Berheci (r. Tecuci); Galaţi;
Focşani; Brăila; Greci (r. Măcin). Reg. Iaşi: Şipote, Larga (r. Vlădeni); Iaşi în V. lui
David, Bran pe Prut (r. Iaşi); Bîriad; Cucuteni în V. Şapte Oameni, Băiceni, Erbiceni
ir. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Ţoleşti (r. Fălticeni).
Răsp. ge n. : Europa centrală, de S şi E, Asia Mică; adventivă în sudul Europei.
7. -X* A. roşea (L.) Cav. Monad. diss. II (1790) 91, tab. 29, fig. 3. —
L. Sp. pl. od. I (1753) 687; Fl. U.R.S.S. l.c. 126. — Nalbă de
A ic e a r o ş e a
grădină. — Mâlyvarozsa. — Pappelrose. — IHroK-po3a po30Ban. — Ic.: Pl. 5,
% 1, la, b.
2J-. Tulpini robuste, erecte, înalte de 1—3 m, dispers scabru păroase.
Frunze lung peţiolăte, cordiform subrotunde, 5—7-lobate, inciz erenate pe
margini, rugoase şi cu peri aspri. Flori mari, de 6—10 cm în diametru, ade
seori învoalte, axilare, cîte 1—2, rareori pînă la 4, cele inferioare pedicelate,
cele superioare subsesile, formînd spica'stre lungi. Caliciu extern mai scurt
decît cel intern. Petale mai late decît lungi, roşii purpurii, negre purpurii,
uneori albe sau gălbui, se acoperă cu marginile, la bază vilos barbulate.
Antere gălbui. Fructe malure deprimate la mijloc, înconjurate de o margine
membranoasă; nuculele mericarpe glabre şi nedinlate pe margini. — V I—X.
Cultivată prin grădini ca plantă ornamentală în diverse forme, simple
sau învoalte şi de culori variate. Uneori sălbăticită, de ex. la Timişoara,
Sibiu, Iaşi şi Bîrnova.
1 a Frunze obtuz şi puţin adînc lobate sau erenate. Flori divers colorate
var. typica Morariu var. n. in Add. VI, pag. 653.
Aici aparţine:
f. mconântha (Link). — Alth. meonantha Link in Linn. IX (1835) 586. —
. Reg. Bucureşti: Ghimpaţi (r. Giurgiu).
1 b Frunze profund palmat 5-lobate, cu lobii superiori acuţi. Sepale lungi şi înguste.
Nuculele mericarpe dorsal sulcaLe, pe laturi des păroase
var. sibthorpii (Boiss.). — Aicea roşea p. Sibtkorpii Boiss. Fl. or. I (1872)
832. — Aicea ficifolia Sibth. et Sm. Fl. graec. Prodr. II (1813) 43, nori L. — Cultivată
frecvent, ici colo sălbăticită.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în afară de rolul decorativ ce-1 are în culLură, florile mai conţin
o substanţă colorantă roşie, numită alteină, un monoglucozid, care s-a întrebuinţat în
diverse scopuri şi în deosebi la colorarea artificială a vinurilor, lichiorurilor şi siropurilor.
Varietăţile cu florile purpuriu negricioase erau preţuite în acest scop. Florile conţin nectar
şi sînt cercetate de albine şi bondari. Florile varietăţilor închis viole Le, amestecate de
obicei cu cele învoalte, sînt folosite ca mijloc popular apreciat pentru combaterea tusei.
R ă s p . ge n. : Originea plantei este necunoscută. Probabil a fost adusă de către
turci din Orient. Spontană se află în Creta şi în Europa de S, dar se crede că şi aici este
numai încetăţenită. După Beck planta nu este decît o formă obţinută în cultură şi apoi
vulgarizată, descendentă din A. pallida W. et K
44 FLORA R .P.R .
Genul 285. L A V A T E R A * ) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 205], ed. V (1754) 308.
Plante ierbacee, de obicei pîslos păroase. Flori axilare. Caliciu extern
format din 3 foliole unite la bază. Caliciu intern 5-laciniat. Fruct disciform,
comprimat, desfăcîndu-se la maturitate în mai multe nucule mericarpe.
Genul cuprinde 20 de specii răspîndite mai ales în regiunea medite-
raneeană.
1 a Tulpină glabră sau dispers zbîrlit şi aspru păroasă. Petale trunchiate
sau slab emarginate, rozee, roşii sau albe. Plante de cultură
1. L. trimestris
1 b Tulpină catifelat tomentoasă. Petale profund emarginate, apărînd astfel
bilobate, palid rozee. Plante spontane ...................... 2. L. thuringiaca
1 ..* L. trimestris L. Suppl. ed. I (1753) 692; Fl. U.R.S.S. XV (1949)
83. — S te g ia la v a te r a Lam. et DC. Fl. fr. IV. 2 (1805) 836. — Ic .: Pl. 2,-
fig. 2.
O. Plantă aspru păroasă, cu tulpini înalte de 60—120 cm, ramificate,,
glabre sau la partea superioară zbîrlit aspru păroase. Frunze inferioare
rotund cordate pînă la reniforme, cele superioare triunghiulare sau trilo
bate, toate pe margini neregulat serat dinţate, pe dos tomentoase. Pedicel
floral mai scurt decît frunza bracteantă. Flori solitare, axilare, mari. Petale
trunchiate, rozee sau violacee cu nervuri închise, uşor emarginate, lungi
de 3 0 -4 0 mm. - V I I-IX .
Cultivată prin grădini ca plantă ornamentală; bună meliferă.
Răsp. ge n. : Regiunea mediteraneană.
2. L. thuringiaca L. Sp. pl. ed. I (1753) 691; Fl. U.R.S.S. l.c. 76. -
Şalvie albă. — Nagyvirâgu pajzssajt. — Thiiringer Strauchpappel. — XaTbMa
TiopHHreHCKan. — E xs.: FRE nr. 442; FEAH nr. 2857. — Ic .: Pl. 6,
fig. 2, 2a, b, c.
4 . Tulpini erecte, înalte pînă la 1 m sau şi mai mult, ramificate, cilin
drice, catifelat tomentoase, stelat păroase cu deosebire în partea superioară.
Frunze' peţiolate, cele inferioare rotund cordat obtuze, 5-unghiulare, cele:
mijlocii 5-lobate, cu lobi triunghiulari, uneori alungiţi, la vîrf rotunjiţi sau-
acuţi, pe margini serat dinţaţi. Stipele lungi de 3—4 mm, lanceolate, cu baza
lăţită, sesile, acuminate. Flori axilare, cîte una, de 5—8 cm în diam., cu pedi-
*) După numele lui J.R. Lavater, medic şi naturalist din Zurich, prieten al lui
Tournefort.
P l a n ş a 6. — 1. KUaibelia vitifolia Willd. — 2. Lavatera thuringiaca L., 2a. caliciu

<iublu văzut din dos, 2b. caliciu dublu cu fructul, 2c. peri stelaţi de pe frunză (măriţi)-
PLAXJA. î
M A L V A C .K A B 47
celui mai lung decît pctiolul frunzei bracteante. Caliciu extern format din 3
lacinii subrotunde, acumînate, pîsloase, mai scurte decît sepalele în număr
de 5. Corolă mare, cu petale triunghiular obcordate, palid roze, cu nervuri
mai închise, la uscare palid liliachii, lungi de 2—4 cm, de 3—4 ori mai lungi
decît caliciul intern, la vîrf profund emarginate, la bază păroase. Filamentele
staminelor păroase; antere galbene. Perniţa stigmatului globuloasă, acumi-
nată, nu acoperă nuculele mericarpe. Fruct acoperit de caliciul persistent
şi puţin crescut; nuculele mericarpe brune negricioase, dorsal uşor erenate
şi transversal fin zbîrcit striate, lungi de 3—3,5 mm. Seminţe negre, mate,
lungi de 2—3 mm, reniforme, uşor comprimate lateral. — VII —X.
S t a ţ i u n e a . Prin tufărişuri, mărăcinişuri, crînguri, răzoare, pe
marginea drumurilor, prin locuri joase, lunci, locuri cu iarbă, pîrloage care
se înburuienează, plantaţiuni forestiere, la margini de păduri şi prin vii.
Răsp. în ţară: Frecventă în toate regiunile ţării.
1 a Lobii frunzelor foarte obtuzi, rotunjiţi, cel mijlociu egal cu cei laterali sau numai
cu puţin mai alungit
var. obtusiloba Beck Fl. NO II (1892) 536. — Reg. Craiova: Jidoştiţa (r. T.
Severin). Reg. Piteşti: MihăCşti (r. Muscel). Reg. Ploeşti: Gura Sără ţii (r. Buzău).
Reg. Bacău: Buhuşi. Reg. Iaşi: Iaşi în V. Bahluieţului, între Bîrnova şi Repedea,
Sculeni (r. Iaşi).
1 b Lobii frunzelor mai acuţi, cel mijlociu, cel puţin la frunzele superioare, evident mai
lung......................................................................................................................................... 2
2 a Lobii frunzelor inferioare rotunjiţi, cei ai frunzelor superioare rotunjit acuţi; lobul
mijlociu cu puţin mai lung decît ceilalţi
var. typica Beck l.c. — Reg. Cluj: Cluj la Fînaţe. Reg. Stalin: Guşteriţa (r.
Sibiu). Reg. Hunedoara: Almaşu Mic de Munte (r. Orăştie). Reg. Bacău: Buhuşi.
Reg. Iaşi: Iaşi, Miroslava (r. Iaşi); Cotnari (r. Hîrlău). Reg. Suceava: Ţoleşti-Huci
(r. Fălticeni); Stînca-Ştefăneşti (r. Truşeşti).
f. glabrescens Beck l.c. — Frunze pe faţă glabre. — Reg. Iaşi: Miroslăveşti
(r. Paşcani).
2 b Lobii mijlocii la frunzele superioare, adeseori şi la cele mijlocii, alungiţi şi lung acu-
minaţi
var. protensa Beck l.c. — Reg. Cluj: Canciu (r. D ej); Cluj, Baciu (r. Cluj). Reg.
Timişoara: Cacova (r. Oraviţa); Băile Herculane (r. Orşova). Reg. Bucureşti: Horia
(r. Lehliu). Reg. Bacău: Blăgeşti (r. Buhuşi). Reg. Iaşi: Cotnari (r. Hîrlău); V. Prutului
la Bran (r. Iaşi).
î n t r e b u i n ţ ă r i . Tulpinile conţin fibre destul de bune pentru sfori, frînghii
şi odgoane, cu rezistenţă la rupere mai mare decît a celor de cînepă. Se mai foloseşte ca
plantă ornamentală pentru florile sale mari. Ca plantă de nutreţ are calităţi superioare.
Seminţele conţin un ulei gras, de la 11—15,8%. Frunzele conţin mici cantităţi de cauciuc.
Frunzele, lujerii tineri şi florile conţin vitamina C. Florile sînt melifere. Rădăcinile sînt
folosite sub formă de infuzii în medicina populară pentru combaterea afecţiunilor căilor
respiratorii.
Răsp. g e n. : Europa de S, Asia Mică, Armenia, Curdistan, Turchestan, Caşgaria.
48 FLORA R .P.R .
Genul 286. M Â L V A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 205], ed. V (1754) 308. - N a l b ă .
Plante anuale sau perene, cu frunze lobate sau sectate şi stipele lanceo
late sau ovate. Flori axilare, cîte una sau fasciculate. Caliciu extern format
din 2—3 foliole libere, unite la bază cu cele 5 sepale interne. Petale 5,
cuneate, la bază concrescute puţin cu tubul staminal. Stamine numeroase,
unite într-un tub In jurul stilelor. Ovar plurilocular, cu fiecare locul
uniovulat. Stigmate numeroase, filiforme. Fruct disciform, la centru
turtit, desfăcîndu-se.la maturitate de coloana centrală în mai multe nucule
mericarpe reniforme, nerostrate, uniseminale.
Genul cuprinde 30 de specii răspîndite in zonele temperate ale globului.
1 a Flori axilare, cîte una. Frunzele aproape pînă la bază 5—7-sectate.
Petale de obicei mai lungi de 2 cm ...................................................... 2
1 b Flori axilare, cîte 2 sau mai multe. Frunze cel mult pînă la mijloc sectate.
Petale de obicei sub 2 cm lungime ...................................................... 3
2 a Laciniile caliciului extern ovate, stelat tomentoase. Fructe glabre sau
aproape glabre, fin verucoase .......................................... 1. M. aicea
2 b Laciniile caliciului extern liniare, cu peri simpli, setiformi, fără peri
stelaţi. Fructe păroase, dar neverucoase........................2. M. moschata
3 a Pedicel floral scurt, cel mult la fructe ajunge de 2 ori cît lungimea cali
ciului. Corolă mică, alburie sau roză ..................................................... 4
3 b Pedicel floral lung, cel puţin la fructe de mai multe ori mai lung decît
caliciul............................................................................................................. 5
4 a Frunze încreţite, pe margini cu numeroşi dinţi mărunţi. Fructuleţe
mericarpe cu margini obtuze .............................................. 8. M. crispa
4 b Frunze întinse, neîncreţite, pe margini cu dinţi mari. Fructuleţe meri
carpe cu margini acute .......................................... 7. M. verticillata
5 a Corolă de 3—6 ori mai lungă decît caliciul.......................................... 6
5 b Corolă de lungimea caliciului sau cel mult de 2 ori mai lungă decît
acesta............................................................................................................. 7
6 a Fructe glabre. Frunze şi tulpini de obicei cu peri simpli şi glabrescente
3. M. silvestris
6 b Fructe păroase sau stelat păroase. Tulpinile la partea superioară şi
frunzele cel puţin pe dos, pe lîngă peri simpli şi cu peri stelaţi sau bifur
caţi............................................................................................. 4. M. erecta
*) Dela grecescul malake, provenit din cuvlntul malakos = moale, deoarece sucul
mucilaginos al nalbelor are proprietăţi emoliente, iar frunzele sînt moi la pipăit.
P l a n ş a 7. — 1. Malva silvestris L., la. M. erecta Presl. — 2. M. crispa L. —

3. M. pusilla Sm., 3a. fruct. — 4. M. neglecta Wallr., 4a. fruct. — 5. M. moschata L.
P L A N ŞA 7
MALVACEAE 51
7 a Corolă de 2—3 ori mai lungă decît caliciul. Fructe netede, dar acoperite
cu p e r i..................................................................................... 5. 31. ncglccta
7 b Corolă de lungimea caliciului sau numai cu puţin mai lungă decît acesta.
Fructe cu zbîrcituri transversale, de obicei glabre, rareori păroase
6. 31. pnsilla
1. * . 31. aleea L. Sp. pl. ed. I (1753' 689; Flora U.R.S.S. XV (1949)
39. - Ic .: Pl. 2, fig. 1.
4. Tulpină crccLă, înaltă de 40—120 cm, ramificată, aspru păroasă,
cu peri simpli sau la partea superioară stelaţi. Frunze peţiolate, cele superi
oare devenind sesile, cu lamina cordată, palmat 5—7-sectată, cu segmente
adînc dinţate sau penat partite. Stipele liniar alungite, de cca 6 mm lungime,
păroase cel puţin pe dos. Flori cîte una, cu pediceli păroşi. Laciniile caliciului
extern ovate, stelat păroase. Sepale concrescute pînă la mijloc, de asemenea
stelat păroase şi setos ciliate. Petale triunghiular obovate, spre bază îngustate,
lungi de 2—3,5 cm, la vîrf emarginate, la bază ciliate, roşii intens pînă la
roşii palide, cu nervuri mai închis colorate. Fructe late de cca 10 mm,
cu nucule mericarpe uşor costate, glabre sau glabrescente, fin verucoase.
Seminţe reniforme, brune cenuşii, late de 2 mm. — V—IX.
Cultivată prin grădini, uneori sălbăticită; citată ca atare de la Deva, Sibiu,
Sighişoara, Reghin şi Turda.
%
R ă s p . gen.: Europa atlantică şi sudică.
2. M. moschâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 660; Fl. U.R.S.S. l.c. 40. - Ic.:
Pl. 7, fig. 5.
4 . Rădăcină fuziformă. Tulpină erectă, înaltă de 20—100 cm, simplă
sau ramificată, dispers hirsut păroasă. Frunze peţiolate, subrotunde, 5 - 7 -
palmat sectate, cu segmentele neregulat dinţate sau penat sectate, cordate
la bază, dispers păroase. Stipele liniar lanceolate, lungi de cca 6 mm, ciliate.
Flori scurt pedunculate, axilare, cîte 1—3. Laciniile caliciului extern liniar
lanceolate, lungi de 3 mm, cu peri simpli, setiformi, dar lipsite de peri
stelaţi. Sepale concrescute pînă la 1/2 sau 2/3, pe faţă pîslos păroase, pe dos
hirsut fasciculat păroase. Petale cuneat triunghiulare, emarginate, la bază
ciliate, roşii violacee, uneori albe, cu nervuri închis colorate, lungi de 2,5—3
cm, de 3 ori mai lungi decît caliciul. Fructe netede, păroase, cu nucule
mericarpe negre, dorsal rotunjite şi transversal zbîrcit costate. Seminţe
reniforme, roşcate. Plantele tinere au miros de mosc. — VI —IX.
S t a ţ i u n e a . Prin fînete şi zăvoaie, uneori cultivată. Puţin răspindită
la noi şi probabil scăpată din cultură.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Baia M .: Ruscova, Vişeu de Jos şi de Sus (r. Vişeu). Reg.
Cluj: V. Chintăului (r. Cluj). Beg. Stalin: Sibiu. în Dobrogea şi Moldova cultivată
52 FLORA R .P.R .
1 a Frunze mari, sectate în segmente liniare pînă la peţiol. Segmentele frunzelor superioare
dublu penat parLile
var. laeiniâta (Desr.) Gren. et Godr. Fl. Fr. I (1848) 289. — M. laciniata Desr.
in Lam. Encycl. III (1789) 750. — Cluj în V. Chintăului; Sibiu.
1 b Frunze bazalc reniforme, dinţate. Frunze tulpinale (cel puţin cele superioare) palmatc,
cu segmente laoiniate sau dinţate
var. heterophylla Bej. et Court. Comp. Fl. belg. III (1836) 14. -■ Sibiu
K ă s p. ge n. : Europa de S, Asia Mica.
3. M. sîlvestris L .S p .p l.e d . I (1753) 689; FL U.R.S.S. l.c. 4 1 .- N albă. -

E rdei mâlyva. — W ilde K ăsepappel. — npocBHpHHK jieciioă. — Ic.: Pl. 7.
fig. 1, 1 a.
O0 — 4 . Rădăcină pivotantă, cărnoasă, puţin ramificată. Tulpini
erecte sau ascendente, înalte de 25—120 cm, ramificate, păroase sau mai
rar glabre. Frunze lung peţiolate, rotunde pînă la reniforme, 3—7-lobate,
cu lobii semicirculari sau triunghiulari, neregulat seraţi pe margini. Peţiol i
cu peri deşi sau rari, simpli sau stelaţi, spre lamină mai abundent păroşi.
Lamina de asemenea păroasă, pe nervuri şi cu peri glanduloşi. Stipele mici,
triunghiulare. Flori axilare, cîte 2—6 (uneori pînă la 14), cu pediceli lungi
de 1—3 cm. Caliciu extern format din 3 foliole alungit lanceolate, lungi
pînă la 1/2 cm, păroase. Caliciu inlern format din 5 sepale concrescute pe
2/3, puţin mai lungi decît caliciul extern, cu partea liberă triunghiulară.
Petale 5, obcordate, la bază cuneate, libere, lungi de 2—3 cm, de 3—6 ori
mai lungi decît caliciul, roşii violacee, cu vine mai închis colorate, spre bază
păroase. Stamine numeroase, concrescute într-un tub lung de 10—12 mm,
păros. Gineceu cu numeroase stile concrescute la partea infierioară, cu stig
mate filiforme, papiloase spre interior. Fruct disciform, de 5—8 mm lăţime,
în centru cu o coloană scurtă, desfăcîndu-se la maturitate în 9—11 nucule
mericarpe, dorsal reticulat-alveolar zbîrcite, glabre. — V—X.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ruderale, dărîmături, pe cîmpuri, locuri
necultivate, pe lîngă drumuri, garduri, grădini, prin culturi de cartofi şi de
sfeclă, prin locuri păscute, mai rar prin fineţe şi tăieturi de pădure.
După părozitate:
1 a Caliciu intern, pediceli şi partea superioară a tulpinii dens hirsut păroase, uneori
chiar pLsloase, cu peri fasciculaţi
var. kispidula Beck Fl. NO II (1892) 538. — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş; Gurghiu
(r. Reghin). Reg. Timişoara: Timişoara. Reg, Floeşti: Montcoru, Vlădeni (r. Buzău).
Reg. Bucureşti: Piteasca-Pasărea (r. Hrăneşti); Baneasa (r. Giurgiu). Reg. Iaşi: in
V. Bahluieţului la Podul lloaiei (r. Tg. Frumos^. Reg. Suceava: Gîmpulung.
M ALYACEAE 53
1 b Tulpină şi frunze aproape glabre, intens verzi

var. glabriiiscula Peterm. Fl. lips. (1838) 517. — Reg. Piteşti: Mihăeşti (r. Muscel).
După forma şi mărimea frunzelor:
1 a Frunze mai mici, de 19—26 mm în diam., glabriiiscule. Flori solitare, numai cît 1/3
din mărimea formei tipice
var. parvifdlia Schur Enum. pl. Transs. (1866) 130. — Reg. Stalin: Guşteriţa,
Slimnic (r. Sibiu).
1 b Frunze mari, cordale, alipit moale păroase, palid verzi, cu lobi laţi, rotunzi, despărţiţi
prin sinuri acute
var. latiloba Cel. Prodr. fl. Bolim. (1867) 315. — M. silo. a. typica Fl. NO (1892)
538. — Bucureşti.
1 c Frunze mai mici, la bază retezate, adînc 3—5-lobate, cu sinuri largi, obtuze şi lobi
lungi
var. angustiloba Cel. l.c. — Reg. Hunedoara: Meteş (r. Alba); Bucureşti.
Obs . Var. eriocarpa Boiss. Fl. or. I (1867) 819. — Frunze pe dos necanescente.
Fructul tomentos — Ic.s Pl. 7, fig. la. — A fost citată numai de pe Insula Şerpilor din
Marea Neagră. Probabil se găseşte în Dobrogea.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Florile şi frunzele plantei sînt bogate în mucilagiu şi se folosesc
în scopuri medicinale ca emolient şi expectorant, la combaterea tusei, a durerilor de piept
şi în afecţiunile de ochi. Este cunoscută din antichitate, fiind cultivată de către greci şi
romani. Ilipocrates şi Galenus o socoteau printre plantele medicinale ale vremii lor. în
Europa centrală (Germania) a fost mai întîi plantă de cultură, apoi s-a sălbăticit. Semin
ţele ei au fost găsite în aşezările omeneşti din epoca fierului. în medicină poate înlocui
salepul obţinut din Orckis.
Ga plantă alimentară, nalba era utilizată de egipteni, de greci şi de romani. Astăzi, luje
rii tineri şi frunzele se mai folosesc în Caucaz ca un aliment ales. Pînă la introducerea salatei
şi a spanacului din Asia Mică, prin cruciaţi, nalba era în Europa, alături de Ckenopodium
bonus-kenricusy foarte preţuită pentru astfel de scopuri. Planta verde are un gust dulceag,
plăcut şi proprietăţi uşor laxative, datorită zaharurilor (glucoză, zaharoză, fructoză), în
cantitate totală de 2.24% din greutatea plantei uscate. De asemenea mai conţine vita
mina G, în proporţie de 0,12% din greutatea plantei verzi. Seminţele conţin 10 — 18%
ulei gras. în stare verde sau uscată, dă un bun nutreţ pentru vite.
Florile conţin nectar, care iese sub formă de picături la baza comună a staminelor
şi petalelor şi sînt cercetate de albine. Petalele conţin un colorant asemănător indigoului,
numit malvina, care este un glicozid (Ca9H340 17), al cărui derivat este un diglicozid, mal-
vidina (C17H140 7), izomer cu ocnidina. Dintre toate speciile de nalbă care cresc la noi
aceasta este cea mai indicată pentru scopurile medicinale.
Răsp. ge n. : Eurasia, America, Africa de S, Australia.
4. M. erecta Presl Del. prag. I (1822) 30 et Fl. sic. (1826) 175, non
Gilib. (1781); Fl. U.R.S.S. XV (1949) 47. — M alva silQ. y. eriocarpa Boiss:
Fl. or. I (1867) 819. — M . plebeja Stev. in Bul. Soc. Nat. Mosc. XXIX,
2 (1856) 325. - Ic.: Pl. 7, fig. la.
0 0 —4 . Plantă înaltă de 20—120 cm, de obicei mătăsos păroasă în partea
superioară. Tulpini erecte, rareori ascendente, simple sau ramificate, cu peri
simpli sau bifurcaţi, uneori cu peri stelaţi, mărunţi. Frunze lung peţiolate,
54 FLORA R .P.R .
cu peţioli păroşi, cordate la bază, cu 5—7 lobi evidenţi, ajungind pînă la 1/3
din lamină, semicirculari, obtuzi, serat dinţaţi. Frunzele tinere mătăsos
păroase, pe faţă cu peri deşi, simpli sau bifurcaţi, adesea amestecaţi cu peri
stelaţi, pe dos cu peri stelaţi, pe nervuri cu peri simpli şi bifurcaţi. Bractei
ovate sau lat lanceolate, membranos verzui, ciliate pe margini. Flori grupate,
rareori singuratice, axilare, susţinute de pediceli inegali, acoperiţi cu peri
patenţi şi stelaţi, mai scurţi decît frunzele bracteante. Laciniile caliciului
extern alungit ovate, la exterior evident alipit păroase, pe margini ciliate.
Sepale des păroase, cu peri stelaţi simpli, bifurcaţi şi în smocuri, pe
margini lung ciliate, lat ovate sau ovat triunghiulare, acute, la maturi
tate uşor crescute şi ridicate în sus, descoperind fructul. Corolă roşie, la
uscare albastră-violetă. Petale lungi de 20—30 mm, la vîrf emarginate, cu
unguicula la bază ciliat păroasă. Tub staminal stelat păros. Fructe formate
din 9—13 nucule mericarpe, acoperite cu peri patenţi, în smocuri, bifurcaţi
şi simpli, dorsal reticulat zbîrcite. Seminţe reniforme, lungi de 1,5—2 mm,
mărunt zbîrcite. — V—VIII.
S t a ţ i u n e a . Prin stejărete rărite, tufărişuri, pe versanţi însoriţi,
locuri virane şi ruderale, prin vii şi semănături, cu deosebire în sud şi în
regiunea maritimă.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Timişoara: între Orşova şi Vîrciorova (r. Orşova). Reg.
Bucureşti: Ghermăneşti (r. Snagov).
întrebuinţări. Are aceleaşi utilizări practice ca şi M. silvestris.
Răsp. g e n. : Europa de S şi de E, Asia Mică.
5. M. neglecta Wallr. în Syll. Ratisb. I (1824) 140; Fl. U.R.S.S. l.c.

56. — M . rotundifolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 668 p.p. non Fries. — M . m lg a ris
Fr. Nov. fl. Suec. ed. II (1828) 219. — Nalbă măruntă, Caşul popii. —
Papsajt mâlyva. — Gemeine Kăsepappel. — IIpocEHpHHK npeHc6pe>KeHHi>iii. —
Ic.: Pl. 7, fig. 4, 4 a.
O sau 2J-. Rădăcină pi votantă, subţire. Tulpina ascendentă sau culcată,
uneori erectă, înaltă de 8—45 cm, ramificată, cilindrică, dispers păroasă.
Frunze lung peţiolate, reniforme pînă la cordat rotunde, cu 5—7 lobi scurţi
şi seraţi, păroase mai ales pe dos, cu peri simpli şi fasciculaţi sau stelaţi,
pe dos şi cu peri glanduloşi. Stipele triunghiular ovate, asimetrice, ciliate
pe margini. Flori axilare cîte (1) 2—6, cu pediceli lungi de 2—4 cm, după
înflorire reflecşi, prevăzuţi cu peri simpli şi fasciculaţi. Caliciu extern format
din 3 lacinii ovat lanceolate, lungi cît jumătatea sepalelor interne, păroase
pe ambele feţe şi ciliate pe margini. Sepale interne concrescute pînă la
jumătate, lungi pînă la 1 cm, la exterior păroase, cu partea liberă triunghiular
P l a n ş a 8. — 1. Gossypium kerbaccum L., la. fruct desfăcut, lb. sămînţă. —
2. G. hirsulum L.
MALVACEAE 57
acuminală, la vîrf păroasă. Petale obovale, Ja bază cimeate şi păroase, la

vîrf emarginate, lungi de 8—20 mm, de 2—3 ori mai lungi decît caliciul,,
deschis roze sau albicioase, cu nervuri mai închise. Stamine concrescute
intr-un tub de 6 mm, roz sau alb, scurt păros. Gineceu format din 10—18
cârpele fin şi scurt păroase sau glabre. Fruct disciform, uşor ombilicat,
de 6—7 mm în diametru, de 2—2,5 mm grosime. Nuculele mericarpe cu
margini întregi, dorsal netede sau uşor zbîrcite, acoperite cu peri. Seminţe
reniforme. —VI—X.
S t a ţ i u n e a . Locuri ruderale, pe cîmpuri, pe ogoare şi pîrloage?
prin curţi, grădini de zarzavat, pe lingă locuri gunoioasc.
var. typica Beck FI. NO II (1892) 539. — Frunze mari, late de 3—5 (7,5) cm, rotunde.
Petale lungi de 10—12 cm. Fruct lat de 7—8 mm — Reg. Timişoara: Timişoara. Reg,
Bucureşti: Bucureşti. Reg. Constanţa: Constanţa.
var. elachlsta Beck l.c. — Frunze mici, de 8—15 mm în diam., reniforme, mai
late decît lungi, cu peţiol de cel mult 3,5 cm lungime. Fruct de 5—6 mm lăţime. Petale
de 8—10 mm lăţime. — Constanţa.
var. lepida Nyâr. in Bul. şt. Acad. R.P.R. VII, 2 (1955) 239. - Ic.: PI. 2, fig. 2. -
Frunze mici, lungi de 2—5 cm, cu lamina rotundă sau reniformă, lată pînu la 16 mm
şi lungă pînă Ia 10 mm. Flori mari, lungi de 13—15 mm, cilindric infundibuliforme, deschis
violacee sau alburii, se ridică ± peste nivelul frunzelor. Fructe rotunde, late de 6 mm. —
Reg. Piteşti: Alt. Cozia în Poiana Curmătura Urzicii, 1150 m (r. R. Vîlcea).
var. brachypetala Uechtr. ap. Hegi FI. Mitt.-Eur. V, 1 (1924) 486. — M. rotun-
difolia c. micropetala Schur Enum. pl. Transs. (1866) 130. — Petale puţin mai lungi decît
caliciul. — în Transilvania, în păşuni şi pe lîngă drumuri (Schur).
î n t r e b u i n ţ ă r i . în medicina populară are aceleaşi utilizări ca şi M. pusilla.
în afară de aceasta se mai foloseşte din timpuri străvechi în alimentaţie. Astfel, unii din
scriitorii anLichitălii (Horaţius, Plinius, Scribonius Largus) o‘ menţionează ca plantă ali
mentară obişnuită sau o recomandă să fie întrebuinţată ca legumă. Ca plantă de cultură
a fost introdusă probabil mai întîi în Europa unde, după Camerarius, se mai cultiva încă
în evul mediu. în orice caz în Europa esLe una din cele mai obişnuite arheofite. Lujerii
şi frunzele Linere au gust plăcut şi se pot consuma în stare crudă sau fiartă. Planta mai
conţine acid ascorbic şi carotină. Seminţele conţin un ulei gras în proporţie de 17,7%.
Este indicată ca plantă de nutreţ pentru cornute şi iepuri.
Răsp. g e n. : Europa, Asia Mică, Africa de X. Introdusă în America de N şi
Australia.
6. M. pusilla Sm. in Eugl. Bot. IV (1795) tab. 241; FI. U.R.S.S. l.c.
60. — M . rotundijolia L. Sp. pl. ed. I (1753) 688, p.p. — M . borealis Wallm.
in Liljebl. Sv. FI. ed. III (1816) 374. — M . pseudoborealis Schur Enurn.
pl. Transs. (1.866) 130. — Nalbă mică. — Apro rnâlyva. — Kleine Kăse-
pappel. — npocBHpmiK hh3khh. — Ic.: Pl. 7, fig. 3, 3a.
O. Plantă înaltă de 10—15 cm, dispers păroasă sau glahreseentă, cu
tulpină ramificată, culcată la părnînt sau erectă. Frunze lung peţiolate,
58 FLORA R .P .R .
rotund reniforme, cordate la bază, slab 5—7-lobate, neregulat serat dinţate,

pe dos cu peri simpli, fasciculaţi şi glanduloşi, pe faţă cu peri simpli, alipiţi;
cele mijlocii şi superioare mai scurt peţiolate şi mai evident lobate. Stipele
îngust liniare, păroase pe dos şi pe margini. Flori axilare, cîte 2—6, lung
pedicelate, cu pedicelii păroşi. Caliciul extern cu 3 lacinii liniare, lungi de
3,5 cm, ciliate, cel intern cu 5 lacinii lungi de 5 mm, concrescute pînă la
mijloc, cu partea liberă triunghiulară şi păroasă pe margini şi pe dos. Petale
alungit obovate, emarginate, la bază dispers ciliate, de lungimea caliciului
sau puţin mai lungi, roze sau albe. Tubul staminal de 3 mm lungime, glabru.
Fruct disciform, de cca 6 mm în diam., înalt de 2 mm, glabru sau fin păros;
nucule mericarpe cu margini acute, pe dos transversal alveolar zbîrcite;
perniţa stilului: mai îngustă decît nuculele. Seminţe reniforme, de cca 2 mm
lăţime, închis brune, netede. — VII—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin locuri ruderale şi cultivate, prin grădini, pe lingă
drumuri, garduri şi locuinţe, adesea împreună cu M . neglecta , dar mai ales
prin locuri mai joase, nisipoase şi sărace în calcar.
R ă s p . î n ţ a r ă : Frecventă în toată ţara, mai ales prin comune.
1 a Tulpină şi frunze glabre sau glabresccnte. Fructe ± glabre. Peri rari şi de obicei
simpli se pot afla pe faţa dorsală a peţiolului, spre vîrful tulpinii, pe marginile
scpalclor şi ale slipelelor. Formă de locuri mai grase şi mai jilave, în unele părţi
mai tomnatică
f. glabrescens Morariu f. nova in Add. VI, pag. 653 — Reg. Aut. M .: Tg. Mureş.
Reg. Oradea: Băile 1 mai la Oradea. — Reg. !Bucureşti: Ciulniţa (r. Slobozia).
1 b întreaga plantă, cu peri simpli şi fasciculaţi. Fructele printre zbîrcituri cu peri simpli,
fasciculaţi sau stelaţi. Formă mai mult văratică sau de locuri mai uscate
f. pubescens Morariu f. nova in Add. VI, pag. 653 — Reg. Stalin: Guşterita
(r. Sibiu). Reg. Iaşi: Gucuteni (r. Tg. Frumos). Reg. Suceava: Gîmpulung Mold., prin
pietriş pe terasamentul căii ferate.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Frunzele şi rădăcinile se folosesc în 'medicina populară sub
forma de infuzii pentru gargare, împotriva inflamaţiilor căilor respiratorii, iar extern
pentru cataplasme la inflamaţii, abcese, ulceraţii, hemoroizi, etc. Ga medicament intern
se foloseşte rareori. Astfel, infuzia din rădăcini ar provoca slăbirea, iar cea din frunze ar
fi un remediu contra retenţiunilor urinare. Valoarea medicinală a plantei constă în
mucilagiile pe care le conţine în cantitate mare. Ca şi la M. neglecta, frunzele şi lujerii
tineri se pot consuma în stare crudă sau fiartă. Fructele sînt de asemenea comestibile,
fiind apreciate mai ales de copii (colăceii babei, colăceii popii).
Planta verde conţine: apă 87,9%, substanţe azotaLe 4.9%, substanţe extractive
neazotate 5,4%, cenuşe 1,8%. în stare uscată conţine substanţe azotoasc 40%, substanţe
extractive neazotate 45%, cenuşe 5%. Planta în stare verde mai conţine în frunze
P l a n ş a 9. — 1. Altkaea taurinensis DC., la. peri stelaţi de pe faţa frunzei, lb.

peri stelaţi de pe dosul frunzei, lc. fructuleţ văzut din două poziţii (fructul întreg a se
vedea la Planşa 3, fig. 3). — 2. Malva verticillata. L., 2a. fruct.
PLANŞA 9
MALVACEAE (5L
vitamină G în proporţie de 0,2%, ceea ce îi măreşte valoarea alimentară. Fructele de

asemenea conţin vitamină G în proporţie de 0,1%. în seminţe se află un ulei gras de
■culoare verde.
R ă s p. ge n. : Europa centrală şi de N, Siberia, Ucraina, în Orient pînă în India.
X M. adulterina Wallr. Beitr. FI. hercyn. (1840) 241 = neglecta x

jpusilla .
Se deosebeşte de părinţi prin corola lungă, aproape dublă faţă de
caliciu şi fructele păroase şi prevăzute cu zbîrcituri. — R eg . I a ş i: Cotnari
<(r. Hîrlău).
7. M. vcrticillâta L. Sp. pl. ed. I (1753) 689; FI. U.R.S.S. l.c. 68. -
le.: Pl. 9, fig. 2, 2a.
O. Tulpină dreaptă, simplă sau puţin ramificată spre bază, Înaltă de
.20—200 cm, dispers păroasă şi glanduloasă pînă la aproape glabră, verde
sau purpurescenlă. Frunze aproape rotunde, la bază cordate, cu 5 lobi
semicirculari, obtuzi, serat dinţaţi, pe ambele feţe glabre sau dispers păroase.
Peţioli uniseriat păroşi, i de lungimea laminei. Flori axilare aproape la
toate frunzele, aproape sesile, dispuse în glomerulo dese, capituliforme. Caliciu
aspru păros, cu o reţea evidentă de nervuri, cu lobi lat triunghiulari, la matu
ritate galben roşcaţi, uşor crescuţi şi acoperind fructele. Caliciu extern cu
lacinii îngust lanceolate, păroase, mai scurte decît cele interne. Corolă palid
^purpurie sau aproape roză, întrece caliciul intern. Petale uşor emarginate,
la bază îngustate. Tubul staminal în jumătatea superioară scurt păros,
•cu peri simpli. Fructe glabre, formate din 10—12 nucule mericarpe, la matu-
raţie deschis cafenii. — VI—IX.
S t a ţ i u n e a . Prin grădini, semănături, livezi, locuri gunoitc.
R ă s p . î n ţ a r ă : Singura localitate de unde este cunoscută pînă acum această
specie este în reg. Suceava la Vama, lîngă Gîmpulung Moldovenesc.
R ă s p . g e n. : U.R.S.S. de N, Japonia şi China; introdusă în Europa occidentală.
8. M. crispa L. Sp. pl. ed. II (1763) 970; FI. U.R.S.S. l.c. 73. - M . verti-
cillata(3. crispa L. Sp. pl. ed. I (1753) 689. — Nalbă creaţă. — Fodros
mâlyva. — IIpocBHpHHK KypuaBt>iiî. — Ic.: Pl. 7, fig. 2.
0. Tulpini erecte, simple sau ramificate, înalte de 20—200 cm, dispers
scurt stelat păroase şi glanduloaşe, pînă la aproape glabre. Frunze lung peţio-
late, mari, cordat orbiculare, cu 5—7 (9) lobi scurţi, ondulat încreţite şi
foarte mărunt dinţate pe margine, pe dos glaucesoonte, cu peri simpli şi
glomeraţi/ Stipele ovate. Flori numeroase, îngrămădite în glomerulo, axilare,
cu pediceli foarte scurţi, aproape sesile. Caliciu extern format din 3 lacinii
iiniare, lungi de 5 mm, păroase. Caliciu intern divizat în lobi triunghiulari,
acuţi, cu sepale concrescute la bază, în partea anterioară păroase. Corolă
.mai lungă decît caliciul, întrecîndu-1 cu 1/2—2 ori, cu petale lat obovate
62 FLO RA R .P .R .
sau cuneat obcordate, la vîrf uşor emarginate, palid purpurii, roze sau aproape
albe. Fruct glabru, de 6—7 mm în diam., cu 10—11 nucule mericarpe cu
pereţi subţiri, uşor transversal reticulat zbîrcite mai ales pe margini, dorsal
cu o carenă mediană puţin evidentă. Seminţe brune, foarte mărunt punctate.—
V I-1X .
S t a ţ i u n e a . Prin grădini de flori şi de legume, locuri gunoite, pe
lîngă garduri. Uneori cultivată.
R ă s p . î n ţ a r ă : Reg. Cluj: Zagra (r. Năsăud); Cluj lingă Someş în faţa Parcului
Sportiv; Turda. Reg. Constanţa: Cultivată în Dobrogea. Reg. Iaşi: Iaşi, Bîrnova (r. Iaşi).
Reg. Suceava: Gura Humorului; Vama, Moldoviţa, Cîmpulung Mold. (r. Cîmpulung).
în Bucovina se întîlneşte adesea prin grădini fără să fie cultivată. La noi se află mai ales
în jumătatea de nord a ţării, în deosebi în regiunea de dealuri pînă spre munte.
î n t r e b u i n ţ ă r i . în China este cunoscută ca plantă alimentară şi medicinală,
în Europa occidentală a fost introdusă prin Asia Mică în sec. XVI, ca plantă ornamentală
şi probabil şi alimentară. în Orientul apropiat, după unii autori, s-ar fi cultivat şi ca
plantă textilă pentru plasele de peşti.
în medicina populară planta este întrebuinţată la arsuri, răni, iritaţii ale pielii şi
ochilor, la furuncule şi umflături. Poate fi întrebuinţată în alimentaţie ca şi speciile pre
cedente. Seminţele conţin ulei în proporţie de 10,4%. Pentru hrana vitelor constituie un
nutreţ de calitate superioară, bogat în albumine digerabile şi cantitativ neîntrecut de
leguminoase. Vacile alimentate cu această plantă dau lapte mai mult şi mai gras.
Răsp. ge n. : Siria, China, Japonia; introdusă în Europa, unde s-a încetăţenit.
Genul G O S S Y P I U M* ) L.
Gen. pl. ed. [I (1737) 206], ed. V. (1754) 309. - B u m b a c .
Plante ierbacee sau lemnoase (la noi numai ierbacee). Flori radiar simetrice
(actinomorfe), pentamere. Caliciu extern cu 3 lacinii. Ovar de obicei trilo-
cular. Fruct capsulă loculicidă, la bază cu caliciu intern şi caliciu extern
persistente. Seminţe mari, globulos ovale, acoperite cu peri lungi. Embrion
mare, cu două cotiledoane groase, puternic încreţite, bogate în ulei.
Genul cuprinde 5 specii răspîndite în Asia şi America, precum şi nume
roase soiuri de cultură răspîndite în regiunile calde şi temperate de pe tot
globul.
D e L c r mi n a r e a s p e c i i l o r
1 a Foliolele caliciului extern libere. Tulpini comprimate sau inuchiatc,
păroase. Frunze trilobate, rareori 5-lobate; lobii ascuţiţi, cu lăţimea cea
mai mare la bază. Pediceli florali erecţi. Seminţe alungite, pe lîngă
perii lungi acoperite şi cu un toment zbîrlit................. 1. G. hirsutum
1 b Foliolele caliciului extern unite între ele la bază. Tulpini cilindrice,
păroase. Frunze coriacee, 5-lobate; lobii obtuzi sau slab acuţi, la bază
rt îngustaţi. Pediceli florali pendenţi. Seminţe ± globuloase, pe lîngă
perii lungi şi cu un toment mărunt, alipit.................... 2. G. herbaceum
*) De lu latinescul gossum — umflătură, din cauza capsulelor umflate, pline de

bumbac, ale acestei plante.
MALVACEAE 63
1. 1 G. hirsutum L. Sp. pl. ed. I (1753) 975; FI. U.R.S.S. XV (1949>

178. - Ic.: Pl. 8, fig. 2.
O (în patria de origine îj). Tulpină uşor comprimată sau muchiată,
înaltă de 90—120 cm, cu lemn moale, ramificată, acoperită cu peri patenţi.
Frunze rotunde sau reniforme, la bază cordatc, trilobate (uneori pînă la
5-lobate) pînă la 1/2 sau 3/5 ale laminei; lobii lat ovaţi sau triunghiular
ascuţiţi, uneori cei laterali foarte scurţi, îndreptaţi înainte. Lamina cu 5 nervuri
palmate, păroasă mai ales pe dos, pe nervura mediană la 2,5 cm de la bază
cu o nectarină. Peţiol de 1,5 ori mai lung decît lamina. Pediceli florali erecţi.
Bractei liniar lanceolate, libere. Caliciu extern mare, cu lacinii rotund ovate,
pe margini de fiecare parte cu 7—11 dinţi mari, triunghiular alungiţi şi
ascuţiţi. Caliciu cu lobi obtuzi sau ascuţiţi. Petale mari, albe sau ohroleuce,
uniforme sau uneori la bază cu o pată mică, purpurie, la ofilire roşii. Capsule
mari, ovale sau globuloase, de obicei mai lungi de 2,5 cm, ne Iede, uşor
închis punctate, 4-, rareori 5-locularc, larg dehiscente. Seminţe alungite,
acoperite cu un toment zbîrlit şi fibre de bumbac potrivit de lungi. — VII—IX ;
fructifică IX—X.
Cultivată în sudul ţării, în Dobrogea şi Cîmpia Romînă, în scopuri
industriale, în primul rînd ca plantă textilă.
R ă s p . g e n. : Plantă legată geneticeşte de G. mexicanum Tod. care este originară
din Mexic, Guatemala şi Salvador.
2. G. herbâceum L. Sp. pl. ed. I (1753) 693: FI. U.R.S.S. l.c. 175. -
Ic.: Pl. 8, fig. 1, la, b.
O (în patria de origine ţ). Tulpini înalte de 30—120 cm, cilindrice,
cu lemn tare, ramificate, glabre, rareori păroase. Frunze mari, palmat lobate,
cu 5 lobi obtuzi sau moderat acuţi, întregi, la bază ± îngustaţi, cu sinurile
adînci pînă la mijloc şi acute, la bază cordate, păroase pe ambele feţe, mai
tîrziu pe cea superioară glabre; lamina de 4—8 cm lungime şi 7—10 cm
lăţime. Pedunculi penduli. Bractei subulate, concrescute pe mare distanţă.
Caliciu de 7—10 mm lungime, inegal 5-lobat, după înflorire se desface într-o
parte şi cade. Caliciu extern format din 4 lacinii lat cordat ovate, unite la
bază, pe margini lacerat dinţate, cu dinţi lung triunghiulari, acuţi. Corolă
mare, galbenă sulfuric, cu petale lungi de 2,5—3 cm. Stamine numeroase,
unite într-un tub lung, sub creştet dinţat, cu numeroase antere. Ovar 5 (3),
locular; fiecare locul pluriovulat. Capsulă cu 3—5 loji loculicide, lunga de
2,5—3,3 cm, lată de 2,2—3,5 cm, la vîrf obtuz rostrată. Seminţe ± globu
loase, acoperite cu un toment de peri alipiţi, scurţi şi cu peri lungi, mai
groşi. — VII—IX; fructifică IX—X.
Cultivată în părţile sudice ale ţării, în deosebi în cîmpia dunăreană.
î n t r e b u i n ţ ă r i . Bumbacul este o plantă preţioasă pentru perii ce se află
pe seminţele sale, de pe care se desfac (egrenare) şi se întrebuinţează pe o scară întinsă
FLORA. R.P.R.
în industria textilă. Seminţele conţin un ulei gras în proporţie de 15—30%, comestibil,

•ce se poate utiliza în alimentaţie ca şi untdelemnul. Suprafaţa cultivată cu bumbac în
R.P.R. în anul 1951 a fost de 149.000 ha, iar recolta a ajuns în unele locuri la 1,100 kg
la hectar.
R ă s p . ge n. : Patria de origine este Asia centrală. în China este cunoscută ca
plantă de cultură de peste 2000 de ani. După alte accepţii, planta în stare sălbatică
ar proveni din Iran şi Afganistan.
Genul K I T A I B f i L I A *) Willd.
in Ges. Naturf. Fr. N. Schr. II (1799) 107.
.Caracterele genului sînt identice cu ale speciei.
* K. vitiîălia Willd. l.c. 108, fig. 4. - Ic.: Pl. 6, fig. 1.

4 . Tulpini foarte ramificate, înalte pînă la 2 m. Frunze mari, peliolate,
palmat nervate, dispers păroase, 5—7-lobate; lobii Lriunghiulari, acuţi, cu
margini serate, cei ai frunzelor superioare alungiţi. Flori axilare adesea sesile,
izolate sau cîte 2—3, cu peri lungi, zbîrliţi şi peri scurţi, glanduloşi: Caliciu
intern şi extern aproape de aceeaşi lungime, de 1,5—2,5 cm sau laciniile cali
ciului extern mai lungi decît sepalele interne, toate dispers setiform păroase.
Caliciu extern cu 6—9 lacinii foarte ascuţite. Petale albe sau roz palide,
puţin mai lungi decît sepalele, la bază de ambele părţi lanate. Ovar pluri-
cclular, cu cârpele dispuse neregulat în jurul columelci în mai multe serii,
în fiecare lojă cu un singur ovul. Fructul la maturitate se desface dorsal
în mai multe fructuleţe mericarpe. — VII—IX.
Plantă cultivată, uneori sălbăticită. Observată în cultură Ja Tg. Mureş,
Nădab (r. Criş), Bucureşti.
Răsp. ge n. : Iugoslavia.
Fam. 57. TILIĂCEAE **) A. Juss.

Gen. (1789) 290.
Arbori sau arbuşti, mai rar subarbuşti sau plante ierbacee. Frunze-
alterne, rar opuse, întregi sau lobate, stipelate. Flori in dihazii simple sau
multiple, cu ramificaţii terminale monohaziale, hermafrodite, complecte,
regulate, cu 5 (rar 4) sepale libere sau parţial unite, de obicei valvate,
uneori şi cu un caliciu exterior. Petale în acelaşi număr cu sepalele, convolute,
valvate sau imbricate, rareori lipsesc. Stamine 10 — multe, de obicei nume
roase, hipogine, cu filamente libere sau unite la bază. Antere cîte 2, se
deschid prin pori sau crăpături. Staminodii adesea prezente. Gincccu superior,
cu 2—10 loji, fiecare lojă cu 1 — multe ovule, erecte, rar pendente. Stil cu
stigmat capitat sau radiat (cu atîtea radii cîte cârpele sînt). Fruct cu 2—10
*) După numele lui Paul Kitaibel (1759—1818), directorul grădinii botanice din
Budapesta, autorul lucrării Descriptioncs et iccnes plantarum rariorum Hungariae.
**) Prelucrată de A l. B e l d i e .
T I L I A C F .A E 65
loji, dehiscent sau indehiscent, de cele mai multe ori o capsulă său nucă, mai
rar cărnos sau desfăcîndu-se în articule.
Familia cuprinde cca 40 de genuri, în majoritate răspîndite la tropice.
La noi creşte numai un singur gen, T ilia.
Genul 287. T I L I A *) L.
Gen. pl. [ed. I (1737) 15], ed. V (1754) 230. - T e i .
Arbori cu liberul de sub scoarţă fibros, flexibil, rezistent. Muguri ovoidali,
oblic divergenţi faţă de lujer, cu 2—3 solzi exteriori. Frunze aşezate distic,
lung peţiolale, cordiforme, rotund ovate sau ovate, adesea asimetrice, la
vîrf acuminate sau acute, la bază cordate sau oblic trunchiate, pe margini
acut sau mucronat serate sau crenat serate, cu nervaţiunc pseudopalmată;
din nervura mediană se despart o serie de nervuri secundare, dintre care
cele 2 perechi inferioare pornesc din acelaşi punct de la baza laminei. Flori
albe gălbui, mirositoare, cîte 3—35 în dihazii simple sau multiple, cu rami
ficaţii monohaziale terminale. Pedunculul inflorescenţei concrescut aproape
pe jumătate din lungimea lui cu o bractee lungă, în formă de limbă. Sepale 5,
valvate, căzătoare. Petale 5, altcrnînd cu sepalele, imbricate. Stamine
numeroase (—80), de obicei reunite în 5 fascicule aşezate ,în faţa petalelor.
Uneori, cîte una sau mai multe stamine din fiecare fascicul sînt transformate
în staminodii petaloide (parapetale). Anterele dehiseente printr-o crăpătură
longitudinală. Gincccu 3—5-locular, cu cîte 2 ovule ascendente, apotropc.
Stil simplu, cu 5 stigmate, la maturitate radiare. Fructul nucă sferică, elipsoi-
dală, obovoidală sau piriformă, acoperită cu pericarp pielos sau lemnos,
la maturitate uniloculară, cu 1—2 seminţe. Cotiledoane reniforme sau cor
date, palmat lobate, cu marginile răsucite.
Genul cuprinde cca 25 de specii în general foarte variabile şi uneori
greu de deosebit.
1 a Lujeri anuali stelat tomentoşi. Frunze pe dos uniform tomentoase, cu
peri stelaţi, fără smocuri de peri în subţioara nervurilor. Flori cu (45)
50—80 stamine şi cu 5—11 staminodii (parapetale).. 1. T. tomentosa
1 b Lujeri anuali glabri sau cu peri simpli. Frunze pe dos glabre sau păroase
cu peri simpli, cel puţin în subţioara nervurilor secundare cu smocuri
de peri ± dezvoltate, uneori foarte mici. Flori cu 15—40 stamine, cu
sau fără staminodii................................................................................ 2
2 a Frunze pe dos albăstrui verzi, cu nervurile terţiare neproeminente,
reticulate, în subţioara nervurilor cu smocuri de peri bruni sau ruginii.
Fruct neted, necostat, cu pereţi picloşi, fragili............. 3. T. cordata
2 b Frunze pe dos verzi, albicioase, cenuşii sau gălbui, cu nervurile terţiare
proeminente, ± paralele, în subţioara nervurilor cu smocuri de peri
albicioşi, cenuşii sau bruni. Fruct cu pereţi tari, lemnoşi................. 3
*) După grecescul ptilon = aripi, referitor la bracteile aflate pe pedunculii florali,

asemănătoare unor aripi.
66 FLO RA R .P .R .
3 a Dinţii frunzelor acuminaţi, terminaţi într-un mucron evident, de regulă

de aceeaşi lungime cu dintele (la materialul uscat mucronul este fragil
şi se poate detaşa cu uşurinţă din vîrful dinlelui) ........................ 4
3 b Dinţii frunzelor obtuzi, acuţi sau acuminaţi, terminaţi cu un mucron
scurt, la majoritatea dinţilor evident mai scurt decit dintele
4. T. platyphyllos
4 a Frunze pe dos complect glabre, fără smocuri evidente de peri şi numai
în subţioara nervurilor secundare cu smocuri brune, foarte mici, abia
vizibile, la baza laminei totdeauna lipsite de smocuri. Flori cu sta
minodii................................... ........................................ 2. T. americana
4 b Frunze pe dos păroase sau glabre, totdeauna cu smocuri de peri evidente
în subţioara nervurilor; cele mai dezvoltate smocuri se găsesc la baza
laminei, între nervuri. Flori fără staminodii....................................... 5
5 a Frunze pe faţă pronunţat lucitoare, pe dos, în afară de smocurile axilare,
complect glabre ............................................................. 6. T. cuchlora
5 b Frunze pe faţă nelucitoare sau slab lucitoare, pe dos, în afară de smocurile
axilare, glabre pînă la bogat păroase............................ 5. T. rubra
Secţia I. LINDNERA (Rchb.) Simk. in MTK XXII, 7 (1888) 315. - Lindnera
Rchb. Gonsp. I (1828) 209, pro gen. - Astrophilyra V. Engl. Monogr. Tilia (1909) 69,
saltem pro p.
Flori cu 50 sau mai multe stamine şi cu staminodii. Frunze adesea cu peri stelaţi.
1. T. tomentosa Mnch. Verz. Weissenst. (1785) 137; V. Engl. Monogr.

Tilia (1909) 116; C. K. Schneid. Laubholzk. TI (1909) 386; FI. U.R.S.S.
XV (1949) 7. - T. alba Ait. Hori. Kew. II, ed. I (1789) 230, III (1811)
300, em.; W. et K. Pl. rar. Hung. I (1802) 2, tab. 3. — T. argentea Desf.
in DC. Cat. pl. Hort. Monsp. (1813) 150; J. Wâgner in Mitt. DDG nr. 45
(1933) 49. — T, petiolaris DC. Prodr. I (1824) 514, non J. D. Hook. —
L in dnera alba Fuss FI. Transs. exc. (1866) 131. — Tei alb. — Eziistlcvelu
hârsfa. — Silberlinde. — Jlmia nyniHCTaH. — Ic.: Pl. 10, fig. 1.
Arbore pînă la 30 m, cu coroană deasă şi ramuri îndrepta le în sus.
Scoarţa cenuşie, netedă. Ritidom tîrziu, la început cu crăpături subţiri în
lung, apoi adînc brăzdat, negricios. Lujeri anuali ± geniculaţi, bruni gălbui
pînă la roşii bruni, cenuşiu stelat tomenloşi. Muguri ovoidali, cu 2 solzi
exteriori aproape de aceeaşi lungime,(Lstelat tomentoşi. Frunze de (3) 7—
13 cm lungime, de regulă subrotund cordiforme, uneori lat ovate, la vîrf
de obicei brusc acuminate, la bază ± cordate pînă la oblic trunchiate, pe
margini serat dinţate pînă la lobulale, cu dinţi ± mucronaţi, pe faţă întu
necat verzi, slab lucitoare, la început ± răzleţ stelat pubescente, apoi glabres-
cente sau glabre, pe dos de regulă alb sau cenuşiu stelat tomentoase, uneori
Planşa 10. — 1. Tilia tomentosa Mnch. 2. T. americana L. - 3. Linum

flavum I..
PLANŞA 10
TILIACEAE
slab tomentoase şi verzi cenuşii, totdeauna fara smocuri de peri în subţioara

nervurilor. Peţioli stelat pubcscenţi, de regulă mai scurţi decît 1/2 din lungimea
laminei (la frunzele de la vîrful lujerilor uneori mai lungi). Flori cîte (3) 5—10
(15) în pleiohazii pendente, stelat tomentoase, mai scurte decît frunzele. Brac-
teea inflorescenţei sesilă sau scurt pedunculară, ± linguiformă. Sepale stelat
tomentoase. Petale mai lungi decît sepalele. Staminodii (parapetale) cîte
5—11, subţiri, spatulate, mai scurte decît petalele. Fruct ovoidal sau clip-
soidal, mai rar globulos, la vîrf apiculat, uneori

Dokumen - Pub Flora Republicii Populare Romane 3 7

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Pub Flora Republicii Populare Romane 3 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE

REDACT ORE PRINCIPALI:

COLLABORATORES TOM1 JII:

EDlTIO ACADEMIA! REIPUBLICAE POPULARIS ROMANICAE

EDITURA ACADEMIEI R EPU BLIC II POPULARE ROMÎNE

COLECTIVUL DE REDACŢIE: Academician E. I. NYÂRÂDY (Responsabil);

noastre, sînt bine cunoscute. Deoarece Viorelele au pătruns în staţiuni de

Fam. 32. Berberidaeeae Torr. et Gray

Genul -- Virtoria Lindl. Pag

Fam. 34. Oeratophyllaceae Grav

Fam. 36. Cruelferae B. Juss.

Genul 149. Syreniar Andrz. Fag.

x R. danubialis Borb............................................................................................... 249

Genul 163. Peltaria Jacq. Pag-

Genul 171. Kernera Medik. Pac.

Genul 181. Coronopus I. G. Zinn pag.

Fam. 37. Resedaceae DC.

Fam. 40. Erankeniaceae A. St. Ilill.

Genul 201. Drosera L. Pag.

Fam. 43. Yiolaceae DC.

x V. Sardagnae W. Beckr. 621

m -x la sfirşitul descrierii, indică m. monstruozitate

FHE Flora Ilungariae exsiccata. | BK Botanikai Kozlcmenyek, Bu-

Obs. La răspîndirea în ţară a speciilor, localităţile despărţite prin virgulă aparţin

A. europaeum L. Sp. pl. ed. I (1753) 442; Ivanova in FI. U.R.S.S. V

P l a n ş a 1 . — 1 . Asarum europaeum L. — 2. Aristolochia pallida Willd. — 3. A.

î n t r e b u i n ţ ă r i : Plantă otrăvitoare, cu miros şi gust de piper. încă la Romani

1. A. Clematitis L. Sp. pl. ed. 1 (1753) 962; Ivanova in FI. U.R.S.S. V

Nume întîlnit la Theophraslos şi alţii, după grecescul aristos = foarte bun şi

4 . Rizom repent, cu tubercul ± globulos, lignificat. Tulpină ierboasă,

4-muchiată, la bază cu catafile scvamiforme. Frunze alterne, cu peţioli lungi

4. -)f A. angulizans Michx. FI. Bor. Am. II (1810) 258. — A . tomentosa

Fam. 32. B E RB E R1DACE A E *) Ton*, el Grav

Genul 132. B f i R B E R I S **) L.

P l a n ş a 2. 1. Berberis vulgaris L., ramură florifcră, la. ramură fructiferă, lb.

formă în spini simpli sau trifurcaţi, la subţioara cărora se află fascicule de

ţ>. Tulpini înalte pînă la 3 m. Ramuri muchiate, cenuşii sau cenuşiu

2 .-)f B. Thunbergii DC. Syst. II (1824) 9. — Dracilă japoneză. — Japân

*) După numele botanistului Bernard Mac-Mahon, care a trăit la începutul sec.

■jf M. Aquifolium (Pursh) Nutt. Gen. Am. I (1818) 212.—Berberis Aqui-

ţ>. Tulpini pînă la 1 m. Frunze peţiolate, lungi de 10—20 cm, cu 5—9

Plante perene, cu rizom tuberos şi frunze de obicei 3-foliate. Flori gal­

L. odessâna Fisch. ex Rogov. Obzor rast. Kiewsk. u. ocr. (1869) 307;

2|.. Rizom tuberos, aproape sferic, de 1—2 cm în diam. Tulpină înaltă

*) După grecescul leontica, deoarece frunza diviza Lă a plantei seamănă cu urma

Fam. 33. NYMPHAEACEAE *) DC.

5 a Frunze plane, pe ambele feţe cu spini...................................... Euryale

*) Numele plantei în Ceylon.

gime şi limb laciniat, cele plutitoare alterne, cu peţioli de 2—3 cm lungime

-)f C. caroliniâna A. Gray in Ann. Lyc. N.-York IV (1848) 46.—Cabomba.—

Genul 133. N U P H A R * ) Sm.

concave, alăctuind o floare ± globuloasă, pe faţa externă verzi, pe cea internă

P l a n ş a 4. — 1. Nymphaea Lotus L. var. thermalis (DC.) Tuzson, floare şi frunză,

grosime). Flori cu 4—5 (6) sepale, 7—9-nervate, de 6—10 cm. lungime şi

armatoare ovăt, pînă la aproape subrotund, pielos, glabru, de 10—30 cm în.

P l a n ş a 5. — 1. Nymphaea alba L., la. secţiunea longitudinală a floarei, lb. fructy

şi frunzele, datorită taninului ce conţin, se utilizează in industria pielăriei. Unele farma-

*) Numită după numele reginei Angliei, Victoria (1819—1901).

ridicată vertical pe o lungime de 4—8 cm în sus. Diametrul frunzelor variază

1 . -&Y. regia Lindl. Monogr. (1837)3; Bot. Reg. (1838)9.

Obs . Mediul de la Băile 1 Mai îi este prielnic, probă înflorirea şi fructificarea ei

Fam. 34. CERATOPH YLLÂCEAE *) A. Gray

Plante ierboase, perene, submerse, cu tulpini rigide, ramificate, arti­

Fam. 32. B E RB E R1DACE A E ) Ton, el Grav

Plante perene, cu rizom tuberos şi frunze de obicei 3-foliate. Flori gal

Plante ierboase, perene, submerse, cu tulpini rigide, ramificate, arti

3. C. platyacanthum Cham. in Linn. IV (1829) 504. — C. vulgare a pla

4 a Fruct glabru. Filamentele staminelor la fel de subţiri în toată lun

12 a Toate segmentele frunzei lungi, ± liniar lanceolate, mărunt dinţate, asemănă

X P- hungaricum Borb. Balat. fl. (1900) 388 = dubium X Rhoeas.— P . du

*) De la cuvîntul grecesc dis = dublu şi kentron = pinten, adică floare cu 2 pin