https://ctrl-d.

ro/tips-and-tricks/afisul-principii-si-
elemente-de-compozitie/

Într-un articol anterior, am discutat despre

momentele cheie care au marcat istoria afișului și
am prezentat o parte din lucrările semnificative
create de-a lungul timpului. Astăzi vom aborda
acest subiect dintr-o perspectivă mai pragmatică și
vom trece în revistă principiile și elementele de
bază în realizarea afișelor.

Cuprins:
Calitățile unui afiș
Simplitatea
Acuratețea informației
Actualitatea
Caracterul persuasiv și naturalețea
Elementele grafice ale unui afiș
Linia
Forma
Culoarea
Spațiul
Textul
Textura
Dimensiunea elementelor
Principii în designul afișelor
Centrul de interes
Echilibrul
Contrastul
Dinamismul
Alinierea
Unitatea
Trebuie menționat încă de la început faptul că procesul de realizare a unui afiș nu
presupune parcurgerea strictă a unor pași; bineînțeles, este indicat să țineți cont
de anumiți factori, însă diferența va fi dată de spontaneitate, naturalețe și
depășirea fricii de a rupe barierele teoretice.
Finalitatea unui afiș are caracter pragmatic, însă latura estetică joacă și ea un rol
important, motiv pentru care un afiș trebuie să depășească limitele unei simple
imagini care transmite un mesaj. De aceea, este nevoie nu doar de o bază solidă
de cunoștințe teoretice, dar și de o doză de nebunie care îi conferă unui afiș
profunzime, prospețime și, de ce nu, excentricitate.
Să vedem în cele ce urmează care sunt elementele cele mai importante care dau
contur afișelor și principiile de bază ale realizării acestora.
.

Calitățile unui afiș

.

Simplitatea
Oamenii trebuie să citească un afiș, nu să-l rezolve ca pe o problemă de
matematică: un afiș bun este un afiș care nu doar transmite informații, ci unul
care transmite ceva chiar înainte de a fi citit, deci care nu necesită un efort
supraomenesc pentru a fi descifrat. Un afiș prea criptic, prea încărcat de detalii și
ornamente implică un nivel ridicat de entropie, de dezordine, iar informația
principală se poate pierde cu ușurință în excesul de zel și creativitate.
Un sfat util este următorul: dacă un element nu are niciun scop în cadrul unui
afiș și vi se pare că este acolo doar pentru că este drăguț, poate că e mai bine să
renunțați la el, pentru că prezența lui nu face decât să atragă atenția într-un mod
nejustificat. Keep it simple, keep it clean!
.

Acuratețea informației
Un afiș trebuie să spună o poveste în cuvinte puține: trebuie să aibă un mesaj
atrăgător, scurt și la obiect, să fie ușor de reținut și plăcut din punct de vedere
vizual. Simpla corectitudine compozițională nu face un afiș să fie reușit, dacă este
lipsit de substanță sau de un mesaj bine conturat și convingător. Până la urmă,
un afiș trebuie nu doar să atragă atenția, dar să transmită mesaje care să
informeze și să genereze anumite reacții, de la schimbări de atitudine la
schimbări de comportament.
.
Actualitatea
Tendințele în arta grafică, în general, și în crearea afișelor, în particular, urmează
linia generală a schimbărilor în tehnologie sau celelalte arte. Spre exemplu, un
poster cu influențe renascentiste n-ar avea un impact major pozitiv într-o eră a
minimalismului, dimpotrivă, ar putea părea învechit și de prost gust. La fel cum
un tablou minimalist ar fi nepotrivit pentru perioada Renașterii. Însă dacă
adaptăm o idee arhaică contextului social și cultural actual, s-ar putea ca
rezultatul să fie unul favorabil (cum este, de exemplu, redarea minimalistă a
motivelor folclorice atât de practicată în ultima perioadă).
.

Caracterul persuasiv și naturalețea

Indiferent dacă vorbim despre afișele politice, sociale, comerciale sau de
informare, acestea trebuie să convingă oamenii să agreeze și să accepte o idee, un
concept, un produs, o persoană, un eveniment sau o cauză. Este important ca un
afiș să transmită o idee fără a se folosi de exagerări la nivel de text, culori și
forme. Caracterul persuasiv al unui afiș este dat de împletirea celor două
componente, cea textuală și cea grafică: un afiș cu un text bun, dar cu o grafică
îndoielnică sau un afiș cu o grafică de excepție, dar cu un text mediocru, are șanse
mici de a își atinge obiectivele.
Caracterul persuasiv este în strânsă legătură cu naturalețea unui mesaj. Dacă
afișul este bazat pe elemente forțate, nefirești, sunt șanse mici ca mesajul să fie
bine primit de public. Iar naturalețea poate privi atât elemente care țin de vizual
(linii, forme, culori), de text sau de modul și contextul în care publicul ia contact
cu afișul respectiv. Țineți cont așadar și de locul în care afișul va fi distribuit,
timpul de expunere a acestuia, direcția de citire etc.
.

Elementele grafice ale unui afiș

.

Linia
 Sursă
imagine

Linia este un element fundamental în grafică, care se comportă ca o graniță între

idei și permite vizualizarea acestora într-un timp foarte scurt. Poziția și
orientarea liniilor au o simbolistică aparte; linia orizontală denotă relaxare, cea în
diagonală denotă mișcare, iar cea verticală, putere, așa că fiți atenți la aceste
elemente ori de câte ori vă decideți să creați un afiș.
În funcție de felul liniilor (curbe, drepte, zigzag, orizontale, verticale), ele sunt
folosite pentru a exprima diverse stări, pentru a direcționa privitorul către centrul
de interes al afișului sau pentru a pune în evidență diverse suprafețe. Liniile pot
accentua un anumit contrast, anumite forme sau idei. Mai plastic spus:
O linie este un punct care a ieșit la plimbare.
– Paul Klee
.

Forma
 Sursă
imagine
Orice afiș, cu sau fără elemente prea multe, implică existența unei forme. Afișul,
în sine, este o formă. Această formă înseamnă mărime, cu sau fără semnificații,
grosime, uneori volum și este una dintre componentele fundamentale în design.
Dacă simplificăm situația, o formă este o grupare de linii care dau naștere unei
suprafețe, cu scopul de a evidenția un concept și este folosită pentru a defini
legături între diverse idei. Indiferent de felul acesteia (geometrică, organică,
abstractă, pozitivă, negativă), o formă spune o poveste, accentuează o idee,
organizează și susține informația.
.

Culoarea
Sursă
imagine

Atunci când elaborați un afiș, este foarte bine să aveți în vedere cel puțin
noțiunile fundamentale legate de teoria culorilor și semnificația acestora. S-ar
putea ca excesul de culoare sau anumite combinații să inducă privitorul în eroare
sau să nu susțină mesajul comunicat de afiș, așa că nu este indicat să le folosiți
după ureche sau după gust, ci ca un element cu o anumită funcție și semnificație
pentru compoziția voastră.
.

Spațiul
 Sursă
imagine
Spațiul reprezintă distanța dintre elementele care compun un afiș, făcând
legătura între ele și are rolul de a oferi echilibru compozițional. Prin intermediul
spațiului, textul este mult mai lizibil, formele sunt scoase în evidență și mult mai
bine focalizate. În același timp, spațiul, în combinație cu liniile, direcționează
privitorul, oferă eleganță afișului și separă ideile atunci când este cazul. Dacă
vreți să vedeți câteva exemple de utilizări creative ale spațiului negativ, puteți
citi acest articol.
.

Textul
 Sursă
imagine
Procesul de elaborare a mesajului care însoțește un afiș înseamnă nu doar
alegerea unei teme și a unei semnificații, dar și alegerea unui font, a mărimii
acestuia, dispunerea și integrarea lui în compoziție. Există câteva reguli de bază
în typography de care este bine să nu uitați și care vă pot ajuta în orice demers
creativ. Dacă vorbim despre mesajul propriu-zis, amintiți-vă de trăsăturile
afișului pe care le-am menționat mai sus și aplicați-le și în acest caz: un text
trebuie să fie simplu, clar, actual, persuasiv și cât mai natural.
.

Textura
 Sursă
imagine
Textura se referă atât la suprafața propriu-zisă a unui afiș care poate fi simțită
tactil de către oameni, cât și la modul de redare a acesteia prin
intermediul fonturilor sau a efectelor și tehnicilor grafice folosite, care pun la
încercare imaginația publicului. Așadar, textura unui afiș poate fi simțită sau doar
văzută; în ambele cazuri, ea sugerează ideea de volum sau de profunzime.
.

Dimensiunea elementelor
 Sursă
imagine
Se întâmplă să interacționăm cu un afiș de la o distanță considerabilă, astfel că nu
putem analiza la o primă vedere prea mult, dar sesizăm forme și blocuri de text
de diverse mărimi. Așa cum este normal, formele și textele mari sunt mult mai
vizibile decât cele mijlocii sau mici, însă nu exagerați cu maximizarea acestora
doar de dragul de a ieși în evidență. Vom vedea în continuare că fiecare afiș are
unul sau mai multe centre de interes, atent alese și plasate, astfel încât privitorul
să nu fie indus în eroare sau „atacat” vizual.
.

Principii în designul afișelor

.

Centrul de interes
 Sursă
imagine
Centrul de interes este acea zonă din afiș care atrage privirea înainte ca acesta să
fie parcurs în detaliu. Nu este obligatoriu să îl întâlnim în centrul fizic al afișului;
crearea unei zone de interes depinde mult de elementele din jurul acesteia, fie că
vorbim de forme, linii, spații sau culori.
În același timp, un afiș poate avea mai multe centre de interes unite printr-o linie
imaginară: un element simbolic semnificativ și un text atrăgător sunt exemple de
centre de interes în cadrul aceluiași afiș, atât timp cât există o legătură între
acestea, iar celelalte componente ale afișului oferă continuitate și echilibru. Un
centru de interes poate fi sugerat prin linii, forme, umbre, contraste, nu neapărat
prin expunerea concretă a acestuia.
.

Echilibrul
 Sursă
imagine
Când vorbim despre echilibru, vorbim despre simetrie, proprietatea unui
ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a
prezenta, pe această bază, anumite regularități; ochiul uman percepe cu ușurință
aceste particularități, motiv pentru care designerii folosesc simetria pentru
ușurarea experienței unui privitor cu o imagine.
Echilibrul se referă la greutatea vizuală a unei imagini; dacă ne referim strict la
simetrie, aceasta nu se aplică unui singur obiect sau doar în cazul formelor
regulare, uniforme. Totodată, echilibrul poate fi atins prin intermediul culorilor și
al semnificațiilor acestora, al utilizării spațiului, mărimilor, contrastelor,
formelor, liniilor etc.
.

Contrastul
Sursă
imagine

Contrastul presupune alăturarea a două elemente antitetice: fie că vorbim despre

linii, forme, umbre, culori, spații, texturi și combinațiile dintre ele, folosirea
contrastului are scopul de a scoate în evidență o anumită idee. Orice element care
intră în alcătuirea unui afiș poate fi manipulat în vederea obținerii contrastului.
Ceea ce atrage la acest principiu este ușurința cu care orice element se poate
opune altui element și impactul pe care această relație îl are: culori calde – culori
reci, culori complementare, mărimi mari – mărimi mici, forme organice – forme
geometrice, texturi fine – texturi aspre, linii lungi – linii scurte, umbre – lumini
etc.
.

Dinamismul
 Sursă
imagine

Dinamismul se află în strânsă legătură cu modul în care este „citit” un afiș și cu

complexitatea acestuia; se referă la modul în care sunt combinate elementele
unei lucrări ,cu scopul de a ghida privitorul înspre ideea principală. Majoritatea
designerilor apelează la linii pentru a crea dinamism în cadrul unui afiș, însă
oricare alt element grafic poate fi folosit în acest scop.
.

Alinierea
 Sursă
imagine
Părțile componente ale unui afiș nu trebuie să pară că au fost aruncate pur și
simplu pe o bucată de hârtie. Prin aliniere, se creează o conexiune vizuală între
acestea, iar modul în care acestea sunt așezate, indiferent de spațiile dintre ele,
oferă privitorului o parcurgere logică a afișului.
Când vorbim despre aliniere, ne gândim adesea la un bloc de text așezat în pagină
în diverse moduri. Însă trebuie să ținem cont și de cultura din care face parte
publicul: în unele culturi, citirea se face de la stânga la dreapta, în altele, de la
dreapta la stânga. Unele teorii spun că paragrafele lungi trebuie aliniate la stânga,
însă nu există o regulă absolută. Aveți mereu în vedere contextul în care
privitorul va avea contact cu afișul și modul de „lectură” a acestuia.
.

Unitatea
Sursă
imagine

Elementele care alcătuiesc un afiș trebuie să se afle într-o permanentă

condiționare reciprocă, să vină unul în continuarea sau în completarea celorlalte
în mod natural și să formeze astfel un tot unitar.
Când vorbim despre afișe, vorbim despre comunicarea unor mesaje în mod
vizual, ceea ce înseamnă că mesajul va fi transmis prin culori, forme, spații,
texturi, lumini, umbre, texte etc. Modul în care aceste variabile se împletesc
reprezintă un prim pas în atingerea scopului unui afiș. Este important să aveți în
vedere că aceste elemente de compoziție au un tip de dinamism, când sunt
izolate, și un alt tip, când sunt grupate.
***
Crearea unui afiș presupune cunoașterea unor elemente teoretice și respectarea
unor principii de bază, însă creativitatea și „amprenta personală” sunt cele care
fac diferența. De aceea, nu uitați să ieșiți, din când în când, în afara barierelor
teoretice și să vă lăsați imaginația liberă. Uneori, un strop de spontaneitate dă
unui afiș acel je ne sais quoi de care are nevoie pentru a se face remarcat.