Raport de Progres Nr. 3

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORT BUCUREȘTI
ŞCOALA DOCTORALĂ
RAPORT DE PROGRES NR. 3
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI
DOCTORAND:
AL DHUHAIBWI AHMED HADI
Bucureşti
2019
1
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT BUCUREŞTI
ŞCOALA DOCTORALĂ
Cercetări privind metodologia de pregătire pentru prevenirea

luxației scapulo-humerale la sportivi
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI
DOCTORAND:
AL DHUHAIBWI AHMED HADI
2
CUPRINS
Cercetări privind metodologia de pregătire pentru prevenirea luxației
scapulo-humerale la sportivi
Capitolul I
CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE ȘI DESIGNUL CERCETĂRII
1.1. Scopul cercetării
1.2. Obiectivele cercetării
1.3. Sarcinile cercetării
1.4. Ipotezele cercetării
1.5. Metodele de cercetare
Capitolul II
DEMERSUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII PRELIMINARE
2.1. Organizarea și desfășurarea cercetării
2.2. Subiecții cercetării
2.3. Etapele cercetării
2.4. Conținutul cercetării (plan de intervenție)
Capitolul III
REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
Capitolul IV
CONCLUZII
Capitolul V
ELEMENTE DE ORIGINALITATE, VALORIFICAREA PRACTICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII PRELIMINAREȘI DISEMINAREA
REZULTATELOR
5.1. Diagrama GANNT
BIBLIOGRAFIE
3
CAPITOLUL 1
CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE ȘI DESIGNUL
CERCETĂRII
Premise
În cadrul cercetării am pornit de la premisa că în cazul persoanelor
diagnosticate cu luxație scapulo-humerală, prin intermediul kinetoterapiei asociată
cu electroterapia, masajul, terapia manuală și kinesiotaping-ul se pot obține
rezultate favorabile vizând obiectivizarea studiului.
1.1. Scopul cercetării
Scopul cercetării este reprezentat de stabilirea și punerea în aplicare a unor
programe terapeutice adaptate particularităților individuale ale subiecților din cele
două loturi, care să ducă la refacerea funcțională în cazul sportivilor diagnosticați
cu luxație scapulo-humerală și la prevenirea accidentărilor în cazul sportivilor fără
afecțiuni localizate la nivelul articulației scapulo-humerale.
1.2 Obiectivele cercetării
- Elaborarea și implementarea unui protocol specific de recuperare în cazul
sportivilor diagnosticați cu luxație scapulo-humerală în vederea refacerii
funcționale;
- Elaborarea și implementarea unui protocol specific de prevenție în cazul
sportivilor fără afecțiuni localizate la nivelul articulației scapulo-humerale în
vederea reducerii riscului apariției unor accidentări;
1.3 Sarcinile cercetării
Sarcinile cercetării vor avea în vedere:
- stabilirea obiectivelor cercetării;
- stabilirea loturilor de subiecți incluși în cercetarea propriu-zisă;
- evaluare inițială a grupelor de subiecți;
4
- înregistrarea și centralizarea rezultatelor obținute;
- aplicarea programului de terapie propus în care au fost incluse: exercițiile
fizice specifice tratamentului kinetic, precum și electroterapia, masajul, terapia
manuală și kinesiotaping-ul;
- evaluare finală a grupelor de subiecți;
- realizarea evaluării finale pentru a evidenția dacă programele stabilite și-
au atins scopul propus;
- analizarea și interpretarea datelor obținute în urma celor două evaluări;
1.4.Ipotezele cercetării
1. Aplicarea protocolului de recuperare adaptat subiecților diagnosticați cu
luxație scapulo-humerală poate contribui la îmbunătățirea amplitudinii de mișcare
la nivelul articulației scapulo-humerale a sportivilor.
2. Mijloacele specifice și nespecifice ale tratamentului propus conduc la
creșterea tonusului muscular al sportivilor incluși în cercetare.
3. Aplicarea unui program de prevenție reduce riscul apariție unor
accidentări în cazul subiecților incluși în cercetare.
1.5. Metode de cercetare
- Metoda documentării a fost realizată prin intermediul informațiilor
având ca scop confirmarea studiului teoretic aplicat în cadrul cercetării.
- Metoda observației a fost utilizată în cadrul protocoalelor de exerciții
pentru analizarea stadiilor de recuperare.
- Metoda experimentului a fost utilizat aplicarea unui program kinetic,
care a fost completat cu electroterapie, masaj, terapie manuală și kinesiotape pentru
a trata și a preveni apariția luxației scapulo-humerale la subiecții incluși în
cercetare. Exercițiile fizice și celelalte mijloace selectate, pentru programul de
recuperare, au vizat creșterea mobilității articulare și creșterea tonusului muscular
la nivelul articulației umărului.
5
- Metoda grafică a fost utilizată în vederea evidențierii cât mai clare a
interpretării rezultatelor cercetării.
- Metoda static matematică a fost aplicată prin intermediul programului
SPSS.
Capitolul II
DEMERSUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII PRELIMINARE
2.1.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul a 8 luni, fiind inițiată în Aprilie 2018
și finalizată în Noiembrie 2018. În cadrul acesteia s-a realizat cercetarea
experimentală care a vizat:
- selectarea subiecților;
- evaluarea inițială a amplitudinii de mișcare și a tonusului muscular la
nivelul articulației scapulo-humerale;
- aplicarea protocolului de lucru;
- evaluarea finală care a dorit să evidențieze dacă programul propus de
noi și-a atins scopul, prin îmbunătățirea amplitudinii de mișcare de la nivelul
articulației scapulo-humerale.
Cercetarea s-a desfășurat la clinica TRD Recovery and Fitness în Bagdad
(Spital Al-Gas).
2.2 Subiecții cercetării
În cadrul cercetării au fost selectate două loturi de subiecți, de sex
masculin, cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, 30 de subiecți fiind sportivi
diagnosticați cu luxație scapulo-humerală și alți 30 de sportivi au intrat în grupa de
prevenție.
6
Subiecții diagnosticați cu luxație scapulo-humerală se regăsesc în tabelul 1
în timp ce subiecții fără probleme localizate la nivelul articulației scapulo-
humerale se regăsesc în tabelul 2.
Tabel 1 – Lotul 1 de subiecți
Nr.crt Nume și prenume Vârsta
22
1 T.H
21
2 R.M
19
3 B.A
25
4 M.A
25
5 O.T
28
6 A.K
29
7 B.K
22
8 A.M
28
9 A.K
27
10 H.T
27
11 F.H
19
12 I.A
26
13 A.M
19
14 O.A
29
15 A.B
19
16 Y.M
29
17 M.A
28
18 R.S
29
19 H.Y
22
20 J.A
24
21 S.K
26
22 L.A
28
23 A.A
30
24 W.M
30
25 T.A
22
26 A.B
27
27 U.M
28
28 M.A
23
29 R.H
7
27
30 M.A
Din totalul celor 30 de sportivi diagnosticați cu luxație scapulo-humerală 10
practică …….
Tabel 2 – Lotul 2 de subiecți

Nr.crt Nume și prenume Vârsta
1 A.M 18
2 M.R 18
3 A.C 22
4 B.A 21
5 T.B 19
6 A.A 24
7 B.L 24
8 M.A 20
9 A.N 28
10 H.B 25
11 H.L 27
12 I.B 21
13 O.O 21
14 P.A 29
15 B.B 30
16 T.I 26
17 M.I 19
18 S.A 28
19 B.N 21
20 A.V 25
21 S.S 25
22 C.A 25
23 M.L 19
24 T.O 20
25 T.U 20
26 B.P 25
27 O.O 30
28 R.A 29
8
29 P.E 28
30 H.I 29
Din totalul celor 30 de sportivi fără probleme la nivelul articulație scapulo-

humerale 10 practică …….
Teste și probe pentru evaluarea luxației scapulo-humerale
1. Evaluarea amplitudinii articulare (bilanț articular) a umărului:

Pentru aprecierea unghiurilor de mișcare ale umărului se va utiliza
goniometria, care este una dintre cele mai utilizate metode de evaluare a „gradului
de mobilitate dintr-o articulație, prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare,
pe direcții anatomice posibile, în planuri și axe corespunzătoare” 1.
Goniometrul este alcătuit din: un raportor care indică de la 0 0 la 1800 și
două brațe, unul fiind mobil, iar cel de-al doilea este fix. Punctele de întâlnire ale
celor două brațe poartă denumirea de axul goniometrului. Instrumentul de măsurat
este adaptat dimensiunii fiecărui segment care urmează a fi evaluat.
După M. Cordun, există anumite condiții de aplicare a goniometrului, după
cum urmează:
● „raportul se plasează în planul mișcării;
● axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării, mai
precis pe proiecția lui cutanată, definită cu precizie clinică relativă, respectiv prin
reperele vizibile sau palpabile;
● brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care
formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat, astfel: brațul fix pe segmentul
1
Cordun, M., 1999, Kinetologie medicală, Editura Axa, București, p. 83
9
fix, iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea, deci practic se
aliniază pe segmentele situate de o parte și de alta a articulației;
● nu se va presa pe segmente, ci va fi aplicat ușor, pentru a nu limita
mișcarea;
● articulația de testat, va fi poziționată în zero (0) anatomic (poziție
neutră) sau într-o poziție preferențială;
● poziția subiectului va fi comodă și relaxantă, subiectul dezbrăcat la
nivelul segmentului de examinat pentru a permite o evaluare corectă a amplitudinii

testată;
● poziția kinetoterapeutului va fi de asemenea comodă și relaxantă,
pentru a asigura o maximă tehnicitate;
● testările se vor realiza prin mobilizări active și pasive” 2.
Valorile înregistrate de subiect vor fi notate în grade de la 0 la 180, pentru

că mișcările umărului se încadrează în acestea. Evaluarea se va realiza atât pentru
membrul afectat, cât și pentru cel sănătos.
În funcție de mișcarea testată la nivelul umărului, goniometrul se va
poziționa astfel:
● Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi
extensie. Axul mişcării trece prin centrul tuberculului mare al humerusului şi

prin centru cavităţii glenoide.
Poziţia subiectului: stând sau aşezat;
Poziţia zero (0): membrul superior pe lângă trunchi cu mâna în supinaţie;
2
10
Goniometrul:
● axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al
mişcării;
● braţul fix: se plasează paralel cu linia medio-axilară, orientat spre
tuberculul mare;
● braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a braţului,
orientat spre
olecran.
Flexia: constă în orientarea anterioară a braţului, până la verticală, pe lângă

ureche. Aceasta progresează de la 0 la 180 o,
(figura 1) fiind realizată de următoarele
articulaţii:
● scapulo-humerală – primele 90o;

Fig 1 flexia
● scapulo-toracică – următoarele 60o;
● hiperlordoză lombară – ultimele 30o.
În timpul testării, kinetoterapeutul,

trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea
subiectului, pentru a evita:
● extensia trunchiului;
Fig 2 extensia
11
● abducţia umărului;
● ridicarea umărului;
● schimbarea poziţiei braţului goniometrului fixat pe trunchiului.
Extensia: constă în orientarea posterioară a braţului. Aceasta progresează

de la 0 la 50-60o, (figura 2) când se realizează activ şi poate ajunge la 90 o când se
realizează pasiv.
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie
mişcarea subiectului, pentru a evita:
● flexia trunchiului (din poziţiile stând sau aşezat);
● abducţia umărului;
● schimbarea poziţiei palmei, care trebuie să fie orientată mereu spre
înainte.
● Mişcările în plan frontal şi ax sagital sunt reprezentate de abducţie
şi adducţie. Axul mişcării trece prin partea inferioară a capului humeral.

Poziţia subiectului: stând sau aşezat;
Poziţia zero (0): membrul superior pe lângă trunchi cu mâna în supinaţie;
Goniometrul:
● axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al
mişcării;
● braţul fix: se plasează pe linia axilară anterioară (când examinarea
se realizează din faţă) sau posterioară (când examinarea se realizează din spate);
12
● braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei anterioare
a braţului (pentru examinarea din faţă) sau a feţei posterioare (pentru examinarea
din spate).
Abducţia:constă în depărtarea braţului
de corp, până când acesta atinge urechea.
Mişcarea de abducţie progresează de la 0 la
180o. Peste amplitudinea de 90o,(figura 3)
abducţia se numeşte elevaţie şi se realizează cu
translarea scapulei.
Fig 3 abductia
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea

● înclinarea laterală a trunchiului;
● flexia sau extensia umărului;
● ridicarea centurii scapulare.

Fig 4 adductia
Adducţia: (figura 4)constă în
apropierea braţului de linia mediană a corpului.
● revenirea braţului din abducţie, până la poziţia zero (această mişcare
reprezintă adducţia în cursă externă);
● adducţia în planul propriu (cursă internă), atunci când mişcare
realizează concomitent cu flexia sau extensia braţului (adducţia din poziţia zero
anatomic, nu se poate realiza din cauza trunchiului).
13
Atunci când adducţia se realizează cu flexie, valoarea ei creşte cu cât flexia
se apropie de 90o, iar când se realizează cu extensie, valoarea ei scade, deoarece şi
extensia este limitată.
Adducţia în cursă internă nu se poate aprecia cu goniometrul obişnuit,
deoarece este o mişcare bidimensională şi necesită goniometre speciale.
● Mişcările în plan orizontal şi ax vertical sunt reprezentate de
rotaţia internă şi rotaţia externă. Axul mişcării trece prin centrul capului şi al
capitulului humeral.
Poziţia subiectului: stând, aşezat sau decubit dorsal cu membrul superior
în afara suprafeţei de sprijin;
Poziţia zero (0): antebraţ în flexie pe braţ în unghi de 90 o, braţ abdus la
90o, la nivelul liniei umerilor, mâna în pronosupinaţie;
Goniometrul:
● axul: se plasează pe olecran;
● braţul fix: se plasează perpendicular sau paralel pe/sau cu solul;
● braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei posterioare a
antebraţului, între procesele stiloide.
Rotaţia internă: constă în orientarea antebraţului în jos (caudal). Aceasta

progresează de la 0 la 90-95o. (figura 5)
În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea
● schimbările de poziţie ale umărului, mai ales căderea lui pe planul
mesei (retropulsie);
14
● abducţia braţului să fie bine fixată.
Rotaţia externă: constă în orientarea antebraţului în sus (cranial). Aceasta

progresează de la 0 la 80-90o..(figura 6)
Fig 6 rotația externa Fig 5 rotația internă
Circumducţia: este mişcarea sumativă complexă, prin care braţul descrie un cerc,
trecând prin toate axele şi planurile mişcărilor descrise anterior.
2. Evaluarea tonusului muscular (testing muscular) al umărului:

Flexia este realizată de muşchii deltoid anterior şi coracobrahial.
Muşchi Origine Inserţie
Deltoid Clavicula (anterior) Humerus (tuberozitate – V-ul
anterior deltoidian)
coracobrahial Scapula (apofiza Humerus ( faţa internă opusă V-ului
coracoidă) deltoidian)
Evaluarea deltoidului anterior se realizează în uşoară abducţie, iar a

coracobrahialului în uşoară adducţie.
Evaluarea deltoidului anterior
15
Poziţie:
f0-f1: decubit dorsal sau aşezat, cotul uşor flectat, kinetoterapeutul susţine
antebraţul subiectului şi îi indică acestuia să realizeze flexia braţului, muşchiul
deltoid anterior, se palpează pe faţa anterioară, partea supero-externă a braţului, iar
muşchiul coracobrahial, se palpează pe faţa internă, în partea superioară a braţului
(partea scurtei porţiuni a bicepsului);(figura 7)
Fi
g7 Fig 8
f2: decubit lateral, cotul uşor flectat, kinetoterapeutul susţine cu o mână

antebraţul subiectului, iar cu cealaltă mână fixează în priză lumbricală clavicula şi
acromionul (pensă acromio-claviculară – degetele II-V se plasează pe clavicula, iar
policele pe acromion) şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare
completă flexia braţului (în timpul mişcării se va evita compensarea acesteia prin
fasciculul clavicular al pectoralului mare);(figura 8)
f3: aşezat, cotul uşor flectat, fără susţinerea antebraţului, cu umărul fixat în
pensă acromio-claviculară, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă flexia braţului (în timpul mişcării se va evita
compensarea acesteia prin fasciculul clavicular al pectoralului mare);(figura 9)
16
f4-f5: aşezat, cotul uşor flectat, fără susţinerea antebraţului, cu umărul fixat
în pensă acromio-claviculară, kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă flexia braţului împotriva unei rezistenţe
crescânde plasată pe 1/3 inferioară a feţei anterioare a braţului.(figura 10)
Fig 9 Fig 10
Extensia este realizată de muşchiul deltoid posterior.

Deltoid Scapula Humerus
– (marginea posterioară şi (tuberozitate – V-ul
fibre inferioară a spinei) deltoidian)
posterioare
Evaluarea deltoidului posterior

Poziţie:
f0-f1: aşezat cu braţul în abducţie la 50o, cotul flectat, antebraţul sprijinit pe
masa de examinare, kinetoterapeutul îi indică subiectului să execute extensia
braţului în abducţie, muşchiul se palpează între spina scapulei şi buza inferioară a
V-ului deltoidian (în partea posterioară a umărului); (figura 11)
f2: aşezat, cu braţul în abducţie şi flexie, antebraţul sprijinit pe masa de
17
examinare, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă,
extensia braţului în abducţie;(figura 12)
f3: decubit ventral, membrul superior flectat din cot, cu antebraţul în afara
mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează cu o mână umărul subiectului în
pensă acromio- claviculară, iar cu cealaltă mână fixează hemitoracele homolateral
şi îi indică acestuia să realizeze pe amplitudine de mişcare completă, extensia
braţului în abducţie;(figura 13)
f4-f5: decubit ventral, membrul superior flectat din cot, cu antebraţul în
afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează cu o mână umărul subiectului
în pensă acromio- claviculară şi apoi îi indică acestuia să realizeze extensia
braţului în abducţie, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a
feţei posterioare a braţului.(figura 14)
Fig 11 Fig1
Fig13 18 Fig14
Adducţia este realizată de următorii muşchi: dorsal mare, rotund mare,
pectoral mare.
Dorsal mare Vertebrele T6-S4 Humerus (şanţ Intertubercular)
Coastele 9-12
Scapula (unghi inferior)
Creasta iliacă
Rotund mare Scapula (unghi inferior) Humerus (intertubercular)
Pectoral mare Clavicula (jumătatea Humerus (tuberculul mare)

sternală) Stern (suprafaţa
anterioară) Coastele 1-7
(cartilaj)
Evaluarea marelui dorsal

Poziţie:
f0-f1: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi
rotaţie internă, susţinut de către kinetoterapeut, la indicaţia acestuia subiectul duce
mâna spre fesa opusă, realizând astfel extensia şi adducţie braţului, cu coborârea
umărului şi pronaţia antebraţului. Muşchiul se palpează pe partea laterală a
toracelui; (figura 15)
f2: decubit lateral, cu membrul superior de testat în flexie, abducţie şi
rotaţie internă, susţinut de către kinetoterapeut, la indicaţia acestuia subiectul
trebuie să realizeze pe amplitudine completă de mişcare ducerea mâinii spre fesa
opusă;(figura 16)
f3: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi
rotaţie internă, kinetoterapeutul îi indică subiectul să realizeze pe amplitudine
19
completă de mişcare ducerea mâinii spre fesa opusă;(figura 17)
f4-f5: decubit ventral, cu membrul superior de testat în uşoară abducţie şi
rotaţie internă, kinetoterapeutul îi indică subiectul să realizeze pe amplitudine
completă de mişcare ducerea mâinii spre fesa opusă împotriva unei rezistenţe
crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei interne a braţului.(figura 18)
Fig. 15 Fig. 16
Fig 17 Fig 18
Abducţia este realizată de muşchii deltoid mijlociu, supraspinos,

deltoid anterior şi posterior.

Deltoid – Fibre Scapula (acromion) Humerus (tuberculul
mijlocii deltoidian)
Supraspinos Scapula (fosa supraspinoasă) Humerus (tuberculul mare)
20
Deltoid – Fibre Clavicula (anterior) Humerus (tuberozitate– V-
anterioare ul deltoidian)
Deltoid – Fibre Scapula (marginea posterioară Humerus (tuberozitate– V-
posterioare şi inferioară a spinei) ul deltoidian)
Evaluarea deltoidului mijlociu

Poziţie:
f0-f1: decubit dorsal, cu membrul superior extins pe lângă trunchi,
kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze abducţia braţului, muşchiul
deltoid mijlociu, se palpează pe faţa postero-externă a umărului; .(figura 19)
f2: decubit dorsal, cu membrul superior extins pe lângă trunchi,
kinetoterapeutul susţine cu o mână cotul subiectului, iar cu cealaltă mână îi fixează
umărul în pensă acromio- claviculară, apoi îi indică acestuia să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă, abducţia braţului până la 80 o; .(figura 20)
f3: aşezat cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul
fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară, apoi îi indică acestuia să
realizeze pe amplitudine de mişcare completă, abducţia braţului; .(figura 21)
f4-f5: aşezat cu membrul superior extins pe lângă trunchi, kinetoterapeutul
fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară, apoi îi indică acestuia să
realizeze abducţia braţului, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3
inferioară a feţei laterale a braţului. .(figura 22)
21
Fig. 19 Fig. 20
Rotaţia internă este realizată de următorii muşchi: infrascapular, rotund
mare, pectoral mare, marele dorsal.
Infrascapular Scapula (marginea Humerus (tuberculul mic)
subscapulară)
Rotund mare Scapula (unghi inferior) Humerus (intertubercular)
Pectoral mare Clavicula (jumătatea Humerus (tuberculul
sternală) Stern (suprafaţa mare)
anterioară) Coatele 1-7
(cartilaj)
Marele dorsal Vertebrele T6-S4 Humerus (şanţ
Coastele 9-12 intertubercular)
Scapula (unghi inferior)
Creasta iliacă
Evaluarea muşchiului infrascapular/subscapular

Poziţie:
f0-f1: decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei de examinare,
kinetoterapeutul îi indică subiectului să realizeze rotaţia internă a braţului,
muşchiul se palpează prin axilă pe faţa anterioară a omoplatului; (figura 23)
f2: decubit ventral, cu membrul superior în rotaţie externă, în afara mesei
de examinare, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-
claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia internă pe amplitudine de
mişcare completă, orientând faţa anterioară a braţului din exterior spre interior;
(figura 24)
f3: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă,
antebraţul în afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului
22
în pensă acromio- claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia internă pe
amplitudine de mişcare completă, prin care antebraţul este orientat de sus în jos;
(figura 25)
f4-f5: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o
pernă, antebraţul în afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează umărul
subiectului în pensă acromio- claviculară şi îi indică acestuia să realizeze rotaţia
internă, împotriva unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei
mediale a antebraţului. (figura 26)
Fig. 23 Fig. 24
Fig. 25 Fig. 26
Rotaţia externă este realizată de muşchii subspinos şi rotund mic.

Subspinos Scapula (fosa Humerus (tuberculul mare)
23
infraspinoasă)
Rotund mic Scapula (marginea Humerus (tuberculul mare)
axilară)
Evaluarea muşchiului subspinos
Poziţie:
pernă, antebraţul la marginea mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula
subiectului şi îi indică acestuia să realizeze mişcarea de rotaţie externă a braţului,
prin care antebraţul este orientat de jos în sus, spre verticală, muşchiul subspinos se
palpează în fosa cu acelaşi nume a scapulei; (figura 27)
f2: decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei de examinare,
braţul în rotaţie internă (faţă anterioară a acestuia este orientată spre interior), cotul
extins, kinetoterapeutul fixează umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi
îi indică acestuia să realizeze rotaţia externă pe amplitudine de mişcare completă;
(figura 28)
f3: decubit ventral, cu braţul în abducţie, cotul flectat, sprijinit pe o pernă,
antebraţul la marginea mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula şi
umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică acestuia să realizeze pe
amplitudine de mişcare completă rotaţia externă a braţului; (figura 29)
pernă, antebraţul în afara mesei de examinare, kinetoterapeutul fixează scapula şi
umărul subiectului în pensă acromio-claviculară şi îi indică acestuia să realizeze
rotaţia externă a braţului, prin care antebraţul este orientat de jos în sus, împotriva
unei rezistenţe crescânde aplicată în 1/3 inferioară a feţei lateralele a antebraţului.
(figura 30)
24
Fig. 27 Fig. 28
3.
Fig. 29 Fig. 30
3. Evaluarea mușchiului supraspinos:

Proba se poate realiza atât cu
pacientul în așezat, cât și în ortostatism.
Se solicită pacientului să se mențină
următoarea poziție pentru aproximativ
30: se efectuează la nivelul umărului
abducție 900, flexie 300 și rotație internă. Fig. 31
Dacă pacientul nu reușește să mențină
această poziție sau dacă apare durerea în momentul realizării celor 3 mișcări în
articulația umărului, atunci mușchiul supraspinos este afectat. (figura 31)
4. Evaluarea mușchiului subscapular:
25
Proba se poate face din ortostatism.
Pacientul realizează o ușoară abducție a
brațului și flexie a acestuia, având cotul în
flexie 900 și îl prinde pe terapeut de mână.
Acesta din urmă, împreună cu pacientul
efectuează mișcarea pasivă de rotație
Fig. 32
externă pe partea afectată, apoi se
efectuează aceeași mișcare pe partea sănătoasă pentru a nota existența eventualelor
diferențe. De asemenea, în cadrul aceleiași probe, pacientul trebuie să execute,
pasiv rotația internă (poziția pacientului: ușoară abducție a brațului, extensia
acestuia și flexie 900 a cotului), care se compară cu partea sănătoasă. Dacă există
diferențe între cele două părți ale pacientului (cea afectată și cea sănătoasă), atunci
mușchiul subscapular este afectat. (figura 32)
5. Evaluarea mușchiului rotund mare:

Pacientul este în poziția
fundamentală ortostatică*, iar terapeutul
se află în spatele pacientului pentru a
evalua poziția membrelor superioare.
Dacă se observă o asimetrie a
poziționării membrelor superioare, mai Fig. 33
exact prin existența unei contracturi care
determină o poziție în rotație internă a unuia dintre membre (palma privește către
terapeut), atunci mușchiul rotund mare este afectat. (figura 33,34,35)
*Poziția fundamentală
ortostatică: „bărbia orizontală, privirea
26
anterior, umerii relaxați, trunchiul drept, brațele relaxate pe lângă corp, palmele în
poziție intermediară de pronosupinație, coapsele, genunchii extinși, picioarele
orientate anterior, călcâiele apropiate, iar vârfurile depărtate la un unghi de maxim
450”3.
Bibliografie probe:Buckup, K., 1997, Pruebasclínica para patologíaósea,

articular y muscular-Exploraciones-Signos-Síntomas, Editura Masson, Spania
Pentru probele 3-6 se realizează o scală de punctaj în funcție de rezultatele
înregistrate. Spre exemplu: dacă proba este pozitivă se acordă 1 punct, iar dacă
proba este negativă (pacientul realizează cele solicitate) se acordă 3 puncte. Aici,
trebuie să vorbești cu doamna coordonator.
2.3 Etapele cercetării

Etapa 1- Stabilirea cadrului organizatoric de desfășurare a cercetării(inițiată
în aprilie 2018).
Etapa 2- Achiziționarea instrumentelor de evaluare.
Etapa 3 - reprezentată de stabilirea metodelor de evaluare și evaluarea
inițială (aprilie 2018).
Etapa 4 - reprezentată de stabilirea protocolului de recuperare și prevenție
Etapa 5 - aplicarea protocolului de recuperare
3
27
Etapa 6- reprezentată de evaluarea finală (Noiembrie 2018)
Etapa 7- prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Etapa 8- reprezentată de prezentarea datelor obținute în urma cercetării.
2.4 Conținutul cercetării/plan de intervenție

In primele doua săptămâni s-a realizat evaluare inițială a celor 60 de
subiecți. Probele utilizate sunt descrise in subcapitolul de mai sus. După aceasta
perioada de testarea, s-a trecut la aplicarea programului terapeutic, atât pentru
pacienții cu luxație la nivelul articulației umărului, cât și pentru cei sănătoși.
Menționăm că programele au fost diferite pentru cele două categorii de subiecți și
sunt descrise mai jos. La sfârșitul cercetării, au fost alocate două săptămâni pentru
testarea finală a subiecților cercetați.
Raportat la planul de intervenție acesta a fost individualizat în funcție de
particularitățile individuale ale fiecărui subiect. Diagnosticul medical a fost preluat
din fișele medicale ale subiecților fiind principalul criteriu de includere în
cercetare, dar și baza pe care s-a făcut întreg programul de recuperare. Planul de
intervenție a fost divizat în 3 faze, faza 1 fiind reprezentată de săptămânile 0-4, în
timp ce faza 2 s-a desfășurat în săptămânile 5-8 și faza 3 reprezentată de
săptămânile 9-12. Planul de intervenție a vizat în cazul pacienților diagnosticați cu
luxație scapulo-humerală recuperarea tonusului și a forței musculare, recuperarea
și îmbunătățirea amplitudinii de mișcarea, prevenirea recidivelor și, în mod
indirect, reintegrarea în activitatea sportivă. În cazul subiecților fără afecțiuni
localizate la nivelul articulației scapulo-humerale protocolul a vizat menținerea și
îmbunătățirea tonusului și a forței musculare, menținerea și îmbunătățirea
amplitudinii de mișcare precum și prevenirea apariției luxației scapulo-humerale.
Planul de prevenție a fost divizat în 2 faze, faza 1 fiind reprezentată de
săptămânile 0-6, în timp ce faza 2 s-a desfășurat în săptămânile 6-12.
28
Amplitudinile de mișcare au fost măsurate prin teste și probe pentru
evaluarea luxației scapulo-humerale. Testarea articulației scapulo humerale s-a
efectuat cu ajutorul goniometrului. Astfel putem observa o mișcare de flexie la
nivelul umărului, progresează în condiții fiziologice, de la 0 la 180, o mișcare de
extensie la nivelul umărului care progresează în condiții fiziologice , de la 0 la 50,
o mișcare de rotație internă la nivelul umărului, progresează în condiții fiziologice ,
de la 0 la 95 și o mișcare de rotație externă la nivelul umărului, progresează în
condiții fiziologice , de la 0 la 80, mișcarea de abducție la nivelul umărului
progresează în condiții fiziologice , de la 0 la 180 iar mișcarea de Adducție la
nivelul umărului progresează în condiții fiziologice de la 0 la 35.
In cadrul recuperării sau utilizat următoarele aparate = scara fixa, benzi
elastice, gantere, masa de recuperare, minge medicinala, baston, aparatul TECAR
INDIBA ACTIV 7.1, ShockWave, Compex 8.0, combina Zimmer, Rock Blade.
Conținutul programului aplicat fiecărui grup de subiecți sunt prezentate în
anexa 1, anexa 2.
Terapia TECAR – INDIBA activ 7
Terapia TECAR reprezintă o

metodă non-invazivă, nedureroasă, care
determină o senzație relaxantă și
Fig. 36
plăcută.
Terapia TECAR determină o solicitare accentuată a mecanismelor
celulare mărind astfel activitatea proceselor naturale de auto-reparare și reducerea
inflamației. (figura 36)
29
Shockwave
Shockwave este o nouă

tehnologie care utilizează undele de
șoc pentru tratamentul durerilor
cronice ale sistemului musculo-
scheletal. Terapia Shockwave are la
Fig37
bază generarea unei energii foarte
intense într-o perioadă foarte scurtă de timp (10 milisec), unda de șoc străbătând
astfel țesuturile cu o viteza mai mare decât viteza sunetului.(figura 37)
Electroterapia
Utilizează semnale electrice care

interferă cu fluxul neuro-transmițătorilor
dureroși către creier. Prin acest
mecanism se modifică mesajul de la
creier către nerv. Din punctul de vedere
fizioterapeutic, alterarea arcului durerii,
fie că pacientul prezintă episoade
cronice sau acute, reprezintă o
modalitate de tratament unde
electroterapia se poate dovedi o resursă Fig. 38
importantă. De asemenea, se poate folosi

30
în accelerarea procesului de vindecare acolo unde s-au produs leziuni tisulare.
(Figura 38)
Terapia cu Vacuum
Prin intermediul acestei terapii se produce un masaj superficial dar si
profund la nivelul țesuturilor. Vacuum prezintă două tipuri de efecte asupra
organismului. În principal, terapia vacuum produce activarea circulației
determinând astfel o reactivare a vaselor și capilarelor inactive. Cel de-al
doilea efect este reprezentat de accelerarea proceselor de refacere,
determinând astfel o reducere a timpului necesar recuperării.
Capitolul III
REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
 Amplitudinea de mișcare
 Mișcarea de flexie la nivelul umărului
Mișcarea de flexie la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă între cele

două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 98,2°) de la 77,3°
la 175,2°(conform figurii 1), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de
3,2°) de la 176,8° la 180,0°. În cazul ambelor grupe creșterea a fost semnificativă
statistic, fapt demonstrat prin aplicarea testului T dependent (conform tabelului 3):
- Grupa Prevenție: t calculat=4,080, p=0,000 (p<0,05);
- Grupa Recuperare: t calculat=76,726, p=0,000 (p<0,05).
31
Omogenitatea celor două grupuri a fost foarte mare atât la testarea inițială cât și la
testarea finală.
Diferența dintre valorile medii ale celor două grupe s-a redus de la valoarea de
99,5° la testarea inițială (diferență semnificativă statistic, valoarea lui t calculat
prin aplicarea testului T Independent fiind 78,135, iar valoarea lui p 0,000, mai
mică de 0,05) la 4,5° la testarea finală (diferență semnificativă statistic, valoarea lui
t calculat prin aplicarea testului T Independent fiind 4,642, iar valoarea lui p 0,000,
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 3 - Mișcarea de flexie la nivelul umărului – Date descriptive

Grupa Prevenție Grupa Recuperare
Testarea Testarea Testarea Testarea
initială (I) finală (F) initială (I) finală (F)
Număr de cazuri 30 30 30 30
Media aritmetică 176.8° 180.0° 77.3° 175.5°
Diferența (F-I) 3.2° 98.2°
Mediana 180° 180° 80° 180°
Abaterea standard 4.3° 0.0° 5.5° 5.3°
Coeficientul de variație 2.4% 0.0% 7.2% 3.0%
Minim 170° 180° 70° 165°
Maxim 180° 180° 85° 180°
t calculat 4.080 76.726
Testul T dependent (I-F)
p 0.000 0.000
Testul T independent la t calculat 78.135
testarea inițială (Prevenție
vs. Recuperare) p 0.000
testarea finală (Prevenție
32
Figura 39: Mișcarea de flexie la nivelul umărului
 Mișcarea de extensie la nivelul umărului
Mișcarea de extensie la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă între cele

două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 16,8°) de la 31,2°
la 48,0°(conform figurii 1), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de
3,5°) de la 46,5° la 50,0°. În cazul ambelor grupe creșterea a fost semnificativă
testarea finală.
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 4 - Mișcarea extensie la nivelul umărului – Date descriptive

33
Mediana 50° 50° 30° 50°
Minim 40° 50° 25° 40°
Maxim 50° 50° 35° 50°
t calculat 4.583 19.123
p 0.000 0.000
Figura 40: Mișcarea de extensie la nivelul umărului
 Mișcarea de abducție la nivelul umărului
Mișcarea de abducție la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă între cele

două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 135,8°) de la
40,5° la 176,3°(conform figurii 3), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere
34
medie de 2,7°) de la 177,0° la 179,7°. În cazul ambelor grupe creșterea a fost
semnificativă statistic, fapt demonstrat prin aplicarea testului T dependent
(conform tabelului 5):
testarea finală.
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 5 - Mișcarea de abducție la nivelul umărului – Date descriptive

Diferența (F-I) 2.7° 135.8
Mediana 180° 180° 40° 180°
Minim 170° 170° 35° 165°
Maxim 180° 180° 45° 180°
t calculat 2.804 150.983
p 0.009 0.000
35
Figura 41: Mișcarea de abducție la nivelul umărului
 Mișcarea de adducție la nivelul umărului
Mișcarea de adducție la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă

semnificativă statistic între cele două testări în cazul grupei Recuperare (o creștere
medie de 14,0°) de la 19,8° la 33,8°(conform figurii 6).În cazul grupei de Prevenție
valorile tuturor membrilor grupei s-au menținut la valoarea maximă de 35°.
Creșterea semnificativă statistic este demonstrată prin aplicarea testului T
dependent (conform tabelului 4):t calculat=76,726, p=0,000 (p<0,05).
testarea finală.
mai mică de 0,05).
36
Tabelul nr. 6 - Mișcarea de adducție la nivelul umărului – Date descriptive
inițială (I) finală (F) initială (I) finală (F)
Mediana 35° 35° 20° 35°
Minim 35° 35° 15° 30°
Maxim 35° 35° 25° 35°
t calculat - 21.468
p - 0.000
Figura 42: Mișcarea de adducție la nivelul umărului
 Mișcarea de rotație internă la nivelul umărului
Mișcarea de rotație internă la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă între

cele două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 47,7°) de la
37
42,0° la 89,7°(conform figurii 5), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie
de 1,3°) de la 93,7° la 95,0°. În cazul ambelor grupe creșterea a fost semnificativă
testarea finală.
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 7 - Mișcarea de rotație internă la nivelul umărului – Date descriptive

inițială (I) finală (F) initială (I) finală (F)
Mediana 95° 95° 40° 90°
Minim 85° 95° 40° 85°
Maxim 95° 95° 45° 95°
t calculat 2.804 58.047
p 0.009 0.000
38
Figura 43: Mișcarea de rotație internă la nivelul umărului
 Mișcarea de rotație externă la nivelul umărului
Mișcarea de rotație externă la nivelul umărului a avut o evoluție pozitivă între

cele două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 34,0°) de la
43,8° la 77,8°(conform figurii 6), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie
de 1,3°) de la 78,7° la 80,0°. În cazul ambelor grupe creșterea a fost semnificativă
testarea finală.
mai mică de 0,05).
39
Tabelul nr. 8 - Mișcarea de rotație externă la nivelul umărului – Date descriptive
Mediana 80° 80° 45° 80°
Minim 75° 80° 40° 75°
Maxim 80° 80° 50° 80°
t calculat 3.247 48.934
p 0.003 0.000
Figura 44: Mișcarea de rotație externă la nivelul umărului
 Bilanțul muscular
 Deltoidul anterior
40
Deltoidul anterioară avut o evoluție pozitivă între cele două testări, atât în
cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 2,97 de la 1,70la 4,67conformfigurii
7; în timp ce la testarea inițială majoritatea pacienților (63,3%) au fost capabili să
realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă, la testarea finală 66,7% au
fost capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva unei
rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,33de la 4,60 la
4,93; dacă la testarea inițială 73,3% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili
să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva unei rezistențe, la
testarea finală procentul a crescut la 93,3%, conform tabelului 9). În cazul ambelor
grupe creșterea a fost semnificativă statistic, fapt demonstrat prin aplicarea testului
T dependent (conform tabelului 10):
Omogenitatea grupei Prevenție a fost mare atât la testarea inițială cât și la testarea
finală. Grupa Recuperare a avut o omogenitate foarte slabă la testarea inițială și o
omogenitate mare la testarea finală.
Diferența dintre valorile medii ale celor două grupe s-a redus de la valoarea de 2,9
la testarea inițială (diferență semnificativă statistic, valoarea lui t calculat prin
aplicarea testului T Independent fiind 15,749, iar valoarea lui p 0,000, mai mică de
0,05) la 0,3 la testarea finală (diferență semnificativă statistic, valoarea lui t
calculat prin aplicarea testului T Independent fiind 2,693, iar valoarea lui p 0,010,
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 9 - Deltoidul anterior– Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
r Testarea Testarea Testarea Testarea
n % n % n % n %
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
0-1: pacientul nu este capabil să 0 - - - - 2 6.7% -
realizeze activ mișcarea însă -
există contracție musculară
percepută prin palparea 1 - - - - 7 23.3% -
mușchiului examinat -
2: pacientul este capabil să
realizeze mișcarea însă nu pe 2 - - - - 19 63.3% -
amplitudinea completă -
41
realizeze mișcarea pe 3 4 13.3% - - 2 6.7% -
4-5: pacientul este capabil să 4 4 13.3% 2 6.7% - - 10 33.3%
realizeze mișcarea pe
amplitudinea completă,
împotriva unei rezistențe 5 22 73.3% 28 93.3% - - 20 66.7%
Tabelul nr. 10 - Deltoidul anterior– Date descriptive

Media aritmetică 4.60 4.93 1.70 4.67
Diferența (F-I) 0.33 2.97
Mediana 5 5 2 5
Abaterea standard 0.72 0.25 0.70 0.48
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 3 5
t calculat 3.010 20.092
p 0.005 0.000
Legendă:
42
0-1 = pacientul nu este capabil să realizeze activ mișcarea însă există contracție
musculară percepută prin palparea mușchiului examinat;
2 = pacientul este capabil să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă;
3 = pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă;
4-5 = pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă,
împotriva unei rezistențe.
Figura 45: Deltoidul anterior
 Deltoidul posterior
Deltoidul posterior a avut o evoluție pozitivă între cele două testări, atât în
cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 3,07 de la 1,70 la 4,77, conform
figurii 8; în timp ce la testarea inițială 66,7% dintre pacienții acestei grupe au fost
capabili să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă, la testarea finală
76,7% au fost capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva
unei rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,30, de la
4,67 la 4,97; dacă la testarea inițială 76,7% dintre pacienții acestei grupe au fost
capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva unei rezistențe,
la testarea finală procentul a crescut la 96,7%, conform tabelului 11). În cazul
ambelor grupe creșterea a fost semnificativă statistic, fapt demonstrat prin
aplicarea testului T dependent (conform tabelului 12):
43
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 11 - Deltoidul posterior – Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
% din % din % din % din
n n n n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
0-1: pacientul nu este capabil să 0 - - - - 3 10.0% - -
realizeze activ mișcarea însă
amplitudinea completă, 5 23 76.7% 29 96.7% - - 23 76.7%
împotriva unei rezistențe
44
Tabelul nr. 12 - Deltoidul posterior – Date descriptive
Mediana 5 5 2 5
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 3 5
t calculat 2.757 19.343
p 0.010 0.000
Legendă:
45
Figura 46: Deltoidul posterior
 Deltoidul mijlociu
Deltoidul mijlociu a avut o evoluție pozitivă între cele două testări, atât în cazul
grupei Recuperare (o creștere medie de 3,03, de la 1,67 la 4,70 conform figurii 9;
în timp ce la testarea inițială 63,3% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să
rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,20, de la 4,73 la
testarea finală procentul a crescut la 93,3%, conform tabelului 13).
Pentru grupa Recuperarecreșterea a fost semnificativă statistic, fapt

demonstrat prin aplicarea testului T dependent (conform tabelului 14):
- Grupa Prevenție: t calculat=1,989, p=0,056 (p>0,05);
46
Diferența dintre valorile medii ale celor două grupe s-a redus de la valoarea de 3.1
aplicarea testului T Independent fiind 16.934, iar valoarea lui p 0,000, mai mică de
0,05) la 0.2 la testarea finală (diferență semnificativă statistic, valoarea lui t
calculat prin aplicarea testului T Independent fiind 2.408, iar valoarea lui p 0,020,
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 13 - Deltoidul mijlociu – Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
n n N n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
47
Tabelul nr. 14 - Deltoidul mijlociu – Date descriptive
Mediana 5 5 2 5
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 3 5
t calculat 1.989 20.544
p 0.056 0.000
Legendă:
48
Figura 47: Deltoidul mijlociu
 Marele dorsal
Marele dorsal a avut o evoluție pozitivă între cele două testări, atât în cazul grupei
Recuperare (o creștere medie de 3,00, de la 1,73 la 4,73,conform figurii 10;în timp
ce la testarea inițială 60,0% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să
rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,13, de la 4,83 la
testarea finală procentul a crescut la 96,7%, conform tabelului 15). În cazul
49
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 15 - Marele dorsal – Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
n n n n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
50
Tabelul nr. 16 - Marele dorsal – Date descriptive
Mediana 5 5 2 5
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 3 5
t calculat 2.112 16.155
p 0.043 0.000
Legendă:
51
Figura 48: Marele dorsal
 Mușchiul infrascapular/subscapular
Mușchiul infrascapular/subscapular a avut o evoluție pozitivă între cele două

testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 3,13, de la 1,73 la
4,87conform figurii 11;în timp ce la testarea inițială 70,0% dintre pacienții acestei
grupe au fost capabili să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă, la
testarea finală 86,7% au fost capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea
completă, împotriva unei rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere
medie de 0,20, de la 4,77 la 4,97; dacă la testarea inițială 80,0% dintre pacienții
acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă,
împotriva unei rezistențe, la testarea finală procentul a crescut la 96,7%, conform
tabelului 17). În cazul ambelor grupe creșterea a fost semnificativă statistic, fapt
demonstrat prin aplicarea testului T dependent (conform tabelului 18):

finală. Grupa Recuperare a avut o omogenitate slabă la testarea inițială și o
52
0,05) la 0,1 la testarea finală (diferență nesemnificativă statistic, valoarea lui t
mai mare de 0,05).
Tabelul nr. 17 - Mușchiul infrascapular/subscapular – Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
n n n n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
53
Tabelul nr. 18 - Mușchiul infrascapular/subscapular – Date descriptive
Mediana 5 5 2 5
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 3 5
t calculat 2.693 23.500
p 0.012 0.000
Legendă:
54
Figura 49: Mușchiul infrascapular/subscapular
 Mușchiul subspinos
Mușchiul subspinos a avut o evoluție pozitivă între cele două testări, atât în cazul
grupei Recuperare (o creștere medie de 3,30, de la 1,67 la 4,97conform figurii
12;în timp ce la testarea inițială 76,7% dintre pacienții acestei grupe au fost
capabili să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă, la testarea finală
96,7% au fost capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva
unei rezistențe), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,30, de la
4,63 la 4,93; dacă la testarea inițială 73,3% dintre pacienții acestei grupe au fost
capabili să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă, împotriva unei rezistențe,
la testarea finală procentul a crescut la 93,3%,( conform tabelului 19). În cazul

55
mai mare de 0,05).
Tabelul nr. 19 - Mușchiul subspinos – Distribuția pacienților celor două grupe

Sco
n n n n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
realizeze mișcarea pe 3 3 10.0% - - - - -
56
Tabelul nr. 20 - Mușchiul subspinos – Date descriptive
Mediana 5 5 2 5
Minim 3 4 0 4
Maxim 5 5 2 5
t calculat 3.071 25.740
p 0.005 0.000
Legendă:
57
Figura 50: Mușchiul subspinos
 Evaluarea mișcării realizate de mușchiul supraspinos
Rezultatul evaluării mișcării realizate de mușchiul supraspinos a avut o

evoluție pozitivă între cele două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere
medie de 2,73, de la 1,10 la 3,83conformfigurii 13; în timp ce la testarea inițială
90,0% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea de
abducție și flexie însă fără mișcarea de rotație internă, la testarea finală 83,3% au
fost capabili să realizeze mișcarea de abducție, flexie și rotație internă, reușind să
mențină această poziție timp de 30 secunde), cât și în cazul grupei Prevenție (o
creștere medie de 0,37, de la 3,53 la 3,90; dacă la testarea inițială 56,7% dintre
pacienții acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea de abducție, flexie și
rotație internă, reușind să mențină această poziție timp de 30 secunde, la testarea
finală procentul a crescut la 90,0%, conform tabelului 21). În cazul ambelor grupe
creșterea a fost semnificativă statistic, fapt demonstrat prin aplicarea testului T
dependent (conform tabelului 22):
finală. Grupa Recuperare a avut o omogenitate slabă la testarea inițială și o
58
mai mare de 0,05).
Tabelul nr. 21 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul supraspinos – Distribuția pacienților celor
două grupe
Sco
N n n n
N N N N
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
realizeze mișcarea de abducție și
1 - - - - 27 90.0% -
flexie însă fără mișcarea de
rotație internă -
realizeze mișcarea de abducție,
2 1 3.3% - - 3 10.0% -
flexie și rotație internă însă nu
poate menține această poziție -
flexie și rotație internă însă 3 12 40.0% 3 10.0% - - 5 16.7%
poate menține această poziție
doar 15 secunde
flexie și rotație internă, reușind 4 17 56.7% 27 90.0% - - 25 83.3%
să mențină această poziție timp
de 30 secunde
59
Tabelul nr. 22 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul supraspinos – Date descriptive
Mediana 4 4 1 4
Minim 2 3 1 3
Maxim 4 4 2 4
t calculat 4.097 33.286
p 0.000 0.000
Legendă:
1= pacientul este capabil să realizeze mișcarea de abducție și flexie însă fără
mișcarea de rotație internă;
2= pacientul este capabil să realizeze mișcarea de abducție, flexie și rotație internă
însă nu poate menține această poziție ;
3= pacientul este capabil să realizeze mișcarea de abducție, flexie și rotație internă
însă poate menține această poziție doar 15 secunde;
4= pacientul este capabil să realizeze mișcarea de abducție, flexie și rotație internă,
reușind să mențină această poziție timp de 30 secunde.
60
Figura 51: Evaluarea mișcării realizate de mușchiul supraspinos
 Evaluarea mișcării realizate de mușchiul subscapular
Rezultatul evaluării mișcării realizate de mușchiul subscapular a avut o evoluție

pozitivă între cele două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de
2,93, de la 0,87 la 3,80conformfigurii 14; în timp ce la testarea inițială 73,3%
dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea însă nu pe
amplitudinea completă, la testarea finală 80,0% au fost capabili să realizeze
mișcarea pe amplitudinea completă împotriva unei rezistențe maximale), cât și în
cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,20, de la 3,73 la 3,93; dacă la testarea
inițială 76,7% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea
pe amplitudinea completă împotriva unei rezistențe maximale, la testarea finală
procentul a crescut la 93,3%, conform tabelului 23). În cazul ambelor grupe
61
mai mare de 0,05).
Tabelul nr. 23 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul subscapular – Distribuția pacienților

celor două grupe
Sco
% % % %
n n n n
din N din N din N din N
100 100 3 100 3 100
Număr de cazuri (N) 30 % 30 % 0 % 0 %
0: pacientul nu este capabil să realizeze 20.0
0
mișcarea - - - - 6 % - -
1: pacientul este capabil să realizeze 2 73.3
1 - - - - -
mișcarea însă nu pe amplitudinea completă 2 % -
2: pacientul este capabil să realizeze
2 1 3.3% - - 2 6.7% -
mișcarea pe amplitudinea completă -
20.0 20.0
mișcarea pe amplitudinea completă 3 6 2 6.7% - - 6
% %
împotriva unei rezistențe medii
76.7 93.3 2 80.0
mișcarea pe amplitudinea completă 4 23 28 - -
% % 4 %
împotriva unei rezistențe maximale
62
Tabelul nr. 24 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul subscapular – Date descriptive
Mediana 4 4 1 4
Minim 2 3 0 3
Maxim 4 4 2 4
t calculat 2.693 25.116
p 0.012 0.000
Legendă:
0= pacientul nu este capabil să realizeze mișcarea;
1= pacientul este capabil să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea completă;
2= pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă;
3= pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă împotriva
unei rezistențe medii;
4= pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă împotriva
unei rezistențe maximale.
63
Figura 51: Evaluarea mișcării realizate de mușchiul subscapular
 Evaluarea mișcării realizate de mușchiul infraspinos

două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 2,83, de la 0,80 la
3,63, conform figurii 15; în timp ce la testarea inițială 73,3% dintre pacienții
acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea însă nu pe amplitudinea
completă, la testarea finală 63,3% au fost capabili să realizeze mișcarea pe
amplitudinea completă împotriva unei rezistențe maximale), cât și în cazul grupei
Prevenție (o creștere medie de 0,23, de la 3,70 la 3,93; dacă la testarea inițială
73,3% dintre pacienții acestei grupe au fost capabili să realizeze mișcarea pe
amplitudinea completă împotriva unei rezistențe maximale, la testarea finală
64
mai mică de 0,05).
Tabelul nr. 25 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul infraspinos – Distribuția pacienților

celor două grupe
Sco
% % % %
n n n n
100 100 3 100 3 100
Număr de cazuri (N) 30 % 30 % 0 % 0 %
0: pacientul nu este capabil să realizeze 23.3
0
mișcarea - - - - 7 % - -
1: pacientul este capabil să realizeze 2 73.3
1 - - - - -
mișcarea însă nu pe amplitudinea completă 2 % -
2 1 3.3% - - 1 3.3% -
mișcarea pe amplitudinea completă -
23.3 1 36.7
mișcarea pe amplitudinea completă 3 7 2 6.7% - -
% 1 %
împotriva unei rezistențe medii
73.3 93.3 1 63.3
mișcarea pe amplitudinea completă 4 22 28 - -
% % 9 %
împotriva unei rezistențe maximale
65
Tabelul nr. 26 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul infraspinos – Date descriptive
Mediana 4 4 1 4
Minim 2 3 0 3
Maxim 4 4 2 4
t calculat 2.971 26.210
p 0.006 0.000
Legendă:
0 = pacientul nu este capabil să realizeze mișcarea;
3 = pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă
împotriva unei rezistențe medii;
4 = pacientul este capabil să realizeze mișcarea pe amplitudinea completă
împotriva unei rezistențe maximale.
66
Figura 52: Evaluarea mișcării realizate de mușchiul infraspinos
 Evaluarea mișcării realizate de mușchiul rotund mare

două testări, atât în cazul grupei Recuperare (o creștere medie de 2,90, de la 0,90 la
3,80conformfigurii 16;în timp ce la testarea inițială la 83,3% dintre pacienții
acestei grupe au existat asimetrii semnificative în poziționarea membrelor
superioare, la testarea finală la 80,0% nu au existat asimetrii în poziționarea
membrelor superioare), cât și în cazul grupei Prevenție (o creștere medie de 0,27,
de la 3,60 la 3,87; dacă la testarea inițială la 70,0% dintre pacienții acestei grupe nu
au existat asimetrii în poziționarea membrelor superioare, la testarea finală
67
mai mare de 0,05).
Tabelul nr. 27- Evaluarea mișcării realizate de mușchiul rotund mare – Distribuția pacienților
celor două grupe
Scor Testarea Testarea Testarea Testarea
% % % %
n n n n
Număr de cazuri (N) 30 100% 30 100% 30 100% 30 100%
0: există asimetrii majore în poziționarea
0 13.3%
membrelor superioare - - - - 4 - -
1: există asimetrii semnificative în
1 - - - - 25 83.3% -
poziționarea membrelor superioare -
2: există asimetrii minore în poziționarea
2 3 10.0% - - 1 3.3% -
membrelor superioare -
3: există asimetrii minore, funcționale, în
3 6 20.0% 4 13.3% - - 6 20.0%
poziționarea membrelor superioare
4: nu există asimetrii în poziționarea
4 21 70.0% 26 86.7% - - 24 80.0%
membrelor superioare
68
Tabelul nr. 28 - Evaluarea mișcării realizate de mușchiul rotund mare – Date descriptive
Mediana 4 4 1 4
Minim 2 3 0 3
Maxim 4 4 2 4
t calculat 2.804 33.046
p 0.009 0.000
Legendă:
0 = există asimetrii majore în poziționarea membrelor superioare;
1 = există asimetrii semnificative în poziționarea membrelor superioare;
2 = există asimetrii minore în poziționarea membrelor superioare;
3 = există asimetrii minore, funcționale, în poziționarea membrelor superioare;
4 = nu există asimetrii în poziționarea membrelor superioare.
69
Figura 53: Evaluarea mișcării realizate de mușchiul rotund mare
70
Capitolul IV
CONCLUZII
71
Capitolul V
ELEMENTE DE ORIGINALITATE, VALORIFICAREA PRACTICĂ A
REZULTATELOR CERCETĂRII PRELIMINAREȘI DISEMINAREA
REZULTATELOR
- Realizarea protocoalelor de recuperare și prevenție individualizate în funcție de

particularitățile fiecărui grup de subiecți;
- Valorificarea practică este dată de articolele X17,no.1(51)2018 p60-66 cu titlul:
THE INCIDENCE OF SCAPULOHUMERAL DISLOCATION IN DIFFERENT SPORTS
AND POSSIBILITIES OF THERAPEUTIC INTERVENTION și X17 no.3 (53)2018 p.10-
16 cu titlul OPINIONS ON THE ROLE AND DEVELOPMENT OF SUPPLENESS TO
PREVENT SHOULDER DISLOCATION IN PERFORMANCE ATHLETES.
5.1. Diagrama GANNT
72
SARCINI FAZELE CERCETĂRII EŞALONARE
ANUL 2017 2018 2019
Nr.
I V VI VIII I X X X X I I I II I V
crt. Activitatea /
Lună V I I I I v
Documentare Studiul cărţilor de specialitate, articolelor,
1
bibliografică paginilor web
Raportul de Susținerea raportului
2 progres nr.3
Stabilirea Sportivi de performanţă din diferite ramuri

3
eşantionului sportive.
Stabilirea
Elaborarea unui chestionar de opinie
instrumentelo
4 adresat specialiștilor în kinetoterapie şi
r de colectare
recuperare
a datelor
Testarea mobilităţii articulaţiei scapulo-
humerale înainte de recuperare
Desfăşurarea Testarea mobilităţii articulaţiei scapulo-
4
cercetare humerale după exercițiile de recuperare
Aplicarea chestionarului de opinie adresat
specialiştilor în kinetoterapie şi recuperare
Prelucrarea Centralizarea, analiza şi interpretarea
5
cercetare datelor
Raportul de Susținerea raportului
7
progres nr. 2
Valorificarea
- Participarea la Conferinţa -
rezultatelor
cercetării
International Scientific Conference
prin Perspectives In Physical Education
6 And Sport, București, 18 - 20 mai,
participare la
conferinţe, 2017;
congrese,
simpozioane
Anex 1 PROTOCOL RECUPERARE
73
PROTOCOL RECUPERARE FAZA 1 – SĂPTĂMÂNA 0-4
 Obiective
- Ameliorarea durerii
- Reducerea inflamației
- Menținerea tonusului muscular
- Menținerea forței musculare
- Menținerea stabilității articulare
- Menținerea amplitudinii de mișcare

 Precauții
- Fără mișcări de abducție combinată cu rotația externă și/sau extensia brațului
1. Pendulări de tip Codman, fără greutate atașată (2

serii x 12 repetări)(figura 54 )
2. Retracții ale omoplaților (2 serii x 10 repetări)
(figura 55 )
3. Ridicări de umeri (2 serii x 12 repetări) (figura

56 )
Fig. 54
74
Fig. 55
Fig. 56
4. Mobilizări pasive, pasivo-active și active asistate la nivelul articulației scapulo-
humerale. Se realizează mișcări de flexie până la maximum 100-130°, mișcări de
extensie până la maximum 20-30°, mișcări de rotație internă până la maximum
60°, mișcări de rotație externă până la maximum 30° (figura 57,58,59,60 )
Fig. 57 Fig. 58
Fig59 Fig. 60
5. Instrument I.A.S.T.M. (Rock Blade) – terapie fascială (figura 61,62)
75
Fig. 61 Fig. 62
6. Ultrasunet – 5 minute, efect termic și mecanic 50 Hz(figura 63)
7. Compex 8.0 – program TENS, 20 minute (figura 64)
Fig. 63 Fig. 64
8. Vacuum – 5 minute (figura 65)
Fig. 65
76
9. Tecar (Indiba Activ 7) – 5 minute capacitiv intensitate 40%, 10 minute rezistiv
intensitate cuprinsă între 40% și 70%, 5 minute capacitiv intensitate sub 40%
(figura 66,67)
Fig. 66 Fig. 67
10. Masaj de relaxare în regiunea cervicală și masaj de tonifiere în regiunea

peri-scapulară(figura 68)
PROTOCOL RECUPERARE FAZA 2
– SĂPTĂMÂNA 5-8
 Obiective
- Îmbunătățirea amplitudinii de mișcare
- Îmbunătățirea forței musculare și a

rezistenței Fig. 68
- Îmbunătățirea tonusului musculaturii peri-scapulare
- Îmbunătățirea stabilității articulare
- Reducerea durerii și a inflamației

 Precauții
- Fără mișcări de rotație externă și/sau extensie asociată cu abducția brațului la un
unghi de peste 90°
77
1. Ortostatism, bastonul de ambele capete apucat, flexia brațului (150°), extensia
brațului (30-35°), abducția brațului (90°) ( 2 serii x 15 repetări)(figura 69,70,71)
Fig. 69,70,71
2. Ortostatism, cu banda elastică, flexia brațului (150°), extensia brațului (30-35°),

abducția brațului (90°), rotația internă (80°) și externă (70°) a brațului ( 2 serii x 15
repetări)(figura 72,73,74,75,76)
78
Fig. 72,73,74,75
3. Ortostatism, cu banda elastică,

retracții ale scapulei menținând brațele
flectate la 90° (2 serii x 15 repetări)
(figura 76)
Fig. 76
79
4. Ortostatism, cu ganteră (2 kilograme) în ambele mâini ridicări de umeri (2 serii
x 15 repetări)(figura 77)
5. Ortostatism, cu ganteră (2
kilograme) în ambele mâini flexia
antebrațului pe braț (2 serii x 15
repetări)(figura 78)
6. Decubit dorsal, cu ganteră (2

kilograme) extensia antebrațului pe
braț, menținând brațele flectate la 90°
(2 serii x 12 repetări)(figura 79) Fig. 77
Fig. 79
Fig. 78
7. TRX, flexia antebrațului pe braț (2

serii x 15 repetări)(figura 80,81)
80
8. TRX, extensia antebrațului pe braț (2 serii x 15 repetări)(figura 82,83)
9. TRX, retracții ale scapulei (2 serii x 15 repetări) (figura 84)
Fig. 84
Fig. 82,83
10. Pendulări de tip Codman (2 serii x 15 repetări)(figura 85)

11. Circumducții la roate de perete (2 serii x 10 repetări) (figura 86)
12. Instrument I.A.S.T.M. (Rock Blade) – terapie fascială(figura 87)
81
13. Ultrasunet – 7 minute, efect termic și mecanic 75 Hz (figura 88)
14. Compex 8.0 – stimulare musculară, pentru îmbunătățirea tonusului muscular

(figura 89)
15. Vacuum – 7 minute(figura 90)

intensitate cuprinsă între 40% și 80%, capacitiv 6 minute intensitate sub 40%.
(figura 91)
Fig. 88 Fig. 89
Fig. 90 Fig. 91
82
PROTOCOL RECUPERARE FAZA 3 – SĂPTĂMÂNA 9-12
 Obiective
- Recuperarea completă a amplitudinii de mișcare și a stabilității articulare
- Recuperarea completă a forței musculare
- Recuperarea completă a tonusului muscular și a rezistenței
- Reintegrarea în activitatea sportivă
1. Pendulări de tip Codman, cu 1 kilogram plasat în 1/3 inferioară a antebrațului ( 2

serii x 15 repetări) (figura 92)
2. Circumducții la roata de perete pe amplitudinea completă de mișcare ( 2 serii x

15 repetări) (figura 93)
Fig. 92
Fig. 93
83
3. Cu bastonul, mobilizări active libere pe amplitudinea completă de mișcare
(flexie, extensie, abducție, adducție) (2 serii x 15 repetări) (figura 94,95,96)
Fig. ,94.95,96
4. Cu gantera (3 kilograme) mobilizări active libere pe amplitudinea completă de

mișcare (flexie, extensie, abducție, adducție, rotație internă, rotație externă) (2 serii
x 15 repetări)( figura 97,98,99,100,101)
84
Fig. 97,98,99,100,101
5. Decubit ventral, cu membrul superior în afara suprafeței de sprijin, cu o ganteră

de 3 kilograme în mână, se efectuează flexia, extensia și abducția brațului (2 serii x
10 repetări)(figura 102,103,104)
6. Contracții izometrice, rezistența opusă de către kinetoterapeut (flexie, extensie,
abducție) ( 2 serii x 10 repetări)( figura 105,106,107)
7. TRX flexia antebrațului pe braț ( 2 serii x 15 repetări)(figura 108,109)
8. TRX extensia antebrațului pe braț ( 2 serii x 10 repetări) (figura 110,111)
85
Fig. 108,109
Fig. 110,111
9.
TRX flexia brațelor la 180° (2 serii x 8 repetări) (figura 112)
10. TRX abducția brațelor la 90° (2 serii x 8 repetări)(figura 113)
86
Fig. 112 Fig. 113
11. Ortostatism, membrul superior flectat la 90° cu mâna pe fitball, flexia brațului
pe amplitudinea completă de mișcare ( 2 serii x 10 repetări)(figura 114,115)
12. Ortostatism, membrul superior flectat la 90° cu mâna pe fitball, circumducții
( 2 serii x 15 repetări)(figura 116,117)
13. Ortostatism flotări la perete (2 serii x 15 repetări) (figura 118,119)
14. Patrupedie, retracții ale omoplaților cu banda elastică plasată la nivelul
toracelui (2 serii x 12 repetări)( figura 120)
87
Fig. 114,115 Fig. 116,117

15. Ortostatism, diagonala 1 Kabat membrul superior, cu banda elastică (2 serii x
12 repetări) (figura 121,122)
16. Ortostatism, diagonala 2 Kabat membrul superior, cu banda elastică (2 serii x
12 repetări) (figura 123,124)
17. Ortostatism, cu fața la spalier membrele superioare flectate la 90° cu banda
elastică, extensia brațelor (2 serii x 15 repetări) (figura 125,126)
18. Instrument I.A.S.T.M. (Rock Blade) – terapie fascială (figura 127)
Fig. 121,122 Fig. 123,124
Fig. 125,126 Fig. 127
19. Ultrasunet – 5 minute, efect termic și mecanic 100 Hz (figura 128)
88
20. Compex 8.0 – stimulare musculară electrică pentru îmbunătățirea tonusului
muscular și a forței muscular (figura 129)
21. Vacuum – 7 minute (figura 130)
intensitate cuprinsă între 40% și 90%, 5 minute capacitiv intensitate sub 40%
(figura 131)
Fig. 128 Fig. 129
Fig. 130 Fig. 131
Anex 2
PROGRAM PREVENȚIE
EXERCIȚII LUXAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ

89
PROGRAM PREVENȚIE
FAZA 1 – SĂPTĂMÂNA 0 - 6
 PREGĂTIREA ORGANISMULUI PENTRU EFORT - MOBILIZĂRI

ACTIVE LIBERE
1. Din ortostatism, se efectuează
simultan flexia antebrațului pe braț.
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura
132,133)
Fig. 132,133

simultan flexia brațelor pe
amplitudinea completă de mișcare.
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura
134,135)
Fig. 134,135
3. Din ortostatism se efectuează
simultan extensia brațelor pe
amplitudinea completă de mișcare.
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura
136,137)
90
4. Din ortostatism se efectuează simultan abducția brațelor pe amplitudinea
completă de mișcare.
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura 138,139)
5. Din ortostatism se efectuează Fig. 138,139
simultan rotația internă și

externă a brațelor.
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura
140,141)
 PROTOCOL DE
PREVENȚIE -
Fig. 140,141
MENȚINEREA/ÎMBUNĂTĂȚIREA TONUSULUI MUSCULAR
1. Din ortostatism, cu gantere (5 kg) în

ambele mâini se efectuează flexia
antebrațului pe braț.
D: 2 S x 20 R, P 30” (figura 142,143)
91
2. Din decubit dorsal, cu gantere (5 kg)
în ambele mâini, brațele flectate la
90° se efectuează simultan extensia
antebrațului pe braț.
D: 3 S x 20 R, P 30(figura 144,145)
3. Din ortostatism, cu gantere (5 kg) în

ambele mâini se efectuează alternativ
flexia brațelor la 90°R, P 30” .(figura
Fig144,145
146,147)
D: 3 S x 20
Fig. 146,147
92
4. Din ortostatism, cu gantere (5
kg) în ambele mâini se
efectuează simultan abducția
brațelor la 90°.
D: 2 S x 15 R, P 30” (figura
148,149)
Fig. 148,149
5. Din decubit ventral, cu gantere (3 kg) în ambele mâini se efectuează

simultan extensia brațelor.
D: 3 S x 25 R, P 30”(figura
150,151)
simultan extensia
antebrațului pe braț împotriva
rezistenței opuse de banda Fig. 150,151
elastică.
D: 2 S x 20 R, P 30” (figura
153,154)
Fig. 153,154
93
7. Din ortostatism, se
efectuează simultan flexia
antebrațului pe braț,
împotriva rezistenței opuse
de banda elastică.
D: 3 S x 15 R, P 30” (figura
155,156)
8. Din ortostatism, se
Fig. 155,156
efectuează simultan abducția
brațelor la90° împotriva
rezistenței opuse de banda
elastică.
D: 3 S x 15 R, P 30” (figura
157)
9. Din ortostatism se efectuează

simultan flexia brațelor la 90°
împotriva rezistenței opuse de Fig. 157
banda elastică.
D: 3 S x 25 R, P 30” (figura
158,159)
Fig. 158,159
94
10. Din ortostatism, se efectuează alternativ rotația internă și externă a brațului,
pe amplitudinea completă de mișcare, împotriva rezistenței opuse de banda
elastică. D: 3 S x 20 R, P 30” (figura 160,161)
11.Tracțiuni la bara fixă.

D: 3 S x 10 R, P 30” (figura 162,163)
12- Ramat cu gantera (5kg) D: 4 S x 12

R,P (figura 164,165 )
Fig. 164 ,165
Fig162,163
13- Compex – Program hipertrofie
musculară. D: 1 S x 35 minute, intensitate
60-100 (figura 166)
Fig. 166
95
 PROTOCOL DE PREVENȚIE - MENȚINEREA/ÎMBUNĂTĂȚIREA
MOBILITĂȚII ARTICULARE
1. Din ortostatism, circumducții la roata de perete.
D: 2 S x 25 R, P 30” (figura 167)
2. Din ortostatism, cu bastonul se efectuează

flexia, extensia, abducția și adducția brațelor.
Fig. 167
96
D: 4 S x 20 R, P 30” (figura 168,169,170,171,172,173)
Fig. 174,175
Fig. 168,169,170,171,172,173
3. Din decubit dorsal cu brațele abduse la 90° și coatele flectate la 90° se

efectuează rotația internă și externă a brațelor.
D: 3 S x 30 R, P 30” (figura 174,175)
97
4. Diagonalele 1 și 2 Kabat, membrul superior.
D: 2 S x 10 R, P 30”(figura 176,177,178,179)
Fig. 176,177,178,179
5. P
e
ndulări Codman cu greutate atașată (2 kg).
D: 2 S x 30 R, P 30” (figura 180)
98
 PROTOCOL DE PREVENȚIE - MENȚINEREA/ÎMBUNĂTĂȚIREA
STABILITĂȚII ARTICULARE
1. Din ortostatism, cu membrul superior flectat la 90° și palmele pe mingea
Bobath, se efectuează circumducții ale brațului.
D: 2 S x 25 R, P 30” (figura 181)
2. Din ortostatism cu membrele superioare flectate la 90° și palmele pe mingea

Bobath, se efectuează flexia și extensia brațului.
Fig. 181
D: 3 S x 15 R, P 30” (figura 182,183)
99
3. Din ortostatism cu membrele superioare flectate
la 90°, cu coatele extinse, si gantere (4 kg) în
ambele mâini se menține poziția timp de 25
secunde, urmată de pauză 15 secunde.
D: 2 S x 10 R, P 15” (figura 184)
4. Din ortostatism, cu membrele superioare abduse

Fig. 184
la 90°, cu coatele extinse, și câte o ganteră (5 kg)
în ambele mâini, se menține poziția timp
de 25 secunde, urmată de pauză 15
secunde.
D: 3 S x 6 R, P 15” (figura 185)
Fig. 185
EXERCIȚII LUXAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ

PROGRAM PREVENȚIE
FAZA 2 – SĂPTĂMÂNA 6 – 12
 PROGRAM PREVENȚIE - MENȚINEREA/ÎMBUNĂTĂȚIREA
TONUSULUI MUSCULAR
1. Din ortostatism, cu fața la spalier cu coatele flectate și brațele pe lângă corp
se realizează extensia brațelor împotriva rezistenței opuse de banda elastică.
D: 3 S x 30 R, P 30” (figura 186,187)
100
2. Din ortostatism, cu fața la spalier, brațele extinse pe lângă corp, coatele
flectate la 90°, se realizează rotația externă a brațului împotriva rezistenței opuse
de banda elastică.
D: 3 S x 25 R, P 30” (figura 188,189)
3. Din ortostatism, poziționat cu trunchiul lateral față de spalier, cotul flectat la

90° și brațul extins pe lângă corp se efectuează rotația internă a brațului împotriva
rezistenței opuse de banda elastică.
D: 3 S x 25 R, P 30” (figura 190,191)
4. Din ortostatism, cu gantere (5 kg) în ambele mâini, se efectuează alternativ

flexia antebrațului pe braț
D: 2 S x 20 R, P 30” (figura 192,193)
Fig. 188,189
Fig. 186,187
101
5. Din ortostatism, brațul flectat la 180°,
susținut cu celălalt membru superior, cotul
flectat la 90° cu o ganteră (5 kg) în mână, se
efectuează extensia antebrațului pe braț.
D: 3 S x 30 R, P 30” (figura 194,195)
6. Din așezat, cu membrele superioare

extinse pe lângă corp, cu gantere (5kg) în
Fig. 194,195
mâini, se efectuează abducția brațelor la
90°.
D: 4 S x 15 R, P 30” (figura 196,197)
Fig196,197
102
7. Din decubit ventral, cu membrele
superioare extinse pe lângă corp se efectuează
retracții ale omoplaților cu menținere 12
secunde în punctul maxim de contracție. D: 3 S
x 12 R, P 30”(figura 198,199)
Fig. 198,199
8. Din decubit ventral, pe masa de evaluare, cu membrul superior în afara

suprafeței de sprijin, brațul în atârnat, cu o ganteră ( 2 kg) în mână se efectuează,
cu cotul extins, retracția omoplatului.
D: 2 S x 10 R, P 30” (figura 200,201)
Fig. 200,201
103
9. Din decubit ventral pe masa de
evaluare, cu membrul superior în afara
suprafeței de sprijin, brațul în atârnat, cu
o ganteră (3 kg) în mână se efectuează
abducția umărului la nivelul capului.
D: 3 S x 20 R, P 30” (figura
202,203)
Fig. 202,203
10. Din decubit dorsal, brațele abduse la 90°, cu coatele flectate la 90°, cu
gantere (3 kg) în ambele mâini se efectuează simultan rotația internă și externă a
brațelor.
D: 2 S x 25 R, P 30” (figura 204,205)
Fig. 204,205
104
11.Compex 8.0 – Program hipertrofie musculară.
D: 1 S x 35 minute, intensitate 60-100 (figura 206)
Fig. 206
BIBLIOGRAFIE
105

Raport de Progres Nr. 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport de Progres Nr. 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

RAPORT DE PROGRES NR. 3

PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI

AL DHUHAIBWI AHMED HADI

Cercetări privind metodologia de pregătire pentru prevenirea

PROF. UNIV. DR. SABINA MACOVEI

AL DHUHAIBWI AHMED HADI

2.1.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Tabel 2 – Lotul 2 de subiecți

Din totalul celor 30 de sportivi fără probleme la nivelul articulație scapulo-

Teste și probe pentru evaluarea luxației scapulo-humerale

1. Evaluarea amplitudinii articulare (bilanț articular) a umărului:

● „raportul se plasează în planul mișcării;

● axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării, mai

● brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care

formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat, astfel: brațul fix pe segmentul

● nu se va presa pe segmente, ci va fi aplicat ușor, pentru a nu limita

● articulația de testat, va fi poziționată în zero (0) anatomic (poziție

neutră) sau într-o poziție preferențială;

● poziția subiectului va fi comodă și relaxantă, subiectul dezbrăcat la

nivelul segmentului de examinat pentru a permite o evaluare corectă a amplitudinii

● poziția kinetoterapeutului va fi de asemenea comodă și relaxantă,

pentru a asigura o maximă tehnicitate;

● testările se vor realiza prin mobilizări active și pasive” 2.

Valorile înregistrate de subiect vor fi notate în grade de la 0 la 180, pentru

● Mişcările în plan sagital şi ax frontal sunt reprezentate de flexie şi

extensie. Axul mişcării trece prin centrul tuberculului mare al humerusului şi

● axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al

● braţul fix: se plasează paralel cu linia medio-axilară, orientat spre

● braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei laterale a braţului,

Flexia: constă în orientarea anterioară a braţului, până la verticală, pe lângă

● scapulo-humerală – primele 90o;

● hiperlordoză lombară – ultimele 30o.

În timpul testării, kinetoterapeutul,

● schimbarea poziţiei braţului goniometrului fixat pe trunchiului.

Extensia: constă în orientarea posterioară a braţului. Aceasta progresează

● flexia trunchiului (din poziţiile stând sau aşezat);

● schimbarea poziţiei palmei, care trebuie să fie orientată mereu spre

● Mişcările în plan frontal şi ax sagital sunt reprezentate de abducţie

şi adducţie. Axul mişcării trece prin partea inferioară a capului humeral.

● axul: se plasează pe proiecţia cutanată a axului biomecanic al

● braţul fix: se plasează pe linia axilară anterioară (când examinarea

În timpul testării, kinetoterapeutul, trebuie să urmărească cu atenţie mişcarea

● înclinarea laterală a trunchiului;

● flexia sau extensia umărului;

● ridicarea centurii scapulare.

● revenirea braţului din abducţie, până la poziţia zero (această mişcare

reprezintă adducţia în cursă externă);

● adducţia în planul propriu (cursă internă), atunci când mişcare

● Mişcările în plan orizontal şi ax vertical sunt reprezentate de

● axul: se plasează pe olecran;

● braţul fix: se plasează perpendicular sau paralel pe/sau cu solul;

● braţul mobil: se plasează pe linia mediană a feţei posterioare a

antebraţului, între procesele stiloide.

Rotaţia internă: constă în orientarea antebraţului în jos (caudal). Aceasta

● schimbările de poziţie ale umărului, mai ales căderea lui pe planul

Rotaţia externă: constă în orientarea antebraţului în sus (cranial). Aceasta

Fig 6 rotația externa Fig 5 rotația internă

2. Evaluarea tonusului muscular (testing muscular) al umărului:

Evaluarea deltoidului anterior se realizează în uşoară abducţie, iar a

Evaluarea deltoidului anterior

f2: decubit lateral, cotul uşor flectat, kinetoterapeutul susţine cu o mână