Carte 2 Popa

Vasile V.
POPA
DIAGNOZA ÎMBINARILOR
,
SUDATE CU ARC ELECTRIC
LA OTELURI,
, PE BAZA
RADIOGRAFIILOR
-2012-
Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire 1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
POPA, VASILE V
Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric la oţeluri, pe baza
radiografiilor / Vasile V. Popa. - Ploieşti : LVS Crepuscul, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-593-009-4
621.791:624.014.25
2012, EDITURA LVS CREPUSCUL

Ploieşti, Prahova, 100066, str. Gh. Gr. Cantacuzino nr. 23
Tel. 0344-401284, 0723-387225, 0745-367226, Fax: 0344-401284
E-mail: office@crepuscul.ro, www.crepuscul.ro
2 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

În memoria părinţilor.

PR E FAŢ Ă
Lucrarea intitulată ”Diagnoza îmbinărilor sudate la oţeluri, cu arc electric,
pe baza radiografiilor“ este destinată persoanelor implicate în aplicarea metodelor de
examinare nedistructivă prin utilizarea radiaţiilor X şi gamma, prin radiografie.
Această lucrare reprezintă un proiect mai vechi prin care doream să revizuesc
şi să reactualizez conţinutul uneia dintre cărţile mele intitulate “Radiodiagnosticul
oţelurilor sudate cu arc electric”, publicată în anul 1983 la Editura Tehnică, Bucureşti.
Revizuirea constă în revederea textului iniţial, eliminarea unor părţi neesenţiale

şi expunerea mai succintă a conţinutului.
Reactualizarea se referă îndeosebi la prezentarea conţinutului, revizuit, prin

prisma actualelor standarde europene, sub sigla “EN-ISO”, asimilate de standardizarea
naţională sub sigla “SR-EN-ISO”, standarde care înlocuiesc STAS-urile folosite în
ediţia iniţială a cărţii.
De asemenea, a fost necesară înlocuirea noţiunilor şi abrevierilor folosite în
ediţia iniţială cu noţiunile şi abrevierile noi, introduse de noua standarizare.
Conţinutul lucrării este prezentat în patru capitole.

În Capitolul I se prezintă sistematizat imperfecţiunile îmbinărilor sudate
prin topire. Cu această ocazie remarcăm înlocuirea unor noţiuni utilizate în vechea
standardizare cu termeni noi folosiţi de standardizarea europeană, preluaţi şi în
standardele naţionale.
Astfel, se înlocuiesc noţiunile de:
• “discontinuitate” cu noţiunea de “imperfecţiune”;
• “defect” cu noţiunea de “imperfecţiune neacceptată”.
De asemenea, precizăm că în urma consultării cu unii dintre specialişti am
considerat că este util să folosesc în paralel atât noţiunile din standardul European
preluat la nivel naţional, “SR-EN-ISO 6520-1:1999”, cât şi vechile noţiuni cuprinse în
“STAS 8299-1978”.
Din această cauză, în lucrare, încadrarea în grupe a imperfecţiunilor decelabile
radiografic se face în sistemul alfanumeric prin:
• simbolurile literare A, B, C, D, E, F, majuscule folosite de STAS 8299-1978;
• simbolurile numerice 1, 2, 3, 4, 5, 6, numere folosite
SR-EN-ISO 6520-1:1999.
4 Diagnoza îmbinarilor
îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor
Capitolul II se referă la procesul de radiografie a oţelurilor, prezentând succint
principiul metodei radiografice, sursele de radiaţii X şi gamma, filmul radiografic
şi detaliat, imagine radiografică, indicatorii de calitate a imaginii, determinarea
calităţii imaginii radiografice şi criteriile de interpretare a indicaţiilor de imperfecţiuni
înregistrate.
Capitolul III detaliază procesul de diagnoză a imaginii radiografice explicitând

etapele prin care se desfăşoară acest proces: stabilirea calităţii radiografiilor, stabilirea
calităţii imaginii radiografice şi interpretarea imaginii radiografice.
Remarcăm înlocuirea noţiunii de “imagini de defecte” cu noţiunea “indicaţii
de imperfecţiuni”.
Capitolul IV prezintă un set de 34 de radiografii de referinţă care ilustrează

modul în care se desfăşoară întregul proces de diagnoză a imaginii radiografice.
Radiografiile de referinţă au ca suport imaginile radiografice prezentate în
ediţia iniţiala a cărţii publicate în anul 1983 la care s-au făcut corecturi în conformitate
cu prevederile noilor standarde.
Lucrarea se încheie cu un “Glosar de termeni” şi o “Bibliografie”.
Pe această cale doresc să adresez mulţumiri şi recunoştinţă:
S.C. TMUCB S.A. BUCUREŞTI, Sucursala Ploieşti (al cărui salariat sunt
din anul 1965) care, prin amabilitatea inimosului director inginer Petrică Gîtman şi
a rigurosului director economic, economist Constantin Barbu, a asigurat suportul
financiar necesar editării acestei lucrări.
Colegului fizician Radu Pascu care, m-a convins să păstrez unele prevederi ale
standardelor abrogate pentru a asigura continuitatea între generaţiile de specialişti.
Şi nu în ultimul rând, colegilor care, citind această carte vor aprecia modul
sistematic şi caracterul didactic în care sunt expuse problemele, în detrimentul utilizării
unei imaginstici specifice anilor de pionierat ai aplicării metodei radiografice în ţara
noastră.
Aduc mulţumiri anticipate colegilor care, printr-o analiză critică, pot contribui
la îmbunătăţirea calităţii acestei lucrări.
Autorul

CUPRINS
Capitolul I. Imperfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire ...........................................pg. 7
Capitolul II. Radiografia oţelurilor sudate cu arc electric........................................... pg. 18

1. Principiul fizic al metodei ...........................................................................pg. 21
2.Sursele de radiaţii X şi gamma.................................................................... pg. 22
3. Filmul radiografic.........................................................................................pg. 23
4. Imaginea radiografică.................................................................................. pg. 24
5. Detectabilitatea radiografică .......................................................................pg. 24
6. Calitatea imaginii radiografice ....................................................................pg. 24
6.1 Indicatorii de calitate a imaginii ..................................................pg. 25
6.2 Criterii de stabilire a calităţii imaginii radiografice.................... pg. 26
6.3 Determinarea indicelui de calitate a imaginii ..............................pg. 26
6.4. Criterii de acceptare a calităţii imaginii radiografice................. pg. 27
7. Criterii de interpretare a imaginii radiografice............................................ pg. 27
7.1. Caracteristicile imperfecţiunilor înregistrate radiografic........... pg. 29
7.2 Standarde de interpretare radiografică .........................................pg. 30
Capitolul III. Diagnoza imaginii radiografice .............................................................pg. 40
1. Stabilirea calităţii radiografiilor ..................................................................pg. 41

1.1. Condiţiile de depozitare a filmelor .............................................pg. 42
1.2 Pregătirea filmelor în vederea expunerii..................................... pg. 45
1.3 Realizarea tehnicii radiografice ...................................................pg. 48
1.4 Modul de prelucrare fotografică ..................................................pg. 52
1.5 Condiţii de depozitare în arhivă ..................................................pg. 56
2. Stabilirea calităţii imaginii radiografice .....................................................pg. 56

2.1 Determinarea valorii densităţii optice de înegrire .......................pg. 61
2.2 Determinarea valorii indicelui de calitate a imaginii ..................pg. 63
2.3 Încadrarea în standarde de radiografie ........................................pg. 63
3. Interpretarea imaginii radiografice .............................................................pg. 64

3.1 Informaţii despre îmbinarea sudată şi a procedurilor de sudură şi
radiografie aplicate .......................................................................pg. 68
3.2 Informaţii despre structura internă a materialului examinat .......pg. 70
3.3 Decizia privind calitatea îmbinării sudate ...................................pg. 76
Capitolul IV. Radiografii de referinţă.......................................................................... pg. 85
*** Glosar de termeni ..................................................................................pg. 126
Bibliografie............................................................................................... pg. 128

I. IMPERFECŢIUNILE ÎMBINĂRILOR
SUDATE PRIN TOPIRE
Prin “imperfecţiune” a îmbinărilor sudate prin topire înţelegem orice abatere
de la continuitatea, forma, dimensiunea, aspectul sau structura cordonului de sudură,
caracteristici prescrise pentru îmbinarea sudată în standarde sau în documentaţia
tehnică de execuţie a produsului.
Clasificarea imperfecţiunilor îmbinărilor sudate prin topire în “grupe de
imperfecţiuni” s-a făcut, de-alungul anilor, folosind două sisteme de simboluri:
• simboluri numerice, pentru şase grupe de imperfecţiuni, diferenţiate prin
numerele: 1;2;3;4;5;6 [1], aşa cum preconizează standardele europene asimilate la
nivel naţional, pentru toate imperfecţiunile decelate prin orice metodă de examinare;
• simboluri literare, tot pentru şase grupe de imperecţiuni, diferenţiate prin
majusculele: A;B;C;D;E [2], numai pentru imperfecţiunile decelate radiografic.
În Tabelele I.1 şi I.2 se ilustrează încadrarea imperfecţiunilor în cele şase
grupe, după natura lor.
Tabelul I.1 Încadrarea imperfecţiunilor în grupe, după natura lor [1].

Lipsă de Alte
Natura Incluziune Formă şi
Fisură Cavitate topire şi imper-
imperfecţiunii solidă dimensiuni
nepătrundere fecţiuni
Simbolul
1 2 3 4 5 6
grupei
Tabelul I.2 Încadrarea imperfecţiunilor decelabile radiografic în grupe, după natura lor [2].
Incluziuni Imperf.
Natura Incluziuni Lipsă de Imperfecţiuni
de gaz, Fisuri de
imperfecţiunii solide topire de rădăcină
sufluri formă
Grupa A B C D E F
În cadrul fiecărei grupe, imperfecţiunile sunt diferenţiate în funcţie de forma,

poziţia şi dimensiunile lor prin:
• asocierea unui număr de 2-3 cifre, alături de numărul grupei, în cazul
simbolizîrii numerice [1], pentru toate imperfecţiunile decelate prin orice metodă
de examinare;
• asocierea unei a doua litere, mici, alături de majuscule grupei, în cazul
simbolizării literare [2], numai pentru imperfecţiunile decelate radiografic.
Deoarece între cele două clasificări prezentate mai sus nu exisă o perfectă
concordanţă, fiecare dintre ele pornind de la premize iniţiale oarecum diferite,
sintetizăm în Tabelul I.3 corespondenţa dintre cele două metodologii de clasificare
a imperfecţiunilor îmbinărilor sudate prin topire, reţinând în atenţie numai pe cele
care pot fi evidenţiate prin metoda de examinare radiografică.
Din motivele expuse în “Prefaţa” acestei lucrări, în continuare vor fi avute
în vedere ambele sisteme de simbolizare.

Tabelul I.3 Denumirea, definiţia, aspectul radiografic şi simbolizarea imperfecţinilor îmbinărilor sudate cap la cap prin topire puse în
evidenţă prin metoda radiografică. Reprezentarea schematică a imperfecţiunilor. STAS 8299: 78 [2] SR EN ISO 6520-1: 1999 [1].
Reprezentarea schematică a
Simbolizare
imperfecţiunii
Denumirea
Definiţia imperfecţiunii Aspect radiografic STAS SR EN
imperfecţiunii În secţiunea În planul
Grupa
8299- ISO 6520-
sudurii radiografiei
78 [2] 1/1999 [1]
0 1 2 3 4 5 6 7
A Incluziuni de gaze Cavităţi în materialul Pete întunecate cu contur 201
sau sufluri depus, produse prin regulat şi contrast ridicat,
A
degajări de gaze în cursul în planul radiografiei
procesului de răcire
1. Sufluri sferice izolate Cavităţi de formă sferică Pete circulare întunecate, 2011
(pori) sau apropiată de forma cu contur regulat de
sferică la care axa mare formă circulară în planul
Aa
nu depăşeşte cu mai mult radiografiei
de 50% dimensiunile
celorlalte axe
(i) - uniform repartizate - distribuite relativ uniform - distribuite relativ 2012
(porozităţi) în masa materialului depus uniform în planul
Aa
radiografiei cordonului de
sudură
(ii) - aliniate sferoidale - şiruri dispuse în - distribuite în lanţ, 2014
sau alungite (minim lanţ, paralele cu axa paralel, cu axa
trei bucăţi cu distanţa longitudinală a sudurii, în longitudinală a proiecţiei
dintre ele mai mică masa materialului depus sudurii în planul Ac
decât de trei ori radiografiei
Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

diametrul celei mai
mari: e < 3d)
9
(iii) - grupate (minimum - distribuite în grupuri, în - distribuite grupat 2013
10
patru bucăţi cu masa materialului depus în planul radiografiei
distanţa dintre ele mai cordonului de sudură
Ad
mică decât de trei ori
diametrul celei mai
mari: e < 3d )
2. Sufluri alungite Cavităţi alungite la care Pete alungite, întunecate, 2015
(izolate) axa mare este paralelă cu contur regulat şi
cu axa sudurii şi este cu contrast ridicat având
peste 50% mai mare decât axa mare paralelă la axa Ae
celelalte două axe longitudinală a proiecţiei
sudurii în planul
radiografiei
(i) - tubulare - cavităţi alungite de formă - distribuite de-a lungul 2016
(vermiculare) tubulară, dispuse uneori axei longitudinale a
în formă de os de peşte proiecţiei sudurii în Ab
(sulfuri vermiculare) planul radiografiei
B Incluziuni solide Corpuri străine încorporate Pete întunecate, cu contur 300
în masa materialului depus neregulat şi contrast mai
mic
1. Incluziuni de zgură Zgură sau flux încorporate Pete cu înnegrire mai zgură
B
sau flux în masa materialului depus mică decât înnegrirea 301
unor incluziuni de gaze
de aceleaşi dimensiuni flux
302
Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

(i) - izolate - resturi izolate de zgură Pete întunecate, izolate, zgură
sau flux încorporate în în planul radiografiei 3012
Ba
masa materialului depus cordonului de sudură flux
3022
(ii) - aliniate - resturi de zgură sau Pete întunecate zgură
flux încorporate în masa distribuite paralel cu axa 3011
materialului depus, longitudinală a proiecţiei flux
Bb
distribuite paralel cu axa sudurii în planual 3021
longitudinală a cordonului radiografiei
de sudură
(iii) - împrăştiate sau - grupuri de resturi de Pete întunecate grupate, zgură
grupate zgură şi flux încorporate în în planul radiografiei 3014
masa metalului depus Bb flux
3024
2. Incluziuni de oxizi Resturi de oxizi metalici Pete întunecate, cu contur 303

metalici incluşi în masa metalului de formă circulară cu o
depus, fie în timpul tentă mai întunecată în Bc
solidificării, fie în timpul zona centrală
procesului de sudare
3. Incluziuni metalice Particulă de metal străin Pete cu contur net, cu 304
încorporat în masa înnegrirea mai mică decât
metalului depus a zonei din jur, cu formă
Bc
neregulată în planul
radiografiei cordonului de
sudură
(i) - incluziune de wolf- - wolfram inclus în masa Pete deschise la culoare 3041
ram metalulu depus faţă de fondul radiografiei
(ii) - incluziune de cupru - cupru inclus în masa 3042
metalului depus
(iii) - incluziuni de alte - alte metale încorporate în 3043

metale masa de metal depus
11
C. Lipsa de topire Lipsa legăturii dintre Linie fină, dreaptă 401
12
metalul depus şi metalul întunecată şi paralelă
de bază cu axa longitudinală a
(i) - laterală - laterală sudurii, de o parte sau
alta a acesteia 4011
(ii) - între straturi - între staturile de sudură C 4012
(iii) - la rădăcină - la rădăcina sudurii 4013
D. Defecte de rădăcină Adâncitură la rădăcina Zonă cu înnegrire D 515 şi

1. sudurii provocată de accentuată, mai mică 202
Retasură la rădăcină contractarea metalului topit decât la nepătrundere,
continuă sau discontinuă, Da
cu marginile bine
conturate, plasată pe axa
imaginii radiografice a
cusăturii sudate
2. Lipsa de pătrundere Lipsa de pătrundere a Zonă întunecată, continuă 402
(nepătrundere) metalului topit pe toată sau întreruptă, situată, 402
- sudură unilaterală secţiunea necesară sudurii, în majoritatea cazurilor, Db
- sudură bilaterală astfel încât rămâne un pe axa longitudinală Dc
spaţiu neumplut cu metal a proiecţiei sudurii în
planul radiografiei
topit

E. Fisuri Discontinuitate Linie întunecată, îngustă, 100
bidimensională care se dreaptă, frântă sau cu
produce fie în timpul ramificaţii, continuă sau E
răcirii, fie ulterior acesteia întreruptă, de multe ori cu
contur neclar, difuz
1. Fisuri longitudinale Fisuri a căror direcţie Linie întunecată, îngustă, 101
principală este aproximativ dreaptă, frântă sau cu
paralelă cu axa sudurii ramificaţii, continuă
sau întreruptă, dispusă Ea
aproximativ paralee cu
axa sudurii în planul
radiografiei
(i) - în sudură Linie discontinuă aproape 1011
paralelă cu axa sudurii
în interiorul proiecţiei
radiografice a cusăturii
sudate
(ii) - în zona de trecere Linie dispusp aproape 1012
paralel cu marginea
proiecţiei radiografice a
cusăturii sudate
(iii) - în Z.I.T. Linie dispusp aproape 1013
paralel cu marginea
cusăturii sudate
(iv) - în metalul de bază Linie dispusp aproape 1014

paralel cu marginea
proiecţiei radiografice
a cusăturii sudate, în
exteriorul acesteia

13
2. Fisuri transversale Fisuri a căror direcţie Linie întunecată, îngustă, 102
14
principală este paroxima- dreaptă sau cu ramificaţii,
tiv perpendiculară pe axa continuă sau întreruptă,
Eb
cusăturii dispusă aproape perpen-
dicular pe axa sudurii în
planul radiografiei
(i) - în metalul depus Linie dispusă perpen- 1021
dicular pe axa sudurii, în
interiorul proiecţie radio-
grafice a cusăturii sudate
(ii) - în Z.I.T. Linie dispusă aproape 1023
perpendicular pe margin-
ea proiecţiei radiografice
a cusăturii sudate
(iii) - în metalul de bază Linie dispusă aproape 1024
perpendicular pe mar-
ginea proiecţiei radiogra-
fice a cusăturii sudate, în
exteriorul acesteia
3. Fisuri radiale şi Grup de fisuri amorsate Grupuri de linii în- 103 şi
ramificate într-un punct, având ramuri tunecate, cu eventuale 106
mai mult sau mai puţin ramificaţii de lungimi
egale neegale, care pornesc Ec
dintr-un singur punct
din planul radiografiei
cusăturii sudate

(i) - în metalul depus Grup de linii întunecate, 1031 şi
radiale, plasat în interio- 1061
rul proiecţiei radiografice
a cusăturii sudate
(ii) - în Z.I.T. Grup de linii întunecate, 1033 şi
de lungimi diferite, radi- 1063
ale, plasate pe marginea
cusăturii sudate
(iii) - în metalul de bază Grup de linii întunecate, 1034 şi
de lungimi diferite, radi- 1064
ale, plasate pe marginea
cusăturii sudate, în exteri-
orul acesteia
4. Fisuri de crater Fisură produsă într-un Linii întuncate care 104
(i) - longitudinală crater de sudură sunt vizibile în planul 1045
(ii) - transversală rdiografic, în craterele de Ec 1046
(iii) - stelată sudură 1047
5. Reţea de fisuri Fisuri produse în masa Linii întunecate, drepte 105
marmorate metalului depus sau în sau cu ramificaţii con-
(i) masa metalului de bază tinue sau întrerupte dis- 1051
(ii) - în metalul depus tribuite în planul imaginii 1053
(iii) - în Z.I.T. radiografice 1054
- în metalul de bază
F. Defecte de formă Se apreciază şi pe baza Zonă deschisă la culoare, F 500
controlului vizual şi plasată pe axa imaginii
1. 1. Exces de pătrunere radiografic. Exces de radiografice a cusăturii
metal la rădăcină, produs
sudate 504
prin scurgerea metalului
- local prin rost, la suduri dintr-o Fa
singură trecere, sau prin 5041

metal depus anterior la
suduri cu mai multe treceri
15
2. Suprafaţă neregulată Suprafaţa sudurii nu este Pete sau linii întunecate, 514
16
regulată, prezentând solzi cu densitate de înnegrire
şi cratere mică şi contur neregulat
Fb
3. Crestără Adâncituri longitudinale Linii cu înnegrire 5011

- continuă la marginea cusăturii sau a accentuată, continui sau
- întreruptă unui strat sudat paralel cu discontinui, cu ondulaţii,
axa sudurii plasate de-a lungul margi- Fc
- intermitentă nii proiecţiei radiografice, 5012
- la rădăcină a cusăturii sudate, sau la 5013
rădăcina acesteia
4. Scurgere de metal Exces de metal depus care Pete deschise la culoare, 506
se scurge peste marginea plasate pe marginea
cusăturii sudate, pe metalul înnegririi radiografice a
de bază, netopit, fără cusăturii sudate
legătură intimă cu acesta
5. Nealiniere axială Nealiniere a două piese su- Diferenţă de înnegrire 507
date (între table, între ţevi) între părţile sudate
6. Supratopire Scurgerea metalului depus Diferenţă de înnegrire 509
(în exces sau în lipsă de între metalul de bază şi

metal) sudură
7. Subţiere Insuficienţă locală sau Zonă de înnegrire mai 511
continuă a metalului depus mare în lungimea sudurii
1. Alte defecte Deteriorarea suprafeţei ma- Pată închisă la culoare 601
Arsură terialului de bază datorată cu contur neregulat şi în-
amorsării accidentale a ar- negrire variabilă, plasată
cului în vecinătatea sudurii în exteriorul proiecţiei
radiografice a cusăturii
sudate
2. Strop Picătură de metal topit Pete circulare bine 602
proiectat în cursul operaţiei controlate, de culoare
de sudare şi fixat prin deschisă în raport cu
aderare de metalul de fondul radiografiei, dis-
bază sau de suprafaţa deja tribuite în planul imaginii
solidificată a cusăturii radiografice
- strop de wolfram Particulă de wolfram 6021
proiectată pe piesă în tim-
pul sudării
3. Urmă de dăltuire Deteriorare locală produsă Pete de formă regulată 605
printr-o dăltuire sau de înnegrire variabilă
polizare incorectă determinată de lipsa de
material care rămâne
după polizare sau dăltuire
4. Scurgere de metal Exces de metal depus care Pete deschise la culoare 506
se scurge peste marginea plasate pe marginea
cusăturii sudate, pe metalul imaginii radiografice a
de bază netopit, fără cusăturii sudate
legătură intimă cu acesta

NOTĂ: 1. Din SR EN ISO 6520/1:1999 s-au preluat numai imperfecţiunile care au corespondenţă în radiografia industrială.
2. Pentru reprezentarea imperfecţiunilor, imaginile cordonului de sudură din coloana 7 nu au fost înnegrite.
17
II. RADIOGRAFIA OŢELURILOR SUDATE CU ARC
ELECTRIC
Utilizată în scopul obţinerii de informaţii despre calitatea structurii interne
a materialelor, metoda radiografică de examinare nedistructivă reprezintă una dintre
cele mai raspândite metode de control calitativ nedistructiv. Informaţiile furnizate
de aplicarea acestei metode au avantajul că sunt obţinute pe cale nedistructivă,
nemodificând nici forma şi nici conţinutul obiectului sau piesei examinate, furnizând
numai informaţii despre structura sa internă.
Metoda de examinare radiografică este aplicată de laboratoarele de radiografie
industrială, subunităţi afiliate unor organizaţii industriale, după principiile specifice
lucrărilor cu surse de radiaţii ionizante, penetrante. Schema logică a procesului de
radiografie industrială desfaşurat într-un laborator de specialitate este prezentată în
fig. II.1. Această activitate, aşa cum se poate vedea şi din figură, se desfăşoară pe trei
canale: canalul de informaţii, cel de dispoziţii şi cel de execuţie.[3]
Canalul de informaţii este destinat primirii informaţiilor cu privire
la caracteristicile cusăturilor sudate care urmează a fi radiografiate, la modul de
desfăşurare a procesului de radiografie şi diagnoză precum şi informaţii furnizate
de către beneficiarul lucrării privind specificaţiile de examinare sau de execuţie a
sudurii.
Canalul de dispoziţii transmite deciziile privind pregătirea şi realizarea
expunerii radiografice.
Canalul de execuţie vehiculează date şi informaţii legate de modul de
aplicare a procedurilor de examinare radiografică, rezultatele furnizate de procesul
de diagnoză fiind concretizate în buletinele de examinare radiografică emise şi
transmise beneficiarului lucrării.
Constituind o mulţime finită între care există relaţii de interdependenţă
internă, activităţile funcţionale din cadrul unui laborator de radiografie pot fi
reprezentate printr-un graf de activităţi şi relaţii care conţine opt elemente specifice
procesului de radiografie denumite vârfurile graficului, numerotate de la 1 la 8 (fig.
II.2). Intre aceste elemente au loc relaţii binare sau unare ilustrate prin arce sau
bucle orientate de la un vârf la altul al grafului sau ataşate aceluiaşi vârf.[3]
În cele ce urmează, începând cu expunerea succintă a principiului metodei
radiografice vom trece rapid în revistă cele mai importante aspecte legate de aplicarea
metodei radiografice şi de realizarea procesului de diagnoză.
Radiografia oțelurilor sudate cu arc electric
Fig. II.1 Schema logică a procesului de radiografie industrială
19
20
Fig. II.2 Graful activităţilor şi relaţiilor unui laborator de radiologie industrială
II.1 Principiul fizic al metodei
Principiul metodei radiografice, relativ simplu, constă în proiecţia unui

fascicul de radiaţii penetrante X sau γ asupra obiectului examinat şi înregistrarea,
pe film, a modificărilor induse de structura macroscopică a obiectului în distribuţia
de intensitate a radiaţiilor din fasciculul emergent [3]. În fig. II.3 este reprezentat,
schematic, procedeul de realizare a metodei radiografice.
Fig. II.3 Reprezentarea schematică a procesului radiografic

1- sursa de radiaţii; 2 - obiectul radiografiat; 3 - filmul radiografic; 4 - diafragmă; 5 -
neomogenităţi în structura piesei; 6 - fasciculul de radiaţii incident; 7 - fasciculul de radiaţii
emergent a cărui distribuţie de intensitate reflectă informaţiile incluse în structura internă a
piesei controlate (imaginea radiantă); 8 - imaginea radiografică formată dintr-o distribuţie
a înnegririi filmului prelucrat fotografic (iamginea pe film); 9,10,11,12 - înnegririle imaginii
radiografice corespunzătoare obiectului fără neomogenităţi (9), a golurilor (10), a excesului
de material (11) şi respectiv a filmului neexpus (12). Regiunea întunecată a filmului reprezintă
regiunea cea mai penetrabilă a obiectului datorită existenţei unei neomogenităţi a structurii sale
macroscopice; partea mai puţin întunecată a filmului reprezintă regiunea opacă a obiectului.
Radiografia oțelurilor sudate cu arc electric 21

Altfel spus, radiografia reprezintă o metodă fotografică de înregistrare pe
film a unui fascicul de radiaţii inonizante, penetrante, X sau γ care traversează un
obiect a cărui structură macroscopică poate fi reprezentată, fără a-l distruge.
În fapt, metoda radiografică se bazează pe proprietăţile radiaţiilor X sau γ:
• propagarea rectilinie;
• penetrarea substanţei şi atenuarea diferenţiată a intensităţii fasciculului
de radiaţii în funcţie de structura sau omogenitatea interna a obiectului
examinat;
• ionizarea emulsiei fotosensibile a filmului şi inducerea pe aceasta a unor
efecte fotochimice concretizate în formarea imaginii latente a structurii
interne a obiectului examinat; după prelucrarea fotografică, imaginea latentă
se transformă în imagine radiografică a obiectului, caracterizată printr-o
distribuţie de înegrire pe suprafaţa filmului.
Rezultatul procesului de radiografiere este imaginea radiografică a
obiectului examinat. Analizând distribuţia de înegrire în imaginea radiografică se
obţin informaţiile dorite cu privire la structura internă a obiectului examinat.
II.2 Sursele de radiaţii penetrante X şi γ
Pentru radiografia industrială, sursele de radiaţii ionizante, penetrante,

reprezintă unul dintre elementele importante care determină efectele necesare
materializării structurii interne a materialului examinat în imaginea radiografică.
Dupa natural lor, radiaţiile ionizante, penetrante cele mai utilizate în
radiografia industrială sunt radiaţiile X şi radiaţiile γ.
10 Radiaţiile X sunt produse de generatoare de radiţii X, având ca principiu
frânarea unui fascicul de electroni acceleraţi pe un metal cu punctul de topire ridicat.
In urma interacţiunii dintre electronii acceleraţi şi învelişul atomic al metalului pe
care aceştia sunt frânaţi apar radiaţiile X.
Sursele de radiaţii X sunt caracterizate printr-un set de mărimi fizice a căror
valoare contribuie, în mod direct, la calitatea radiografiilor ce se realizează cu acest
tip de radiaţii. Dintre acestea, amintim, succinct, următoarele:
• pata focală termică, reprezentând suprafaţa efectivă a anticatodului pe care
are lor frânarea fasciculului de electroni acceleraţi;
• pata focală optică, reprezentând proiecţia petei focale termice pe un plan
perpendicular pe axa fasciculului de radiaţii.
• intensitate curentului anodic;
• tensiunea anodică de accelerare;
• energia radiaţiilor;
• intensitatea radiaţiilor;
• calitatea radiaţiilor .

Sursele de radiaţii γ pentru radiografie sunt reprezentate de radiaţiile emise
de anumiţi izotopi radioactivi, dintre care, cei mai frecvent utilizaţi în radiografa
industrială sunt: iridiu, cobaltu, cesiu, seleniu, tuliu şi europiu.
Sursele de radiaţii γ, se caracterizează printr-un set de mărimi fizice dintre
care amintim, succinct, următoarele:
• volumul focal, reprezentând volumul efectiv pe care îl ocupă izotopul
radioactiv constituit drept sursă de radiaţii gamma;
• perioada de semidezintegrare;
• activitatea radioactivă;
• energia radiaţiilor;
• calitatea radiaţiilor;
Contribuţia valorilor acestor caracteristici la obţinerea unor imagini
radiografice de bună calitate nu face obiectul acestei lucrări, fiind cunoscută din
literatura despecialitate.[3]
II.2.1 Alegerea surselor de radiaţii

Alegerea sursei de radiaţii, X sau gamma, se face în funcţie de natura sursei
de radiaţii şi domeniul de grosimi de metal penetrat de fasciculul de radiaţii.
Sursele de radiaţii X. Alegerea tensiunii de accelerare a generatorului de
radiaţii X se face în conformitate cu [4], astfel:
• generatoare de radiaţii cu tensiuni pâna la 500 kV, conform pct.6.2.1;
• generatoare de radiaţii cu tensiuni mai mari de 500 kV, conform pct.6.2.2,
Tabelul 1;
Sursele de radiaţii γ. Alegerea sursei de radiaţii gamma se face în
conformitate cu [4] pct 6.2.2, Tabelul 1.
II.3 Filmul radiografic
Filmul radiografic reprezintă detectorul utilizat în metoda de examinare

radiografică. Emulsia fotosensibilă este componenta determinantă a filmului
radiografic.
Cele ce urmează se referă numai la metoda chimică de prelucrare a filmului
radiografic.
În vederea expunerii, filmul radiografic se introduce într-o casetă asezat
între ecranele metalice intensificatoare formând sistemul de film-ecran.
Clasele de sisteme de filme utilizate în procesul de examinare radiografică
vor fi conforme cu [5].
Clasele minime de sisteme de filme, A sau B, pentru diverse surse de
radiaţii, în funcţie de grosimea materialului penetrat, natura şi grosimea ecranelor
intensificatoare vor fi conforme cu [4], Tabelela 2, pentru radiografierea pieselor de
oţel şi a aliajelor de cupru şi nichel; pentru radiografierea pieselor din aluminiu şi
titan, conformitatea va fi dată de Tabela 3 din acelaşi standard.
II.4 Imaginea radiografică
Materializarea pe film a informaţiilor purtate de fasciculul de radiaţii incident

al cărui relief este modulat de piesa examinată şi de sistemul de film-ecran, creiând
imaginea radiantă, conduce la obţinerea imaginii radiografice, după prelucrarea
fotografică a filmului expus.
Imaginea radiografică astfel obţinută reprezintă o distribuţie de înegrire
pe suprafaţa filmului utilizat; ea conţine toate informaţiile furnizate de aplicarea
metodei de examinare radiografică a obiectului cercetat [6].
Aprecierea gradului de înegrire a filmului radiografic se face printr-o mărime
numită densitate optica de înegrire, D, definită de relaţia:
D = log 10 {I inc. / I trans.}
unde I inc. este intensitatea luminii incidente pe filmul expus şi prelucrat fotografic,
iar I trans. este intensitatea luminii transmise de acesta.
Măsurarea acestei mărimi se face cu aparate denumite fotodensitometre sau

se poate aprecia cu etaloane, prin folosirea unor metode aproximative de comparare.
Pentru aprecierea calităţii pieselor radiografiate este necesară obţinerea unor
imagini radiografice de înalt nivel calitativ.
II.5 Detectabilitatea radiografică
Detectabilitatea radiografică este definită prin capacitatea metodei

radiografice de a materializa pe film imaginea unor imperfecţiuni de structură
a materialului cercetat, cu dimensiuni cât mai mici şi în număr cât mai mare,
precum şi posibilitatea ca acestea să fie percepute vizual de către persoana care
face interpretarea radiografiei.[3]
Detectabilitatea radiografică înmănunchează influenţa tuturor factorilor care
concură la realizarea imaginii radiografice, cum sunt: factorii geometrici, natura
materialului examinat radiografic, natura şi tipul surselor de radiaţii utilizate,
proprietăţile emulsiilor fotosensibile, caracteristicile ecranelor intensificatoare,
natura, forma şi poziţia imperfecţiunilor ce urmează a fi decelate, modul de prelucrare
fotografică precum şi caracteristicile de percepţie vizuală ale interpretatorului.
II.6 Calitatea imaginii radiografice
Cea mai concisă definiţie a noţiunii de calitate a imaginii radiografice este

formulată în [6], fiind considerată drept: “caracteristica ce determină gradul de
detaliere pe care îl reprezintă imaginea radiografică”.

Pentru aprecierea cantitativă a calităţii imaginii radiografice este necesară:
(i) folosirea unor dispozitive de formă şi dimensiuni progresive cunoscute,
denumite indicatori de calitate a imaginii (ICI);
(ii) adoptarea unui criteriu în baza căruia să poata fi definită o mărime
măsurabilă.
II.6.1 Indicatorii de calitate a imaginii

Indicatorul de calitate a imaginii, ICI, este o piesă etalon prevăzută cu
imperfecţiuni artificiale de formă şi dimensiuni diferite, cunoscute, confecţionată
din acelaşi material ca materialul examinat, care se expune împreună cu acesta astfel
încât imaginea radiografică a piesei examinate să conţină şi imaginea radiografică a
indicatorului de calitate a imaginii.
În acest fel imaginile imperfecţiunilor artificiale ale ICI de formă şi dimensiuni
cunoscute, vizibile în imaginea radiografică a piesei examinate, permit obţinerea
unor informaţii privind calitatea imaginii radiografice a piesei examinate.
Informaţiile furnizate de imaginea radiografică a ICI definesc numai calitatea
imaginii radiografice a piesei examinate, reprezentând gradul de detaliere
al imaginii radiografice; aceste informaţii nu se referă la dimensiunile
imperfecţiunilor care ar putea fi înregistrate pe radiografie şi nici la cea mai
mică imperfecţiune care pote fi evidenţiată în piesa examinată (imperfecţiunea
minim decelabilă).
Tipologia ICI utilizaţi de practica radiografică este determinată de modul
în care se pot asocia mai multe combinaţii de imperfecţiuni artificiale de forme şi
dimensiuni diferite, progresive, cunoscute.
Formele imperfecţiunilor artificiale ale ICI sunt: firele sau treptele cu găuri.
Dimensiunile progresive ale imperfecţiunilor artificiale sunt conţinute in
elementele progresiei geometrice cu raţia:
q = { 10 } 1/10
ale cărei valori, cuprinse în şirul de numere raţionale, R10, sunt specificate pentru
fiecare tip de ICI.
(i) ICI cu fire [7]

Aceste tipuri de indicatoare de calitate a imaginii sunt confecţionate din
seturi de fire de aceeaşi lungime, cu diametre diferite, specificate în Tabelul II.1
Tabelul II.1 Diametrele firelor, d, mm, corelat cu numarul lor, W.

d 3,2 2,5 2,0 1,6 1,25 1,0 0,8 0,63 0,5 0,4 0,32 0,25 0,2 0,16 0,125 0,1 0,08 0,063 0,05
W 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Indicatorii de acest tip sunt grupaţi în trei serii, fiecare din câte 7 fire de
aceeaşi lungime, aşezate paralel, distanţate între ele, introduse între două folii de
plastic transparent, lipite, având încorporate: simbolul ICI, numărul standardului
EN 462, numărul celui mai subţire fir din Tabelul 1[7] şi simbolul materialului din
care este confecţionat ICI.
Specificaţia ICI cu fire este conformă cu [7]
(ii) ICI cu trepte cu găuri [8]

Aceste tipuri de indicatoare de calitate a imaginii sunt confecţionate din
seturi de trepte cu găuri de diferite grosimi şi diametre, specificate în Tabelul II.2.
La aceste tipuri de indicatoare, grosimea treptei este egală cu diametrul găurii.
Tabelul II.2 Diametrele găurilor şi grosimea treptelor, d, mm, corelat cu numărul lor, H.
D 0,125 0,16 0,2 0,25 0,32 0,4 0,5 0,63 0,8
H 1 2 3 4 5 6 7 8 9
D 1.0 1,25 1,6 2,0 2,5 3,2 4,0 5,0 6,3

H 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Indicatorii de acest tip sunt grupaţi în patru serii, fiecare cu câte 6 trepte
cu găuri; treptele cu grosimi mai mici de 0,8 mm au câte două găuri cu acelaşi
diametru.
Simbolizarea trebuie să cuprindă: simbolul ICI, numărul standardului, EN
462, numărul celei mai mici găuri din Tabelul 1 [8] şi simbolul materialului din care
este confecţionat ICI.
Specificaţia ICI cu trepte cu găuri este conformă cu [8]
II.6.2 Criteriul de stabilire a calităţii imaginii radiografice

Seria de standarde EN 462 defineşte drept criteriu de apreciere a calităţii
imaginii radiografice “ indicele de calitate a imaginii “.
Indicele de calitate a imaginii radiografice este o masură a calitătii
imaginii radiografice, solicitată sau realizată, definit prin dimensiunea celei
mai mici imperfecţiuni artificiale a imaginii ICI care poate fi observabilă pe o
radiografie.
II.6.3 Determinarea indicelui de calitate a imaginii

Indicele de calitate a imaginii se determină cu ajutorul imaginii radiografice
a ICI expus simultan cu piesa examinată, parcurgând etapele enumerate mai jos:
(a) examinarea radiografiei conform EN 25580;
(b) decelarea imaginii celei mai mici imperfecţiuni artificiale vizibilă pe
imaginea radiografică a ICI utilizat, astfel:

• pentru ICI cu fire, imaginea firului cu diametrul cel mai mic
vizibilă clar pe radiografie pe o lungime a sa, continuă, de cel
puţin 10 mm, într-o zonă cu densitate optică uniformă;
• pentru ICI cu trepte cu găuri, imaginea găurii cu diametrul cel
mai mic, vizibilă pe radiografie; dacă treapta conţine două găuri
trebuie să fie văzută imaginea celor două găuri.
(c) Stabilirea valorii indicelui de calitate a imaginii care este:
• diametrul celui mai subţire fir a cărei imagine este vizibilă pe
radiografie, pentru ICI cu fire; indicele de calitate a imaginii
se exprimă prin numărul,W, al celui mai subţire fir vizibil pe
radiografie sau prin diametrul său,d, în mm.
• diametrul celei mai mici găuri a cărei imagine este vizibilă pe
radiografie, pentru ICI cu trepte şi găuri; indicele de calitate a
imaginii se exprimă prin numărul, H, a celei mai mici găuri vizibile
pe radiografie sau prin diametrul ei, d, în mm.
II.6.4 Criterii de acceptare a calităţii imaginii

Acceptarea unei imagini radiografice din punct de vedere a calităţii ei se
face conform [9] care stabileşte clasele de calitate a imaginii pentru metale feroase
sau [4] pentru îmbinări sudate.
Clasele de calitate a imaginii radiografice, clasa A şi clasa B din [4] corespund
celor două tehnici radiografice, A şi B din [11].
Indicii de calitate a imaginii corespunzători claselor de calitate a imaginii
radiografice A şi B se regăsesc în Tabelele 1-12 [9,4].
II.7 Criterii de interpretare a imaginii radiografice
Imaginea radiografică este rezultatul procesului radiografic aplicat unei

piese sau suduri constând în proiecţia structurii interne a materialului examinat în
planul filmului radiografic.
Astfel, imaginea radiografică reprezintă o distribuţie a densităţii optice
de înegrige în planul filmului radiografic.
Imperfecţiunile existente în materialul exminat radiografic sunt
caracterizate prin trei dimensiuni spaţiale, lungime, lăţime şi adâncime. Imaginea
radiografică obţinută printr-o proiecţie în planul filmului pune în evidenţă
indicaţiile imperfecţiunilor existente în materialul examinat. Aceste indicaţii se
carcterizează numai pin două mărimi spaţiale: lungime şi lăţime, ambele măsurabile
în planul filmului radiografic, aşa cum se ilustrează în fig. II.4.
Dimensiunea a treia a imperfecţiunii din materialul examinat, adâncimea,
apare şi ea codificată în mărimea denumita densitate optică de înegrire a imaginii
imperfecţiunii. Legătura dintre aceste două mărimi poate fi evaluată de teoria
procesului radiografic, aspect pe care nu îl vom lua în discuţie.
Fig. II.4 Reprezentarea schematică a procesului de înregistrare radigrafică a
imperfecţiunilor dintr-un material
1- poziţionarea imperfecţiunilor în secţiunea materialelor; 2 - proiecţia pe filmul radiografic;
3 - indicaţiile de imperfecţiuni în planul filmului radiografic; s - grosimea secţiunii examinate;
l - lungimea indicaţiei de imperfecţiune; c - lăţimea indicaţiei de imperfecţiune.
Procesul de interpretare a imaginii radiografice a unui obiect examinat

reprezintă un proces de analiză a distribuţiei densităţii optice de înegrire în
planul filmului radiografic.
În acest proces se precizează: natura, forma, poziţia şi întinderea
indicaţiilor imperfecţiunilor înregistrate, observabile, în imaginea radiografică a
piesei cercetate.
Pentru a răspunde la întrebările:
• sunt admise aceste imperfecţiuni în structura piesei examinate?
• dacă răspunsul este “da”, existenţa lor în piesa cercetată pune în pericol
procesul tehnologic pentru care a fost executată piesa examinată?
• dacă răspunsul este “da”, este necesară îndepărtarea acestor
imperfecţiuni şi recondiţionarea piesei examinate?
• trebuie rebutată piesa examinată?
avem nvoie de criterii de admisibilitate a imperfecţiunilor înregistrate,
observabile, criterii stabilite în funcţie de scopul tehnologic pentru care a fost
executată piesa examinată radiografic.

II.7.1 Caracteristicile imperfecţiunilor înregistrate radiografic
Aşa cum am mai arătat, din punct de vedere radiografic, imperfecţiunile
a căror imagine s-a înregistrat pe emulsia fotosensibilă, numite în continuare
“indicaţii”, se caracterizează prin: natură, formă, poziţie şi întindere.
Natura unei imperfecţiuni înregistrate radiografic (indicaţie) este definită de
natura substanţei pe care o conţine imperfecţiunea în raport cu materialul în care este
inclusă aceasta. Astfel, o imperfecţiune de material ar putea conţine gaze, numindu-
se “íncluziune gazoasă” sau ar putea conţine zgură, numindu-se “incluziune de
zgură”. După natura lor, aşa cum am văzut, imperfecţiunile din punct de vedere
radiografic, se clasifică în şasa grupe (Tabelul I.2).
Forma unei imperfecţiuni poate fi:
• sferică sau sferoidală;
• alungită;
• liniară.
După poziţia lor, imperfecţiunile pot fi:
• izolate;
• aliniate;
• grupate.
Întinderea imperfecţiunilor se exprimă prin mai multe mărimi măsurabile
în planul imaginii radiografice, specifice naturii, formei şi poziţiei pe care o au
indicaţiile de imperfecţiuni în planul filmului.
Astfel, indicaţiile de imperfecţiuni sferice sau sferoidale, au o imagine
radiografică de formă circulară a cărei întindere poate fi exprimată prin diametrul
acesteia, d, măsurat cu rigla pe radiografie. Pentru situaţia în care avem mai multe
indicaţii sferoidale, întinderea acestora se mai poate aprecia şi prin aria lor totală, A.
Indicaţiile imperfecţiunilor alungite, având două dimensiuni, comparabile
între ele, au o imagine radiografică bidimensională de formă alungită a cărei
întindere poate fi apreciată prin două mărimi: lungimea, l, măsurată pe axa mare a
indicaţiei şi lăţimea, c.
Întinderea indicaţiilor de imperfecţiuni liniare se apreciază, în proiecţie
radiografică, prin lungimea l şi lăţimea c.
Dacă pe imaginea radiografică se înregistrează mai multe indicaţii de
imperfecţiuni se introduc şi alte mărimi care să caracterizeze întinderea indicaţiilor
în planul imaginii radiografice. Pentru aceasta este necesară introducerea unui
“etalon” de referinţă, aşa numita “lungime normală”, L, în raport cu care se poate
aprecia întinderea indicaţiilor de imperfecţiuni.
În cazul mai multor indicaţii de imperfecţiuni alungite şi liniare, pentru
aprecierea întinderii lor se mai utilizează şi lungimea totală, Σli, a indicaţiilor
înregistrate pe o lungime normală a imaginii cordonului de sudură.
Uneori, în situaţia în care apar mai multe indicaţii diferite de imperfecţiuni,
se mai foloseşte o mărime dată de distanţa, D, dintre marginile cele mai apropiate a
două indicaţii alăturate.
Pentru indicaţiile de imperfecţiuni grupate mărimile caracteristice ale
întinderii lor sunt: lungimea grupării, L, şi distanţa dintre două grupuri, D.
În scop didactic, fig. II.5 ilustrează legătura dintre forma şi natura indicaţiilor
de imperfecţiuni, aspectul lor radiografic şi mărimile care caracterizează întinderea
lor, exprimate în mm. sau numere.
Determinarea acestor mărimi se face de către persoana care interpretează
imaginea radiografică prin măsurarea lor cu rigla sau numărarea indicaţiilor direct
pe imaginea radiografică.
II.7.2 Standarde de interpretare radiografică

Standardul de interpretare radiografică reprezintă un ansamblu de criterii
pe baza cărora poate fi evaluat nivelul de acceptare al indicaţiilor de imperfecţiuni
înregistrate în imaginea radiografică a îmbinării sudate examinate.
După caracterul lor, standardele de interpretare se pot clasifica în două mari
grupe:
(i) standarde care stabilesc direct criteriile de admisibilitate sau de
respingere a piesei examinate pe baza rezultatelor furnizate de
imaginea radiografică, prin încadrarea lor în categoriile:”ADMIS”
sau “RESPINS”. În această grupă se încadrează codurile americane:
ASME [12] şi ANSI;
(ii) standarde care încadrează piesele examinate radiografic, pe
baza radiografiilor executate, în mai multe “NIVELURI DE
ACCEPTARE”, decizia de acceptare sau respingere fiind
determinată de prevederile proiectului de execuţie. În această grupă
poate fi încadrat standardul European SR-EN- 12517-1:2007 [11].
În cele ce urmează vom prezenta cât mai concis o parte dintre aceste
standarde, principiile care au stat la baza elaborării lor, astfel încât în capitolul III să
putem exemplifica modul în care pot fi utilizate acestea.
Dorim să atragem atenţia că modul de punere al problemei are un caracter
pur didactic deoarece standardele pe care le vom analiza sunt valabile pe termene
mai scurte sau mai lungi, prevederilor lor nu sunt imuabile ci, din contră, se
modifică în conformitate cu câştigul dat de experienţă şi în baza observaţiilor şi
rezultatelor cercetărilor de laborator în acest domeniu.
10 Prevederile ASME, Secţiunea VIII, div.1, UW.51.[12]
Codul ASME are ca principale caracteristici:
• neimpunerea existenţei unei proceduri scrise privind aplicarea metodei
radiografice;
• acceptarea finală a radiografiilor, din punctul de vedere al calităţii
imaginii radiografice, bazată numai pe abilitatea interpretatorului de a
vedea imaginea ICI prescris şi a imaginii găurii sau firului specific al
penetrametrului.
Nr. Forma imper- Aspectul radiografic Dimensiuni
crt. fecţiunilor (indicaţiile imperfecţiunilor) caracteristice
1. Sferice (i) diametrul:
Aa, Ac, d1 = 2 mm; d2 = 1 mm;
Ad, Bc d3 = 0,5 mm;
d4 = 0,4 mm;
d5 = 1,8 mm
(ii) aria totală:
A 3,2 mm2
(iii) distanţa între
defecte:
D = 6,5 mm
2. Alungite (i) lungime:
Ab, Ae, l1 = 6,5 mm; l2 = 9 mm
Ba, Bb (ii) lăţime:
c1 = 1,2 mm; c2 = 2 mm
(iii) lungimea totală:
Sli = l1 + l2 = 15,5 mm
(iv) distanţa între două
defecte:
D = 32 mm
3. Liniare (i) lungime:
C, Da, Db, l1 = 9 mm; l2 = 6 mm;
Dc, E, Fc l3 = 24 mm
(ii) lăţime:
c = 1 mm
(iii) lungimea totală:
Sli = l1 + l2 + l3 = 39 mm
(iv) distanţa între două
defecte:
D = 18 mm
4. Grupate (i) lungimea grupării:
A, B L1 = 5 mm; L2 = 7 mm
(ii) distanţa între două

grupări alăturate:
D = 25 mm
Fig. II.5 Legătura dintre forma şi natura defectelor, aspectul lor radiografic şi
mărimile care caracterizează întinderea lor
Acest Cod, american, reprezintă o normă de interpretare radiografică pe
baza careia se stabilesc în mod direct criteriile de admisibilitate ale indicaţiilor de
imperfecţiuni înregistrate în imaginea radiografică a unei îmbinări sudate, pe baza
caracteristicilor lor: natura, forma, poziţia şi întinderea lor în planul radiografiei.
În privinţa întinderii indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea
radiografică, Codul operează cu următoarele mărimi sintetizate în Tabelul II.3.
Tabelul II.3 Simbolurile şi definiţiile mărimilor care definesc întinderea indicaţiilor de

imperfecţiuni conform Cod ASME.
Simbolul Definiţia mărimii
l Lungimea indicaţiei de imperfecţiune, mm
Grosimea nominală a sudurii (grosimea penetrată)
s
( material de bază + supraînălţare + pătrundere ), mm
t Grosimea materialului de bază, mm
Lungimea normală a unei părţi din imaginea analizată,
L
L = 12*s, mm
d Diametrul indicaţiei de por (suflură gazoasă), mm
Σli Suma lungimilor indicaţiilor cuprinse într-o lungime, L, mm
D Distanţa dintre două indicaţii de imperfecţiuni, învecinate, mm
Dimensiunea cea mai mare a înfăşurătorii indicaţiilor de
L
imperfecţiuni apropiate (grupate), mm.
Suprafaţa care înglobează două sau mai multe indicaţii de
S
imperfecţiuni grupate sau aliniate, mm2.
În tabelul II.4 sunt prezentate tipurile de imperfecţiuni admise şi neadmise,
pe baza indicaţiilor înregistrate în imaginea radiografică, într-o îmbinare sudată,
conform prevederilor ASME
Tabelul II.4 Natura imperfecţiunilor îmbinărilor sudate cap la cap admise şi neadmise
conform Cod ASME
1o Imperfecţiuni neadmise
Nr.crt. Natura imperfecţiunii Simbolizare
1 Fisuri E; 100
2 Lipsă de topire C; 401
3 Lipsă de pătrundere Bd; Dc; 402
20 Imperfecţiuni admise
Nr.crt. Natura imperfecţiunii Simbolizare
1 Sufluri A; 200
2 Incluziuni B; 300
Criteriile de acceptare ale imaginilor radiografice conform Cod ASME:
(a) densitatea de înegrire a iamginii radiografice, care poate varia, nu este un
criteriu de acceptare sau respingere a radiografiei;
(b) indicaţiile de imperfecţiuni rotunjite se consideră relevante numai dacă
dimensiunile lor depăşesc următoarele valori:
• 0,1*s, pentru s < 3 mm;
• 0,4*s, pentru 3 ≤ s ≤ 6 mm;
• 0,8*s, pentru 6 ≤ s ≤ 50 mm;
• 1,6*s, pentru s > 50 mm.
În tabelul II.5 sunt sintetizate criteriile de admisibilitate ale indicaţiilor de
imperfecţiuni înregistrate pe radiografiile îmbinărilor sudate prin topire, cap la cap,
în conformitate cu prevederile codului ASME.
20 Prevederile SR EN 12517-1:2007
Acest standard reprezintă o normă de interpretare radiografică care stabileşte
criteriile de încadrare ale indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea
radiografică a unei îmbinări sudate, în niveluri de acceptare, pe baza caracteristicilor
lor: natura, forma, poziţia şi întinderea lor în planul radiografiei.
În privinţa întinderii indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea
radiografică, standardul operează cu simbolurile şi mărimile sintetizate în tabelul II.6.
Tabelul II.6 Simbolurile şi definiţiile mărimilor care definesc întinderea indicaţiilor de

imperfecţiuni conform SR EN 12517-1:2007
Simbolul Definiţia mărimii
l Lungimea indicaţiei imperfecţiunii, mm
Grosimea nominală a sudurii (grosimea penetrată)
s
( material de bază + supraînălţare + pătrundere ), mm
t Grosimea materialului de bază, mm
L Fiecare 100 mm din imaginea radiografică a sudurii examinate,mm
w Lăţimea imaginii radiografice a cordonului de sudură examinat,mm
h Lăţimea indicaţiei imperfecţiunii, mm
d Diametrul indicaţiei de por (suflură gazoasă), mm
b Lăţimea indicaţiei de exces de penetrare, mm
A Suma proiecţiilor indicaţiilor raportată la L*w, în %
Σli Suma lungimilor indicaţiilor cuprinse într-o lungime, L, mm
D Distanţa dintre două indicaţii de imperfecţiuni, învecinate, mm
b Lăţimea indicaţiei de supraînălţare a sudurii, mm.
Dimensiunea cea mai mare a înfăşurătorii indicaţiilor de imperfecţiuni
L
apropiate (grupate), mm.(fig.C2;C4)
Suprafaţa care înglobează două sau mai multe indicaţii de
S
imperfecţiuni grupate sau aliniate, mm2.(fig.C6)

Tabelul II.5 Criteriile de admisibilitate ale indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate pe o radiografie la îmbinările cap la cap sudate
34
prin topire, în conformitate cu ASME, cod VIII, div.1, U.W.51
IMPERFECŢIUNE
Aspect radiografic Criterii de admisibilitate
Natura Simbolizare
Nr. crt.
(indicaţiile de imperfecţiuni)
Observaţii
0 1 2 3 4 5
1 Incluziuni de Ba; (i) pentru s ≤ 19 mm
zgură 3012/3022 l ≤ 6 mm
a) izolate (ii) pentru 19 mm < s ≤ 57 mm
1 D > 6 lmax
l ≤ s mm
3
(iii) pentru s > 57 mm
l ≤ 19 mm
2 Incluziuni de Bb; CUMULATIV:
zgură 3011/3021 ௡
a) aliniate (•) pentru ‫ ܮ‬ൌ ෍ ݈௜ 12 s mm

௜ୀଵ
(• •) D ≤ 6 lmax
3 Sulfuri Aa; 2011 a) pentru s ≤ 50 mm, cumulativ

a) izolate Ae; 2015 1
(•) dmax ≤ s sau 6 mm
3

(• •) D ≥ 25,4 mm
anexele 1-6
b) pentru s > 50 mm, dmax ≥ 10

0 1 2 3 4 5
3 b) uniform dis- Aa; 2012
tribuite dmax <
1 s sau 4 mm
4
anexele 1-6
c) aliniate Ac; 2014

Ab; 2016
௡
‫ ܮ‬ൌ ෍ ݈௜ ൏ ‫ݏ‬ pentru 12 s mm

௜ୀଵ
anexele 1-6
12 s mm
‫ ܮ‬ൌ ෍ ݀௜ ൏ ‫ݏ‬ pentru sulfuri sferice
௜ୀଵ
d) grupate Ad; 2013 CUMULATIV:

n
� Li �� pentru 12 s mm
Lmax = 6 pentru s < 19 mm

i��
Lmax = 1 s pentru 19 ≤ s ≤ 57 mm

3
anexele 1-6
Lmax = 9 mm pentru s > 57 mm

Distanţa între două grupuri alăturate

D ≥ 3Lm unde L este lungimea celui mai
mare grup dintre două grupuri alăturate
35
Pentru indicaţiile de imperfecţiuni la sudurile cap la cap, înregistrate
radiografic, standardul prezintă trei nivele de acceptare simbolizate prin numerele
1, 2 şi 3, corelate cu:
• nivelurile de calitate : B,C şi D conform EN ISO 5817:2008 [13];
• tehnicile şi nivelurile de examinare: B şi A conform SR EN
1435:2001[4].
În Tabelul; 2 din acest standard [11] sunt detaliate criteriile de încadrare
in nivelurile de acceptare pentru indicaţii de imperfecţiuni la sudurile cap la cap,
pentru diferite tipuri de imperfecţiuni conform [1].
ANEXA 1
Harta porozităţilor pentru 3 mm ≤ s ≤ 6 mm

Tipul de concentraţie şi diametrul permis pentru o lungime a sudurii de 150 mm
ANEXA 2


ANEXA 3

ANEXA 4


38
ANEXA 5

ANEXA 6

39
III. DIAGNOZA IMAGINII RADIOGRAFICE
Radiografia obţinută în urma expunerii conţine mulţimea informaţiilor purtate
de fasciculul de radiaţii cu privire la structura internă sau forma piesei examinate.
Pentru a putea concretiza rezultatele informaţionale conţinute în imaginea
radiografică furnizată de tehnica de radiografie aplicată este necesară diagnoza
imaginii radiografice obţinute.
Imaginea radiografică poate fi împărţită în două zone:
• zona utilă, definită prin acea parte din suprafaţa imaginii radiografice care
conţine toate informaţiile cu privire la structura piesei cercetate, respectiv a îmbinării
sudate şi a dispozitivelor auxiliare utilizate la realizarea procesului radiografic,
cum sunt indicatorii de calitate a imaginii şi reperele utilizate în scopul identificării
radiografiei cu piesa cercetată;
• zona adiacentă sau suplimentară, reprezentând restul suprafeţei filmului
radiografic, importantă pentru decelarea unor eventuale neconformităţi existente în
materialul din care este constituită piesa cercetată.
În cele ce urmează, toate referirile privind procesul de radiodiagnostic
privesc, în principal, numai zona utilă a imaginii radiografice.
Diagnoza imaginii radiografice reprezintă ultima etapă a procesului de
radiografie industrială şi se realizează prin examinarea radiografiei obţinute, în
vederea precizării:
1. calităţii radiografiei;
2. calităţii imaginii radiografice;
3. interpretării imaginii radiografice.
Aceste trei etape ale diagnozei, desfăşurate în cadrul procesului, constituie
o mulţime finită de elemente între care se pot stabili relaţii interne, reprezentate într-
un graf de activităţi şi relaţii, aşa cum se ilustrează în fig. III.I.
Diagnoza imaginii radiografice reprezintă o etapă laborioasă a procesului
de radiografie. De cele mai multe ori, însă, practicienii privesc cu multă uşurinţă şi
superficialitate această etapă, procedând la o examinare sumară şi rapidă a iamginii
radiografice, fapt care poate conduce la decizii eronate. Importanţa problemei de
diagnoză a imaginii radiografice este atât de mare încât s-au elaborat standarde
naţionale şi internaţionale care reglementează criteriile strict necesare realizăii unor
condiţii optime de examinare a imaginii radiografice.

Fig. III.1.
Graful activităţii de diagnoză
Atelierul de sudură (1) emite

comanda de radiografie la
laborator. Laboratorul (2)
execută expunerile, developează
imaginile, elimină rebuturile
(6) şi stabileşte calitatea
radiografiilor (3), calitatea
imaginilor radiografice (4) şi
efectuează interpretarea lor
(5) comunicând rezultatul la
beneficiar (7).

În continuare vom analiza factorii cei mai importanţi care contribuie la
diagnoza corectă a imaginii radiografice.
III.1 Stabilirea calităţii radiografiilor
Stabilirea calităţii radiografiilor reprezintă prima etapă a procesului

complicat de diagnoză a imaginii radiografice.
Pentru realizarea acestei prime etape este necesară exercitarea unui dublu
examen vizual la negatoscop, prin transparenţă şi prin reflexie, uneori acesta din
urmă efectuându-se pe ambele feţe ale emulsiei fotosensibile.
În stabilirea calităţii radiografiilor executate se urmăresc informaţiile
furnizate de imaginile radiografice privind:
• modul de prelucrare fotografică;
• respectarea tehnologiilor de lucru.
Astfel, o primă triere a radiografiilor se face prin analiza vizuală prin
transparenţă şi eventual prin măsurare a nivelului densităţii optice de înegrire.
Un caz mai rar întâlnit, dar demn de a fi luat în considerare prin anumite
implicaţii generate, este cel în care la primul control vizual se găsesc radiografii
neexpuse. Această situaţie poate fi generată de două cauze distincte:
(a) în timpul expunerii filmul nu a recepţionat energie radiantă, datorită:
Diagnoza imaginii radiografice 41

(i) rămânerii sursei de radiaţii gamma în containerul de transport
sau pe furtunele sistemului de telecomandă, fapt ce reprezintă un semnal de alarmă
din punct de vedere al securităţii radiologice a personalului expus profesional şi al
mediului de lucru;
(ii) funcţionării necorespunzătoare a generatorului de radiaţii X
(filament ars, inexistenţa înaltei tensiuni, blocări în pupitrul de comandă);
(ii) erorilor în poziţionarea fasciculului de radiaţii în raport cu filmul
radiografic, în special la ansamblele sudate montate, în interiorul cărora orientarea
operatorilor este dificilă.
(b) în camera obscură procesul de prelucrare fotografică nu a decurs
normal, presupunând nerespectarea ordinei de prelucrare fotografică, inversându-se
procesele de revelare – fixare.
O a doua fază în procesul de stabilire a calităţii radiografiilor se realizează prin
eliminarea radiografiilor care prezintă defecte de prelucrare fotografică identificate
la examenul vizual a suprafeţei filmului atât prin transparenţă cât şi prin reflexie.
În final se elimină radiografiile care prezintă imagini parazite suprapuse
peste imaginea utilă a radiografiei, cum ar fi:
• imaginea ICI sau a reperelor de identificare, suprapuse peste imaginea utilă
a radiografiei;
• zgârieturi în zona utilă a imaginii;
• imagini echivoce determinate de neconformităţi ale emulsiei fotosensibile
a filmului sau de defecte mecanice ale ecranelor intensificatoare.
Toate radiografiile necorespunzătoare calitativ, eliminate prin operaţiunile
descrise mai sus, reprezintă rebuturi ale activităţii de examinare radiografică.
În vederea reducerii numărului de rebuturi, se recomandă să se facă o analiză
a cauzelor generatoare, având în vedere următoarele etape ale tehnologiei procesului
de radiografiere:
• depozitarea filmelor;
• pregătirea filmelor în vederea expunerii;
• realizarea tehnicii radiografice;
• modul de prelucrare fotografică;
• condiţiile de arhivare.
III. 1.1 Condiţiile de depozitare a filmelor

Ca orice material fotosensibil, depozitarea filmelor radiografice, neexpuse,
trebuie să asigure anumite condiţii de temperatură şi umiditate necesare conservării
optime a emulsiei fotosensibile, condiţii impuse de fabricant. De asemenea este
necesar ca încăperea respectivă să fie protejată contra acţiunii radiaţiilor penetrante,
iar ambalajul filmelor să nu fie deteriorat, pentru a se împiedeca acţiunea dăunătoare
a radiaţiilor luminoase. Nerespectarea acestor condiţii conduce la obţinerea unor
rebuturi radiografice.

Astfel, temperaturile şi umiditatea, excesive, produc ondulaţii ale hârtiei de
ambalare individuală a filmului, ondulaţii care se pot imprima pe stratul emulsiei
fotosensibile, deformându-l, producând variaţii de grosime ale acestuia; în zonele
în care stratul de emulsie este mai gros, în timpul expunerii, procesul de ionizare a
emulsiei fotosensibile este mai intens decât în zonele în care stratul este mai subţire.
După prelucrarea fotografică imaginea radiografică apare cu „haşuri” având aspectul
unor rizuri cu tonuri diferite, asa cum se prezintă în fig. III.2.
Fig. III.2. Imaginea radiografică înregistrată pe un film depozitat în condiţii excesive

de temperatură şi umiditate
Dacă filmele sunt depozitate în încăperi neprotejate contra acţiunii radiaţiilor

penetrante, acţiunea acestora face să apară un voal cenuşiu pe filmul prelucrat
fotografic.
De asemenea, ambalajul deteriorat al filmelor nu mai poate împiedica
pătrunderea luminii şi radiografia va fi rebutată datorită unui voal intens, parţial sau
total, care apare în zona în care ambalajul nu a fost corespunzător.
Uneori se poate ca filmul să prezinte defecte de fabricaţie care pot determina,
de asemenea, rebutarea radiografiei. În fig. III.3 a şi b se pot vedea aspectele unor
defecte de fabricaţie existente în emulsia fotosensibilă, puse în evidenţă după
expunere şi prelucrare fotografică.

(a)
(b)
Fig. III.3. Imaginea radiografică înregistrată pe un film cu defecte de fabricaţie

III. 1.2 Pregătirea filmelor în vederea expunerii
În vederea realizării expunerii radiografice, filmul se introduce împreună
cu ecranele intensificatoare într-o casetă rigidă sau flexibilă care are rolul de
protecţie contra caţiunii radiaţiilor luminoase. Cauzele care conduc la obţinerea
unor radiografii necorespunzătoare se pot datora şi casetelor de protecţie, ecranelor
intensificatoare sau a condiţiilor de transport al filmelor la locul expunerilor.
Dacă închiderea casetei a fost defectuoasă, lumina poate pătrunde şi
impresiona filmul numai într-o regiune în care, după developare, apare o bandă
neagră sau pete negre cu contur neregulat. Aceleaşi imagini apar şi în cazul lucrului
cu casete flexibile din cauciuc, hârtie sau material plastic care, pe durata procesului
de radiografie, au fost deteriorate. Imaginea radiografică a unui asemenea film
este prezentată în fig. III.4. Pentru eliminarea acestor cauze frecvent întâlnite în
practica radiografică este necesară verificarea periodică a calităţii casetelor utilizate
şi îndepărtarea defectelor constatate.
Fig. III.4. Imaginea radiografică înregistrată pe un film expus într-o casetă

deteriorată
De asemenea, încărcarea greşita a casetelor cu filmul radiografic

poziţionat în exteriorul ecranelor intensificatoare, conduce la apariţia unui defect
iremediabil, deoarece timpul de expunere, determinat în condiţii normale, nu mai
este corespunzător. În acest caz filmul apare subexpus, sau supraexpus, având un
contrast mic al imaginii şi nu poate fi luat în considerare la interpretarea imaginii
radiografice.

Ecranele intensificatoare trebuie protejate de acţiuni mecanice deoarece
orice actiune mecanică asupra acestora se înregistrează pe emulsia fotosensibilă,
denaturând imaginea radiografică, îngreunând interpretare ei. Se recomandă ca după
fiecare expunere să se efectueze o verificare amănunţită a modului în care se prezintă
ecranele intensificatoare. Se recomandă, de asemenea, ca ecranele intensificatoare
metalice să fie şterse periodic cu o bucată de vată sau de ţesătură moale, îmbibată cu
alcool, eliminându-se în acest mod impurităţile care pot influenţa negativ calitatea
imaginii radiografice. În fig. III.5 şi III.6 se pot observa imagini radiografice obţinute
prin utilizarea unor ecrane metalice fisurate, şi respectiv, cu impurităţi pe suprafaţa lor.
Fig. III.5. Imagine radiografică înregistrată pe un film expus între ecrane

intensificatoare de plumb care au avut fisuri transversale
Utilizarea unor ecrane intensificatoare cu dimensiuni mai mici sau mai

mari decât filmul plasat între ele conduce, de asemenea, la obţinerea unor imagini
radiografice cu înegrire necorespunzătoare.
Greşeli de pregătirea filmelor în vederea expunerii sunt determinate şi de
introducerea filmului între ecranele intensificatoare, fără a se îndepărta hârtia de
protecţie a filmului; în această situaţie, după prelucrarea fotografică, imaginea
radiografică reprezintă o distribuţie nesemnificativă a densităţii optice de înegrire,
precum şi un contrast slab.
Pentru evitarea apariţiei unor zgârâituri a emulsiei fotosensibile se recomandă
ca ansamblul film-ecran să se introducă în casetă astfel încât să se elimine orice
posibilitate de frecare dintre film şi ecranele intensificatoare.
Dacă filmul, odată introdus în casetă (în special în cele rigide), nu este în
contact intim cu suprafaţa ecranelor intensificatoare, între suprafaţa filmului şi cea
a ecranelor rămân straturi subţiri de aer. La trecerea fasciculului de radiaţii prin

Fig. III.6. Imagine radiografică înregistrată pe un film expus între ecrane
intensificatoare de plumb cu impurităţi pe suprafaţă
ansamblul film-ecran fotoelectronii eliberaţi din ecranul intensificator vor avea un

grad mai mare de împrăştiere al cărui efect va fi reducerea contrastului imaginii
radiografice, deci radiografia ar putea fi rebutată. Pentru evitarea acestei cauze se
recomandă utilizarea casetelor ermetic închise din care se poate elimina aerul cu
ajutorul unei pompe de vid; în acest mod, prin realizarea unui contact intim film-
ecran-casetă, se obţine o radiografie de bună calitate care va avea o imagine cu
contrast ridicat.
De multe ori introducerea filmului între ecranele metalice încă umede
conduce la apariţia unei imagini ca cea prezentată în fig. III.7. Filmul fiind umed,
emulsia va adera la suprafaţa ecranului şi, după expunere, la extragerea filmului din
casetă în vederea developării sale, emulsia fotosensibilă este desprinsă de ecranul
metalic intensificator.
În timpul transportului la locul expunerii, mai ales în condiţii de şantier,
unde locurile destinate expunerilor sunt dispersate, trebuie avute în vedere şi alte
cauze care pot produce neajunsuri chiar înaintea expunerii.
Astfel, în primul rând, casetele, mai ales cele flexibile, trebuie protejate
de lovituri, contacte cu obiecte ascuţite sau colţuroase, care ar putea provoca
deteriorări ale casetelor sau chiar ale filmelor radiografice. În aceiaşi măsură excesul
de umiditate pe timp ploios poate degrada emulsia fotosensibilă.

Fig. III.7. Imagine radiografică înregistrată pe un film introdus între ecrane
intensificatoare de plumb, umede
Uneori, datorită faptului că, în timpul transportului sau la locul expunerii,

casetele cu filme nu sunt ferite de acţiunea surselor de radiaţii penetrante cu care
urmează a se lucra, emulsia fotosensibilă va fi impresionată de acţiunea acestora.
După expunere şi prelucrare fotografică imaginea va prezenta un voal care reduce
contrastul imaginii radiografice.
III.1.3 Realizarea tehnicii radiografice

În vederea expunerii, piesa care urmează a fi examinată trebuie pregătită
prin curăţirea suprafeţei sale. De multe ori, în cazul examinării îmbinărilor sudate
la conducte, nu se îndepărtează din interiorul conductei: zgura rămasă de la sudură,
resturile de metal rămase de la prelucrarea marginilor conductei în vederea sudării,
resturi de electrozi sau, pur şi simplu, pământ sau pietriş; în acest caz, radiografia
apare cu pete albicioase, cu contur regulat care fac imposibilă interpretarea imaginii
rediografice. În fig. III.8 este reprodusă imaginea unei îmbinări sudate la o conductă
la care nu s-au îndepărtat pietrele existente în interiorul său.
Un alt caz, mai rar dar interesant care apare, este cel al conductelor
tehnologice la care s-a executat proba hidraulică înaintea examinării radiografice.
Din cauza rămânerii apei pe anumite zone ale conductei, radiografiile obţinute nu
sunt uniform expuse, imaginea radiografică prezentând un contrast mic.

Fig. III.8. Imaginea radiografică a unei îmbinări sudate la o conductă cu pietriş în interior
Dacă marcajele utilizate la identificarea radiografiei nu sunt bine fixate lângă

cordonul de sudură se poate ca, în timpul expunerii, acestea să se suprapună peste
sudură, imaginea lor pe radiografie împiedicând corecta interpretare a acesteia.
Folosirea unor indicatori de calitate a imaginii care nu corespund prevederilor
standardelor determină, de asemenea, rebutarea radiografiei.
Uneori imaginea radiografică apare ”dublată”. Cauzele care determină
apariţia acestor imagini ”mişcate” pot fi generate de:
• mişcarea piesei examinate în timpul expunerii;
• fixarea necorespunzătoare a ansamblului film-ecran-casetă, care se poate
deplasa în timpul expunerii;
• deplasarea sursei de radiaţii în timpul expunerii.
Evident că radiografiile realizate în aceste condiţii prezintă ”dublarea”
imaginii radiografice a sudurii examinate, a marcajelor de identificare, a ICI şi, ca
atare, nu pot fi luate în considerare la interpretare, fiind rebutate.
Una dintre deficienţele des întâlnite este dubla expunere. Neatenţia
personalului operator face să se folosească de două ori acelaşi film, astfel încât pe
filmul radiografic developat apar două imagini radiografice, diferite, suprapuse, care
determină rebutarea radiografiei.
Dacă nu se îndepărtează corpurile străine din vecinătatea îmbinării
examinate, imaginea radiografică a sudurii va fi denaturată de imaginea corpului
străin învecinat. În fig. III.9 se poate vedea pe imaginea radiografcă a unei suduri
suprapunerea imaginii radiografice a unei scânduri de brad (la care se pot distinge
nervurile) în care se află un cui îndoit.
Fig. III.9. Imaginea radiografică a unei îmbinări sudate pe care, în timpul expunerii
s-a aflat o bucată de scândură de brad cu un cui
În cazul radiografierii recipienţilor cilindrici sau sferici confecţionaţi din

tablă groasă se întâmplă să apară un decalaj între poziţia în care este fixată caseta
cu film pe suprafaţa exterioară a recipientului şi poziţia în care este fixată sursa
de radiaţii pe partea interioară a recipientului. După developarea filmului, regiunea
filmului mai apropiată de sursa de radiaţii va avea o densitate optică de înegrire mai
mare decât restul filmului; acest lucru face ca imaginea radiografică să nu poată fi
interpretată.
Aceiaşi problemă o putem întâlni şi la expunerile exterioare efectuate la
asemenea recipiente.
În cazul radiografierii în incinte închise, sau în apropierea unor corpuri
puternic difuzante, pentru evitarea obţinerii unor imagini cu contrast slab se
utilizează ecrane suplimentare de plumb cu grosime mai mare, care au rolul de a
proteja filmul contra efectului de împrăştiere a radiaţiilor primare.
La instalaţiile de radiografie cu telecomandă poate surveni o deficienţă
a sistemului de telecomandă care face ca sursa de radiaţii să nu ajungă la locul
destinat pentru expunere. În acest caz imaginea radiografică a cordonului de sudură,
marcajele de identificare şi imaginea ICI apar deformate, aşa cum se poate vedea în
fig. III.10.
Fig. III.10. Expunere cu centrare incorectă. Se observă deformaţii ale imaginii
cordonului de sudură şi a indicatorului de calitate a imaginii
Uneori, la fixarea casetei cu film pentru expunere, folosind obiecte ascuţite

sau cu muchii, se produce o deformare a ecarnelor metalice intensificatoare şi a
stratului fotosensibil. În timpul expunerii, în regiunea în care stratul fotosensibil
a fost deformat, procesul de ionizare va fi mai intens, revelarea mai intensă, astfel
încât această deformaţie va apare în imaginea radiografică sub forma unei dungi
negre, bine conturată, aşa cum se prezintă în fig.III.11. Dacă aceasta imagine se
suprapune imaginii cordonului de sudura, radiografia trebuie rebutată.
Fig. III.11. Imagine

radiografică obţinută
pe un film care a avut
deformaţii ale emulsiei
fotosensibile

Determinarea sau calculul incorect al timpilor de expunere conduce la
greşeli destul de întâlnite în practica radiografică: supraexpunerea sau, respectiv,
subexpunerea. Ambele greşeli determină rebutarea radiografiilor.
Trebuie amintit că unele radiografii supra sau subexpuse se pot obţine nu
numai ca urmare a calculului eronat al timpului de expunere. În situaţiile când timpii
de expunere au fost calculaţi corect, rebuturile de supra sau subexpunere mai pot fi
generate şi de nerespectarea distanţei de expunere, a geometriei de expunere, sau a
necunoaşterii activităţii sursei de radiaţii.
Din cele expuse mai sus se poate înţelege importanţa greşelilor determinate
de aplicarea incorectă a procedurilor de radiografiere care determină inevitabil,
radiografii necorespunzătoare calitativ, irecuperabile.
III.1.4 Modul de prelucrare fotografică

Filmele expuse trebuie prelucrate fotografic pentru transformarea imaginii
latente în imagine radiografică, stabilă în timp.
Diversele greşeli de developare pot fi grupate în două categorii:
• greşeli de preparare a soluţiilor;
• greşeli de prelucrare fotografică.
(a)Greşeli de prepararea soluţiilor. Greşelile de preparare a soluţiilor sunt
determinate de nerespectarea procedurilor de preparare indicate de furnizorul
substanţelor chimice necesare. În tabelele III.1 şi 2 sintetizăm cauzele care determină
apariţia greşelilor şi natura lor generate de prepararea soluţiilor de prelucrare
fotografică. Aceste deficienţe nu pot fi remediate, fiind necesară schimbarea soluţiilor
de developare.
Tabelul III.1. Acţiunea soluţiei revelatoare şi deficienţele provocate de aceasta asupra

emulsiei fotosensibile
Nr. Natura
Cauzele care determină apariţia greşelii
crt. greşelii
1. Greşeală în ordinea de dizolvare a substanţelor
2. Prepararea soluţiei revelatoare la o temperatură prea ridicată
3. Lipsa sau insuficienţa substanţei antivoal
4. Cantitatea excesivă de baze
5. Cantitatea insuficientă se sulfit de sodiu sau folosirea sulfitului Voal chimic
oxidat
6. Utilizarea de substanţe chimice impure
7. Păstrarea soluţiei revelatoare într-un vas de material
necorespunzător
8. Păstrarea soluţiei revelatoare într-un vas în care au rămas Voal colorat
urme de soluţie veche, oxidată

9. Omiterea introducerii substanţei reducătoare Nu se
10. Omiterea introducerii bazei produce
11. Descompunerea substanţei reducătoare revelarea
Tabelul III.2. Acţiunea soluţiei fixatoare şi deficienţele provocate de aceasta asupra

Nr. Natura
Cauzele care determină apariţia deficienței
crt. deficienței
1. Soluția fixatoare este prea concentrată sau are temperatura Lipsă
ridicată contrast
2. Insuficiența sulfitului de sodiu în soluția fixatoare acidă. Pete
galben-cenușiu
Este adevărat că în prezent, prin utilizarea unor chimicale presetate, unele
dintre aceste cauze de rebutare nu se mai regăsesc în procesul de prelucrare fotografică.
(b)Greşeli de prelucrarea fotografică. Greşelile de prelucrare fotografică se pot
clasifica după operaţiunile prevăzute în procedurile de developare, astfel:
(i) greşeli de pregătirea filmelor pentru developat;
(ii) greşeli de revelare;
(iii) greşeli de fixare;
(iv) greşeli de spălare şi uscare.
(i) Greşelile de pregătirea filmelor pentru developat sunt determinate de:
- impurităţile aflate pe masa destinată încărcării sau descărcării filmelor în şi din
casete;
- impurităţile sau umezeala de pe mâinile persoanei care pregăteşte filmele;
- extragerea rapidă a filmelor din casete pentru evitarea producerii zgârieturilor sau
a încărcărilor electrostatice a emulsiei fotosensibile.
(ii) Greşeli în procesul de revelare sunt determinate de:
- descărcările electrostatice, pe timp călduros, produse la introducerea filmului
electrizat, în soluţia revelatoare; în fig.III.12 se prezintă o asemena imagine;

radiografică realizată pe
un film la care s-au produs
descărcări electrostatice
- acumularea bulelor de aer pe suprafaţa filmului, care determină apariţia unor pete
transparente, cu contur bine delimitat;
- neuniformitatea temperaturii în masa soluţiei revelatoare;
- neintroducerea completă a filmului în soluţia revelatoare sau scăderea nivelului
acesteia;
- suprapunerea sau lipirea mai multor filme în procesul de revelare;
- creşterea temperaturii soluţiei revelatoare în perioadele calde ale anului;
- temperatura băii de spălare intermediară, mai mică decât temperatura băii de
revelare; se produc contracţii ale suprafeţei sensibile a filmului care se va degrada
prin desprinderea emulsiei de pe suportul filmului, la cea mai mică atingere. În fig.
III.13 se iliustrează o asemenea situaţie.
Fig. III.13. Imagine radiografică înregistrată pentru un film cu emulsie desprinsă de

pe suport
- nerespectarea timpilor de revelare;

- utilizarea unor soluţii revelatoare puternic oxidate;
- diferenţa de temperatură între soluţia revelatoare şi ramele metalice în care se
introduce filmul expus pot genera imagini ca cele din fig. III.10, în care observă pe
latura de sus a fotografiei, imaginile găurilor perforate ale rammei de developare;
- petele de soluţie fixatoare căzute pe film, înainte de introducerea sa în soluţia
revelatoare determină, după developare, imagini ca cea prezentată în fig. III.14;

radiografică cu pete de
fixator căzute pe film
înainte de revelare. Se
observă şi zgârieturi ale
(iii) Greşeli în cursul procesului de fixare fiind determinate de:

- nerespectarea timpului de fixare;
- insuficienţa spălării intermediare a filmului, după revelare;
- suprapunerea filmelor în baia de fixare care determină radiografii a căror imagine
este prezentată în fig. III.15;
Fig. III.15. Suprapunere de filme în procesul de prelucrare tehnologică

- utilizarea unor soluţii de fixare uzate;
- temperaturi prea mari sau prea mici ale băii de fixare.
(iv) Greşeli de spălare:
- spălarea insuficientă;
- lovirea sau zgârierea filmului care generează imagini ca cele din fig. III.13 şi 14;
- spălarea în apă care conţine microorganisme;
- spălarea în apă calcaroasă;
- spălare exagerată.
(v) greşeli de uscare:
- nerespectarea timpilor de uscare;
- ventilaţie insuficientă;
- temperatura prea mare.
III.1.5 Condiţii de depozitare în arhivă.

Depozitare necorespunzătoare a radiografiilor, după prelucrarea fotografică
şi interpretare, în condiţii de temperatută şi umditate nerecomandate pot determina
apariţia unor pete de mucegai.
În Tabelul III.3 se prezintă o altă clasificare a rebuturile generate de
nerespectarea procedurior de prelucrare fotografică, în funcţie de aspectul imaginii
radiografice.
III.2 Stabilirea calităţii imaginii radiografice
Pentru stabilirea calităţii imaginii radiografice trebuie parcurse trei etape

privind informaţiile furnizate de imaginea radiografică înregistrată pe emulsia
fotosensibilă a filmului:
• determinarea valorii densităţii optice de înegrire, în imaginea utilă a
radiografiei;
• determinarea valorii indicelui de calitate a imaginii;
• încadrarea în standarde.
Imaginea radiografică se va considera acceptabilă dacă primele două valori
ale mărimilor de mai sus se încadrează în cerinţele standardelor radiografice.
Activităţile desfăşurate de interpretator pentru stabilirea calităţii imaginii
radiografice sunt ilustrate, schematic, în graful din fig.III.16.

Tabelul III.3. Clasificarea rebuturilor radiografice după aspectul imaginii radiografice
Nr. Cauzele care generează greşeala radiografică Efectele produse în

Aspectul imaginii radiografice
crt. imagine
1 2 3 4
1. Imagine radiografică cu densitateA. Supraexpunere generată de alegere a unui timp a) Scade contrastul
de înnegrire mare, uniform de expunere mare în raport cu: distanţa de expunere, imaginii
repartizată pe toată suprafaţa grosimea materialului, intensitatea şi energia radiaţiei b) Face imposibilă
utilizate, tipul filmului întrebuinţat şi a ecranelor interpretarea
intensificatoare
B. Suprarevelarea prin adoptarea unui timp de revelare
sau temperatură a soluţiei de revelare prea mare
2. Imagine radiografică cu densitate A. Supraexpunerea generată de alegerea unui timp de a) Scade contrastul
de înnegrire mică, uniform expunere mic în raport cu: distanţa de expunere, grosimea imaginii
repartizată pe toată suprafaţa materialului, intensitatea şi energia radiaţiei utilizate, b) Face imposibilă
tipul filmului întrebuinţat şi a ecranelor intensificatoare interpretarea
B. Subrevelare prin adoptarea unor timpi de revelare sau
temperaturi a soluţiei de revelare prea mici
C. Încărcarea necorespunzătoare a filmului; film plasat în
spatele ecranelor intensificatoare
3. Imagine radiografică cu densitate A. Lipsa sursei de radiaţii gama Lipsă imagine
de înnegrire foarte mică B. Nefuncţionarea generatorului de radiaţii X radiografică
(densitate de voal) C. Inversiunea proceselor de revelare-fixare
4. Imagine radiografică cu densitate A. Expunerea neuniformă a suprafeţei filmului generată Interpretare imposibilă
Diagnoza imaginii radiografice

de înnegrire continuu variabilă de utilizarea unei geometrii de expune incorecte
(fig. III.10) B. Neuniformitate în distribuţia temperaturii soluţiei
revelatoare
57
58
5. Imagine distorsionată (fig. III.10) A. Expunere necentrată corect Interpretare imposibilă
6. Imagine radiografică cu corpuri Existenţa unor corpuri străine între film şi sursa de radiaţii Interpretare imposibilă
străine (fig. III.8)
7. Imagine cu aspect de franje late Temperatură şi umiditate excesivă la depozitarea filmelor Interpretare imposibilă
(fig. III.2) neexpuse
8. Imagine cu striuri negre locale Defect de fabricaţie al filmului Interpretare imposibilă
sau generale (fig. III.3)
9. Imagine cu linii negre, Utilizarea ecranelor intensificatoare cu defecţiuni Interpretare imposibilă
neregulate, cu aspect de fisuri
(fig. III.5, 6, 7)
10. Imagine cu aspect de dungi Acţiuni mecanice asupra ansamblului film-eran-casetă Dacă nu apare pe
negre, bine conturate, drepte sau imaginea utilă se poate
ondulate (fig. III.11) face interpretarea
11. Imagini radiografice suprapuse Dublă expunere Interpretare imposibilă
12. Imagini care conţin puncte sau Efecte de descărcare electrostatică Interpretare imposibilă
ramificaţii de înnegrire mare (fig.
III.12)
13. Inversia imaginii A. Lumina necorespunzătoare în camera obscură Interpretare imposibilă
B. Expuneri intense la lumină de scurtă durată a filmului
expus, înainte de prelucrarea fotografică
14. Striuri albicioase Efecte de construcţie a emulsiei filmului datorate Interpretare imposibilă
variaţiei mari de temperatură între baia de revelare şi cea
de spălare intermediară

15. Voal cenuşiu suprapus imaginii A. Acţiunea radiaţiilor în locurile de depozitare a filmelor a) Scade contrastul
radiografice B. Lumină necorespunzătoare în camera obscură imaginii
C. Proces de revelare de lungă durată b) Interpretare
imposibilă
16. Voal intens, parţial sau total A. Ambalaj necorespunzător Interpretarea este
(fig. III. 4) B. Casetă necorespunzătoare posibilă dacă voalul nu
afectează zona utilă a
imaginii radiografice
17. Voal galben-verzui Soluţia fixatoare conţine urme de soluţie revelatoare Interpretarea nu este
posibilă
18. Voal galben Soluţia fixatoare degradată, uzată Interpretarea nu este
posibilă
19. Voal alb-lăptos Timpul de fixare prea scurt, imaginea nu este fixată Interpretarea nu este
posibilă
20. Pete albicioase cu contur Resturi de metal de la operaţiile de prelucrare a capetelor Interpretarea nu este
neregulat, în cazul radiografierii conductei în vederea sudării posibilă
conductelor tehnologice
21. Pete albicioase cu contur regulat, Pietre sau pământ în conductă Interpretarea nu este
în cazul radiografierii conductelor posibilă
tehnologice (fig. III.8)
22. Pete închise, înconjurate de zone Zgură necurăţată aflată la interiorul conductei Interpretarea nu este
mai deschise, în zona primului posibilă
strat al sudurii la conducte
tehnologice
23. Pete întunecate, mici, bine A. Nu s-a dizolvat complet substanţa reducătoare din Interpretarea nu este
conturate soluţia revelatoare posibilă
B. Contactul emulsiei cu metale oxidabile
24. Pete gălbui Revelator puternic oxidat
25. Pete alb-argintii (fig. III.14) În cursul revelării sau înaintea procesului de revelare Interpretarea este

filmul este atins de soluţia fixatoare posibilă dacă petele nu
59
60
26. Pete transparente, bine conturate Existenţa bulelor de aer pe suprafaţa filmului în timpul Interpretarea este
procesului de revelare posibilă dacă petele nu
27. Pete albicioase A. Spălare insuficientă Interpretarea este
B. Spălare în apă calcaroasă posibilă dacă petele nu
28. Pete rotunde vizibile la examenul Urma picăturilor de apă uscată rapid Interpretarea este
prin reflexiei posibilă dacă petele nu
29. Zonă marginală transparentă Soluţia revelatoare insuficientă Interpretarea este
posibilă dacă petele nu
30. Găuri în gelatină, înconjurate de Acţiunea microorganismelor din baia de spălare Interpretarea este
pete albe posibilă dacă petele nu
31. Zgârieturi (figura III.14) numai Contactul emulsiei fotosensibile cu corpuri dure Interpretarea este
pe o singură faţă a radiografiei, posibilă dacă petele nu
observate de multe ori numai în afectează zona utilă a
reflexia luminii imaginii radiografice

Fig. III.16.
Graful
activităţilor
de stabilire a
calităţii imaginii
radiografice
După trierea radiografiilor (1) acestea intră în procesul de stabilire a calităţii imaginii radiografice
(2) desfăşurat în trei etape: determinarea densităţii optime de înnegrire (3), determinarea
valorii indicelui de calitate (4,5) şi încadrarea în standarde (6). În fiecare etapă imaginile
necorespunzătoare se refac (7) sau se rebutează (8); cele admise trec în procesul de interpretare (9).
III. 2.1 Determinarea valorii densităţii optice de înegrire

Una dintre condiţiile importante privind realizarea unei imagini radiografice
de bună calitate este asigurarea unei expuneri corespunzătoare care să determine un
anumit nivel al densităţii de înegrire în imaginea utilă a radiografiei, nivel a cărui
valoare să se încadreze în prevederile standardului impus de documentaţia tehnică.
Determinarea valorii densităţii optice de înegrire se face examinând vizual
radiografia prin transparenţă, cu ajutorul negatoscopului şi al fotodensitometrului
din dotarea laboratorului; pentru determinări aproximative se pot utiliza şi etaloanele
de densităţi optice de înegrire. Valoarea optimă a densităţii optice de înegrire este
determinată de doi factori:
• expunerea;
• prelucrarea fotografică.
(i) Expunerea. Este foarte limpede faptul că realizarea unei expuneri
incorecte, mai mare sau mai mică decât valoarea optimă, conduce la variaţii
corespunzătoare ale nivelului densităţii optice de înegrire a imaginii radiografice,
astfel încât asemenea radiografii nu vor putea trece prin filtrul impus de standarde
şi, ca atare, vor fi rebutate şi apoi refăcute.
(ii) Prelucrarea fotografică. Dacă expunerile au fost realizate corect,
factorul care mai poate determina o acţiune negativă asupra nivelului densităţii
optice de înegrire este modul de prelucrare fotografică. În ipoteza că soluţiile au fost
preparate conform reţetei indicată de furnizorul de filme, singurii factori determinanţi
în atingerea nivelului optim al densităţii optice de înegrire rămân:
• timpul de revelare;
• temperatura revelatorului.
În fig. III.17 este prezentat, în mod calitativ, modul în care timpul de revelare
determină variaţii ale densităţii optice de înegrire pentru expuneri constante ale
filmului radiografic. Mărirea timpului de revelare peste valoarea optimă indicată
de furnizor, menţinând temperatura constantă, produce o creştere atât a densităţii
optice de înegrire, cât şi a voalului chimic, a gradientului şi chiar a granularităţii
imaginii radiografice.
Fig. III.17. Ilustrarea calitativă a influenţei timpului de revelare, t, asupra densităţii

optice de înnegrire, D pentru expuneri constante ale filmului radiografic. Creşterea
timpului de revelare de la t1 la t2 induce o creştere a densităţii de înnegrire de la D1 la
D2. Simultan apar şi alte efecte: pozitive - creşterea gradientului imaginii şi negative -
creşterea voalului chimic de la D01 la D02 şi a granularităţii imaginii radiografice.
Temperatura soluţiei de revelare influenţează, de asemenea, nivelul densităţii

optice de înegrire; creşterea temperaturii determină o creştere a vitezei de revelare,
care, pentru timp de revelare constant, induce creşteri ale densităţii optice de înegrire.
Dacă temperatura soluţiei revelatoare depăşeşte 28°C în emulsia fotosensibilă vor
apare reticulări sau încreţiri ale acesteia. Invers, micşorând temperatura soluţiei
revelatoare sub 18°C, scade activitatea de revelare a hidrochinonei deci şi valoarea
densităţii optice de înegrire.

III.2.2 Determinarea valorii indicelui de calitate a imaginii.
Etapa a doua a procesului de stabilire a calităţii imaginii radiografice
constă în determinarea indicelui de caliate a imaginii, operaţiune care se face de
către interpretator, la negatoscop, printr-un examen vizual prin transparenţă, în baza
prevederilor din standardele de control radiografic precizate în documentaţia tehnică
a produsului.
Acest proces se desfăşoară în două secvenţe:
(i) Verificarea modului de utilizare a indicatorilor de calitate a imaginii folosiţi
în tehnica radiografică, utilizând negatoscopul, pentru extragerea următoarelor
informaţii din conţinutul imaginii radiografice:
• natura, forma, dimensiunile şi simbolul ICI;
• aşezarea ICI în raport cu sursa de radiaţii, cu cordonul de sudură şi cu zona
examinată;
• eventuala mascare de către ICI a imaginii unor imperfecţiuni reale;
• decelarea imaginilor imperfecţiunilor artificiale ale ICI în imaginea
radiografică a acestuia.
În situaţia în care una dintre condiţiile de mai sus, nu se încadrează prevederilor
impuse de standardele de radiografie, radiografia se consideră necorespunzătoare şi
trebuie refăcută. Dacă sunt realizate toate aceste condiţii, se poate continua procesul
de interpretare.
(ii) Determinarea valorii indicelui de caliate a imaginii. Valoarea indicelui de
calitate a imaginii este dată de dimensiunea celei mai mici imperfecţiuni artificiale
a ICI a cărei imagine este vizibilă pe radiografia executată într-o geometrie dată.
Această mărime se exprimă fie în mm fie prin numărul acesteia [4;7;8;9]. Pentru
diferite tipuri de ICI, valoarea indicelui de caliate a imaginii are următoarele
semnificaţii, în conformitate cu standardele de radiografie:
• pentru ICI cu fire, valoarea indicelui de calitate a imaginii este dată de
diametrul celui mai subţire fir a cărui imagine este vizibilă pe radiografie, d, exprimat
în mm, sau prin numărul, W, al acestuia;
• pentru ICI cu trepte şi găuri, valoarea indicelui de calitate a imaginii este
dată de diametrul găurii celei mai mici vizibile pe radiografie, d, exprimat în mm,
sau prin numărul, H, al acesteia. Pentru acest tip de ICI, dacă treapta are două găuri,
ambele trebuie să fie vizibile.
III.2.3 Încadrarea în standardele de radiografie.

Valorile acceptate ale indicelui de calitate a imaginii se precizează în
standardele: SR EN 1435:2001 şi SR EN 462:1996.
După stabilirea valorii densitatăţii optice de înegrire şi a valorii indicelui de
calitate a imaginii, se vor compara datele obţinute cu specificaţiile din standarde,
operaţiune în urma căreia radiografiile sunt împărţite în două categorii:
• cele respinse, care trebuie refăcute după eliminarea cauzelor care au
determinat rezultatele necorespunzătoare;
• cele admise, din punct de vedere al calităţii imaginii radiografice, care
fac obiectul ultimei faze a procesului de radiodiagnostic: interpretarea imaginii
radiografice.
Pentru exemplificarea procedeului aplicat în vederea stabilirii calităţii
imaginii radiogarfice propunem analiza radiografiei unei îmbinări sudate dintre două
table de oţel cu grosimea de 9 mm, la care s-au utilizat ICI cu fire aşezat spre sursa
de radiţii. Radiografia s-a executat cu radiaţii X, în Tehnica A, cu expunere printr-un
singur perete. Fotografia imaginii radiografice este prezentată în fig. III.18.
Examenul radiografic efectuat la negatoscop, prin transpatenţă, permite
extragerea următorului conţinut informaţional privind problema propusă:
• densitatea optică de înegrire: 2,2;
• ICI cu fire utilizat: marca 6-ISO-12;
• ICI s-a aşezat corespunzător, cu firele transversal faţă de cordonul de
sudură;
• imaginea ICI nu maschează imaginea unor eventuale imperfecţiuni din
îmbinarea sudată sau din materialul de bază;
• este realizeazată condiţia de vizibilitate parţială a imaginii firelor, deci se
poate determina indicele de calitate a imaginii;
• pe imaginea radiografică a ICI se poate vedea bine imaginea radiografică
a primelor 6 fire din ICI;
• diametrul celui mai subţire film decelabil este egal cu 0,32 mm.
Indicele de calitate a imaginii este: d = 0,32 mm sau W = 11, conform
SR EN 462-3:1998, Tab.1
Încadrarea în standarde: RESPINS, conform SR EN 1435:2001, Tab
B.1 care prevede pentru grosimea de 9 mm, valoarea acceptată a indicelui de
calitatea a imaginii egală cu de d = 0,2 mm sau W=13.
Notă: Dacă radiografia ar fi fost executată cu sursa de Ir-192, imaginea
radiografică ar fi fost admisă din punctul de vedere al calităţii imaginii, cu
valoarea W = 11, sau d = 0,32 mm, conform notei 1) din subsolul Tab. B1.
III.3 Interpretarea imaginii radiografice
Procesul de interpretare a imaginii radiografice se efectuează la negatoscop,

printr-un examen al radiografiei, prin transparenţă. În acest fel, variaţiile densităţii
optice de înegrire, în planul radiografiei, reprezintă informaţii despre structura
interna a materialului examinat radiografic, asupra formei şi configuraţiei piesei
radiografiate.
Interpretarea imaginii radiografice este un proces laborios care se realizează
de către interpretator şi are drept scop principal obţinerea unor informaţii furnizate
prin analiza imaginii radiografice.
Procesul poate fi desfăşurat în două sensuri:

(a)
(b)

Fig. III.18. (a) Fotografia imaginii radiografice a unei îmbinări sudate între două table de oţel cu grosimea de 9 mm, realizată
cu radiaţii X, folosind I.C.I. cu fire. În subsolul fotografiei (b) este desenată schematic imaginea acesteia.
65
• un sens inductiv, constând în extragerea de informaţii din imaginea
radiografică în baza unor ipoteze iniţiale, bine cunoscute, cu privire la îmbinarea
sudată radiografiată, la care se cunosc apriori unele caracteristici privind forma şi
dimensiunile pieselor îmbinate, geometria în care s-a executat expunerea radiografică,
natura şi caracteristicile sursei de radiaţii şi a filmelor utilizate, etc. În acest caz
interpretatorul coreleaza informaţiile furnizate de analiza imaginii radiografice cu
informaţiile cunoscute apriori asupra condiţiilor în care s-a obţinut radiografia, le
analizează în ansamblu şi ia decizia asupra calităţii îmbinării cercetate radiografic;
• un sens deductiv, constând în extragerea tuturor informaţiilor furnizate
de analiza imaginii radiografice în vederea stabilirii atât a calităţii îmbinării sudate,
cât şi a determinării unor caracteristici privind fie piesa examinată radiografic (ca
forma şi dimensiunile sale, tehnologia de sudură utilizată) fie alte elemente specifice
procesului radiografic (ca geometria de expunere, tipul şi natura sursei de radiaţii
sau filmul utilizat etc.). Corelarea acestor informaţii conduce la decizia finală privind
calitate îmbinării sudate.
În fig.III.19 sunt reprezentate, schematic, cele două sensuri în care se poate
desfăşura procesul de interpretare a imaginii radiografice.
Fig. III.19. Reprezentarea schematică a celor două sensuri în care se poate desfăşura
procesul de interpretare a imaginii radiografice

Trebuie să remarcăm faptul că în practica radiografică un bun interpretator
opereaza în mod curent cu cele două modalităţi de interpretare, interpretarea
deductivă fiind utilizată cu precădere în situaţiile în care se urmăreşte verificarea
conştiinciozităţii operatorilor privind aşezarea filmelor pe îmbinările examinate.
În această situaţie interpretatorul verifică, deductiv, dacă informaţiile furnizate
de analiza imaginii radiografice confirmă datele iniţiale cunoscute privind
caracteristicile piesei cercetate, a sursei sau filmului utilizat, a respectării geometriei
de expunere sau a aplicării corecte a tehnologiei procesului de radiografiere.
Procesul de interpretare radiografică trebuie să parcurgă trei etape:
(i) obţinerea informaţiilor despre îmbinarea sudată şi a procedurilor
de sudură şi radiografiere aplicate;
(ii) obţinerea de informaţii despre strucura internă a materialului
examinat radiografic, prin aprecierea indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate
în imaginea radiografică;
(iii) adoptarea deciziei privind calitatea îmbinării sudate examinate.
În graful prezentat în fig. III.20 sunt reprezentate, schematic, activităţile
care concură la realizarea procesului de interpretare a imaginii radiografice.
Fig. III.20.
Graful activităţii
de interpretare
a imaginii
radiografice
După stabilirea calităţii imaginii radiografice (1) imaginile admise intră în procesul de interpretare
a imaginii radiografice (2) desfăşurat în trei etape: informaţii generale (3), aprecierea indicaţiilor
de imperfecţiuni din imaginea radiografică (4) şi decizia privind calitatea îmbinărilor examinte
(5). Imaginile admise determină emiterea buletinelor de examinare (6), cele respinse se transmit
atelierului de sudură pentru remediere şi reprogramări (7) în vederea reexpunerii (8).

III. 3.1 Informaţii despre îmbinărea sudată, şi a procedurilor de sudură
şi radiografie aplicate
Analiza imaginii radiografice poate furniza informaţii cu privire la: tipul
şanfrenului, grosimea pieselor sudate, tehnologia de sudură aplicată, geometria
îmbinării sudate, tehnologia de radiografie aplicată, etc.
Pentru uşurinţa expunerii vom apela la câteva exemple concrete.
În fig. III.21 este prezentată fotografia unei radiografii. Ce informaţii
cu caracter general putem extrage din analiza acestei imagini? În primul rând
observăm că imaginea cordonului de sudură are lăţimea egală cu 9 mm; Concluzia:
materialul de bază nu poate avea grosimea mai mare de 7 mm; rostul sudurii este
prelucrat în ”V”. Mai departe putem constata aspectul neuniform al imaginii
radiografice a cordonului de sudură; concluzia: sudura nu este uniformă, deci s-a
utilizat procedeul de sudare manual. Zonele cu densitate de înegrire variabilă ne
indică faptul că sudorul nu a folosit aceiaşi valoare pentru curentul de sudare şi nu a
menţinut constantă viteza de sudare, producând în acest fel pătrunderi excesive ale
materialului de adaos în rostul îmbinării sudate; din aceste motive apar şi scurgeri
ale materialului de adaos, care pot fi vizibile în imaginea radiografică prezentată.
Faptul că imagine radiografică are densitatea de înegrire mai mică la
extremităţi sugerează existenţa unei grosimi mai mari a materialului de bază la
extremităţile filmului; această informaţie, corelată şi cu cea furnizată de uşoara
curbură a imaginii radiografice a cordonului de sudură, conduce la concluzia că
radiografia reprezintă imaginea unei îmbinări sudate executate la ţeavă cu diametrul
relativ mic. Aceiaşi imagine sugerează şi faptul că expunerea a fost uşor excentrică.
Fotografia din fig. III.22 ilustrează o altă radiografie a unei îmbinări sudate.
Imaginea radiografică a cordonului de sudură relevă două porţiuni: cea din partea
dreaptă, de aproximativ 50 mm lungime şi cea stânga ei. Intre cele două porţiuni se
observă pe de o parte diferenţa în lătimea imaginii cordonului de sudură, porţiunea
din dreapta fiind mai îngustă, iar pe de altă parte o diferenţă de neuniformitate,
cea din stânga fiind mai neregulată; concluzia care rezultă: radiografia reprezintă
o îmbinare care iniţial a fost sudată prin procedeul de sudură automată, prin care
depunerea materialului de adaos a fost uniformă pe toată lungimea cordonului
de sudură. Probabil că în partea stângă au existat imperfecţiuni neadmise care
au impus remedierea; după remediere, executată prin procedeul manual, aspectul
iniţial al sudurii a fost schimbat, aceasta având aspect neuniform, fiind mai lată
decât sudura iniţială.
Diferenţa de înegrire între zonele adiacente imaginii radiografice a cordonului
de sudură, aşa cum se poate observa în fig. III.23, reprezintă zone de atenuare diferită
între cele două părţi ale materialului de bază care au fost îmbinate prin sudură. Astfel,
partea inferioară a imaginii cordonului de sudură, având densitatea de înegrire mai
mare decât partea superioară, indică prezenţa unui material cu grosime mai mică
decât grosimea materialului existent în partea superioară.

Fig. III.21. Imaginea fotografică a unei radiografii din care se pot extrage informaţii privind materialul de bază, procedeul de
sudare, parametrii de sudare şi geometria de expunere utilizată

Fig. III.22. Imaginea fotografică a unei radiografii din care se pot extrage informaţii cu privire la procedeul de sudară aplicat
69
Fig. III.23. Imaginea fotografică a unei radiografii care arată îmbinarea sudată dintre
două materiale de grosime diferită
De asemenea, existenţa ”stropilor” de material de adaos în zonele

adiacente cordonului de sudură ilustrează folosirea unor parametri de sudură
necorespunzâtori.
În fig. III.24, a şi b, se pot observa uşor imaginile radiografice ale ecliselor
de prindere şi centrare a pieselor în vederea realizării îmbinării sudate. Deoarece
eclisele nu au fost îndepărtate corect înainte de examinarea radiografică, stuaţia
reprezintă o nerespectare a procedeelor de sudare şi radiografiere.
Imaginea din fig. III.25 furnizează de asemenea informaţii deosebite cu
privire la procedura de pregătire a piesei în vederea sudării. Astfel, imaginea liniară
de culoare închisă din partea dreaptă, înclinată la aproximativ 30˚ faţă de axa
îmbinării sudate, indică o lipsă de material în metalul de bază; verificarea la faţa
locului a arătat că, de fapt, imaginea reprezintă urma lăsată de polizorul utilizat
pentru pregătirea pieselor în vederea sudării. A doua imagine liniară, vizibilă în
axa cordonului de sudură, indică o imperfecţiune de pătrundere determinat de un
rost prea mic existent între piesele care au fost sudate. Ambele informaţii reliefează
nerespectarea procedurii de pregătire a pieselor în vederea sudării.
Din exemplele prezentate mai sus, poate insuficient dezvoltate, se poate
vedea importanţa extragerii acestor informaţii pentru cunoaşterea condiţiilor în
care a fost executată îmbinarea sudată, atât pentru corectarea neconformităţilor
identificate cât şi pentru crearea unui cadru general necesar operaţiunilor următoare
care întregesc procesul de interpretare a imaginii radiografice.
III. 3.2. Informaţii despre structura internă a materialului examinat.

Pasul următor în procesul de interpretare a imaginii radiografice constă
în aprecierea indicaţiilor de imperfecţiuni a căror imagini au fost înregistrate pe
radiografie. Această operaţiune se desfăşoară în două etape:
(a)
(b)

Fig. III.24. Imaginea fotografică a unei radiografii care arată că nu s-a respectat tehnologia de sudură
71
Fig. III.25. Imaginea fotografică a unei radiografii care arată nerespectarea
procedurilor de pregătire a pieselor în vederea sudării
• precizarea naturii, formei şi poziţiei indicaţiilor de imperfecţiuni

înregistrate în imaginea radiografică;
• precizarea întinderii indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea
radiografică.
3.2.1 Precizarea naturii, formei şi poziţiei indicaţiilor de imperfecţiuni
înregistrate în imaginea radiografică.
(i) precizarea naturii indicaţiilor de imperfecţiuni se face pe baza
analizei imaginii înregistrate ale acestora, luând în considerare forma şi conturul
imaginilor radiografice, precum şi gradul lor de înegrire.
Rezutatul acestei analize se concretizează în simbolizarea indicaţiilor
de imperfecţiuni evidenţiate radiografic. În funcţie de standardul radiografic,
simbolizarea poate fi literală, numerică, sau alfa-numerică.
(ii) precizarea formei indicaţiei de imperfecţiuni se face prin
diferenţierea lor în imperfecţiuni volumice sau liniare;
(iii) precizarea poziţiei indicaţiilor de imperfecţiuni permite
reprezentarea lor în planul radiografiei ca indicaţii de imperfecţiuni izolate, aliniate
sau grupate.
Pentru exemplificarea procedeului aplicat în vederea stabilirii naturii,
formei şi poziţiei indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea radiografică
propunem analiza următoarelor radiografii:
(Α) Imaginea reprezentată în fig. III.26. Conţine un singur tip de indicaţii
de imperfecţiuni şi relevă următoarele informaţii:
• forma: circulară, deci imperfecţiuni volumice;
• conturul: bine delimitat;
• gradul de înegrire: mare;
• amplasarea în cordonul de sudură: aliniate, izolate.

Fig. III.26. Imaginea fotografică a unei radiografii cu indicaţii de imperfecţiuni
sferice, izolate şi aliniate simbolizate Aa; 2011 (în partea stângă)
şi Ac; 2014 (în partea dreaptă)
Consultând Tabelul I.3 conchidem că indicaţiile de imperfecţiuni

reprezintă: incluziuni de gaze sau sufluri sferice, izolate şi aliniate simbolizate:
Aa; 2011 şi Ac; 2014.
(B) Imaginea reprezentată în fig. III.27. Conţine două grupe de indicaţii de
imperfecţiuni:
(a) cea din mijloc, sus:
• forma: ovală;
• conturul: bine delimitat, neregulat;
• amplasare: aproape de axul sudurii, izolat.
Consultând Tabelul I.3 conchidem că indicaţiile de imperfecţiuni reprezintă:
incluziune de zgură sau flux, izolată simbolizată: Ba; 3012
Fig. III.27. Imaginea fotografică a unei radiografii cu indicaţii de imperfecţiuni

de tipul incluziunilor de zgură simbolizate Ba; 3012 şi incluziuni de gaze, aliniat,
simbolizate Ab; 2016
(b) cele laterale, dreapta:
• formă: alungită;
• contur: regulat, bine delimitat;
• amplasare: aliniate cu axul sudurii.
Consultând Tabelul I.3 conchidem că indicaţiile de imperfecţiuni reprezintă:
incluziuni de gaze, aliniate, simbolizate: Ab; 2016
3.2.2. Stabilirea întinderii indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în
imaginea radiografică.
Dimensiunule reale ale imperfecţiunilor din structura îmbinării sudate se
pot aprecia cu un anumit grad de precizie pornind de la imaginea lor radiografică
înregistrată pe radiografie, corelând informaţiile furnizate de radiografie, atunci
când situaţia o impune, cu geometria de expunere aplicată.
Trebuie remarcat faptul că normele de interpretare pentru stabilirea clasei de
calitate iau în considerare numai dimensiunile imaginilor radiografice a indicaţiilor
de imperfecţiuni, măsurate pe radiografie, în planul filmului radiografic.
Pentru exemplificarea procedeului aplicat în vederea stabilirii întinderii
indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate în imaginea radiografică propunem anliza
unor radiografii prezentate mai jos.
Deoarece prin reproducerile multiple la care au fost supuse radiografiile
iniţiale pentru a putea fi tipărite conţinutul informaţional al acestora a scăzut, împreună
cu fotografia redăm, prin desen schematic, şi aspectul iniţial al imaginii radiografice.
(C) Imaginea reprezentată în fig.III.28 (a) se referă la radiografierea unei
îmbinări sudate dintre două table de oţel cu grosimea de 7 mm, în subsolul acesteia
fiind reprodusă imaginea desenată a radiografiei (b). Analiza naturii indicaţiilor de
imperfecţiuni făcută aşa cum am arătat anterior evidenţiază existenţa a trei tipuri
de imperfecţiuni:
• sufluri sferice aliniate, simbolizate: Ac; 2014;
• incluziuni de zgură, simbolizate: Ba; 3012;
• fisură longitudinală, simbolizată: Ea; 101.
În fig. III.28 (b) sunt prezentate mărimile care caracterizează fiecare tip de
indicaţie de imperfecţiune, dimensiunile imaginilor fiind măsurate cu rigla pe filmul
radiografic, astfel:
Pentru suflurile sferice:
(a) diametrele suflurilor sferice: d1=2 mm; d2=0,5mm; d3=1mm; d4=0,5mm;
d5=1mm; d6= 0,4mm; d7=0,4mm.
଻
(b) aria totală a acestora: A = ෍ ‫ܣ‬௜ ൌ Ͷǡ͸݉݉ଶ ;
௜ୀଵ
(c) distanţa dintre imperfecţiunile apropiate: D = 1mm.
Pentru incluziunile de zgură:

(a)
(b)
70 mm
d7
d6
d5
d4
Ba; 3012
d1 d3
d2
Ac; 2014
Ea; 101
Fig. III.28. Imaginea radiografică a unei îmbinări sudate (a) şi reprezentarea schematică
a acesteia (b). Se evidenţiază incluziuni gazoase, solide şi o fisură longitudinală. Natura
şi întinderea imaginilor defectelor în planul imaginii sunt specificate în reprezentarea
schematică (b).

(a) lungimile: l1=3mm; l2=,2 mm;
(b) lăţimile: h1 = 1 mm; h2 = 1,2 mm;
(c) suma lungimilor: Σli = 4,2 mm;
(d) distanţa dintre ele: D =11 mm.
Pentru fisură:
(a) lungimea: l = 7 mm;
(b) lăţimea: h = 0,1 mm.
(D) În fig. III.29 este prezentată fotografia imaginii radiografice a unei
îmbinări sudate la o conductă cu diametrul de 250 mm şi grosimea peretelui de
9 mm, iar în subsolul fotografiei, schiţa acestei radiografii, în care se precizeazâ
natura imperfecţiunilor şi întinderea acestora. Radiografia reprezintă imaginile a
două tipuri de imperfecţiuni: sufluri sferice grupate şi o fisură stelată.
Pentru suflurile sferice:
(a) dmax = 1mm;
(b) A = 24,5 mm2;
(c) L = 8 mm.
Pentru fisura stelată:
(a) lungimea: l=6 mm.
(E) În fig. III.30 se prezintă o fotografie a unei radiografii executată
la o îmbinare sudată cu grosimea de 9 mm, care a înregistrat indicaţii ale unor
imperfecţiuni gazoase a căror îndindere este:
(a) lungimi: l1=2 mm; l2=1,8 mm;
(b) lătimi: h1=1 mm; h2= 1 mm;
(c) lungimea totală: Σli =3,8 mm;
(d) distanţa dintre marginile a două indicaţii vecine: D=3 mm.
III. 3.3. Decizia privind calitatea îmbinării sudate

Decizia asupra calităţii îmbinării sudate examinată radiografic trebuie să se
ia pe baza:
• clauzelor contractuale specificate în contractul de execuţie al produsului
care cuprind şi condiţiile de acceptare a produsului din punct de vedere calitativ;
• standardelor de radiografie nominalizate în contractul dintre Client şi
Executant.
Executantul examinării radiografice are obligaţia de a emite un ”Buletin de
examinare radiografică” în care trebuie să specifice:
• condiţiile în care a aplicat procedurile de radiografiere;
• valoarea indicelui de calitate a imaginii [7;8;9];
• informaţii privind caracteristicile imperfecţiunilor înregistrate în imaginea
radiografică, precizând:
(i) tipul imperfecţiunilor înregistrate [1;12];
(ii) nivelul de acceptare al indicaţiilor de imperfecţiuni [11;12].
(a)
(b)
Ec; 1031
l=8
Ad; 2013
L =8
Fig. III.29. Imaginea radiografică a unei îmbinări sudate între două ţevi cu diametrul de
1000 mm şi grosimea peretelui de 6 mm (a) şi reprezentarea schematică a acesteia (b). Se
evidenţiază incluziuni de gaze grupate şi fisură stelată.

(a)
(b)
Ab; 2016
l2
D
l1
Fig. III.30. Imaginea radiografică a unei îmbinări sudate (a) şi reprezentarea schematică
a acesteia (b). Se evidenţiază incluziuni de gaze, pori cu dimensiunile specificate în
reprezentarea schematică (b).

În cele ce urmează vom exemplifica modul de lucru privind aplicarea
prevederilor standardului SR EN 12517-1:2007 în vederea luării unei decizii privind
calitatea îmbinărilor sudate examinate prin metoda radiografică.
În standardul nominalizat indicaţiile de imperfecţiuni înregistrate pe
radiografia unei îmbinări sudate se clasifică după tipul şi întinderea lor, în planul
radiografiei, în trei nivele de acceptare, conform:
• Tabelului 2, privind cele trei nivele de acceptare pentru indicaţii de
imperfecţiuni la suduri cap la cap, care sunt înregistrate prin radiografie;
• Tabelului 3, privind cele trei nivele de acceptare pentru indicaţii de
imperfecţiuni de suprafaţă la suduri cap la cap, decelabile în imaginea radiografică;
• Anexa A, privind limitările metodei radiografice în raport cu tipul de
imperfecţiune dorit a fi înregistrat;
• Anexa B, privind exemplele de determinare a procentajului de imperfecţiuni
înregistrate raportat la aria L x w, mm2 conţinută în imaginea radiografică a îmbinării
sudate;
• Anexa C, privind imaginile imperfecţiunilor înregistrate relativ la condiţia
de localizare a indicaţiilor date de:
- porozităţi, izolate sau grupate;
- sufluri, alungite şi vermiculare, izolate sau grupate.
Mărimile caracteristice indicaţiilor de imperfecţiuni înregistrate pe
radiografia unei îmbinări sudate, necesare încadrării într-un nivel de acceptare,
în funcţie de tipul imperfecţiunii decelate, sunt prezentate în Tabele III.4, pentru
imperfecţiuni interne şi III.5, pentru imperfecţiuni de suprafaţă.
Tabelul III.4. Tipul imperfecţiunilor şi mărimile necesare pentru încadrare în nivelul de

acceptare. (imperfecţiuni de structură internă a îmbinării sudate)
Nr.
Tipuri de imperfecţiuni Mărimile indicaţiilor de imperfecţiuni
crt.
1 Incluziuni de gaze şi porozităţi d, diametrul indicaţiei, mm;
(Aa-2011;Aa-2012; A, aria indicaţiei,%;
Ad-2013;Ac-2014) L = 100 mm;
D, distanţa minimă dintre marginile a două
indicaţii învecinate, mm.
2 Sufluri alungite (Ae-2015); h, lăţimea indicaţiei, mm;
Sufluri vermiculare (Ab-2016) Σ li suma lungimilor indicaţiilor, mm;
L = 100 mm;
3 Retasură (Da-202; 2024); h, lăţimea indicaţiei, mm;
l, lungimea indicaţiei; mm;
L = 100 mm.

4 Incluziuni solide (B-301) h, lăţimea indicaţiei, mm;
Flux (B-302); Σ li suma lungimilor indicaţiilor, mm;
Oxizi (Bc-303) L = 100 mm.
5 Incluziuni metalice (Bc-304) l, lungimea indicaţiei; mm.
6 Lipsă de topire (C-401); Σ li suma lungimilor indicaţiilor, mm;

Lipsă de pătrundere L = 100 mm.
(Db;Dc-402)
Tabelul III.5. Tipul imperfecţiunilor şi mărimile necesare pentru încadrare în nivelul de

acceptare. (imperfecţiuni de suprafaţă a îmbinării sudate)
Nr.
Tipuri de imperfecţiuni Mărimile indicaţiilor de imperfecţiuni
crt.
1 Crestătură continuă şi t, grosimea materialului de bază, mm;
intermediară h, lăţimea indicaţiei, mm;
(Fc-5011;5012) l, lungimea indicaţiei, mm.
2 Crestătură la rădăcină t, grosimea materialului de bază, mm;
(Fc-5013) h, lăţimea indicaţiei, mm;
l, lungimea indicaţiei, mm.
3 Exces de pătrundere t, grosimea materialului de bază, mm;
(Fa-504) h, lăţimea indicaţiei, mm;
b, lăţimea indicaţiei de supraînălţare a sudurii, mm.
4 Retasură la rădăcină s, grosimea nominală a sudurii , mm;
(Da-515) h, lăţimea indicaţiei, mm;
5 Supratopire, subţiere s, grosimea nominală a sudurii , mm;
(509;511) h, lăţimea indicaţiei, mm;
6 Nealiniere s, grosimea nominală a sudurii , mm;
(507) h, lăţimea indicaţiei, mm;
t, grosimea materialului de bază, mm.

Pentru exemplificarea modului de utilizare a prevederilor SR EN 12517-1:
2007 [11] privind decizia de admitere sau respingere a îmbilărilor sudate vom apela
la imaginile prezentate în fig. III.28-30.
Astfel, indicaţiile de imperfecţiuni din imaginea radiografică ilustrată în
fig. III.28 relevă trei tipuri de imperfecţiuni: Ac; 2014; Ba; 3012 şi Ea; 101, având
întinderile specificate anterior.

Pentru aplicarea SR EN 12517-1:2007, în vederea stabilirii nivelului de
acceptare a indicaţiilor de imperfecţiuni, se procedează astfel:
• pentru imperfecţiunile de tip Ac; 2014. Din mulţimea mărimilor stabilite
anterior reţinem numai pe cele specificate în Tabelul III.4, linia 1, coroborate cu
prevederile cuprinse în Anexele B şi C din standard:
a. diametrul maxim al unei indicaţii: d1 = 2 mm;
b. suma ariei indicaţiilor, conform fig B7: A = 5%;
c. distanţa minimă dintre marginile a două indicaţii de imperfecţiuni, alăturate,
D = 1 mm < d1; ca urmare indicaţiile reprezintă o grupare de imperfecţiuni a
cărei anvelopă este, conform fig.C2: L = 10 mm.
Cunoscând grosimea materialului de bază, s = 7 mm rezultă, pentru o
indicaţie de imperfecţiune, izolată:
d = 0,4.s = 2,8 mm < 3 mm valoare care, conform Tabelului 2, rândul 2a,
coloana 5, permite încadrarea acestui tip de imperfecţiune în nivelul 1 de acceptare.
Deoarece imaginea radiografică reprezintă o grupare de imperfecţiuni cu
anvelopa, L = 10 mm > 5 mm, conform Tabelului 2, rândul 2a, coloana 3, indicaţia
de grupare de imperfecţiuni se va încadra în nivelul 3 de acceptare.
• pentru imperfecţiunile de tip Ba; 3012. Din mulţimea mărimilor stabilite
prevederile cuprinse în Anexele B şi C din standard.
a. suma lungimilor indicaţiilor, Σ li = l1+l2= 3+1,2 = 4,2 mm;
b. lăţimea maximă, h = 1 mm.
c. distanţa minimă dintre marginile a două indicaţiide imperfecţiuni, alăturate,
D = 11 mm. > l1; ca urmare indicaţiile reprezintă imagini de imperfecţiuni izolate.
h = 0,4.s = 2,8 mm < 3 mm valoare care, conform Tabelului 2, rândul 8,
• pentru imperfecţiunea de tip Ea; 101. Indiferent de mărimile acestui tip
de indicaţie de imperfecţiune (l = 7 mm; h = 0,1 mm) conform Tabelului 2, linia 1,
fisurile nu sunt incluse în cele 3 nivele de acceptare.
Concluzia care rezultă din acest mod de prezentare, ilustrat în fig.III.28 este:
„ Două dintre imperfeţiuni se încadrează în nivelele de acceptare 2, respectiv3
care ar putea fi admise de specificaţiile proiectului de execuţie; imperfecţiunea
de tip fisură, nu este acceptată. Întrucât cele trei tipuri de imperfecţiuni sunt
grupate este necesară refacerea parţială a îmbinării sudate şi reexaminarea ei”
În fig. III.29 sunt evienţiate indicaţiile privind două tipuri de imperfecţiuni:
Ad; 2013 şi Ec; 1031 cu întinderile specificate anterior.
Pentru aplicarea SR EN 12517-1:2007, în vederea stabilirii nivelului de
acceptare a indicaţiilor de imperfecţiuni, se procedează astfel:

• pentru imperfecţiunile de tip Ad; 2013. . Din mulţimea mărimilor stabilite
prevederile cuprinse în Anexele B şi C din standard.
a. diametrul maxim al unei indicaţii: d1 = 1 mm;
b. suma ariei indicaţiilor, conform fig B7: A = 5% < 8%;
c. distanţa minimă dintre marginile a două indicaţiide imperfecţiuni, alăturate, D
= 0,9 mm. < d1; ca urmare indicaţiile reprezintă o grupare de imperfecţiuni a cărei
anvelopă este, conform fig.C2:L = 8 mm;
h = 0,4.s = 3,6 mm < 4 mm valoare care, conform tabelului 2, rândul 4,
Deoarece imaginea radiografică reprezintă o grupare de imperfecţiuni cu
anvelopa, L = 8 mm > 5 mm, conform Tabelului 2, rândul 4, coloana 3, indicaţia
de grupare de imperfecţiuni se va încadra în nivelul 3 de acceptare.
• pentru imperfecţiunea de tip Ea; 1031. Indiferent de mărimile acestui tip
de indicaţie de imperfecţiune (l = 6 mm; h = 1 mm) conform Tabelului 2, linia 1,
fisurile nu sunt incluse în cele 3 nivele de acceptare.
Concluzia care rezultă din acest mod de prezentare, ilustrat în fig.III.29
este: „Imperfecţiunea de tip Ad; 2013 încadrată în nivelul de acceptare 3 ar
putea fi admisă de specificaţiile proiectului de execuţie; imperfecţiunea de
tip Ea; 1031 nu este admisă de standard. Cele două tipuri de imperfecţiuni
fiind separate printr-o distanţă de cca. 25 mm se impune o refacere parţială a
îmbinării sudate, prin îndepărtarea fisurii şi reexaminarea ei.”
Pentru decizia privind imaginea radiografică prezentată în fig. III 30
procedând analog, avem un singur tip de indicaţie de imperfecţiune: Ab; 2016 cu
mărimile:
a. lăţimea, h = 1 mm;
b. suma lungimilor indicaţiilor, Σ li = 3,8 mm;
c. distanţa minimă dintre marginile a două indicaţii învecinate, D = 3 mm.
indicaţie de imperfecţiune, izolată
h = 0,4.s = 3,6 mm < 4 mm valoare care, conform Tabelului 2, rândul
7, coloana 3, permite încadrarea acestui tip de imperfecţiune în nivelul 3 de
acceptare. Concluzia care rezultă din acest mod de prezentare, ilustrat în fig.III.30
este: „Îmbinarea sudată analizată având nivelul de acceptare 3 poate fe admisă
dacă specificaţiile din proiectul de execuţie acceptă acest nivel.”
În cele ce urmează vom exemplifica modul de lucru privind aplicarea
prevederilor codului ASME sect.VIII, div.1,UW 51 în vederea luării unei decizii
privind calitatea îmbinărilor sudate examinate prin metoda radiografică.
În acest standard indicaţiile de imperfecţiuni înregistrate pe radiografia unei
îmbinări sudate se clasifică după tipul şi întinderea lor, în planul radiografiei, în
două categorii: „ADMIS” sau „RESPINS”.
Pentru imaginea reprezentată în fig. III.28, avem trei tipuri de imperfecţiuni:
Ac; 2014; Ba;3012 şi Ea; 101.
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ea; 101, conform tabelului II.4,
imperfecţiunea nu este admisă.
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ac; 2014, reţinem mărimile
precizate în tabelul II.5, rândul 3, punctul c, coloana 4, cu valorile măsurate în
planul radiografiei:
- suma lungimilor indicaţiilor de imperfecţiuni, Σ li = 5,3 mm;
- lungimea standard, L = 12 x 7 = 84 mm > 5,3 mm
Concluzia:
„Imperfecţiune admisă.”
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ba; 3012, reţinem mărimile precizate
în tabelul II.5, rândul 1, coloana 4, cu valorile măsurate în planul radiografiei:
- lungimea maximă: l = 3 mm;
- distanţa minimă între două indicaţii de imperfecţiuni alăturate: D = 11 mm.
- Dmax = 6 x l = 6 x 3 = 18 mm > 11 mm.
Concluzia:
„Imperfecţiuni admise din punct de vedere al lungimii şi respinse din punct de
vedere al distanţei dintre ele. Se reface îmbinarea sudată”.
Pentru imaginea reprezentată în fig. III.29, avem două tipuri de
imperfecţiuni: Ad; 2013 şi Ec; 1031.
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ec; 1031, conform tabelului II.4,
imperfecţiunea nu este admisă.
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ad; 2013, reţinem mărimile
precizate în tabelul II.5, rândul 3, litera d, coloana 4, cu valorile măsurate în planul
radiografiei:
-lungimea grupării, L = 8 mm. < s = 9 mm.
Din compararea rezultatului obţinut cu valorile din oloana 4, pentru s<19
mm, rezultă că imperfecţiunea este admisă.
Concluzia:
„Îmbinarea sudată trebuie refăcută.”
Pentru imaginea reprezentată în fig. III.30, avem o singură indicaţie de
imperfecţiune: Ab; 2016.
Pentru indicaţia de imperfecţiune de tip Ab; 2016, reţinem mărimile
precizate în tabelul II.5, rândul 3, litera c, coloana 4, cu valorile măsurate în planul
radiografiei:
- suma lungimilor indicaţiilor de imperfecţiuni, Σ li = 3,8 mm;
- lungimea standard, L = 12 x s = 12 x 9 = 108 mm. > Σ li = 3,8 mm.
Concluzia:
„Îmbinarea sudată este admisă.”
Comparând rezultatele deciziilor luate pe baza celor două standarde de
acceptare a rezultatelor examinării radiografice, în condiţiile prezentate mai sus,
rezultă situaţia comparativă prezentată în Tabelul III.6.
Tabelul III.6. Compararea rezultatelor date de aplicarea prevederilor

SR ISO 12517 - 1 : 2007 şi ASME:2010
Nivelul de acceptare
Fig. Nivelul de acceptare
Natura imperfeciunii conform SR ISO
nr. conform ASME:2010
12517-1: 2007
III.28 Ac; 2014 3 admis
Ba; 3012 2 respins
Ea; 101 respins respins
III.29 Ad; 2013 3 admis
Ec; 1031 respins respins
III.30 Ab; 2016 3 admis
Din cele de mai sus se trage concluzia că diferenţele privind decizia de

acceptare sau respingere a unor îmbinări sudate examinate radiografic, interpretate
conform standardelor analizate, sunt determinate de concepţiile diferite care au stat
la baza elaborării acestor acte normative.

IV. RADIOGRAFII DE REFERINŢĂ
Criteriile avute în vedere în procesul de diagnoză al iamginii radiografice
au fost prezentate în capitolul precedent. Pentru deprinderea modului de rezolvare
a problemei diagnozei am prezentat şi unele cazuri concrete arătând detaliat cum se
desfăşoară procesul de interpretare.
Deoarece exemplele prezentate au totuşi un caracter restrictiv, în acest
capitol vom lărgi aria de probleme prin prezentarea unui set de radiografii de
referinţă capabile să acopere un domeniu mai larg de probleme puse de practica
procesului de diagnoză.
Din dorinţa de a da expunerii un grad mai mare de accesibilitate şi înţelegere,
setul de radiogarfii de referinţă este prezentat sub formă de 34 cartele. În această
prezentare putem obţine maximum de informaţii furnizate de conţinutul fiecărei
radiogafii prezentate, concomitent cu urmărirea modului de desfăşurare a etapelor
de desfăşurare a procesului de diagnoză.
Pornind de la aceste premize, fiecare cartelă, simbolizată cu un număr de
ordine, pornind de la numărul 01 până la numărul 34, a fost concepută astfel încât
să cuprindă următoarele informaţii:
• fotografia imaginii radiografice;
• parametrii de expunere radiografică;
• elementele necesare determinării calităţii imaginii radiografice;
• informaţiile furnizate de interpretarea imaginii radiografice;
• modul de încadrare în standarde de radiografie.
1. Fotografia imaginii radiografice. Deoarece includerea radiografiilor
originale în conţinutul cartelei ar fi pus probleme mari privind multiplicarea,
acestea au fost înlocuite prin imaginea lor fotografică. O mare parte a conţinutului
informaţional al acestor fotografii s-ar fi pierdut ca urmare a reproducerii lor repetate.
De aceea, pentru compensarea pierderilor de informaţie, în subsolul fotografiei care
ilustrează imaginea radiografică am reprezentat schematic aspectul radiografiei
originale, printr-un desen în care se ilustrează, evident aproximativ, într-un contrast
alb-negru mai ridicat, toate informaţiile conţinute în radiografia originală. În acest
mod se reduc mult şi pierderile de informaţie induse de tipărire deoarece în situaţia
în care fotografia nu ar putea fi reprodusă satisfăcător, desenul din subsolul ei, având
un contrast ridicat, poate compensa o parte din pierderea de informaţie.
Radiografii de referinţă 85
Un alt mare avantaj al acestui mod de prezentare îl constitue şi faptul că pe
desenul respectiv pot fi trasate linii de cote şi diferite notaţii cu privire la informaţiile
pe care le poate oferi imaginea radiografică în vederea realizării procesului de
diagnoză.
2. Parametrii de expunere radiografică cu care a fost realizată radiografia
sunt înscrişi în rubrica “ I ” a cartelei, cuprinzând următoarele informaţii:
(i) tipul sursei de radiaţii;
(ii) grosimea materialului atenuator;
(iii) distanţa de expunere;
(iv) tensiunea anodică, intensitatea curentului anodic, respectiv,
activitatea sursei de radiaţii gamma;
(v) timpul de expunere, tipul filmului;
(vi) natura materialului cercetat radiografic.
3. Elementele necesare determinării calităţii imaginii radiografice sunt
înscrise în rubrica “ II “ a cartelei, în colţul din stânga, jos, cuprinzând următoarele
mărimi:
(i) densitatea optică de înegrire;
(ii) indicatorul de calitate a imaginii, ICI, (tip, simbol, poziţie);
(iii) indicele de calitate a imaginii.
Datele privind aceste mărimi au fost determinate, prin procedurile expuse în
Cap. II şi III, din informaţiile furnizate de imaginea radiografică originală.
Sunt necesare următoarele precizări:
(i) imaginile care fac obiectul acestui set de radiografii de referinţă
au fost selectate de-alungul mai multor ani, începând cu anul1963, fiind aceleaşi
cu cele incluse în [3]. Din acest motiv, unele radiografii reproduse prezintă imagini
ale unor ICI folosiţi în perioadele respective, având ca imperfecţiuni artificiale: fire,
găuri sau canale, conform standardelor de epocă.
Majoritatea radiografiilor incluse au fost executate cu ICI a căror dimensiuni
fac parte din elementele progresiei geometrice cu raţia:
q={ 10 }1/10
prezentată în Cap. II pct 6.1.
(ii) în unele cazuri s-au utilizat indicatori de calitate a imaginii cu canale
(defectometre) conform standardelor de epocă. În aceste cazuri, sensibilitatea
relativă a imaginii, s, a fost calculată cu relaţia:
S = h / s, % în care,
h = adâncimea celui mai mic canal vizibil pe radiografie;
s = grosimea penetrată a îmbinării sudate.
4. Informaţiile furnizate deinterpretarea imaginii radiografice sunt
înscrise în rubrica “ III “ a cartelei cuprinzând:
(i) natura indicaţiilor de imperfecţiuni;
(ii) întinderea indicaţiilor de imperfecţiuni.

Datele privind aceste mărimi au fost determinate prin procedurile expuse în
Cap. II şi III, din informaţiile furnizate de imaginea radiografică originală.
5. Încadrarea în standarde este înscrisă în rubrica “IV“ a cartelei,
cuprinzând informaţii privind:
(i) calitatea imaginii radiografice conform SR EN 1435:2001;
(ii) calitatea îmbinării sudate conform:
(a) SR EN ISO 12517-1: 2007, cu 3 nivele de acceptare;
(b) ASME UW 51: 2010.
(iii) concluzii.
Trebuie remarcată existenţa a două situaţii privind decizia de încadrare în
standarde a imaginilor radiografice:
(A) acele imagini radiografice care relevă o îmbinare sudată fără indicaţii de
imperfecţiuni neadmise sau indicaţii de imperfecţiuni admise, dar trebuie respinse
din cauza nerealizării calităţii imaginii radiografice, urmând a se reface radiografia;
(B) acele imagini radiografice care relevă o îmbinare sudată cu indicaţii
de imperfecţiuni neadmise, dar nu întrunesc condiţiile de calitate a imaginii
radiografice; în aceste situaţii nu se mai repetă radiografia impunându-se refacerea
îmbinării sudate, deoarece indicaţiile de imperfecţiuni sunt aşa de mari încât nu se
mai pune problema calităţii imaginii radiografice. După refacerea sudurii se repetă
radiografia.
Pentru uşurarea manevrării setului de radiografii de referinţă reproducem
în Tabelul IV.1 clasificarea radiografiilor după natura indicaţiilor de imperfecţiuni
din imaginea radiografică, iar în Tabelul IV.2 radiografiile pe a căror imagine se pot
identifica indicaţii de imperfecţiuni de natură diferită.
Tabelul IV. I. Clasificarea radiografiilor după indicaţiile de imperfecţiuni conţinute în

imaginea radiografică.
Nr. Clasificarea defectului
Simbolul cartelei
crt. Denumire Simbolizare
1. Fără defecte - 1
2. Sufluri sferice izolate Aa; 2011 2; 11; 12; 18; 19; 21; 22;
26; 30
3. Sufluri sferice uniform repartizate Aa; 2012 3; 4
4. Sufluri alungite tubulare Ab; 2016 33
5. Sufluri sferice aliniate Ac; 2014 25; 31; 33
6. Sufluri sferice grupate Ad; 2013 5; 20
7. Sufluri alungite izolate Ae; 2015 6; 30
8. Incluziuni solide izolate Ba; 3012 7; 8; 10; 18, 19; 20; 21;
22; 26; 27; 31
9. Incluziuni solide grupate Bb; 3013 24
10. Lipsă de topire C; 4011 9
11. Retasură la rădăcină Da; 515 13; 32
12. Lipsă de pătrundere Db; 402 10; 11; 12; 22; 23; 25; 26;
27; 31
13. Fisuri longitudinale Ea; 1011 14; 15; 28
14. Fisuri longitudinale Ea; 1013 16; 29
15. Fisuri transversale Eb; 1021 17
16. Fisuri stelate şi ramificate Ec; 1031 34
17. Fisuri în crater Ec; 1043 30
18. Penetrare excesivă Fa; 5041 21; 23; 32
19. Suprafaţă neregulată Fb; 514 10; 28
20. Crestături continue Fc; 5011 23; 24; 32; 34
21. Crestături intermitente Fc; 5012 13; 27; 29; 34
22. Scurgeri de metal 506 20; 21
23. Arsuri 600 32
24. Strop 602 3; 5; 12; 24; 27; 33

Din conţinutul acestor cartele nu pot rezulta unele informaţii cu caracter
particular privind procesul de diagnoză, deoarece spaţiul pe care se întinde fiecare
cartelă a impus unele restricţii cu privire la situaţiile speciale privind diagnoza.
De aceea, în cele ce urmează, vom prezenta, pentru unele imagini radiografice,
şi alte informaţii care pot fi extrase din conţinutul radiografiei; ne vom referi în mod
deosebit la informaţiile furnizate de radiografie cu privire la tehnologiile de sudură
şi radiografie aplicate în procesul executării îmbinării sudate ţi a examinării sale.
Simbol 01
Din aspectul imaginii radiografice a îmbinării sudate se poate deduce că
sudura a fost executată prin procedeul manual-electric, cu variaţii ale parametrilor
regimului de sudare care au condus la obţinerea unei suduri cu lăţime variabilă,
în unele locuri cu exces de pătrundere. În partea inferioară a imaginii radiografice
se poate observa un defect de emulsie fotosensibilă care, nefiind amplasat pe aria
utilă a radiografiei, poate fi neglijat. Îmbinarea sudată a fost executată la o conductă
deoarece, din cauza expunerii care nu a fost perfect centrată, imaginea radiografică
a cordonului de sudură apărând uşor curbată.

Tabelul IV. 2. Radiografiile pe a căror imagine se pot vedea mai multe indicaţii de imperfecţiuni de natură diferită
Aa; 2011
Aa; 2012
Ab; 2016
Ac; 2014
Ad; 2013
Ae; 2015
Ba; 3012
Bb; 3013
C; 4011
Da; 515
Db; 402
Ea; 1011
Ea; 1013
Eb; 1021
Ec; 1031
Ec; 1043
Fa; 5041
Fb; 514
Fc; 5011
Fc; 5012
506
602
600
18; 19; 21;

Aa; 2011 X 30 43 11; 12; 22; 26 30 21 21 12
22; 26
Aa; 2012 X 3
Ab; 2016 X 33 33
Ac; 2014 33 X 31 25; 31 33
Ad; 2013 X 20 20
Ae; 2015 30 X 30
21; 22; 26;
Ba; 3012 20 X 10; 22; 26; 27 21 10 27 20;
18; 19 21 27
Bb; 3013 X
C; 4011 X
Da; 515 X 32 32 13 32
25; 10; 22; 26; 12;
Db; 402 11; 12; 22; 26 X 23 10 23 27
31 27; 31 27
Ea; 1011 X 28
Ea; 1013 X 16 29
Eb; 1021 X
Ec; 1031 X 34 34
Ec; 1043 X
Fa; 5041 21 21 32 23 X 23; 32 21 32
Fb; 514 10 10 28 X
Fc; 5011 24 32 23 34 23; 32 X 34 24 32
Radiografii de referinţă
Fc; 5012 27 13 27 29 34 34 X 27
506 21 20 20; 21 21 X
602 12 3 33 33 5 27 24 12; 27 24 27 X
89
Simbol 02
Calitatea imaginii radiografice nu poate fi stabilită deorece pe radiografie nu
apare imaginea ICI. Din acest motiv, cu toate că imperfecţiunilor înregistrate, de
tipul Aa; 2011 sunt admise, radiografia se respinge, necesitând refacerea.
Simbol 03;06;14;18
Îmbinările sudate sunt în formă de “T”. Se constată existenţei unei intervenţii
în nodul de sudură, care a fost refăcut prin procedeu electric-manual, realizându-se
un exces de pătrundere în această zonă.
Simbol 05;07;08
Pe imaginea radiografică se pot distinge toate firele pe care le are ICI utilizat.
Situaţia nu permite determinarea indicelui de calitate a imaginii, drept pentru car se
va reface radiografia cu un ICI adecvat, care să permită vizualizarea unui număr
restrâns de fire.
Simbol 10
Interstiţiul (rostul) îmbinării sudate a fost realizat corect; prin procesul de
sudare nu s-a realizat pătrunderea la rădăcina îmbinării sudate din cauza utilizării
unui electrod cu diametrul prea mare la executarea primului strat de sudură.
Simbol 11;12;15
Interstiţiul îmbinării a fost prea mic şi nu a permis sudorului realizarea
pătrunderii la rădăcina îmbinării chiar dacă a folosit un electrod cu diametrul
corespunzător.
Simbol 13
Pregătirea neuniformă a marginilor îmbinării, la conductă, în vederea sudării
a generat apariţia unor imperfecţiuni de tip retasură.
Simbol 21
Imaginea radiografică este specifică unor îmbinări sudate cu arc electric la
care sudorul nu a menţinut constanţi parametrii de sudare. În partea din stânga,
deasupra imaginii radiografice a îmbinării sudate, se poate observa imaginea
radiografică a unei eclise folosite la centrarea pieselor în vederea execuţiei sudării;
această eclisă nu a fost îndepărtată după terminarea procesului de sudare.
Simbol 23
Amperajul mare folosit de sudor la execuţia stratului de rădăcină a generat
formarea crestăturilor de interior, la rădăcina îmbinării sudate dintre două ţevi.

Simbol 32
Interstiţiul prea mare dintre cele două table care au fost sudate, fiind prea
mare, a generad imperfecţiunea de tip retasură.

Simbol 33
Utilizarea unor electrozi cu învelişul umed a generat apaţia acestor
imperfecţiuni.

92
I. Expunerea radiografică
1. Sursa de radiaţii Ir 192
2. Grosimea materialului atenu-
s = 8 mm
ator
3. Distanţa de expunere F = 300 mm
4. Tensiunea U = - kV
5. Intensitatea A = 7,0 Ci
6. Timpul de expunere t = 15 min
7. Tipul filmului GEVAERT D4
8. Material tablă 7 mm
SIMBOL 01
II. Calitatea imaginii III. Interpretarea imaginii radiografice IV. Încadrarea în

radiografice standarde
1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: - b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
1. Densitatea optică de înnegrire
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - (SR EN 1435: 2001)
D = 2,5
• Clasa A: Admis
a) diametrul maxim d, mm - - -
2. Indicatorul de calitate a imaginii: • Clasa B: Respins
(a) tip: cu trepte si găuri b) lăţimea maximă h, mm - - -
(b) simbol: Fe 1,0/0,32 c) lungimea maxima l, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - • SR EN ISO 12517-1: 2006: Admis

3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - - - • ASME UW 51: Admis
(a) diametrul găurii: d = 0,4 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - -
(b) numărul treaptei: H = 6 3. Concluzii: Admis
g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
2. Grosimea materialului
s = 10 mm
atenuator
6. Timpul de expunere t = 5,5 min
X
SIMBOL 02
X-Y
d = 0,5
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • nu apare imaginea I.C.I.: Respins
D = 3,0
a) diametrul maxim d, mm 0,5 - -
2. Indicatorul de calitate a imaginii: 2. Calitatea îmbinării sudate:
- lipsă b) lăţimea maximă h, mm - - -
• SR EN ISO 12517-1: 2007: nivel 1
c) lungimea maxima l, mm - - - • ASME UW 51: Admis
d) lungimea totală pe 100 mm - - -
S li , mm
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - - - 3. Concluzii:
- nu se poate calcula f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - - se reface radiografia
93

94
1. Sursa de radiaţii X
s = 15 mm
atenuator
4. Tensiunea U = 220 kV
5. Intensitatea I = 4 mA
7. Tipul filmului STRUCTURIX D7
SIMBOL 03
X-Y
602
X Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2012 b: 602 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
D = 2,7
• Clasa A: Admis; • Clasa B: Respins
a) diametrul maxim d, mm 0,1 3,0 -
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h, mm - - - • SR EN ISO 12517-1: 2007: nivel 1
(b) simbol: 6 ISO 012 c) lungimea maxima l, mm - - - • ASME UW 51: Admis
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - 3. Concluzii: calitatea imaginii
radiografice şi calitatea îmbinării

3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - - - sudate trebuie să se încadreze în
(a) diametrul firului: d = 0,32 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - prevederile proiectului de execuţie şi
(b) numărul firului: W = 11 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - a standardelor impuse de acesta.
s = 10,0 mm
atenuator
X
10 s = 70 mm
SIMBOL 04
X-Y
d = 1 mm 10 s = 70 mm
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2012 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
D = 3,0
• Clasa A: Admis;
a) diametrul maxim d, mm 1 - -
2. Indicatorul de calitate a imaginii: • Clasa B: Admis
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h, mm - - -
(b) simbol: 0,63 Fe c) lungimea maxima l, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm - - - • SR EN ISO 12517-1: nivel 1
S li , mm
• ASME UW 51: Admis
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % 1 - -
(a) diametrul firului: d = 0,125 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - 3. Concluzii: Admis
(b) numărul firului: W = 15 g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
95

96
s = 9 mm
atenuator
X
SIMBOL 05
X-Y
d=1
Ad; 2013 602
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ad; 2013 b: 602 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - I.C.I. utilizat nu permite calculul co-
D = 3,0
rect al indicelui de calitate a imaginii
a) diametrul maxim d, mm 1,0 3,0 -
2. Indicatorul de calitate a imaginii:
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: 62 Fe 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm - - - • SR EN ISO: 12517-1: nivel 1
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - • ASME UW 51: Admis

3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % 1 - - 3. Concluzii:
(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface radiografia folosind un
(b) numărul firului: W = 12 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - I.C.I. corespunzător
s = 8 mm
atenuator
SIMBOL 06
c=1
l = 2,5
X-Y
X Y
10 s = 70 mm

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ae; 2015 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
D = 2,5
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă c, h, mm 1,0 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: 62 Fe 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm 2,5 - - • SR EN ISO 12517-1: nivel 1
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm 2,5 - - • ASME UW 51: Admis
S li , mm
97

98
s = 10 mm
atenuator
5. Intensitatea A = 9 Ci
X
SIMBOL 07
c=1
X-Y l=2
Ba; 3012
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ba; 3012 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
D = 2,2
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă c, h, mm 1,0 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: 62 Fe 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm 2,0 - - • SR EN ISO 12517-1: nivel 1
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - • ASME UW 51: Admis

3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % 1% - - 3. Concluzii:
s = 10 mm
atenuator
l=8
SIMBOL 08
c=3

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ba; 3012 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
D = 2,8
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă c, h, mm 3,0 - - • SR EN ISO 12517-1: nivel 1
(b) simbol: 62 Fe 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm 8,0 - - • ASME UW 51: Respins
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm - - - 3. Concluzii:
S li , mm
• nu se mai repetă radiografia
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - - - • se reface sudura
99
100
s = 12 mm
atenuator
X
SIMBOL 09
X-Y
l1=5 l2=5 l3=10

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: C; 4011 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • nu s-a utilizat I.C.I.
D = 2,8
a) diametrul maxim d, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă h, mm - - - • SR EN ISO 12517-1: Respins
• ASME UW 51: Respins
- nu s-a utilizat c) lungimea maxima l, mm 10,0 - -
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 20,0 - - 3. Concluzii:
• nu se mai repetă radiografia
e) aria totală A, % - - -

3. Indicele de calitate a imaginii: • se reface sudura
- nedeterminat f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • după refacere se repetă radiografia
g) dimensiunea grupării, L, mm - - - folosind un I.C.I. corespunzător
s = 11 mm
atenuator
8. Material tablă 10 mm d=1
X Fb; 514 Db;402 Ba;3012
SIMBOL 10
c=1
X-Y
c=1,5
10 s = 100
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Db; 402 b: Ba;3012 g: Fb; 514 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Admis conform normelor epocii
D = 2,5
a) diametrul maxim d, mm - 1,0 - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă c,h, mm 1,0 1,5 - • SR EN ISO 12517-1: Respins
(a) tip: cu canale • ASME UW 51: Respins
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm 182 - -
(c) poziţia: spre sursa de radiaţii d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 100 - - 3. Concluzii:
• se reface sudura
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - 1% -
• după refacere se repetă radiografia
(a) grosimea treptei: h = 0,2 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - -
(b) s = 2% g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
101
102
2. Grosimea
s = 14,0 mm
materialului atenuator
8. Material conductă F402x12 mm
X
SIMBOL 11 Db;402 Aa;2011
X-Y
c=0,5
d=1,5

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Db;402 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
D = 1,9
a) diametrul maxim d, mm 1,5 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă c,h, mm - 0,5 - • SR EN ISO 12517-1: Respins
(a) tip: cu canale • ASME UW 51: Respins
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm - 160 -
(c) poziţia: spre film d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 120 - 3. Concluzii:
e) aria totală A, % 1% - -

3. Indicele de calitate a imaginii: • după refacere se repetă radiografia
(b) s = 1,6 % g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
2. Grosimea
s = 10 mm
8. Material tablă 9 mm+10 mm
X
SIMBOL 12 d=1 602 Db;402
X-Y
c=1
Aa;2011 l = 39
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Db; 402 b: Aa;2011 g: 602 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Nedefinită: Respins
D = 2,8
a) diametrul maxim d, mm - 1 - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă c,h, mm 1,0 - - • SR EN ISO 12517-1: Respins
- lipsă
c) lungimea maxima l, mm 39,0 - -
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 39,0 - - 3. Concluzii:
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - 1 -
• după refacere se repetă radiografia
- nu se poate defini f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - folosind I.C.I. corespunzător
103
104
2. Grosimea
s = 2x11 mm
X1 Y2
8. Material conductă F 152 x 11 mm l2=6 l3=5
l1 =7 Da; 515 l6=7 l5=11 Fc; 5012
SIMBOL 13
X 1 - Y1 X 2 - Y2
l1 =16 Fc; 5012 l2 =37 l3=7

L = 110
Y1 Y2

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Da; 515 b: Fc;5012 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
D = 2,3
a) diametrul maxim d, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă h, mm 11 - - • SR EN ISO 12517-1: Respins
(a) tip: cu canale
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm 37 11 -
(c) poziţia: spre film d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 60 35 - 3. Concluzii:

3. Indicele de calitate a imaginii: • după refacere se repetă radiografia
(b) s = 1 % g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
2. Grosimea
s = 15 mm
5. Intensitatea I = 5,0 mA
SIMBOL 14
l = 10

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ea; 1011 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - (SR EN 1435:2000)
D = 3,0
• Clasa A: Admis
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h, mm - - -
2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: Fe 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm 10 - -
• SR EN ISO 12517-1: Respins
(c) poziţia: spre film d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 10 - - • ASME UW 51: Respins
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - - -
3. Concluzii:
(a) diametrul firului: d = 0,32 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura şi se repetă
(b) numărul firului: W = 11 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - radiografia
105
106
2. Grosimea
s = 10 mm
SIMBOL 15 X
X-Y
Ea; 1011 c=0,5

Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ea; 1011 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • nedeterminată - nu s-au utilizat I.C.I.
D = 3,0
2. Indicatorul de calitate a imaginii: b) lăţimea maximă h, mm 0,5 - - • SR EN ISO 1435:2001: Respins
- lipsă c) lungimea maxima l, mm 60 - - • ASME UW 51: Respins
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 60 - - 3. Concluzii:
e) aria totală A, % - - - • se reface sudura

3. Indicele de calitate a imaginii:
- nedeterminat f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se refacere radiografia folosind un
I.C.I. adecvat
2. Grosimea
s = 24 mm
Ea; 1013 X Fb; 514
SIMBOL 16
X-Y
c=1,5
l = 55
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ea; 1013 b: Fb; 514 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Admis - conform standardelor de
D = 1,8 epocă
(a) tip: cu canale b) lăţimea maximă h, mm 1,5 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm 55 - - • SR EN ISO 12517-1: Respins
(c) poziţia: - d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - • ASME UW 51: Respins

(a) grosimea treptei: h = 0,2 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura
• se refacere radiografia
(b) s = 1 % g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
107
108
2. Grosimea
s = 8 mm
7. Tipul filmului D5
SIMBOL 17 X
X-Y
Eb; 1021 Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Eb; 1021 b: - g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • I.C.I. utilizat nu permite calculul co-
D = 3,0 rect al indicelui de calitate a imaginii
b) lăţimea maximă h, mm - - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(a) tip: cu fire • SR EN ISO 12517-1: Respins
(b) simbol: 6 ISO 12 c) lungimea maxima l, mm 5,0 - -
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - -
3. Concluzii:

3. Indicele de calitate a imaginii: • se reface sudura
(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se refacere radiografia cu I.C.I.
(b) numărul firului: W = 12 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - corespunzător
2. Grosimea
s = 2x14 mm
conductă sudată elicoidal
8. Material X
F 521 x 12 mm
SIMBOL 18
c=2
d=
X-Y 2
l=12
Ba; 3012 Aa; 2011
Aa; 2011 Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Ba; 3012 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice:
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Respins - nu s-a utilizat I.C.I.
D = 2,5
a) diametrul maxim d, mm 2,0 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
b) lăţimea maximă c,h, mm - 2,0 - • SR EN ISO 12517-1: Nivel 1
2. Indicatorul de calitate a imaginii: • ASME UW 51: Respins
- lipsă c) lungimea maxima l, mm - 12,0 -
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 12,0 - 3. Concluzii:
• se refacere radiografia folosind I.C.I.
- nedeterminat f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - corespunzător
109
110
2. Grosimea
s = 12 mm
SIMBOL 19 X
d=1 Ba; 3012
X-Y c=2
Aa; 2011 l=4

Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Ba; 3012 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
D = 2,7 • Clasa A: Admis
a) întinderea maximă d, mm 1,0 - -
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h,c, mm - 2,0 -
(b) simbol: 10 ISO 16 c) lungimea maxima l, mm - 4,0 -
• SR EN ISO 12517-1: Nivel 2
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 4,0 - • ASME UW 51: Admis
e) aria totală A, % 1 - -

3. Indicele de calitate a imaginii: 3. Concluzii:
(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • conform proiect
2. Grosimea
s = 18 mm
X1 Ba; 3012 X2 X3 Ba; 3012
SIMBOL 20
X 1 - Y1 X 2 - Y2 l1=5
l2=3
c=1
l3=2,5
X 3 - Y3 Ad; 2013
Y1 Y2 Y3

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ba; 3012 b: Ad; 2013 g: 506 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Admis conform standardelor de
D=2 epocă
a) diametrul maxim d, mm - 2,0 -
b) lăţimea maximă h,c, mm 1,0 - - 2. Calitatea îmbinării sudate:
(a) tip: cu canale • SR EN ISO 12517-1: Nivel 1
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm 5,0 - -
• ASME UW 51: Admis
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 10,5 - -
3. Concluzii:
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % - 1 -
• conform proiect
(b) s = 1,1 % g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
111
112
2. Grosimea
s = 2x11 mm
6. Timpul de expunere t = 6.5 min
8. Material conductă F 273 x 11 mm
Ba; 3012 506
SIMBOL 21
d=
1
c=1
Fa; 5041 l=5 Aa; 2012 Da Fa; 5041

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ba; 3012 b: Aa; 2011 g: Fa1; 5041 506 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - - (SR EN 1435:2001)
D=3 • Clasa A: Admis
a) diametrul maxim d, mm - 1,0 - -
(a) tip: cu fire b) lăţimea maximă h,c, mm 1,0 - - -
(b) simbol: 10 ISO 16 c) lungimea maxima l, mm 5,0 - - -
(c) poziţia: pe partea filmului d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - - • ASME UW 51: Respins
e) aria totală A, % - 3% - -

(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm 5,0 6,0 - - • conform proiect
(b) numărul firului: W = 12 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - -
2. Grosimea
s = 2 x 8 mm
SIMBOL 22 Ba; 3012 Aa; 2011 Ba; 3012 Aa; 2011 Db; 402 Aa; 2011
c=1,2
l=5,5 d=1 Ba; 3012 l=18

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Ba; 3012 g: Db; 402 1. Calitatea imaginii radiografice
b) lăţimea maximă h,c, mm 1,0 1,2 1,0
(a) tip: cu fire 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: 10 ISO 16 c) lungimea maxima l, mm - 5,5 18,0
(c) poziţia: pe partea filmului d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 5,5 - • ASME UW 51: Respins
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % 1,5 - -
3. Concluzii:
(a) diametrul firului: d = 0,1 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - 3 - • se reface sudura şi se repetă
113
114
2. Grosimea
s = 2 x 9 mm
SIMBOL 23
Fc; 5011 Db; 402 Fa; 504

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Db; 402 b: Fc; 5011 g: Fa; 504 1. Calitatea imaginii radiografice
b) lăţimea maximă h,c, mm - - -
(b) simbol: 10 ISO 16 c) lungimea maxima l, mm 5,0 88,0 -
(c) poziţia: pe partea filmului d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 5,0 88,0 - • ASME UW 51: Respins

2. Grosimea
s = 2 x 10 mm
602 X Bb; 3013 Bb; 3013

SIMBOL 24
X-Y
Y Fc; 5011

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Bb; 3013 b: Fc; 5011 g: 602 1. Calitatea imaginii radiografice
b) lăţimea maximă h,c, mm 1,2 - -
(a) tip: cu trepte şi găuri 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: H 5 Fe c) lungimea maxima l, mm 7,0 - -
(c) poziţia: pe partea filmului d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 15 - - • ASME UW 51: Respins
3. Concluzii:
(a) grosimea treptei: d = 0,4 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura şi se repetă
(b) numărul treptei: H = 6 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - radiografia
115
116
2. Grosimea
s = 8 mm
8. Material tablă 7 mm X
SIMBOL 25 Db; 402 l2=8 Ac; 2014 Db; 402
X-Y
c=1
l1=2 Db; 402 l3=3

10s = 70
Y

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ac; 2014 b: Db; 402 g: - 1. Calitatea imaginii radiografice
b) lăţimea maximă h,c, mm - 1,0 -
(a) tip: cu fir 2. Calitatea îmbinării sudate:
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 13,0 - • ASME UW 51: Respins

2. Grosimea
s = 9 mm
SIMBOL 26
Aa; 2011 Aa; 2011 Aa; 2011
Db; 402 l=9,5 Db; 402 Ba; 3012

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Db; 402 g: Ba; 3012 1. Calitatea imaginii radiografice
b) lăţimea maximă h,c, mm - 0,2 0,5
(a) tip: cu fir 2. Calitatea îmbinării sudate:
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 9,5 - • ASME UW 51: Respins
3. Concluzii:
117
118
2. Grosimea
s = 2 x 16 mm
602 Y X Fc; 5012
SIMBOL 27
X-Y
c=1
c=1
Db; 402 l=2
l=8
Ba; 3012
Y X

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ba; 3012 b: Db; 402 g:Fc; 5012 602 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - - nu s-a utilizat I.C.I.
D = 2,9 • Respins
b) lăţimea maximă h,c, mm 1,0 1,0 0,5 2. Calitatea îmbinării sudate:
- lipsă • SR EN ISO 12517-1: Nivel 3
c) lungimea maxima l, mm 2,0 8,0 10,0
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 8,0 -
e) aria totală A, % - - - 3. Concluzii:

3. Indicele de calitate a imaginii: • se reface sudura şi se repetă radio-
- nu se poate aprecia f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - grafia utilizând I.C.I. corespunzător
2. Grosimea
s = 10 mm
SIMBOL 28
l=3,5 Fb; 514
Ea; 1011

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ea; 1011 b: Fb; 514 g:- 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • I.C.I. utilizat nu permite calculul
D = 2,2 corect al detectabilităţii radiografice
(a) tip: cu fire • SR EN ISO 12517-1: Neadmis
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 3,5 - -
e) aria totală A, % - - - 3. Concluzii:
3. Indicele de calitate a imaginii: • se reface sudura şi se repetă radio-
(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - grafia utilizând I.C.I. corespunzător
119
120
2. Grosimea
s = 6 mm
SIMBOL 29
Ea; 1013
Fc; 5012
imaginii l=8 în
II. Calitatea
radiografice III. Interpretarea imaginii radiografice IV. Încadrarea
standarde
1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ea; 1013 b: Fc; 5012 g:- 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • I.C.I. utilizat nu permite calculul
D = 3,0 corect al indicelui de calitate a
2. Indicatorul de calitate a imaginii: imaginii
b) lăţimea maximă h,c, mm 0,5 - -
• SR EN ISO 12517-1: Neadmis
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - - • ASME UW 51: Respins

(a) diametrul firului: d = 0,25 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura şi se repetă radio-
(b) numărul firului: W = 12 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - grafia utilizând I.C.I. corespunzător
2. Grosimea s = 12,0 mm
conductă sudată elicoidal
8. Material 660,4 x 10,31 mm Y Aa; 2011
l=2 d=1 Ec; 1043

SIMBOL 30
X-Y
0,2
c=
X
10 s = 120

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Aa; 2011 b: Ae; 2015 g:Ec; 1043 1. Calitatea imaginii radiografice
(a) tip: cu trepte şi găuri 2. Calitatea îmbinării sudate:
(b) simbol: H 5 Fe c) lungimea maxima l, mm - 2,0 -
(c) poziţia: de partea filmului d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 2,0 - • ASME UW 51: Respins
3. Indicele de calitate a imaginii: e) aria totală A, % 2,5 - -
3. Concluzii:
(a) grosimea treptei: h = 0,4 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura şi radiografia
(b) numărul treptei: H =6 g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
121
122
2. Grosimea
s = 13,0 mm
Ba; 3012 Db; 402 L=4

SIMBOL 31
l = 1,5 d = 0,5
Ac; 2014

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ac; 2014 b: Ba; 3012 g:Db; 402 1. Calitatea imaginii radiografice
D = 2,8 • Clasa A: Respins
(c) poziţia: spre sursă d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 4,0 4,0 • ASME UW 51: Respins
e) aria totală A, % 1,4 - -

(a) diametrul firului: d = 0,32 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - • se reface sudura şi se repetă radio-
(b) numărul firului: W = 11 g) dimensiunea grupării, L, mm - - - grafia cu I.C.I. corespunzător
2. Grosimea
s = 11 mm
L = 50 Fa; 5041 600
SIMBOL 32
Fc; 5011 Da; 202; 515

L = 120

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Da; 1. Calitatea imaginii radiografice
1. Densitatea optică de înnegrire 202; 515 b: Fc; 5011 g:Fa; 5041 600
(SR EN ISO 1435:2001)
D = 1,8 2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - • Respins
2. Indicatorul de calitate a imaginii: a) diametrul maxim d, mm - - -
- lipsă b) lăţimea maximă h,c, mm 5,0 1,0 -
c) lungimea maxima l, mm 120,0 50,0 - • ASME UW 51: Respins
d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm 120,0 50,0 -
3. Concluzii:
• se reface sudura şi se repetă radio-
- nu se poate aprecia f) distanţa dintre două indicaţii D, mm - - - grafia cu I.C.I. corespunzător
123
124
2. Grosimea
s = 10 mm
SIMBOL 33 Ab; 2016 Ac; 2014

c=1,5 l=7
602 d=3

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ac;2014 b: Ab; 2016 g: 602 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - (SR EN ISO 1435:2001)
D = 2,7
• Clasa A: Admis
(a) tip: cu fir b) lăţimea maximă h,c, mm - 1,5 -
(c) poziţia: pe partea sursei d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - 27,0 - • ASME UW 51: Respins

(a) diametrul firului: d = 0,125 mm f) distanţa dintre două indicaţii D, mm 1,0 1,0 - • se reface sudura şi radiografia
(b) numărul firului: W = 15 g) dimensiunea grupării, L, mm 10,0 30,0 -
2. Grosimea
s = 13 mm
7. Tipul filmului STRUCTURIX D7 Fc; 5011 Ec; 1031
Fc; 5011
SIMBOL 34
Ec; 1031 Fc; 5012

1. Natura indicaţiei de imperfecţiune a: Ec;1031 b: Fc; 5011 g: Fc;5012 1. Calitatea imaginii radiografice
2. Întinderea indicaţiei de imperfecţiune: - - - Admis conform standardelor de
D = 2,7
epocă
(a) tip: cu trepte şi găuri • SR EN ISO 12517-1: Respins
(b) simbol: - c) lungimea maxima l, mm 10,0 100,0 30,0
(c) poziţia: pe partea sursei d) lungimea totală pe 100 mm S li , mm - - -
3. Concluzii:
• se reface sudura şi radiografia
(b) s = 1,5% g) dimensiunea grupării, L, mm - - -
125
G L O S A R DE T E R M E N I
Nr. Denumire Definiţie Standard

crt.
1 Imperfecţiuni Imperfecţiuni care nu sunt deschise la SR EN ISO
(discontinuităţi) suprafaţă sau nu sunt direct accesibile. 17635:2010
interne (3.4)
2 Imperfecţiuni Imperfecţiuni a căror lungime totală nu SR EN ISO
scurte depăşeşte 25 mm. pe o lungime de 100 5817:2008
mm. a îmbinării sudate care conţine cel (3.3)
mai mare număr de imperfecţiuni. Dacă
îmbinarea sudată este mai mică de 100
mm. lungimea totală a imperfecţiunilor
nu va depăşi 25% din lungimea îmbinării
sudate.
3 Imperfecţiuni Imperfecţiuni repartizate la distanţe SR EN ISO
sistematice regulate în îmbinarea sudată pe toată 5817:2008
lungimea examinată a sudurii. (3.4)
4 Indicaţie de Reprezentare sau semnal de la o SR EN ISO

discontinuitate discontinuitate (imperfecţiune) în 17635:2010
(imperfecţiune) formă admisă de metoda de examinare (3.3)
nedistructivă utilizată.
5 Nivel de Nivelul de examinare sub care SR EN
acceptare componentele examinate sunt acceptate. 12517-
Nivelele de acceptare sunt 3: 1;2;3. 1:2007
6 Nivel de calitate Limita fixată pentru imperfecţiuni, SR EN ISO
corespunzătoare calităţii aşteptate 17635:2010
a sudurii, determinată de: tipul (3.5)
imperfecţiunii, numărul de imperfecţiuni SR EN ISO
şi volumul imperfecţiunilor decelate. 5817:2008
Nivelele de calitate sunt 3: B;C;D. (3.1)
7 Nivel de Gradul de fineţe şi de alegere a SR EN ISO
examinare parametrilor cu care se aplică o metodă 17635:2010
(tehnica de de examinare. (3.1)
examinare) Nivelurile de examinare sunt 2: A;B. SR EN
1435;2001
8 Suprafaţă Suprafaţa pe care imperfecţiunile SR EN ISO
proiectată repartizate în volumul sudurii sunt 5817:2008
reprezentate în două dimensiuni. (3.5)
9 Suprafaţa Suprafaţa considerată după rupere sau SR EN ISO

secţiunii secţionare 5817:2008
transversale (3.6)
10 Examinare Cercetarea unui material în conformitate SR EN

cu un standard, o specificaţie sau o 12062:2001
procedură (3.1)
11 Diagnoza Procesul de examinare a radiografiei
imaginii pentru precizarea calităţii radiografiei,
radiografice a imaginii radiografice şi interpretarea
acesteia
12 Radiografie Înregistrarea, pe film fotografic special, Wikipedia
a imaginii structurale a unui obiect,
obţinută cu ajutorul radiaţiilor X sau g
13 Imagine Înregistrare, pe film, a imperfecţiunilor
radiografică interne şi externe a unei piese,
transformându-le în “indicaţii de
imperfecţiuni”
14 Imperfecţiuni Imperfecţiuni deschise la suprafaţă fiind
externe direct accesibile
15 Calitatea Totalitatea caracteristicilor unei
radiografiei radiografii rezultând din aplicarea unor
proceduri de expunere şi prelucrarea
fotografică
16 Calitatea Totalitatea valorilor date de densitatea
imaginii optică de innegrire şi indicele de calitate
radiografice a imaginii care pot fi încadrate în
standardele de radiografie
17 Interpretarea Procesul de analiză a imaginii radiografice
imaginii care urmează etapele de: obţinere a
radiografice informaţiei asupra tehnologiei folosite,
aprecierea indicaţiilor de imperefecţiuni
din imaginea radiografică şi decizia
privind caliatea îmbinării examinată
BIBLIOGRAFIE
1. SR EN ISO 6520-1: 1999 - Sudare şi procedee conexe. Clasificare

imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale materialelor
metalice. Partea 1: Sudarea prin topire.
2. STAS 8299-1978 Clasificarea şi simbolizarea defectelor îmbinărilor
sudate prin topire, pe baza radiografiilor.
3. POPA, V., Radiodiagnosticul îmbinărilor sudate cu arc electric,
Bucureşti, Editura Tehnică, 1983.
4. SR EN 1435:2001- Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea
radiografică a îmbinărilor sudate.
5. SR EN ISO 584-1:2006.
6. PANAITESCU, I.,Calitatea imaginii în radiografie, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971.
7. SR EN 462-1: 1996 Calitatea imaginii radiografice. Partea 1:
Indicatorii de calitate a imaginii (tip cu fire). Determinarea indicelui
de calitate a imaginii.
8. SR EN 462-2: 1996 Calitatea imaginii radiografice. Partea 2:
Indicatorii de calitate a imaginii (tip cu trepte şi găuri). Determinarea
indicelui de calitate a imaginii.
9. SR EN 462-3: 1998 Calitatea imaginii radiografice. Partea 3: Clase
de calitate a imaginii pentru metale feroase.
10. SR EN ISO 17635:2010 Examinări nedistructive ale sudurilor.
Reguli generale pentru materiale metalice.
11. SR EN 12517-1:2007 – Evaluarea radiografică a îmbinărilor sudate
din oţel, nichel, titan şi aliaje ale acestora. Niveluri de acceptare.
12. ASME cod: 2010.
13. SR EN ISO 5817:2008 Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel,
titan şi aliajelor acestora. Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni.,
14. xxx Compediu de fizică, Editura Ştinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1972

Carte 2 Popa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte 2 Popa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile V.

2012, EDITURA LVS CREPUSCUL

2 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire 3

Revizuirea constă în revederea textului iniţial, eliminarea unor părţi neesenţiale

Reactualizarea se referă îndeosebi la prezentarea conţinutului, revizuit, prin

Conţinutul lucrării este prezentat în patru capitole.

Capitolul III detaliază procesul de diagnoză a imaginii radiografice explicitând

Capitolul IV prezintă un set de 34 de radiografii de referinţă care ilustrează

Lucrarea se încheie cu un “Glosar de termeni” şi o “Bibliografie”.

Pe această cale doresc să adresez mulţumiri şi recunoştinţă:

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire 5

Capitolul I. Imperfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire ...........................................pg. 7

Capitolul II. Radiografia oţelurilor sudate cu arc electric........................................... pg. 18

Capitolul III. Diagnoza imaginii radiografice .............................................................pg. 40

1. Stabilirea calităţii radiografiilor ..................................................................pg. 41

2. Stabilirea calităţii imaginii radiografice .....................................................pg. 56

3. Interpretarea imaginii radiografice .............................................................pg. 64

Capitolul IV. Radiografii de referinţă.......................................................................... pg. 85

*** Glosar de termeni ..................................................................................pg. 126

Bibliografie............................................................................................... pg. 128

6 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

Tabelul I.1 Încadrarea imperfecţiunilor în grupe, după natura lor [1].

În cadrul fiecărei grupe, imperfecţiunile sunt diferenţiate în funcţie de forma,

8 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

2. Incluziuni de oxizi Resturi de oxizi metalici Pete întunecate, cu contur 303

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

(iii) - la rădăcină - la rădăcina sudurii 4013

D. Defecte de rădăcină Adâncitură la rădăcina Zonă cu înnegrire D 515 şi

Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

(iv) - în metalul de bază Linie dispusp aproape 1014

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

3. Crestără Adâncituri longitudinale Linii cu înnegrire 5011

Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

Împerfecţiunile îmbinărilor sudate prin topire

Principiul metodei radiografice, relativ simplu, constă în proiecţia unui

Fig. II.3 Reprezentarea schematică a procesului radiografic

Radiografia oțelurilor sudate cu arc electric 21

II.2 Sursele de radiaţii penetrante X şi γ

Pentru radiografia industrială, sursele de radiaţii ionizante, penetrante,

22 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

II.2.1 Alegerea surselor de radiaţii

II.3 Filmul radiografic

Filmul radiografic reprezintă detectorul utilizat în metoda de examinare

Materializarea pe film a informaţiilor purtate de fasciculul de radiaţii incident

D = log 10 {I inc. / I trans.}

Măsurarea acestei mărimi se face cu aparate denumite fotodensitometre sau

II.5 Detectabilitatea radiografică

Detectabilitatea radiografică este definită prin capacitatea metodei

II.6 Calitatea imaginii radiografice

Cea mai concisă definiţie a noţiunii de calitate a imaginii radiografice este

24 Diagnoza îmbinărilor sudate cu arc electric, la oţeluri, pe baza radiografiilor

II.6.1 Indicatorii de calitate a imaginii

(i) ICI cu fire [7]

Tabelul II.1 Diametrele firelor, d, mm, corelat cu numarul lor, W.

Radiografia oțelurilor sudate cu arc electric 25

(ii) ICI cu trepte cu găuri [8]

D 1.0 1,25 1,6 2,0 2,5 3,2 4,0 5,0 6,3

II.6.2 Criteriul de stabilire a calităţii imaginii radiografice