"Monastirea Argesului" este o balada populara cu trasaturi de legenda

, ce reprezinta specificul romanesc. Balada "Monastirea Argesului" a

fost publicata - alaturi de "Miorita", "Toma Alimos", "Doica" - de Vasile
Alecsandri in prima culegere de creatii populare romanesti din 1852,
intitulata "Poezii poporale”. Balada este plasata de George Calinescu in
seria miturilor fundamentale si ilustreaza mitul estetic , avand la baza
credinta ca pentru a crea ceva durabil este nevoie de sacrificiu.

Protagonistul operei Mesterul Manole se incadreaza in tipologia

creatorului . Manole, prin destinul sau creator, este un Prometeu,
fiindca este nevoit sa aleaga între iubire, dragoste de viata si pasiunea
devastatoare pentru creatie :

,,Iar Manea turba,

Mandra-si saruta,
Pe zid o punea.”

,,Si se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.”

Din caracterizarea indirecta se manifesta onestitaea Mesterului , intrucat

acesta si-a indeplinit juramantul de a o jertfi pe sotia sa Ana:

,,Manole, Manole
Mestere Manole!
Zidul rau ma strange,
Viata mi se stinge!"

Decizia de a zidi pe Ana si copilul sau in manastire rezida in faptul ca ,

artistul este dominat de patima creatiei si nu-si poate indeplini menirea
fara sacrificiu. O alta trasatura de caracter este devotamentul fata de
persoana iubita. . Starea pe care o traieste Manole pe parcursul zidirii
iubitei sale sotii este una de dementa in care se includ nelinistea,
suferinta, zbuciumul, disperarea. Dragostea si loialitatea sa fata de
persona draga era atat de mare , intrucat Manole a dorit sa moara
impreuna cu ea. Prin moarte, Manole continua sa ramana alaturi de
biserica lui si reface, in eternitate, casnicia cu Ana.
,,Mesterul Manole,/ Cand se incerca/ De-a se arunca,/ Iata c-auzea/ Din
zid ca iesea/ Un glas nadusit,/ Un glas mult iubit./ Cum o auzea,/Manea
se pierdea/ Ochii-i se-nvelea,/ Lumea se-ntorcea/ Norii se-nvartea,/ Si de
pe grindis, /De pe coperis, /Mort bietul cadea!”
Atitudinea Mesterului Manole fata de Ana este una de dragoste si o
mare afectiune . Aceasta se manifesta atunci cand zarind-o venind ,
Manole devine extrem de tulburat si inspaimantat de ceea ce se putea
intampla in cazul ca vine.
“Cat el o zarea,
Inima-i sarea,
In genunchi cadea
Si plangand zicea:
(…)
Mandra sa-mi opreasca,
S-o opreasca-n vale
S-o-ntoarca din cale!
Domnul se-ndura,
(…)
Mandra n-o oprea,
Ci ea tot venea,
Si s-apropia.
Manea mi-o vedea,
Inima-i plangea,
Si iar se-nchina,
Si iar se ruga”
In tipologia creatorului se incadreaza si Moș Mihail din „Sania” de Ion
Druță. El visa să facă o sanie „pentru care și cel de seama lui i-ar zice
bade”, adică un lucru valoros, în care s-ar vedea că a pus mult suflet. Cu
toate că soția sa era „sprintenă la minte” și „îndată prindea firul”, ea l-a
părăsit, fiindcă nu înțelegea ce-i creația meșterului adevărat.Atat
Mesterul Manole , cat si Mos Mihail transforma creatia in principiul de
existanta , ambii sacrificand cu persoanle dragi . Asadar Manole
intruneste trasaturile corespunzatoare tipologiei numite , aceste fiind
resorturile interne ale personajelor.
In concluzie , patima mesterului pentru frumos si viabil are pretul mai
mare decat a unei singure vieti . Ales de destin , Manole ilustreaza faptul
ca o opera mareata este totdeauna rodul propriilor sacrificii .