Piramidele de pǎmânt de la Şona, judeţul Braşov

          Articolul de faţǎ prezintǎ cititorului

ciudatele formaţiuni de la Şona, judeţul Braşov.
Cunoscute sub numele de “guruieţe” şi
prezente în relief sub forma a 8 movile bine
conturate (plus câteva mai mici slab conturate),
acestea au fost comparate de turiştii şi
cercetǎtorii de ocazie cu nişte piramide de
pǎmânt, tumuli, morminte sau vestigii dacice.
Numǎrul mare de curioşi şi enigmele din jurul
lor au constituit premisele declanşǎrii cercetǎrii de faţǎ, care are ca scop
stabilirea unor rǎspunsuri la întrebǎrile: Ce sunt guruieţele? De când sunt? Cine
le-a construit? Ce se aflǎ în interiorul lor? 

Cuvinte cheie: piramide, Şona, guruieţe, movile, tumuli,

           I. INTRODUCERE.
           Demersul cercetǎrii piramidelor de pǎmânt de la Şona a pornit dintr-o
necesitate fireascǎ. Formaţiunile acestea, prin aura lor misterioasǎ, atrag numeroşi
curioşi, dar şi cercetǎtori amatori. Iar dacǎ un fenomen / o formaţiune / o unitate
geograficǎ reuşeşte sǎ canalizeze atât de mult interes, dacǎ se pun atât de multe
întrebǎri, rǎmâne de datoria geografului sǎ intervinǎ, sǎ-şi aplice cunoştiinţele şi
logica, în încercarea de a emite un punct de vedere solid şi bine argumentat.
          Aşadar, scopul acestui articol se axeazǎ pe latura cauzal-explicativǎ a misterului
“piramidelor de pǎmânt de la Şona”, prin aplicarea unei metodologii de cercetare
specific geografice: analiza bazelor cartografice (ortofotoplanuri, harta geologicǎ, harta
topograficǎ, harta solurilor, modelul numeric altimetric al terenului) şi întǎrirea lor cu
observaţii de teren de naturǎ pedo-geologicǎ şi morfologicǎ (formǎ, dispunere,
activitate geomorfologicǎ etc). Pentru o manipulare mai eficientǎ a datelor, s-a recurs
la utilizarea sistemelor informaţionale geografice (SIG/ GIS). Pentru întǎrirea
explicaţiilor text au fost utilizate metoda blocdiagramei şi a schiţelor geografice.

          II. AŞEZARE GEOGRAFICǍ. DESCRIERE. LEGENDE.

          Complexul Piramidelor se aflǎ în judeţul Braşov, pe partea terminalǎ a Podişului
Hârtibaciului în Depresiunea Fǎgǎraşului, pe dreapta Oltului la o distanţǎ de 600 m de
cursul acestuia. Se desfǎşoarǎ pe versantul sudic al Dealului Şesului, cu deschidere
panoramicǎ spre Ţara Fǎgǎraşului.
          Coordonate geografice: 45˚51’19’’ lat. N; 25˚04’00’’ long. E.
          Localitǎţi – reper: La 5 km Est de municipiul Fǎgǎraş se aflǎ satul Şona (care
aparţine de comuna Mândra). La o distanţǎ de 800 m de perimetrul construit al satului
Şona, în direcţia Est-Nord-Est, se aflǎ Complexul Piramidelor (fig.1).
  Fig.1. Complexul Piramidelor de la Şona, Aşezare geograficǎ şi cǎi de acces. 

          Complexul de la Şona este compus din mai multe unitǎţi (fig.2):

 Fig.2. Complexul Piramidelor de la Şona, Componenţǎ şi cadru natural. 

          1. Guruieţele. Sunt 8 movile de formǎ conicǎ – alungitǎ, cu vârfuri rotunjite. Cel

puţin la suprafaţǎ au în componenţǎ argilǎ şi sol luto-argilos, acoperite cu înveliş
erbaceu. Nu sunt utilizate antropic în niciun mod. Au fost executate sǎpǎturi de micǎ
adâncime, acoperite ulterior natural. Pe terenul adiacent existǎ parcele agricole,
activitate fǎrǎ influenţǎ asupra movilelor. Privite doar din anumite unghiuri atrag atenţia
prin forma lor cel puţin ciudatǎ, ce le-a adus renumele de “Piramide de pǎmânt” (fig.3).
De asemenea, prezintǎ dispunere relativ regulatǎ.

Fig.3. Mergând la guruieţe dinspre Şona… 

          Primele patru dintre acestea (G1, G2, G3, G4) se desfǎşoarǎ pe un aliniament
Vest – Est (fig.4, fig.5c). Axa lor mare este orientatǎ în lungul acestuia. Sunt cele mai
înalte (8 - 10 m), iar cele mai impunǎtoare dintre ele sunt G2 şi G3. (fig.4, fig.5). G2,
G3 şi G4 sunt conectate prin şei cu înǎlţimi de 2-4 m faţǎ de suprafaţa adiacentǎ
(fig.5d).

 Fig.4. Primele trei movile şi satul Şona în plan îndepǎrtat. Vedere de pe Dealul
Şesului. 

Fig.5. Movilele aliniamentului nordic fotografiate din unghiuri diferite (a - de pe G4; b -

de pe G2; c - de la baza dealului Şesului; d - de pe G5). 

          La Sud de acest aliniament se desfǎşoarǎ un al doilea grup de guruieţe (G5,

G6, G7, G8). Regularitatea dispunerii lor este mai puţin evidentǎ decât în cazul
primelor patru. Dar şi acestea pot fi unite printr-o linie Vest – Est. Spre deosebire însǎ
de primele patru, axele lor mari cad oblic pe aliniament. G5 ş G6 sunt conectate printr-
o şa foarte înaltǎ (fig.6 stânga). G7 şi mai ales G8 sunt izolate (fig.6 dreapta).
Înǎlţimile celor patru guruieţe sudice sunt mai mici (5 – 9 m). Poziţia lor inferioarǎ pe
versant amplificǎ aspectul impunǎtor al movilelor nordice.
  
 Fig.6. Movilele grupului sudic (G5…G8) fotografiate de pe G2. Se observǎ forma lor
alungitǎ. 

          2. Valurile de pǎmânt. Sunt 5 movile alungite, de 1-3 m înǎlţime, situate la

exteriorul guruieţelor, în partea frontalǎ sudicǎ (V1, V2) (fig.7) şi la baza sectorului de
versant abrupt la Nord (V3, V4, V5) (fig.8). Asemǎnarea acestora cu guruieţele este
firavǎ. Dar importanţa lor nu poate fi neglijatǎ.

 Fig.7. Valurile de pǎmânt (V1, V2) din faţa lui G7. 

  
Fig.8. Valurile de pǎmânt din Nord (V3, V4, V5), de la baza versantului abrupt (cu
aspect de “zid de apǎrare”). Fotografiate de pe G2. 

          3. Versantul abrupt cu aspect de “Zid de apǎrare” (fig.8, fig.9). Versantul

Nordic al Dealului Şesului coboarǎ lin în valea Carpenului. În schimb, versantul sǎu
sudic prezintǎ la partea superioarǎ un sector abrupt şi alungit, care dominǎ peisajul
guruieţelor, putând fi astfel uşor comparat cu un zid de apǎrare. Are înǎlţimi de ~15 m.

Fig.9. Complexul Piramidelor de la Şona. Reprezentare schematicǎ. (G1…G8 –

Guruieţele cu aspect de piramide / tumuli; V1…V5 – Valuri de pǎmânt). 

          Nivelul de cunoaştere a piramidelor de pǎmânt se aflǎ la stadiul legendelor şi al

presupunerilor. Oamenii de ştiinţǎ nu au întreprins acţiuni concrete; în schimb
demersurile jurnalistice au fost numeroase, iar piramidele au fost mediatizate prin
presa scrisǎ, Internet, TV. Aceastǎ denumire (“piramide”), pe care am preluat-o şi noi,
este utilizatǎ de jurnalişti (1,2,3), de turişti ori de cercetǎtorii de ocazie, adicǎ de aceia
care le popularizeazǎ, inducându-le totodatǎ o aurǎ enigmaticǎ, în mod voit sau
involuntar. Dupǎ cum am vǎzut anterior, denumirea se aflǎ într-o concordanţǎ firavǎ cu
realitatea. Am utilizat-o şi noi deoarece este înrǎdǎcinatǎ în memoria cititorilor. Însǎ,
termenul corect pentru a desemna formaţiunile respective este “guruieţe”, dupǎ cum
le spun sǎtenii din Şona(4).
          Legenda spune cǎ din terenul mlǎştinos situat în apropierea guruieţelor, un
balaur mare a ieşit şi a scuipat pǎmânt, creând movilele care se observǎ astǎzi(5). O
altǎ variantǎ spune cǎ “În urmă cu mulţi ani acest ţinut ar fi fost stăpânit de o prinţesă
pe nume Şona. Într-o zi regatul ei a fost atacat de nişte uriaşi care au venit de peste
munţii Făgăraşi. Uriaşii au trecut prin apa Oltului. Ajunşi în acest loc şi-au scuturat
noroiul de pe picioare, iar bucăţile de pământ depus sunt de fapt aceste movile.”(6).
          Se mai spune cǎ guruieţele ar fi fost fǎcute de turci. În timpul campaniilor spre
Apus, treceau pe aici şi îşi lǎsau din turbane pǎmântul cǎrat de acasǎ.(7).
          Sunt amintite şi populaţiile celte şi scite, care au traversat la un moment dat şi
spaţiul românesc. Aceste popoare obişnuiau sǎ-şi îngroape cǎpeteniile împreunǎ cu
podoabe valoroase în astfel de movile, denumite tumuli.(8).
          O altǎ ipotezǎ spune cǎ guruieţele ar fi vestigii dacice (9).
          Cât adevǎr se aflǎ în toate aceste legende şi presupuneri, vom încerca sǎ
descoperim în cele ce urmeazǎ. Ce sunt de fapt aceste guruieţe? Cine le-a ridicat? Ce
se aflǎ înǎuntru?

          NOTE
1 “Realitatea TV” şi “Realitatea.net”, accesat pe 14.07.2011
2 “Sebastian Dan, Adevǎrul.ro”, accesat pe 14.07.2011
3 Dan Gheorghe, 2008, accesat pe 14.07.2011
4 Informator: Popa Maria, sat Şona, 12.07.2011
5 Informator: Popa Maria, sat Şona, 12.07.2011
6 “Realitatea.TV” şi “Realitatea.net”, accesat pe 14.07.2011
7 Sebastian Dan, “Adevǎrul.ro”, accesat pe 14.07.2011
8 “Sebastian Dan, Adevǎrul.ro” şi “Realitatea.net”, accesat pe 14.07.2011
9 “Sebastian Dan, Adevǎrul.ro”, accesat pe 14.07.2011

          BIBLIOGRAFIA la sfârşitul pǎrţii a II-a