Ion creangă, Povestea lui Harap-Alb

“Povestea lui Harap-Alb” este o creaţie complexă care depaşeşte modelul basmului
tradiţional printr-o serie de elemente ce evidenţiază originalitatea autorului.
Unul din aceste elemente sunt personajele acestui basm care sunt de factură reală
sau supranaturală. Personajul principal Harap-Alb este un personaj real, pozitiv
având nenumărate calităţi care se evidenţiază pe tot parcursul basmului. Acesta
diferă de personajele din basmul folcloric prin lipsa puterilor supranaturale,
dobândind o serie de valori etice necesare unui împărat. El reprezintă fiinţa
obişnuită care trebuie să se formeze drept pentru care va trece prin diverse probe.
Pentru a trece prin aceste probe el este ajutat de diverse alte personaje adjuvante
care îl sfătuiesc şi îl iniţiază. Astfel sunt cei cinci prieteni care îi întâlneşte
în călătoria sa spre împăratul Roş.  GERILĂ personaj individual, adjuvant „dihanie
de om” – hiperbola  personaj fabulos grotesc : urât, comic - din portretul fizic:
aspectele urâte prezentate în manieră comică - „urechi clăpăuge”, „buzoaie groase
şi dăbălăzate” umanizat: cu sentimente, comunică (limbaj specific omului),
gândeşte, are simţuri şi mentalităţi. Prezentat prin proză rimată şi ritmată
specifică stilului oral şi cu ajutorul cifrelor magice – „douăzeci şi patru de
stânjeni de lemne” „ceva de spăriet”, trăsătură ce reiese din caracterizarea
indirectă făcută de narator, în care descrie felul său de a sufla „buza de deasupra
se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de dedesupt atârna în jos,
de-i acoperea pântecele”. Imaginea sa este hiperbolizată prin comparaţii ca : „aşa
tremura de tare de parca-l zghibuia dracul” sau personificări : „vântul gemea ca un
nebun”, „copacii se văicăreau” „pietrele ţipau”. Astfel, este prezentat personajul
în relaţie cu natura şi spaţiul înconjurător, care ţin locul unor personaje 
aspect apocaliptic. La finalul descrierii prin antiteza “foc de ger”, naratorul
rezumă caracterul lui Gerilă. Gerilă e încrezător în puterile lui, trăsătură ce
reiese indirect, din felul în care i se adresează lui Harap – Alb : „râzi tu, râzi,
Harap – Alb, zice atunci Gerilă tremurând, dar unde mergi, n-ai să poţi face
nimica.” FLĂMÂNZILĂ personaj hiperbolizat, pantagruelic, grotesc, individual,
adjuvant, umanizat : are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri
şi mentalităţi : „o namilă de om”. Prezentat prin proză rimată şi ritmată,
specifică stilului oral : „drăcărie” Se regăseşte motivul cifrelor magice,
„douăzeci şi patru de pluguri” Imaginea lui este hiperbolizată prin intermediul
verbului „crapă” de foame Harap – Alb îl caracterizează indirect, poreclindu-l „sac
fără fund” peste a dovedii cât era de nesătul

 -
  -

Încrezător în forţele proprii, trăsătură ce reiese indirect, din felul său de a

vorbi : „Râzi tu, râzi, Harap – Alb, zise atunci Flămânzilă, dar unde mergeţi voi,
fără de mine n-aveţi să puteţi face nicio ispravă”. O echivalenţă între personaj şi
om : „namilă de om” Calităţi umane – prezenţa comicului, hiperbolei Personaj
grotesc – urâtul reprezentat printr-o manieră comică (tehnica de caracaturizare).
SETILĂ personaj hiperbolizat, pantagruelic, grotesc, individual, adjuvant,
umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri şi
mentalităţi: „o arătare de om” prezentat prin proza rimată şi ritmată, specifică
stilului oral („al dracului o nanie de om”), în care se regăseşte motivul cifrei
magice: „24 de iazuri” personaj grotesc, numit de Harap – Alb, „prăpădenia apelor”
caracterul grotesc al personajului se deduce şi din trăsăturile sale fizice, din
caracterizarea directă, făcută de narator: „grozav burduhan”, „nesăţios gâtlej”.
Prin exclamaţia lui Harap – Alb: „mare ghiol de apă trebuie să fie în maţele lui!”
personajul este hiperbolizat. Setilă este încrezător în propriile-i puteri: „Râzi
tu, râzi, Harap – Alb! Dar unde vă duceţi voi, fără de mine degeaba vă duceţi.”
Hiperbolizat, aparţine fantasticului, fabulosului împreună cu Flămânzilă
simbolizează ospăţul pantagruelic OCHILĂ personaj individual, grotesc,
hiperbolizat, adjuvant, umanizat: are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte,
are simţuri şi mentalităţi: „o schimonositură de om” viziunea sa asupra lumii este
aceea a enormului,a halucinantului, a lumii pe dos: „toate lucrurile mi se arată
găurite, ca sitişca şi străvezii.” Considerându-l un om nebun, Harap – Alb îl
deplânge şi văzându-l ca pe un vis de care-ţi vine să plângi sau să râzi, dar
„lasat de Dumnezeu” îl botează şi pe acesta. Folosind asociaţii de cuvinte şi mai
stranii şi o ritmicitate a spunerii, creează un adevărat suflu euforic: „Poate că
acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră cu
Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă” Prin chemarea pe care i-o
adresează Harap – Alb, scriitorul subliniază calităţile personajuli de a vedea
totul „Hai si tu cu noi, dacă vrei, zise Harap – Alb, că doar n-avem a te duce de
mână, ca pe un orb” Încrezător în propriile-i calităţi : „Râzi tu, râzi, Harap –
Alb, dar unde te duci, fără de mine rău are să-şi cadă”. Viziunea enormului; are
doar un ochi ( mitul ciclopului) Vede doar când închide ochiul - simbolizează
vederea dincolo de aparenţe: „măruntaiele pământului”; are acces la esenţă simbolul
personajului orb din tragedia greacă, care ştia şi vedea totul (desemnează
capacitatea de a înţelege lucrurile, în perspectivă) = Tiresias (Sofocle – „Oedip
Regele”) sau soacra din „Moara cu noroc”;

-
-

autocaracterizarea motivul ochiului simbolizează tema cunoaşterii care nu poate fi

atinsă fără Ochilă.

 -

PĂSĂRI – LĂŢI - LUNGILĂ simbolizează dimensiunea spaţiului şi vânătoarea umanizat:

are sentimente, limbaj specific omului, gândeşte, are simţuri, mentalităţi: „o
pocitanie de om” semnificaţia numelui: se lăţea aşa de tare, „de cuprindea pământul
în braţe” ; când se deşira şi se lungea ajungea „cu mâna la lună, la stele, la
soare şi la cât voia de sus” ; păsările le prindea cu mâna din zbor, „le răsucea
gâtul cu ciudă şi apoi le mânca aşa crude, cu pene cu tot”. Face legătura între
planul teluric şi cel cosmic; Botezandu-l după modelul celorlalţi, naratorul
confirmă marea artă de a portretiza, nelipsind hiperbolele, comparaţia, ironia :
„să-i zici Păsărilă, nu greşeşti ; să-i zici Lăţilă ... nici atâta ; să-i zici
Lungilă ... asemenea ; să-i zici Păsări – Lăţi – Lungilă mi se pare că e mai
potrivit cu năravul şi apucăturile lui.” Încrezător în propriile-i calităţi : „de
n-a fi şi unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateţi picioarele ducându-vă.”
Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate