Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu soluri fertile

în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și prelungită) și activitățile

umane (supraexploatarea terenurilor).[1][2]

Procesul de deșertificare poate rezulta după o evoluție seculară a climatului (ex. Sahara, între
5000–1000 î.Hr.), dar, cel mai adesea ca rezultat al activităților antropice, omul fiind autorul
deșertificării. Deșertificarea se declanșează obișnuit ca urmare a distrugerii covorului vegetal
datorită exploatării excesive, necorespunzătoare a terenurilor fertile, cultivării
excesive, despăduririlor masive și suprapășunatului, diminuării rezervelor de apă (secarea
râurilor și a izvoarelor de coastă), eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și poluării solului
etc. În general, deșertificarea este determinată de o supraexploatare locală, mai ales
prin suprapășunat, care provoacă o agravare a eroziunilor, adâncirea apei freatice și, ca urmare,
instalarea secetei (ex. bazinul mediteranean). Astfel, Mesopotamia, o zonă inițial înfloritoare, a
fost transformată în deșert prin suprapășunat și despăduriri.[3]