Cum se numește…

Cum se numeşte ziua

în care dai mâna cu un înger?
Poate că nu l-am atins...
şi ştiu că nu-l voi atinge vreodată
Dar glasul lui
seamănă cu o strângere de mână
atunci când amintirile
se-aruncă-n gol odată cu tine
...iar Tu, te amuzi
doar pentru că ai uitat paraşuta-n buzunar...

Mi-aduc aminte de vremea

când părinţii mă trimiteau
să cumpăr ceva dulce, ceva sărat,
ceva amar, ceva acru...
Îmi spuneau că aşa e şi Viaţa.

Acum îmi trimit eu sufletul

în fiecare zi
să-mi cumpere puţină fericire...
Se întoarce decepţionat...
Nu găseşte să cumpere...
I se spune că fericire au
dar o dau decât la schimb,
aşa, plin, pe plin...

Mi-amintesc că bunicii mei

luau mere de la mocanii
ce treceau prin sate,
doar pe porumb sau alte "bucate "
spuneau că nu au ce să facă ei cu banii.

Nu ştiu dacă aceşti mocani erau rude cu fericirea

dar amandoi mi-au cerut să umplu bine vasul
să li-l dau ras.
Ţineam strâns la piept o zi
care era plină de râsul tău...
Fericirea mi-a trimis vorbă
că-mi va da dublu
doar să-i dau ziua asta la schimb.

Am vorbit frumos cu ea să n-o enervez,

dar ea nu aflase că magazinele mele
sunt pline ochi de zile cu încruntări,
cu ochi storşi, cu respiraţii adânci...

Am rămas cu ziua aceea,

o strâng la piept
şi mai muşc din ea câteodata
ca dintr-o pâine caldă.

Am rămas şi cu cerul întreg

pe care-l împart cu tine
ca pe o şosea la fel de albastră
mergând fiecare pe parte lui
doar curcubeul nu-l putem împărţi.

În zilele când apare

tu mi-l pui de după gât
ca pe o ghirlandă
mi-arunci cu noroi pe umeri
şi-mi spui să nu clipesc
că-mi face Soarele o poză!

Sper că i -ai găsit un nume zilei

când îngerul te atinge cu aripa
peste fereasta nedeschisă a sufletului,
Eu nu am această putere să-ţi spun...